CUM SE REDACTEAZĂ O LUCRARE ȘTIINȚIFICĂ

Indiferent de subiectul ei, o lucrare științifică trebuie să respecte anumite norme de întocmire a aparatului de note și a bibliografiei, precum și niște norme de tehnoredactare. Aceste din urmă sunt variabile, de obicei fiind fixate de către cei care solicită lucrarea (comitetul unei publicații periodice, organizatorii unei conferințe etc.). La Facultatea de Litere din Cluj, cutuma academică pretinde redactarea cu TNRoman de 12 pct, spațiat la 1,5 rânduri pe o pagină cu margini uniforme de 2,5cm, cu excepția celei din stânga, de 3cm (aici se leagă lucrarea de obicei). Normele de întocmire a sistemului de referințe sunt însă fixe, funcție de sistemul ales, care trebuie respectat întocmai de la începutul până la sfârșitul lucrării. 1. Sistemul european (francez), recomandat tradiţional de Academia Română

BIBLIOGRAFIA se întocmeşte alfabetic (numerotată sau nu), după numele autorilor, cu menţionarea opţională (între paranteze drepte) a anului în care a apărut prima ediţie a cărţii, după modelul: Nume, Prenume, Titlul cărții, Editura, Locul, Anul ex.: Blaga, Lucian, Experimentul şi spiritul matematic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 [1969] - titlul cărţii se scrie cu litere cursive (italice), despărţindu-se prin virgulă atît de numele autorului, cît şi de indicaţiile de editare - în cazul antologiilor sau al volumelor colective, enciclopediilor, dicționarelor, numele antologatorului este urmat, între paranteze, de indicaţia: (ed.) sau (coord.) dacă este un singur editor/ coordonator sau (eds.), (coord.) dacă sînt mai mulţi, ex.: Brunn, Alain (ed.), L’auteur. Textes choisis et presentés, Flammarion, Paris, 2001 - titlurile de publicații periodice (reviste şi ziare), precum şi titlurile articolelor din periodice sau din culegeri şi antologii de texte se dau cu caractere normale, între ghilimele, ex.: Cesereanu, Ruxandra, “Provincia cărturarilor”, în “Familia”, vol. 13, anul LXXI, iunie-iulie, nr. 3-4/2003, p.11 SAU: Booth, Wayne C., “La seduction entre les lignes” în Alain Brunn (ed.), L’auteur. Textes choisis et presentés, Paris, Flammarion, 2001 -în cazul periodicelor se recomandă citarea, acolo unde este posibil, inclusiv a volumului, anului și datei de apariție (vezi cu roșu în exemplul anterior din „Familia”) APARATUL DE NOTE: poate fi alcătuit doar din note de subsol, respectiv note de final, sau şi din note de subsol, şi din note de final. În acest ultim caz, notele de final sînt cele mai importante, notele de subsol rezervîndu-se unor comentarii legate de traducere, polisemii etc.

Trebuie evitate traducerile duble. cu menţionarea obligatorie a numărului paginii. – înseamnă “opera citată”. Ibid. cu aceeaşi operă (în nota 5.idem sau id. p. – înseamnă “în acelaşi loc” şi referă la lucrarea şi pagina menţionate în nota imediat anterioară. Se foloseşte dacă numele autorului este recurent în note consecutive. la nota 5 reţinem doar: . este obligatoriu să folosim respectiva traducere. Ideal este ca. cit. adresată unui public specializat și dacă limba din care se citează este de mare circulație internațională.. www. la notele 3 şi 4 se trimite la alţi autori. vom folosi titlul operei la care trimitem. adică citarea lui Jean-Paul Sartre după un volum în engleză: se va folosi fie originalul francez. se dau în notă toate indicaţiile din bibliografie.prima ocurenţă în note a unui autor. ibidem nu este posibilă. departajate pe secţiuni marcate prin titlurile capitolelor în care apar – caz în care numerotaţia nu se reia la fiecare început de capitol – sau la fiecare final de capitol. . Pentru că referă la un titlu de operă. . lucrări etc. Atunci. „Titlul articolului”. care se dă în ordinea obişnuită.adresasiteului. Utilizarea acestei trimiteri este posibilă numai dacă bibliografia nu conţine mai multe titluri ale aceluiaşi autor (caz în care.op. . fără virgulă.cit. Bucureşti. se dă complet. iar la subsol se va oferi traducerea citatului. Editura Humanitas. Experimentul şi spiritul matematic.34).. există notele 3 şi 4 care referă la altceva. cu menţionarea în notă a numelui respectivului autor. Uneori se permite ca traducerea să lipsească: dacă lucrarea este de strictă specialitate.pentru referințele de pe internet (webografice). la primul citat de acest fel.cit. aceste citate vor apărea în text în original și vor fi marcate cu notă. pentru că între prima ocurenţă a unui autor. – înseamnă “acelaşi autor” şi referă la autorul menţionat în nota imediat anterioară. de pildă). sau loc. “locul citat”.cit. şi ocurenţa a doua a aceluiaşi autor. Se foloseşte dacă numele operei este recurent în note consecutive. exact ca în bibliografie (cu excepția numelui.Notele de final pot apărea la sfîrşitul lucrării. nota de subsol să menţioneze: „Citatele din lucrările în alte limbi decît limba română apar în traducerea autorului acolo unde nu se menţionează traducătorul. respectiv lucr. dar la o pagină diferită. fără alte indicații). cu opera lui (în nota 2. respectiv “lucrarea citată”. în limba română. dacă referinţa este aceeaşi lucrare.ibidem sau ibid. din lucrări în alte limbi. ABREVIERI necesare în redactarea notelor: . De cîte ori apare o referinţă nouă. Dacă cităm în text. în traducerea noastră.: la nota 2 avem: Lucian Blaga.” Dacă citatul este dintr-o carte deja tradusă în limba română. după care următoarele ocurențe respectă tiparul bibliografic obișnuit . accesat ultima dată pe data de xxxx. fie traducerea românească. caz în care numerotaţia reîncepe de la 1 cu fiecare nou capitol.: ex. se dă cu cursive pentru că referă la o operă şi se foloseşte dacă utilizarea lui Idem. se menţionează şi noul număr de pagină (ex. în loc de op. data publicării articolului. p. 1998. să spunem). la URL: http://toata_bara_de_link a paginii. se dă cu caractere cursive (italice). 27. prima trimitere se face respectând tiparul: Prenume Nume. după modelul Prenume Nume).

sau s. unde apare o subliniere în citatul dintr-un autor. conceptul) pe care îl susţinem în text. Nota va conţine indicaţia după modelul bibliografic. unde ideea este prezentă. acolo unde operăm nota. ediţia a 14-a. sistemele Chicago sau MLA se bazează pe perechi de referinţe: dacă primul termen al perechii este intrarea bibliografică. – L. Zur Farbenlehre. de aceea. De fapt. cu operele lor. vom marca o notă.subl.a. – C. dacă trebuie să cităm fragmente care conţin greşeli de gramatică. trimit la nota anterioară. op. sau chiar a mai multor autori. apud Lucian Blaga. urmat de numele unui singur autor. numele. dar nu în citat). de exprimare. introduce câte o mini-bibliografie pe o anumită temă pe care o atingem în argument. pentru a da în notă autorul şi opera din care este extras un citat din textul nostru. Sistemul american bazat pe Chicago Manual of Style. sopra sau v. p. Editura Humanitas.apud – înseamnă “după” sau “după cum apare la” şi se utilizează pentru citatele preluate. într-o lucrare unde susţinem ideea că autorul este o ficţiune. 1993 şi MLA Handbook for Writers of Research Papers. sînt urmate de o liniuţă de despărţire după care urmează iniţialele celui care face sublinierea şi se dau între paranteze în corpul textului.cf.a. titlul şi restul indicaţiilor din bibliografie. utilizate într-o notă.. iar în corpul notei vom da: Cf.(sic!) – se dă în corpul textului. respectiv subl. .v.. al doilea va fi notaţia din text. inexactităţi recunoscute etc. Dacă sistemul francez lasă o oarecare autonomie bibliografiei faţă de aparatul de note (practic toate titlurile şi indicaţiile de editare apar în note.Lucian Blaga.m. respectiv “vezi şi”.) pentru autorul Lucian Blaga sau (s. adică referă la un autor. Descrierea acestui sistem conţine.cit.439. Nu se foloseşte cf.. 39. nota va conţine. operă. conceptul) pe care îl susţinem în text.m. cf. . cu titlul operei (după modelul din bibliografie) unde apare această idee. Bucureşti. . care se află în bibliografia noastră. fără altă menţiune. dacă acestea sînt corect elaborate). (s..passim – înseamnă “fără loc precizat. 2. Cu cf. University of Chicago Press. Cutare Xulescu . ex: Johann Wolfgang Goethe. dar în loc de pagină apare passim . sau v.188. întîi . anacronisme. respectiv v. cu cuvintele noastre (sau în parafrază.m.aut. infra – înseamnă “vezi mai sus” şi “vezi mai jos” şi. în trecere” şi referă la la lucrarea sau lucrările în care apare argumentul (ideea. pagină. 1812. pagină citat(e) de un alt autor.B. referă la lucrarea sau lucrările în care apare argumentul (ideea. Dacă vrem să dăm referinţele unui citat din text. . p. ediţia a 6-a). De exemplu. operă: ex. respectiv următoare.. şi – înseamnă “confer” sau “vezi”. menţionarea paginii sau a paginilor este opţională. 1998. p.X) pentru comentatorul lui Blaga. Experimentul şi spiritul matematic. cu numărul paginii menţionat obligatoriu. operă. sau s. înseamnând că argumentul nu este precizat la o pagină anume.

: Blinksworth. după anul apariţiei. Roger.dacă avem autori cu acelaşi nume. doar primul suferă inversiunea Nume. calea de acces sau directoarele (data accesării) ex: Burka. Este important de remarcat că.P. Blinksworth.utopia. aparatul de note se reduce.com/talent/lpb/muddex/essay (2 august 1996). adică protocolul şi adresa.F. le vom numerota literal în bibliografie. 23) spre deosebire de (Blinksworth. ci prin punct. A. Wortmaster (eds. Converging on the evanescent.pentru sursele citate de pe internet (webografice). 1953. BIBLIOGRAFIA se întocmeşte alfabetic la sfîrşitul lucrării. APARE ÎN TEXT DREPT: (Collins şi Wortmaster 1953. fără notă. Geoffrey şi Matthew D. Prenume. (Data documentului. Emergent blah-blah. Indicaţiile nu se despart prin virgulă. ex: (Blinksworth. 1987a. APARE ÎN TEXT CA (Burka 1993) .după numele autorului. (1993). Familia 3-4/2003: 11 APARE ÎN TEXT CA (Cesereanu 2003. Farthington Pennyloss. Ruxandra. dacă este important. “A hypertext history of multi-user dimensions”. 127) . 11). 1987.pentru articolele din periodice: Cesereanu. imediat ce am încheiat ghilimelele. “Provincia cărturarilor”. nu şi la cele care precizează referinţa. L. dar cu prenume diferite. San Francisco: Threshold Publications CARE APAR ÎN TEXT CA: (Blinksworth 1987a. ex. practic.intrarea bibliografică şi apoi felul în care este aceasta utilizată în corpul tex tului. . http: //www. dacă diferă de data accesării). dacă este cazul. ex. Pennyloss.dacă sînt mai mulţi autori sau mai mulţi editori ai aceleiaşi lucrări.: Collins. Versiunea sau numărul file-ului. 1998. lucrări diferite. 2003.toata_bara_de_link. Intrarea bibliografică va avea modelul: ex. 23). Titlul lucrării complete. dacă este accesibil. The collected works of C. Numele autorului. în acelaşi an. 478) . respectiv (Blinksworth 1987b. între paranteze drepte. ca: ex. numele celorlalţi se dau în ordinea obişnuită. MUD history. R. anul primei apariţii a respectivei cărţi. 213) . care altfel nu apare. 1987. Roger. dăm formatul: ex. de obicei în cazul lucrărilor considerate “clasice”. (Ediţia sau revizuirea. (Blinksworth 1987. “Titlul documentului”.). Roger. în text este necesară şi indicarea iniţialei prenumelui. San Francisco: Threshold Publications Un citat de la pagina 23 a acestei lucrări va apărea în corpul textului. După anul ediţiei consultate se poate menţiona. San Francisco: Threshold Publications Blinksworth. Prenumele (sau iniţială). 1987b. Converging on the evanescent. Boston: C. dacă e cazul).dacă avem la acelaşi autor. 23) . www. numai la notele care conţin comentarii pe care le considerăm necesare. utilizînd acest sistem.

înainte de menţionarea bibliografiei.antologatorii se dau în bibliografie urmaţi de paranteza (ed. Wayne C. antologat în L’auteur. în Brunn (ed. 2001. Booth. iar a doua pentru autorul care citează: ex. dr. deși mai tradiționalist. 2001. mai sus). iar la subsol se poate oferi traducere cu menționarea (v.) 2001. Mihaela Ursa. “La seduction entre les lignes”. Wayne C. 1998 [1969]. şi una pentru culegere: ex. nerecomandându-se traducerea autorului. 219-223. Wayne C. Textes choisis et presentés. în Brunn (ed. Indiferent de sistemul utilizat (care trebuie să fie acelaşi de la începutul pînă la sfîrşitul lucrării).) dacă sînt mai mulţi. Dacă lucrarea din care cităm este deja tradusă în românește. una pentru titlul articolului (ca mai sus). eliberează mult pagina de obstacole referențiale. OBSERVAȚII GENERALE: Notele se spaţiază la fel. . Booth. recomand introducerea unui pasaj de text care să clarifice pentru ce variantă de organizare a aparatului critic s-a optat. 220). Booth. Textes choisis et presentés par Alain Brunn (ed. Blaga. “La seduction entre les lignes”. “La seduction entre les lignes”. Pentru traducerile care nu ne aparţin. este utilizat pe scară largă în România. 188 APARE IN TEXT CA: (Goethe 1812. Zur Farbenlehre. APARE IN TEXT CA: (Booth 2001.pentru citatele împrumutate. Facultatea de Litere. fiind mai prietenos în lectură și presupunând un număr mai mic de semne (de vreme ce accentul cade pe întocmirea bibliografiei). Experimentul şi spiritul matematic. a paternității traducerii. Cluj-Napoca) .pentru studiile din antologii sau culegeri: ex. 221) . 2001. Sistemul al doilea. Paris: Flammarion.) 2001. La această din urmă formulă este necesar să creăm două intrări bibliografice. 1812.. ce traduceri s-au folosit (sau. 219-223. L’auteur. . dacă avem traducerea autorului) şi cum s-au citat sursele de pe internet.SAU (tot pentru situaţia de mai sus). Johann Wolfgang. american. pentru care sistemul european nu are recomandări diferite.). dar se culeg cu caractere de 11. Primul.pentru citatele în alte limbi din corpul textului se marchează notă. . se creează în bibliografie tot două intrări. sau (eds. (Alcătuit de lect. 439. 2001. Bucureşti: Humanitas Goethe. ca în sistemul anterior. nota de subsol va menţiona traducerea utilizată. în Blaga 1998. Paris: Flammarion APARE IN TEXT TOT CA: (Booth 2001. este posibil: ex. ca în sistemul european. dacă nu vrem să utilizăm apud sau citat de în notă de subsol. una pentru autorul citat. 219-223 Brunn. la care se referă nota. este obligatorie utilizarea traducerii existente. după caz. Alain (ed). Lucian. 439).). dar în text se dă indicaţia corespunzătoare autorului cuprins în antologie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful