You are on page 1of 25

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE DOMENIUL SOCIOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT INFLUENŢA MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA COMPORTAMENTULUI SOCIAL AL COPIILOR RĂMAŞI ÎN ŢARĂ
- Rezumat -

Conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. VINTILĂ MIHĂILESCU Prof. univ. dr. PAUL DOBRESCU Doctorand CRUCERU ALINA-ANDREEA

BUCUREŞTI 2011 CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................................................5 CAPITOLUL 1. PERSPECTIVE TEORETICE ASUPRA STUDIULUI SOCIOLOGIC AL COPILĂRIEI..............................................................................................13 1.1. Noţiuni generale privind obiectivele, scopul şi metodologia cercetării.............................13 1.2. Teorii şi controverse în istoria sociologiei copilăriei.........................................................17 1.3. Delimitarea conceptului de copilărie în psihologie şi sociologie......................................20 1.4. Dezvoltarea psihologică şi cognitivă a copilului...............................................................21 1.5. Teoria socializării: Interacţionismul simbolic...................................................................25 1.6. Devianţa şi teoria etichetării..............................................................................................27 1.7. Importanţa relaţiei părinte-copil: Teoria ataşamentului.....................................................28 CAPITOLUL 2. EFECTELE MIGRAŢIEI INTERNAŢIONALE ASUPRA COPIILOR RĂMAŞI ACASĂ...................................................................................................34 2.1. Analiza statistică a fenomenului migraţiei în România.....................................................34 2.2. Efectele migraţiei asupra copiilor rămaşi acasă.................................................................43 2.3. Consecinţele migraţiei părinţilor asupra performanţelor şcolare ale copiilor rămaşi în ţară..............................................................................................................................53 CAPITOLUL 3. SISTEMUL DE PROTECŢIE A COPILULUI ÎN ROMÂNIA. REPERE ISTORICE, POLITICI ŞI ABORDĂRI DIN PERSPECTIVA AUTORITĂŢILOR CENTRALE ŞI LOCALE...........................................................................................................61 3.1. Sistemul de protecţie a copilului........................................................................................64 3.2. Elementele principale ale reformei în sistemul de protecţie a copilului............................64 3.3. Recomandările pentru Drepturile Copilului cu privire la copiii migranţilor.....................69 3.4. Reglementări legislative pentru protecţia minorilor cu părinţi plecaţi în străinătate...............................................................................................................................72 3.5. Abordări europene privind problematica efectelor migraţiei asupra copiilor care sunt lăsaţi în ţara de origine..................................................................................79 CAPITOLUL 4. ANALIZA INFLUENŢEI MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA COMPORTAMENTULUI COPIILOR RĂMAŞI ACASĂ ÎN ORAŞUL TOPOLOVENI.....................................................................................................90 4.1. Motivaţia alegerii zonei propuse spre cercetare.................................................................90 4.2. Pregătirea design-ului cercetării de teren...........................................................................95 4.3. Metodele de realizare a cercetării de teren........................................................................96 4.4. Metode de analiză şi interpretare a datelor obţinute..........................................................98 4.5. Rolul reprezentanţilor instituţionali...................................................................................99 4.5.1. Percepţii generale privind comunitatea........................................................................99 4.5.2. Percepţii privind migraţia temporară pentru muncă în străinătate.............................101 4.5.3. Migraţia în oraşul Topoloveni...................................................................................107 4.5.4. Relaţionarea migranţilor cu persoanele rămase în ţară care se îngrijesc de copii.....108 4.5.5. Identificarea percepţiilor privind efectele migraţiei asupra copiilor..........................111 4.6. Perspectiva adulţilor din familiile de migranţi.................................................................117 4.6.1. Noţiuni privind conceptul de comunitate...................................................................117 2

...............4.....6..................... Modalităţi de comunicare ale migranţilor cu membrii familiei din ţară..................151 ANEXE..........2......................164 3 ...........131 4..................136 4................................................... Istoricul migraţiei..................................6.....................................................7.............2..........................125 4...............3....127 4..7.. Percepţii asupra schimbărilor apărute după plecarea părinţilor...133 4............................................1................................ Analiza strategiilor instituţionale de reducere a efectelor negative..............................8...............................................................139 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.....122 4................7...................................................... Perspectiva copiilor.............................................131 4...........145 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ....................................3.......................................................4................................................... Modalităţi de comunicare ale copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate....................................................7.... Reprezentări ale momentului plecării.......................... Percepţii asupra efectelor la nivelul copiilor......6............................

CUVINTE CHEIE • Absenţe • Afectiv • Cadru didactic • Comunitate • Consecinţe • Copii • Drepturi • Economie • Externalităţi • Familie • Fenomen • Forţa de muncă • Gospodărie • Instituţie • Integrare • Migraţie • Motivaţie • Note • Performanţe • Personalitate • Populaţie • Protecţie • Relaţii • Reprezentant instituţional • Şcoală • Sprijin 4 .

Pe de altă parte. sociale. mătuşi/unchi/verişori etc. „este mai multă linişte fără părinţi”. Cauzele migraţiei sunt complexe. generat. în perioada recentă. mai ales în condiţiile unor evoluţii defavorabile în cererea de forţă de muncă pentru anumite profesii sau specializări în spaţiul autohton. În cadrul grupului afectat de emigraţia parentală. prin aceea că nu pleacă întreaga familie. Această nouă situaţie. de consecinţele complexe şi diferite pe care acest fenomen social. vizând categorii diverse de cetăţeni plecaţi la muncă în străinătate şi. dar mai sunt şi motivaţii politice. „sunt mai mulţi bani”. Concomitent cu necesitatea atragerii de specialişti calificaţi (skilled workers). Această formă a tendinţei în creştere a emigraţiei temporare are şi un efect notabil asupra economiei naţionale. inclusiv din alte ţări. unele benefice. De asemenea. performanţele şcolare. se disting mai multe subgrupuri. Acest fenomen afectează în mod grav şi România. Din acest punct de vedere.SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRŢI ALE TEZEI DE DOCTORAT Tema propusă spre cercetare prin teza de doctorat devine treptat de un tot mai larg interes. le aduce cu sine în viaţa societăţii. şi de integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. emigraţia parentală afectează sub diverse forme situaţia gospodăriei şi a familiei. dar influenţează lipsa externalităţilor negative generate de emigrarea persoanelor calificate. pe de o parte de actualitatea subiectului. Ca efecte benefice. peste 2. Copiii percep migraţia părinţilor sub diferite forme. care vor creşte şi se vor dezvolta o perioadă de timp în absenţa părintelui/părinţilor plecaţi. pentru a îşi găsi o şansă şi un loc de muncă. unii dintre membrii acesteia rămân acasă. grija faţă de 5 . de regulă. cu două variante). există şi problema celor care doresc să emigreze în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune şi a unui viitor mai sigur pentru familiile lor. În prezent. cu părinţi emigranţi. Integrarea crescândă a pieţei forţei de muncă şi liberalizarea acestei mişcări produc mutaţii majore în structura populaţiei şi a forţei de muncă în Europa. posibilitatea de a oferi o copilărie mai senină şi o educaţie mai bună. În Europa se întâlnesc segmente ale economiei sau regiuni în care oferta de forţă de muncă este deficitară. moral. Percepţiile ce evidenţiază avantaje sau acordul copiilor pentru plecarea părinţilor au în vedere elemente precum „călătoresc foarte mult”. dar şi o sursă de mutaţii economice şi sociale. când s-a pus problema liberalizării mişcării forţei de muncă. „acolo trăiesc mai bine”. rata emigrării a crescut continuu după 1990. migraţia devine un fenomen inevitabil. pot fi identificate sprijinul material de care beneficiază cei rămaşi în ţară. Totuşi. generează o întreagă serie de efecte. a copiilor rămaşi acasă. Migraţia este un fenomen care afectează populaţia şi economia mondială. bunic. este de remarcat faptul că activităţile în gospodărie care reveneau emigranţilor trebuie redistribuite.5 milioane de persoane sunt plecate din ţara noastră în alte spaţii europene. fără a exclude în mod obligatoriu copiii din acest calcul. Relaţiile de familie reprezintă un pilon important în formarea personalităţii viitorului adult. care coexistă cu regiuni în care dezechilibrul se manifestă în sens invers. dar mai ales defavorabile pentru copii. pe de altă parte. Astfel. în funcţie de calitatea persoanei care are în grijă copilul: părinte singur (şi aici. în primul rând prin efecte negative asupra copiilor. în sens negativ. economic. în speţă copiii. ceea ce. aspectele negative referitoare la percepţia copiilor se referă la dorul de părinţi. Emigraţia parentală tinde să se evidenţieze ca una din cauzele semnificative ale creşterii copiilor în mediu monoparental. le influenţează în mod semnificativ. Corelaţia dintre integrarea economică şi dinamica pieţei forţei de muncă la nivel regional relevă mobilitatea forţei de muncă şi competiţia. În ultimul deceniu s-a dezvoltat forma particulară a fenomenului migraţionist. evoluţie favorizată. în absenţa părinţilor. chiar între graniţele aceleiaşi ţări. pot fi asociate în mod pregnant cu situaţia economică.

situaţia părinţilor plecaţi. Chiar şi acasă. De multe ori asemenea plecări după „peştişorul de aur” nu au efectele pozitive scontate asupra celor rămaşi acasă. manipulate uneori chiar dramatic de interese mercantile. fără a avea certitudinea că se vor integra la fel de bine în altă colectivitate. instituţiile publice. personalul didactic au un rol considerabil în asigurarea stării de sănătate a acestor copii. respectiv colegii şi magiştrii lor. pentru a aduce în acest mod mulţumiri părinţilor. care arată interes şi dragoste faţă de el. din diverse cauze (lipsa de timp. lipsa interesului). efectele posibile benefice ale unor mijloace materiale de nivel superior pot fi anulate. În asemenea cazuri părinţii sunt obligaţi să asigure realizarea drepturilor copilului lor. consilierii psihologici. lipsa calităţilor didactice şi. ale acesteia. poziţiile dominante în „sistemul decizional” al familiei pot reveni unor persoane mai în vârstă decât părinţii copiilor. dar nu întotdeauna cei care au grijă de ei manifestă disponibilitate în acest sens. despărţirile sau divorţurile. ale şedinţelor cu părinţii. ceea ce provoacă suferinţe emoţionale dintre cele mai diverse şi mai grave. 6 . Copiii au nevoie de ajutor la lecţii. de consecinţele defavorabile ale deciziilor privind evoluţia educaţională a copiilor. cele mai frecvente manifestări fiind certurile între soţi. nevoia de a se ataşa emoţional de un adult. statul. De asemenea. Este foarte important de reţinut că în cazul migraţiei parentale. Aceste elemente se repercutează. De asemenea. accidentărilor. Pentru o dezvoltare armonioasă şi completă a personalităţii sale are nevoie de dragoste şi înţelegere. având un rol complementar de a sprijini posibilităţile de realizare a acestei obligaţii şi de a interveni activ când acestea nu sunt îndeplinite. La nivel social sunt provocate disfuncţionalităţi majore referitoare la mutaţiile unor largi categorii profesionale în alte domenii şi zone geografice. la nivelul performanţelor şcolare. la rândul lor. prin administraţia locală. S-a demonstrat că principala nevoie a copiilor cu părinţi plecaţi este nevoia de ataşament. Acestea pot provoca. Asemenea obligaţii de supraveghere şi asigurare a drepturilor copilului revin părinţilor. de la nivelul afectiv-emoţional. La nivelul familiei cea mai gravă consecinţă este destrămarea acesteia. De regulă motivaţia plecării părinţilor în străinătate. a grupului de prieteni. precum şi lipsa beneficiilor. Nici un copil nu poate fi privat de acest drept. prin lipsa unei organizări adecvate a structurilor existente. au dreptul de a se bucura de cel mai înalt standard de sănătate posibil şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare. în şcoală. stărilor de apatie sau oboseală sunt mai frecvente şi de aceea misiunea celor în grija cărora sunt lăsaţi este mai importantă. riscurile îmbolnăvirilor. Există însă şi reversul medaliei. este dependentă de voinţa de a asigura membrilor familiei un trai decent. În cazurile părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. moral şi nu numai. iar ideea de a-i însoţi pe părinţi le pune copiilor în faţă alternativa părăsirii şcolii. de către ceilalţi membri ai comunităţii. Relaţiile dintre părinţi se deteriorează. pe termen lung. uneori negative. Astfel. de ce nu. cu consecinţe uneori nebănuite asupra copiilor. Dar accesibilitatea unor produse nu este compensată de absenţa mamei din gospodărie. vârsta. declinul performanţelor şcolare este favorizat şi de faptul că părinţii nu verifică „în timp real” notele şi absenţele. copiii pot aprecia faptul că munca părinţilor produce efecte benefice şi asupra lor şi se străduiesc să obţină rezultate mai bune. Se disting situaţii în care copiii sunt sprijiniţi. greutăţile inerente traiului şi faptul că nu are cine să se ocupe corespunzător de ei. surorile medicale. consecinţe pe plan politic. extrem de importante. Copiii. barierele lingvistice care sunt foarte importante în comunicarea între copii. copii sunt afectaţi în cadrul colectivităţii şcolare de percepţia mediului extern. persoane care nu sunt pregătite să accepte că educaţia tinerei generaţii este un factor important în dezvoltarea lor viitoare. sub îngrijirea şi responsabilitatea părinţilor lui. precum şi asumarea consecinţelor. în orice familie.

