Un misogin nenorocit

Graț ian Lascu
[fragment]

25. Inima ta să nu se abată spre căile ei și’n cărările ei să nu te rătăcești, că ea pe mulți, rănindu-i, i-a nimicit și nenumărați sunt cei pe care i-a ucis. 26. Casa ei e drumul Iadului, râpa ce duce la cămările morții. Proverbele lui Solomon, 7:25-26

1

Caseta 2

Un tomberon răsturnat completa întregul peisaj. Jegul oraşului primea cu braţele deschise praful de la CET. Nu lipsea nici jegul social. O haită de câini vagabonzi înconjura grupul de ţigani pregătiți de ciordit. La colţ, cum mergi spre Corso, trei prostituate îşi aşteptau clienţii. Magazinul de etnobotanice era plin. În faţa lui se rulau jointuri lungi şi subţiri. Eram şi eu mai tânăr pe atunci. Unul îmbătrânit prematur. De multe ori mi-am zis că de vină sunt cărţile pe care le-am citit prea devreme. Am sărit peste Jules Verne şi, pe furiş, înainte să vină ai mei de la muncă, cercetam cu ochi mari femeile goale din Playboy. De pe atunci m-au fascinat femeile. Aveau mereu o parte pe care nu o arătau, la fel ca Luna. Fiecare ascundem câte ceva, însă ele au un stil mai special. Şi vorba aceea cu „Ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să primeşti” este sfântă. Chiar nu credeam vreodată că voi ajunge să am o femeie dependentă de sex. Boala frumoasei adormite se zbătea în ea. Toţi dracii îşi făcuseră locaş în vaginul ei şi voiau să fie regulaţi cu orice preţ. Alisa era cunoscută pentru escapadele ei nocturne. Avea un corp puţin mai voluminos şi pielea mai închisă la culoare. Ochelari de profesoară, ochii verzi şi un cur în care puteai să intri şi cu picioarele că tot mai aveai loc. Un prieten îmi recomandase blog-ul ei cu câteva luni bune în urmă. L-am citit pe diagonală prima dată şi abia apoi cap-coadă. Erau primele scrieri erotice cu care luam contact. Destul de bune, ţi se ridica de la unele scene descrise şi mai avea fotografii sugestive ca decor. I-am scris dorind să discut cu ea strict profesional pe atunci, încercând să iau contact cu blogosfera oraşului. M-a refuzat, din start, fără menajamente. Credea că sunt un novice, unul care se va învârti pe lângă pizda ei fără să o obțină.

Urcam treptele spre bar. Moszkva devenise locul meu preferat în care să beau. Aveam ceva bani câştigaţi după ce vândusem un cartuş de ţigări din filiera moldoveană. Era un moment prielnic să stau de vorbă cu mine şi să-mi adun gândurile. Mă rostogoleam într-un haos sentimental şi sexual. Crezând că acesta era punctul în care trebuia să ajung, m-am lăsat pradă diferitelor tentaţii feminine. Regret era prea mult spus, însă ştiam că trebuia să pun frână. „La fel, Laura…” Unguroaica era de treabă. Îi cunoșteam programul de lucru şi îi devenisem client fidel. Avea ea o atracţie la care am răspuns din prima clipă. Aşa am ajuns să-mi pună mai multă băutură în pahar decât suta de coniac cât încasa. Întregul decor împletit cu starea mea mă ducea cu gândul la Bukowski. Mă simţeam bătrân şi din acea perioadă am avut mereu acest sentiment. Mult prea obosit, cu oasele grele şi ochii roşi. Reuşeam doar să îmi aprind o ţigară şi să sorb îngândurat din pahar. Privind în jur, femeile îmi transmiteau un sentiment de repulsie. Încă nu înţelegeam de ce nu mă puteam opri la una singură... 2

