You are on page 1of 5

Baltagul Temele esenţiale ale creaţiei sadoveniene sunt istoria (“Fraţii Jderi”, “Neamul Şoimăreştilor”), viaţa satului românesc

(“Hanu Ancuţei”, “Baltagul”), natura (“Dumbrava minunată”, “Ţara de dincolo de negură”), condiţia umană (“Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, “Haia Sanis”). Prin capodopera Baltagul, apărut în 1930, Sadoveanu realizează o nouă interpretare a mitului mioritic, motoul indicând sursa de inspiraţie: “Stăpâne stăpâne,/ Mai cheamă ş-un câne”. Încadrat în “monumentul sadovenian”, romanul “Baltagul” este o operă reprezentativă pentru creatia sadoveniana, iubitor al oamenilor de sub cetina brazilor. Conceput într-un timp relativ scurt, “Baltagul” se constituie ca o monografie a satului moldovenesc de la munte, având ca puncte de plecare trei balade populare: Salga, din care preia setea de dreptate a eroinei; Dolca, care înfăţişează prietenia dintre om şi animalul credincios şi Mioriţa, din care sunt preluate simbolul, structura epică şi conflictul, şi faţă de care reprezintă o replică şi o continuare în acelaşi timp. Motoul din “Mioriţa” l-a făcut pe criticul literar George Călinescu să afirme că “Baltagul reprezintă o Mioriţă în dimensiuni mai mari”. Critica literara a vazut in Vitoria “o eroina tragica”, “un Ulise carpatic”, au alaturat-o Antigonei sau Ancai din Napasta lui Caragiale. G. Calinescu a definit-o drept un Hamlet feminin, care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si cand dovada s-a facut da drumul razbunarii. Pornind de la tema si problematica romanului, Baltagul e “romanul civilizatiei astrale, al ritmurilor primitive, determinate numai de revolutiunea pamantului si nicidecum de vreo initiativa individuala” si, in acest cadru, e “romanul civilizatiei pastoresti, cu transhumanta caracteristica”. Pentru Perpessicius este “romanul unui suflet de munteanca”, pentru N. Manolescu “al schimbarii lumii’, iar pentru C. Ciopraga al “cautarii urmelor”sau, in sfarsit, o incercare de surprindere “in esentialitatea lui, a mecanismului existentei si mentalitatii noastre arhaice”dupa cum afirma I. Oprisan. N Manolescu il inscrie intre romanele realiste, insa, judecandu-l ‘sub semnul simbolurilor povestirii sadoveniene’, Baltagul este considerat de I. Vlad drept ‘basm”.In ciuda dimensiunilor reduse, reprezinta o veritabila fresca a satului romanesc de munte dintr-o anumita epoca. Reprezinta mai mult decat orice imaginea lumii arhaice , indeosebi a celei pastoresti, aflate in faza ei crepusculara, cand este invadata de agentii lumii noi, capitaliste, pana in cele mai ascunse asezari in care se retrasese. Ca si in jocurile de priveghi, in fata mortii se afirma puterile vietii, triumful acesteia. Similitudinile pe care le gaseste Al. Paleologu intre Baltagul si “povestea lui Isis in cautarea trupului dezmembrat al lui Osiris” din mitologia egipteana, trebuie considerate prin prisma a ceea ce L. Blaga denumea “mentalitate creatoare de mituri”. Valorificarea unui mit fundamental, de larga circulatie, constituie una din premisele capodoperei pe care o prezinta romanul si ale intrarii ei in fluxul culturii universale. Titlul romanului este simbolic. În sensul basmului vechi, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători şi cucerită de erou, unealtă care rămâne pură, nepătată de sânge. Compoziţia e determinată de semnificaţia cărţii: înfăţişarea unei societăţi de tip arhaic şi un individ reprezentativ al ei, o lume esenţială, lumea oamenilor de la munte şi Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi. Subiectul este simplu, păstrând elementele baladei: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. Ca structură, “Baltagul” este alcătuit din trei părţi care formează trei nuclee epice: aşteptarea lui Nechifor Lipan, căutarea lui şi pedepsirea ucigaşilor, toate acestea fiind prezentate în toate cele cinci momente ale subiectului. Romanul începe cu prezentarea sintetică a vieţii păstorilor (vechimea, felul de viaţă, psihologia), fixată într-o cosmologie populară: “Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.[…] La urmă au venit şi muntenii ş-au îngenunchiat la scaunul împărăţiei. […]

1

Apoi expoziţiunea se continuă cu prezentarea situaţiei iniţiale. Ea va reuşi cu viclenie şi abilitate “să îi înţepe cu vorba” pe cei doi ciobani şi îl determină pe subprefect să facă o anchetă. cu care a plecat apoi în munţi la iernat. aduceau de la câmpie legume. unde oamenii trăiesc în respectul tradiţiei. Locul desfăşurării acţiunii este însă amplu. Timpul acţiunii este limitat. Ea se conduce în căutarea ei după semnele apărute în vis sau după cele pe care i le transmite natura. dar grea: “Munteanului i-i dat să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caţa. Vitoria întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu. se văzu totuşi eliberată de întuneric”. întâmplările petrecându-se de toamna până primăvara. fiind neliniştită de plecarea soţului la Dorna. Figură reprezentativă de erou popular. drept urmare femeia pleacă în căutarea soţului. Abia după aceasta va cere ajutorul autorităţilor. fără griji în bucurii […]. Scriitorul surprinde trăsăturile ce definesc această colectivitate. poclăzi în casă. în ultimă analiză. ceremoniile sunt şi ele prezente în roman: cumătria de la Borca. iar femeile păstrează unitatea familiei.” Romanul lui Sadoveanu are un caracter mitic-baladesc. apoi merge la vrăjitoarea satului şi în cele din urmă depune o reclamaţie la Prefectură. ea caută sprijin la preotul satului. oamenii de la munte. al legii strămoşeşti şi al datinei. ca vremea. şi cel cu băutura. prima urmă descoperind-o la potcovar. căci bărbaţii sunt mai mult plecaţi cu oile.. zugrăvind o civilizaţie pastorală milenară. în care tradiţia e plină de strălucire. Partea a treia a romanului se aseamănă cu un demers poliţienesc. Partea a doua a operei. Suha. şi s-aveţi muieri frumoase şi iubeţe”. căci fără ajutorul autorităţilor. În această parte. 2 . Să vă pară toate bune: sa vie la voi cel cu cetera. oi în munte. la mănăstire. Ea întreabă de omul “cu căciulă brumărie”. Ei au o existenţă simplă. ci o crimă. Romanul construieşte pe parcursul său imaginea unei lumi esenţializate. Spaţiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul. apoi pe cei doi vinovaţi. Vitoria descoperă mai întâi câinele dispărut. Va descoperi în continuare cu ajutorul câinelui osemintele lui Nechifor Lipan şi ale calului său. dar nam ce vă face. Ea este din Măgura Tarcăului şi trăieşte viaţa aspră a oamenilor de la munte. Dar Baltagul rămâne. piei de miel în pod. obiectiv. Fiindu-le lehamite de lapte.Apoi aţi venit cei din urmă. realist. brânză şi carne de oi sfârtecate de lup. Dispariţia lui Nechifor constituie intriga.” Gospodăria Lipanilor arată oameni cu îndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri în care se practică încă schimbul de produse: “Avere