1

INTELIGENŢA SOCIALĂ
În primele zile ale celei de-a doua invazii americane a Irakului, un grup de soldaţi a pornit spre o moschee pentru a lua legătura cu şeful religios al oraşului. Intenţionau să obţină ajutorul acestuia pentru a organiza distribuirea de ajutoare. Dar, pe neaşteptate, s-a adunat o gloată de oameni care se temeau că soldaţii urmau să le aresteze liderul spiritual sau să le distrugă moscheea, altarul lor sfânt. Sute de credincioşi musulmani i-au înconjurat pe soldaţi, fluturându-şi mâinile şi vociferând în timp ce se înghesuiau în direcţia plutonului înarmat până-n dinţi. Comandantul acestuia a analizat rapid situaţia. A luat o portavoce şi le-a spus soldaţilor săi să plece un genunchi la pământ. Le-a ordonat apoi să ţină puştile cu ţeava în jos. După care le-a ordonat „Zâmbiţi!”. În aceeaşi clipă, starea de spirit a mulţimii s-a metamorfozat. Câţiva au continuat să vocifereze, dar cei mai mulţi au început şi ei să zâmbească. Câţiva i-au bătut prieteneşte pe spate pe soldaţi, deoarece comandantul le-a ordonat să se îndepărteze încet şi cu spatele – cu acelaşi zâmbet pe buze. Acest incident pune în lumină uluitoarea abilitate socială de care dă dovadă creierul, chiar şi atunci când e vorba de o întâlnire încordată şi haotică. Ceea ce l-a ajutat pe respectivul comandant să facă faţă acelui moment delicat au fost aceleaşi circuite neurale pe care ne bazăm noi atunci când întâlnim un necunoscut potenţial periculos şi decidem pe loc dacă o luăm la fugă sau îl înfruntăm. Radarul acesta interpersonal a salvat nenumăraţi oameni de-a lungul istoriei – şi rămâne crucial pentru supravieţuirea noastră chiar şi în ziua de azi. Într-un mod mai puţin presant, circuitele sociale ale creierului ne susţin la fiecare întâlnire, fie că ne aflăm la şcoală, în dormitor sau la magazin. Circuitele acestea intră în joc atunci când îndrăgostiţii se privesc în ochi şi se sărută pentru prima oară ori când simţim cum cineva ăşi reţine lacrimile. Ele sunt responsabile de căldura plăcută care ne cuprinde în momentul în care vorbim cu un prieten şi ne simţim îmbogăţiţi sufleteşte. Sistemul acesta neural funcţionează în orice interacţiune în care înţelegerea şi sincronizarea sunt decisive. Acest sistem explică magia unei şedinţe în care toată lumea încetează brusc să mai foşnească hârtiile, să mai scoată o vorbă şi se concentrează asupra discursului unei anumite persoane. Creierul sociabil Neuropsihologia a descoperit că însăşi structura creierului nostru îl face sociabil, adică îl atrage în mod inexorabil într-o intimă legătură cerebrală ori de câte ori intrăm în contact cu o altă persoană. Puntea neurală ne îngăduie să influenţăm creierul – şi corpul – oricărei persoane cu care interacţionăm, aşa cum aceasta ne influenţează pe noi. Chiar şi cele mai banale întâlniri acţionează în interiorul creierului ca regulatori şi ne stimulează emoţiile, unele pozitive, altele nu. Cu cât o legătură emoţională este mai puternică, cu atât mai mare este forţa reciprocă. Cele mai puternice schimburi se petrec între noi şi acele persoane cu care petrecem cea mai mare parte a timpului, zi de zi şi an de an – în special cele la care ţinem cel mai mult. În timpul acestor conexiuni neurale, creierele noastre se angajează într-un dans emoţional al sentimentelor. Interacţiunile sociale în care suntem implicaţi acţionează ca modulatori, ca nişte termostate interpersonale care, pe măsură ce ne orchestrează emoţiile, ajustează permanent aspectele-cheie ale funcţiei noastre cerebrale.

ori în chestiuni majore. pe măsură ce ştiinţa dezvăluie importanţa vitală a relaţiilor binefacătoare. Într-un mod surprinzător. În ziua de azi. la televizor). de pildă ce gene sunt (sau nu) activate. ca pe ceva pe care mai degrabă îl ocoleşti decât să-i recunoşti . pe abilitatea de a ne controla emoţiile şi potenţialul interior pentru relaţii pozitive. Accentul se mută pe acele clipe efemere care prind viaţă atunci când interacţionăm. relaţiile pe care le avem cu alţii ne modelează nu numai experienţa de viaţă. Mai există apoi şi necunoscutele ce caracterizează modalităţile în care oamenii din întreaga lume stabilesc o legătură – sau rup o legătură – într-o vreme în care tehnologia oferă variante multiple de comunicare simbolică. Sunt absenţi. Apare astfel o deconectare înfricoşătoare. Coroziunea socială prezintă mai multe aspecte: începând de la copiii care petrec din ce în ce mai mult timp singuri (în centre de supraveghere. de la a trece fără a interveni pe lângă o persoană care zace pe jos pe trotuar până la a participa la din ce în ce mai puţine întruniri sociale. Inteligenţa emoţională pune accentul pe anumite capacităţi umane cruciale din lăuntrul nostru ca indivizi. Inteligenţa socială lărgeşte tabloul pentru a cuprinde nu numai psihologia unipersonală – acele capacităţi pe care indiviul le deţine lăuntric – ci şi psihologia interpersonală: ce se petrece atunci când interacţionăm. care sunt soldaţii sistemului imunitar aflaţi într-o luptă permanentă cu bacteriile şi viruşii invadatori. la situaţiile în care oamenii. Mica sferă personală creată de căşti intensifică izolarea socială. petrecută de fapt în izolare. Lucrul cel mai uluitor. în timp ce relaţiile nocive ne pot otrăvi încet trupurile. cum ar fi faptul că râdem la aceleaşi glume. Toate aceste tendinţe semnalizează dispariţia lentă a oportunităţilor de comunicare. Putem vorbi aici şi despre comunicarea pe mess. probabil. de la inimă la globulele albe. Vom reuşim să răspundem la următoarele întrebări? • Putem să-i ajutăm pe copiii noştri să se maturizeze şi să fie fericiţi? • Ce anume face ca o căsnicie să fie stabilă şi împlinitp? • Relaţiile cu ceilalţi pot să ne protejeze împotriva bolilor? • Poate un profesor sau un lider să stimuleze la maxim creierele studenţilor sau a angajaţilor? • Cum pot ajunge să trăiasc împreună şi în bună înţelegere grupurile sfâşiate de ură? • Ce contează cu adevărat în viaţa fiecăruia dintre noi? Vorbim de o anumită coroziune socială. legăturile umane par tot mai vulnerabile. urechile astupate devin o scuză pentru a-l trata pe celălalt ca pe un obiect. neatenţi la ceea ce se petrece în jurul lor – mai precis. Din ce în ce mai mulţi dintre noi par complet neatenţi şi se uită în gol. prin însuşi contextul în care trăieu. Urechile le sunt astupate de două căşti micuţe. Legătura dintre creierele noastre face ca relaţiile cele mai puternice pe care le avem să ne influenţeze în chestiuni minore. ci şi funcţiile biologice. Chiar şi atunci când cel care poartă căştile se întâlneşte cu cineva în mod direct. Legătura aceasta este o sabie cu două tăişuri: relaţiile care ne îmbogăţesc sufleteşte au un impact binefăcător asupra sănătăţii noastre.2 Sentimentele care rezultă au consecinţe importante. Nu facem aici un istoric. care ne traversează întreg organismul şi trimit cascade de hormoni ce reglează sistemele biologice. pierduţi în oceanul lor de melodii favorite. este acela că ştiinţa depistează acum anumite legături între relaţiile cele mai stresante în care suntem implicaţi şi acţiunea unor gene specifice care ne reglează sistemul imunitar. indiferenţi faţă de toţi cei pe lângă trec. dar să ne gândim un pic în trecut. petrecută de fapt în izolare. aşadar. în menţineau în proximitatea lumii din jurul lui.

dar puternic şi de durată asupra noastră. sublinia că „Nimeni nu te poate săruta sau îmbrăţişa pe internet”. precum şi altele dezvăluie faptul că relaţiile noastre pe care le avem au un impact subtil. jocurile lor pe calculator. Devenim absenţi pentru cei din jurul nostru. Mobilul sună oricând. ci şi în cadrul acestora. cum ar fi empatia şi preocuparea. eliot avertiza încă din 1963: „televiziunea . dar fiecare să rămână singur”. Ba chiar putem măsura o relaţie în termenii impactului unei persoane asupra noastră şi a impactului nostru asupra ei. el intră de fapt în relaţie cu cineva – e vorba de cântăreţul. Astfel. aşteptările pe care le avem faţă de ceilalţi au o semnificaţie inimaginabilă. E-mailul face parte din viaţa noastră zilnică. se lărgeşte sfera inteligenţei sociale de la o perspectivă unipersonală la una bipersonală.. Dar această definiţie permite să considerăm şi manipularea pură drept o marcă a talentului interpersonal. ţinând cont de interesul celorlalţi. Iar în familie nici copiii nu prea mai bagă de seamă. În prezent. Această perspectivă mai extinsă ne face să luăm în considerare capacităţi care îmbăgăţesc relaţiile interpersonale. Norman Die. Pe cât de mult sunt absorbiţi oamenii de tehnologie într-o lume virtuală. Dar persoanele acestea virtuale nu au absolut nimic de-a face cu oamenii care se află la unu sau doi metri distanţă de el – şi faţă de a căror existenţă aflat în transă este în mare măsură indiferent. dar în detrimentul celorlalţi – nu ar trebui socotit un exemplu de inteligenţă socială. de la capacităţile interioare ale unui individ la ceea ce iese la iveală atunci când o persoană se angajează într-o relaţie. Poetul T. o parte din cercetările iniţiale ale lui Cacioppo au dezvăluit legătura dintre implucarea într-o relaţie nefericită şi creşterea nivelululi de hormoni până la niveluri vătămătoare pentru anumite gene răspunzătoare de controlul celulelor care luptă împotriva viruşilor. dincolo de un îngust interes egoist.S. putem privi dincolo de individ. În vreme ce viaţa de pieton îţi dă şansa să saluţi pe cineva care se apropie de tine sau să zăboveşti câteva minute pentru a schimba câteva vorbe cu un prieten. Conexiunile digitale permanente fac ca şi atunci când suntem plecaţi în vacanţă munca să ne urmărească. Edward Thorndike a creat prima formulare a „inteligenţei sociale”: „capacitatea de a înţelege şi de a te raporta la bărbaţi şi femei”. E o veste care s-ar putea să fie neplăcută pentru cei care au mai degrabă relaţii negative. ci cgiar şi biologia ne sunt conduse şi modelate de ceilalţi oameni din viaţa noastră – dar să apreciem şi felul în care noi influenţăm emoţiile şi biologia altor oameni. face posibil ca milioane de oameni să se uite în acelaşi timp la aceeaşi glumă. către ceea ce practic iese la iveală atunci când oamenii interacţionează. neuropsihologia socială. să înţelegem modul în care nu numai stările noastre. . Ce-i drept.. un cercetător american. formaţia sau orchestra care îi răsună în urechi. din punctul de vedere al posesorului de căşti. posesorul căştilor poate să ignore cu uşurinţă şi să se uite prin oameni cu o indiferenţă universală. A fi doar manipulativ – adică a pune preţ pe ceea ce este bun pentru tine. Reactivitatea socială a creierului ne cere să fim înţelepţi. Un nou domeniu a apărut. Dar aceleaşi descoperiri arată că există posibilitatea de a ne recompensa oricând legăturile personale.. Acest nou domeniu a început deja să rezolve unele întrebări ştiinţifice mai vechi rămase fără răspuns. Autismul social care ia naştere astfel se adaugă la lista de consecinţe umane neprevăzute ale necontenitei invazii tehnologice din viaţa noastră de zi cu zi. Inteligenţa socială ar trebui gândită ca un termen mai scurt pentru inteligenţa care se manifestă nu numai în legătură cu relaţiile noastre. Se extinde astfel domeniul. Prima dată a fost folosit la începutul anilor 1990 de către psihologii John Cacioppo şi Gary Berntson. Sunt preocupaţi de televizor. pe atât de nepăsători devin faţă de cei aflaţi cu adevărat în preajma lor. Aceste descoperiri. De exemplu. Modul în care ne raportăm la ceilalţi..3 existenţa sau măcar să-l observi.