Aseară trecusem pe la Anda. Am fumat cu ea jumătate de pachet de țigări şi apoi am plecat. Sărutările noastre deveneau tot mai seci. Începea să mă acuze că n-am nicio viaţă socială, că nu mă învârt în anumite cercuri din oraş şi că sunt un pensionar. „Îmi pare rău că nu mă ridic la standardele tale.” S-a enervat cumplit. A mai aprins o ţigară şi şi-a sunat un coleg. I-a propus să iasă în oraş cu ea. A urcat să se îmbrace şi un taxi a aşteptat-o. S-a uitat la mine ca la biet animal bătut şi abandonat în mijlocul străzii. I-am urmărit părul placat până ce taxiul s-a pierdut printre blocuri. Stabilisem dinainte să mă întâlnesc cu Alisa. Curul ei mare a ocupat o bucată bună din bancă. Îmi plăcea să ştiu că voi împinge în ea fără să-mi rup bazinul. Râdea des şi avea gust pentru glumele porcoase. Chiar şi la înjurături vedea partea frumoasă. „Să-mi sugi pula!” „Scoate-o afară!” Au trecut câteva săptămâni bune ca să îmi dau seama că nu glumea deloc. Era în stare să îmi ceară una scurtă chiar în mijlocul bulevardului. Sexul era un subiect deschis, fără perdea şi mereu exista loc de mult mai mult. Trecuse printr-o relaţie de doi-trei ani. N-am reţinut mare lucru, doar faptul că el revine în oraş regulat, ca să o reguleze. Peste câteva zile avea stabilită o întâlnire specială. Aveau la activ trei paturi rupte (la propriu). A început o înşiruire a tuturor locurilor în care şi-au gâdilat jucăriile. Din toată lista lipsea toaleta publică din Parcul Central, Biserica Penticostală Emanuel, un grajd de oi şi Muntele K2. Mereu am urât când femeile încep să-ţi povestească despre fostul iubit. Tind mult prea mult spre un monolog al vaginului… Eram alături de o nimfomană. Luasem contact cu asemenea fiinţe gingaşe care mi-au expus o listă magnifică de bărbaţi cu care s-au culcat, dar la ea era altfel. Parcă îşi trecea limba peste scula tuturor în timp ce-mi făcea fiecare precizare temporară. Aveai impresia că e atât de sigură de orice detaliu la fel ca Prea Fericitul când vorbeşte de Iisus. Apoi mi-a dat finala: „Ce faci mâine dimineaţă?” Ştiam că în schimbul propunerii trebuia să mă comport ca un gentelman de mare valoare aşa că am condus-o până în apropierea blocului. Doua-trei replici, câteva momente de ezitări şi ne-am sărutat, ca doi începători. Buzele noastre găsiră greu ritmul, limba mea era în stânga pe când a ei era sus. Ne-am oprit. Fiecare a gândit despre celălalt ce prost săruta. Dinţii mei i s-au înfipt în gât şi mâna mia plonjat în chiloţii dantelaţi. Era ca o fleică udă şi fiartă. A suspinat când m-am plimbat peste ea. Încă o atingere simplă a buzelor, un „Noapte bună!” şi am plecat. Îmi place la nebunie să nu mi se pună întrebări sau să aud rugăminţi de a mai sta.

3

Când ţi-e femeia pe ciclu, mergi la alta. Fără tragere de inimă, ştii prea bine că sula ta gândeşte singură. Nu e vina ta, mintea încearcă să o oprească! Nu poţi însă să gândeşti cu două capete. Ce e de făcut? O tăi jos şi rămâi fără elementul surpriză sau vrei binele omenirii? Mereu trebuie să gândeşti ca un erou, niciodată nu ştii când se naşte următorul Einstein şi tu îi vei fi tată.

Nici un mesaj sau apel de la Anda toată noaptea. Adormisem liniştit şi plin de speranţă. Dimineaţă ma trezit Cocoșul simţind că e chef de cotcodăcit. Mi-au trecut vag prin minte diferite imagini în care mă afundam în Alisa. Oare îi voi găsi punctul G sau A? Ţâţele ei uşor lăsate mă vor lovi peste faţă lăsându-mi vânătăi? Liniştit eram doar de faptul că gura ei va ştii să facă o lucrătură bună, doar se lăudase. „Bea din cafeaua mea.” Momente penibile am avut mereu înainte de a mă culca cu unele femei. În dimineaţa aceea m-am simţit cu adevărat penibil. Nu eram deloc stăpân pe situaţie. Nu exista nicio apropiere de tip sentimental, doar îndemnul malefic al hormonilor din partea ei. Din partea mea răsărea un cap ghiduş care voia o nouă experienţă. Dormea pe un fel de pat de vacanță. Când îl rabatai ocupa întreaga cameră pe care o împărţea şi cu fratele ei vitreg. „Nu ţi-ai tras-o cu el?” Ar fi dorit să-mi toarne acid pe coaie pentru micuţa mea curiozitate. „Nu. Toată lumea mă întreabă asta, dar e doar fratele meu. Şi nu mi-o trag decât cu cine vreau eu!” La TV era topul celor mai bune melodii ale lunii. Stăteam unul lângă celălalt şi făceam comentarii prosteşti despre prostituţia din muzica românească. Luam cana de cafea, sorbeam, i-o întindeam ei. Bea, plescăia din buze, mi-o întindea înapoi, o aşezam pe noptieră. Îi priveam picioarele ce abundau în celulită. Oare era cu putinţă să smulg o halcă? Îmi plăceau atât de mult şi de abia aşteptam să-mi bag degetele în ele. Purta doar o rochiţă care îi acoperea cu grele încercări curul. Fără sutien, sfârcurile ei erau tari ca pulanele poliţiştilor. S-a aplecat şi întins după diferite obiecte inutile dându-mi de înţeles că nu purta chiloţi. „Facem ceva sau trebuie să îmi opresc toate fanteziile în care îţi ejaculez pe ochelari?” Râsul ei a rupt timpul mort. S-a aplecat să mă sărute şi cu cealaltă mâna mi-a prins coaiele. Eram mai mult ca sigur că într-o altă viaţa a fost o ucigaşă de animale lucrând într-un abator. Fără pic de gingăşie devenise o haotică ce îmi bătea ouăle unul de celălalt. Am oprit-o şi mi-am dat jos chiloţii. „Stai să văd dacă nu mi-a curs gălbenuşul.” A râs din nou. Cu poftă. „Ascultă aici curvar nenorocit. Să nu ai impresia că o să ţi-o sug din prima.” „De ce nu?” „Că n-am să o fac.” 4

„Bine. Ia să-ţi văd eu crăpătura.” „Nu!” M-a lovit peste mâna. Am privit-o uimit. „Pizda mea e mai preţioasă decât aurul. Trebuie să mă rogi ca să îţi bagi limba în ea. Plus de asta, tu nici nu ştii să faci oral. Nici el nu ştia până nu l-am învăţat eu.” „Să înţeleg că a stat cu capul între picioarele tale şi tu îi spuneai: Mai jos… Acum, mai la stân-ga puțiiiin… Acolo! Hai! Hai! Linge-o de parcă ar fi un profiterol! „Eşti un porc…” Şi-a deschis picioarele şi-a executat o mişcare de tango. Era deasupra mea, a prins-o la fel de brutal cu mâna şi s-a aruncat în ea. Semăna mai mult cu mişcarea de salt în piscină. Şi ea chiar era o piscină, udă leoarcă şi…largă. Ca să fim cât mai direcţi: s-a futut singură. A aruncat într-o parte rochia. Ţâţele de amazoană şi-au făcut apariţia în faţa mea. Nişte burlane de toată frumuseţea ce semănau cu ale lui Ruby. Îşi atingea sfârcurile și mă încăleca de parcă eram în Vestul Sălbatic. Printre întreaga agitaţie a ei, eu priveam spre televizor. Chiar voiam să iau o gură de cafea când observase că nu-i dădeam prea mare atenţie. M-a lovit cu genunchii la baza coastelor şi ochii-i transmiteau rugăminţi îmbibate în răzbunare. Începeam să urăsc femeile care se foloseau de pula mea doar ca să se răzbune pentru toate neajunsurile sentimentale oferite de bărbaţii în care au crezut… Părul i l-am prins cu mâna dreaptă şi i l-am tras spre spate. Acum stătea dreaptă şi privea tavanul. Mă loveam de ea încercând să întru cât mai adânc. Am recunoscut mereu că nu sunt vre-un Mare-n Pulă dar ştiam cum să o pun ca să-i perforez plămânii. A stat nemişcată şi-a dat drumul la goarne. Îngerii au luat poziţia drepţi, şi-au aranjat penele şi anunţau venirea orgasmului. Covorul roşu era întins, candelele pâlpâiau de la vântul care bătea cu uşa deschisă. Nu şi-a făcut nimeni apariţia. M-am oprit. 1-1. Nici ea nu a vrut să mi-o sugă din prima! Căzuse peste mine. Avusesem vaga impresie că ceva curgea pe piciorul meu. Când am controlat, miam dat seama că cei de la teleshoping o dădeau în bară cu cremele din cleiul de melci. Păsărica secretă cea mai bună cremă pentru înfrumuseţare. „Mai am puţin până la orgasm…” „Mi-o sugi?!” N-am aşteptat nici un răspuns. A rămas întinsă peste mine. Picioarele şi le-a deschis larg. Jucam în ea cât de haotic puteam ştiind că în viitor am păsărică asigurată dacă fac treabă bună. M-a muşcat de umăr, a prins salteaua cu degetele şi vorbea o limbă moartă cu capul în pernă. Când a avut orgasm s-a oprit orice sunet. Doar mişcările mele de iepure speriat care îi lovea curul. Răsuflarea i-a revenit după câteva secunde. Am aşteptat să-şi tragă sufletul. Atunci a pus-o Dracu’ săşi deschidă gura. „Fuţi destul de bine…”

