You are on page 1of 2

MIGRAŢIA POPULAŢIEI Mişcarea totală a unei populaţii se compune din mişcarea naturală şi mişcarea migratorie.

Populaţia unei ţări sau a unei unităţi administrativ teritoriale îşi modifică numărul nu numai ca urmare a naşterilor şi deceselor, ci şi în urma imigrărilor şi emigrărilor. Fiind parte a mişcării totale a unei populaţii, migraţia interesează nu numai demografia, ci şi sociologia, care studiază fenomenele de adaptare sau aculturaţie a persoanelor migrante, influenţa migraţiei asupra structurii populaţiei, a instituţiilor sociale etc. Migraţia reprezintă forma principală a mobilităţii geografice a populaţiei, constând din schimbarea definitivă a domiciliului stabil. Legat de acesta, avem localitatea de origine (de plecare), respectiv localitatea de destinaţie (de sosire). Se apreciază că există factori de „atracţie” care determină aşezarea migranţilor într-o localitate sau regiune: disponibilitatea unor locuri de muncă în primul rând, facilităţi pentru un venit mai mare, condiţii favorabile de a obţine o educaţie, motive confesionale, război, terorism etc. În mişcarea migratorie pot exista factori de intervenţie între punctul de origine şi cel al destinaţiei cum ar fi: obstacole, facilităţi (a autorităţilor cu deosebire). Migraţia poate fi externă şi internă, după cum localitatea de destinaţie se află pe un alt teritoriu, stat decât localitatea de origine, respectiv localitatea de destinaţie se află pe acelaşi teritoriu, în acelaşi stat cu localitatea de origine. Putem avea imigraţie, când migraţia este privită din punctul de vedere al localităţii de destinaţie (persoanele imigrante) şi emigrare când migraţia este privită din punctul de vedere al localităţii de plecare (persoane emigrante). Migraţia poate fi voluntară sau dirijată de stat. Migraţia dirijată de stat a unor grupuri etnice sau sociale se numeşte colonizare. Migraţia forţată a unor indivizi sau grupuri etnice, prin voinţa unui dictator, se numeşte deportare. La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul veacului al XVIII-lea în sudul Banatului s-au stabilit numeroase familii de sârbi, plecate din cauza confruntărilor militare din Balcani. În aceeaşi perioadă, în Banat s-au aşezat numeroase familii româneşti din Oltenia. În total, cercetătorii au identificat 22 de localităţi bănăţene populate cu români originari din Oltenia. De altfel veacul al XVIIIlea se caracterizează printr-o intensă mişcare demografică dintr-o parte în alta a provinciilor româneşti. În Banat, în secolul al XVIII-lea, pentru a stimula industria extractivă, Habsburgii au recurs la colonizarea de populaţie germană (şvabii). După 1775, în nordul Bucovinei anexată de Imperiul Austriac, Curtea de la Viena a colonizat populaţie ruteană (ucraineană), înzestrată cu o serie de privilegii. În Basarabia anexată de Rusia ţaristă în 1812, Curtea de la Sankt Petersburg a dirijat, timp de mai multe decenii, a politică de colonizare a populaţiei ruseşti, mai ales în mediul urban. Un fenomen specific sec. XX este migraţia populaţiei din mediul rural spre oraşe. Exodul populaţiei rurale spre mediul urban a fost determinat de condiţii economice, deoarece oraşul, prin fabricile, uzinele sale, oferea multiple posibilităţi de angajare şi condiţii decente de viaţă, precum şi numeroase posibilităţi de petrecere a timpului liber (de distracţie). Fenomenul migraţiei populaţiei spre oraşe a fost caracteristic şi României în perioada regimului comunist, când în foarte multe localităţi rurale au plecat aproape toţi tinerii, rămânând în mediul rural doar populaţia de vârsta a treia. În SUA şi în statele din Europa Occidentală, actualmente majoritatea populaţiei (între 50-80%) trăieşte în mediul urban, uneori în metropole de 10-20 milioane de locuitori. Din România, după Revoluţia din Decembrie 1989, datorită dificultăţilor economice generate de tranziţia la economia de piaţă, sute de mii de locuitori, au emigrat temporar sau definitiv în SUA, Canada, Australia sau în state

Atât timp cât va exista un decalaj economic între ţara noastră şi ţările dezvoltate. Italia. în căutarea unui loc de muncă bine plătit şi în speranţa unui trai mai bun. Germania). Franţa. propensiunea spre emigrare nu se va diminua. .din Occident (Spania. Marea Britanie.