Rolul mass-media este să informeze societatea asupra drepturilor copiilor şi să asigure mediul de transmisie a informaţiilor. Influenţa europeană se manifestă cu precădere începând cu 1999. conform legislaţiei mondiale ONU. pe baza egalităţii de şanse. Organizaţiile din societatea civilă care sunt preocupate de drepturile copilului funcţionează la nivel local. promovării şi protecţiei drepturilor copilului. naţional sau global. cluburi. dreptul de a participa la activităţi culturale şi artistice. să adopte măsuri pentru reducerea ratei abandonului şcolar. Orice copil care este. dezvoltarea formelor de educaţie secundară. baze de agrement şi sportive. uneori. chiar asupra participării şcolare a copilului. absenţa părinţilor din gospodărie îşi pune amprenta asupra performanţelor şcolare şi. atât la nivel de politici externe. Implementarea reglementărilor necesare asigurării protecţiei drepturilor copilului este o prioritate majoră a ţărilor. Sectorul privat şi mass-media sunt. Principalii responsabili de promovarea şi protecţia drepturilor copilului sunt. Există un consens unanim în a aprecia influenţa instituţiilor străine în accelerarea procesului de reformă. Nu poate fi neglijat rolul fundamental al organizaţiilor inter-guvernamentale. precum şi de dorinţele copilului. ţara noastră este considerată un caz special în rândul statelor post-comuniste. În aceste cazuri. În actualul context al unei lumi globalizate. aflate în subordinea altor instituţii centrale. să dezvolte serviciile necesare. dreptul la joacă şi activităţi recreative adecvate vârstei sale. a instituţiilor care adăposteau copii. Condiţiile familiale şi de mediu trebuie să asigure drepturile copilului la odihnă şi timp liber. părinţii şi alte persoane. accesibilitatea la informarea şi orientarea şcolară şi profesională. dar la fel de importantă este şi sensibilizarea organismelor judiciare asupra problemelor ce privesc apărarea acestor drepturi. În situaţia în care părinţii nu-şi pot îndeplini acest rol. timpul acordat recreării şi modalităţile de petrecere a timpului liber depind de oportunităţile existente. lipsit de mediul său familial are dreptul la protecţie şi asistenţă socială din partea statului. Deja angajate pe drumul responsabilităţii sociale corporatiste. să adopte măsurile legislative şi administrative corespunzătoare. educaţia generală şi cea profesională. Reforma sistemului de protecţie a copilului în România a fost accelerată prin înfiinţarea Departamentului pentru Protecţia Copilului. organizaţiilor non-guvernamentale care acţionează la nivel naţional şi internaţional. sportive menite să atragă interesul copiilor pentru a participa şi a se integra la acţiunile colective organizate în sistemul instituţionalizat – şcoală. cu rol de coordonare şi elaborare a politicilor în domeniu şi preluarea de către Direcţiile pentru Protecţia Copilului. statul trebuie să asigure dreptul copilului la educaţie. În lipsa unui control permanent exercitat de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. să asigure educaţia primară gratuită şi obligatorie pentru toţi. La nivelul comunităţii trebuie să fie promovate activităţi educative. Se 7 .După cum se cunoaşte. actori importanţi. Sistemul de protecţie a copilului din România are la bază Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi urmează orientările Uniunii Europene pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului. culturale. statele lumii. statul este obligat să asigure protecţia pentru copilul rămas fără îngrijire părintească. cât şi politici interne. entităţile de drept privat se implică din ce în ce mai mult în activităţi axate pe promovarea şi protecţia drepturilor copiilor. impactul instituţiilor private asupra protecţiei drepturilor copilului nu poate fi subestimat. de asemenea. Aceste orientări evidenţiază importanţa principalelor instrumente juridice în domeniul drepturilor omului. temporar sau permanent. Protecţia drepturilor copilului reprezintă o preocupare de prim rang a forurilor europene în cadrul politicilor adoptate. dar din 2001 asistăm la o fază de reformare profundă a sistemului. În ceea ce priveşte reforma protecţiei drepturilor copilului.

pentru a putea studia efectele pe care acest proces le are asupra dezvoltării minorilor am efectuat un studiu ce a avut drept subiect copii cu domiciliul stabil în judeţul Argeş. De aceea. având în vedere cele relevate succint mai sus. după ce am efectuat prezentarea unor noţiuni generale referitoare la temă. să delimitez conceptul de copilărie în psihologie şi sociologie. din literatura internă şi internaţională. oraşul Topoloveni şi împrejurimile. care mi s-au părut a fi relevante în economia tezei de doctorat. el fiind completat cu o serie de informaţii prelevate în urma discuţiilor cu familia. cum sunt: deviaţia şi teoria etichetării sau importanţa relaţiei părintecopil în contextul „teoriei ataşamentului”. cu privire la dezvoltarea psihologică şi cognitivă a copilului. O analiză completă a fenomenului migraţiei forţei de muncă şi a efectelor acestuia la nivel naţional este dificil de realizat doar în cadrul cercetării doctorale. Astfel. medici. În acest sens. ce au rămas singuri acasă în urma plecării la muncă în străinătate a unuia sau a ambilor părinţi. în urma cercetărilor efectuate şi a analizei principalilor indicatori statistici disponibili la nivelul localităţii Topoloveni şi a zonelor rurale limitrofe. implicaţi în problematica generală a copiilor afectaţi de fenomenul migraţiei. am urmărit. preoţi. specifică temei enunţate. autorităţile europene au conceput reguli şi instrumente proprii. În acest context am abordat în mod teoretic o serie de elemente privind teoria socializării sau a interacţionalismului simbolic. În aceste condiţii există posibilitatea generalizării rezultatelor obţinute. în patru capitole. am pus accentul pe clarificarea unor elemente ale teoriei şi controverselor cunoscute în istoria sociologiei copilăriei. rude apropiate. În această parte am încercat şi. marchează puternic dezvoltarea psiho – socială a copiilor rămaşi acasă. Principalul obiectiv urmărit în această cercetare este reprezentat de identificarea celor mai importante efecte psihologice care marchează evoluţia minorilor afectaţi de fenomenul migraţiei părinţilor. În primul capitol. în mare parte cred că am reuşit. identificaţi în cadrul comunităţii ca reprezentând un grup vulnerabil. Am urmărit să extrag unele elemente semnificative. Din această populaţie statistică a fost extras un eşantion de 138 de copii. Astfel. am organizat prezentarea cercetării pe care o propun într-o viziune particulară. În acest sens. necesitatea de a realiza conformitatea cu acquis-ul comunitar. au putut fi identificaţi un număr de minori afectaţi de fenomenul migraţiei părinţilor către locuri de muncă mai bine plătite din afara graniţelor ţării. de sorginte ONU. respectiv: 8 . De asemenea. În cadrul cercetării s-a dorit ca informaţiile obţinute să fie unele cât mai complete şi complexe. persoane oficiale din administraţie. ce cuprinde rezultatele finale ale cercetării.apreciază că reformele guvernamentale au fost influenţate de o serie de factori. precum şi cu date şi informaţii statistice oferite de autorităţile locale sau centrale. „Perspective teoretice asupra studiului sociologic al copilăriei”. Este cunoscut faptul că. scopul şi metodologia cercetării. cercetarea poate fi împărţită în două etape distincte. studiul nu s-a bazat exclusiv pe datele obţinute de la copii rămaşi singuri acasă. cadre didactice. Din punct de vedere tehnic. elucidarea unor aspecte teoretice care au tangenţă directă sau indirectă cu tema supusă studiului. Alegerea zonei a pornit de la faptul că este semnalat un număr ridicat de copii cu părinţi emigranţi sau plecaţi temporar în străinătate pentru activităţi economice. am structurat în teza de doctorat. precum şi cu principalii reprezentanţi ai comunităţii locale. În cercetarea efectelor migraţiei părinţilor asupra comportamentului social al copiilor rămaşi în ţară. dintre care amintim: schimbarea orientărilor factorilor de decizie referitoare la această problemă. ce vor constitui subiecţii acestei cercetări. Tot în acest prim capitol am urmărit să clarific o serie de aspecte. mai întâi. absenţa pe termen relativ îndelungat a unuia sau chiar a ambilor părinţi. privind obiectivele.