5

Orgoliul meu explodează mai rău ca orgasmul clitoridian. Se aseamănă destul de mult cu el, doar că eu nu stropesc totul în jurul meu pe o rază de trei metri. Nu încep să plâng după şi nici nu mă zbat de pat ca şi cum Legiunea şi-ar fi făcut lăcaş în mine. Aproape i-am rupt umărul când am întors-o pe spate. Era timpul să-i arăt cine are pulă şi era împlântat în ea. Picioarele i s-au deschis larg. Aveam însă o problemă serioasă: nu intram tot. Trebuia să-mi iau inima în dinţi şi să regret că nu am statură de culturist. Braţele mele i-au luat picioarele şi le-au ţinut în aer. Pompam. Mă agitam. Lăsasem în spate orice melodie de-a lui Inna sau tiganu’ de Connect-R. Acum era timpul să iau în serios problema. Dacă ar fi să fac o rânduială a situaţiilor în care am fost cu adevărat nesimţit (plus toate adjectivele care le-au trecut femeilor prin minte), pe primul loc s-ar afla actele sexuale în care mă gândesc la alte femei pentru a mă termina. Da, recunosc că sunt un mare nesimţit, dar mă bucur nespus de mult că nu sunt singurul care face asta. În definitiv, ca să nu ne minţim, o facem cu toții. Până şi homosexualii se gândesc la o femeie ca să se termine. …iat-o pe Gina care se juca cu sfârcurile. Îşi umezea degetele în păsărică şi se mângâia cu atâta talent încât înjuram orice angajat Sony şi camerele de filmat de doi bani. În stânga era Ivi ce schimbă cu mâinile tremurânde bateriile de la vibrator. Se enervează, ia un marker de pe masă şi se freacă cu capacul. Fata era la Drept, în sesiune se învaţă. Mai în dreapta Iza cea iubitoare de câini se lasă futută de un slăbănog cu faţa de buldog. Pe marele ecran apare Corina. Se închină în faţa Zeului protector cu două ouă şi începe să mi-o lustruiască. Scuipă, freacă, scuipă iar. Priveşte spre mine de jos şi şi-o loveşte de ochii. Scuipă iar. Îşi deschide gura atât de tare încât mă tem pentru integritatea omuleţului ei. Face o gargară scurtă, se agită, trage uşor cu dinţii. Scuipă şi lustruieşte. „Spermează-mă!” Fiorii mă treceau. Alisa se zbătea sub mine şi nu i-am dat prea mare importanță. M-a simţit, şi-a strâns păsărica şi era pentru prima dată strâmtă. Excitaţia creştea. Am mai împins de câteva ori încercând să prelungesc plăcerea. Prea târziu… I-am lăsat picioarele din suspensie şi-au căzut cu sunet înfundat. Parcă eram de Revelion când deschideam şampania. Toţi copii mi i-am împroşcat pe ea. I-aș fi nimerit faţa dacă stăteam mai în lateral cu doi centimetri. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat dar fusese unul dintre cele mai bune ejaculări până în acel moment. O plăcere intensă ce a ţinut de la primul până la ultimul strop. Fugar am frecat-o de pubisul ei şi-am căzut pe-o rană. Eram doi morţi, fiecare în lumea lui, care se jucară cu energiile. Am rămas aşa o bună perioadă de timp. În cameră se auzea doar muzica, o altă curviștină care îşi deschisese picioarele unui producător străin făcea ravagii cu melodia ei compusă din două versuri.

Eram la al patrulea rând. Localul se aglomerase. Oferisem masa la care stăteam singur unor prieteni vechi. Am primit o ţigară de fiecare şi m-am mutat la bar. În faţa mea stătea dreaptă sticla de Cola, paharul cu coniac şi 7 fire de ţigări. Contrabanda era în floare. Preţul unui pachet de ţigări era de două ori mai ieftin pe piaţa neagră. 6

Trecuse de miezul nopţii şi eu continuam să-mi spăl gândurile. Îmi mai spălam şi ochii cu sânii Laurei când se apleca după o sticlă. Schimbam câteva replici fugare cu ea şi îmi imaginam ce bine ar sta pula mea românească în gingiea ei ungurească. Oricum le futem neamul de sute de ani. Lângă mine s-au adunat trei rockeri. Ameţiţi de băutură, îşi făceau planuri pentru următoarele baruri pe care voiau să le viziteze. „Moșule, dă-ne şi nouă o ţigară. Avem ceva bun…” Le dau două. Îmi mulţumesc şi mă cheamă să savurez cu ei o rulată. Refuz sperând să mă evite măcar găurile în ficat şi dimineţile în care voi aştepta la coadă pentru Interferon. Fac o faptă bună şi îi las pe ei pradă Hepatitei B. Lămpioarele de deasupra barului dădeau aerul Americii de mult pierdute sau a prea vicioasei La Belle Epoque. Din nou gândul îmi zboară la Bukowski. Aveam aceeaşi postură cocoşată şi melancolică, un gânditor pierdut printre aburii alcoolului. Viitorul meu se arăta strălucit. Dacă mă ţineam de treabă, speram că de dată asta să o fac, urma să devin cu profet alcoolic. Voi scrie despre mintea femeilor, vor numi în medicină hormoni şi stări de excitare după numele meu, şi literatura română mă va renega. Noroc o să am doar cu internetul unde mi se va citi cartea în draci. Pentru că e nevoie de sex şi de cuvinte spuse direct. „Zâmbeşte măcar o dată.” Până la urmă Laura era doar o căţea. Muncea pentru bacşiş şi voia să mă facă fericit. Pe lângă ţâţele pe care mi le arăta fugar, lăsa să i se vadă şuncile. Azi purta nişte chiloţi tanga roz. Era drăguţă în felul ei de unguroaică. La pensie îmi voi găsi una care ştie să facă un gulaş delicios, iar eu voi spăla vasele, în timp ce ea va sta sub chiuvetă aşteptând să-i spăl gura.

