2011

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

TEZĂ DE DOCTORAT RELAŢIILE DE CUPLU ÎNTRE MODERN ŞI TRADIŢIONAL REZUMAT Doctorand: Stoichici (Pescaru) Onelia-Nicoleta Coordonator ştiinţific: prof.univ.dr. Mitrofan Nicolaie

Structura lucrării Teza este structurată în două părţi, prima dintre ele realizând o amplă prezentareteoretică, realizată pe baza unei bibliografii generoase a relaţiilor de cuplu în primul deceniu al mileniului III şi prefacerile pe care cuplul le-a cunoscut în ultimele decenii, prefaceri generate de industrializare, revoluţia sexuală şi emanciparea femeii. Partea a II a lucrării prezintă aspecte practice legate de cuplul contemporan, pe baza a două studii după cum urmează: STUDIUL NR.1.- Cercetare privind raportul dintre tradiţional şi modern în perceperea şi evaluarea cuplului familial STUDIUL NR.2. Cercetare privind parametrii vieţii de cuplu: - comunicare maritală acomodare maritală satisfacţie şi insatisfacţie maritală dominanţă şi submisivitate în cuplu competitivitate maritală

INTRODUCERE: Cuplul românesc la început de mileniu III Cei mai mulţi dintre noi s-au născut în familii tradiţionale. Mama, tata, bunicii neau vegheat paşii, ne-am imprimat valori după ne ghidăm prin viaţă, încercând să fim, să gândim şi să acţionăm asemeni majorităţii. Adică, să fim „în rând cu lumea”. De secole viaţa curge lin, cu reguli clare, „ aşa cum a rânduit Dumnezeu”, nefiind la îndemâna muritorului să îşi schimbe destinul hărăzit de divinitate, binecuvântat de părinţi şi parafat de societate. Iată însă că ultimele decenii schimbă spectaculos tradiţia. După secole de rigiditate şi previzibil nu mai ştim cu certitudine ce va urma. Valorile oamenilor se schimbă mereu. Căsătoria nu mai este „până ce moartea ne va despărţi” decât pentru mai

puţin de jumătate dintre miri. De multe ori este doar o etapă de tranzit către un nou început. Cu un alt partener. Alteori, din nou cu primul partener de viaţă. Nuclearitatea şia pierdut forţa. Familia îşi căută identitatea şi principiile într-o lume care nu o mai valorizează. Funcţiile ei tradiţionale cunosc mutaţii spectaculoase de la un deceniu la altul, tulburând statisticile şi prognozele celor mai pesimişti cercetători. Decăderea nuclearităţii s-a concretizat datorită “efectelor perverse ale urbanizării şi capacităţii umane de a înlocui o structură devenită (aproape) incompatibilă cu nonconformismul şi hedonismul general acceptat” (Mitrofan şi Ciuperca, 2002). Impunerea toleranţei, ca modalitate de a elimina stigmatizarea şi etichetarea (fenomene generate de încălcări ale unor tradiţii epuizate dar păstrate în inconştient), a reprezentat pasul cel mai important în descătuşarea individului de sub rigorile mecanice, de multe ori absurde, ale unei familii căreia îi era subjugat. Astăzi individul reprezintă celula de bază a societăţii. El decide ce vrea să facă şi cu cine. Nu familia. Individul îşi asumă responsabilitatea tipului de convieţuire care crede că i se potriveşte cel mai bine, fără presiunea unor norme sau cutume, care deseori aduceau în viaţa lui doar nefericire. Omul mileniului trei poate părăsi oricând o diadă în care nu se mai regăseşte, fără teama că opinia publică îl va condamna pentru opţiunea de a nu-şi fi dus crucea până la sfârşit. Ce înseamnă însă această libertate? Cât de pregătiţi suntem să ne desprindem de ceea ce au sădit în noi tradiţia, genele şi inconştientul? Cum mergem mai departe ?

PARTEA I - ASPECTE TEORETICE CUPRINS Introducere – Relaţiile dintre sexe la începutul mileniului III Capitolul I – Triada cuplu-căsătorie-familie Capitolul II – Cuplul - între modern şi tradiţional De ce o persoană şi nu alta ? Anima: Femeia interioară din fiecare bărbat Animus: imaginea bărbatului din fiecare femeie Stadii de dezvoltare ale femeii/bărbatului interior Îndrăgostirea- o stare între mister şi iraţional De la îndrăgostire la căsătorie. Factori, criterii şi filtre în alegerea partenerului Parteneriatul erotic şi sex-rolurile Maturizarea relaţiei erotice. Nevoi “de întâmpinare “într-un parteneriat erotic Cum evoluează partenerii în cadrul cuplului Accesul la iubirea matură. Mecanismele psihologice Forme de manifestare ale iubirii şi tipuri de îndrăgostiţi Tipologii ale iubirii Tipuri de îndrăgostiţi ”Măsurarea” iubirii Scala de măsurare a dragostei Capitolul III – Căsătoria Aspecte contemporane privind căsătoria. Dimensiuni ale căsătoriei Capitolul IV – Familia –între tradiţie şi modernitate Definiţii ale familiei

Tipuri de familie Familia nucleară Familia extinsă Familia monoparentală Familia reconstituită (vitregă) Funcţiile familiei Forme particulare ale cuplului căsătorit Cuplul de părinţi-adolescenţi Cuplul fără descendenţi Capitolul V – Concubinajul Aspecte generale privind fenomenul de concubinaj Tipuri de relaţii de concubinaj Motivaţii ale coabitării Socoteala de acasă. Riscurile coabitării Miturile concubinajului şi consecinţele coabitării Căsătoria deschisă Capitolul VI –Experimente neofamiliale. Formule deficitare ale familiei actuale Semi-căsnicia Pseudo-căsnicia sau vieţile paralele Swingers Cuplurile de homosexuali şi lesbiene Grupul comunitar sexual Capitolul VII – Rolul familial.adaptare la rol şi distorsiune Sex-rol şi gen –rol.. Definirea conceptelor Cauzele modificării structurii tradiţionale de rol conjugal Emanciparea femeii Independenţa economică a femeii Implicarea femeii în viaţa socială Cariera profesională a femeii Evoluţia structurii de gen-rol ..

Moartea unuia dintre parteneri Moartea unui membru al familiei Moartea unuia dintre soţi şi destrămarea familiei Trăirea doliului Văduvia în literatura de specialitate Văduvie versus divorţ Capitolul XII . Ce anume declanşează aventura? Tipuri de aventuri Particularităţi privind adulterul din perspectiva celor două sexe Consecinţele infidelităţii pentru relaţia de cuplu Capitolul X.Divorţul Aspecte actuale. acomodare şi asimilare maritală Satisfacţie şi insatisfacţie maritală1 Comunicarea în relaţia maritală.cauză sau complex al inadaptării Cauzele infidelităţii.Stiluri de comunicare Divergenţe între soţi Insatisfacţii sexuale Sex şi sentimente Dialectica ” Madonă-prostituată Dorinţa sexuală –instinctul sexual umanizat Frustrare sexuală şi conflict Disputele sexuale şi traumele copilăriei Capitolul IX – Încredere şi fidelitate Bazele încrederii Cum îşi manifestă partenerii încrederea unul în celălalt Când încrederea este înşelată Infidelitatea.Rolul conjugal Capitolul VIII – Aspecte actuale ale vieţii de cuplu şi de familie. Consideraţii generale Adaptare. Teorii privind divorţul Viaţa după divorţ Capitolul XI.Terapii de cuplu şi de familie .

1. bazată pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac. mai uşoară. Căsătoria implică însă şi o multitudine de consecinţe sociale. Jung “metamorfozarea dintr-o stare în care omul e doar unealta naturii sale . din ce în ce mai diversificat. dizolvare. încotro? CAPITOLUL I Triada cuplu – căsătorie – familie Definirea conceptelor Definirea celor trei concepte era. Dacă din punct de vedere juridic. fie către instabilitate. cuplul poate fi armonic.1994). de tip bio-psihosocial. Drept urmare. eventual. 1. Căsătoria deschide. afective şi sociale. coeziune şi progres. disensiune şi. a defini căsătoria înseamnă a vorbi despre o relaţie între doi oameni conştienţi. se stimulează. se susţin. pentru că cele trei definiţii surprindeau aceleaşi elemente.1998) Din perspectiva definiţiei mai sus prezentate. care o diferenţiază cât se poate de clar de simpla viaţă de cuplu.2. nesatisfăcător şi distorsionat. alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective şi obiective. având. din punct de vedere psihologic.Disfuncţionalităţi care aduc cuplul la terapeut Tipuri de terapii şi rolul terapeutului Capitolul XIII – Cuplul. Realitatea socială contemporană modifică în permanenţă cadrul conceptual. satisfăcător şi stabilizator sau dizarmonic. morale şi juridice. chiar dacă ele erau privite din perspective diferite. calea unor prefaceri psihologice ale personalităţii care aduc. cuplurile tind să oscileze. „Cuplul poate fi definit ca o structură bipolară. ea fiind “o construcţie complicată. aşa cum arăta acelaşi C. afective. Viitorul în ceea ce le priveşte este în aceste condiţii şi mai greu de anticipat. Jung.G.G. încheiată cu respectarea dispoziţiilor legale. indiscutabil o natură foarte eterogenă “(C. deci. căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie. tinzând spre disociere. 1. fie către stabilitate. unul prin intermediul celuilalt)” (Mitrofan şi Ciupercă. se dezvoltă şi se realizează ca individualităţi biologice. până nu demult.

caracterizat prin puternice relaţii de tipul „face to face”.instinctuale. o formă de comunitate umană alcătuită din cel puţin doi indivizi. CAPITOLUL II Dragostea. într-o altă stare.. Cea dintâi ar fi familia în care te naşti şi creşti. Familia mai poate fi caracterizată după gradul de cuprindere a grupului familial în familie nucleară (formată din soţ. autoritatea în cadrul familiei este deţinută de femeia cea mai în vârstă sau de soţie. 1994). realizând. prin asocierea şi colaborarea intimă a tuturor membrilor ei. aproape neschimbată de-a lungul timpului şi o latură socială. Una dintre ele ar fi legată de familia de origine (consangvină) şi familia de procreare (conjugală). Evident. Din punct de vedere sociologic. Viaţa desfăşurată de indivizi în cadrul instituţional al familiei cuprinde două elemente esenţiale: o latură biologică. prezentul confirmă faptul că cel mai răspândit model este reprezentat de sistemul egalitar. mai mult sau mai puţin. familia reprezintă exemplul tipic de grup primar. în cadrul familiei nucleare. în permanentă schimbare. De aici putem trece în revistă câteva tipologii ale familiei. constantă. în care nu mai e unealtă. Familia reprezintă în orice societate. puterea şi autoritatea fiind relativ egal răspândite între soţ şi soţie.în cadrul familiei extinse.În sistemele matriarhale. Distingem sisteme familiale: patriarhale.” (C. latura biologică şi /sau cea psihosocială. Jung.. Un alt criteriu pe care îl putem lua în considerare în studiul familiei ar fi modul de exercitare al autorităţii. ci el însuşi.G. cea constituită prin propria căsătorie. soţie şi copiii acestora) sau extinsă (care include şi celelalte rude). matriarhale sau egalitare. 1.3. rezultat al prefacerii naturii în cultură şi a instinctului în spirit. În sistemul patriarhal autoritatea în cadrul familiei este deţinută de bărbatul cel mai în vârstă. sau de soţ. uniţi prin legături de căsătorie şi/sau prin legături paterne. Cuplul – între modern şi tradiţional De ce o anumită persoană şi nu alta? . iar cea de a doua.

ANIMUS: imaginea bărbatului din fiecare femeie În adolescenţă se trezeşte la viaţă şi un alt arhetip. Animus. A încercat să dezlege acest mister. Alţii vorbesc doar de o enormă sporire a afectivităţii. reprezentările lor interioare asupra feminităţii şi masculinităţii se modifică semnificativ. nevoia de a iubi şi de a fi iubit.Este întrebarea care apare de fiecare dată când te îndrăgosteşti. la adult contează calităţile fizice şi spirituale. animusul şi anima alcătuiesc miracolul fiinţei umane şi generează experienţa iubirii sub toate formele ei. starea de îndrăgostire este asociată însă şi cu una din marile slăbiciuni ale firii omeneşti. de a fi apreciat. Carl Gustav Jung. de a ocroti. un bărbat interior. Animus. într-un cuvânt. . de la cele mai sordide la cele sublime. S-au străduit să îi desluşească misterul poeţii. curaj. Activat. Unii numesc această stare extaz (chiar la limitele stării patologice). Anima este cea care inspiră bărbatului intuiţiile. Conjugate în fiecare fiinţă. Sursă de fericire tulburătoare. Bărbatul interior inspiră femeii capacitatea de a avea iniţiative. ANIMA: femeia interioară din fiecare bărbat În adolescenţă se activează în bărbat Anima. filosofii şi psihologii. maturizarea. În fiecare bărbat există o femeie interioară. numită Anima. De asemenea. imaginea femeii interioare. este cea care il face capabil de toleranţă. fenomenul îndrăgostirii rămâne o enigmă. acest adevărat arhetip al vieţii obligă fetiţa să devină femeie şi determină adolescenta să devină autonoma şi să se maturizeze. Acest lucru se întâmplă deoarece Animus şi Anima au mai multe stadii de dezvoltare. dezvoltarea unei vieţi psihice prin forţe proprii. Stadiile de dezvoltare ale femeii/ bărbatului interior Pe măsură ce bărbatul şi femeia se maturizează. Îndrăgostirea – o stare” între mister şi iraţional” De mii de ani. fermitate şi spiritualitate. care iniţiază căutarea partenerei şi desprinderea de părinţi. acceptare şi compasiune. Devine astfel posibilă autonomia sa. imaginea bărbatului din fiecare femeie. Dacă pentru majoritatea adolescenţilor atributele fizice sunt hotărâtoare în alegerea partenerului. cel care a descoperit că fiecare om poartă în inconştient o imagine a partenerului ideal. iar în fiecare femeie.

aşa cum au crezut iniţial.Din păcate. nevoia de siguranţa financiară. Coleman aminteşte în studiul său şi care ar fi raţiunile pentru care oamenii nu se căsătoresc. cât şi pentru a rămâne împreună. atât inainte. pentru cel puţin unul dintre cei doi îndrăgostiţi. Acestea înlocuiesc “ingredientele “care la început se numeau pasiune. Mitrofan si Mitrofan (1996). Partenerii depăşesc acest impas. b) trecerea la următoarea etapă – dragostea maturizată. bazată pe înţelegere. înţelegere (73%). frica de singurătate. apreciate semnificativ de catre parteneri. implicit. Acelaşi J. dar şi resursele materiale (42%). pot avea motivaţii diferite atât pentru căsătorie. apar motivaţii noi. refuză să admită că pot trăi in continuare în rutină. Când partenerul conştientizează neimplicarea. teama de intimitate. echilibru şi comunicare. fuga de restricţiile părinţilor. ieşirea din această stare “ magică “ nu se produce simultan. ardere ori visare. care generează în final disfuncţii şi crize: precauţie faţă de modelul tradiţional al familiei. O face cu un pas înaintea celuilalt. rămân împreună şi pun alte valori la baza relaţiei lor. Partenerii. comunicare (64%). există riscul apariţiei a tot atâtea surse de stres. În acest moment la orizont apare răspântia celor două căi între care cei doi îndrăgostiţi pot alege: a) despărţirea. neîncrederea în sexul opus. intervine etapa tensiunii psihologice a cuplului iesit din vrajă. Cei doi parteneri care formează un cuplu. cât şi după căsătorie. În plus. Autorii apreciază că. În ceea ce priveşte ierarhia motivelor care sunt importante. dorinţa de a evolua împreună (55%) şi timpul petrecut împreună (45%). în urma interacţiunii celor doi parteneri. intimitarea (55%).C. . la primele semne de maturizare relaţională. sau cel puţin unul dintre ei. nevoia de companie. Ea se produce uneori mai mult sub impactul şocului produs de constatarea că fericirea nu este veşnică. apar noi motivaţii de întărire a relaţiei. să adopte atitudini contrare care duc la primele semne de întrebare şi. Coleman (1988) schiţează câteva dintre raţiuni: compatibilitatea sexuală. lipsiţi de pasiune şi că speranţele mari ale începutului se pot transforma în deziluzii şi reproşuri. să nu se mai implice emoţional la fel ca până atunci. dorinţa de a fi important pentru cineva. prezintă situaţia în felul următor: încredere (80%). acceptare reciprocă (63%). Unul dintre parteneri începe să se detaşeze. De la îndrăgostire la căsătorie De ce se căsătoresc oamenii? J. iar dacă totuşi o fac. după căsătorie.C. între acestea amintind: viaţa sexuala (57%).

stadiul stimulilor. 2. respingerea acestor valori este trăită ca o respingere a persoanei. prieteni.valoare . nu întotdeauna obiectiv. El distinge trei stadii succesive în procesul adoptării deciziei maritale: 1. Davies și Kearckoff (apud Coleman. Factorii şi “filtrele” în alegerea partenerului conjugal Alegerea partenerului se face în urma unui proces complex. Există o serie întreagă de studii legate de modelul general al alegerii partenerului. 1988) susțin că deja decizia maritală reprezintă rezultatul unei selecții de cinci paliere. iar resursele materiale – asumării existenţei în comun. câmpul alegerilor fiind succesiv îngustat până când este făcută alegerea finală. conjunctură și societate. a lui B. el este influențat major de parinți. J. cea mai cunoscută fiind teoria stimul . este foarte importantă în evoluția relației. Prima impresie. bazată în primul rând pe atracția fizică. stadiul rolurilor – reprezintă perioada de testare a compatibilității rolurilor. Pentru că multe valori sunt în mare măsură foarte personale și strâns legate de concepția despre sine.Aceste aspecte pot fi explicate prin faptul că intimitatea şi relaţiile sexuale corespund unei implicări mai profunde a partenerilor în interacţiunea lor. Majoritatea modelelor elaborate evidențiaza faptul că alegerea partenerului reprezintă un proces filtrare. Schema ar fi următoarea: FILTRUL PROXIMITĂȚII I I FILTRUL SIMILARITATE – COMPLEMENTARITATE I I .rol. stabilind cât de bine ”se potrivesc” cei doi parteneri. Murstein. Deşi se bazează pe conștientizarea propriilor sentimente. stadiul valorilor – este etapa în care persoanele implicate descoperă dacă atitudinile și credințele lor sunt compatibile. 3.

Ciupercă.FILTRUL ATRACȚIEI PERSONALE I I FILTRUL COMPATIBILITĂȚII I I FILTRUL ALEGERII Parteneriatul erotic şi sex-rolurile Greu de definit. O succesiune de procese de comunicare. “Iubirea nu poate fi înţeleasă autentic decât ca experienţă de comuniune simultan sexuală. psihologică şi spirituală. în cursul cărora protagoniştii evoluează continuu transformându-se în fiinţe mature. Trei.” ( C. 2002). iubirea a cunoscut. în care fiecare vârf ar reprezenta una din următoarele componente: Intimitate Pasiune Angajament Intimitatea se referă la acele sentimente din relaţie care promovează apropierea. angajament Potrivit lui Robert Sternberg ( Ed. pasiune. complete şi. . legătura. uniunea. de-a lungul istoriei omenirii numeroase încercări de a fi înţeleasă şi conceptualizată. nu în ultimul rând. Triunghiul iubirii: intimitate. dar mult mai uşor de recunoscut atunci când eşti stăpânit de ea. intercunoaştere şi interdezvoltare a sexelor. 2010) dragostea poate fi înţeleasă ca un trunghi. Intimitatea începe cu autodezvăluirea. libere.

când oamenii se căsătoresc. mulţumiţi şi veseli. CAPITOLUL III Căsătoria Căsătoria – aspecte contemporane Căsătoria şi-a pierdut mult. Dacă se manifestă reciproc. Potrivit specialiştilor ea ar dura între câteva luni şi până la doi ani. creştere. În ziua de azi. arde intens şi se poate întâmpla să se poată stinge la fel de repede precum a apărut. cu mare încărcătură emoţională şi menţine timp îndelungat coeziunea cuplului. . A pierdut şi din autoritate. supunere şi împlinire sexuală. Decizia şi angajamentul Componenta decizie /angajament a dragostei are două aspecte: unul pe termen scurt şi altul pe termen lung. din sensurile sale legale.. partenerii se simt satisfăcuţi. Dacă se întâmplă altfel. partenerii sunt deznădăjduiţi şi chinuiţi. dar şi din sacralitate. creată în special pentru plăcerea sexuală şi emoţională a fiecărui adult. în timp. Dragostea pasională este deosebit de intensă şi dominant emoţională. Dragostea prietenească este întâlnită sub forma dragostei profunde şi de durată. Funcţionează după principiul „focului de paie”. religioase şi sociale. S-a irosit în ceea ce se numeşte generic „relaţie de cuplu”. Perspectiva pe termen scurt reprezintă decizia de a iubi pe cineva. dominanţă. adică se aprinde repede. pe când cea pe termen lung este angajamentul de a menţine această iubire. Pasiunea este în mare măsură expresia dorinţelor şi a nevoilor de autostimă.Pasiunea este componenta dragostei care implică o intensă năzuinţă de uniune cu celălalt. intră într-o uniune ce pare foarte diferită de cea în care o intraseră pe vremuri părinţii sau bunicii lor.

de 8 ori mai mult decât soţiile. de pildă. în faţa problemelor de viaţă. cu implicaţii spirituale profunde. Căsătoria are şase dimensiuni importante: 1. din nefericire. Ca legătură procreativă. . Ea transformă dorinţa sexuală într-un semn permanent de dragoste. Este o uniune sexuală. 6. 5. Credinţa religioasă îi ajută să adâncească sensul căsniciei şi le oferă un izvor unic de inspiraţie şi sprijin. Este o legătură personală. Ea încorporează dorinţa de a cunoaşte şi a fi cunoscuţi de o altă fiinţă. din punct de vedere biologic. Din doi străini. în cele din urmă.aşteaptă ca o mai mare libertate de a trăi într-o căsnicie nefericită să ducă la creşterea şanselor ca mariajele intacte să fie foarte fericitese înşeală. că bărbaţii care coabitează sunt de 4 ori mai tentaţi să înşele decât soţii. Chiar şi cei mai puţin religioşi văd mariajul ca pe o uniune sacră. reprezintă speranţele cele mai mari în faptul că dragostea nu este temporară şi că nu suntem condamnaţi să hoinărim. care sunt mai dificil de realizat în afara căsătoriei legale. Această împărţire a proprietăţii creează o intimitate şi reciprocitate. Într-o căsnicie “banii mei” devin “banii noştri”. atât pe bărbaţi. Este o promisiune sacră. schimbând la nesfârşit partenerii. Este un parteneriat financiar. ea include un angajament de a avea grijă de copiii rezultaţi din căsnicie.prin acest contract. mai stabile. dacă este cineva care se. îi transformă în doi oameni care nu mai pot trăi unul fără celălalt. iar femeile aflate în aceeaşi categorie. Creează obligaţii şi drepturi legale şi formale între soţi. Este un contract legal. Cercetările indică. Este începutul unei familii. Studiile efectuate pe aceată temă arată că.îi ajută pe parteneri să -şi creeze legături permanente. căsătoriile sunt mai puţin fericite în zilele noastre decât au fost în ultimele decenii. Este. recunoaşterea deschisă a iubirii. Reintroduce obligaţiile tatălui sau ale rudelor acestuia de a conştientiza importanţa copilului în sistemul familial.. 2. unindu-i puternic pe cei doi parteneri. Este un jurământ public de fidelitate care îi face pe toţi să fie mai fideli. 3. Şi. 4.Căsătoriile tind astăzi să fie destrămate mult mai probabil de divorţ decât de moarte. cât şi pe femei. Recunoaşterea publică şi asigurarea protecţiei cuplurilor.

Tipuri de familie Indiferent de structură.CAPITOLUL IV Familia – între tradiţie şi modernitate Ne naştem în familii şi aici începem să înţelegem cine suntem şi cum funcţionează lumea. compuse dintr-un părinte. care include copii din prima căsătorie a unuia sau a ambilor parteneri şi/sau din această căsătorie. Totuşi. Fiecare în felul său crede în anumite valori ale familiei şi luptă pentru acestea. Astăzi lucrurile par să se schimbe. s-au căsătorit cu altcineva şi au format o nouă familie. într-adevăr. viitorul îndepărtat al instituţiei familiale pare incert. familia va însemna întotdeauna dragoste. . bunici şi alte rude de familiile “amestecate” sau “recombinate” sau “reconstituite”. odată cu vremurile. grijă şi dorinţă de a ocroti. care locuiesc împreună. un reper fundamental în societate. despre cum ar trebui să gândim şi care ar trebui să fie legile care ne guvernează existenţa. dar ea rămâne încă. Institutul pentru familie Vanier a descris în 1994 următoarele tipuri de familie: familiile “nucleare” compuse din 2 părinţi şi unul sau mai mulţi copii familiile “extinse”. Părinţii ne oferă pe lângă un simplu nume de familie şi primele idei despre viaţă. de obicei o mamă cu un copil sau mai mulţi. compuse din biologici sau adoptaţi. Modelele tradiţionale ale familiei se dezintegrează. familii “fără copii”. sânge. unchi. copii. care locuiesc împreună sau nu. dar toate societăţile pe care le-a traversat până acum omenirea au avut în centrul lor familia. care constau într-un cuplu. părinţi care au divorţat. familii “cu un singur părinte”. compuse din părinţi. nu sunt puţine vocile care susţin că familia şi căsătoria sunt indispensabile în asigurarea viitorului copiilor şi a societăţii. Familia se schimbă. Sunt reguli care variază de la o societate la alta.

şi anume părinţii homosexuali şi lesbiene (Schwartz şi Scott). Forme particulare ale cuplului căsătorit Cuplul de adolescenţi-părinţi Cuplul fără descendenţi CAPITOLUL V Concubinajul Convieţuirea cuplului în afara căsătoriei reprezintă în timpurile noastre o formulă frecventă a vieţii moderne şi este foarte probabil să rămână în forma aceasta multă vreme. economice şi culturale ale vieţii moderne au generat o stare de fapt pe care nu putem să nu o luăm ca atare. O cercetare a literaturii despre familie din 1990 indică faptul că mai trebuie adăugat un alt grup de familii. Din 1972 acest institut recunoaşte cuplurile cu parteneri de acelaşi sex. Cele mai importante dimensiuni-din perspectiva sa-sunt: procreativă.aranjamente familiale. economică şi emoţională. rezidenţială. încât mulţi vor mai degrabă “să se stabilizeze” decât să aleagă pe cineva.- “cupluri care coabitează” şi “căsătorii convenţionale”. de socializare. care se aseamănă altor forme. Forţele demografice. Relaţia de tip “acoperiş” Acest tip de relaţie de coabitare se bazează pe nevoia copleşitoare de a fi legat de cineva. pare din ce în ce mai mult un duşman al acesteia. ca familii. Tipuri de relaţii de concubinaj Sociologul Roland Johnson descrie patru categorii de coabitanţi. Uniunea consensuală. dar nu legalizează mariajul. departe de a fi “prietena” mariajului. Relaţia de emancipare . sexuală. Dorinţa de a fi iubit este atât de puternică. Funcţiile familiei Margrit Eichler a realizat o clasificare a principalelor tipuri de “dimensiuni ale interacţiunilor familiale”.

b) Relaţia de testare Este o modalitate de a “încerca apa” înainte de a se arunca în ea. nu stabilitatea. dar nu întotdeauna posibilă. a) Relaţia de convenienţă Este o relaţie convenabilă. dacă luăm în considerare forţa modelelor şi a obişnuinţelor socio-culturale. Intenţia este de a împărţi cheltuielile pe jumătate. aspecte evident. exersând mariajul. dezirabilă. desigur. Riscurile coabitării În concluzie. Scopul declarat al acestei legături este acela de se realiza împlinirea şi satisfacţia personală. Căsătoria deschisă Reprezintă un model de convieţuire aflat între concubinaj şi familia nucleară. dar. adică calitatea relaţiei şi fericirea partenerilor. Această flexibilitate a relaţiei este. în acelaşi timp. demodatul “Până când moartea ne va despărţi “ a fost înlocuit cu “atât cât sunt fericit’”. că nu poate fi constrânsă de nimeni şi nimic. nemulţumiri şi conflicte.că este liberă să ia singură decizii. filtrate moral şi religios. de capacitatea soţilor de a înţelege ce semnificaţie are “trăieşte-ţi clipa “.. din punct de vedere economic. Altfel. O astfel de relaţie nu încurajează cuplul să comunice sau să rezolve conflicte şi nu evoluează către un potenţial mariaj. şi să preia ceea ce este mai bun din modelul coabitării. Ea ar depinde. dar nu şi femeii.Acest tip apare atunci când persoana vrea să demonstreze. Este convenabilă bărbatului. în mod sigur. Partenerii vor sau cred că vor să se căsătorească. se transformă în modelul tradiţional: bărbatul domină. fără doar şi poate. Este văzută ca fiind benefică pentru tipul de cămin în care amândoi partenerii sunt egali. cu orice preţ. model reprezentat de familia nucleară. se aseamănă cu familia nucleară prin oficializare şi structură. greu de măsurat. Vor să vadă dacă sunt compatibili. a unei relaţii lipsite de satisfacţii. femeia se supune. Modelul se suprapune peste valorile şi stilul de viaţă al concubinajului dar.celor de-o vârstă cu ea sau părinţilor săi. Noua formulă încearcă să înlocuiască o configuraţie depăşită sub aspectul stilului de viaţă. Compromisurile . o miză demnă de luat în considerare. “Socoteala de acasă şi cea din târg”. de a-şi asuma responsabilitatea propriei vieţi şi de a discuta matur despre neînţelegeri.

atât ca soţ cât şi ca părinte. sexul separat “ . în ciuda modificărilor şi alterărilor de esenţă. având drept scop prelungirea căsătoriei din punct de vedere legal. distracţiile parţial împreună. casa numai tu. casa şi copiii – mai mult tu. El poate fi angajat simultan într-o relaţie adulterină. etc… I. dar nu şi la luarea deciziilor financiare.formula “sexul împreună.În acest fel se reduce stresul cotidian. Căsătoria deschisă nu reprezintă o soluţie definitivă. CAPITOLUL VI Experimentele neofamiliale Formule deficitare ale familiei actuale Semi-căsnicia – reprezintă un experiment neofamilial plasat sub semnul falselor soluţii. copiii – mai ales tu. aceea a redimensionării pozitive a relaţiilor de cuplu.sunt astfel înţelese ca necesare pentru a salva calitatea relaţiei. 1989) Este uşor de imaginat faptul că. Se poate întâmpla ca un soţ să fie implicat parţial în viaţa familială. banii – mai ales eu “ (I. în cadrul variantelor mai sus prezentate.formula “casa şi copiii împreună. evitând sau abuzând de partenerul conjugal. iar legalitatea şi instituţionalitatea îl apără de stigmate şi etichetări. ci o speranţă. îşi poate exercita parţial funcţiile parentale (suport financiar fără a fi asigurat însă şi suportul emoţional necesar copiilor) sau poate participa la exercitarea în comun a menajului. Mitrofan identifică următoarele variante: . Prin acest tip de relaţie cuplul conjugal – atât de otrăvit de stereotipuri şi prejudecăţi – redevine cuplu. se conturează diverse structuri de cuplu disfuncţional. distracţiile separat” . Situaţia este întâlnită frecvent în cuplurile cu relaţii tensiv-conflictuiale cronice şi constă în adoptarea şi exercitarea incompletă a rolurilor maritale de către unul sau de către ambii soţi. Mitrofan. dar şi al altora posibile. nu statutul de persoană căsătorită. conflicte acute şi rivalităţi cu impact deosebit de violent în socializarea copiilor şi adeseori. căruia îi suntem supuşi cu toţii. chiar în starea de sănătate psihică a membrilor familiei. .formula “sexul parţial împreună.

Diminuarea “valorilor familiale” ale majorităţii a determinat multe dintre problemele reale ale acestor familii. Cuplurile de homosexuali şi lesbiene După o fază de căutare a libertăţii în afara familiei. . fiind un produs al revoluţiei sexuale. Deşi relaţiile dintre persoane de acelaşi sex au fost întâlnite în majoritatea societăţilor. Mişcarea pentru drepturile homosexualilor i-a încurajat pe aceştia să ceară custodia copiilor şi din ce în ce mai multe femei independente au născut copii cu ajutorul donării de spermă mai degrabă decât cu un bărbat. care determină în anumite situaţii opţiunea unor indivizi de oficializare a căsătoriei (Ciupercă. Swingers Acest termen este preluat din limba engleză. în scop sexual. ritmat) însemnând un schimb voluntar şi temporar între perechi. în mod ocazional. Oricum. ci doar o luptă comună pentru acceptarea socială. de fapt. poate fi introdusă în grup şi o persoană fără partener. 2001). o femeie. de obicei. feminismului şi noilor tehnologii de reproducere. de obicei economice şi sociale. combinaţiile acestor schimburi sexuale au loc cu consimţământul deplin al tuturor părţilor implicate.reprezintă una dintre cele mai grave grave manifestări a psihosociopatologiei maritale. Acest experiment neomarital constă. Ea nu presupune nici un fel de afecţiune mutuală ci doar un sistem de interese reciproce. aparentă) a rolului conjugal şi a celui parental. în adoptarea şi exercitarea inautentică (falsă.Tot o variantă a căsătoriei cu roluri maritale incomplet exercitate o constituie situaţia cuplurilor înlocuite sub aspectul exercitării rolului parental şi chiar casnicomenajer şi administrativ organizatoric de către bunici (părinţi şi socri). Acest schimb se produce între două persoane sau mai multe cupluri sau. Ambele fenomene s-au dezvoltat şi au înfruntat o puternică opoziţie socială. cuplu transformându-se în acest caz într-un “cuplu – copil “ al unui “cuplu –adult “. (“swinging” însemnând oscilant. Familiile de homosexuali nu împărtăşesc o formă anume. homosexualii şi lesbienele experimentează acum o mişcare pro-familie. Pseudocăsnicia reprezintă un simulacru sociomorbid al unor hiatusuri şi funcţii matrimoniale. Pseudo-căsnicia sau “vieţile paralele“ . familia de homosexuali / lesbiene ca şi categorie socială a apărut recent.

Femeia supusă. Dintre aceştia cei mai importanţi ar fi: 1. “Mulţi recurg la experienţa comunitară pentru a-şi satisface visele infantile de voyerism sau de exhibiţionism. Independenţa economică a femeii A devenit din ce în ce mai evidentă. 2. sau pentru a-şi disimula incapacitatea de a construi. ridică cel puţin tot atât de multe probleme pe cât pretinde sau doreşte să rezolve. o autentică relaţie. CAPITOLUL VII Rolul familial – adaptare la rol şi distorsiune Cauzele modificării structurii tradiţionale de rol conjugal Structura tradiţională de rol. este azi din ce în ce mai puţin prezentă în statistici. fără ambiţii.sex a fost modificată prin acţiunea mai multor factori. Emanciparea femeii Emanciparea femeii a reprezentat motorul schimbării structurii de rol conjugal. fie de teama opiniei publice. Foarte puţine femei mai acceptă subordonarea totală faţă de bărbat. astfel încât ele nu mai sunt dependente de căsătoria. Femeile sunt mai bine educate decât în trecut şi au şanse mai mari de a obţine o slujbă. asociată familiei tradiţionale. pe care îl caută unele cupluri moderne.parteneriat economic. toleranţa excesivă şi dependenţa material-afectivă. e mai puţin probabil ca ele să se „cantoneze” într- . cariera şi relaţia de parteneriat au generat eliminarea discriminării în cariera profesională şi au permis accesul femeii la ocuparea unor funcţii publice.Grupul comunitar sexual Adepţii grupurilor comunitare familiale îşi conferă iluzia unei pretinse libertăţi individuale. Astfel. în timp. fie prin aderarea la principii educative. prin respectarea fidelităţii. acest nou sistem de convieţuire. În schimb. plecând de la ideea că mariajul monogam induce de la bun început “o castrare psihologică şi sexuală a soţilor “. durabilă “. Conştientizarea ideii potrivit căreia femeile pot decide singure cum îşi direcţionează viaţa. morale şi religioase perimate.

lipsa de recunoaştere pentru munca făcută în gospodărie amplifică sentimentul actual de izolare. izolare care se cere compensată de activităţi sociale. linişte şi confort. societatea oferind recunoaşterea pe care familia nucleară nu mai putea să i-o ofere. În familia tradiţională. Cariera profesională a femeii Impulsionate de mişcarea feministă. Munca profesională a femeilor a devenit un instrument de împlinire personală. Specialiştii arată că femeile au ajuns să trăiască în zilele noastre experienţa şomajului cu acelaşi sentiment de ruşine şi neîmplinire personală. pe care le îndeplinea doar femeia altădată. 3. Femeia începe să caute satisfacţii în exterior. până la dispariţie. Bărbatul ajunge să preia o serie de activităţi. transformându-se din necesitate în activitate revendicată. prin demolarea imaginii bărbatului ca fiind capul familiei şi singurul aducător de venituri.un mariaj dificil. Diminuarea considerabilă. menţinut doar de o necesitate pur economică şi e mult mai sigur că vor pleca atunci când trăiesc experienţe nefericite în căsnicie. Adică singurul capabil să organizeze şi să conducă familia. casnicele făceau parte dintr-o reţea suportivă de rude. femeile au început să conştientizeze că pot fi mai mult decât mame. b) modificarea raportului de autoritate şi de putere dintre cele două sexe. În plus. caracteristică familiei nucleare de azi. a dependenţei economice faţă de bărbat a redimensionat radical raporturile dintre sexe. Conceptul de carieră a început să fie popularizat odată cu dezvoltarea feminismului. Implicarea femeii în viaţa socială Necesitatea de afiliere a femeii contemporane a fost generată de relativa izolare de alţi adulţi. 4. dar independenţa economică a femeii a generat şi modificări profunde în structura de roluri familiale. soţii sau gospodine. . Posibilitatea realizării unui venit propriu în momentul în care implicarea femeii în sfera publică a devenit concretă a adus acesteia un sentiment de siguranţă. Implicaţiile carierei profesionale a femeilor în viaţa de familie nu au întârziat să apară : a) cariera profesională a femeilor reprezintă o sursă de conflict pentru majoritatea bărbaţilor. ca şi bărbaţii.