perioada de culegere a datelor. cu care minorii afectaţi de fenomenul migraţiei forţei de muncă intră în contact direct. au fost vizaţi în primul rând membrii familiei (de cele mai multe ori aceştia fiind chiar cei ce au grijă în mod curent de aceşti minori). în cele mai multe cazuri. Pentru a completa cercetarea efectuată. a colajului de poze. Astfel. au fost întocmite fişe individuale de observaţie pentru fiecare din cei aproximativ 70 de copii afectaţi de migraţia profesională a părinţilor. poveştii despre o zi obişnuită din viaţa lor de copil) pentru a facilita comunicarea şi exprimarea propriilor percepţii şi emoţii legate de lipsa temporară sau definitivă a părinţilor Ghidurile de interviu aplicate direct copiilor afectaţi de plecarea la muncă în străinătate a părinţilor au urmărit atât o verificare a principalelor informaţii statistice colectate în prima etapă a cercetării. la nivelul colectivităţii studiate (populaţia oraşului Topoloveni şi a împrejurimilor.stabilirea dimensiunii fenomenului migraţiei forţei de muncă la nivel naţional şi. pentru membrii familiei sau pentru cadrele didactice ce lucrează în mod curent cu minorii afectaţi de migraţia forţei de muncă) şi observaţia participativă. s-a trecut la o observare amănunţită a situaţiei specifice fiecărui minor în parte. Astfel. În ceea ce priveşte instrumentele şi metodele de cercetare utilizate în această a doua etapă a cercetării pot enumera interviul semi – structurat (atât pentru minorii ce fac obiectul acestui studiu. precum şi la constrângerile directe ale unei cercetări de tip transversal şi selectiv (mărimea eşantionului considerat. De asemenea. precum şi o serie de date privind momentul în care aceştia au fost direct afectaţi de plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Ghidurile de discuţie destinate copiilor şi tehnicile folosite au fost adaptate în funcţie de vârsta acestora cu scopul de a obţine rezultate relevante pentru fiecare grupă de vârstă. aceşti minori întâmpină reale probleme în pregătirea şcolară imediat după momentul plecării părinţilor la muncă). în cadrul unui program de sondaj statistic. după identificarea populaţiei statistice ce face obiectul cercetării şi stabilirea eşantionului pe care urmează a fi realizată aceasta. particularităţile specifice subiecţilor intervievaţi etc). din judeţul Argeş) • observarea şi analiza efectelor pe care fenomenul studiat le are asupra copiilor incluşi în eşantionul supus cercetării. În ceea ce priveşte limitările metodologice ale cercetării efectuate. sex. la grupele mici de vârstă au fost folosite mai multe tehnici proiective (tehnica desenului. În cea de a doua etapă a studiului. numărul de membrii ai familiei). tipologia instrumentelor de analiză utilizate în cercetare. cât şi pentru principalii actori ai comunităţii locale. acestea se referă în mod special la complexitatea fenomenului migraţiei internaţionale a forţei de muncă (în ansamblul său). cadrele didactice ce se ocupă de pregătirea şcolară a acestor copii (ştiut fiind faptul că. În cadrul acestor documente au fost consemnate informaţii cu caracter general privind minorii ce constituie subiecţii acestei cercetări (nume. s-a dorit să fie identificate şi elementele pozitive pe care copii le resimt după momentul plecării la muncă a membrilor familiei. Astfel. cât mai ales identificarea principalelor probleme pe care aceşti minori le întâmpină odată cu migraţia unuia sau chiar a ambilor părinţi. precum la cel al unităţilor de învăţământ în care activează minorii ce fac obiectul acestui studiu). Asemenea metode permit investigarea în profunzime a percepţiilor şi atitudinilor subiecţilor investigaţi. precum şi alţi membri marcanţi ai comunităţilor din care aceşti copii fac parte. au fost intervievate şi persoane adulte. în mod special. vârstă. 9 • . în etapa de documentare asupra dimensiunii fenomenului studiat am utilizat datele statistice disponibile la nivel naţional (date publicate de către Guvernul României şi pe baza informaţiilor furnizate de Institutul Naţional de Statistică în cadrul programelor de cercetare privind emigraţia şi familia) sau local (informaţii ce au putut fi regăsite la nivelul primăriilor din principalele localităţi în care a fost efectuată cercetarea. Astfel.

l-am afectat tratării şi clarificării unor aspecte sensibile privind efectele migraţiei internaţionale asupra copiilor rămaşi acasă. un număr mare de copii trăiesc în familii separate şi sunt forţaţi să-şi menţină relaţia cu părinţii de la distanţă. De multe ori. Creşterea ratei de migraţie este asociată cu un număr de procese care afectează multe ţări. a veniturilor unei mari 10 . Decizia oamenilor de a părăsi ţara de origine are la bază motive diverse. până în acest moment. cu accentul pus pe socializare şi posibilitatea marginalizării acestor copii în baza statutului lor special în cadrul societăţii. contribuind la o distribuţie tot mai disparată a resurselor. a raportării lor la comunităţile în care trăiesc. Cererea tot mai mare din ţările de destinaţie pentru muncitori necalificaţi. în special în situaţia celor din zonele rurale. cât şi a transformării relaţiilor familiale. diversificarea stilurilor de viaţă. atât în cadrul naţiunilor. în ultimele trei decenii ale secolului XX. Restructurarea economică impusă ţărilor în curs de dezvoltare de către instituţiile financiare mondiale. la nivel global. semi-calificaţi şi calificaţi. nu au beneficiat. a generat presiuni puternice în direcţia migraţiei pentru anumite segmente ale populaţiei. preluate din statistica naţională. Având în vedere specificul subiectului abordat. reuniunile de familie şi legăturile cu ţara de destinaţie. marcată de o scădere tot mai accentuată a potenţialului economic naţional şi. Prin contrast cu analizarea problemei feminine în contextul migraţiei familiale. prin aceasta urmărind să concretizez şi să argumentez aprecierile teoretice exprimate. globalizarea. Am folosit un volum adecvat de date. de foarte multe cercetări. extinzând apoi cercetarea asupra efectelor acestui fenomen asupra copiilor rămaşi acasă. În unele societăţi. identificabil în interacţiunea directă a acestora cu cei din jur. intitulat „Efectele migraţiei internaţionale asupra copiilor rămaşi acasă”. precum şi conflictele care dislocă populaţiile şi determină apariţia refugiaţilor.Deşi efectele negative ale migraţiei asupra copiilor rămaşi în ţară. Capitolul al doilea. Este foarte bine cunoscut faptul că procesele de globalizare au condus la forme inegale de dezvoltare economică. rămânând totuşi o familie şi creând ceva ce poate fi văzut ca un sentiment de bunăstare colectivă şi unitate. Efectele acestor politici au fost şomajul şi sărăcia. Evoluţia economică şi socială a ţării noastre din ultimii douăzeci de ani. O importantă arie de interes în sociologia contemporană a migraţiei o reprezintă rolul femeilor migrante în forţa globală de muncă şi specificul consecinţelor migraţiei în funcţie de sex. dezvoltarea fenomenului de migraţie independentă a femeilor este o reflecţie atât a creşterii tot mai mari a cererii pentru mâna de lucru feminină. O analiză mai largă am efectuat-o cu privire la consecinţele migraţiei părinţilor asupra performanţei şcolare a copiilor rămaşi în ţară. dezvoltării psihosociale a copiilor. Pentru a justifica aprecierile exprimate. mai exact sentimentul de familyhood. teza se încadrează în perspectiva interacţionismului simbolic. s-au efectuat. începând cu anii 1980. care pot include lipsa oportunităţilor adecvate de angajare şi salariile mici din ţara de origine. chiar şi dincolo de graniţele naţionale”. cât şi între naţiuni. bunuri şi servicii materiale mai bine dezvoltate. căutarea oportunităţilor educaţionale şi a accesului la servicii medicale. implicit. fără unul sau ambii părinţi. care implică numeroase elemente de natură emoţională. studii prin care s-a încercat explorarea dislocării pe care migraţia o poate cauza vieţii de familie. am efectuat o analiză statistică a fenomenului migraţiei în ţara noastră. ceea ce determină ca unele zone şi ţări să aibă o cerere mai mare de forţă de muncă. Acestea pot include urbanizarea. în general. Astfel. împreună cu remuneraţiile mai mari decât în ţările de origine reprezintă un alt motiv pentru care oamenii decid să migreze. a performanţei şcolare ale acestora şi. care a creat noi forme de diviziune a muncii. Familiile transnaţionale sunt alcătuite de cei ce „trăiesc o parte din timp sau cea mai mare parte a timpului separaţi unii de alţii. migraţia este văzută ca fiind răspunsul cel mai potrivit la nevoile financiare ale familiei. cercetarea se va centra pe studierea comportamentului social al membrilor grupului ţintă.

Copiii multor dintre aceşti migranţi rămân în ţara de origine. Deşi un număr extins de studii. de faptul că. a determinat un mare număr de cetăţeni români să îşi îndrepte atenţia spre ocuparea unor locuri de muncă în străinătate. de creşterea şi educaţia copiilor. nu de puţine ori. tot mai accentuată. la situaţii limită de încălcare a legislaţiei naţionale. naţionale şi internaţionale. în mod special. în special în ţările europene dezvoltate. Datorită problemelor legate de lipsa unei supravegheri eficiente. Numărul tot mai mare de femei ce părăsesc România determină o reacţie nefavorabilă. asupra copiilor ce rămân singuri acasă. concomitent cu liberalizarea pieţei forţei de muncă la nivel global. se confruntă cu probleme deosebite de adaptare socială. întâmpină dificultăţi sporite în activitatea şcolară şi înregistrează tot mai frecvent abateri de la regulile de comportament social. în general. costul psihologic. În ultimii ani. O mare parte a copiilor afectaţi de fenomenul migraţiei internaţionale a părinţilor întâmpină probleme reale în procesul de învăţare. în primul rând. în România a crescut interesul pentru această problemă. în rândul minorilor ce rămân acasă. În mod succesiv am tratat aspecte privind sistemul de protecţie 11 .părţi a populaţiei României. copii rămăşi în ţară devin vulnerabili la abuz. se constată faptul că aproximativ 54% din numărul total al minorilor afectaţi de acest fenomen sunt privaţi de prezenţa părinţilor pentru o perioadă relativ scurtă (mai mică de un an). în ţara noastră. Chiar dacă din punct de vedere material această deschidere către piaţa internaţională a muncii constituie un avantaj deosebit de important pentru familiile implicate. această a doua categorie este cea mai puternic afectată de problemele inerente ce apar în urma migraţiei internaţionale a cetăţenilor români. social şi emoţional al plecării. „Sistemul de protecţie a copilului în România. Repere istorice. Problema copiilor rămaşi în ţară în urma plecării unuia sau a ambilor părinţi migranţi a devenit tot mai importantă în ultimii ani. acest lucru fiind determinat îndeosebi de creşterea numărului de persoane – în mare parte migranţi din regiuni rurale şi/sau ţări în curs de dezvoltare – care traversează graniţele în căutarea unor condiţii economice mai bune. cât şi în câteva studii realizate de organizaţii naţionale specializate în domeniul drepturilor copilului. În capitolul al treilea. Conform statisticilor oficiale. exploatare prin muncă şi alte situaţii asemănătoare. a fost adesea omis. având ca punct culminant creşterea abandonului şcolar la vârste tot mai fragede. reflectat atât în presă. după ce am identificat efectele migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi în ţară. dar şi de absenţa unui mediu familial real. femeile sunt cele care se ocupă. Un rol deosebit de important în evoluţia ulterioară a copiilor ce sunt privaţi de prezenţa ambilor părinţi îl au persoanele cărora le sunt încredinţaţi aceştia pe perioadă în care părinţii sunt plecaţi la muncă. au analizat circumstanţele economice pozitive implicate de migraţie. ajungându-se. această categorie de copii este tot mai frecvent afectată de scăderea performanţelor şcolare. am urmărit să evidenţiez şi să sugerez instituirea unui sistem de protecţie a copilului. politici şi abordări din perspectiva autorităţilor centrale şi locale”. se poate constata faptul că efectele pe care absenţa unuia sau chiar a ambilor părinţi le au asupra dezvoltării copiilor rămaşi acasă sunt deosebit de nefavorabile. în special pentru cei rămaşi acasă. În cazul în care sunt lipsiţi de această influenţă şi protecţie maternă. Plecarea părinţilor la muncă în străinătate determină o serie de efecte directe semnificative asupra funcţionalităţii familiilor afectate de acest fenomen şi. minorii se dezvoltă tot mai greu. în timp ce 34% dintre aceştia trăiesc fără cel puţin unul dintre părinţi pentru o perioadă mai mare de un an. Aceasta este determinată. în grija altor membri ai familiei sau a cunoştinţelor. Un factor determinant pentru evoluţia copiilor ce rămân în ţară în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate este acela al perioadei în care aceştia sunt lipsiţi de o familie completă. De asemenea. Astfel.

socială. sărăcia din România a generat un fenomen social important: migraţia forţei de muncă în străinătate. afectivă.a copilului şi elementele principale ale reformei în sistemul de protecţie a copilului.2009. dimensiuni care se regăsesc atât în cadrul obiectivelor noastre naţionale.01. creşterea fenomenului infracţional. adică aproximativ 18% din populaţia ţării. lipsa unui sistem funcţional de ajutor social. nerecunoaşterea fenomenelor de abuz asupra copilului. profesională. Toate acestea au dus la degradarea rapidă şi substanţială a nivelului de trai. dificultăţile de integrare socială a tinerilor. jurisdicţională. prin armonizarea legislaţiei româneşti. pe fiecare dintre dimensiunile care angajează viaţa copilului: sanitarmedicală. prioritară fiind schimbarea sistemului „instituţionalizat” într-unul „familial”. Strategia propunea adoptarea unui număr de reforme radicale care aveau menirea de a aduce România la standardele internaţionale de bunăstare şi protecţie ale copilului. scumpirea locuinţelor şi a chiriilor. Perspectiva scăderii considerabile a ponderii copiilor în populaţia ţării a generat nevoia unor abordări sectoriale specifice. mai ales a celor din instituţii.6 milioane de copii. când acest segment de vârstă însuma peste 6. accentuarea diferenţelor dintre oameni. educaţională. lipsa planificării familiale. aceşti copii nu au condiţii normale de dezvoltare şi devin un segment extrem de vulnerabil. dificultăţile în restructurarea sistemului medical. caracterul preponderent administrativ al asistenţei sociale. diversificarea valorilor în societate. la acestea s-au adăugat probleme noi. am prezentat pe larg. În 2001. Pentru că acest fenomen nu este suficient de bine cunoscut şi cuantificat. au apărut câteva probleme îngrijorătoare. specifice perioadei de tranziţie: şomajul. tendinţă care se va manifesta şi în perioada următoare. Actuala lege. Dificultăţile modernizării sistemului general de protecţie a copilului derivau din menţinerea problemelor moştenite de la vechiul regim: numărul mare de copii nedoriţi de familiile lor şi aflaţi deja în instituţii. Mai mult. Cea mai gravă este reprezentată de copiii care rămân acasă perioade lungi de timp cu un singur părinte sau fără niciun părinte. în ultimii 20 de ani s-a înregistrat o diminuare de peste 35% a numărului acestora. În această perioadă. În România trăiesc în prezent peste 4 milioane de copii cu vârste între 0 şi 18 ani.2004 privind Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2005 şi a fost actualizată la data de 01. a consumului de droguri. În acest context am tratat şi elementele esenţiale cuprinse în prevederile legislative din ţară care se referă la protecţia minorilor cu părinţi plecaţi în străinătate. În multe cazuri. liberalizarea mass-media şi deschiderea ei către fenomenele de senzaţie.06. Guvernul României a adoptat „Strategia Guvernamentală cu privire la Protecţia Copiilor aflaţi în dificultate 2001-2004”. în special al familiilor cu mulţi copii. societatea civilă şi nu numai sunt acum responsabile pentru garantarea drepturilor copilului aşa cum sunt stipulate în Convenţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului. inconsistenţa reformelor în sistemul şi serviciile de asistenţă socială. Legea 272 din 21. sărăcia crescândă. cu deosebire în mediile dezavantajate. cât şi în corelaţie cu angajamentele şi obligaţiile internaţionale pe care ni le-am asumat. prevenirea separării copiilor de familiile lor prin dezvoltarea de servicii de sprijin şi adaptarea sistemului românesc de protecţie a copilului la standardele europene. reforma a constat în închiderea instituţiilor mari şi înlocuirea acestora cu servicii alternative. inflaţia. regresul economic. sărăcia bazei materiale destinate protecţiei copilului. În finalul acestui capitol am prezentat unele aspecte privind abordările europene ale problematicii efectelor migraţiei asupra copiilor care sunt lăsaţi în ţara de origine. Faţă de anul 1990. Considerând o serie de aspecte din documentele care privesc drepturile copilului. După 1989. Autorităţile publice. cu accent major 12 . o serie de recomandări pentru a eficientiza protecţia copiilor care rămân în ţară atunci când părinţii emigrează. inconsistenţa activităţii de prevenţie.

Totodată. precizează pentru prima dată faptul că părinţii au principala responsabilitate în creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului. care să fie verificate în mod periodic într-un sistem competent. datorită necesităţii cuprinderii întregii problematici a drepturilor copilului în toate sectoarele care vizează copilul în societatea românească. comunitatea prin intervenţia structurilor consultative. de prevenire şi. Elaborarea şi adoptarea Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei drepturilor copilului 2008-2013 vizează toţi copiii români aflaţi pe teritoriul României sau în străinătate. Strategia subliniază rolul primordial al părinţilor şi al familiei în creşterea. Pentru implementarea Strategiei s-au avut în vedere trei etape. prin colaborare interinstituţională. printr-un sistem competent. îngrijirea şi educarea propriilor copii. în ultimă instanţa. desigur. şi vor fi verificate periodic. din oricare din domeniile de interes pentru acesta. iar ca urmare. în ultimii ani. Astfel. se asigură armonizarea cu alte strategii şi planuri de acţiune care sunt prevăzute pentru aceeaşi perioadă. coerent şi unitar. Statul are datoria de a asigura protecţia copilului şi de a garanta respectarea tuturor drepturilor. cât şi în vederea responsabilizării lor în creşterea. îngrijirea şi educarea copilului şi faptul că eforturile societăţii trebuie îndreptate în direcţia întăririi şi susţinerii familiei în asumarea responsabilităţilor faţă de copil.pe interesul superior al copilului. care reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare şi prin care se realizează o programare a dezvoltării economice şi sociale a statului român. Prin implementarea Strategiei se urmăreşte a se asigura creşterea calităţii vieţii copilului în România. prevăzute prin reglementări legale. Implementarea acestei Strategii va asigura creşterea calităţii vieţii copiilor. copiii refugiaţi şi copiii cetăţeni străini. care se vor concretiza în tot atâtea planuri operaţionale pentru următoarele perioade de timp: 20082009. se recunoaşte faptul că responsabilizarea familiei în spiritul noului pachet legislativ în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului nu se poate realiza fără o abordare sistemică a problemelor cu care se confruntă copiii şi familiile acestora. Protecţia drepturilor copilului constituie de mai bine de zece ani o prioritate pentru Guvernul României. Această lege are ca scop schimbarea ideii că statul ar putea înlocui grija părintească. precum şi comunitatea locală. aflaţi pe teritoriul României în situaţii de urgenţă. educator. autorităţilor locale şi serviciilor sociale primare. vecini. Prin derularea sa în perioada 2008-2013. aflaţi pe teritoriul României. Totodată. strategia are în vedere profesioniştii care interacţionează cu copiii. în intervenţia specializată. alături de copii. Responsabilitatea subsidiară cade pe umerii familiei extinse şi a comunităţii locale din care face parte copilul. 2010-2011 şi 2012-2013. se realizează armonizarea acţiunilor prevăzute în Strategie şi în planurile operaţionale aferente cu Planul Naţional de Dezvoltare. resursele pentru depăşirea unor situaţii dificile trebuie căutate pe rând în familia extinsă. Strategia se adresează şi părinţilor. Au fost făcute eforturi susţinute pentru crearea mecanismelor de promovare şi protejare a drepturilor copilului. preot). Totodată. profesioniştii care intervin la un moment dat în viaţa copilului (de exemplu: medic de familie. similar statelor membre ale Uniunii Europene pentru Obiectivul 1 de intervenţie a Fondurilor Structurale. să respecte standarde minime naţionale prevăzute prin reglementări legale. intervenţia statului fiind complementară. întrucât toate serviciile pentru copii vor respecta standarde minime. coerent şi unitar. Planurile operaţionale 2009-2011 şi 2012-2013 vor fi elaborate după evaluarea celui precedent şi vor fi aprobate prin hotărâre de guvern. urmărindu-se ca toate serviciile pentru copil. s-a 13 . persoane apropiate). Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului se desfăşoară pe perioada 2008-2013. precum şi copiii fără cetăţenie. Statul poate interveni în cazuri de abuz sau privări severe. reţeaua socială a familiei (de exemplu: prieteni. fapt care nu s-a mai realizat până în prezent la o asemenea dimensiune. atât în calitate de beneficiari direcţi ai serviciilor sociale.

dar nici o neglijare a nevoilor minorilor din partea celor care îi supraveghează. principiul continuităţii în educarea copilului.P. de lipsa resurselor şi de plecarea voluntară a specialiştilor din sistem. principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial. Cercetarea intitulată „Administraţie publică în beneficiul copiilor. Măsurile generale de implementare a Convenţiei privind Drepturile Copilului la nivel central şi local în ROMÂNIA”. urmărite şi de strategia Autorităţii. prin care acesta îşi asumă responsabilitatea creşterii minorului până la întoarcerea în ţară a 14 . pentru a se ocupa de educaţia minorilor în lipsa părinţilor nu înseamnă o decădere din drepturi a părinţilor. constată o serie de dificultăţi în implementarea legislaţiei privind drepturile copilului. Guvernul a stabilit ca principale priorităţi: Creşterea nivelului de cunoaştere şi înţelegere a Convenţiei privind Drepturile Copilului atât în rândul adulţilor. putându-se evita. în perioada martie – octombrie 2010. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor de îngrijire pe timp de zi. În protecţia minorilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate trebuie să se respecte principiul interesului superior al copilului. copii romi. Crearea de mecanisme pentru utilizarea eficientă.S. Se propune ca cetăţenii români care au copii minori în îngrijire şi doresc obţinerea unui contract de muncă în străinătate să notifice S. Astfel. pe fondul măsurilor anticriză. Urmare a acestor recomandări. Proiectul de lege privind protecţia minorilor cu părinţi plecaţi în străinătate nu presupune instituţionalizarea minorilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.A. ca făcând parte din familia extinsă. culturală. ţinându-se cont de originea sa etnică. de frecvenţele reorganizări instituţionale. menite să asigure o protecţie efectivă a copiilor neglijaţi de proprii părinţi. efectuată în ţara noastră. astfel./primăriei de la domiciliu intenţia de a pleca la muncă în străinătate cu 40 de zile înainte de a părăsi domiciliul stabil. respectiv a Serviciilor Publice de Asistenţă Socială .înregistrat un progres semnificativ. copii care au nevoie de îngrijire specială) la servicii de sănătate şi educaţie. subliniind unele aspecte care vizează grija faţă de toţi copiii şi accentuând latura preventivă a intervenţiei instituţiilor naţionale. în vederea promovării. nominalizând persoana în întreţinerea şi îngrijirea căreia vor rămâne copii. Este interzisă încredinţarea copilului unor persoane care nu fac parte din familia extinsă. Totul pentru a se preîntâmpina eventualele devieri ale minorilor de la un comportament normal sau abuzarea lor de către alte persoane. Desemnarea unei rude de până la gradul IV. transparentă a bugetului alocat respectării drepturilor copilului. cu HIV / SIDA. dar stabileşte obligaţii clare. copii cu dizabilităţi. monitorizării. Recomandările Comitetului ONU confirmă domeniile prioritare. lingvistică şi religioasă. elaborării de strategii de intervenţie şi implementării Convenţiei la nivelul întregii ţări. multe drame ale căror victime au fost şi sunt încă minorii neglijaţi. sub sancţiuni corespunzătoare. În cazuri extreme. copii ai străzii. printre altele.ca autoritate centrală.ca autorităţi judeţene. prin autorităţile locale şi serviciile specializate. Nominalizarea îngrijitorului se face în baza unui act întocmit în prealabil şi legalizat la un notariat. Consider că legea trebuia să fie promovată mai demult. Întărirea capacităţii ANPDC .ca autorităţi locale. cât şi al copiilor. strategiile din domeniul drepturilor copilului se confruntă cu reale probleme de implementare generate. a DGASPC-urilor . una dintre concluziile principale este aceea că. atunci când persoana desemnată nu poate supraveghea sau neglijează supravegherea minorilor. Asigurarea accesului categoriilor celor mai vulnerabile (copii din familii sărace. odată cu apariţia fenomenului de migraţie a forţei de muncă în străinătate. intervine statul.

agrar. cât şi turistic. cu factori pedoclimatici favorabili vieţii şi activităţii umane. să nu sufere de boli imobilizatoare. Boţârcani. a fost preponderent calitativă şi a vizat următoarele obiective: identificarea percepţiilor privind migraţia temporară pentru muncă în străinătate. copiilor. se poate constata faptul că. Scopul cercetării a fost acela de a explora efectele migraţiei părinţilor în străinătate asupra copiilor rămaşi în ţară în contextul reţelei sociale în care se socializează. între Ţara Românească şi Transilvania. Zona în care s-a desfăşurat cercetarea de teren este oraşul Topoloveni din judeţul Argeş şi localităţile rurale limitrofe. precum şi societăţi producătoare de mobilă. Localitatea Topoloveni şi zona limitrofă s-au format şi s-au dezvoltat într-o regiune naturală complexă. reprezentanţii oraşului asigură că sunt deschişi la dialoguri şi colaborări. Din anul 1968. Pe lângă agricultură. identificaţi în cadrul comunităţii ca reprezentând un grup vulnerabil. Ţigăneşti. Capitolul al patrulea. în zona oraşului Topoloveni s-au dezvoltat fabrici de prelucrare a produselor agricole. Nici locuitorii oraşului şi nici cei ai zonelor limitrofe (Dealul cu Vii. realizat de un specialist SPAS din cadrul primăriei localităţii de reşedinţă. urmărind studierea influenţelor migraţiei părinţilor asupra procesului de socializare al copiilor şi pe observarea membrilor grupului ţintă în interacţiune. Goroneşti. cu următoarele condiţii: capacitatea de exerciţiu a persoanei nominalizate şi vârsta cu cel puţin 18 ani mai mare decât copilul care urmează a-i fi încredinţat. Cercetarea de teren vine în completarea părţii preliminare teoretice. familiei. cuprinde studiul concret pe care l-am efectuat cu privire la tema supusă cercetării. De atunci şi până în prezent a cunoscut o puternică dezvoltare atât din punct de vedere industrial. identificarea percepţiilor privind efectele migraţiei asupra comunităţii. „Analiza influenţei migraţiei părinţilor asupra comportamentului copiilor rămaşi acasă în oraşul Topoloveni”. identificarea actorilor din comunitate care constituie reţelele sociale ale copiilor 15 . Au fost identificate proiecte de dezvoltare locală care au făcut şi continuă să facă obiectul unui portofoliu de oportunităţi pentru Topoloveni. dar şi pentru zonele limitrofe. care vor avea ca efect dezvoltarea continuă a localităţii. Crinteşti) nu se lasă mai prejos şi asigură că vor susţine proiectele ce vor fi dezvoltate pe teritoriul aşezării. care denotă capacitatea acestuia de a-şi asuma responsabilitatea creşterii unui copil. dar şi din perspectiva copiilor şi să identifice răspunsurile pe care actorii sociali le-au avut la problemele identificate. Cercetarea şi-a propus să identifice efectele din perspectiva actorilor sociali implicaţi în socializarea copiilor. prin culoarul Rucăr-Bran şi defileul Oltului. Acest lucru determină posibilitatea generalizării rezultatelor obţinute în urma cercetării. impusă de necesitatea de a expune în detaliu rezultatele cercetării concrete pe care am realizat-o. Din punct de vedere economic. analiza fluxurilor de migraţie. deal şi munte. să facă dovada trecerii unui test psihologic. la întretăierea unor vechi drumuri comerciale şi căi de comunicaţie care asigurau multiple şi permanente legături între câmpie.părinţilor biologici. agricultura (în special viticultură) şi creşterea animalelor ocupă primul loc în topul ramurilor economice. persoana să dispună de echivalentul salariului minim brut pe economie. Abordarea problematicii. În acelaşi timp. Motivaţia alegerii zonei o reprezintă prezenţa unui număr ridicat de copii cu părinţi emigranţi. respectiv părintelui biologic în cazul familiilor monoparentale. analiza surselor şi tipurilor de informaţii existente la nivelul comunităţii cu privire la comportamentele sociale ale copiilor. deşi vorbim de o localitate preponderant urbană. Topoloveni a fost declarat oraş. Capitolul are o întindere corespunzătoare. a modelelor de comunicare şi relaţionare. mai largă. în ceea ce priveşte metodele de cercetare. oferind forţa de muncă necesară. confecţii şi ambalaje. să fie familiarizată cu creşterea unui copil.

primărie. la primărie. asistenţi sociali din cadrul primăriei. Interviurile cu actorii locali au fost realizate la sediul instituţiilor. Pentru fiecare tipar şi fiecare categorie identificată au fost selectate citatele corespunzătoare. Pentru această cercetare a fost ales interviul semistructurat deoarece permite cercetătorului să abordeze teme şi ipoteze dinainte stabilite (sub forma unui ghid de interviu). consilieri şcolari. rezultatele au fost structurate în trei teme: reprezentări ale momentului plecării. valori. familiile cu cel puţin un membru plecat la muncă în străinătate. precum şi alte studii şi cercetări întreprinse pe acestă temă. diverse statistici naţionale şi locale disponibile. atitudini. a copiilor rămaşi acasă. la şcoală. Analiza s-a făcut distinct pentru grupul ţintă (copii) şi cele două grupuri de informatori (reprezentanţi ai instituţiilor şi adulţi din familiile de migranţi). Interviul a fost ales ca metodă de cercetare deoarece permite culegerea unor informaţii detaliate despre evenimente personale. Rezultatele analizei au fost structurate conform temelor mari definite în ghidurile de interviu: percepţii privind comunitatea. Dată fiind experienţa şi implicarea diferită a actorilor sociali. centrul social. cadre medicale. dar relativ neutru. cu posibilităţi de detaliere a răspunsurilor consemnate. la reşedinţa preotului. Numărul interviurilor a urmărit reprezentativitatea fiecărui grup. dar şi comunitatea în ansamblu. Analiza s-a bazat pe transcrierea integrală a interviurilor. cu scopul de a aduce în discuţie probleme şi cazuri actuale ale acestui fenomen. Respondenţii studiului au fost selecţionaţi pe baza datelor existente la instituţiile ce au misiunea de a urmări acest fenomen: şcoală. părinţi/bunici/alte rude. analiza intervenţiilor la nivelul comunităţii pentru sprijinirea copiilor cu părinţi migranţi temporari. reprezentată de texte legislative şi alte studii şi analize pe tema migraţiei. Populaţia studiată o reprezintă copiii migranţilor dar şi actorii sociali implicaţi în reţeaua socială a acestor copii: cadre didactice. A fost studiată şi evidenţiată o literatură de specialitate complexă. Cercetarea s-a concentrat asupra mai multor unităţi sociale de analiză: în primul rând copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate. Într-o primă etapă s-a realizat o codare şi au fost elaborate diferite categorii. Interviurile cu adulţii din familiile de migranţi au fost realizate ultimele. ceea ce a permis evidenţierea unor concluzii vizând cu deosebire o cercetare calitativă. percepţii privind efectele migraţiei asupra copiilor. istoricul migraţiei. preoţi. A fost de asemenea analizată o documentaţie complexă. la dispensar. În cazul interviurilor cu copii. la domiciliul repsonsabililor. Interviurile cu copiii au avut loc într-un cadrul familiar. la domiciliul acestora. Cercetarea de teren a avut ca metodă principală de culegere a datelor interviul semistructurat. Interviurile au urmărit problematica inclusă în ghidurile realizate şi s-au desfăşurat în instituţii. faţă în faţă. 16 . modele de comunicare şi relaţionare ale copiilor cu părinţii. percepţii asupra schimbărilor apărute după plecarea părinţilor.cu părinţi migranţi temporari. Pentru fiecare grup de subiecţi a fost elaborat câte un ghid de interviu cu teme generale de abordat şi câteva întrebări cheie pentru fiecare temă generală. judecăţi evaluative. temele au fost adaptate fiecărui tip de respondent. individual. percepţii privind migraţia temporară pentru muncă în străinătate. dar îi oferă libertatea de a adapta întrebările şi ordinea acestora în funcţie de persoana intervievată şi discursul acesteia. respectiv în cadrul Centrului de zi unde se desfăşoară activităţi extraşcolare. modele de comunicare şi relaţionare ale migranţilor cu familia rămasă în ţară. Analiza a urmărit descoperirea anumitor tipare ce apar în relatările diferiţilor intervievaţi. Au fost abordate o serie de interpretări şi comentarii în sistemul mass-media. despre sentimente. la centrul de zi.

dar şi oameni din toate categoriile socio-profesionale care nu au loc de muncă au optat pentru a migra în străinătate . rezultanta analizei costuri-beneficii înclină balanţa în favoarea migraţiei. deteriorarea relaţiilor de cuplu). întreprinzători. răspândirea (câte persoane au aceeaşi opinie) şi implicarea emoţională (cât de mult este implicat emoţional respondentul când oferă acel răspuns. dar şi buni întreprinzători. La nivelul familiilor migranţilor efectele pozitive identificate de actorii sociali sunt strict legate de bunăstarea materială. dar efectele asupra comunităţii sunt semnificative. Reprezentările asupra consecinţelor migraţiei au fost analizate la 3 niveluri: la nivel individual. despre incertitudinea privind viitorul adulţilor dar şi al copiilor în localitate. în categoria efectelor negative se numără şi responsabilităţile suplimentare ce revin membrilor familiei (adulţi şi copii) rămaşi acasă. sunt în principal legate de lipsa locurilor de muncă şi consecinţele imediate ale acestei situaţii. dar şi neimplicaţi civic. Problemele cu care se confruntă locuitorii. Intervievaţii au vorbit despre nesiguranţă. cumsecade. Dat fiind că motivaţia percepută de reprezentanţii instituţiilor este lipsa alternativelor pentru obţinerea unui venit sigur. Raportându-ne din nou la teoriile migraţiei se constată că la început au plecat cei care aveau calificări în domenii în care exista cerere pe pieţele mai dezvoltate („profesioniştii”). considerându-i modeşti şi vrednici. Sunt multe aprecieri pozitive: sunt oameni destoinici. context în care pleacă până în 5% din populaţia oraşului. Oamenii pleacă în căutarea unor oportunităţi mai bune. Din interviuri a reieşit că “profesioniştii” au fost cei care au plecat cel mai mult la începutul migraţiei în această zonă. În multe cazuri se opinează că este o soluţie disperată pentru unii oameni. De asemnea. Sunt liniştiţi. muncitori. sinceri şi ospitalieri. Ulterior s-au dezvoltat reţele sociale bazate pe relaţii de rudenie şi prietenie prin care au fost ajutaţi şi alţi membri ai comunităţii să plece. destoinici. gospodari. harnici. sinceri. Deşi efectele negative enumerate de intervievaţi sunt mult mai diverse şi mai numeroase. Adesea sunt depăşiţi de ritmul de dezvoltare căruia trebuie să îi facă faţă. buni. chiar şi reprezentanţii instituţiilor au ca primă reacţie definirea acestui fenomen drept unul de mare amploare. respectiv lipsa resurselor financiare. efecte la nivel psihologic şi comportamental pentru copii. adaptaţi cu greu schimbărilor din societate. percepute de reprezentanţii instituţiilor. Analizând percepţiile generale privind comunitatea la nivelul reprezentanţilor instituţionali. 17 . Reprezentanţii instituţionali au aprecieri în general pozitive faţă de oamenii din localitate. la nivelul familiei şi la nivelul localităţii. detalierea (explicaţii detaliate care pun în relaţie mai multe aspecte). ataşaţi de tradiţii. Evaluarea mărimii acestui fenomen este influenţată de factori precum efectele pe care migraţia le-a avut asupra localităţii sau motivele care stau la baza deciziilor de a migra. iar localitatea în ansamblu este percepută a avea oportunităţi limitate de muncă. Aproape toţi cei care au lucrat în construcţii.Selectarea tiparelor şi categoriilor s-a bazat pe o serie de factori: frecvenţa (cât de frecvent se menţionează un anumit aspect). bun simţ. iar pe de altă parte o incapacitate a comunităţii de a se adapta la schimbările globale care au loc. deşi le lipsesc cifrele exacte sau termenii de comparaţie. gospodari. observăm că deşi aceştia au tendinţa de a descrie locuitorii din prisma calităţilor percepute ale acestora şi stereotipurilor existente la nivelul comunităţii (liniştiţi. în agricultură. iar la momentul cercetării predomină “disperaţii”. Amploarea fenomenului este definită de reprezentanţii instituţiilor drept mare. Cifra poate nu este foarte mare. în timp ce efectele negative se manifestă în primul rând în plan psihologic şi relaţional (efecte negative la nivel emoţional şi afectiv pentru membrii familiei. ospitalieri) se pot identifica şi o serie de atribute care denotă pe de-o parte individualism (membrii comunităţii sunt preocupaţi de propriile familii/gospodării.

Sunt persoane care pleacă urmând modelul cunoştinţelor sau rudelor care au plecat şi au câştigat mai bine muncind în străinătate. alţii în speranţa unei vieţi mai bune sau din cauza unor crize familiale. Sunt opinii potrivit cărora migraţia în străinătate pentru muncă este un fenomen în plină dezvoltare în ţara noastră. Există situaţii când unele persoane care migrează au contracte de muncă. în agricultură. chiar să plece. Muncile efectuate de migranţi sunt în principal cele cu un nivel scăzut de calificare. iar după intrarea României în Uniunea Europeană sa înregistrat o creştere importantă a fluxurilor. în care membrii familiei se află la distanţe fizice foarte mari unii de ceilalţi. există efecte negative pe care actorii sociali le identifică mai ales la nivelul copiilor. Unii pleacă din disperare. Există două metode principale de a ajunge la muncă în străinătate: firmele care intermediază plasarea forţei de muncă sau reţelele sociale din care fac parte migranţii (rude şi prieteni deja plecaţi). conform opiniilor intervievaţilor. ceea ce reprezintă o tendinţă de destructurare a comunităţii şi a familiilor. În prezent se pleacă în principal în Italia şi Spania. Criza economică i-a determinat pe mai mulţi să ia în calcul opţiunea de a pleca în străinătate. Majoritatea oamenilor care pleacă să muncească în străinătate merg cu contracte. dar acestea se manifestă pe un termen mediu sau lung. comportamental şi la nivelul responsabilităţilor asumate în cadrul familiei. din rândul cunoştinţelor personale. familia transnaţională. Aceasta este şi o consecinţă firească a problemelor economice din ultima vreme. şi. criza economică determinând din ce în ce mai mulţi oameni să facă asta. aceştia apreciază că efectele negative sunt mai pronunţate la nivel emoţional. imediat după plecare. După 1989 a fost primul val de migraţie. În cazurile în care părintele migrant este mama. Efectele negative sunt legate de structura populaţiei (îmbătrânirea populaţiei) şi de schimbarea valorilor sociale. Chiar şi în condiţiile în care astfel de modele se dovedesc a fi funcţionale. Istoria migraţiei temporare pentru muncă în străinătate începe în Topoloveni înainte de 1989. dar frecvenţa comunicării depinde în primul rând de resursele financiare disponibile. care nu a fost atins prin politicile naţionale sau locale: reducerea şomajului. deci cu efecte semnificative asupra comunităţii. Imediat după 1989. Comunicarea între membrii familiilor transnaţionale reprezintă elementul cheie care asigură coeziunea membrilor şi menţinerea funcţiilor familiei. dar care menţin relaţii de comunicare permanente şi relaţii de sprijin material reciproc. comunicarea este mai rară. sunt mulţi cei care nu îşi declară intenţia sau plecarea efectivă din oraş. Spania şi Turcia. construcţii şi menaj. Comunicarea migranţilor cu familia rămasă în ţară se realizează cu ritmicitate. dar reprezentanţii instituţiilor tind să încline către modelul formal de plecare. când resursele financiare au fost utilizate pentru a asigura transportul şi aranjamentele de cazare. aproximativ în anii ’80. în perioadele în care migranţii rămân fără un loc de muncă şi caută alte 18 . când o parte foarte mică din locuitori plecau la muncă în statele arabe.La nivelul oraşului migraţia are un efect pozitiv. destinaţiile principale erau Israel. Italia. Majoritatea pleacă prin firme de plasare a forţei de muncă sau prin intermediul unor facilitatori. şi într-o proporţie mai mică în Grecia. Efectele negative asupra copiilor sunt evaluate de intervievaţi în relaţie cu părintele care pleacă. Nu apare foarte clar care este modelul dominant. Aceste aprecieri rezultă din răspunsurile obţinute de la majoritatea celor chestionaţi. Rutele de migraţie nu s-au schimbat major. din motive de supravieţuire. este un fel de fugă de responsabilitatea de a întreţine o familie care se confruntă cu probleme. Cipru şi Anglia. După cum au remarcat intervievaţii. fiind destul de mulţi şi numărul lor creşte an de an. Se conturează din ce în ce mai clar un nou model de familie la nivelul comunităţii analizate. alţii pleacă prin cunoştinţe sau rude. Un asemenea fenomen devine din ce în ce mai răspândit. De asemenea.

cadouri cu diferite prilejuri. comunicarea se răreşte. În primul rând. fie în grija părintelui care rămâne. Studiul evidenţiază faptul că cei mici sunt afectaţi de lipsa modelelor familiale atât de necesare în dezvoltarea normală a oricărui copil. resursele financiare pentru comunicare fiind direcţionate către alte nevoi. în dauna timpului acordat şcolii şi activităţilor specifice vârstei lor. Interesant de observat că. în principal cele educaţionale. conducând la deteriorarea relaţiilor şi ulterior la separare sau chiar divorţ. precum fuga de acasă sau apropierea de persoane ciudate. ca apoi să-şi prelungească şederea în acea ţară. Există şi cazuri în care copiii sunt apreciaţi a fi suficient de responsabili şi de maturi astfel încât să nu fie nevoie de supravegherea unor adulţi. existenta şi accesibilitatea unor servicii adresate copiilor. Deci datele oferite de la şcoală. Familiile cu copii iau cel mai des decizia de a-i lăsa pe aceştia în ţară. fie în grija familiei extinse sau sub supravegherea vecinilor. comunicând. iar la copiii mai mari apar scăderea performanţelor şcolare şi comportamente deviante. II sau a vecinilor. este cauzată de suspiciunile legate de infidelitate care apar pe perioada despărţirii. dacă sunt luaţi împreună în familie. Cei mai mari sunt şi ei afectaţi: fetele preiau rolul mamei (când mama este cea care pleacă) şi sunt supraîncărcate cu responsabilităţi casnice. Deteriorarea relaţiilor de cuplu. comunică cu părinţii plecaţi prin telefon. revenind la şcoală. comunicând cu copiii prin telefon. Majoritatea celor care muncesc în străinătate şi vor să rămână pe termen lung în ţara de destinaţie încearcă să-şi cheme copiii alături de ei. Acestea sunt agravate de tensiunile cauzate de greutăţile suplimentare la care trebuie să facă faţă ambii parteneri ai cuplului după plecarea unuia dintre ei în străinătate. primărie sau protecţia copilului sunt aproximative. prin telefon sau messenger. Cei mai mulţi părinţi pleacă însă pe perioade scurte. a bunicilor. 19 . dându-i la şcolile de acolo. Lipsa modelelor părinteşti conduce la probleme de socializare care se manifestă în special în perioada adolescenţei. constatăm că acestea sunt legate de lipsa afectivităţii părinteşti şi lipsa sau scăderea supravegherii acestora din partea unui adult cu autoritate. Copiii rămaşi în grija familiei. Ritmicitatea legăturilor cu familia rămasă în ţară este diferită. comunicarea se răreşte. Cei mai mulţi copii însă rămân în ţară în grija celorlalţi membri ai familiei. pe cât de des este posibil. Cei ce revin în ţară au mari probleme de adaptare.oportunităţi. reţeaua socială care poate oferi sprijin pentru îngrijirea copiilor. Analizând strict efectele negative pe care profesioniştii intervievaţi le-au observat. în momentele în care atât migrantul cât şi familia acestuia trec prin greutăţi financiare. Profesioniştii intervievaţi au identificat o serie de factori care determină decizia de a pleca împreună cu copiii sau fără aceştia: siguranţa materială. Aceştia primesc pachete. Intervievaţii au menţionat că în cazul copiilor mici se observă schimbări în plan emoţional şi somatic. După cum au remarcat intervievaţii. Un obiectiv important al cercetării a fost identificarea efectelor migraţiei asupra copiilor aşa cum sunt percepute de comunitate şi înţelegerea argumentelor şi surselor de date care susţin aceste opinii privind efectele. familiile care iau decizia de a pleca trebuie să decidă care sunt membrii ce vor pleca. sunt cursanţi copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Din păcate. de regulă. nu toţi cei care pleacă declară acest lucru. divorţurile au apărut cu o frecvenţă mai mică în cuplurile în care au plecat ambii parteneri. în ţara de destinaţie. La şcoală. băieţii pot căpăta comportamente de revoltă. Experienţele înregistrate arată că există familii în care comunicarea la distanţă nu poate satisface nevoile de comunicare ale partenerilor. Unii se întorc cam odată la şase luni sau un an. iar la întoarcere continuă. lipsind ambele părţi de sprijinul emoţional. a celuilalt membru al familiei. a rudelor de gradul I. sunt înscrişi la o formă şcolară. aşa cum a fost menţionată anterior la efectele migraţiei.

Analizând trăsăturile menţionate în timpul interviurilor se constată că şi în cazul adulţilor din gospodăriile de migranţi accentul este pe individualism şi lipsă de perspectivă. în ciuda costurilor psihologice şi sociale. De altfel. închişi. destrămarea familiei. educaţia copiilor. migraţia temporară pentru muncă este singura strategie de supravieţuire pe care membrii comunităţii au identificat-o. iar pe de altă parte este perceput ca un spaţiu mic. descrierile oamenilor din localitate sunt relativ polarizate. Problemele cele mai importante cu care se confruntă oamenii din localitate sunt legate de lipsa locurilor de muncă. la nivel individual se menţionează şi noutatea experienţei drept câştig. Problemele comunităţii sunt descrise şi de adulţii din gospodărie tot din perspectiva unei pieţe cu un surplus de forţă de muncă. care nu asigură un grad minim de siguranţă privind veniturile şi nici nu satisface aspiraţiile locuitorilor privind nivelul de trai. Sintetizând problemele percepute de adulţii din gospodării în contextul social construit de aceştia putem face apel din nou la elementele noii economii a migraţiei: nevoia de strategii individuale de reducere a riscurilor. Reprezentările adulţilor din familii asupra localităţii şi oamenilor din localitate sunt mai complexe. efecte pe care le consideră a avea o mare importanţă. Efectele negative sunt cel mai adesea asociate cu familia (înstrăinare faţă de familie. Prezenţa copiilor în familie este considerată a accentua problemele. acest lucru fiind valabil pentru noile plecări. probleme la şcoală pentru copii. bârfitori. intervievaţii fiind concentraţi fie pe calităţi (ospitalieri. Reprezentările privind migranţii se grupează în 3 tipuri. funcţionarea imperfectă a pieţelor. De asemenea. buni. nu au cu ce-şi plăti ratele la bănci. Un aspect în plus ce rezultă din relatările adulţilor din gospodărie este cel al gradului ridicat de îndatorare către bănci şi presiunea economică existentă la nivelul gospodăriilor pentru plata datoriilor. „muncitorii” şi „curajoşii”. auzi de ei la tot pasul. Familiile care sunt parte a acestui proces de migraţie temporară consideră fenomenul de mare amploare şi într-o tendinţă de creştere. răi. Pe de-o parte oraşul este asociat cu sentimente pozitive fiind oraşul natal. modeşti. pesimişti. atât pozitive cât şi negative. deoarece oamenii se confruntă cu lipsuri de tot felul. fiecare îşi vede de treaba lui). Efectele pozitive se concentrează tot în jurul conceptului de bunăstare materială.Cercetarea s-a concentrat în continuare asupra perspectivei adulţilor din familiile de migranţi. în principal la nivelul familiei. probleme adiţionale pentru părintele rămas acasă) şi 20 . din ce în ce mai mulţi. Acestea utilizează termeni precum: foarte mulţi . migraţia este menţionată în mod spontan şi ca problemă a comunităţii. Aspiraţiile membrilor comunităţii sunt considerate a fi legitime. de aceea. întreţinerea. deprivarea relativă. în funcţie de caracteristici personale şi motivaţia pentru plecare: „disperaţii”. probleme comportamentale la copii. cu bun simţ). Aceştia descriu cu mai multe atribute şi detalii efectele negative ale migraţiei temporare pentru muncă în străinătate. De remarcat că în lista de probleme identificate de adulţii din familiile de migranţi se află şi datoriile pe care oamenii le au şi care sunt din ce în ce mai greu de plătit. fie doar pe defecte (lipsiţi de voinţă. sunt mulţi şomeri. creşterea responsabilităţilor copiilor în gospodărie. cuprinzând atribute diversificate. De asemenea. Informaţiile cuprinse în formularele (ghidurile) înregistrate sunt edificatoare cu privire la cauzele migrării. cu frica lui Dumnezeu. Descrierea problemelor este realizată cu cuvinte cu o puternică încărcătură emoţională. Migraţia este percepută ca un rezultat al incapacităţii societăţii de a le asigura membrilor săi oportunităţi de a obţine venituri prin munca depusă şi un nivel decent de salarizare. sute de oameni pentru a descrie extinderea fenomenului şi tendinţa de creştere a acestuia. izolat şi lipsit de resurse. Familiile de migranţi îşi raţionalizează costurile şi beneficiile într-un mod asemănător cu reprezentanţii instituţiilor.

Comunicarea se realizează în principal prin telefon sau internet. Ulterior. O parte din familiile de migraţie au o istorie mai bogată. muncile grele pe care trebuie să le presteze şi unele compromisuri pe care trebuie să le accepte (cei mai mulţi dintre ei se vând acolo pe bani puţini). Istoriile de migraţie a familiilor intervievate sunt diverse ca durată. Familiile migranţilor se reunesc aproximativ o dată pe an. urmările despărţirilor nu sunt convenabile. încercarea de a găsi soluţii pentru asigurarea unui trai mai bun pentru familie. cu ocazia sărbătorilor sau a unui eveniment important în familie. Familiile ce îşi permit accesul la internet. Totuşi. neimplicare în problemele comunităţii). tip de muncă. În cadrul familiei. nevruţi. dificultăţi financiare în a asigura traiul de fiecare zi. iar prin plecarea membrilor activi ai localităţii. aceste probleme în plan afectiv se mnifestă şi în plan comportamental şi afectează şi viaţa şcolară. Migraţia familiilor în străinătate are motive relativ asemănătoare: în principal. prima plecare având loc în urmă cu 7 ani. reprezentanţii familiilor menţionează în primul rând sentimentele pe care copiii le au atunci când unul dintre părinţi pleacă. frecvenţa comunicării este mult mai redusă şi folosesc în principal telefonul şi scrisorile trimise acasă o dată cu bani sau colete cu cadouri. aceasta din urmă nu mai are potenţial pentru a se dezvolta în viitor. construcţii. se simt părăsiţi. servicii medicale. Aceştia o descriu în termeni de: vorbim cât de des putem sau de câte ori se poate. uneori la ani întregi. şomaj. care. dar şi ale celor care rămân în ţară şi trebuie să suplinească rolul celui plecat. migranţilor le este teamă să plece prea mult din ţara de destinaţie şi să rişte să-şi piardă slujba. efecte care au fost menţionate şi de reprezentanţii instituţiilor locale: îmbătrânirea populaţiei. După despărţire însă încep regretele. accentuarea neimplicării civice. În condiţiile crizei economice. dar. Pentru familiile cu resurse financiare mai sărace. mai ales când pleacă ambii părinţi. Frecvenţa comunicării este percepută de adulţii din gospodărie drept maximală pentru resursele financiare pe care le au. Decizia de a pleca a avut la bază evaluarea şanselor de reuşită ale fiecăruia dintre membrii în străinătate. pierderea unor oameni buni ai localităţii. membru al familiei care a plecat. Decizia de a pleca la muncă este de regulă luată prin consensul soţilor. dar au în comun percepţia asupra deciziei de a pleca la muncă în străinătate. Adaptarea la cultura nouă în ţara de destinaţie este dificilă pentru o parte dintre migranţi. În ceea ce priveşte copiii. Nu există un tipar al plecărilor din perspectiva rolului în familie: pleacă atât mamele cât şi taţii. Membrii familiilor de migranţi au identificat şi o serie de efecte negative la nivelul comunităţii. atât în România cât şi în 21 . De altfel. uneori. la nivel individual sunt identificate câteva costuri pe care migranţii trebuie să le plătească: relaţiile deteriorate cu familia şi eventual cu copiii. Rostul plecării este înţeles diferit de către copii. în prima clipă sunt amăgiţi de posibilele cadouri. dar mai apoi aceste se prelungeşte. dar şi de condiţia subiectivă a unei oarecare apropieri faţă de copiii din alte familii de migranţi.comunitatea (pierderea unor oameni valoroşi pentru comunitate. suferă sau se îmbolnăvesc. deci comunicarea faţă în faţă a scăzut ca frecvenţă. în timp ce în familia cu experienţa cea mai scurtă persoana migrantă a plecat în urmă cu 1 an. Motivaţia cvasi-generală este legată de lipsa locurilor de muncă. decizie care a fost cea mai bună soluţie. Activităţile prestate în ţara de destinaţie sunt diverse: menaj. dar şi aceştia sunt încrezători că astfel vor putea trăi în condiţii mai bune. Tot acest proces pare a intra într-un cerc vicios: membrii oraşului pleacă deoarece acesta nu oferă oportunităţi de dezvoltare individuală. studiile ce s-au concentrat asupra familiilor transnaţionale au arătat faptul pe părintele sau părinţii migranţi încearcă să compenseze lipsa lui/lor din viaţa copiilor prin creşterea frecvenţei comunicării prin telefon sau internet. în luarea unor asemenea decizii sunt consultaţi şi copiii. Sunt numeroase situaţiile când timpul plecării este iniţial sezonier. îmbătrânirea populaţiei.

Copiii menţionează sentimente precum nefericire. Tranziţia de la comunicarea faţă în faţă. Bucuria copiilor este mare când părintele plecat comunică cu familia şi când primesc lucruri frumoase pe care nu şi le-ar fi permis niciodată. mai cooperanţi cu personalul centrelor de zi sau altor servicii care sunt organizate la nivel local. faţă în faţă. aproape toţi afirmă că după plecarea părintelui/părinţilor au avut mai multe responsabilităţi în gospodărie. Prima despărţire este încărcată de multe sentimente. dându-le încredere în sine şi în deciziile pe care le iau. Studiul asupra adulţilor din familiile de migranţi subliniază importanţa comunicării între membrii familiei. cu copiii speriaţi că celălalt părinte va lipsi nu se ştie câtă vreme. Există o categorie de copii care evaluează frecvenţa comunicării cu părintele plecat drept mare (zilnic. sunt investiţiile făcute în casă şi resursele financiare pe care le au la dispoziţie. între părinte şi copil. De asemenea. cele mai frecvente manifestări au fost: certuri frecvente. cu părinţii este un aspect foarte important în viaţa copiilor. sănătatea copilului şi a celorlalţi membri ai familiei şi modul în care copilul se înţelege cu ceilalţi membri ai familiei. sentimentele trăite şi argumentele pe care părinţii le-au folosit în comunicarea cu aceştia. fiind nevoiţi să dea o mână de ajutor la treburile gospodăreşti. Adulţii din familie au identificat momentele cele mai dificile ca fiind momentele legate de prima plecare. „sfâşietor”. Totuşi. evenimente care au avut loc la şcoală. “despărţire”. urmată în unele cazuri după o perioadă de timp şi de tată. de două. efectele negative se reduc. mai deschişi. trei ori pe săptămână) şi o categorie care relatează despre o frecvenţă redusă (o dată pe săptămână). la comunicarea la distanţă şi cu o frecvenţă mult mai mică este foarte dificilă pentru copii. există o opinie generală că principala nevoie este aceea de ataşament. iar în alte cazuri. educaţia revin unuia singur. mai ales când un părinte rămâne singur. nevoia de a se ataşa emoţional de un adult.ţara de destinaţie. dor. iar toate treburile gospodăreşti. lecţiile. Cele mai frecvente subiecte de discuţie cu părinţii sunt performanţele şcolare. preferă internetul care oferă prin reţelele de socializare cu comunicare video un substitut de relaţie directă. „mă roade singurătatea”. dar reuşeşte să găsească o modalitate de a comunica frecvent şi deschis cu copilul. în mod spontan. Efectele negative sunt mai accentuate atunci când părintele plecat este cel investit cu cea mai mare autoritate şi încredere de către copil. zilnică. Această diferenţiere clară între copiii cu 22 . în cazurile în care doar mama este în prezent plecată la muncă în străinătate se recunoaşte că efectele asupra relaţiilor dintre părinţi au fost negative. Un factor care ar fi putut accentua aceste sentimente negative este faptul că în cazurile intervievate părintele care a plecat prima dată la muncă în străinătate este mama. O parte consideră că nu există schimbări semnificative. zilnică. Cercetarea din perspectiva copiilor a permis extragerea unor rezultate relevante. Copiii de aceeaşi vârstă cu părinţii plecaţi sunt reprezentaţi ca fiind mai nefericiţi şi diferiţi de ceilalţi. Se constată faptul că în cazul gospodăriilor cu tatăl migrant sau cu ambii părinţi migranţi. Atunci când părintele cu autoritate este plecat. Copiii intervievaţi îşi amintesc despre prima plecare a părintelui/părinţilor la muncă în străinătate. Cu privire la nevoile specifice ale copiilor cu părinţii plecaţi. Schimbările cele mai importante relatate de copii. relaţiile s-au schimbat în rău. Din totalul gospodăriilor în care relaţiile dintre părinţi s-au deteriorat. Este greu până primeşti veşti de la cel plecat. Reprezentările pe care le au copiii despre cei de aceeaşi vârstă şi care se află în aceeaşi situaţie sunt într-o anumită măsură proiecţii ale propriilor sentimente. Adulţii din gospodăriile de migranţi au tendinţa de a subestima efectele negative ale plecării la muncă în străinătate a unuia dintre părinţi asupra relaţiilor dintre aceştia şi copiii rămaşi acasă. despărţirea sau divorţul părinţilor. Descrierile momentului se concentrează pe trăirile emoţionale: “dor”. nelinişte. Comunicarea directă. Din relatările intervievaţilor reiese că aceste suferinţe emoţionale sunt trăite atât de adulţi cât şi de copii. fapt ce îi face în unele situaţii vulnerabili.

consideră că există efecte la nivel emoţional şi comportamental. în vederea instituirii unor măsuri de protecţie specială asupra copilului. SPAS şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliului local comunal au sesizat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) cu privire la cazurile-problemă. iar abordarea lor trebuie să se facă într-o manieră detaliată. Atunci când raportul de evaluare iniţială recomandă consilierea familiei sau persoanei la care se află copilul în întreţinere şi îngrijire şi oferirea de servicii de suport. De altfel. creştere şi educare. În cazul în care se constată că există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea fizică. ca urmare a unei îngrijiri părinteşti lipsă sau insuficientă. pentru asigurarea îmbunătăţirii capacităţii de previziune a statului asupra anumitor tendinţe din societatea românească. sau având probleme de relaţionare cu adulţii. acestea sunt în primul rând cele financiare. acţiuni de reintegrare. comunitare. Există anumite percepţii privind efectele migraţiei temporare împărtăşite atât de familiile migranţilor cât şi de reprezentanţii diverselor instituţii publice. cât şi efectele asupra copiilor prin plecarea la muncă în străinătate a părinţilor sunt două fenomene extrem de complexe. Sistemul românesc de asistenţă socială şi în special cel de protecţia copilului a înregistrat în ultimii ani o serie de standarde de nivel înalt şi prevederi legislative care au răspuns unor cerinţe cu privire la protecţia drepturilor copilului. Astfel. Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii şi recomandări relevante pentru demersul de cercetare desfăşurat. În ceea ce priveşte avantajele pe care le au copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate.părinţi (fericiţi) şi cei cu părinţii plecaţi (nefericiţi) poate fi semnul unor dificultăţi de socializare şi de integrare în grup. Asemenea riscuri se regăsesc şi în alte situaţii (familiale. Din studiul efectuat rezultă faptul că cei mai afectaţi de migraţia părinţilor sunt copiii. indiferent de gradul de rudenie. datorită a numeroase aspecte legate de situaţia economică şi socială a românilor. în planul de servicii se va decide cu privire la serviciile de suport pe care comunitatea le poate oferi: consiliere. Situaţia copiilor cu părinţi migranţi trebuie coroborată şi cu fenomene sociale. precum şi a modului diversificat şi complex în care inter-relaţionează instituţiile administraţiei publice centrale şi locale. afectând atât familia cât şi societatea. complexă şi completă. Comunitatea percepe plecarea părinţilor ca având efecte negative la nivel emoţional. ce sunt astfel nevoiţi să suporte o serie de privaţiuni de îngrijire. apărute într-un interval scurt de timp. etc. Aplicarea prevederilor legislative este uneori dificilă datorită multitudinii acestora. la propunerea asistentului social sau a persoanei cu atribuţii de asistenţă socială care a instrumentat cazul. Migraţia contribuie la satisfacerea nevoilor elementare biologice şi nevoilor de securitate şi protecţie. copiii devenind mai introvertiţi. migraţia contribuie la bunăstarea şi siguranţa materială a indivizilor şi familiilor lor. De altfel şi adulţii din gospodărie care sunt responsabili de îngrijirea copiilor. Şi familiile de migranţi îşi raţionalizează astfel costurile şi beneficiile deciziei de a migra. societale). intelectuală sau morală a copilului aflat în situaţie de risc. dar afectează 23 . care lasă loc încă unor decalaje foarte mari în diversele structuri ale societăţii. psihică. îmbunătăţirea situaţiei financiare ar putea constitui unul din factorii care creşte bunăstarea psihologică a copiilor. comportamental şi asupra performanţelor şcolare. ceea ce necesită o abordare mai atentă a politicilor sociale. Migraţia temporară pentru muncă în străinătate este percepută de toţi actorii sociali drept singura alternativă pentru o parte din locuitorii oraşului asupra căruia s-a efectuat studiul. dar conduce la deteriorarea relaţiilor de familie. Migraţia. expertiză şi intervenţie medicală. de dificultăţile şi provocările cu care se confruntă actuala societate extrem de stratificată economic şi social.

Efectele negative sunt. supraîncărcarea de rol. scade stima de sine şi încrederea în forţele proprii. cu perioade cuprinse de regulă între trei şi cinci ani. la servicii de asistenţă socială. Măsurile adoptate de comunitate sunt reactive. cu urmări uneori în consumul de alcool şi tutun. criza familială. asemenea factori sunt. probleme medicale. ajutarea lor la teme. dar acţiunile întreprinse de profesori depind foarte mult de iniţiativele personale. schimbări în plan emoţional şi somatic la copiii mici. încercând să reducă efectele asupra copiilor identificaţi. Plecarea unui părinte la muncă în străinătate a fost resimţită profund de către copiii care au fost chestionaţi. devin agresivi. scade randamentul şcolar. tendinţa de a se descurca singuri cât mai repede şi de a aprecia valoarea banului. comportamente predelincvente/delincvente. rude mai îndepărtate. bone sau în unele cazuri sunt lăsaţi singuri. scăderea performanţelor şcolare şi comportamente deviante la copiii mai mari. Corupţia poate fi de asemenea un factor de plecare a părinţilor. independenţa din punct de vedere a alegerii profilului de urmat la şcoală. În cazul acestor copii creşte riscul de a se înregistra probleme legate de procesul de educaţie: copii care vin cu mai mică plăcere la şcoală. cum sunt: consilierea psihologică. cum ar fi: responsabilizarea lor. agresive în plan verbal sau chiar fizic. S-au menţionat probleme de socializare care se manifestă în special în perioada adolescenţei. scade interesul faţă de şcoală. acumulează mai multe absenţe. Efectele pozitive ale plecării părinţilor la muncă în străinătate pentru copiii rămaşi se manifestă doar în plan material (condiţiile de locuit devin mai bune prin renovarea casei.negativ interese precum cele legate de apartenenţa la un grup sau o comunitate. intervenţii în caz de abuz fizic şi emoţional. lipsa unui loc de muncă şi lipsa unei locuinţe. Comunitatea a dezvoltat un centru de zi apreciat pozitiv de toţi actorii intervievaţi. monitorizarea lor de către organele de poliţie în timpul şi după orele de şcoală. Se constată că femeile sunt plecate în număr mai mare la muncă în străinătate decât bărbaţii. Din studiul întreprins. depresie şi tristeţe. nevoia de a trăi mai bine şi de a cunoaşte viaţa din alte ţări. Şcoala joacă un rol important în identificarea copiilor cu părinţi plecaţi. în ordinea importanţei: lipsa banilor. comportament introvertit. copiii nu acceptă şi nu respectă autoritatea persoanelor în grija cărora au rămas. au rezultate mai slabe. fenomenul este considerat a fi dificil de monitorizat. datorate lipsei de supraveghere părintească. de dorinţa profesorului de a sprijini copiii care au probleme în afara procesului educaţional. S-au constatat o serie de efecte pozitive asupra copiilor după plecarea părinţilor. Profesioniştii intervievaţi au observat o serie de efecte negative legate în principal de lipsa afectivităţii părinteşti şi lipsa sau scăderea supravegherii acestora din partea unui adult cu autoritate. Plecarea la muncă în străinătate a părintelui/părinţilor este determinată de o serie de factori cum ar fi: lipsa resurselor financiare şi a locurilor de muncă bine plătite. copiii primesc cadouri de la părinţi diverse bunuri pe care înainte nu şi le-ar fi permis. fraţi/surori. au mai des nota scăzută la purtare şi corigenţe. Rămaşi acasă. 24 . dorinţa de a oferi copilului posibilitatea de a studia în ţară la şcoli mai bune. fug de acasă. înstrăinarea copiilor faţă de părinţi. dar considerat limitat în ceea ce priveşte raportul capacitate-nevoi în comunitate. Copiii devin victime ale tâlhăriilor datorită banilor pe care îi au. vecini. în principal. Dat fiind că aceste cerinţe se află pe o treaptă superioară celor de bază (conform piramidei lui Maslow) se poate explica de ce rezultantafinală este în defavoarea familiei. o parte îşi vizitează părinţii în vacanţă trăind astfel experienţe noi). atât ei cât şi persoana care are grijă de ei. izolare. vulnerabilitatea fetelor de a fi abuzate. copiii sunt îngrijiţi în cele mai multe cazuri de celălalt părinte. comportamente contestatoare. activităţi after-school. De altfel. Copiii care au fost chestionaţi au mărturisit că nu au apelat. de bunici. copiii doresc să plece din ţara de origine pentru a urma modelul părinţilor de a lucra în altă ţară. tristeţea. resimt profund dorul de părintele plecat.

psihologilor şcolari şi deopotrivă a asistenţilor sociali. autorităţilor centrale şi locale. a unor campanii de informare a părinţilor privind aspectele importante de care trebuie să ţină cont pe timpul lipsei temporare de acasă. De asemenea. cât şi ceilalţi copii. Aceştia nu vor avea imaginea unei familii unite. condiţii de petrecere a timpului liber în activităţi organizate în comun cu alţi copii. atât prin promovarea exemplelor negative şi pozitive legate de evoluţia copiilor în lipsa părinţilor. Recomandările prezentate au în vedere atât prevenirea prin reducerea efectelor negative datorate lipsei temporare a părinţilor. Nu trebuie neglijată construirea unui set de servicii sociale folosind rolul şcolii în comunitate. Ar fi utilă existenţa unui consilier şcolar în fiecare unitate de învăţământ. a unui cadru legislativ care să favorizeze dezvoltarea şi socializarea acestor copii. asupra copilului vor avea efecte considerabile lipsa părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Ei se joacă împreună cu ceilalţi copii. diriginţilor. a unor activităţi specifice. a angajatorilor sau mass-media. O primă recomandare vizează organizarea de către instituţiile publice. persoane publice. ascultă aceeaşi muzică. au aceleaşi ocupaţii sau aceleaşi modele în viaţă. de regulă cântăreţi sau actori. ca adulţi vor avea carenţe afective. a inspectoratelor şcolare. se îmbracă la fel. la nivelul instituţiei. în special aspectul fizic. a poliţiei. organizarea unor campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie. Este necesară implicarea şi colaborarea cât mai multor actori sociali – atât a ONG-urilor. 25 . abilităţile de viaţă independentă ineficiente vor crea riscul de a deveni adulţi dependenţi de serviciile sociale. Este necesară dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinţi plecaţi în vederea facilitării comunicării dintre ei şi copii. bisericii. prin implicarea cadrelor didactice. în care să fie angrenaţi atât copiii cu părinţi plecaţi. Asemenea politici ar trebui să determine întărirea legăturii între şcoală şi sistemul de asistenţă socială. învăţătorilor. ONG-urilor şi consulatelor României din acele ţări. Acestea se pot realiza prin elaborarea şi implementarea unor politici publice coerente şi eficiente. felul în care acestea se îmbracă şi se comportă. a serviciilor sociale. vor dezvolta tulburări comportamentale. ajungând să valorizeze modele apărute la televizor.Este pozitiv faptul că nu există diferenţe mari în modul în care copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate îşi petrec timpul liber. Pe termen lung. care să aibă pregătirea necesară pe acestă problematică şi dezvoltarea. cât şi intervenţia pentru soluţionarea acestora. ajutor în procesul de învăţare. coroborat cu crearea unui mecanism de monitorizare şi comunicare cu adulţii în grija cărora rămân copiii. consiliere specială. precum şi acţiuni derulate prin intermediul şcolii. a cadrelor didactice. vizite la domiciliu. precum şi de către ONG-uri.