Când m-am întors de la baie, Alisa era tot în aceeaşi poziţie. Privirea spre televizor. Mă spălasem cu un săpun ce avea parfum de portocale. O privire iscoditoare, un zâmbet mascat în colţul gurii şi-a plecat la baie. Patul era complet ud sub ea. Lăsase câteva picături interesante care emanau un damf acrişor. Nu se sinchisise să ducă şerveţelele aruncate lângă pat cu care îşi ştersese sperma. Beam din cafea când s-a întors. S-a aruncat lângă mine pe burtă. „Pot fuma aici o ţigară?” „Nu fumezi în casă. Ai mei fumează rar şi doar în bucătărie.” „…aşa că o să ies pe balcon în pula goală ca să fumez o ţigară?” „Dacă vrei, poţi şi pe casa scării.” Am lovit-o peste curul ei mare. Celulita i-a vibrat ca o gelatină. N-a scos nici un sunet, nu s-a mişcat, a rămas intactă. Îmi recăpătasem energia şi mi-am adus un pahar cu apă. Pe frigider era o listă cu regionalismele din Moldova versus cele din Ardeal. Câteva fotografii cu membrii familiei şi pe perete goblenuri făcute manual. Ceasul arăta 10.23 şi nu voiam să-mi pierd toată dimineaţă cu un futai non-sentimental. 7

„Alu…” „Hmmm?” „Ai avea ceva împotrivă să-mi sugi pula?” Înţelegerea e înţelegere! A început să râdă din nou cu pofta ei neînţeleasă. Şi-a pus capul pe pieptul meu privindu-mă în ochi. Ridicam din sprâncene aşteptând următoarea mişcare. M-a muşcat de sfârc şi s-a ridicat prinzându-și părul în coadă. A îngenuncheat lângă pat de parcă urma să-şi spună rugăciunea de seară. Poate chiar asta făcea, citisem despre o deşteaptă din Germania care se înecase din prea multă dorinţă. Însă ea chiar avea nevoie de noroc ca să îmi scoale bagheta magică. Eram în pauză de masă. Pupături multiple. Cu limba mi-a zgândărit ouţele. Şi-a ridicat dintr-o dată capul spre mine atrăgândumi atenţia. Am privit-o întrebătoare şi… Când mi-a strâns din nou coaiele în mână am crezut că voi fi maltratat pe viață. Mi-a dat drumul şi s-a pus pe un râs nebunesc. „Încet mă, nebuno!” „Ia fi atent tu la mine, nu la televizor.” Să nu par chiar un băiat rău, i-am urmărit mişcările. Nimic ieşit din comun. Loviturile cu limba peste cap îmi creau doar o simplă excitare. Avusese noroc şi să mă trezească fără să mă gândesc la alta. S-a pus serios pe treabă şi minute bune a ţinut ritmul. Eram tare, în vână, gata-gata să-i ud gura când… îmi prinde coaiele din nou în menghină! De data aceasta țip de durere. O iau de păr şi ea îmi rânjeşte satisfăcută. Şi doritoare. O aduc de cap în pat ca pe un miel pregătit pentru sacrificat. Ia poziţia în patru labe. Îmi promit că i-o împing până ating una din cele două variante: ori îşi sparge capul, ori trecem prin peretele de susţinere a blocului. Începe să geamă. Mă pun mai jos împingând din alt unghi. Îi desfac părul şi trag de parcă sunt Hercule pe minotaur. Cu unghiile îi vărghez spatele. Genunchii îmi susţin toată greutatea, sunt peste ea pulsând, palmele mele căuş îi prind ţâţele. Zic să o pun pe burtă. Îi ţin ceafa lată cu mâna, picioarele îi sunt apropiate şi încheietura patului scârţăie pe ritm. La un moment dat mi-a spus ceva dar nu îi auzeam prea bine bâiguielile care se spărgeau în pernă. Am continuat de câteva ori până mam plictisit. Nu aveam poftă să mă termin. Văzând că mă dau bătut şi-a pus din nou buzele la treaba. De dată asta mai brutală, agitată. Când a făcut întoarcerea am avut vaga impresie că i-a zburat din vagin picături pe mobilă. S-a oprit când îi era prea cald cu părul desfăcut ce-i intra în gură. S-a poziţionat în faţa mea şi a deschis picioarele. „Hai o dată!” Am intrat în ea cu un pleoscăit suspect. Privirile noastre se mâncău una pe alta. Se aprinsese scânteia între noi. Puţin, vag, o luminiţă în depărtare anunţa un alt fel de sex. Unul făcut pentru plăcere, fără elemente mecanice sau din inerţie. Vociferările ei când atinsese orgasmul mi-au creat o excitaţie puternică. Ne-am terminat în acelaşi timp. Avusese ghinion şi de data aceasta, nu reuşisem să-i stropesc faţa. I-am făcut doar o baltă în buricul larg. Arăta ca un pahar ce-mi susţinea sperma.

