Subiectul hipnotic intelege ad litteram Am primit o fata pentru o demonstaratie de transa profunda si fenomene ce tin de transa pentru dr.

Rossi. I-am spus fetei sa intre in transa profunda si sa ne intalnim in mijlocul necunoscutului. Ea a deschis imediat ochii, in stare de transa si mi-a spus pe un ton serios: - Ceva nu e deloc in regula! Dr. Rosi nu stia ce anume nu este in regula – ea insa stia. Ce putea sa nu fie in regula daca ma intalneam pe un taram necunoscut? Nu exista un mijloc al necunoscutului! Este doar un spatiu gol. Am rugat-o sa inchida ochii si am trezit-o din transa, apoi i-am spus: - Vreau sa faci altceva pentru mine. Vreau sa te intalnesti cu mine in spatiul cosmic dupa vce intri in transa. Fata a deschis ochii in stare de transa. Era evident ca nu se orienta in functie de camera, pe podea sau de vreun alt obiect de acolo. Apoi i-am zis: - Vezi acest prespapier din mana mea? Aseaza-l in alta pozitie. Ce-a facut fata? Mi-a spus: - Doctore Erickson, nu exista decat trei pozitii. Intr-una ma aflu eu, in alta sunteti dvs, iar prespapierul este in a treia. Acestea sunt singurele pozitii. Subiectul hipnotic asculta ad literam, in sens strict. Am trezit-o din nou si i-am spus o anecdota absurda. - Un cowboy calarea intr-o zi si a ajuns la un munte, care era asa de inalt, incat a trebuit sa se uite de doua ori ca sa-I vada varful. S-a uitat in sus cat a putut de departe. Apoi s-a uitat a doua oara, pornind din locul in care se oprise prima data. Am adus-o in stare de transa si i-am zis: - Cand deschizi ochii, vreau sa-mi vezi palmele, dar nu si dincolo de ele. Apleaca-te in fata si uita-te. Mi-a zis: -Roz si cenusiu. Astea sunt palmele dumneavoastra, doctore Erickson, dar unde sunteti dvs.? Va vad palmele, dar nu aveti incheieturi. Si, doctore Erickson, e ceva in neregula rau de tot cu ceea ce vad. Palmele dvs. Sunt bidimensionale, iar eu stiu ca ar trebui sa fie tridimensionale. Cand ne ocupam de hipnoza, nu trebuie sa uitam nici o clipa ca inconstientul nostru acorda semnificatii foarte specifice cuvintelor. De-a lungul vietii, ati invatat tot felul de lucruri, ati transferat acele cunostinte in inconstient si ati invatat. Ati invatat sa vorbiti si a existat o perioada in care ati crezut ca “ve-pa” era vreau apa. V-a luat mult timp pana ati descoperit ca “ve-pa” nu e vreau apa; de aceea, trece mult timp pana cand pacientii, ca adulti, ajung sa inteleaga, dupa ce le explicam cu foarte mare grija, ca “exista un limbaj pe care nu il intelegeti – desi a fost o vreme cand il intelegeati”. Portocale O pacienta s-a dus la farmacie cu o reteta pentru ulei de ricin. Cand i-a intins reteta farmacistului, femeia i-a spus ca uleiul de ricin ii provoaca greturi. Dupa ce ajungea acasa, trebuia sa ia uleilul de ricin si avea sa I se faca rau de la stomac. Iar cand farmacistul i-a zis:

- Cat va prepare uleiul de ricin, nu vreti un pahar cu suc proaspat de portocale? Doamna a remarcat ca sucul proaspat de portocale avea un gust oarecum diferit de ce stia ea. Dupa ce si-a baut paharul a intrebat: - E gata reteta? - Ati luat deja uleiul de ricin, vi l-am pus in sucul de portocale, i-a raspuns farmacistul. Peste cateva zile, femeia a observat un panou publicitar care facea reclama portocalelor Sunkist; I s-a facut rau de la stomac. A intrat intr-un restaurant , a vazut niste portocale si I s-a facut greata. Nu putea sa mearga la cumparaturi pentru mama ei daca in magazinul respective se vindeau si portocale. Si a fost nevoita sa renunte la multe dintre hainele ei de culoare portocalie. S-a ajuns pana acolo incat era suficient sa auda cuvantul “porocala” si imediat I se facea rau de la stomac, dupa care incepea o durere de cap foarte puternica. Am facut in asa fel ca ea sa fie invitata la o petrecere care se organiza la spital, pentru ca doamna era prietena cu unul dintre medicii de acolo. Am aranjat lucrurile cu respectivul medic. Prin urmare, la acea petrecere, el mi-a cerut sa fac o demonstratie de hipnoza, asa ca am hipnotizat o persoana, apo alta. In cele din urma, doamna in cauza sa oferit sa-mi fie subiect pentru hipnoza. In stare de transa, i-am introdus o regresie pana la varsta de trei ani, cu mult inainte de episodul cu uleiul de ricin. Era intr-o transa profunda de somnambulism si avea halucinatii negative si pozitive. Gazda i-a intrebat pe cei prezenti daca doreau un suc de portocale. A adus un cos plin de portocale, le-a stors, apoi s-a asezat langa doamna respective. Am sporovait despre una, despre alta. Am facut in asa fel incat ea sa-l vada, sa-I vorbeasca. Si am baut cu toii suc de portocale. Mai tarziu, cand am trezito, avea in gura un gust nedefinit, dar placut. Seara, in drum spre casa, a trecut pe langa acel panou publicitar si si-a spus :”Ciudat, panoul asta nu-mi mai provoaca greata”. Iar de atunci incolo a inceput sa bea suc de portocale sis a-si poarte imbracamintea portocalie. Peste un timp, si-a spus: “Nu-mi mai amintesc cand a inceput sa-mi fie greata la vederea portocalelor, dar acum nu mi se mai face rau. Ma intreb care o fi fost motivul? Nu-mi pot adduce aminte cand s-a intamplat.” Simpla reorientare in timp a unei persoane rezolvase problema.. Daca ti-e frica de inaltime si nu esti capabil sa escaladezi varful Squaw, cum procedez eu? Te dezorientez in timp, chiar daca pentru asta e nevoie sa ma intorc in urma cu zece sau doisprezece ani. Iesi la o plimbare, ca si cum ai fi mai tanar cu optsprezece ani, cand poate nu aveai acea fobie. Urci muntele respectiv, ca sa vezi ce e de partea cealalta. Sau, daca nu pot sa fac asta cu tine, iti dezorientez perceptia lucrurilor astfel incat muntele sa arate ca un teren plat, un spatiu neted, ca o bradza de pamat reavan pe care poti sa-l ari din nou. E o inaintare dificila. Tu urci muntele si dai vina pe aratura. Reusesti sa ajungi de partea cealalta a muntelui. Dupa care eu te ajut sa-ti recapeti treptat orientarea. Intr-o zi calduroasa de vara, in somn, poti sa mergi sa patinezi pe gheata. Si poti sa cinezi in New Orleans, San Francisco sau Honolulu. Poti sa pilotezi un avion, sa conduci o masina sa te intalnesti cu tot felul de prieteni si in tot timpul asta sa dormi prfound in patul tau.

Va dati seama ca fiecare pacient a avut astfel de experiente, asa ca, in stare de transa, puteti sugera ca un vis poate sa se transforme intr-o senzatie de realitate hipnotica. Transa nu face decat sa va permita sa manevrati toate invatamintele pe care le-ati acumulat deja. De multe ori, noi nu luam in seama invatamintele pe care le-am acumulat. Sa invingem rezistenta prin invaluire Prima oara cand am practicat hipnoza in Phoenix, m-a sunat un medic care dorea sa-si faca o programare. Tonul vocii lui m-a avertizat: “Nu-I a buna. Imi cere sa il aduc stare de transa”. L-am programat pentru a doua zi. A intrat in cabinet si mi-a zis: - Acum, hipnotizeaza-ma. Nu mi-a iesit, pentru ca am folosit un numar foarte mare de tehnici, in asa fel incat sa fiu sigur ca ele nu vor functiona. Apoi i-am spus: - Va rog sa ma scuzati o clipa, m-am dus in bucatarie, unde lucra o studenta de-a mea de la Arizona State University. Si i-am spus: - Ilse, am la mine in cabinet un pacient foarte recalcitrant, care opune rezistenta. O sa-ti induc o transa, o transa de somnambulism. M-am intors in birou insotit de Ilse si i-am ridicat bratul pentru a demonstra catalepsia. Apoi i-am zis: - Ilse, du-te langa barbatul acela. Vreau sa stai asa pana il aduci in starea de transa. Revin peste 15 minute. Domnul respective isi directionase deja rezistenta catre mine. Cum poti sa opui rezistenta unei persoane deja hipnotizate, care incepe sa te hipnotizeze pe tine? Cand am revenit, el se afla intr-o stare de transa profunda. Te invarti in jurul rezistentei. Evoci toata rezistenta de care esti in stare in scaunul acesta. Ea isi lasa rezistenta acolo si nu mai manifesta deloc rezistenta atunci cand ajunge la scaunul acesta. Cactusi De obicei, trimit pacientii alcoolici la Asociatia Alcoolicilor Anonimi, pentru ca ea poate sa-I ajute mai bine decat mine. Odata, a venit la mine un alcoolic care mi-a spus: - Bunicii mei au fost toti alcoolici, parintii mei au fost alcoolici; parintii sotiei mele au fost alcoolici, sotia mea este alcoolica, iar eu am avut delirium tremens de unsprezece ori. M-am saturat sa fiu alcoolic. Fratele meu este si el alcoolic. Inteleg ca pentru dumneavoastra este o treaba teribil de grea. Ce credeti ca ati putea face ca sa ma ajutati? L-am intrebat cu ce se ocupa. - Cand sunt treaz, lucrez la un ziar. Iar alcoolul este un risc profesional acolo. I-am spus: - In regula, vreti sa va ajut – cu acest lung sir de antecedente.Ceea ce o sa va sugerez n-o sa vi se para correct. Va duceti la Gradina Botanica. Va uitati la toti cactusii

de acolo si va minunati cum de pot cactusii sa traiasca trei ani fara ploaie. Si va ganditi temeinic. Peste mai multi ani, in cabinet a intrat o tanara care mi-a zis: - Doctore Erickson, m-ati cunoscut cand aveam trei ani. M-am mutat in California la varsta de trei ani. Acum locuiesc in Phoenix si am venit sa vad ce fel de om sunteti – cum aratati. - Uitati-va bine, apoi sunt curios sa aflu de ce vreti sa ma priviti, i-am spus. Mi-a raspuns: - Un om care trimite un alcoholic la Gradina Botanica ca sa priveasca plantele de acolo si sa invete cum sa se descurce fara alcool si lucrul asta functioneaza , este unul pe care vreau sa-l vad! Mama si tata nu au mai baut de cand l-ati trimis pe tata acolo. - Ce face tata acum? - Lucreaza la o revista. A renuntat la slujba de la ziar. Zice ca, daca lucrezi la un ziar, alcoolismul e un risc profesional. A fost un mod frumos de a vindeca un alcoolic. Sa-l faci sa respecte cactusii care supravietuiesc trei ani fara ploaie. Poti sa vorbesti despre manuale. Astazi inveti si asta si asta. Maine inveti altceva. Lumea spune despre tine ca faci cutare sau cutare lucru. Dar important este sa privesti pacientul pentru a intelege ce fel de om – barbat sau femeie – este, apoi sa te ocupi de el intr-un mod care se potriveste problemei lui sau a ei, problemei lor unice. Competitie Am avut un pacient care venise din Philadelphia. L-a adus un doctor. M-am uitat la acel pacient si stiu ca nu mai vazusem niciodata o persoana cu o fire atat de competitive. Era in stare sa se ia la intrecere cu tine pe orice subiect si avea o afacere foarte competitiv. Era mereu la panda pentru a nu rata nici o ocazie de a concura. I-am spus: - Aveti dureri de cap, migrene, care pur si simplu va omoara in fiecare zi. Le aveti de noua ani. De trei ani faceti tratament zilnic pentru dureri de cap cu acest medic in care aveti incredere. Dar nu ati progresat deloc. Acum dumnealui v- a adus la mine, ca sa lucrez cu dumneavoastra. Eu nu o sa lucrez cu dvs., dar am sa fac urmatorul lucru. Asezati-va mainile pe genunchi si vedeti care mana vi se ridica spre fata mai intai, mana stanga sau mana dreapta. Si a urmat o adevarata competitie intre mainile pacientului – ceva fenomenal ! A durat cam o jumate de ora Pana cand una dintre maini a reusit sa castige. In clipa in cvare mana ii atingea fata i-am spus : - Tensiunea se afla in muschi, si dvs. Aduceti aceasta tensiune in maini in timpul competitiei dintre ele. Nu i-a placut sa simta acea tensiune. - Daca vreti sa aveti dureri de cap, de ce sa nu aveti durere de cap fara ca muschii gatului si ai umerilor dvs. sa intre in competitie? Nu cred ca vreti o durere de cap si nu vreti nici ca muschii gatului si ai umerilor sa intre in competitie. As dori sa va fac sa intelegeti ce este relaxarea musculara, lasandu-va mainile sa concureze in a fi relaxate.

Asadar i-am dat o lectie despre tensiune si relaxare. Si de atunci nu a mai avut dureri de cap. Asta s-a intamplat acum sase sau opt ani. Vise umede O femeie inaintase actele pentru divort din cauza ca devenise indiferenta din punct de vedere sexual, lucru care il deranja foarte tare pe sotul ei. Nu suporta sa traiasca alaturi de o femeie care nu reactioneaza. Apoi, femeia a avut mai multi iubiti. Acum traia cu un barbat care era despartit de sotie – o viata ingrozitor de sordida. El dorea sa o aiba ca amanta. Pentru el, pe primul loc erau copii, pe al doilea sotia, pe al treilea amanta. Iar ea nu reactiona in nici un fel. Barbatul in cauza era un tip instarit. I-a dat femeii multe lucruri care ei ii placeau. Iar ea spunea: - Sunt rece ca gheata. Nu am nici o senzatie. Pentru mine e o chestie mecanica. I-am Indus o transa si i-am explicat cum invata baietii sa recunoasca diferite senzatii din penisul lor – cand e flasc, erect pe sfert, erect pe jumatate, cand are o erectie completa. Ce simt cand se produce detumescenta. Ce simt cand ejaculeaza. Si i-am explicat in amanunt cum e cu visele umede la baieti. I-am spus: - Pentru fiecare baiat, jumate dintre stramosi sunt femei. Si ce poate sa faca un baiat poate sa faca si o fata. Asa ca si tu poti sa ai un vis umed noaptea. De fapt, poti sa ai un vis umed oricand doresti tu. In timpul zilei, vezi un barbat chips. D ce sa nu ai astfel de vis atunci? El nu trebuie sa stie despre asta. Tu insa poti sti. - E un gand care imi starneste curiozitatea, mi-a spus ea. Am obsevat ca devenise neobisnuit de calma. Fata I se inrosise. Mi-a zis: - Doctore Erickson, tocmai m-ati ajutat sa am primul orgasm din viata mea. Va multumesc foarte mult. Am primit mai multe scrisori de la ea. Se despartise de iubitul care se Separase de sotie. Acum era cu un tanar de varsta ei, interesat de casatorie. Iar viata ei sexuala cu acest barbat era absolute minunata. Avea de fiecare data orgasm, uneori chiar doua sau trei. Cat despre idea ca toti baietii au vise umede, motivul este ca un individ invata sa se masturbeze folosindu-si mainile. Pentru a se maturiza, el trebuie sa functioneze sexual fara sa-si foloseasca mainile. Astfel incat inconstientul sau ii pune la dispozitie, prin intermediul viselor, un obiect sexual. De ce i-am descries masturbarea baietilor si nu pe cea a fetelor? Pentru ca, daca ii descriam un baiat un baiat si nu vorbeam despre ea, atunci putea sa inteleaga.Apoi, dup ace a inteles, i-am spus: “O fata poate sa aiba si ea vise umde. Iar jumatate dintre stramosii fiecarui baiat sunt femei”. Simularea unei transe

Sa ii induci lui Dolly o transa nu era deloc usor. Pur si simplu nu putea sa intre intr-o transa profunda. I-am oferit o sugestie care ii transmitea mesajul ca putea “sa invete sa intre in transa”. Apoi i-am povestit despre experienta prin care trecuse un subiect hypnotic, o femeie, in in Albuquerque. Un profesor care lucrase cu ea in cadrul unui experiment hipnotic mi-a spus: “Am incercat din rasputeri sa-I inducem o transa profunda, dar ea chiar nu poate sa faca acest lucru.” Asadar, am facut-o pe pacienta sa creada ca intrase in transa. I-am spus sa deschida ochii si doar sa fie capabila sa-mi vada mana. Apoi i-am spus ca vederea ei periferica urma sa se ingusteze pana se limita la mana mea. Si ca exista alte patru zone senzoriale. In scurt timp, era sigura ca putea sa vada doar mana mea, fara birou, fara mine, fara scaun. Apoi am scos-o din acea stare si i-am Indus obisnuinta ei transa usoara, dupa care am adus-o din nou intr-o transa profunda. A stimulat inca o data o transa profunda, pana cand transa chiar a devenit reala. Dolly a ascultat povestirea aceasta. A simulate si ea o transa profunda – pana cand transa a devenit reala. O auzi? La un workshop, o femeie s-a oferit voluntar sa fie subiect. A spus ca lucrasera cu mai multe persoane, ore intregi, dar nici o sugestie nu avusese efect. Am inceput prin a o chestiona un pic despre insasi. Era frantuzoaica. Mi-a spus cum se numea mancarea ei preferata , mi-a vorbit despre un restaurant frantuzesc din New Orleans, care ii placea ei, despre cat de mult iubea muzica. Mi-a descris muzica. Atunci cand a vazut ca o ascultasem, si-a intors capul si a inceput sa asculte cu cealalta ureche. Auzea cu ureche stanga. Asa ca mi-am inchis urechea dreapta. I-am spus: - O auzi si tu? Este foarte slaba? Ma intreb cat de departe o fi orchestra aceea. Se pare ca se apropie. Nu a trecut mult si s-a trezit ca nu se mai putea abtine sa nu bata ritmul muzicii. Atunci am intrebat-o: - E un violinist in orchestra sau sunt doi? - Erau doi. A aratat spre tipul care canta la saxofon. In concluzie neam distrat. Ma intrebam daca orchestra ajunsese la sfarsitul acelei bucati muzicale si daca instrumentistii isi deschideau partiturile pregatindu-se sac ante un alt gen de muzica. Doamna a auzit cum au fost interpretate toate piesele ei preferate. Hipnoza se realizeaza cel mai bine daca ne gandim la anumite fenomene. Il asculti vorbind pe un balbait si nu te poti abtine sa nu pronunti tu insuti cuvintele. Formezi tu insuti cuvintele, ca sa-l ajuti. Boli de piele O doctorita din Est m-a sunat odata si mi-a zis:

- Fiul meu este student la Harvard si sufera de o acnee foarte urata. Il puteti trata prin hipnoza? I-am raspuns: - Da. Dar de ce va mai deranjati sa-l aduceti aici? Ce planuri aveti pentru vacanta de Craciun? - De obicei, imi iau liber de la clinica si ma duc in Sun Vallery la schi. I-am zis: - Ei bde Craciunul asta, de ce nu-l luati si pe baiat? Gasiti o cabana si scoateti toate oglinzile din ea. Puteti lua masa in cabana, dar sa aveti oglinda pentru machiaj in buzunarul posetei. Si-au petrecut vremea schiind, fara ca baiatul sa vada o singura oglinda. Acneea I s-a curatat in decurs de doua saptamani. Deci, acneea poate fi vindecata daca nu ai oglinzi prin preajma. Urticaria de pe fata sau eczemele dispar de multe ori in acelasi fel. O alta pacienta , care avea pe ambele maini negi foarte inestetici, a venit la mine. Avea negi si pe fata, multi. Mi-a zis ca voia sa scape de ei prin hipnoza. Daca aveti ceva cunostinte de medicina, stiti ca negii sunt cauzati de un virus si ca sunt sensibili la schimbarile tensiunii arteriale. I-am spus femeii sa-si inmoaie picioarele mai inatai in apa rece ca gheata, apoi in apa fierbinte, cat suporta, si din nou in apa rece ca gheata. Trebuia sa faca asta de trei ori pe zi, pana se enerva atat de tare, incat ar fid at orice numai sa nu mai fie nevoita sa recurga la asa ceva.. Dup ace scapa de negi, putea sa uite de inmuiatul picioarelor. Era destul de enervant sa-si intrerupa treburile zilnice pentru a-si tine picioarele in apa sis a faca asta dupa un program bine stabilit. Peste trei ani, doamna in cauza a venit la mine sa-I tratez fiul. Am intrebat-o despre negi. - Ce negi? S-a mirat ea. - Ati venit la mine, acum vreo trei ani, ca sa va tratez de negii de pe maini si de pe fata, i-am zis. -Probabil ca ma confundati cu o alta persoana, mi-a replicat ea. Tinuse cont de sugestia mea. Isi inmuiase picioarele in apa cateva luni, lucru pe care mi l-a confirmat sotul ei. Dupa care treaba asta a dezgustat-o asa de tare, incat a uitat de inmuierea picioarelor, dar si de negi. Incetand sa se mai necajeasca din pricina negilor, nu s-a mai produs irigarea lor cu snage, pentru ca sangele trebuia sa irige picioarele, dar si pentru ca nu le mai dadea atentie. Si asa a scapat de ei. “Auto-hipnoza” O pacienta mi-a spus: - Stau foarte prost cu nervii, dar nu pot sa discut cu dvs sau cu altcineva. Am ajuns aici prin interemdiul unor prieteni care va sunt pacienti. Dar nu am curaj sa va spun ce problema am. Vreti sa fiti terapeutul meu? - Da , o sa fac tot ce-mi sta in putinta, i-am raspuns.

- Ei, bine, o sa fac in felul urmator. Seara, pe la unsprezece, vin cu masina, o parchez in fata si imi imaginez ca sunteti in masina cu mine. Apoi ma gandesc temeinic la problema mea. Mi-a platit doua consultatii. Nu stiu de cate ori a stat, pana dimineata, pe la patru, pe aleea din fata cabinetului, analizandu-si problema. Si-a rezolvat problema, iar mie mi-a platit doar pentru primele doua consultatii. Mi-a spus: _ Am scapat de problem ape care o aveam. Daca vreti, acium pot sa lucrez cu dvs la experimente. Linn Cooper (coauthor, impreuna cu Erickson, al lucrarii Time Distortion in Hypnosis) si cu mine am folosit-o in experimente de deformare temporala in hipnoza. Asa ca, pana la urma, m-a platit acordandu-mi timpul ei. Si i-am sugerat sa foloseasca transa, atunci cand eu si Linn Cooper am lucrat cu deformarea temporala, pentru propriul sau beneficiu. Linn Cooper si cu mine am fost multumiti. Am obtinut ceea ce doream. Cred ca si a obtinut ceea ce isi dorea. Sa foram in inconstient Cand era studenta la medicina, fiica mea a citit o lucrare despre legaturile duble, scrisa de Ernest Rossi si de mine. A venit apoi si mi-a spus: - Aha, deci, asa reusesc! Rossi a intrebat-o: - Ce sa reusesti? Si ea raspuns: - Toti pacientii au dreptul sa refuse un examen rectal, hernial sau vaginal cand e facut de un student la medicina. Nici una dintre celelalte studente nu a efectuat un astfel de examen, in timp ce eu le-am facut examene vaginale, rectale si herniale tuturor pacientilor mei. Am intrebat-o cum de a reusit, din moment ce cu totii aveau dreptul sa refuse. Mi-a zis: - Cand ajungem la acea parte a examenului, le zambeam dulce si le spuneam cu intelegere: “Stiu ca v-ati saturat sa ma tot zgaiesc in ochii vostri, sa ma uit in urechile, nasul si gatul vostru, sa va impugn ici sis a va inghiontesc colo. Dar dup ace termin cu examenul rectal si cu cel hernial, o sa scapati de mine.” Si au asteptat cu totii, rabdatori, sa scape de ea. Kathleen: tratarea unei fobii In urmatoarea transcriere completa, din fericire, putem observa o intreaga terapie care demonstreaza sugestia indirecta. Putem vedea modul in care Erickson seamana o idea si se intoarce la ea mai tarziu. Putem observa cum utilizeaza sugestia posthipnotica pe termen lung si reincadrarea. Aceasta prezentare textuala o are ca subiect pe Kathleen, o studenta care participa la seminariile de instruire ale lui Erickson. Ne este imposibil sa determinam cum a descoperit Erickson ca fata suferea de o fobie a vomatului. Cand e intrebat, el explica doar atat: “Pe lumea asta nu ducem niciodata lipsa de barfitori.” Poate ca ii

spusese un alt student. Sau poate intuise el. In orice caz, nu a ezitat sa se ofere sa o trateze, iar fata a acceptat. E: Iti dai seama ca esti in transa, nu? O sa realizezi mai bine lucrul asta daca inchizi ochii. Acum, in stare de transa, vreau sa te simti foarte confortabil. Vreau sa intri intr-o transa atat de profunda, incat sa ti se para ca esti o minte lipsita de trup, ca mintea ta pluteste in timp. Si vreau sa alegi un moment din trecut cand erai foarte, foarte mica. Iar vocea mea te va insoti. Vocea mea se va preschimba in vocea parintilor tai, a vecinilor tai, a prietenilor, colegilor de scoala, tovarasilor de joaca, a profesorilor tai. Si vreau sa te descoperi pe tine stand in sala de clasa, o fetita care este foarte fericita dintr-un motiv anume, ceva ce s-a intamplat cu multa vreme in urma, ceva ce ai uitat cu multa vreme in urma. Si mai exista inca o experienta pe care vreau s-o traiesti. Cand iti spun sa te trezesti, sa te trezesti de la gat in sus. Corpul tau va ramane in somn profound. Stiu ca e greu sa te trezesti de la gat in sus, dat tu poti s-o faci. In curand, vei incepe sa te trezesti de la gat in sus. Nu te teme caci corpul tau doarme pofund. Nu te grabi, trezeste-te in voie de la gat in sus. E o treaba grea, dar tu poti s-o faci. (o pauza prelungita) Acum capul tau incepe sa se trezeasca. Ochii tai incep sa se deschida (pauza). Poti sa faci asta. Poate ca trupul tau, care continua sa doarma profound, va fi cel al unei fetite. Te trezesti incet de la gat in sus. Ochii tai incep sa clipeasca sis a se deschida. Iti ridici capul, si gatul ti se dezmorteste.(pauza) Ridica-ti capul si priveste-ma. E treaz capul tau? Stii ca pe lumea asta exista multe moduri de adaptare la mediul de viata. Mie nu mi-ar surade deloc sa fac baie in Oceanul Arctic, dar morsei ii place lucrul asta si balenei ii place. Eu cred ca Antarctica e geroasa.N-as suporta sa fiu o femela de penguin, sa clocesc un ou la saizeci de grade sub zero, sa tin oul intre picioare sis a flamanzesc vreme de sase saptamani pana cand partenerul meu cel gras se intoarce si imi ia locul la clocit. Si, vezi tu, balenele, aceste mamifere uriase, se hranesc cu plncton, particule microscopice care se afla in apa oceanica. Si ma intreb cate tone de apa de mare trebuie sa le treaca prin gura pana au mancat destul plankton. Fiindca, vezi tu, eu ma bucur ca balenele pot sa manance plankton sis a creasca mari si grase. Si faimosii scafandri din Australia adora sa stea Calare pe spinarea rechinului-leopard in timp ce el inoata lenes de colo-colo,trecand apa de mare prin branhii,ca sa extraga oxigenul,si maturand cu branhiile dupa planctonul care sa-I hraneasca trupul enorm. Ai ceva impotriva faptului ca balenele si rechinii traiesc in felul acesta? Si am vizionat si un program educativ despre o ciocanitoare din Padurea Neagra, realizat de un specialist in pasari. Ciocanitoarea isi petrecuse aproape trei saptamani scobind o gaura suficient de mare si de adanaca pentru a-si adaposti familia acolo. Cel care ii

studia comportamentul, in absenta parintilor plecati dupa mancare, a sfredelit o gaura in cuib, a indepartat lemnul si a pus in loc o placa de sticla, astfel incat gaura ciocanitoarei era acum solida si impenetrabila. Apoi a instalat un bec electric, pentru ca atunci cand clocea ouale sa poata fi filmata dezvoltarea lor. In sfarsit, a fixat un inel pe gatul puiului de ciocanitoare, iar in lipsa parintelui, s-a uitat in gatlejul puilui ca sa vada cu ce fel de mancare se hranea. IN acest fel el a descoperit ca ciocanitoarea are un rol vital in conservarea padurii. Agasit gandaci care mancau Frunze si gandaci care mancau lemn, care distrug coaja si frunzele copacilor. Sigur ca parintii se dus si gasesc gandacii; ei au in gat o umflatura in care predigera acesti gandaci cu crusta. Si cand se intorc la cuiburi, regurgiteaza gandacii pe jumatate digerati in gurile lacome ale puilor. Din experienta mea, alaptarea este o modalitate mult mai buna de a obtine mancare. Dar, daca as fi un pui de ciocanitoare, as prefera gandacii regurgitate, pe jumatate digerati. Chiar daca oamenii sunt cele mai evaluate animale, totusi aceste cunostinte caracteristice altor animale au un correspondent in viata umana. Noi folosim regurgitarea pentru a ne salva viata. Ciocanitoarele folosesc regurgitarea pentru a-si salva viata . Oamenii inghit alimentele intr-o clipa, iar stomacul le da imediat replica: “Netrebnicule, scapa de chestia asta acum sip e cea mai scurta cale posibila.” Am dreptate? In opinia mea, este fantastic ca oamenii au un stomac care, desi este lipsit de creier, are totusi destula inteleigenta pentru a le spune: “Scapa de gunoiul asta pe cea mai rapida cale”. Sigur ca toate aceste caracteristici ale vietii umane sunt extreme de importante si demne de admiratie. Crezi ca o sa te mai temi vreodata ca o sa vomiti? Nu trebuie sa-ti fie teama. E bine ca nu trebuie sa te bazezi pe creierul din cap. Iti dai seama singura ca de multe ori, reactia in cauza e mult mai inteligenta decat reactiile mentale. Asa, acum vrei sa ne povestesti cum te temeai altadata ca o sa vomiti? Kathleen: De unde ati stiut? E: Pe lumea asta nu ducem niciodata lipsa de barfitori. Stii cand a inceput fobia ta legata de vomat? K: De mult. E: Cunosti expresia “Ontogenia repeat filogenia?” Dezvoltarea individului repeat dezvoltarea speciei. Chiar daca respire pen as, din punct de vedere anatomic exista si fante pentru branhii. Cum te simti cand esti perfect treaza? Cat de mare este corpul tau? Nu esti uimita de faptul ca nu-l poti folosi? Nu, nu poti sa te ridici. K: Ce nu pot sa fac? E: NU poti sa te ridici. K: Sunteti sigur? E: O, eu sunt sigur, dart u esti? K: Pai, am fost, pana adineauri; eu cred ca pot. E: Practic, toti cei prezenti aici stiu ca ei pot. Tu doar crezi ca poti. K: Pai, am stiut ca pot pana adineauri. Dintotdeauna am avut marea spaima de a nu ma putea misca, de a fi infirma ca mama. E: Cum a ajuns infirma?