opiniile. valorile. nivelul maturităţii afective şi raţionale. la nivel interpersonal. Acestea pot genera la începutul căsniciei tensiuni şi confruntări. adâncirea intercunoaşterii partenerilor.reprezintă mecanismul de stimulare şi dezvoltare a adaptării mutuale conjugale. CAPITOLUL VIII Aspecte actuale ale vieţii de cuplu şi de familie. de autoanalizare şi autodezvoltare). normalitatea şi integritatea bio-psihică. f) apariţia relaţiilor extraconjugale. atitudinile. Aceeaşi autori apreciază că. Potrivit I. cu eforturile partenerilor pot . stimularea intervalorizărilor în cuplu. socio-afective. interdezvoltarea rolurilor conjugal parentale. adaptarea maritală vizează sincronizarea intercomunicărilor. echilibrarea şi optimizarea acţiunilor şi deciziilor în cuplu. activări şi reorientări succesive ale motivaţiei de parteneriate (biologic sexuale. dar. soţii acceptă. cât şi la nivelul functionalităţii lor interpersonale.c) implicarea partenerilor în viaţa de familie în cazul familiilor cu dublă carieră presupune preluarea alternativă a sarcinilor domestice. respectă şi valorizează reciproc interesele. flexibilitatea şi fluiditatea adaptivă în rolul conjugal.sau interacomodarea maritală. oferindu-şi susţinere şi gratificări unul celuilalt. precum şi a disponibilităţilor de parteneritate. acomodare şi asimilare maritală Adaptarea maritală vizează atât reorganizări la nivelul comportamentului de rol marital al indivizilor. determinate în principal de factorul vârstă. d) creşterea sentimentului de competenţă a femeii revalorizează sentimentul de competenţă al bărbatului e) scăderea natalităţii. Consideraţii generale Adaptare. potenţări. Acomodarea maritală . potentarea şi maturizarea sentimentelor latente de afecţiune. Mitrofan şi N Mitrofan (1994) la nivelul individual adaptarea maritală are în vedere orientări. a climatului familial. Dinamica acomodării maritale presupune şi concesii şi corecţii reciproce. În cadrul acestui proces interacţional.

motivaţionale şi valorice. Mitrofan.fi depăşite. Asimilarea maritală constituie o condiţie necesară dar nu şi suficientă a stabilităţii cuplului. Pentru cei ce au o căsătorie intrinsecă relaţia pe care o au cu partenerii lor constituie preocuparea principală şi sursa de plăcere. Partenerii simt nevoia unei apropieri fizice. N Mitrofan 1994). În timp ce partenerii pot avea şi alte preocupări cum ar fi cariera sau prietenii. Se observă chiar o relativă absenţă a unor sentimente adânci. a prejudecăţilor raţionale constituie un impediment important în calea acomodării interpersonale a soţilor. ingredientele unei căsătorii “puternice” nu sunt în mod evident limitate de o formulă unică. asimilarea maritală creează consens mutual şi aduce cuplului echilibrul funcţional. căsnicia formală nu este concepută în scopul exprimării unei relaţii intime puternice. superficiale şi disconfortabile psihologic. Satisfacţie şi insatisfacţie maritală O relaţie este considerată ca fiind “bună” sau ‘’puternică ‘’ atunci când ea îndeplineşte funcţiile pentru care a fost realizată. (I. reprezintă acomodarea mutuală completă a personalităţii maritale. În contrast. Inerţia. care predispune cuplul la relaţii formale. În schimb . Asimilarea maritală sau interasimilarea maritală. dizarmonice. Rolul acestui proces interacţional este acela de facilitare a ajustării interpersonale. conservatorismul şi persistenţa vechilor modele. emoţionale şi chiar spirituale. Opusul acomodării maritale îl constituie rigiditatea maritală exprimată în tendinţa simultană a partenerilor de a-şi conserva şi impune modelele raţionale contradictorii. Având la bază un nivel. satisfăcător şi reciproc al intercomunicării şi intercunoaşterii. Mitrofan. Angajamentul pentru partener este imens. în vederea realizării coeziunii cuplului. N Mitrofan 1994). în cadru procesului de interadaptare maritală. Deoarece mai mult de 60% din cupluri susţin că au o căsătorie fericită. interiorizează şi acţionează în conformitate cu aceleaşi paternuri atitudinale. (I. frustrante reciproc. căsătoria se situează pe primul plan. Soţii preiau fiecare. Cuber şi Harroff au identificat două tipuri de căsătorii: căsătoriile intrinseci şi cele formale.

atmosfera este aceea a unei companii limitate. Multe cupluri îşi organizează viaţa în jurul carierelor personale sau se concentrează pe rolul de părinte. Nevoile la care cuplurile căsătorite fac faţă variază de-a lungul ciclurilor vieţii, aşa cum se întâmplă şi cu satisfacţia în căsnicie. Comunicarea în relaţia maritală. Comunicarea, alături de intercunoaştere, reprezintă principalul instrument de dezvoltare a relaţiilor maritale în cadrul structurii familiale. Prin comunicare se realizează configurarea rolurilor de gen, sincronizarea şi dezvoltarea acestora şi tot comunicarea asigură cuplului o structură stabilă a relaţiilor de rol. Fiecare stil de comunicare descrie un tip aparte de căsnicie. Un cuplu care vede căsnicia ca un angajament total, incluzând fiecare aspect al vieţii, va întreţine probabil o comunicare internă, sau cel puţin va încerca acest lucru. Prin contrast, un cuplu care se mulţumeşte cu o căsnicie formală, unde prietenii, membrii familiei şi interesele exterioare deţin un rol important ar putea să se mulţumească cu un stil de comunicare convenţional sau speculativ. Critica partenerului Este asociată de partener cu respingerea. Activează simţăminte vechi, din copilărie, acumulate în urma experienţelor cu proprii părinţi. Critica venea de sus în jos, de la cel mare la cel mic, atacând respectul de sine, dar şi încrederea, caracterul sau inteligenţa copilului. Uneori părinţii îşi critică copilul pentru a-l încuraja, alteori o fac pentru că sunt obosiţi şi stresaţi, alteori pur şi simplu pentru a pedepsi şi pentru a provoca durere. Manipularea partenerului Septimiu Chelcea (1992) definea manipularea drept influenţarea subiecţilor umani în vederea realizării unor acţiuni în discordanţă cu propriile scopuri, fără ca aceştia să conştientizeze discrepanţa dintre propriile scopuri şi ale celor care îi influenţează. Se realizează astfel o influenţă socială negativă, prin simulare şi disimulare, mascarea şi mimarea unor emoţii, atitudini sau comportamente proprii. Fenomenele prin care se realizează această influenţă sunt cele de complezenţă şi cele de identificare. Lipsa comunicării între parteneri

Deşi vorbesc între ei, membrii cuplului nu comunică întotdeauna. Cantitatea de informaţie poate fi mare, dar calitatea poate rămâne precară. Teama de a nu genera discuţii şi certuri, evitarea de a exprima nelinişti, frustrări şi nemulţumiri duce la acumularea acestora în timp, ceea ce poate genera în viitor disensiuni mult mai grave şi chiar rupturi. Un cuplu se maturizează discutând, analizând problemele, nu evitându-le. Conflict versus luptă Cuvintele sunt folosite deseori ca sinonime, în ciuda faptului că înţelesurile lor sunt profund diferite. Când dorinţele şi nevoile cuiva sunt reprimate, rezultă o stare de conflict. Un conflict nerezolvat generează sentimente de iritare şi furie, care pot degenera în luptă. Divergenţe între soţi În ciuda iubirii şi a fuziunii emoţionale pe care s-a întemeiat relaţia lor, îndrăgostiţii, cei doi parteneri ai cuplului sunt două persoane diferite, ale căror nevoi şi dorinţe nu coincid întotdeauna. Aceste diferenţe pot genera conflicte şi certuri explozive, care se pot isca de la orice subiect imaginabil, semnificativ sau nesemnificativ. Divorţurile şi violenţa în familie au atins proporţiile unei epidemii, iar principalul lor precursor este nefericirea conjugală cronică. 1) redefinirea rolurilor 2) discrepanţe între dorinţe şi aşteptări 3) Insatisfacţia sexuală CAPITOLUL IX Încredere şi fidelitate. Infidelitatea conjugală Relaţiile pe termen lung solicită încrederea pe post de fundament. Fără acest ingredient, relaţiile devin încărcate de frică şi de vinovăţie. Cum îşi manifestă partenerii încrederea unul în celălalt ? Fiecare cuplu este unic. Partenerii au o modalitate specifică de a–şi demonstra încrederea unul în celălalt, în funcţie de experienţa anterioară, personalitate, cultură, modul în care cuplul s-a format.

Când încrederea este înşelată Înşelarea încrederii cuiva reprezintă o trădare. Nu doar a individului, ci şi a unui amestec de speranţe, vise şi aşteptări. Este ca şi cum o construcţie aflată în lucru începe să se prăbuşească. Majoritatea cuplurilor cu probleme care vin la consiliere confundă aventura cu cauza problemelor. Specialiştii vorbesc însă de faptul că aventurile sunt mai degrabă simptome decât cauze ale problemelor de cuplu. La limita dintre necesitate şi nonconformism, relaţiile sexuale extraconjugale au reprezentat una dintre problemele majore cu care s-a confruntat instituţia familiei de-a lungul timpului şi una dintre cauzele constante ale destrămării cuplurilor, indiferent de vechimea sau de trăinicia acestora. Astăzi, deşi lucrurile s-au transformat fundamental în ceea ce priveşte căsătoria, relaţiile în afara căsătoriei cunosc o înflorire fără precedent. Adulterul contemporan are o forţă nebănuită, deşi cauzele care îl susţin sunt altele. Oamenii se căsătoresc astăzi câd vor şi cu cine vor. Pentru că la baza mariajului stau de obicei iubirea şi satisfacţia mutuală, adulterul pare lipsit de sens. Schimbarea mentalităţii în ceea ce priveşte divorţul face de asemenea ilogică aventura extraconjugală. Oamenii intră şi ies din parteneriate succesive fără teama de altădată că vor fi blamaţi de societate. Şi totuşi… Infidelitatea- cauză sau efect al unui complex de inadaptare? Chiar dacă din perspectiva partenerului trădat infidelitatea celuilalt apare în primul rând ca o cauză a neînţelegerilor şi conflictelor din cadrul cuplului, o analiză mai profundă relevă faptul că acesta este în primul rând un efect al complexului dual de inadaptare maritală. Infidelitatea apare de cele mai multe ori ca reacţie de apărare, sau de căutare a unei “soluţii compensatorii “, pentru o relaţie maritală nesatisfăcătoare sau disfuncţională. Adulterul unuia dintre soţi sau al ambilor este un simptom cert al unui deficit interacţional marial, a cărui cauzalitate nu o constituie neapărat incompatibilităţile psihosomatice reale, dar, mai ales, erori relaţionale, determinate de o pluralitate de factori: psihologici, educaţionali, interpersonali şi socio-culturali.

Infidelitatea aduce în cuplul conjugal o serie întreagă de distorsiuni de rol, perturbând grav climatul socio-afectiv conjugal, exacerbând reacţiile de gelozie, ostilitate şi ranchiună. Partenerul abandonat fie dezvoltă stări depresive, care îl împiedică să îşi îndeplinească în mod corespunzător celelalte sarcini de rol familial, fie trăieşte într-o stare de stres continuu, care îi alimentează agresivitatea Ce anume declanşează aventura ? Aventurile nu apar din senin. Cele mai multe au în spate anumite evenimente care le generează. Multe cupluri nu îşi dau seama de aceste circumstanţe, considerând evenimentele în cauză lipsite de importanţă. Iată câteva elemente care declanşează frecvent aventura: - pierderea unei fiinţe dragi din familie - atingerea vârstei mijlocii - problemele materiale - schimbarea modului de viaţă - diversificarea şi îmbogăţirea reţelei de relaţii interpersonale. - alinierea la “standardele “sociale - probleme de relaţie Insatisfacţiile şi infidelitatea Infidelul consideră că partenerul său nu îi satisface nevoile legitime, aşa că, după o aşteptare în van caută în altă parte ceea ce nu a găsit acasă. Există un decalaj important între aşteptările unuia şi ceea ce îi oferă celălalt, un decalaj neobservat la începutul relaţiei. - lipsa de satisfacere a nevoilor afective poate fi generată de faptul că există indivizi cu nevoi imense, insaţiabile. - lipsa de satisfacere a nevoilor sexuale - lipsa de satisfacere a nevoilor de comunicare - lipsa de satisfacere a nevoilor energetice - lipsa de satisfacere a nevoilor de evoluţie Tipuri de aventuri Deşi fiecare aventură este unică pentru un anume cuplu, deseori apar teme comune. Cele mai întâlnite tipuri de aventuri, potrivit Juliei Cole (2005) sunt:

care poate fi utilizată pentru implicarea cuplului în rezolvarea unor probleme ignorate. Aventura „răzbunării ” Deşi este în general de scurtă durată. boala unui părinte. Aventura „evitării” De fapt. sau. se poate întâmpla chiar să nu implice sexul. sau din interiorul său (dificultăţi financiare. Alteori. termenul se referă la aventuri repetate. partenerul înşelat este. fie din cauza problemelor din afara cuplului ( un copil are probleme cu poliţia. poate fi o problemă reală pentru un cuplu. fie pentru că partenerii cuplului au făcut sex până atunci doar unul cu celălalt. Apare atunci când unul dintre parteneri se simte rănit şi decide să îşi „pedepsească” partenerul în acelaşi mod în care a fost şi el rănit. uşurat că relaţia s-a încheiat. Apare în relaţiile în care partenerii nu reuşesc să atragă atenţia unul altuia. care echilibrează situaţia. până la .1. 5. consideră că totul funcţiona normal şi este şocat de faptul că celălalt vrea să rupă relaţia.etc). Aventura acţionează ca un al treilea picior al scaunului care se clatină. unul dintre parteneri poate căuta un sprijin din afară. scandaluri frecvente ). Aventura „experimentală” Este aventura cea mai legată de sex ( „ a fost doar sex” – obişnuiesc să spună cei implicaţi) şi are loc în cuplurile în care experienţa sexuală este redusă. 2. 3. Aventura „observă-mă” Este o aventură de scurtă durată. cu implicaţii profunde asupra relaţiei. Este o ameninţare emoţională. Aventura „scaunului cu trei picioare ” Este o aventură de lungă durată. fie au dificultăţi de a discuta pe acest subiect. Aventura „celui care deschide uşa” Noua relaţie este ca o uşă deschisă spre o viaţă nouă. 4. la rândul lui. Ele pornesc de la dezorganizări grave şi chiar definitive ale familiei. Consecinţele infidelităţii pentru relaţia de cuplu Urmările infidelităţii sunt tot atât de diverse pe cât sunt de diverse situaţiile şi persoanele. Partenerul care are acest gen de aventură evită intimitatea cu celălalt şi se teme să nu fie vulnerabil emoţio 6. De aceea acest tip de aventură poate dura ani de zile. Când povara unui cuplu devine prea mare. de o noapte. Uneori.

reînnodări spectaculoase ale cuplului disfuncţional. . . trădarea… Redeschiderea rănilor mai vechi a) sentimentul de abandon – sentiment pe care copilul din interior nu l-a uitat.Ameliorarea dispoziţiei partenerului infidel . Îndrăgostire înseamnă simţuri exaltate. Efecte negative : sunt legate tocmai de reversul celor descrise mai sus : tristeţe şi frustrare legate de lipsa amantului sau amantei. de devalorizare. Consecinţele infidelităţii pot fi sintetizate astfel: a)pentru persoana infidelă Efecte benefice: a te îndrăgosti din nou înseamnă a retrăi acea revoluţie a bucuriei pe care o presupune starea de îndrăgostit. Un nou partener ne aduce şi alte modalităţi de a gândi.Infidelul aduce în cuplu conjugal experienţa sa “îmbogăţită “. b)pentru partenerul sau partenera persoanei infidele Efecte benefice: -“Resuscitarea” sentimentelor de iubire . la un moment dat că. agravate de dificultatea de a-I putea contacta. partenerul(a) amantului(ei). Efecte negative : Suferinţa şi cortegiul ei : sentimentul de abandon. fericirea. “tot mai bine este acasă “. anxietatea legată de o situaţie adeseori inconfortabilă . epuizarea legată de stres şi cheltuielle de energie pe care le presupune o viaţă dublă. Lor li se adaugă complicaţiile sau chiar dramele legate de unul dintre protagonişti : partenerul(a). din nou.Persoana infidelă poate trăi o reîntoarcere a iubirii pentru partenerul său. de a simţi şi de a acţiona. Suferinţa unora şi a altora umbreşte bucuria trăirii. iar culpabilitatea tulbură exaltarea. ea era nevoită să ne părăsească uneori. adică : de A TRĂI. El sau ea pot simţi. de deposedare. Oricât de iubitoare era mama. redând forţa de regenerare a interacţiunii maritale. spirit luminat şi trăirea impresiei că te-ai născut încă o dată. De a simţi. orice ar fi. amantul(a).

care implică doar cuplul. Infidelitatea partenerului este trăită ca un act care ne pune în discuţie valoarea.este cel responsabil de impresia că rivalul nostru ne ia obiectul afecţiunii şi ne exclude din iubire. Această situaţie este cunoscută încă din vremea iubirii oedipiene. Toate aceste sentimente au un numitor comun: FRICA. Unii cercetători se întreabă dacă această creştere vizibilă a cazurilor de divorţ se datorează incompatibilităţii dintre soţ şi soţie sau altor cauze. Viaţa după divorţ . sub toate formele sale : frica de a nu mai fi iubit. Mariajul este încă privit ca cea mai puternică formă de relaţie umană. perioadă în care cunoaştem triunghiul infernal şi gelozia. deşi nu mai este condamnată. cum s-ar putea explica situaţia celor aflaţi într-o căsnicie de foarte multă vreme? Într-o vreme a revoluţiei sexuale. suferinţa are şi o rană narcisică la origine. frica de a nu mai fi demn de iubire sau de dorinţă. A devenit mai mult decât un proces privat. copiii şi prietenii. Societatea este ancorată încă în idei conservatoare. CAPITOLUL X Divorţul Divorţul nu mai este o problemă care rămâne doar în familie. Astfel. frica de a fi singur. este încă privită cu rezervă. c) sentimentul de devalorizare. dar nu o poate considera o persoană capabilă să mai aducă fericire în viaţa cuiva.sunt afectaţi de o asemenea ruptură. Societatea o poate respecta pe femeia divorţată. pentru că toţi ceilalţi membri ai familiei. iar femeia datoare să vegheze la păstrarea acestuia. a pilulelor contraceptive şi a modificărilor substanţiale de statut multe femei au ajuns să creadă că plăcerea şi “liniştea” sunt preferabile stabilităţii pline de responsabilităţi a vieţii de persoană căsătorită.b) sentimentul de deposedare. Urmările “şocului” le resimt toţi. Dacă incompatibilitatea este acceptată a fi cauza separării în cazul celor proaspăt căsătoriţi. şi chiar invidia. iar femeia care renunţă la o căsnicie.

Când un partener din cuplul căsătorit moare. pentru că acestea acceptă mai uşor pierderea celui drag. orientate către cuplu. Este un . văduva este văzută adesea ca fiind indisponibilă şi neinteresantă din punct de vedere sexual. Totuşi. iar în loc să se consume încearcă să găsească soluţii pentru a merge mai departe. ci o tranziţie către o nouă formă de familie. În societăţile patriarhale.Divorţul nu înseamnă sfârşitul unei familii. Această tranziţie este de obicei dureroasă pentru membrii săi. afirmă psihologii. femeile trec mult mai uşor peste drama pierderii partenerului de viaţă. cu ajutorul căruia se autosugestionează că viaţa merge mai departe. Femeile îşi revin mai repede dupa moartea partenerului. sustin specialiştii. femeilor. Descrierea văduviei în literatura de specialitate Stigmatul văduviei derivă din faptul că este un statut atribuit. Un astfel de eveniment într-o familie poate duce la distrugerea modelelor de viaţă pentru foarte multă vreme. CAPITOLUL XI Moartea unuia dintre parteneri Moartea unui membru al familiei Moartea este o realitate pe care omul învaţă să o înfrunte. în mod obişnuit. Moartea unuia dintre soţi şi destrămarea unei căsnicii sau a unei relaţii de lungă durată Poate avea efecte dureroase extreme de dureroase asupra partenerului supravieţuitor. femeile au un mecanism de adaptare mult mai dezvoltat decât al bărbatului. De asemenea. care. după pierderea soţiei nu supravieţuiesc mai mult de cinci ani. Necazul adulţilor se combină cu necesitatea dezvoltării abilităţii de a răspunde copiilor şi nevoilor acestora. uneori. Fiecare persoană îşi exprimă suferinţa diferit. dar se şi confruntă dintr-odată cu necesitatea de a organiza un cămin cu părinte unic. Nu acelaşi lucru se întamplă în cazul bărbaţilor aflaţi la o anumită vârstă din familiile tradiţionale. foarte devreme. pentru că acestea se adaptează cu uşurinţă noii situaţii. cel ce supravieţuieşte nu numai că este văduvit de soţ/soţie.

Bărbaţii acceptă cu greu o noua parteneră. La noi încă există anumite prejudecăţi despre aceste femei.lucru stiut ca femeia este cea care se ocupă de toate treburile casei. în comparaţie cu divorţul. iar văduvele (precum şi cele divorţate care nu şi-au dorit separarea relaţiei) tind a avea o imagine mai bună în societate decât majoritatea celor divorţate. să aibă o definire mai clară decât celălalt. Sociologii susţin şi ei că femeile din Romania încă mai poartă un anumit stigmat.pare. dar şi a altora. este dependent în gospodărie de femeie. aceea de văduv. dupa un divorţ. pentru că moartea acesteia îl inhibă. Femeile îşi caută de cele mai multe ori un alt partener şi pentru a-şi asigura protecţia de care beneficiau în trecut.în ciuda imaginii publice contrare. ci pentru că doresc să îşi regăsească echilibrul total. atât din perspectiva lor. Barbatul reuşeste cu greu sa supravieţuiască fără jumatatea sa. în comparaţie cu cele divorţate de aceeaşi vârstă. Cele mai marginalizate femei divorţate sunt cele din zona rurală. studii americane recente sugerează că văduvia. Bărbaţii divorţaţi sunt mult mai dezinvolţi. par să primească mai mult sprijin din partea altor indivizi decât divorţatele. eticheta pusă de persoanele din jur le determină pe femeile divortaţe să nu î şi caute un alt partener. într-o anumită măsură. iar pierderea acesteia îl copleşeşte total. mai uşor de îndurat. de cealaltă parte. face curăţenie şi mâncare. Acestea îşi găsesc mai uşor un nou partener. Văduvie versus divorţ În ciuda traumelor evidente ale pierderii soţului. plăteşte facturile. . Oamenii din provincie sunt conservatori. pentru că acolo tradiţionalismul nu a dispărut. Statutul de văduvă pare. pentru o perioadă uneori îndelungată. aceştia precizează că moartea soţiei îl face pe bărbat vulnerabil. iar acestuia îi este foarte greu sa se adapteze noii posturi. nu pentru că iubesc mai puţin. şi acceptă mai greu divorţul. dar nu acelasi lucru se poate spune despre femei. iar în sinea lor se consideră un fel de Don Juan-i. sau pentru ca l-au uitat pe soţul decedat. Astfel. bărbatul se izolează si refuză să mai socializeze cu persoanele din jur. Văduvele. Bărbatul. de asemenea. După pierderea femeii. Ea este cea care face cumpărăturile. Totodata. determinand de cele mai multe ori apariţia depresiei..

omul să nu despartă “ spune biserica. în slujba familiilor disfuncţionale. instrumente moderne de acţiune. eficienţa sau ineficienţa lor ori adaptarea sau neadaptarea la cerinţele societăţii moderne. CAPITOLUL XII Terapii de familie Terapiile de familie reprezintă modele viabile de asistare şi facilitare a echilibrului sistemului familial aflat în impas.Terapia strategică de familie -Terapia sistemică de familie -Terapia narativă de familie -Terapia de familie de tip experienţial -Terapia psihanalitică de familie .De asemenea. Terapeutul este cel care oferă cuplului aflat în impas o perspectivă neutră. obiectivă asupra situaţiei existente. Indiferent de formulele pe care le cunoaşte astăzi viaţa de familie. terapeutul este cel care îi poate ajuta pe cei doi parteneri să se cunoască mai bine. El este cel care poate dezvălui celor doi parteneri alternativele reale de rezolvare a problemelor familiale. fără a impune alegerea vreuneia. De asemenea. iar aceasta interzice despărţirea unui cuplu : ” ceea ce Dumnezeu a unit. preventive şi curative în egală măsură. Tipuri de terapii : -Terapia centrată pe problemă . să se poată detaşa de anumite probleme sau chiar să le evite. persoanele din zona rurală au o încredere mult mai mare in biserică. dinamica şi transformările care au loc în sânul acesteia reprezintă izvorul din care apar şi se dezvoltă bucuria sau suferinţa indivizilor.Terapia centrată pe comunicare -Terapia structurală de familie . cu avantajele şi dezavantajele fiecăreia.

la rândul ei. O a patra soluţie. Epoca burgheză a elaborat paleativul „monogamiei deschise“. însă. Dacă admitem. că mariajul este o „culme a culturii“. greu de aplicat însă. însă. reluînd o idee a lui Goethe. Dificultăţile morale ale acestei soluţii sunt. ar fi separarea în momentul în care iubirea intensă dispare. femeia rămânând. de un sfârşit cu atât mai amar cu cât este mai mult amânat. Factorul de disoluţie pare a fi. cu cât mai multe partenere. Această evadare ar scuti cuplul de perspectiva unor ani de convulsii şi împăcări. care este animat din adâncuri de impulsul irepresibil de a-şi asigura o progenitură cât mai numeroasă. dar în ultimele decenii şi femeia) îmbină beneficiile securităţii psihice oferite de căsătoria clasică cu avantajele în ceea ce priveşte intensitatea trăiruilor oferite de relaţiile extraconjugale. ataşată posibilităţilor realizate. s-a dovedit a fi surprinsă de disfuncţii nevrotice prin frustrările majore pe care le presupune. considerabile. cea mai nefericită. Ei rămân împreună legaţi doar prin ură şi fervoarea distrugerii reciproce. că orice cuplu este minat din interior de puternice forţe centrifuge. ar fi aceea de a accepta împreună. O a treia soluţie. nu i se mai pot sustrage. regresia pe scara dezvoltării psiho-sexuale. odată cu revoluţia sexuală. mai lungă de cinci ani.-Terapia multiplă de familie CAPITOLUL XIII Cuplul. de care Occidentul a început să se desprindă după anii 50 ai secolului XX. dar care mai persistă ca ideal în mentalitatea românească. după unele teorii biologice. după cercetări statistice realizate de specialişti ai domeniului. de conjugarea menajului cu libertinajul şi. de ranchiună. cei doi protagonişti ai unei iubiri iniţial cât se poate de frumoase. în final. care sunt posibilităţile culturii de a le contracara ? Soluţia victoriană a monogamiei exclusive. bărbatul. în care partenerii. (la început doar bărbaţii. încotro? Constantin Noica susţinea. O dată amorsată această regresie. Care ar fi cauzele acestei crude realităţi? Trei dintre cele mai importante ar putea fi formulate după cum urmează: în plan . pentru că viaţa „naturală” a cuplului. datorită numărului limitat de ovule. la un nivel acceptabil al sentimentelor nu este.

generat de emancipare şi feminism. în viitor. în plan spiritual . departe de ceea ce înseamnă vechea noţiune de păcat. . Omenirea pare acum mai însetată decât oricând de o adevărată religie a bucuriei de a trăi. care nu cunoaşte pedeapsa şi creează sentimentele ei hedoniste de fericire din îndeplinirea acestui etos este idealul viitorului. Întregul progres al omenirii se întemeiază pe capacitatea de a iubi.” Orice educaţie prin teamă duce la nevroză. Plăcerea vieţii este aproape sanctificată. deci. Fiecare individ trebuie să se străduiască să tindă către acest ideal.absenţa unei comunicări adecvate. creând iluzia individului că merită să trăiască şi alte experienţe. în primul rând. care şi-au pierdut capacitatea de a iubi sau nu au avut-o niciodată. oamenii mai puternic decât a făcut-o până acum. determină nefericirea şi ruşinea culturii noastre. iar în plan psihic. Un vechi adevăr predicat de Budha susţine că există ceea ce este comun. Iubirea liberă va lega.1997) Individualizarea iubirii. eliberarea ei de vechile cătuşe înseamnă. care să îl facă şi mai fericit. vor fi mai pasionale. ipoteza că bărbatul şi femeia mileniului trei vor depăşi impasul relaţional în care se află. el ne dovedeşte că omenirea se află pe un drum greşit şi că are nevoie de un nou profet. Partenerii vor deveni mai spontani. care să o cheme la ordinea de dinainte şi care să-i arate o nouă cărare ce duce spre tărâmul fericirii şi al iubirii. după cum există ceea ce este nobil. chiar dacă vor fi mai scurte.social .Stekel spunea că „faptul că există atât de mulţi oameni care nu pot iubi. iar pentru fiinţele nobile o legătură lipsită de iubire este imorală. accentuându-şi capacitatea de a empatiza.” (W.prăbuşirea idealului cuplului monogam.În virtutea acestui principiu trebuie să învăţăm să ne creştem copiii liberi. înseamnă că a murit. iar fiecare îndrăgostire reprezintă o pledoarie pentru viaţă şi pentru învingerea egoismului prin forţa egoismului. mai există şi o libertate care este superioară oricărei percepţii a simţurilor. W. recunoaşterea puterii de a iubi liber.“ Putem avansa. Relaţiile. cu spirit de iniţiativă mai dezvoltat. Dar.existenţa unor puternice fixaţii pregenitale. Steckel.Trebuie să instaurăm o religie a etosului. Când iubirea nu mai poate respecta libertatea partenerului.

Femeile sunt mai rigide. au reprezentări sociale mai favorabile relațiilor de cuplu de tip modern.PARTEA A II-a ASPECTE PRACTICE STUDIUL nr. Persoanele căsătorite au reprezentări sociale mai favorabile relațiilor de cuplu de tip tradițional iar persoanele implicate în relații de concubinaj au reprezentări sociale mai favorabile relațiilor de cuplu de tip modern . Persoanele mai învârstă. 3. au reprezentări sociale favorabile relațiilor de cuplu de tip tradițional iar persoanele mai tinere. Persoanele care trăiesc în concubinaj sunt mai favorabile cuplului modern 4. căsătorite. 1 Cercetare privind raportul dintre tradițional și modern în perceperea și evaluarea cuplului familial Obiectivul de bază l-a constituit evidențierea modificărilor produse privind gradul de toleranță și acceptare a unor modificări ale normelor tradiționale privind unele aspecte ale relațiilor de cuplu precum: a) viața sexuală premergătoare căsătoriei b) educația premaritală c) democratizarea relațiilor de cuplu d) drepturi și obligații ale soților e) relații extraconjugale f) forme alternative ale cuplului marital g) problema creșterii și educării copiilor Au fost formulate următoarele ipoteze: 1. mai intolerante. mai conformiste decât bărbații 2. căsătorite.

Subiecții Ne-am adresat unui număr de 200 de persoane căsătorite sau aflate în relații de concubinaj. studenți (v. unui număr de 100 de cupluri. 1997). Ciupercă. 108 persoane provin din mediul urban și 98 de persoane provin din mediul rural. anexa1). respectiv. aplicată pe un lot cât mai mare de subiecți. lotul cuprinde 100 de femei (50%) și 100 de bărbați (50%) iar în ceea ce privește mediul de apartenență. Principalul criteriu de selecție a subiecților l-a constituit vârsta cuplului și anume: 0 . Persoanele ce aparțin mediului urban au reprezentări sociale mai favorabile relațiilor de cuplu de tip modern iar persoanele din mediul rural au reprezentări sociale mai favorabile relațiilor de cuplu de tip tradițional. Din punct de vedere structural chestionarul cuprinde un număr de 5 secțiuni: A – problematica familiei în general. având convingerea că. .5. Metoda folosită. pe care am modificat-o și adaptat-o în funcție de obiectivele urmărite de noi (v. În construirea chestionarului psiho-sociologic am plecat de la varianta utilizată pentru investigarea unui lot de tineri adolescenți. Mitrofan. Ca mod de aplicare am apelat la procedeul auto-administrării. avem posibilitatea să surprindem mult mai bine dinamica specifică schimbărilor mentalităților privind viața de cuplu. B – problemele pe care le ridică întemeierea unei familii.10 ani – 20 cupluri (40 de persoane) 10 – 20 de ani – 20 de cupluri (40 de persoane) 20 – 30 de ani – 20 de cupluri (40 de persoane) peste 30 de ani – 20 de cupluri (40 de persoane) concubinaj – 20 de cupluri (40 de persoane) Referitor la criteriul sex. respectiv. mai întâi. la metoda anchetei pe bază de chestionar. Am apelat.

. distribuirea sarcinilor și responsabilităților între cei doi soți. posturi de radio. credințe și reguli care erau intens apărate și susținute atât prin viața practică. în special a tinerelor femei. supunerea femeii în raport cu bărbatul 5. au fost posibile deplasări efective ale românilor în alte țări și.C – aspecte privind relațiile sexuale ce se stabilesc între membrii unui cuplu D – probleme cu care se confruntă familia în societatea contemporană E – aspecte care țin de specificul vârstelor tinere Consideraţíi generale Perioada post-decembristă a adus modificări în toate sectoarele și structurile vieții social-economice. S-au înmulțit sursele de informare (ziare. 2. reviste. 8. menținerea pe cât posibil a tinerilor căsătoriți împreună cu una dintre familiile de proveniență (familia extinsă). Modelul tradițional presupunea existența unui ansamblu de obiceiuri. în special din cele avansate din punct de vedere economic. procurării resurselor pentru menținerea familiei. cât și juridic și cutumiar. Cea mai importantă problemă a constituit-o „confruntarea” dintre modelul tradițional al vieții de cuplu și modelul modern. 3. păstrarea intimității absolute privind viața sexuală a cuplului. femeii revenindu-i predominant grija trebuirilor gospodărești iar bărbaților grija relațiilor externe ale familiei și. Desigur că a fost influențată și viața familiei și a cuplului marital. nonacceptarea vieții premaritale. 7. interzicerea relațiilor sexuale și erotice extraconjugale. mai ales. menținerea unei puternice influențe din partea familiei de origine (părinții trebuiau să fie consultați privind accesul urmașilor la statutul matrimonial). 6. posturi de televiziune). Odată cu deschiderea granițelor au fost multiplicate posibilitățile de comunicare și de informare privind realitățile din alte țări. 4. virginitatea la căsătorie. viața de familie. mai larg. provenit în special din străinătate. pe de altă parte. Printre caracteristicile de bază ale acestui model pot fi incluse : 1. au venit în România reprezentanți din diferite țări ale lumii. Urmare a tuturor acestor schimbări a fost influențată direct și viața de cuplu şi. a uniunilor libere sau concubinajului.

pentru obținerea unor „competențe”. în special). restrângerea libertăților persoanelor căsătorite până la limitele prevăzute de Codul familiei. modern al vieții de cuplu se deosebește semnificativ prin mai multe caracteristici: 1. programe TV etc. până la anulare. egalizarea drepturilor și obligațiilor celor doi soți privitor la viața de familie. în special pentru căsătoria fetelor. dezavuarea activă a celibatului. 6. 3. modelul nou.).educația pentru viața de familie oferită în cadrul instituțiilor de învățământ. interzicerea tuturor modalităților de propagare și susținere a relațiilor sexuale considerate a fi nefirești (prostituție. . ale dreptului cutumiar și ale tradiției. homosexualitate. programe radio. atât înainte de căsătorie. acceptarea și promovarea activă a unor forme alternative ale vieții de cuplu (uniuni libere sau concubinaj. preocuparea membrilor familiei pentru căsătoria copiilor la vârste cât mai tinere. 5. a „mitului virginității” la căsătorie. cât și după încheierea căsătoriei. reviste. 11. 12. extinderea liberalizării vieții sexuale. Asemenea model era asimilat încă de la vârse foarte mici și el avea un puternic rol reglator asupra conduitei tinerilor. 13. exemplul tipic constituindu-l prototipul de „fată bătrână”. 7. reducerea. atât înainte de căsătorie. pornografie). promovarea activă a întreținerii înainte de căsătorie a relațiilor sexuale. 4. 10. Modelul tradițional al vieții de cuplu era promovat și susținut activ prin mai multe modalități: . reducerea semnificativă a puterii de influențare a tinerilor de către părinți privind accesul la statutul matrimonial.9.educația oferită prin intermediul mass-media (ziare. . .creșterea interesului pentru viața sexuală. Pe de altă parte.educația oferită activ în cadrul familiei de origine. 2. cât și după căsătorie. respingerea cât mai mult posibil a acțiunilor de divorț și apărarea modelului „căsătoriei pe viață”.