8

Eram scurs de puteri în ultimul hal. Transpirat, cu ustensila vânătă şi puţin chircită. De lângă pat am luat rola cu şerveţele şi i-am întins-o. A rupt unul, s-a privit şi apoi a început să râdă. Cu degetul arătător a pornit o coborâre de la gât. Mai întâi şi-a încercuit sânul drept trecând cu degetele răsfirate peste sfârc, apoi a plecat spre cel stâng. Şi-a continuat coborârea. Doar vârful arătătorului l-a înmuiat în buric. M-a privit în ochi. Sperma îi curgea pe deget, s-a oprit cu el în faţa gurii şi mi-a zâmbit. L-a parcat pe buza inferioară şi şi-a întins lichidul pe toată suprafața. Încet, delicat, cu limba m-a gustat. „Poate mai treci pe la mine să ne futem. Aşa doar, de dragul artei…”

Liniştea mi-a fost întreruptă de o domnişoară ce îmi ceruse un foc. Era beată. A urcat cu greu pe scaunul înalt de la bar şi şi-a sprijinit capul în mâini. A stat aşa o bună bucată de timp doar trăgând rar din ţigară. Lângă ea am pus scrumiera dându-i de înţeles că scrumul era pe cale să-i cadă pe păr. I-a sunat telefonul. Citind numele de pe display a înjurat furioasă şi l-a trântit pe bar. Oftează adânc, trage puternic din ţigară şi o stinge cu brutalitate. Câteva secunde mă uit la ea şi îi mai întind o ţigară. O aprinde fără tragere de inima cu brichetă mea pe care mi-o aruncă lângă pahar. Chicotesc tare ca să mă audă. Când o privesc mai bine, avea o bretea ruptă la sutien şi pe tricou, în zona abdomenului, o pată de vomă. Cred că mi-a observat privirea cercetătoare. „Nu meriţi să-ţi mulţumesc pentru ţigară. Eşti şi tu la fel ca toți ceilalți.” „Parcă era vorba că voi sunteţi la fel.” Străpunge aerul cu o privirea demonică. Trage din ţigară lăsând fumul să iasă pe nas. „Sunteţi doar nişte imbecili care nu vă maturizaţi niciodată. Copii mai mari care credeţi că aţi crescut, dar vă jucaţi în continuare cu puţa. Aţi schimbat doar nisipul cu pizdele noastre calde şi primitoare. Aţi merita să fiți castraţi! Puși într-un singur ţarc, să vi se dea voie doar la masturbare şi apoi să muriţi dracului. Porcilor!” Laura îmi face semn de la bar dacă totul este în regulă. Îi zâmbesc şi continui discuţia cu fata. „Deci nu mi-ai da nicio şansă?” Se uită la mine. „Eşti bărbat. Eşti la fel ca ceilalţi şi m-am săturat de voi.” „Nicio problemă. Chiar îmi plac bisexualele.” Mă înjură. „Pulă ăla de Mihai m-a lăsat pentru una care are ţâţele mai mari ca mie. Şi e blondă. S-a filmat cu ea în timp ce se futeau pe bancheta mașinii. Nu mă interesează de BMW-ul lui! Eu m-am dat lui prima oară când a cumpărat maşina aia şi mi-a jurat că va fi al meu. E doar un porc împuţit. La fel cum eşti tu şi toţi ceilalţi!” Se întoarce spre local unde mai erau puţini consumatori. 9

