You are on page 1of 110

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

TEHNICI

ŞI METODE ALE

DECIZIEI ADMINISTRATIVE

Lect. univ. dr. ŞERBAN CERNAT CLAUDIA

BRAŞOV 2012-2013

CUPRINS
CURS 1 ASPECTE PRELIMINARE PRIVIND ACŢIUNEA UMANĂ Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 2 DECIZIA POLITICĂ ŞI POLITICILE PUBLICE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 3 ACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 4 ORGANIZARE ŞI METODE ÎN ACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 5 DECIZIA ADMINISTRATIVĂ- DELIMITĂRI CONCEPTUALE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 6 ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DECIZIONALĂ Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 7 CERCETAREA ŞI CLASIFICAREA DECIZIILOR ADMINISTRATIVE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 8 DECIZIA ADMINISTRATIVĂ- TRĂSĂTURI, OBIECT, COMPONENTE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 9 CONDIŢIILE DECIZIEI ADMINISTRATIVE. DUALITATEA: LEGALITATE-OPORTUNITATE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 10 LOGICA APLICATĂ ÎN DOMENIUL DECIZIEI Pag. 3

Pag. 8

Pag. 16

Pag. 22

Pag. 28

Pag. 35

Pag. 39

Pag. 44

Pag. 53

Pag. 56

ADMINISTRATIVE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 11 METODELE DELIBERĂRII ÎN LUAREA DECIZIILOR ADMINISTRATIVE Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 12 PREVIZIUNEA/PROGNOZA Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 13 METODE ŞI TEHNICI MANAGERIALE UTILIZATE ÎN LUAREA DECIZIILOR Întrebări Test grilă Bibliografie CURS 14 TEHNICI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A PROCESULUI DECIZIONAL DE GRUP Întrebări Test grilă Bibliografie Răspunsuri la testele grilă de evaluare/autoevaluare EXEMPLU DE TEST GRILĂ BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Pag. 65

Pag. 70

Pag. 74

Pag. 81

Pag. 86 Pag. 87 Pag. 94

CURS 1
ASPECTE PRELIMINARE PRIVIND ACŢIUNEA UMANĂ
Cuvinte cheie:      Act social Fapt social Acţiune eficientă Praxiologie Circuit acţional

Actul uman este un act social, deci motivele obiective şi subiective care-l călăuzesc pe om în proiectarea şi execuţia acţiunii se înscriu într-un cadru social dat. Ideea de " acţiune eficientă" a devenit aproape un termen obişnuit al demersurilor asupra socialului practicate în ultimele două secole, determinând apariţia unui mod pragmatic de abordare a explicaţiilor cauzale şi teleologice în mai toate domeniile ştiinţelor. Praxiologia, sau teoria acţiunii eficiente , al cărui scop este de a cerceta condiţiile de care depinde eficienţa maximă, reprezintă în gândirea filozofică contemporană una din direcţiile de cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale vieţii sociale

Pe parcursul întregii sale existenţe, de la naştere până la deces, orice persoană desfăşoară, în funcţie de statutul său, activităţi legate de sine sau în interesul altor persoane, dependente de ea, în cadrul unei colectivităţi mai restrânse sau mai largi, altfel spus realizează o activitate socială. 1 Evoluţia socială a cunoscut, pe întreg parcursul său, diverse forme de organizare, pe baza unor norme cu o puternică determinare şi putere, privind apariţia şi aplicarea lor, precum şi sancţionarea celor ce le încălcau. Actul uman este un act social, deci motivele obiective şi subiective care-l călăuzesc pe om în proiectarea şi execuţia acţiunii se înscriu într-un cadru social dat. Satisfacerea interesului general, public, ajunge să fie determinată de voinţa publică şi realizată, în cadrul general al acţiunii sociale, de un anumit număr de persoane organizate, în acest scop, într-o anumită structură, pe baza unor reguli specifice, respectiv, principii.2 Componenta elementară a acestei activităţi o constituie faptul social.
1

Gh. Teodorof Gh., Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrative-suport de curs , Ediţia a II-a, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti, 2008, p. 3 2 Gh. Teodorof, op. cit., p. 3

În antichitate Aristotel a pus bazele filosofiei acţiunii prin conceptele de scop şi mijloc. În epoca modernă Hume şi Kant au abordat problema mijloacelor acţiunii. Din aceste surse s-a alimentat gândirea filosofică de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi prima jumătate a sec. XX: pragmatismul şi instrumentalismul (Peirce, Dewey, James).3 O altă direcţie teoretică valorificată de gândirea acţionalistă porneşte de la Platon şi sofişti la care este prezentă noţiunea de artă utilă, concept fundamental pentru sistemele practice, idee reluată de enciclopediştii francezi din sec. XVIII, de logicieni şi economişti din sec. XIX ca John Stuart Mill, Wiliam Whewell, de filosofi naturalişti ca H. Spencer, preocupat de analiza conduitei oamenilor.4 Hegel are meritul de a fi înţeles mijlocul ca activitate, ca pe un termen mediu în relaţia de transformare a obiectului de către subiect. El condiţionează realizarea scopului de acţiune instituind triada de bază a actului uman: scop-mijloc-acţiune. Ulterior, Parsons şi Kotarbinski vor da schema generală a acţiunii umane: agent (actor, autor)mijloace-scop-obiect (existent)-situaţie-realizare5. Ideea de "acţiune eficientă" a devenit aproape un termen obişnuit al demersurilor asupra socialului practicate în ultimele două secole, determinând apariţia unui mod pragmatic de abordare a explicaţiilor cauzale şi teleologice în mai toate domeniile ştiinţelor. Cu atât mai mult intervine această idee în ipostază de temei metodologic în elaborarea strategiilor de dezvoltare.6 În jurul conceptului de acţiune umană s-au ivit întotdeauna controverse. Alfred Victor Espinas a pus pentru prima oară bazele unui studiu analitic al acţiunii umane pe care o numeşte praxiologie. Praxiologia, sau teoria acţiunii eficiente, al cărui scop este de a cerceta condiţiile de care depinde eficienţa maximă7, reprezintă în gândirea filozofică contemporană una din direcţiile de cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale vieţii sociale. Interesul discursului filosofic actual pentru asemenea cercetare izvorăşte îndeosebi din valoarea operaţională şi metodologică pe care ea o are pentru toate compartimentele ştiinţei ce au preocupări de ordin aplicativ. Praxiologia reprezintă deci ştiinţa care studiază structura şi eficienţa acţiunii umane, şi din punct de vedere etimologic termenul derivă din limba franceză: praxiologie8. Ca disciplină teoretică, praxiologia este totodată metodologie, ea oferind instrumente algoritmice pentru sporirea gradului de eficienţă a acţiunii. În obiectul praxiologiei, cercetările fundamentale vizează scopuri aplicative. Ca teorie generală a acţiunii eficiente, praxiologia este o ştiinţă multidisciplinară, cumulând cunoştinţe din toate celelalte ştiinţe. Dintre acestea, se remarcă, în primul rând, întregul grup al ştiinţelor acţiunii (ştiinţele tehnice, economice, agricole, medicale, ştiinţele educaţiei şi instrucţiei, ştiinţele administrative şi de organizare a societăţii)9 .
3 4

N. Bujdoiu, Sociologie juridică, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001, p. 107 N. Bujdoiu, op.cit., p. 107 5 N. Bujdoiu, op.cit., p. 108 6 Gh. Teodorof, op. cit., p. 3 7 Ion Tudosescu, Acţiunea socială eficientă, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 62. 8 Ioan Oprea ş.a., Noul dicţionar universal al limbii române , Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2008, p. 1219 9 Ion Tudosescu, op. cit., p. 82.

Analiza lor ne prilejuieşte, în primul rând, constatarea existenţei unui evantai complex de discipline particulare cu un caracter nemijlocit acţional, atât practice cât şi teoretice – fiecare dintre acestea având, după cum s-a sugerat în schema anterioară, o legătură strânsă cu ştiinţele particulare ale existenţei şi, respectiv, cu ştiinţele generale. Aceasta pentru că, ştiinţele acţiunii nu cercetează un anume fragment al existenţei (naturale, sociale, umane), ci doar relaţia acţională dintre agent şi actor, accentul principal în demersurile praxiologice fiind pus pe aspectele de natură normativmetodologică ale acestei relaţii, în funcţie de mijlocirea cărora se scontează provocarea unor niveluri superioare de eficienţă ale actelor umane productive10. Conceptul de acţiune eficientă oferă modelul cel mai adecvat al determinismului social, în configurarea căruia interferează raporturi cauzale şi de condiţionare ( acţionând din necesitate) cu raporturi teleologice (acţionând, din libertate) – prin intermediul cărora determinismul vieţii sociale se realizează ca expresie a unităţii dintre subiect şi obiect. Ceea ce, pe scurt, înseamnă că principiul determinismului are o dublă semnificaţie în abordarea procesului acţional: o valoare explicativă în baza lanţului praxiologic şi o valoare metodologică în definirea obiectului şi problematicii praxiologiei.11

Structura acţiunii sociale Din observaţiile şi precizările în legătură cu obiectul praxiologiei şi din analiza fundamentului cauzal al unităţii dintre nomologic şi psiho-sociologic, dintre teleologic şi axiologic în proiectarea şi realizarea eficientă a acţiunii umane au rezultat premisele principale pentru elaborarea unei scheme generale a structurii lanţului praxiologic12. Termenii primari ai relaţiei acţionale. Acţiunea umană eficientă este o relaţie productivă a omului, în raporturile sale cu mediul natural şi social de existenţă. Ea se structurează ca o relaţie cauzală între subiect şi obiectul acţiunii, iar rezultatul ei are valoare de produs - care satisface necesităţi ale subiectului care o întreprinde. Spre deosebire de relaţiile cauzal - obiective din lumea naturală (directe şi univoce), relaţia cauzal - acţională umană (practica) este o relaţie materială indirectă şi biunivocă, efectul ei (produsul) fiind mediat de scopuri şi mijloace şi acţionând asupra autorului ei în calitate de factor existenţial structurant ( cauzal şi de condiţionare).13 Acest tip de relaţie are drept termeni primari ai circuitului acţional14: a) subiectul acţiunii - omul în ipostaza sa de agent; b) obiectul acţiunii - parte a existenţei care intră în preocupările acţionale ale agentului;
10 11

Gh. Teodorof, op. cit., p. 4 Idem, p.4 12 Ion Tudosescu, op. cit, p. 79. A se vedea şi Ana Rodica Stăiculescu, Mihaela Rus, Elemente de sociologie, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2001, p. 75-84. 13 Ion Tudosescu, op. cit, p. 170. A se vedea şi Peter L. Berger, Thomas Luckmann, Construirea socială a realităţii, Ed. Univers, Bucureşti, 2000, p. 39; David Beetham, Birocraţia, Ed. DU Style, Bucureşti, 1998, p. 129 şi p. 133. 14 Gh. Teodorof, op. cit., p. 5

Care este scopul praxiologiei? 3. d) fixarea atentă a scopurilor acţiunii. g) elaborarea şi perfecţionarea unor sisteme de norme. p. e) elaborarea de strategii riguroase de acţiune. h) stimulatorii pentru atingerea unui randament socio .un demers preferenţial anticipativ. op. c) motivarea temeinică teoretică a acţiunii.un ansamblu de instrumente ale procesului productiv. f) alegerea şi crearea mijloacelor potrivite de acţiune (unitatea dintre scop şi mijloc fiind principala condiţie de eficienţă a acţiunii). Teodorof. 5-6 .c) scopul . k) alegerea momentului şi condiţiilor optime pentru trecerea de la posibilitate la acţiune în realizarea produsului. pentru orice demers practic: a) testarea atentă a evantaiului de interese. Ce fel de relaţie este relaţia cauzal-acţională? 15 Gh.p.. b) luarea în considerare a tuturor câmpurilor valorice şi a motivaţiilor socio psihologice. l) considerarea produsului ca "obiect pentru subiect". cit. Ce reprezintă scopul? 5. întemeiat cognitiv în concordanţă cu acţiunile valorice ale agentului. Ce reprezintă acţiunea eficientă? 4. destinat servirii umane exemplare. probabilistică şi informaţională). i) perfecţionarea strategiilor decizionale (folosind tehnici de analiză logică. Factori şi criterii principale de eficienţă a acţiunii15 Din analiza verigilor lanţului praxiologic şi a corelaţiilor dintre acestea pot fi reţinute câteva criterii de eficienţă a acţiunii. Ce semnifică conceptul de praxiologie? 2. d) mijlocul .uman scontat. j) schimbări de mentalitate şi de metodă cu privire la activitatea de conducere. ÎNTREBĂRI 1.

juridice b. agricole. subiectul acţiunii. Cine instituie triada de bază a actului uman: scop-mijloc-acţiune? a. Principala condiţie de eficienţă a acţiunii este reprezentată de: a. Aristotel c. ştiinţele tehnice. ştiinţele educaţiei şi instrucţiei. Ştiinţele acţiunii sunt: a. Hegel b. un scop realizabil c. mijlocul acţiunii 5.TEST GRILĂ 1. Aristofan 2. medicale. . economice. agricole. scopul acţiunii. scopul. Platon b. un scop bine definit b. subiectul şi obiectul acţiunii c. agricole. Termenii primari ai circuitului acţional conţin: a. juridice. ştiinţele administrative şi de organizare a societăţii c. obiectul acţiunii. ştiinţele tehnice. unitatea dintre scop şi mijloc. Kant c. economice. Care mare filosof al Antichităţii a pus bazele filosofiei acţiunii exprimată prin conceptele de scop şi mijloc? a. ştiinţele tehnice. economice. medicale. b. Parsons 3. ştiinţele administrative şi de organizare a societăţii 4. mijlocul.

Litera Internaţional. Peter L. Elemente de sociologie. 2001 2. Bucureşti. Dacia Europa Nova. Sociologie juridică. Construirea socială a realităţii . Ion Tudosescu. Ed. Constanţa. 2000 4.a. Ioan Oprea ş. Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. Bucureşti. 1998 3. Lugoj. Teodorof. Ed.BIBLIOGRAFIE 1. Ed. Ediţia a II-a. Ed. Ex Ponto. Thomas Luckmann. Mihaela Rus. Gh. 2008 5. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. David Beetham. Bucureşti. 2008 7. Birocraţia. 2001 6. N. Bujdoiu. Ana Rodica Stăiculescu. Berger. 2000 . Ed. Ed. Univers. DU Style. Acţiunea socială eficientă. Noul dicţionar universal al limbii române. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrativesuport de curs. Bucureşti..

precum şi relaţia acestuia din urmă cu cetăţenii săi. 1998. Sergiu Tămaş. Univers. p. condiţionată de resurse şi de forţele care modelează şi determină exercitarea ei. 2000. Birocraţia. condiţionată de resurse şi de forţele care modelează şi determină exercitarea ei17. . cit. p. p. Ed. Ed. Bucureşti.CURS 2 DECIZIA POLITICĂ ŞI POLITICILE PUBLICE Cuvinte cheie:  Politică publică  Servicii publice  Management public  Resort social  Viziune Noţiunea de politic. înfruntare.. Contractul social. Teodorof. organizarea şi funcţionarea statului. OSCAR PRINT. 229. ca putere în general.14-16. manifestările şi orientările între păturile. cuprinzând şi opţiunile în favoarea anumitor mijloace considerate adecvate atingerii obiectivelor proiectate. precum şi relaţia acestuia din urmă cu cetăţenii săi. 1998. Jean . în sens restrâns. p. organizarea şi funcţionarea statului. politicul trebuie considerat în viziunea sa mai largă. p. 1998. 2000. Noţiunea de politic. ANTET. respectiv capacitatea agenţilor şi instituţiilor sociale de a menţine sau transforma mediul lor social sau fizic. în sens restrâns. în legătură cu promovarea intereselor lor. politicul trebuie considerat în viziunea sa mai largă. DU Style. Politicile publice sunt decizii politice în favoarea unei anumite stări dorite. cuprinde domeniul asociat în mod tradiţional cu forma. Din punct de vedere decizional. Ed. Filipeştii de Târg. Politica reprezintă un domeniu al activităţii umane care vizează relaţiile. Democraţia şi ordinea globală. David Beetham. Ed. Ed. Bucureşti. consolidarea. respectiv capacitatea agenţilor şi instituţiilor sociale de a menţine sau transforma mediul lor social sau fizic.12-17. dezvoltarea şi menţinerea puterii şi pentru controlul funcţionării ei. cuprinde domeniul asociat în mod tradiţional cu forma. compromis. Jim Orford. în lupta pentru putere.16 Din punct de vedere decizional. p. Prospectiva socială. Esenţa unei politici publice constă în mobilizarea membrilor unei comunităţi în jurul unui acord permanent reformulabil obţinut prin dispută. Bucureşti. dar şi ale unei ţări faţă de alte ţări. 6 David Held.Jacques Rousseau. Psihologia comunităţii. negociere.128. 16 17 Gh. op. Victor. grupurile sociale şi alte organizaţii active dintrun stat sau dintre acestea şi cetăţeni în confruntările pentru cucerirea. ca putere în general. dar şi faptul că orice politică reflectă orientările cetăţenilor ce formează anumite grupuri (faţă de altele) în interiorul unei ţări. Bucureşti.151-162.

defineşte căile prin care agentul îşi urmăreşte scopurile pentru atingerea obiectivelor propuse. • să intervină în timp util. pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare şi a consecinţelor realizării acestuia şi care generează o anumită modificare de comportament al factorilor implicaţi. Dreptul administrativ al bunurilor. Rezultă că pentru a-şi elabora un model de viitor dezirabil şi strategii eficiente de acţiune. Sibiu. cu resursele şi capacităţile de care dispune. condiţiile etc. 1556 19 Gh. • să fie oportună. sistemele proprii de valori. New Jersey. Teodorof. 1995.. Ed. în limbajul curent. • să aibă un caracter realist. În primul rând din această definiţie rezultă că la nivelul guvernului are loc un proces de luare a deciziilor privind acţiunea sau inacţiunea într-un domeniu. trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: • să fie fundamentată ştiinţific. A Framework for Political Analysis. • să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior. indirect. Englewood Cliffs.a.21 Pornind de la definiţia dată de Easton.22 Una dintre consecinţele pe care Dye le desprinde din această definiţie este aceea că inacţiunea guvernului este la fel de importantă şi poate să aibă un impact la fel de mare asupra societăţii ca şi acţiunea guvernamentală. se înţelege planul de acţiuni coordonate în vederea atingerii unui scop sau abilitatea în a folosi toate mijloacele disponibile. favorabile în vederea atingerii scopului propus. Thomas Dye ajunge la concluzia că numai guvernele pot să aloce cu autoritate valori pentru întreaga societate şi. care să includă întregul câmp motivaţional. Bucureşti. New Jersey. în condiţiile date de oportunităţile şi ameninţările prezentate de mediul înconjurător. În consecinţa acestei idei se impun două observaţii. prin urmare că „ politica publică este tot ceea ce decid guvernele să facă sau să nu facă”. Prospectarea şi determinarea viitorului Opţiunea oamenilor pentru un anume model de viitor trebuie să ţină seama de interesele şi aspiraţiile proprii. p. Litera Internaţional.19 Esenţa procesului managerial în orice structură organizatorică a administraţiei publice o constituie decizia administrativă. Noul dicţionar universal al limbii române . De aceea. în alegerea variantei de acţiune îi apar hotărâtoare scopurile. p. cit. op. împrejurările.18 Strategia deci. 14 23 Claudia Şerban Cernat. având ca scop realizarea unui anume obiectiv. 7 21 David Easton . ll. Understanding Public Policy. 1965. Decizia în managementul public.. 2008. p.23 18 Ioan Oprea ş. ca fiind actul de opţiune şi de voinţă pentru un anumit mod de acţiune. oamenii trebuie să-şi propună planuri şi programe de acţiune. respectiv scopuri şi adeziuni valorice20. Definirea termenului de politică publică David Easton defineşte politicile publice ca fiind alocarea de autoritate a valorilor pentru întreaga societate. 7 20 Idem. 94 . Alma Mater. punându-se accentul. p. 2011. Decizia poate fi sintetizată. 29 22 Thomas Dye.Prin strategie. Ed. tocmai pe mecanismele de luare a deciziilor în interiorul structurilor ce formează guvernământul. din mulţimea de definiţii. p. Prentice-Hall. din mai multe alternative / strategii disponibile.

care face distincţia prin antiteză între sectorul de piaţă – care urmăreşte performanţe economice proprii măsurate în profit financiar. Astfel. termenul “policy” din limba engleză este identificat adeseori cu decizia. vizibil al acestui segment al politicului se foloseşte deseori termenul de public policy – politică publică.În prezentarea generală a domeniului politicilor publice pe care o face Jean – Claude Thoening se consideră că politicile publice definesc mai bine şi oferă o viziune mai largă asupra politicii în general. la împărţirea puterii politice. programele. concretă care se vede la lumina zilei şi pe care fiecare cetăţean o simte în fiecare zi. şi are şi o uşoară conotaţie peiorativă în special când apare sub forma “it’s just politics” – “este doar politică”. dar care nu are încă un statut consolidat. Ed Economică. act administrativ) a unei autorităţi legitim alese care se adoptă într-un cadru formal. p. în timp ce cea de a doua – reprezentată de adminstratori – pune în aplicare. 24 Marius Profiroiu – Politici Publice – Teorie. Probabil că. alocă resursele şi trasează direcţiile de dezvoltare. strategiile fie că este vorba de impozite. practică. responsabilii ministeriali – dezbate şi stabileşte priorităţile. Tocmai pentru a întări caracterul deschis. termenul a fost utilizat referitor la: • grupare de obiective şi programe desfăşurate de guvern într-un anumit moment (politica de alfabetizare. se adresează societăţii şi operează cu alţi indicatori de performanţă decât profitul financiar. Cuvântul englezesc politics se referă la alegeri (mai exact la “seducerea” electoratului de către candidaţi). construcţia de drumuri. O altă sintagmă folosită în limba franceză. este zona de penumbră a politicului sau spectacolul regizat al comunicării politice. Practic. între structuri guvernamentale. prin politică se înţelege o decizie formală ( lege. politica economică. termenul a fost utilizat pentru a se face referire la un domeniu al activităţilor publice ( politica sanitară. – şi un aşa numit sector care nu este de piaţă: non-marchand – şi care urmăreşte alte beneficii decât cel financiar. În limba franceză. De la managementul public se aşteaptă soluţii practice contra risipei financiare şi pentru creşterea productivităţii agenţilor publici. 14 . se foloseşte mai frecvent “management public” (întâlnit şi sub termenul de gestion publique). implementează politicile. Mai concret. Bucureşti. sunt măsurile administrative.Claude Thoenig. care întâmpină dificultăţi similare în găsirea unor termeni echivalenţi. sănătate. Din punct de vedere comportamental “o politică este o decizie care se caracterizează prin acţiuni şi conduite ale acelor care le îndeplinesc. politica educaţională) . politicile publice gravitează în două părţi: prima – reprezentată de partide. parlamente. ” [23] Diferiţi autori au folosit termenul de politică în funcţie de anumite aspecte sau elemente pe care doreau să le pună în evidenţă. la negocierile şi “târguielile” politice care se desfăşoară între partide. Din păcate limba română nu cunoaşte termeni adecvaţi pentru a distinge între politics şi policy. În ţările latine. de luptă împotriva fumatului) . etc. De asemenea. Într-un cuvânt este ceea ce se desfăşoară în spatele uşilor închise. În schimb termenul policy are o definiţie precisă: este politica efectivă. creşterea cifrei de afaceri etc. conform unor proceduri dinainte stabilite24. prima dificultate cu care se confruntă autorul român este cea a găsirii unor termeni echivalenţi cu cei folosiţi în limba engleză pentru traducerea termenilor politics / policy. 2006. este cea de “management de non-marchand”. susţine Jean. învăţământ etc. analiză.

18 Antonie Iorgovan. termenul de “politică” are înţelesul pe care îl are cuvântul “politics” în limba engleză. Hercules. centrale sau locale. Aşadar. op. prevenirea incendiilor. • politică publică mobilizează resurse pentru a genera anumite produse în societate. alege să facă sau să nu facă anumite lucruri pentru un domeniu specific. . ecologică. 2005. pentru domenii sau activităţi esenţiale ce se desfăşoară la nivel naţional. o politică publică presupune existenţa unui obiectiv ( interes) cu o recunoaştere largă în comunitate şi care impulsionează declanşarea procesului prin care 25 26 Marius Profiroiu. înfruntare. Ed. un discurs politic. În literatura română. Esenţa unei politici publice constă în mobilizarea membrilor unei comunităţi în jurul unui acord permanent reformulabil obţinut prin dispută. de concurenţă între partide. un program. Economică. compromis. putem spune că o politică publică. Ed. În acest context. p. urbană. putem spune că un guvern are o politică economică. energetică) • produsul activităţii guvernamentale (construirea de locuinţe ca produs al politicii de bunăstare socială) • impactul activităţii guvernamentale asupra societăţii prin politica de reducere a mortalităţii pe autostrăzi. Politici publice. Vol 1. • politică publică presupune o activitate care urmăreşte o finalitate sau un obiectiv mai general ori mai specific. adică pune în aplicare un ansamblu de intervenţii. citată. reabilitarea socială a toxicomanilor. ţară. Bucureşti. Drept Administrativ . 1993 p.se foloseşte pentru a desemna „fenomenele de luptă pentru putere.• legislaţie sau pachet de norme aprobate în legătură cu o anumită tematică ( legislaţie fiscală.altă utilizare a termenului “politică” se referă la înţelesul pe care îl are cuvântul policy din limba engleză. reprezintă produsul activităţii unei autorităţi investite cu putere publică şi legitimitate guvernamentală. pag. într-un cadru electoral sau în procesele decizionale “25. în vederea exercitării influenţei şi a ocupării unor funcţii de autoritate într-o colectivitate. 1-3 apud Ioan Alexandru 27 Luminiţa Gabriela Popescu. ca puteri publice. În toate aceste accepţiuni ale termenului de politică publică găsim elemente comune care permit reordonarea lor în felul următor: • Politica tinde să fie mai mult decât o decizie formală. negociere. • politică publică este adoptată de instituţiile politico-administrative şi contează pe garanţia guvernamentală. În concluzie. cuprinzând şi opţiunile în favoarea anumitor mijloace considerate adecvate atingerii obiectivelor proiectate. cum ar fi economia. Tratat elementar . În acest caz el reprezintă un cadru de orientare pentru o acţiune. fie la niveluri teritorial-administrative”27 Politicile publice sunt decizii politice în favoarea unei anumite stări dorite. ea reprezintă o grupare de decizii. Acest obiectiv este orientat către satisfacerea anumitor interese şi este purtătorul anumitor valori. Politica se poate prezenta sub mai multe forme:o reglementare juridică. 84 -85 . Spre exemplu. termenul de politică poate avea mai multe utilizări : . o formă de restructurare a serviciilor publice. de grupuri de interese. persoane. de categorii sociale.26 Importanţa politicilor publice Politica publică exprimă manifestările şi orientările definite de autorităţile statului.

Pentru grupurile de interes. practică. încât sunt satisfăcute din banii publici. astfel. p. Aceste efecte (rezultate. nu poate decât să accepte. 23 . Din acest punct de vedere este evident că politicile publice poartă caracteristica valorilor asociate doctrinei şi ideologiei partidului sau coaliţiei de partide aflate la guvernare. Ed Economică. 19 Adrian Miroiu. Deşi acest cadru nu este definit în mod explicit. În spatele unui act. a unui conţinut . sporirea abandonurilor şcolare) şi pe care le recunosc ca pe nişte probleme. poluarea aerului. Pentru generarea rezultatelor sau a produselor se mobilizează resurse. Aceste produse rezultă dintr-un proces de muncă şi de acţiune. un ministru se înscrie într-o politică publică pe termen mediu. p.părerile şi interesele celor ce se regăsesc în obiectivul fixat sunt aduse laolaltă. o politică în zona lor de interes poate fi un vehicul pentru participarea la discuţii În literatura franceză.o politică publică nu se reduce la un act punctual luat în considerare în mod izolat. Existenţa unei politici publice este rezultatul unor grupuri ce reprezintă “ government-ul”şi care identifică problema şi decid rezolvarea acesteia. un loc comun al comunităţilor. altele se află în afara acestei entităţi şi reprezintă marea lor majoritate acordând atenţie unor lucruri care se întamplă ( creşterea sarăciei. o structură de orintare relativ permanentă sau de referinţă pe care David Easton o numeşte “intenţiile mai generale ale autorităţilor” • Orientare normativă – activitatea publică nu este rezultatul unor răspunsuri aleatorii ci este expresia finalităţilor si preferinţelor pe care decidentul. în mod voluntar sau forţat de anumite imprejurări.activitatea publică provine din natura autoritară cu care este învestit actorul guvernamental. produse) sunt examinate de analist ca o problemă de cercetare pentru acţiune. realizăndu-se. de exemplu prin proceduri instituţionale (legi) sau prin discursul actorilor politici (programul guvernului sau al primarului) putem totuşi să reperăm legături între aceste acte. • Un program . în spatele unor activităţi se află un cadru mai general în care se integrează actul sau activităţile respective. un oraş determinat. Prin urmare. o politică publică reprezintă un program de acţiune guvernamentală întru-un sector al societăţii ori într-un spaţiu geografic: ordine publică. o ţară sau comunitate determinată în mod exact 28 Luminiţa Gabriela Popescu. Unele dintre acestea fac parte din “government”. conştient sau nu. Soluţia acestor probleme ar putea fi o nouă abordare a acesteia . • Un factor coercitiv . Marius Profiroiu susţine ca fiind elocvent rezultatul acţiunii mai multor persoane. grupurilor şi cetăţenilor şi care reprezintă spaţiul public ţintă al politicii. 2006. prin acţiunile sale. sănătate. precizează că politica publică reprezintă răspunsul pe care guvernarea îl oferă acelor nevoi ale societăţii considerate de interes general şi de maximă importanţă. Ediura Punct 2001. Introducere in analiza politicilor publice. Acesta din urmă (actorul guvernamental) are o legitimitate a autorităţii legale sau exercită o constrângere care se bazează pe monopolul forţei. pentru că este responsabil. siguranţă rutieră. 28 29 Marius Profiroiu – Politici Publice – Teorie. analiză. Bucureşti. În literatura anglo-saxonă. De exemplu. 29 În concepţia acestor specialişti o politică publică reprezintă în acelaşi timp: • Un continut– activitatea publică apare sub forma unei esenţe. termenul “policy”simbolizează transpunerea priorităţilor politice şi a principiilor guvernului în programe şi punerea acestora în practică pentru a realiza schimbările dorite. există un consens relativ în rândul sociologilor şi politologilor cu privire la caracteristicile conceptului de politică publică.

b) politica publică trebuie să aibă etape intermediare care să exprime paşii parcurşi şi mijloace suficiente pentru a fi dusă la bun sfarşit. societatea civilă. iar pentru altii. ale cărei obiective vizează: 30 31 H. ca urmare. internaţionalizarea tehnologiei informaţiei etc. o ofertă specifică. O politică publică reprezintă un ansamblu de măsuri luate de o autoritate legală şi responsabilă care vizează imbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare a creşterii economice O politică publică se defineşte prin trei elemente distincte: a) politica publică trebuie să fie legitimă şi eficace. prin cetăţenii ale căror interese. Participanţii la viaţa publică: aleşi. a unei viziuni. factori specifici. Pentru unii. Editura Punct . Second edition. Open University Press. Colebath. guvernarea trebuie să îşi redefinească politicile. pag. p. însă direct conditionată de succesul reformei sistemului administrativ. situaţii sunt afectate de acte şi dispoziţii.31 Domeniul ştiinţelor publice se ocupă de studiul deciziilor politico – administrative de alocare a resurselor necesare satisfacerii intereselor comunităţii 32. politicile ( policy ) “pot fi un vehicul pentru a contesta ordinea existentă “30 Administraţia publică şi politicile publice Ideea ca instituţiile guvernamentale au ca principal obiect de activitate formarea şi aplicarea politicilor publice. presiunea exercitată asupra economiilor ţărilor slab dezvoltate. Ele pot acţiona ca un vehicul al controlului: oamenilor politici asupra birocraţilor. Viabilitatea performanţelor este. jurnalişti. folosesc termenul de politică publică pentru a descrie modul în care este organizată viata publică. Noile provocari globale: eliminarea sărăciei. însă. ca evidentă. 15 apud Marius Profiroiu Luminita Gabriela Popescu.6 32 Adrian Miroiu. ea este luată de cele mai multe ori. SNSPA Bucurest. experţi. aceasta trebuie să aibă scopuri precise şi perceptibile pentru cei administraţi. funcţionari. Policy. 2009. 23 . a pătruns cu dificultate în conştiinţa comună. indiferent cât de general este acesta. ei se aşteaptă ca aceste decizii să fie rezultatul unei poziţii generale. Suport de curs. Astăzi. independenţi de alte politici publice. protecţia mediului înconjurător. înalţilor funcţionari din administraţia centrală asupra restului personalului. impun creşterea importanţei administraţiei centrale şi locale. Mai mult. Politici Publice sectoriale. o politică publică corespunde unui domeniu de activitate având o cerere specifică. Guvernul Romaniei şi-a asumat responsabilitatea de a accelera reforma. nevoi specifice. politicile (policy) au legatură cu controlul. Introducere in analiza politicilor publice. c) politica publică trebuie să aibă ca rezultat un beneficiu pentru cetăţeni. Cetăţenii aşteaptă de la guvernele lor să ia decizii inteligente. pag. Din perspectiva managerială. 2001. programele şi proiectele în scopul dinamizării capacităţii de performanţă. 2002. prin urmare. strategiile. A lua decizii inteligente înseamnă a opera într-un cadru coerent. O politică publică este acea direcţie de acţiune sau lipsa acţiunii aleasă de autorităţile publice ca răspuns la o anumită problemă sau la un set de probleme interconectate. repartizarea neuniformă a cunoştintelor ştiinţifice. K.• Un resort social – o politică publică se defineşte prin resortul sau. În concluzie guvernele naţionale sunt singurele care datorită legitimităţii lor pot domina actualele probleme globale..

regasim acţiunile realizate de guvernământ pentru implementarea politicilor alese (de exemplu prin cheltuieli bugetare. modul în care viaţa acestora este influenţată de încercarea de implementare a unei politici. angajare de funcţionari. având în vedere activităţile guvernamentale. ce are în vedere satisfacerea preferinţelor cetăţenilor. De exemplu politicile publice sunt definite. Majoritatea problemelor care îşi află răspunsul în politicile publice sunt complexe ca urmare a mărimii sau anvergurii lor. aplicâdu-l la situaţii noi. ele sunt compuse din seturi de probleme. policy-maker. iar cel care preia politicile. iar cel de-al treilea nivel constituie ce-a de-a doua parte a definiţiei. poate mai mici. Politicile publice sunt considerate atât de cei care le crează. precum şi de cetăţeni. prin prisma influenţei pe care acele activităţi o au asupra vieţii cetăţenilor. • La al doilea nivel. ale căror soluţii pot fi ele însele contradictorii. . Definiţia politicilor publice ne permite să distingem trei niveluri diferite ale politicilor publice. Avantajul distingerii între aceste trei niveluri este acela de a lămuri direcţia de la mijloace înspre scopuri. cât şi cronologic. sunt greu de înţeles şi totodată greu de separat atât din punct de vedere logic.• • delimitarea responsabilităţii politice şi administrative a Guvernului. prin implicarea cetăţenilor şi prin creşterea eficienţei şi cooperării între instituţiile administrative. Cel mai adesea ele sunt răspunsuri la mănunchiuri de probleme încâlcite. În acest sens politicile au o valoare instrumentală. amelioararea calităţii politicilor publice pentru rezolvarea eficientă a problemelor. etc). Procesul politicilor publice. este cel care oprează în cadrul trasat. promulgari. adică nu sunt scopuri în sine şi nici bunuri în sine. Acest lucru are legatură cu ideea cadru sau model – politicile publice oferă călăuzire pentru o gamă de acţiuni interconectate dintr-un anume domeniu. în funcţie de gradul în care au un impact real asupra vieţilor cetăţenilor: • La un prim nivel avem alegeri de politici operate de către cei care deţin autoritatea de a folosi puterea publică pentru a influenţa vieţile cetăţenilor. este corelat cu activitatea guvernamentală. drept modalităţi de a rezolva probleme. fie prin intermediul unor agenţi. policy-taker. • La cel de-al treilea nivel regăsim impactul politicilor asupra cetăţenilor. ci instrumente sau unelte cu ajutorul cărora se rezolvă probleme de interes pentru comunitate. şi anume activităţile guvernamentale concrete sunt mijloace pentru implementarea unor modificări sociale al căror scop este satisfacerea preferinţelor cetăţenilor. Cel care concepe politicile. de catre Peters ca reprezentând: suma activităţilor guvernamentale realizate fie direct. Primele două niveluri sunt subcomponente ale primei părţi a definiţiei politicilor publice. indiferent dacă sunt de tip guvernamental. dat fiind ca sunt interconectate. este realizabil numai în circumstanţele unei creşteri a calităţii proceselor de elaborare şi implementare a politicilor publice. iar cel de-al doilea. Atingerea primului obiectiv presupune separarea managementului politic de cel administrativ. Ca o concluzie politicile publice au ca scop satisfacerea preferinţelor cetăţenilor. este cel care concepe acest ghid de acţiune. sau de a profita de oportunităţi. O politică publică se referă la un curs de acţiune. dar care. rezultatul acestor alegeri fiind o politică ce poate fi implementată practic. Se întamplă foarte rar ca politicile să răspundă unei idei izolate. de guvernanţă sau de alt tip.

alocarea de valori unei comunităţi prestabilite. decizia administrativă c. 5. 3. Ce reprezintă politica ? Ce exprimă sau cum se poate defini conceptul de politică publică ? Care sunt cele trei elemente distincte prin care se defineşte o politică publică ? Consideraţi că există legătură între decizia politică şi decizia administrativă ? Este influenţat modul de viaţă al cetăţenilor de implementarea unei anumite politici publice? TEST GRILĂ 1. favorabile în vederea atingerii scopului propus c. tehnica adoptării deciziei administrative 4.ÎNTREBĂRI 1.A. împrejurările. 3.T. planul managerial b. Ce semnifică conceptul de strategie? a. o serie de acţiuni pentru atingerea bunăstării generale a societăţii c. David Easton defineşte politicile publice astfel. planul de acţiuni coordonate în vederea atingerii unui scop sau abilitatea în a folosi toate mijloacele disponibile. condiţiile etc. planul de acţiuni în vederea atingerii scopurilor stabilite iniţial b. 4. Care este esenţa procesului managerial în orice structură organizatorică a administraţiei publice a. 2. alocarea de autoritate a valorilor pentru întreaga societate b. de către U. Alegerile de politici publice optime pentru societate se fac: a. o serie de instrumente. a. de către Preşedinte împreună cu Prim-ministru b.-uri . metode şi tehnici necesare atingerii scopului propus 2.

2011 15. Filipeştii de Târg. Second edition.Drept administrativ . Tratat elementar. Prospectiva socială. Ed Economică. Un resort social c. Ed. A Framework for Political Analysis. Litera Internaţional. 1993 8. Birocraţia. 2006 13.Ediţia a II-a.Editia a V-a. 2000 6.Dreptul administrativ al bunurilor. Hercules. 1998 11. Victor. Editura Universul Juridic. Antonie Iorgovan. un factor coercitiv. 1998 7. 2001 9. Sergiu Tămaş. David Beetham. Editura Punct. Bucureşti. Democraţia şi ordinea globală.. 2005 12. Bucureşti. Vol 1. 2002 3.14-16 14. Claudia Şerban Cernat. ANTET. Alma Mater. K. un factor coercitiv BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. un program. Prentice-Hall. 2000. Englewood Cliffs. David Held. Bucureşti. Universul Juridic. Bucureşti. Ed. Marius Profiroiu – Politici Publice – Teorie. orientare normativă. Ed. Psihologia comunităţii. Colebath. analiză.Drept Administrativ. Luminiţa Gabriela Popescu. Ed. Adrian Miroiu. de către cei care deţin autoritatea de a folosi puterea publică pentru a influenţa vieţile cetăţenilor 5. Ed. 2008 10. New Jersey. 2009 .. Un continut. David Easton . Bucureşti. Univers. Understanding Public Policy. p. revăzută şi adaugită.a. Ed. Ed. Ed.Politici publice.Jacques Rousseau. În viziunea unor specialişti o politică publică reprezintă în acelaşi timp: a. 1998 16. 1965 5. Policy. Open University Press. New Jersey. orientare normativă. un resort social b. Noul dicţionar universal al limbii române. Un program. OSCAR PRINT. H. Verginia Vedinaş. DU Style. Bucureşti. Contractul social.c. 2010 2. Economică. 1995 4. revăzută şi adăugită. Drept administrativ european . Ed. Thomas Dye. Ed.Introducere in analiza politicilor publice. ll. Sibiu. Bucureşti. practică . Jim Orford. Ioan Oprea ş. Jean . Ioan Alexandru.

215/2001 (republicată în 2007). care determină apariţia diferitelor ramuri de autorităţi în cadrul aparatului de stat34. Noţiunea de conducere include activitatea organizatorică necesară dirijării. De asemenea. Această activitate de „executare” constă din activităţi de conducere. Suntem în prezenţa unei activităţi organizatorice (de organizare a executării) atunci când un minister elaborează instrucţiuni pe care le reclamă un act cu forţă juridică superioară (lege. 1958. coordonării. Această activitate de „executare” constă din activităţi de conducere. motiv pentru care administraţia mai este considerată ca reprezentând tocmai activitatea organizatorică a statului. Bucureşti. suntem în prezenţa unei activităţi de punere în executare atunci când un primar emite o autorizaţie36. 24/2000 (republicată în 2010). în cadrul căreia aceste activităţi sunt reunite ţinând seama de acele trăsături specifice obiectului şi metodelor de exercitare a lor. din ansamblul activităţilor desfăşurate de stat. suntem în prezenţa unei activităţi de conducere atunci când Guvernul adoptă acte prin care coordonează activitatea ministerelor. T. Elemente de drept administrativ. Drăganu. cu cât o autoritate se găseşte pe o treaptă 33 34 M. .g din Legea administraţiei publice locale nr. Editura Ştiinţifică. 77 din Legea nr. înfăptuită de autorităţile publice. Drept constituţional. ca de altfel orice altă activitate fundamentală a statului 33. Activitatea executivă – formă (funcţie) fundamentală de activitate a statului Prin noţiunea de „formă fundamentală de activitate a statului” se înţelege o anumită grupă de activităţi. p. presupune. În sfârşit. atât cea de conducere cât şi cea de execuţie în concret. Astfel. Editura Didactică şi Pedagogică. şi desfăşurarea unor activităţi organizatorice. Anghene. p.CURS 3 ACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Cuvinte cheie:  Activitate executivă  Legalitate  Oportunitate  Actei administrative  Operatiuni tehnico materiale Activitatea executivă reprezintă acea formă fundamentală de activitate ce realizează puterea de stat şi care constă din executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora. activităţi de organizare a executării şi activităţii de executare în concret a legilor şi a altor acte juridice subordonate lor. punerea în executare şi executarea însăşi presupun măsuri organizatorice adecvate unei realizări eficiente. cu necesitate. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative 36 Art. 251. Bucureşti. decret. Activitatea executivă. îndrumării şi controlului sistemului respectiv. 1972. 35 Art. activităţi de organizare a executării şi activităţii de executare în concret a legilor şi a altor acte juridice subordonate lor. Raportul dintre activitatea de conducere şi cea de execuţie diferă în cadrul organelor administraţiei publice. Activitatea executivă reprezintă acea formă fundamentală de activitate ce realizează puterea de stat şi care constă din executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora. 9. înfăptuită de autorităţile publice. 63/5 lit. hotărâre guvernamentală) pentru a-i asigura o aplicare unitară35. În general.

şi desfăşurarea unor activităţi organizatorice. în ultimă instanţă. în baza unei împuterniciri stabilite expres sau tacit de lege. 40 Art. prin ordonanţe guvernamentale. intervenind „secundum legem”.5/2. art. punerea în executare şi executarea însăşi presupun măsuri organizatorice adecvate unei realizări eficiente. În acest sens un act de conducere care apare ca atare faţă de un organ inferior. fapte material-juridice şi operaţiuni tehnicomateriale) într-un mare număr şi într-o mare diversitate. . Activitatea executivă. acţiuni de natură organizatorică. p.ierarhică mai înaltă în sistemul administrativ. 41 T. depinde de sistemul de referinţe la care ne raportăm în cadrul ierarhiei administrative. absolut necesare realizării actelor cu forţă juridică superioară.este limitată la realizarea strictă a prevederilor stabilite prin lege. cu atât în activitatea sa vor fi preponderente actele şi faptele de execuţie. I. Bucureşti. în general. în special. 37 38 M. îndrumării şi controlului sistemului respectiv. 16/1976. abrogat prin Legea nr. Astfel. Editura Ştiinţifică. a). 1974. 24/2000 (art. Organizarea şi activitatea de stat…. coordonării. cu atât în activitatea sa vor precumpăni actele de conducere şi invers. Drăganu. de alte activităţi fundamentale ale statului şi.1/1.este supusă controlului legislativ exercitat în diferite forme. Ceterchi şi colab. ultim. de activitatea de exercitare a puterii legislative. poate să se constituie ca act de executare faţă de actele organului ierarhic superior celui care a adoptat măsura în cauză. motiv pentru care administraţia mai este considerată ca reprezentând tocmai activitatea organizatorică a statului. cu cât un organ de stat se găseşte la un nivel ierarhic mai scăzut în acel sistem. 6/1 din Legea nr. reprezintă o activitate de conducere hotărârea normativă a consiliului local şi constituie o activitate de executare emiterea hotărârii de numire în funcţia prevăzută de lege. Activitatea executivă a administraţiei publice are unele trăsături 38 care o deosebesc. Editura Ştiinţifică. din Decretul nr. activitatea executivă se caracterizează prin aceea că: . atât cea de conducere cât şi cea de execuţie în concret.este derivată. 1965. . . ca de altfel orice altă activitate fundamentală a statului 37. în general. Anghene.este organizatorică41 întrucât în orice situaţie administraţia desfăşoară. inclusiv pe cale primară. . 9. 31/1 lit. Aprecierea unei acţiuni ca fiind măsură de conducere sau de execuţie. presupune. Astfel. un caracter „nelimitat”40.are un caracter complex întrucât utilizează toate cele patru forme concrete de activitate (acte juridice. spre deosebire de activitatea legislativului. acte politice. chiar dacă şi administraţia recurge la reglementarea normativă a unor raporturi sociale39.. Elemente de drept administrativ. 296. Aceasta nu exclude însă posibilitatea ca la nivelul aceluiaşi organ să se poată adopta acte de conducere concomitent cu adoptarea şi realizarea actelor de execuţie. 24 din decretul precitat. Bucureşti. care are. 214. p. rep. . Formele de activitate ale organelor statului….24/2000. p. De asemenea. 3 alin. Noţiunea de conducere include activitatea organizatorică necesară dirijării. Bucureşti. 1958. 39 Art. cu necesitate. în 2010. Editura Academiei. de exemplu.

. 1967. produc aceleaşi efecte juridice în materia succesiunii ). Editura Ştiinţifică. în mod propriu numai sistemul organelor administraţiei de stat42. În cadrul dreptului administrativ. la rândul lor. în „S. 2011.. prin forţa de constrângere de care dispune. întocmai ca şi alte acte juridice. 46 Iuliana Savu. p. . p. Teoria generală a statului şi dreptului . Ceterchi şi colab.realizează atât propriile acte juridice. Edit. 381. p. p. fără intenţia de a produce efecte juridice. 1967.. 44 Tr. în sfârşit. evenimentele naturale şi acţiunile omeneşti. decât în alte ramuri de drept. fiind cele prin care sunt încălcate dispoziţiile normelor juridice46.1/1980.S. 1959. Ionaşcu şi colab. în mod similar. ale altor autorităţi şi ale organizaţiilor neguvernamentale.actele executate de administraţie se realizează.FRM. atunci când este cazul. Tratat de drept civil.333 47 În temeiul Legii contenciosului administrativ nr. săvârşite cu respectarea legii în scopul concret de a produce efecte juridice şi acţiuni ilicite. b. Elemente de teoria statului şi dreptului. Bucureşti.R. p. 554/2004 în privinţa judecării de către instanţele judecătoreşti a cererilor celor vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin acte administrative. 1966. Editura Didactică şi Pedagogică.R. la nevoie. economic. se poate declanşa răspunderea organului administrativ 47 atât pentru actele sale ilegale cât şi pentru faptele ilicite fără ca să trebuiască dovedită culpa autorităţii de stat întocmai ca şi în cazul răspunderii obiective ( fără vină) pentru producerea unor evenimente naturale (de ex. c. Împrejurările care determină apariţia. cât şi când pune în executare acte aparţinând altor subiecte de drept. Buc. Spre deosebire de clasificarea tradiţională utilizată în dreptul civil44. idem. I.. în cadrul dreptului civil. evidenţiază unitatea dialectică dintre evenimentele naturale şi acţiunile umane ca transformări aduse lumii materiale înconjurătoare. Acţiunile umane se clasifica în : acţiuni licite. Sistemul organelor statului în R. „Consideraţii privind noţiunea de fapt juridic şi clasificarea faptelor juridice” .. Lepădătescu..16-17. utilitatea grupării unitare a evenimentelor cu acţiunile umane rezidă şi din faptul că uneori ambele categorii pot determina unele efecte juridice identice ( de ex. juridic. decesul natural al unei persoane fizice şi infracţiunea de omor.C. 236-237. Bucureşti. răspunderea asigurătorului pentru bunurile calamitate supuse asigurării prin efectul legii).. Editura Ştiinţifică.25 şi urm.Drăganu. în dreptul administrativ actele juridice ocupă o pondere mult mai mare.” nr. Faptele juridice materiale (numite şi fapte juridice în sens restrâns) includ. 316. . Bucureşti. moral. etc. cum sunt acte ale persoanelor fizice şi juridice. Actele de drept administrativ. motiv pentru care ele trebuie să apară ca o categorie principală şi distinctă atât de evenimente cât şi de faptele materialjuridice. 45 T.p.J. însă. Formele concrete ale activităţii executive În cadrul societăţii umane se produc fapte şi fenomene sociale ori naturale care determină sau influenţează dezvoltarea socială având relevanţă pe plan politic.S. modificarea sau desfiinţarea raporturilor juridice (a drepturilor şi obligaţiilor care alcătuiesc conţinutul acestor raporturi) formează faptele juridice43. Bucureşti. în cadrul faptelor juridice. Editura Academiei R. în ştiinţa dreptului administrativ s-a propus clasificarea faptelor juridice (în sens larg) în acte juridice şi fapte material-juridice (sau fapte juridice materiale)45. 42 43 M. Avantajele acestei clasificări ar consta în principal în următoarele: a.

dar care au ca rezultat efecte juridice în baza consacrării lor prin lege. Ele includ evenimentele naturale şi acţiunile umane. Psihomedia. de ex. sancţionarea celui vinovat. mai ales operaţiunile. 2012..cit. avizele) sunt o formă concretă de manifestare a activităţii executive care produc simple efecte materiale necesare. cunoscute sub termenul generic de „fapt administrativ”54. cu o mare pondere şi un mare rol. timpul fiind un eveniment care înlătură răspunderea juridică. care la un loc formează categoria faptelor nejuridice.II. Ed. adoptării. 13 alin. op. p.52 Operaţiunile tehnico-materiale (de ex. 15 50 Art. în contradicţie cu interesele statului. Astfel. 15 52 Idem. op. Drept administrativ. Actele politice reprezintă manifestările unilaterale de voinţă ale administraţiei publice făcute în scopul producerii unor efecte politice.. în activitatea curentă a administraţiei de stat. vol. prin forţa de constrângere a statului. În dreptul administrativ asemenea acte pot fi normative (regulamentele. la nevoie.48 Faptele juridice materiale sunt acele împrejurări care determină producerea unor efecte juridice în baza normelor de drept. p. cu modificările ulterioare. p. Faptele (activităţile) licite se caracterizează prin aceea că. 2/2001. constituind izvoare ale raportului juridic administrativ. nesusceptibile de îndeplinire prin forţa de constrângere a statului. dar care îşi au rezonanţa socială proprie ca urmare a poziţiei şi prestigiului organului de stat de la care emană (de ex. fără ca să existe o manifestare de voinţă făcută în scopul producerii acestor consecinţe. 16 53 Ibidem . În dreptul administrativ fapta ilicită tipică este contravenţia. generatoare de drepturi şi obligaţii.) şi individuale (autorizaţiile). Faptele (activităţile) ilicite fiind acţiuni umane periculoase.53 Actele juridice. Eugen Constantin. de cele mai multe ori.cit.51 Atât actele juridice cât şi faptele material-juridice licite reprezintă două forme concrete şi tipice de realizare a activităţii executive. pregătirii. Sibiu. termen corespunzător cu condiţia ca el 48 49 Ioan Santai. Eugen Constantin. faptele material-juridice şi operaţiunile tehnicomateriale sunt cele patru forme concrete de realizare ale activităţii executive.. plata impozitelor sau a taxelor datorate de o persoană fizică o poate efectua şi un alt subiect decât cel legalmente obligat la îndeplinirea ei. aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei50. 15 Ioan Santai. 51 Ioan Santai. apar ca acţiuni permise. executării şi controlului actelor de drept administrativ. actele politice. iar dacă s-au produs atrag. 1 din Ordonanţa nr. p. fiind în concordanţă cu interesele statului.. în baza normelor de drept. iar prin efectuarea plăţii se stinge în mod legal obligaţia administrativfinanciară.Actele juridice sunt manifestări de voinţă făcute cu intenţia şi în scopul producerii anumitor efecte juridice în acord cu legea şi a căror realizare este garantată. de ex. Eugen Constantin. nu sunt permise a fi săvârşite. În activitatea executivă se mai întâlnesc şi alte două forme concrete de activitate şi anume actele politice şi operaţiunile tehnico-materiale. declaraţiile Guvernului). Astfel..49 Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinţa umană.

faptul administrativ statal se defineşte ca un fapt social subordonat unor valori politice superioare şi exterioare administraţiei. Din această cauză faptele administrative sunt specifice tuturor activităţilor cu caracter organizatoric. motiv pentru care. Ce reprezintă activitatea executivă? Prin ce se caracterizează activitatea administrativă? Cum se clasifică faptele juridice în sens larg? Ce reprezintă actele politice? Cum se defineşte conceptul de „fapt administrativ”? 54 Asupra trăsăturilor faptului administrativ a se vedea Alex. Faptul administrativ este un fapt subordonat destinat să realizeze valori superioare stabilite în afara administraţiei. etc. actele administrative chiar individuale nu pot fi considerate numai ca simple acte juridice interesând doar raporturile dintre autoritatea emitentă şi subiectele ce cad sub incidenţa acestor acte. 4. 18-19. în asigurarea valabilităţii lor. 5. dimpotrivă.cit.. actele în cauză interesează şi întreaga societate. faptele administrative statale cu un pronunţat caracter politic şi faptele administrative nestatale destinate unor scopuri specifice aparţinătoare diferitelor colectivităţi sociale şi organisme neguvernamentale. Bucureşti. 55 Ioan Santai.55 ÎNTREBĂRI 1. 1977. în conformitate cu scopul general al legii. în ultimă instanţă. De aceea. 17 . trebuie să opereze concordanţa cu interesul general. Eugen Constantin. Editura Didactică şi Pedagogică. Existenţa în societate a statului şi a altor forme organizatorice (persoane juridice. Faptul administrativ presupune în mod necesar organizarea – indiferent dacă este cazul unei activităţi de conducere. Administraţia publică are de îndeplinit scopuri stabilite în afara ei şi chiar dacă există şi scopuri proprii ale actelor de drept administrativ. asociaţii. p. acestea trebuie să fie. op. Ştiinţa administraţiei. cât şi pe cele de organizare a executării şi de executare în concret înfăptuite de organele administraţiei de stat. 3.să includă atât activităţile de conducere. exprimă năzuinţele majorităţii societăţii. şi care constă în organizarea mijloacelor de realizare şi realizarea efectivă a acestor valori în baza autorităţii de stat. Valorile politice realizate juridic prin administraţie. Negoiţă. Faptul administrativ este un fapt social care se manifestă numai în cadrul societăţii umane organizate reprezentând acţiunea unei colectivităţi determinate în vederea realizării unor anumite scopuri. 2. organizaţii neguvernamentale. respectiv formulate de către factorii politici şi consacrate juridic de către puterea legislativă.) face ca şi faptele administrative să se grupeze în două mari categorii şi anume. În concluzie. de punere în executare sau de executare propriu-zisă – motiv pentru care nu putem situa faptul administrativ numai pe o poziţie intermediară între valoarea de executat şi executarea materială a acestei valori. p. ci. consacrate juridic.

şi care constă în organizarea mijloacelor de realizare şi realizarea efectivă a acestor valori în baza autorităţii de stat.TEST GRILĂ 1. fapte omeneşti şi acţiuni naturale b. acte materiale şi fapte juridice 2. Faptele juridice materiale includ : a. ilicite şi imorale 4. acţiuni licite şi morale. Care sunt cele patru forme principale de realizare a activităţii executive a. acte juridice şi fapte material-juridice b. consacrate juridic. actele politice. actele juridice şi actele tehnice c. Faptul social subordonat unor valori politice superioare şi exterioare administraţiei. acte juridice şi fapte materiale c. faptul material-juridic . acţiuni morale şi imorale b. faptul material c. actele materiale. evenimentele naturale şi acţiunile omeneşti 3. actele juridice. actele materiale şi faptele materiale 5. evenimente omeneşti şi fapte materiale c. actele politice. faptul administrativ statal b. În sens larg. Acţiunile umane se clasifica în : a. acţiuni licite şi acţiuni ilicite c. clasificarea faptelor juridice se face astfel: a. faptele material-juridice şi operaţiunile tehnico-materiale b. actele juridice. actele politice. repezintă : a.

Editura Ştiinţifică. Actele de drept administrativ. Bucureşti.C. Lepădătescu. 1977 10. Drept administrativ. Bucureşti.. vol. Editura Didactică şi Pedagogică. 1967 8. Editura Academiei.R. Negoiţă. M. Anghene. Ed. 4. 1972 5.. T. Bucureşti. Sibiu. Alex.1/1980 7. 381. 2012 11. Formele de activitate ale organelor statului…. 1958 2. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică.Drăganu. Tratat de drept civil. 1967.R.. Iuliana Savu. Editura Ştiinţifică.II. 1965 6. 1974 3. Elemente de teoria statului şi dreptului. Editura Academiei R. Bucureşti.1617. Eugen Constantin. „Consideraţii privind noţiunea de fapt juridic şi clasificarea faptelor juridice”. Bucureşti. în „S.FRM. Organizarea şi activitatea de stat…. p. Bucureşti.. Ceterchi şi colab. Drăganu. Bucureşti.” nr. p.S. Drăganu. Editura Ştiinţifică. Elemente de drept administrativ. Teoria generală a statului şi dreptului . Edit.BIBLIOGRAFIE 1. Editura Didactică şi Pedagogică. Ştiinţa administraţiei. Drept constituţional. Tr. T. Ioan Santai. 1959.S. M. Psihomedia. Bucureşti. Sistemul organelor statului în R. idem. 1966 9. 2011 .J. Bucureşti. Ionaşcu şi colab. T. Ceterchi şi colab.. Editura Ştiinţifică.

specifice strângerii informaţiilor. Ed. Flavia Ghencea. Ion Gîf Deac. Sibiu.CURS 4 ORGANIZARE ŞI METODE ÎN ACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Cuvinte cheie:  metode  informare  analiză  cost  optimizare În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe definiţii privitoare la noţiunea de organizare şi metodă – astfel Daniel Moulias consideră noţiunea de de organizare şi metodă că ar cuprinde două componente: organizarea –componentă având caracter concret şi –metoda – componentă abstractă. • etapa de sinteză – presupune formularea de soluţii de organizare raţională. definiţia conform căreia organizarea şi metoda constituie un ansamblu de procedee şi metode care se pot folosi pentru obţinerea unei organizări raţionale a acţiunii administraţiei publice şi pe baza acestei organizări acţiunea este eficientă Noţiunea de organizare şi metode în activitatea administraţiei publice În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe definiţii privitoare la noţiunea de organizare şi metodă – astfel Daniel Moulias56 consideră noţiunea de de organizare şi metodă că ar cuprinde două componente: organizarea –componentă având caracter concret şi –metoda – componentă abstractă. o alta definiţie este aceea prin care se spune că organizarea şi metoda sunt un ansamblu de tehnici destinate a îmbunătăţi funcţionarea administraţiei publice.cit.etapă în care se realizează o amplă informare şi cercetare cu privire la întregul complex care constituie obiectul organizării Informarea se face cu tehnici diverse. 2011. 56 Claudia Şerban Cernat. op. Cristina Banu. sub forma căilor gândirii. • etapa de studiu – a materialului informativ – in această etapă se utilizează metoda critică pentru a evidenţia aspectele deficitare ale organizării. Pentru prezentarea relaţiilor organizatorice şi pentru exprimarea frecvenţei unui anumit fenomen în acţiunea de organizare se regurge la tehnicile grafice şi statistice. o alta definiţie este aceea prin care se spune că organizarea şi metoda sunt un ansamblu de tehnici destinate a îmbunătăţi funcţionarea administraţiei publice. Ştiinţa administraţiei şi Administraţie publică . Ion Gîf Deac. sau. De asemenea. pe baza celor constatate în etapele anterioare –utilizându-se metoda sintezei. 89 57 Claudia Şerban Cernat. p. sau. Cristina Banu. 89 . grupării lor şi reprezentării. De asemenea. Alma Mater. sub forma căilor gândirii. pentru strângerea informaţiilor de la funcţionarii administraţiei publice din organul administrativ care constituie obiectul cercetării se utilizează metoda interviului. Organizarea oricărei acţiuni administrative presupune următoarele etape57: • etapa de informare şi analiză . definiţia conform căreia organizarea şi metoda constituie un ansamblu de procedee şi metode care se pot folosi pentru obţinerea unei organizări raţionale a acţiunii administraţiei publice şi pe baza acestei organizări acţiunea este eficientă. Flavia Ghencea. p..

90 . are ca scop identificarea măsurilor de ameliorare şi simplificare a muncii şi implicit pentru reducerea preţului de cost al serviciului. • criteriul optimizării factorilor de ambianţă şi relaţii umane în cadrul organului administraţiei publice supus examinării.cit. În urma parcurgerii etapei de informare şi analiză există o imagine a situaţiei existente şi organizatorul trebuie să selecteze punctele care trebuie îmbunătăţite din punctul de vedere al eficienţei acţiunii administrative. p. Cristina Banu. 90 Idem. • criteriul simplificării-poate interveni numai după elaborarea rezultatelor fazei de informare şi analiză pentru că trebuie evitata riscul ca organizatorul să aibe ca principal scop simplificarea pierzând din vedere că activitatea organelor administraţiei publice este complexă prin ea însăşi şi că trebuie simplificat numai ceea ce este în fapt o complexitatea artificală generată de diferiţi factori. • criteriul timpului în care se desfăşoară diferite activităţi ale organului administraţiei publice supus analizei. După ce organizatorul a cules toate informaţiile ce i-au fost accesibile. acesta va apela la metoda analitică pentru a le interpreta şi a trage nişte concluzii referitoare la caracteristicile esenţiale şi la eventualele puncte slabe. situaţie în care funcţionarul îşi noteză durata în timp a activităţilor pe care le îndeplimneşte: metoda măsurării timpului elementar. op. p. care se aplică în operaţiunile administrative care au un caracter repetitiv. În cercetarea timpului de lucru al organelor administraţiei publice se pot folosi: metoda sondajului – prin această metodă organizatorul identifică activităţile anumitor funcţionari. din următoarele surse58: • acte normative şi acte individuale care cuprind dispoziţii sau relaţii ce privesc organizarea şi funcţionarea organului analizat • folosind metoda interviului. • criteriul costului serviciului respectiv presupune determinarea costului real al serviciului astfel încât în cadrul analizei detaliate a serviciului.. metoda autoanalizei executantului. şi se notează timpul necesar pentru executarea fiecăreia dintre acestea. Tehnica interviului presupune luarea unor interviuri funcţionarilor care deţin posturile cheie în cadrul organului cercetat sau chiar tuturor funcţionarilor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acelaşi cadru. probleme care există în cadrul organului studiat. Se va utiliza metoda critică. astfel se poate identifica un cost administrativ ridicat şi trebuie găsite soluţiile pentru a determinarea scăderii acestuia. notând timpul în care sunt îndeplinite aceste activităţi . Flavia Ghencea. Ion Gîf Deac.În etapa de informare şi analiză organizatorul trebuie să adune toate informaţiile posibil a fi cunoscute despre elementele componenete ale organului analizat şi despre acţiunile pe care acesta trebuie să le desfăşoare. privind informaţiile deţinute de funcţionarii organului analizat • prin observaţiile pe care le pot face organizatorii personal asupra fenomenului studiat. se foloseşte de asemenea ca alternativă a metodei sondajului. 58 59 Claudia Şerban Cernat. organizatorul folosind criteriile59: • criteriul utilităţii organului şi a serviciului pe care acesta îl realizează. metoda presupune descompunerea activităţii studiate în mişcările elementare.

Se poate observa ca în etapa de sinteză se formulează soluţii de organizare raţională. a doua etapă se derulează de la examinarea problemei până la elaborarea propunerilor. care este elastică în ceea ce priveşte timpul pe care îl cere pentru a fi executată se caracterizează încă prin împărţirea pe trepte ierarhice şi subordonarea riguroasă a acestora. Aceste constatări exprimă parte din totalitatea factorilor care generează dezvoltarea peste măsură a muncii administrative. Cristina Banu. a treia etapă a problemei începe cu elaborarea propunerilor şi se termină cu materializarea lor. după cum urmează: prima etapă este cea de la formularea problemei până la examinarea ei. Flavia Ghencea. profesorul şi-a început studiile în acest domeniu pornind de la următoarele constatări: munca se extinde atât cât este necesar să umple tot timpul afectat îndeplinirii ei. 60 61 Claudia Şerban Cernat. Creşterea cheltuielilor administrative se datorează şi unei tendinţe de creştere a numărului salariaţilor administrativi potrivit unei legi cunoscute sub numele de Legea lui Parkinson. pe baza celor constate în etapele anterioare..p.cit. nu există nici o legătură între volumul de muncă ce este necesar să fie fectuat şi numărul de salariaţi cărora această muncă le este repartizată.60 Legea lui Parkinson61 Raţionalizarea muncii administrative are ca obiectiv principal dezvoltarea eficienţei lucrărilor administrative.cit. Structura plată este în sens contrar structurii înalte.. Flavia Ghencea. Structura înaltă este alcătuită dintr-un număr relativ mare al unităţilor organizatorice cu o mare împărţire verticală. utilizându-se metoda sintezei. op. sarcini pe care trebuie să le îndeplinească funcţionarii organului cercetat din organul administrativ. Cu toate că. să grupeze sarcinile într-un mod raţional. 92-93 . Organizatorul folosind criteriile utilizate în etapa cercetării elaborează un proiect de organizare. Ion Gîf Deac. Organizatorul care aplică metoda sintezei privitoare la informaţiile culese în etapele anterioare şi eleborează un proiect de reorganizare pentru a înlătura deficienţele constatate şi având în vedere raţionalizarea structurii şi acţiunii organului cercetat. Cristina Banu. 91 Claudia Şerban Cernat. Ion Gîf Deac. p. pe verticală mult mai restrânsă. ea compunându-se dintr-un număr mic de straturi organizatorice care cuprind un personal mai numeros şi se caracterizează printr-o distribuţie. Avându-se în vedere faptul ca administraţia locală sub influenţa realităţii sociale va avea loc transformarea treptată a structurilor înalte în structuri plate. op.Se preconizează ca legătura tradiţională de serviciu bazată pe principiul ierarhiei va ceda locul legăturii moderne care îmbină locurile de muncă ce se angrenează între ele şi se caracterizăază prin interdependenţă şi nu prin raportul ierarhic între partenerul superior şi cel din subordine. de reorganizare prin adaptarea cazului particular studiat la serviciul cercetat la principiile generate ale organizării şi funcţionarii administraţiei publice. Organizatorul trebuie să selecţioneze elementele necesare. p. Orice proces de raţionalizare a muncii administrative presupune existenţa unor etape. totuşi în teoria organizării are încă o pondere foarte mare legătura de serviciu direcţionată vertical care leagă fiecare funcţionar de şeful lui bine determinat. potrivit dispoziţiilor constituţionale şi celor ale Legii administraţiei publice locale principiul autonomiei locale este din ce în ce mai prezent.

se va reduce sau chiar va dispărea. prof. op. şi mai mult decât atât. 2. se urmăreşte simularea unui proces creator .cit. 3. O şedinţă reuneşte o grupă de 5-16 participanţi reprezentând diverse domenii de specialitate care discută o anumită chestiune într-un mod cu totul neconvenţional.principiul sistemului acestui stil de lucru este ca toţi participanţii să-şi exprime ideile lor cu privire la decizia ce urmează a fi luată în mod spontan fără nici o reţinere chiar dacă părerea lor este sterilă şi fără sens. Un cercetător englez.Pentru ai 62 Claudia Şerban Cernat. Ion Gîf Deac. această creştere va fi aceeaşi. Parkinson şi-a început studiile în aceste domeniu pornind de la următoarele constatări : munca se extinde atât cât este necesar să umple tot timpul afectat îndeplinirii ei. Cristina Banu. Acestă metodă derivă din psihologia gîndirii. indiferent dacă volumul de muncă se va mări. Metode în activitatea autorităţilor administraţiei publice62 : 1. arată Parkinson. deoarece numai astfel pot efectua analiza şi pot găsi soluţiile. atât a operatorului care le execută cât şi a utilizatorului care cere un anumit mod de executare a operaţiei. Metoda sinectică. pot fi după un timp măsurate şi normate ca timp de execuţie. 4. Dacă anumite operaţiuni au un caracter repetitiv.această metodă este numită şi mobilizarea ideilor. în care nimic nu îngrădeşte fantezia individului.ideea de bază a sinecticii (în limba greacă = îmbinarea unor realităţi care aparent nu au nici o legătură între ele) este ca prin analiza intensivă şi precizarea unor probleme să se obţin o infiltrare a structurii acestei probleme în subconştientul nostru.După aceea problema este adusă iarăşi în discuţie urmând să se ivească în mod spontan o propunere care să arate drumul spre soluţie. cauză care se apropie şi mai mult de specificul activităţii reale în raport de domeniul analizat.Aceasta presupune o detaşare a găndurilor noastre de problema respectivă. Northote C. Metoda incidentului.Creşterea cheltuielilor administrative se datorează şi fenomenului de creştere a numărului de salariaţi administrativi potrivit unei legi cunoscute sub numele de Legea lui Parkinson. Aceste constatări exprimă o parte din totalitatea factorilor care generează dezvoltarea peste măsură a muncii administrative.. nu există nici o legătură între volumul de muncă ce este necesar să fie efectuat şi numărul de salariaţi cărora această muncă le este repartizată . In cazul metodelor analizate mai sus lipseşte unul din elementele esenţiale ale realităţii în care îşi desfăşoară activitatea participanţii la locurilor de muncă şi anume posibilitatea de a cunoaşte şi de folosi rezultatele propriilor decizii. care este elastică în ceea ce priveşte timpul pe care îl cere pentru a fi executată. iar necesitatea unei permanente adaptări a acestor operaţiuni la scopul pentru care sunt îndeplinite le fac mereu expuse interpretării subiective. p. Această metodă constă în prezentarea unor probleme în faţa celor ce urmează a lua o decizie şi care nu sun în prealabil înarmaţi cu toate informaţiile necesare astfel încăt aceştia sunt puşi în situaţia să se documenteze asupra problemei puse în discuţie.Prin această metodă gradul de participare al celor ce urmează să ia o decizie creşte prin necesitatea depunerii unui efort de analiză în termen limitat.p. Propunerile notate vor fi valorificate de specialişti ulterior. din psihologia personalităţii şi din psihologia socială. Flavia Ghencea. Şedinţa este limitată ca timp la cel mult o jumătate de oră. 93-94 . Metode de simulare. este de natură să creeze o atmosferă degajată creatoare. Creşterea numărului de funcţionari este guvernată de o lege în care nu intervine factorul volum de muncă. Metoda Brainstorming.

94-95 . 5. op. Ce tehnici se utilizează în etapa de informare şi analiză a oraganizării unei activităţi administrative ? Care este esenţa teoriei cunoscută sub numele de Legea lui Parkinson ? În ce constă Metoda Brainstorming ? În ce constă Metoda incidentului ? Care sunt metodele de determinare a structurii zilei de muncă a unui cadru de conducere din administraţia publică ? 63 Claudia Şerban Cernat. 2. dintre care amintim: • metoda observărilor instantanee. Literatura de specialitate arată că planificarea muncii cadrelor de conducere trebuie să cuprindă câteva etape: • planificarea de perspectivă. Ion Gîf Deac. Cristina Banu. 4.instrui pe aceştia în vederea luării unor decizii cât mai eficiente se practică metodele de simulare. un colaborator care cunoaşte bine specificul activităţii lui. care cuprinde sarcinile precizate în detaliu pentru o perioadă de circa o lună. în conformitate cu care cel mai în măsură să înregistreze activitatea efectuată este cel în cauză • metoda fotografierii zilei de muncă – care se prectică în cazul în care conducătorul respectiv îi lipseşte hotărârea de a nota cu obiectivitate toate neajunsurile care îi îngreunează munca şi pe care uneori şi le creează singur.p. respectiv: metoda scenariilor şi metoda jocurilor de întreprindere. Organizarea timpului de muncă al personalului de conducere din administraţie 63 În literatura de specialitate se afirmă că cel mai mare duşman al cadrelor de conducere.în lipsa acesteia . Determinarea structurii zilei de muncă a unui cadru de conducere se poate face prin mai multe metode. Flavia Ghencea. 3. • autofotografierea zilei de lucru. în special al celor de nivel superior. conform căreia cadrele de conducere pot înstrăina să efectueze observărilor de rigoare pe secretară sau.. este folosirea neeficientă a timpului care se scurge implacabil indiferent dacă este folosit sau nu. • programul de lucru în detaliu . ÎNTREBĂRI 1. care se întocmeşte pentru o periodă de o săptămână sau de câteva zile. p. • planificare curentă. care cuprinde sarcini în ansamblu pentru termene mai îindepărtate.cit.

orice proces de raţionalizare a muncii administrative presupune existenţa : a. Metoda Brainstorming. 2-8 participanţi b. planificarea viitoare. Metoda sinectică. etapa de analiză. Metoda incidentului. Organizarea oricărei acţiuni administrative presupune următoarele etape: a. program de lucru detaliat b. programul de lucru în detaliu c. planificare curentă. etapa de sinteză 2. etapa de informare şi analiză.TEST GRILĂ 1. etapa de informare. planificare curentă. planificarea de perspectivă. a 2 etape fundamentale b. etapa de studiu. 5-16 participanţi c. Metode de simulare b. Conform Legii lui Parkinson. a 4 etape fundamentale 3. etapa de studiu. Metoda Parkinson c. 5-10 participanţi 5. Metoda sinectică. planificarea curentă. Metoda Brainstorming. planificarea viitoare. etapa de feedback b. Principalele metode în activitatea autorităţilor administraţiei publice sunt : a. Metode de simulare. Metoda Brainstorming reuneşte o grupă de : a. etapa pregătitoare. programul de lucru în detaliu . a 3 etape fundamentale c. Metoda Brainstorming. Metode de simulare. Metoda Parkinson. Planificarea muncii cadrelor de conducere trebuie să cuprindă următoarele etape: a. Metoda incidentului 4. etapa de analiză c. Metoda incidentului. planificarea curentă.

Ion Gîf Deac. Sibiu. Claudia Şerban Cernat. Alma Mater. Cristina Banu. 2011 . Ştiinţa administraţiei şi Administraţie publică .BIBLIOGRAFIE 1. Ed. Flavia Ghencea.

Bucureşti. în raport cu anumite scopuri sau idealuri Decizia administrativă reprezintă o categorie a deciziilor de stat sau publice. decizia poate fi: politică. cit. Bucureşti. În sens juridic larg decizia administrativă este orice act voliţional producător de efecte juridice care îmbracă atât forma unui act juridic cât şi forma unui fapt materialjuridic. în general. Politică.24. soluţie adoptată. 1975. cu denumiri specifice domeniului particular la care aceasta se referă. juridică. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. prevederea efectelor şi pe opţiune axiologică. 1978. Bucureşti. Editura Academiei R.S. din punct de vedere filozofic. în raport cu anumite scopuri sau idealuri. etc. administrativă. Teodorof. este definită ca act individual sau social premergător acţiunii. 1996. este definită ca act individual sau social premergător acţiunii.179-180. decizia . constând în luarea unei hotărâri determinate. Decizia.DELIMITĂRI CONCEPTUALE Cuvinte cheie  Decizie managerială  Decizie politică  Decizie administrativă  Condiţii de risc  Condiţii de incertitudine Decizia. În sensul cel mai larg al noţiunii ea este echivalentă cu faptul administrativ sau cu cele patru forme concrete ale activităţii executive (actul juridic. militară. întemeiate pe cunoaşterea condiţiilor. (dintre mai multe posibile). socială. 66 Gh. a unei situaţii65. Ed. Dicţionar de filozofie.R.. p. în general. op.ca etapă importantă în procesul acţional . indiferent de ramura de drept aparţinătoare ori de caracterul uni. prevederea efectelor şi pe opţiune axiologică. În continuare vom încerca să prezentăm succint. tehnică. câteva din definiţiile care pot contribui la înţelegerea mai largă a deciziei administrative. p. din punct de vedere filozofic. Univers Enciclopedic. p. economică. întemeiate pe cunoaşterea condiţiilor. actul politic. Ion Coteanu şi colectiv.66 Altfel formulată. 64 Pavel Apostol şi colectiv.CURS 5 DECIZIA ADMINISTRATIVĂ.64 Conceptul de „decizie” desemnează hotărârea luată în urma examinării unei probleme.266. cu condiţia ca actul să emane de la administraţie Acţiunea socială eficientă trebuie să ţină seama de complexitatea sistemului ştiinţelor şi de caracterul exhaustiv al domeniilor de acţiune. 65 Dicţionar explicativ al limbii române. p.sau bilateral al voinţei pe care îl cuprinde. operaţiunea tehnico-materială şi faptul material-juridic) întrucât toate reprezintă manifestări voliţionale. Ed.are o multitudine de definiţii. 9 . plecând de la general la particular. materializată într-un act obligatoriu. aceasta reprezintă hotărâre luată. În sens juridic restrâns decizia administrativă reprezintă actul juridic.. constând în luarea unei hotărâri determinate. În consecinţă. normativ prin care un organ conducător stabileşte direcţia unei acţiuni şi modul ei de realizare. Ca atribut principal al actului de conducere.

strategiile elaborate de un partid. elaborată cel mai frecvent. obiectiv. în această categorie se includ regulile constituţionale. Bucureşti. ci şi interesele şi nevoile care decurg din necesităţile întregii vieţi economicosociale şi politice. la eşalonul inferior al conducerii prin intermediul ei se aplică deciziile strategice şi tactice. normativ. din mai multe alternative disponibile. ca act social-politic prin care se declanşează şi se pun în mişcare resurse de personal. „Actul juridic normativ ca act de conducere în societate” . În acest context putem distinge:70 Decizie colectivă . având un caracter obligatoriu. izvorât dintr-o anumită necesitate. nu numai exprimarea voinţei oamenilor. ca în cazul deciziilor tehnice. 1972. Bucureşti. de ordin constituţional. 8/1973. „Ştiinţa conducerii societăţii”. unele politice. agenţii. p. p.limitată ca orizont şi amploare a implicaţiilor asupra sistemului în cadrul căruia se adoptă şi care vizează obiective individuale sau specifice referitoare la perioade relativ scurte. 10 70 Idem. Rezultatul final va fi o soluţie care îmbină raţionalitatea de ordin tehnic cu realizabilitatea politică. „Norme. op.delimitată în funcţie de sfera de cuprindere a decidentului. după caz. libertate”. decizia este denumită. Bucureşti.214. 1977. economică. Teodorof.. Teodorof. ea reflectă.11 . I. cit. Cu toate acestea.67 În ştiinţa conducerii (management) decizia este definită ca un act deliberat prin care se determină natura unei acţiuni. în ultimă instanţă. iar altele obiective. p. 1977. p.. 34. Datorită interacţiunii acestor constrângeri. juridică. a anumitor direcţii de acţionare şi modalităţi de realizare a acestuia. Ceterchi. Decizie curentă . 9 C. Editura Didactică şi Pedagogică. Popa. 123-134. politică.p. Ceauşu. informaţionale. durata şi modul ei de execuţie68. 67 68 Gh. Bucureşti. act conştient al factorilor de conducere de stabilire a unui scop. Decizie individuală . Valoarea teoretică. 1971. Decizia politică reflectă. legile elaborate de parlament. decizie. Ştiinţa administraţiei. şi practică a deciziei. cei implicaţi trebuie să ţină seama şi de anumite constrângeri. raporturile de putere şi rezultatul conflictelor şi negocierilor dintre forţele sociale. d. materiale şi financiare. ultimul criteriu îndeplinind un rol decisiv. Iovănaş.R. op. mijloacele. Alex. Editura Didactică şi Pedagogică. 69 Gh. pe lângă afirmarea voinţei politice. De la incertitudine la decizie .230. Editura Militară. în „R. în procesul deciziei politice. etc. în abordarea unei probleme de interes public. politicile publice. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. Pentru a preciza apartenenţa deciziei la un domeniu sau altul.D. în vederea asigurării unui anumit obiectiv. p.69 Ca act social de mare răspundere. V. în vol. reprezintă adesea un compromis şi nicidecum o soluţie optimă. Editura Politică. care se adoptă autonom de către un cadru de conducere investit cu autoritatea decizională implicată. caracterizată prin faptul că se adoptă în planul organelor de conducere colectivă. Negoiţă. p.Decizia politică reprezintă actul de opţiune şi de voinţă politică pentru un anumit mod de acţiune.” nr.delimitată în funcţie de sfera de cuprindere a decidentului. cit. deciziile privind relaţiile dintre state pe plan extern. I. Decizia managerială reprezintă un produs şi instrument al activităţii de conducere. pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare şi a consecinţelor realizării acestuia şi care generează o anumită modificare de comportament al factorilor implicaţi. p. reprezintă semnul calitativ distinctiv al procesului de conducere. social-economice (raportul cost / beneficiu).

). În sensul cel mai larg al noţiunii ea este echivalentă cu faptul administrativ sau cu cele patru forme concrete ale activităţii executive (actul juridic. Eugen Constantin. 18 .. când fiecare acţiune are drept consecinţă un ansamblu de rezultate specifice. acestea pot fi interne. financiar. Decizia tactică .cit. După sfera subiectelor cărora le sunt adresate deciziile administrative. ordin. de i. fiecare rezultat având o probabilitate cunoscută. Decizie în condiţii de risc .Decizia în condiţii de incertitudine . decizia a fost definită în modurile cele mai diferite.m. când decidentul dispune de o serie de informaţii asupra stării decizionale pe baza cărora poate determina. p. în c. În acest din urmă sens decizia administrativă nu se confundă cu acele acte administrative numite decizii ( cum sunt cele emise de premier sau de către fosta delegaţia permanentă a consiliilor judeţene ) ea putând avea diverse denumiri (hotărâre.72 În literatura de specialitate.a. şi decizii externe.care se referă la probleme de o complexitate redusă. în adoptarea d.. când fiecare acţiune duce la un rezultat specific dintr-un ansamblu de rezultate posibile. actul politic. ca cea mai importantă categorie a deciziei administrative. Eugen Constantin. dispoziţie. de regulă.. se folosesc mai multe criterii sau reguli. cât şi necontrolabile.adoptată în condiţiile existenţei de variabile atât controlabile. destinate organului emitent sau sistemului administrativ. care produc efecte în exteriorul organului emitent sau a sistemului administrativ. a probabilităţilor de realizare a stărilor naturii. stările posibile ale naturii şi probabilităţile de realizare a fiecăreia din aceste stări.cit.care se referă la probleme de complexitate mărită. etc. Încercând să grupăm aceste definiţii după scopul pe care îl 71 72 Ioan Santai. Decizia strategică .sau bilateral al voinţei pe care îl cuprinde. de organele de conducere situate pe treptele ierarhice superioare ale structurilor organizatorice. deşi nu toate deciziile economice. sanitar. unele insuficient cunoscute. folosind instrumentul ştiinţifico-matematic. inclusiv cea administrativă. nu vizează activitatea de ansamblu a unor situaţii obiective pe domenii şi a căror realizare se asigură prin programe de scurtă durată. 18 Ioan Santai. cu condiţia ca actul să emane de la administraţie. toate operând cu matricea utilităţilor sinteză corespunzătoare stărilor naturii posibile. p. După obiectul său decizia administrativă se poate referi la domeniul economic.adoptată în condiţiile existenţei de variabile controlabile şi îndeosebi necontrolabile studiate într-o măsură redusă ca urmare a faptului că decidentul nu dispune de informaţiile necesare stabilirii pe bază de legi statistice.71 În mod curent însă prin decizie administrativă se desemnează numai actele administrative sau de drept administrativ emise de administraţia de stat. a cărei rezolvare necesită un volum mare de resursei şi programe de lungă durată şi care se adoptă.d. În sens juridic restrâns decizia administrativă reprezintă actul juridic. indiferent de ramura de drept aparţinătoare ori de caracterul uni. emană exclusiv de la administraţie. militar etc. Decizia administrativă reprezintă o categorie a deciziilor de stat sau publice. financiare ş. op. operaţiunea tehnicomaterială şi faptul material-juridic) întrucât toate reprezintă manifestări voliţionale. În sens juridic larg decizia administrativă este orice act voliţional producător de efecte juridice care îmbracă atât forma unui act juridic cât şi forma unui fapt material-juridic. op.

Popa. Alex. cu alte cuvinte decizia ar fi acţiunea prin care se încearcă concretizarea într-un anumit sens a viitorului74. cum sunt diplomele de studii şi care trebuie eliberate la solicitare). p. Buch.L. pe de o parte. p. cum sunt cele de execuţie (de ex. p. din definiţia deciziei trebuie exclusă caracterizarea ei ca act de conducere. Paris.. Oroveanu. în materia stabilirii impozitelor şi a taxelor ) pot să nu conţină o asemenea posibilitate. Din analiza diverselor definiţii date deciziei rezultă unele constatări. în scopul de a se ajunge la un anumit rezultat76. durata şi modul ei de execuţie82. Mouton. în „Traité de science administrative”. care decurgând dintr-o trebuinţă. Vocabulaire de la psychologie. op. Mai mult. Bucureşti. 76 Op.201. cit. Paris.. Gîlcă.3. O primă grupă este constituită din acele definiţii în care predomină elementul psihologic în determinarea deciziei: decizia reprezintă terminarea normală a deliberării într-un act voluntar73..urmăreşte decizia şi după mijloacelor avute în vedere la adoptarea ei. decizia este un act uman prin care se operează o alegere dintre mai multe posibilităţi de a acţiona.M. op.A.50. decizia este orice modificare de comportament. în „Les éditions d'organisation”. Numeroase definiţii accentuează elementul execuţional în definirea deciziei: decizia nu se reduce numai la alegerea între mai multe soluţii. incluzând executarea şi controlul ei81. O altă grupă de definiţii are în vedere în special elementul de opţiune sau de alegere în emiterea deciziei: decizia este un proces raţional de alegere a unei linii de acţiune. cit.214.. Paris. 81 I. P. În al doilea rând. note de curs. decizia este actul deliberat al unui individ sau grup de indivizi. investiţi cu această capacitate. alături de dreptul de decizie şi dreptul de îndrumare. cit. p.. Oprişan. Pe de altă parte. agenţii. p. 82 C. 91. O primă constatare care se impune este aceea că în definirea deciziei nu trebuie inclus elementul de alegere între două sau mai multe variante de soluţionare. decizia este un instrument de conducere80. Editura Politică.S. 73 H.F. 1957. 74 H. Editura Didactică şi Pedagogică. noţiunea de conducere are un conţinut mai larg (incluzând. decizia este în toate cazurile un act de conducere79. 1962.190..121.Maitour. mijloacele. p. 433. 77 M.. 1975. . op. p. 1973. 75 Analiza conducerii. coordonare şi control ). 79 C. Negoiţă. cit. p. 1972. O altă grupă de definiţii insistă asupra caracterului de act de conducere al deciziei: decizia este actul normativ al unui organ conducător 78. cine nu are de ales nu decide77.. întrucât. „Le décision”. 1966. p. 80 Fl. V. deoarece unele decizii. în cazul actelor atributive de statut personal impuse de lege. dintr-un număr oarecare de posibilităţi. p. fără vreo posibilitate de a proceda altfel ( de ex. ci presupune un întreg proces de informare. în unele cazuri organul este chiar obligat să dispună măsura prevăzută de lege. op. Bucureşti.. prin care se determină natura unei acţiuni. op.. editate de C. „La psychologie et les sciences humaines dans l'entreprise” . op. Piéron. p. Bucureşti. este declanşată după un proces de evaluare în vederea realizării unui scop prefigurat. Iovănaş. cit.243. cit.E. L. Ceauşu. decizia este rezultatul unui proces de gândire desfăşurat în vederea executării sau neexecutării unei acţiuni75.185. chiar dacă decizia este un element esenţial al activităţii de conducere. Organizarea şi conducerea întreprinderilor agricole . 78 Dicţionar politic. evaluare-opţiune.U. multiplicat.35. p. 178. obţinem mai multe grupe de definiţii. 169. p. cit.

). ele se definesc ca reprezentând o categorie de decizii emise sub forma actelor juridice de putere specifice activităţii executive a statului. decizia este un act de voinţă. În al treilea rând. decizia nu trebuie confundată cu procesul decizional care include etapele de pregătire. p. ÎNTREBĂRI 1. op. Eugen Constantin. Ce reprezintă actul decizional? 83 84 Ioan Santai.84 În cazul deciziilor administrative adoptate sub forma actelor de drept administrativ. etc. 4. Deşi definiţiile date deciziei diferă în funcţie de domeniul de cercetare şi de importanţa conferită unor elemente componente ale deciziei. în general. Astfel..dreptul de decizie poate să aparţină. agent rutier. totuşi actul decizional se poate defini. agent sanitar. şi organelor de execuţie (agent fiscal.cit. ca fiind o manifestare de voinţă deliberată a unui subiect făcută în anumite scopuri. 3. 2. op. p.83 Din analiza diverselor definiţii date deciziei şi în baza constatărilor care s-au desprins rezultă unele elemente comune esenţiale în configurarea actului decizional. executare şi control ale deciziei. mai ales în materie sancţionatorie. Ce fel de raporturi reflectă o decizie politică? Ce semnifică deiczia managerială? Ce reprezintă conceptul de decizie administrativă? După sfera subiectelor cărora le sunt adresate. 20 Ioan Santai. A considera că decizia se defineşte prin executare sau control ar însemna că deciziile neurmate de operaţiunea executării sau a verificării nu reprezintă acte decizionale în adevăratul sens al noţiunii. Voinţa conţinută are un caracter deliberat. de câte feluri pot fi deciziile administrative? 5. realizată în cadrul activităţii executive pentru atingerea scopurilor specifice acestei forme fundamentale de activitate a statului. 20 . În cazul deciziei administrative aceasta o putem defini ca fiind manifestarea deliberată de voinţă a unei autorităţi publice. adoptare. Prin decizie se urmăreşte realizarea unui scop prefigurat. Eugen Constantin.cit..

orice act voliţional producător de efecte juridice care îmbracă atât forma unui act juridic cât şi forma unui fapt material-juridic . în raport cu anumite scopuri sau idealuri. în această categorie se includ regulile constituţionale. constând în luarea unei hotărâri determinate. prevederea efectelor şi pe opţiune axiologică. o manifestare de voinţă deliberată a unui subiect făcută în anumite scopuri 2. actul de opţiune şi de voinţă politică pentru un anumit mod de acţiune. ca act de conducere. legile elaborate de parlament. c. act individual sau social premergător acţiunii. în scopul de a se ajunge la un anumit rezultat. strategiile elaborate de un partid b. Decizia. legile elaborate de parlament. Decizia politică semnifică: a. în abordarea unei probleme de interes public. actul de opţiune şi de voinţă politică pentru un anumit mod de acţiune. politicile publice. şi organelor de execuţie b. orice act voliţional producător de efecte juridice care îmbracă atât forma unui act juridic cât şi forma unui fapt material-juridic c. în abordarea unei probleme de interes public. este definită ca: a. din punct de vedere filozofic. cine nu are de ales nu decide 3. este un act uman prin care se operează o alegere dintre mai multe posibilităţi de a acţiona. din mai multe alternative disponibile. deciziile privind relaţiile dintre state pe plan extern. deciziile privind relaţiile dintre state pe plan extern. dintr-un număr oarecare de posibilităţi. politicile publice. mai ales în materie sancţionatorie. din mai multe alternative disponibile. în această categorie se includ regulile constituţionale. în general. strategiile elaborate de un partid a.TEST GRILĂ 1.dreptul de decizie poate să aparţină. întemeiate pe cunoaşterea condiţiilor. un proces raţional de alegere a unei linii de acţiune. Decizia managerială reprezintă: a.

b. dintr-un număr oarecare de posibilităţi. 1973 8. „Actul juridic normativ ca act de conducere în societate” . Gîlcă. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. Editura Didactică şi Pedagogică.b. actul politic. Univers Enciclopedic. 1972 Ceterchi. Paris. a anumitor direcţii de acţionare şi modalităţi de realizare a acestuia. 8/1973 6. un proces raţional de alegere a unei linii de acţiune. Dicţionar de filozofie.D. obiectiv.” nr. în „R. izvorât dintr-o anumită necesitate. Decizia administrativă semnifică : un produs şi instrument al activităţii de conducere. 1978 H. De la incertitudine la decizie. o categorie a deciziilor de stat sau publice. Ed. în „Traité de science administrative”. Bucureşti. obiectiv. „Le décision”. o manifestare de voinţă care trebuie să producă efecte juridice imediate c. Bucureşti. a. Mouton. Pavel Apostol şi colectiv. Iovănaş. este un act uman prin care se operează o alegere dintre mai multe posibilităţi de a acţiona. 4. o manifestare de voinţă pe cale scrisă sau tacită BIBLIOGRAFIE 2. Fl. o manifestare de voinţă deliberată a unui subiect făcută în anumite scopuri b. act conştient al factorilor de conducere de stabilire a unui scop. Ion Coteanu şi colectiv. Organizarea şi conducerea întreprinderilor agricole. 3. 1966 V. Bucureşti. 4. c. 5. pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare şi a consecinţelor realizării acestuia şi care generează o anumită modificare de comportament al factorilor implicaţi. Ceauşu. izvorât dintr-o anumită necesitate. Bucureşti. Editura Militară. În sensul cel mai larg al noţiunii ea este echivalentă cu faptul administrativ sau cu cele patru forme concrete ale activităţii executive (actul juridic. 1977 . Ed. a anumitor direcţii de acţionare şi modalităţi de realizare a acestuia. Politică. Editura Didactică şi Pedagogică. 5. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. operaţiunea tehnico-materială şi faptul materialjuridic) întrucât toate reprezintă manifestări voliţionale. Bucureşti. Buch. pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare şi a consecinţelor realizării acestuia şi care generează o anumită modificare de comportament al factorilor implicaţi. un produs şi instrument al activităţii de conducere. 1996 7. cine nu are de ales nu decide Actul decizional reprezintă: a.R. act conştient al factorilor de conducere de stabilire a unui scop. în scopul de a se ajunge la un anumit rezultat.

.9. Editura Didactică şi Pedagogică. 1977 11. Psihomedia. în vol. Piéron. Ed. Bucureşti. Maitour. Teodorof Gh.. Alex.U. P. 1957 12. Paris. Popa. M. Bucureşti. în „Les éditions d'organisation”. Bucureşti. 1962 10. H. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrative-suport de curs. Ediţia a II-a. 2008 . vol. Negoiţă. Vocabulaire de la psychologie. „Norme. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.II. Paris. L. Ştiinţa administraţiei.F. Ioan Santai. libertate”. Editura Politică. Sibiu. 2012 14. Eugen Constantin. Drept administrativ. Gh. 1971 13. decizie. „Ştiinţa conducerii societăţii”. C. „La psychologie et les sciences humaines dans l'entreprise”.

nr. de coordonare. la rândul lor. Centrele de decizie reprezintă totalitatea nivelurilor ierarhice de la care se emit decizii.CURS 6 ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DECIZIONALĂ Cuvinte cheie:  Acţiuni decizionale  Sistem decizional  Sistem operaţional  Sistem informaţional  Premise Realizarea practică a funcţiilor statului impune administraţiei publice săvârşirea unor multiple activităţi ceea ce nu împiedică. Chiar la nivelul aceluiaşi organ administrativ se constată existenţa unor activităţi de conducerea şi a activităţilor de execuţie. servicii. Cluj-Napoca. RISOPRINT. Activitatea de conducere realizată de administraţia publică are un caracter complex iar conţinutul ei este determinat de sarcinile ce revin respectivelor organe. printre altele.adică de structurile funcţionale şi structurile de specialitate ) ca şi de modul de constituire şi funcţionare a organului de conducere. exprimă rolul conducător sau de execuţie al acestui organ. Societatea contemporană se caracterizează. Drept administrativ . respectiv sistemul informaţional. inclusiv cele cu atribuţii decizionale delegate. direcţii. 85 Activitatea de conducere realizată de administraţie se compune din acţiuni decizionale (deliberative).Bereny. de modul de alcătuire a organului (departamente. birouri . şi prin amploarea dezvoltării activităţii executive. 2003. alături de poziţia organului respectiv în cadrul ierarhiei administrative. Factorul principal care contribuie la amplificarea şi specializarea organelor administrative este diviziunea socială a muncii care se accentuează şi în cadrul activităţii executive. de îndrumare şi de control. Volumul acestei activităţi cât şi numărul mare de organe şi de persoane care o înfăptuiesc conferă o anumită poziţie specifică administraţiei de stat în cadrul general al autorităţilor statului. 86 Ioan Santai.1-2/1971. Primele sunt specifice conducerii organului iar ultimele aparatului propriu. astfel încât apar două sisteme de activităţi. între aceste două situându-se un al treilea care se interpune.4-7 Xşi ştiinţa administraţiei S Y X ∆ R . „La rôle de la science administrative dans dévelopement du système hongrois de l'administration d'Etat” în „Acta Juridica Academiae Scientiarum Hungaricae”. gruparea acestora într-un sistem unitar. Ed. p. 85 S. unul decizional sau de conducere şi altul operaţional sau de execuţie. totuşi. 86 Sistemul decizional are rolul de a asigura conducerea activităţii organului şi funcţionarea acestuia prin întreg ansamblul centrelor de decizie determinate. În cadrul acestui sistem fiecare organ are o serie de atribuţii care.

24. alături de poziţia organului respectiv în cadrul ierarhiei administrative. 1972. 22 91 Ioan Santai. Eugen Constantin. Sistemul decizional are rolul de a asigura conducerea activităţii organului şi funcţionarea acestuia prin întreg ansamblul centrelor de decizie determinate. 35/2 din Legea nr. Sistemul decizional se compune din „intrări” şi din „ieşiri”. Chiar la nivelul aceluiaşi organ administrativ se constată existenţa unor activităţi de conducerea şi a activităţilor de execuţie.88 Realizarea practică a funcţiilor statului impune administraţiei publice săvârşirea unor multiple activităţi ceea ce nu împiedică. Prin indicarea în formularea legală a tuturor elementelor care compun sfera atribuţională a conducerii sau. Vagu.24 apud Ioan Santai. ca de ex. Frecvent în legislaţie se subliniază poziţia conducătoare a unui organ într-un anumit domeniu. op. de execuţie şi de informare să analizăm componentele acestor sisteme.. Centrele de decizie reprezintă totalitatea nivelurilor ierarhice de la care se emit decizii. 90 Analiza conducerii. cu modificările ulterioare. care nu se află în nici un raport ierarhic cu organele verificate. p.Această activitate poate fi caracterizată de „conducere” chiar dacă se face parte din forma fundamentală de activitate denumită „executivă” deoarece noţiunea de „executiv” subliniază doar poziţia organelor administraţiei publice faţă de celelalte puteri în stat. între aceste două situându-se un al treilea care se interpune. gruparea acestora într-un sistem unitar. exprimă rolul conducător sau de execuţie al acestui organ. îndrumă şi controlează activitatea ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa87.. Eugen Constantin.cit. unele elemente ale conducerii. uneori. controlul. respectiv sistemul informaţional 90. Ştiinţa conducerii. Într-adevăr. la rândul lor. 22 . nu înseamnă că în prima ipoteză legiuitorul a extins sfera noţiunii de conducere. În cadrul acestui sistem fiecare organ are o serie de atribuţii care. 88 Ioan Santai. G.. arătându-se că el conduce. op. cum sunt cele de inspecţie. 22 89 P. Astfel. Dumitru. coordonează şi controlează un anumit sector de activitate. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. guvernul conduce. birouri – adică de structurile funcţionale şi structurile de specialitate ) . fie prin măsuri de executare în concret a legilor şi a altor acte normative inferioare legii. p. iar în cea de a doua a restrâns-o. p. respectiv de decizie. Dar.ca şi de modul de constituire şi funcţionare a organului de conducere. în general. p. etc. op.cit. unul decizional sau de conducere şi altul operaţional sau de execuţie 89. pot exista independent de orice activitate decizională. activitatea unui organ se poate grupa în sisteme esenţiale corespunzătoare.cit. direcţii. controlului. inclusiv cele cu atribuţii decizionale delegate. din moment ce legea caracterizează un organ ca fiind de conducere. Primele sunt specifice conducerii organului iar ultimele aparatului propriu. Acceptând teza că.91 „Intrările” sunt stările exterioare care pătrund în sistem sub forma datelor sau informaţiilor furnizate direct de mediul social sau prin intermediul sistemului operaţional 87 Art. Eugen Constantin. implicit el dispune şi de atributele îndrumării. servicii.. actele ultimelor categorii de organe trebuind să fie duse la îndeplinire prin măsuri fie de conducere subordonată şi de organizare a executării. îndrumă. Bucureşti. neindicarea lor completă în cazul unor organe care au totuşi un rol conducător. totuşi. motiv pentru care sunt încredinţate chiar unor alte organe. Editura Didactică şi Pedagogică. de modul de alcătuire a organului (departamente. p. astfel încât apar două sisteme de activităţi.

“Ieşirile” sistemului decizional sunt constituite din informaţiile rezultate din prelucrarea datelor intrate şi care. aspectele tehnice sunt strâns legate de natura socială a statului şi a activităţii executive pe care el o realizează. aceea de promovare. Numai în felul acesta se poate realiza misiunea administraţiei publice. 2) să aibă un caracter realist. Ed.92 Premise Pentru ca decizia administrativă să fie în măsură să slujească interesul general al societăţii.p. Iaşi. realităţi. acesta le supune unui proces de transformare înainte de ieşire. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. RISOPRINT. Ele provoacă anumite schimbări în mediul social prin conduita pe care o prescriu subiectelor de drept. precedată de o deliberare. A rupe elementul social-politic din această unitate înseamnă a face abstracţie de esenţa activităţii executive. p. financiare. Un gest instinctiv sau un impuls nereflectat nu constituie o decizie. Administraţie publică. care asigură funcţionarea sistemului reglat în limitele unor parametri.480-481. Sistemul informaţional. 5) alegerea trebuie să fie conştientă. Cu toate acestea. p. Drept administrativ. El asigură transformarea deciziilor în acţiune şi se compune din persoanele şi din mijloacelor ( materiale. Prin pătrunderea datelor în organ. Relaţia „politic-organizatoric” se materializează. organul reacţionează emiţând decizii ce reglează conduita subiectelor. a intereselor politice.) necesare executării deciziilor. 3) să intervină în timp util. 6) alegerea urmează a fi orientată spre unul sau mai multe scopuri. interpus între cel decizional şi cel operaţional.sau informaţional şi la care acesta reacţionează. a organizării şi funcţionării lor reliefează caracterul tehnic al acestora. 1999. Lumina Lex. Sistemul operaţional (de execuţie) are rolul de a asigura îndeplinirea deciziilor adoptate de factorii de conducere şi de factorii de decizie. în relaţia „conţinut-formă”. în cazul nostru cadrul legal de competenţă al organului. O asemenea abordare a organelor administraţiei de stat. caracterul social-politic al deciziei administrative. în cazul nostru. Chemarea. Câtă vreme cel care decide nu a optat pentru una din soluţiile (variantele) posibile. opţiunea care a determinat-o trebuie93 : 1) să aibă un puternic temei ştiinţific. să conţină cea mai adecvată rezolvare a problemei în cauză. 4) să urmeze alegerii între mai multe variante de acţiune posibile. 1999. Gheorghe Filip. Eficienţa deciziei se verifică prin rezultatele obţinute în urma aplicării sale. de regulă conducerea organului. etc. conţinut în normele organului legislativ. într-un cadru organizat. Procesul de transformare este dirijat de un sistem reglator (R). este alcătuit din fluxul informaţional (cantitatea de informaţii) şi circuitul informaţional (drumul parcurs de informaţii). Mihaela Onofrei. 7) alegerea trebuie să ducă la acţiune. sunt tocmai deciziile juridice adoptate. Ed. 92 Ioan Santai. 93 . ca factor de realizare a politicii statului. Teorii. 2003. Dacă decizia nu duce la acţiune ea rămâne o simplă declaraţie de intenţie. Bucureşti. Cluj-Napoca. Faţă de aceste informaţii. Ed. perspective . nu există încă decizia. în cadrul conducerii executive. pe baza unei evaluări exacte a situaţiei de fapt.4-7 Ioan Alexandru. care este un sistem reglat (S).

de coordonare şi îndrumare 3. Activitatea de conducere realizată de administraţie se compune din acţiuni: a. 2. 5. Factorul principal care contribuie la amplificarea şi specializarea organelor administrative este: a. la rândul lor. 3. diviziunea socială a muncii care se accentuează şi în cadrul activităţii executive 2. feedbackul celor implicaţi în aplicarea deciziei 5. de îndrumare şi de control c. coordonarea activităţiilor specifice unui anumit grup social c. de coordonare. de conducere şi de supervizare b. Din ce se compune activitatea de conducere realizată de administraţie? Ce rol îndeplineşte sistemul decizional? Din ce se compune sistemul decizional? Ce semnifică noţiunea de „centre de decizie”? Cum puteţi descrie sistemul operaţional şi sistemul informaţional? TEST GRILĂ 1. premisa stabilită c. regimul politic din fiecare stat c. conducerea activităţii organului şi funcţionarea acestuia prin întreg ansamblul centrelor de decizie determinate. de analiză şi execuţie. de modul de alcătuire a organului ca şi de modul de constituire şi funcţionare a organului de conducere b. decizionale. de conducere şi de execuţie . decizionale (deliberative). Eficienţa deciziei se verifică prin: a. rezultatele obţinute în urma aplicării sale b.ÎNTREBĂRI 1. Sistemul decizional are rolul de a asigura: a. 4. omul b. de reprezentare b. coordonarea activităţii de stat în ţările cu regim democratic 4. deliberative. de control c. de îndrumare şi control. La nivelul aceluiaşi organ administrativ se poate constata existenţa unor activităţi : a.

CURS 7 CERCETAREA ŞI CLASIFICAREA DECIZIILOR ADMINISTRATIVE Cuvinte cheie:  Sociologie  Cercetări operaţionale  Teoria deciziei  Decizii spontane  Decizii programate Cercetarea actului decizional.1-2/1971. Bucureşti. inclusiv a deciziei administrative – ca formă de manifestare a activităţii executive – nu se face numai la nivelul ştiinţei conducerii şi a teoriei generale a deciziei. deoarece facilitează procesul decizional prin aceea că. Activitatea decizională îşi reflectă eficienţa în modul în care administraţia îşi îndeplineşte sarcinile care îi revin. RISOPRINT. Dumitru. Ioan Santai. Psihomedia. Drept administrativ. cum sunt ştiinţa administraţiei de stat şi ştiinţa dreptului administrativ. ci ea se realizează şi la nivelul unor ramuri deosebit de specializate ale ştiinţei. Conducerea societăţii implică în permanenţă adoptarea unui mare număr de decizii. Ioan Santai. Bereny. „La rôle de la science administrative dans dévelopement du système hongrois de l'administration d'Etat” în „Acta Juridica Academiae Scientiarum Hungaricae”. 2003 3. Editura Didactică şi Pedagogică. S. P. Ed. vol. ClujNapoca.BIBLIOGRAFIE 1. 2.II. 2012 4. în general. Cunoaşterea tipologiei deciziilor prezintă interes nu numai din punct de vedere teoreticometodologic. Ed. care contribuie la fundamentarea teoretică şi practică a activităţii executive şi a deciziei administrative. Ştiinţa conducerii. Sibiu. 1972. fiecărei grupe de decizie îi corespund metode şi tehnici specifice de elaborare şi fundamentare. Vagu. Eugen Constantin. nr. G. Caracterul ştiinţific al conducerii sociale implică fundamentarea temeinică a procesului decizional. . Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. dar şi aplicativ.

Editura Politică. Bucureşti. inclusiv a celei administrative.Boldur. analiza posibilităţilor de soluţionare. Editura Ştiinţifică.Oroveanu. în scopul descoperii legităţilor ce stau la baza organizării şi funcţionării administraţiei publice. Bucureşti.Preocupările şi cercetările privind studierea deciziei. Ştiinţa administraţiei. inclusiv a deciziei administrative – ca formă de manifestare a activităţii executive – nu se face numai la nivelul ştiinţei conducerii şi a teoriei generale a deciziei. „Le milieu juridique”. 1972. Editura Enciclopedică Română. în Traité de science administrative”.35. 95 Alex. 1967. raportul dintre ştiinţa administraţiei şi cercetarea juridică a deciziei administrative se înscrie în perspectiva mai largă a corelaţiilor dintre cele două ştiinţe administrative99. Formulările generale ale ştiinţei administraţiei constituie premise ale formulării normelor de drept ce reglementează activitatea executivă şi totodată premise ale aplicării eficiente a reglementărilor. modul de executare şi efectele juridice).92. p. relativ nouă. componentă de bază a ştiinţei conducerii sau a managementului. „Introducere în ştiinţa administraţiei de stat”. Un rol important revine contribuţiei ştiinţei dreptului administrativ datorită faptului că o bună parte a activităţii executive îmbracă o formă juridică.177. Studiul juridic al administraţiei se impune deoarece aceasta este ea însăşi un mediu juridic 95. 1966. de asemenea. Dezvoltarea activităţii executive a statului cât şi diversitatea formelor (juridice şi nejuridice) concrete în care se realizează impune cercetarea complexă a fenomenului administrativ. inseparabil de stat96 şi căruia dreptul îi fixează reguli organizatorice şi funcţionale. 98 J. 97 M. La rândul lor. normele de drept reglementează şi activitatea de control a executării deciziilor. Paris. p. care contribuie la fundamentarea teoretică şi practică a activităţii executive şi a deciziei administrative. ştiinţa administraţiei de stat contribuind la constituirea unei teorii generale şi unitare a deciziei administrative 97 ca sarcină fundamentală a acestei ştiinţe. Această ştiinţă contribuie la formarea unei teorii unitare şi generale asupra deciziei care să permită introducerea şi utilizarea unor metode şi tehnici eficiente de pregătire. De altfel. alegerea variantei optime. p.M. Bucureşti. componentă esenţială a activităţii executive. 94 Gh. inclusiv răspunderea juridică cu privire la ele. Dreptul stabileşte cadrul legal în care se adoptă şi se realizează deciziile (condiţiile de valabilitate. adoptare şi aplicare a deciziilor94. Negoiţă. Starosciak. normele de drept permit verificarea practică a valabilităţii tezelor formulate de ştiinţa administraţiei de stat98. cum sunt ştiinţa administraţiei de stat şi ştiinţa dreptului administrativ.15. Fundamentarea complexă a procesului decizional economic . au dus la constituirea unei ramuri a ştiinţei. 1973. motivaţia deciziei ). Cercetarea actului decizional.Aubry. ci ea se realizează şi la nivelul unor ramuri deosebit de specializate ale ştiinţei. Ea demonstrează însemnătatea regulilor juridice în activitatea administrativă şi deplina compatibilitate dintre aceste reguli şi activitatea executivă. Bucureşti. Mouton. 1975. .191. 96 J. p. În stadiul actual sunt abordate aspecte legate de tehnica pregătirii şi adoptării deciziilor (necesarul de informaţii. numită „teoria deciziei”. Un loc central îl ocupă studiul deciziei administrative. Elemente ale ştiinţei administraţiei. Un aport deosebit în studiul activităţii executive revine ştiinţei administraţiei de stat (managementul public). multiplicat. p.

deoarece facilitează procesul decizional prin aceea că. dar şi aplicativ. administraţia de stat ca pe un subsistem social ilustrând modul în care se produc efectele sociale ale activităţii executive. p. reglarea şi conducerea relaţiilor sociale în ansamblu. fiecărei grupe de decizie îi corespund metode şi tehnici specifice de elaborare şi fundamentare. Sociologia studiază. Cercetările operaţionale contribuie la punerea în ecuaţie a problemelor ce fac obiectul deciziei. Samel. ramură a informaticii. în „Acta Juridica Academiae Scientiarum Hungaricae”. 180. Ce limbaj cunosc calculatoarele electronice?. Oroveanu. după diferite criterii. 99 L. perspective . cercetările operaţionale şi cibernetica. într-o proporţie crescândă. În acest sens reglementările legale 101 stabilesc că însăşi folosirea terminologiei în actele normative să se facă în mod unitar pentru a satisface şi cerinţele unui sistem de informatică legislativă.4. 1999. indicând diverse posibilităţi de soluţionare. 1963. operaţional. după cum urmează103: După natura / importanţa situaţiei reglementate: a. 1971. cit. (art. Teorii. „Les differentes tendances de la science administrative”. determinând modelul matematic al soluţiei optime preconizate. Bucureşti. Informatica juridică.abrogat prin Legea nr. 100 A se vedea utilizarea calculatoarelor în materia stării civile în D. 101 Art. Informatica este utilizată cu prioritate în faza de elaborare a deciziei stabilind modul de prelucrare a datelor necesare. Editura Didactică şi Pedagogică. Lumina Lex. 2 din Decretul nr. Deciziile administrative cunosc o clasificare complexă. alături de criteriile politico-juridice.O deosebită importanţă la cercetarea interdisciplinară a activităţii executive şi a deciziei administrative o au ramurile mai noi ale ştiinţei cum sunt : sociologia. Bucureşti.V. 103 Ioan Alexandru. În acest fel. p. Drept administrativ. Budapesta.37). în general. informaţional). .I. 24/2000 republicată în 2010. Ed. informatica. care se referă la organizarea. Categorii de decizii administrative Cunoaşterea tipologiei deciziilor prezintă interes nu numai din punct de vedere teoretico-metodologic. văzută ca un complex de sisteme (decizional. Activitatea decizională îşi reflectă eficienţa în modul în care administraţia îşi îndeplineşte sarcinile care îi revin. punând la dispoziţia specialiştilor mijloace tehnice care fac parte. contribuie la perfecţionarea metodelor de elaborare şi de aplicare a dreptului. p. p. 102 M. Un rol deosebit îl au tehnicile de investigare sociologică în faza pregătitoare emiterii deciziei prin aportul lor substanţial în operaţiunile de documentare prealabilă. realităţi. Conducerea societăţii implică în permanenţă adoptarea unui mare număr de decizii.98. un loc tot mai important revine şi criteriilor matematice 102 în fundamentarea ştiinţifică a procesului decizional. 197. permiţând introducerea unor tehnici de natură a îmbunătăţii conducerea administrativă. Caracterul ştiinţific al conducerii sociale implică fundamentarea temeinică a procesului decizional. Farcaş. 16/1976. decizii normative generale. printre altele. Cibernetica contribuie la elaborarea unei teorii noi asupra activităţii executive. op. 50 alin.. vol. Ed. din baza tehnico-materială a procesului administrativ100.

care privesc situaţii concrete. b. a căror definitivare şi aplicare este condiţionată de avizul sau aprobarea organelor ierarhic superioare. După orizontul şi implicaţiile măsurilor preconizate a fi realizate: a. decizii parţiale sau particulare. In funcţie de gradul de programare a deciziilor ( măsura în care luarea acestora se face pe baza unor procedee prestabilite) distingem: a. inspiraţia de moment. obiective. decizii privind activitatea exterioară. decizii unice b. . După măsura cunoaşterii probabilităţii efectelor: a. decizii individuale / unipersonale După amploarea autorităţii decizionale a agentului: a. decizii în condiţii de certitudine (când fiecare acţiune conduce în mod invariabil la un anumit rezultat specific). decizii curente. decizii spontane . c. care la rândul lor pot fi:  decizii periodice şi  decizii aleatorii. funcţionarea şi sarcinile de îndeplinit ale administraţiei. După modul de abordare / operativitatea cu care sunt luate: a.b. decizii de conducere medie. care se referă la componente ale ansamblului. decizii tactice şi c. decizii independente care se iau din iniţiativa factorului de conducere respectiv. organizarea administraţiei. ce se adoptă la nivelul şefilor principalelor compartimente. decizii colective / de grup şi b. pregătirea profesională şi experienţa celui care decide şi sunt justificate în cazurile de urgenţă ca singura procedură operativă şi b. b. decizii strategice. servicii şi secţii cel mai adesea şi care au un caracter predominant tactic şi curent. deciziile individuale . decizii repetitive. În funcţie de numărul de persoane decidente: a. b. Din punctul de vedere al obiectului lor : a. instrucţiuni. b. decizii de conducere superioară ce se adoptă de către directorul unităţii şi ceilalţi componenţi ai conducerii de vârf a unităţii şi care au adesea un caracter strategic şi tactic. fapt pentru care se instituţionalizează în regulamente. indivizi. decizii în condiţii de risc (fiecare acţiune conduce la un rezultat dintr-un ansamblu de rezultate posibile. probabilitatea fiecărui rezultat fiind cunoscută). etc.bazate pe intuiţie. decizii integrate. b. standarde. decizii în condiţii de incertitudine (fiecare acţiune este de natură să producă un ansamblu de rezultate posibile. fără a fi necesare aprobarea sau avizul organelor ierarhic superioare. luate pe baza experienţei dobândite şi care se înscriu într-o curbă de frecvenţă constantă. probabilitatea fiecărui rezultat nefiind cunoscută). decizii programate.. După nivelul eşalonului conducerii în: a. decizii referitoare la activitatea internă. c.

fundamentate pe baza a cel puţin două criterii. informatica. decizii multicriteriale.birouri. ce se adoptă la nivelul conducătorilor de nivel inferior . 3. ÎNTREBĂRI 1. funcţionarea şi sarcinile de îndeplinit ale administraţiei. 4. decizii unicriteriale. decizii normative generale. cercetările operaţionale. echipe. ştiinţei administraţiei de stat. decizii curente. cercetările operaţionale. de conducere inferioară. . decizii individuale / unipersonale c. cibernetica c. După măsura cunoaşterii probabilităţii efectelor a. cibernetica b. reglarea şi conducerea relaţiilor sociale în ansamblu 3. ştiinţei administraţiei de stat. b. sociologia. sociologia. sociologia. decizii în condiţii de risc (fiecare acţiune conduce la un rezultat dintr-un ansamblu de rezultate posibile.c. b. 2. ştiinţa matematică. ştiinţa dreptului administrativ. fundamentate pe baza unui singur criteriu. În funcţie de numărul de criterii decizionale. probabilitatea fiecărui rezultat fiind cunoscută). cibernetica. distingem: a. care se referă la organizarea. informatica. 5. Ce ştiinţe contribuie la constituirea unei teorii generale şi unitare a deciziei administrative? a. deciziile pot fi: a. După natura / importanţa situaţiei reglementate. decizii privind activitatea exterioară. informatica. Ce reprezintă noţiunea de „teoria deciziei”? După ce criterii se clasifică deciziile administrative? Ce reprezintă decizia spontană? La ce se referă decizia programată? Cum se clasifică deciziile după amploarea autorităţii decizionale a agentului? TEST GRILĂ 1. grupuri de lucru. cercetările operaţionale. robotica 2. ştiinţei administraţiei de stat.

decizii tactice. decizii repetitive c. vol. decizii integrate. Paris. decizii independente care se iau din iniţiativa factorului de conducere respectiv. în Traité de science administrative”. „Les differentes tendances de la science administrative”. decizii parţiale sau particulare BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. în „Acta Juridica Academiae Scientiarum Hungaricae”. Starosciak.b. Editura Didactică şi Pedagogică. J. După orizontul şi implicaţiile măsurilor preconizate a fi realizate: a. Farcaş. 1999 2.V. Ed. L. Gh. Lumina Lex. Bucureşti. Mouton. 1975 6. perspective . Elemente ale ştiinţei administraţiei. Fundamentarea complexă a procesului decizional economic. decizii colective / de grup c. M. 1967 7. decizii tactice c. Bucureşti. Samel. Editura Ştiinţifică. 1963 8. „Le milieu juridique”. D.Boldur. În funcţie de numărul de persoane decidente: a. decizii strategice. Budapesta. Ce limbaj cunosc calculatoarele electronice?. Elemente ale ştiinţei administraţiei. decizii curente 5. Editura Politică.Aubry. Ioan Alexandru. Drept administrativ. J. 1967 . Editura Enciclopedică Română. a căror definitivare şi aplicare este condiţionată de avizul sau aprobarea organelor ierarhic superioare 4. Bucureşti. Editura Politică. Bucureşti. 1973 4. 1971 5. Starosciak. fără a fi necesare aprobarea sau avizul organelor ierarhic superioare b. Oroveanu.M. Bucureşti. J. decizii colective / de grup şi decizii individuale / unipersonale b. 1966 3. realităţi. Teorii. Introducere în ştiinţa administraţiei de stat.

d. 104 Ioan Alexandru. organele administraţiei publice revenindu-le sarcina de a găsi cele mai bune mijloace de organizare a executării şi de executare a legii. Bucureşti. decizia administrativă este o determinantă. dar şi o determinantă a ei.377-383. perspective . referitor la persoanele care se găsesc în afara sistemului administraţiei publice şi în raport cu care lucrează acest sistem . OBIECT COMPONENTE Cuvinte cheie:  Cerinţe de eficienţă  Scop  Înţelegere  Voinţă  Coerenţă În decizia administrativă scopul urmărit este realizarea politicii statului prin organizarea executării şi prin executarea legii. Lumina Lex. Ed. economice ş. Legea exprimând interesele generale ale cetăţenilor din ţara noastră. sociale. decizia administrativă este o componentă. realităţi. Acestea sunt valori politice pe care le exprimă legea. b. Mihai T. deoarece în sistemul nostru de administraţie publică există multiple forme de participare a cetăţenilor la elaborarea deciziei administrative. 1996. în cadrul sistemului administraţiei publice.organizând executarea şi executând legea cu ajutorul deciziei administrative. deoarece precizează conţinutul deciziei care influenţează strategia ce urmează a se desfăşura în etapele destinate să ajungă la un scop sau obiectiv. Drept administrativ. Bucureşti. Trăsături deciziei administrative104 A. .484-488. Aşadar. Determinarea obiectului deciziei constituie primul moment al procesului decizional. 1999. Teorii. dar şi o modalitate de participare le administraţia publică ca activitate. deoarece activitatea acestora este urmarea deciziei administrative. Voinţa pe care o exprimă decizia administrativă se întemeiază pe lege şi este dedusă din lege. c. Cu privire la subiecţi: a. p. ca operă a autorităţii pluripersonale. privind acţiunea oamenilor administraţiei publice.Alegerea scopului sau obiectivului este determinată de diverse cauze. Tratat de ştiinţa administraţiei. scopurile urmărite prin decizia administrativă nu aparţin administraţiei. politice. esenţial. p. Oroveanu. decizia administrativă asigură comportamentului uman o anumită coeziune în cadrul diferitelor colectivităţi umane în care acţionează organele administraţiei publice pe baza şi în baza executării legii. decizia administrativă nu urmăreşte altceva decât înfăptuirea intereselor generale pe care le prevede legea. Cerma. colegialitatea.a.CURS 8 DECIZIA ADMINISTRATIVĂ-TRĂSĂTURI. Ed.

autoritatea . cu succesiune logică şi concizie. de a putea asigura eficient. e. fără a avea posibilitatea de a alege între mijloacele de executare. scopurile urmărite prin decizia administrativă nu aparţin administraţiei. g. pentru a asigura armonia internă şi externă a acesteia. nu pot fi utile. a pierderii sau denaturării sensului deciziei. B. politice. b.competenţa de a emite decizii care vor servi drept fundament. op. calitativ şi cantitativ îndeplinirea obiectivelor fixate. Ed. precisă. datată. esenţial. p. Legea exprimând interesele generale ale cetăţenilor din ţara noastră. Sylvi. f. mobilitate şi maleabilitate. rămânând acte gratuite. Faţă de această schimbare administraţia trebuie să ia 105 Alexandru Negoiţă. Bucureşti. respectiv concordanţa cu deciziile anterioare luate la toate nivelurile. satisfăcând cerinţele sociale actuale şi constituind legătura dintre trecut. ea nu exprimă doar voinţa şi intenţiile unei persoane sau ale unui grup. Aceste operaţiuni nu sunt statice. d. adoptată la timp. Profesorul Mihai Oroveanu consideră că determinarea obiectului deciziei constituie primul moment al procesului decizional. Aşadar. la elaborarea altor decizii.. clară. să aibă flexibilitate. 117-118. Voinţa pe care o exprimă decizia administrativă se întemeiază pe lege şi este dedusă din lege. Alegerea scopului sau obiectivului este determinată de diverse cauze. excluzând posibilitatea variantelor în aplicare. înregistrată şi publicată). ci interesele şi cerinţele cu caracter social. cit. nu suntem în faţa unui act decizional. 1998. decizia administrativă nu urmăreşte altceva decât înfăptuirea intereselor generale pe care le prevede legea. economice ş. să fie reală în timp. Emilian Stelian Ticameş. simplă. decizia este un act social. ci cuprind în ele însele o schimbare în starea lucrurilor. În legătură cu scopul său. c. semnată. cât şi cele tardive. să fie coordonată / coerentă. să fie formală (scrisă. p. Obiectul deciziei administrative 105 Profesorul Alexandru Negoiţă precizează că în decizia administrativă scopul urmărit este realizarea politicii statului prin organizarea executării şi prin executarea legii. să fie fundamentată ştiinţific. Acestea sunt valori politice pe care le exprimă legea. deoarece precizează conţinutul deciziei care influenţează strategia ce urmează a se desfăşura în etapele destinate să ajungă la un scop sau obiectiv. competentă. . ci pur şi simplu în faţa unui act administrativ de executare. cunoscut fiind faptul că atât deciziile premature.298-300. prezent şi viitor a unei politici a cărei unitate şi continuitate o asigură administraţia.a. În cazurile în care voinţa organelor administraţiei se manifestă numai în acte de executare. este necesar ca decizia administrativă să întrunească unele caracteristici: a.e. organele administraţiei publice revenindu-le sarcina de a găsi cele mai bune mijloace de organizare a executării şi de executare a legii. în domeniul administraţiei publice. Aceste cerinţe de eficienţă dau deciziei administrative un caracter practic. Drept administrativ. sociale.

Contopirea înţelegerii cu voinţa Fuziunea înţelegerii şi a voinţei. B. şi anume: A. logică. Voinţa celor ce decid este determinată de înţelegere. Emilian Stelian Ticameş. Ed. prezentă sau viitoare). Cerma. pentru realizarea obiectivelor. orienta şi metodiza o voinţă. călăuzit de servirea interesului general. raţionale sau neraţionale. 482-485.atitudine: să se poată adapta la noua situaţie. Voinţa reprezintă expresia hotărârii unei persoane de a acţiona într-o anumită direcţie. p. • gruparea problemelor asupra cărora este utilă intervenţia. . ca rezultat al gândirii. pentru alcătuirea deciziei se realizează printr-o confruntare raţională. p. Lumina Lex. Teorii. p. metodică. b) dacă sunt posibilităţi de tratare distinctă.372-374. de rutină sau de excepţie). Adunarea datelor (trebuie avut în vedere dacă datele vizează situaţia trecută. Înţelegerea. Aceasta din urmă poate disciplina. Înţelegerea ţine seama de toate fenomenele umane. perspective . Componente 106 Din analiza conţinutului deciziei se ajunge la concluzia că ea rezultă din raportul care se stabileşte între înţelegere şi voinţă. După această etapă prealabilă deliberării propriu-zise. pe baza resurselor de care dispune. Dar voinţa constituie esenţa funcţiunii celor ce decid. apt să învingă ezitarea generată de riscuri ce ar putea frâna acţiunea. Drept administrativ. Bucureşti. Tratat de ştiinţa administraţiei .298. 106 Mihai T. 1996. Ed. Pentru a fi utilizată ca element al deciziei. a unui spirit hotărât. Oroveanu. cit. realităţi. Cu acest prilej se stabileşte: a) ce probleme se reliefează. etapă care de fapt înseamnă determinarea obiectului deciziei ce urmează a fi luată. reprezentând ansamblul operaţiunilor gândirii de a concepe. înţelegerea urmează a se realiza după anumite procedee ce pot fi grupate în cadrul general al discuţiilor sau deliberării. urmează etapele propriu-zile. op. 1999. La rândul său voinţa trebuie să ţină seama de realităţile ce se oglindesc în deliberare. Etapele procesului decizional107 Înainte de a aborda etapele deliberării propriu-zise ale procesului adoptării deciziei administrative. Manifestarea voinţei implică existenţa unor calităţi morale. face apel la voinţă. sau să stea în expectativă sau să tăgăduiască orice însemnătate faptelor noi. pentru realizarea unui scop. Bucureşti. Selecţionarea (filtrarea) şi ordonarea (sistematizarea) datelor. trebuie să arătăm că decizia administrativă presupune: • stabilirea gradului de prioritate pe care îl prezintă problema şi măsura în care se impune sau nu o intervenţie. 107 Ioan Alexandru. • verificarea realităţii. a judeca şi a raţiona. a caracterului şi oportunităţii problemei respective (dacă este o problemă curentă..

de multe ori. op.120-121. E. se studiază toate influenţele posibile asupra deciziei.. exteriori organului emitent. Bucureşti. materialul pregătit pentru elaborarea deciziei. Astfel. Iniţiativa109 Înainte de a se organiza o acţiune. Iniţiativa deciziei poate să aparţină şi altor factori. Ambele etape (A şi B) le putem considera faze premergătoare ale elaborării deciziei. care să declanşeze acţiunea în cauză. În această etapă se elaborează variante. D. Intrarea în vigoare G. Ed. împreună cu propunerile prezentate. p. în mod individual.„o confruntare de idei în cadrul căreia sunt scoase în evidenţă avantajele şi dezavantajele uneia sau alteia din soluţiile posibile"108 Pentru a se ajunge la un rezultat util. Adoptarea / luarea deciziei – este momentul manifestării voinţei decidentului. Sunt însă cazuri în care organele administraţiei publice stau în expectativă observând evoluţia anumitor fenomene sociale şi aşteptând să se intervină pentru soluţionarea problemelor care se pun în legătură cu acele fenomene110. mai urmează: F. p. C. p.. făcând astfel să intervină acţiunea organelor administraţiei publice în vederea soluţionării unor probleme care privesc realizarea politicii statului în domeniile în care acţionează organele administraţiei publice. din informaţiile proprii sau pe baza sesizărilor diferitelor organe de stat sau obşteşti ori ale cetăţenilor. aceasta trebuie judicios organizată. iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociaţii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor.481. Deliberarea . 485 109 . 484 Ioan Alexandru.cit. acte normative în vigoare etc. găsesc că este oportună intervenţia lor pentru rezolvarea unor anumitor probleme din domeniul lor de activitate. 1998.cit. diferite organizaţii din sistemul politic. iniţiată de factorii politici.cit. Ulterioare actului decizional. Alexandru Negoiţă. e) dacă avem elemente restrictive (disponibilităţi fixe. decizia administrativă este. op. iniţiativa deciziei administrative revine organelor administraţiei publice care.. Cu acest prilej. p.). Organele puterii legiuitoare. Având ca obiect realizarea politicii statului. spre a avea astfel posibilitatea de a se pronunţa atunci când vor fi supuse discuţiei materialele respective. Drept administrativ. este necesară intervenţia unei iniţiative.c) care sunt circumstanţele problemei. pentru ca aceştia să le poată analiza. 108 Ioan Alexandru. Analiza datelor şi faptelor (informaţiilor). op. Aplicarea (executarea) deciziei administrative. vor fi transmise în timp util membrilor organului de decizie. Sylvi. sesizează organele administraţiei publice în vederea iniţierii procesului decizional. De asemenea. În cele mai multe cazuri. 110 Ioan Alexandru. d) în ce ordine de urgenţă trebuie acţionat.

p. pot confirma sau infirma ipoteza. Cluj-Napoca. op. etapă în care nu există o decizie sau un act juridic. dar motivele sunt în contrazicere cu legea. fiind o condiţie formală. colegiale. Adoptarea deciziei administrative113 Etapa adoptării sau emiterii actelor administrative de către organele colegiale. Conţinutul motivării se referă la împrejurările care au fost reţinute ca determinante în emiterea actului. în cazul actelor normative. . stabilite pe baza unor teze fundamentale ce trebuie aplicate în noua reglementare. Analiza trebuie să fie obiectivă şi întemeiată pe anumite ipoteze de lucru. printre altele:  cerinţele care justifică intervenţia normativă cu o referire specială la insuficienţa reglementărilor în vigoare. Sub acest aspect. spre deosebire de motivaţie care este un element intern. Ed. deliberarea şi votarea. 395-398. Astfel. Datele existente. Etapa adoptării este guvernată de 111 112 Ioan Santai. Fundamentarea / motivarea deciziei112 Totalitatea motivelor care stau la baza unui act juridic constituie motivaţia acelui act. Ioan Santai. expunerea de motive va arăta succint. subiectiv şi obligatoriu. în cazul organelor. întreaga etapă fiind dublată de formalităţile procedurale prealabile adoptării actelor juridice. dar ilegal. sub aspectul conţinutului sau temeiniciei sale. cit. economic. Fazele etapei pregătitoare sunt: apariţia necesităţii elaborării deciziei. Dacă actul este motivat. etapa adoptării se poate diviza. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. p.  efectele pe care noua reglementare le are asupra reglementărilor deja existente.Elaborarea111 Pregătirea sau elaborarea deciziei reprezintă prima etapă în procesul decizional. de procedură. Ea se realizează în diverse modalităţi. Oroveanu. respectiv unipersonale. astfel. 1996. actul emis în mod nemotivat este lovit de nulitate dacă a încălcat această condiţie de valabilitate. în cazul organelor unipersonale momentul emiterii este marcat de semnarea înscrisului constatator al actului juridic. reprezintă momentul în care voinţa se manifestă în scopul producerii efectelor juridice. în cel puţin 3 faze: dezbaterea. Pe baza necesarului de date obţinute se trece la analiza şi interpretarea datelor în scopul elaborării proiectului de decizie. documentarea decizională şi fundamentarea deciziilor potenţiale. 113 Mihai T. Sancţiunea nemotivării actelor este în funcţie de gravitatea încălcării normelor. Motivarea este un element obiectiv şi extern. iar în cazul organelor colegiale. Ed. După unii autori.77-79. Tratat de ştiinţa administraţiei.  efectele de ordin politic. ci un proiect de decizie sau o decizie potenţială. acolo unde legea o impune. iar motivarea este acţiunea de arătare a motivelor pe care se fundamentează actul. 2003. p..72-77. Bucureşti. RISOPRINT. care constituie premisele ipotezei de lucru. adoptarea are loc în cadrul şedinţei prin mecanismul votului. actul va fi formal. social şi cultural urmărite în funcţie de obiectul reglementării. Cerma.

Deliberarea . Normele privitoare la quorum sunt prestabilite şi reprezintă un element de formă esenţial întrucât prin respectarea lor manifestarea de voinţă dobândeşte puterea de a produce efecte juridice. . Semnarea înscrisului constatator al actelor juridice reprezintă o cerinţă de formă absolut necesară. c. prin aprecierea unor efecte posibile ca apariţie etc.77. Alegerea unei variante din mai multe.Votarea . modul şi momentul de prezentare. dar cu respectarea cadrului legal care delimitează posibilităţile de opţiune.activitate de evaluare a propunerilor cuprinse într-un proiect de act în baza unei confruntări de idei în cadrul căreia se evidenţiază avantajele şi dezavantajele soluţiilor preconizate.importante formalităţi procedurale concomitente adoptării deciziei şi ulterioare adoptării acesteia.. reprezintă încălcarea unei condiţii esenţiale de valabilitate ale acestor acte. indicatori de eficienţă. Quorumul şi majoritatea necesară Quorumul reprezintă numărul de membri necesari. alegerea şi ordonarea argumentelor. necesare asigurării valabilităţii ei sau punerii în executare. Forma organizatorică a dezbaterii în cadrul organelor colegiale este şedinţa (adunare generală.În cazul organelor colegiale fiecare participant la dezbatere optează din considerente specifice. Motivarea deciziei administrative Intrarea în vigoare114 114 Anton Trăilescu. cit. Redactarea fi semnarea înscrisului Redactarea actului juridic reprezintă operaţiunea de întocmire a unui înscris (document) care să reflecte deplin şi concordant manifestarea de voinţă exprimată. p. op. Voinţa pe care o cuprinde decizia se manifestă în realizarea puterii de stat şi se află numai la nivelul persoanelor care au un drept de vot deliberativ şi nu un drept de vor consultativ sau care sunt lipsite de acest drept.reprezintă operaţiunea prin care se manifestă cu efecte juridice voinţa organului colegial prin adoptarea actului juridic. Întocmirea sau redactarea în formă scrisă a actelor normative este strâns legată şi de modul aducerii lor la cunoştinţă prin publicare sau comunicare. d..Dezbaterea . sesiune) care reprezintă o reuniune de două sau mai multe persoane ce alcătuiesc împreună un organ şi a căror reunire are un anumit scop. asupra unui proiect sau variante şi asupra unor amendamente. . . Actele administrative emise în comun Actele administrative emise în comun de mai multe organe ale administraţiei de stat sau de acestea împreună cu alte organisme sunt manifestări de voinţă simultane făcute cu intenţia de a produce efecte juridice. . b. raportat la numărul total de membrii ai organului colegial. 75 . Neîndeplinirea formei scrise în cazul actelor normative. are loc în baza unei aprecieri comparative a variantelor propuse sub aspectul diferiţilor factori. Forme procedurale concomitente adoptării actelor de drept administrativ: a. Procedura de deliberare a fiecărui participant diferă în ceea ce priveşte structura demonstraţiei sale. care trebuie să fie prezenţi pentru ca deliberările organului să fie valabile.

215/2001. Drept administrativ. Evident că intrarea în vigoare marchează momentul producerii de efecte juridice de către actele respective. ci de la o dată mult ulterioară. când actul adoptat a fost publicat sau comunicat. organele administraţiei publice adoptă o serie de măsuri organizatorice. Ele produc efecte juridice din momentul comunicării. Pot exista însă şi situaţii inverse. trebuie să se ţină seama cu stricteţe de competenţa fiecărui organ în parte. în termenul stabilit în însuşi textul lor. de natură să aibă ca rezultat chiar imposibilitatea executării. Cu cât mai bine este organizată executarea. decizia administrativă devine obligatorie. Actele administrative individuale se aduc la cunoştinţă persoanelor interesate prin comunicare. afişare). pot fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege celor care se fac vinovaţi de neexecutare. 50 alin. perspective . Nepublicarea actelor normative ale Guvernului atrage inexistenţa acestor acte Unele acte normative intră în vigoare la o dată ulterioară publicării lor. Modul de executare a unei decizii administrative influenţează efectele acesteia. trebuie pusă în aplicare. în principiu. Un element deosebit de important al executării este oportunitatea acesteia. în caz de neexecutare. realităţi. în cazul celorlalte acte normative (publicare în presă. De reţinut faptul că. dacă ea nu este executată sau este defectuos executată. în mod individual. iar cele individuale. privind mobilizarea şi utilizarea mijloacelor necesare executării. Pentru executarea corespunzătoare a deciziilor. s-au formulat unele recomandări şi anume: 115 Ioan Alexandru. ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului ori prin alte mijloace de publicitate. de la data publicării lor. (1) din Legea nr. decizia administrativă trebuie executată. o întârziere în executare putând avea uneori consecinţe deosebit de grave. de către o organizaţie nestatală sau chiar de către cetăţeni.Actele normative intră în vigoare. Ed. în aşa fel încât să se evite suprapunerile şi paralelismele. care ar putea avea efecte negative. cu atât se înfăptuieşte mai deplin scopul deciziei respective. dar el nu produce efecte din momentul publicării sau comunicării. de la data comunicării. prevede că actele normative devin obligatorii de la data publicării. dacă persoana vizată participă la adoptarea actului şi din cuprinsul actului nu rezultă altfel. Decizia administrativă poate fi executată direct de către organul administraţiei publice. În procesul de executare. deoarece se ridică problema organizării raţionale şi eficiente a resurselor. Bucureşti. Lumina Lex. Executarea deciziei administrative115 După ce a fost adoptată. p. . Astfel încât. Publicarea poate avea loc prin Monitorul Oficial al României în cazul legilor. Unele acte de autoritate individuale pot produce însă efecte juridice din chiar momentul adoptării lor. Teorii. În ce priveşte actele de autoritate ale administraţiei publice locale art. întreaga muncă depusă anterior pentru elaborarea deciziei se iroseşte. Oricât de bună ar fi o decizie. 1999. 488-498. În vederea executării. după adoptarea ei de către organul emitent.

necesar rezolvării unei situaţii. în implementarea ei sau în obiectivul iniţial. Deci.• separarea îndeplinirii unei decizii. mijloace de constrângere ( materială).129-130. activ. Un management eficace implică măsurarea periodică a rezultatelor. De asemenea. În sens larg. formulat de majoritatea de teoreticienilor dreptului. Iaşi. Administraţie publică. pasiv. Ed. Gheorghe Filip. rezultatele obţinute. Sylvi. controlul vizează numai respectarea condiţiilor de legalitate şi oportunitate. pentru a anihila rezistenţa celor interesaţi. ceea ce influenţează execuţia. în conformitate cu deciziile luate. 1998. decizia beneficiază de executarea ei din oficiu. trebuie făcute anumite schimbări în varianta aleasă. Mihaela Onofrei.. Drept administrativ. • executarea operativă a deciziei. Bucureşti. CHEMAREA. Dacă rezultă o deviere. marchează dinamica deciziei administrative. ca urmare a adoptării. dacă este considerat imposibil de atins. cit. dacă este necesar. în fond. prezenţa sa activă în desfăşurarea evenimentelor şi corectarea la timp a abaterilor ce pot apărea. p. 116 117 Delia Popescu. iar în cel de-al doilea caz. raţiunea de a exista a controlului este. cât mai ales. lipsa lor de curaj. atunci când decizia se integrează în cadrul tradiţional al activităţilor administrative sau poate fi mai dificilă dacă impune inovaţii în materie. Decizia poate atrage sancţiuni asupra celor care nu se conformează prevederilor sale. op. întregul proces de luare a deciziei este reluat. în acest din urmă caz. forţă publică). necuprinzând aspectul eficienţei. • executarea este mai facilă. controlul trebuie să includă şi aspectul eficienţei conţinutului muncii administrative – faptul administrativ. 25. Controlul furnizează informaţii necesare în elaborarea deciziilor viitoare şi. Când rezultatele prezente sunt comparate cu cele planificate (obiectivele). • bună executare depinde de experienţa şi cunoştinţele în materie ale funcţionarilor publici. decizia devine obligatorie pentru toţi să-şi realizeze activitatea profesională. este rutina funcţionarilor. ea poate fi executată de administraţia publică prin proprii agenţi ( servicii publice. deoarece orice întârziere poate avea efecte dăunătoare. În primul caz. p. Astfel. În sens restrâns. orice executare urmează că se integreze în structura de ansamblu a administraţiei. după cum şi graba aduce prejudicii. Controlul şi evaluarea deciziei116 Controlul executării deciziei administrative reprezintă condiţia bunei funcţionări a administraţiei publice. utilizând. Efectele deciziei administrative117 Efectele deciziei administrative sunt consecinţele pe care aceasta le generează prin simplul fapt al adoptării sale. în primul rând. 1999 . Ed. Executarea unei decizii se împleteşte cu activitatea de control. de celelalte acţiuni ale administraţiei. care verifică atât derularea procesului decizional. drept urmare. Alexandru Negoiţă. determinante doar ale cadrului adecvat.

Pentru unii. depinde de modul în care aceasta a participat la procesul decizional. 5. prin politica statului. necesar. Din momentul în care a fost adoptată decizia. încetinite sau accelerate. 2. În calitate de autori. Este de preferat să se atingă un obiectiv mai modest. Deciziile eronat concepute au efecte slabe şi nu par aplicabile. Ele reflectă răspunderea asumată de cei care au luat o anumită decizie. 3. În alte cazuri. deciziile nu se aplică. pentru că între timp. modificarea cadrului legal sau a activităţii şi structurii administraţiei. înţelegerea şi voinţa. decât să se eşueze spre unul irealizabil. decizia este obligatorie. pentru ca decizia să producă efecte. autorităţile publice şi administraţiile. căutând să-i asigure eficienţa pentru ca aceasta că producă toate efectele. Nu este suficientă unirea celor două elemente. ca cei care adoptă decizia să fie convinşi că aceasta corespunde şi satisface cerinţele vieţii sociale. rolul lor activ sau pasiv faţă de decizia administrativă. Eficienţa unei decizii administrative se bazează pe prevederea şi calcularea efectelor pe care le generează şi care pot fi directe şi indirecte. Mai este. modificarea sau chiar desfiinţarea unora dintre ele. Efectele deciziei administrative pot fi anihilate. suspendate. ÎNTREBĂRI 1. Efectele indirecte privesc pe funcţionarii care decid. Lipsa iniţiativei. De gradul participării cetăţenilor la activitatea administraţiei statului. colaborare. decizia adoptată reprezintă confirmarea punctului lor de vedere. chiar şi pentru cei care o consideră greşită. Incidenţa asupra populaţiei. absenţa operativităţii pot paraliza o decizie administrativă.În cazul în care decizia se dovedeşte ilegală sau inoportună. Care sunt trăsăturile deciziei administrative cu privire la subiecţi? Care sunt trăsăturile deciziei administrative legate de scopul acesteia? Care este obiectul deciziei administrative? Care sunt componentele deciziei administrative? Care sunt efectele deciziei administrative? . dreptul administrativ pune capăt deliberărilor şi clarifică problemele prin rezolvarea lor în practică. Pentru alţii ea înlătură anumite incertitudini şi îndoieli. depinde atitudinea de adeziune. Efectul indirect asupra instituţiilor publice constă în consolidarea. 4. devenind inutile. Un factor care contribuie la blocarea dinamicii deciziei administrative îl constituie spiritul rutinier. Efectele directe. administraţia poate so anuleze sau retracteze tot printr-o decizie unilaterală fără să fie necesar consimţământul părţilor. Elementele care la prima vedere par minore (lipsa echipamentelor moderne de calcul sau a personalului de execuţie) pot prejudicia eficienţa şi dinamica deciziei. ei vor apăra decizia respectivă. ele nu mai corespund realităţilor sociale. Indiferent de situaţie.

putere 3. motivarea deciziei administrative 4. Quorumul şi majoritatea necesară. caracteristicile deciziei . Ce reprezintă fectele deciziei administrative: a. Ambele de mai sus 2. Cu privire la subiecţi b. trăsături ale deciziei în general b. Quorumul şi majoritatea necesară. actele administrative emise în comun. Decizia rezultă din raportul care se stabileşte între: a. În legătură cu scopul său c. Trei dintre formele procedurale concomitente adoptării actelor de drept administrativ sunt: a. comunicarea ei c. motivarea deciziei administrative c. înţelegere şi capacitate b.TEST GRILĂ 1. redactarea şi semnarea înscrisului. Executarea deciziei administrative înepe odată cu: a. redactarea raportului final b. adoptarea ei b. voinţă. înţelegere. redactarea raportului final. la 10 zile după comunicare 5. generate odată cu adoptarea deciziei administrative c. înţelegere şi voinţă c. Quorumul şi majoritatea necesară. consecinţele acesteia. Trăsăturile principale ale deciziei administrative se fac în raport cu: a.

RISOPRINT. Decizia administrativă are în acest fel ca obiect alegerea obiectelor şi a mijloacelor acţiunii administrative. Ed. perspective . Iaşi. Mihaela Onofrei. Tratat de ştiinţa administraţiei. 1996 5. realităţi. Oroveanu. Bucureşti. 1999 2. Lumina Lex. Scopul interesului public pe care sunt chemate să-l slujească organele administraţiei publice este totdeauna un element de legalitate al deciziilor acestor organe. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei . . Ca la orice decizie. Administraţie publică. Ioan Alexandru. Teorii. Mihai T. ClujNapoca. CHEMAREA. Bucureşti. Ed. Bucureşti. şi la decizia administrativă trebuie să fie reunite cele două elemente apar în dualitatea legalitateoportunitate. Drept administrativ. Ed. 1998 4. Sylvi. 1999 3. Alexandru Negoiţă. Ioan Santai. Mijloacele de acţiune pe care înţeleg să le folosească organele administraţiei relevă oportunitatea deciziei administrative. 2003 CURS 9 CONDIŢIILE DECIZIEI ADMINISTRATIVE.DUALITATEA LEGALITATE-OPORTUNITATE Cuvinte cheie:  Interes public  Voinţă politică  Legalitate  Oportunitate  Drepturi şi libertăţi fundamentale Obiectul acţiunii administrative este realizarea voinţei politice aşa cum este ea determinată de organele puterii de stat. Ed.BIBLIOGRAFIE 1. Drept administrativ. Problema care se pune este aceea de a şti care sunt condiţiile acestei alegeri. Ed. Cerma. Gheorghe Filip.

Din această caracteristică decurg unele consecinţe relative la decizia administrativă. dar mijloacele sunt în bună măsură lăsate la alegerea sa. care se îndeplineşte prin actele administrative. a unei optiuni pe care o face un organ al administraţiei public de când emite o astfel de decizie. interesul public. o astfel de acţiune a organelor administraţiei publice. 55-56 . Legalitatea acţiunii respective stă tocmai în realizarea interesului general. Administraţia publică ar fi redusă la funcţia unui automat ale cărui acţiuni sunt dinainte stabilite şi care nu poate face nimic altceva decăt ce cuprinde acest program prestabilit în felul acesta administraţia publică ar fi lipsită de orice iniţiativă şi ar sfârşi ca orice scop sclerozat. Scopul interesului public pe care sunt chemate să-l slujească organele administraţiei publice este totdeauna un element de legalitate al deciziilor acestor organe. Atunci când legea ordonă tot ce trebuie să facă organele administraţiei publice şi nu lasă acestor organe dreptul de a aprecia mijloacele. Mijloacele de acţiune pe care înţeleg să le folosească organele administraţiei relevă oportunitatea deciziei administrative. În primul rând. Ed. p. De aceea. Psihomedia. elemente ale deciziei administrative. libertatea de apreciere a organelor administraţiei publice nu face să fie necesară acestă amănunţită reglementare. De aceea. pe când alegerea mijloacelor este lăsată mai mult sau mai puţin pe seama acestor organe.p. şi nici nu trebuie să facă acest lucru.curs în tehnologia IFR.Legalitatea şi oportunitatea. dreptul administrativ. această libertate de apreciere este condiţia unei administraţii publice realiste. nu se poate vorbi de decizie 118 Claudia Şerban Cernat. care se realizează prin decizia administrativă. dar nu o face în mod amănunţit. din cele arătate înainte se desprinde concluzia că nu se poate vorbi de adevărta decizie administrativă decât atunci când este vorba de operarea unei alegeri. 2012. dar. în sensul regelemtării mai amănunţite a liniei de urmat de către subiectele de drept. decizia prezintă acest aspect specific prin aceia că scopul nu este al său. este tot aşa de necesar să se lase organelor administraţiei publice posibilitatea de a a pecia condiţiile în care are loc intervenţia saAceastă posibilitate de apreciere sau acest drept de apreciere pe care trebuie să îl aiba organele administraţiei publice. organele administraţiei publice ca subiect de drept administrativ. De aceea. decurge particularitatea dreptului aplicabil acestora.118 Legea reglementează acţiunea organelor administraţiei publice. se poate spune că scopul interesului public este totdeauna impus organelor administraţiei publice. nu acţionează decât în relizarea interesului general. Logica acţiunii administrative . aşa cum se întamplă în cazul subiectelor de drept civil care dispun de această autonomie. Administraţia nu dispune de o autonomie de voinţă cu privire la scopurile acţiunii sale. este necesară supunerea acţiunii administrative faţă de lege. are în conţinutul său legalitatea. Sibiu. Prescrierea acţiunii administrative până la cele mai mici amănunte ar duce la paralizarea vieţii publice. În acţiunea administrativă. Din această caracateristică a acţiunii organelor administraţiei publice. Acestă posibilitate de alegere. Dreptul civil este mai mult riguros. faţă de dreptul civil. Aşadar. în exercitarea atribuţiilor acestora nu este decît o libertate de alegere care li se dă acestor organe în îndeplinirea sarcinilor pe care le au. este un scop care elevă interesul general. Spre deosebire de subiectele de drept civil. supusă dreptului administrativ. nereuşind să facă faţă nevoilor societăţii. care acţionează în scopul realizării intereselor particulare. în acelaşi timp.

Organele administraţiei publice se bucură de un anumit drept de apreciere în exercitarea atribuţiilor pe care le au sau acţiunea acestor organe este supusă strict legii? 3. Aceste cazuri. Nu în mod amănunţit lăsând organelor administraţiei publice posibilitate de alegere şi apreciere c. sunt însă extrem de rare în activitatea organelor administraţiei publice. Ce înţelegeţi prin oportunitatea deciziei administrative? TEST GRILĂ 1. În al doilea rând. Dar şi în acest din urmă caz. ÎNTREBĂRI 1. organele administraţiei publice sunt ţinute să respecte legea. Nu reglementează acţiunea organelor administraţiei publice . Legea reglementează acţiunea organelor administraţiei publice: a. În sfârşit în al patrulea rând.administrativă. poate varia de la absenţa unei astfel de alegeri. În al treilea rând trebuie obsevat că amploarea alegerii pe care o poate face administraţia publică. Cum se realizează fuziunea întelegerii şi a voinţei. Precizaţi câteva diferenţe esenţiale dintre dreptul civil şi dreptul administrativ? 2. datorită complexei şi multilateralei intervenţii şi acţiuni a statului în viaţa socială se impune lărgirea reglementării juridice a acţiunii organelor administraţiei publice în luarea deciziei administrative. În mod expres şi amănunţit b. În acest din urmă caz. la o largă posibilitate de alegere. dacă este vorba de o alegere pe care o fac organele administraţiei public. pentru alcătuirea deciziei? 5. De ce trebuie să ţină cont organele administraţiei publice atunci când aleg să emită o anumită decizie administrativă? 4. atunci când emit decizii administrative. Importantele domenii de activitate ale administraţiei publice trebuie astfel să fie reglementate prin lege. suntem pur şi simplu în domeniu executării. această alegere nu se situează la nivelul scopului care priveşte mijloacele instrumentale ce trebuie folosite în realizarea scopului. precum şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

nu dispune de o autonomie de voinţă cu privire la scopurile acţiunii sale. Dreptul administrativ 3. Este o consecinţă a supremaţiei legii faţă de decizia administrativă b. Flavia Ghencea. 2009 Claudia Şerban Cernat (coordonator). Cristina Banu. Administraţia publică: a. dispune de o anumită autonomie de voinţă cu privire la scopurile acţiunii sale c. Sibiu. 2012 CURS 10 . Ed. În acţiunea administrativă. Nu se mai poate vorbi de decizie administrativă. Dreptul civil este mai mult riguros.2. Dreptul civil b. Este o consecinţă a raportului de subordonare specific dreptului administrativ BIBLIOGRAFIE • • • Ioan Santai. aşa cum se întâmplă în cazul subiectelor de drept civil care dispun de această autonomie. fiind pur şi simplu în domeniul executării c. Logica acţiunii administrative. Subiectele de drept civil. Ed. Sibiu. Atunci când legea ordonă tot ce trebuie să facă organele administraţiei publice şi nu lasă acestor organe dreptul de a aprecia mijloacele de acţiune în luarea deciziei: a. Ştiinţa administraţiei şi administraţie publică. libertatea de apreciere a organelor administraţiei publice face să fie necesară o amănunţită reglementare. Ed.curs în tehnologia IFR. dispune de o autonomie de voinţă cu privire la scopurile acţiunii sale. aşa cum nu se întâmplă în cazul subiectelor de drept civil care nu dispun de această autonomie 5. b. 2011 Claudia Şerban Cernat. Psihomedia. c. în sensul regelemtării mai amănunţite a liniei de urmat de către subiectele de drept. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei . Dreptul aplicabil activităţii decizionale a organelor administraţiei publice. acţionează în realizarea interesului general 4. vol. Alma Mater. b. Alma Mater. supusă dreptului administrativ. Sibiu. Care din următoarele afirmaţii este corectă: a. Dreptul constituţional c. II. Ion Gâf Deac. este: a. în acest caz.

raţională. Heraclit din Efes utiliza cuvântul „logos” cu înţelesul de ordine necesară. pe baza cunoaşterii oamenilor. În continuare la constituirea logicii şi-au adus contribuţia filozofii 119 Pentru detalii a se consulta www wikipedia.LOGICA APLICATĂ ÎN DOMENIUL DECIZIEI ADMINISTRATIVE Cuvinte cheie: • Logică formală • • • • Logica juridică Logica deontică Deontologie Deliberare Realitatea nu se poate cunoaşte decât prin metode ştiinţifice. ea se implică totodata în construirea deciziei administrative şi în modalitatea concretă de aplicare a acesteia. ordine119. Mai târziu filosoful Filon Iudeul a utilizat cuvântul „ logos” desemnând prin el raţiunea divină ca forţă mijlocitoare între Dumnezeu şi lume. este o ştiintţă a căilor pentru aflarea adevărului în acest domeni. În limba greacă veche expresia „logos” avea următoarele înţelesuri: cuvânt. ci rezultatul deliberării individuale. de aceea decizia administrativă nu poate fi rodul unei deliberării individuale. idee. ci trebuie să fie rezultatul deliberării colegiale Din punct de vedere etimologic logica este cuvânt derivat din termenul elen λόγος (logos). afectiv şi volitiv precum şi de mijlocul exteriorizării formei gândului adică limba naturală luând în cercetare numai forma intelectivă. a intereselor acestor mase.org . Teologii creştini au utilizat cuvântul „logos” pentru a desemna raţiunea divină ca forţă mijlocitoare între Dumnezeu şi lume. raţiune. lumii materiale cât şi gândirii omeneşti în forma ei superioară. Astfel Democrit aproximativ între anii 460-370 î. Logica acţiunii administrative. pe baza cunoaşterii multilaterale a realităţii. obiectivă a gândirii considerând mijlocul de comunicare ca element convenţional. înţelegând prin logos raţiunea cosmică. logica efectuează a doua operaţie: separarea formelor corecte de cele incorecte adică a celor valide de cele nevalide. pornind de la cercetările naturii a fost determinat să studieze inducţia. având metode specifice de lucru şi un domeniu de aplicare distinct de acela al logicii generale. Filosofii stoici eleni au dat cuvântului „logos” un sens idealist. cognitivă. În studiul formelor gândirii umane logica separă forma de conţinutul informaţional. Geneza logicii s-a produs în antichitate în lumea Greciei sclavagiste. identică cu Iisus.e. ipoteza şi a formulat legea raţiunii suficiente. ca logica aplicată în ştiinţa administraţiei şi administraţie publică. analogia. proprie atât cosmosului. Necesitatea studierii raţionale a gândirii a fost determinată de intensificarea preocupărilor de cunoaştere ştiinţifică a lumii înfăptuite de învăţaţii eleni. divină.n. Administraţia publică este organic legată de realizarea intereselor oamenilor. Odată făcută această primă separaţie. iar sistematizarea cunoştinţelor nu poate fi rodnică fără observarea principiilor ce ni le ofera logica.

Logica acţiunii administrative.sofişti prin practica demonstraţiei. p. este o ştiinţă a căilor pentru aflarea adevarului în acest 120 Claudia Şerban Cernat. Avand în vedere aceste consideraţii. având metode specifice de lucru şi un domeniu de aplicare distinct de acela al logicii generale. Reflecţiile cele mai generale asupra logicii actuale se fac asupra conceptelor logice fundamentale. deoarece există nevoia individuală şi socială de eficienţă a gândirii aplicate.120 Tendinţa de a lărgi mereu câmpul de observaţie este una din trăsăturile caracteristice ale spiritului ştiinţific. judecata şi raţionamentul. op. matematică sau simbolică numită şi logistică. Scopul final este practic.e. Sibiu. logica efectuează a doua operaţie: separarea formelor corecte de cele incorecte adică a celor valide de cele nevalide.n.). 121 Logica acţiunii administrative. ocupându-se de studiul genurilor supreme ale ideilor a încercat o clasificare a categoriilor şi formularea unor legi ale logicii. iar sistematizarea cunoştinţelor nu poate fi rodnică fără observarea principiilor ce ni le ofera logica.curs în tehnologia IFR. Aristotel a revizuit şi generalizat cunoştinţele de până la el despre formele gândirii fiind primul gânditor care a scris o operă centrată special pe studiul gândirii omului.n. Logica a fost structurată. În studiul formelor gândirii umane logica separă forma de conţinutul informaţional. Platon aproximativ între anii 427-347 î. reflecţii ce poartă denumirea de filozofia logicii sau logică filozofică. Filozofii stoici au contribuit la dezvoltarea logicii prin apropierea ei de retorică şi gramatică. aristotelică sau generală şi logica modernă. A considerat că formele centrale ale gândirii sunt noţiunea.n. raţională. asupra condiţiilor şi metodelor formale şi asupra finalităţii logicii. 81 . 2012. conchidem că şi în activitatea administraţiei publice logica este indispensabilă mai ales în luarea şi aplicarea deciziilor. Discipolul lui Socrate. obiectivă a gândirii considerând mijlocul de comunicare ca element convenţional.e. 59 121 Claudia Şerban Cernat.. Ed. Realitatea nu se poate cunoaşte decât prin metode ştiinţifice. p. cercetări reunite sub numele de metalogică. Numai printr-o viziune unitară se pot întelege şi explica fenomenele. Asupra sistemelor logice tradiţionale şi moderne în special s-au dezvoltat cercetările logice care le depăşesc sub aspectul generalităţii. Alături de logica de bază s-au iniţiat şi dezvoltat cercetări speciale de logică în conexiune sau în baza altor discipline ştiinţifice dând naştere unor logici speciale. Gânditorul Socrate aproximativ între 469-399 î.e. În continuare se ocupă preponderent de cercetarea formelor valide de gândire. Odată făcută această primă separaţie. 2012. ca logică aplicată în ştiinţa administraţiei şi administraţie publică. Obiectul cunoaşterii sale este forma abstractă a gândirii umane. Se practică logica de bază în care coexistă logica tradiţională.cit. sintetizată şi expusă într-o formă durabilă de către filozoful Aristotel (circa 384-322 î. cognitivă.. Psihomedia. Logica este o specie a cunoaşterii exacte. afectiv şi volitiv precum şi de mijlocul exteriorizării formei gândului adică limba naturală luând în cercetare numai forma intelectivă. Trebuie pornit de la premisa că logica protejează interesele după anumite criterii de valoare. În prezent logica există pe mai multe nivele de structurare. prin centrarea reflecţiei pe suflet a adâncit preocuparea pentru modurile de gândire.

Nu există ceva fără cauză. 1. Cu privire specială la raportul între două judecăţi dintre care una neagă ceea ce cealaltă afirmă nu pot fi ambele adevărate. metoda este un ansamblu de prescripţii obţinute prin transformarea propoziţiilor unei teorii în reguli de acţiune practică şi intelectuală în scopul rezolvării problemelor de logică. 4. în acelaşi timp.cu ajutorul cărora forma logică a acestor enunţuri este fixată în formule specifice. una din ele este cu necesitate adevărată. Din acest principiu se deduce că putem avea un act de gândire corect dacă şi numai dacă păstrăm în cursul unuia şi aceluiaşi act de gândire acelaşi înţeles al unui cuvânt. op. logica aplicată activităţii administrative. Deci nu există ceva fără bază.p. Având un caracter de noutate. Pentru logică. ea se implică totodată în construirea deciziei administrative şi în modalitatea concretă de aplicare a acesteia.Orice lucru este identic cu el însuşi şi numai cu el însuşi.Standardizarea logică este transformarea enunţărilor din limba naturală.Formalizarea este finalizarea teoriei logice într-o formă calculatorie. Deci judecata poate fi sau adevărată sau falsă. 3.122 Logica de bază (logica tradiţională. 2012. Principiile generale ale gândirii logice123 Valabilitatea legilor gândirii umane corecte este condiţionată de stabilitatea relativă a obiectului gândirii.wordpress. Standardizarea logică. p. Principiul noncontradicţiei..cit.Din două judecăţi în care una neagă ceea ce cealaltă afirmă. 63 floringeorgepopovici. 1. matematică sau simbolică) se caracterizează prin trei metode fundamentale: standardizarea. în expresii din care poate fi detaşată structura lor logică. altă posibilitate neexistând.dar 122 123 Claudia Şerban Cernat. Principiul terţului exclus. Principiul raţiunii suficiente. În contemporaneitate logicienii dispun de mai multe clase de metode de cunoaştere logică datorită potenţialului generalizator al metodelor matematice moderne pe care logica le-a preluat foarte productiv în planul cunoaşterii. Tot aşa orice judecată trebuie să aibă un temei constând în dovezi.. aristotelică sau generală şi logica simbolică modernă. Se utilizează numai parţial în logica generală şi extins în logica simbolică.. Trebuie să recunoaştem că ştiinţa administraţiei şi administraţia publică. Principiul identităţii. Formalizare. 2012. Această lege obligă la admiterea a două şi numai două valori de adevăr pentru judecată.cit.Un lucru ori este ori nu este. În condiţiile devenirii obiectului legile gândirii formale trebuie integrate în sisteme de legi de ordin superior. Pentru detalii a se vedea şi Claudia Şerban Cernat. Simbolizarea.com. sunt bazate pe valorile juridice şi administrative specifice. cu un anumit grad de autonomie.62-65 . simbolizarea şi formalizarea. p. op. Se utilizează numai în logica simbolică fiind un criteriu eficace de deosebire între logica generală şi logica simbolică. în literatura de specialitate.Orice lucru are un temei.domeniu. Suntem obligaţi să nu ne contrazicem pe noi înşine când gândim sau eventual când comunicăm. probe. 2. argumente. 3.Simbolizarea este introducerea de simboluri speciale -constante şi variabile.. 2. Deci un lucru nu este şi totodată este. fără a le altera conţinutul. la fel ca logica juridică nu este încă acceptată ca ştiinţă în mod unanim.

înseamnă „ceea ce trebuie.). Psihomedia. regulile. la care nu se referă logica generală. pe măsură ce se dezvoltă. logica acţiunii administrative ar putea prezenta următoarea structură127: 124 Claudia Şerban Cernat. în domeniul logicii acţiunii administrative întalnim. ar putea servi pentru întemeierea elementelor considerate specifice gândirii administrative (ex: deciziile. formulând. căpătând astfel. Există teoreticieni în literatura de specialitate care susţin că in activitatea/acţiunea administraţiei publice sunt aplicabile doar regulile deontice. fiecare ştiinţă are metode proprii corespunzătoare obiectului acestei ştiinţe şi orice ştiinţă tinde. Termenul „deontic”. apar în domeniul activităţii administraţiei publice unele reguli noi. apoi autonomia sa metodologică. pe baza lor. în general. politicile publice etc. mai adesea. ci se impune şi utilizarea dialecticii malerialist-istorice. şi aplicarea deciziei administrative. domeniul ştiinţei administraţiei publice fiind apt să fie studiat din perspectiva acestui fundament. În fapt.nu independente. de origine grecească. Ed. Negoiţă.124 Albert Brimo susţine că alaturi de logica formală. aparenţa unei metode noi. p. Logica acţiunii administrative. are ca obiect metodele. E. pe care nu le învăţăm nicaieri ca atare şi de care. Al. ocupându-se de tehnica deciziei administrative. logicii juridice. întrucât gândirea logică în activitatea administraţiei publice trebuie raportată la subiectul care gandeste actiunea administrativă. p. să-şi afirme specificitatea. În cazul ştiinţei administraţiei şi administraţie publică. respectăm pe cine trebuie. a arătat că “studiul şi folosirea logicii formale nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor practice implicate în adoptarea deciziei administrative. un rol important îl joacă deontologia funcţionarului public. nici nu suntem conştienţi. regulile gândirii logice”. la rândul ei. aşa cum au toate celelalte discipline. 2012. de valorile socio-politico-culturale şi de cele cu substrat economic.curs în tehnologia IFR. 82 . Deontologia s-a constituit ca ramură a eticii. in termeni juridici.125 În acest consens trebuie să facem referire şi la logica deontică (logica normelor). Circumstanţierea domeniului logicii acţiunii administrative apare ca o problemă deosebit de dificilă. Psihomedia. în principal. În plus. specific. prin raportarea la natura şi obiectul specific domeniului. ca într-o sinteză. Mally (1926) defineşte deontica drept logica limbajului normativ. Ea oferă legile cunoaşterii celor mai profunde laturi ale fenomenelor realităţii obiective. care se grupează într-un chip nou. Logica acţiunii administrative. o „practică” care aplică o serie de reguli. elaborarea. 81 125 Idem 126 Ibidem 127 Claudia Şerban Cernat. să opună logicii formale logica sa specifică. Consider totuşi că similar. ce e necesar” şi e utilizat de Jeremy Bentham pentru a denumi astfel ştiinţa moralităţii (deontologia). ne referim la ceea ce se cuvine sau la ceea ce trebuie să fie.126 Consider că numai logica formală. Discutând despre obligaţie.curs în tehnologia IFR. 2012. angajat în cunoasterea. Ea are ca obiect o „ realitate”. preocupată de problemele obligaţiei morale. Sibiu. principiile logice pe care le folosesc deopotrivă teoreticienii cât şi practicienii din administraţia publică. în general şi în particular cea deontică. îndeplinindu-le. Sibiu. urmând acele cerinţe normative pe care. Ed.

semantica juridică. iar prima idee nu este întotdeauna şi cea mai bună. deliberarea cuprinde atât discuţia care premerge luării unei decizii. cât şi decizia însăşi.. precum şi de regulile de transformare a expresiilor. ale sistematizării şi metodologiei adoptării deciziilor etc. În sens general. Este recomandabil să se constituie o listă a informaţiilor care trebuie să fie luate în seamă cu privire la o anumită decizie administrativă. dacă se iau în consideraţie calcul sau premisa. sunt incomplete. Determinarea obiectului deciziei care urmează să fie luată se face printr-o amplă documentare asupra acestui obiect. a) Determinarea obiectului deciziei care va fi luată. Deliberarea şi etapele sale128 Noţiunea de deliberare poate avea o accepţiune generală şi una mai restrânsă. care studiază relaţiile semnelor cu obiectul juridic desemnat de ele. Deliberarea în sensul la care ne referim cuprinde următoarele trei etape. pentru că una din cauzele cele mai frecvente ale proastei decizii trebuie căutată în faptul că informaţiile referitoare la problema care face obiectul deciziei respective. Aceste fapte. De asemenea.cit. 128 Claudia Şerban Cernat. care trebuie să fie cunoscute în prealabil de cel care decide.sintaxa logică a limbajului juridic specific ştiinţei administraţiei şi administraţiei publice. În acest context trebuie abordată de exemplu problema deliberării în luarea deciziilor administrative. Trebuie să ştim că datele nu sunt imuabile. manifestă în: . care cercetează limbajul specific domeniului sub aspectul creatorilor lui şi se preocupă de influenţa acestui tip de limbaj asupra comportamentului uman. mâine nu se mai potriveşte realităţii. b) o logică deontică referitoare la limbajul normelor (manifestată într-o axiomatică şi o logică specifică ex: deontologia funcţionarului public). p. ceea ce este exact astăzi. În sens restrâns deliberarea priveşte numai discutarea unei probleme care constituie obiectul deciziei. Această listă trebuie să fie exhaustivă.pragmatica juridico-administrativă. Decizia însă nu trebuie să se bazeze numai pe supoziţii. de cercetarea regulilor de formare a acestor expresii din semne mai simple şi de analiza a relaţiilor dintre ele. manifestată în teoriile definiţiei. c) o logică a acţiunii administrative. ale argumentării. . 82 .a) o semiotică juridică specifică ştiinţei administraţiei. Nimeni nu poate să ia o decizie rezonabilă dacă nu plecă de la faptele care prezintă importanţă pentru decizie. nenormativă . dacă problema se discută sub aspectul său logic. op. care se referă la aspectele legate de descrierea semnelor şi a expresiilor sale. . În cercetarea noastră avem în vedere acest sens restrictiv al notiunii de deliberare. sunt denumite informaţii sau date. niciodată nu trebuie să ne mulţumim numai cu datele care le-am obţinut cândva.

După strângerea şi ordonarea informaţiilor trebuie să se treacă la analiza problemei respective. graficul este simplu.B. Informaţiile verbale trebuie furnizate într-o formă cât se poate se concisă şi clară. marcată cu litere între ele. Când concluzia merge de la general la particular ne aflăm în faţa unei concluzii deductive . Numai cel care gândeşte logic poate lua o decizie bună. probabile pentru fiecare activitate. ci în mod clar şi precis. luarea unor decizii rele. acestea trebuie să fie clarificate şi în această privinţă un ajutor esential îl constituie tehnica graficelor. înainte de a fi utilizate la luarea deciziei. Când însă activităţile sunt legate între ele sub forma unei reţele. Apoi. la justa lor valoare. trebuie să facă şi cercetarea relaţiei cauzale în cadrul respectivei probleme. O astfel de prelucrare constă în prezentarea înformaţiilor sub forma unoor indici sau sub forma unei diagrame. şi în acest lucru trebuie făcut cu multă atenţie. În acelaşi timp. Trebuie fixate termenele maxime. Cel care analizează problema în vederea luării unei decizii trebuie să facă distincţia între concluziile inductive 129 şi cele deductive130. Informaţiile cifrice reclamă o anumită muncă de pregătire.De asemenea. Obiectivele nu trebuie formulate vag şi confuz. cel care poate decide trebuie să fie foarte atent la abstracţiunile care pot avea caracter obscur. În acestă privinţă sunt de urmat cîteva reguli: 1. graficele arată fazele ce se succed una după alta. dar 129 130 Inductivă este concluzia care merge de la particular la general. În acest scop trebuie să fie recunoscut scopul deciziei şi să se precizeze obiectivele care trebuie rezolvate. după sursa de la care provin şi după domeniul la care se referă. Dacă informaţiile sunt simple supoziţii sau afirmaţii cu grad incert de probabilitate.D. Trebuie să distingem cauza de efect. 3. Să se vadă dacă obiectivele presupuse sunt exacte. minime. cel care se pregăteşte să ia decizia şi se face în acest scop analiza poblemei. Această tehnică ne poate ajuta în reprezentarea chestiunilor celor mai complicate. prin acesta. în acest caz graficul trebuie să cuprindă înlanţuirea activităţilor A-B-C-D-.După ce s-a alcătuit lista informaţiilor trebuie să se procedeze la punerea lor în ordine. Dar simpla învăţare a logicii formale nu este suficientă pentru rezolvarea problemelor practice. Trebuie întotdeauna să avem grijă ca noţiunile să fie cât se poate de clare. concluziile vor fi un suport fără soliditate. Calculul matematic este un instrument al deciziei administrative. b) Analiza pe care o face subiectul deliberării. Este ca şi când cineva ar studia natura electricităţii pentru a rezolva o problemă de instalaţie electică. 2. Acesta ne ajută să evităm concluziile vicioase şi. 4. pentru ca logica ne învaţă să gandim. În primul rând. trebuie apreciate pericolele şi eventualele piedici. trebuie să ne ferim ca nu cumva premisele să fie false deoarece sigur că aşa vor fi concluziile. aceasta se reprezintă cu activităţi mergând de la stânga spre dreapta. Grafic. Trebuie făcută o clasificare a infomaţiilor. Dacă în lista informaţiilor sunt lucrări complicate. linear: A. În analiza problemei logica are o mare valoare. arătându-se astfel că o anumită activitate nu poate fi realizată. În luarea unor decizii administrative un rol important îl poate avea şi calculul matematic.C. dacă n-a fost înfaptuită cea dinainte. . Astfel când sunt mari proiecte de realizat prin deciziile care urmează să le ia.

precum şi evaluarea şanselor de reuşită. participanţii la deliberare pot fi grupaţi în două categorii. În acest caz matematica este depăşită. Orice analiză critică sau discuţie este exclusă în această conferinţă. Se foloseşte. Scopul acestor conferiţe este exclusiv acela de a fi expuse ideile respective. „ Operations research”.decizia administrativă nu se reduce la acest calcul. în unele ţări. În ce măsură se face acest lucru. prin eliminare. în măsura în care nu trebuie păstrat un anumit secret de serviciu. dacă avem în vedere structura care participă la elaborarea deciziei. pentru evidenţierea posibilăţilor de soluţionare a diferitelor probleme care se pun. Aşadar. altele au competenţa de a emite deciziile. duc la înţelegerea căii de urmat. care participă la analiza problemei. După război procedeul a început să fie folosit în economie iar în domeniul cercetărilor matematice această disciplină a luat o amploare foarte mare. Se pune problema de a şti care este raţiunea participării la deliberare a persoanelor care nu au decât vot consultativ. duc la înţelegerea căii de urmărit. cum erau ele denumite. ori matematica nu poate fi însăcinată cu acest lucru. se ajunge la soluţia bună. suscitându-se chiar pe cele absurde. Trebuie arătat că atunci când în analiza problemei folosim calculatorul. a acţiunii ce urmează a fi înteprinsă. este nevoie să se recurgă la serviciile unui matematician specialist în materia cercetării operaţionale. porninduse de la soluţiile cele mai absurde şi. metoda conferinţelor de idei. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. Sistematizarea datelor culese. Cel care va lua decizia trebuie să recurgă la sfatul colaboratorilor săi şi la acela al specialiştilor. de soluţionare. 131 De multe ori se exagerează rolul calculatoarelor electronice. Mai întâi. dar nu au vot deliberativ. trebuie asigurată şi o participare socială la deliberare. serveau pentru a alege soluţia cea mai potrivită între multe posibile. Este o comparaţie complexă care cuprinde cunoaşterea mijlocelor ce trebuie folosite. sunt acele persoane.132 c) Formularea propunerilor şi a măsurilor care urmează să fie luate. Cu alte cuvinte. în acestă direcţie susţinându-se că cu ajutorul acestora se pot lua toate deciziile necesare. De multe ori consideraţii străine calculatorului intră în jos atunci când se iau decizii administrative. O altă metodă care se mai foloseşte este aceea a stabilirii unor extreme. 132 Se numeşte aşa de la denumirea folosită de americani în cel de al II-lea razboi mondial. Dacă refelectăm mai atent la realitate putem să constatăm că sunt multe decizii importante care scapă tratamentul calculatoarelor. fiecare soluţie este bine să se noteze pe hârtie. . Când este examinată. participarea lor se limitează la clarificarea laturilor problemelor care fac obiectul deciziei. unele participând la analiza poblemelor. deoparte avantajele. De asemenea. În practica deciziei administrative aplicaţiunea este încă. acesta fiind cel care cunoaşte scopul deciziei administrative. raportarea lor la scopul urmărit. A doua categorie de persoane o formează cei care participă efectiv la luarea deciziei. Trebuie reţinut că decizia administrativă este o decizie a omului prin care se urmăreşte realizarea unui scop politic. aceste organe se diferenţiază. când pentru rezolvarea unor operaţii militare au recurs la metodele matematice. fac propuneri. 131 În acestă privinţă un rol deosebit îl are cercetarea operaţională. De aici rezultă necesitatea conlucrării între specialistul matematician şi administratorul care va lua decizia. aceasta depinde de complexitatea problemei în cauză. iar pe altă parte dezavantajele respectivei soluţii. şi mai ales domeniul deciziei administrative. Aceste conferinţe de idei se ţin cu toţi acei colaboratori care sunt susceptibili de a avea idei de soluţionare. dau diferite avize cu privire la solutionarea problemei respective. Prin urmare. pe plan mondial foarte modestă. a ceea ce trebuie făcut. ei neparticipând la luarea deciziei.

dar iau cuvântul ca să işi justifice prezenţa. ansamblul datelor care se referă la diferitele probleme care trebuie rezolvate în deplină cunoştinţă de cauză. în mod necesar. Sibiu.curs în tehnologia IFR. de aceea este bine ca ei să recurgă la sfaturile specialiştilor în materie. din această cauză nu se pune problema de a le conferi dreptul de a decide. De aceea este de dorit ca totdeauna înainte de a se lua o decizie să se obtină acordul prealabil al celor interesaţi. dezvoltarea democraţiei face necesar consimţământul celor interesaţi înainte de a se lua o decizie care se referă la aceştia. Participarea prea largă nu da rezultatele cele mai bune. la asemenea şedinţe sunt posibile intervenţii ale unora care n-au nimic de spus.Două sunt cauzele care determină această participare133: 1. 4. Logica acţiunii administrative. 2. Este firesc ca cei care trebuie să ia decizii să nu se priceapă la toate. complexitatea mereu crescândă a vieţii şi diviziunea corespunzătoare a funcţiilor sociale fac ca cei care decid să nu poată stăpâni. este faptul necesităţii unei deliberări colective. pentru clasificarea lor. nu numai la un anumit aspect al acestora. de asemenea. ÎNTREBĂRI 1. Prezentaţi pe scurt structura logicii acţiunii administrative ? 3. p. 2012. Dar între cele două şi administraţia publică ? 2. O altă cauză a participării la deliberare a unor persoane sau a unor organe sau organizaţii care au numai vot consultativ rezidă în reprezentarea socială. pentru înţelegerea lucurilor. în sensul restrictiv al noţiunii de deliberare. Arătaţi care sunt accepţiunile noţiunii de “deliberare”. în vederea opţiunii pentru anumite scopuri şi în vederea alegerii mijloacelor. . Acesta este raţiunea participării acestor persoane la deliberare. trebuie să se limiteze absolut numai la cei care pot aduce o contribuţie la soluţionarea problemei. Valoarea deciziei care se ia depinde de realitatea deliberării sub aspectul participării celor interesaţi sau a repezentanţilor acestora. Prezentaţi pe scurt cele trei etape ale deliberării în luarea unei decizii administrative. 134 Oricum. Cel consultat trebuie să fie informat cu privire la toate datele problemei. Numai cunoaşterea problemei în toată complexitatea sa poată să conducă la un sfat bun. adică la părerea celor care cunosc natura lucrurilor care fac obiectul deciziei care va fi luată. participarea în diferitele organe ale administraţiei publice a specialiştilor. 5. Ed. pentru a-şi dovedi utilitatea. ţin adevărate discursuri. Care este raţiunea participării la deliberare a persoanelor care nu au decât vot consultativ ? 133 Claudia Şerban Cernat. Ba chiar. Aceasta explică necesitatea cuprinderii în structura administraţiei publice a unor organisme de studii şi de cercetare în diferitele domenii de activitate şi. Psihomedia. Într-adevăr. Mai întâi. Explicaţi ce legătură există între deontologie şi logică. de comportarea activă a acestor reprezentanţi şi de reponsabilitea pe care înţeleg să o aibă pentru îndeplinirea mandatului pe care l-au primit. ceea ce este esenţial. 83 134 Participarea la respectivele şedinţe. este necesar să se rcurgă la părerile tehnicienilor. şi. Din această cauză.

Negoiţă b. Al. Logica acţiunii administrative se implică în: a. O logică nenormativă şi o semantică juridică specifică b. Guvernarea unui stat 2. Brimo c. Cine a afirmat că în tehnica deciziei administrative trebuie utilizată şi dialectica materialististorică: a. Bentham 3. Deontologia este o ramură a: a. Logicii matematice c. Cine consideră „ştiinţa moralităţii” ca fiind de fapt logica deontică: a. A.TEST GRILĂ 1. O semiotică juridică şi o axiomatică specială . o logică deontică şi o logică nenormativă c. A. J. Instruirea viitorilor funcţionari publici c. Negoiţă c. J. Construirea deciziei administrative şi în modalitatea corectă de aplicare a acesteia b. Al. Brimo b. O semiotică juridică. Bentham 4. Eticii b. Logica acţiunii administrative are următoarea structură: a. Filozofiei 5.

Enescu Gheorghe. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Lumina Lex. Şerban Cernat Claudia (coordonator). Sibiu. Sibiu. Bucureşti. Bucureşti. Cazacu Aurel – Introducere în logica formală. Editura Psihomedia. curs practic. Alma Mater. Psihomedia. Ion Gâf DeacŞtiinţa administraţiei şi administraţie publică. 1996 3.Fundamentele logice ale gândirii. Ed. Logica acţiunii administrative. Dobrinescu Ion.curs în tehnologia IFR. 1980 4. Flavia Ghencea. Sibiu. 2004 5. Cristina Banu. 2012 . Editura Fundaţiei România de Mâine. 2011 6. 2007 2. Claudia Şerban Cernat. Lazăr Cornel – Logică.BIBLIOGRAFIE 1. Ed. Bucureşti.Introducere în logica juridică.

şi „ados”. O cunoaştere completă reclamă folosirea mai multor 135 Ioan Oprea ş. Ediţia a III-a. Calitatea rezultatelor unei cercetări depinde de metoda folosită pentru că. după cum remarcă şi Descartes. O cunoaştere completă reclamă folosirea mai multor metode. Prin metodă înţelegem deci: mod de cercetare. Desigur. mijlocul potrivit de a ajunge la un anumit rezultat. metodele deliberării sunt multiple şi se diferenţiază după natura organului care deliberează. procedeu folosit în scopul cunoaşterii. care înseamnă cale.CURS 11 METODELE DELIBERĂRII ÎN LUAREA DECIZIILOR ADMINISTRATIVE Cuvinte cheie • Metodă logică • • • • Demers raţional Intuiţie Neutralitate Verificabilitate Fenomenele realităţii în general şi ale realităţii administraţiei publice în special sunt deosebit de complexe. raţiunea şi puterea de a judeca sunt comune la toţi oamenii.Noul dicţionar universal al limbii române. Editura Litera Internaţional. p. Metodele folosite vor fi alese în funcţie de obiectul studiat. Termenul „metodă” provine de la cuvintele greceşti „meta”. urmărindu-se clarificarea consecinţelor şi reglându-se cursul discuţiilor. a unui complex metodologic.a..135 Fenomenele realităţii în general şi ale realităţii administraţiei publice în special sunt deosebit de complexe. El exprimă procedeul găsit cu cale de a fi urmat. după obiectul deliberărilor şi după raportul în care se gasesc cei care deliberează cu cei care decid. 907 . care înseamnă după. care poate să fie un organ omogen sau eterogen. 2009. de cunoaştere şi de transformare a realităţii. Astfel metodele deliberării au ca obiect orientarea examinării problemei care face obiectul deciziei. plecând de la o situaţie dată. Din această cauză metode diferite ne pot releva aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. demers raţional pentru a ajunge la cunoaşterea sau la demonstrarea unui adevăr ştiinţific. Din această cauză metode diferite ne pot releva aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen.

clasificare etc. Obiectul metodologiei îl reprezintă elaborarea unor procese cognitive care să dea naştere unor propoziţii cu valoare de adevăr. de inferenţă sau probaţiune logică. cea logică etc. cit. aplicabile doar într-o ştiinţă (ex: metodologia juridică) sau într-o ramură a ştiinţei respective ( ex: metodologia dreptului administrativ).curs în tehnologia IFR. 2. cu caracter de recomandare facultativă. Metodele folosite vor fi alese în funcţie de obiectul studiat. Psihomedia. conform căruia se desfăşoară cercetarea într-o comunitate ştiinţifică şi epocă istorică ) 136 care-l obligă pe cercetator să apeleze la ea pentru a se conforma cerinţelor epocii. elaborarea ipotezelor. cea normativă se impune ca obligatorie.op. Fără teama de a greşi putem afirma că tipul de metodă folosit depinde nu numai de evoluţia ştiinţifică a momentului. metode. mersul lor către obiect nefiind mijlocit de raţionamente şi de necesitatea demonstraţiei. a unui complex metodologic. 137 Metodele pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii. În funcţie de calea aleasă pentru a ajunge la adevăr metodele pot fi clasificate în două mari grupe:  metode conceptualiste sau rationaliste. conceptualizare.). p. p.  metode intuitive. în calea efectivă care trebuie urmată pentru a avea certitudinea unui rezultat valid. Z. Sibiu. În cadrul proceselor de cercetare sunt folosite diverse operaţii: definire.. În funcţie de gradul de generalitate deosebim:  metode generale. ci şi de o „ modă”.138 1. aplicabile în toate ştiinţele socio-umane (metoda hermeneutică. p. din care ele sunt inferate. . 2012. Ziembinski consideră că metodologia poate fi practicată în două moduri: unul descriptiv. 1093 Claudia Şerban Cernat. prin descrierea faptelor care ne-ar putea duce la obţinerea unor rezultate valide şi unul normativ. Psihomedia. Pe cele dintâi le vom numi şi indirecte.  metode speciale. caracteristica principală a acestora este de a trage concluzii din situaţii deja admise ca adevărate.p. instituit de regulă de anumite opere ştiinţifice. adică pe cele intuitive le vom numi directe sau de credinţă.89 . o „paradigmă” ştiinţifică generală (paradigma este definită ca fiind ansamblu de concepte. Logica acţiunii administrative. tipizare. care sunt interesate de rezultatele cognitive ale cercetării şi determină validitatea lor fără să cerceteze calea care a dus de la fundamente la rezultat. 136 137 Ioan Oprea ş. 88. Ed. K. Adjukiewicz distingea în funcţie de obiectul investigaţiei două tipuri de metode: . rezultate.metode pragmatice. Ed. testarea lor.a. 88 138 Claudia Şerban Cernat. de ramură. prin formularea unor norme de fundamentare a teoriilor şi prescrierea inferenţelor care trebuie folosite pentru a ajunge la un rezultat.curs în tehnologia IFR. proceduri. Logica acţiunii administrative. Spre deosebire de metodologia descriptivă. interesate în studierea proceselor cognitive care ne pot duce la adevăr.metode.metode apragmatice. 2012. Sibiu. Pe celelalte.

de un mare efect retoric. după obiectul deliberărilor şi după raportul în care se gasesc cei care deliberează cu cei care decid.90 . ci ea indică condiţiile generale în care unele fapte pot proba pe altele. ea judecă. Ele nu trebuie să ne împingă cu necesitate spre un rezultat prefigurat în scop partinic. Logica acţiunii administrative. Ed. de formulare a unui rezultat. nu poate fi reliefată.. Nu e rar faptul când diverse explicaţii sunt simple afirmaţii. deci. fiind o condiţie sine qua non a oricărui adevăr. tehnice şi juridice care trebuie să fie respectate şi aplicate în rezolvarea problemei care face obiectul deciziei. Pentru a se delibera eficient şi în deplină conştiinţă de cauză trebuie să ştim să situăm problema în ecuaţiile sale. o cale către obiect. poate adevărate dar imposibil de controlat. nereferindu-se la conţinuturi.Considerăm că metodologia acţiunii administrative trebuie să satisfacă cel puţin următoarele cerinţe: a) Neutralitatea Metodele trebuie să asigure neutralitatea legată indisolubil de orice demers ştiinţific. mai întâi trebuie să se delimiteze câmpul de analiză. ca să putem dezvolta. 89. 2012. Logica nu observă. nu descoperă. După cum spunea Kant. „Sistem de logică deductivă şi inductivă”). Deseori printr-o formulare metafizică. această condiţie este negativă. Există câteva elemente comune oricărei deliberări: Astfel. Psihomedia. sunt ascunse deficienţe cognitive şi sofisme. nu inventează.curs în tehnologia IFR. eroarea care nu atinge forma. Criteriul pur logic al adevărului este acordul cunoştinţelor cu legile universale şi formale ale intelectului. Sibiu. Metoda logică nu este. Logica este înfăţişată îndeosebi ca un exerciţu preparator.p. deoarece logica nu merge mai departe. Desigur.. Logica este ştiinţa regulilor intelectului. regulile tehnice ale ştiinţei despre el. care poate să fie un organ omogen sau eterogen. 139 Claudia Şerban Cernat. apoi. ci ea decide dacă aceasta a fost găsită. este ştiinţa operaţiunilor intelectuale. Logica nu întreprinde descoperirea probei. propriu-zis. ci conţinutul. Ea nu arată ca un anume fapt particular probează un alt fapt. p. la estimaţiunea probei” (John Stuart Mill. b) Coerenţa Ele trebuie să conducă spre obţinerea unei imagini coerente a ordinii juridice şi să rezolve contradiciţile specifice sistemului juridico-administrativ c) Verificabilitatea Toate propoziţiile obţinute cu ajutorul unei metode să poată fi verificate. urmărindu-se clarificarea consecinţelor şi reglându-se cursul discuţiilor. Ea se ocupă cu simplele forme ale intelectului. trebuie ca mai întâi să cunoaştem obiectul. în realitate. ci un mod de exprimare a obiectului. în dezvoltarea gândirii omeneşti nu ajungem la logică decât în ultima instanţă. un mod autonom de aflare a acestuia. dar. ca o propedeutică a ştiinţelor. Metodele deliberării în luarea deciziilor administrative139 Metodele deliberării au ca obiect orientarea examinării problemei care face obiectul deciziei. stabilindu-se nomele ştiinţifice. „Logica nu este acelaşi lucru cu cunoaşterea. metodele deliberării sunt multiple şi se diferenţiază după natura organului care deliberează. Logica. care slujesc la apreciere.

la alegerea argumentelor. 3. 5. În oricare domeniu s-ar proceda la luarea unei decizii este necesară strângerea acestor date. În această privinţă trebuie notată şi existenţa chiar şi a unei proceduri de deliberare şi a unei linii de gândire. Definiţi termenul de metodă şi paradigma. mai ales atunci când organul care deliberează sau participanţii la deliberare au o activitate cu o oarecare continuitate. Elementul tactic al fiecărui deliberant este foarte important. Sintetizănd acum cele spuse mai sus despre deliberare ca modalitate de realizare a înţelegerii.Odată delimitat acest câmp de analiză trebuie stabilită o anumită procedură după care urmează să se facă deliberarea. Mai trebuie notat în această privinţă că un prestigiu câştigat printr-o îndelungată experienţă are un mare rol în deliberare. 2. TEST GRILĂ . iar din alta se îndreaptă spre viitor. Un element comun oricărei deliberări îl constituie metodele întrebuinţate pentru strângerea datelor ştiinţifice şi a datelor concrete în cazurile de speţă . Fiecare deliberant trebuie să vegheze la structura demonstraţiei sale. Cum se clasifică metodele în funcţie de gradul de generalitate? Exemplificaţi. ÎNTREBĂRI 1. Orice deliberare utilizează o terminologie anumită . putem arăta că deliberarea dintr-o parte contemplă trecutul. a ordinii în care sunt prezentate şi a momentului prezentării. Cum se clasifică metodele în functie de calea aleasă pentru a ajunge la adevăr? Care este diferenţa dintre metodele pragmatice şi cele apragmatice ? Un element comun oricărei deliberări îl constituie metodele întrebuinţate pentru strângerea datelor ştiinţifice şi a datelor concrete în cazurilerespective. Toate acestea au o mare importanţă în convingerea celorlalţi participanţi şi la formarea înţelegerii problemei în vederea rezolvării acesteia. dacă acest lucru nu este fixat prin lege. căutându-i rezolvarea. În oricare domeniu s-ar proceda la luarea unei decizii este necesară strângerea acestor date. pentru că cercetează toate aspectele problemei în trecutul şi în prezentul său. 4. Exemplificaţi raportându-vă la un caz concret.

Neutralitate. Descriptivă şi matematică b. Ion Dobrinescu. Logică şi ilogică c.1. 1980 4. Descartes c. 1996 3. coerenţă şi verificabilitate BIBLIOGRAFIE 1.. Separarea conceptelor specifice 3. 2004 5. 2008 6. Corectarea gramaticală c. Metodologia acţiunii administrative trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: 1. Platon b. Fundamentele logice ale gândirii. Bucureşti. Logică. Metode raţionaliste şi de ramură 5. Cornel Lazăr. Editura Psihomedia. Sibiu. Bucureşti. Corneliu Manda. Ediţia a III-a. Ioan Oprea ş. Elaborarea ipotezelor b. curs practic. Introducere în logica juridică. Ed. Bucureşti. În cadrul unui proces de cercetare se foloseşte şi următoarea operaţie: a. eficacitatea şi semantica specială 2.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Metode speciale şi generale c. 2009 . Bucureşti. Aurel Cazacu. După gradul de generalizare putem avea: a. Editura Litera Internaţional. Metode conceptualiste şi intuitive b. Metodologia poate fi: a. Ştiinţa administraţiei-curs universitar. Editura Lumina Lex. Descriptivă şi normativă 4. Universul Juridic.Noul dicţionar universal al limbii române.a. 2007 2. Gheorghe Enescu. Corectitudinea. Zienbinski 2. Editura Fundaţiei România de Mâine. ediţia a III-a revizuită şi adăugită. Cezar Corneliu Manda. Coerenţa şi gramatica corectă 3. Cine afirma că „noţiunea şi puterea de a judeca sunt comune la toţi oamenii”: a. Introducere în logica formală.

Logica acţiunii administrative. Psihomedia. Sibiu. Alma Mater. Sibiu.curs în tehnologia IFR. Ed. Claudia Şerban Cernat.7. Claudia Şerban Cernat (coordonator). Cristina Banu. 2011 8. Flavia Ghencea. 2012 CURS 12 PREVIZIUNEA/PROGNOZA Cuvinte cheie  Evoluţie probabilă  Planificare  Predicţie  Comportament . Ed. Ion Gâf DeacŞtiinţa administraţiei şi administraţie publică.

nu numai pentru intervalul de plan. într-un viitor determinat care reprezintă orizontul prognozei. filozofice.cit.29 142 Idem 143 Ibidem 144 Gh. evidenţiază tendinţele viitoare şi orientează activitatea de planificare în stabilirea unui comportament de lungă durată (prin aşa numitele strategii). dar se bazează pe o cantitate mare de informaţii. Teodorof. op. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrative-suport de curs .p 30. Metodologia de elaborare a prognozelor145: 140 Gh. într-un domeniu. Ea constituie cadrul informaţional pentru planificare. definită de orizontul acesteia.140 Ele reprezintă rezultatele unor studii şi cercetări care urmăresc să stabilească stări posibile şi probabile. op.143 Până în prezent.cit. 2008.. definită de orizontul acesteia. ştiinţifice şi tehnice este preferat termenul de prognoză. care coincide rareori cu realitatea economică.144 Faţă de unitatea de acţiune şi de scop a planului. Teodorof. Teodorof.142 Prospectiva constituie studiul evoluţiei viitorului pornind de la premiza vă acesta poate fii orientat. ci pentru o perioadă mai lungă. Variabile Previziunea sau prognoza este instrumentul care pune în evidenţă evoluţia probabilă. – unde se preferă termenul de perspectivă. etc. se pare că pentru anticiparea şi precizarea fenomenelor economice. Teodorof... evidenţiază tendinţele viitoare şi orientează activitatea de planificare în stabilirea unui comportament de lungă durată (prin aşa numitele strategii). p. p. etc. Spre deosebire de alte domenii sociologice. Bucureşti. Ea constituie cadrul informaţional pentru planificare.31 . care se aprobă de forul decizional. putând arăta măsura în care deciziile de plan se vor înscrie într-o situaţie favorabilă de viitor.141 Proiecţia este o previziune sub formă cantitativă. nu numai pentru intervalul de plan. ştiinţifice şi tehnice este preferat termenul de prognoză. ci pentru o perioadă mai lungă. ceea ce presupune ca deciziile actuale să fie luate în funcţie de ideea ce se formează despre viitor. într-un domeniu. op.cit. filozofice. p. Fondată pe ipoteza că aceasta se va desfăşura ca o simplă prelungire a tendinţelor din trecut. Ea constituie o extrapolare mecanică a evoluţiei trecute. Planul reprezintă un ansamblu coerent de obiective măsuri şi mijloace adoptate pentru o perioadă de timp limitată. putând arăta măsura în care deciziile de plan se vor înscrie într-o situaţie favorabilă de viitor. Ediţia a II-a. – unde se preferă termenul de perspectivă Previziunea sau prognoza este instrumentul care pune în evidenţă evoluţia probabilă. Predicţia constituie evaluarea evoluţiei viitoare în domeniul studiat afectată de un grad de încredere absolut.30 145 Gh. Pentru anticiparea şi precizarea fenomenelor economice. în vederea traducerii în viaţă a unei politici economice şi sociale stabilite. ţinând seama de ipotezele luate în considerare şi de probabilitatea de atingere a acestor stări. 29 141 Gh. p. este evident că deciziile conţinute nu pot fi decât unice. deci bazată pe o cunoaştere sigură a dinamicii şi comportamentului proceselor examinate. Spre deosebire de alte domenii sociologice.

Variabilele de prognoză pot fi: • valori continue • valori discrete • dependente • independente • aleatorii (iau valori întâmplătoare. care sunt independente de loc şi de timp • relaţii deterministe. Teodorof.Etapele elaborării prognozelor ar putea fii considerate: a) fixarea obiectivului prognozei b) stabilirea perioadei de timp pentru care se elaborează prognoza c) fixarea fondului de indicatori şi stabilirea legăturilor dintre ei d) alegerea metodelor de prognoză şi a sistemului de verificare a rezultatelor. Variabilele de prognoză Variabilele de prognoză sunt indicatori sau mărimi economici. există prognoze: • sociale • economice • demografice • ştiinţifice • tehnologice b) din punct de vedere al orizontului de timp.cit. în conformitate cu legile probabilistice) Relaţiile între variabilele de prognoză pot fi: • relaţii de definiţie. p. în care timpul apare ca variabilă independentă • relaţii statice. tehnici. op. ştiinţifici etc. în care legăturile cantitative se stabilesc numai pe baza datelor statistice • relaţii econometrice.. în care „istoria” influenţează valorile actuale ale variabilelor • relaţii de saturaţie în care dinamica este bine stabilită ( ex: numărul de automobile pe numărul de locuitori) Clasificarea metodelor de prognoză146: Metodele de prognoză pot fii clasificate în funcţie de criteriul luat în considerare a) din punct de vedere al domeniului abordat. distingem prognoze pe: • termen scurt • termen mediu • termen lung c) din punct de vedere al modului de elaborare metodele pot fii: 146 Gh.31 . în care legătura cauzală dintre variabile poate fi cuantificată • relaţii statistice. care se includ în metodele de prognoză. în care variabilele lor la un moment dat nu depind de mărimile lor la momentele precedente • relaţii dinamice.

se porneşte de la datele din perioadele anterioare pentru a stabili evoluţia în viitor şi sunt specifice proceselor în continuare. imaginaţie. definită de orizontul acesteia. se porneşte de la un obiectiv final şi se regresează spre starea iniţială în vederea alegerii acelor posibilităţi care asigură cele mai mari probabilităţi de realizare a obiectivului final. ci pentru o perioadă mai lungă. ÎNTREBĂRI 1. Care este definiţia previziunii/prognozei? Ce reprezintă „predicţia”? Cum definim „proiecţia”? Ce semnifică conceptul de „prospectivă”? Ce reprezintă „planul”? TEST GRILĂ 1. nu numai pentru intervalul de plan.• metode raţionale (se bazează pe metode economico-matematice) • metode empirice (se bazează pe aprecieri ale specialiştilor) d) din punct de vedere al criteriului de determinare al variabilelor: • metode explorative. • metode normative. prognoză 2. Instrumentul care pune în evidenţă evoluţia probabilă. într-un domeniu. 4. proiecţie b. • metode intuitive – bazate pe perspicacitate. 2. experienţă şi puterea de sinteză a specialiştilor pentru prefigurarea viitorului. se numeşte a. 3. Etapele elaborării prognozelor sunt: . predicţie c. 5.

fixarea obiectivului prognozei. Variabilele de prognoză: a. din punct de vedere al domeniului abordat. Gh. alegerea metodelor de prognoză şi a sistemului de verificare a rezultatelor c. ştiinţifici etc. sunt indicatori sau mărimi economici. reprezintă un ansamblu coerent de obiective măsuri şi mijloace adoptate pentru o perioadă de timp limitată c. fixarea fondului de indicatori şi stabilirea legăturilor dintre ei. din punct de vedere al criteriului de determinare al variabilelor c. într-un viitor determinat care reprezintă orizontul prognozei. reprezintă rezultatele unor studii şi cercetări care urmăresc să stabilească stări posibile şi probabile. zilnice. Bucureşti. fixarea fondului de indicatori şi stabilirea legăturilor dintre ei. fixarea obiectivului prognozei. 2008 . pe termen scurt. Din punct de vedere al orizontului de timp. Metodele de prognoză pot fii clasificate a. mediu sau lung BIBLIOGRAFIE 1. stabilirea perioadei de timp pentru care se elaborează prognoza.a. din punct de vedere al modului de elaborare. alegerea metodelor de prognoză şi a sistemului de verificare a rezultatelor 3. prognozele pot fi: a. din punct de vedere al criteriului de determinare al variabilelor 5. lunare. 4. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrativesuport de curs. din punct de vedere al orizontului de timp. Teodorof. pe termen scurt şi lung b. din punct de vedere al modului de elaborare b. alegerea metodelor de prognoză şi a sistemului de verificare a rezultatelor b. stabilirea perioadei de timp pentru care se elaborează prognoza. fixarea obiectivului prognozei. anuale c. din punct de vedere al domeniului abordat. săptămânale. semestriale. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. ţinând seama de ipotezele luate în considerare şi de probabilitatea de atingere a acestor stări. din punct de vedere al orizontului de timp. tehnici. din punct de vedere al modului de elaborare. Ediţia a II-a. care se includ în metodele de prognoză b.

op. p. care pot fi folosite cu succes în activitatea de pregătire a proiectelor de decizii şi în activitatea organelor consultative cu caracter colegial. nu poate fi indicată o anumită metodă. precum şi în activitatea organelor decizionale. chiar pentru un domeniu bine definit. Metode explorative147: 1. precum şi în activitatea organelor decizionale. care să certifice valabilitatea rezultatelor. Extrapolarea analitică: 147 Gh. deoarece din lipsă de puncte de sprijin analizele nu pot fi niciodată împinse până la capăt.CURS 13 METODE ŞI TEHNICI MANAGERIALE UTILIZATE ÎN LUAREA DECIZIILOR Cuvinte cheie  Extrapolare analitică  Extrapolarea fenomenologică  Cercetarea morfologică  Metoda de optimizare  Analiza sistemelor În perioada actuală se manifestă în plan mondial multiple preocupări pentru găsirea şi aplicarea unor noi metode de conducere şi de luare a deciziilor. În orice caz se poate spune că nu există o metodă general aplicabilă în elaborarea oricărui tip de prognoză. Mai mult decât atât. care pot fi folosite cu succes în activitatea de pregătire a proiectelor de decizii şi în activitatea organelor consultative cu caracter colegial.33 . Teodorof. de cele mai multe ori diferite.32.cit.p.. În perioada actuală se manifestă în plan mondial multiple preocupări pentru găsirea şi aplicarea unor noi metode de conducere şi de luare a deciziilor. Practic însă. În rezolvarea unor probleme date poate fi utilizată oricare dintre nenumăratele metode cunoscute deoarece – în principiu – ele ar trebui să conducă toate la acelaşi rezultat. rezultatele obţinute prin aplicarea diverselor metode sunt şi ele.

Se porneşte de la stabilirea fenomenului.a) funcţii de regresie b) funcţia liniară c) analiza evenimentelor precursoare d) metoda curbei înfăşurătoare 6. Extrapolarea analitică constă în a reprezenta datele din trecut pe o curbă având în abscisă timpul iar în ordonată unul din parametrii principali ai procesului şi a prelungi către viitor curba obţinută. inclusiv în cercetarea fundamentală. Cercetarea morfologică. de către fiecare din factorii implicaţi şi la fiecare treaptă a dezvoltării . politic. deviată sau facilitată o anumită tendinţă de dezvoltare. economic cât şi în stabilirea obiectivelor. Cercetarea morfologică poate fi aplicată la toate nivelele transferului de tehnologie. Metoda de optimizare 148 Gh. este „un mod ordonat de a privi lucrurile pentru a obţine o perspectivă sistematică asupra tuturor soluţiilor unei probleme date de mare anvergură”. Metoda scenariilor Extrapolarea tendinţelor de dezvoltare cea mai răspândită metodă de studiu pentru desfăşurarea viitoare a unui proces. Metode normative148: 1. deoarece nu toţi cercetătorii au o viziune clară asupra domeniului. respectiv că nu vor apare mutaţii fundamentale care să modifice structural această evoluţie. Analogia istorică 2.independent de datele din trecut – tipul de curbă pe care va evolua. Cercetarea morfologică reprezintă o abordare analitică care caută să desfacă fiecare problemă în parametrii ei de bază şi să determine la ce rezultate se poate ajunge prin combinare diferită a acestora. op. ci restrâns de aplicabilitate. Metoda morfologică 3. pornind de la premiza că evoluţia anterioară determină univoc alura curbei. Ea îşi găseşte de asemenea aplicate în contextul social. p. a punctelor modale care necesită luarea unei hotărâri ( decision making) şi a detaliilor legate de dinamica de dezvoltare Elaborarea scenariului este generată de răspunsul la două categorii de întrebări: care sunt căile pe care se poate ajunge la o anumită situaţie ? şi în ce fel poate fi prevenită.. a înrudirii lui cu alte fenomene a căror desfăşurare în timp se cunoaşte. pornind de la prezent – sau de la ori care situaţie dată – ia naştere pas cu pas viitorul Această secvenţă ipotetică de evenimente are scopul de a concentra atenţia asupra proceselor cauzelor. Extrapolarea fenomenologică încearcă să atribuie fiecărui tip de fenomen analizat un tip anume de curbă de dezvoltare. Metoda balanţelor 2.34 . nu este folosită întotdeauna cu suficient discernământ.cit. Elaborarea scenariului (scenario writing) perfectată de Herman Kahn şi colaboratorii săi de la institutul Hudson este o metodă care încearcă să construiască o secvenţă logică de evenimente în scopul de a arăta cum. stabilindu-se astfel . Teodorof.

răspunsul la nici o întrebare. înlocuirea parametrilor independenţi prin variabile care înglobează un complex de parametri. Prima este căutarea de metode integrate care combină prognoza dezvoltării tehnologice cu prognoza efectului (impact) provocat de însăşi această dezvoltare asupra ştiinţei. reducerea numărului de combinaţii posibile cu ajutorul programării lineare şi pătratice şi a altor metode aparţinând calculului operaţional. S-a constatat astfel că erorile de prognoză nu se datorau atât unor metode greşite de prelucrare a datelor. Metoda arborelui de pertinenţă (de posibilităţi) • orizontal • vertical Metoda arborelui de pertinenţă (relavance tree). Analiza sistemelor încearcă să simplifice problema. economiei şi societăţii în general. generează prin reacţie o dezvoltare a procedeelor competitive care caută să-şi întreacă şi să-şi plafoneze adversarul. Cea de a doua orientare este căutarea de scheme cu interinfluenţă. cu ajutorul aparatului matematic. încă din anul 1948. aşa cum s-a dezvoltat în S. care de data aceasta au certitudinea exhaustării câmpului cercetat. metode statistice). reducerea numărului de variabile prin eliminarea celor nepertinente. să permită o ordonare a informaţiilor privitoare la schimbările potenţiale din dinamica sistemelor competitive şi să evalueze implicaţiile schimbărilor care ar putea interveni. Pornind către un obiectiv final se reprezintă diverse căi tehnice posibile de rezolvare – cu etapele aferente – stabilindu-se astfel o ierarhie de obiective intermediare care trebuie atinse în mod succesiv. datorită alternativelor care trebuie luate în consideraţie. Pornind de la ideea că dezvoltarea. El este numai un cadru logic pe care să se „agaţe„ ideile în relaţia lor cu alte idei. sau chiar numai o prognoză de dezvoltare accelerată a unui anumit procedeu. „Arbore de pertinenţă orizontal„ constă într-o reprezentare a tuturor factorilor care ar putea influenţa un anumit proces de dezvoltare şi care permite separarea schimbărilor oportune de cele neoportune. Fenomenele de dezvoltare constituie un sistem complex în cadrul căruia chiar un număr relativ redus de variabile poate conduce la un număr imens de soluţii.A. a fost elaborată o metodă grafică care să asigure evitarea omisiunilor. de fapt. În prezent se profilează două orientări importante în analiza sistemelor. cum a mai fost denumită. . în scopul anticipării şi evaluării diverselor alternative de „viitor posibil”. fără a renunţa la rigurozitate.U. a devenit foarte utilă pentru evoluarea alternativelor tehnologice de viitor într-un context larg. analizată periodic de specialişti. Un arbore vertical bine alcătuit permite aplicarea în continuare a altor metode ( extrapolare. mărind capacitatea prognozelor. Această „reţea de obiective”. a luat naştere ca urmare a cercetărilor efectuate de Battelle Memorial Institute. permite reducerea treptată a căilor posibile la căi probabile. nu generează. cât mai ales omisiunilor. Analiza sistemelor. „Arborele de pertinenţă vertical ” constă într-o reprezentare a căilor competitive pe care evoluează tehnologia unui anumit proces. o călăuză a gândirii şi o asigurarea că nici un parametru important nu a fost trecut cu vederea. asupra unui număr mare de prognoze în domeniul tehnic.• cercetarea operaţională • analiza sistemelor 3.

Metoda Delphi este o metodă de explorare a viitorului prin care se încearcă să se stabilească natura şi data când se pot produce în viitor anumite evenimente ( de exemplu. privind modul de rezolvare a unor probleme care să conducă la soluţia optimă.36 . Principiul suprem al acestui stil este acela ca toţi participanţii să-şi exprime în mod liber ideile lor referitoare la problema respectivă. Rezultatele sunt din nou prelucrate şi se stabileşte o nouă valoare medie mai precisă decât cea precedentă. necesitatea unei reorganizări sau reforme administrative ) şi ce măsuri trebuie luate în acest sens. în mod spontan şi fără nici o reţinere. păreri care sunt treptat mai precis conturate şi mai centrate. 3. care discută asupra unei probleme ce trebuie rezolvată.. în final se obţine. Constă în aflarea poziţiei şi părerilor unor persoane dintr-un domeniu dat asupra unei probleme. Participanţii interogaţi. Practic însă. Urmează o nouă informare şi o nouă prelucrare a răspunsurilor în vederea determinării valorii medii. Dimpotrivă. persoane cu înaltă pregătire în domeniul de specialitate. să le combine unele cu altele.metodă de stimulare a gândirii creatoare. ceea ce permite micşorarea deosebirilor între răspunsuri. Se foloseşte tot mai des la luarea deciziilor de perspectivă. 2. cu ajutorul calculatorului. Aceasta obligă părăsirea câmpului real de investigare .p. procesul desfăşurându-se în trei etape. Metoda Brainstorming . al reflectării. Metoda creativităţii . deoarece din lipsă de puncte de sprijin 149 Gh. este necesar ca toţi participanţii la dezbateri să sesizeze. Teodorof. reprezentând diverse domenii de specialitate.cit. pe care prin decizia luată conducătorul să o poată valorifica.35. Metoda Brainstorming reuneşte o grupă de participanţi. prin aceste dezbateri şi calculări succesive a valorilor medii. deoarece – în principiu – ele ar trebui să conducă toate la acelaşi rezultat. un pronostic la care aderă majoritatea celor chestionaţi. trebuie relevat faptul că în rezolvarea unor probleme date poate fi utilizată oricare dintre metodele expuse mai sus. op. concluziile trase din prima etapă a operaţiei. Metoda constă din alcătuirea unui program de interogări individuale şi succesive care alternează cu informaţii şi sondaje ale opiniei. Tehnica Delphi / ancheta interogativă . în scopul obţinerii cât mai multor idei. utilizând chestionare succesive. într-un mod cu totul neconvenţional. prin care se ajunge la idei şi concluzii care nu ar fi apărut niciodată în cazul unei dezbateri izolate şi coordonate realizate pe categorii de specialişti asupra aceloraşi probleme. p. ideile prezentate în mod reciproc. Această "dezbatere" în contradictoriu îi determină pe unii să-şi schimbe părerea şi să adere la alte opinii.cercetare.este o metodă mai dezvoltată a metodei brainstorming şi are la bază principiul gândirii intuitive. în acest fel se stimulează formarea unor lanţuri de asociere reciproce. În concluzie.reprezintă un mod de a angaja elementul uman pentru a crea ceva nou printr-o nouă cale.Metodele gândirii intuitive149: 1. Conducătorul grupului nu are voie să folosească aprecieri descurajatoare sau etichetări la adresa participanţilor prin care ar frâna fluxul de idei al acestora.cercetarea stimulentului prin fapte pentru a trage o concluzie. ceea ce permite să se corecteze. În baza răspunsurilor primite se calculează tendinţa medie (în producerea evenimentului şi a datei lui ) care este din nou comunicată participanţilor cu invitarea acestora de a-şi motiva opţiunea lor. sunt invitaţi să răspundă prin corespondenţă la chestionarul trimis. a unui stimulent util .

alternativele posibile în luarea deciziilor. Constă în crearea mai multor grupe de câte şase participanţi. iar conducătorul răspunde coordonând în acelaşi timp întâlnirea • răspunsurile se dau de specialiştii pe probleme. individual sau în colectiv • prin discuţii se face o analiză a obiectivelor. permiteţi stabilirea unui sistem de comunicare între un număr mare de participanţi la dezbaterea unor probleme ale conducerii. Etape: • prezentarea obiectivului de discutat de către conducătorul discuţiei • constituirea grupurilor de şase membrii pe principiul eterogenităţii participanţilor şi alegerea reprezentanţilor grupurilor • desfăşurarea discuţiilor • notarea de către reprezentanţi a părerilor membrilor grupului condus • expunerea punctelor de vedere de către reprezentanţii grupurilor • discuţie între reprezentanţi în reuniunea plenară. Spre deosebire de metoda anterioară aceasta are un caracter operativ cea ce face ca aplicarea ei să fie posibilă în multe domenii 5. de cele mai multe ori diferite. În orice caz se poate spune că nu există o metodă general aplicabilă în elaborarea oricărui tip de prognoză. Aceştia discută şase minute asupra problemei respective.O durată de maxim două ore. dintre care cel mai important este tradiţia. etapelor. altul de cetăţeni). Metoda scenariilor . Etape: • conducătorul expune materialele şi informaţiile • auditorul pune întrebări. rezultatele obţinute prin aplicarea diverselor metode sunt şi ele.analizele nu pot fi niciodată împinse până la capăt. la care pot participa şi membrii ai grupurilor pentru informaţii suplimentare. Etape: • descrierea detaliată a structurii unui sistem la un anumit moment şi verificarea legăturilor şi compatibilităţilor interne ale sistemului • proiectarea evoluţiei în timp a sistemului trecând la descrierea unei noi stări a acestuia pe baza efectului tendinţelor generale şi ale actului voluntar al deciziei strategice.constă într-un dialog permanent cu aspect de dezbatere între două grupuri (unul de specialişti. Reuniunea Philips 66 . pentru a lua decizii pe baza informaţiilor furnizate. din care unul este reprezentantul grupului. Scenariul prezintă evoluţia înlănţuită a fenomenelor pe etape şi în anumite puncte.factori subiectivi. adică inerţia în a se perpetua metoda cu care s-a mai lucrat. Metoda este folosită în stabilirea liniei strategico-tactice . chiar pentru un domeniu bine definit. Mai mult decât atât. În alegerea metodei adoptate de diverşi cercetători concură : .factori obiectivi – cum ar fi natura subiectului sau intervalul de timp şi . care să certifice valabilitatea rezultatelor. Opiniile grupurilor sunt prezentate de către reprezentantul fiecărui grup într-o reuniune generală. factorilor de acţiune şi se stabilesc măsuri concrete 6. Reuniunea PANEL . 4. nu poate fi indicată o anumită metodă.evidenţiază unele puncte şi momente critice în evoluţia evenimentelor care reclamă decizia.

control.este o metodă care constă în analizarea unei probleme de către un grup de participanţi. altei persoane subordonate. Deci orice amplificare a controlului exercitat de un manager diminuează încrederea percepută de subordonat. prezentare întreruptă în momentul în care acţiunea ajunge într-un impas şi când.de evoluţie a organizaţiei. este necesară elaborarea şi adoptarea unei decizii. se descoperă erorile şi omisiunile indicându-se cea mai bună soluţie de rezolvare a cazului. Prin discutarea în colectiv. Studiul cazurilor constă în prezentarea unei situaţii reale cu datele necesare înţelegerii problemei. Fiecare participant are deplina libertate de a-şi exprima opinia. dar şi pe maniera de obţinere a acestora.constă în atribuirea temporară de către o persoană ce exercită un post de conducere a unei sarcini ce îi revine de drept. Conferinţa-discuţie . pot apărea noi sugestii. După ce fiecare participant şi-a formulat o părere. Altfel se pot manifesta deficienţe majore: eroarea de abdicare. concomitent cu manifestarea unei încrederi reduse. Reguli pentru utilizarea eficientă a delegării: • să nu se delege sarcini de importanţă majoră. ÎNTREBĂRI . Trebuie pornit de la axioma că suma încredere + control este întotdeauna constantă. în acest fel există posibilitatea aprecierii cunoştinţelor profesionale şi a experienţei proprii. cu funcţie de conducere de nivel inferior sau cu funcţie de execuţie. pentru depăşirea acestuia. 9. Metoda studiului cazurilor presupune antrenarea şi mai intensă a participanţilor la dezbatere datorită modului în care le sunt solicitate cunoştinţele şi experienţa personală în rezolvarea unui caz. acceptând şi apariţia unor posibile erori sau greşeli • definirea cât mai exactă a rezultatelor aşteptate prin stabilirea unor criterii de evaluare şi într-o proporţie cât mai mare comensurabile • verificarea de regulă a rezultatelor obţinute cu respectarea competenţelor şi responsabilităţilor delegate şi nu a modului cum au fost realizate atribuţiile delegate Managementul prin excepţie este utilizat în continuarea metodei anterioare. Similar. Metoda delegării . participanţii trebuie să-şi confrunte în grup opiniile şi să ajungă la o decizie acceptată de majoritatea membrilor grupului. în special strategice • precizarea clară în scris a competenţelor şi responsabilităţilor delegate • crearea unui climat favorabil delegării. precizându-se competenţa şi responsabilitatea corespunzătoare încredinţate. 8. Ca element cheie în utilizarea cu succes a acestei metode este soluţionarea corespunzătoare a dilemei încredere . eroarea de tutelare: control exagerat axat pe rezultate. Delegarea eficace presupune o îmbinare raţională a încrederii cu controlul faţă de persoana delegată. în cadrul unei discuţii conduse de către o persoană pregătită în prealabil pentru acest scop. adoptând o poziţie creativă în prefigurarea viitorului 7. de încredere. sporirea încrederii conducătorului în subordonat este însoţită de o diminuare a controlului. încredere exagerată + lipsă control. numai în situaţia în care greşelile săvârşite de persoana delegată pun în pericol realizarea obiectivului / obiectivelor unui anume program sau proiect.

Metoda arborelui de pertinenţă (de posibilităţi) face parte din cadrul metodelor: a. Ce reprezintă Reuniunea PANEL? Ce fel de metodă este metoda scenariilor? TEST GRILĂ 1. precizându-se competenţa şi responsabilitatea corespunzătoare încredinţate c. este o metodă care constă în analizarea unei probleme de către un grup de participanţi. altei persoane subordonate. reuniunea PANEL.1. şi se regăseşte în metoda: a. metoda scenariilor c. metoda delegării. extrapolarea analitică. reuniunea Philips 66 2. alternativele posibile în luarea deciziilor. 4. explorative c. cu funcţie de conducere de nivel inferior sau cu funcţie de execuţie. reprezintă un mod de a angaja elementul uman pentru a crea ceva nou printr-o nouă cale 4. Scenariul prezintă evoluţia înlănţuită a fenomenelor pe etape şi în anumite puncte. reuniunea PANEL . Metoda creativităţii: a. în cadrul unei discuţii conduse de către o persoană pregătită în prealabil pentru acest scop b. de gândire intuitivă 3. 3. 5. metoda morfologică. metoda studiului cazurilor. Metodele explorative cuprind: a. normative b. constă în atribuirea temporară de către o persoană ce exercită un post de conducere a unei sarcini ce îi revine de drept. Ce reprezintă metodele explorative? Care sunt metodele normative? Exemplificaţi câteva metode ale gândirii intuitive. 2. conferinţa-discuţie b.

Tudor Homoş. C. Richard Koch. Ediţia a II-a. reprezintă metoda: a.b. Regula 80 / 20. 1978 2. Ed. Calcan. Nicolae Bebea. 1978. creativităţii BIBLIOGRAFIE 1. Metode de prognoză. Bucureşti. 3. 2003 4. Ed. Teodorof. metoda creativităţii 5. Gh. metoda scenariilor c. 2008 . studiului cazurilor b. Tipografia Institutului Politehnic. Bucureşti. Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare. scenariilor c. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrativesuport de curs. Antrenarea şi mai intensă a participanţilor la dezbatere datorită modului în care le sunt solicitate cunoştinţele şi experienţa personală în rezolvarea unui caz. Bucureşti. Teora. Bucureşti. Didactică şi pedagogică.

.41 .CURS 14 TEHNICI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A PROCESULUI DECIZIONAL DE GRUP Cuvinte cheie  Controverse  Creativitate  Certitudine  Risc  Optimizare Metodele şi tehnicile utilizate în vederea îmbunătăţirii procesului decizional sunt variate şi pornesc de la elemente de utilitate. de generare de idei. Teodorof. prin evitarea inhibiţiei. in cadrul unui grup. pe baza regulilor: • nici o idee nu este considerată ridicolă • orice idee prezentată aparţine grupului şi nu emitentului acesteia • nici o idee nu poate fi criticată b) tehnica electronică de brainstorming • tehnică similară celei tradiţionale.solicitarea şi compararea unor judecăţi experte anonime asupra unui subiect cu ajutorul unui set de chestionare succesive.de generare a ideilor.40. cu excepţia faptului că membrii grupului sunt legaţi între ei în reţeaua electronică c) tehnica Delphi . tehnici de stimulare a creativităţii a) tehnica de brainstorming tradiţional. urmată de o evaluare sistemică în grup 150 Gh.p. Tehnicile de îmbunătăţire a procesului decizional de grup pot consta în150: 1. eşalonate pe durate mari şi pot chiar duce la alegerea variantei optime în condiţiile lipsei de informaţii necesare stabilirii probabilităţilor de manifestare a stărilor condiţiilor obiective. op. crearea de controverse. sau de la raţionalizarea deciziilor multicriteriale în condiţiile de certitudine. raţionalizarea proceselor decizionale multicriteriale şi ajung până la prevederea implicaţiilor unor decizii succesive. până la limita situaţiei care poate degenera în conflicte 2. precum facilitarea alegerii variantei optime prin crearea unui suport logic pentru procesul parţial subiectiv al anticipării consecinţelor.cit. fără interacţiunea. p. iar variabilele sunt parţial necontrolabile. fiecare chestionar având la bază feed-back-ul opiniilor rezultate din chestionarul precedent d) tehnica de grup nominal .

. în condiţii de certitudine: • metoda utilităţii globale .varianta optimă este cea care prezintă cele mai mari avantaje. implicarea managerilor ca factori de autoritate şi responsabilitate în pilotarea procesului de informatizare.varianta cea mai bună este cea pentru care regretul de a nu fi ales varianta optimă este cel mai mic Optimizarea deciziilor colective152: • algoritmul Deutch-Martin • metoda Electre Tridimensională . Ed.Wald) . op. Teodorof.raţionalizarea proceselor decizionale multicriteriale 2. p.41 Pentru detalii a se vedea şi Nicolae Bebea.facilitarea alegerii variantei optime prin crearea unui suport logic pentru procesul parţial subiectiv al anticipării consecinţelor • metoda Onicescu .Diverse tipuri de decizii şi tehnici utilizate151: 1. adoptării şi supervizării deciziilor manageriale. p. în care decidenţii au preferinţe diferite asupra utilităţii variantelor Sistemele expert Instrumente informatice destinate acumulării şi prelucrării cunoştinţelor cu mijloacele inteligenţei artificiale în vederea fundamentării. sistemul expert este un program informatic capabil să modeleze abilităţile de rezolvare de probleme ale expertului uman atât sub aspectul cunoştinţelor cât şi al raţionamentului. Aspecte principale: managerii ca utilizatori finali de sisteme expert. în condiţii de risc: • metoda arborelui decizional .prevederea implicaţiilor unor decizii succesive. eşalonate pe durate mari. câţiva ani 3.5-169. Didactică şi pedagogică. în condiţii de incertitudine: • alegerea variantei optime în condiţiile lipsei de informaţii necesare stabilirii probabilităţilor de manifestare a stărilor condiţiilor obiective. Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare .raţionalizarea deciziilor multicriteriale în condiţiile de certitudine • metoda Electre .varianta optimă este cea cu cele mai mari avantaje. În definiţia dată de Durkin. Bucureşti. . de introducere a sistemelor expert în structurile conduse. iar variabilele sunt parţial necontrolabile Reguli: • regula pesimistă (A. 151 152 Gh. din gama de variante considerate dezavantajoase • regula optimistă . 1978.pentru optimizarea deciziilor multicriteriale de grup.cit. în cea mai favorabilă stare a condiţiilor obiective • regula optimalităţii • regula proporţionalităţii (Bayes-Laplace) varianta optimă este cea pentru care media utilităţilor este cea mai mare. sau media consecinţelor este cea mai favorabilă • regula minimizării regretelor (Savage) .

pe baza unor coeficienţi de probabilitate a apariţiei unui anumit eveniment). sau principiul lui Pareto.153 Metoda (Regula) 80/20154 Regula 80/20. Analiza cost . p. p. Gândirea 80/20 este expresia pentru aplicarea regulii 80/20 în viaţa zilnică. p.cit. nu drumul obişnuit. Cele mai importante decizii nu au fost luate niciodată prin analiză şi nu vor fi luate niciodată. 2003. din ce în ce mai detaliată / ramificată. afirmă că există un dezechilibru înăscut între cauze şi rezultate. • să fim selectivi. ieşiri sau recompense decurg din 20 % din cauze.. precum şi estimarea costurilor. Ne învaţă să vedem pădurea din spatele copacilor. • să ne controlăm viaţa cu cel mai mic efort posibil.42 Pentru detalii a se vedea Richard Koch. nu pentru o performanţă bună în multe.Fiind disponibil permanent în timp şi spaţiu. Avem nevoie de gândirea 80/20. aceasta poate fi combinată cu metoda arborelui decizional (o prezentare arborescentă. în loc să mărim eforturile medii. Teora. op. Analiza 80/20 este extrem de utilă. între intrări şi ieşiri şi între eforturi şi recompense.beneficiu Analiza cost . mai concis formulată: 80 % din rezultate. 44 .. oricât de inteligente vor deveni calculatoarele noastre. La fel ca în cazul analizei 80/20. • să ne luptăm pentru excelenţă în câteva lucruri. Gândirea 80/20 cere şi. Bucureşti. ne permite să identificăm puţinele lucruri cu adevărat importante care se întâmplă şi să ignorăm marea masă a lucrurilor neimportante. Aplicarea regulii 80/20 presupune că trebuie să facem următoarele156: • să onorăm productivitatea excepţională. dacă dorim ca regula 80/20 să ne ghideze în viaţa de zi cu zi. De aceea.cit.beneficiu ar trebui să fie cel mai utilizat instrument de analiză a soluţiei optime. Pentru o mai mare relevanţă. Teodorof. le estimăm. intrări sau eforturi. dar. neperisabil cu o performanţă şi viteză stabilă şi un cost suportabil reprezintă avantaje nete faţă de utilizarea repetată a expertului uman. p. a alternativelor posibile de a acţiona într-o anumită situaţie. • să căutăm scurtătura. op. nu exhaustivi. Regula 80 / 20. în loc să culegem date şi să le analizăm. 155 Gh.155 Gândirea 80/20 se utilizează în acelaşi scop ca şi rezultatele analizei 80/20 pentru a schimba comportamentul şi. în situaţii în care pot apare evenimente cu un anume grad de certitudine / incertitudine. 153 154 Gh. cu ajutorul practicii. pentru aplicările necantitative ale regulii. Dar cei mai mulţi oameni nu sunt analişti înăscuţi şi chiar analiştii nu pot zăbovi să investigheze datele de fiecare dată când au de luat o decizie.43 156 Idem. avem nevoie de ceva mai puţin analitic şi mai uşor disponibil decât analiza 80/20. Teodorof. în mod normal. pentru a ne concentra pe cele mai importante 20 de procente. din mai multe variante posibile. începem cu o ipoteză privind un posibil dezechilibru între intrări şi ieşiri. Ed.2-39.

• • • • • • să delegăm sau să subcontractăm cât se poate de mult în viaţa de zi cu zi şi să fim încurajaţi. 4. în fiecare domeniu important. să ne alegem carierele şi angajatorii cu foarte mare atenţie şi. În ce constau tehnicile de îmbunătăţire a procesului decizional de grup? Care sunt tehnicile de stimulare a creativităţii? Exemplificaţi diverse tipuri de decizii şi tehnici utilizate. în loc să facem aceste munci noi înşine). 3. ÎNTREBĂRI 1. în loc să urmărim orice oportunitate disponibilă să profităm cât mai mult de pe urma. să ne calmăm. să privim dincolo de textura normală a vieţii pentru a descoperi ironiile şi ciudăţeniile. nu să ne angajăm noi înşine. 2. 5. Prin ce metode se face optimizarea deciziilor colective? În ce constă analiza cost. mecanici auto. să îi angajăm pe alţii. să facem numai lucrurile la care suntem cei mai buni şi care ne plac cel mai mult. identificaţi locurile în care 20% din eforturi pot duce la 80% din rezultate. acelor câteva momente norocoase din viaţă în care suntem în vârful creativităţii şi stelele se aliniază pentru a ne garanta succesul. să lucrăm mai puţin şi să ne concentrăm pe un număr limitat de scopuri foarte valoroase unde regula 80/20 va funcţiona pentru noi.beneficiu? TEST GRILĂ 1. nu penalizaţi de sistemele de impozitare pentru a face aceasta (să utilizăm grădinari. Tehnica electronică de brainstorming este: . decoratori şi alţi specialişti la maximum. dacă este posibil.

1978 . Nicolae Bebea. fiecare chestionar având la bază feed-backul opiniilor rezultate din chestionarul precedent. 4. Delphi c. Ed. între intrări şi ieşiri şi între eforturi şi recompense O prezentare arborescentă. reprezintă tehnica: a. Didactică şi pedagogică. analiza cost. sistemul expert este un program informatic capabil să modeleze abilităţile de rezolvare de probleme ale expertului uman atât sub aspectul cunoştinţelor cât şi al raţionamentului a. precum şi estimarea costurilor.beneficiu BIBLIOGRAFIE 1. din mai multe b. 3. pe baza anumitor reguli Solicitarea şi compararea unor judecăţi experte anonime asupra unui subiect cu ajutorul unui set de chestionare succesive.beneficiu ar trebui să fie cel mai utilizat instrument de analiză a soluţiei optime.2. prin evitarea inhibiţiei. din ce în ce mai detaliată / ramificată. 5. cel mai utilizat instrument de analiză a soluţiei optime c. metoda creativităţii b. brainstorming-ului c. Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare. creativităţii În situaţii în care pot apare evenimente cu un anume grad de certitudine / incertitudine. reprezintă metoda: a. sau principiul lui Pareto. există un dezechilibru înăscut între cauze şi rezultate. metoda brainstorming-ului c. a alternativelor posibile de a acţiona într-o anumită situaţie. a. Bucureşti. cu excepţia faptului că membrii grupului sunt legaţi între ei în reţeaua electronică b. tehnica de grup nominal Regula 80/20. o tehnică similară celei tradiţionale. pe baza unor coeficienţi de probabilitate a apariţiei unui anumit eveniment. brainstorming tradiţional b. este de preferat să se utilizeze: a. afirmă că: a. o tehnică de generare de idei. arborelui decizional b. analiza cost .

1-a. Teodorof. 3-b. 5-c. 2003 4. 3-c. 1-b. .2. 1978 3. Metode de prognoză. Regula 80 / 20. 2-a. Ediţia a II-a. Ed. Bucureşti. 2008 RĂSPUNSURI LA TESTELE GRILE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE Curs 1 Curs 2 Curs 3 1-b. 3-b. Tudor Homoş. 2-c. Bucureşti. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrativesuport de curs. Tipografia Institutului Politehnic. Bucureşti. 4-a. 4-c. 5-a. Teora. Calcan. 4-a. 2-1. C. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Gh. 5-a. Richard Koch.

2-a. 5-b. 4-b. 2-a.b. 1-b. 3-b. 1-b. 3-a. 5-c. 3. 2-b. 5. 3-a. 3-c.b. 3-a. 3-c. 5-a. 5-a. 5-b. 2-b. 4. 4-b. 3-a.c.a. 4-b. 5-c. 1-b. 2.b. 4-a. 2-b. 4-a. 1. 1-a. 2-c. 5.c. 4-b. 4-a. 4-a. 3. 5-b.a. 1-c.c. 4-c.Curs 4 Curs 5 Curs 6 Curs 7 Curs 8 Curs 9 Curs 10 Curs 11 Curs 12 Curs 13 Curs 14 1-c. 2-b. 2-b. 1-c. 1-c. 5-a. 3-a. 4. 5-c. 1. 2. 2-c. 1-b. .a. 3-c.b.

impulsul care determină omul să acţioneze într-un anumit sens. Programate b. Voinţă c. Metoda incidentului c. luate în condiţii de incertitudine b. îl face să treacă de la intenţia de a acţiona la acţiunea în sine. Luate în măsura cunoaşterii probabilităţilor efectelor ANS B 4. luate în condiţii de risc.EXEMPLU DE TEST GRILĂ FINAL Tehnici şi metode ale deciziei administrative AP III SEM I 2012-2013 MULTIPLE CHOICE 1. pe inspiraţia de moment. După gradul lor de generalitate deciziile administrative se clasifică în: a. Metoda care constă în prezentarea unor probleme în faţa celor ce urmează a lua o decizie şi care nu sunt în prealabil înarmaţi cu toate informaţiile necesare astfel încăt aceştia sunt puşi în situaţia să se documenteze asupra problemei puse în discuţie. Decizii cu caracter general şi decizii individuale . deoarece numai astfel pot efectua analiza şi pot găsi soluţiile. Afirmarea unei tendinţe cu care se identifică cel care decide. Spontane c. Logică ANS B 3. Înţelegere b. Decizii luate în condiţii de certitudine. Decizii de rutină şi decizii neprogramate c. Deciziile administrative luate pe baza intuiţiei. se numeşte: a. fac parte din categoria deciziilor: a. se numeşte : a. Metoda de simulare ANS B 2. pe pregătire şi experienţă profesională – justificate în cazuri de urgenţă. Metoda sinectică b.

Metodei b. Experienţei ANS B . Care privesc administraţia externă c. Gândirii c. Cetăţenilor. Interesul urmărit b. Care privesc administraţia internă b. Înţelegerea este rezultat al: a. pe care trebuie să o realizeze deciziile administrative constă în îmbinarea a două elemente esenţiale: a. interesele generale şi înţelegerea c. Doar autorităţilor executive centrale şi locale ANS A 6. Voinţa celor ce decid este determinată de: a. Voinţa publică.ANS C 5. În administraţia publică iniţierea deciziei poate aparţine: a. Doar puterii politice şi cetăţenilor c. Se intemeiază pe lege şi este dedusă din lege ANS C 8. Acele decizii care arată cum funcţionează administraţia publică şi ce sarcini are ea de înfăptuit fac parte din categoria deciziilor: a. Experienţă ANS B 10. Înţelegere c. autorităţilor executive centrale şi locale şi puterii politice b. Se regăsesc în ambele categorii ANS B 7. interesele generale şi legalitatea b. legalitatea şi oportunitatea ANS A 9. Este dedusă din lege şi impusă de puterea politică c. Voinţa pe care o exprimă decizia administrativă: a. Se întemeiază pe lege şi pe interesele politice b.

Atunci când legea ordonă tot ce trebuie să facă organele administraţiei publice şi nu lasă acestor organe dreptul de a aprecia mijloacele de acţiune în luarea deciziei: a. Dreptul civil b. Nu reglementează acţiunea organelor administraţiei publice ANS B 12. Ideal. Aristotel b. Unde s-a născut logica. Eficacitate. ordine c.11. În mod expres şi amănunţit b. Dreptul aplicabil activităţii decizionale a organelor administraţiei publice. Cine a fost primul gânditor a cărui operă s-a centrat pe studiul gândirii omului: a. prosperitate ANS B 15. Este o consecinţă a raportului de subordonare specific dreptului administrativ ANS B 14. în acest caz. Nu se mai poate vorbi de decizie administrativă. Dreptul constituţional c. Este o consecinţă a supremaţiei legii faţă de decizia administrativă b. Dreptul administrativ ANS C 13. fiind pur şi simplu în domeniul executării c. Nu în mod amănunţit lăsând organelor administraţiei publice posibilitate de alegere şi apreciere c. raţiune. Democrit . Legea reglementează acţiunea organelor administraţiei publice: a. idee.Regatul Nou c. vis. Cuvânt. este: a. dorinţă b. aşa cum o cunoaştem astăzi: a. Ce semnificaţie are conceptul „logos” în greaca veche: a. Roma Antică b. Grecia sclavagistă ANS C 16. Egipt.

c. Platon ANS A 17. Metalogica este ştiinţa care studiază: a. Logistica b. Raţionamentul c. Sistemele logice tradiţionale şi moderne ANS C 18. Prin ce metode se caracterizează logica de bază: a. Metode matematice şi axiomatice b. Standardizare, simbolizare, formalizare c. Standardizare şi metode algoritmice ANS A 19. Printre principiile gândirii logice se numără şi: a. Principiul terţului exclus b. Principiul universalităţii c. Principiul teritorialităţii ANS A 20. Principiul raţiunii suficiente se referă la: a. Orice lucru este identic cu el însuşi şi numai cu el b. Orice lucru are temei- deci nu există ceva fără bază c. Un lucru ori este ori nu este, în acelaşi timp ANS B 21. Logica acţiunii administrative se implică în: a. Construirea deciziei administrative şi în modalitatea corectă de aplicare a acesteia b. Instruirea viitorilor funcţionari publici c. Guvernarea unui stat ANS A 22. Cine a afirmat că în tehnica deciziei administrative trebuie utilizată şi dialectica materialist-istorică: a. A. Brimo b. Al. Negoiţă

c. J. Bentham ANS B 23. Cine consideră „ştiinţa moralităţii” ca fiind de fapt logica deontică: a. Al. Negoiţă b. A. Brimo c. J. Bentham ANS C 24. Deontologia este o ramură a: a. Eticii b. Logicii matematice c. Filozofiei ANS A 25. Metodologia poate fi: a. Descriptivă şi matematică b. Logică şi ilogică c. Descriptivă şi normativă ANS C 26. După gradul de generalizare putem avea: a. Metode conceptualiste şi intuitive b. Metode speciale şi generale c. Metode raţionaliste şi de ramură ANS A 27. Metodologia acţiunii administrative trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: a. Corectitudinea, eficacitatea şi semantica specială b. Coerenţa şi gramatica corectă c. Neutralitate, coerenţă şi verificabilitate ANS B 28. Initiativa deciziei administrative poate apartine: a. autoritatilor executive b. autoritatilor judecatoresti c. autoritatilor legislative ANS: A

29. Adoptarea unei decizii atrage dupa sine: a. numai efecte juridice b. atat efecte juridice dar si efecte de alta natura c. numai efecte de alta natura ANS B 30. Conditiile legalitatii si oportunitatii deciziei administrative: a. stau si la baza deciziilor administrative b. nu stau la baza deciziilor administrative c. stau, conditionat, la baza deciziilor administrative ANS: A 31. Decizia administrativa nu poate deveni o realitate juridica decat daca: a. ea este executata b. ea este redactata c. ea este impusa ANS: A 32. Sunt considerate elemente de baza ce stau la baza deciziei administrative: a. intelegerea si intuitia b. intelegerea si vointa c. vointa si hotararea ANS: B 33. Sunt trasaturi caracteristice ale deciziei: a. colegialitatea, coerenta, autoritatea, formele si influenta factorilor juridici si temporali, b. doar colegialitatea, autoritatea si influenta factorilor juridici c. doar coerenta si autoritatea ANS: A 34. Momentul esential al procesului de elaborare a deciziei il constituie: a. determinarea obiectului deciziei b. analiza materialului documentar c. informarea ANS: A 35. Regimul juridic aplicabil deciziilor administrative este: a. un regim de drept public b. un regim de drept privat c. un regim mixt, de drept public si de drept privat ANS: A 36. Orice decizie administrativa trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: a. sa fie fundamentata stiintific, sa aiba un caracter realist, sa intervina in timp util, sa fie integrata in ansamblul deciziilor adoptate anterior, sa fie oportuna;

precum si prelucrarea lor prin metoda inductiei. sa fie legala si oportuna b. se regaseste in exteriorul administratiei publice b. elaborarea. elaborarea. Initiativa in luarea deciziei administrative apartine : a. determinarea obiectului deciziei. sintezei ori alte metode b. se regaseste in interiorul administratiei publice c. sa fie inoportuna si sa intervina in timp util c. sa fie legala si nefundamentata stiintific ANS: A 38. adoptarea si executarea deciziei. Decizia administrativa trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: a. initierea. analizei. Sunt considerate etape ale elaborarii deciziei administrative: a. ANS: A 42. sa aiba caracter realist. oricarui individ c. initierea. juridica ori tehnica. deductiei. documentarea sau informarea.b. se regaseste doar la nivelul administratiei publice locale. informarea de natura sociala. ANS: A . politica. initiativa deciziei administrative: a. determinarea obiectului deciziei si elaborarea proiectului de decizie cu o varianta sau mai multe. adoptarea si executarea deciziei c. adoptarea si executarea deciziei b. doar documentarea si elaborarea proiectului de decizie cu o varianta sau mai multe c. organelor administratiei publice b. Pregatirea proiectului de decizie presupune: a. interpretarea tuturor materialelor si datelor selectionate. Analiza materialului documentar in pregatirea proiectului de decizie. informarea reala si exacta a realitatilor sociale care impun luarea unei decizii c. ANS: A 41. nu trebuie sa raspunda anumitor cerinte ANS: A 37. doar organelor administratiei publice centrale ANS: A 39. analiza materialului documentar si elaborarea proiectului de decizie cu o varianta sau mai multe b. ANS: A 40. In cele mai multe cazuri. presupune: a. sa intervina intr-o perioada nedeterminata de timp c.

influenteaza eficienta activitatii administratiei publice b. vointei si responsabilitatii c. Ultima faza a procesului decizional o constituie: a. Decizia ia nastere ca urmare a contopirii dintre: a.43. nu influenteaza decizia administzrativa c. Decizia administrativa: a. atrage atat consecinte juridice cat si consecinte ce privesc eficacitatea. vointei si personalitatii ANS: A 46. Timpul in care se pregateste si se adopta o decizie: a. intelegerii si vointei b. are influenta asupra deciziei administrative b. utilitatea. Factorul „timp”: a. ANS: C 44. intelegerii. executarea deciziei c. nu influenteaza activitatea administratiei publice ANS: A . atrage numai efecte juridice b. initierea deciziei b. atrage numai efecte si consecinte care privesc eficacitatea. rationalitatea sau justificarea deciziei. utilitatea rationalitatea sau justificarea deciziei c. influenteaza conditionat eficienta activitatii administratiei publice c. adoptarea deciziei ANS: B 45. influenteaza doar in anumite situatii decizia administrativa ANS: A 47.

Mouton. Introducere în logica juridică. 1996 20. în „Traité de science administrative”. Ed.. Editura Academiei. New Jersey. Tipografia Institutului Politehnic. De la incertitudine la decizie. Ioan Alexandru. DU Style. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Introducere în logica formală. Teorii. Drept administrativ. 2010 2. Thomas Luckmann. Editura Lumina Lex. Bucureşti. 1959 23. „Le décision”. Ceterchi şi colab. Formele de activitate ale organelor statului…. 1972 15. Editura Ştiinţifică. 1978 13. 1974 16. Paris. 1999 3. Bucureşti. Ed. Teoria generală a statului şi dreptului ..Ediţia a II-a. Policy. 1995 . Actele de drept administrativ. Editura Universul Juridic. T. David Beetham. Bucureşti. 1965 22. Thomas Dye. Didactică şi pedagogică. Ed. Buch. V. Ed. Tudor Homoş. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Peter L. Bucureşti. revăzută şi adăugită. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. M. Anghene. 1978 7. C. Elemente de drept administrativ. Berger. T. perspective . Editura Ştiinţifică. H. 1966 5. Ioan Alexandru. Ceauşu. Drept constituţional. Understanding Public Policy. Bucureşti. Ed. Calcan. Paris. Construirea socială a realităţii . Bucureşti. 2000 9. Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare. Univers Enciclopedic. Bucureşti. 1998 8.Boldur. H. Drăganu.M. Ion Dobrinescu. Dicţionar de filozofie. 1996 19. Editura Didactică şi Pedagogică. Bujdoiu. N. T. Metode de prognoză. Englewood Cliffs. Univers. Politică. Bucureşti. Aurel Cazacu. Ion Coteanu şi colectiv. Lumina Lex. ll. „Le milieu juridique”. Ed. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. J. Bucureşti. Ed. 1978 6. Mouton. Gh. Birocraţia. Fundamentarea complexă a procesului decizional economic. K.BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Bucureşti. Open University Press. 1973 10.Aubry. 2002 18. în Traité de science administrative”. 2001 11. 1972 21. Pavel Apostol şi colectiv. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. realităţi. Dacia Europa Nova. Ceterchi şi colab. Drăganu. Editura Militară. Nicolae Bebea. Drăganu. 1966 12. 2007 14. Colebath. 1967 17. 1958 4. Organizarea şi activitatea de stat…. Sociologie juridică. Bucureşti. Drept administrativ european . Second edition. Lugoj. Editura Fundaţiei România de Mâine.

a. 1975 43. 1965 25. în „Acta Juridica Academiae Scientiarum Hungaricae”. Gh. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. Filipeştii de Târg. 2003 51. Editura Psihomedia. Alex. Oroveanu. Bucureşti. 1966 36. M. 1993 31. Lepădătescu. Editura Enciclopedică Română. Editura Didactică şi Pedagogică. Iuliana Savu. Editura Academiei R. Budapesta. Gîlcă.R. 1967 32. Adrian Miroiu. Cerma. 2004 35. vol. Bucureşti. Paris. New Jersey. RISOPRINT. „Ştiinţa conducerii societăţii”.FRM. Ioan Oprea ş. 1957 45. Mihai T. M. Litera Internaţional.S. Bucureşti. Bucureşti. Psihomedia. Editura Didactică şi Pedagogică. Popa. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei . Jim Orford.Introducere in analiza politicilor publice. Alexandru Negoiţă. P. Starosciak. curs practic. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2006 48. Ioan Santai. Farcaş. Noul dicţionar universal al limbii române. Vol 1.Drept Administrativ.. Ed. David Easton . Bucureşti. Marius Profiroiu – Politici Publice – Teorie. Richard Koch. A Framework for Political Analysis.V. Teora. 1980 26.. Bucureşti. Sistemul organelor statului în R. „Norme. 2008 41. Ed. Bucureşti. 1962 37. analiză. Paris. 1963 50. Editura Politică. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 1971 46. Ed. Sibiu. Drept administrativ.F. Bucureşti.R. Tratat de drept civil. Edit... Sylvi. Tr. 2003 34.. 1971 27. Bucureşti. Fundamentele logice ale gândirii. Iovănaş. Luminiţa Gabriela Popescu. Bucureşti. Drept administrativ. Bucureşti. Sibiu. în „Les éditions d'organisation”. Economică. Prentice-Hall. J. Elemente ale ştiinţei administraţiei. Introducere în ştiinţa administraţiei de stat. Eugen Constantin. Editura Punct. Ed. „Les differentes tendances de la science administrative”. Tratat de ştiinţa administraţiei. 2005 47. Jean . în vol.. Logică. Bucureşti. practică . 1998 42.U.Politici publice. Bucureşti. decizie. 1973 29. Univers. Vocabulaire de la psychologie. Contractul social. Mihaela Onofrei. 1977 39. Ed. M. Ed Economică. Administraţie publică. Bucureşti. Maitour. Bucureşti. Elemente de teoria statului şi dreptului. Fl.24. Organizarea şi conducerea întreprinderilor agricole. David Held. Ed. Ionaşcu şi colab. L. Cornel Lazăr. Ed. Ed. Ed. Tratat elementar. 1967 . 2000 30. vol. Editura Politică. 2001 38. D. Gheorghe Filip. Bucureşti. libertate”. 1999 28. H. Oroveanu. Piéron. Editura Ştiinţifică. Ed. 1998 40. Iaşi. Bucureşti.S. Ştiinţa administraţiei. 1996 44. 2012 52. Enescu. OSCAR PRINT. Ce limbaj cunosc calculatoarele electronice?. Bucureşti. Ioan Santai. 1977 33. „La psychologie et les sciences humaines dans l'entreprise”. Psihologia comunităţii. ANTET. Ed. Hercules. CHEMAREA. Samel. C.Jacques Rousseau. ClujNapoca. Ed. L. Editura Didactică şi Pedagogică. Democraţia şi ordinea globală.II. Regula 80 / 20. Antonie Iorgovan. 2000 49. 2011 53. Negoiţă.

Psihomedia. Bucureşti.Editia a V-a. Ex Ponto. Ed. Constanţa. Sergiu Tămaş. Ion Gîf Deac. 2011 58. Bucureşti. 2008 60. Dumitru. Ştiinţa conducerii. Universul Juridic. Fundaţiei România de Mâine. Sibiu. Ed.curs în tehnologia IFR. Gh. Sibiu. Vagu. Bucureşti.Dreptul administrativ al bunurilor. Acţiunea socială eficientă. 2012 56. Logica acţiunii administrative. Claudia Şerban Cernat. Prospectiva socială. Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. 2000 61. Ed. Ana Rodica Stăiculescu. Elemente de sociologie. Sibiu. Mihaela Rus. Claudia Şerban Cernat. Ed. Ştiinţa administraţiei şi Administraţie publică .Drept administrativ . Ed. Verginia Vedinaş. Cristina Banu. Alma Mater. Tehnici şi metode de elaborare şi adoptare a deciziei administrativesuport de curs. Alma Mater. Ediţia a II-a.54. revăzută şi adaugită. Editura Didactică şi Pedagogică. 1972 62. 2009 . 1998 59. P. Ed. Ion Tudosescu. Bucureşti. Ed. Flavia Ghencea. Teodorof. Victor. 2011 57. Claudia Şerban Cernat. 2001 55. G.