Cu ajutorul întrebărilor formulate am reușit să surprindem. 9. apoi. „starea” mentalităților persoanelor căsătorite ce aparțin diferitelor categorii de vârstă privind modelul vieții de cuplu. . acceptarea cu mai multă ușurință a divorțului. După cum am mai menționat. modern al vieții de cuplu. în toate zonele geografice. am constatat că metoda la care am apelat s-a dovedit a fi cea mai potrivită scopului nostru. p. 1997. Pentru fiecare secțiune a chestionarului am înregistrat numărul de răspunsuri ale subiecților pentru fiecare variantă de răspuns și. în finalul investigației efectuate. pentru toate categoriile sociale și. București. extinderea libertăților persoanelor căsătorite Urmărind cu atenție întreaga perioadă postdecembristă am putea constata că una dintre trăsăturile de bază o constituie tendința de înlocuire a modelului tradițional de către modelul nou. pornografie). Cercetarea noastră și-a propus să scoată în evidență existența anumitor tendințe. precum și gradul de accentuare al acestora. Desigur. homosexualitate. oferită de Andrei Novak (Memorator pentru metode cantitative în psihologie și sociologie. promovarea ideii conform căreia multiplele căsătorii devin o sursă de sănătate. pentru toate categoriile de vârstă. mai ales. am verificat dacă există diferențe semnificative între procentul răspunsurilor de la fiecare lot de subiecți. 15). Această înlocuire însă nu s-a produs instantaneu. Am utilizat formula pentru compararea a două proporții. chestionarul nostru a fost adaptat în mod special atingerii acestui scop. acceptarea și susținerea unor tipuri de relații sexuale. Editura Oscar Print. la un nivel înalt de fidelitate. considerate anterior nefirești (prostituție. 11. nici în legătură cu o anumită categorie de persoane preluarea modelului nu a fost realizată integral.8. Concluziile studiului Mai întâi precizăm faptul că. 10. În ce măsură am reușit vom vedea după ce analizăm rezultatele obținute.

Toate ipotezele noastre au fost confirmate. persoanele mai tinere sunt mult mai receptive și mai tolerante în raport cu noul model privind viața de cuplu. frecvent. persoanele mai în vârstă. Ei sunt mai permisivi în raport cu o anumită liberalizare a vieții sexuale. cât și pentru persoanele din cadrul aceleiași categorii. De fapt. promovarea unor forme alternative ale vieții de familie sunt. noul model ar aduce cu sine mari pericole pentru stabilitatea familiei și. Din cercetarea noastră reiese clar că sunt serioase probleme legate de identitate. modern și renunțarea la modelul tradițional prezintă o dinamică specifică. Ei nu se identifică nici cu cei căsătoriți. Nu au convingeri și atitudini nici de persoană căsătorită și nici de persoană necăsătorită. vieții de familie. Aceștia manifestă o poziție cu totul aparte față de modelul vieții de cuplu. Concret. În schimb. înlocuirea modelului tradițional cu cel modern. fiecare în parte. acceptarea vieții sexuale înainte de căsătorie. Ei se află într-o anumită confuzie. Preluarea modelului nou. Ceea ce s-a conturat foarte bine este faptul că schimbările se produc mai lent și în mod diferențiat atât pentru diferite categorii de vârstă. cu întreținerea unor relații sexuale înainte de căsătorie. respectiv. mai larg. cei mai activi actori fiind cei ce aparțin generațiilor tinere. asociată cu suspiciune. liberalizarea relațiilor sexuale. pentru ei. a societății. Așa după cum a reieșit din cercetarea efectuată. O situație cu totul specială o oferă lotul de concubini. nici cu cei necăsătoriți. chiar într-o anumită criză de identitate. Tendințele privind preluarea noului model și renunțarea la cel tradițional de către persoanele căsătorite cu vechime diferită și de către persoanele aflate în relații de concubinaj au fost bine surprinse. Cei mai în vârstă sunt mult mai puțin receptivi iar eventuala acceptare a schimbărilor este pur formală și. În permanență manifestă un fel de „fugă de răspundere” când sunt abordați să-și precizeze atitudinile privind viața de cuplu și de familie. . Desigur sunt necesare investigații suplimentare privind această categorie alternativă a vieții de cuplu și de familie. „dușmanii” a ceea ce a însemnat viața normală și sănătoasă de cuplu. cei mai mulți fiind total împotrivă. cu o mai mare vechime privind viața de căsătorit acceptă mult mai greu. chiar exagerate. preocupările intense. Și în cazul în care acest fenomen al concubinajului se va extinde vor apărea în mod sigur și alte probleme privind adoptarea comportamentului celor două persoane implicate în asemenea tip de relație. pentru problematica sexuală.

persoanele cu cea mai mare vechime în căsătorie manifestă unitar o atitudine de respingere. mai larg. privitor la viața sexuală premaritală sau viața sexuală extraconjugală. Și. existența unor reprezentări și atitudini diferite la persoanele ce fac parte din aceeași generație. vor avea o atitudine exact opusă. într-adevăr. STUDIUL NR. Astfel. la apariția unor conflicte.satisfacţie şi insatisfacţie maritală -dominanţăşi submisivitate în cuplu . nu înseamnă că toți subiecții ce aparțin grupului cu cea mai mică vechime în căsătorie. diferențieri. privind modelul vieții de familie. deoarece așa după cum a reieșit din studiul nostru. nu în ultimul rând. existența unor reprezentări și atitudini diferite la membrii cuplului conjugal funcționează în mod sigur ca o cauză reală sau potențială a unor conflicte conjugale. însă. în mod inevitabil. Nu înseamnă.comunicare maritală . Toate aceste aspecte ne conduc către ideea privind creșterea rolului consilierii psihologice și chiar psihoterapiei de familie.2. Sunt. de exemplu. poate fi cauza unor neînțelegeri și chiar a unor conflicte. Problema ţine de armonizarea reprezentărilor și atitudinilor cu realitatea.În interiorul categoriilor de vârstă sunt. unele aspecte ale vieții de cuplu în raport cu care regăsim același răspuns la toți membrii lotului respectiv. că toți subiecții ce aparțin unui lot manifestă o aceeași atitudine. cu implicații serioase asupra vieții reale a cuplurilor.acomodare maritală . Astfel. Această trecere este foarte bine conturată și ea este ireversibilă. Noi am sesizat existența unor tendințe privind trecerea de la modelul vieții de cuplu tradițional către modelul modern. De asemenea. ceea ce înseamnă că generația respectivă manifestă o atitudine unitară. conflictele conjugale și conflictele intergenerații se datorează în foarte mare măsură diferențelor dintre reprezentările și atitudinile privind modelul vieții de cuplu. Existența unor reprezentări și atitudini diferite între generații conduce. Cercetare privind parametrii vieţii de cuplu . de asemenea. legat de aspectele vieții de cuplu menționate.

diferenţele care apar în cadrul fiecărei etape de vârstă în ceea ce priveşte nivelul adaptării maritale.competitivitate maritală 1. în lucrarea de faţă ne-am propus să selectăm. etapa cuplului cu copii deveniţi adulţi (cuprinzând perioada de peste 20 de ani de căsătorie). etapa cuplului matur şi vârstnic. . Obiectivele cercetării Având la bază „schema ciclurilor vieţii familiale”. Bazându-ne pe ipotezele şi argumentaţiile conceptuale formulate. etapele de vârstă cronologică pe care le considerăm ca fiind cele mai semnificative din punctul de vedereal schimbărilor ce se pot produce. ne-am propus ca obiectiv central abordarea diferenţelor existente în cadrul celor trei etape. formulată de Reuben Hill în anul 1970. Principalul considerent care ne-a determinat să abordăm acest obiectiv îl constituie semnificaţia aspectelor de adaptare maritală în identificarea şi înţelegerea funcţionalităţii psihosociale a familiei. dintr-o perspectivă psihosocială.1. din cele 5 stadii cuprinse în schemă. Abordarea metodologică a cercetării 1. şi să urmărim. etapa cuplului fără copii (cuprinzând perioada de la 0 la 5 ani de la căsătorie). etapa cuplului cu copii preşcolari şi şcolari (cuprinzând perioada de 10-15 ani de la căsătorie. fără copii. în ceea ce priveşte adaptarea maritală. S-au urmărit următorii parametrii: Nivelul de acomodare maritală Nivelul de satisfacţie în relaţie Nivelul comunicării în cadrul relaţiei Competitivitatea în relaţie Etapele de vârstă luate în considerare sunt următoarele: cuplul foarte tânăr (cuplul de adolescenţi)..

surprinderea anumitor particularităţi pe sexe a elementelor adaptării în cadrul cuplului la care ne-am referit anterior. utile pentru evaluarea aspectelor adaptării maritale puse în discuţie.Explorarea încă insuficientă a aspectelor legate de satisfacţie şi comunicare maritală. mai ales din perspectivă interacţională şi instituţională. la care familia trebuie să facă faţă printr-o adaptare activă. De asemenea. în cadrul fiecărui stadiu de dezvoltare şi implicit a schimbărilor ce survin. impun completarea cercetărilor existente. 6. 5. adecvată. Cele două variabile avute în vedere au fost: variabila „timp”. respectiv stadiul cronologic în care se includ cuplurile studiate. evidenţierea modificărilor existente în ceea ce priveşte gradul de satisfacţie în cadrul stadiilor respective. date fiind condiţiile sociale într-o permanentă prefacere şi evoluţie. 3. 7. surprinderea nivelului de comunicare. 2. competitivitate şi acomodare în relaţia conjugală. adaptarea unui sistem de metode de analiză şi psihodiagnoză maritală. 4. scheletul pe care ulterior se vor grefa celelalte dominante ale familiei. şi a celor familiale. cu punctul de vedere dinamic evolutiv. . relevarea curbei competitivităţii în cadrul celor trei perioade de viaţă de cuplu analizate. a căror elucidare ar putea fi benefică în cunoaşterea fenomenelor de cuplu. identificarea diferenţelor ce survin în ceea ce priveşte acomodarea partenerilor în relaţia de cuplu. suntem de părere că abordarea familiei trebuie să înceapă cu abordarea cuplului conjugal. în general. cunoaşterea particularităţilor evolutive a stilului interacţional marital în cadrul familiei româneşti. în particular: 1. din perspectiva ciclurilor vieţii familiale. Cercetarea a avut în vedere în principal obiective de ordin teoretico-metodologic. Considerăm importantă cunoaşterea modificărilor ce survin în cuplul conjugal în trecerea de la o perioadă la alta a vieţii familiale.

raportul dominanţă – submisivitate în relaţie.- variabila „sex”. etapa cuprinsă între 10 şi 15 ani de la debutul relaţiei . au fost emise ipotezele specifice ale cercetării. etapa de la peste 20 de ani de relaţie). . privind adaptarea. 2. evaluată pe baza următorilor parametrii: 1. 1. sub aspectul comunicării. 5. 2. Satisfacţia în relaţie scade progresiv de la un stadiu la altul de vârstă al acesteia. Nivelul de interacţiune ca factor de acomodare în relaţie este mai crescut în prima etapă (0-5 ani de la debutul relaţiei) comparativ cu a doua şi a treia etapă de vârstă a relaţiei. iar acestea din urmă vor fi superioare celor aparţinând etapei de peste 20 de ani de relaţie. Ipoteza centrală a cercetării a fost următoarea: Presupunem că există diferenţe între cuplurile aparţinând unor stadii diferite ale relaţiei. Cuplurile aparţinând etapei cronologice 0-5 ani de la începutul relaţiei au o comunicare mai bună comparativ cu cele aparţinând stadiului de 1015 ani. satisafacţia în relaţie. acomodarea. 3. competitivitate în relaţie. încercându-se surprinderea caracteristiclor diferenţiale pe sexe în ceea ce privesc aspectele de adaptare avute în vedere. de 10-15 ani şi respectiv peste 20 ani de la debutul relaţiei. În baza acestei ipoteze de ordin general. 4. Astfel s-a presupus că: 1.2. 3. comunicarea în cadrul relaţiei. Ipotezele cercetării Premisa teoretică a cercetării a constat în ideea exitenţei unor diferenţe sub aspectul adaptării în cadrul relaţiei între cuplurile aparţinând unor etape cronologice distincte ale legăturii (etapa de la 0 la 5 ani.

Raporturile de competitivitate în relaţie cresc progresiv.4. 1. mai ales în ultimele două etape de vârstă a relaţiei analizate.4. 6.1. în timp ce în celelalte două stadii raportul se modifică progresiv. Satisfacţia în cuplu a femeilor va fi mai scăzută comparativ cu cea a bărbaţilor. . în favoarea submisivităţii. 6. 5. 6. Emitem de asemenea ipoteza că ar exista diferenţe semnificative între bărbaţii şi femeile din fiecare stadiu de vârstă al relaţiei. competitivitatea fiind ridicată. Comunicarea femeilor în cadrul relaţiei va fi mai bună decât cea a bărbaţilor. dar şi cuplul fără copii. Bărbaţii vor fi mai dominanţi decât femeile. comparativ cu femeile. Gradul de competitivitate în relaţie va fi mai pronunţat la bărbaţi.3. Subiecţii supuşi cercetării au fost selectaţi după criteriul „vârstă” a relaţiei şi de asemenea în funcţie de criteriul „funcţionalităţii . în privinţa raportului „dominanţă-submisivitate”. cu precădere în etapa de început a relaţiei.2. adică cca 20 de cupluri pentru fiecare categorie de vârstă sau de vechime a cuplului. În stadiul iniţial sunt caracteristice raporturile de dominanţăsubmisivitate. care va constitui obiectul altei investigaţii. în favoarea celor de dominanţă. 6. Subiecţii şi strategiile de cercetare Lotul supus cercetării a cuprins un număr total de 120 de subiecţi. pe măsura înaintării în „vârstă” a relaţiei.3. în etapa ultimă (de peste 20 de ani de la debutul relaţiei ). excluzând din cercetare cuplul de adolescenţi.non funcţionalităţii” mariajului sau relaţiei de concubinaj. de la un stadiu la altul al acesteia. după cum urmează: 6.

M. . fără invalidarea socială şi profesională. pe baza scorurilor obţinute de subiecţi la testele şi scalele utilizate în cercetare.4.C.comunicare. Menţionăm de asemenea că nivelul socio-cultural al persoanelor a uşurat adaptarea şi completarea instrumentului de cercetare folosit. funcţionari. pe bază de chestionar. Cuplurile investigate au fost diagnosticate ca funcţionale fără tulburări psihopatogene şi psihopatice vizibile.) În cadrul strategiei psihosociale. În cadrul cercetării au fost utilizate două strategii investigative: 1.C. .). pe baza testelor şi scalelor de evaluare.raportul dominanţă-submisivitate în relaţia de cuplu. cadre didactice medii. stabilirea diferenţelor existente între cele trei etape de vârste citate. etc. Metodele şi instrumentele de cercetare Împărţirea cuplurilor pe criteriul etapei cronologice a relaţiei a fost de natură să permită realizarea unei viziuni comparative de ansamblul asupra principalelor aspecte de adaptare avute în vedere: . A fost folosit un ansamblu de cinci instrumente psihodiagnostice traduse şi adaptate într-o manieră proprie care a permis investigarea aspectelor de adaptare în cadrul relaţiei de cuplu avute în vedere. . Chestionarul de comunicare maritală (C. S-a urmărit în final. 1. 2. am utilizat chestionarul de comunicare maritală (C. .Subiecţii selectaţi provin din mediul urban cu pregătire profesională şi nivel socio-cultural medii (muncitori.acomodare. strategia psihodiagnostică.4.M.1. 1.) pe care l-am considerat în măsură a releva principalele aspecte ale comunicării din cupluri.satisfacţie în relaţie. strategia psihosocială.

M.) . Pentru a evita discrepanţele referitoare la subscale şi a problemelor în interpretarea lor am considerat necesară folosirea scorului total.A.percepţia individului despre capacitatea de comunicare a celuilalt. incluzând aspecte în legătură cu: . acordându-se un punct pentru absenţa manifestării respectivului comportament. Testul de acomodare maritală (L. şi de asemenea.W.4. cuprinzând aspecte ale comunicării verbale şi nonverbale în cupluri. .percepţia individului depre propria capacitate de comunicare.C. este un instrument format din 24 de itemi.M.2. Scorul de ansamblu (total) care s-a obţinut prin aplicarea C.Raţiunea pentru care am considerat necesară aplicarea chestionarului de comunicare maritală a fost aceea că a permis investigarea unui număr relativ mare de subiecţi. Am considerat ca necesar ca ambii parteneri ai cuplului marital să completeze acest chestionar din moment ce el cuprinde întrebări despre propria comunicare şi despre comunicarea celuilalt. deci un punctaj scăzut relevă un nivel de comunicare redus sau perceput ca fiind redus. Un punctaj mare înseamnă o comunicare bună sau văzută ca fiind mai bună. C.C.T. şi cinci puncte pentru manifestarea frecventă a respectivului comportament. recoltarea unui material bogat în privinţa aspectelor de comunicare verbală şi nonverbală din cupluri şi de asemenea datele obţinute sau pretat la o analiză cantitativă în vederea surprinderii unor semnificaţii de ordin statistic. Prezentăm în continuare structura şi interpretarea cantitativă şi calitativă a chestionarului. 1.-ului s-a dovedit a fi un bun indicator al comunicării sănătoase între doi membrii ai unui cuplu conjugal.M. Chestionarul a fost conceput într-un sistem de cuantificare pe cinci trepte. după cum invers.

dragoste.4.M.A. alocarea finanţelor familiei 2.S. Instrumentul a fost conceput pentru a fi o scală de măsură a satisfacţiei maritale.discrepanţa aşteptării iniţiale/rezultate în cadrul relaţiei .W. etc. Lotul supus investigării acomodării maritale a fost compus din numai 60 de persoane. instrumentul a permis evaluarea şi investigarea principalelor aspecte ale acomodării maritale.Situat în cadrul domeniului de investigare psihodiagnostică. Un punctaj mare este considerat un indicator al unei bune acomodări maritale. testul de acomodare maritală (L. uşor de administrat. respectiv numai unul din partenerii cuplului conjugal a răspuns întrebărilor presupuse de test. operative ale acomodării maritale. 1.) s-a dovedit a fi unul din instrumentele de măsură scurte. etc. Punctajul se obţine prin însumarea rezultatelor obţinute la fiecare întrebare şi variază de la 1 la 153. în privinţa aspectelor celor mai semnificative ale vieţii de cuplu: 1. după cum un punctaj scăzut relevă o acomodare deficitară sau necorespunzătoare a cuplului marital. Scala măsurării satisfacţiei în relaţia maritală R.3. Întrebările sunt indicatori ai principalelor aspecte ale acomodării maritale. subiecte de recreere 3.comparaţie cu alte relaţii maritale . mod de viaţă. Scala măsurării satisfacţiei în relaţia maritală este un instrument de măsură format din 7 itemi. incluzând aspecte ale mulţumirii şi satisfacţiei maritale ce ţin de: . Alcătuit din 14 itemi. scurt. încredere reciprocă 4.numărul de probleme existente . . iubire.A.T.

având scopul de a măsura competitivitatea partenerilor într-o relaţie. Scala de competitivitate maritală (C. „Ocazional”. indicator al unei competitivităţi în relaţia maritală în sens de acomodare şi compensare reciprocă a partenerilor.) Scala de competitivitate maritală C.4. în vederea surprinderii diferenţelor existente în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale comparativ la ambele sexe.). neplăcute şi chiar agresive).N. ca fiind un bun indicator al relaţiilor de competitivitate în cadrul cuplurilor conjugale.P. are un maxim de 20 de puncte. Ambii parteneri ai cuplului au fost solicitaţi să răspundă la această scală.A. plăcute cât şi cele negative.Scala a fost realizată pe un sistem de scorare în cinci trepte de la A=satisfacţie maritală scăzută până la E=satisfacţie maritală ridicată. Ambii parteneri ai cuplului conjugal au fost solicitaţi să răspundă. Subscala R. divergenţelor şi conflictualităţii în cuplul marital. Scorarea s-a realizat acordând fiecărui răspuns „Tipic” şi „Ocazional” câte un punct şi apoi însumând aceste puncte pe fiecare subscală. ambele indicatori ai unei competitivităţi în sensul existenţei tensiunilor. tocmai pentru a se evalua diferenţele pe sexe în ceea ce priveşte competitivitatea într-o relaţie de cuplu. totalizează un maxim de 8 puncte. este un instrument psihodiagnostic alcătuit din 50 de întrebări.S.).P. are un maxim de 22 de puncte în timp de subscala R.S. Am considerat scala C. Scala C.S. . 1. scala răspunsurilor neplăcute (R.A. este împărţită în trei subscale: scala răspunsurilor plăcute (R. „Niciodată folosit”. scala răspunsurilor agresive (R. Scala a fost concepută ca având trei tipuri de răspunsuri: „Tipic”.N.4.). subscala R. Instrumentul a fost conceput ca o listă de trăsături/calităţi/comportamente considerate a fi cele mai frecvente în cuplurile conjugale (atât cele pozitive.S.