„Sunteţi nişte porci! Meritaţi să muriţi toţi dracului că vă bateţi joc de sentimentele noastre. În pizda ma-mii voastre de bărbați, futalăi cu gânduri de staruri por…” Îi pun mâna peste gură şi îi aduc capul la pieptul meu. Nu cred că ar vrea să fie aruncată afară de băieţii de la pază, nici să o reguleze în depozit. Se zbate câteva momente dar nu o las să se mişte prea mult. Într-un final se linişteşte. Din senin mă trezesc că iau un şerveţel de pe bar ca să-i şterg lacrimile. Cu degetele mâinii stângi mă ține strâns de tricou. „Ieşim la aer.” Plătesc ultimul rând şi o salut pe Laura. Nouă mea amică se ține de braţul meu şi suspină. Îi iau telefonul şi îl pun în buzunarul de la pantaloni. Afară, în aerul nopţii, vântul adie plăcut. „Trage aer în piept.” „Sunt mai bine...” Mergem spre staţia de taxi. De pe celălalt trotuar suntem fluieraţi şi un tip robust mă întreabă dacă nu vreau să facem schimb arătându-mi un iPhone. Ea mă strânge mai tare de braţ. „Mai ţii minte adresa, nu?” Dă din cap. Bulevardul Ștefan cel Mare, nr. 45. Urcăm în taxi. Rămâne cuibărită lângă mine pe bancheta din spate. Plătesc şi coborâm. „Aici…” Se așează pe bordură din faţa blocului. Îi mai întind o ţigară şi fumează în tăcere. „Dă-ţi un apel de pe telefonul meu.” Execut fără întrebări. Fata era chiar distrusă şi nu mai avea nevoie de alte gânduri. A fumat doar jumătate de ţigară. S-a ridicat cu greu ajutată de braţele mele. Avea nişte ochi frumoşi, un verde adânc, ce exprimau multă sensibilitate. „Îmi pare rău dacă…” „Nu.” I-am zâmbit. La fel a făcut şi ea. M-a sărutat pe obraz şi încă o dată s-a cuibărit la pieptul meu. „Mulţumesc… Am să te sun mâine.” S-a desprins de mine şi a plecat spre scară. După ce a intrat şi-a mai întors o dată privirea spre mine. Zâmbea. Am pornit uşor la pas. Era plăcut afară. Evident că nu am mai întâlnit-o niciodată. Când am reflectat însă în următoarele zile, tot în Moszkva, aşteptând poate să o revăd, mi-am dat seama că mai aveam bunătate în mine. Poate chiar şi puţină afecţiune pentru suferinţă. Nu eram un Tată al răniţilor, nici un prea bun hrănitor de suflete.

10

Mă gândeam doar la câte femei au suferit în acelaşi mod din cauza mea. Încercam să fiu sincer cu ele şi să le spun de la început că nu voiam o relaţie. Fără să vrei, tot includeai unele sentimente. Te ataşai de cealaltă persoană. Iubeai să ştii că seara, înainte să adormi, îţi dă un mesaj că e bine şi că a avut o zi interesantă. Poate îl vezi prin oraş şi el îţi zâmbeşte ca şi prima dată. Sau stai întinsă pe pat cu gândul la atingerile lui şi atunci îi trimiţi un simplu mesaj cu „Ce faci?”. Ne e frică de sentimente, de suferinţă şi de responsabilitate. Şi suntem utopici, de mici ni se spune că „avem timp mai târziu” de sinceritate în relații şi afecţiune. Iar baza se strică de la început. Fundaţia este putredă, clădită pe dorinţa noastră de a avea cât mai multe experienţe şi uităm cu adevărat valorile. Suntem conştienţi de toate acestea. Şi tu, şi eu. Dar nu dorim să ne schimbăm pentru că ne e bine aşa. Ştim că vom plăti cândva cu durere în inimă, dar ne mulţumim să aprindem o ţigară şi să ne imaginăm ce bine o vom poseda pe chelneriţă și ce darnică a fost mama ei când i-a dat un asemenea corp. Să-i mulţumim tatălui ei pentru că a făcut-o femeie şi nu un alt concurent al nostru pentru lupta de dominare. Suntem bărbaţi. Ne întoarcem să cucerim femeile cu linguşelile şi minciunile noastre. Ne rugăm să avem virilitate îndelungată şi ficatul întreg pentru vecie. În rest, are balta pește cu gura deschisă, gropi găsim la orice colţ de stradă şi cu un pahar sau o ţigară mai trecem un nume pe listă. * Notă ataşată casetei numărul 2 - fişă de înregistrare medicală 325/L/2012 Pot spune că mi-a plăcut de la început de el. Avea un aer libertin şi misterios din prima zi. Mi s-a telefonat de la poartă că sunt căutat pentru o întrevedere. În canatul uşii s-a oprit un tânăr înalt, cu o statură robustă însă fără masă musculară. A zâmbit! Primul lucru pe care l-a făcut după ce a deschis uşa: a zâmbit! Stau de vorbă zilnic cu o mulţime de pacienţi. Mulţi dintre ei se află în micul nostru ospiciu de câţiva ani buni. Alţii au revenit şi au stat diferite perioade de timp. Toţi zâmbeau când plecau, nici unul când revenea. După unele tratamente mai îndelungate, 2-3 ani, începeau să aibă faţă de mine o stare de simpatie şi nu de încordare accentuată. Tânărul acesta era total diferit lor. Dacă majoritatea erau aduşi de către familie cu o fişă de internare a unui medic psihiatru de la oraş, sau transferaţi de la alte unităţi din ţară, el a venit de bună voie. De umărul drept era agăţată o geantă mare ce se bălăngănea când păşea. În palmă ţinea telefonul mobil care era strict interzis la purtător în incinta şi folosit fără supraveghere. „Domn’ doctor Marcu?” Puţină timiditate în glas. L-am poftit în birou indicându-i un fotoliu. Tina, asistenta cea bătrână, se afişase şi ea în peisaj. I-am făcut semn că totul este în regulă şi că n-am nevoie de nimic. Priveam surprins degajamentul lui. Stăpân pe mişcări, atent la detalii când îşi aranjase geaca, apoi gulerul de la tricoul Polo. Am deschis cutia cu ţigări şi l-am îndemnat să se servească. M-a refuzat arătându-mi că le are pe ale lui. Un pachet roşu pal, necartonat, cu două fire de grâu împletite. I-am zâmbit şi împins de curiozitate am luat o ţigară. Din acel moment m-am îndrăgostit de ţigările moldoveneşti. 11