aveau cât le trebuia.de cântec. zece Domnul cu părere de rău. Aveau şi parale strânse într-un cofăiel cu cenuşă. datinile şi oamenii. apoi ea reconstituie fiecare urmă a bărbatului ei până la Dorna. adică de la plecarea oilor la iernat până la întoarcerea acestora la păşunat (transhumanţă). fără lirism:“Locuitorii aceştia de sub brad sunt nişte făpturi de mirare. pe care-l ţine ascuns. Dragi îmi sunteţi. cuprinzând munţii stâncoşi ai Moldovei şi deplasarea acţiunii în diverse localităţi precum Borca. autorul include elemente de monografie a satului. […] mai cu samă stau ei în faţa soarelui c-o inimă ca din el ruptă: cel mai adesea se desmiardă şi luceşte . fiind convinsă că acesta nu se va mai întoarce. iar acesta urmăreşte mişcarea marilor cicluri naturale. Aşa era şi acel Nechifor Lipan care acum lipsea” . Nu vă mai pot da într-un adaos decât o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. romanul “unui suflet de munteancă. Rămâneţi cu ce aveţi. adică desfăşurarea acţiunii. de prietenie. răbdători în suferinţi ca şi-n ierni cumplite. Aici află că a avut loc o mare vânzare de oi şi că Nechifor Lipan a cedat o turmă altor doi ciobani. Sadoveanu include alte elemente de monografie: un botez şi o nuntă. Vitoria Lipan este o reprezentantă a acestei lumi. De la Dorna va reconstitui drumul celor trei oieri până la Suha şi Sabasa. Tot de la câmpii largi cu soare mult aduceau făină de păpuşoi. Iuţi şi nestatornici ca apele. Evenimentele fundamentale ale acesteia. plăcându-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începutul lumii. înfăţişează drumul Vitoriei prin munţi deoarece aceasta “are într-însa ştiinţa morţii lui Nechifor Lipan şi crâncenă durere. Ritmul existenţei păstoreşti este dirijat de fenomenul transhumanţei. urmărind nu un furt de oi. văduva Vitoria Lipan”. la Cruci nuntă. care se înscrie în principiile etice dintotdeauna ale poporului român: cultul adevărului. al dreptăţii. unde “omul cu căciulă brumărie” nu mai apare în amintirea oamenilor. Sabasa şi Dorna. în ambele Vitoria se comportă după datină.

Primele semne rău prevestitoare sunt visele: cel dintâi vis. voi intra şi eu după dânsul. Ea înţelege semnele firii.” Deşi nu mai era tânără. în exterior. are o reţinere în ceea ce priveşte noul. căci apelează la preoţi. Ea nu ezită să-l folosească atunci când îşi dovedeşte eficienţa. limbaj şi mediu de viaţă şi nu în ultimul rând prin arta dialogului pe care femeia îl foloseşte cu abilitate. este căutarea adevărului în labirintul său interior. soţia oierului dispărut. în sine. manifestată în viaţa cotidiană. Toate acţiunile ei poartă pecetea ceremonialului. ci cu semnele cerului.Scriitorul dezvăluie neliniştea eroinei datorata întârzierii (şaptezeci şi trei de zile) peste obicei. este personajul principal al romanului “Baltagul”. Fusul se învârtea harnic. oriunde s-ar afla: ”N-am să am hodină cum nare pârâul Tarcăului. Glumele sale sunt foarte fine. Aşteptarea se transformă „în bănuială. “dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani”. sacru: Vitoria îşi lasă fata la mănăstire. se mărturiseşte preotului. plecat la Dorna să cumpere oi. altă dată l-a visat rău. Gheorghiţă. Acolo. sfinţeşte baltagul pentru feciorul ei. care se rupe din şuvoiul de gânduri şi de a-şi împlini datoria de soţie. neliniştea în presimţire şi de aici decurg acţiunile ei. Femeia este inteligentă. se hotărăşte totul. 3 . o reprezentantă a lumii sale ce stă sub semnul transhumanţei şi în care femeia. Nechifor Lipan. de căutare a adevărului despre omul ei. se comportă cu multă blândeţe. fiind decisă să pornească după acesta. continuând cu vorbele bine chibzuite şi culminând cu arta dialogului în urma căruia îi descoperă pe vinovaţi. (de exemplu telefonul) Deprinsă de la ai săi să situeze datina străbună mai presus de toate. deşi nu cunoaşte slovele. Întreaga strategie a Vitoriei are la bază două coordonate fundamentale ale cunoaşterii: ştiinţa semnelor. “Dac-a intrat el pe celălalt tărâm. botezuri. fiind copleşită de griji şi nelinişti.Acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute. Eroina impresionează şi prin luciditate. Faţă de fiul său. dar şi în castaniul părului. nu izbuteşte”.Ea este o sinteză de spiritualitate străveche românească. ia sfânta împărtăşanie. şi î deplin acord experienţa morală. erau duşi departe. munteanca păstrează frumuseţea din tinereţe reflectată în culoarea ochilor căprui cu o privire vie. Portretul moral al protagonistei este conturat pe baza modalităţii indirecte de caracterizare a personajelor prin fapte. rugăciuni şi post. pân’ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan. enumerând anumite idei cu caracter de adevăr general: “Cine nu încearcă. axul romanului în jurul căruia sunt polarizate timpul şi spaţiul. Minodora. căci acesta este sfios şi nesigur. “trecând o apă neagră… Era cu faţa încolo”.” Vitoria nu măsoară vremea cu calendarul. Ea este caracterizată în mod direct de către narator încă din expoziţiune: : “Ochii ei căprii. Vitoria pare aceeaşi. a lui Nechifor Lipan. remarcânduse prin umorul şi ironia pe care le conţin. i-l arată pe Nechifor “călare cu spatele întors spre ea”. înmormântări). fapt argumentat în permanenţă de scriitor. Munteanca îşi cunoaşte bărbatul aşa cum ştie semnele vremii. “Toate pe lumea asta arată ceva” sau “Cel ce spune multe. căreia îi reproşează unele îndrăzneli vestimentare sau nesocotirea părerii părinţilor în alegerea soţului. ştie puţine. Ea devine conştientă de faptul că a păstrat în suflet iubirea din tinereţe pentru Nechifor Lipan. Eroina este credincioasă. Vitoria Lipan prezintă şi câteva trăsături distincte. care “a împuns-o în inimă şi a tulburat-o”. în lipsa soţului său devine “stâlpul casei” şi o continuatoare a tradiţiilor. în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului. marea descoperire a Vitoriei rămâne însă păstrarea tinereţii iubirii. deoarece apare în toate momentele acţiunii.” Vitoria Lipan trăieşte un zbucium interior permanent. bănuiala în nelinişte. Ea este superstiţioasă şi încrezătoare în semnele naturii pe care le tălmăceşte aşa cum ştie de la strămoşi. Elementele naturii îndeplinesc o funcţie simbolică. Era o munteancă din Măgura Tarcăului. Vitoria Lipan. Mai ales vântul dă semne: “trecu şuşuind prin crengile subţiratice ale mestecenilor”. încercând astfel să îi întărească încrederea în sine. dar singur…. sau la evenimente cruciale (nunţi. îndeosebi în ceea ce priveşte ambiţia şi spiritul justiţiar. Deşi apare ca o munteancă tipică.(…). deoarece el rămâne singurul bărbat din gospodărie. începând cu abilitatea reconstituirii drumului. prin stăpânire de sine. au un caracter solemn. însă găseşte tăria morală. respectă neabătut datina moştenită din vechime.” În aceste ceasuri de cumpănă. dar viaţa ei interioară se adânceşte. Tema fundamentală. Vitoria aplică această învăţătură în educaţia pe care o face fiicei sale.

ele-s mai iscusite la vorbă. Băiatul se vede obligat să experimenteze situaţii dificile şi să se maturizeze înainte de vreme. de către autor: ”Gheorghiţă era un flăcău sprâncenat ş-avea ochii ei. În comportamentul eroinei se cuprinde o întreagă filozofie de viaţă (ca cea a banului din Mioriţa). Cuvintele cheie în jurul cărora se concentrează discursul narativ al romanului au valoare simbolică. Personajul secundar al acestui roman este Gheorghiţă Lipan. fiul personajului absent pe tot parcursul operei. Nechifor Lipan şi al personajului principal. portretul băiatului este făcut în mod direct. “Descoperind adevărul. El era sensibil şi ataşat faţă de familie. deci era la vârsta trecerii la maturitate.forme de relief:M-tii Stanisoara. sărut mâna tată. ce-l caracterizează tot indirect: “femeile-s mai viclene (…).Sabasa . să-i aibă “la îndemână” . inteligenţa şi luciditatea îi dirijează comportamentul: cere bani mărunţi negustorului.lor fiindu-le dat sa stapaneasca tot ce aveau pana atunci . precum si ocupatiile 4 .Un rol hotarator in procesul de initiere al lui Gheorghita il are Vitoria care il indruma si constata cu satisfactie progresele realizate. deducem că se simte inferior femeilor. Prin monologul interior.Prima proba la care este supus este cea cu troianul de zapada pe care reuseste sa il inlature spre bucuira Vitoriei. Indeplinind misiunea eroina revine la vechile preocupari urmand indeplin acele traditii.O a doua proba o trece in drumul spre Dorna cand reuseste sa il alunge pe trecatorul care ii amenintase. aşa cum aceştia l-au educat. definind eroina: rânduială. prin faptele sale: “iar oile sunt bine. dand denumiri de localitati :Magura Tarcaului . Vitoria Lipan.Borca . El se maturizeaza fiind supus aseamenea eroilor din basme unor probe de initiere. iar bărbaţii îs mai tari de virtute”. Întorcea un zâmbet frumos ca de fată şi abia începea să-i înfiereze mustăcioara.(N.Inoavatia este acceptata numai atunci cand nu are alta alegere si mai ales atunci cand nu este pacat. primind si”o inima usoara” pentru a se bucura impreuna cu cel cu cetera si cel cu bautura .Acum el intelege greutatile vietii si ostilitatea cu care acesta este preserata dar este convins ca le poate invinge prin inteligentza si tarie de caracter. deoarece o vede pe mama sa atât de hotărâtă. să-şi desfacă bondiţa înflorită şi să-şi cufunde palmele în chimir. Avea un chimir nou şi-i plăcea. Îngroparea bărbatului după datină marchează momentul reintrării în liniştea şi ordinea vieţii de la început.Înţelepciunea. moştenite din asprimea vieţii din vremuri imemoriale.Maturizarea deplina se realizeaza in momentul in care baiatul infaptuieste dreptatea si simte in el crescand o putere mai mare ca a ucigasului. prin descriere. semn.” Din toată această naraţiune înţelegem că era respectuos cu părinţii şi avea credinţă în Dumnezeu. Manolescu). Autorul prezinta asezarea geografica .Vatra Dornei .Gheorghita se intoarce singur calatorind cu trenul si o uimeste pe Vitoria dar si pe baciul Alexa pentru ca stia sa desluseasca slovele.Suprema proba o da insa in rapa in care il vegheaza pe tatal sau atunci cand femeia il lasa singur pentru a rezolva problemele cu stapanirile. un echilibru şi o măsură în toate.In conflict dintre traditie si inovatie ea se manifesta cu retinere atunci cand intreaba despre calatorie cu trenul dar de cele mai multe ori este de partea traditiei cand ea il atentioneaza ca oamenii de pe tarcau folosesc calendarul vechi nu cel nou. Suha. întuneric.Ceahlau si denumiri de ape :Bistrita.Contactul cu lumea noua este dificil pentru ca este prima oara cand este nevoita sa ia legatura cu autoritatile . şi vremea-i încă bună şi mi-i dor de casă. dar ştia să spuie destul de bine despre cele ce lăsase şi cele ce văzuse. lumină. îi leagă într-un colţ de năframă. Gheorghiţă apare caracterizat şi indirect. sănătoase (…) şi noi din mila lui Dumnezeu. vorbind. De asemenea avea un zâmbet frumos.Calugareni . “Baltagul” este o monografie a satului romanesc de la munte la sfarsitul secolului al XIX-lea . Sadoveanu infatiseaza trasaturile muntenilor in legenda cosmologica . Eroul era un flăcău sprâncenat şi semăna cu mama sa având ochii căprui. Nu prea era vorbăreţ. Vitoria verifică implicit armonia lumii: află ceva mia mult decât pe făptuitorii omorului şi anume că lumea are o coerenţă pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o”.” Din această descriere deducem că avea 17 ani.Ea este nevoita sa paraseasca spiritul familial al satului pentru a intra in lumea necunoscuta a orasului. La randul ei eroina parcurge calea dinspre lumea cunoscuta catre o lume necunoscuta. Încă din expoziţiune. Sărut mâna mamă. asemenea. fără nici o tânguire.

Transhumanta avea un rol important in viata muntenilor . ca de exemplu: ”Om cerca. prin orice rău am putea trece. un om cu însuşiri deosebite. viata grea a femeilor care trebuiau sa se ocupe de gospodarie .in drumul sau spre aflarea adevarului .acestora :oieritul si prelucrarea lemnului . 5 . dupa anotimpuri . asteptandu-si sotii plecati cu oile. unde femeia “a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei” desi sufletul ei era chinuit de incertitudine .Este prezentata structura satului de munte.la care a participat si Vitoria . semn al continuitatii vieţii. avand grija ca toate sa fie pregatite la indemana:”sulurile de panza pentru datina podurilor” .cu casele si gospodariile aflate “la locuri stramte intre stanci de piatra”. viaţa se continuă şi trebuie trăită aşa cum se cuvine.stropindu-le cu vin. pe care o va trăi de acum doar cu amintirea celui pe care-l iubeşte ca în tinereţe.ele au fostasezate cu grija de catre Vitoria intr-un sicriu asezat intr-un “car cu boi frumosi”si impodobit cu cetina. muncind cu toporul ori cu cata. Protagonista este convinsă de adevărul unor zicale populare.ritualuri ale marilor momente ale existentei :nasterea si botezul .intalnind-o la Cruci . Vitoria a angajat si trei preoti. buciumaşi.trei oameni cu buciume si patru femei bocitoare . “stuh”. “druşcă”.” În discursul epic sunt folosite regionalisme precum: ”bondiţă”. Romanul “Baltagul” are si un puternic caracter moralizator.. nu izbuteşte. “Roman cu intrigă poliţistă”. avand inainte “steagurile si crucea”.intalnind o cumetrie la Borca . cei ce nu stiau taina laptelui prins si a branzei de burduf . cum îl numea George Călinescu.si inmoomantarea. Înmormântarea soţului Vitoriei presupune un adevărat ritual: car împodobit cu cetină.dupa care au pornit. Minunată poveste despre credinţa în dragoste.la care a inchinat paharul de bautura catre nasi si “si a sarutat mana preotului” . “Uu exponent al speţei”. autorul dorind să ne încurajeze ca.”gaina neagra care se da peste groapa” si vinul. asemenea Penelopei care il astepta pe Ulise.Dupa ce au descoperit osemintele lui Nechifor .nunta . bocitoare şi preoţi. bucate împărţite pentru pomenirea mortului şi praznic la care este poftită multă lume. de animale si sa aiba grija de copii. În deznodământ este proiectata imaginea Vitoriei care-si face planuri pentru viitor copleşită de grijile gospodăreşti şi de cele legate de copii. însă el rămâne în deosebi cartea unei eroine de primă mărime. Aveau numeroase obiceiuri legate de sarbatori .Femeia a asezat ramasitele sotului ei “le-a potrivit una cate una in cutia de brad . cine nu cearcă.a doua zi . “ţintirim”. Oamenii de la munte respectau traditiile si obiceiurile stramosesti . respingand elementele de noutate si avand o viziune nu tocmai buna despre viata de la oras.aceasta desfasurandu-se in functie de urcatul si coboratul turmelor .