S.4. căutând să maximizeze siguranţa psihologică. acordându-se cinci puncte dacă subiectul se declară a fi puternic de acord. . Instrumentul a fost aplicat ambilor membrii ai cuplului.S. preferinţelor sau atitudinilor într-o manieră verbală sau non verbală care tinde să influenţeze puternic şi direct comportamentul partenerului. personală. considerându-se a fi un bun indicator a raporturilor de dominanţă-submisivitate în cuplul marital. Scorurile înalte la factorul separat (subscala A.1. este un instrument psihodiagnostic format din 37 de itemi destinat măsurării dominanţei şi submisivităţii partenerilor în cuplurile maritale. şi un punct dacă el se declară a fi în dezacord puternic. exprimarea opiniilor. Scala „Dominanţă-submisivitate” (D.S. Scorurile înalte la al doilea factor (subscala A.5. Scala cuprinde itemi cu referiri la aspecte considerate a fi semnificative în viaţa de cuplu. cu privire la: . etc.S. evitând riscul răului fizic şi emoţional. Un individ înalt dominant este văzut ca încercând să-şi controleze partenerul. a fost concepută în cinci trepte.C. . Scala D. .A. este interpretată prin inversarea scorurilor la toţi itemii pentru factorul al doilea şi apoi însumând valorile itemilor pentru fiecare subscală.acordurile sau dezacordurile reciproce între membrii cuplului.conformism/nonconformism în anumite aspecte ale vieţii de cuplu. în timp de scorurile scăzute la subscala A. bunăstarea şi stabilitatea. relevă supraestimarea propriilor trebuinţe în raport cu cele ale partenerului. Dominanţa a fost definită ca încercarea de a controla mediul înconjurător specific.) indică răspunsuri care subestimează propriile tendinţe.C.autonomia şi independenţa partenerilor. Un individ înalt submisiv a fost definit ca acceptând critica şi reproşul chiar şi când nu merită. .respect faţă de concepţiile şi ideile celuilalt.) Scala D. Scala D.) indică o tendinţă a acomodării la partener. tinzând a se autoproteja. o submisivitate în raport cu acesta iar scorurile scăzute afirmă autoafirmarea (nevoia de autoafirmare) sau dominanţa.

autonomi. de pretestare au fost evidenţiate o serie de dificultăţi în principal de înţelegere corectă a itemilor. pe parcursul înaintării în „vârstă” căsniciei. generând conflicte şi tensiuni) afectând şi nivelul de comunicare sănătoasă în cuplu. Astfel. căsătorit sau nu. CONCLUZII În directă corelaţie cu obiectivul central al cercetării – acela de abordare a diferenţelor existente între cele trei etape de vârstă cronologică a unei relaţii xde cuplu.C.M.Instrumentarul psihodiagnostic folosit a fost testat iniţial pe un număr de 30 de cupluri. 2. În această perioadă. o serie de nonconcordanţe. Probabil această scădere se datorează dezmembrării nucleului familial în ultimul stadiu (prin plecarea din cadrul familiei a copiilor. el fiind aplicat într-o formă brută. în privinţa anumitor aspecte ale adaptării (comunicare dominanţăsubmisivitate. de către subiecţii supuşi pretestării. În cadrul cercetării a fost utilizată de asemenea metoda observaţiei psihologice a comportamentului mimico-expresiv folosit de subiecţi. în încercarea acestora de a deveni independenţi. . competitivitate în relaţie) – au fost evidenţiate o serie de aspecte semnificative. comunicarea maritală înregistrează valorile cele mai scăzute. la chestionarul de comunicare maritală (C. În urma observării acestor deficienţe instrumentele psihodiagnostice au fost modificate şi adaptate într-o manieră proprie. am remarcat tendinţa progresiv-descrescătoare a nivelului comunicării maritale. şi a rezistenţelor înregistrate. în perioada de pretestare. neadaptată.). 1. care au completat în mod semnificativ datele obţinute prin metodele anterioare. au fost observate diferenţe semnificative între cele trei stadii de vârstă a relaţiei luate în studiu. În cadrul acestui stadiu din urmă. ceea ce reflectă erodarea treptată a sferei comunicării atingându-se un maximum al nivelului de comunicare în primul stadiu (0-5 ani în cadrul relaţiei) comparativ cu stadiul al doilea (10-15 ani în cadrul relaţiei) şi cu stadiul al treilea (peste 20 de ani în cadrul relaţiei). În plan general. ţinânduse cont de dificultăţile întâmpinate de subiecţi.

Odată cu atingerea unei noi perioade de vârstă. toate acestea ducând la o reducere a nivelului de comunicare sănătoasă. mai puţin competitive. comparativ cu cea din stadiul al doilea de vârstă (10-15 ani în cadrul relaţiei ). Sunt probleme noi. este nevoită să facă faţă. vin să întregească rezultatele obţinute la celelalte instrumente la care neam referit anterior (C.M. aceasta reieşind probabil din dorinţa de interacomodare şi interadaptare reciprocă spre care tind partenerii cuplurilor acestui prim stadiu. Toate acestea fac probabil ca nivelul de comunicare afirmat să fie mai ridicat. în cadrul acesteia din urmă intervenind o serie de probleme legate de creşterea şi educarea copiilor. 3.Familia tânără (0-5 ani în cadrul relaţiei ) reuşeşte să aibă o comunicare şi o relaţionare mai bună. mai rezistente la agenţii stresori la care ne-am referit anterior. Aceste diferenţe se datorează probabil aceloraşi probleme cu care familiile se confruntă. prin părăsirea familiei de către copiii deveniţi adulţi. pe măsura înaintării în „vârstă” a relaţiei.M şi C. Rezultatele obţinute în cadrul Testului de Acomodare Maritală Locke-Wallace (L. . 2. la care familia din perioada de mijloc a căsniciei. etc) nivelul stresului produs de toate aceste probleme pare să crească de la un stadiu la altul al relaţiei. care par a fi mai acomodate. în trecerea de la un stadiu la altul al relaţiei (apariţia copiilor. relaţiile tind să aibă un nivel din ce în ce mai crescut al competitivităţii. noi agenţi stresori. în sensul că şi aici se înregistrează o creştere progresivă a nivelului de competitivitate în cuplu. etc. În ceea ce priveşte diferenţierea pe sexe. incriminate fiind relativ aceleaşi probleme ca şi în cadrul instrumentelor diagnostice anterior menţionate. întreţinerea acestora odată cu intrarea în şcoală.C. la Scala de competitivitate s-a observat că nivelul de competitivitate este mai crescut la bărbaţi comparativ cu femeile. dezmembrarea microgrupului familial.A. Rezultatele Chestionarului de Comunicare Maritală corelează pozitiv cu cele obţinute la Scala de Competitivitate Maritală (C.W. dacă în cadrul Chestionarului de Comunicare Maritală nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între cele două sexe. comparativ cu celelalte două stadii.S) evidenţiind de asemenea o scădere progresivă a nivelului de interacomodare pe parcursul celor trei stadii de relaţiei.S).T). În cadrul primului stadiu există o mai mare nevoie de relaţionare şi comunicare. noi nevoi legate de creşterea şi educarea acestora.

S). În cadrul testului de măsurare a satisfacţiei în cadrul relaţiei. Spre deosebire de curba evoluţiei previzibile în concordanţă cu ciclurile căsătoriei analizate prin cercetările anterioare (care spun că satisfacţia maritală scade progresiv. în care raportul „dominanţă-submisivitate” se modifică în favoarea submisivităţii. şi o mai mare tendinţă de acomodare la partener. se pare că ponderea şi rolul celor două submisivităţi se clarifică. Stadiul al treilea (20-25 ani de relaţie) aduce cu sine o reintrare a raporturilor de dominanţă între soţi. odată cu trecerea de la un stadiu la altul al căsniciei). poate surveni şi datorită „coaliţiilor” părinţicopii caracteristice acestei perioade ce pot duce la tendinţa partenerilor de dominanţă unul în raport cu celălalt. Aceste rezultate pot fi justificate prin aceea că în primul stadiu al relaţiei (0-5 ani ) are loc confruntarea celor două subidentităţi caracteristice acestui stadiu: subidentitatea în cadrul relaţiei şi subidentitatea profesională. această confruntare înregistrând conflicte şi tensiuni. pentru toate cele trei instrumente psihodiagnistice. Această modificare a raportului. rezultatele obţinute relevă faptul că în cadrul primei şi a celei de a treia etape a relaţiei (0-5 ani şi respectiv peste 20 de ani în cadrul relaţiei ) există o tendinţă de dominare a partenerului. în care activează familia românească. în condiţiile socio-economice de tranziţie se constată o inversare a gradului de satisfacţie resimţit în . În stadiul al doilea. (D. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei la această scală. mai accentuată comparativ cu stadiul al doilea (10-15 ani în cadrul relaţiei). ca microgrup social. generând o mai pregnantă toleranţă a partenerilor unul faţă de celălalt. În ceea ce priveşte Scala „Dominanţă Submisivitate”. pe lotul studiat de noi. aceştia justificîndu-se probabil prin nivelul crescut de probleme la care trebuie să facă faţă în această perioadă de vârstă. care aduc cu ele neînţelegeri şi conflicte. pe care le-am putea considera caracteristice perioadei actuale. s-au înregistrat o serie de modificări. Toate aceste conflicte şi fricţiuni pot duce la modificarea raportului „dominanţă-submisivitate”.Putem concluziona că ipotezele presupuse de noi au fost confirmate la pragul de probabilitate (p<0. generate de tendinţa partenerilor spre realizare profesională şi totodată spre consolidarea nucleului familial.01). 4. în favoarea dominanţei în cadrul acestui stadiu.

cheltuieli crescute ale copiilor puberi şi adolescenţi). în vreme ce odată cu înaintarea în vârstă nivelul de satisfacţie afirmat tinde să crească. În special familiile cu nivel mediu. mutaţiile actuale din societate îi unesc şi le conferă un grad de securitate şi satisfacţie în cadrul relaţiei. pe tineri îi destructurează. la care aceste resurse sunt limitate. Toate aceste probleme explică de ce se evidenţiază un grad crescut de insatisfacţie maritală în prima şi a doua perioadă de vârstă a căsniciei. De asemenea. Nivelul de coeziune crescut creează un grad de satisfacţie ridicat privind raportului emoţionale şi sociale în cuplu. le infirmă expectanţele şi-i fac mai vulnerabili în faţa realităţilor societăţii româneşti actuale. Dacă familia vârstnică găseşte resurse de compensare emoţională în faţa stresorilor externi. tinde să-şi crească nivelul de coeziune emoţională ca o cale de rezistenţă şi apărare internă. În paralel. Astfel. mutaţiile interacţionale ce alimentează un nivel scăzut sau respectiv crescut de satisfacţie sunt în directă corelaţie cu nivelul socio-cultural şi profesional al subiecţilor. prezintă un grad scăzut de satisfacţie maritală alimentat de frustrările emoţionale cu erodarea sferei afectivităţii. în planul relaţiilor interpersonale şi în cel al satisfacţiei maritale. în prima etapă nivelul de satisfacţie este redus. familia cu durata de peste 20 ani de căsnicie. se confruntă cu un nivel se insecuritate marcat(rata şomajului. acelaţi lucru nu se întâmplă şi cu familia tânără.cadrul familiei. Presupunem că această realitate psihologică interpersonală este explicabilă prin efectele nivelului crescut de insecuritate socială în societatea românească actuală. Astfel. materiale). familia stadiului I (0-5 ani de căsnicie) confruntată cu dificultăţi (financiare. în faţa surselor perturbatoare externe. Dacă pe vârstnici. .

(1995). (2001). A. Family therapy in clinical practice.P. Trei * Bruckner. Ed. & Cherlin. A. Ed. (1981). Ora de intimitate.a Clinician s Guide. G. The Intimate Enemy. Trei * Barnes. Bucureşti: Ed. D. Nemira * Bumpass. Chicago: Rand Mc Nally * Aries. (1988). Luni de fiere. A. (1984). şi Duby G. A. Steve & Sharon. Istoria vieţii private. S. şi Finkielkraut. Enhancing intimacy in marriage. P. Aramis * Bawden. O perspectivă sociopedagogică. (2009). Eros. Familia azi. Bucureşti. (2010). Marriage and the family. Jason Aronson * Braconnier. C. Trei * Broderick. humanitas * Biberi . Albatros * Biddulph. Piteşti: Ed. Family Therapy in Changing Times. Larry. Intimate relationships. Sweet. Ed. Ghidul femeii independente. Iubire şi relaţii sexuale în psihoterapie. N. Atlanta: GA and Athens. Bucureşti: Ed. Transilvania * Bowen. G.A. Bucureşti: Ed. Bucureşti : Ed. Noua dezordine amoroasă. (2005). Bucureşti: Ed. New York. (1994). P. Journal of Marriage and The Family . (1980). (1985).BIBLIOGRAFIE * Adler. S. The Family: A Sociological Interpretation. B. Bucureşti: Ed. Bucureşti. J. (1998) The Role of Cohabitation in Declining rates of marriage. GA * Băran-Pescaru. Meridiane * Bach. A. Pretince Hall * Bruckner. Iri * Adams. E.(1974). (1978). J. (1908). Iubirea se construieşte în doi. Morala în acţiune în familie. New York Random House * Boerescu. M. (2004).B. (1996). Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău. Bucureşti: Ed. Hampshire: MacMillan Press LTD * Bagarozzi. (2001). New York: Avon *Baur. University of Wiscosin . Humanitas * Brehm. (1998) .S. Bucureşti. Cunoaşterea omului.

Plecarea de acasă. F. Bucureşti: Ed. A. A. Rutgers University. Sex Differences in Social Behavior. Când părinţii se despart. Bucureşti. Cluj Napoca: Ed. femeie. Trei * Campbell . (1983). Tipoalex * Chapman.D. P. and Entrance Into Cohabitational Unions. Humanitas * Cournut . Fericire. şi Chelcea.Trei * Ciupercă. (1998). Ed. Bucureşti. L. (1999). David. Hilsdale * Eibl. (1996) Attitudes. Psihosociologia familiei. S. (1994). Educaţia prin iubire. (2001). Iaşi. E. Bucureşti: Ed. şi Nicolae. Didactică şi Pedagogică * Duck. Iubire şi ură. Curtea Veche * Celani. Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. Love and First Unions. Bucureşti. Intuiţia în dragoste. I. Există iubiri fericite? Psihologia relaţiei de cuplu. (1998). Relaţiile interpersonale. . R. R. Speranţe pentru cei despărţiţi. certitudini. New Brunswick. Bucureşti: Ed.* Bydlowski . L. iubire. Bucureşti: Ed. Why Wed?Youg Adults Talk about Sex. Curtea Veche * Chapman. Ed. Bucureşti: Ed. A. (1998) . Ed. C. Cele cinci limbaje ale iubirii. Albatros * Chia.(2000). (2003) De ce se tem bărbaţii de femei ? Bucureşti: Ed. Ed. Values. Erlbaum. (1997) Psihologie şi educaţie. M.National Marriage Project * Day . (2000). (1994). (1998) .M. Divia * Clarkberg. Barbara &Popenoe. Antet * Dolto.ipoteze. Cuplul modern – între emancipare şi disoluţie. Bucureşti. Bucureşti: Editura Niculescu * Dumitrescu . (1998). noi. F. Bucureşti: Ed. Limbajul trupului în relaţiile de cuplu. in Social Forces * Cohen . Stolzenberg. Trei * Druţă. Bucureşti. a simţi.M & Waite. G. Secretele taoiste ale iubirii.a gândi. Viaţa psihică. Polimark * Corneau. (2003).I. Didactică şi pedagogică * Druţă. Ed. F. (2000) . Albatros * Eagly. tu. (2009). a interacţiona.D. (2000). Cum să prevenim suferinţele copiilor. S. G. M. J. G. Ed. Psihanaliza maternităţii. Trei . (2000). Bucureşti: Ed.J. Trei * Dafoe Whitehead. Bucureşti: Ed.( 2001). Polirom Ducici. (1983) Aspiraţii şi atitudini în adolescenţă. (1987) . Curtea Veche * Chelcea. Eu.

Studii despre iubire. Hrana care otrăveşte. Feminism şi filosofie.G. Perspective asupra diferenţei şi egalităţii. J. Toate strategiile pentru femei şi bărbaţi. Bucureşti: Ed. (1993). Teora * Finkielkraut. Arta de a iubi. Iaşi : Ed. Iasi. Tratat de psihosexologie.* Eigen. Înţelepciunea dragostei. Bucureşti: Ed Trei * Enăchescu Constantin. Relaţii de iubire . Humanitas * Eysenck. Cum să te căsătoreşti. ( 1992). M. Humanitas * Gattens. Jurnalul literar * Haley. (1994). Bucureşti: Ed. Beverly Hills * Kernberg. Metafizica sexului. Bucureşti: Ed. A. Bucureşti: Ed.normalitate şi patologie. (1995). The Triangle Press * Hardyment. Trei teorii asupra sexualităţii. S. M. (2001). (1997). M. Md. De Vest * Fremont. Istoria sexualităţii. Metonia * Freud. Polirom * Geerkin. Formula pentru o familie unită. Divorţul sănătos. Ştiinţifică * Hauck . În lumea arhetipurilor. Vremea * Jung C. şi Eysenck. Bucureşti: Ed. Humanitas * Giddens. şi Grove. Bucureşti. (1990) . Transformarea intimităţii. Polimark . (1995). Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. şi Fremont. J. Polirom * Everett. (1991). Bucureşti: Ed. Cele nouă tipuri de parteneri în dragoste. D. Viitorul familiei. Bărbaţii vin de pe Marte. Descifrarea comportamentului uman. M. Strategies of Psychotherapy. C. E. (1983). S. C şi Everett. (1998). (1995). (2001). At Home and at Work: The Family s allocation of Labor. (1994). Bucureşti. A. Bucureşti: Ed. M. R.J. Rockville. Ed. Trei * Kingma. T. (1994). Antet * Girod de L ain. De Vest * Focault. Timişoara: Ed. (2008). Bucureşti:Ed. J. Ed. (1994) . Trei * Evola. Cum să iubeşti pentru a fi iubit. O. W. H. W. ( 2000). Măiastra * Fromm. Ed. Timişoara: Ed. O. (2009) . Ştiinţifică * Freud. Trei * Gray. (2009).(2005). Bucureşti: Ed. S. Bucureşti: Ed. Timişoara: Ed. Anima * Gasset. (1997). Bucureşti: Ed. Psihanaliză şi sexualitate. (2003). F. femeile vin de pe Venus. P. Sage.

Bucureşti: Ed. (1987). & (1980). explicat femeilor. C. I. in Psychological review. . Gelozia. Divorcees and Widows: similarities and differences.G. p. Arad: Ed. Bucureşti: Ed. şi Jacklin. (2003). E. Dragoste şi sex.Ed. (1993). Cum să fim fericiţi în cuplu. Argonaut * Jung C. Dragostea şi casătoria. The Psychology of sex Differences. Salvarea relaţiilor. Aldopress * Minuchin. Ed. Cum apare şi cum poate fi învins acest monstru al vieţii sentimentale. Bucureşti: Ed. (2003). T. Intimitate. Polimark * Hoffman. Bucură-te de ceea ce ai.G. Trei * Leleu . Tratat de mângâieri. N. Trei * Leonelli.(1997) . Curtea Veche * McKinlay. Familia. Între fidelitate şi infidelitate. E.. Familia.de la fantasmă la nebunie.* Hauck. Trei * Leleu. Bărbatul visurilor noastre. P. American Journal of Orthopsychiatry. Ed. F. Secretele tantrismului. Cluj Napoca: Ed. Harvard University Press * Miller.L. Psihologie şi alchimie. Bucureşti: Ed. (1999).(1994). Trei * Macoby. Bucureşti: Ed. Teora * Leleu. Humanitas * Mircea. Ştiinţifică şi enciclopedică * Mitrofan.712-722 * Hutin. Trei * Leleu. Marineasa * Mitrofan. P. (2001). Sophia * Kitson. şi Andre. S. S.cunoaştere şi asistenţă. (2003). (1996). Bucureşti: Ed. Niculescu * McGraw.A. G. Cum să fim fericiţi în cuplu. Bărbatul de azi. G. Stanford: Stanford University Press * Lelord. Timişoara: Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele.(1995).G. Bucureşti: Ed. G. M. (2003). Doina * Mangelsdorf. D. senzualitate şi sexualitate. Families and Family Therapy. (1984). (1974). Cambrige: M. Sex differences in empathy and related behaviors. Cuplul conjugal-armonie şi dizarmonie. C. (2009). (1994). Bucureşti: Ed. (1989). C. Bucureşti. Bucureşti. (2001). Bucureşti: Ed. T. Bucureşti: Ed. C. no2 * Iluţ . (2007).(1974). C. Minciunile dragostei. Bucureşti: Ed. P. Magia sau tehnica amorului.

(1997) . Education and Society. Sper * Pascal. şi Ciupercă. (2002). V. Inocenţă şi închipuire. Psihologia şi terapia cuplului. şi Ciupercă. Terapii de familie. Bucureşti: Ed. El e cu minciuna. I. Politica * Norwood. Şansa * Mitrofan. (1974). Alternative * Mitrofan.(2002). I. Bucureşti. Ed. C. Bucureşti: Ed. şi Ciupercă. The Family. M. Bucureşti: Ed. N.V. I. (2004) De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă. R. Mutaţii şi alternative. Bucureşti. Sper * Nuţă. A. (1998). Oxford: Alden Press * Niţescu. Ştiinţifică * Mitrofan I. Polirom * Musgrove. I. N. Ed. (1985) Adolescenţa. Ed. şi Mitrofan. C. C.* Mitrofan. (2001). A.. Arta de a fi mereu împreună. (2003) Femei care iubesc prea mult. C. Bucureşti. şi Vasile.A. Sper * Moscovici. Psihologia vieţii de cuplu – între iluzie şi realitate. Familia de la A la Z. (2004). (1991). Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familie. Allan&Barbara. Iaşi: Ed. Psihologia comunicării în cuplu. Suprafaţa şi adâncimile cuplului. Necunoscutele înfăţişări ale sexualităţii. Allan & Barbara. Ed. A. D. Bucureşti. Atunci când îţi doreşti şi speri că el se va schimba. (2001). F. Sper * Mitrofan. What Homosexuals Want in Relationships.Amalteea * Nuţă. Din viaţa sentimentelor. Curtea Veche . L. Drama eliberării femeii. Curtea Veche * Pease. Bucureşti: Ed. Bucureşti. Enciclopedică * Păunescu . Sper * Mitrofan. Ea vorbeşte-ntruna. Bucureşti. Bucureşti: Ed. (1994). Mihaela Press * Mitrofan. (1981). (2002). Psychology Today 15 (3) * Pease.(1996). Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică * Niel. Ed. I. Psihologia relaţiilor dintre sexe. Ed. (2002).Sper * Nuţă. şi Mitrofan. Axel Springer * Pavelcu. S. Bucureşti: Ed. (2001). Bucureşti: Ed. (1998) Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. M. C. Bucureşti : Ed. Bucureşti: Ed. Aldomoro * Peplan. I. (1991). Psihologia relaţiei de cuplu. Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. Elemente de psihologie a cuplului. şi Ciupercă. (1969).

J. ( 1973). Logica sentimentelor. Bucureşti: Licentia Publishing * Rousselet. The Love Research in Marriage and Family. W. T. Cum să-ţi înţelegi soţul. (1981) Psihologia vârstelor. (2002).* Raoul – Duval . U. Bărbatul şi femeia. L. W. (2002). Guillford * Rutter.( 2000). Curtea Veche * Schnabl. Singurătatea în doi nu e pentru noi. Bucureşti: Ed. Bucureşti. Humanitas *Reuben. Bucureşti. Ed. G. D. Săgeata lui Cupidon. (1982). Pedagogică * Rubin.Trei. băieţii despre fete. Politică * Swedenborg. Tears and tantrums. J. Bucureşti: Ed.. (2004). Peoplemaking.( 1997). Ed.. (2003). Teste de iubire – spre o viaţă de cuplu fericită şi armonioasă. pasiune. Bucureşti: Ed. V. Bucureşti: Ed. G.Triunghiul iubirii:intimidate. ( 1972) . (1997). Chişinău: Ed. J.pg. Cursul dragostei în timp. Bucureşti: Ed. Bucureşti. Bucureşti.acest necunoscut. Bucureşti. Bucureşti: Ed. (1971). G. Curtea Veche * Ribot. (1999). Bucureşti: Ed. (1999). 10 motive stupide care distrug un cuplu. Cum devenim părinţi mai buni. Fetele despre băieţi. Iubire fără suferinţă. E. New York: Shining Star Press * Stănoiu. Ed. Curtea Veche * Salome. A. E. Trei * Stanley. La maladie conjugale. M. Ed. Adolescentul. (2002). Psihologia eroticii masculine.16-44 * Stoian . Verzea . Palo Alto : Science and Behavior Books * Schlessinger. Bucureşti: Ed. Z. Niculescu * Satir. Universitaria * Smalley. Niculescu * Tordjman.. Farmecul discret al adulterului. (2001). Didactică şi pedagogică * Tate. Cum să păstrezi iubirea partenerului. S. Humanitas * Sternberg J. (2004) Vorbeşte-mi. Plural * Şchiopu. La bine şi la greu. J. (1993) . Bucureşti. am atâtea să îţi spun. Bucureşti. S. Paris . M. angajament. Despre înţelepciunea iubirii conjugale. Ed. Universitatea Bucureşti * Stekel. Orice femeie poate!. R.(1999). V. Ed Curtea Veche * Solter. Curtea Veche * Salome. Ed. (1969). Trei * Stekel. A.. (1996). Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. şi Voinea. Karen S. Psihologia eroticii feminine. (2000). A. Iris * Răducanu. (1983) Sociologia Familiei. Schwartz P. (2010) .

A Statement on Contemporary Familial Lifestyles.( 1994). Bucureşti: Ed. M.9/1988 * Zlate. M. Curtea Veche * Tynayre. M. Viaţa românească * Vanier Institute of the Family. (1993). M. Secretul căsniciei fericite. pg. (1997). Bucureşti: Ed. Viaţa românească * Ungureanu. J. Universităţii Bucureşti * Waaldijik. Sociologia familiei. (1996). Polirom * Ziglar. 271-285 * White.* Turndorf. în Jurnalul de la Maastricht al dreptului European şi comparativ. (1978) Familia şi evoluţia sa istorică. M. Ed. (1992). Soluţionarea conflictelor. Istoria iubirii. Iaşi: Ed. M. Dulwich Center Newsletter. Ed. Arena conjugală. (2001). Bucureşti: Ed. ( 2003) . (1988) . Z. nr. Bucureşti. Universităţii Bucureşti * Voinea. K. Bucureşti: Ed. Psihologia vieţii cotidiene. Otawa * Voinea. Ştiinţifică şi enciclopedică * Voinea. Bucureşti: Ed. (1996). M. Bucureşti.(1994). Curtea Veche . Psihosociologia familiei. M. Coabitarea liberă a partenerilor de acelaşi sex. Sex şi sexualitate. The externalizing of the problem and re-authoring of lives and relationships.

aţi fost ales la întâmplare. credeţi că societatea contemporană încurajează sau desurajează crearea de noi familii ? 1. descurajează formarea familiilor 3. nu 3. nu şziu A2. susţin că familia este cea mai mare sursă de stres. Dumneavoastră de care dintre cele două păreri vă simţiţi mai apropiat ? reprezintă valoarea cea mai de preț sursă de stres 1 2 3 4 5 este cea mai mare . Ne interesează doar numărul persoanelor care au o opinie sau alta. Dv. nu ştiu A3. da 2. încurajează formarea familiilor 2. în general A1. * Am dori să începem cu câteva întrebări legate de problematică familiei. În general vorbind. Consideraţi că familia reprezintă o necesitate pentru individ ? 1. Unii oameni consideră că familia reprezintă valoarea cea mai de preţAlţii dimpotrivă.ANEXE STUDIUL 1. iar răspunsurile pe care le vom obţine nu vor fi comunicate nimănui în această formă.ANEXE ANEXA 1 Chestionarul psiho-sociologic Am dori să vă cunoaştem opiniile în legatură cu diferite aspecte ale vieţii de cuplu.

Ccare credeţi că ar fi vârsta optimă (potrivită) pentru căsătorie. peste 5 ani 5. 3 – 5 ani A8. peste 32 ani 6. puţin satisfăcut (ă) A9. 20-23 ani 3. nu ştiu 4. 24-27 ani A5. nu 4. în cazul unui bărbat ? 1. Credeţi că este necesar ca partenerii să locuiască un timp împreună. sub 1 an 2. nu știu A4. în mod obligatoriu 2. nu ar trebui 5. 1 – 2 ani 3. Sunteţi satisfăcut (ă) de relaţia dumneavoastră actuală ? 1. Dacă credeţi că este necesar ca partenerii să locuiască un timp împreună. nu neaparat A7. satisfăcut (ă) 3. oarecum 3. sub 19 ani 2. Sunteţi de acord cu concubinajul (uniunea liberă) ? 1. da 2. peste 32 de ani 6. nu ştiu 4. nu ştiu A6. cât de lungă ar trebui să fie această perioadă ? 1.6. foarte satisfăcut (ă) 2. nu ştiu . înainte de căsătorie ? 1. 28 – 31 ani 5. 20 – 23 ani 3. nu ştiu 4. sub 19 ani 2. nu ştiu 4. deloc satisfăcut (ă) 5. Dar în cazul unei femei ? 1. 28-31 ani 5. ar fi necesar 3. 24-27 ani 4.

nu condiţionează întemeierea unei familii 4. am dori să aflăm părerea dumneavoastră despre Problemele pe care le riidică întemeierea unei familii B1. nu ştiu încrederea reciprocă alţi factori (care) nu ştiu B3. condiţionează întemeierea familiei 2. da 2.* Mai departe. au o influenţă minoră 3. Pentru întemeierea unei familii. nu 3. da 2. Condiţiile materiale condiţionează întemeierea unei familii ? 1. Am putea considera că dragostea menţine cuplul de-a lungul vieţii ? 1. nu ştiu B6. da 2. care dintre următorii factori credeţi că este mai important ? (ierarhizaţi factorii în ordinea importan’ei lor): dragostea condiţiile materiale viaţa sexuală respectul între parteneri B2. Până în prezent dumneavoastră aţi cunoscut dragostea ? 1. nu ştiu B5. da . Credeţi că familia este o investiţie din punct de vedere economic ? 1. nu 3. într-o oarecare măsură 3. nu 4. de-a lungul vieţii materiale menţin cuplul ? 1. nu ştiu B4. Am putea considera că.

C1. da 2. În general sunteţi de acord sau nu cu aceste afirmații…. nu 4. nu prea important B8. într-o oarecare măsură 3. nu 4. nu ştiu B9. ne-ar interesa părerea dumneavostră privind poziția 4. nu ştiu B7.2. Am putea considera că viața sexuală menține cuplul de-a lungul vieții ? 1. Care credeţi că sunt motivele care mențin o căsătorie ? (ierarhizați-le în ordinea importanței lor) -fiindcă partenerii se iubesc -din cauza copiilor -deoarece partenerii se obișnuiesc între ei -din notive de securitate și afiliere emoțională -deoarece partenerii nu vor să-și piardă prestigiul și socială -alte motive (care)……………….. nu ştiu relaţiile sexuale ce se stabilesc între membrii unui cuplu. ACORD ACORD DEZACORD DEZACORD . deloc important 5. Credeţi că relaţiile sexuale au un rol important în viața unui cuplu ? 1. important 3. * În continuare. foarte important 2. într-o oarecare măsură 3.

Care este vârsta optimă pentru debutul vieții sexuale.PUTERNIC PUTERNIC Societatea contemporană a declanșat o preocupare obsesivă pentru relaţiile sexuale 1 4 Civilizația actuală nu mai îngrădește instinctul sexual 4 Satisfacția sexuală a devenit o dorință a majorității Dragostea este forma deghizată a instinctul sexual Încetarea vieții sexuale duce la dezmembrarea cuplului Atracția sexuală este cea mai sinceră și 4 spontană formă a iubirii C2. în cazul unui băiat ? 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 2 3 .

Care este vârstă optimă pentru debutul vieții sexuale. indiferență 3. înțelegere. nu ştiu 4. înțelegere. nu ştiu C7. peste 21 de ani 5. conflicte ocazionale 4. armonie 2.1. care au fost relaţiile dumneavoastră cu părinții? 1. nu au ştiut că întrețin relații sexuale C6. peste 21 de ani 5. 16 – 18 ani 3. conflicte permanente 5. au insistat să am viață sexuală 2. nu ştiu C3. În general. 19 – 21 ani 4. 13 – 15 ani 2. 13 – 15 ani 2. Credeţi că sut indicate relaţiile sexuale înainte de căsătorie ? . relații tensionate 4. despărțire în fapt 6. Care a fost poziția părinților în privința vieții sexuale a dumneavoastră ? 1. care au fost relaţiile dintre părinții dumneavostră ? 1. indiferență 3. în cazul unei fete ? 1. Dumneavoastră când ați început viața sexuală ? (scrieți codul de la C3) C5. 19 – 21 ani C4. În general. nu ştiu C8. armonie 2. au fost de acord cu hotărârea mea 3. au fost indiferenți 4. s-au opus hotărârii mele 5. 16 – 18 ani 3.

nu ştiu C10. FOARTE 3. nu sunt de acord 3. Dacă ne gândim la cauzele relațiilor extraconjugale.IMPORTANT 4. da 2. cât de importante credeţi că sunt următoarele motive: 1. sunt de acord 2.1. nu 3.NU PREA IMPORTANT Insatisfacția vieții sexuale 4 în cadrul familiei Satisfacerea curiozității 4 1 2 3 1 2 3 2. Sunteţi de acord cu relaţiile sexuale extraconjugale ? 1. nu ştiu C9.TOTAL NEIMPORTANT Găsirea unor noi surse de excitație Depășirea plictiselii Conjugale Formă de pedepsire a partenerului 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 .

nu ştiu D3. este bine să nu divorțezi doar de dragul copiilor ? 1. depinde de situație 3. Credeţi că. da 2. este bine să divorțezi 2. nu este bine să divorțezi 3. nu ştiu D2.*Am dori să aflăm opinia dumneavoastră și asupra unor probleme cu care se confruntă familia în societatea contemporană. este bine să divorțezi 2. copilul (copiii) va (vor) avea de suferit ? 1. D1. nu ştiu D4. Credeţi că divorțul exprimă un semn de decadență (degradare morală) ? 1. nu 3. În cazul unor neînțelegeri. sigur nu va avea de suferit 4. nu este bine să divorțezi 3. credeţi că este bine să divorțezi sau nu ? 1. sigur va avea de suferit 2. în cazul unui divorț. nu ştiu . În cazul unor neînțelegeri grave.

nu ştiu 1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 1 2 3 4 ACORD DEZACORD DEZACORD PUTERNIC . se acordă o importanță prea mare 2. nu mă interesează această problemă 3.D5. În ce măsură Sunteţi de acord sau nu cu aceste afirmații ? ACORD PUTERNIC Emanciparea femeii este cauza renunțării la maternitate Emanciparea femeii este cauza aparției 4 alternativelor la căsătorie Bărbații sunt mai înclinați spre schimbarea partenerei Sexul în afara căsătoriei devine din ce în ce mai 4 des și mai obișnuit D6. în ultima vreme. Consideraţi că. se acordă o importanță tot mai mare satisfacției sexuale ? 1. nu se acordă o importanță deosebită 4.

În Occident se afirmă că popularitatea căsătoriei este în declin. Pe baza experienței trăite. am dori să aflăm părerea dumneavoastră asupra unor probleme care țin de specificul vârstei adolescentine E1. Sunteţi sau nu de acord cu următoarele afiemații….*În final. Sunteţi de acord cu această afirmație ? 2 3 . ACORD PUTERNIC PUTERNIC În timpul adolescenței se iubește mult și intens 4 În timpul adolescenței obiectul dragostei 4 variază foarte des Adolescenții care nu au relații sexuale sunt Consideraţi 4 devianți și anormali 1 2 3 1 2 3 1 2 3 ACORD DEZACORD DEZACORD Tânăra generație este adepta uniunii libere 1 4 E2.

s-ar putea 3. credeţi că popularitatea căsătoriei este în declin ? 1. va crește 2. Se spune că în societatea contemporană se acordă o importanță tot mai mare satisfacției sexuale. nu 4. nici nu va scădea 3. va scădea 4. nu ştiu E6. va crește 2. Nu ştiu E3. nu-mi dau seama 3. Ce credeţi că se va întâmpla în viitor cu vârsta medie la căsătorie ? 1. da 2. nu E4. nu ştiu E7. nu ştiu E5. Credeţi că. nici nu va scădea. în viitor. Ce credeţi că se va întâmpla în viitor cu vârsta medie a primului act sexual ? 1. nu ştiu 3 4 5 Nu sunt deloc de acord . va scădea 4. nici nu va crește 3.Sunt total de acord 1 2 3 4 5 Nu sunt deloc de acord 6. da 2. Dumneavoastră Sunteţi sau nu de acord cu această afirmație ? Sunt total de acord 1 2 6. nici nu va crește. Dar la noi în țară. valorile familiale vor fi mai importante ? 1.

nu ştiu E9. la ora actuală. Profilul facultății urmate este… 1. în România ? 1. masculin 2. cu părinții 2. 1. feminin F2. sprijină formarea de noi familii 2. 3 – 4 copii 5. nu există o politică familială * * F1. în România.. doi copii 4. există o politică familială 2. nu sprijină formarea de noi familii E11. Cu cine v-ați petrecut majoritatea timpului în copilărie ? 1. umanist * . cu alte rude E10. mai mult de 4 copii 6. un copil 3. Sexul…. Credeţi că există o politică familială. statul sprijină formarea de noi familii ? 1. cu părinții și bunicii 3. nici unul 2. nu-mi dau seama dacă sprijină sau nu 3. Câți copii credeţi că este bine să aibă o familie ? 1. cu bunicii 4.E8. Consideraţi că. la ora actuală. nu-mi dau seama dacă există sau nu 3.

Muntenia F5. Domiciliul stabil… 1. urban 2. Transilvania 6. rural F4. reorganizată Vă mulțumim pentru colaborare! 5. legal constituită 2. descompletată 4. Moldova 2. Crișana-Maramureș .2. Oltenia 4. concubină 3. tehnic F3. Dobrogea 3. Zona de proveniență… 1. Din ce tip de familie proveniți ? 1.

chiar dacă lui nu-i plac la fel de mult ca mie. Dacă încercuiţi „PA”. În relaţia cu partenerul dvs. PA A I D ID 4. O scală de evaluare provine din răspunsurile dvs. Când am nevoie de ajutor în casă de la partenerul meu. înseamnă că sunteţi de acord. înseamnă că nu sunteţi de acord.STUDIUL 2. trebuie să insist pentru A I D ID 2. înseamnă că sunteţi puternic de acord. Chiar dacă aş putea dormi până târziu de obicei mă trezesc dacă partenerul meu . înseamnă că sunteţi în dezacord puternic. înseamnă că sunteţi indecis. Dacă încercuiţi „A”. Dacă încercuiţi „D”. Vă rog să citiţi cu grijă fiecare propoziţie şi răspundeţi după cum simţiţi în general. Dacă încercuiţi „PD”. PA a-l obţine.ANEXE Scala de Dominanţă-Submisivitate (tradus şi adaptat după CAROL NOLL HOSKINS) Instructaj: În paginile următoare veţi găsi o serie de propoziţii care descriu sentimentele dvs. A I D ID 3. 1. PA doreşte acest lucru. Partenerul meu este de acord să meargă împreună cu prietenii mei. Ştiu că partenerul meu mă ia în serios când mă preocup de problemele din lumea de azi. Dacă încercuiţi „I”.

Insisit în punctul meu de vedere despre cât de mult timp liber ne petrecem A I D ID 7.PA mele de vedere sunt greşite PA împreună. PA putem permite asta. Ne cheltuim banii în funcţie de faptul dacă amândoi suntem de părare că ne A I D ID 11. ştiu că el(ea) va lăsa lucrul deoparte dacă am nevoie să fim împreună. încerc să fiu drăguţ. n-o fac eu (îl las pe el 13. De obicei cedez dacă partenerul meu îmi explică de ce el(ea) crede că punctele A I D ID 6. PA A I D ID A I D ID 12. PA A I D ID A I D ID 14. PA aşa. Când este rândul partenerului meu să strângă după cină. PA (ea) să facă asta). Dacă partenerul meu nu-mi înţelege nevoia de a avea nişte bani ai mei. Dacă partenerul meu mă trezeşte. Partenerul meu este cel care de obice hotărăşte când este timpul să terminăm . PA o problemă din asta. PA A I D ID 5. Încerc să mă alătur ideilor partenerului meu pentru activităţile din week-end. chiar dacă nu mă simt A I D ID 8. PA cu munca şi să ne retragem. Chiar dacă partenerul meu are de lucru. A I D ID 10. PA chiar dacă am alte gânduri. o fac. nu fac A I D ID 9. Dacă simt că trebuie să mănânc înainte ca partenerul meu să vină acasă.

Dacă partenerul meu face dragoste într-un mod pe care eu îl consider A A A I I I D D D ID ID ID 20. Când nu suntem de acord cu unele aspecte ale vieţii noastre sexuale. PA A I D ID 24. 21. 22. Chiar dacă ştiu când partenerul meu vrea să facem dragoste. 17. nu mă alătur lui. PA meu este gata. PA PA în funcţie de asta. PA PA PA noastru de viaţă. Dacă partenerul meu mă trezeşte când eu vreau să dorm. sunt satisfăcut cu stilul A A I I D D ID ID 18. nu cred că trebuie A I D ID 23. PA PA punctele de vedere. numai pentru că partenerul A I D ID 25. Când îi spun partenerului meu că am nevoie să fim împreună cu el. îmi spun . Nu las deoparte ceea ce fac pentru a merge în pat. 19.15. Cînd ideile noastre pentru sfârşitul de săptămână sunt diferite. A I D ID 36. PA dezagreabil. îşi poate lua singur cina. îi spun asta. Partenerul meu îmi ia în considerare interesele la fel de mult ca pe ale lui când facem planuri pentru timpul liber. Deoarece valorile noastre de bază sunt similare. Când îmi fac planuri cu prietenii. PA să mă conformez lui(ei). ştiu că el(ea) îşi va face timp pentru asta. Dacă partenerul meu ajunge târziu acasă. partenerul meu va pleca singur. partenerul meu îşi va adapta programul său A A I I D D ID ID 16. îi atrag atenţia. Dacă nu trebuie să mă trezesc dimineaţa.

PA deoparte alte preocupări. 29. Când nu suntem de acord cu ce să mâncăm. Mă simt obligată să servesc cina chiar dacă partenerul meu a întârziat. PA A A A I I I D D D ID ID ID 27. PA A I D ID 33.PA PA PA mult. nu mă pot baza pe partenerul meu să lase . PA A I D ID A A A I I I D D D ID ID ID 35. 36. Încerc să-mi păstrez prietenii chiar dacă partenerul meu nu este interesat. PA PA fac şi eu. n-o mai fac altădată. Dacă am nevoie să fiu cu el(ea). 37. Mă simt bine să vorbesc partenerului meu despre viaţă şi sensul ei pentru că el(ea) are respect faţă de concepţiile mele. Prefer să mă retrag dacă partenerul meu nu-mi răspunde din punct de vedere sexual. partenerul meu cedează atât cât o A I D ID 32. Partenerul meu îmi ia în serios grijile mele despre condiţiile sociale. Dacă partenerul meu obiectează la faptul că îi spun chelneriţei că cere prea A A I I D D ID ID 30. PA PA PA că este mai bine să-l aştept. De obicei ezit să-mi cheltuiesc banii fără să-mi consult partenerul. Interesele partenerului meu au prioritate în planificarea timpului liber. 28. Chiar dacă sunt înfometată înainte ca partenerul meu să ajungă acasă consider A I D ID 34. 31.

P. Pentru a se impune. Faţă de dvs.3. calităţilor sau comportamentelor partenerului dvs. DS are o validitate concurentă corectă cu corelaţii semnificative între scale. Scala de competitivitate C.S. Pentru fiecare din întrebările prezentate mai jos.Notă: Scala DA a avut un coeficient de încredere corect cu un alpha total de 84Ş factorul I a avut un alpha de 79 şi factorul 2 un alpha de 75. P.1.2. Partenerul meu: Tipică Niciodată Folosită N. P.5. Pentru a se impune. N. LANER) Instructaj: Vă rog să vă gândiţi cu atenţie la comportamentele. puneţi un „x” în coloana care se apropie cel mai mult de descrierea trăsăturilor. N. (tradus şi adaptat după MARY R. este: Ocazională .4.7. trăsăturile sau calităţile pe care partenerul dvs.8. A. afişează brutalitate înşeală prezintă flexibilitate prezintă tenacitate este tăcut (necomunicativ) foloseşte forţa fizică (Violenţa) minte perseverează (insistă) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ( ( ( ) ) ) ) ( ) ( ) ( ( ( ( ) ) ) ) ( ) Această trăsătură/calitate comportament.6. Le afişează în relaţiile dintre dvs. N.

afişează energie P.19.23. insultă.12. afişează competenţă A.24.30. vorbeşte blând P.9.29. munceşte din greu (nu se plânge) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ( ( ) ) ) ( ) ( ( ( ) ) ) ( ( ( ( ) ) ) ) ( ( ( ) ) ) ( ( ( ( ) ) ) ) P. ironii P. este nemilos N. Se comportă indeferent Nechibzuit N.11. se comportă ca o persoană cumsecade P. foloseşte complimente flatări A.P. Intimidează P.13. foloseşte umor. foloseşte exagerări N.27. ameninţă.20.10. se comportă cu stoicism A. afişează răbdare ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ( ( ( ) ) ) ) ( ( ( ) ) ) ( ( ( ( ) ) ) ) ( ( ( ) ) ) ( ) ( ( ( ) ) ) ( ) ( ) . inspiră frică şi anxietate N.22.26.28. este şiret P. afişează inteligenţă (este spiritual) A. se comportă cu snobism P.21.18. foloseşte şarmul (farmecul personal) N.16. grosolan N.25.17.15.14. afişează toleranţă N. bruschează. afişează curaj P. este abuziv. pune accent pe realizările trecute P.

se bazează pe propria persoană P. este”cel care trage sforile” N.48.35.42.38. este înşelător P.46. ridiculizează ( ) P.39. entuziast N. se comportă cu superioritate încrezut ( ) ( ( ( ) ( ) ) ) ( ( ) ) ( ( ) ) ( ( ) ) N. se preface a fi slab (se poartă ( ) ca un martir P.37 afişează mânie este sarcastic ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ( ( ) ) ) ( ( ) ) ( ( ( ) ) ) ( ( ) ) ) ) P.49. afişează stupiditate.36 N.44. se poartă calm.45. cu sânge rece.47. foloseşte subterfugii P. meticulos N. . este diplomat. autoritate Influenţă. cu tact ( ) ( ) ( ( ) ) ( ) ( ( ( ( ( ( ( ) ( ) ( ) ) ) ) ( ( ) ) ) ( ( ( ( ) ) ) ) ( ( ) ) ( ) Notă: Deşi datele sunt limitate. se comportă sofisticat A. inspiră vinovăţie N.40. se comportă exuberant. afişează conştiinţă de sine N.33. ( ) stăpânire de sine P. subscala „Neplăcut” e asociată cu punctajul combativităţii măsurat de indexul Abuzului Partenerului.32.31.34.50. foloseşte satira.N.prostie P. este grijuliu. este lăudăros N. afişează putere.41. susţine că este îndrăgostit N.

pe foaia de răspuns. completaţi în dreptul fiecărei întrebări. despre problemele de care sunteţi amândoi interesaţi? Adaptează soţul dvs.C. Cât de des vorbiţi împreună cu partenerul dvs. Din momentul respectiv? Cînd începeţi o întrebare. vă comportaţi. înainte să luaţi o decizie importantă? 11. (tradus şi adaptat după H. 5. Frecvent 5.? Partenerul dvs. Foarte frecvent 1. 9. despre problemele asupra cărora nu sunteţi de acord sau cu care aveţi dificultăţi? Discutaţi cu soţul dvs. 4. despre lucrurile neplăcute care s-au petrecut pe parcursul zilei? Discutaţi cu partenerul dvs. ce fel de zi aţi avut fără să întrebe? . SABAGHT şi MARY THOMES) Instructaj: Mai jos este o listă de întrebări privitoare la comunicarea dintre dvs. ceea cwe spune şi felul cum spune la dispoziţia dvs. J. 3.M. Discutaţi cu partenerul dvs. 1. şi soţul dvs. Şi soţul dvs. ştie dinainte ce vreţi să spuneţi? Vă puteţi da seama de dispoziţiile (trăirile) partenerului dvs. se exprimă printr-o privire sau gest? 10. Rareori Scala 3.Chestionar de comunicare maritală C. Ocazional 4. 8. Folosind scala descrisă aici. F. LOCKE. partenerul dvs. cu numărul ce exprimă cel mai bine gradul în care dvs. Niciodată 2. 7. despre lucrurile plăcute care s-au petrecut pe parcursul zilei? Cât de des vorbiţi cu partenerul dvs. Îşi poate da seama partenerul dvs. 6. 2. din mimică şi gestică? Evitaţi anumite subiecte în conversaţia cu soţul dvs.

În timpul căsniciei. Cât de des vă puteţi da seama de anumite lucruri din tonul vocii partenerului dvs. a avut o validitate concurentă excelentă fiind într-o strânsă şi semnificativă corelaţie cu inventarul Relaţiilor Maritale al lui LOCKE WALLANCE C. Dvs. Vă ânţelegeţi unul pe celălalt? 19. folosiţi cuvinte ce au un înţeles special neînţeles de cei din jur? 15.12. chiar dacă de fapt spune altceva? 20. preia celălalt discuţia fără să aibă sentimentul de întrerupere? 24. Partenerul dvs. probleme sexuale cu dvs. începe să spună ceva. Preferaţi să discutaţi despre lucruri intime cu partenerul dvs. diferind în câteva studii între cupluri fericite şi nefericite care cer terapii maritale şi cupluri neclinice. Putem discuta cele mai sacre concepţii fără sentimente de reţinere sau jenă? 17. aţi discutat majoritatea problemelor împreună? Notă: C. Discută partenerul dvs.C.? 16. şi partenerul dvs. ştie ceea ce încercaţi dvs. Dacă sunteţi în vizită la prieteni sau rude şi unul dintre dvs. decât cu o altă persoană? 22. vrea să viziteze nişte prieteni apropiaţi sau rude. a avut de asemenea o validitate excelentă de grup.M. să spuneţi? 21. Cât de des se supără partenerul dvs. Simţiţi că în majoritatea situaţiilor partenerul dvs. vă vizitaţi prietenii. lucruri care v-ar pune într-o lumină negativă? 18. Nu prea vă place compania lor îi veţi spune? 13. şi partenerul dvs.C. Dvs. Evitaţi sî-i spuneţi partenerului dvs. Înţelegeţi sensul mimicii partenerului dvs.? 23.? 14.M. . Prietenii spun ceva ce vă face să vă uitaţi unul la altul.

Punctul din mijloc. într-o parte descreşte către acei puţini care sunt foarte nefericiţi în căsătorie.A.Testul de adaptare maritală Locke-Wallace (L. iar pe cealaltă parte către acei puţini care trăiesc o fericire şi o bucurie extremă în căsnicie.WALLACE) Instructaj: Încercuiţi punctul de pe scala prezentată mai jos care descrie cel mai bine gradul de fericire (mulţumire) actual al căsniciei dvs. luând totul în considerare. pentru întrebările de mai jos. LOCKE şi M..W. şi partenerul dvs. 0 Foarte nefericit (nemulţumit) 2 7 15 Fericit 20 25 Foarte fericit (mulţumit) 35 Stabiliţi gradul aproximativ de înţelegere sau neînţelegere între dvs. iar scala.T) (tradus şi adaptat după HARVEY J. „fericire” reprezintă gradul de mulţumire pe care majoritatea oamenilor îl obţin în căsnicie. Întotdeaun a de acord Alocarea finanţelor familiei Subiecte de recreere Demonstrarea afecţiunii Prieteni 5 5 8 5 Aproape întotdeaun a de acord 4 4 6 4 Dezacord ocazional 3 3 4 3 Dezacor d frecvent 2 2 2 2 Aproape întotdeau na dezacord 1 1 1 1 Întotdeau na dezacord 0 0 0 0 . încercuind un număr pentru fiecare întrebare.M.

să stea acasă 12. şi partenerul dvs. să fiţi tot timpul pe punctul de a pleca (în mişcare) 2. soţia cedează 3. preferă: 1. vă angajaţi împreună în probleme exterioare: 10. să fie tot timpul pe punctul de a pleca (în mişcare) 2. În timpul liber preferaţi. bun sau potrivit) Filozofia de viaţă (mod de a convieţui) 15 5 12 4 9 3 4 2 1 1 0 0 5 4 3 2 1 0 9.Relaţii sexuale Convenţionalism (comportament corect. în foarte puţine 11. să staţi acasă Partenerul dvs. în general: 1. în toate 8. soţul cedează 2. Dvs. Vă doriţi vreodată să nu vă fi căsătorit? 0 Frecvent 3 Ocazional 8 Rar 15 Niciodată 13. de obicei ele se soldează cu: 0. Dacă ar fi să o luaţi de la capăt credeţi că: . înţelegere prin compromis mutual 10. în nici unele 11. Cînd apar nînţelegeri. în unele dintre ele 3.

care s-a dovedit a fi foarte bună cu o corelaţie de 0.? 0. v-aţi căsători cu altă persoană 1. mediu D. nevoile? A. aproape niciodată 20. a avut o validitate de grup cu scoruri diferenţiind cupluri adaptate şi neadaptate. puţin (slab) B. Locke-Wallance. 1. Există de asemenea probe ale validităţii concurente.A.M. 14. v-aţi căsători cu aceeaşi persoană 0.T.15. un instrument al adaptării viitoare prezise. în tot Notă: Consistenţa internă a fost estimată folosind formula Spearman-Brown.W. Vă confesaţi partenerului dvs. LANER) Instructaj: Vă rog să marcaţi pe foaia de răspuns litera care corespunde cel mai bine întrebării respective. în majoritatea problemelor 10. rar 10. Scala L. Cât de bine vă satisface partenerul dvs.90. Scala măsurării satisfacţiei în relaţie ( R A S) (tradus şi adaptat după MARY R. cu scoruri corelând cu „Testul Predicţiilor maritale”. E. C. foarte bine . nu v-aţi căsători deloc.

nu prea mult B. foarte satisfăcut 3. În ce măsură această relaţie v-a satisfăcut aşteptările iniţiale? A. C. E. C. mediu D. C. excelentă 4. în totalitate 6. E. foarte des 5. E.? A. slabă B. mediu D. nesatisfăcut C. În comparaţie cu majoritatea relaţiilor. câteodată D.? A. cât de satisfăcut sunteţi de relaţia dvs. E. medie D.2. Cât de mult vă iubiţi partenerul? A. aproape deloc B. cât de bună este a dvs. C. mediu . niciodată B. În general. Cît de des vă doriţi să nu fi început această relaţie? A.

mediu D. foarte puţine B. R.A.S.S. a avut o consistenţă internă foarte bună cu un alpha – 0. foarte multe Notă: R. C. are o validitate predictivă bună făcând o distincţie semnificativă între cupluri ce au stat împreună ori s-au despărţit.? A.A. foarte mult 7. E.D.S. E. Câte probleme există în relaţia dvs.87. Nu există date despre stabilitate R. a avut de asemenea un număr de subscale ale scalelor atitudinilor în dragoste şi a Scalei Adaptării Siadice.A. .