A devenit pacientul-prietenul meu mai tânăr. I-am amenajat un salon cu vedere spre curte. Nu de puţine ori l-am surprins aşezat pe fereastră, fumând tăcut şi privind în depărtare munții. Aerul tare îi plăcea şi dimineţile le petrecerea plimbându-se. L-am însoţit ocazional. Discutam despre literatură, filme şi puţină filozofie. Nu intra în dispute şi dacă nu avea o demonstraţie susţinută de experienţa vieții sau de o bază didactică, se retrăgea în bibliotecă să citească. În lungile noastre şedinţe de până acum n-am reuşit să abordăm prea multe subiecte. L-am lăsat să vorbească liber în timp ce banda magnetofonului înregistra. Mi-a cerut chiar el acest lucru. Avea impresia că vechile metode sunt mai eficiente decât simpla audiţie. Aşa ne-au găsit multe ore târzii. El întins pe canapea, cu brațele încrucișate pe piept dacă nu fuma, eu în fotoliu ascultând şi făcând diferite notiţe. Am râs cu poftă la început când mi-a spus că vrea să-mi devină experiment. Nu se recomanda ca succes pentru o nouă descoperire în medicină sau pentru premiul Nobel, dar ţintea spre o lucrare de doctorat care să poarte numele meu la autor. După prima săptămână de întrevederi constatasem că vorbise serios. Îmi înşiruise multe, cu patimă. Avea unele greşeli de exprimare şi gramatica nu era perfectă. Când i-am făcut această observaţie, la prima şedinţă, mi-a spus direct că nu doreşte ca vocabularul său să tindă spre perfecţiune. Asta era treaba lui Theo Gușat și a altor oameni perfecți. Eu trebuia să fiu mai atent la ce sentimente exprimă şi din ce puncte de vedere le prezintă. Îmi luam acasă carnețelul de notiţe şi încercam să-i înţeleg problema. Soţia mea, Geta, mi-a fost parteneră de câteva ori în cercetare. Am rugat-o să asculte caseta a doua, primul material care mi sa părut cu adevărat interesant până acum. Cuplasem magnetofonul la boxele vechii mele combine muzicale din studenţie. Vocea lui tabacică răsuna în încăpere, ridicându-mi părul pe mâini. La simplele descrieri sexuale, Geta îşi ridica ochii spre mine. Mă privea uimită şi se observa un aer de îngrijorare, ţinând cont că viaţa noastră sexuală a fost una normală și de modă vehe. A continuat să asculte întreaga spovedanie cu atenţie. După ce s-a oprit banda, a venit lângă mine şi punându-mi mâna ei delicată pe ceafă mi-a șoptit „Sunt puţin…udă.”. Este oaspetele meu în ospiciu de o lună şi nu l-a vizitat nimeni. În ciuda regulamentului intern, i-am dat voie să-şi păstreze telefonul mobil. Uneori îmi spune Tina că vorbeşte la telefon. Toţi ceilalţi pacienţi pot primi vizite de câte ori doresc pe săptămână şi vin cu autobusul regulat pachete cu mâncare sau lucruri trebuincioase. El n-a primit nimic şi pe nimeni. E un singuratic...

12

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful