You are on page 1of 36

CURS 1.

INTRODUCERE Sistemul este o formă universală de manifestare a materiei şi implicit, un ansamblu teoretic (de concepte şi metode), menit să faciliteze, prin reflectare, cunoaşterea legităţilor ce guvernează structurarea şi devenirea materiei. Majoritatea conceptelor care sunt relevante pentru sistemele informaţionale pot fi găsite în colecţia de principii cunoscută sub numele de Teoria Generală a Sistemelor (TGS) (Kroeber, 1994). Teoria Generală a Sistemelor a fost fondată în anul 1954 de către biologul Ludwig van Bertalanffy, economistul Kenneth Boulding, biomatematicianul Anatol Rapoport şi psihologul Ralph Gerard. Ei erau în principal nemulţumiţi de faptul că cercetarea ştiinţifică a ajuns prea îngustă şi specializată şi ca urmare disciplinele ştiinţifice şi-au pierdut legăturile între ele. Scopul teoriei propuse era de a facilita comunicarea între oamenii de ştiinţă, de a accelera diseminarea cunoştinţelor acumulate şi a minimiza eforturile duble de cercetare ştiinţică. Elementul central al acestei teorii îl constituia noţiunea de sistem. Conform TGS, sistemul este un grup de componente interdependente care funcţionează împreună spre un obiectiv comun, acceptând intrări şi producând ieşiri într-un proces organizat de transformare. Pornind de la Teoria Generală a Sistemelor un sistem informatic este o colecţie organizată compusă din hardware, software, date geografice şi personal, destinată achiziţiei, stocării, actualizării, prelucrării, analizei şi afişării informaţiilor geografice in conformitate cu specificaţii ale unui domeniu aplicativ.

Intrări

Prelucrare Analiză
Diagrama unui sistem informatic

Ieşiri

Intrări (input) - sunt elementele care intră în sistem pentru a fi prelucrate; Prelucrare, analiză - reprezintă procesul de transformare a intrărilor în ieşiri; Ieşiri (output) - sunt elementele care au fost rezultate prin procesul de transformare. Pe lângă aceste componente mai există încă două adiţionale: feed-back (răspunsul) şi controlul. Feed-back – sunt datele care reprezintă performanţele sistemului Controlul – implică monitorizarea şi evaluarea feed-back-ului în scopul de a determina măsura în care sistemul se îndreaptă către îndeplinirea scopului. Funcţia de control face necesară ajustarea intrărilor din sistem pentru a asigura că acesta va produce ieşirile corespunzătoare.
pg. 1

CURS 2. Clasificarea sistemelor informatice Sistemelor informatice pot fi clasificate în funcţie de diferite aspecte:  Din punct de vedere ierarhic  Subsistem – un sistem care face parte dintr-un sistem mai mare. Cel mai mare sistem este considerat a fi mediul înconjurător sau universul.  Suprasistem – un sistem alcătuit din mai multe sisteme (subsistem).  Din punct de vedere relaţiei dintre sisteme  Sisteme deschise – sisteme care interacţionează cu altele aflate în acelaşi mediu, conectat cu mediul sau prin intrări-ieşiri.  Sisteme închise – sisteme nu care interacţionează cu altele, astfel de sisteme practic nu există  Sisteme adaptive – sisteme care au abilitatea de a se modifica singure sau de a-şi modifica mediul în care acţionează în scopul de a îşi prelungi existenţa  Din punct de vedere al gradului de complexitate  Sistem simplu - este un sistem care are puţine elemente sau componente iar relaţiile dintre acestea sunt directe şi necomplicate;  sistem complex - este sistemul cu multe elemente care sunt puternic interconectate şi dependente;  Din punct de vedere al influenţei mediului înconjurător  Sistem static - este sistemul în care modificările din mediu nu produc sau produc puţine modificări;  Sistemul dinamic este sistemul care suferă modificări rapide şi constante ca urmare a modificărilor din mediu;  Din punct de vedere al duratei  Sistem permanent - este sistemul care există pentru perioade lungi de timp, de regulă peste 10 ani.  Sistem temporar este cel care există doar o scurtă perioadă de timp. 3. Caracteristicile sistemelor infornatice Principalele caracteristici ale sistemelor sunt: (1)Sistemele transformă intrările în ieşiri; (2) Sistemele sunt interdisciplinare, cunoaşterea lor implică o multitudine de cunoştinţe şi aptitudini diverse; (3) Sistemele sunt holistice, adică trebuie privite ca un întreg, luându-se în considerare toate părţile, chiar dacă la un moment dat interesează numai o parte; (4) Sistemele sunt diferenţiate, fiind alcătuite din elemente, în general diferite între ele sau având legături diferite între ele; (5) Sistemele sunt sinergetice; este calitatea întregului de a depăşi suma părţilor, astfel sistemul ca întreg este capabil de performanţe pe care părţile componente singure nu le pot atinge.
pg. 2

CURS (6) Sistemele sunt ierarhice, sistemele pot fi componente ale altora, numite suprasisteme, sau pot include la rândul lor sisteme, acestea din urmă numite subsisteme. (7) Sistemele sunt reglate, prin intermediul controlului, altfel existând pericolul ca ele să evolueze spre starea de dezordine sau haos. (8) Sistemele sunt orientate scopului, componentele depunând eforturi de a atinge anumite scopuri sau obiective impuse sau dorite. 4. Componentele unui sistem informatic Sistemele informatice sunt acele sisteme organizate pe baza tehnicii informatice, adică un ansamblu coerent constituit din echipamente de calcul (hardware), programe (software), date, reguli, metode de lucru şi persoane, care permite conceperea, definirea, construirea, actualizarea şi conversia datelelor în informaţii. a. Componenta hardware: înseamnă atât platforma de calcul cât şi echipamentele periferice pentru introducerea datelor şi pentru comunicarea (afişarea) rezultatelor, sunt dispozitivele fizice şi materiale utilizate în prelucrarea informaţiilor, reprezentate prin calculatoare la care se adaugă suporturile media. b. Componenta software trebuie să ofere o serie de funcţii de bază, cu aplicabilitate generală şi în acelaşi timp să permită adaptarea sau extinderea la specificul oricărei aplicaţii. Sistemul informatic pentru o aplicaţie particulară poate fi dezvoltat prin utilizarea unei game largi de software. În mod obişnuit, acestea se încadrează întruna dintre următoarele categorii:  soft special proiectat pentru dezvoltarea GIS (cum ar fi ARC/INFO);  soft pentru proiectare asistată de calculator (CAD) sau cartografiere asistată de calculator (Computer Aided Mapping –CAM);  soft cu scop general, cum ar fi Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Datorită impactului pozitiv, produsele software s-au dezvoltat foarte mult, există pe piaţă un număr foarte mare de produse, atât ale dezvoltatorilor consacraţi (ESRI, Intergraph, Autodesk, MapInfo, etc.) dar şi de tip Open source (Grass GIS, Quantum GIS, GVSIG, OpenJump, etc.). c. Componenta date este determinantă, este cea mai costisitoare şi longevivă componentă a unui sistem informatic. Este foarte importantă cunoaşterea tipurilor de date cu care lucrează un sistem informatic, cum sunt acestea stocate şi cum pot fi achiziţionate. Sistemele informatice geografice dispun de un model specific de date pentru reprezentarea hărţilor. Există două tipuri principale de date referitoare la o hartă: datele spaţiale şi date atribut.

pg. 3

de exemplu. culori şi etichete pentru a reprezenta diferite tipuri. programatorii. drumurile sunt desenate cu diferite grosimi de linii. cât şi alt personal managerial. ele au un rol foarte important în completarea informaţiilor despre un punct. care să administreze sistemul şi să dezvolte strategii pentru aplicarea lor la problemele lumii reale. etc. cum ar fi o linie de contur (graniţa unei ţări). poate fi un obiect care nu are lăţime. etc. cursuri de ape. d. linie sau suprafaţă. Sistemele informatice ar avea o valoare limitată fără un personal specializat. curbe de nivel. 4 . reţele de conducte. ele sunt reprezentate grafic prin următoarele elemente (numite primitive grafice):  puncte. sau. hotare de teritorii administrative. sunt incluşi aici: analiştii de sistem. un analist de sisteme proiectează sistemul informatic pe baza cererilor de informaţie ale utilizatorilor. clădiri. sau reprezintă un obiect care nu are arie. În principal. Un poligon este o figură ale cărei margini închid o zonă omogenă.  linii. Atributele descriptive ale hărţii sunt memorate în baze de date clasice (tabelare) conţinând rânduri(înregistrări) şi coloane(câmpuri). parcele.secundare. bine instruit. când sunt conectate reprezintă forma liniară a unui obiect al hărţii prea îngust pentru a fi afişat ca poligon. operatorii. Componenta personal. etc. Aceste baze de date sunt referite uzual ca tabele de atribute ale obiectelor. tehnic şi de birou. elen) sau medievale.  poligoane. Un punct reprezintă un obiect al hărţii ale cărui margini sau formă sunt prea mici pentru a fi reprezentate ca linie sau poligon. Deşi sunt numite date secundare. curbele de nivel sunt reprezentate cu linii mai groase de culoare maro închis – principale. Programatorii scriu programe pe baza specificaţiilor analiştilor de sistem. stâlpi guri de canal. cum ar fi un lac. modele. Operatorii sunt cei care lucrează pe sisteme mari de calculatoare. Personalul cuprinde atât specialiştii care proiectează şi menţin sistemul. care. o parcelă. pentru obiecte geografice ca: puncte din reţeaua geodezică. Datele atribut reprezintă informaţii despre caracteristicile spaţiale ale datelor primare înregistrate. Atributele spaţiale se pot reprezenta ca simboluri grafice. Fiecare strat are o tabelă de atribute şi fiecărui obiect îi corespunde o înregistrare din tabela de atribute. cursul unui râu în cadrul unei reprezentări la scară mică. un teritoriu administrativ. o izohipsă.CURS Datele spaţiale sunt cele care descriu locul şi forma obiectelor geografice. cât şi utilizatorii cei care îl folosesc ca instrument pentru rezolvarea problemelor din domeniul lor de activitate. traiectul unui zid în cazul siturilor clasice (roman. respectiv cu linii mai subţiri de culoare maro deschis . O linie (polilinie) este un set de coordonate ordonate. pentru obiecte geografice ca: drumuri. Specialiştii sunt oamenii care dezvoltă şi operează sistemul informatic. pg. delimitarea unui perimetru sau sector. pentru obiecte geografice ca: lacuri. o unitate de cercetare arheologică. precum şi relaţiile lor spaţiale cu alte obiecte.

logică şi procesarea datelor. sistemul informatic. c . 5 . Ei pot avea pregătiri diferite ca de exemplu: contabili. Proiectarea unui sistem informatic ca model al lumii reale pentru o aplicaţie particulară presupune metode de identificare şi conceptualizare a problemei ce trebuie rezolvată.CURS Utilizatorii (end users) sunt oamenii care utilizează un sistem informatic sau informaţia pe care acesta o produce. e . d . manageri. pg. ingineri. stocate şi analizate datele în cadrul unui sistem informatic geografic trebuie să oglindească modul în care vor fi utilizate ulterior informaţiile în cadrul unui domeniu de activitate sau în luarea unei decizii. funcţionari. Componenta metode. Componentele sistemelor informatice geografice 5. Acestea includ: a – achiziţia şi introducerea datelor. cumpărători. etc. vânzători. f. trebuie să opereze în concordanţă cu un plan şi un regulament bine conceput. care reprezintă modele şi practici de operare unice pentru fiecare organizaţie sau domeniu de activitate.organizarea conceptuală.Controlul performanţelor sistemului. Funcţiile sistemului informatic Principalele activităţi dintr-un sistem informatic sunt cele de prelucrarea informaţiilor. Maniera în care sunt introduse.Ieşirea informaţiilor şi vizualizarea lor. b . Pentru a avea succes.Stocarea resurselor infomaţionale.

PARTICULARITĂŢI: "Ce particularităţi se manifestă in zona .. 6 . situată la cel mult 100 m de o şosea). ?" Această intrebare presupune o analiză complexă căutand corelaţii de tipul cauză-efect (de exemplu: este cancerul cauza majoră a morţii pentru rezidenţii din preajma unei centrale nucleare?) sau anomalii apărute la un moment dat intr-o zonă cu caracteristici cunoscute. ?" Această intrebare urmăreşte aflarea poziţiei exacte a unui obiect/fenomen sau a unui ansamblu de cerinţe specificate (de exemplu: zonă despădurită de minimum 2000 m.... adresă poştală..p.. CONDIŢIE: "Unde se află .? sau dacă o substanţă toxică pătrunde accidental in staţia de pompare a apei potabile?) pg.CURS Un sistem informatic geografic trebuie să includă facilităţi şi funcţii pentru a răspunde următoarelor 5 intrebări generice: a.. e. LOCALIZARE: "Ce se află la . c..a. cu sol propice construcţiei de clădiri. ?" Această intrebare urmăreşte identificarea obiectelor/fenomenelor amplasate la o anumită poziţie geografică specificată prin denumire. TENDINŢE: "Ce s-a modificat de când . ?" Această intrebare urmăreşte evidenţierea modificărilor survenite intr-o zonă geografică de-a lungul unei perioade de timp. b. sau coordonate geografice. depozit de deşeuri. ş.. MODELARE: "Ce s-ar intampla dacă . d.. ?" Această intrebare presupune o analiză complexă urmărind anticiparea impactului unui eveniment (adăugarea/ eliminarea/ transformarea unui obiect/fenomen) asupra mediului inconjurător (de exemplu: ce se poate intampla dacă se construieşte un nou drum.

Caracteristicile sistemelor informatice Un sistem informatic reprezintă un ansamblu de elemente interconectate care acţionează împreună în scopul realizării unui anumit obiectiv.CURS 1. . trebuie sa fie legate între ele. poate fi mai greu sau mai uşor de constatat şi definit. se degradează şi moare). se dezvoltă. . statistici. Avantajele sistemelor informatice : . orientate pe obiect. rapoarte. totuşi de cele mai multe ori. . rapoarte. statistici. fiecare din aceste componente are un rol definit in atingerea obiectivului sistemului.interconexiunea .Datele sunt mult mai bine organizate.orice sistem informatic se compune din cel puţin 2 elemente distincte numite subsisteme.intrare / ieşire . in implementarea unui sistem informatic. .Analize. .limitat .Utilizatorii mai productivi.prelucrarea – în orice sistem informatic se realizează o anumită transformare a datelor supuse prelucrării.Eliminarea redundanţelor în stocarea datelor. Pornind de la acestă definiţie se pot analiza câteva din caracteristici generale cele mai importante ale sistemului informatic: .este un ansamblu .pentru ca elementele componente (cel puţin 2) să poată conlucra. .Facilitatea actualizărilor.orice sistem informatic are o intrare prin care primeşte date. orice sistem informatic primeşte date de intrare şi transmite informaţii. riscurilor şi a factorilor care contribuie la o implementare de succes. . . pg. se face abstracţie de analiza şi proiectarea anterioara implementări. inextensibile şi neportabile la modele distribuite.are un obiectiv .orice sistem informatic este în primul rând limitat in spaţiu (are un început şi sfârşit) şi are limite în timp (orice sistem se naşte. .orice sistem informatic are un scop sau un obiectiv. semnale din exterior şi o ieşire prin care transmite rezultate. Această analiză este vitală pentru reuşita implementării şi presupune evidenţierea avantajelor. 2. Sisteme informatice avantaje si riscuri Chiar dacă de la iniţierea primelor sistemele informatice au trecut destui ani şi acestea au evoluat de la modele monolitice inoperabile. etc. 7 . legăturile dintre ele se numesc conexiuni. care în cadrul sistemului.

.Optimizarea accesului la informaţii.CURS .Inceperea implementării in lipsa unei analize complete şi detaliate. nu este exclus ca o singură persoană să execute mai multe activităţi sau ca pg. 8 .Lipsa analizei duce la importarea datelor într-un mod haotic. . Personal implicat in dezvoltarea şi implementarea unui sistem informatic Pentru a avea succes în implementarea unui sistem informatic. . organizaţiei.Costurile ridicate . . .Implicarea utilizatorilor în analiza. . . .Informarea permanenta a finanţatorilor. a personalului implicat în implementare. . schema de organizare a personalului trebuie să prevadă în general 11 categorii de participanţi.Lipsa de inţelegere a procesului de inovaţie tehnologică .Obţinerea unui angajament din partea conducerii instituţiei.Lipsa fondurilor necesare pregătirii profesionale. a viitorilor şi potenţialilor utilizatori asupra stadiului implementării.Angajarea unui manager de proiect din fazele iniţiale ale implementării. Riscurile sistemelor informatice : . actualizare şi utilizare. Desigur. .Optimizarea structurii organizaţionale şi a fluxului de informaţii.Reducerea timpului de lucru. . .Echipa de analiză să fie interdisciplinara.Aşteptări nerealiste de timp privind realizarea şi implementarea.Proiectarea amănunţită a arhitecturii sistemului. implicaţi activ pe diferite stadii ale implemetării şi dezvoltării. fără sa se aiba in vedere inconsistenţa şi redundanţa datelor. .Evaluarea şi managementul riscului pe parcursul implementării.Formularea unei planificări a implementării şi dezvoltării sistemului informatic .Creşterea productivităţii şi acurateţei datelor. .Trainning specializat periodic pentru toţi participanţi la dezvoltarea şi implementarea sistemului informatic. .Eliminarea operaţiilor redundante. Factorii care contribuie la implementarea cu succes a unui sistem informatic: .Alocarea unei resurse suficiente de timp şi bani. 3.Transparenţa deciziilor. .

analistul GIS trebuie să fie capabil să poarte un dialog cu toţi utilizatorii potenţiali ai sistemului în curs de implementare şi să traducă apoi cerinţele acestora în termenii unei specificaţii tehnice. După implementarea aplicaţiei. sistemelor. Răspunde de gestionarea. Acesta trebuie să înţeleagă cum se pot aplica tehnologiile GIS pentru rezolvarea problemelor organizaţiei. Întrucât implementarea lui este costisitoare şi de lungă durată. 9 . costurile necesare implementării unor aplicaţii tipice GIS şi strategiile de urmat. aplicaţiilor informatice şi bazei de date spaţiale pentru a implementa într-o manieră productivă şi securizată. Conducătorul de proiect trebuie să înţeleagă performanţele şi limitările unui GIS. dezvoltarea şi implementarea sistemului informatic. Acesta trebuie să posede experienţă în proiectarea bazei de date spaţiale. alegerea surselor de date adecvate fiecărui strat tematic. asigurarea calităţii. 4. care să asigure realizarea procedurilor GIS. răspunde de productivitatea echipei sale şi de răsplătirea corectă a eforturilor depuse de membrii ei. el trebuie să fie capabil să menţină încrederea factorilor de decizie ai organizaţiei. Evident. integrităţii şi confidenţialităţii datelor după caz. El trebuie să cunoască care sunt cerinţele utilizatorilor GIS-ului implementat. Personalul implicat în dezvoltarea sistemului informatic necesită anumite cunoştinţe şi aptitudini. Posedă cunoştinţele necesare exploatării echipamentelor. actualizarea. instituţiei pentru care lucrează. Conducătorul de proiect. solicită observaţii utilizatorilor pentru a aduce corecţii şi îmbunătăţiri aplicaţiei. care să răspundă tuturor aşteptărilor utilizatorilor. pentru a susţine şi finanţa implementarea. Trebuie să evalueze corect resursele. dezvoltare şi utilizare. 2. El trebuie să fie capabil să proiecteze şi să automatizeze baza de date spaţială. Administratorul bazei de date trebuie să asigure automatizarea ei prin alegerea procedurilor celor mai eficiente de exploatare. în organizarea logică a obiectelor geografice pe straturi tematice. definirea şi codificarea informaţiilor descriptive. toate funcţiile specificate de pg. Administratorul bazei de date. 3.CURS un colectiv de persoane să se ocupe exclusiv doar de una dintre activităţile prevăzute la implementare. să proiecteze şi să execute aplicaţii informatice tematice şi analize spaţiale complexe. Conducătorul de proiect selecţionează şi conduce personalul calificat implicat în realizarea sistemului informatic. Persoana aceasta trebuie să posede cunoştinţe tehnice şi experienţă în aplicarea unui GIS pentru a rezolva cerinţele utilizatorilor. Administratorul GIS. Procesul acesta se desfăşoară iterativ. Analistul GIS. în conformitate cu necesităţile activităţii pe care o dezfăşoară în proiectarea. 1.

schiţe. Cartograf. De asemenea. acesta realizează aplicaţiile tematice respectând toate cerinţele utilizatorilor. imagini satelitare. rapoarte şi statistici. studii de teren şi să posede cunoştinţe necesare interpretării tematice a datelor utilizate. hărţi. El trebuie să stabilească procesul de redactare a rezultatelor finale pe care să-l apeleze utilizatorul. El este responsabilul cu activitatea productivă curentă: începând cu operaţiile de introducere a datelor şi terminând cu generarea de grafice. cerinţele utilizatorilor şi a modului de lucru tradiţional cu care este obişnuit utilizatorul. Utilizând secvenţe complexe de comenzi. 10 . schiţe. a graficelor cu un mesaj clar.CURS analistul GIS. planuri. 6. Aceste hărţi constituie sursa de date pentru digitizare/scanare şi introducerea unor informaţii descriptive. El introduce datele tabelare reprezentând atributele obiectelor geografice din baza de date. este obligat să respectând specificaţiile utilizatorului aplicaţiei şi legislaţiile în vigoare. pg. să posede deasemenea cunoştinţe solide de programare. 8. precum şi arhivarea informaţiilor (date şi programe) conform unui program bine stabilit. Administratorul de sistem. Administratorul de sistem trebuie să posede cunoştinţe şi experienţă. El trebuie să cunoască în profunzime funcţiile GIS. editează hărţile digitale pentru corectarea erorilor şi efectuează actualizarea bazei de date. Acesta se ocupă cu realizarea de hărţi prin integrarea şi compilarea informaţiilor provenite de la diferite surse. structura şi conţinutul bazei de date. hărţi şi rapoarte reprezentând rezultatele unei analize spaţiale. El poate utiliza: planuri şi hărţi existente. a statisticilor uşor de înţeles. El digitizează sau scanează hărţi în scopul obţinerii lor sub formă vectorizată. Trebuie să asigure funcţionarea tuturor componentelor necesare implementării. planuri. fotograme aeriene. scheme. 7. Acesta se ocupă cu realizarea formatului pentru grafice. Specialistul în redactarea rezultatelor finale. trebuie să posede cunoştinţele de bază din cartografiei. Este responsabil pentru realizarea planurilor şi hărţilor de bună calitate. 5. El efectuează operaţii de instalare şi întreţinere a hard-ului şi soft-ului. necesare întreţinerii diverselor tipuri de echipamente precum şi interconectării acestora în reţele. Acesta se ocupă cu dezvoltarea de interfeţe utilizator orientate către aplicaţie. Se află în general în subordinea administratorului bazei de date şi a administratorului GIS. 9. utilizate pentru implementarea unui GIS. Operatorul pentru digitizare/scanare/introducere date de la tastatură. Este responsabil cu întreţinerea sistemului de calcul (hard şi soft). Programatorul de aplicaţii.

Instructorul de GIS. Acesta trebuie să furnizeze informaţiile de specialitate necesare proiectării şi implementării bazei de date şi a funcţiilor GIS. utilizatorul pe lângă cunoştinţele şi experienţa specifice domeniului său de activitate.CURS 10. Utilizatorul. 11 . În general. pg. posedă şi cunoştinţe despre funcţiile unui GIS. activitatea de instruire cuprinde două etape: informarea potenţialilor utilizatori despre posibilităţile unui GIS şi şcolarizarea privind modul de exploatare al aplicaţiilor implementate. Implementarea unui GIS este mai uşoară dacă. 11.

Principalele etape în implementarea şi dezvoltarea unui sistem informatic Etapele procesului de evaluare si implementare a unui sistem informatic la ori ce nivel (instituţie. gradul de confidenţialitate. dintre cei mai importaţi amintim. tipul de sistem informatic. Desemnarea conducatorului de proiect. In acelasi timp. O structură general valabilă. sursele de date. trebuie mentionat faptul ca numarul specialistilor care au cunostinte si experienta in domeniul sistemelor informatice a crescut in mod constant.CURS 4. organizatie. complexitatea lui. Principalele probleme legate de desemnarea conducatorului de proiect sunt: -Responsabilitatea conducerii proiectului va fi asumata de: a) o singura persoana b) de catre un grup? -Ce pregatire profesionala trebuie sa aiba conducatorul de proiect? -Cum se va efectua controlul activitatii conducatorului de proiect -Care sunt tipurile de rapoarte pe care acesta trebuie asa le intocmeasca periodic? pg. etc). 12 . desi poate ca nu in ritmul necesitatilor ce se manifesta in cadrul actualului context. depind de mai mulţi factori. este necesar ca persoana ce detine calitatea de conducator de proiect sa fie in intregime dedicata rezolvarii acestei probleme. pentru definirea etapelor de implementare şi dezvoltare a unui sistem informatic este prezentată în graficul de mai jos. Datorita complexitatii mereu crescande a problemelor legate de implementarea sistemelor informatice.

13 .CURS Desemnarea conducatorului de proiect Crearea echipei de implementare Studiul strategic Studiul de fezabilitate Evaluarea primara a sistemelor Solicitarea de informatii Analiza cerintelor utilizatorilor Invitatia de participare la licitatie Proba practica Selectarea furnizorului Instalarea sistemului informatic Proiectarea aplicatiilor si personalizarea produselor Introducerea datelor Proiectul pilot Evaluarea post-implementare Utilizarea operationala curenta pg.

un specialist al institutiei. fireste. echipa va fi compusa din conducatorul de proiect si din cel putin alti trei specialisti in domeniile baze de date. Presupune luarea în considerare a mai multor factori. Studiul strategic. Studiul de fezabilitate este menit sa evalueze toti acesti factori si sa pregateasca o analiza bine fundamentata pg. -Sprijin la nivelul compartimentelor functionale. Include analiza cost/beneficii şi modul in care sunt justificate investitiile in imlementarea unui sistem informatic. densitatea retelelor edilitare. intrucat acestea trebuie sa fie in concordanta cu necesităţile şi activitatile curente. Principalele probleme legate de studiul strategic constau in: -Asigurarea resurselor . organizaţiei direct implicat in utilizarea rezultatelor finale. In general. cartografie/topografie si.Asigurarea personalului calificat necesar -Decizie privind utilizarea personalului propriu sau/si a unor consultanti externi -Utilizarea unor metodologii autorizate şi conforme cu legislatia -Pastrarea unei stranse legaturi cu strategia privind tehnologia informaţiei din cadrul organizaţiei Studiul de fezabilitate. Crearea echipei de implementare şi dezvoltare a sistemului informatic este un factor determinant pentru succesul implementarii si utilizarii intensive a tehnologiei sistemelor informatice. -Modul in care echipa raporteaza propria activitate. densitatea constructiilor. volumul si calitatea investitiilor in tehnologie informatica deja efectuate. -Acordarea unui sprijin constant echipei din partea intregii finanţatorilor implementării şi a organizaţiei pentru care se implementează sistemul informatic. 14 .CURS Crearea echipei de implementare. printre acestia se numara tipul si dimensiunea organizaţiei. Principalul scop al acestui studiu consta in definirea cat mai clara a obiectivelor finale ale sistemului informatic. densitatea populatiei. Potentialul utilizarii tehnologiei sistemelor informatice si beneficiile directe sau indirecte aduse de catre aceasta au devenit cunoscute si se bucura in prezent de o recunoastere din ce in ce mai larga. -Asigurarea stabilitatii organizatorice. Este necesar ca organizaţiile care implementează un sistem informatic sa-si defineasca de la inceput obiectivele pe termen lung legate de utilizarea tehnologiei GIS. starea sistemului de inregistrare existent. Principalele probleme legate de crearea echipei de implementare şi dezvoltare sunt: -Formularea corecta a cerintelor cu privire la pregatirea personalului -Formularea corecta a cerintelor cu privire la resursele ce trebuie alocate proiectului.

in vederea unor negocieri contractuale. Prin parcurgerea acestei etape. Activitatea din cadrul acestei etape consta din efectuarea unui proces formal care implica solicitarea oficiala de informatii adresata furnizorilor. echipa de implementare va fi in posesia unor informatii actuale privind preturile si caracteristicile tehnice ale sistemelor. contactarea clientilor care utilizeaza sistemele informatice similare. Prin urmare. cine o utilizeaza si cum este utilizata. Necesitatea determinarii cerintelor utilizatorilor este cea mai importanta etapa din cadrul intregului proces de implementare a sistemelor informatice. trebuie sa se raspunda si la urmatoarele intrebari referitoare la informatia din cadrul organizaţiei: cum este pastrata? cum este prelucrata? si cum este actualizata? Rezultatele obtinute in cadrul acestei etape influenteaza hotarator intregul proces de implementare şi dezvoltare a sistemului informatic si formeaza baza contractelor cu furnizorii de tehnologii informaţionale. 15 . Problemele legate de evaluarea primara sunt: -Selectarea furnizorilor -Selectarea instalarilor de referinta ale sistemelor avute in vedere -Alegerea cu grija a personalului implicat in vizitarea clientilor de referinta ai furnizorilor. Aceasta sarcina trebuie sa conduca la intelegerea corecta asupra tipului de informatie care este utilizata. dimpotriva. orice scapare sau greseala din aceasta etapa implica ineficienta in functionarea operationala a sistemului informatic si poate conduce la modificari costisitoare (in cazul in care exista posibilitatea modificarilor) asupra pg. in acelasi timp. De asemenea. Solicitarea de informatii.CURS pe care se va sprijini sau. Aceasta etapa este. in general. pe baza careia se va amana aprobarea implementării sistemului informatic. Activitatea de evaluare implica vizite si discutii tehnice si comerciale cu furnizorii de hard şi soft. consumatoare de timp. Analiza cerintelor utilizatorilor. Solutia optima de implementare a sistemului informatic. Principalele probleme care pot aparea in legatura cu studiul de fezabilitate sunt: -Ce argumente au mai fost folosite pentru aprobarea investitiilor în sisteme informatice deja efectuate? -Ce metodologii pot fi utilizate pentru a fundamenta analiza cost/beneficii? -Ce aplicatii aduc cele mai mari (cantitativ) si consistente (calitativ) investitii? Evaluarea primara a sistemelor. va implica un proces complex de achizitie iar evaluarea primara are tocmai rolul de a ajuta organizaţia sa inteleaga diferentele dintre sisteme fara a fi sub presiunea unor negocieri contractuale sau in iminenta apropiere a lansarii caietelor de sarcini pentru licitatii.

Selectia va fi inlesnita de faptul ca testul va dezvalui competenta si profesionalismul echipelor furnizorilor. -Definirea aplicatiilor.adresat furnizorilor iar prin evaluarea raspunsurilor primite se va intocmi o lista restransa care va cuprinde furnizorii care corespund cel mai bine cerintelor formulate. Procedurile de testare de tip proba practica ofara utilizatorilor o modalitate de evaluare tehnica a sistemului informatic mult mai obiectiva decat compararea caracteristicilor tehnice ale diferitelor produse. -Estimarea efortului si performantelor personalului ce va lucra in cadrul implementarii. -Crearea unei matrice de evaluare. mai ales. Invitatia de participare la licitatie este un document care defineste cerintele organizaţiei beneficiare. -Estimarea efortului necesar conversiei datelor in format digital. constrangerile si calendarul activitatilor impreuna cu conditiile contractuale. furnizorii sunt implicati in mod direct in rezolvarea problemelor concrete ale organizatiei cu ajutorul produselor proprii. Selectarea furnizorului se face pe baza evaluarii ofertelor si. -Stabilirea echipei de evaluare. Procesul de selectie trebuie astfel definit incat sa conduca la o procedura pe baza careia sa se poata lua o decizie obiectiva. pg. In acest mod. Selectarea furnizorului. a rezultatelor obtinute in cadrul probei practice. Principalele probleme ce trebuie sa fie rezolvate in aceasta etapa sunt: -Ce tip de document va fi intocmit? -Cat de detaliate vor fi specificatiile tehnice din cadrul documentului? -Cum se va desfasura distributia documentelor? -Stabilirea perioadei acordate pentru pregatirea raspunsurilor. Invitatia de participare la licitatie. Testele de acest tip sunt proiectate special pentru a raspunde cerintelor utilizatorilor. Proba practica.CURS sistemului informatic pe parcursul etapelor ce tin de aplicarea practica a tehnologiei. Se pot include in cadrul testelor de acest tip si vizite la sediul unor utilizatori care sunt clienti de referinta ai furnizorilor. 16 . Acest proces implica emiterea unui document oficial – caietul de sarcini . dezvoltării şi utilizării sistemului informatic. Principalele probleme legate de aceasta etapa constau in: -Evaluarea proceselor de prelucrare a informatiilor si a datelor care exista deja -Identificarea potentialilor utilizatori ai sistemului informatic.

Experienta a aratat ca intre 40% si 80% din costurile proiectelor SIC sunt datorate introducerii si intretinerii datelor. pg. conversia in format digital a documentelor cartografice pe suport hartie. 17 . Tendinta care se manifesta in domeniul produselor SIC consta in migrarea de la produse de tip “cutie neagra” – sisteme la cheie. catre produse care ofera. Introducerea datelor. receptia cantitativa si calitativa a produselor si.CURS Instalarea sistemului informatic. -Controlul calitatii datelor si procesului de introducere si conversie a datelor. nu in ultimul rand. utilizatorului un set de instrumente cu ajutorul carora pot fi create solutii specifice in cadrul unui proces de dezvoltare de aplicatii cunoscut sub numele de personalizare. Aceasta etapa a proiectului implica efectuarea unor activitati care concura la asigurarea tuturor conditiilor necesare bunei desfasurari a instalarii operationale a sistemului informatic: amenajarea spatiului de activitate. asigurarea conditiilor tehnice necesare. Dintre activitatile corespunzatoare acestei etape mentionam: importul seturilor de date existente. Principalele probleme ce pot aparea in cadrul acestei etape sunt: -Utilizarea/crearea de standarde de date in cadrul institutiei. Proiectarea aplicatiilor si personalizarea produselor. Activitati de slaba calitate in acest domeniu critic pot atrage dupa ele esecul rapid al intregului proiect. in principal. Se promoveaza din ce in ce mai mult acest tip de produse astfel incat utilizatorul are posibilitatea proiectarii si realizarii nemijlocite a propriilor aplicatii independent de cele furnizate de catre producatori. -Definirea corecta a cerintelor de instruire a personalului si estimarea resurselor ce trebuie alocate proiectului. crearea interfetelor necesare pentru interconectarea cu alte sisteme informatice existente in institutie. coordonarea livrarilor. Principalele probleme ce pot aparea in cadrul acestei etape sunt: -Utilizarea unor produse care constituie aplicatii generice. Aceasta faza implica introducerea tuturor atributelor si seturilor de date spatiale necesare functionarii operationale a aplicatiilor SIC. -Alternativa utilizarii metodologiilor traditionale de proiectare si analiza de sistem sau a tehnicilor rapide de creare de prototipuri. -Stabilirea unui calendar privind conversia datelor. -Stabilirea unui echilibru intre solutia propusa in mod implicit de catre furnizor si personalizarea care poate fi realizata prin efortul utilizatorului. instruirea personalului. achizitia seturilor de date comerciale necesare. -Alternativa: conversie de date in interiorul institutiei. -Rezolvarea contradictiilor ce pot aparea intre estimarile consumului de resurse financiare si a timpului necesar solutionarii problemelor. prin efort propriu sau prin servicii platite catre terti.

pg. posibilitatea includerii sistemului într-un sistem mai complex. atat din punct de vedere tehnic cat si organizatoric. au nevoie de informatii relevante privind eficienta etapelor deja parcurse. In aceasta faza se trece la generalizarea utilizarii tehnologiei SIC. Rezultatele acestei evaluari vor constitui o verificare a strategiei de investitii legate de tehnologia SIC. Aceasta este ultima etapa a implementarii SIC dintr-o institutie. La proiectarea sistemului trebuie avută în vedere legatura acestuia cu lumea exterioară. inainte de a lua decizia finala privind utilizarea operationala a tehnologiei SIC. -Preocupare pentru introducerea serviciilor SIC distribuite. trebuiesc avute în vedere unele reguli de bază: 1. spre deosebire de specialistii echipei SIC. Cu alte cuvinte. 18 .CURS Proiectul pilot. trebuie să fie rentabil. Cu alte cuvinte. -Optiunea alternativa: furnizor unic sau mai multi furnizori. -Stabilirea modului de finantare. compatibilitatea cu sisteme de altă natură. -Instruirea sistematica a personalului. Rolul proiectului pilot consta in verificarea solutiilor propuse. o evaluare globala este necesara conducerii institutiei care. Pentru realizarea unui sistem informatic eficient. Proiectul pilot poate fi considerat ca o prelungire a etapei de receptie cantitativa si calitativa iar in caz de esec solutiile propuse ar putea fi respinse. Principalul criteriu ce stă la baza realizării sistemului este cel economic. Problemele care pot aparea in cadrul acestei etape sunt: -Calendarul extinderii utilizarii tehnologiei SIC. 2. Abordarea globală modulară. Pe parcursul desfasurarii procesului de introducere a tehnologiei SIC au loc mai multe evaluari pe baza carora echipa SIC va putea decide asupra masurilor ce trebuie luate pentru imbunatatirea activitatii. sau posibilitatea includerii altor sisteme. la proiectare trebuie avut în vedere ca raportul dintre rezultatul sau rezultatele directe sau indirecte obţinute prin implementarea şi folosirea sistemului economic şi totalitatea costurilor de realizare să fie cât mai mare. -Optiunea alternativa: abordare centralizata – in cadrul unui singusr serviciu functional specific sau abordare descentralizata – in cadrul fiecarui compartiment. Criteriul eficienţei economice. Evaluarea post-implementare. Utilizarea operationala curenta. Pe de alta parte. posibilităţile de comunicare cu alte sisteme similare.

La proiectarea sistemului. Sistemul proiectat nu trebuie. Soluţie generală. iar sistemul să distribuie automat datele în celelalte locuri în care este nevoie de ele. Trebuiesc discutate modalitaţile de introducere a datelor şi adaptarea aplicaţiei la nevoile utilizatorului. o eventuală schimbare a sistemului informatic. Posibilitatea de dezvoltare ulterioară. trebuie ca datele sa fie introduse o singură dată. să fie dependent de dotarea tehnică actuală a beneficiarului. Asigurarea unicităţii introducerii datelor. modul de calcul şi prelucrare al datelor. pentru a înlătura de la început o serie de neajunsuri. pe cât posibil. 7. 4.CURS 3. Trebuie discutat cu utilizatorul înainte de a trece la proiectare. independentă de configuraţia actuala a sistemului informatizat. Acest principiu decurge tot din orientarea spre utilizator. ci trebuie avute în vedere eventuale noi achiziţii de tehnică de calcul. Antrenarea beneficiarului la realizarea sistemului. De cele mai multe ori o serie de date trebuiesc utilizate în mai multe locuri în cadrul sistemului informatic. 5. Orientarea spre utilizatori. În acest sens. 19 . Trebuiesc avute în vedere posibilitatea ca sistemul să poată fi înbunătăţit în raport de cerinţele viitoare ale firmei beneficiare. pg. La realizarea sistemului trebuie să se aibă în vedere cerinţele şi preferinţele utilizatorilor. 6. trebuie purtată o discuţie cu utilizatorii în prealabil şi pe baza sugestiilor şi preferinţelor lor să se treacă la proiectarea propriu-zisă.

2. Dacă procesul de automatizare a bazei de date GIS este prea anevoios. 1. o persoană având cunoştinţele necesare îşi poate propune să dezvolte o aplicaţie completă demonstrativă. atunci cu siguranţă pentru viitoarele propuneri de implementări GIS se va putea obţine suportul factorilor de decizie.CURS 5. în timp. Strategia "echipei în doi" Multe organizaţii au început prin a constitui o echipă formată din doi membri calificaţi să efectueze toate activităţile necesare implementării GIS pentru o aplicaţie bine definită. Cheia succesului unei astfel de abordări o constituie existenţa prealabilă a unor date geografice care să permită implementarea imediată a unei aplicaţii. iniţiatorul acţiunii este în pericol de a eşua prin consumarea resurselor financiare înainte de a reuşi să demonstreze avantajele oferite de un GIS. În timp. se pot evidenţia 5 strategii de succes utilizate frecvent. Analizând realizările din ultimii ani în domeniul implementărilor GIS în lume. cei doi responsabili ai implementării GIS identifică printre personalul organizaţiei lor alte persoane pe care le iniţiază în GIS şi cărora le încredinţează realizarea unora din activităţile de implementare. 20 . trebuie asigurată executarea activităţilor prezentate anterior. dacă reuşeşte să definească o aplicaţie de mare interes şi ajunge în stadiul în care GIS-ul implementat îi permite obţinerea unor rezultate concrete. de amploare redusă. inclusiv pentru extinderea dotării hardware şi software. Cu această dotare minimă. Strategia "pe furiş" Din păcate. Strategii de implementare a sistemelor informatice Indiferent care ar fi structura organizaţiei care se ocupă cu implementarea sistemelor informatice. se poate începe prin a se achiziţiona software GIS pentru o configuraţie hardware existentă deja. pe parcursul implementării. nu toţi factorii decizionali ai organizaţiilor care ar putea beneficia de implementări GIS înţeleg şi aprobă o astfel de acţiune. organizaţia ajunge să dispună de personal calificat pentru toate activităţile prevăzute de schema generală de organizare şi poate aborda proiecte GIS oricât de complexe. pg. cum ar fi un PC legat la un digitizor şi un plotter sau imprimantă grafică. Dar. În acest mod. În astfel de cazuri. pe măsura acumulării experienţei.

se începe printr-un studiu de fezabilitate. Această strategie este indicată în special în domeniul protecţiei mediului înconjurător. pg. există foarte puţine studii care să demonstreze limpede beneficiul economic adus de GIS unei organizaţii. Strategia "serviciilor contra cost" Această strategie constă în dezvoltarea de aplicaţii GIS pe bază de contract cu alte organizaţii care comandă şi plătesc serviciile aferente unei implementări GIS. studii de sistematizare. oricât de surprinzător ar părea după creşterea spectaculoasă a vânzărilor de GIS din ultimii ani. O cerinţă majoră a acestei abordări o reprezintă dotarea organizaţiei cu echipamente performante şi în pas cu dezvoltarea tehnologică pentru a putea dezvolta continuu gama şi calitatea serviciilor oferite. evaluări de patrimoniu. studii de amplasament. Din păcate. şi prin aceasta. sau de asigurarea integrităţii şi consistenţei datelor prin impunerea unei discipline stricte în automatizarea bazei de date. utilizarea unui GIS se poate concretiza în semnalarea. Acest plan este însoţit de o analiză costperformanţă care trebuie să evidenţieze beneficiul net adus de implementarea GIS. Nu este simplu să evaluezi cantitativ efectele utilizării tehnologiilor GIS reflectate în special asupra calităţii unor activităţi. Cele mai frecvente servicii solicitate vizează generarea de baze de date GIS prin digitizarea/scanarea hărţilor şi introducerea datelor descriptive. Adeseori. în prevenirea unor efecte negative asupra mediului ca urmare a unor proiecte de investiţii înainte ca acestea să se realizeze practic. dezvoltarea de interfeţe utilizator orientate către aplicaţie (analize de reţele.CURS 3. prezentându-se un raport bine documentat în care să se demonstreze în ce mod utilizarea unui GIS va duce la creşterea eficienţei activităţii organizaţiei implicate. în astfel de cazuri se elaborează un plan concret de implementare pe baza rezultatelor obţinute prin efectuarea unui studiu al cerinţelor aplicaţiilor GIS vizate şi a unui proiect pilot. În astfel de cazuri. fie că este vorba de înlesniri aduse unor procese anevoioase. 21 . De asemenea. se poate aplica cu succes această strategie pentru aplicaţii vizând supravegherea dotărilor edilitare şi a altor elemente de infrastructură ale unei localităţi.) sau producţia de hărţi pe diverse suporturi. Strategia "raportului cost-performanţă" În această abordare. de obţinerea unor rezultate concrete într-un timp semnificativ redus. etc. 4.

deşi considerabil. se pot imagina numeroase alte variante posibile de urmat. larg utilizate în lume în prezent. indiferent de strategia aplicată. Strategia "partajării resurselor" În această strategie. implementarea a beneficiat încă de la început de participarea a cel puţin doi specialişti cu o solidă pregătire tehnică d. care au preluat sistemul implementat sub controlul lor. toate organizaţiile au acces la întreaga baza de date GIS după necesităţi. scriere/citire/ştergere. în acelaşi timp. accesul fiecărui utilizator la segmentul său de date din baza de date comună în vederea actualizării şi efectuării unor prelucrări de bază specifice activităţii sale. se implementează proceduri de acces pe diverse nivele (numai citire. Utilizatorii s-au angajat activ în dezvoltarea de proceduri GIS care să vină în sprijinul propriilor lor activităţi curente e. scriere/citire. care să permită pe de o parte. Dar. Ideea de bază a acestei abordări este următoarea: fiecare organizaţie răspunde de automatizarea şi întreţinerea informaţiilor geografice aferente temelor proprii. Cheia succesului unei astfel de abordări o constituie asigurarea flexibilităţii modelului şi structurii de date pe care se bazează implementarea GIS astfel încât să se poată satisface cerinţele diverselor aplicaţii de interes pentru organizaţiile participante. efortul financiar. dar. fiind suportat în comun de părţile interesate. implementarea a beneficiat de participarea utilizatorilor. integrarea tuturor datelor astfel încât oricare dintre utilizatori să poată efectua interogările şi analizele complexe autorizate asupra întregii baze de date GIS. pg. Ceea ce se urmăreşte în acest caz. implementările GIS care au avut succes prezintă următoarele similitudini: a. implementarea a vizat utilizatori reali. când s-a dorit o implementare de mare complexitate. implementarea propriu-zisă s-a efectuat numai în urma analizei rezultatelor obţinute prin realizarea în prealabil a unuiproiect pilot b. În afară de cele 5 strategii prezentate anterior. pe de altă parte.CURS 5. şi. Astfel se pot achiziţiona încă din start echipamentele şi software-ul GIS necesare implementării. ale căror cerinţe le-a satisfăcut pe deplin c. o dată constituită echipa GIS a organizaţiei. aceasta a fost susţinută moral şi material pentru ca personalul calificat ale cărui cunoştinţe şi aptitudini s-au îmbogăţit pe măsura experienţei câştigate în timpul implementării să nu migreze către alte locuri de muncă. 22 . Pentru asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor la nivel global. mai multe organizaţii cooperează la implementarea unui singur GIS dar care să integreze facilităţile cerute de fiecare în parte. este dezvoltarea unui GIS multidisciplinar. sau deloc).

CURS 6. planificarea producției. 3. odată cu maturizarea reţelelor de calculatoate şi a altor tehnologii informaţionale s-au introdus sistemele informaţionale distribuite. cercetare și dezvoltare. ceeace provine de la aspectul exterior al primelor mainframe-uri . În prezent se înregistrează tendinţa spre dezvoltarea sistemelor distribuite conform modelului client/server. lipsa integrării aplicaţiilor au creat numeroase neajunsuri. 2. De-a lungul evoluţiei tehnicii de calcul. proiectare. prognoză. nu exista o altă variantă decât informatica centralizată. Încă nu există un cuvânt românesc corespunzător. pg. . Majoritatea sistemelor informatice din această perioadă constau în aplicaţii izolate instalate pe PCuri. până la începutul anilor ‘70. atunci când au apărut şi s-au dezvoltat reţelele de calculatoare în care erau conectate microcalculatoare de tip IBM PC. 23 . s-a dezvoltat sisteme informatice descentralizate. Cu scurgerea anilor. Marele merit al acestei scurte ”epoci” a fost mutarea informaticii dintr-un departament special spre celelalte departamente funcţionale însă. iar viteza lor de calcul a crescut foarte mult) pe care erau rezidente toate aplicaţiile şi la care erau conectate terminale plasate în diferite locaţii. recensăminte. în diferite perioade a predominat una sau alta dintre aceste variante: 1.descentralizate . începând cu anii ‚90. ceea ce a determinat în scurt timp reorientarea către informatica centralizată. odată cu proliferarea microcalculatoarelor. tehnologiile de fabricație s-au dezvoltat enorm. Fiecare departament era dotat cu PC-uri pe care rulau aplicaţiile necesare desfăşurării activităţii lor.distribuite. mărimea fizică a mainframe-urilor a mai scăzut. tranzacții financiare ș. Moda centralizării a revenit la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ‘90.a. Sistemele informatice aveau la bază calculatoare de tip mainframe (calculatoare foarte mari și scumpe folosite pentru procesarea de date importante pe domeniile: statistică. PRINCIPII DE DEZVOLTARE A SISTEMELOR INFORMATICE Atunci când vorbim despre modul de dezvoltare a unui sistem informatic. pot fi identificate trei variante de sisteme informatice: . Aceste terminale permiteau doar introducerea datelor şi afişarea rezultatelor prelucrării.centralizate. la începutul anilor ’80. Mainframe s-ar putea traduce cu "dulap principal".ele arătau ca dulapuri uriașe de metal.

precum paginile web sau fişiere. un sistem informatic centralizat presupune ca un singur calculator să satisfacă nevoile organizaţiei. Această definiţie evidenţiază două aspecte esenţiale: primul priveşte hardware-ul calculatoarele sunt autonome. 24 . problematica sistemelor distribuite poate fi clarificată prin prezentarea caracteristicilor lor esenţiale. indiferent de locul şi momentul în care are loc interacţiunea. Doi utilizatori îşi pot realiza sarcinile lor de lucru pe propriile calculatoare prin partajarea unor resurse.  un sistem distribuit trebuie să asigure independenţa faţă de eventualele căderi sau disfuncţionalităţi ale unor calculatoare sau aplicaţii din sistem. la care pot fi conectate mai multe terminale (PC-uri). Pe scurt. la fel ca şi organizarea internă a sistemului distribuit. el trebuind să fie în continuare disponibil utilizatorilor. acestea sunt:  diferenţele dintre variatele tipuri de calculatoare şi modul în care ele comunică sunt transparente pentru utilizator. Este responsabilitatea proiectanţilor de a prevedea consecinţele eventualelor disfuncţionalităţi.CURS În zile noastre problema sistemelor informatice descentralizare nu se mai abordează. să poată fi uşor extinse. iar un sistem distribuit va fi format din mai multe calculatoare pe care sunt distribuite aplicaţiile şi care împreună satisfac nevoile organizaţiei. Prin comparaţie.utilizatorii au impresia că lucrează cu un singur sistem. Conceptul de sistem distribuit este aplicat unei mari varietăţi de configuraţii şi aplicaţii. Această caracteristică este o consecinţă directă a autonomiei calculatoarelor din sistem. pornind de la cele două componente principale ale unui software – prelucrările şi datele. Sistemele distribuite pot fi definite ca “o colecţie de calculatoare independente care apar utilizatorilor acestora ca un singur sistem coerent. dar şi a faptului că pentru utilizator organizarea internă este transparentă. cel de-al doilea vizează software-ul . atunci când este necesar. Totuşi.  sistemele distribuite trebuie să fie scalabile adică.  execuţia concurentă a programelor reprezintă regula într-un sistem distribuit. pg. Dincolo de această definiţie.sisteme cu date distribuite.  utilizatorii şi aplicaţiile pot interacţiona cu un sistem distribuit într-o manieră uniformă şi consistentă. în schimb sistemele centralizate şi cele distribuite rămân alternativele viabile pentru dezvoltarea sistemelor informaţionale. pot fi identificate două tipuri de bază de sisteme distribuite: .sisteme cu prelucrări distribuite .

aplicaţiile pot fi stocate într-o singură locaţie şi accesate de către oricare procesor conectat în sistem. bazele de date. Apariţia unei disfuncţionalităţi într-un sistem centralizat (căderea serverului sau a liniei de comunicaţie) determină blocarea întregului sistem informaţional până la remedierea problemei ivite. digitizoare. . adică distribuirea atât a datelor cât şi a prelucrărilor. Avantaje Dezavantaje Creşterea disponibilităţii şi siguranţei Complexitatea sistemelor distribuite resurselor Reducerea costurilor de comunicaţie Sporirea dificultăţilor în controlul resurselor informaţionale Flexibilitatea dezvoltării sistemelor – Probleme legate de asigurarea creştere incrementală consistenţei datelor Alinierea cu structura organizatorică Sporirea dificultăţilor în testarea şi a firmei detectarea erorilor Obţinerea unor timpi de răspuns mai buni Independenţa faţă de tehnologiile unui singur furnizor Creşterea disponibilităţii resurselor reprezintă un alt avantaj major al sistemelor distribuite. folosită pentru a descrie mulţimea lucrurilor care pot fi partajate într-o reţea de calculatoare. obiectele de toate tipurile. În schimb. sistemele pg. inprimante. precum fişierele. O altă configuraţie de sistem distribuit poate rezulta prin combinarea celor două tipuri de bază. Ea face referire la componentele hardware. Motivaţia principală pentru utilizarea sistemelor distribuite o reprezintă dorinţa utilizatorilor de a partaja resursele.CURS Există mai multe variante de configurare a unui mediu cu prelucrări distribuite: .o aplicaţie poate fi replicată pe mai multe locaţii din reţea. Noţiunea de resursă este una abstractă. însă ele sunt accesibile tuturor utilizatorilor din reţea. . alte avantaje precum şi principalele dezavantaje faţă de sistemele centralizate fiind enumerate în tabelul de mai jos. precum scanere.diferite aplicaţii pot fi rezidente pe diferite locaţii din reţea. Partajarea resurselor nu este singurul avantaj al sistemelor distribuite. 25 . Distribuirea datelor presupune proiectarea unei baze de date distribuite în care datele sunt fragmentate şi dispersate pe diferite locaţii din reţea sau ele sunt replicate pe mai multe noduri din reţea în vederea uşurării accesului la date. etc. dar şi la cele software..

implementarea sistemelor distribuite are asociate şi unele dezavantaje ce trebuie luate în considerare la dezvoltarea lor. Chiar dacă s-ar pune problema planificării extinderii viitoare a organizaţiei în vederea dezvoltării unui sistem informatic corespunzător. situaţie în care utilizatorul nu va fi conştient de disfuncţionalitatea apărută. Bazele de date replicate adaugă cel puţin un nivel suplimentar de complexitate. atunci el va furniza un nivel de performanţă. iar datele de interes local pot fi stocate şi gestionate local. În afără avantajelor prezentate. disponibilitate şi siguranţă scazut. ele putând chiar prelua sarcinile părţii de sistem afectate. implicit.CURS distribuite sunt proiectate să funcţioneze şi în condiţiile apariţiei unor disfuncţionalităţi. şi numai dacă previziunile se adeveresc. soluţia unui sistem centralizat tot nu ar fi satisfăcătoare deoarece ea ar fi prea scumpă. Flexibilitatea sistemelor centralizate este limitată de inabilitatea lor de a asigura creşterea incrementală. Principalele surse ale complexităţii sunt: distribuirea datelor şi/sau replicarea lor. care va afecta numai o parte a sistemului. este legată de eventualitatea blocajelor reţelei de comunicaţie. Flexibilitatea dezvoltării sistemelor distribuite dată de faptul că o organizaţie aflată în plină dezvoltare (extindere) are posibilitatea de a adăuga incremental noi resurse (hard şi soft) în sistem. nici supraîncărcarea serverului de numeroasele accese de la distanţă nu trebuie neglijate. Cea mai mare problemă cu care se poate confrunta o bază de date centralizată. respectiv achiziţionarea. Dacă sistemul nu este bine proiectat. Sistemele centralizate oferă timpi de răspuns nesatisfăcători utilizatorilor. Sistemele distribuite permit reducerea costurilor de comunicaţie şi depăşirea limitelor mediilor de comunicaţie. necesitatea înlocuirii acestuia cu altul mai performant (în cazul sistemelor distribuite nu se pune problema înlocuirii acestuia ci a extinderii lui. pg. datorită volumului mare de date ce trebuie transmise prin reţea. Într-un sistem distribuit. conservându-se astfel investiţiile anterioare). atunci când ea este accesată de la distanţă. pe măsura dezvoltării organizaţiei. Sistemele distribuite oferă timpi de răspuns mai buni la cererile utilizatorilor. asigurarea consistenţei datelor. Poate cea mai importantă piedică în extinderea utilizării sistemelor distribuite o reprezintă dificultatea dezvoltării lor generată de enorma complexitate a acestor sisteme. Celelalte resurse rămân disponibile. ceea ce determină reducerea traficului în reţea. asigurarea diferitelor forme de transparenţă. instalarea şi conectarea lor pe măsură ce ele sunt necesare. 26 . distribuirea prelucrărilor. Un sistem cu baze de date distribuite care trebuie să ascundă natura distribuită a datelor faţă de utilizatori este fără îndoială mai complex decât un sistem cu baze de date centralizate. Dezvoltarea sau extinderea activităţii organizaţiei determină supraîncărcarea sistemului informaţional existent şi. majoritatea prelucrărilor pot fi realizate local. atât timp cât o bună parte din capacitatea de stocare şi prelucrare a sistemului nu va fi utilizată decât ulterior.

Serverul este funcţional independent de client. Diferitele funcţii ale aplicaţiei informatice sunt regrupate sub forma programelor client şi server. iar relaţia între client şi server este de colaborare (cooperare). pg. el comunicând cu programul client. fiecare cu roluri bine definite. O astfel de abordare permite proiectarea independentă a straturilor. clientul solicită serverului execuţia unui serviciu prin transmiterea unui mesaj. el percepând aplicaţia ca un ansmablu executat doar pe postul său de lucru. Proiectarea sistemelor client/server presupune conceperea arhitecturii aplicaţiilor pe straturi bine definite. numiţi client şi furnizorii de servicii. în sensul definirii foarte clare a sarcinilor şi responsabilităţilor fiecărui strat. Pentru utilizator totul este transparent. numiţi server. schimbul de mesaje realizat între programele client şi server îi sunt transparente. Ea se diferenţiază radical de aplicaţiile centralizate. La rândul său. 27 . În modelul client/server. serverul va transmite clientului rezultatul solicitării sale. O aplicaţie informatică distribuită dezvoltată după modelul client/server este descompusă în două două grupuri de procese: consumatorii de servicii. un server poate fi conceput pentru a oferi un serviciu de baze de date clienţilor săi. urmărindu-se ca:  fiecare strat să aibă un domeniu bine definit. El este un model general ce poate fi implementat în numeroase moduri. Problema principală în modelul client/server este legată de distincţia clară dintre client şi server. aceştea comunică între ele prin schimbul de mesaje de tip solicitare-răspuns. în care relaţia este de tip “stăpân-sclav” (master-slave). Clientul Aşteptarea răspunsului Solicitare Răspuns Serverul Furnizarea serviciului T imp De exemplu.CURS Modelul client/server Arhitectura client/server reprezintă modelul arhitectural cel mai utilizat la dezvoltarea sistemelor distribuite. singura grijă constând în definirea clară şi proiectarea atentă a interfeţelor. Ideea subiacentă (imediat dedesupt) conceptului client/server este serviciul.

Programele care facilitează implementarea facilităţilor de comunicare între straturi sunt referite prin middleware. O altă abordare este arhitectura cu trei straturi. emiterea anumitor mesaje de alertare. El acceptă intrările de la utilizator şi furnizează rezultatele prelucrărilor în formatul solicitat.  gestiunea datelor – rezolvă cererile de date.cuprinde ansamblul operaţiilor de prelucrare specifice aplicaţiei şi înlănţuirea lor logică. interacţiune care să se realizeze numai prin intermediul acestor protocoale. celelalte straturi realizând acest lucru prin intermediul acestui strat dacă au nevoie de informaţii de la utilizator. care este responsabil de menţinerea integrităţii bazei de date. în care pot exista mai mult de trei straturi. incluzând aici logica de prezentare a informaţiei (ansamblul prelucrărilor efectuate asupra datelor necesare afişarii lor). Implementarea unei aplicaţii multistrat necesită existenţa unor programe speciale care să faciliteze comunicarea dintre straturi. asigură integritatea datelor. O primă încercare de stabilire a distincţiei între client şi server a constituit-o împărţirea aplicaţiilor pe două straturi. de exemplu. consideră middleware-ul ca un nivel al pg.  stabilirea unor protocoale bine definite pentru interacţiunea dintre straturi. referită prin sintagma orientată pe componente sau obiecte. precum şi gestiunea fizică a datelor (adăugări. modificări. Această arhitectură presupune descompunerea aplicaţiei în următoarele două straturi: stratul corespunzător aplicaţiei şi stratul corespunzător bazei de date. ştergeri). Această arhitectură presupune împărţirea aplicaţiei în următoarele straturi:  gestiunea interfaţei utilizator (gestiunea prezentării) – priveşte dialogul între utilizatori şi aplicaţie. De exemplu. unul din straturi este responsabil cu interacţiunea cu utilizatorul. cât şi fizic. dacă. 28 . rezultând arhitectura cu două straturi.CURS  fiecare strat trebuie să îndeplinească o sarcină specifică. O definiţie mai formală. atât din punct de vedere logic. atunci numai acel strat va comunica cu utilizatorul. în figura de mai sus stratul gestiunii datelor sau stratul aferent logicii aplicaţiei pot fi împărţite la rândul lor în mai multe straturi. Acest lucru este posibil datorită apariţiei unei noi tendinţe în dezvoltarea sistemelor informaţionale. Cerere utilizator Cerere informaţii Interogar e date Gestiunea interfeţei Logica aplicaţiei Gestiunea datelor Informaţi i neformatate Rezultatu l interogării În prezent se manifestă tendinţa dezvoltării aplicaţiilor cu n straturi.  logica aplicaţiei .

care descrie aspectele privind distribuirea şi comunicarea. Cele mai cunoscute soluţii middleware sunt Sun RPC.CURS software-ului al cărui scop constă în mascarea eterogenităţii platformei hardware şi software. El este format din procese sau obiecte ce se regăsesc pe un grup de calculatoare. majoritatea soluţiilor middleware se bazează pe un anumit model. CORBA (Common Object Request Broker Architecture). Pentru a simplifica dezvoltarea şi integrarea aplicaţiilor distribuite. precum şi furnizarea unui model de programare comod dezvoltatorilor de aplicaţii. Cele mai utilizate astfel de modele sunt: apelarea procedurilor de la distanţă (Remote Procedure Call). şi care interacţionează între ele pentru a asigura implementarea comunicării şi partajării resurselor în aplicaţiile distribuite. Java RMI (Java Remote Object Invocation) şi DCOM (Distributed Component Object Model). pg. Altfel. aplicaţiile distribuite ar trebui să apeleze direct la interfaţa de programare furnizată de sistemul de operare al reţelei. distribuirea obiectelor şi distribuirea documentelor. 29 .

proiectantii si programatorii de sistem. ideea centrala este ca la realizarea sistemului profesionistii trebuie sa conlucreze strâns cu utilizatorii. Practica a demonstrat ca dezvoltarea cu succes a sistemelor informationale presupune ca profesionistii trebuie sa aiba în vedere dorintele utilizatorilor si nu utilizatorii trebuie sa se adapteze sistemelor create de profesionisti. toti cei care beneficiaza de pe urma sistemului informational. pg. Aceasta deoarece numai utilizatorii stiu exact ce doresc de la sistem. Astfel.  coordonarea activitatilor disparate. Obiectivul urmarit este de a obtine cea mai buna solutie de sistem cu o cheltuiala rezonabila de bani si timp.  utilizatorii. a urmaririi activitatii si cunoasterii starii de moment. Literatura de specialitate arata ca factorii principali care contribuie la esecul dezvoltarii corecte a unui sistem informational sunt:  crearea de sisteme dezvoltate care nu ajutd strategia si obiectivele afacerii. Darorita caracteristicilor. Din punct de vedere strategic un sistem poate ajuta managementul sa-si înfrânga competitorii. grupa alcatuita din analistii.  slaba planificare a sistemului si utilizarea unui management de proiect inadecvat.  eliminarea proceselor care nu contribuie la adaugarea de valoare. 30 . Sistemele informationale permit:  îmbunatatirea productivitatii prin automatizarea activitatilor manuale. el necesitând multe interactiuni si interventii umane pe tot parcursul procesului.CURS METODOLOGIA DEZVOLTARII SISTEMELOR PRIVIRE GENERALA ASUPRA DEZVOLTARII SISTEMELOR În lumea concurentiala de azi. una din cele mai valoroase resurse organizationale este sistemul informational bine proiectat si orientat catre utilizator.  esecul definirii necesitdtii sistemului si neimplicarea utilizatorului în cadrul procesului. a timpului de raspuns. Un element cheie al sistemului informational îl constituie oamenii.  neglijarea costurilor aferente si beneficiilor posibil de obtinut. în timp ce profesionistii sunt cei care stiu sd-l dezvolte. de la identificarea problemelor la evaluarea si corectarea solutiei propuse. prin îmbunatatirea calitatii. DS nu este un proces automat. numai astfel asigurându-se succesul sistemului. Ea cuprinde toate aspectele procesului. Dezvoltarea si implementarea sistemelor informationale (DS) este activitatea prin care se creeaza sau se modifica un sistem informational. care se împart în:  profesionistii. Sistemele pot îmbogatii serviciile sau produsele beneficiarului prin diferentiere.  crearea unui lant de erori si greseli în fazele dezvoltdrii. sa inoveze sa reduca conflictele si sa permita adaptarea la piata în continua schimbare.

 utilizarea unor metodologii cunoscute si acceptate de DS.  utilizarea si implementarea corecta a etapei de planificare a sistemelor cât si a tehnicilor managementului de proiect. lipsa unor facilitati.CURS  achizitionarea de hardware si software de care nu are nimeni nevoie.).  accentuarea implicarii utilizatorilor în toate etapele dezvoltarii. pg. a instrumentelor si metodelor adecvate.  cresterea/dezvoltarea organizatiei si a necesitatiilor acesteia.  sarcini de implementare inadecvate.  dorinta de a exploata noi oportunitati. Exista foarte multi factori care determina luarea deciziei de dezvoltare a sistemelor informationale. complete bi actuale.  dezvoltarea unui software nestructurat. greu de utilizat si întretinut.  neglijenta în implementarea controalelor adecvate. etc. baze de date si personal.  realizarea unei fuziuni sau preluarea altor afaceri.  utilizarea unor programe solide de instruire.  posibilitatea întretinerii bi revizuirii.  schimbari în mediul extern Eforturile necesare dezvoltarii sistemelor informationale se pot întinde de la proiecte mici.  concentrarea asupra problemei si oportunitdtilor principale. cei mai importanti sunt:  ajutorul oferit de managerii de la vârf.  instalarea unor tehnologii incompatibile sau inadecvate. software. Printre factorii care contribuie la succesul DS.  dezvoltarea unor sisteme alternative de evaluare înca înainte de a se trece la proiectul final.  abordarea coordonata bi planificata a implementarii.  cresterea competitiei.  proiectare simpla si directa.  existenta unui program bine definit bi organizat de întretinere.  existenta unei documentatii clare. Printre cele mai importante motive ale initierii DS sunt:  probleme avute cu sistemul existent (erori. cum sunt de exemplu cumpararea unui program existent pe pia ta si pâna la realizarea de proiecte majore de ordinul milioanelor de dolari. ce includ componente hardware.  comunicatii si comunicare slaba. sisteme de comunicatii.  urmarirea unui proiect prea ambitios.  dorinta de a utiliza mai eficient informatia. întârzieri.  lipsa suportului din partea managerilor de la vârf. 31 .

 faza de proiectare generala.  faza de implementare. Desi pasii dezvoltarii pot fi diferiti ca si continut si numar. pg.  faza de proiectare de detaliu.  faza de analiza. continând un mare volum de documentatie.CURS CICLUL DE VIATA AL DEZVOLTARII SISTEMELOR (CVDS) Companiile utilizeaza diverse abordari ale dezvoltarii sistemelor informationale.  faza de evaluare bi selectie. altele în schimb sunt foarte putin formale. 32 . Unele din acestea sunt foarte formalizate. în general se apeleaza la fazele descrise în figura 1. eventual condensate si anume:  faza de planificare.

Factorii de fezabilitate sunt factorii se refera la posibilitatea ca sistemul sa fie dezvoltat şi utilizat cu succes. Fiecare proiect propus este evaluat utilizând:  factori de fezabilitate. Productivitatea masoara cantitatea ie şirilor produse raportat la intrari. Daca la început. documentatia finala fiind destinata în special utilizatorilor. Factorii strategici principali sunt:  productivitatea. implementarii şi întretinerii.  factorii operaţionali. Etapa finala contine fazele proiectarii de detaliu. evaluari de proiecte propuse şi selectia celor cu cele mai înalte prioritati. atât la nivel general cât şi la nivelul fazelor. Etapa initiala cuprinde fazele de planificare.  factorii economici. spre final utilizatorii revin alaturi de profesionişti la conducerea activitatilor. care arata daca exista conflicte între sistemul luat în considerare si capacitatea firmei de a-si îndeplini obligaţiile legale. La acestea se stabileşte daca faza a fost încheiata cu succes şi se poate trece la faza urmatoare sau daca este nevoie de munca suplimentara şi eventual reluarea fazei sau fazelor anterioare. El poate fi împartit în dous etape: etapa initiala sau preliminara şi etapa finala. profesioniştilor şi managerilor informatii despre cum este dezvoltat sistemul. La sfârşitul fiecarei faze exista momente în care se fac verificari şi evaluari. Fiecare faza genereaza documentatie. Indiferent însa de etapa sau faza trebuie retinut faptul ca întregul CVDS presupune existenta unei echipe de dezvoltare şi nu a unei singure persoane. Documentatia ofera utilizatorilor. care arata daca sistemul propus poate fi dezvoltat şi implementat utilizând tehnologii existente sau sunt necesare noi tehnologii. Aceasta etapa cuprinde sesiuni de lucru. urmat de evaluare şi selectie.CURS Dupa cum se observs.  factori de programare. cât şi viziunea asupra noului sistem astfel încât acesta ssa satisfacă necesitătile utilizatorului. În functie de ele utilizatorul şi managerii pot cere modificsri sau pot continua procesul. Etapa de planificare Etapa de planificare este etapa în care se stabile şte cadrul strategic larg al dezvoltarii sistemului . 33 . care arata daca procedurile existente împreuna cu calificarea personalului sunt suficiente pentru a opera sistemul sau daca sunt necesare noi proceduri si calificari. Masurarea ei are ca scop reducerea costurilor care nu adauga valoare. Factorii de fezabilitate considerati sunt:  factorii tehnici. care semnifica faptul ca sistemul trebuie sa devina operativ într-o perioada acceptabila de timp. care arata daca sunt disponibile fonduri adecvate pentru a sustine costurile estimate ale sistemului propus. Aceste faze reprezints aspectele conceptuale ale SD şi sunt conduse de utilizatori. Fiecare documentatie reprezinta extensia logica a celei precedente.  factorii legali. De exemplu. CVDS este un proces iterativ şi ciclic. 1. analiza şi realizare a proiectului general (de ansamblu). productivitatea poate fi masurata ca fiind pg. Factorii strategici sunt acei factori care se refera la ajutorul pe care sistemul îl ofera obiectivelor afacerilor. în aceasta etapa rolul principal îl joaca utilizatorii.  factori strategici.

în vederea stocarii si accesarii ulterioare a datelor. formulare de prelucrare si formatul acestora. Diferentierea se poate atinge prin cresterea calitatii. Alternativa cea mai buna va fi selectata si proiectata în detaliu în etapa urmatoare.  bazele de date. La finele acestei faze. adica ecranele de preluare a datelor de intrare. 5. servicii rapide. Diferentierea masoare cât de bine o firme poate oferi produse sau servicii diferite de ale competitorilor. varietatea produselor.  procesele. pentru a asigura integritatea si protectia datelor împotriva erorilor de intrare. control si luarea deciziei. pret. de prelucrare. ambalaj. cât si formatul acestora. bazele de date si platforma tehnologice). cele care fac conversia intrarilor în iesiri. etc. echipa de proiectare câstiga o întelegere clara a motivelor implicate în dezvoltarea noului sistem. 3.. Etapa de analiza Raportul fazei de planificare ofera o baza în constituirea unei echipe de proiectare a sistemului si începerea analizei sistemului. 34 . procesele. costuri reduse. Dace echipa cade de acord asupra aspectelor relevate se continua cu etapa de proiectare generala. 2. formularele cu rezultate si rapoartele. raportul va contine rezultatele cercetarilor si recomandari. cum vor fi proiectata fiecare componenta a sistemului (iesirea. Etapa de evaluare si selectie Fiecare alternativa generata în cadrul etapei de proiectare de ansamblu este evaluata cu ajutorul metodelor cantitative si calitative referitoare la costuri si beneficii. 4. manipulari specifice.  managemetul. etc.  controalele. Esenta acestei etape este de a descrie larg. În plus acum se defineste obiectivul cât si necesitatile utilizatorilor. controalele.CURS numarul de produse finite realizate într-o saptemâna raportat la cantitatea de materie prima consumate pe saptemâna respectiva. cât si împotriva altor pericole cum sunt pg. Etapa de proiectare generala (de ansamblu) Etapa de proiectare de ansamblu creeaze alternativele posibile de urmat în DS. Etapa de proiectare de detaliu Cuprinde:  iesirile respectiv ecranele prin care sunt afisate iesirile. intrarea. Acest factor descrie cât de bine ofere sistemul informational informatii managerilor în planificare.  intrarile.  diferentierea. Pe parcursul acestei etape. la nivel general.

al testelor de efectuat. de obicei sub forma unei diagrame GANTT sau PERT. Deoarece utilizatorii sunt cei care vor exploata sistemul. respectiv de cumparare si/sau proiectare de software. modul cum sunt acestea interconectate cât si reteaua de telecomunicatii. echipa de proiectare va trebui sa contina proiectanti si specialisti în baze de date. prin care se descrie reactia utilizatorilor asupra folosirii noului sistem. Rolul acestei documentatii este acela de a oferi indicatii tuturor utilizatorii asupra modului cum trebuie exploatat sistemul astfel încât acestia sa fie în stare de a-si realiza sarcinile. datele de testare si rezultatele testelor. iesirile.  instalarea echipamentului. sa-i înteleaga scopul si obiectivele cât si modul corect de utilizare. Etapa de implementare În etapa de implementare specificatiile din raportul proiectarii de detaliu sunt puse în practica. destinata utilizatorilor.  testarea programelor si echipamentului.  pregatirea documentatiei tehnice si de utilizare.  pregatirea spatiului.  documentatia de operare a sistemului. care descrie structura programelor. 35 . în functie de complexitatea sistemului li se adauga si alti specialisti cum sunt de exemplu specialistii în telecomunicatii.  documentatia privind software-ul. Pe parcursul implementarii sunt finalizate patru categorii de documentatii:  documentatia de sistem. intrarile. perifericele. Raportul rezultat în aceasta etapa va contine un ghid complet al software-ului proiectat. Raportul privind implementarea va contine:  planul de implementare. managerilor si utilizatorilor indicatii asupra modului de operare si asupra procedurilor de control si securitate implementate în sistem. al instruirii cât al sarcinilor de implementare. Sunt necesari totodata specialisti în sisteme expert si pentru suport decizional si specialisti în inginerie de sistem. carora. La finalizarea fazei de implementare se realizeaza un alt raport. în securitate si control. pg. 6.  sarcinile ce trebuie realizate în vederea:  dezvoltarii de software. ca o anexa la raportul fazei.  instruirea personalului utilizator. postimplementare. respectiv claculatoarele.  realizare conversiilor necesare. Pentru finalizarea acestei etape.CURS de exemplu întreruperile de curent. de codificare sau programare. prin intermediul careia sunt descrise facilitatile functionale ale noului sistem. al codurilor generate. care ofera operatorilor.  documentatia de utilizare.  platforma tehnologica. este foarte important ca acestia sa accepte sistemul.  revizuirea implementarii. al instalarii echipamentelor. cât si de testare.

Întreţinerea sistemului dupa implementare Întretinerea sistemului dupa implementare este faza cea mai lunga si costisitoare a întregului ciclu de viata a sistemului informational. Ea este importanta deoarece:  nu întotdeauna sistemul acopera toate necesitatile utilizatorilor. pg. În functie de acestea.CURS 7. 36 . deciziile luate pot fi doar de corectare a sistemului sau chiar de reproiectare a întregului sistem. si/sau  proiectarea realizata nu permite întretinere corespunzatoare.