K: Ani de zile eu am crezut ca de vina a fost poliomelita, dap apoi am descoperit ca era mintea ei. Avea poliomelita, dar vinovatul era mintea ei. E: eu sufar de poliomelita de-adevaratelea, la care se adauga uzura varstei. Intr-o buna zi, o sa ma fac bucati, ca o trasura trasa de un cal. Dar pana vine ziua aceea sunt hotarat sa ma tin tare. Vezi tu, cand eram mic m-am dus in vizita la fratele bunicii si la familia lui. Tundeau oile . Matusa Mary ne-a dat la masa ficat prajit si dupa aia ani de-a randul nu am putut sa mananc ficat din cauza ca ma gandeam la urechile oilor de atunci. Acum , cu guta mea, nu mai pot sa mananc ficat atat de mult pe cat as vrea. Inchide ochii si trezeste-te in intregime. Peste tot. Trezeste-te in intregime. Si elibereaza-te. Si incearca sa nu zambesti. Spune , ce parere ai despre vomit? E ca atunci cand bei prea mult sifon; daca trebuie sa te usurezi, o faci si gata. K: Aveti un staul secret de ciripitori? E: Prietena mea a venit azi dimineata la mine si mi-a zis ca ai avut un cosmar, dar ti-ai amintit doar cum te-a afectat. Asa mi-a spus despre ce fobie este vorba. Nu te bucuri ca exista ciripitori? Crezi in reincarnare? K: In viata viitoare o sa fiu un corn francez intr-o orchestra. E: Cred ca va trebui sa-l incline ca sa versi ce e inauntru. K: Intelegeti, toata viata m-am reincarnate ca un corn fara sa stiu asta! Acum pricep: inainte nu aveam decat sunetul! E: Sa fie pentru tine o lectie : nu tot creierul este localizat in craniu. Stii cum spunea Shakespeare: “etapele vietii incep cu adevarat odata cu pruncul”. Iar eu cred ca tu ar trebui sa incepi viata, pe bune. In Corinteni scrie: “Cand eram copil, vorbeam ca un copil, ma purtam ca un copil, dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.” Aici intra si spaimele, nu? Care e numele tau mic? K: Kathy. E: Sa ti-l schimb eu in mod official? De azi inainte o sa fii doar Kathleen, nu Kathy cea sperioasa care da la boboci. Cum te simti? K: Undeva intre ametita si linistita. E: Exista un vechi cantec irlandez, nu vreau s-o strig pe nevasta-mea ca sa-l cante. Eu nu reproduce niciodata corect. Am vrut s-o prezint pe Margaret Mead spunand ca eu nu pot sa recit o poezie correct. Dar am prezentat-o fara probleme pe Margaret Mead. Si mai eram sigur de un lucru: puteam sa recit “Un trandafir este un trandafir este un trandafir este un trandafir” a lui Gertrude Epstein. Pana cand am aflat de la familia mea, care s-a distrat pe chestia asta, ca in numele lui Gertrude Stein nu era un “Ep” si ca existau doar trei trandafiri! Ei, bine, lucrul care mi-a venit acum in minte este: “Si s-a tot dus McGinty pan ape fundul marii.” Daca marea era din whiskey irlandez, el a jurat ca nu va mai urca niciodata la suprafata. Daca marea era secata, nu avea de gand sa iroseasca nici o picatura de apa, vomand-o! Iar Kathleen este un foarte frumos nume irlandez! Asadar, ati asistat pana acum la o demonstratie de psihoterapie.

Nu am fost deloc scortos. Am ras si am facut glume. Poate ca pe unii dintre voi iam plictisit de moarte vorbind despre balene, plankton si altele asemenea. Ciocanitori si gandaci. Pietrele si mecanica cuantica Ati vazut cu totii pietrele mele slefuite in urma cu doua sute de milioane de ani. Nepotul meu, care are cincisprezece ani, mi-a zis: - Pietrele astea au fost lustruite acum doua sute de milioane de ani. Dar in felul asta se elimina omul. Eu vreau sa stiu cum au fost lustruite. Nu mi-ai aratat o piatra modelata de apa. Am trait in Okinawa: stiu cum arata pietrele lustruite de apa. SI am vazut vulcani: nu e nici piatra de vulcani. Tu mi-ai aratat ceva neobisnuit de acum doua sute de milioane de ani. Stiu ca imi arati ceva care imi este cunoscut. Doar ca trebuie sa nu ma gandesc la nisip, apa, gheata si la om. L-am lasat sa cugete si i-am zis: - Mai am o ghicitoare pentru tine. La ce se refera urmatorul enunt: “Cum as mai bea ceva, alcoholic, desigur, dupa toate capitolele astea de mecanica cuantica!” - Habar n-am. Nu stiu ce-I aia mecanica cuantica. - Nici nu e nevoie sa stii. O sa-ti dau un raspuns pentru profane. Bate doi tarusi in pamant la o jumatate de metro unul de altul. Intre tarusi, asaza un panou suficient de lat incat sa depaseasca tarusii cu doi centimentri si ai obtinut un raspuns pentru profane. Trecerea dintr-o camera in alta - Cum treci din camera asta in cealalta? L-am intrebat pe un student. Iar el mi-a raspuns: - Mai intai, te ridici in picioare. Apoi faci un pas… L-am interupt: -Spune-mi toate modurile posibile in care poti ajunge din camera asta in cealalta. - Poti sa fugi, sa mergi la pas; poti sa inaintezi in salturi; poti sari; poti sa faci tumbe. Poti sa iesi pe usa aceea, sa te duci in fata casei, sa intri pe alta usa sis a ajungi in camera. Sau poti sa intri printr-o fereastra, daca vrei… - Ai vrut sa enumeri toate posibilitatile, dar ai omis ceva extreme de important. Eu obisnuiesc sa exemplific spunand : “Daca as vrea sa intru in camera aceea din camera asta, as iesi pe usa aceea, as lua un taxi pana la aeroport, mi-as cumpara un billet pana la Chicago, New York, Londra, Roma, Atena, Hong Kong, Honolulu, San Francisco, Dallas, Phoenix, m-as intoarce de acolo cu limuzina, as intra in curtea din spate, de acolo pe poarta din spate, apoi pe usa din dos si de acolo in camera”. Plus ca tu te-ai gandit doar la miscarea inainte! Nu te-ai gandit sa intri cu spatele, nu-I as! Si nu te-ai gandit sa intri taras. - Ori sa intru alunecand pe burta, a adaugat studentul. Adevarul este ca ne autolimitam ingrozitor de mult in gandirea noastra!

Eu castig de fiecare data campionate olimpice Un pianist, indifferent cat de suferinde i-ar fi mainile, stie muzica. Si Stie sa compuna. Iar asta e ceva ce n-o sa uite niciodata. Mana poate sa nu-l ajute, dar poate sa compuna si chiar sa compuna bine. Dintr-un scaun cu rotile, eu castig de fiecare data campionate olimpice. Donald Lawrence si medalia de aur Donald Lawrence s-a ocupat de aruncarea greutatii un an incheiat. Antrenorul de la liceu l-a pregatit benevol, fara sa-I ia bani, un an intreg, seara de seara. Donald avea 1,98 inaltime si cantarea 117 kg, dar nu avea pic de grasime pe el, iar antrenorul se ambitionase sa obtina un record national al liceelor la aruncarea greutatii. La incheierea anului, mai erau doua saptamani pana la competitia intre licee, dar Donald nu putea sa arunce greutatea decat la 58 de picioare – cu mult sub recordul in vigoare. Tatal lui era foarte preocupat de aceasta situatie. L-a adus pe Donald la mine. Iam spus lui Donald sa se aseze si sa intre in transa. I-am spus sa ridice mana in aer sis a invete sa-si simta fiecare muschi, apoi sa mai vina o data, sa intre in transa sis a asculte ce-I spun. L-am intrebat daca stie ca o mila se face ape vremuri in patru minute, dar Roger Bannister doborase acest record – dupa ce recordul fusese imbatabil multi, foarte multi ani. L-am intrebat daca stie cum reusise Banniester sa faca asta. I-am spus: - Ei, bine, Banniester care era familiarizat cu sporturi de toate genurile si-a dat seama ca putea sa castige la schi fond cu o sutime de secunda sau cu o zecime de secunda, apo a inceput sa inteleaga ca o mila in patru minute inseamna 240 de secunde. Daca putea sa o parcurga in 239 de secunde si cinci zecimi de secunda, reusea sa doboare recordul de patru minute pentru o mila. Dupa ce s-a gandit temeinic la asta, a doborat recordul de patru minute. Apoi am adaugat: - Tu ai aruncat deja greutatea la 58 de picioare. Donald, spune-mi sincer, crezi ca tu stii diferenta dintre 58 de picioare si o saisprezecime dintr-un inch? - Nu, sigur ca nu, mi-a raspuns. - Dar dintre 58 de picioare si o optime dintr-un inch? - Nu stiu. Si am continuat asa pana am ajuns la 59 de picioare, dar el tot n-a stiut care-I diferenta. Au urmat alte doua sedinte, in care am marit treptata posibilitatea. Peste doua saptamani Donald stabilea un nou record national al liceelor. In vara, a venit la mine si mi-a spus: - Ma duc la Olimpiada; am nevoie de un sfat. - Recordul olimpic la aruncarea greutatii este putin sub 62 de picioare. Tu aid oar 18 ani. E sufficient daca aduci acasa medalia de bronz. Sa nu aduci medalia de argint sau medalia de aur. Fiindca asta ar insemna sa concurezi cu tine insuti. Lasa-I pe Perry sip e O’Bryan sa ia aurul si argintul. Perry si O’Bryan au castigat medaliile de aur si argint, iar Donald s-a intors acasa cu bronzul.

Urmatoarele Jocuri Olimpice s-au desfasurat in Mexico City. Donald a venit din nou la mine si mi-a zis: - Ma duc in Mexico City. Iar eu i-am spus: _ acum, Donald, ai cu patru ani mai mult. E in regula daca iei medalia de aur. Si a venit cu medalia de aur. Cand sa plece la Tokyo, m-a intrebat: - Ce trebuie sa fac la Tokyo? I-am raspuns: - In atletism, e nevoie de timp pentru ca realizarile sa se maturizeze. Castiga din nou aurul. S-a intors acasa cu medalia de aur si a intrat la colegiu sa studieze stomatologia. Acolo a aflat ca era eligibil pentru doua interviuri sportive, la care voia sa se duca. A venit si mi-a zis: - Se apropie interviurile la colegiu; este official. Ce sa fac cu aruncarea greutatii? I-am zis: - Donald, oamenii se limiteaza intotdeauna. La proba olimpica de aruncare a greutatii s-au limitat ani de-a randul la mai putin de 62 de picioare. Sincer, nu stiu pana la ce distanta poate fi aruncata o greutate. Sunt sigur ca poate fi aruncata la 62 de picioare. Chiar ma intreb daca ar putea fi aruncata la 70 de picioare. De ce nu stabilesti tu un nivel al recordului cuprins intre 62 si 70 de picioare? Cred ca la- fixat la 65 de picioare si 6 inchi. Cand a venit din nou la mine, m-a intrebat: - Acum ce fac? I-am raspuns: - Donald, tu ai demonstrate, radicand recordul la 65 de picioare, ca vechiul record olimpic, care se mentinea de atata timp, era foarte gresit.Iar asta e abia prima incercare. Data viitoare, vezi cat de mult te poti apropia de 70 de picioare. - Bine. - Si a fixat recordul la 68 de picioare si 10 inchi. I-am povestit antrenorului de la Texas A & M despre Donald Lawrence, despre modul in care il antrenasem. Antrenorul m-a ascultat foarte atent, apoi mi-a zis: - Eu il antrenez pe Masterson la aruncarea greutatii. Cand i-a spus lui Masterson cum il antrenasem pe Donald Lawrence, acesta i-a zis: - Daca asa l-a antrenat Erickson pe Donald Lawrence pentru a stabili un nou record, sa vedem cat de departe pot eu sa-l duc fata de Donald Lawrence. L-a fixat la 70 de picioare. Cred ca acum a ajuns la 70 de picioare de 4 inchi. Erickson trece apoi la golf: La golf, lovesti de fapt pentru prima gaura si ajungi la a doua dupa un numar corect de lovituri. Se pune intrebarea: “ Te poti descurca la fel de bine si la a treia

gaura?” Prin urmare, la fiecare gaura tu crezi ca este prima. Il lasi pe baiatul de mingi sa tina socoteala gaurilor. Un concurrent a venit la mine si mi-a zis: - Marchez din saptezeci de lovituri la o runda si vreau sa castig campionatul statal inainte sa ma apuc de golf profesionist. Vreau sa castig campionatul de amatori din Arizona. Dar la fiecare turneu la care particip termin la nouazeci. Cand joc singur, pot sa ajung la saptezeci. L-am adus in stare de transa si i-am spus: - O sa joci doar la prima gaura. Numai asta o sa-ti amintesti. Si o sa fii singur pe terenul de golf. A participat la urmatorul turneu statal. Dupa a optsprezecea gaura, cand se indrepta spre alta, cineva l-a oprit si i-a spus: - Ai jucat a optsprezecea gaura. - Ba nu, abia am jucat la prima, l-a contrazis el. Dupa care a adaugat: - De unde au parut toti oamenii astia? Antrenarea echipei americane pentru a-I invinge pe rusi Antrenorul echipei de tir a armatei americane a citit undeva despre hipnoza si a hotarat ca aceasta putea sa ajute echipa lui sa-I bat ape rusi. Echipele se antrenau in Georgia. Fusesera la trageri in San Francisco si se oprisera in Phoenix. Antrenorul i-a adus la mine pe baietii din echipa si m-a intrebat daca puteam sa-I antrenez sa-I invinga pe rusi la concursul international. - Eu am tras cu arma de doua ori, in adolescenta. Stiu care e gura de tragere si care e patul pustii – asta e tot ce stiu legat de arme. Tintasii aici de fata stiu tot ce trebuie sa stie despre o arma. Eu sunt medic. Stiu tot ce trebuie sa stiu despre corpul omenesc. O sa va antrenez echipa. Ei au deja cunostintele despre arme, iar eu am informatiile medicale. Comandantul s-a infuriate asa de tare afland ca un civil urma sa antreneze echipa de tir, incat a adaugat alti doi ani sa fie primiti in concurs. Nu stiu ce aptitudini erau necesare pentru a intra in echipa de tir, dar trebuia sa scoti un punctaj de aproximativ saizeci. Acesti doi indivizi isi dedicasera tot timpul liber pentru a se antrena, dar abia daca obtineau patruzeci. Cu alte cuvinte, nu aveau ce sa caute in echipa. Unul dintre lucrurile pe care I le-am spus omului cand am aflat ca la concurs trebuia sa tragic patruzeci de runde succesive a fost: - Stiu ca prima data e usor sa lovesti centrul tintei. Intrebarea este: “Poti s-o faci si a doua oara?...Poti s-o faci de unsprezece ori dup ace ai reusit sa lovesti in centru de zece ori? …Ai lovit acolo de nousprezece ori. O sa reusesti si a douazecea oara?...Tensiunea creste – cu fiecare lovitura reusita! Ai facut-o de douazeci si noua de ori. Poti s-o faci de treizeci de ori? Ai facut-o de treizeci si cinci de ori. Treizeci si sase? Treizeci si sapte? Treizeci si opt? (cu respiratia taiata) Treizeci si noua? E posibil sa reusesc de patruzeci de ori?”

Al doilea lucru pe care l-am facut a fost sa chem. La mine un subiect bun pentru hipnoza.I-am spus: Dup ace te trezesti, o sa ti se ofere o tigara. O sa vrei s-o fumezi. Si o primesti bucuros. O s-o pui in gura, dar esti distrat si o sa-ti cada jos…o sa iei a doua tigara – fara sa-ti amintesti ca ai luat prima tigara. In felul acesta subiectul a primit 169 de tigari! Atunci, tintasii au inteles ca si ei puteau sa uite. Daca el a putut sa uite de 169 de tigari, puteau si ei sa uite de fiecare dintre cele patruzeci de trageri la tinta. Apoi le-am spus: - Va fixate bine in podea talpa piciorului, in asa fel incat talpa sa se simta comod. Apoi va asigurati ca glezna se simte comod, gamba se simte comod, genunchiul, soldul, trunchiul, bratul stang; degetul vostru pe tragaci, patul armei sprijinit de umar. Sa aveti exact senzatia potrivita. Apoi miscati mira armei in sus si in jos, de-a latul tintei, inainte si inapoi. Si la momentul potrivit, apasati pe tragaci. Si –au invins pe rusi, pentru prima oara, la Moscova. Iar cei doi oameni adusi de commandant ca umplutura au marcat si ei. O pata de culoare O pacienta a venit la mine si mi-a spus: - Locuiesc in Phoenix de cicncisprezece ani si am urat fiecare clipa din acesti cincisprezece ani. Sotul meu mi-a pferit o vacanta in Flagstaff. Urasc Phoenixul foarte tare, totusi am refuzat sa merg in Flagstaff. Prefer sa raman in Phoenix sis a urasc ca ma aflu in Phoenix. Asa ca i-am spus, in timp ce era in transa, ca va fi curioasa in legatura cu sentimental de ura pe care il are pentru Phoenix si cu motivul pentru care se pedepseste singura asa tare. O sa aiba o foarte mare curiozitate. - Si mai exista un lucru pentru care sa fiti curioasa – chiar foarte, foarte curioasa. Daca mergeti in Flagstaff pentru o saptamana, o sa vedeti cu totul pe neasteptate, o pata de culoare. Daca avea o curiozitate mare legata de sentimental de ura fata de Phoenix, putea foarte bines a dezvolte o curiozitate la fel de mare, la fel de irezistibila, ca sa afle ce va fi acea pata de culoare din Flagstaff. S-a dus la Flagstaff pentru o saptamana, dar a ramas o luna. Ce pata de culoare a vazut? Eu nu ma gandisem la nici una. Doar vroiam ca ea sa fie curioasa. Iar cand a vazut acea pata de culoare s-a inveselit intr-atat, incat a ramas in Flagstaff o luna incheiata. Pata de culoare fusese o ciocanitoare cu cap rosu zburand pe deasupra unui arbore peren. Doamna respective isi petrece acum mai toate verile in Flagstaff, insa a fost sip e Coasta de Est, ca sa vada culoarea de acolo. S-a dus in Tucson, ca sa vada o pata de culoare. S-a dus la New York, ca sa vada o pata de culoare. S-a dus in Europa, ca sa vada o pata de culoare. Dar afirmatia mea, ca va vedea o pata de culoare, se bazaze exclusive pe faptul ca trebuie sa vedem o multime de lucruri pe care de obicei noi nu le vedem. Si voiam ca ea sa continue sa priveasca. Atunci avea sa gaseasca ceva care sad ea sens cuvintelor mele.

Sa mergi pe o gheata sticloasa In timpul razboiului, am lucrat la centrul de incorporare din Detroit. Intr-o zi in drum spre respectivul centru, am vazut un veteran, care se alesese cu un picior artificial, cum se uita la o fasie de gheata sticloasa, privind-o suspicios, fiindca stia ca ar fi cazut daca ar fi pasit pe ea. - E o gheta foarte neteda, i-am spus. Stai pe loc. Vin imediat si iti arat cum sa mergi pe gheata sticloasa. - A vazut ca schipatam, asa ca stia ca vorbesc in cunostinta de cauza. M-a urmarit traversand gheata lucioasa, apoi m-a intrebat: - Cum ai facut? I-am zis: - Nu-ti spun. Dar o sa te invat si pe tine. Inchide ochii stans de tot. L-am rasucit in loc si l-am plimbat inainte si inapoi pe trotuar, unde nu era pic de gheata. Am continuat sa-l plimb pe distante din ce in ce mai mari, apoi pe distante din ce in ce mai mici, pana cand am observat ca e complet zapacit. In cele din urma, l-am adus cu bine de cealalta parte a fasiei de gheata. - Deschide ochii, i-am zis. - Unde e gheata aia sticloasa? M-a intrebat el. - E in spatele tau. - Cum am ajuns pana aici? I-am spus: - O sa intelegi. Ai mers ca si cum asfaltul nu era acoperit cu nimic. Cand incerci sa mergi pe gheata, tendinta obisnuita este sa-ti incordezi muschii, pregatindu-te sa cazi. Rezulta o programare mentala. Si asa, aluneci. Daca itit lasi greutatea picioarelor drept in jos, asa cum faci pe cimentul usact, no sa mai aluneci. Alunecarea se produce fiindaca nu iti cobori toata greutatea si fiindca te incordezi. Mie mi-a trebuit mult timp pana mi-am dat seama de lucrul asta. Urcand o scara, ati pasit vreodata o treapta in plus? Ce hurducatura zdravana! Coborati o treapta in plus – si puteti sa va rupeti piciorul! Totusi, nu aveti deloc cunostinta de programarea dvs. Indienii Tarahumara Indienii Tarahumara din Chihuahua de sud-vest sunt cei care pot sa alerge o suta de mile – tensiunea lor nu creste, ritmul lor cardiac ramane neschimbat. Un impresar a adus cativa astfel de alegatori la Jocurile Olimpice (1928, Amsterdam). Nu au iesit nici macar pe locul al doilea. Fiindca au crezut ca douazeci si cinci de mile era incalzirea! Nu le-a explicat nimeni ca alergau intr-o cursa de douazeci si cinci de mile.

Paturi uscate

O mama a venit la mine cu fiica ei de unsprezece ani. Imediat ce am auzit ca urina in pat, am rugat-o pe mama sa iasa din camera, incredintat fetita putea sa-mi spuna singura povestea ei. Fata mi-a spus ca avusese o infectie la vezica urinara cand era bebelus, ca fusese tratata de un urolog, dar ca infectia continuase vreme de cinci sau sase ani, poate chiar mai mult.Facuse cistoscopie in mod regulat,de sute de ori,si pana la urma focarul de infectie fusese descoperia intr-un rinichi.Ii fusese scos acest rinichi si nu mai avusese infectii vreo patru ani,iar vezica si sfincterul ei erau atat de dilatate, incat isi uda patul noapte de noapte, imediat ce se relaxa in timpul somnului. Ziua reusea sa-si controleze vezica, destul de greu, cu conditia sa nu rada. Daca radea, se producea o relaxare si isi uda lenjeria intima. Parintii ei credeau ca, dat fiind faptul ca I se extirpase un rinichi si nu mai avea infectii de vcativa ani, trebuia sa invete sa se controleze. Fata avea trei surori mai mici, care ii spuneau vorbe urate si radeau de ea. Toate mamele stiau ca face ape ea. Si toti copiii de la scoala , vreo doua-trei mii, stiau ca isi uda patul si ca se scapa pe ea cand rade. Era calul lor de batatie. Fata era foarte inalta, foarte frumoasa, blonda, cu un par lung care ii ajungea pana la brau. Cu adevarat o fata incantatoare. Era ostracizata, ridiculizata; I se cerea mai mult decat putea sad ea. Trebuia sa indure compatimirea vecinilor, zeflemeaua surorilor ei si a colegilor de scoala. Nu putea sa mearga la o petrecere in pajama ori sa ramana peste noapte la rude pentru ca isi uda patul. Am intrebat-o daca mai fusese la vreun doctor. Mi-a spus ca fusese la o multime de doctori, inghitise pastille in cantitati industriale si luase tot felul de medicamente, fara nici un rezultat. I-am spus ca nu eram cu nimic diferit de ceilalti doctori. Nici eu nu puteam sa o ajut. - Insa tu stii deja ceva, doar ca nu stii ca stii. Imediat ce o sa afli ce anume stii, dar nu stii ca stii, n-o sa mai uzi patul. Apoi am adaugat: - O sa-ti adresez o intrebare foarte simpla si vreau de la tine un raspuns foarte simplu. Iata intrebarea. Daca ai fi in baie si ai urina, iar un tip ciudat s-ar izbi cu capul de usa, ce ai face? - As incremeni! - Asa este. Ai incremeni – si te-ai opri din urinat. Deci stii ceea ce stiai dja, dar nu stiai ca stii deja. Si anume ca poti sa nu mai urinezi in orice moment, la orice stimul ales de tine. Pentru asta nu e nevoie ca un tip ciudat sad ea cu capul in usa de la baie. E suficienta idea. Te opresti. Incremenesti. Si, dupa ce pleaca incepi sa urinezi. Stiu ca e foarte greu sa ai patul uscat. Poate ca o sa ai pentru prima oara peste doua saptamani. Trebuie sa exersezi mult, cum sa incepi si cum sa te opresti. S-ar putea ca in unele zile sa uiti sa exersezi cum incepi si cum sa te opresti. E in regula. Corpul tau va fi bun cu tine. O sa-ti dea intotdeauna ocazii noi. Tot asa cum pot sa existe zile in care esti prea ocupata sa exersezi pornirea si oprirea, dar e in regula. Corpul tau o sa-ti ofere intotdeauna ocazii ca sa pornesti sis a te opresti. M-ar mira tare mult daca in trei luni nu ti-ai mai uda patul deloc. Dar m-ar mira si daca peste sase luni ai continua sa-ti uzi patul. Va fi mult mai usor sa nu uzi patul prima data decat sa ai patul uscat de doua ori la rand. Iar de trei ori la rand e si mai greu. Si e si mai greu de patru ori la rand. Dupa asta totul devine mai usor. Poti sa ai patul uscat de cinci, sase, sapte ori, deci o

saptamana intreaga. Atunci o sa stii ca poti sa ai patul uscat o saptamana incheiata, apoi inca o saptamana. Nu m-am grabit cu aceasta fetita. Nu aveam altceva de facut. Am stat cu ea o ora si jumatate, apoi am lsat-o sa plece. Peste doua saptamani, a venit si mi-a adus un cadou – primul cadou pe care il oferea stiind ca nu-si mai udase patul (mi-a daruit o vaca rosie, tricotata). Tin foarte mult la acest cadou. Peste sase luni, ramanea peste noapte la prieteni, rude,, la petreceri in pajama, la hotel. Fiindca cel care face terapia este pacientul. Eu nu am crezut ca avea nevoie de terapie familia, chiar daca parintii erau nerabdatori, surorile iii spuneau vorbe urate, colegii de scoala radeau de ea. Eu am simtit ca parintii trebuiau sa se adapteze la faptul ca patul ei ramanea uscat. La fel si surorile si colegii de scoala – si vecinii. De fapt, nu vedeam cum ar fi putut sa faca altfel. Nu am considerat ca era necesar sa-I explic ceva tatalui, mamei, surorilor sau altcuiva. Eu i-am spus fetei ceea ce ea stia deja, dar nu stia ca stia. Toti ati crescut cu idea ca atunci cand va goliti vezica urinara o goliti de tot. Si credeti in asta. Important este ca fiecare dintre voi a trecut prin experianta de a fi interrupt in timp ce urineaza si de a va opri brusc jetul. Cu totii traim aceasta experienta – numai ca ea a uitat acest lucru. Eu nu am facut decat sa-I reamintesc ceva ce ea stia deja, dar nu stia ca stie. Cu alte alte cuvinte, atunic cand faci terapie, iti privesti pacientul ca pe un individ si oricata bataie de cap le-ar fi dat parintilor, surorilor, vecinilor sau colegilor de scoala, era in primul rand problema ei. Tot ceea ce avea nevoie sa stie era ceva ce ea stia deja – iar terapia pentru toti ceilalti era sa-I las a se adapteze, fiecare in felul lui. Psihoterapia trebuie sa fie orientate catre pacient si catre problema principala. Nu uitati un lucru. Ca fiecare dintre noi are limbajul sau individual si ca atunci cand asculti un pacient, trebuie sa-l asculti stiind ca el vorbeste o limba straina si ca nu trebuie sa incerci sa intelegi in termenii limbajului sau. Intelege pacientul in limbajul lui. Cravata snur Toata viata invatam sa fixam limite pentru foarte multe lucruri. Imi amintesc de Bill Folsey, reporter la KOOL –TV. Intr-o calatorie la Chicago, s-a dus la un restaurant, iar seful de sala l-a anuntat ca trebuie sa poarte cravata – nu snurul pe care il purta el. Bill l-a intrebat: - Cat ai dat pe cravata dumitale? - Douzeci si cinci de dolari, i-a raspuns seful de sala. Iar Bill i-a zis: - Cravata mea a costat doua sute de dolari. Ospatarul nu stia ce sa creada. Asa ca Bill Folsey a intrat in restaurant si s-a asezat unde avrut – in vreme ce ospatarul incerca sa analizeze problema. Chestia aia ciudata de la gatul lui Bill Folley! O cravata de doua sute de dolari! Iar a lui costase douazeci si cinci de dolari! Deci ai avut un vis. Iar de fiecare data cand visezi, ai dreptul si privilegiul sa visezi din nou acel vis, cu o alta distribuite a personajelor. In felul acesta, poti sa descoperi multe lucruri pe care ai fost educat sa nu le stii. Cu multa vreme in urma,

profesorii ti-au spus: “Uita-te la mine cand mi te adresezi. Uita-te la mine cand vorbesc cu tine.” Si tu ai invatat: “Nu face asta, nu face aia. Imbraca-te cu hainele potrivite, puneti pantofii potriviti. Leaga-ti sireturile cum trebuie”. O mare parte din ceea ce am invatat se bazeaza pe instructiuni limitatea, care ne impiedica san e dezvoltam intelegerea – si intram in tipare care ne limiteaza. I-am invatat pe fiii mei cum sa sape un lot de cartofi – facand desene. De fiecare data cand fac desene cu sapa si sapa lotul cu cartofi, ei se intreaba care va fi ultimul lor desen. Asa ca fiii mei au invatat sa sape un lot cu cartofi facand tirunghiuri, apoi mai multe triunghiuri si au descoperit singuri ca puteau sa sape cercuri, cifre si litere. Este minunat sa dormi noaptea, sa ai un somn profound si odihnitor – si sa descoperi abia peste o saptamana ca in acea noapte ai visat. Nu ai avut cunostinta de acel vis – ai aflat abia peste o saptamana. Pacatul O tanara a venit la mine. Fusese educate sa creada ca teatrele sunt locuri in care fetele sunt seduse, locuri ale pacatului. Refuza sa intre intr-o drogherie din cauza ca acolo se vindea tutun si Dumnezeu ar fi pedepsit-o daca o vedea intr-un loc unde se comercializa tutun. La fel, nu bea vin sau cidru si nici vreo alta bautura alcoolica, fiindca, daca ar fi baut, Dumnezeu ar fi traznit-o; ar fi traznit-o si daca fuma o tigara. M-am interesat de locul ei de munca. Lucra pentru un medic care facea parte din biserica ei. O platea cu o suta de dolari pe luna. Pe vremea aceea, salariul mediu era de doua sute saptezeci de dolari pe luna. Lucra pentru el de zece ani, dar continua sa primeasca doar o suta de dolari pe luna. Iar viteza ei de dactilografiere era de numai douazeci si cinci de cuvinte pe minut. Locuia cu parintii, care o pazeau ca pe ochii din cap – sa nu cada in pacat. Facea o ora pana la serviciu, lucra acolo opt ore, cateodata statea peste program, fara sa fie platita suplimentar. Mai facea o ora pana acasa. Si muncea sase zile pe saptamana. Duminica se ducea la biserica – unde statea toata ziua. Era o familie foarte rigida si limitata. Cand a iesit din cabinetul meu dupa prima sedinta, sotia mea, care rareori face comentarii la adresa pacientilor, m-a intrebat: - Cine era individa aia insipida, a adus-o pisica? - O pacienta de-a mea. Am stat de vorba cu fata si am convins-o ca viata e plina de capcane si ca de moarte nu scapa nimeni, iar daca Dumnezeu a hotarat ca ea sa moara la un moment dat, eram sigur ca n-o sa moara din cauza fumatului, daca Dumnezeu nu era pregatit s-o primeasca. Am pus-o sa fumeze o tigara. A tusit mult, dar Dumnezeu nu a traznit-o! Chiar nu a traznit-o! Lucrul asta a surprins-o. Apoi i-am sugerat sa se duca la cinema. I-au trebuit doua saptamani pana si-a facut cura. Mi-a spus, cu toate sinceritatea: - Dumnezeu o sa traznea daca ma duc intr-un loc al pierzaniei. I-am spus ca daca Dumnezeu nu o traznea era pentru ca nu-I venise vremea sa moara si ca si eu ma indoiam ca i-ar fi cerut venit vremea sa moara. Voia sa fie amabila

sis a-mi spun ace film a vazut? A revenit dup ace vazuse Doamna si vagabondul. Nu eu am ales spectacolul. Mi-a spus: - Probabil ca biserica se inseala. Nici macar un lucru din filmul ala nu a fost rau. Nu am vazut oameni depravati care sa corupa fetele tinere. Mie filmul mi s-a parut amuzant. Iar eu i-am zis: - Eu cred ca biserica ti-a dat o idée falsa despre filme. Nu cred ca biserica a facuto intentionat. Cred ca biserica a facut-o din ignoranta. Si au mai fost si alte filme care I s-au parut interesante – in special musicaluri. Apoi, intr-o zi i-am zis: - Cred ca ai facut destule progrese ca sa bei un pic de whiskey. - Cu siguranta ca Dumnezeu are sa ma trazneasca, a replicat ea. Iar eu i-am zis: - Ma indoiesc. Nu te-a traznit cand te-ai dus la cinema sau cand ai fumat o tigara. Sa vedem daca o sa te trazneasca daca bei putin whiskey. A baut whiskey si a tot asteptat ca Dumnezeu s-o trazneasca. Apoi mi-a zis: - Cred ca trebuie sa fac niste schimbari in viata mea. Cred ca ar fi bines a ma mut din casa parintilor si sa-mi iau un apartament al meu. I-am spus: - Si trebuie sa-ti cauti un loc de munca mai bun. Trebuie sa inveti sa dactilografiezi. Si sa te muti intr-un apartament numai al tau. Nu iti permiti financiar, asa ca nu ezita sa-I rogi pe parinti sa-l plateasca ei. O sa-ti faci singura de mancare si o sa inchiriezi o masina de scris. Dimineata, imediat dup ace te trezesti, fugi la masina de scris, primul lucru pe care-l faci si scrii: “E o zi minunata de iunie”. Dupa care te duci la baie, te speli pe dinti si scrii la masina alta propozitie scurta, dactilografiind cu cea mai mare viteza. Fiecare propozitie trebuie sa fie foarte scurta. Apoi incepi sa te imbraci. Inainte sa termini cu imbracatul, mai bati la masina o propozitie. Cand termini de imbracat, mai scrii o propozitie scurta. Incepi sa pregatesti micul dejun si mai bati o propozitie scurta – de fiecare data dactilografiind cu viteza maxima. Poti sa exersezi cu aceste intreruperi, de fiecare data la viteza maxima si vei invata sa dactilografiezi mult mai rapid. Peste trei luin, ajunse la optzeci de cuvinte pe minut. Cat despre prepararea mancarurilor, mi-a spus: - M-am gandit sa fac niste orez, si am zis sa pun pe foc o cana de orez. Am aszat orezul intr-o oala si am adaugat apa. Apoi a trebuit sa iau alata oala, deoarece cana de orez umpluse toata oala aceea mare. Dupa care a fost nevoie de alte doua oale. Nu steam ca orezul se umfla asa mult. - Sunt multe lucruri care trebuie invatate despre gatit, i-am zis. Am pus-o sa faca fasole. A masurat cana de fasole cu multa grija, iar fasolea s-a umflat, s-a facut o cantitate uriasa. Pana la urma, a ajuns bucatareasa buna, a renuntat la biserica si le-a spus parintilor : - O sa mai vin sa va vizitez din cand in cand. Acum am un loc de munca mai bun. Castig doua sute saptezeci de dolari pe luna, si nu am de mers decat cateva zeci de metri pana la serviciu.

Apoi a venit la mine si cam tot atunci doamna Erickson m-a intrebat: - Milton, te-ai specializat in blonde frumoase? - Pe ea mi-a adus-o pisica de data asta, am lamurit-o. Fiindca s-a dovedit ca fata aceea era, de fapt, foarte frumoasa. A luat lectii de muzica si ii place ace facea la serviciu. Apoi a venit la mine, peste cateva luni si mi-a zis: - Doctore Erickson, vreau sa ma imbat si vreau sa stiu cum sa fac asta. I-am spus: - Cel mai bun mod de a te imbata este sa-mi promiti ca nu o sa folosesti telefonul, ca o sa incui usa si ca nu mai descui, si ca o sa ramai in apartamentul tau. Ia o sticla de vin si savureaza-l, picatura cu picatura, pan ail bei tot. Peste cateva zile, s-a intors si mi-a zis: -Ma bucur ca m-ati pus sa va promit ca nu o sa folosesc telefonul, fiindca am vrut sa-mi sun toti prietenii sis a-I invite la mine ca san e imbatam impreuna Iar asta ar fi fost cumplit. Si am vrut sa ies in strada sis a cant. Dar v-am promis ca o sa incui usa si s-o las incuiata. Sunt asa de fericita ca m-ati facut sa promit toate astea. Sa stiti ca a fost distractive sa ma imbat, numai ca a doua si m-am trezit cu o migreana groaznica. Nu cred ca vreau sa ma mai imbat vreodata. I-am spus : - Bucuria de a te imbata are un prêt, iar acesta este o migrena – mahmureala. Esti libera sa fii mahmura de cate ori doresti. - Nu mai vreau sa fiu mahmura, mi-a zis. Peste un timp , s-a maritat. Acum nu mai stiu nimic despre ea. Cred ca este foarte important sa iei pacientul in serios sis a vii in intampinarea dorintelor lui. Sa nu fii judecator rece si dur. Sa admiti ca oamenii au nevoie sa invete tot felul de lucruri, iar tu nu ai competenta necesara pentru a-I invata toate lucrurile de care au nevoie. Ca pot invata multe pe cont propriu. Asa cum , fara indoiala , a invatat aceasta fata. Plus ca, in general, sunt uimitor de politicosi cand se afla in transa. Slabesti – te ingrasi – slabesti O femeie a venit la mine si mi-a spus: - Cantaresc 80 de kilograme. Am urmat sute de diete la recomandarea medicilor si au dat rezultate. Vreau sa cantaresc 60 de kilograme. De fiecare data cand ajung la 60 kilograme, dau iama prin bucatarie si sarbatoresc succesul. Si ma ingras la loc imediat. Acum am iar 80 de kilograme. Puteti sa folositi hipnoza ca sa ma ajutati sa scad la 60 kilograme? Am revenit la 80 de kilograme pentru a suta oara. I-am zis ca da, puteam s-o ajut sa piarda in greutate prin hipnoza, dar n-o sa-I placa ceea ce fac. Mi-a spus ca ea vrea sa aiba 60 kilograme si ca nu-I pas ace anume fac. I-am zis ca o sa fie destul de neplacut. - O sa fac tot ce ziceti dvs. , mi-a zis. - In regula. Vreau sa-mi promiti solemn ca o sa-mi urmezi sfatul intocmai.

mi-a promis imediat si i-am introdus o stare de transa. I-am explicat inca o data ca n-o sa-I placa metoda prin care vreau sa-I reduce greutatea si am rugat-o sa-mi promita, solemn, ca o sa-mi urmeze sfatul. Mi-a promis. Apoi i-am zis: - Lasa-ti inconstientul si constientul sa asculte. Iata cum vei proceda. In clipa de fata cataresti 80 de kilograme. Vreau sa te ingrasi 10 kilograme, iar cand ajungi la 90 de kilograme, dupa cantarul meu, poti sa incepi sa slabesti. M-a rugat efectiv in genunchi s-o eliberez de promisiunea pe care mi-o facuse. Cu fiecare suta de grame pe care o lua in greutate insista din ce in ce mai mult sa-I permit sa inceapa cura de slabire. Era extreme de nefericita cand a ajuns la 85 de kilograme. Cand avea 85 de kilograme, m-a implorat sa o eliberez de promisiune. La 89,5 kilograme, mi-a spus ca mai avea doar un pic pana la 90 de kilograme, dare u am insistat sa ajunga la 90 de kilograme. Cand a atins 90 de kilograme, era foarte fericita ca putea incepe sa slabeasca. Iar cand a ajuns la 60 de kilograme, mi-a zis: - N-o sa ma mai ingras niciodata. Tiparul ei fusese sa slabeasca, apoi sa se ingrase la loc. Eu am inversat acest tipar si am facut-o sa se ingrase si apoi sa slabeasca. A fost foarte multumita de rezultatul final si s-a mentinut la acea greutate. Nu voia sa mai treaca niciodata prin chinul cumplit de a se ingrasa 10 kilograme. O metoda fantastica de a tine regim O alta fata era supraponderala, si inca mult. I-am explicat: - Esti supraponderala si ai tinut diete peste diete, fara nici un rezultat. Si mi-ai spus ca poti sat ii regim o saptamana, sau doua saptamani, chiar trei saptamani, dupa cate te lasi pagubasa si incepi sa te ghiftuiesti. Apoi te apuca disperarea si manaci si mai mult. O sa-ti dau o reteta medicala. Continua dieta pe care ti-a prescris-o medical tau. Tine regim doua sapatamani sau trei saptamani, daca poti. Dupa care, in duminica celei de-a treia saptamani, manacana atat cat te tine stomacul, e ordin de la medic. Oricat de mult ai manca, nu are cum sa compenseze ce ai slabit in cele trei saptamani. Si poti manca fara sa te simti vinovata, fiindca medical ti-a recomndat sa te chiftuiesti toata ziua de duminica. Luni , revii la regim. Tine-l trei saptamani, daca poti, apoi mai infuleca o zi intreaga, fara sentimental vinovatiei. In ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o , imi spunea ca trebuie sa existe o metoda mai buna de a tine regim decat sa-si controleze foamea trei saptmani. Vrea sa-I fie foame in fiecare zi, vrea sa savureze mancare asi sa se bucure de cantitatea potrivita in fiecare zi. Zilele in care s-a ghiftuit i-au dat forta de a tine regim in acele trei saptamani. Vizitarea obiectivelor turistice O femeie mi-a spus ca voia sa faca ceva in legatura cu greutatea ei corporala. Mam uitat la unghiile ei. Avea unghii lungi, rosii. Cred ca li se face reclama ca “Unghii”.

Le lipesti cu un adeziv . Sunt foarte lungi . Toata grasimea aia si unghiile lacuite cu rosu! I-am spus: - Pot sa va ajut, dar va trebui sa fiti cooperanta. O sa va urcati in Squaw Peak. - La rasaritul soarelui? m-a intrebat ea. - Da. - Pai, mi-ar place ca baiatul dvs. de saisprezece ani cantareste cu 50 de kilograme mai mult decat ar trebui. Luati-l sip e el. Dati-I un exemplu bun. Data viitoare cand ne-am vazut , mi-a zis: - Sa stiti ca nu cred ca vreau sa slabesc, si stiu ca nici fiul meu nu vrea. Va suparati daca incetez sa ma mai mint singura? - Catusi de putin, i-am raspuns. O alta femeie mi-a dat telefon si mi-a spus: - Mi-e rusine sa vin la dumeavoastra pentru consultatie. De doi ani imi neglijez sotul, familia, copiii. Stau in bucatarie si infulec tot ce imi cade sub ochi. Sotul meu ii duce pe copii la scoala si ii adduce. El face toate cumparaturile, iar eu pregatesc mancare si infulec. Am mult peste greutatea normala. Nu vreau sa ma vedeti cum arat. Iar eu i-am zis: - Vreti sa slabiti. Va neglijati copiii si sotul de doi ani de zile. In cazul acesta, de ce nu luati dvs. copiii de scoala ? Ei n-or sa piarda nimic daca faceti asta. Sotul castiga destul cat sa va permiteti sa aveti masina dvs. Luati copiii de la scoala; urcati-I in masina si vizitati obiectivele turistice din Arizona, New Mexico, Utah, California si din oricare alt loc unde se cultiva bumbacul. Puneti-I pe copii sa citeasca brosuri istorice si geografice atunci cand faceti aceasta calatorie. Cazati-va la moteluri unde nu aveti acces la bucatarie. O sa fiti prea ocupata sa aveti grija de copii ca sa mai aveti timp sa mancati. La cat castiga sotul dvs. in prezent, poate sa vina si el in fiecare weekend. Familia chiar poate sa se bucure de vacante vreme de un an. Peste un an , m-a sunat si mi-a spus: - Am revenit la greutatea normala. Sunt interesata de copiii mei. Imi iubesc sotul si vreau sa-mi reiau indatoririle casei. Mai e nevoie sa vizitez si alte locuri? - Numai daca mai luati in greutate, i-am raspuns. - Stati linistit, domnule doctor. Mi-am facut suma.. Acum vreau sa-mi vad copiii crescand si vreau sa ma ocup de gospodarie. Copiii s-au distrat, dare u am dreptul sa fiu acasa. Si o sa-mi apar acest drept. Nu am primit nici un fel de onorariu si nu am intalnit-o niciodata. Insa toata familia a facut terapie fara ca eu sa-I fi vazut macar. Cand atingi punctual vital al pacientului, acesta fie reactioneaza si se face bine, fie nu. Alcoolicul tau trebuie sa fie sincer Un barbat foarte bine situate financiar a venit la mine si mi-a spus: - Sunt alcoolic. Vreau sa ma las de baut. I-am zis:

- Ei bine, as vrea sa stiu cateva lucruri despre dvs. Sunteti casatorit? - Da, foarte casatorit, mi-a raspuns el. - Cum adica “foarte casatorit”? - Pai, avem o resedinta de vara, o cabana, la cincisprezece kilometri de oras. E un loc foarte frumos. Am avut bani, asa ca am platit ca sa fie frumos aranjata. Stau acolo cu sotia cate doua trei saptamani. Putem prinde pastravi din rau daca ne scoatem unditele pe fereastara. Nu exista telefon. Civilizatia e la o departare de cincisprezece kilometri . Casa e mobilata frumos. Avem o gramada de mancare si de bautura. In fiecare vara, eu si sotia mea stam acolo cam trei saptamani, umblam goi peste tot si ne bucuram cu adevarat de viata. I-am spus: - Bine, o sa va fie foarte simplu sa nu mai fiti alcoolic. Trimiteti-o pe sotie la cabana si spuneti-I sa incarce in masina toate sticlele de bautura. Incarcati in masina si toate hainele dvs. Luati toate hainele care mai sunt pe acolo si aduceti-le inapoi in Phoenix. Poate sa roage o prietena sa o duca acolo cu masina, noaptea si s-I daruiasca hainele ei acestei prietene. Iar dvs. si sotia puteti sa petreceti acolo doua saptamani, trei saptamani incantatoare, hranindu-va cu pastravi si fara sa mai puneti gura pe bautura. Stiu ca n-o s-o luati pe jos prin desert, cale de cincisprezece kilometric, dupa o sticla de bautura. Si el mi-a zis: - Domnule doctor, cred ca m-am inselat cand v-am spus ca vreau sa ma las de baut. Ar fi fost modalitatea perfecta. Numai ca alcoolicul trebuie sa fie sincer. Un divort in termini amiabili Iata un caz in care l-am vazut pe sot o singura data. Asta din pricina ca m-am imbolnavit.N-am mai primit pe nimeni vreme de doua luni. A venit la mine un sot si mi-a spus: - Sunt singur la parinti. Tata este preot la o biserica crestina foarte stricta. Am fost educat sac red ca fumatul este un pacat, sa mergi la cinematograf este un pacat. De fapt, am fost educat sac red ca aproape totul este un pacat. Foarte putine sunt lucrurile pe care le poti face. Cat am studiat medicina, am avut grija sa nu comit vreun pacat. Am cunoscut-o pe unica fiica a unui preot apartinand aceluiasi cult, care primise aceeasi educatie ca si mine. Ne-am indragostit unul de altul. Parintii nostril au fost incantati si au organizat pentru noi o nunta minunata. Au pus mana de la mana sin e-au platit luna de miere in acelasi hotel in care si-o petrecusera si parintii unuia dintre noi. Era situate la 230 de kilometric de localitatea noastra de bastina. Iarna era in toi in Indiana, iar temperature coborase sub zero grade. Am facut nunta seara, dupa care a urmat o petrecere frumoasa. Pe la ora zece sau unsprezece, eu si sotia mea ne-am urcat in masina si am pornit spre respectivul hotel, cale de 230 de kilometric. Dupa ce parcurseseram vreo trei kilometri, radiatorul masinii s-a defectat, asa ca atunci cand am ajuns al hotel, dupa ce am mers 230 de kilometric, eram inghetat

bocna. Eram amandoi suparati si obositi. Masina se stricase si nu steam daca o putem repara. Plus ca trebuia sa schimb cauciucul de rezerva. Cand am ajuns, am urcat in camera si eu am deschis usa. Stateam in prag sin e uitam unul la altul. Stiam amandoi ce aveam de facut, dar eram asa de obositi, asa de nefericiti si de inghetati. Sotia mea a facut primul pas. Si-a luat valiza, a aprins lumina in baie si a stins lumina in camera. S-a dezbracat in baie, a stins lumina si a iesit de acolo in pajama. Pe intuneric a venit si s-a varat in pat. Asa ca mi-am luat si eu valiza, am intrat in baie, am aprins lumina, mi-am pus pijamaua, am stins lumina sip e intuneric, m-am urcat in pat de cealalta parte. Stateam amandoi si asteptam. Stiam ce avem de facut, dar nu incercam sa luam o decizie in sensul asta, nu vroiam decat sa nu ne mai fie frig, sa nu mai fim nefericiti si obositi. Am stat asa toata noaptea si am incercat sa dormim macar un pic, sa ne hotaram. Intr-un tarziu, pe la unsprezece dimineata, ne-am facut sufucient curaj pentru consumarea casatoriei, dar n-a fost o placere pentru nici unul din noi. Dupa acel prim act sexual ea a ramas insarcinata. De atunci, am tot incercat sa invatam cum sa facem dragoste amandoi, insa e prea tarziu. Am stat de vorba, si imediat dupa nasterea copilului, luna viitoare , dupa controlul de sase saptamani, vrem sa divortam in termini amiabili. Nu vreau sa fie si divortul la ca insuratoarea. Regretam amandoi ca mariajul nostru nu a mers. Copilul ramane la ea si o s-o ajut sa-l creasca. Se intoarce cu copilul la parintii ei. Eu nu stiu incotro s-o apuc. I-am zis: - In regula. Este intr-adevar o casnicie nefericita, la care voi nu ati reusit sa va adaptati. Lucrurile s-au complicat cand ea a ramas insarcinata. Va sugerez sa divortati in termini amiabili. Acum o sa va explic cum faceti acest lucru. Si am continuat: - Mergeti in Detroit si aranjati pentru o cina intima si o camera de hotel. Angajati o doica care sa aiba grija de copil dupa controlul de sase saptamani al sotiei. Explicati-I sotiei ca e timpul sa demarati pregatirile pentru un divort amiabil si ca trebuie sa va despartiti in acesti termini. Duceti-o la Hotelul Statler, nu ma intereseaza cat costa. Inchiriati un salon si luati o cina minunata, cu lumanari si ordin de la medic, cu o sticla de sampanie. Si beti amandoi din acea sticla de sampanie. La sfarsitul cinei – sa nu fie mai tarziu de ora zece – mergeti la receptie si cereti cheia de la camera. O sa va conduca baiatul de serviciu. Cand ajungeti la etajul respectiv, dati-I baiatului o bancnota de cinci dolari si spuneti-I sa spele putina. O sa priceapa la ce va referiti. Apoi mergeti in camera de hotel, descuiati usa, luati-va mireasa in brate , treceti-o pragul, incuiati usa la loc, fara sa o lasati din brate, traversati camera si asezati-va pe marginea patului. Si spuneti-I : “Vreau sa te sarut de ramasbun”. Sarutati-o cu tandrete, apoi faceti urmatoarea remarca: “Sarutul asta a fost pentru tine, acum vreau unul si pentru mine”. Puneti man ape ghenunchiul ei, prelungiti un pic sarutul, apoi scoateti-I pantoful. Pe urma spuneti-I : “Inca un sarut, pentru noi amandoi”. Va strecurati mana pe sub rochia ei, o lasati sa alunece in jos, si ii scoateti si celalalt pantof. Apoi, cu sampania si cu glandele endocrine ale amandorora, lucrurile vor incepe sa se lege. Descheiati-I bluza si sarutati-o din nou. Scoateti-I un ciorap, apoi sarutati-o iar.

I-am descries in detaliu cum sa-si seduca sotia. Pana in vara, m-am inzdravenit dupa boala, dar ei disparusera amandoi. Peste cativa ani, tineam niste prelegeri la Universitatea Emory. Un tanar a venit si mi-a spus: - Ne-ar face mare placere sa cinati cu noi. - Imi pare rau, dar nu ma lasa biletul de avion, m-am scuzat eu. - O sa fie foarte dezamagita, mi-a zis atunci. Nu pricepeam de ce sa fie dezamagita o familie pe care nu o cunosteam. - Dupa cate vad, nu ma recunoasteti, a continuat tanarul. - Asa este, nu va recunosc, am admis eu. - Dar va amintiti cu siguranta de o cina pe care ne-ati recomandat-o , mie si sotiei, la Hotelul Statler din Detroit, m-a lamurit el. - Da, imi amintesc, i-am zis. - Acum avem doi copii, iar al treilea e pe drum, a adaugat el. Cand oamenii vin la voi si spun ca vor sa divorteze, poate ca de fapt, nu vor lucrul asta. Incepi sa rostogolesti mingea O fata de doisprezece ani nu mai e un copil. Am avut o astfel de pacienta pe care am demonstrate o tehnica pur si simplu copilareasca. Mi-a dat telefon si mi-a spus: - Am avut paralizie infantile si am uitat cum sa-mi misc bratele. Puteti sa ma hipnotizati si sa ma invatati dvs.? I-am spus mamei ei sa o aduca la cabinet, si a venit cu ea. M-am uitat la fata. Pentru o fata de doisprezece ani, avea un bust foarte bine dezvoltat, doar ca sanul drept era sub brat. Am pus-o pe mama sa o dezbrace pe fata pana la brau si i-am cercetat tot torsul sa vad in ce stare sunt muschii. I-am spus ca trebuie sa se aseze in fata unei oglinzi de trei ori pe zi, goala pana la brau, sis a se srambe la imaginea ei reflectata. - Vrei, te rog, sa cobori ambele colturi ale gurii? Asa, mai fa o data, simte cum ti se misca pielea de pe piept. Eu pot sa fac asta doar cu o parte a fetei. I-am spus sa se aseze in fata unei oglinizi de trei ori pe zi, timp de douazeci de minute, sis a-si coboare colturile gurii. Cu alte cuvinte, sa contracte muschiul platysma. - Chiar trebuie sa stau in fata unei oglinizi? m-a intrebat fata. - Unde ti-ar placea sa stai? am intrebat-o. - Mi-ar placea sa-mi imaginez un program de televiziune. Urmarea deci un program imaginar la un televizor imaginar. A inceput sa faca exercitii cu muschii platysma si ii placea sa se uite la televizorul imaginar in timp ce se stramba. Atunci cand incepi sa misti un muschi, tendinta este ca aceea miscare sa se extinda si la alti muschi. Tu incerci sa misti un singur deget. Dar incepi sa extinzi miscarea, fara sa vrei. Si bratul fetei a inceput sa se miste. Sanul drept s-a deplasat de sub bratul ei pe o latura a pieptului. Acum fata este avocat pledant.

Claustrofobia O alta pacienta suferea de claustrofobie. Nu siporta sa fie inchisa intr-o camera mica. In copilarie, mama ei o pedepsea trimitand-o intr-o odaita exterioara, care dadea in pivnita. Apoi inchidea usa si ii auzea tocurile pe pavaj, in timp ce se indeparta, parasind-o pe fata. Isi tacane tocurile pe trotuar, facand-o sa creada ca pleaca departe. Si fata crescuse cu o fobie totala pentru camerele mici. Am rugat-o asadar sa stea in biroul cabinetului meu de consultatii. - O sa fac asta numai daca usa este larg deschisa, mi-a spus. - Dar daca ii mai lipseste un milimetru pana sa fie larg deschisa ? am intrebat-o. - Iar ea a fost de accord. A stat in birou, cu usa larg deschisa, mai putin un milimetru. Apoi am trecut la doi milimetri, trei milimetri, un centimetru, un centimetru si jumatate, doi centimetri. Cat de deschisa trebuia sa fie usa aceea pentru ea? Asa ca a stat in birou si a inchis incet usa. Am asteptat sa vad cand intra in panica. A descoperit ca se simtea linistita chiar si atunci cand usa era deschisa doar un centimetru si jumatate, iar ea statea cu man ape clanta. In cele din urma, a inchis-o si a vazut ca poate sa traiasca sis a respire in acel birou cu usa inchisa, atata timp cat statea cu mana pe clanta. Apoi i-am sugerat ca ar putea sa incerce sa se uite peg aura cheii. Cum prin gaura cheii vedea ce e afara, nu mai era nevoie sa se mai tina de clanta. Pana la stele Un profesor de astronomie a venit la mine intr-o iarna. A lasat deschisa usa de la intrare. A lasat deschisa usa de la cabinetul meu si a deschis si celelalte doua usi din cabinet. A deschis obloanele unei ferestre. A ridicat jaluzelele si a deschis fereastra. Mi-a spus: - Am fost ales de guvern sa fotografiez eclipsa totala din Borneo, numai ca eu sufar de claustrofobie. Ca sa ajung in Borneo, trebuie sa ma urc in avion, apoi sa merg cu trenul. Trebuie sa calatoresc cu vaporul, cu automobilul. Trebuie sa fiu in stare sa lucrez intr-o camera obscura. Puteti sa ma faceti bine? Mai sunt doua luni pana plec. I-am cerut sa-si imagineze ca una dintre usi este inchisa, chiar daca ea era de fapt larg deschisa. Pana la urma, a reusit sa-si imagineze acest lucru sub hipnoza. Apoi i-am cerut sa-si imagineze ca si cealalta usa e inchisa, ca fereastra e inchisa si ca usa de la intrare in cabinet e inchisa. S-a dus in Borneo sa fotografieze eclipsa totala de soare. Dupa ce a reusit, in stare de transa, sa-si imagineze ca usa e inchisa, eu chiar am inchis-o, putin cate putin, pana am inchis-o de tot. Una cate una, am inchis fiecare usa, dup ace i-am cerut mai intai sa-si imagineze ca e inchisa. Eu am numit acea usa o spartura in perete. I-am spus: - Hai sa inchidemm spartura aceea, putin cate putin, pana obtinem un perete compact.

Daca voi ati fi claustrofobi, ati vrea sa fie deschise toatew ferestrele si toate usile. Eu v-as adduce in stare de transa si v-as face sa vedeti aici o spartura mare. Si, indifferent cat de grava ar fi claustrofobia voastra, ati suporta sa stati pe canapeaua de colo, cu toate ferestrele si cu usa aceea deschise. Iar cand eu va schimb imaginea mental ape care o aveti, o sa va raportati la ea asa cum va raportati la peretele aflat in spatele vostru. Tocmai acesta este avantajul hipnozei. Poti sa-I determine pe oamenii aflati in stare de transa sa-si imagineze ca o usa sau alta este de fapt o spartura in perete. Deci ferestrele si usile trebuie sa fie deschise. Can dele se transforma in sparturi in perete, le inchizi usor. Dup ace a ajuns in Borneo si a fotografiat eclipsa, omul a intrat in camera obscura si a developat pozele. Fiindca isi dorea cu disperare sa vada locurile din Borneo sau orice altceva. Iarna viitoare , sotia lui a venit la mine si mi-a spus: - Slava Domnului ca in iarna asta nu mai trebuie sa mai dorm cu toate usile si ferestrele deschise. Sange pe claviatura Un medic avea doi baieti si o fata. A hotarat ca baiatul cel mare, Henry, sa devina medic. Mama a vrut ca acest fiu sa se faca pianist concertant. Il punea sa exerseze la pian cate patru ore pe zi. Tatal nu vedea nimic rau in asta. In scurt timp Henry a invatat ca trebuie sa-si pacaleasca mama intr-un fel.Asa ca si-a ros unghiile pana la carne, iar cand canta la pian lasa urme de snage pe toata claviatura. Mama lui era neinduratoare si l-a pus sac ante in ciuda acestui lucru. Si-a ros unghiile si mai mult, dar oricat de mult sange i-ar fi curs, tot trebuia sa exerseze. A continuat sa-si roada unghiile. Nu-l lasa sa plece la scoala daca nu canta la pian patru ore, in fiecare zi. Iar el voia sa mearga la scoala. Mai tarziu, voia sa mearga la liceu. Asa ca trebuia sa exerseze la pian patru ore pe zi. Mai tarziu, cand a vrut sa mearga la facultate, a trebuit sa exerseze zilnic cate patru ore pe zi ca sa I se permita acest lucru. Dupa liceu, tatal lui Henry a vrut ca el sa urmeze medicina, dar Henry nu voia sa faca asta. A reusit sap ice la examenul de admitere. Dar tatal lui era un bun politician si l-a inscris la o alta facultate de medicina. A picat si acolo examenul. Henry ajunsese sa aiba idei proprii. Voia sa studieze stiintele politice, asa ca a copiat in mod deliberat, pe fata, cu nerusinare si a fost trecut la lista neagra la toate facultatile de medicina. Tatal lui l-a adus la mine si mi-a spus: - Hipnotizati-l si faceti-l sa nu-si mai roada unghiile. Henry avea douzeci si sase de ani. El mi-a zis: - Vreau sa studiez stiintele politice, dar tata mi-a taiat toate fondurile. Henry isi gasise de ludru la un antreprenor de pompe funebre. Nu-I placea deloc ce facea acolo. Conducea o ambulanta. I-am spus tatalui: - O sa ma ocup de fiul dvs. Am propriile mele metode de a face terapie.

Tatal a replicat: - Nu ma intereseaza metodele dvs. De a face terapie, numai sa-l faci pe Henry sa-si lase unghiile sa creasca. Nu am cum sa-l bag pe fiul meu la facultatea de medicina cu asa unghii oribile. - Ce crezi despre obiceiul asta al tau? L-am intrebat pe Henry. - E un tipar inradacinat. Nu ma pot abtine sa-mi rod unghiile. Probabil ca le rod in somn. Nu-mi doresc sa am asemenea unghii. Sunt respingatoare! Nu mi-ar placea sa-mi vada mainile o fata frumoasa, mi-a spus Henry. I-am spus: - Uite ce e , Henry, tu ai zece degete. Eu sunt absolute convins ca unghiile de la noua degete iti ofera suficienta hrana, asa ca poti sa-ti lasi sa creasca unghia de la ce deget vrei tu, sis a le rozi pe celelalte noua. - Asa este, a acceptat Henry. - De fapt, ai putea sa-ti lasi sa creasca unghiile de la doua degete, si celelalte opt unghii tot ti-ar oferi suficienta hrana, am adaugat. Henry a replicat: - Inteleg incotro bateti. Pana la urma, o sa-mi spuneti ca imi este suficient un singur deget si pot s alas sa creasca noua unghii. Fir-ar sa fie, m-ati prins cu logica dvs.! In scurt timp, avea unghiile crescute la toate cele zece degete. Atunci i-am spus: - Henry, tatal tau nu te mai intretine. Ai un loc de munca sic anti la pian patru ore pe zi. - Imi place muzica, insa detest pianul. Chiar imi place muzica, m-a asigurat Henry. - Mai sunt si alte instrumente in afara de pian, i-am zis. Ai douazeci si doi de ani de experienta privind cantatul la clape. - O sa-mi cumpar o orga electronica, m-a anuntat Henry. Si a reusit sac ante asa de bine la orga electronica , incat era foarte solicitat la nunti si petreceri. A continuat sac ante la org ape toata durata studiilor de drept. Tatal lui era furios pe mine! Al doilea fiu, hotarase tatal, trebuia sa se faca preot Episcopalian. Dar el se insurarse cu o evreica. Isi luase o slujba la un parc de masini uzate. Era betiv, vindea masini de mana a doua si se insurase cu o evreica! Fiica primise si ea instructiuni. Cand avea sa fie mare, trebuia sa se faca sora medicala. Dar fata fugise de acasa la saisprezece ani! Se dusese in Carolina de Nord sau de Sud si se maritase cu iubitul ei , tot adolescent. Fratele lui Henry hotarase ca, daca Henry putea sa studieze stiintele politice si dreptul, nu mai avea rost ca el si sotia lui evreica sa continue sa se urasca unul pe altul. Erau amandoi nefericiti in acea casnicie. Nu mai avea de ce sa bea. A divortat. Preotii episcopalieni nu aveau voie sa divorteze. A spus: “ NU puteti sa ma faceti preot Episcopalian – o sa ma fac vanzator de masini. Si o sa vand masini noi!” Ei bine, a reusit! In felul acesta , Henry, avocatul si fratele lui, vanzatorul de masini, prin exemplul dat, au impus o conduita pentru sora lor si pentru sotul ei in varsta de saisprezece ani. Cei doi si-au vizitat familiile si si-au spus punctual de vedere. Sotul ei avea sa mearga

la colegiu sis a ia note bune. Putea sa studieze orice voia. Iar sora lor urma sa mearga la colegiu sis a-si ia licenta; ea si sotul ei erau perfect capabili sa ia singuri decizile care ii priveau. Spune-le ca sunt mari Fiul meu, Robert, a mai facut un etaj la casa in care locuia.Cu o noapte in urma, el si sotia lui se mutasera sus. Douglas, care avea cinci ani si Becky, care avea doar doi, erau grozav de speriati ca ei ii lasau jos. Robert a venit la mine. Iar eu l-am sfatuit asa : “Patul lui Douglas este mai jos decat patul parintilor”. Robert trebuia sa-I demonstreze ca el era acum baiat mare sis a faca legatura intre faptul ca el era mare si marimea patului parintilor, care ramanea jos. Becky trebuia sa-si raporteze statutul de fetita mare la cat de mare era patul lui Douglas. Apoi i-am spus lui Robert sa se asigure ca cei doi copii stiau ca puteau sa foloseasca interfonul pentru a comunica de la parter la etaj. Si au dormit bine, desi Douglas fusese foarte agitate. Chiar ii intrebase daca putea sa doarma sus cateva nopti, mai ales la inceput. Important era sa se concentreze asupra unui lucru care scotea in evidenta eul, faptul ca patul era mare si ca el era acum baiat mare. La moda Fiica mea a venit de la scoala si mi-a zis: - Tati, toate fetele de la scoala isi rod unghiile si vreau sa fiu si eu la moda. I-am spus: - Ei bine, sigur ca trebuie sa fii la moda. Cred ca pentru fete este foarte important sa fii la moda. Ai ramas mult in urma fata de restul fetelor. Ele au avut tot timpul sa exerseze. Asa ca, dupa mine, cel mai bun mod de a le ajunge din urma este sa si grija sa-ti roi unghiile sufficient de mult, in fiecare zi. Uite, eu zic ca, daca iti rozi unghiile cate cincisprezece minute de trei ori pe zi, in fiecare zi (o sa-ti dau eu un ceas), la ore fixe, poti sa ajungi la nivelul lor. La inceput, s-a apucat de treaba asta cu tot entuziasmul. Dupa care a inceput sa intarzie si apoi sa renunte repede, pana cand, intr-o zi, mi-a zis: - Tati, o sa lansez o noua moda in scoala – unghiile lungi. Fata cel mai usor de sedus Am aici o scrisore de la o studenta care a venit la mine cand era in ultimul an de facultate. Iata ce spunea ea: “Mama a fost dominata de mama ei toata viata. Asa ca mama si-a jurat ca, atunci cand ajunge adult, daca o sa aiba un copil, sa nu-l domine. Mama mi-a fost cea mai buna amica, cea mai buna prietena, tot timpul cat am fost la scoala primara si in liceu. Dupa aceea am plecat in California, la o universitate catolica de acolo. Sunt o catolica infocata. Mama ma suna de doua ori pe saptamana, sau o sun eu de doua ori pe saptamana si ne scriem scrisori una alteia saptamanal, fiindca este cea mai buna prietena a mea.

Dar totusi ceva nu merge bine. Cand am plecat la facultate, am sarit de la 48 kg, cat cantaream de obicei, la 58 kg. In prima vara cand am venit acasa am slabit pana la 37 kg. Dupa care , cand am venit iar la facultate, am ajuns din nou la 58 de kg. In vara urmatoare, am slabit iar pana la 37 kg. Acelasi lucru s-a intamplat si in vara urmatoare. Acum se apropie Pastele si anul acesta termin facultatea si vreau sa-mi petrec verile in Phoenix. Si nu support sa fiu asa de grasa. Mananc non-stop tot felul de alimente nesanatoase, nu ma pot controla. M-ati putea ajuta? Am adus-o in stare de transa si am vorbit despre greutatea ei. Si atunci am aflat: generatia mai in varsta nu poate sa fie prietena cu o eleva de gradinita, o eleva de scoala primara. I-am spus ca mama ei nu era o prietena adevarata. Daca ar fi avut un iubit si ii facea confidente numai mamei. Daca ar fi avut un iubit, ar fi renuntat la el, fiindca o face sa se simta ciudat. Nu era capabila sa descrie acele senzatii. I-am spus atunci cand era in stare de transa ca trebuie sa cunoasca anumite lucruri, ca putea sa ma asculte cu subconstientul . Apoi o sa lucrez cu ea ca sa poata asculta cu mintea constienta . In stare de transa usoara, i-am explicat cum o mama nu poate sa fie prietena cea mai buna a fiicei ei si ca , dimpotriva, mama o domina intr-un mod invers celui in care fusese ea dominate. I-am spus ca trebuia sa se gandeasca temeinic la asta, pana intelegea. I-am spus ca de problema greutatii corporale o san e ocupam mai tarziu. Vara, s-a intors in Phoenix si a slabit doar pana la 51 de kg. Dupa care mi-a spus: - Aveti dreptate, mama chiar ma domina intr-un mod invers celui in care a dominat-o mama ei. Bunica locuieste cu noi si ii domina sip e mama sip e tata. Iar tata e betiv, mama ma domina, iar eu vreau sa fiu o fata normala. Stiu ca am sentimente caudate, pe care nu le inteleg. I-am spus: - Esti o catolica infocata, esti foarte evlavioasa, dar esti fata cel mai usor de sedus din Statele Unite. Parea ingrozita. Mi-a spus: - Nimeni nu are cum sa ma seduca. I-am zis: - O sa-ti explic cat de usor poti fi sedusa. Iar tu o sa te gandesti bine la asta. Daca as fi un tanar care vrea sa te seduca, ti-as da o intalnire , te-as scoate la cina si la un film si ti-ai petrece timpul intr-un mod foarte placut. La a doua intalnire, ti-as spune ca eu cred ca esti foarte frumoasa si ca ma simt foarte atras de tine. Iar in restul intalnirii as fi absolute neprihanit. As avea grija sa te simti bine. La a treia intalnire, tias spune ca mi-ar placea sa te seduc, dar stiu ca nu esti genul de fata care poate fi sedusa. “Hai sa nu mai vorbim despre asta sis a ne distram”.Dar ti-as face urmatoarea recomandare: “Nu-mi da opt intalniri. O sa fii in perfecta siguranta la primele sapte intalniri. Dar sa nu-mi dai intalnire a opta oara.” Atunci vei fi in siguranta sa-mi dai a patra intalnire, a cincea intalnire. La a saptea intalnire, hormonii tai isi vor face de cap. Te-as saruta de noapte bun ape frunte. As astepta o saptamana , dupa care ti-as da telefon pentru a opta intalnire. Stii c ear urma sa se intample.

A fot de accord in legatura cu c ear fi urmat sa se intample. I-am spus: - Asa, cat despre greutatea ta corporala, ai avut un tipar gresit, care a durat 4 ani. Nu poti iesi din el dintr-o data. Prin urmare, pana la Craciun vreau sa-mi dai o poza din fata si in oglinda cu tine in costum de baie. Si vreau sa mi-o aduci personal, in ziua de Craciun. A venit cu fotografiile. Era deprimata, nefericita. - Aveam 57 kg cand am facut poza asta. Si ma uram. I-am spus: - Vad ca ai multa grasime pe tine. Nu vreau sa pastrez pozele astea. Poti sa le iei inapoi. - Nici eu nu le vreau, mi-a zis. O sa le rup in bucati. Peste un an cantarea intre 45 si 48 kg si avea un iubit stabil. Si mi-a zis: - Mainile I se opresc pe genunchii mei – si I se opresc pe umerii mei. Acum stiu ce e cu acele senzatii ciudate. Si nu am de gand sa mai predau inca un an la scoala catolica. O sa-mi gasesc un post la scoala publica. Asa ca anul acesta, in septembrie, a inceput sa predea la o scoala publica. Si era o fata foarte frumoasa. Mergeti pe jos doi kilometri Un politist pensionat pe caz de boala mi-a spus: - Sufar de emfizen, hipertensiune arteriala si, dupa cum vedeti , sunt supraponderal. Beau prea mult. Mananc prea mult. Vreau sa muncesc , dar nu mai pot din cauza emfizemului si a hipertensiunii. As vrea sa mai reduce din tigari. Mi-ar placea sa ma las de tot de fumat. As vrea sa nu mai beau 200 ml de whisky pe zi si sa mananc rational. - Sunteti casatorit? L-am intrebat. - Nu , sunt celibatar, mi-a raspuns. De obicei, imi fac singur de mancare, dar imediat dupa colt e un restaurant mic, convenabil, la care ma duc des. - Asadar, aveti imediat dupa colt un mic restaurant la care puteti sa luati cina. Tigarile de unde vi le cumparati? Cumpara cate doua cartuse o data. I-am spus: - Cu alte cuvinte, dvs. cumparati tigari nu pentru azi, ci pentru viitor. Ati spus ca va gatiti singur, unde va faceti cumparaturile? - Din fericire, exista o mica bacanie chiar la colt. De acolo imi cumpar alimente si tigari. - De unde cumparati alcoolul? - Din fericire, am un magazin de bauturi chiar langa bacanie. - Deci exista un restaurant convenabil chiar dupa colt, o bacanie convenabila chiar dupa colt, un magazin de bauturi convenabil chiar dupa colt. Si vreti sa faceti jogging, dar stiti ca nu puteti sa alergati. Ei bine, problema dvs. este cat se poate de simpla. Vreti sa faceti jogging si nu puteti sa alergati. Dar puteti sa mergeti la pas. In regula, cumparati-va un singur pachet de tigari. Mergeti in partea cealalta a orasului ca sa va cumparati acest pachet. Asa, veti incepe sa va recapatati forma fizica. Cat despre

alimente, nu va mai faceti cumparaturile la bacania convenabila de la colt. Duceti-va la o bacanie aflata la un kilometru si jumate distanta si cumparati doar cat gatiti o data. Asta inseamna sa faceti trei plimbari pe zi. Cat despre bautura, puteti sa beti cat poftiti. Primul pahar, beti-l la un bar aflat la cel putin un kilometru distanta. Daca mai vreti sa beti ceva, gasiti alt bar aflat la cel putin un kilometru distanta. Daca tot mai vreti sa beti, gasiti alt bar aflat la un kilometru distanta. S-a uitat la mine de-a dreptul furios. Mi-a aruncat vorbe urate. A plecat plin de nervi. Cam peste o luna, a venit la mine un alt pacient. Mi-a spus: - M-a trimis la dvs. un politist care s-a pensionat. Mi-a zis ca sunteti singurul psihiatru care stie ce face. Politistul n-a mai putut sa cumpere un cartus de tigari dupa ce a fost la mine! Acum stia ca mersul la bacanie era un act constient. Tinea lucrurile sub control. Eu nu lam privat de mancare. Nu l-a privat de tutun. NU l-am privat de alcool. Eu doar i-am oferit prilejul de a merge pe jos. Boabe suieratoare Intr-o zi, o studenta a tras un vant zgomotos in sala de curs, in timp ce scria la tabla. S-a rasucit pe calcaie si a iesit in fuga, s-a dus in apartamentul in care locuia, a tras jaluzelele, si-a comandat alimente la telefon si s-a dus sa le ia dupa ce s-a innoptat bine. Iar eu am primit o scrisoare de la ea in care spunea: “Vreti sa ma acceptati ca pacienta?” Am observat adresa din Phoenix pe care si-o dadea si i-am trimis raspuns: “Da, vreau.” Mi-a scris din nou: “Sunteti sigur ca vreti sa va fiu pacienta?” M-a mirat – dar iam trimis raspuns: “Da, chiar vreau.” I-au trebuit cam trei luni, dar pana la urma mi-a scris si mi-a spus: “As dori sa ma programati dupa ce se innopteaza. Si nu vreau sa ma vada nimeni. Va rog , sa nu fie nimeni pe acolo cand vin la dvs..” I-am facut programare pentru zece si jumatate si atunci mi-a povestit despre episodul de flatulenta zgomotoasa si despre cum fugise din clasa si se inchisese in casa. Mi-a spus ca se convertise la catolicism. Catolicii convertiti sunt intotdeauna foarte credinciosi; asa ca am intrebat-o: - Esti cu adevarat o buna catolica? Iar ea m-a asigurat ca este. Si am stat cu ea doua ceasuri, punandu-I intrebari despre cat de buna catolica este. La urmatoarea sedinta, i-am zis: - Spui ca esti o buna catolica. Daca-i asa, atunci de ce il ofensezi pe Dumnezeu; de ii iei numele in desert? Fiindca asta faci. Ar trebui sa-ti fie rusine – iei numele Domnului in desert si mai zici ca esti o buna catolica! A incercat sa se apre. I-am zis: - Pot sa-ti dovedesc ca nu-l respecti pe Dumnezeu.

Mi-am scos cartea de anatomie, un atlas, cu ilustratii despre intregul corp omenesc. I-am aratat o sectiune transversala a rectului si a sfincterului anal. I-am spus: - Omul se pricepe foarte bines a construiasca lucruri. Dar poti sa-ti inchipui un om sufficient de priceput sa construiasca o supapa care contine materie solida, materie lichida si aer – dar emite in jos numai aerul? I-am zis: - Dumnezeu a facut asta. De ce nu-l respecti pe Dumnezeu? Apoi am adaugat: - Vreau sa faci dovada faptului ca-l respecti pe Dumnezeu sincer, cu toata convingerea. Vreau sa faci o mancare de fasole. Marinarii o numesc boabe suieratoare. Condimenteaz-o cu ceapa si usturoi. Apoi scoate-ti de pe tine toate hainele , danseaza si topaie prin tot apartamentul si emite vanturi sonore, usoare, puternice, slabe…si bucura-te de lucrarea lui Dumnezeu. A facut ce i-am spus eu. Peste un an , era maritata si i-am facut o vizita la domiciliu ca sa vad ce face. Avea un copilasi, cand eram acolo, mi-a spus: - E timpul sa hranesc bebelusul. Si-a descheiat bluza, si-a scos sanul si i-a dat pruncului sa suga, continuand sa stea de vorba cu mine, foarte degajata. O schimbare completa a sistemului de referinta. Fata de scortisoara O femeie pe care o tratasem impotriva durerii a venit din nou la cabinet. Mi-a spus: - De data asta, am venit pentru altcineva. E vorba de fiica mea. Are opt ani. O uraste pe sora ei; ma uraste pe mine; il uraste pe tatal ei; ii uraste pe invatatoare si pe colegii ei de scoala; ii uraste pe postas, pe laptar, pe omul de la benzinarie – pur si simplu uraste pe toata lumea. Se uraste sip e ea. De multa vreme tot incerc s-o conving sa mearga la vara in Kansas , la bunici. Ii uraste, cu toate ca nu-I cunoaste. - De unde provine toata ura asta? Am intrebat-o. - Are fata plina de pistrui. Copiii de la scoala au poreclit-o Pistruiata si uraste grozav pistruii astia. - Unde e fata? - E afara, in masina, nu vrea sa intre. Va uraste pe dvs. fiindca are pistrui. - Mergeti si aduceti fata incoace, chiar cu forta. Aduceti-o aici, in camera asta. Eu m-am asezat la birou in camera alaturata. N-a fost nevoie ca mama sa foloseasca forta. Fata a intrat si a ramas in prag, cu pumnii inclestati, cu maxilarul impins in afara, aruncandu-mi o privire feroce, gata de lupta. Cum statea acolo, m-am uitat la ea si i-am spus: - Esti o hoata! Furi! Mi-a zis ca nu e hoata si ca nu fura. Putea sa se bat ape tema asta. - O, bad a, esti hoata! Furi lucruri. Si eu stiu ce ai furat. Am si dovezi ca ai furat. - Nu aveti nici o dovada. Eu nu am furat niciodata nimic, a protestat ea.

- Stiu si unde erai cand ai furat ce ai furat, i-am zis. Fata era furioasa rau pe mine. I-am zis: - O sa-ti spun unde erai si ce ai furat. Erai in bucatarie, asezai masa. Stateai la masa din bucatarie. Te-ai intins spre borcanul cu prajiturele, in care erau fursecuri cu scortisoara, chec cu scortisoara, cornulete cu scortisoara – si ai varsat pe tine un pic de scortisoara – esti o Fata de Scortisoara. Asta se intampla acum doi ani. Ce a facut ea a fost sa reactioneze emotional si favorabil, la pistrui. Se afla in cadrul mental de a reactiona favorabil fiindca ii intensificasem intentionat ostilitatea si furia, apoi ii facusem in minte, efectiv un vid. Pentru ca i-am spus ca stiu unde se afla cand a furat, steam si ce furase. Si aveam dovezi. Prin urmare , se simtise usurata de acuzatia ca e hoata cand intelesese ca nu era intemeiata. Eu glumisem cu ea, iar situatia devenise una amuzanta. Ei ii placeau cornuletele cu scortisoara, sau checul , sau fursecurile, si ii botezasem altfel pistruii. Terapia o facusera emotiile ei, modul ei de gandire, reactiile ei. Chiar daca ea nu stia lucrul acesta. Psoriazis O tanara mi-a spus: - De luni de zile incerc sa-mi fac curaj sa vin la dvs. Dupa cum observati, am guler inalt si maneci lungi, desi e vara. Azi-noapte insa, cand am vazut cata matreata era pe covor si azi-dimineata , cata matreata era in pat, m-am gandit : trebuie neaparat sa ma vada un psihiatru. Am psoriasis, nu are cum sa-mi faca ceva mai rau. -Deci credeti ca aveti psoriasis, i-am zis eu. - N-as suporta sa-mi scot hainele. V-ati uita la corpul meu, la brate, la gat. S-ar putea sa las matreata peste tot. - Haideti sa ma uit la psoriazis. N-o sa mor din asta si nici dvs. nu muriti. Mi-a aratat. M-am uitat cu atentie, apoi i-am zis: - Nu aveti decat mai putin o treime din psoriazisul pe care credeti ca-l aveti. Mi-a raspuns: - Am venit la dvs. pentru ca sunteti medic. Iar dvs. imi spuneti ca am mai putin de o treime din tot psoriazisul ala, cand eu vad cat de mult am, iar dvs. il reduceti la o treime. I-am zis: - Asa este. Aveti multe emotii. Aveti un pic de psoriazis si multe emotii. Sunteti vie, aveti emotii, un pic de psoriazis si multe emotii. O multime de emotii pe brate, pe corp, dar dvs. le numiti “psoriazis”. Prin urmare nu puteti sa aveti decat o treime din cat credeti ca aveti. - Cat va datorez? M-a intrebat. I-am spus cat. - O sa va scriu un cec, dar nu mai vin la dvs, mi-a zis. Peste doua saptamani, m-a sunat si m-a intrebat: - Puteti sa-mi faceti o programare?

- Da. - Vreau sa-mi cer scuze. Vreau sa vin din nou la consultatie. - Nu aveti de ce sa va cereti scuze, pentru ca eu v-am pus diagnosticul correct si nu vreau sa mi se ceara scuze. Mi-a zis: - Presupun ca aveti dreptate. N-ar trebui sa-mi cer scuze. Ar trebui sa va fiu recunoscatoare ca ati pus diagnosticul correct. Nu mai am matreata si uitati-va la bratele mele. Mai am cate un petic pe ici, pe colo, dar atat. La fel si pe restul corpului. Am fost furioasa pe dvs. doua saptamani incheiate. Pleosc, pleosc, pleosc O fata de cincisprezece ani isi sugea tot timpul degetul mare. Parintii m-au sunat si au inceput sa planga si sa se tanguie. Mi-au spus ca fata ii necajea cat era ziua de lunga sugandu-si degetul. Isi sugea degetul cat timp mergea cu autobuzul scolii, iar soferul se considera jignit. La fel si ceilalti copii. Profesorii se plangeau de ea ca isi suge degetul. I-au spus fetei ca or s-o aduca la mine. Fata a intrat in cabinet sugandu-si zgomotos degetul, cu obraznicie. Parintii erau in camera alaturata si nu auzeau ce-I spun. - Vreau sa iti spun ca esti foarte proasta ca-ti sugi degetul, i-am zis. - Vorbiti ca parintii mei. - Nu, vorbesc inteligent. Accepti faptul ca parintii tai se simt usor stingheriti, ca soferul de pe autobuz se simte usor stingherit. Te afisezi in toata scoala cu obiceiul de a-ti suge degetul. Cate mii de copii sunt in scoala? Tu te afisezi in fata tuturor. Daca nu ai fi proasta, daca ai fi inteligenta, ti-ai suge degetul intr-un fel care sal scoata din pepeni pe tatal tau. Am afalat de la tatal tau si de la mama ta ca dupa cina aveti un program fix. Tatal tau citeste ziarul Se aseaza si il citeste, de la cap la coada. I-am facut pe parintii tai sami promita ca or sa-si tina gura referitor la obiceiul tau de a-ti suge degetul. N-ar sa scoata o vorba despre asta. Asa ca te rog sa iei un ceas. Diseara, dup ace mancati, aseaza-te langa tatal tau si suge-ti degetul cu plescaieli prêt de douazeci de minute, iar pe mama , care e o persoana foarte tipicara, las-o sa spele vasele. I place sa coasa cuverturi din petice. Dup ace spala vasele, intotdeuna se aseaza si lucreaza la cuvertura. Dupa cele douazeci de minute de stat langa tatal tau, aseaza-te langa mama. Stai cu ochii pe ceas si suge-ti degetul – cu simt de raspundere, pleosc, pleosc, pleosc. I-am pus pe parintii tai sa-mi promita ca n-or sa-ti spuna nimic ca-ti sugi degetul. Asa ca poti sa te joci in voie cu sentimentele lor. Pentru ca ei nu au ce sa faca. Cat despre soferul de pe autobuz – va vedeti doar de doua ori pe zi. Pe copiii de la scoala ii vezi zilnic. Nu ii vezi nici pe sofer, nici pe copiii de la scoala sambata si duminica. Asa ca trebuie sa te afisezi. De obicei, orice fata de scoala nu poate sa sufere un anumit baiat sau o fata anume. Asa ca foloseste-te de faptul ca sugi degetul. De cate ori se uita la tine baiatul acela sau fata aceea, baga-ti degetul in gura. Si suge-l pe bune. Nu exista elev care sa nu aiba un professor pe care nu-l suporta. Nu trebuie sa-ti sugi

degetul fara rost in fata celorlalti profesori. Cand il vezi pe profesorul respective, vara-ti degetul in gura si suge-l cu plescaieli. In mai putin de o lina, a descoperit ca erau si alte lucruri de facut. Eu transformasem suptul degetului intr-o obligatie, iar ea nu voi sa fie obligate sa faca un anumit lucru. Cum e sa ai sase ani Saptamana trecuta am primit o scrisoare de la nora mea, in care imi scria ca fiica ei implinise 6 ani. A doua zi, fetita a facut ceva pentru care mama a mustrat-o. Fetita i-a spus mamei: - E grozav sa ai 6 ani. Eu am doar o zi de experienta. In vis Noaptea, cand mergi la culcare, te culci ca sa dormi, poate si ca sa visezi. Iar in vis nu intelectualizezi, ci experimentezi. Nu am vrut sa-I dau bomboane fiului meu Lance. I-am spus ca mancase destule. A doua zi, cand s-a trezit, era foarte fericit. - Am mancat toata punga, mi-a zis el. Cand i-am aratat ca mai erau bomboane in punga, a crezut ca ma Dusesem si cumparasem altele, fiindca el stia ca le mancase pe toate. Si chiar le mancase – in vis. Alta data, Bert il necajise pe Lance, iar Lance voia sa-l pedepsesc pe Bert. Am refuzat. A doua zi dimineata, Lance mi-a zis: - Ma bucur ca l-ai altoit pe Bert – dar nu trebuia sa folosesti o bata de baseball asa de mare. El stia ca deja il pedepsim pe Bert cu asprime. Isi transformase sentimental de vinovatie, pentru ca isi dorise ca tata sa-l pedepseasca pe Bert, intr-o clinica la adresa asprimii pedepsei mele. Era clar ca se intamplase ceva cu el. Multi subiecti, care au tendinta de a intelectualiza in loc sa intre in transa, noaptea, cand se gandesc la alte chestiuni, viseaza ca sunt in trans. Si, in acea stare de transa din vis, ei vor face anumite lucruri. A doua zi vin la tine si iti spun: “Am visat o rezolvare a problemei.” Terapia este in principal o motivare a subconstientului pentru asi folosi toate cunostintele , care sunt multe si diverse. Inotul Sa inveti din experienta este mult mai educativ decat sa inveti in mod constient. Poti sa inveti toate miscarile de inot stand pe burta pe scaunul de la pian. Poti sa stabilesti ritmurile, respiratia, miscarea capului, miscarile bratelor, miscarile picioarelor si as mai departe. Cand intri in apa, stii doar sa inoti caineste. Trebuie sa inveti sa inoti in apa. Dup ace inveti asta, ai mai invatat ceva. Sa inveti din experienta este lucrul cel mai important. Cu totii am invatat in perioada de scolarizare ca trebuie sa invatam constient. Ai facut lucrurile in mod inconstient, in raport cu apa. Ai invatat sa-ti rotesti capul, sa vaslesti cu mainile si sa dai

picioare intr-un anumit ritm – in raport cu apa. Cei care nu sunteti inotatori nu stiti, nu puteti sa-mi descrieti ce simti cand ai picioarele in apa, cum simti apa pe maini, cum te absoarbe apa cand iti rasucesti corpul la dreapta si la stanga in craulul australian, de pilda. Cand inoti pe spate, stii toate astea. Cata atentie acorzi jetului de apa de sub spinarea ta cand inoti inapoi? Daca inoti in pielea goala, o sa descoperi cat de mult te ingreuneaza costumul de baie. Apa aluneca pe pielea ta mult mai usor atunci cand esti gol. Iar costumul de inot este in mod cert un handicap. Nu ma preocupa cat invata oricare dintre voi despre hipnoza aici, in aceatsa camera, fiindca stiti cu totii., din cand in cand – in perioada cand nu sunteti nici aici, nici acolo, cand nici nu dormiti, nici nu sunteti treji – ca invatati foarte mult, in aceasta stare hipnagogica, despre hipnoza. Obisnuiam sa ma trezesc dimineata sis a cobor din pat imediat ce deschideam ochii, pe cand sotiei mele ii placea sa mai stea cincisprezece sau douazeci de minute sis a se trezeasca incetul cu incetul. Reverva mea de sange imi urca instantaneu in cap. Rezerva ei circula foarte incet. Fiecare dintre noi are un tipar individual, numai al lui. De cate ori nevoie sa intri in transa, poate de douasprezece ori, pana cand nu te mai intereseaza sa urmaresti tu insuti aceasta experienta? Ati inotat vreodata in lacul Great Salt? Arata ca apa si simti ca pea pa. Eu am stiut dinainte ca nu pot inota in el. Ma intrebam ce s-ar intampla daca as incerca sa inot. Intelegem cat se poate de bine ca lacul era suprasaturat cu apa sarata. Insa trebuia sa traiesc experienta de a incerca sa inot ca sa-mi dau seam ace s-ar ointampla unui inaotator care ar incerca sa inoate acolo. Majoritatea subievtilor hipnotici vor sa inteleaga in timp ce traiesc experienta. Lasati experienta deoparte. Pur si simplu, lasati lucrurile sa se intample. Gusta un pic Fiul meu, Bert, ar fi putut sa ajunga un psihanalist foarte bun, dar a ales sa se faca fermier. Are sase baieti si o fata. Se temea ca ei sa nu se apuce de tutun, alcool, droguri si asa mai departe. Prin urmare, chiar de la inceput, le arata lucruri inofesnsive, dar care pareau interesante, de pilda vaselina. Atunci cand copiii incepeau sa-I puna intrebari, el le zicea: - De ce nu gusti un pic ? Sau lua o sticla draguta: - De ce n-o mirosi? Si nu e deloc placut sa mirosi ammoniac! Absolut toti copiii au invatat sa aiba foarte multa grija ce pun in gura. A fost o modalitate buna de a le face educatie. Despre moarte si ce inseamna sa mori [ Pentru a raspunde unui student care si-a exprimat ingrijorarea ca Erickson era pe moarte] Cred ca este prematur. Nu am de gand sa mor . De fapt, va fi ultimul lucru pe care o sa-l fac!

Mama a trait pana la nouazeci si patru de ani; bunica si strabunica au trait nouazeci si trei sau peste. Tata a murit la nouazeci si sapte de ani si jumatate Tata planta pomi fructiferi si se intreba daca mai apuca sa mai manance din roadele lor. Si avea 96 sau 97 de ani cand facea asta. Psihoterapeutii au o idée gresita despre boala, handicap si moarte. Se pun in practica tot soiul de aiureli pentru a ajuta familiile sa treaca peste perioada de doliu. Eu cred ca fiecare om trebuie sa stie ca ziua in care te nasti este ziua in care incepi sa mori. Unii sunt mai practice decat altii si nu pierd timpul cu moartea, pe cand altii asteapta vreme indelungata. Tata a avut un atac coronarian grav la optzeci de ani. Era inconstient cand l-au adus la spital. Sora mea a mers cu el; medical i-a spus surorii mele: - Nu va faceti prea multe sperante. Tatal dvs. este batran. A muncit din greu toata viata si a suferit un atac coronarian extreme de grav. Iar sora mea a zis: - I-am ras in nas doctorului, si i-am zis : “Nu-l cunoasteti pe tata! Cand tata si-a recapatat cunostinta , medical era de fata. Tata a intrebat: - Ce s-a intamplat? Doctorul i-a raspuns: - Nu va faceti griji, domnule Erickson, ati avut un atac coronarian grav, dar in doua sau trei luni o sa fiti din nou acasa. Tata i-a zis, furios: - Doua sau trei luni, pe dracu’ ! Vreti sa spuneti ca trebuie sa irosesc o saptamana intreaga! Peste o sptamana era acasa. La optzeci si cinci de ani, a facut din nou o criza cardiaca, asemanatoare cu prima. A dat peste acelasi doctor. Tata si-a recapatat cunostinta si a intrebat: - Ce s-a intamplat? - Acelasi lucru, i-a raspuns doctorul. - Inca o saptamana pierduta, a oftat tata. A trecut printr-o operatie abdominabila serioasa, in care i-au extirpat 2,75 m de intestine. Cand si-a revenit din anestezie, a intrebat-o pe asistenta: - Ce s-a intamplat? I-a spus, iar tata a oftat si a zis: - In loc de o saptamana , acum or sa fie 10 zile. Al treilea infarct s-a intamplat la 89 de ani. Si-a recpatat cunostinta si a spus: - Acelasi lucru, doctore? - Da, a raspuns medicul. Tata i-a spus: - Vad ca am prostul obicei de a sta de pomana cate o saptamana. La 93 de ani, a facut al patrulea infarct. Cand si-a recpatat cunostinta , a spus: - Doctore, serios, am crezutr ca la al patrulea ma duc. Incep sa-mi pierd increderea in al cincilea.

La 97 si jumatate, planuise impreuna cu doua dintre surorile mele o iesire la sfarsit de saptamana in veche colectivitate de fermieri. Toti de-o seama cu el murisera, plus o parte din copii lor. Stabilisera pe cine sa viziteze, la ce motel sa stea, la ce restaurante s manance. Au iesit din casa si s-au indreptat spre masina. Cand au ajuns la masina, tata a spus: - O, mi-am uitat palaria. S-a dus fuga dupa palarie. Surorile mele l-au asteptat o vreme, dupa care s-au uitat una la alta linistite si au spus: - S-a sfarsit. Au intrat in casa. Tata zacea pe podea, rapus de o hemoragie cerebrala masiva. Mama a cazut si si-a fracturat soldul la 93 de ani. A spus: - E ridicol pentru o femeie de varsta mea sa faca una ca asta. O sa ma fac bine. Si s-a facut. Un an mai tarziu, cand a cazut si si-a fracturat si celalalt sold, a spus: - N-a fost deloc usor sa ma inzdravenesc atunci cand mi-am fracturat soldul prima data. De data asta, nu cred ca ma vindec, dar nimeni n-o sa spuna ca n-am incercat. Eu am stiut si vazandu-mi expresia intiparita pe chip si ceilalti membri ai familiei au stiut ca din aceasta a doua cazatura avea sa I se traga moartea. A murit de pneumonie congestive, “prietena batranelor”. Citatul preferat al mamei era: “In fiecare viata si ploaia-i harazita.Sunt zile care scris e sa fie mohorate.” Din poemul The Rainy Day (Zi cu ploaie) al lui Longfellow. Tata si mama s-au bucurat de viata din plin, tot timpul. Incerc sa-mi conving pacientii: “Bucurati-va de viata, si bucurati-va de ea din plin.” Cu cat pui mai multa veselie in viata ta, cu atat iti va fi mai bine. Nu stiu de unde i-a venit acelui student idea ca o s mor. O sa aman chestia asta. Vreau o pereche Cand tata a fugit de acasa la 16 ani, a infipt in perna un billet, s-a dus la gara, a trantit pe tejghea maruntisul pe care il stransese si a zis: “Vreau un billet de toti banii astia.” A ajuns in Beaver Dam, Wisconsin, o localitate rurala. Merge ape strada si se uita la fermierii de acolo, cum unii manau caii, altii aveau care trase de boi. S-a dus la un barbat cu parul carunt, care mana un car cu boi si l-a intrebat: - Nu aveti nevoie de un baiat istet care sa va ajute la ferma? Baiatul i-a spus ca il cheama Charlie Roberts. I-a zis ca nu avea familie, nu avea bani, nu avea nimic si pana la urma fermierul i-a spus: - Urca in car. O sa mergi cu mine, sa lucrezi la ferma. In drum spre casa, fermierul a oprit carul si i-a zis: - Asteapta-ma in car. Trebuie sa ma vad cu ginerele meu. O fata intr-o rochie inflorata il privea, furisata pe dupa un artar si Charlie a intrebat-o:

- A cui fata esti? - A lu’ tata, i-a raspuns fata, linistita. - De acum esti a mea, a anuntat-o el. Peste sapte ani cand tata a cerut-o in casatorie in mod oficial, mama a varat mana in buzunaras si i-a intins o manusa mica, fiindca in acea comunitate rurala, daca refuzai o cerere in casatorie, se spunea ca “ii dai omului manusa”. Tata a iesit din casa furios. N-a inchis ochii toata noaptea, iar dimineata s-a dus la mama si i-a zis: - Nu ti-am cerut o manusa, vreau o pereche. Manusa era impletita din lana pe care mama o spalase , daracise si o torsese. Ea impletise acea manusa pe cand avea 17 ani, iar cererea in casatorie se intamplase la 20. Tata o cunostea pe mama. Mama il cunostea pe tata. Iar eu am predate la acea scoala la tara unde invatase mama. Pareri diferite La scurt timp dup ace ne-am casatorit, mireasa mea a intrebat-o pe mama: - Cand dumneata si tata aveti pareri diferite ce se intampla? Mama i-a raspuns: - Eu spun pe fat ace gandesc, dupa care tac. Atunci sotia mea a iesit in curte si l-a intrebat pe tata: - Cum ati procedat cand dumneata si mama nu cadeati de accord? - Eu spuneam ce aveam de spus, dupa care taceam, i-a spus tata. Betty a insistat: - Si mai departe ce se intampla? - Unul sau altul facea asa cum considera. Si lucrurile au mers de fiecare data in felul asta. Cum s-a intretinut singura in colegiu Kristi mi-a spus: - Dumneata ai muncit sit e-ai intretinut singur la medicina. Sigur, aveai o infirmitate, asa ca nu ti-a fost usor. Eu sunt mai tanara decat erai dumneata atunci, si vreau sa ma intretin singura in colegiu. - Bine, copila, i-am zis. - Acum, intrebarea este cat te gandesti sa-mi iei pe chirie si mancare? Era o intrebare serioasa. - Suma medie pentru casa si masa este de douazeci si cinci de dolari pe saptamana, dar n-o sa ai privilegiul sa speli vasele, sa dai cu aspiratorul, sa faci paturile , sa folosesti telefonul, sa dai iama in frigider. - Asta mai inseamna pe putin zece dolari. Ei bine, trebuie sa merg in centru sa-mi caut o slujba. - Ai nevoie de o recomandare?

- Ma recomanda numarul de la asigurari sociale si diploma de absolvire a liceului, mi-a zis ea. Vreo opt luni de zile nu am stiut unde munceste. S-a dus la Spitalul Bunului Samaritean, le-a spus ca i-ar placea sa lucreze la registratura, iar cei de acolo s-au uitat la fata aceea de patruzeci si cinci de kilograme si i-au explicat: - Trebuie sa cunosti terminologia medicala, termini din psihologie, din psihiatrie. - Da, stiu, le-a zis ea. Tocmai de aceea, m-am dus la biblioteca si am citit Dictionarul Medical Dorland si Dictionarul Medical Stedman si Dictionarul de Psihologie Warren. Asa ca au acceptat-o de proba, dupa care au angajt-o. Dupa un an, adolescenta din ea s-a revoltat si a hotarat sa plece in Michigan. Fratele ei a intrebat-o daca avea nevoie de bani , iar ea i-a raspuns: - Nu. La fel a intrebat-o si mama si apoi si eu. Am primit toti acelasi raspuns: - Nu. Asa ca in ianuarie si-a impachetat hainele de iarna din Phoenix, s-a urcat in trenul de Michigan, iar acolo erau minus unsprezece grade cand a ajuns. I-au trebut 3 zile ca sa se inscrie si sa gaseasca de lucru la decanat. Decanul s-a uitat pe orarul ei a vazut ca se inscrisese la 19 cursuri. Studentii care munceau nu aveau voie sa urmeze decat 16 cursuri. Kristi i-a spus: - Lucrez in biroul dvs. asa ca aveti ocazia sa ma tineti sub observatie, sa ma urmariti cum lucrez si ce note iau si veti proceda in consecinta. - Ai dreptate, asa o sa fac, a acceptat decanul. Prin urmare, Kristi a urmat 19 cursuri. Numai ca ea nu i-a spus decanului un lucru. Pentru ea era esential sa lucreze la decanat. Acolo se tineau cartelele de camin ale studentilor. A pus ochii pe doi batranei care aveau un fiu insurat si o fiica maritata si i-a convins ca era bines a aiba o tanara in casa. O data pe saptamana fiul cel insurat ii scoatea pe bunicul si bunica sa ia cina in oras. Si inca o dat pe sptamana fiica ii scotea in oras pe bunicul sip e bunica. Kristi le-a intrat sub piele, ii ajuta mult la pregatirea mesei si la curatenie si statea acolo pe gratis, casa si masa, plus ca fiul si fiica o plateau sa le supravegheze copiii. De ce era important sa lucreze la decanat, unde se tineau cartelele? Ca sa nu se descopere ca nu statea la camin. N-a spus nimanui, doar noua si catorva prieteni de incredere, ca lucra in subsolul unui magazin cu marfuri la pret redus. Caramida lui Pearson Robert Pearson, un psihiatru din Michigan, era medic de familie. Era singurul doctor pe o raza de 95 de kilometric. Cel mai apropiat spital se afla la 95 km. Si-a trimis familia in vizita la rude, fiindca venise un zidar ca sa-I dea jos un horn de pe casa in care locuia. Zidarul nu stia ca Pearson e acasa, asa ca scotea caramizile si le arunca pe jos. Bob tocmai iesea din casa, nepasator, cand a cazut o caramida de sus. L-a lovit in frunte si i-a fracturat craniul.

Bob a dat sa se prabuseasca in ghenunchi, apoi si-a venit in fire si si-a zis: “Ce bine era daca il aveam pe Erickson aici!, Dar, fir-ar sa fie, el e in Arizona. As face bines a preiau controlul.” Asa ca si-a administrat un anestezic local. S-a urcat in masina si a condus 95 de km pana la spital, apoi a trecut prin formalitatile de internare. Dupa aceea a chemat un neurochirurg si i-a spus: - N-am nevoie de anestezie. Neurochirurgul a insistat, in mod politicos, sa accepte sa I se faca anestezie. Iar Bob i-a spus anestezistului: - Sa pui pe hartie tot ce se spune cat sunt sub anestezie. Dupa operatie, Bob si-a recapatat cunostinta rapid si i-a spus anestezistului: - Chirurgul a spus asta, asta si asta. Isi amintea absolute tot ce se vorbise, iar chirurgul s-a ingrozit cand a aflat ca Bob il auzise discutand daca sa-I puna sau nu o tija de argint. Apoi Bob i-a zis chirurgului: - Miercurea viitoare [asta se intampla intr-o joi] trebuie sa fiu in San Francisco sa prezint o lucrare la congresul anual. - O sa fii norocos daca azi intr-o luna esti in papuci de casa si in halat de baie, a replicat chirurgul. Dar Bob a continuat: - As vrea sa ajung la o intelegere cu dvs. Marti, veniti si imi faceti un examen fizic complet. Daca nu descoperiti nimic in neregula, ma duc la San Francisco. Daca descoperiti ca ceva nu este in regula, raman in spital. Bob mi-a zis ca respectivul chirurg s-a dat peste cap ca sa-I gaseasca ceva la examenul fizic, dar pana la urma n-a avut incotro si l-a externat. In San Francisco, l-am vazut pe Bob cu un bandaj pe frunte. Si-a dat jos bandajul si m-a intrebat: - Ce zici de asta? - Cum te-ai zagariat? I-am zis. Avea o cicatrice la linia fruntii. - Mi-am fracturat craniul, mi-a raspuns Bob si mi-a povestit toata intamplarea. Bataturi Un muncitor in constructii a cazut in gol 40 de etaje si a paralizat complet, doar ca isi putea folosi bratele. Nu se mai putea face nimic. Avea sa ramana asa toata viata. Voia sa stie ce s faca in situatia lui chinuitoare. I-am spus: -Nu puteti sa faceti prea multe. Puteti sa dezvoltati bataturi la nervii durerosi. In felul asta, nu veti mai simti durerea asa rau. Viata dvs. o sa fie foarte plictisitoare, asa ca rugati-va prietenii sa va aduca tot felul de caricature, carti cu benzi desenate, iar asistenta o sa va dea lipici si foarfeci. Faceti-va albume cu desene decupate, anecdote si maxime amuzante. De cate ori un coleg de munca ajunge la spital, trimiteti-I un album cu decupaje. Si a facut nu stiu cate sute de astfel de albume cu decupaje. A gandim asemenea copiilor

Cum putem invata sa gandim din nou asemenea copiilor sis a redobandim un pic de creativitate? Uitati-va la copiii mici. Fiica mea mezina a facut colegiul in trei ani, in al patrulea an de colegiu si-a luat masteratul, dupa care a terminat medicina in doi ani si noua luin. Cand era mica , obisnuia sa faca desene sis a remarce in timp ce desena: - E greu sa fac desenul asta. Sper sa-l termin, ca sa stiu si ce desenez. Uitati-va cum deseneaza copiii mici. - E un grajd? Nu, e o vaca. Ba nu, e un copac. Desenul este orice vor ei sa fie. Majoritatea copiilor mici au o buna imaginatie eidetica, unii au tovarasi de joaca imaginari. Pot sa fie la un ceai undeva sis a schimbe petrecerea de acolo intr-un joc in livada. Dupa care pot sa schimbe petrecerea din livada intr-o vanatoare de oua de Pasti. Copiii sunt extrem de ignoranti, asa ca pentru ei posibilitatile de a schimba lucrurile din jur sunt infinite. In stare de transa, ai la dispozitie miliarde de cellule cerebrale pe care nu le folosesti de obicei. In afara de asta, copiii sunt foarte sinceri. “Nu-mi place de tine.” Pe cand tu ai spune : “Ma bucur sa te cunosc”. Urmezi o rutina sociala stricta fara sa-ti dai seama ca in felul acesta iti limitezi comportamentul. In transa hipnotica esti liber, nestingherit. Fantoma Roger Am avut un caine , un basset pe nume Roger. Cand a murit, sotia mea a suferit foarte mult. A doua zi, a gasit in cutia postala o scrisoare pentru ea de la Fantoma Roger, trimisa din marele cimitir aflat in apropiere. Desigur, Fantoma Roger era prolifica la scris scrisori. Si Fantoma Roger a cules o multime de barfe de la alte fantome, despre cum se comportasera copiii cand erau mici. Nepotii mei au citit acele scrisori si au informatii de la sursa despre parintii lor. Copiii obisnuiesc sa se joace cu cuvintele si cu ideile. Cu imaginatia lor eidetica, au peste tot in jur caini si pisici, daor ca oamenii mari nu sunt in stare sa le vada. Cand mergeam cu masina din Michigan spre Wisconsin, sa-mi vad parintii, anticipam cum avea sa fie acolo. Obisnuiam sa vorbesc despre cum o sa mancam clatite. “Cata claie vrei sa mananci?” Ajungeam la o claie de fan. “Uite o claie buna de mancat.”. O claie de clatite , o claie de fan. In felul asta, am invatat sa jucam o multime de jocuri. In hipnoza, cred ca cel mai bun este sa te folosesti de tot ce poti. Este posibil sa aiba legatura cu copilaria persoanei respective. De ce carati bastonul acela? Am tinut o prelegere pentru un grup mare de medici, iar la sfarsit unul dintre doctori mi-a spus:

- Mi-a placut prelegerea dvs., v-am urmarit desenele de pe tabla, ilustratiile si explicatiile. Nu inteleg insa un lucru. De ce nu ati folosit aratatorul de la tabla? De ce carati dupa dvs. bastonul pe care il folositi ca aratator? - Car cu mine un baston fiindca schiopatez. Si e bun si aratator, i-am raspuns. - Dar nu schiopatati deloc, s-a mirat el. A aflat ca multi dintre ceilalti medici, care asistasera la prelegere, nu observasera, nici ei, ca schiopatez. Ei crezusera ca e poza, ca umblam cu bastonul in buzunar si ca il foloseam ca aratator. Am intrat in multe case sic ate un tanc imi zicea imediat: - Ce ai la picior? Copiii observa astfel de lucruri. Mintea unui copil e deschisa. Adultii au tendinta de a se limita. Orice prestidigitator iti va spune: - Nu lasati copiii sa vina prea aproape, astfel or sa s idea seama care e scamatoria. Adultii au mintea inchisa. Ei cred ca observa totul. De fapt, nu e de loc asa. S-au obisnuit sa priveasca intr-un anumit fel. Spectacole de magie Am platit un iluzionist ca sa dea un spectacol de magie pentru copiii mei. I-a pus sa stea cat mai departe de el. Pe mine m-a lasat sa ma apropii. Mi-a aratat un iepure intro cutie de carton din alta camera, iar eu l-am urmarit cu atentie. Nu trebuia sa ma uit decat la mainile lui. Nu era mare lucru. Cand a iesit din camera aceea , eu steam ca nu luase iepurele cu el. Ceva mai tarziu, in timpul spectacolului, ne-a aratat o palarie din care a scos iepurele. Eu fusesem foarte atent , ca sa ma asigur ca mainile lui nu deschid cutia aceea de carton ca sa scoata de acolo iepurele. Dupa vreo jumate de ora de spectacol, iepurele a aparut brusc la el in palarie. Am aflat mai tarziu ca imi distrasese atentia prêt de o clipa, cat durase ca sa scoata iepurele din cutie sis a-l vare intr-un buzunar al pelerinei cu care era imbracta. Eu nu vazusem iepurele zvarcolindu-se in pelerine. Iluzionistul isi scoase palaria, mi-o aratase, si era un iepure inauntru. Unul dintre copiii mei, care statea in coltul opus al camerei, a spus: - L-ai scos din pelerina! Psihiatrul potrivit Cand ii ascultati pe oameni vorbind, auziti toate posibilitatile. Fiti Comprehensive si nerestrictivi in gandire si faceti mai mult decat sa incercati sa aplicati randul trei, pagina patru din cartea lui Carl Roger, oricare ar fi pacientul vostru.Ganditi comprehensive. O femeie tanara si frumoasa a venit la mine la cabinet, s-a asezat pe scaun si-a cules o scama de pe maneca, apoi mi-a zis: -Stiu ca nu mi-am facut programare la dvs, dr. Erickson. Am fost in Baltimore si m-am vazut cu toti prietenii dvs. de acolo. Am fost la New York si m-au consultat alti prieteni de-ai dvs., am fost in Boston si in Detroit, dar nici unul nu era psihiatrul potrivit pentru mine. Acum am venit in Phoenix ca sa vad daca dvs. sunteti psihiatrul potrivit pentru mine.

- N-o sa dureze mult, i-am zis. I-am notat numele, varsta, adresa, un numar de telefon, i-am mai pus cateva intrebari, apoi i-am zis: - Doamna, sunt psihiatrul potrivit pentru dvs. - Nu sunteti cam ingamfat, doctore Erickson? - Nu, eu doar constat un fapt. Sunt psihiatrul potrivit pentru dvs. - Mie mi se pare ca sunteti grozav de ingamfat. - Nu e vorba de ingamfare aici, i-am zis. E o realitate – si, daca vreti sa va dovedesc, o sa va dovedesc – adresandu-va o intrebare. Ganditi-va bine, fiindca eu nu cred ca vreti sa va adresez acea intrebare. - Ba nu, dati-I drumul, intrebati-ma. - De cand va imbracati in haine femeiesti? I-am zis. - Cum v-ati dat seama? s-a mirat doamna. Chiar eram psihiatrul potrivit. Dar cum mi-am dat seama? Aveti dreptate. Din felul cum isi culesese scama de pe maneca. Ca barbat, eu nu fac niciodata “ocoluri”. Nu am ce sa ocolesc. Dar femeile au ce. Fl si-a indepartat scama fara sa ocoleasca. Numai barbatii fac asa. Fetele invata sa faca lucrul asta cand nici nu au inceput sa le mijeasca sanii. Privindu-le pe fetele mele, am descoperit ca asta se intampla in jurul varstei de 10 ani. De pilda cand Betty Alice avea cam 10 ani a trebuit sa ia ceva de pe biblioteca ori de pe aparatul de radio, si-a ridicat bratul asa (ca si cum ar fi vrut sa evite un san mare).I-am spus doamnei Erickson: - Cand Betty Alice face baie, sa te uiti la sanii ei. Iar doamna Erickson a venit si mi-a spus: - Incep sa se vada mici schimbari la sfarcuri. O fata cu apucaturi de baiat alearga ca baietii, arunca mingea ca baietii. Apoi, brusc, vine o zi in care incepe sa alerge ca fetele, sa arunce mingea ca fetele. Alearga ca baietii pentru ca pelvisul ei are aceleasi dimensiuni ca pelvisul unui baiat. Dar intr-o zi il depaseste cu un milimetru pe cel al unui baiat si atunci incepe sa alerge ca fetele. Baietii trec printr-o faza cand se uita tot timpul in oglinda. Au un motiv intemeiat. Cand isi pipaie obrazul, simt cum pielea se ingroasa. De fapt, se ingroasa suficient cat sa-si lase perciuni. Numai ca trebuie sa se ingroase mai mult ca sa poarte perciuni. In plus, pielea mai groasa se simte altfel. Baiatul observa ca obrazul lui arata altfel. Ce naiba mai e si asta? Si surorile lui, care il fac infumurat fiindca se uita toata ziua in oglinda! Cum testezi un copilas de doi ani? Cand i-am exminat pe copiii de la orfelinat, a trebuit sa-I aleg pe cei care nu vedeau bine, care aveau deficiente de auz, handicapuri de invatare. Dar cum testezi un copilas de un an sau doi ca sa afli daca aude? Cum testezi un copilas de doi ani care e complet surd? Cum descoperi asta? Ca sa nu mai zic ca pentru el esti un strain. Copilul nu te-a vazut niciodata pana atunci. Ingrijitorii de la orfelinat au crezut ca nu sunt intreg la minte. I-am pus sa-l aduca pe copil mergand de-a-ndaratelea, iar ingrijitorul care il insotea sa mearga tot asa. In spatele biroului, pregatisem o farfurie de tabla. I-am dat drumul pe podea . Ingrijitorul

s-a uitat in jur, iar copilul surd s-a uitat la podea. Simtise vibratiile din podea. Ei bine, daca eu am putut sa ma gandesc la asta, voi de ce sa nu puteti? Cand vreti sa aflati lucruri despre pacientii vostri, observati-i! Observati-le comportamentul! Cereale Pablum Cand un bebelus de sase luni hranit cu cereale Pblum se uita la chipul mamei, iar acesta gandeste: “Ce chestie oribila – miroase urat”, copilul citeste gandul pe chipul mamei si scuipa mancarea. Nu trebuie decat sa va uitati la copiii mici cum studiaza chipul mamei sau al tatalui. Stiu exact cand sa se opresca inainte de a fi mustrati. Si stiu de cate ori trebuie sa ceara bomboane ca sa lise dea. Nu conteaza de cate ori li se spune “nu”. Ei aud cum “nu”-ul slabeste in intensitate. Stiu cand “nu”-ul este foarte slab si daca cer atunci, imediat, li se va spune “da”. Cate cai diferite? Am avut un student de la universitate, care in liceu fusese capitan al echipei de baseball si tot in liceu, fusese si capitan al echpei de fotbal. Voia sa intre la ASU (Arizona State University). S-a descoperit insa ca avea o diferenta de 2,5 cm, de altfel normala, intre lungimea antebratelor. Era distrus. A venit la mine si mi-a zis: - Dumneavoastra nu intelegeti ce inseamna sa fii infirm. Nu putea sa invete, nu putea sa munceasca, nu putea sa mai faca sport. Antebratul mai scurt il schilodea. Medicii i-au explicat mamei cum stateau lucrurile si ca tanarul era preschizoid. Ei bine, de fiecare data cand un pacient imi spune ca nu inteleg durerea si ca nu inteleg cum e sa fii infirm, presupun ca se inseala. Exact asta fac eu. Dar pot sa le arat foarte clar cum faptul ca am paralizat dupa absolvirea liceului nu m-a stanjenit catusi de putin. Iar eu nu puteam sa misc nici o parte a corpului, cu exceptia globilor oculari. Am invatat limbajul trupului. La colegiu, cand eram in anul inati, l-am vazut pe Frank Bacon in Lightning (Fulgerul). A devenit star rostind, pe parcursul piesei, cuvantul “nu” cu 16 intelesuri diferite. In seara urmatoare, m-am dus din nou, si am numarat acele intelesuri. O nuanta de verde L-am trimis pe unul dintre pacientii mei, care este dependent de heroina, sa stea pe peluza, pana cand a facut o descoperire senzationala. Era alergolog si avea o fenomenala perceptie a culorilor. Dupa aproximativ o ora si jumate de stat pe peluza, a intrat val-vartej in casa si mi-a zis: - Stiati ca fiecare fir de iarba are o alta nuanta de verde? Si le-a ordonat de la foarte deschis pana la foarte inchis. Era grozav de mirat! Cantitatea de clorofila din fiecare frunza este diferita. Clorofila difera in functie de sezon, daca e polios sau nu, de fertilitatea solului. Alta data l-am pus sa stea pe peluza cu fata spre rasarit. A venit si mi-a zis:

- Chiparosul de pe parcela de vizavi se inclina spre soare, spre sud. M-am intors si eu si m-am uitat si am vazut ca aveam pe peluza cinci chiparosi, toti spre sud. I-am zis: - Am descoperit lucrul asta prima data am venit in Phoenix si am colindat orasul, ca sa verific daca e asa. Prima oara cand am vazut un copac heliotropic am fost foarte uimit. In general, te gandesti ca pomii cresc drept in sus. Un copac heliotropic! Floareasoarelui poate sa iti spun ace ora e. Ati auzit vreodata despre ceasurile florale? Bunica avea un astfel de ceas floral. Rochita randunicii se deschidea dimineata, alte flori se deschideau la ora sapte, altele la opt, altele la noua, altele la zece si altele la pranz. Si mai erau primulele, de pilda. Si cactusii de noapte se deschideau cam la zece si jumatate, unsprezece noaptea. In strainatate O noua pacienta se asezase deja cand am ajuns eu. I-am notat numele, adresa si celelalte date, apoi am intrebt-o de ce venise la mine. Mi-a zis: - Am o fobie – eleganta de avioane. - Doamna, cand am intrat in cabinet, v-am gasit stand pe scaun. Va rog sa mergeti in sala de asteptare, sa intrati din nou si sa luati loc pe scaun. Nu prea i-a convenit, dar m-a ascultat. - Bun, i-am zis. - Care spuneati ca e problema? - Sotul meu ma duce in septembrie in strainatate (“a-board”), numai ca pe mine avioanele ma sperie de moarte. - Doamna , cand un pacient vine la psihiatru, el nu trebuie sa ascunda nici o informatie. Eu stiu ceva despre dvs. O sa va pun o intrebare neplacuta. Fiindca pacientii nu pot fi ajutati daca ascund informatii. Chiar daca aceste informatii par sa nu aiba legatura cu nimic. - Bine, intrebati-ma, mi-a zis ea. - Sotul dvs. stie de relatia extraconjugala pe care o aveti? - Nu, dar dvs. cum v-ati dat seama? - Mi-a spus-o limbajul trupului dvs. Isi tinea gleznele incrucisate . Eu nu pot sa le tin asa. Avea piciorul drept trecut peste cel stang si talpa piciorului rasucita in jurul gleznei. Era complet imobilizata. Din experienta mea, orice femeie care are o relatie extraconjugla despre care nu vrea sa se stie se imobilizeaza in felul acesta. Spusese “a-board”, nu “abord” – intr-un cuvant. Facuse o pauza intre “a” si “board”. L-a adus la mine si pe amant.Erau impreuna de mai multi ani. Dupa care a venit la mine doamna , ca sa-mi spuna ca se desparte de el. Amantul venise la mine fiindca avea o migrena cumplita, in fiecare zi. Avea anumite probleme de cuplu cu sotia lui si copiii, asa ca am cerut s-o vad pe sotie. I-am spus ca vreau sa-I vad sip e copiii. Sotia a venit si s-a imobilizat. - Asadar aveti o relatie extraconjugala, i-am zis. - Da, v-a spus sotul meu?

- Nu, am aflat din limbajul trupului dvs. Acum stiu de ce sufera sotul dvs. de migrene. - Chiar el mi-a sugerat sa am o relatie extraconjugala – acum cativa ani, mi-a explicat doamna. Am descoperit ca era foarte placut. Apoi dumnealui s-a trezit ca nu mai vrea sa continui. Nu stiu daca si-a dat seama ca eu nu am pus capat acestei relatii, dar cateodata am impresia ca stie. In stare de transa, l-am intrebat pe sot daca isi sfatuise sotia sa-si ia un amant. - In perioada aceea eram foarte ocupat, dar nu credeam ca imi neglijez obligatiile de sot. Peste putin timp, am inceput sa fiu gelos si i-am cerut sa inceteze. Mi-a spus ca asa o sa faca, numai ca observ lucruri care imi spun ca ea continua relatia – iar eu nu vreau sa stiu ca ea continua. - Raman migrenele. - Fusese candva capul Partidului Democrat in Arizona. Renuntase la functie ca sa-I dea mai multa atentie sotiei- numai ca era prea tarziu. Exista oameni care pastreaza durerea pentru ca nu vor sa stie anumite lucruri. Ca sa nu se gandeasca la ceva anume. Stranutul O femeie mi-a spus: - Am fost la douazeci si sase de medici pentru un examen. Unul m-a internat in spital doua saptamani, sa-mi faca niste investigatii. Altul m-a tinut in spital o saptamana si mi-a facut tot felul de analize. Pana la urma, cu totii mi-au spus: “Ar fi bine sa mergeti la un psihiatru, ati ametit de atatea examene fizice. Femeia mi-a spus povestea asta. - Ce lucru neobisnuit faceati la fiecare examen fizic si il intrerupeati pe doctor? am intrebat-o. S-a gandit vreme indelungata , apoi mi-a spus: - Pai, stranutam de fiecare data cand incepeau sa-mi examineze sanul drept. - Aveti 48 de ani si stranutati de fiecare data cand ei va palpeaza sanul stang. Leati spus acestor medici ca in tinerete ati suferit de gonoree si sifilis, si stranutati cand vi se atinge sanul drept, iar ei opresc examinarea sanului. - Asa este. - Ei bine, o sa va trimit la un ginecolog si puteti sa ascultati ce am sa-I spun la telefon, i-am zis. L-am sunat pe ginecolog si i-am zis: - Am in cabinet o femeie de 48 de ani. Cred ca are un nodul la sanul drept. Nu stiu daca este benign sau malign. Exista anumite indicii psihologice. Va trimit femeia la cabinet si vreau sa-I faceti un examen amanuntit la sanul drept. Daca gasiti ceva in neregula, s-o trimiti direct la spital, fiindca e genul de pacient care da bir cu fugitii. Ginecologul i-a examinat sanul drept. A dus-o imediat la spital. A operat-o de un nodul mamar malign. Prezicatori

Orice explicatie simpla, care te scuteste sa mai gandesti, este acceptata rapid. O sa va povestesc o experienta personala. Un bun subiect hypnotic s-a dus la un prezicator. Si respectivul prezicator i-a relatat detalii intime despre familia lui. Harold a fost teribil de impresionat. Fara ca Harold sa stie – in plus, Harold cunostea foarte bine familia mea – am scris pe o hartie cate un nume fals pentru tata, mama, pentru cei opt frati si surori sic ate un loc de nastere gresit pentru fiecare. Am dat multe detalii false. Le-am bagat pe toate intr-un plic si I l-am dat lui Harold, sa si-l puna in buzunarl interior al hainei. Dupa care m-am dus cu Harold la prezicator. Spre mirarea lui Harold, prezicatorul mi-a spus ca pe tat ail cheama Peter, pe mama Beatrice si a continuat spunandu-mi toate numele si toate locurile false, mi-a dat toate informatiile gresiter. Lui Harold nu i-a acordat deloc atentie, presupun ca se gandea ca expresia de uluire de pe chipul lui Harold insemna ca este impresionat. Asadar, ne-a dat toate acele informatii false, dupa care am plecat. - Dar pe tatal il cheama Albert. De ce mi-ati spus ca il cheama Peter? m-a intrebat Harold . - M-am gandit intruna “Peter, Peter, Peter” si “Beatrice, Beatrice, Beatrice”, i-am explicat eu. Si Harold a incetat sa mai aiba incredere in prezicator. In New Orleans, un prezicator a venit si i-a ghicit corect viitorul unui prieten medic si al iubitei lui. Apoi i-a spus sotiei mele, Betty, ca pana la urma are sa se indragosteasca de mine. I-a spus ce nume o sa alegem pentru copiii nostrii. Betty si cu mine, cand am vazut ca vine prezicatorul, am convenit sa-I dam toate datele de care avea nevoie. In felul asta, prietenul meu si iubita lui aveau sa fie grozav de impresionati. I-am dat prezicatorului datele printr-un limbaj subliminal. Nu ati vazut cum unii oameni numara si dau din buze in timp ce numara? Or, buzele mele sunt asa de rigide si de umflate pe dinauntru, ca nu pot sa fac asta si prezicatorii se zapacesc. Citirea mintii La Cornell se iscase mare zarva din pricina unui idiot savant care putea sa inmulteasca numere de sase cifre. Era capabil sa-ti spuna aproape instantaneu radacina patrata , radacina cubica pentru numere din sase sau opt cifre. Si mai avea inca un truc. Spunea cuiva sa ascunda un ac cu gamalie undeva in cladire, oriunde. Dupa care se invartea pe acolo si prin contact al mainii, citea mintea acelei persoane, zicea el. Cand s-a discutat despre asta la Cornell, le-am sugerat: “De ce nu ascundeti un ac intr-o cladire oarecare? Nu e nevoie sa-mi spuneti daca l-ati ascuns la etajul doi, la etajul unu sau unde anume, o s ne tinem de mana cu totii si o sa dam ocol campusului, iar eu o sa gasesc acul.” Am gasit acul la etajul doi, infipt in rama unui tablou. Nu trebuie decat sa te tii de mana, sa mergi pe acolo, iar persoana respectiv se trage usor inapoi cand te apropii de ac. Asadar, imediat ce am simtit o retragere minima la apropierea de de niste trepte, singur ca am uract. Cand ajungi in capatul scarilor, din apare tensiunea.In ce directie o iei? O iei intr-o parte, si mainile se relaxeaza. O iei in celalta parte, si mainile se tensioneaza. Asa ca te invarti in cerc!

Trucuri magice Am invatat cateva trucuri de magie cat am fost intern si apoi rezident special la psihiatrie la spitalul de psihopatie din Colorado. Tocmai infiintasera o clinica pentru recuperarea delicventilor juvenili si fiecare membru de la spitalul de psihopatie trebuia sa se duca acolo, lucru care nu le convenea deloc baietilor. Fiecare angajat trebuia sa lucreze acolo doua saptamani si toata lumea era ingrozita din pricina asta. Era un adevarat supliciu, fiindca baietii erau foarte recalcitranti. Cand mi-a venit mie randul si a intrat baiatul, aruncandu-mi priviri dusmanoase, m-am apucat sa fac un truc simplu de magie. M-am indepartat de el, ca sa nu vada smecheria. Imediat mi-a aratat ca nu era cine stie ce si mi-a cerut sa-I dezvalui si lui siretlicul. Apoi a trebuit sa fac inca unul. Am sfarsit prin a ne imprieteni la catarama. Asa ca am invatat vreo cateva trucuri, zvonul a inceput sa circule si toti baietii voiau sa ma vada. Voiau ceva de la mine si felul asta am obtinut ce voiam eu de la ei. Solutia a fost pur si simplu sa-I faci sa se joace cu tine fara sa-si dea seama ca tu te joci cu ei. Experienta extrasenzoriala cu J.B. Rhine Rhine era la o masa cu alti subiecti, ca participant la o demonstratie de experiente extrasenzoriale. La o alta masa, stateam eu si alte persoane, foarte neincrezatori in ce facea Rhine. Ne-am facut mici pep e scaune, ca sa vedem mai bine cartile de joc. Era noapte, iar pe masa erau veioze. Cartile de joc erau asezate pe masa, iar Rhine intorcea una. Noi coboram capetele si vedeam lumina care cadea oblica deasupra cartilor. Si vedeam steluta, rombul, asa cum se intrezarea pein cartea de joc. Cartile originale erau imprimate prin stantare. Acea imprimare usoara de pe spatele cartii reflect alumina in mod diferit, iar daca iti coborai capul la unghiul potrivit, putei s-o vezi. Te uiti la ceva si vezi ca e neted, apoi intorci acel obiect si vezi umbra de la rugozitate. Asa ca Gilbert, Watson (ceilalti prezenti la masa) si cu mine ne-am oferit ca subiecti – Rhine a crezut ca are 3 subiecti perfecti, fiindca toti 3 i-am citit la perfectie toate cele 25 de carti de joc. O scamatorie cu carti de joc Unul dintre subiectii mei hipnotici de la Worcester mi-a spus: - Nu-mi place sa fac scmatoria asta. Ma apuca o durere de cap ingrozitoare. Totusi , cred ca dvs. trebuie sa stiti despre ce e vorba. A continuat: - Duceti-va la o drogherie si cumparati un pachet de carti de joc. Desfaceti-l. Scoateti afara toti jokerii si toate cartile suplimentare. Amestecati pachetul bine, de sase ori, apoi taiati-l si amestecati-l din nou. Impartiti cartile , cu fata in sus, una cate una, apoi intoarceti-le cu fata in jos. Apoi adunati cartile, amestecati-le din nou si impartitile iar cu dosul in sus. Le asezase cu fata in sus, apoi le intorsese. Si a numit cartile in ordinea exacta cu dosul in sus. Le asezase cu fata in sus, apoi le intorsese.

Dupa asta mi-a aratat. Cumparaai un pachet de carti care aveau pe spate linii incrucisate si patratele. Patratelele nu sunt trasate cu precizie. Mi-a zis: - Nu a trebuit decat sa-mi amintesc decat ca aici lipseste un sfert de patrat, iar dincolo pe o alta carte, lipseste alt sfert. Tot ce am facut a fost sa tin minte cincizeci si doua de carti. Si de fiecare data ma apuca o durere de cap cumplita – am exersat la greu, multa vreme, pana am reusit sa fac asta! Cu scamatoria asta se intretinuse la scoala. Castigase multi bani astfel. E cu adevarat umitor cate lucruri pot face oamenii. Numai ca ei nu stiu de ce sunt in stare. De-a-ndoaselea La Worcester am avut un pacient care iti intorcea inotdeauna salutul. Daca il intrebai ceva, te privea cu seninatate. Era bland, docil, foarte linistit. Se ducea la sala de mese, mergea la culcare, era ordonat, nu avea nimic de comentat. Spunea “Buna” sau “La revedere”. Am oboist tot incercand sa-l chestionez. Voiam sa-I aflu istoricul. Era limpede ca traieste intr-o lume desprinsa de realitate. Mi-a trebuit ceva timp pana mi-am dat seama cum pot sa patrund in lumea lui. Intr-o zi, m-am dus la el si i-am zis: - Buna. Mi-a raspuns: - Buna. Apoi mi-am scos haina, am intors-o pe dos si am imbracat-o de-andoaselea. L-am dezbracat sip e el de haina, i-am intros-o pe dos, l-am imbracat cu ea de-andoaselea si i-am zis: - As vrea sa-mi spui povestea ta. Am obtinut istoricul bolii. Alatura-te pacientului. Pacientul care statea mereu in picioare Am cunoscut un pacient care a stat in picioare in salonul spitalului vreme de sase sau sapte ani. Mergea la cantina. Se intorcea de acolo, se culca atunci cand I se spunea, se ducea la baie cand avea nevoie. Dar isi petrecea cea mai mare parte a timpului stand in picioare. Puteai sa-I vorbesti ceasuri intregi, nu avea nici o reactie. Intr-o zi, m-am asigurat ca o sa primesc o reactie din partea lui. M-am apropiat de el cu un lustruitor de podele. Un lustruitor de podele e facut dintr-o bara de lemn, lunga de aproximativ un metru, care are atasat de ea un maner lung. Bara este invelita intr-o carpa veche si miscand-o inainte si inapoi, lustruiesti podeaua. I-am dus un astfel de lustruitor de podele si i-am pus degetele pe maner. El continua sa stea in picioare. In fiecare zi, ii spuneam: - Misca lustruitorul de podele.

Asa ca a inceput sa-l miste cate doi centimetri, inainte si inapoi. In fiecare zi, creasteam distant ape care trebuia sa imbinga lustruitorul, pana cand l-am facut sa parcurga tot salonul, ore intregi. Si a inceput sa vorbeasca. A inceput sa ma acuze ca il maltratez, fiinda ca il pun sa lustruiasca podeaua cat e ziua de lunga. I-am spus: - Daca vrei sa faci altceva , n-am nimic impotriva. Asa s-a apucat sa faca paturile. Si a inceput sa vorbeasca, sa-si spuna istoricul bolii, sa-si exprime maniile. In scurt timp am putut sa-I permit sa iasa in curte. Se plimba prin curtea spitalului. Un an mai tarziu, a fost in stare sa se intoarca acasa sis a munceasca, iar la spital mai venea din cand in cand si ramane o saptamana, doua saptamani, trei saptamani, o luna. Suferea in continuare de psihoza, dar s-a putut acomoda la lumea exterioara. Doi Isus Hristos Aveam in sectie doi indivizi care se credeau Isus Hristos. Toata ziua si-o petreceau explicandu-si: - Eu sunt Isus Hristos. Cum te prindeau, cum incepeau sa-ti explice: - Eu sunt adevaratul Isus Hristos. Prin urmare, i-am asezat pe John si pe Alberto pe o banca, si le-am zis: - Stati acolo. Fiecare dintre voi imi spune ca este Isus Hristos. Bun, John, vreau sa-I explici lui pe Alberto ca tu, nu el, esti Isus Hristos. Alberto, spune-I lui John ca tu esti adevaratul Isus Hrisots, nu el, tu esti. Si i-am tinut pe acea banca, explicandu-si zile intregi ca fiecare era adevaratul Isus Hristos. Dupa vreo luna, John mi-a spus: - Eu sunt Isus Hristos, dar nebunul de Alberto zice ca el este Isus Hristos. - Stii, John, tu spui acelasi lucru pe care il spune si el, i-am zis eu. Iar el spune acelasi lucru pe care il spui tu. Ei bine, eu crde ca unul dintre voi e nebun, fiindca exista un singur Isus Hristos. John s-a gandit la asta vreme de o saptamana. Apoi a venit si mi-a zis: - Eu spun acelasi lucru ca nebunul ala. El e nebun si eu spun ce spune el. Insemna ca si eu sunt nebun; iar eu nu vreau sa fiu nebun. - Pai, eu nu cred ca tu esti Isus Hristos. Si tu nu vrei sa fii nebun. O sa te trimit sa lucrezi la biblioteca spitalului, i-am zis. A lucrat acolo cateva zile, dupa care a venit la mine si mi-a zis: - E ceva in neregula , rau de tot: fiecare carte are pe fiecare pagina numele meu. A deschis o carte si mi-a aratat John Thornton; gasise numele lui pe fiecare pagina. I-am spus ca avea dreptate, apoi i-am aratat cum aparea pe fiecare pagina Milton Erickson. L-am rugat sa ma ajute sa gasim numele lui dr. Hugh Carmichael, Jum Glitton, Dave Shakow. De fapt, pe pagina respective am gasit orice nume care i-a venit in minte. - Literele acestea nu apartin unui nume; apartin acelui cuavnt! A exclamat John.

- Asa este, am acceptat eu. John a continuat sa lucreze la biblioteca. Peste sase luni, s-a externat si a plecat acasa, eliberat de identificarile lui psihotice. Herbert Prima data cand am fost la spitalul de stat din Rhode Island, am lucrat in sectia pentru barbate, si era acolo un pacient pe care il chema Herbert si care se afla in acel loc de aproape un an. Inainte de internare, Herbert cantarea 110 kg, era muncitor manual si isi petrecea timpul jucand carti sau muncind. Traia ca sa munceasca si sa joace carti. Capatase o depresie, o depresie foarte grava.A inceputsa slabeasca si pana la urma, l-au internat la spitalul de stat din Rhode Island unde, pentru cel putin patru luni, a cantarit 40 de kg. Era hranit prin tub cu 4000 calorii pe zi, dar nu lua in greutate. Bineinteles, l-am preluat eu pe Herbert ca pacient, ceilalti doctori se saturasera sa-l tot hraneasca prin tub. Eu eram un medic nou, tanar, asa ca imi pasau mie lucrurile neplacute. Prima data cand l-am hranit pe Herbert prin tub, i-am redus hrana la 2500 calorii.M-am gandit ca era destul pentru cineva de 40 kg. Cand l-am hranit prin tub, Herbert mi-a spus: - Esti la fel de nebun cum sunt ceilalti doctori? Ai de gand sa faci smecheria aia oribila pe care au facut-o toti, prefacandu-se ca ma hranesc prin tub? Stiu ca imi aduceti hrana prin tub, o vad. Numai ca sunteti cu totii scamatori, nu stiu cum, dar o faceti sa dispara, parca ati fi Houdini! Si nu ma hraniti niciodata cu nimic! Doar imi varati tubul in nas si spuneti ca sunt hranit prin tub, dar, de fapt, nu ma hraniti, fiindca eu nu am stomac. L-am ascultat pe Herbert. Depresia il facuse sa aiba o viziune despre viata posaca, acida, sardonica. Cand mi-a spus ca el nu are stomac, i-am zis: - Eu cred ca ai stomac. - Esti un tacanit, ca toti ceilalti doctori! a izbucnit el. De ce au doctori ticniti la casa de nebuni? Poate ca asta e cel mai bun loc pentru doctorii ticniti, la casa de nebuni. Si, timp de o saptamana, de cate ori il hraneam prin tub, ii spuneam lui Herbert: - Saptamana viitoare, luni dimineata, o sa-mi dovedesti ca ai stomac. Mi-a spus: - Nu te mai faci bine. Esti mai nebun decat toti pacientii de aici.Crezi ca o sa-ti dovedesc ca am stomac, cand eu nu am nici un fel de stomac. Luni dimineata, am pregatit hrana pentru tubul lui Herbert – jumate lapte, jumate smantana, oua crude, bicarbonate de sodiu, otet si ulei crud din ficat de cod. Ei bine, cand hranesti pe cineva cu tubul, ii impini in stomac o coloana de aer de lungimea tubului respectiv. De aceea torni incontinuu, ca sa nu impinge in stomac alte coloane de aer. L-am hranit, dar i-am impins in stomac multe coloane de aer.Am scos tubul si am ramas acolo, in asteptare,iar Herbert a ragait si a zis: -Peste stricat. -Tu ai spus-o,Herbert,am intervenit eu.Tu stii ca ai ragait; tu stii ca a fost peste stricat.Ai putut sa ai ragait numai pentru ca ai stomac; deci mi-ai dovedit ca ai stomac prin faptul ca ai ragait.

Iar Herbert ragaia in continuare! Mi-a zis: - Te crezi destept, nu? I-am raspuns ca da. In plus, Herbert dormea in picioare. Nu steam ca un om poate sa doarma in picioare, dar l-am verificat. Infirmierilor le era frica sa-l puna in pat, fiindca se lupta cu furie , l-au lasat sa faca ce vrea. Am coborat la ora unu, apoi la doua, la trei dimineata si l-am gasit pe Herbert dormind adanc, in picioare, in salon. Atunci, i-am spus lui Herbert in fiecare zi, timp de o saptamana: - Herbert, o sa-mi dovedesti ca poti sa dormi culcat. - Esti de groaza, m-a apostrofat Herbert. Ai atatea manii de nu poti sa le duci. Si saptamana urmatoare, zi de zi, l-am intrebat pe Herbert daca facuse vreodata baie sau dus. Herbert a considerat intrebarea mea de-a dreptul dreptul insultatoare. Bineinteles ca facuse baie si dus facuse. Orice om sanatos face baie: - Ce-I cu tine , de nu stii toate astea? - M-am gandit si eu sa te intreb, i-am zis. - Si trebuie sa ma intrebi in fiecare zi? - Pai, nu se poate altfel, fiindca tu crezi ca nu poti sa dormi culcat si trebuie sa-mi dovedesti ca poti sa dormi culcat. - Chiar ca nu te mai faci bine, a constatat Herbert. Prin urmare, saptamana urmatoare, intr-o seara , l-am dus pe Herbert in sala de hidroterapie si l-am pus sa se intinda in cada continua. Este vorba despre o cada cu un hamac din panza groasa. Ti se unge corpul cu vaselina, te intinzi, dupa care cada este acoperita cu o prelate. Iti ramane doar capul deasupra prelatei. Stai lungit in cada, iar apa, la temperature corpului, curge incontinuu peste trupul tau. Cand se intampla asta adormi! Nu poti face altceva. A doua zi dimineata, l-am trezit pe Herbert si i-am spus: - Herbert, ti-am spus ca o sa-mi dovedesti ca poti sa dormi culcat. - Iti place s-o faci pe desteptul, mi-a intors-o Herbert. I-am zis: - Si puteai sa dormi si in pat. De atunci inainte, Herbert a dormit in pat. Cand i-am adus greutatea corporala la cincizeci si cinci de kg, i-am zis: - Herbert, m-am saturat sa te tot hranesc prin tub. Saptamana viitoare o sa-ti bei hrana pentru tub. - Nu pot sa inghit; nu stiu cum, a replicat Herbert. - Herbert, saptamana viitoare, luni, o sa fii primul la usa salii de mese. O sa lovesti in usa, urland la lucratorii de acolo: “deschideti usa!” , fiindca o sa vrei un pahar cu lapte, un pahar cu apa. Eu o sa pun pe o masa apa si laptele, iar tu o sa le vrei cu adevarat. - Cred ca tu nu-ti mai revii niciodata! Pacat, un tip asa tanar ca tine intr-un spital de stat, cu oameni nebuni. Si esti asa de tanar. Si asa de nebun.

Timp de o saptamana , i-am spus ca avea sa loveasca in usa salii de mese strigand ca vrea un pahar cu lapte, un pahar cu apa. Iar Herbert credea cu tarie ca m-am scrantit la cap. Sambata noaptea, Herbert s-a dus la culcare. L-am pus pe infirmier sa-I intinda bratele si picioarele sis a I le lege ca sa nu se poata da jos din pat. Cand il hranisem prin tub seara , ii pusesem foarte multa sare fin in mancarea lichida. In timpul noptii , lui Herbert I s-a facut sete – foarte foarte sete. Cand l-au dezlegat dimineata, s-a repezit la tasnitoarea de apa, dar apa era inchisa. S-a dus glont la baie, sa bea din vasul de toaleta, dar apa fusese inchisa. A luat cu asalt usa salii de mese si a inceput sa loveasca in usa sis a urle la cei de acolo: - Deschideti usile! Trebuie sa beau apa aia! Trebuie sa beau laptele ala! Le-a baut. Cand am venit in vizita, Herbert mi-a zis: - Te crezi destept. - Mi-ai mai spus-o. Ti-am dat dreptate atunci si iti dau si acum, i-am zis. Herbert bea lapte si supa. Dar sustinea ca nu putea sa inghita hrana solida. Cand a ajuns la 57 de kg, i-am zis: - Saptamana viitoare o sa inghiti mancarea solida. - Esti mult mai nebun decat credeam. Eu nu pot sa inghit mancare solida, a protestat Herbert. - Saptamana viitoare o sa poti. Ei bine, cum l-am facut sa inghita mancarea solida? Stiam ca Herbert fusese copil candva. Stiam ca si eu fusesem. Stiam ca toti oamenii fusesera candva copii si ca toti au o natura umana. Am apelat la natura umana. Cu totii stiti cate ceva despre natura umana. Voi cum l-ati face pe Herbert sa inghita mancare solida? L-am asezat pe Herbert la o masa si i-am pus dinainte o farfurie plina cu mancare. De o parte si de alta a lui Herbert era cate un pacient deranjat la minte. Ei nu mancau niciodata din farfuriile lor. Intotdeuna mancau din farfuriile altora. Iar Herbert stia ca farfuria lui era a lui. Dar nu putea sa si-o pastreze decat daca inghitea ce e pe ea! Nu voia ca toti nebunii si nerozii aia sa manance mancarea lui! Asta e natura umana. Dup ace a mancat prima masa cu hrana solida, l-am intrebat pe Herbert daca ii placuse mancarea. - Nu mi-a placut, dar am fost nevoit s-o mananc. Era a mea. - Eu ti-am spus ca poti sa inghiti hrana solida. - Te crezi destept, a insistat Herbert. - Herbert, i-am spus, te repeti. Ti-am dat dreptate de 2 ori pana acum si iti dau si de data asta. Herbert a plecat injurandu-ma. Cand a ajuns sa cantareasca 60 de kg, i-am spus: - Herbert, mananci mancare solida , ai inceput sa iei in greutate. Herbert mi-a raspuns: - Mananc, doar fiindca sunt nevoit. Fiindca, daca nu mananc, ma pui iar sa stau langa idiotii aia doi.

- Asa este. - Nu am deloc pofta de mancare. Nu-mi place ce trebuie sa inghit. Dar sunt nevoit sa inghit, ca sa nu-mi fure mancarea idiotii aia. I-am spus: - Ei bine, Herbert, in curand o sa afli ca ai pofta de mancare si ca si tie ti se face foame. Acum , in Rhode Island e ianuarie. Afara e frig. Te pun sa te imbraci in haine potrivite. O sa te trimit la ferma spitalului, fara mancare. E acolo un stejar gros de patru metri si vreau ca tu sa-l dobori si sa-l faci surcele. In felul asta , ai sa-ti faci pofta de mancare. - O sa subinchiriez contractul asta, mi-a spus Herbert. - Chiar si asa, o sa stai la ferma toata ziua, fara mancare la tine. Seara, cand te intorci, o sa descoperi ca ti-e foame. - Chiar esti visitor, mi-a aruncat Herbert. Dup ace l-am trimis pe Herbert la ferma, m-am dus la bucatareasa-sefa si i-am zis: “Dna Walsh, dumneata cantaresti 175 kg. Iti place mancarea pe care o faci. Ei bine, dna Walsh, vreau sa sari peste micul dejun si peste masa de pranz. Vreau sa ti se faca foame. Vreau ca pentru cina sa gatesti din felurile preferate de 2 ori mai mult decat poti manca. Si poti sa astepti cu nerabdare sa te ghiftuiesti cu toate bucatele care iti plac. Si sa fii foarte, foarte generoasa. Fa de 2 ori mai multa mancare decat poti sa mananci. O sa-ti spun eu unde sa asezi masa. Herbert s-a intors de la ferma. L-am trimis intr-un colt si am aranjat sa se aseze o masa in fata lui. Am spus sa se aduca la masa doua scaune. De o parte a mesei era dna Walsh. Herbert se uita la ea si la masa. Dna Walsh a adus mancarea in castroane mari, pline ochi. A inceput sa manance cu o foame de lup. Herbert se uita la ea cum mananca si I se facea din ce in ce mai foame. Intr-un tarziu a spus: - Puteti sa-mi dati si mie putin? - Cum sa nu, s-a oferit dna Walsh. Herbert a mancat, fiindca ii era foame. Fetele mele, cand luam masa in familie, ies mereu afara si dau oase la caini. De fiecare data, ele spun: - Cand vad cum rod cainii la oase,imi lasa gura apa. Si vreau sa rod si eu oasele alea. Bietul Herbert. Ii lasase gura apa uitandu-se la doamna Walsh. Seara , in sectie, Herbert mi-a zis: - Chiar esti destept. I-am raspuns: - In sfarsit ai descoperit sit u! Ei bine, Herbert, o sa mai fac ceva pentru tine. Tu obisnuiai sa joci carti. Esti in spital de aproape un an, dar nu ai jucat crti niciodata. Nimeni nu a putut sa te convinga sa joci carti. Ei, diseara o sa joci carti. - Esti mai nebun ca niciodata! Nu mai exista nici o speranta pentru tine, a rabufnit Herbert. I-am zis: - Exista speranta pentru tine, Herbert; diseara o sa joci carti. - S-o vad si pe asta!

Seara, 2 infirmieri inalti si zdraveni l-au incadrat si l-au condus la o masa cu 4 jucatori de carti, care erau foarte deranjati la minte. Unul juca poker. Unul juca Bridge. Unul juca pinnacle. Imparteau cartile si trageau, pe rand, cate o carte. Unul zicea: - O iau pe aia de colo; am un ful. Altul zicea: - Tai cu un atu. Urmatorul anunta: - Cu asta fac 30 de puncte. Si au jucat carti incontinuu, toata ziua. Herbert era fortat sa stea colo, intre cei 2 infirmieri si sa urmareasca jocul de carti. In cele din urma, a spus: - Luati-ma de langa idiotii astia. Joc un pocher cu voi daca ma duceti de aici. Nu suport sa vad ce fac astia cu cartile. Mai tarziu , in cursul serii, am venit in sectie si l-am vazut pe Herbert jucand carti. - Ai castigat si de data asta, mi-a zis Herbert. - Tu ai castigat, am insistat eu. Peste cateva luni, Herbert a fost extenat din spital. Si-a redobandit greutatea corporala, din cate stiu eu a ajuns la 90 kg si muncea in fiecare zi. Eu nu am facut decat sa-I corectez simptomele. L-am pus intr-o situatie in care el si-a corectat simptomele. Manipularea Am fost acuzat ca manipulez pacientii si iata cum raspund eu la aceasta acuzatie: fiecare mama isi manipuleaza copilul – daca vrea ca el sa traiasca. De fiecare data cand te duci la magazine, il manipulezi pe vanzator ca sa-ti onoreze cererea. Cand mergi la restaurant, manipulezi chelnerul. La scoala, invatatorul te manipuleaza ca sa inveti sa citesti sis a scrii. De fapt, viata insasi este o mare manipulare. Manipulare ultima este ca esti trecut pe linie moarta. Si asta e tot o manipulare. Trebuie sa cobori creionul – ca sa scrii, sa consemnezi ganduri. Si te manipulezi sip e tine insuti atunci cand ai la tine arahide Planters sau tigari sau bomboane Life Savers. Una dintre Fiicele mele le-a botezat “bomboane menta de Savers Life”. Tot ea zice “tufluri” si “verde pepene”. Acum asteapta un copil si locuieste la Dallas. I-am trimis o scrisoare in care i-am spus ca o sa fie simplu sa aleaga un nume pentru copil. Daca e baiat, nu trebuie decat sa-l boteze “Dallas”. Daca e fata, poate sa-I zica “Alice”. Sotul ei sustine ca in Dallas trebuie sa ai doua nume. El vrea sa-I puna numele “Billy-rubin”. Stiti ce e bilirubina? O secretie a bilei! La fel de bin ear putea saI dea numele “Hemo Globin”, hemoglobina. Despre Bert si cacao Asta s-a intamplat cand bert a fost transferat in Camp Pendleton, California, unde Betty avea niste rude. Ne-am gandit ca n-ar strica sa ia intr-o zi legatura cu unele dintre aceste rude. Intr-o dimineata, pe la trei, Bert, imbracat in uniforma, a batut la usa unei

case de pe marginea drmului. Stapanul casei a venit la usa si a dat cu ochii de tanarul soldat, care i-a spus: - Imi cer scuze, domnule. Am un mesaj pentru sotia dvs, domnule. Va rog frumos, vreti s-o chemati la us ape sotia dvs, domnule? Bert a intrat in bucatarie si i-a zis sotiei: - Doamna, mergeam pe soseaua principala, in drum spre Camp Pendlenton si am inceput sa ma gandesc la mama. Stiu ca mama s-ar bucura daca i-as da altcuiva reteta ei. O sa fac cacao asa cum o face mama. “Oare sa chem. politia, ambulanta, paza de coasta?” se framanta stapanul casei. Bert a preparat cacaua, vorbind despre lucrurile cu character general. Cand cacaua era aproape gata, a intrebat-o pe femeie : - Aveti copii, doamna? - Da, 3 fete, i-a raspuns ea. - Cati ani au, doamna? O, sunt micute. Cacaua e buna pentru copiii aflati in crestere. Vreti, va rog, sa le chemati in bucatarie ca sa bea din cacaua asta, asa cum o face mama? Asa ca femeia s-a dus si le-a chemat pe cele 3 fetite, iar Bert s-a maimutarit un pic pentru ele, amestecand in cacao cu o lingura trecuta pe la spate. Ca sa-I distreze pe copii. Dup ace a turnat cacaua, bert a sorbit din cana, a oftat adanc si le-a zis: - Da, dom’le , exact cum o face mama. Mi-e tare dor de mama. - Unde locuieste mama ta? - Locuieste in Detroit. Mi-e grozav de dor de mama si de cacaua ei. - Cum o cheama pe mama ta? - Elizabeth. - Ma refeream la numele de familie. - A, doamna, dar mama mai are un nume inaintea numelui de familie. - Care este al doilea nume al mamei? - Euphemia. - Elizabeth Euphemia? Pe legea mea, dar pe tine cum te cheama? - Erickson, verisoara Anita. Un an mai tarziu, s-a intamplat sa-I facem o vizita versoarei Anita in California si atunci ne-au povestit despre asta. Autorizatie Bert avea 19 ani si locuia in Michigan. Noi locuiam in Phoenix. Ne-a trimis o scrisoare in care ne spunea: “Vreau sa cumpar un automobile, dar trebuie sa semnati voi documentele, fiindca sunt minor”. I-am trimis raspuns, tot printr-o scrisoare: “Sincer, Bert, chiar nu pot sa semnez o autorizatie prin care sa-ti iei masina, fiindca nu vreau sami asum o asemenea responsabilitate. Eu locuiesc in Arizona, iar tu esti in Michigan. Michigan e un oras destul de mare. Cu siguranta ca ai sa gasesti un om de afaceri, cu o reputatie buna, care sa ti-o semneze.” Peste ceva timp, mi-a scris ca intrase in biroul unui anumit domn si ii spusese:

- Am doar 19 ani. Vreau sa cumpar o masina. Tata e in Arizona, nu poate sa-mi semneze autorizatia. As dori sa mi-o semnati dvs. - Dumneata esti scrantit la cap? Se burzuluise omul. - Nu domnule, i-a rapuns Bert. Puteti sa analizati problema. O sa aflati ca sunt cat se poate de intreg la minte. La care tipul a replicat: - Ai, dreptate, esti intreg. Da hartia incoace. Domnul respective era seful politiei din Ann Arbor! Bert stia ca nu avea voie sa parcheze masina cu un centimetru in afara drumului, ori sa sofeze chiar si cu un kilometru pe ora mai mult peste limita de viteza. Prima data cand a condus masina prin Detroit, un politest de la brigada rutiera i-a facut semn sa opreasca, dupa care a venit la el si i-a zis: - Deci dumneata esti bert Erickson. Ti-am recunoscut imediat masina si sunt incantat sa aflu cum arata Bert Erickson. Altadata, mergea cu masina prin nordul statului Michigan, cu niste prieteni. A auzit in spate sirena politiei. Era un politist pe motocicleta care il soma, asa ca Bert a tras pe dreapta, iar unul dintre prieteni l-a intrebat: - Ce crezi ca nu e in regula? - Nimic, a replicat Bert. Politistul s-a apropiat de masina si i-a zis: - Deci, dumneata esti Bert Erickson. Ti-am recunoscut imediat masina si am vrut sa vad cum arata tipul care i-a cerut sefului de polities a-I semneze autorizatia. Dolores Intr-o zi de iunie, Bert ne-a scris din Michigan si a incheiat scrisoarea astfel: “Pun aici punct scrisorii, fiindca trebuie sa ma intalnesc cu Dolores.” Cum Bert avea intotdeauna un secret, steam ca nu e cazul sa-l intrebam cine e Dolores. Ne scria cam o data pe sapatamana si in fiecare scrisoare era un rand in care amintea despre Dolores. “Am luat cina cu Dolores”, sau “O sa trec pe la Dolores”, sau “Am cumparat niste sosete care stiu ca o sa-I placa lui Dolores”. In acelasi timp, purta o corespondenta similara si cu tatal meu, care locuia in milwaukee, iar tata stia ca nu e cazul sa-I puna intrebari. In august, Bert ne-a scris: “S-ar cuveni sa va trimit niste poze cu Dolores.” I-a scris la fel si tatalui meu. Asa ca am asteptat. In septembrie, Bert ne scria: “Sper ca bunicul si bunicii o sa le placa Dolores. Voua sunt sigur ca o sa va placa, si stiu cum sa fac pentru ca bunicul si bunica s-o cunoasca pe Dolores. Ma duc la ei la cina de Ziua Recunostintei.” Ei bine, Bert avea un talent extraordinary: putea sa se uite crucis, sa-si intoarca inauntru degetele de la picioare, lasand impresia ca bratele abia I se tin de corp sis a afiseze un zambet natang, care te scotea din minti. Iti venea sa-I dai palme. Si-a facut aparitia in Milwaukee la ora unu dimineata, de Ziua recunostintei, pe o vreme foarte rece. A intrat in casa si tata l-a intrebat:

- Unde-I Dolores? Bert arata mai natang ca niciodata. - Am avut probleme s-o urc in avion. Nu e imbracata. E afara! - De ce-I afara? - Nu e imbracata. - II aduc un halat de baie, s-a oferit mama. Iar tata i-a zis: - Du-te si adu fata inauntru. Bert s-a intors cu o cutie imensa in brate, care se vedea ca e grea. - Numai asa am putut s-o urc in avion. Nu e imbracata cum trebuie. - Baiete, deschide odata cutia aia! A deschis si atunci au vazut-o pe Dolores – un curcan si o gasca - si impreuna erau Dolores! Intr-adevar, bunicului si bunicii le-a placut Dolores. Tineti cont ca asta dura din iunie! Sa nu aveti niciodata incredere in cei din familia Erickson. Cum l-a facut pe Jeff s-o sune Fiica mea, Kristi, s-a dus la un meci de baschet la North High pe cand avea 15 ani. Era eleva la West High si s-a dus la North High cu o prietena, Margie, pe care o cunostea de la gradinita. Cand s-a intors acasa, mi-a zis: - Ghici pe cine am vazut in seara asta la meci? Il mai tii minte pe pustiul de la noi de pe strada care s-a mutat in alta localitate sin e tot intrebam ce-o mai fi cu el? E in ultimul an la north Hight. A primit 3 distinctii la atletism si are note bune. Singura problema e ca vreau sa-l fac sa-mi dea intalnire , dar sa creada ca a fost idea lui. Imi aminteam foarte bine de pustiul cu pricina. Dupa alte 3 meciuri de baschet, Kristi a intrat in camera si mi-a zis: - Jeff nu stie, dar o sa ma sune maine dupa-masa, sa-mi dea intalnire. Am stat cu urechea atintita la telefon si eu si ea. Sambata dupa-amiaza a sunat telefonul si Jeff i-a dat intalnire. Am asteptat rabdator sa aflu cum reusise Kristi performanta. Nu trebuie sa grabim lucrurile. Prin urmare, dup ace am asteptat o vreme am intrebat-o: - Care a fost manevra? - Margie era prea timida ca sa ma prezinte lui Jeff, asa ca la urmatorul meci de baschet m-am dus la el si i-am zis: “pun pariu ca nu stii cine sunt”, iar el m-a masurat cu privirea si mi-a raspuns: “Ai dreptate. Nu stiu. “ “Sun tuna dintre fetele din familia Erickson – care?” l-am chestionat eu. S-a uitat bine la ea si i-a zis: - Kristi. - Ai ghicit. Ma bucur sa te revad, dupa atatia ani, i-a spus Kristi, apoi a adaugat: Ma duc s-o caut pe Margie si a luat-o din loc – vechiul truc de a-ti lasa publicul sa vrea sa stie mai mult. A plecat inainte ca el sa apuce s-o intrebe. Ar fi vrut sa stie mai multe, numai ca ea nu mai era acolo. A doua oara cand l-a vazut , jeff era intr-un grup mai mare, vorbea cu un alt baiat. Kristi s-a apropiat de ei cat sa auda despre ce vorbeau, dupa care a disparut, iar cand

Jeff a plecat, ea s-a dus la baiatul respective si a pornit o conversatie pe acelasi subiect. Nu au facut cunostinta. Pur si simplu au discutat despre problema in cauza, nu conteaza care. La al treilea meci de baschet, Kristi l-a cautat pe elevul acela si a ascultat conversatia; la un moment dat, a aparut Jeff, iar baiatul i-a zis: - Salut, Jeff, ea e – o, vai, dar nu am facut cunostinta. - Banuiesc ca va trebui san e faci tu cunostinta, i-a zis Kristi lui Jeff. Imediat dupa aceea, fiica mea mi-a spus: - Jeff ma suna maine, sa-mi dea intalnire. Ce-ai face daca te-as lua la palme? Fiica mea, Betty Alice, semna un contract la scoala si toti membrii consiliului profesoral isi tineau respiratia. Cand a terminat de semnat, au rasuflat usurati. Betty Alice se intreba ce-o fi vrut sa insemne si asta. Stia ca n-o sa dureze mult pana afla. Si chiar a aflat foarte repede. Clasa la care preda era compusa din delicventi de 15 ani, care asteptau sa faca 16 ani ca s-o termine cu scoala si toti aveau nenumarate arestari la active. Erau cu adevarat delicventi. Unul dintre ei fusese arestat de cel putin 30 de ori si batuse de 2 ori un politest. Avea 1,89 m inaltime si cantarea 100 kg. In semestrul trecut se dusese la profesoara si o intrebase: - Domnisoara Johnsosn, ce-ai face daca te-as lua la palme? Se pare ca profesoara nu ii daduse un raspuns correct, pentru ca o plesnise asa de tare, de o aruncase in coltul opus al clasei si o bagase in spital. Betty Alice isi spunea: “ Ma intreb cand o sa se ia de mine bietul pusti. Eu am 1,57 m si 46 de kg”. N-a avut prea mult de astepatat. Se plimba cu bicicleta prin parc, cand a dat cu ochii de el. - Am vazut un urias cu un ramjet obraznic, asa ca mi-am luat o privire mirata si am cascat ochii mei mari si albastri. S-a oprit in fata mea si m-a intrebat: - Ce-ai face daca te-as lua la palme? Bietul pusti. Ea a facut repede 2 pasi spre el si i-a spus dezvelindu-si dintii: - Dumnezeu mi-e martor, te-as ucide! Pustiul ii pusese o intrebare simpla si ea ii daduse un rapuns la fel de simplu: “Dumnezeu mi-e martor, te-as ucide, asa ca sterge-o mai repede pe banca de colo!” Era prima oara cand baiatul auzea o pisicuta asa de mica maraind asa de tare. In timp ce se asezase pe banca, avea intiparita pe chip o expresie de uimire. Il pusese la punct si el stia foarte bine ca de atunci incolo n-o sa indrazneasca sa mai lase vreun alt pusti sa o necajeasca. Din ziua aceea a fost protectorul ei. Un lucru foarte frumos. Frumoasa era si Betty Alice. Imprevizibilul te ajuta intotdeauna. Niciodata nu faci ceva care este previzibil. Cainele Dachshund si ciobanescul german Una dintre studentele mele, care avea sub 1,50 m inaltime m-a intrebat daca procedase correct. Intr-o seara, isi scosese la plimbare catelul, un Dachshund. De pe

alee, venea in fuga spre ei un ciobanesc german, latrand furios, hotarat sa-I manance de vii. A luat repede catelul in brate si s-a repezit spre ciobanescul german, tipand la el. Cainele a facut stanga-mprejur si a fugit acasa, cu coada intre picioare. Cand faci un lucru imprevizibil, gandirea celuilalt se reordoneaza in multe privinte. Faceti-I sa deraieze Ieri am primit o scrisoare de la un fost student. Imi scrie: “Am avut un cabinet un pacient de-a dreptul paranoic. Nu voia sa vorbeasca decat despre ideile lui. Am incercat sa-I captez atentia, dar nu am reusit. Atunci mi-am adus aminte de imprevizibil si i-am spus: “Nu , nici mie nu imi place mancarea de ficat.” Pacientul s-a oprit, a scuturat din cap si mi-a zis: “In general, mie imi place carnea de pui.” Din momentul acela, pacientul a inceput sa vorbeasca despre problemele lui reale.” Imprevizibil poate sa deranjeze un “tren” al gandirii, o linie de comportament, asa ca e bine sa-l luam in calcul. Stiu ca pe vremea cand eram la colegiu si apoi la facultatea de medicina sau ca intern la spital, de cate ori un profesor voia sa ma certe, eu veneam cu o intrebare sau o afirmatie stupida si irelevanta – si il facem sa deraieze. Pe timp de vara, un profesor incepea asa. - Erickson, nu-mi place asa… - Nici mie nu-mi place zapada, il intrerupeam eu. - Despre ce vorbesti? Facea el. - Despre zapada. - Care zapada? - Despre un miracol extraordinar – ca nu exista doi fulgi de zapada identici. Cred ca terapeutii ar trebui sa aiba intotdeauna la indemana cateva remarci lipsite de importanta. Iar cand pacientii se aseaza si incep sa turuie despre tot felul de lucruri lipsite de importanta, sa-I scoatem de pe ruta aceea. Sa-I facem sa deraieze cu o remarca irelevanta. De pilda: “Stiu la ce te gandesti. Si mie imi plac trenurile.” Lance si Cookie Noua, familiei Erickson, ne place sa facem farse inofensive. Lumea isi aminteste multa vreme de ele, intotdeauna cu placere. La un bal al studentilor din Ann Harbor, fiul meu, Lance, a vazut o fata care I s-a parut atragatoare, asa ca abordat-o si i-a cerut o intalnire. Fata i-a spus ferm si cu blandete: - Raspunsul este nu; am o relatie stabile. - O, nu ma deranjeaza catusi de putin, a insistat Lance. - Raspunsul este nu. O luna mai tarziu, a vazut din nou fata, s-a dus glont la ea in timpul balului si i-a cerut o intalnire. Fata i-a raspuns: - Mai m-ai intrebat o data. Atunci ti-am raspuns nu si acum iti raspund tot nu. La care Lance a replicat:

- Inseamna ca trebuie sa discutam problema la restaurantul Oscar. Fata i-a aruncat o privire in care se citea ca il crede sarit de pe fix. Dar Lance a studiat problema. Intr-o sambata dupa-amiaza, el si prietenul lui au intrat in sala de primire de la internatul scolii sanitare unde fata asta statea de vorba cu prietenul ei. Lance s-a dus la fata si i-a zis: - Cookie, el e Dean, cel mai bun prieten al meu. - Dean, ea este verisoara mea Cookie. Doar ca nu suntem chiar verisori. Eu sunt verisorul ei vitreg, nelegitim. Oricum, in afara familiei nu prea spunem ca suntem verisori. Dupa care a intrebat-o: - Cum se simte unchiul george, ce-I mai face piciorul rupt? Fata stia ca are un unchi George, undeva in nordul statului Michigan, care, intradevar, isi rupsese piciorul. - Cate kg. de capsuni a pus la consevat matusa Nellie asta-vara a continuat Lance. Iar fata stia ca avea o matusa Nellie care facuse o pasiune pentru conservele de capsuni. Dupa care lance a intrebat-o: - Cum se descurca Vicky cu algebra la liceu? Iar Cookie stia cat de greu ii era lui Vicky la liceu. Apoi, din intamplare, Lance l-a observat pe prietenul fetei, care ramasese cu gura cascata si cu ochii iesiti din orbite. - O cunosti pe Cookie? Eu sunt Lance. Sunt varul lui Cookie, dar nu varul ei adevarat. Sunt varul vitreg, nelegitim. Nu spunem chestia asta in afara familiei, i-a zis Lance. Dupa care s-a intors spre dean si i-a zis: - Dean, de ce nu-l scoti la cina? Iar Dean s-a dus la baiat si l-a luat pe dupa umeri. In timpul asta, Lance s-a intors spre Cookie. - Trebuie sa facem schimb de noutati despre familia noastra, i-a zis el. In toti anii de cand o cunosteam pe Cookie, nu a ridicat vocea niciodata, e calma, blanda si hotarata. Si Cookie i-a spus: - Am sa-ti spun o groaza de lucruri. Fara sa observe ca intrasera deja in restaurant. Cand s-au logodit, Cookie a vrut o poza de-a lui si Lance i-a adus una. Poza i-o facusem chiar eu, cand era mic si in piela goala. - Cookie, cred ca s-ar cuveni sa-ti cunosc parintii, i-a zis el. La care Cookie: - O,o,o,o. Banuiesc ca asa ar trebui. Intr-o zi , pe la 4 dupa-amiaza, un tanar bine imbracat si cu o servieta in mana a intrat in curtea din spate a familiei Cook si a spus: - Domnule Cook, vreau sa discut cu dvs. despre niste asigurari. Lance are talentul asta, de a trancani. Poate sa discute despre asigurarea impotriva fulgerului, asigurare impotriva uraganelor, asigurare de viata, asigurare impotriva accidentelor, asigurarea masinii. La cinci fara un sfert, doamna Cook a iesit pe veranda din spate si i-a strigat sotului: - Cina.

Lance s-a intors catre domnul Cook si i-a zis, mai mult in soapta: - Stiti, de multa vreme n-am mai macat mancare gatita in casa. Sunt sigur ca sotia n-o sa se supere daca mai pune o farfurie. Nu sunt pretentios la mancare. Cat a durat cina, lancea a discutat despre tot si despre toate. La fiecare fel de mancare, a complimentat-o pe doamna Cook, care se uita urat la domnul Cook. La sfarsitul cinei, Lance le-a multumit, apoi le-a zis: - Mai am o singura polita de asigurare si sunt sigur ca pe asta o sa vreti s-o cumparati. Este o polita de asigurare impotriva unui ginere nedorit! Noi, schilozii Dupa trei saptamani de cursuri, studentii stiau ca imi place sa ma tin de farse. Asa ca le-am zis: - Luni dimineata, Jerry , te duci la etajul patru sit ii deschise usile de la lift. Tommy, tu stai pe casa scarii sit e uiti in jos, spre parter. Cand ma vezi ca urc treptele, anunta-l pe Jerry sad ea drumul usilor de la lift, ir tu , Sam, o sa fii la parter si atunci apesi pe butonul luftului. Intre timp , imprastiati zvonul ca luni dimineata doctorul Erickson o sa faca o farsa studentilor lui. Au imprastiat zvonul cum nu se poate mai bine. Cand a venit ziua de luni, erau cu totii prezenti, inclusive un baiat cu proteza. In anul inatai, studentul cu pricina fusese foarte sociabil, deschis , prietenos cu toata lumea. In anul doi, toata lumea il placea si el place ape toata lumea; socialize tot timpul. Era un student bun, respectat, placut de toata lumea. In anul doi, si-a pierdut un picior intr-un accident de masina, de care el nu se facuse vinovat. Dup ace i-au montat un picior artificial, a devenit retras, hipersensibil. Decanul m-a avertizat ca baiatul respective e retras si hipersensibil, dar a continuat sa fie un student bun, mi-a spus ca nu mai era prietenos ca inainte, ca nu raspundea la salut , ca nu salute pe nimeni, doar isi tinea nasul in carti si isi vedea de treaba lui. I-am spus decanului sa-mi lase cateva saptamani pana se obisnuieste clasa cu mine, dupa aia o sa ma ocup de baiatul asta. In lunea despre care vorbesc, cand jerry trebuia sa tina deschise usile liftului si Tommy sa stea in capul scarilor, la 73, i-am gasit pe toti studentii asteptandu-ma la parter. Am sporovoit un pic despre vreme si alte nimicuri, despre ce se intampla in Detroit, apoi am zis: - Ai patit ceva la degetul mare, Sam? N-ai putere in el? Apasa butonul liftului. - L-am apasat, mi-a raspuns Sam. - Poate ca nu ai destula putere in degetul mare si trebuie sa folosesti amandoua degetele. - Am incercat si asa, dar omul de serviciu are atata grija sa nu-I daramam galeata si mopurile, ca probabil tine deschise usile liftului. - Am mai vorbit putin, apoi i-am zis lui Sam: - Apasa din nou butonul liftului. Sam s-a conformat. Nici un zgomot care sa demonstreze ca liftul ar fi coborat. Intr-un tarziu, la opt fara cinci, m-am intors catre studentul cu picor artificial si i-am zis: - Hai sa urcam noi, schilozii, sontac-sontac, si sa dam drumul liftului pentru cei valizi.

“Noi, schilozii” am inceput sa urcam pe scari, asa cum puteam. Tom i-a facut semn lui Jerry, Sam a apasat pe buton. Studentii valizi asteptau liftul. Noi, schilozii, urcam pe scari sontac-sontac. O ora mai tarziu, studentul socialize din nou , cu o identitate noua. Apartinea grupului profesoral: “Noi, schilozii.” Eu eram profesor; aveam un picior infirm; baiatul s-a identificat cu mine; eu m-am identificat cu el. Astfel, cu un nou statut, si-a redobandit felul extrovertit de a fi. Dupa o ora, socialize ca alta data. O foaie de hartie pe care nu scria nimic Terapia semnificativa se poate face adesea foarte, foarte, foarte simplu, chiar daca sarcina terapeutica pare sa fie uriasa. Intr-un an, la facultatea de medicina a fost ales un decan nou. M-a chemat la el in birou si mi-a zis: - Eu sunt noul decan si am adus cu mine un protejat de-al meu. Protejatul asta al meu e o adevarata nestemata, fiindca e cel mai stralucit student pe care l-am intalnit vreodata. E foarte talentat la patologie. Intelege patologia si e interesat de microscopie, dar nu suporta psihiatrii. Si are gura mare. O sa te insulte in fel si chip. Se va folosi de fiecare ocazie ca sa te sicaneze. - Nu va faceti griji, domnule decan. Pot sa-I fac fata. - Daca-a asa, o sa fii primul care a reusit sa-I faca fata, mi-a zis decanul. Asa ca in prima zi m-am prezentat in fata studentilor, le-am spus cine sunt si ca nu eram ca alti profesori de la medicina. Alti profesori de la medicina credeau ca cel mai important curs de la facultatea de medicin este cursul tinut de ei. Or, eu nu eram asa. Eu nu credeam o asemene ineptie. Intamplator, eu steam ca al meu era cursul cel mai important. Studentii nu au avut nimic de comentat. Apoi le-am zis: - Pentru cei care sunt interesati doar in mica masura de psihiatrie, am intocmit o lista cu circa 40 de referinte din afara programei scolare, pe care sa le citeasca. Iar pentru cei pe care psihiatria ii intereseaza destul de mult am pregatit o lista cu circa 50 de referinte pe care sa le citeasca. Pentru cei care sunt cu adevarat interesati, am o lista de circa 60 de subiecte suplimentare. Dupa asta, le-am cerut tuturor sa scrie o recenzie pentru o anumita expunere despre psihiatrie si sa mi-o aduca lunea urmatoare. Luni, studentul care ura psihiatria era, si el, asezat la coada. Fiecare student mi-a inmanat recenzia. Studentul respective mi-a intins o foaie pe care nu scria nimic. I-am zis: - Fara sa-ti citesc recenzia, vad ca ai facut 2 greseli: nu ai trecut data si nu ai semnat-o. Mi-o aduci din nou lunea urmatoare. Si tine minte , recenzia unei carti e precum citirea lamelor de microscopie patologica. Am primit una dintre cele mai competente recenzii din toata viata mea. Iar decanul m-a intrebat: - Cum Dumnezeu ai reusit sa transformi un pagan intr-un crestin? L-am luat complet prin surprindere. Ruth

La spitalul Worcester, administratorul a facut intr-o zi urmatoarea remarca: - Tare as vrea sa existe cineva care sa gaseasca o modalitate de a o imblanzi pe Ruth. - M-am interesat cine era Ruth, o fetita de 12 ani, foarte draguta, cu un fel de a fi care te cucerea. Nu aveai cum sa n-o placi. Se purta tare frumos. Si totusi, cand venea o infirmiera noua, toate celelealte o avertizau: - Stai departe de Ruth. O sa-ti sfasie rochia, o sa-ti rupa mana sau piciorul! Informierele nou-venite nu credeau asta despre Ruth, care era o scumpa, o dulceata de copil. Iar Ruth o implora pe infirmiera cea noua: - O , va rog, imi aduceti si mie un cornet de inghetata si niste bomboane de la magazin? Infirmiera ii aducea si, dup ace lua bomboanele si ii multumea cu glas mieros, cu o singura lovitura de Karate, Ruth ii rupea infirmierei bratul sau ii sfsia rochia, ii dadea un sut in tibie, ori sarea pe piciorul ei. Un comportament standard, obisnuit pentru Ruth. Ruth se distra. In plus, ii placea sad ea jos tencuiala de pe pereti si o facea cu regularitate. I-am spus administratorului ca aveam o idée si l-am intrebat daca imi dadea voie sa ma ocup de cazul ei. Mi-a ascultat ideile , apoi mi-a zis: - Cred ca o sa mearga si stiu exact infirmiera dispusa sa va ajute. Intr-o zi am primit un telefon. - Ruth a luat-o razna iar. M-am dus in sectie. Ruth cojise tencuiala de pepereti. Eu am sfasiat asternuturile . Am ajutat-o sa distruga patul. Am ajutat-o sa sparga ferestrele. Inainte sa ma duc in sectie, vorbisem cu mecanicul de intretinere de la spital, afara era frig. Asa ca i-am sugerat: - Ruth, hai sa smulgem contorul de la caldura sis a indoim teava. M-am asezat pe podea si am inceput amandoi sa tragem de el. Am scos contorul de pe teava. Mi-am rotit privirea prin camera si i-am zis: - Aici nu mai avem nimic de facut. Hai sa mergem in alta camera. - Sunteti sigur ca se cuvine sa faceti asta , doctore Erickson? M-a chestionat Ruth. - Sincer, e distractive, nu? Eu cred ca este. In drum spre alta camera , pe corridor, am dat de o infirmiera. Cand ne-am apropiat de ea, am facut un pas inainte si i-am sfasiat uniforma si juponul, lasand-o numai in chiloti si sutien. - Doctore Erickson, n-ar trebui sa faceti asa ceva, m-a apostrofat Ruth. S-a dus fuga in camera, a luat asternuturile rupte si a infasurat-o cu ele pe infirmiera. Dupa acest incident a fost o fata cuminte. I-am aratat cum era comportamentul ei in realitate. Desigur, infirmiera in cauza era o infirmiera cu experienta si se distrase la fel de bine ca mine. Celelalte infirmiere erau ingrozite. Intregul personal era oripilat de

comportamentul meu. Numai administratorul si cu mine am fost de accord ca ma comportasem asa cum trebuie. Ruth mi-a platit polita : a fugit din spital, a ramas gravida, a facut un copil si l-a dat spre adoptie. Dupa care s-a intors in spital de buna voie si a fost o pacienta buna. Peste cativa ani, a cerut sa fie externata, s-a angajat ca ospatarita, a cunoscut un tanar, sa maritat cu el, a ramas insarcinata. Din cate stiu, a avut o casnicie fericita, din moment ce facusera 2 copii. Ruth a fost o mama buna si un cetatean responsabil. De multe ori, un pacient poate fi scos dintr-un context comportamental gresit cu ajutorul unui soc. E valabil si pentru nevrotici si pentru psihotici. Salamalecuri In primul meu an ca professor la facultatea de medicina Wayne State, s-au intamplat 2 lucruri importante. In clasa mea era o fata care, in liceu, intarziase la toate orele. Profesorii o chemau la cancelarie si de fiecare data ea promitea ca data viitoare no sa mai intarzie. Si isi cerea iertare in modul cel mai sincer. Intarziase la toate orele din liceu, dar fusese o eleva de zece pe linie. Intotdeauna se scuza, facea promisiuni in care lume credea. A intarziat la toate orele din colegiu, mustruluita de toti instructorii si de toti profesorii. De fiecare data, isi cerea frumos scuze, cu sinceritate si de fiecare data promitea ca pe viitor o sa se poarte mai bine – dar continua sa intarzie. Si in colegiu avusese numai note de zece. Dupa care a intrat la facultatea de medicina, unde intarzia la fiecare curs, la fiecare prelegere, la fiecare ora de laborator. Colegii o injurau fiindca inatarzia si ii tine ape loc cu lucrarile de laborator. Iar ea, cu veselia-I obisnuita, se scuza si promitea ca no sa se mai intample. Cineva de la facultatea de medicina, care ma cunostea, a spus, afland ca urma sa predau acolo: - Sa vedeti cand da de cursul lui Erickson! O sa fie o explozie colosala! O sa se auda in toata lumea! In prima zi, am ajuns cu toii in sala de curs, in afara de Anne. Pe fiecare parte a salii era un interval. Era un interval in fundul salii si un interval pe partea vestica. Studentii nu erau atenti la prelegerea mea. Stateau cu ochii pe usa. Eu imi continuam expunerea, nestingherit, iar cand usa s-a deschis, foarte usor si fara cel mai mic zgomot, si-a facut aparitia Anne, cu 20 de minute intarziere. Toti studentii au smucit din cap si sau uitat la mine. M-au vazut cum le fac semn sa se ridice in picioare, si au inteles cu totii mesajul meu. Am intampinat-o pe Anne cu salamalecuri, in timp ce ea se indeparta de usa, traversa spatiul din fata salii, ajungea in spatele clasei, trecea in partea opusa si se aseza la locul ei, undeva pe coridorul din mijloc. Si tot in timpul asta toata clasa se ploconise in fata ei. La sfarsitul orei, au inceput sa se imbulzeasza la iesire. Anne si cu mine am fost ultimii care am plecat din sala. Eu vorbeam despre vremea din Detroit sau ceva de genul asta si mergand pe corridor, un om de serviciu s-a ploconit in fata ei, fara sa-I spuna un cuvant, mai multi studenti care treceau pe coridor i-au facut plecaciuni, tot pe

tacute; decanul a iesit din birou si s-a ploconit in fata ei; toata ziua oamenii i-au facut plecaciuni bietei Anne. A doua zi, a fost prima in clasa – si a continuat sa fie prima pana la sfarsit. Rezistase la reprosurile decanilor, la reprosurile profesorilor, dar a cedat cand lumea a inceput sa-I faca plecaciuni, pe tacute. Globus hystericus Odata, a venit la mine la cabinet o asistenta medicala. O cunosteam oarecum. Era una dintre asistentele acelea atotstiutoare. Fusese data afara de la toate spitalele unde lucrase, fiindca le spunea doctorilor ce sa faca. Le spunea diagnosticul si tratamentul. A intrat la mine mi-a zis ca suferea de globus hystericus, un nod in gat si ca o deranja foarte tare. I-am cerut sa-mi descrie ce simtea. Si mi-a spus cum anume o durea. Dupa ce am ajuns la o concluzie proprie , i-am zis: - Nu aveti globus hystericus. Suferiti de un ulcer stomacal, l capatul duodenului. - Nu fiti ridicol! Mi-a intrs-o ea. - Nu eu sunt, dvs. sunteti, i-am raspuns. - O sa va dovedesc ca nu am ulcer la stomac, a insistat doamna. S-a dus la 3 radiologi diferiti si toti au confirmat diagnosticul meu. Asa ca a venit din nou la mine, furioasa si mi-a zis: - Ati avut dreptate. Am vazut radiografiile cu ochii mei si toti doctorii mi-au spus acelasi lucru. Ce ma sfatuiti sa fac? - Sunteti armeanca. Va plac mancarurile condimentate. Aveti o sora care va suna in fiecare zi si cu care vorbiti pe saturate. Aveti o nepoata care va suna in fiecare zi si cu care vorbiti pe saturate. Trantiti-le receptorul si surorii si nepoatei. Amandoua va dau dureri de stomac. Si mancati tot ce va place. Peste o luna, a facut alte radiografii la aceiasi 3 radiologi. Nici urma de ulcer. Iar eu nu am facut decat sa-I recomand : - Mancati tot ce va place, trantiti-le receptorul surorii si nepoatei. Expresia preferata a doamnei era “Nu pot sa inghit asta, nu pot sa inghit aia.” Asa se ajunsese la diagnosticul de globus hystericus.Felul in care mi-a descries durerea indica un ulcer duodenal. Dar ea stia ca ma insel. Trei radiologi diferiti au convins-o ca aveam dreptate.

Ovazul
Intr-o vara , am destelenit zece pogone de teren. Tata il arase in toamna si il reinsamantase, apoi il arase din nou in primavera si semanase ovaz . Ovazuui ii mersese bine si ne asteptam la o recolta bogata. Spre sfarsitul verii, intr-o joi seara, ne-am dus sa vedem ce mai face ovazul, cat mai dureaza pan ail treieram. Tata a cercetat tulpinile de ovaz sin e-a zis: - Baieti, n-o sa fie o recolta neobisnuit de mare, de 33 de duble la un pogon. O sa scoatem cel putin o suta de duble la un pogon. O sa fie bun de recoltat lunea viitoare.

Si am plecat fericiti, gandindu-ne cum o sa avem o mie de duble de ovaz, si ce insemna asta pentru noi, din punct de vedere financiar. A inceput sa bureze. A plouat joi noaptea, vineri toata ziua si toata noaptea, sambata, toata ziua si noaptea, duminic toata ziua, iar luni, in zori ploaia s-a oprit. Cand, in sfarsit, am reusit sa razbim prin apa si am ajuns la teren, totul era culcat la pamant; nu mai ramasese in picioare nici o tulpina de ovaz. Tata a zis: - Nadajduiesc ca destul din ovazul asta e suficient de copt ca sa incolteasca. Asa o sa avem ceva verdeata pentru vite, in toamna – la anu’ , mai vedem noi. Iata ce inseamna cu adevarat sa fii orientat catre viitor, un lucru foarte important atunci cand te odupi de agricultura. Despre crestere Fiul meu, Lance, a intrat la mine in cabinet si m-a intrebat: - O sa fiu intotdeauna subtire ca vrejul si lung ca o prajina? Era foarte subtire, foarte inalt, foarte slab. - Destinul tau ca adolescent este sa fii subtire ca vrejul si inalt cat o prajina, i-am zis. Dar poti sa astepti cu nerabdare ziua cand o sa intri in cabinet, o sa-mi dai haina si o sa-mi spui: “Dispari, tata!” Si, intr-o buna zi, a intrat in cabinet, cu un zambet de satisfactie, mi-a intins hain lui si mi-a zis: - Dispari, tata! M-am imbracat cu haina lui; avea manecile prea lungi, imi acopereau palmele, iar umerii erau prea largi. Nu suntem obligata Intr-o duminica , citeam cu totii ziarul; Kristi s-a dus la mama ei, i-a smuls ziarul si l-a aruncat pe podea. Mama i-a spus: - Kristi, nu e frumos. Ia ziarul de jos si da-l inapoi mamei. Spune-I ca-ti pare rau. - Nu suntem obligate,i-o intoarce Kristi. Fiecare membru al familiei i-a dat lui Kristi acelasi sfat, si a primit acelasi raspuns. Asa ca i-am spus lui Betty s-o ia si s-o duca in dormitory. Stateam intins in pat, iar Betty a asezat-o pe Kristi in pat, langa mine. Kristi mi-a aruncat o privire plina de dispret. A inceput sa se tarasca, vrand sa se dea jos din pat, dar am prins-o de glezna. - Da dumul! Mi-a zis. - Nu suntem obligat. Treaba asta a durat 4 ceasuri. Ea dadea din picioare , se zbatea. In scurt timp, si-a eliberat glezna; am prins-o de cealalta. Era o lupta disperata – ca o lupta pe tacute intre coi titani. Dupa 4 ceasuri, stia ca a pierdut si mi-a zis: Iau ziarul de jos si i-l dau inapoi lui mami.

- Atunci veni lovitura de secure. - - Nu eram obligate, i-am zis. Si-a stors creierii si mi-a spus: - Iau ziarul de jos. I-l dau lui mami. Ii spun ca imi pare rau. - Nu eram ob;ligata, insist eu. - Iau ziarul de jos. Eu veau iau ziarul de jos. Eu veau spun mami pare rau. - Foarte bine, i-am zis. Zece ani mai tarziu de la intamplarea asta, cele doua fete mai mici ale mele au tipat la mama lor. Am chemat fetele si le-am zis: - Stati pe covoras. Nu cred ca e frumos sa tipati la mama. Stati acolo si ganditiva bine, sa vedem daca imi dati dreptate. - Pot sa stau aici si toata noaptea, zice Kristi. - Eu nu cred ca e frumos sa tipam la mama, eu ma duc si-mi cer iertare, zice Roxie. - Eu mi-am vazut de manuscrisul la care lucram. Peste o ora, m-am intors sa vad ce face Kristi. Chiar si o ora e destul de obositor. M-am intors la loc si am mai scris o ora. Dupa care m-am intors iar la ea si i-am spus: - Parca si limbile de la ceas se misca grozav de incet. Peste o alta jumatate de ora, m-am intors si i-am zis: - Cred ca a fost o tampenie ce i-ai spus mamei tale. Cred ca e o tampenie sa tipi la mama ta. - Si eu cred la fel, dupa care s-a prabusit la mine in poala, suspinand. Zece ani fara sa disciplinezi un copil – de la varsta de doi ani pana la 12 ani. Cand avea 15 ani, am mai disciplinat-o o data, asta-I tot. Daor de 3 ori.
Gunoiul

Copii au o memorie slaba, dar eu am o memorie excelenta cand vine vorba de ei. Robert ne-a anuntat intr-o zi: - Am destui ani, sunt destul de mare si destul de puternic ca sa duc gunoiul in fiecre seara. Mi-am exprimat neincrederea. S-a aparat cu tarie, sustinand ca e in stare. - Bine, de luni poti sa incepi, i-am zis. A dus gunoiul luni si marti, dar miercuri a uitat. Joi, i-am adus eu aminte si a dus gunoiul, dar a uitat de el vineri si sambata Asa ca in sambata aceea i-am dat o multime de jocuri active , care i-au placut la nebunie, dar care l-au si obosit. In plus, ca favor special, l-am lasat sa stea treaz cat a vrut el. La unu noaptea, mi-a zis: - Cred ca vreau sa ma culc. L-am lasat sa se culce. Prin nu stiu ce coincidenta , eu m-am trezit la 3. L-am trezit pe Robert si m-am scuzat cu cerul si cu pamantul ca uitasem sa-I amintesc sa duca gunoiul in seara aceea. Voia sa fie asa de bun, sa se imbrace si sa duca gunoiul? De sila, de mila, s-a imbrcat. M-am scuzat inca o data fiindca nu-I adusesem aminte si a dus gunoiul.

Apoi s-a dezbracat , si-a pus pijamaua si s-a urcat in pat. Eram sigur ca doarme bustean. L-am trezit din nou. De data asta , m-am scuzat si mai tare. I-am zis ca nu steam cum de nu vazusem si gunoiul ala. L-a dus la tomberonul de pe alee. S-a intors si a fugit din nou pe alee, unde a verificat capacul de la tomberon, ca sa se asigure ca il pusese cum trebuie. Cand a intrat in casa, s-a oprit in bucatarie, a verificat-o inca o data si abia dupa aceea s-a dus in dormitor. Eu continuam sa ma scuz. S-a dus la culcare si de atunci n-a mai uitat niciodata sa duca gunoiul. Heidi-Ho, cleptomana la 6 ani Un cuplu a venit la mine, disperat, si m-a intrebat: - Ce putem face cu fetita noastra care are 6 ani? Fura de la noi. Fura de la prietenii nostrii si de la prietenii ei. Cand se duce la cumparaturi cu mama ei, fura de la magazine. Am trimis-o intr-o tabara de fete unde a stat o zi si a venit acasa cu lucruri de la celelalte fete, lucruri care chiar aveau pee le numele acelor fete. Minte ca mama ei ii cumpara lucruri. Insista ca sunt ale ei. Poate fi vindecata o cleptomana asa de mica? O hoata care fura din magazine la varsa asta? O mincinoasa care are doar 6 ani? Le-am spus ca o sa ma ocup de asta. I-am scris o scrisoare fetitei: “Draga Heidi-Ho, eu sunt zana ta de la 6 ani, care te ajuta sa te faci mare. Toti copiii au cate o zana care ii ajuta sa se faca mari. Nimeni nu poate sa vada o zana care ii ajuta sa se faca mari. Tu nu m-ai vazut niciodata. Poate ca ai vrea sa stii cum arat. Am un ochi in varful capului, pe frunte si sub Barbie. Ca sa pot vedea tot ce face copilul meu, pentru care ue sunt zana care il ajuta sa se faca mare. Ei, eu te-am urmarit si am vazut cum, incetul cu incetul, ai invatat tot felul de lucruri. M-am bucurat sa vad ca inveti o multime de lucruri. Unele lucruri sunt mai greu de invatat decat altele. Eu am si urecji. Nu am urechi pe cap, fiindca nu as mai vedea totul. Am urechi pe obraji, ele au pivoti, asa ca pot sa le rotesc in ce directie vreau, ca sa aud totul, in toate directiile. Si am mai multe urechi pe gat, intr-o parte, plus urechile de pe picoarele din spate si de pe coada. Iar urechea din varful cozii este foarte mare – e tot cu pivot. (Intreaba-l pe tati ce e un pivot) . Asa ca pot sa rotesc urechea asta in orice directie vreau, ca aud tot ce spui tu, toate zgomotele pe care le produci atunci cand faci un lucru sau altul. Am un picior drept si 3 picioare stangi din fata. 2 picioare stangi din fata imi folosesc la mers – cele dinspre exterior. Piciorul din interior are 32 de degete. De aia scriu asa urat, fiindca nu-mi amintesc intre care degete trebuie sa tin creionul. Sigur ca merg de 2 ori mai repede pe partea stanga decat pe partea dreapta. Asa ca pot sa merg in linie dreapta. Am 7 picioare din spate – 3 picioare stangi si 3 picioare drepte din spate, asa ca pot sa fac partea dreapta sa mearga la fel de repede ca partea stanga. Si imi place sa merg desculta sit u stii ce cald e vara in Phoenix. De aceea am pantofi in doua dintre cele 7 picioare din spate. Pe celelalte le tin desculte. Am primit o invitatie la petrecere cand a implinit 7 ani , dar nu aveam cum sa ma duc, fiindca eu eram zana ei de la 6 ani, care o ajuta sa se faca mare. Nu m-am specializat pe copii de 7 ani, eu eram o zana de la 6 ani care o ajuta sa se faca mare, care vedea tot ce face si o auzea intotdeauna. Povestea asta a adus-o pe drumul cel bun.

Scrisori de la Iepurasul de Paste O mama a venit la mine cu fetita ei de 7 ani si mi-a zis: - Fratii ei mai mari au convins-o sa nu mai creada in Mos Craciun – dar ea continua sa creada cu tarie in Iepurasul de Paste. Iar eu as vrea sa mai creada in Iepuras inca un an, fiinda la opt ani n-o sa mai creada, dar acum vrea sa creada in el. I-am scris fetitei o scrisoare ca din partea Iepurasului, i-am povestit acolo cat imi e de greu, cum fac bube la picioare de atata topait, incercand sa gasesc oul de Paste carea fost fiert cel mai tare din toata lumea. M-am gandit ca fetita merita asta. I-am scris: “Numai ca nu am calculat bine distanta cand am sarit peste un catus si mi-au intrat niste tepi, si m-a durut. Era cat pe ce sa ma muste un sarpe cu clopotei. Am sarit pe spatele unui magarus salbatic. Era un magarus de treaba, dar grozav de prost. M-a dus in directia gresita, asa ca a trebuit sa fac cale-ntoarsa, topaind intruna. Alta data, prostia mea m-a facut sa incalec un iepuroi, care a inceput sa fuga cu mine ca nebunul, m-a dus in directia gresita si am fost nevoit sa fac cale-ntoarsa, topaind intruna.” Si am continuat: “Am hotarat sa nu mai apelez la ajutorul nimanui. Cred ca e foarte rau s faci autostopul.” Fetita a dus scrisoarea de la Iepuras la scoala,la ora intitulata “Descrie obiectul”, iar de Paste a primit cel mai fiert ou din lume – un ou de onix! Sunt oameni care ma suna si acum si ma roaga sa o fac pe Mos Craciun la telefon pentru copiii lor, asa cum am facut atunci cand parintii lor imi erau pacienti. Vreme de sase saptamani, in fiecare dimineata, 3 fetite au sarit din pat si au alergat la deschizatura pentru scrisori decupata in usa, ca sa-si ridice scrisorile de Iepuras. Le-am trimis zilnic relatari ale calatoriilor mele. De fiecare data, plicurile si hartia erau diferite. Si au primit cele mai fierte oua din lume. Si multe dintre scrisorile mele de la Iepuras au fost duse la ora intitulata “Descrie obiectul”. Robert – face lucrurile bine Cand avea 7 ani, fiul meu Robert, a incercat sa foloseasca strada in acelasi timp cu un camion si Robert a iesit invins. Politia a venit si m-a luat ca sa identific baiatul in al carui buzunar se gasise o hartie pe care scria “Bobby”. M-am uitat la Robert, care fusese dus la spitalul Bunul Samaritean si le-am zis: - Da, e fiul meu. L-am intrebat pe medicul de la Urgente: - Care-s pagubele? Mi-a spus: - Are ambele solduri fracturate. Bazinul e fracturat. Craniul e fracturat si are comotie. Acum facem investigatii ca sa vedem daca exista leziuni interne. Am asteptat pana mi-au spus ca nu avea leziuni interne. Apoi am intrebat: - Care e pronosticul? Doctorul mi-a zis:

- Ei, bine, daca supravietuieste 48 de ore, s-ar putea sa aiba sanse sa traiasca. M-am dus acasa, i-am adunat pe toti din familie si le-a spus: - Il cunoastem cu toii pe Robert. Stim ca daca Robert are ceva de facut, chiar face. Si face lucrurile foarte bine. Deci, in momentul de fata, Robert se afla la spitalul Bunul Samaritean. A dat un camion peste ea, i-a fracturat ambele picioare, bazinul, craniul si i-a zguduit creierul, prin urmarea are acum ceea ce se numeste comtotie. Nu recunoaste pe nimeni. Si nu poate sa gandeasca asa cum trebuie. Iar noi trebuie sa asteptam 48 de ore ca sa aflam daca Robert va trai. Repet, il cunoastem cu totii pe Robert. Cand face un lucru, il face bine. Poti sa fii intotdeauna mandru de ceea ce face Robert. Daca vreti sa varsati cateva lacrimi , nu e nimic rau in atsa. Dar cred ca ati dovedi lipsa de respect fata de Robert, cred ca se cuvine sa va vedeti fiecare de indatoririle zilnice. Cred ca se cuvine sa mancati bine. Cred ca se cuvinne sa va faceti temele. Si vreau sa va culcati la ora obisnuita. Va culcati la timp si va odihniti bine la noapte. Ii datorati lui Robert atata respect. Vreo doi dintre copii au plans un pic, apoi au mancat bine, au facut ce aveau de facut, dupa care au spalat vasele si-au facut temele. S-au culcat la ora stabilita. Peste 48 de ore am aflat ca Robert va trai. Le-am spus tuturor ca nu trebuie sa-l deranjam pe Robert la spital, pentru ca misiune lui nu era deloc usoara – trebuia sa se faca bine. Daca noi ne duceam sa-l vedem, el consuma multa energie, energie de care avea nevoie sa se faca bine. Eu nu am stiut, dar sotia mea se ducea in fiecare zi la spital, pe furis, intra in salon si se aseza in liniste langa pat. Cateodata , Robert isi schimba pozitia, se intorcea cu spatele la ea. Alteori ii spunea: - Du-te acasa. Uneori o mai intreba cate ceva, apoi ii zicea sa se duca acasa. Iar ea facea intocmai cum ii spunea el. I-am trimis lui Robert o multime de cadouri. De fiecare data, I le dadeam asistentei sa I le duca. Noi nu i-am inmanat niciodata nimic. Ma duceam la spital, intram in sala asistentelor si ma uitam pe geam, ca sa vad cum se simte Robert. Robert nu stia ca sunt acolo. Accidentul se intamplase pe 5 decembrie, iar Robert a venit de la spital spre sfarsitul lui martie, intr-un apartament gipsat. Brancadierul care l-a adus pana in casa era cat pe ce sa-l rastoarne. Cand a intrat in living Robert ne-a spus: - Sunt tare bucuros ca am asa niste parinti. N-ati venit nici macaro data la spital. La ceilalti copii, saracii de ei, parintii veneau in fiecare dupa-amiaza si faceau sa planga. Si mai veneau o data seara si iar ii faceau sa planga. Duminica era ceva ingrozitor. Ii uram pe parintii aia care nu-I lasau pe copiii lor sa se fac bine. Cat am fost intern la spital, inregistrasem temperature, ritmul respiratiei, pulsul, cu o ora inainte ca pacientii sa primeasca vizite de la cei de acasa. La o ora dup ace vizitatorii plecau, le monitorizam pulsul, respiratia si tensiunea artificiala. De fiecare data cand un pacient avea vizitatori, ii crestea temperature. Ritmul respiratiei depasea valoarea normala, iar nivelul tensiunii arteriale se ridica. Atunci am lut hotararea ca, daca nevasta sau copiii mei ajung vreodata in spital, sa nu-I vizitez decat dup ace ma

asigur ca asta nu le afecteaza tensiunea arteriala, pulsul, respiratia si temperatura. Pacientii internati in spital trebuie sa-si foloseasca fortele pentru a se vindeca, nu ca sasi faca rudele, care sunt bine, sanatoase, sa se simta impacate. Orele de sambata facute duminica Un student la medicina uita sa se duca cursurile de sambata. In fiecare sambata se trezea, iesea din casa si juca golf, uitand de fiecare data ca si in ziua aceea se tineau cursuri. Asta pana cand a dat de cursul meu. I-am explicat ca saptamana avea 7 zile, ca sambata era zi de scoala si i-am spus ca o sa-I dau o lectie, nu sambata, ci duminica, intr-o zi cand studentii nu aveau ora si ca dupa aia o sa-si aduca aminte ca smbata era zi d cursuri. Asadar, i-am zis: - Maine dimineata, duminica, la ora 8:00, vino 32 de km pana la spitalul Wayne Country, intra la mine in cabine si asteapta-ma. Daca intarzii cateva minute, sa nu crezi ca am uitat de tine, pentru ca n-o sa uit. Tu stai acolo la lectie si dup ace se termina lectia, la ora 4, poti sa pleci acasa. Ei bine, am uitat ca i-am spus asta. Si a stat in cabientul meu toata ziua, pana la ora 4. Duminica urmatoare a venit din nou la cabinet. La ora 8:00, rugandu-se ca eu sa nu uit si de data asta. Dar eu am uitat. In a 3-a duminica, i-am dat o serie de pacienti interesanti, sa le faca anamneza. Asa de mult l-au interesat, ca n-a mai vrut sa plece acasa la ora 4. A ramas pana la 5. Din ziua aceea, nu a mai uitat niciodata ca trebuia sa se duca la facultate sambata. Jill, stilul ei personal Am primit o scrisoare de la nepotica mea, care are un an si jumatate; i-a scris-o mama ei. Jill, care are un an jumatate, s-a dus pentru prima oara la bazinul de inot. Si a tipat cand I s-a udat piciorul. A tipat si s-a agatat de mama cand I s-a udat mana. Si a tinut-o intr-un plans si n-a mai vrut sa-I dea drumul pana cand mama a lasat-o pe Jill sa dirijeze intreaga actiune. Acum isi face planuri sa mearga din nou la bazin si isi invata mama: - Lasa-ma pe mine sa ma descurc in felul meu. Toti nepotii mei abordeaza viata in mod diferit, si sunt foarte hotarati. Cand vor sa faca ceva, fac, dar o fac in stilul lor personal. Iar mama lor poate sa descrie totul detaliat. Am pastrat scrisorile de la ei, pentru ca pana la urma sa fie adunate intr-un volum pentru copii, cand or sa aiba ei 16 sau 17 ani si or sa se planga ca pe parintii lor nu-I ducea mintea. Palme la fund Intr-o zi, fiul meu, Lance, a venit de la scoala primara si mi-a zis: - Tati, toti copiii de la scoala primesc palme la fund, iar pe mine nu m-ati batut niciodata. Vreau si eu o palma la fund.

- Nu am motive sa te bat, i-am zis eu. - Iti dau eu un motiv, s- oferit Lance, dupa care s-a dus afara si a spart un geam. A venit inapoi si m-a intrebat: - Acum poti s ma bati? - Nu, lucrul pe care se cuvine sa-l facem acum este sa inlocuim ochiul de geam. Cu bataia nu rezolvam nimi. Scarbit, a iesit si a mai spart inca un geam. - Acum ma bati? M-a intrebat. - Nu, o sa inlocuiesc geamul, i-am spus. In total a spart 7 geamuri. Cand l- spart pe al 7-lea, eram pe balconul de la apartamentul nostrum. Am aliniat pe balustrade 7 dintre masinutele lui metalice. A venit si m-a anunat: - Am spart al saptelea gem. Acum ma bati? - Nu, o sa inlocuiesc geamurile, asta am sa fac, i-am zis. Si am adaugat: - Uite, am asezat pe balustrade 7 masinute de-ale tale. Acum o arunc peste balustrade pe prima. Sper sa se opreasca, sa nu se rostogoleasca, sa se izbeasca pe trotuar sis a se sparga. O, ce pacat! Poate a doua se opreste. Asa a pierdut 7 masinute. Peste vreo 3 saptamani, s-a intros de la scoala foarte fericit. L-am luat de brat, l-am asezat pe genunchii mei si i-am dat o palma la fund. - De ce ai facut asta? S-a mirat el. I-am zis: - Se pare ca mi-am amintit cum m-ai rugat sa te bat la fund. Atunci nu am dat curs rugamintii tale. - Intre timp, m-am desteptat, mi-a zis el. Sigur ca nu l-am lovit tare. A fost o palma simbolica. Cand trantesti usile Nepotul meu, Douglas, a intrat in cabinet in timp ce eu tineam un seminar de instruire. S-a falit un pic cu noii lui pantofi de tennis, dupa care a plecat. Peste vreo 40 de minute, a venit iar si m-a gasit in toiul unei demonstratii despre adancirea transei. - Fugi de aici, Douglas, i-am zis. - Nu te-am auzit, mi-a intors-o el, obraznic. - Fugi de-aici, du-te-n casa, am repetat eu. Douglas a iesit, trantind usa. Era clar ca nu i-a convenit deloc. Nu trebuia sa tranteasca usa.Daca ar fi copilul meu, l-as ruga cu blandete, fara un motiv anume: - Te rog, tranteste usa. As face asta in timp ce ar fi preocupat sa se uite intr-o carte cu poze. El s-ar mira, dar mi-ar da ascultare. I-as spune “multumesc” si l-as ruga sa mai tranteasca o data usa. Si el ar tranti-o din nou, fara sa priceapa nimic. Dupa care l-as ruga iar sa o tranteasca. - Dar vreau sa citesc in carte, ar zice el. - Bine, dar mai tranteste-o o data, as insistat eu.

Ar tranti-o, dar n-ar trece mult si m-ar intreba de ce il rugasem sa tranteasca usa.I-as aminti atunci cum trantise usa prima data si i-as zice: - Dupa cum ai trantit usa atunci, m-am gandit ca iti place sa trantesti usile. - De fapt, nu-mi place sa trantesc usile, mi-ar raspunde el. Invatam foarte repede in situatii care ni se impun atunci cand nu avem chef de ele.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful