You are on page 1of 192

Director Daniel CORBU

I S S N

1 5 8 4 - 9 2 9 5

9

7 7 1 5 8 4

9 2 9 0 0 1

editorial

POSTMODERNISMUL ŞI GLOBALIZAREA SĂRĂCIEI

Sloganul postmodernismului: „Bogăţie fără naţiuni şi naţiuni fără bogăţie” (George SOROS) De-un timp încoace planeta devine tot mai mică, mai neîncăpătoare. Una dintre utopiile magnetice care au înfierbântat estul în anii ’90 şi după, a fost cea a globalizării şi formării satului planetar. Astăzi toată lumea vorbeşte de globalizare (mondializare) ca despre un fenomen normal, chiar dacă termenul a fost golit de semnificaţii. Pe scurt, globalizarea s-ar caracteriza prin internaţionalizarea schimburilor şi a producţiei, prin libera circulaţie a capitalurilor şi dominaţia firmelor multinaţionale, naşterea societăţii civile globale şi, nu în ultimul rând, circulaţia liberă a informaţiilor şi persoanelor. Să amintim că proiectul globalizării a fost prezentat pentru prima oară de teoreticianul şi politicianul Zbigniew Brzezinski, în lucrarea „Between Two Ages. America’s Role în the Technetronic Era”, apărută la New York în 1970, lucrare ce sintetiza ideile Clubului Bilderberg şi al Comisiei Trilaterale din care făceau parte personalităţi foarte influente ale vieţii economice şi politice. Aceste grupuri oculte şi alte câteva de acest fel, care pun pe primul plan zonele de influenţă economică la nivel mondial, domină întreaga viaţă socială a planetei. Oricine poate vedea în asta o formă de expansionism totalitar, în care politicul e doar un instrument al economicului, deşi teoreticienii postmodernismului şi ai postmodernităţii susţin contrariul. Chiar instituţia statului este ameninţată în condiţiile globalizării. Statul este tot mai golit de substanţă de către Noua ordine ce se bazează pe virtuţile pieţii, suveranitatea statală fiind ştirbită, chiar compromisă de entităţi supranaţionale. Dar individul? Cât de liber poate fi el? Într-un timp în care noile tehnologii, imposibil de ocolit, violentează intimitatea şi viaţa privată, nu se poate vorbi decât de o libertate condiţionată. În procesul globalizării, popoarele suportă pierderea treptată a tradiţiilor sacre şi a autorităţii, pierdere „compensată” cu primirea de noi idoli. Pe de altă parte, teoreticienii globalizării, James Gleick între ei, pre-vizionează că, într-o societate în care imaginarul este unul comercial, vom asista la o transformare a lui Homo Sapiens în Homo Consumans. Dedicat în întregime lui însuşi, omul se lasă copleşit de voluptăţi materiale până la alienare.

Motto:

pagina 1

editorial
Ne e la îndemână să pornim de la definiţia simplă, constatativă, neutră a lui G. Soros, după care globalizarea „reprezintă mişcarea liberă a capitalismului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor financiare globale şi a corpo-raţiilor multi­ naţionale asupra companiilor naţionale”1. Simplă şi rece expunere! În fond, globalizarea produsă în ultimii treizeci de ani e un fenomen agresiv, total, de o amploare fără precedent. De aceea ni-i dat să credem şi să afirmăm cu certitudine că globalizarea este utopia postmo­ dernă care vizează (nu numai visează!) crearea noii ordini mondiale. Însă această societate postmodernă, programată de cei apro­ ximativ trei mii de mandatari miliardari care conduc planeta (mai ales prin cele patru societăţi secrete), acţionează prin excluderea sau margina­ lizarea celor mici, dar cu idealuri clare, cum ar fi cel naţionalist, de exemplu. Toate acestea într-un moment în care „lumii îi lipseşte un cod moral puternic”, iar „pieţele sunt amorale”2. Toate acestea, adăugăm noi, într-un moment în care, conform celor mai noi statistici, 1% din populaţie deţine o avere egală cu 57% din locuitorii planetei, însemnând cel mai mare decalaj din istoria lumii între bogaţi şi săraci. Sărăcia este materială, dar şi spirituală. Polarizarea la o extremă a bogăţiilor şi naşterea societăţii civile globale afectează, fără doar şi poate, identitatea culturală şi spirituală a statelor, chiar suveranitatea naţională, şi bombardează unele categorii de gândire. Să nu scăpăm din vedere că programatorii globalizării, care avansează, festivist, utopia unui socialism planetar, au un slogan pe cât de clar, pe atât de înfri­ coşător: „Bogăţie fără naţiuni şi naţiuni fără bogăţie”3. Prin Fondul Monetar Internaţional însă, S.U.A. îşi arată cealaltă faţă, aceea de imperiu de seducţie, realizând în multe puncte din lume, în locul cunoscutei pax romana, strategia postmodernă pax americana. Să fie acesta începutul a ceea ce Berdiaev numea o „eternă zi a opta”? în viziunea celor care concep şi aplică pro­ gramele în discuţie, postmodernismul nu este un scop, ci unul dintre mijloacele pentru globalizarea culturii, pentru naşterea societăţii civile globale. La ceea ce teoreticienii numesc „sfârşitul modernităţii” a contribuit în mod esenţial COMU­ NICAREA în toate formele ei: televiziunea, internetul, radioul, presa de hârtie şi electronică, telefonia mobilă şi imobilă etc. Dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei, schimbul într-un ritm spectaculos al imaginii şi informaţiei, au produs forme de colectivitate virtuală. Iar noi e bine să ne-amintim şi proiectul globalităţii ideale al lui Matthew Arnold din secolul al XIX-lea, preluat şi propagat acum cinci­ zeci de ani de T.S. Eliot, care considera cultura un liant al naţiunilor şi visa la un sincronism mondial. Daniel CORBU
1 George SOROS– Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p.16. 2 George SOROS, op. cit., p.29. 3 Karl POPPER, Societatea deschisă şi duşmanii săi, Editura Polirom, 2001.

pagina 2

provocări

“NU MĂ INTERESEAZĂ CU CINE A VOTAT SHAKESPEARE”

Nicolae DABIJA
În Cronica Angliei e relatat un caz. În jurul anului 1000 un rege brit a vrut să şteargă de pe faţa pământului poporul velş al Ţării Galilor. Şi atunci nişte înţelepţi i-au spus: „De ce ai ucide tot poporul? Taie-le capetele la vreo sută de alchimişti, preoţi, vrăjitori mai importanţi – şi poporul nu va mai exista”. Bănuiesc că acel rege aşa a şi procedat, dacă despre poporul velş a încetat să se mai vorbească în istorie. Ce însemnau cei „vreo sută de alchimişti, preoţi, vrăjitori mai importanţi” de care vorbeşte cronica? Aceştia constituiau un fel de „academie” neoficială a vremii. Odată lichidată aceasta, a pierit şi poporul. O învăţătură care reiese din acest exemplu ar fi: a denigra sau a submina o Academie – înseamnă a lovi în ceea ce are mai temeinic un Neam, înseamnă a zdruncina unul dintre pilonii acestuia. În timp ce în politică, economie, cultură au loc schimbări, Academia din orice stat este acel reper care asigură continuitatea unei societăţi. Precum Biserica. Sau Cartea de Gramatică. Profesorii japonezi încep de fiecare dată anul şcolar cu următorul discurs: „Suntem o ţară săracă. N-avem petrol, n-avem terenuri arabile, n-avem păduri, n-avem minereuri, n-avem aur… Singurele lucruri pe care le avem sunt creierul şi inteligenţa. Să le folosim!” Şi le folosesc! 80 la sută dintre japonezi sunt cu studii superioare. Economia lor e una dintre cele mai performante din lume. Profesorii şi inginerii noştri sunt măturători, constructori, grădinari– mi se spune – foarte buni acolo în străinătate. Dar noi avem nevoie de ei aici. Se ştie: au evoluat ţările care au repartizat mai multe procente din PIB pentru cultură, învăţământ şi ştiinţă. Cele care au făcut economie din contul acestor domenii au regresat. Ceva mai demult am auzit întâmplător o discuţie dintre doi moldoveni. Unul zicea: pagina – Sunt sărac. – De ce?!, îl întreba celălalt. 3 – Pentru că sunt prost. – Şi de ce eşti prost? – Pentru că sunt sărac. Aceste noţiuni vor fi legate veşnic una de cealaltă. Iar eu mai cred că vom fi săraci atâta timp cât nu vom şti ce limbă vorbim, care este istoria noastră. Cineva afirma că un popor ar trebui apreciat nu atât după oamenii lui mari, cât după felul cum sunt trataţi. Suntem datori să ne respectăm compatrioţii, pe care îi respectă alţii, să-i apreciem şi noi nu numai mapamondul. Spre regret, nu ştim să ne promovăm valorile.

provocări
Un alt păcat al nostru e acela că la noi totul este politizat. Scriitorul argentinian Jorge Luis Borges spunea: „Nu mă interesează cu cine a votat Shakespeare”. Dar cele mai politizate sunt, totuşi, limba şi istoria. Spre deosebire de alte state, la noi nu numai viitorul este imprevizibil, ci si trecutul. În ultimele două decenii trecutul depinde de partidele care se perindează în scaunele puterii. Eroii pot fi trădători ai neamului, ocupanţii pot deveni eliberatori şi invers, în dependenţă de necesităţile politice ale cutărei sau cutărei formaţiuni, care-şi caută temeiuri şi aliaţi în istorie. Am propus şi cu o altă ocazie – ca să depolitizăm aceste domenii sensibile, există o singură soluţie: să procedăm cum se procedează în majoritatea statelor care se respectă. Toate problemele legate de lingvistică şi istorie să fie declarate a ţine de competenţa Academiei, anume ea să fie o dată pentru totdeauna autoritatea supremă în aceste domenii. În felul acesta Academia i-ar feri pe oamenii noştri politici de declaraţii hazardate, şi şi-ar aduce o contribuţie la consolidarea societăţii. Ce facem noi astăzi pentru ţara de mâine care sunt copiii ei? Cum o salvăm? Sunt întrebări la care trebuie să căutăm răspunsuri împreună. Misiunea oamenilor de cultură, arta şi ştiinţă eu o regăsesc într-un exemplu din viaţa marelui istoric N. Iorga. Pe acesta, după ce a scris o „Istorie a Imperiului Otoman” în 4 volume, tradusă în cele mai importante limbi ale Europei, Guvernul de la Ankara a dorit să-l decoreze cu cea mai înaltă distincţie a Turciei. Şi atunci N. Iorga a spus: „Nu vreau să mă decoraţi cu cea mai de seamă distincţie turcă, v-aş ruga să-mi daţi în locul ei drapelul pierdut de Ştefan cel Mare la bătălia de la Valea Albă”. Menirea si datoria cărturarilor nostri de azi ar fi aceeaşi: să recupereze drapelele pierdute de oamenii politici şi să câştige bătăliile pierdute de alţii.

pagina 4

provocări
Studiul de paleogenetică care a bulversat România.

Nu suntem urmaşii Romei!

Daniel ROXIN
Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spaţiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universităţii din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător știinţific biolog, specialist în genetică. Potrivit concluziilor acestui studiu, populaţia actuală a României este clar înrudită cu populaţiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500 - 5.000 de ani, un lucru care pune în evidenţă continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuţie și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendenţei romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt...   Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate aduce informaţii importante despre originea și evoluţia omului și a genomului uman, migraţiile populaţiilor umane, relaţiile de înrudire dintre populaţiile umane vechi și cele actuale.  Așadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoşii reali. Iar strămoșii noștri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai şocante?  Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuţii purtate între domnul Decan al Facultăţii de Biologie (Universitatea București), Prof. univ. dr. Călin Tesio şi domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea ori- p a g i n a ginii poporului român. Un astfel de demers 5 presupunea compararea genetică a unor rămășiţe osoase aparţinând populaţiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situaţia genetică actuală a populaţiei acestei ţări, pentru a se verifica gradul de înrudire. În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Miriţoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziţie, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În

provocări
total, studiul a avut la dispoziţie material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50   de indivizi aparţinând populaţiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului). În ceea ce privește probele de sânge de la populaţia actuală a României, acestea au fost obţinute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiești și al Muzeelor de Știinţe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie București.  Și cum o cercetare întinsă pe mai mulţi ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanţate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și Antropogie al Universităţii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul instituţiei, de DAAD – Germania și prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene. Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condiţiile de securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până pagina și curăţenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoş. 6 Având la dispoziţie toate aceste informaţii, putem înţelege foarte ușor complexitatea demersului și prestigiul știinţific incontestabil al persoanelor și instituţiilor implicate. Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spaţiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român. Dar pentru a evalua în ansamblu șocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm: - Între actuala populaţie a României și populaţiile care au trăit pe teritoriul acestei ţări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme genetice aparţinând diverselor populaţii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea și legătura cu populaţiile vechi; - Actuala populaţie a României se înrudește genetic în special cu populaţiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit cândva de traci, cu care s-au și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populaţia italiană; - S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi genetic cu populaţiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmaşii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor.   Totuși, există o aparentă contradicţie: dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se înrudesc genetic atât de puţin? Explicaţia pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei) în peninsula italică, aici trăiau și alte triburi cu rădăcini tracice – venetii și etruscii, aceștia din urmă dând primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuși, în peninsula italică trăiau, în afara populaţiilor cu rădăcini tracice, și populaţii aparţinând altor familii etnice – sabinii și samniţii. În timp, aceste populaţii s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populaţiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.   Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani,

provocări
între  476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat naţional, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii și strămutări de populaţii… Cu alte cuvinte, istoria peninsulei italice este marcată de trei etape esenţiale în care populaţiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuţia etnică în acest spaţiu... Iată că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicţie dispare, deoarece putem înţelege de ce, astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populaţiile care au locuit în spaţiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populaţiile României și ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puţin. În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt întărite de izvoarele istorice iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmaşi ai tracilor!   Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanţă uriaşă în stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului naţional, instituţiile statului român şi forurile academice şi universitare româneşti care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferenţă! Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactaţi de reprezentanţii statului român sau de vreo instituţie academică ori universitară care să îşi arate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-am întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoş, cât şi pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură situaţie în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viaţă după aceea... În rest, tăcere maximă. Şi atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanţii Statului Român din politică, cercetare sau învăţământ?!...   Pentru că sunt trei concluzii mari şi late născute din acest studiu de paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrităţii teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric şi a recuperării demnităţii poporului român: 1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedeşte a fi continuatorul populaţiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani şi locuitorul de drept al acestor meleaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretenţiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice. 2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă şi nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie naţională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeile dace cu un amestec multietnic de colonişti şi soldaţi ai Imperiului Roman. 3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească şi mai mult respectul faţă de adevăratele noastre rădăcini, cele traco-getodacice, să ne redea şi mai mult demnitatea p a g i n a naţională furată! 7   De aceea, cred că toţi ar trebui să medităm la următoarele întrebări: Îi putem considera loiali României şi poporului român pe politicienii, academicienii şi istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condiţiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?! De ce să ignori sau să lupţi cu înverşunare împotriva acestor rezultate, dacă iubeşti România şi Românii?! (extras din cartea Spiritul dacic renaşte)

tineri poeţi
linie din capătul lumii în trupul capătului

Capri
deasupra orăşelului în căutarea liniştii după ce singurătatea bogăţiei a obosit vechimea acoperită de rotunjimea ei se dezbracă precum o văduvă

Bazaar Hilal
praf, strigăte şi căldură marea pînză a amiezii pe ochelarii de soare

Florin Dan PRODAN
ON THE ROAD. Poeme de călătorie *

Rubai

pielea lumii să ne acopere ne e frig stau aici şi încă scriu-zboară toată pentru încă o mie de vieţi culoarea culorilor rămîn goale şi fug de mine şi sîngele respiraţii grăbite, şapte pungi meu e scos spintecate de cuţitele rîndunicilor din marea nordului odată cu nisipul Inshallah. ce-a mai rămas de spus e îndeajuns acel fluture dinlăntru Fatimei pagina şi singurul loc, acolo în larg, unde nu să crezi doar în dimineţi ca asta 8 eşti arse de începutul cîntecului păsărilor Rustenburgen nu al oamenilor şlefuite încă de picioarele viselor aici nu. doar uneori acum, cît e tăcere, cînd doar munţii pe cîmpiile nesfîrşite ale călătoriei şi zidurile medinei fiecare vede casa – dansează ca să intre iar viaţa prin porţile lacrimă ce curge printre drumuri lor (dezamorsînd o secundă din explozia nimicului)

Lido di Venice
plaja asta-i cimitirul cel mare

Derb

Pe sfoara zilelor între zidurile medinei sunt ajuns la capătul sufletului

tineri poeţi
aici, unde toate limbile se amestecă la fel ca făina şi mirodeniile pînă ajung limba de lapte. Şi toate străzile coboară, coboară fără să mai urce. * Aşa e în pustiu. Iese cîteodată un om, Cîte un animal. Nu ştii de unde.

Sufi song
dansul păsărilor aici în moscheea asta rîs al sunetelor în aer şi pe pereţi, ceartă cu ochii şi viaţa silabe ce coboară de sute de ani pe faţa dumnezeului viu

Goodbye to Dharamshala
oare aş putea scrie ceva? în templu soarele e ca o pată care nu mai e roşie nici galbenă; eu sunt aer şi zgomot; copil jucîndu-se cu alţi copii; o sabie, o iarbă pe o cîmpie de nicăieri ţinîndu-mă de flacăra candelei şi de gratiile unor secunde * Cum să poţi uita bunătatea bătrînicii Lum care te-a scos din labirintul treptelor noii Lhasa, în dupăamiaza cînd nu era nimeni prin preajmă doar cîinii negri ce începuseră să sfîşie toropeala sau prietenia mîndrului taxator de autobuz din Chandigar cu albul său turban cît un scaun şi barba de sultan gata să lase totul baltă şi să plece la o straşnică bătălie? Ori modestia şi tăcerea călugărului care p a g i n a te-a dus 9 în miez de noapte prin ploaie pînă la hanul Lose Ling de parcă te-ar fi condus prin tot universul? Mîinile micului vînzător de chai din Shatabdi express care s-a întors după căutări îndelungate să-ţi restituie o monedă fără valoare? Dar pe fata din Tibet în ochii căreia locuiau orbitoarele păsări ale Shambalei sau pe bătrînul Uncle Emptiness care te-a lăsat să te uiţi în oala lui în care duce lumea?

tineri poeţi
2.2
părul îţi creşte în funcţie de amintiri. avem părul scurt când suntem mici, pentru că nu avem prea multe amintiri. fetele, când cresc, îşi taie părul pentru că nu vor să ţină minte primele iubiri; pierdutele iubiri. (de asta nu le ajunge niciodată părul până la tălpi) fetele plâng mai mult, suferă din cauza memoriei afective care stă în cozi, în părul blond al mamei. tata nu a plâns niciodată, pentru că nu a avut breton, fratele meu era mereu dus la frizer şi îi spunea nejustificat: „băieţii nu trebuie să aibă părul lung”.

Elena DONEA
14 încercări de a ajunge la tine acasă
când ţi se rupe umbrela de la mijloc trebuie să rămâi până la capătul ploii această finalitate a aşteptării se petrece sub cer ca un vâsc pentru noi de care ştiu doar pescăruşii numai aşa urma inelului tău a rămas în jurnal mâzgălită în grabă s-a conturat strâmb aproape pe mărimea mea şi iarba care pare încă fină iarna pagina ştiu un teren unde se întâmplă asta iarna fel şi privirile lui 10 la care nu mai trec decât cu absenţa din mine.

când te-am cunoscut, ai vrut să am părul cât mai lung, atât de lung, încât să te îmbrăţişeze chiar şi cu vârfurile tocite cum era. te aşezai împrejurul meu, mi-l mângâiai, spuneai să nu-l tund niciodată, or tu chiar voiai să nu te uit. şi-atunci îmi tăiam părul de sus, nu voiam să fiu femeie. iar copiii ăştia, când sunt mici, te trag de păr pentru că simt, simt cumva că vrem să plângem.

Sybil, zmeu
Sybil uită că-şi lasă zmeul afară gardurile cunosc atât de bine acest trup de zmeu: moale, plin de sâni şi buze aşa, mai uită de dânsa şi se împiedică de iarbă în ghiozdan ţine păpuşi fără buze şi sâni, uită că le smulge şi le pune zmeului Sybil îşi spune că, dacă ar avea ea ochii zmeului, ar plânge pe dinăuntru; s-ar agăţa de copac, şi ar face din cozile ei leagăn cozile ei, sforile ce se mai leagănă Sybil pe umeraşe, în şifonier, ca o uniformă de şcoală ruptă şi plină de buze pe guler.

plecăciune înainte de prima întâlnire
poate ar trebui să-ţi vorbească despre unghiile ei crescute cumva din tot ce atinge adică tot ce atinge obrazul nebărbierit şi seara aceea nemângâiată de noi de-a îndoaselea, iar tu, te fereai de pielea mea ca de scârţâitul unei rochiţe nepurtate şi-mi spuneai că cel mai important e cum spui noapte bună cuiva: cu buzele cumva deasupra buzelor. în drumul meu spre ţipete mă alint.

tineri poeţi
ÎNTR-UN STOL DE OAMENI TINERI
bătaia de timp nu ţi-a lăsat loc de gândire într-o gură deschisă până la dinţi uneori te auzeai respirând în subsolul încăperii podeaua în care un fluture şi-a zdrobit tâmpla de călcatul tău

Daniel DĂIAN
DIN ŢIPAREA ACESTUI FLUTURE
înapoiul pleoapei fiecare zi a degetelor ca un anotimp de rămas bun desparte-mă în linişte sau ascunde-mă din binele acesta undeva-ul în care am cultivat tăcerea unei ape se prefăcea în pulbere sub mângâierea fluturelui scăpat de sub control lega bulevarde iubiri bandaje peşti fericiţi doar piciorul tău zâmbea răutăcios lovea aerul într-un umăr de singură folosinţă aduna înălţimile coapsei ţipăt o să-mi fac şi eu o asemănare după chipul tău iubito aşa vom afla dacă la capătul unei bătăi de inimă ne aşteaptă copilul cu un cerc în mână sau o grămadă de fier vechi aşezarea azilurilor în iarnă ca o mână peste frunzele noastre

poate dacă am fi fost urcare ne-am fi auzit palmele gudurându-se de pofta călcâiului şi mi-ai fi însemnat în vârful ochiului cu mâna stângă o cădere întreagă

CONSTANTE
pământul are toate literele deschise de-a lungul gol al unei încăperi nu am îndoială că în fiecare drept a respirat un adevăr jupuit de viu o mare dispoziţie în care ne-am inventat unul celuilalt vinovăţia din afara geamurilor ca nişte abţibilduri de prost gust obrajii noştri trebuie să fie la fel pentru a putea fi scuipaţi la fel singura inegalitate este dumnezeu care ne varsă ca pe un pahar gol în serile fără soţ când se alintă

pagina 11

tineri poeţi
DOC5-SAU SCURT METRAJ DESPRE SFÂRŞITUL LUMII
ţi-am decojit bătrân culoarea umbrei din astăzi picura căprui obrazul sub pleoapă neatenţia de a te lăsa umblată între degete şi dacă îţi este o lene teribilă de mine uită-mă de fiecare parte a punctului ca un scurt metraj despre sfârşitul lumii voi mima cârduri de oameni acel doliu exact care mi-a precedat naşterea şi aripile care au evadat deodată din noi ca o tencuială veche cuvintele transpirate pe frunte se îmbolnăviseră de noapte despărţit în silabe unsprezece chipuri cu doisprezece respiraţii după ora amiezii când s-a întâmplat încă o trecere în fiinţă a celui de-al treisprezecelea respir dintr-o iulie frumoasă de înălţime s-au aruncat în cor douăzeci şi patru de ferestre cu ochii închişi în umărul sănătos ca o turmă întreagă buzunarele dezintoxicate de sălbăticie iubirea mea alergată în şir indian până în ceasul al patrusprezecelea aşteptau să se ofere fără nicio îndoială foame tuturor

DE LA ÎNCEPUTUL UNEI CĂDERI
nu-ţi spun nici măcar un minut din pasărea aceasta în care s-au rătăcit încăperi cu burţile goale de nicăieri nu-ţi spun nici buzunarele pline de îmbrăţişări pagina uitate sub respiraţia unui nume 12 de femeie îţi spun doar privirea răsturnată în trotuar mâinile decapitate în care cineva mi-a învăţat pe de rost coasta din care au înmugurit nopţi întregi de fluturi

ÎNTRETEMEREA
într-o bătaie de inimă încăperea goală până în vârful uşilor avea pielea murdară de formă în colţul ochiului lăcrima o moarte deschisă la culoare ca o femeie proaspăt construită în largul piciorului smulgem mijlocul lucrurilor prin gura plină de foame în care nu a pus mâna nicio primăvară născocim respiratul într-unul singur o săptămână întreagă într-o singură miercuri de ploaie este jumătatea respiraţiei mele sub care te trezeşti pasăre cu cerul la gură vaietul tău are căderea limpede

IUBIREA MEA ALEARGĂ ÎN ŞIR INDIAN
nebunia are un gust metalic în dintele acestui fluture

cronica literară

Elogiul literei

Irina PETRAŞ
George Vulturescu este un poet al Nordului în măsura în care această situare e chemată să traducă şi să valoreze lucrările şi purtările omului, dar şi să acorde un accent distinctiv poetului. Instrumentările dosarului locuirii operate de cărţile sale precedente răstoarnă relaţia până la a sugera că poezia a creat Nordul, iar acesta, la rândul său, printr-o răsucire extrem de firească, s-a întors cu argumente care să legitimeze sursa, să o întărească. Oricum, eliberarea de rădăcini, despărţirea, înstrăinarea, deghizarea, în cele din urmă, sunt toate înţelese ca amăgiri. În plus, „mâna care scrie e totuna cu mâna de pe cuţit”, condeiul şi cuţitul duc înspre moarte, altă direcţie şi alt sens nu există. Dezamăgirea e violentă, dar şi, paradoxal, împăcată. Saga nordică explică altfel, cu o reîntoarcere la metafora tăioasă, catachretic, cercul închis asupră-şi al vieţii - plecarea nu are alt rost decât întoarcerea trudnică şi obligatorie la începuturi: „locul unde este începutul, acolo / va fi şi sfârşitul...” Învăţătura esenţială e aceea a cuţitului ca metaforă şi succedaneu al vederii dincolo de aparenţe şi de locuri comune: „Pe tejghea un cuţit înfipt / în scândură. / Mâna care se apropie de prăsele / va termina acest poem: / ţurai!”. Refrenul nordic, violent şi disonant, slujeşte perfect texturii sfâşiate a poemelor vorbind de forţa stranie a unei seminţii aparte. Spaima de moarte e întreţinută la foc mocnit - cuţitul e încă doar proptit, el taie, spintecă, străpunge, pătrunde numai în fantasma repetată a purificării brutale -, poemele oferindu-se ca învăţare a morţii: „Îmi pare rău, cititorule de peste veac, / nu scrisul meu te salvează: / lectura e un cerc al fricii în care eu / te ţin de mâini ca pe un băţ aprins / când te încolţesc lupii”. Sunt de pus laolaltă în portretul poetului mai multe semne: Ochiul, Piatra, Nordul şi „smintirea”. Pentru aceasta din urmă, laitmotiv al excelentului volum Aur şi iederă (2011), propuneam un excurs eti- p a g i n a mologic liber, ipotetic: smintirea se trage 13 din ex mente, adică „din minte”, sau chiar dintr-un [ex] mentire, a minţi, „a inventa cu mintea”. Sminteala poeziei e una „ieşită din minte”, în ambele sensuri: născută de combustii ale creierului activ, dar şi deraiată, căci iese din îngrădirea raţională a termenului şi încalcă, liber şi creator, legi. Ieşit din minte, locul naşte la rândul lui „gânduri” şi minciuni de o valabilitate pe care nu omul, dintotdeauna dependent de poveşti, o va pune la îndoială: „Ca să te pot întâlni am inventat Pietrele / Nordului. Doamne, le-am smuls din /celulele creierului precum ai sumeţit Tu / stâncile din mare”. Expresionismul invocat adesea când

cronica literară
de întoarcere înspre vârstele revolute, dar şi cod personal avar de decupare şi ţinere sub control a datelor scriptural-existenţiale. Tendinţa de destrămare a paradisului imaginant e contracarată prin desenarea repetată a unor hotare, prin includerea cu artificii poetice într-un perimetru adjudecat anume. Ochiul Orb este nu doar deturnarea poetică a unui handicap şi a unei ades pomenite întâmplări din copilărie, ci metafora cea mai potrivită pentru poemul la care lucrează George Vulturescu încă de la prima plachetă de versuri. Lumea sa e una care se înalţă înăuntru, care subminează cu bună ştiinţă ceea ce ochiul valid, comun, văzător în afară, aduce în spaţiul scriptural. Poetul nu „înfăţişează” stări şi peisaje, ci le imaginează. Acolo, în lumea dublă şi altera a pietrelor interioare, vin din afară voci ale unor imaginanţi convocaţi asiduu. El îi aude, sunt cântecul ritmic cu care îşi însoţeşte truda, căci „tava cu jar a lui Harap Alb nu-i la îndemână decât în grajdurile textelor”. Ochiul orb, deschis înăuntru, spre mintea făcătoare de poveşti şi vedenii/viziuni, se însoţeşte cu ochiul vederii comune pentru a găsi un echilibru şi a legitima o creaţie: „Pentru că sunt doi ochi în fiecare om / unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede / aşa cum spun înţelepţii şi Carl Sandburg care a văzut / doi Chrişti pe Golgotă: unul era pe cruce, / altul în gloată. Unul avea piroanele înfipte în palme, / altul degetele ţepene pe un ciocan bătând cuie”. Piatra, ca element durabil şi magic, prin chiar dăinuirea ei prelungă şi prin statornicie, e cheia legăturilor ancestrale conţinând toate ingredientele viitorului meşteşugar de cuvinte. Importantă e minuţia scenografiei originare, consecvenţa cu care e convocată să susţină gesturi şi ritualuri ale poemului. Saga nordică a atins treptat o armonie tăioasă, întunecat-arzândă, poetul şi-a marcat definitiv teritoriul şi oficiază, fie şi sub negrul cenuşii, solemn, cu o voce de-acum inconfundabilă, din chiar pragul proprietăţii sale. Grota şi literele marchează o continuare şi o stranie creştere. Prima secţiune, Scaunul gol de lângă foc, e una a evocării nostalgice, a reveriei. Divinitatea, prietenii dispăruţi,

e vorba despre poeţi optzecişti transilvăneni este şi el unul smintit, adică ţinând de spaţiul imaginat mai întâi şi locuit apoi consecvent. Putem identifica uşor în poemele sale izbucnire dinamică, descătuşare, extaz (Gabriel Coşoveanu intuieşte corect pagina un registru mai degrabă imnic şi grav decât 14 expresionist). Este prezent şi ţipătul - schreiul nemţesc îşi află perechea cu posibil zvon etimologic în vechiul ţurai!, iar „tensiunea interioară transcende lucrul, trădând relaţii cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul” (semnalment esenţial al expresio­ nismului în viziunea unui Blaga). Cu toate acestea, elementele puse tradiţional în seama aceleiaşi maniere expresioniste şi prezente în spaţiul poemului - lup, piatră, fulger, sihlă, vultur, orb, carne, frică, sânge, vifor - sunt nu atât mesageri ai revoltei, cât, mai degrabă, ieroglifele cu care poetul se auto-împroprietăreşte scrijelind cu un cuţit ancestral şi ontologic fila albă („Cuţitul literei nu lasă nimic să putrezească”). Semnele despre care vorbeam mai sus sunt şi unele memorative,

cronica literară
felia de pâine din mâna mamei („Când scriu e ca şi cum aş mai ţine în mână / felia aceea de pâine...”), copilăria, moartea câinelui, vârstele bântuite de fantasme cu călăreţi („În găvanul ochilor tăi / pagina albă şi câmpul verde din sat / sunt acum ca într-o cutie magică / răsuceşti cheiţa când vrei: / calul negru se ridică pe fluierele picioarelor / şi păşeşte / când înaintea cuvintelor / când în urma lor”), urme de copite din lumea cea mică a insului, dar şi din lumea cea mare a Istoriei („Nu mai sunt cai pe câmpiile din sat, fiule, / îmi spune mama”; „Sunt o potcoavă de pe un drum din Ardeal. / Abia cine a găsit potcoavele ajunge la destinaţie, / a râs Moş Achim când m-a ridicat dintre bulgări” ) îşi află încă lăcaşul potrivit „sub calota craniului”, unde „e cald şi bine / literele cresc când e cald şi bine / precum cresc dinţii din gingia crudă”. Dar „litera îşi decide singură sunetul sau solzii”. Tot ceea ce se petrecea până acum la nivelul pietrei, cu obstinate, dar firave, totuşi, scrijeliri ale lutului şi ale stâncii, capătă o scrâşnită profunzime în secţiunea a doua a volumului: Viespe de grotă. Un reper real („La Turnu, sub munţii Coziei, în stâncile de pe malul Oltului se află chiliile sihaştrilor Daniel şi Misail. Pe urmele lor, în grote uitate, osârdia acestor rânduri”) e folosit ca relansator al poemului-întrebare. Calota craniului se modelează pe măsura grotei sihaştrilor imitându-i firidele, singurătatea, neliniştita căutare. Poemul, viaţa, moartea, gândul răsucit în sine sunt unghere misterioase ale grotei, sunt chiar ele Grota care se lasă explorată trudnic, cu o încercare repetată de potrivire a literelor şi a semnelor („nu-i literă pe sub care să nu fi scormonit”; „sub calota craniului său duce o grotă / despre care nu ştie nimic / (cum pasărea poartă oul de care se goleşte în cuib) / o grotă mai mare decât cea în care intră acum / care s-a săpat singură în noaptea creierului său / în amiaza cărnii sale”; „ai avut dreptate, Misail: / orice grotă se hrăneşte cu altă grotă / chilia ta din stânca de la Turnu / intră ca un cerc în cercul înroşit din creierul meu”). Aici e miezul fierbinte al volumului. Poemul îşi este sieşi vizuină şi viziune. Misail e dublul poetului („acum scriu eu cu numele lui Misail”), unul mai înţelept, mai împăcat; Daniil e un ecou. Divinitatea este ea însăşi un alter adânc, întunecat, abscons şi oţios („sub pleoape, ochiul meu pândeşte întors şi ateu”). Hăituit de întrebări fără răspuns, poetul se scufundă în grota trupului şi a minţii deopotrivă, încropind din sânge şi din cugetare o efigie în care să se recunoască şi care să poată fi urma. „Scrierea e un drum”, dar nu unul care respectă tradiţionale ritualuri ale iniţierii, ci unul răzvrătit („- Misail, / încep să cred că grota e o erezie”), reluat, refăcut, cu variante, voci şi ecouri: „nu există drumuri până la grotă şi nici mai departe”. Poemul se răsfrânge în oglinzi strâmbe, contorsionate, înşelătoare: „Sărace verb: tu auzi copitele lor răscolind / pagina albă- câmpia ta de nervi / un cuvânt muşcă: are dinţi de lup / un cuvânt e o pojghiţă de argilă sub care / năclăiesc nămoluri / într-un cuvânt copita găseşte piatra şi păşeşte”; „Praf şi pulbere rămâne sub copită! / Doamne, lasă-mă să trec în litera următoare...” Dincolo de tonalitatea imnică, surdinizată acum, poemul silabiseşte stupoarea de a fi, eşuarea într-un labirint fără ieşire, în vacarmul de răspunsuri incomplete: „În grotele literelor mele rânjeşte craniul gol: / - Grota e fiica stâncii sau spaima ei?”; „năpârlesc de la o literă la alta: / scrisul e noua mea piele”; „adesea mă văd, de undeva de sus, sau / de jos în acelaşi timp şi din lateral”. Poemul care încheie volumul ros- p a g i n a teşte însă şi un manifest de sfidare a limi15 telor şi a zădărniciei, de apărare a Poeziei: „Eu fac ceea ce ştiu să fac, Misail: / scriu litere pe pagini - / trupul mi se chirceşte în ele precum se strânge / firul de apă într-o stalactită / O, literele n-au nici o apărare în afara versului / atârnă precum liliecii de firidele bolţilor - / au pliscuri şi se prind cu ele unele de altele / în somnul Ochiului de Cucuvea // - Ochiul de Cucuvea este în capul tău! / îmi strigă oamenii râzând de afară // Şi au dreptate, Misail: / poetul nu are nici o apărare în afara versului / nici Ochiul de Cucuvea nu are nici o apărare / în afara Nopţii / şi goleşte în Dumnezeu tot ce vede...”

cronica literară

Lucian Gruia: „LUCIAN BLAGA. Universul clepsidră şi matricea stilistică”

Zenovie CÂRLUGEA
Prozatorul, poetul şi criticul literar LUCIAN GRUIA (1 iulie 1950, Dej, Cluj) este nepotul avocatului scriitor Basil Gruia, unul din apropiaţii marelui Blaga, căruia îi va dedica preţioasele «amintiri» şi «efigii documentare»Blaga inedit (1974, I-II, 1981 ), care, venind imediat după moartea poetului, au contribuit mult la orientarea posterităţii blagiene pe direcţia atât de profitabilă a explicării artistului prin legătura cu oamenii şi atitudinea faţă de semeni, dar şi faţă de unele întâmplări şi evenimente ce i-au marcat ultimele două decenii de viaţă (etapa clujeană: 1938-40, 1946-61, şi popasul sibian din pagina 1940-1946). „Când m-am născut – scrie auto16 rul – am fost botezat Lucian, la sugestia lui Basil Gruia, care s-a gândit atunci la poemele ilustrului gânditor din Lancrăm. Faptul i s-a comunicat şi filosofului, cu ocazia unei vizite pe care acesta a făcut-o la via lui Basil de la Cisteiul de Mureş. Îmi place să cred că nu e o anecdotă…” Întrucât nu menţionează nimic mai mult despre prietenia poetului cu unchiul său Basil Gruia, m-am adresat documentarelor respective, mai exact lucrării Blaga inedit. Amintiri şi documente (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, pp. 267-274), în care am găsit evocate şi ilustrate cu documente olografe vizitele (şi ecourile acestora) din anii 1950 şi 1951, la podgoria de la Ocna Mureşului (Uioara), în hotarul satului Ciunga, de pe promontoriul căruia poetul putea să vadă munţii Sebeşului, iar în jos, valea Mureşului, pe care „se răsfaţă (…), într-o confluenţă de peisaje muntoase şi campestre (…), Cisteiul de Mureş, satul meu natal.” Episodul trebuie reţinut întrucât viitorul exeget al lui Blaga va asimila foarte bine împrejurările în care zodia i-a atribuit un nume de împovărătoare strălucire, dar mai ales datoria nescrisă a unui legat spiritual. Iată, aşadar, una din motivaţiile abordării universului blagian, în eseurile sale Lucian Gruia referindu-se atât la opera filosofică cât şi la literatura artistică (poezie, teatru, proză, memorialistică, epistolar). În acord cu cele de sus, Lucian Gruia precizează că „am început să scriu această carte acum patruzeci de ani”, continuând „preocupările unuchiului meu, regretatul poet Basil Gruia, de cercetare a operei şi biografiei lui Blaga”. Spirit ingineresc şi metodic, structurat pe o logică a înţelegerii operei de artă (universurile imaginare), autorul are vocaţia construcţiilor imaginare. Cu o asemenea concepţie integralisthermeneutică el operează, mai întâi, în cadrul statuarei brâncuşiene, propunândune, dintr-un unghi sui generis, Universul

cronica literară
formelor lui Brâncuşi (2001), dar şi un Moment al revelaţiei în Templul brâncuşian al eliberării (2004). Pe Blaga îl integrează într-un Triptic spiritual: Eminescu, Blaga, Brâncuşi (2008), identificând în «Minciunile lui Dumnezeu» (vezi meditaţiile filosofice ale lui Leonte Pătraşcu din Luntrea lui Caron) tot atâtea „Repere fundamentale pentru o metafizică românească” (studiu publicat în 2006 în «Portal-Măiastra» şi reluat în Addenda prezentului volum). Propunându-şi o reinterpretare a universului blagian, autorul constată, de la bun început, că autorul Diferenţialele divine şi-a elaborat cosmologia ca o cale intermediară între ateismul nietzscheean (transcendenţa goală) şi habotnicia creştină pentru care Tatăl Ceresc dirija totul. Cu totul originală, această cale situată la distanţe egale de paradigmele extreme amintite propune o viziune metafizică, fiindcă „fără o metafizică, declarată sau latentă, omul nu poate exista”. Ca Vasile Băncilă altădată, în «Lucian Blaga energie românească» (1938), autorul nostru încearcă să explice concepţia blagiană despre univers prin propriile-i idei din operă, denumind-o astfel autognostică, formulă după care se orientează şi întregul excurs argumentativ al eseului. Pornind de la Marele Anonim, pe care filosoful îl aşeza, ca generator de maximă complexitate substanţială şi structurală, în centrul metafizic al universului, autorul observă că geneza acestui univers ar parcurge, mai întâi, o «fază precosmică» (de limitare maximă a posibilităţilor generatoare ale creatorului absolut), apoi o fază a «generaţiei directe» (de emitere a diferenţialelor divine, eterogene şi omogene) şi, în sfârşit, o fază a «genezei indirecte» (de integrare cosmică a diferenţialelor divine, în funcţie de afinităţi elective şi complementarităţi). Dar, instituind «cenzura transcendentă», Marele Anonim îşi apără statutul eterogen, infailibil şi privilegiat, iar

condiţia umană nu îşi găseşte rostul decât în opţiunea de a trăi sub semnul misterului şi întru revelarea acestuia. De la această punere în temă, autorul dezvoltă o viziune originală privind „universul clepsidră”, cam în paralel cu «universul lacrimă» detaliat de Vasile Fanache în eseul «Chipurile tăcute ale veşniciei în lirica lui Blaga» (2003). Observând că, spre deosebire de postulatul nietzscheean p a g i n a (al «morţii lui Dumnezeu») şi de para17 digma creştină (a mântuirii, a revelaţiei), Blaga alege calea de mijloc a unui Deus absconditus (Marele Anonim generator de «diferenţiale divine», sieşi suficient în autodeterminare). Acest univers îl duce pe autor cu gândul la forma clepsidrei („mai adecvată decât universul lacrimă”, după propria-i convingere): „Cupa superioară a acesteia este rezervată divinităţilor, Marele Anonim şi zeităţile din literatură (poezie şi dramaturgie), iar cupa inferioară, oamenilor şi divinităţilor căzute în temporalitate, cum este Pan bătrân.”

cronica literară

«Vidul» şi «plinul» trebuie să-şi urmeze unul celuilalt, imanentul şi transcendentul fiind mereu într-o corespondenţă de substanţială energie– „există deci o trecere de la registrul superior la cel inferior, adică de la ceresc la terestru şi apoi, prin răsturnare, de la terestru la ceresc”… Prezentă în multe alte culturi (asiatice şi arabe, dar şi europene) imagologia clepsidrei vine să explice că „între pagina cele două cupe există comunicare”. În mitologia greacă, spre exemplu, zeii pot 18 coborî în lumea muritorilor influenţândule destinul, la fel în religia creştină, prin revelaţie şi rugăciune, „oamenii ajung la Dumnezeu, iar acesta uneori face minuni, coborând între ei şi vindecându-i…” Cu alte cuvinte, prin brâul (orificiul) clepsidrei, „comunicarea este posibilă în ambele sensuri”. Instituind «diferenţialele divine», gânditorul Blaga „a imaginat un univers specific de tip clepsidră”, în care strangularea/ poarta de trecere o reprezintă «cenzura transcendentă». În cupa superioară s-ar situa Marele Anonim (din filozofie) şi Diavolul (din dramaturgie), iar în cea

inferioară lumea umană, cenzurată, căreia îi rămâne nostalgia revelaţiei şi dăinuirea în orizontul misterului. Dar, în «universul clepsidră» gândit de Blaga, comunicarea „nu este posibilă decât într-o singură direcţie”, dinspre Marele Anonim spre om. Cenzura transcendentă instituită face ca, în sens invers, comunicarea să nu mai fie posibilă, de unde şi ipostaza absolută a generatorului de «diferenţiale» retras într-o atotputernicie suficientă sieşi, un demiurg autoexilat din propria-i creaţie («În cer te-ai închis ca într-un coşciug» afirmă Psalmul din volumul «În marea trecere», 1924), adică „într-o noapte fără ferestre-n afară”: „Eşti muta, neclintita identitate / (rotunjit în sine a este a)”… Căutându-l cu ardoare, poetul constată că accesul omului la «logosul demiurgic» este stopat de cenzura transcendentă, căci faţă de „cupa superioară – lume necenzurată”, cupa inferioară exprimă „lumea cenzurată”, în care Demiurgul îşi trimite câteva personaje de mare ecou onto-gnoseologic: Iisus, Pan, Fârtate, dar şi Pan bătrânul, ceea ce înseamnă că odată cu tranziţia de la zeu la oameni începe istoria creştinismului….

cronica literară
De la cuplul adamic, căruia-i era inteligibil limbajul Demiurgului, la alungarea din Eden a primei perechi de oameni şi, apoi, la episodul babilonic, nu este decât o istorie a omului care, din graţie divină, devine «lup» al semenilor, homo homini lupus, prin decăderea sa din graţia divină. Şi de aici atâtea imagini ale confruntării omului cu propria-i condiţie, sub ochiul impasibil al unui Deus absconditus. Elanuri metafizice şi căderi predestinate, ipostaze ale «Daimonionului» care salvează creaţiile umane de excepţie şi trăiri extatice, asumări ale condiţiei jertfelnice şi sensuriale revelaţiei, ale misterului şi ascezei –toate acestea sunt foarte bine evidenţiate în exemple culese de Lucian Gruia din lirica şi dramaturgia blagiană pentru a-şi susţine autognostica viziune a universului clepsidră. „Şi în finalul existenţei, la modul sublim, fiinţa umană depăşeşte cenzura transcendentă, crede autorul. Acum, clepsidra se întoarce şi are loc o schimbare în ordinea existentului…” Aşadar, prin extincţie sufletul devine nemuritor, «diferenţialele divine» resorbindu-se în Marele Tot, reintegrându-se în fiinţa eternă a Marelui Anonim: „Dumnezeule, de-acum ce mă fac?/ În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup/ Ca de o haină pe care o laşi în drum” (Psalm, 1924). Capitolul al treilea, dedicat Matricei stilistice a operei lui Lucian Blaga, menţionează conceptele cu care însuşi Lucian Blaga opera în «Trilogia culturii»: orizont spaţial şi orizont temporal inconştient, accentul axiologic, atitudinea în faţa vieţii, năzuinţa formativă. Ca element eponim al orizontului spaţial inconştient blagian este identificat, în opera poetică şi dramatică, Muntele, iar ca însemne ale orizontului temperat inconştient, metafore şi imagini ce ar exprima timpul havuz (orientat spre viitor), timpul cascadă (spre trecut) şi timpul fluviu (ancorat în prezent). Exemplele nu numai că sunt bine alese, dar ele vin să ilustreze că întregul univers imaginar blagian este structurat pe o dinamică a antinomiilor, pe dublete de armonioasă arhitectură imaginară. Însăşi viziunea universului clepsidră corespunde acestei conceptualizări metaforice de larg orizont genezic şi intens freamăt ontognoseologic. „Prezenţa acestor categorii stilistice româneşti în opera lui Blaga îi conferă durată – scrie Lucian Gruia - , şi astfel sistemul filosofic al autorului reprezintă un moment de prezenţă veşnic în istorie…” Bun cunoscător al operei poetice şi filosofice blagiene, dl Lucian Gruia propune o proprie viziune arhitecturală a acestui inconfundabil univers imaginar, dovedind, pe lângă spiritul de fineţe al percepţiei metaforice, o vocaţie a construcţiei integratoare şi analitice, bine articulată în ideaţia-i argumentativă, graţie căreia gânditorul paternal al Marelui Anonim ne apare, iată, la începutul mileniului III, într-o nouă lumină.

pagina 19

cronica literară

EMILIAN MARCU Mirări din alte veacuri

Mioara Bahna
Impresia pe care o dau volumele de versuri scrise de Emilian Marcu, privite în ansamblu, este că scriitorul creează cu uşurinţa respiraţiei, dar prezenţa unor poeme, în care se reiterează imagini artistice, sintagme este o dovadă a elaborării atente, forma finală – sau poate ultima, dar nu cea definitivă! – a fiecăruia trecând printr-un proces metamorfic, de cristalizare, pentru ca rezultatul să fie încărcat de distincţie, deloc emfatică însă, de vreme ce nu estompează emoţia din care s-a născut, ceea ce se remarcă şi în această ultimă carte cu titlu nostalgic, încărcat de promisiunea unor parfumuri vechi, mereu tulburătoare, Mirări din alte veacuri – Princeps Edit, Iaşi, pagina 2013 –, care, prin cele trei părţi care o alcă20 tuiesc (Mirări din alte veacuri; Prin virginale sensuri şi Tăcerea din ferestre) îi oferă cititorului, cunoscător al creaţiei poetului, strânsă în câteva zeci de volume de versuri şi de proză, ori celui care se apropie pentru prima dată de aceasta, un nou eşantion de rafinament, de bun-gust, de artă autentică, având potenţial pentru a străbate timpul fără să i se altereze valoarea, fiindcă, la fel ca în volumele precedente, aplecarea spre clasic, în toate sensurile cuvântului, este evidentă şi aici, unde, iarăşi, sentimentul iubirii, cu toată complexitatea pe care o incumbă, este suveran. O aproape continuă nostalgie răzbate, apoi, din conţinutul poemelor, învăluite de o stare oximoronică, de exaltare tristă, irepresibilă (amintind cuvintele blagienele, Păduri ce ar putea să fie / şi niciodată nu vor fi), a cărei geneză e în galaxii uitate – singurul spaţiu abolind timpul –, unde iubirea râvnită de eul creator ar putea fi convertită în trăire directă, fiindcă neputându-se înfăptui aici, poate părea anacronică, tânjind spre alte lumi, şi fiindcă E lutul dintre gânduri pierdutul paradis şi Prin brume, a tăcere, incandescente tomuri / Iau forme de-nceputuri mai tainic, mai bizar… Clasicismul poemelor e, pe de altă parte, susţinut prin aplecarea poetului spre tot ce înseamnă lumină: a zăpezii, a zilei, a gândului, încât până şi umbra e tot lumină: Umbra ta de lumină, umbra mea de zăpadă. Amestec de trăire intensă şi detaşare olimpiană, cartea de faţă este, prin urmare, un nou dar pe care autorul îl face permanenţelor spirituale, fidel structurii prozodice alcătuite din trei catrene şi un distih final, conţinând o lirică subiectivă, confesivă, prin care întâmplările fiinţei capătă caracter ritualic, atâta vreme cât viaţa e receptată prin ea însăşi ca o sărbătoare. Gesturi oprite la jumătate, visuri a căror împlinire e deliberat stopată sau doar amânată la nesfârşit (Aş fi putut să te zidesc…), din convingerea, poate, cu tentă argheziană (Piscul sfârşeşte în punctul unde-ncepe…), că drumul spre înfăptuire e superior momentului final, sunt presărate

cronica literară
pretutindeni în cartea lui Emilian Marcu, jalonând nehotărârea alegerii între renunţare / jertfă / salvare, din moment ce oricare dintre aceste opţiuni ar însemna limitarea sau chiar îngrădirea libertăţii, transformând eul în adulator al propriei creaţii, o nouă Galatee a unui alt Pygmalion, gândul creatorului de frumos rămânând ataşat unui imaginar proteic, în stare să ajungă în contiguitatea desăvârşirii. Şi tot proteic e, în volum, şi idealul feminin, deşi, paradoxal, constant, păstrându-şi identitatea: În fiecare zi, aceeaşi şi, totuşi, mereu alta, / Mi te arăţi, iubito, şi tainică şi clară… Nostalgică prin conţinut, dar şi prin structurile prozodice – versuri, în general, ample, de 11-14 silabe – şi lexicale, poezia lui Emilian Marcu trăieşte într-o atmosferă autumnală perpetuă, blândă (Blândă tulburare peste creştet cată…), creând senzaţia de suspendare a trecerii timpului, într-un fel de barbiană slavă stătătoare, în care dragostea, existând doar – sau mai ales – în cel care are darul şi harul de a o simţi şi de a o înmiresma prin cuvânt, înseamnă simbioză ori, mai mult, osmoză: De-atâta toamnă, cine-o să mai vadă / Trupul tău de iarbă, trupul meu de vânt, dacă E gura ta un fel de brumă rară, / Epitalam incandescent e gura ta. În continuă transformare, ca şi visul, iubita e flacără, sâmbure, iarbă, floare limpede de rouă, promisiune a accederii la transcendent, prin trupul tău de aer, alături de trupul meu de sare, muzică, idee (Ce muzică ţi-s paşii când te apropii mie / (…) / Cu trupul când de rouă şi când un crin curat) etc. Indiferent însă de ipostază, ea e actantul înnobilării existenţei, fiind amestec de sacru şi profan, templu străfulgerat de taină, cu influenţă adesea demiurgică, prin stigmatul pe care îl poartă: sunt muntele pe care pasul tău l-a-nnobilat. O perpetuă încercare de a o defini, concomitent cu aura iubirii care o însoţeşte, are drept consecinţă firească luarea în stăpânire, sui-generis, a universului, în totul fiinţei, ori prin minunile care o alcătuiesc (Şi nici nu ştiu că s-ar putea aprinde / De ochii tăi canarii-n colivii…; E trupul tău un crin imperial), ea fiind, în consecinţă, punctul cardinal al celui îndrăgostit: Iar

trupul tău îmi pare-o stea polară, la a cărui revelare îşi recunoaşte aportul: Te-aduc în lume ca pe-un crin curat… În acest context, cununia e un laitmotiv, fiind însă tot o virtualitate, modalitate a apropierii de absolut: În cupa tainei, blândele otrăvi – / Rouă-n potire pentru cununie – / Vom bea lumina unei albe nunţi: / Zidită fii în viaţa mea, de vie! Fiorul sacrului e inerent: Doamne-n cer exist-un crin / Căruia să mă închin… Mai mult, femeia, în poemele lui Emilian Marcu, are atributele nepământescului, astralului (Un dar astral adus p a g i n a întru mirare), ale sacrului (e Templul meu 21 străfulgerat de taină sau: Tu, râul blând de rouă, biserică de ceară), în stare să inducă nu rugăminţi, ci rugăciuni, fiind deasupra banalului, a tangibilului, poate, una dintre explicaţiile pentru prezervarea neîmplinirii gândului, fără altă consecinţă majoră decât o tristeţe a sinelui, fără putinţa (şi voinţa) de a fi vreodată alungată. Vocea lirică dislocă din spaţiu matricial, dominat de iubire, imagini ipotetice ale acesteia, înconjurate de taine pe care, totuşi, nu vrea să le dezlege: Ard veacurile tainei privirea ta stelară…, iar între contemplarea unor iubiri suspendate între cutele gândului şi tentaţia altor începuturi,

cronica literară
receptează / reţine, ca un memento al perisabilităţii care determină atitudinea aceasta inerţială, aspecte de maximă fragilitate ale firii (haine lungi de rouă; pleoapa unui flutur). Aceeaşi rămânere la jumătatea gestului spre împlinire – ipostaza perpetuă de mire şi mireasă aminteşte aspiraţia argheziană, Apropiată mie şi totuşi depărtată, / Logodnică de-a pururi, soţie niciodată – e şi invocarea / contemplarea iubitei-mireasă: Mireasa mea, tu plângi cu dor /Nunta de mire călător…, fiindcă, deşi neafirmată, teama de timpul care trece fragilizează şi pune un nimb de zădărnicie oricărei manifestări a fiinţei, e un obstacol pe care nu doreşte să-l eludeze: Se lasă între noi târziu / Ca o mirare în cuvinte, iar dezvăluirea acestor trăiri se face prin cuvinte simple ori apelând la un livresc – garant contextual al autenticităţii întâmplărilor sufletului: Avesalom intră-n pustiu / Ducând în mâini două morminte. Latenţe labirintice ţin captiv sinele (Şi suntem fulgere sub mare…), în timp ce mirarea, „personajul” eponim al volumului, venind din alte veacuri, dar, în egală măsură, şi din aştri (Mirările astrale), este expresia unei propensiuni perpetue a privirii spre viaţă şi, cu precădere, spre corolarul ei, iubirea, încât Mirări îmbracă varul odihnei în pereţi sau Mirări, demult intrate-n primenire, / Pe noi se surpă-n sacrul ritual, / Deşi-n vibrare pari că-mi dai de pagina ştire… Mirarea e expresia bucuriei continue de a privi spre viaţă, e garanţie a putin22 ţei de a identifica ineditul în lume, tainiţele ei care se refuză ochiului obişnuit. Aşa se poate explica şi faptul că nici mersul în jos / renunţarea / înfrângerea nu se finalizează în poemele lui Emilian Marcu, vocaţia sa clasică făcând să-i repugne sau măcar să respingă ideea dizarmoniilor, a discontinuităţii, sugerându-se existenţa unui liant ferm care împiedică intruziunea, în lumea creată de sine, a „categoriilor negative” (Hugo Friedrich), atât de prezente în poezia contemporană. Elementele naturii, când apar – răşina, iarba, ceara sunt câteva dintre esenţele de viaţă din alcătuirea universului, concomitent frust şi rafinat, în care se derulează gândul –, sunt aproape fantomatice (Ca un miracol bate frunza-n geamuri, / Culori fantaste curg pe trotuare), fără a provoca, de asemenea, tulburări deosebite, pentru că, Făcând din aşteptare şi din speranţă templu, eul liric e stăpânit de propria operă, implorând-o să-i rostuiască insolit destinul: Tu, născătoarea morţii mele, / Păcat purtat în sfântă zi, / Din patruzeci de sfinte stele, / Mai naşte-mă a nu mai fi! Relaţia dintre îndrăgostit-creator şi iubire / iubită-creaţie, în poemele lui Emilian Marcu, este de interdependenţă şi presupune predestinare (Tu nici nu ştii că-n racla cărnii mele, / În chingile durerii, te-am purtat mereu), aşteptare-pândă (La pândă, precum fiara, voi şti să te contemplu, / Voi şti să-ţi caut umbra pe tainice poteci – prezenţa verbelor la viitor atestând caracterul programatic al demersului său: te-oi aştepta-n uitare…), cu tentă mistică. Taina, ca şi disperarea colosală (muntele de disperare e o imagine recurentă în carte), fără leac (Eu altă lume parcă pe umeri o voi duce), asociate cu aşteptarea (De cât te-aştept, zăpada-n meri / S-aprinde-n chip de lumânare), care se înveşniceşte, se constituie în constante ale poemelor din volum, atribute ale iubirii: suntem taina-mpinsă spre trădare; taina ce ne doare etc., fiind cauză a redimensionării spaţio-temporale: Îmi pare mult mai scurtă cu tine veşnicia, dacă Atât de-aproape-mi eşti tu – dară / Mii de planete ne separă, prezentul fiind lamura acestei clipe, în timp ce nu e Nici gol imens trecutul, nici piatră viitorul şi toate acestea pentru că lumile visate / sperate de artist sunt totdeauna departe, înapoi, ab origine, ori în timpuri şi spaţii astrale, acolo unde Ecouri fără margini, plutind în disperare, / Un timp ne duce-n spaţiu, prin galaxii uitate. Disperarea, mută sau nu, atingând cote paroxistice, vine din neputinţa ieşirii din acest statu-quo, impus de condiţia umană, în general, de limitele ei, şi accentuat de o sensibilitate aparte, a creatorului de artă, care identifică zodii fumegând a disperate, coroborate cu gândul că Se-nvolbură imperii de grea singurătate.

cronica literară
O solemnitate a gestului întrupat în cuvânt e trăsătură definitorie a poemelor lui Emilian Marcu, prin care se păstrează într-un fief al nobleţei inalienabile, cu un aer uşor vetust, în peisajul poetic actual, agitat, invadat de prozaic. În consecinţă, între asceza (În golul din inele e-o nuntă de ascet) impusă de neputinţa identificării în lumea imediată a prototipului dorit – Te caut de o viaţă şi totu-i tulburare – şi continuarea procesului de restructurare, de metamorfozare a gândului, tomurile, manifestare a actului cultural, se află mai mereu în preajmă, în arealul iubirii, ca garanţie a îndreptăţirii de a viza acest sentiment sub o formă inaccesibilă celorlalţi, neasemuirea trăirii fiind favorizată de imaginea unei iubite pe măsură: Armura tainei tale mă-mbracă-n disperare, / Incandescente semne se surpă-n infinit… Rămânând suspendat între aspiraţie şi împlinire (Nici semn nu am, nici taină în surpare), sinele îşi găseşte sălaş într-un regat de stele, iar iubirea e sacrificiu (Altar îmi eşti sau poate doar durere), sporind, totodată, povara gândului îndreptat spre nestatornicia timpului (Nu lacăte o mie vor ţine-această clipă…) şi spre zădărnicia eforturilor de a înţelege noima luptei de a lua în stăpânire măcar secvenţele lui, în condiţiile în care, de pildă, Trecutu-i un morman de zgura, prezentul e o căutare neîntreruptă prin virginale sensuri, iar viitorul, ipotetic, fireşte, ascunde mereu taine, inducând chiar şi melancolia frunzei. Câmpul semantic al sacrului – mai ales de sorginte antică –, reprezentat, de pildă, prin temple, metope etc., încununează sentimentul suprem, sporindu-i aura de distincţie şi accentuând grandoarea nunţii / cununiei, pentru care cămaşa mea de mire e mereu pregătită. Tema zidirii, care se reia în volumele lui Emilian Marcu, aduce o răsturnare a percepţiei comune a raportului dintre libertate şi absenţa ei – M-aş tot zidi, în zidul gros de sare, / Să te găsesc acolo-n zid iluminare! –, asociată cu aceea a damnării prin iubire, cu nuanţă, uneori, mistică, asumată cu disperare: De cât am mers cu spinii toţi în rană, / Zăpezile sunt roşii de-atâta coborât, toate aflate în paradigma amânării /refuzului împlinirii, prin permanentizarea unei percepţii spaţiale sui-generis: Aproape-mi eşti şi, totuşi, ce departe…, încât, iluzoriu, doar un gând şoptit mi te redă. Aşteptare, tăcere, taină, uitare, disperare, mirare, oase, moarte, zbor, rouă, iarbă, lumină, nuntă, zăpadă, umbră sunt o parte dintre lexemele în care se concentrează semantica poemelor lui Emilian Marcu, în care se exprimă aspiraţiile şi deznădejdile care, concomitent, stăpânesc sinele: Flămând cum este ploaia cea de vară, / Mă împlineşti ca mierea-n cuib de ceară. Asociat cu arderea sau cu zăpada, sentimentul incendiar al iubirii e mereu un tărâm necunoscut, pe care eul liric îl prospectează, căruia i se abandonează, dar pe care nu poate să-l ia cu adevărat în stăpânire: E dragostea necunoscut tărâm ce arde / Şi flăcările se încing în umerii tăi goi. / E viscolu-n inele incendiat de spade: / Acum îşi surpă luna jăraticul pe noi, încât, între altar şi dezmierdare, iubirea – clopot de lumină sub pleoapele-n visare – e o volută care i se îngăduie sufletului celui care se proclamă: Sunt sclav iubirii-n tainicul asediu. Recluziunea în chenar de frunză, în iarbă, în sipete cu lacăte o mie, în golul din inele etc. e autoimpusă, dar fără statut punitiv. Dimpotrivă, e protectoare, acolo fiind posibilă doar păstrarea purităţii clipelor de extaz, parcimonios dăruite de un destin mereu injust faţă de visurile omului, care-l determină pe îndrăgostit să constate pagina că Se-aprind în carnea ta atâtea mii de ere şi să clameze: Nu spune nu când visul 23 tău te-mparte /(…) / Zăgaz nu pune iubirii deodată. Construite, aşadar, ca monolog adresat, al cărui interlocutor perpetuu e iubita / iubirea, către care gândul, glasul se îndreaptă sfâşietor – Lumină palidă tu-mi fii, / Muntele meu de disperare! chiar dacă, târziu, îl străbate o bănuială: Tu oare-mi ştii, iubito, trăirile stelare? – poemele lui Emilian Marcu sunt forma prin care eul creator se opune derivelor de tot felul şi, mai ales, timpului, a cărui împuţinare continuă pentru fiinţă determină chemarea deznădăjduită: Întoarceţi-vă, clipe, măcar o clipă poate!

eseu

CUVÂNTUL ESTE OMUL ŞI CUVÂNTUL ESTE CU OAMENII
Discursul lui John Steinbeck la Banchetul Nobel de la Primăria din Stockholm, 10 decembrie 1962
Mulţumiri Academiei Suedeze pentru că mi-a considerat creaţia demnă de această deosebită onoare. În inima mea, mă întreb dacă merit Premiul Nobel în faţa altor oameni de litere pe care îi respect şi venerez - fără îndoială însă, îmi place şi sunt mândru să-1 fi primit chiar eu. Se obişnuieşte ca laureatul acestui premiu să ofere un co­ mentariu personal sau savant despre natura şi direcţia literaturii. În acest moment, în orice caz, cred că ar fi bine să luăm în considerare înaltele datorii şi responsabilităţi ale făuritorilor de literatură. Prestigiul Premiului Nobel şi al locului în care mă aflu eu acum este atât de mare, încât sunt îndemnat să nu chiţăi ca un şoarece recunoscător şi apologetic, ci să rag asemeni unui leu, din mândrie pentru profesia mea şi pentru oamenii mari şi buni care au practicat-o de-a lungul secolelor. Literatura nu a fost răspândită de un cler palid, emasculat şi critic ce îşi cânta pagina litaniile în bisericile goale, nu este nici un joc pentru aleşi sihastri, pentru cerşetori 24 făţarnici ai disperării şi ai foametei. Literatura este la fel de bătrână ca limbajul. S-a dezvoltat din nevoia omului pentru ea şi nu s-a schimbat decât pentru a deveni şi mai necesară. Menestrelii, barzii, scriitorii nu sunt separaţi şi elitişti. De la începuturi, funcţiile, datoriile, responsabilităţile lor au fost decise de specia noastră. Omenirea a trecut printr-un timp al confuziei, cenuşiu şi dezolant. Marele meu predecesor, William Faulkner, vorbind aici, s-a referit la ea ca la o tragedie a fricii universale, atât de mult îndurată încât problemele spiritului au încetat să existe şi doar inima omului, în conflict cu ea însăşi, a mai părut demnă de a fi dezbătută în scris. Faulkner, mai mult decât ceilalţi oameni, era conştient de puterea, dar şi de slăbiciunea umană. El ştia că înţelegerea şi descompunerea fricii constituie o bună parte din raţiunea de a fi a scriitorului. Acest lucru nu este nou. Vechea misiune a scriitorului nu s-a schimbat. El are datoria de a expune numeroasele şi dureroasele noastre vinovăţii şi eşecuri, de a scoate la lumină visele noastre, întunecate şi periculoase, în scopul progresului. Mai mult, scriitorul este trimis să declare şi să celebreze capacitatea dovedită a omului de a atinge grandoarea inimii şi a spiritului - pentru cavalerismul aproape înfrânt, pentru curaj, compasiune şi dragoste. În războiul nesfârşit împotriva slăbiciunii şi a disperării, acestea sunt drapelele luminoase ale speranţei şi ale emulaţiei. Cred că un scriitor care nu crede cu pasiune în perfecti­ bilitatea fiinţei umane nu are nici devotament, nici un loc aparte pentru el în literatură. Teama universală de acum este rezultatul unei continue sondări în cunoaşterea noastră şi în manipularea unor factori periculoşi din lumea fizică. Este adevărat că alte etape ale înţelegerii încă nu au ajuns din urmă acest pas important, dar nu există niciun motiv să presupunem că ele nu pot fi sau nu vor fi aduse la acelaşi nivel. Într-adevăr, este parte din responsabilitatea scriitorului să se asigure că aşa se va întâmpla. Având în spate lunga şi orgolioasa istorie a omenirii, care a stat neclintită împotriva duşmanilor naturali, uneori în faţa înfrângerii şi a dispariţiei aproape certe, am dovedi laşitate şi prostie să părăsim frontul în ajunul a ceea ce ar putea fi cea mai importantă victorie a noastră. Este de înţeles că am citit viaţa lui Alfred Nobel - un solitar, spun cărţile, un

eseu
gânditor. El a desăvârşit lansarea forţelor explozibile, în stare de a produce un bine creator sau un rău distructiv, dar fără capacitatea de a alege, neguvernate de conştiinţă sau judecată. Nobel a văzut câteva dintre utilizările greşite, sângeroase şi crude ale invenţiilor sale. S-ar putea chiar ca el să fi prevăzut rezultatul final al cercetărilor sale - accesul către violenţa extremă, spre distrugerea finală. Unii spun că devenise cinic, dar eu nu cred asta. Cred că s-a străduit să inventeze un control, o valvă de siguranţă. Cred că, în final, a găsit-o în mintea şi în spiritul uman. Pentru mine, gândirea sa este limpede exprimată în secţiunile acestui premiu. Premiile sunt oferite pentru evoluţia şi continuarea cu­ noaşterii omului şi a lumii sale - pentru înţelegere şi co­ municare, adică pentru funcţiile literaturii. Şi sunt oferite pentru a demonstra că pacea poate exista apogeul tuturor celorlalte. La mai puţin de cincizeci de ani de la moartea sa, uşa naturii a fost descuiată, iar nouă ni s-a oferit povara cumplită a alegerii. Am uzurpat multe dintre forţele pe care înainte i le atri­ buiam lui Dumnezeu. Înfricoşaţi şi nepregătiţi, ne-am asumat stăpânirea peste viaţa şi moartea lumii - a tuturor lucrurilor însufleţite. Pericolul, gloria şi alegerea zac, la urma urmei, în om. Testul perfectibilităţii este la îndemână. Asumându-ne o putere demiurgică, trebuie să căutăm în noi răspunderea şi înţelepciunea pe care, odinioară, ne rugam ca o divinitate să le deţină. Omul însuşi a devenit marea noastră şansă şi unica noastră speranţă. Astfel încât, astăzi, Apostolul Ioan ar putea fi parafrazat: În final este Cuvântul, iar Cuvântul este Omul - şi Cuvântul este cu Oamenii. Anterior discursului, R. Sandler, membru al Academiei Regale de Ştiinţe, a comentat: „Domnule John Steinbeck, în scrierile dumneavoastră, încoronate de un mare succes în multe ţări, aţi fost un observator îndrăzneţ al comportamentului uman, atât în situaţii tragice, cât şi în situaţii comice. Cu vigoare şi realism, aţi descris aceste situaţii publicului cititor din întreaga lume. Cartea dumneavoastră Călătorii cu Charley nu este doar o căutare, ci şi o dezvăluire a Americii, după cum chiar dumneavoastră afirmaţi: «Acest pământ-monstru, cea mai puternică naţiune, această odraslă a viitorului se do­ vedeşte a fi macrocosmosul microcosmului care sunt eu». Graţie instinctului dumneavoastră pentru ce este cu adevărat American, vă remarcaţi ca un autentic reprezentant al vieţii americane”.

pagina 25

eseu

FIINŢA ŞI CUVÂNTUL

Nicolae BUSUIOC
Să ne raportăm mereu cu gratitudine la marile personalităţi. Nici un superlativ nu trebuie să lipsească în definirea profunzimii, impactului artistic, ştiinţific şi moral, amplorii, diversităţii şi celebrităţii figurilor ilustre intrate în legendă. Dacă ne referim la spaţiul românesc, vom da peste anvergura şi contribuţia uriaşă la dezvoltarea culturii noastre a lui Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Iorga, Eliade, Arghezi, amintind doar câteva vârfuri ale căror opere stau la baza fragmentelor de umanism de la noi. Sunt acei pre-cursori care se pretează la lecturi susceptibile să-i recomande generaţiilor de azi şi de mâine ca surse necontenite de idei, fapte, atitudini şi exemple. Este apanajul creaţiilor consistente de a se oferi mereu interesului pagina public ca fenomen de receptare esenţială 26 în folosul celor ce ştiu încă să preţuiască istoria, literatura şi cultura unui neam. Am pornit de la câteva personalităţi pentru a ajunge la modalitatea de lectură sub care se supun operele corifeilor. Poate prea cerebrale, unele dintre ele produc impresia unui ermetism oarecum frustrant pentru cititorul mai puţin încercat. Dacă textele lasă să se întrevadă creaţia complexă, cu dificultate de înţeles, pot fi întâlnite „fragmente” sau „bucăţi” care se salvează datorită dispersărilor inocente ale discursului, după cum sunt şi reprezentări lirice sau epice din interiorul cercului strâmt al puterii de înţelegere, care se înscriu în limitările condiţiei cititorului mediocru. Dar creatorul doreşte să demonstreze că, uneori, subtilitatea şi rafinamentul cugetării din text trebuie să fie mai presus de pasiune şi facil, că poetul, de pildă, nu se lasă purtat de val, ci este „deasupra valurilor lumeşti”, pentru că „ce e val ca valul trece”, cum spune Eminescu. Pentru a-l înţelege pe Dimitrie Cantemir din scrierile sale, trebuie să-l raportezi nu numai la cultura românească din epoca lui ci şi la tradiţiile culturale din perioada europeană de atunci. A-l descifra pe Mircea Eliade numai din romanele sale, făcând abstracţie de adâncimea istoriei religiilor, înseamnă a-i diminua spiritul în întregul lui. Necitindu-l pe Arghezi nu ne vom da seama de ceea ce înseamnă monumentul cuvântului şi ideea că scrisul trebuie să aibă o „viaţă îngropată în temelii”. Dificultatea cititorului este în strânsă legătură cu nevoia unei doze considerabile de răbdare şi cu aflarea unei unde de lumină care să redea forţa de înţelegere şi de pătrundere în miezul operei. În cazul acesta, lectura este o adevărată muncă de arheolog, pentru a reconstitui pentru sine înţelesurile, ideile, mesajele transmise de autor. Cititorul fuge de ambiguitatea speculaţiilor prea filosofice şi sofisticate iar când crede că a ajuns la o oarecare claritate abia atunci se înşeală. Ideile nu se mai recunosc între ele, părţile disparate o iau în direcţii diferite, îndoiala capătă proporţii. Pentru un asemenea cititor misterul devine grotesc iar poziţia creatorului este ingrată. Cum se pot îndrepta lucrurile?

eseu
Relectura are darul de a modera, a cumpăni, a echilibra, a percepe mai bine. Acum este posibil ca cititorul să intre în înţelesul profund al textului, să devină mai clarvăzător, cu alte cuvinte să perceapă istoria erudită a lui Iorga, emoţia estetică a versului lui Eminescu, morala şi ironia „surâzătoare” ale lui Cantemir, temeinicia ideilor lui Kogălniceanu, valorile religioase ale lui Eliade, sarcasmul moral-ascetic sau pamfletul şi arta portretistului la Arghezi. Altfel, ideea de lectură rămasă la stadiul prim (fără relectură) este compromisă, altfel, lejeritatea în citit face ca discursul să se confrunte cu reflexul de efect invers şi atunci întretăierea intenţiilor retorice trădează debusolarea şi neînţelegerea câmpului liric, epic, dramatic sau ştiinţific, nesiguranţa de cititor deplin neputând consolida statutul lui cu adevărat. Să nu se uite, că se vorbeşte şi de o dramă a cuvântului. În poeziile şi prozele lui Tudor Arghezi, de pildă, se aude „cuvântul de sub cuvinte”: „În fiecare lucru tăcut, auzul descifrează o şoaptă [...]. Adie piatra, cântă lemnul, şuieră huma, de o dospire interioară. Un glas nu mai tare decât al scrumului rupt, mai mic decât o furnică, mişună pe dedesupt...”. Poetul caută emanaţiile verbelor mai apropiate de condiţia tăcerii decât a vorbirii, caută tonul şi umbra cuvântului. La o lectură superficială nu se va observa încercarea abolirii antinomiei dintre vorbire şi tăcere, nu va fi sesizată viziunea esenţială asupra semnificaţiei tăcerii: „Eu ştiu tăcea când visul a murit, / Şi-n toată clipa-nalţ câte-o statuie / Tăcerii, pe un drum se suie / Neisprăvit” (Miez de noapte). Este aici o nostalgie a tăcerii prin cuvinte, o dramă a cuvintelor (chiar dacă sunt) potrivite. Poetica argheziană caută fiinţa în cuvinte, or uneori cuvintele sunt neputincioase, sunt chemări în gol şi rostiri în pustiu, unele dintre ele nu vor să comunice, exprimă doar o golire de fiinţă, de aici întreaga dramă a cuvântului, de aici neantul care afectează verbul, metafora, starea de mister a poeziei. Cititorul trebuie să înţeleagă cuvântul, el nefiind doar un simplu semn care indică un obiect, el revitalizează şi determină discursul expresiv, răscolitor şi viu. Abia relectura poate să arunce vălul neînţelegerii textului stilat, subtil, cultivat, savant, al celui în care cuvintele dau imaginea unei construcţii ziditoare cu obsesia căutării ideii înalte şi a destinului care, până la urmă, este indisolubil legat de arta şi ştiinţa aplicării cuvântului. Marii creatori (pornind de la exemplele date) au strategia construcţiei gândite, au revelarea valorii estetice intrinseci şi conturarea formulei esenţiale a discursului, a logosului cu o îndoită prezenţă – fiinţa şi cuvântul. Textele marilor creatori îşi aşteaptă marii cititori.

pagina 27

eseu

MENTALITATEA ESTETICĂ ŞI TIMPUL NOSTRU
Mihai RALEA
Dacă pe străzile populate sau în cafenelele înţesate ale unei mari metropole de astăzi, ar apărea într-o bună zi vreuna din figurile unui estet aşa cum era conceput în ultimele decade ale secolului trecut, bunăoară Barbey d’Aurevilly, Oscar Wilde, Théophile Gautier sau eroul ro­ manului lui Huysmans: Des Esseintes — consternarea faţă de această apariţie anacronică ar fi mai mare decât dacă pe Calea Victoriei s-ar ivi călare, plin de superbă atitudine, Don Quijote, un cavaler în armură de cruciat sau o pudrată perucă din vremea regenţei franceze. Ire­ parabilul ultraj al timpului n-a demodat cu mai multă furie nici un aspect al persoanei umane, încercat de-a lungul ca pe acela al estetului de acum pagina veacurilor, o ju­ mătate de secol. Nu fiindcă continentul 28 nostru e sub arme1, în biblice prefaceri, şi fiindcă sub arme muzele tac, iar artiştii devin inutili, sărmani şi dispreţuiţi. Dar chiar în ţările neutre, mirarea şi neînţelegerea faţă de tipul estetic ar fi, fără îndoială, aceleaşi. Niciodată în istorie două veacuri nu s-au opus mai categoric decât al nostru faţă de cel ce l-a precedat. Pre­ facerile istoriei sociale angajează îndeobşte o porţiune a patrimoniului spiritual anterior. Noua sinteză obţinută e o combinaţie de elemente păstrate şi de altele înnoite. Secolul al XIXlea, cel mai creator din câte s-au perindat în istoria civilizaţiei europene, o dată cu apariţia prole­ tariatului, păstrează totuşi o
1 Studiul a fost scris în 1942. (N. ed.)

bună parte din moştenirea celui căruia i-a urmat. Ceea ce se întâmplă însă de două decenii încoace tinde la ruperea oricărei continuităţi, la o opoziţie simplistă şi clară de la nu la da. E parcă vorba de o furie de negare, de o tendinţă voită, obsedantă, de contrazicere. De o manie de a înscrie în orice domeniu, orice acceptare de valori, la polul opus credinţelor seco­ lului trecut. Mentalitatea estetică e o comportare, o conduită cul­ turală legată de o concepţie de viaţă a secolului al XIX-lea. Plăcerea şi creaţia estetică nu există totdeauna. O dovedesc desenele preistorice, muzica triburilor austra­ liene, ornamentaţiile diverse, contemporane cu aurora vieţii civilizate, amuletele, talismanele, formele totemice, tehnica armelor sau a mobilierului primitiv. În aceste perioade valoarea estetică era contopită cu valori religioase, tehnice, juridice, magice. Apoi s-a diferenţiat, luând un aspect mai independent. Perioade din istoria civilizaţiei, cum a fost cea elenă, au cunoscut chiar o cultivare deosebită a artei. Conştiinţa punctului de vedere artistic s-a întruchipat în opera de reflexie, de cugetare estetică de la Renaştere încoace. Ceea ce s-a afirmat ca noutate pe la mijlocul seco­ lului trecut în opera lui Flaubert, Baudelaire sau Wilde a fost altceva. A fost mai întâi grija de o disociere absolută a principiului estetic de celelalte domenii ale vieţii. S-a urmărit izolarea valorii de artă faţă de orice altă imixtiune a vreunui învecinat element spiritual. Arta n-a voit să mai aibă

eseu
nici un raport, nici o apropiere, nici o con- miei esteticii”? tingenţă cu religia, cu morala, cu filozofia. a) În primul rând ceea ce aş numi: A voit, hipertrofiată şi sigură, orgolioasă şi fatalitatea adevă­ rului. Ştiinţa pozitivă, evodispreţuitoare, să tră­ iască prin ea şi pentru luţia raţionalismului şi a me­ canicismului ea însăşi. cartezian creaseră revoluţia industrială. Pre­ Structura economică a societă- ocuparea fundamentală era progresul ştiinţii cerea acest lucru. Burghezia, ajunsă la ţei şi al teh­ nicii, care făgăduiau să amelioreputere în 1789, trăise aproape un veac. ze prin confort condiţiile vieţii sociale, ridiIndividualismul burghez funcţionase până carea nivelului de viaţă, eliberarea omu­ lui la bla­ zare. Afacerile, exploatarea dăduseră din exploatarea de către om şi înlocuirea acestei clase domi­ nante o stare materială acestui fla­ gel prin — cum ziceau saintbogată. Începuse perioada rentieratului, simonienii — exploatarea universului de în care cetăţeanul nu mai era silit să mun­ către om. Ştiinţa pozitivă crease o religie. cească, să creeze, ci doar se mulţumea să Obsesia metodologică, prudenţa carteziataie cupoane, să încaseze dividende, să tră- nă pentru a desco­ peri adevărul şi aplicaiască liniştit şi liber fără nici o preocupare, ţiile lui au dominat secolul. Evi­ tarea sub fără nici un efort. Era epoca despre care un orice formă a iluzionismului subiectivist scriitor francez spunea că „Franţa se plicti- şi su­ punerea docilă la obiect erau lozincile seşte”. Se­ curitatea capitalistă adusese blaza- curente. Metodo­ logia carteziană era la locul rea şi paralizia elanului vital. Ce putea face de onoare. Adevărul, oricare ar fi fost el, atunci un burghez îmbuibat, decât să caute trist, odios ori abject, trebuia căutat şi des­ simpatii noi, bizare, neîntâlnite? Se forma o coperit. Adevărul se impunea ca o fatalitate suprastructură morală şi estetică separată inevitabilă. Un fel de înclinare către ceea ce de creaţie, fără grijile şi faptele ei, claustra- viaţa oferea mai puţin trandafiriu, către jostă, închisă, independentă. Au­ tonomia artei niciile materiei, ale animalităţii, sar­ casmul e concepţia îmbogăţitului, care poate dis­ pentru ceea ce părea gargariseală idealistă, preţui societatea fiindcă n-are nevoie de ea, pentru ipostazele sublime, măreţe ale vieţii care se poate retrage în ceea ce s-a numit în constituiau crezul comun. Adevărul treAnglia „splendida izo­ lare”. Triumful pur buia descoperit cu orice chip şi risc: „Fiat al formalismului indică divorţul de viaţa scientia pereat mundus”. O resemnare stoică de societate, sfidarea bogatului care vrea să în faţa tristelor aspecte ale existenţei ducea dove­ dească că nu depinde de nimeni. către un fel de eroism al lucidităţii. De aici Dar estetismul a voit şi mai mult. eliminarea iluziei, apariţia naturalismului A luptat să domine totul, să exercite un ordurier — cum îl numeşte Léon Daudet fel de dominaţie imperialistă asupra tutu- — extinderea metodelor ştiinţelor exacte la ror bunurilor şi principiilor culturii, să se cele morale, scoborârea prin atâtea filozofii transforme într-o metafizică. Mentalitatea genetice şi evoluţioniste a superiorului la pagina estetică n-a voit numai au­ tonomia artei, inferior. dar a cerut imperios un panestetism care Prin eliminarea subiectivităţii şi a ilu29 să interpreteze toate aspectele vieţii, să zionării consola­ toare, realitatea devenea o pătrundă în toate unghiurile existenţei, să rezistenţă. Ea se impunea prin constrângere. transforme pe cetăţeanul curent într-un mic Lumea dinafară, obiectivitatea nu mai erau Petroniu, al cărui catehism de comportare şi o pastă moale, de prefăcut după cerinţede concepţie a vieţii să fie inspirat de cerin- le noastre. Ea stătea dârz în faţa voinţei ţele for­ male ale realizării sau contemplaţiei umane şi opunea refuzul, legile şi condiţiile estetice. Se vorbea de „crime frumoase”. ei. Concepţia existenţei ca o rezistenţă la Sub forma aceasta, mentalitatea pan- tendinţele interpretative de ordin subiectiv estetică nu era posibilă decât ajutată de o a dat stilul şi demnitatea culturii secolului serie de caractere care deter­ minau fiziono- trecut. mia culturii de atunci. b) Pasivitatea contemplativă. Dacă adeAceastă „Weltanschaung” apăruse vărul, adică con­ diţiile obiective ale lumii după o serie de lupte pozitive ale burghe- se suportă şi nu se impun, omul devine Bucureşti - Sanatoriul Caritas, curtea interioară şi şi neputincios. El e — cum o desemna ziei în ascensiune. mic camera în care a fost spitalizat Care fuseseră trăsăturile esenţiale ale terminologia timpului — un „microcosm” acelui moment cultural anterior „autono- pierdut în univers. Presiunea exteriorului,

eseu
a obiectivului cere savantului să accepte şi să admită, fără veleităţi voluntare, adevărul, oricare ar fi el. Omul devine pasiv şi contemplativ. El se numeşte Rolla, Werther, René, enfant du siècle atins de deznădejde, de disperare şi de neputinţă. Intelectualul ajunge visător şi inadaptabil. El se mulţumeşte să-şi tră­ iască viaţa în orgii de contemplaţie, în sterile şi sublime plăceri de speculaţie cerebrală. Resemnat în viaţă, el cre­ ează măreţe sisteme de cosmogonii dezolate, ori se mul­ ţumeşte cu transportările extatice ale contemplaţiei artis­ tice, aşa cum sunt înfăţişate în estetica schopenhaueriană. Singurătatea omului era pregătită de individualismul bur­ ghez al lui „laissez faire — laissez passer”. c) Prestigiul culturii. Valoarea cardinală devine astfel cunoştinţa ştiinţifică şi artistică. Cultura e un instrument de descoperiri şi de consolaţie. Înţelegerea prin inteli­ genţă, singura comunicare cu viaţa. Investigaţiile, inven­ ţiile, tehnicile pozitive, creaţiile artistice, cu un cuvânt domeniul cultural, apar ca singura chezăşie a progresu­ lui. Se creează academii, universităţi, ateliere, laboratoa­ re. Burghezia avea nevoie de ştiinţă şi inventatori pentru extensiunea industriilor sale. Se stimează şi se recom­ pensează sforţarea culturală. Se încurajează şi se susţine în societate o castă de mandarini, aşa cum numai cultura chineză a cunoscut. Mandarinatul devine funcţia nobilă, clasa respectată şi întreţinută de sacrificiile naţiunii. Po­ poarele sunt în plină emulaţie de alcătuiri culturale. Pres­ tigiul pagina omului cultivat creşte enorm. Faţă de alte categorii sociale, intelectualul apare ca un 30 fel de aristocraţie pri­ vilegiată. Popoarele îşi iau drept criteriu al superiorităţii lor nivelul cultural la care s-au ridicat. Legăturile inter­ naţionale prin congrese se stabilesc din ce în ce mai frec­ vente. Se obişnuieşte a se considera gradul de erudiţie ca valoare în sine. Ca şi magii în triburile primitive, ca şi sacerdoţiul la unele din popoarele orientului antic, inte­ lectualii şi-au trăit în veacul trecut poate cele mai fru­ moase zile din soarta lor. d) Triumful individului se datora toleranţei intelec­ tuale şi liberei cugetări. Economiei mercantiliste îi urmase o economie liberă, care înălţase burghezia la gradul de conducătoare în stat. Cu această clasă triumfă şi noţiunea de personalitate. Renaşterea, reforma, revoluţia franceză, romantismul creaseră deja avântul individualităţii. Seco­ lul trecut a fost secolul individualismului. Ecou al feno­ menelor economice de structură liberală, pedagogiile, eticile, sociologiile s-au întrecut în a preamări drepturile individului şi avantajele care decurg din „cultul eului”, din prerogativele „supraomului”, ale omului singur — omul tare. Carlyle, Nietzsche, Barrès, Ibsen au fost preoţii noii religii: „Fii o personalitate”, adică singularizează-te, izolează-te, au fost imperativele, lozincile credinţei do­ minante. Sfârşitul secolului, istovit de atâta atomism, a căzut în anarhie şi neputinţă sufletească. Omul singur, neîncadrat, în faţă numai cu deznădejdea sa, n-a mai con­ ceput ca soluţie decât sinuciderea sub toate formele. S-a realizat atunci un straniu paradox. Prin supune­ rea la realitate, prin resemnarea pasivă, omul devenea în ordinea metafizică un accesoriu al universului. Soluţie de modestie şi subordonare. Dar scăderii subiectivismului în planul cunoaşterii i se opunea creşterea enormă a perso­ nalităţii în domeniul moral şi politic. În raţiunea pură — subordonare; în raţiunea practică — afirmare agresivă a individului. Am avut astfel o curioasă structură culturală care nega şi stimula în acelaşi timp personalitatea umană. Şi totuşi, această contradicţie s-a compensat, s-a echili­ brat printr-o misterioasă armonie, cum cunoaşte câteodată istoria, care a făcut creaţia fecundă şi viaţa fericită. e) Stabilitate şi previzibilitate. Determinismul ştiinţific avea ambiţia de a emite legi etern valabile. El nu se mulţumea să indice cauze. Determinismul credea că reu­ şeşte, simplificând condiţiile existenţei, să prevadă viito­ rul. Viaţa elimina surpriza. Ziua de mâine era cunoscută mai dinainte şi aproape nimic neprevăzut nu se întâmpla. Citiţi colecţiile ziarelor dinainte de 1900 cu conţinutul lor anodin şi comparaţile cu senzaţionalul ştirilor din gaze­ tele de azi. Viaţa era — cum spunea Jules Laforgue — „înăbuşitor de cotidiană”. Chiar revoluţiile secolului al XIX-lea au în ele ceva precis previzibil. Ele au ţeluri clare, determinate. Frământările au un făgaş cunoscut. Burghezia triumfase şi, ca orice clasă care cucereşte statul, voia conservare, adică perpetuarea stării privile­ giate. Tonul vieţii era aşadar stabilitatea. Rentele colosale şi

eseu
acumularea burgheză aduceau siguranţa. Totul curgea în deplină securitate. Viaţa era încadrată în principii isto­ rice de continuitate, de tradiţie şi de evoluţie lentă şi or­ ganică. Nu e o simplă întâmplare că în acest timp s-au lansat şi au fost selectate şi gustate filozofiile evoluţio­ niste. Tradiţie cu uşoare schimbări, toleranţă şi înţelegere, satisfacţie de a trăi fără surprindere şi fără neaşteptat. Suficienţa, calmul şi indolenţa satisfăcută a noii clase inspiră satira socială a spiritelor critice şi rebele. Mr. Prudhomme, Mr. Homais, Titircă InimăRea sau Trahanache sunt aceleaşi tipuri de burghezi de care secolul şi-a bătut joc. Această temă n-a fost atâta, cum s-a crezut, o reali­ tate românească, dar una europeană şi de epocă. Susţinută de aceeaşi subconştientă nevoie socială de stabilitate şi continuitate a apărut şi eflorescenţa istoris­ mului. Creaţiunea tehnică, îmbătată de năzuinţă creatoare, avea nevoie de continuitate. Köhler, în cercetările sale asupra inteligenţei maimuţelor, a dovedit că ceea ce face superioritatea omului e memoria. Şi secolul al XIX-lea a avut memorie, adică instinctul continuităţii. Tot din aceeaşi nevoie reiese şi formalismul veacului trecut. Burghezia dominantă trebuia să fie conservatoare. Formele sunt actele cele mai eficace de prezervare socială. Ele osifică şi fixează cursul istoriei. Ele creează inerţia prin prejudecată şi ritual. Simmel şi Bergson au arătat pe larg acest lucru. Astfel formele dominau în secolul trecut. Forme de etichetă, de politeţe, copiate după manierele aristocraţiei. Forme de judecată, de raţionament, limitate în severităţi silogistice, pândite de acuzarea erorilor sofisticii, de în­ dată ce lipsea un singur element din alcătuirea perfectă a canoanelor logice. Citiţi o polemică de pe vremuri: nu­ mai reduceri la absurd, numai indicări de sofisme, numai deducţii abil construite. Invectiva de azi, trivială şi necinstită, a înlocuit aceste subtile şi ingenioase arabescuri logice. Forme metodologice în relaţiile omului cu na­ tura. Peste tot, protocol şi regulă fixă care înăbuşeau spontaneitatea. Secolul trecut a fost secolul juridic prin excelenţă, fiindcă a fost secolul procedurii. Autonomia estetică şi panestetismul urmează ca o con­ secinţă şi sunt determinate de această ambianţă istorică. Concepţia vieţii sprijinită pe frumos e un efect al epocilor de bogăţie, acumulare şi cultivare subtilă. Cultivarea fa­ cultăţilor sufleteşti superioare oferă artei posibilităţi ma­ xime de dezvoltare. Orice artă are în ea ceva alexandrin. Ea apare şi e cultivată în momente în care preţuiesc supe­ rioritatea sufletească, constanţa, raţiunea, aspectele rafi­ nate ale sensibilităţii. Triumful clasei burgheze instaurase, după cum s-a văzut, o perioadă de linişte şi securitate. În acest răs­ timp artiştii, ca şi savanţii, se străduie să se concentreze în tăcerea bibliotecilor şi atelierelor. Epocile de conservatorism social au fost totdeauna prielnice artei formaliste. Formalismul care le întovărăşeşte, predominant în toate domeniile vieţii sociale, oferă o atmosferă deosebit de favorabilă fecundaţiei spirituale. Formalismul estetic e o consecinţă a formalismului cul­ tural. Epocile revoluţionare sunt mai ales epoci de con­ ţinut. Consolidarea organizată îmbracă însă manifestările culturii în stiluri care tind să trăiască prin ele însele, să aibă o viaţă independentă. Perfecţiunea elementului for­ mal e o operă de răgaz. Contemplaţia pasivă, cu tipologia de dezadaptaţi pe care o creează, ajută iarăşi la felul artistic de a concepe viaţa. Refugiul în imaginaţie, în artificiu şi în artă e sin­ gura soluţie vitală a dezadaptatului. Iar domnia individua­ lismului oferă suportul indicat pentru elaborările conşti­ inţei personale şi ale problemelor ei, din care arta ia pri­ mul loc. Astfel totul încuraja în secolul pagina precedent apariţia unei mentalităţi estetice. Avântul ei, după cum s-a văzut, tindea 31 către o hegemonie spirituală a întregii culturii omeneşti. * Secolul trecut s-a sfârşit în 1914, ceva mai târziu decât valoarea lui aritmetică, după cum secolul al XVIII-lea s-a isprăvit în 1789, adică ceva mai devreme. De la 1918 până azi, adică în două decenii, s-a efectuat o revoluţie morală de proporţii uriaşe. Revoluţia franceză, adică liberalismul, a avut şi ea nevoie de un secol — tot secolul al XVIII-lea, nefiind decât o preparaţie a concepţiei individualiste şi li­ berale. Lumea de azi s-a născut rapid şi prematur în câteva decenii. Asistăm la ceea ce biologii

eseu
numesc o muta­ ţie. La un salt în vid de o îndrăzneală neobişnuită. Orice continuitate pare ruptă, cu toată îndărătnicia celor care voiesc ca schimbarea să se facă mai dulce, pentru ca vic­ timele să sufere mai puţin. În huzurul burghez apar deodată, către sfârşitul seco­ lului, o serie de motive de îngrijorare. Ivirea din ce în ce mai masivă a unei noi clase: proletariatul industrial. De unde până la mijlocul secolului nici un nor nu întuneca un cer mereu senin, în a doua jumătate a secolului con­ ştiinţa de clasă a muncitorimii începe să risipească feri­ cirea netulburată a capitalismului. Atmosfera se schimbă brusc. Seninătatea contemplativă, formalismul, prestigiul culturii, mentalitatea estetică, aspecte de lux ale trium­ fului burghez încep să se năruiască. Burghezia începe să se apere. Şi îi trebuiesc elemente culturale de luptă, de rezistenţă, de militantism. Vechile forme pasive de luxu­ riantă cultură încep să facă loc altor aspecte spirituale, necesare luptei contra noului adversar apărut. Încetul cu încetul se înfiripă mentalitatea fascistă, brutală, negând adevărul, creatoare de mituri interesate, de ameninţări, dar şi de pesimism, de frică şi îngrijorare. Dacă dialectica hegeliană a pendulării între contrarii a avut vreodată o aplicaţie mai clară, atunci azi s-a trecut fără îndoială de la teză la antiteză. Tot ce a fost ieri stimat, iubit, preţuit, azi e hulit, respins, dispreţuit. Va­ lorile s-au inversat pur şi simplu, printr-un mecanism ele­ mentar de antinomie. Bergson numeşte acest proces: gea dublei frenezii. „Se va constata că pagina le­ progresul se face printr-o oscilaţie între două 32 contrarii; situaţia nefiind exact aceeaşi, un câştig se va realiza când pendulul va ajunge iarăşi la punctul lui de plecare... Fiindcă o ten­ dinţă, avantajoasă în ea însăşi, e incapabilă de a se mo­ dera altfel decât prin acţiunea unei acţiuni antagoniste. Înţelepciunea ar sfătui atunci o cooperare a ambelor ten­ dinţe, prima intervenind numai când o cer împrejurările, cealaltă reţinând-o în momentul când aceasta va depăşi măsura. Din nenorocire, e greu de spus unde începe exa­ gerarea şi pericolul... Se va împinge mereu înainte şi nu se va opri decât în faţa iminenţei unei catastrofe. Ten­ dinţa antagonistă ia atunci locul rămas gol. Rămasă sin­ gură la rândul ei, ea va merge tot atât de departe cât îi va fi posibil să meargă. Ea va fi reacţiune, dacă cealaltă s-a numit acţiune... Singurul fapt de a ocupa tot locul comunică fiecăreia din tendinţe un elan care poate merge până la disperare, pe măsură ce cad obstacolele: faptul acesta are în el ceva frenetic. Propunem să numim «legea dublei frenezii» cerinţa imanentă fiecăreia din cele două tendinţe de a urma până la capăt.”2 Avem azi în faţa noastră contrasensul exact al credin­ ţelor de ieri. Transformarea istorică a pus în aceste des­ tituiri de principii o perfectă simetrie negativă. Să examinăm idealurile trecute spre a vedea ce au devenit în lumea occidentală, în noua tablă de valorificare. a) Triumful mitului şi decăderea adevărului. Înăbu­ şirea subiectivismului, rezistenţa realităţii exterioare, su­ punerea la obiect, superstiţia descoperirii adevărului, oricât de neplăcute, de descurajante ar fi fost aceste reguli ale conduitei intelectuale trecute, se efectuaseră cu o sti­ mabilă sforţare de onestitate, de lepădare de sine. Probi­ tatea era la temelia oricărei încercări spirituale. Artistul şi savantul îşi recunoşteau obligaţia de reflec­ tare a realităţii. Subiectivitatea închisă, refulată, se răzbună deodată brusc. Ea năvăleşte cu noi pretenţii. Asistăm astfel în tim­ purile noastre la un adevărat desfrâu subiectivist. Fără nici un scrupul, credem numai ceea ce dorim. Au fost zvârlite la o parte, fără nici o pudoare, toate garanţiile, toate controalele metodologice, toate îndoielile. Adevărul în sine e puţin preţuit ori indiferent: se poate susţine orice, cu condiţia să satisfacă o trebuinţă. Dacă argumen­ tele ori probele ne lipsesc, omul, transformat în şarlatan, trişează, inventând tot ce are nevoie. Şi se convinge pe el însuşi, cu o minunată docilitate şi cu patologică sugestibilitate, de tot ce are nevoie să creadă. Cum a remarcat H. Masis, chiar şi cuvintele nu mai au nici un sens, fiindcă ele, pe deasupra convenţiilor semantice, pot sem­ nifica şi un concept şi contrariul lui. Limbajul devine uzat, inform, neexpresiv. Militantul şi adversarul lui în­ trebuinţează în direcţii opuse aceleaşi cuvinte. Criticul francez cere, cu dreptate, în vederea oricărei reforme in­ telectuale, în vederea unui început de ordonare în expri­ mare, o afirmare a semnificaţiei vorbelor, care au încetat demult să mai corespundă unui conţinut stabil. Statistica, istoria, logica, mutilate în toate chipurile, pot fi invo2 H. Bergson: Les deux sources de la morale et de la réligion. (N.a.)

eseu
cate în mod egal pentru demonstraţiile cele mai contra­ dictorii. E de la sine înţeles că o asemenea stare de spirit duce la o enormă eflorescenţă de mituri. Poveştile aces­ tea, făcute ca să susţină o biată încredere şovăitoare în propriul tău adevăr, trebuiesc crezute orbeşte, căci cea mai mică examinare le poate prăbuşi pe loc, ca pe un castel de cărţi. Ele sunt favorizate de lenea intelectuală, care refuză să le examineze. Ele devin bunuri sociale, sancţionate imediat ce sunt atinse. Ele se propagă cu viteză neînchipuită şi ţin loc de speranţă, de certitudine, de consolare. Lumea occidentală ar fi bolnavă fără ele. Uni­ versul se populează astfel cu nenumăraţi idoli gratuiţi, cu basme neexaminate, cu o lume de fantome şi de iluzii care servesc ca narcotice ale dezorientării generale. Ele se constituie în „tabu”-uri sfinte şi oricine ar îndrăzni să le conteste trebuie să ţină seamă de furia dezlănţuită a semenilor săi, tulburaţi în somnambulismul lor. b) Supunerea la realitate şi la adevăr presupune pasi­ vitate şi comportare contemplativă. Mitomania presupu­ nea, din contra, militantism. Cine îşi inventă mituri pentru a-şi sprijini cauza e un luptător. Voluntarismul său impune universului interpretări personale şi agresive. In­ telectualul apusean, dezadaptat altădată, se transformă în protestatar. El nu se mai sinucide. Îşi scutură neuras­ tenia şi pleacă la luptă. Ca militant fascist fiecare com­ bate pentru o cauză, devenind partizan, sectar şi into­ lerant. Blândeţea contemplaţiei e bruscată de asprimea acţiunii. Indulgenţa, toleranţa, controversa par vicii blegi şi decadente. Înşişi filozofii s-au coborât în arenă. La fel preoţii şi artiştii. Vocaţiile cele mai extatice s-au trans­ format în campanii. Ciocnirea miturilor şi a credinţelor se îndeplineşte aprig. Bănuiala şi ura sunt sentimentele cu­ rente stărilor de fanatizare, după cum simpatia şi iubirea erau corelatele afective ale contemplaţiei. Acţiunea para­ lizează înţelegerea altora, scurtează perspectivele şi îm­ piedică considerarea fenomenelor sub specie eternitatis. Fiindcă omul de acţiune nu se continuă pe el însuşi. El începe mereu şi nu se repetă niciodată. În fiecare dimi­ neaţă el trebuie să combată altfel, altele fiind credinţele luptei. Inconsecvenţa e legea lui, după cum unitatea de gândire şi continuitatea e regula omului de cugetare, care nu renaşte în fiecare zi fiindcă se perpetuează pe el însuşi într-o idee, într-un sistem unic, inspirat de o concepţie de viaţă unică. c) Prin creşterea enormă a aptitudinii către mituri şi către militantism — era de aşteptat şi scăderea presti­ giului culturii. Un fel de barbarie verticală apare înăun­ trul naţiunilor occidentale care dădeau altădată tonul. Mandarinatul a căzut din privilegiile şi prerogativele lui. Cultura n-a mai impus nimănui. Cercetările au continuat în biblioteci şi laboratoare, duse cu aceeaşi asiduitate în indiferenţa totală a unora. Ele se îndeplineau însă sub semnul specializării din ce în ce mai accentuate şi sub acela al ruinării umanismului. Cultura tehnică şi aplicată, studiile de specializare s-au menţinut sau chiar au crescut. Ceea ce se lega însă de idealurile omului, de năzuinţele şi aspiraţiile lui spirituale, era părăsit ori dispreţuit. S-a zis că am asistat la o renaştere religioasă. Nici aceasta nu se poate afirma în mod absolut. În orice caz, n-a fost vorba de o cultură sau de o metafizică religioasă, ci de forme simple, primare, legate de rituri anterioare, deseori lipsite de conţinut. Către sfârşitul veacului trecut, ideo­ logi obosiţi de excesul de civilizaţie, ca şi Rousseau cu un secol înainte, au cerut o reîntoarcere la natură, la sursele primare ale vieţii. Un fel de cinism retrograd cerea inspiraţii de la forme de viaţă sufletească depăşite. Au revenit la ordinea zilei instinctul, intuiţia, inconşti­ entul, ca forme de cunoaştere. Bergson proslăvea în ultima sa carte, ca şi Peguy, întoarcerea în viaţa simplă, bucolică, rustică. André Gide cerea pagina barbari în literatură, vigoare şi asprime, în locul manierismului prea rafinat. 33 Atenţia publică s-a îndreptat către alte ţeluri. Teh­ nica cu confortul pe care-l oferea a devenit preocuparea generală. Maşinile deveneau idolii unei societăţi simpli­ ficate la un nivel de viaţă spirituală foarte sumară: auto­ mobilul, radioul, avionul etc. au suit în Olimp şi au ajuns zeii noştri. Nimeni nu se mai îndoieşte de ruina totală a individualismului. Urmele acestuia au dispărut aproape de peste tot. În muncă, în locul meşterului abil au apărut echipele. Lucrul, profesia s-a îmbucătăţit anonim după regulile taylorismului. Locuinţa nu mai seamănă cu o căsuţă izolată între pomii unei grădini, fiindcă s-a transformat într-un apartament dintr-un blochaus. Micile res­ taurante patri-

eseu
arhale au crescut până la proporţiile ospă- tate va putea obţine pentru sforţarea pe tăriilor mecanice pentru mii de persoane. care o de­ pune. Continuitatea cu trecutul Iar spectacolul distractiv e o sală imensă s-a rupt şi legătura nu se mai poate face. de cinematograf, unde îşi petrec recreaţiile Evenimentele apar spontan, nepreparate imense mulţimi. Colectivul a cucerit şi doc- de nimic. Discontinuitatea e legea noastră. trina. Filozofiile deterministe şi evoluţio- Problemele îşi modifică datele în fiecare niste stabileau, prin relativismul lor, relaţii lună. Filozofiile, eliminând determinismul şi influenţe între fenomene indivi­ duale. care era o soluţie de continuitate, a introPsihologismul şi istorismul, aşa de gustate dus hiatus-uri de tot felul între evenimente. acum cincizeci de ani încă, presupuneau Fiecare moment pluteşte în deplină nesiguautonomii personale, fapte unice, existenţe ranţă, în deplină instabilitate. Vitalismul a şi destine originale. În locul aces­ tora, au creat un fel de generaţie spontanee. Muta­ apărut „structurile” şi „esenţele” de carac- ţiile, revoltele, surprizele, totul e arbitrar, ter absolut. Moritz Geiger susţine undeva neprevăzut, surprinzător. Nimeni nu ştie că fenomenologia, ultima ideologie gustată dimineaţa ce aduce cursul zilei. Asistăm, frenetic, e de esenţă aristocratică. Noi cre- în Apus, la o viaţă patetică şi vibrantă de dem că structuralismul şi fenomenologia haos ameţitor. Evenimentele sociale şi ele sunt mai degrabă filozofii fasciste. În locul au devenit im­ previzibile. Tot ce păstra, tot părţilor de existenţă descentralizatoare, ce asigura conservarea e îndepărtat. s-au introdus totalităţile globale. Viaţa se E firesc ca într-o asemenea atmosferă încadrează astfel în mase absolute, în sânul să mişune filo­ zofiile desperării şi ale îngricărora se topesc veleităţile individuale. jorării. S-a dezgropat astfel, fiind selectat Paradoxul constatat în atmosfera ca filozoful cel mai propice al ceasului secolului trecut, după care, pe măsură ce prezent, turmentatul neurastenic danez creşteau drepturile individului în mo­ rală, Sören Kirkegaard. Confesiunile impudipolitică şi economie, erau oprimate cerin- ce ale acestui anost neputincios for­ mează ţele subiectivităţii în cunoaştere, logică şi azi, ca şi sistemul ieftin şi verbal al lui M. ştiinţă, s-a inversat şi el. Acum asistăm la Heidegger, un fel de evanghelie snoabă a o enormă creştere a subiectivităţii, în domeniul anarhiei morale a clipei de faţă. epistemologic, la o dezvoltare monstruoasă a Formele de tot felul, care rezistau mitomaniilor şi, concomitent, la o ruină a disoluţiei endemice, care menţineau curimportanţei individului în ordinea morală şi sul vieţii la un nivel egal, au decăzut. politică. Exact pe dos ca în veacul trecut. Protocolul cel mai elementar al politeţii Nimeni nu se mai preocupă de pruden- apare comic; iar raporturile dintre sexe ţe şi îngrijorări metodologice în stabilirea au suprimat orice înconjur roman­ tic, orice adevărului obiec­ tiv, deoarece fiecare îşi are pregătire prealabilă, trecând cu deosebită voltură la deliciile acţiunii celei mai pagina adevărul său, conform poftelor sale intime. dezin­ În schimbul acestei orgii de subiectivism directe. Totul se exe­ cută rapid, fără com34 în domeniul cunoaşterii, în ordinea socială plicaţii, animalic. Decăderea formelor indică drepturile indi­ vidului au fost, cu toate pre- o tendinţă revoluţionară care se adresează tenţiile către liberalism, aproape complet direct fondului vieţii, elanului biologic, fără anulate. Astfel până şi contradicţiile seco­ nici o sinchiseală. lului trecut şi-au schimbat termenii în sens antipodic. * e) Viaţa apare, aşadar, în lumea capitalistă, frământată de misterioase enigme, Produsă de ambianţa culturală a secozbuciumată steril, neputincioasă a urma lului trecut, men­ talitatea estetică se va vreo finalitate. Altădată domnea liniştea resimţi adânc de modificarea revo­ luţionară şi — viaţa fiind organizată burghez, con- produsă de timpul nostru. Care e soarta servator şi determinist — previzibilitatea. acestei atitudini faţă de tabloul schimbăriPrevăzătoare, instituţiile economice acu­ lor indicate? mulau, familiile îşi transmiteau patrimonii, Valorile estetice, favorizate de indidreptul şi morala sancţionau abaterile şi vidualism, de con­ templaţie pasivă, de forsurprizele. Azi nimeni nu ştie unde merge, malism, de securitate Imaginea Ospiciului Mărcuţa, acum un veac şi prestigiu cultural, pentru ce valori permanente luptă, ce rezul- se găsesc într-o teribilă criză. Viaţa lor în

eseu
cadrul ultimei epopei capitaliste e penibilă. Dispreţul ori indife­ renţa le întâmpină peste tot. Despărţite de factorii care le-au produs, izolate de mediul lor natural, ele trăiesc azi zile grele doar în câteva conştiinţe de specialişti ai artei ori filozofiei. Se poate întreţine speranţa vreunei renaşteri? Mai întâi, e vorba numai de discreditul unei anumite estetici şi anume aceea legată de cursul evenimentelor se­ colului al XIX-lea de natură capitalistă. Tendinţa estetică în natura omenească e permanentă. Ea îmbracă însă în de­ cursul istoriei aspecte şi ipostaze variabile. Formula care s-a impus în secolul trecut a fost legată de două caracte­ ristici mai ales: formalismul şi originalitatea expresivă. Prin primul caracter s-a încercat o autonomizare a formei, încercându-se a se demonstra că tehnica şi aspectul formal sunt realitatea ultimă a artei. Aşa au voit Flaubert în roman, impresioniştii în pictură, poezia pură cu Mallarmé şi Valéry, Debussy şi şcoala sa în muzică. Prin al doilea caracter — căutarea şi exploatarea originalităţii — este­ tica dovedea geneza ei individualistă. Dar până în pragul secolului al XlX-lea arta era mai ales preocupată de con­ ţinut. Ideile filozofice, consideraţiile morale, naraţiunea epică, subiectul formau un fond dens şi bogat care trecea pe primul plan. Perfecţiunea formală era o grijă secun­ dară. De asemenea, până la romantism, căutarea originali­ tăţii n-a format vreo preocupare în sufletul artiştilor. Din contra, supunerea la o regulă, la un canon consacrat, cons­ tituia suprema valoare în critica artistică. Aşadar, formula estetică, formalistă şi individualistă, a veacului trecut nu e singura posibilă. Se poate perfect concepe o adaptare la alte idealuri. Din trăsăturile principale ale culturii actuale, din colectivism, se poate concepe o altă estetică care să fie fundată mai ales pe conţinut, cu o atenţie mai mare pentru idei sociale şi morale, care să se inspire din tendinţe colective, să reflecteze mai mult viaţa grupului decât a individului, care să lucreze cu un material ima­ ginativ şi fantast mai mult decât cu unul senzorial cum voia formalismul trecut, care să tindă către o revenire la surse naturale şi care să împrospăteze arta. Unele din aceste tendinţe au şi început să se reali­ zeze chiar în arta recentă din Apus, ceea ce dovedeşte că, dacă nevoia estetică e eternă, felurile ei de realizare sunt variabile. Va ieşi, fără îndoială, din frământările timpului nostru o estetică adecvată. Mentalitatea estetică n-a dispărut pentru totdeauna cu împrejurările care au deter­ minat-o. Poate fi vorba de o transformare a esteticii şi în nici un caz de un apus definitiv al ei. Dar oricare vor fi variaţiunile în care se întrupează unele principii estetice, există în artă totuşi caractere comune tuturor epocilor, tuturor şcolilor, tuturor curen­ telor. Acestea îmbracă oarecum un caracter de oarecare permanenţă. Ele rezistă eroziunii vremurilor şi înfruntă toate schimbările. Din ele se poate scoate antidotul la excesele vremurilor. Caracterul lor educativ e de netăgă­ duit. Pornirile paroxiste ale timpurilor de tranziţie pot fi potolite, compensate prin balsamul practicării unor virtuţi estetice. Căci totdeauna, arta a însemnat o valoare de echilibru a omenirii. Aşa bunăoară arta a însemnat oricând şi oriunde o operă de civilizaţie şi de umanizare. Arta şi umanismul au apărut simultan în istoria culturii omeneşti. Acolo unde fenomenul estetic a fost preţuit, valoarea omului, a frământărilor şi a luptelor conştiinţei a fost de asemenea menţinută. Simpatia simbolică ce e conţinută totdeauna într-o operă artistică facilitează transpunerea în sufletul altuia, identificarea cu suferinţele şi zbuciumul său. Arta umanizează o societate. Şi dacă valoarea omului e azi în scădere, dacă umanismul încearcă vremuri de amurg, mentalitatea p a g i n a estetică poate opri ultimele rătăciri. 35 Pedagogia artei sugerează de asemenea dezinteresare. Chiar dacă contemplaţia estetică nu se săvârşeşte tot­ deauna în extaz, în care instinctele vitale amuţesc complet, aşa cum a descris-o Schopenhauer, nu e mai puţin adevă­ rat că emoţia produsă de operă e departe de orice calcul meschin şi interesat şi de orice interes trivial. Antrena­ mentul unor astfel de emoţii e cea mai potrivită contra-otravă faţă de pornirile adeseori bestiale ale culturii occi­ dentale în criză. Să scoatem din anacronismul lor de o clipă valorile estetice. Să le opunem dârz decadenţei unei lumi. Misiunea lor va fi covârşitoare.

eseu

HIMERICUL ÎN POEZIA LUI ALEXANDRU MACEDONSKI

Daniel DIMITRIU
Macedonski caută multă vreme o realitate compensatorie care să-l smulgă dintr-o existenţă nu numai degradantă, dar ireparabil de­ ficitară în raport cu aspiraţiile sale. Această realitate ia mai multe înfăţişări — dintre care, vom vedea, una singură oferă salvarea — de la pretenţiile foarte terre à terre, cum ar fi un câştig la loterie, la pura proiecţie a voinţei şi dorinţei, ca în Noaptea de decemvrie. Până la un punct nici nu era important cum se înfăţişează pomenita realitate, conta în primul rând disjuncţia. Unui semn negativ în­ tr-o ordine comună îi corespundea simetric şi simplist, dacă nu chiar tautolozitiv într-o ordine privilegipagina gic, un semn po­ ată. De regulă, această ordine este creaţia. 36 La Harpă (1880) ar fi prima poezie care vede lucrurile astfel, şi le proclamă cu ostentaţie. Poetul deţine puteri absolute, în cer şi pe pământ; valorile conflictuale terestre sunt derizorii: „Să fie pe cer soare, ori trăznet şi furtună,/ Şi ziua cea mai sumbră şi-n noaptea fără lună/ Alunecă pe harpe suflări dumnezeieşti./ Tresare-n valuri marea şi vântul le îngână/ Şi scuturând de pe-aripi a traiului ţărână./ Călcăm peste ori­ care necazuri pământeşti”. Precedentele — adică poezia primei tine­ reţi — ofereau o alternativă confuză (pur şi simplu un altceva) sau clarificată convenţio­ nal. Mai în toate împrejurările, Macedonski numeşte această alternativă vis sau, mai exact, stare ce se opune veghii, adică vis, somn sau moarte. Undeva se lamentează epigonic, căpătând, cum era de aşteptat, o anumită crediblitate atunci când leagă disperarea de revol­ tă: „În zilele aceste când inima expiră,/ Când egoismu-n aer ca molimă planează,/ Când flo­ rile simţirii din piepturi se retează,/ [...] De ce nu e cu putinţă s-adormi pe neaşteptate/ Şi tocmai peste-un secol, nembătrânit d-etate,/ Să te deştepţi prin farmec la viaţă şi lumi­ nă,/ Călcând într-un nou secol pe-a vechiului ruină!”. Ar mai fi, ca soluţie-limită, căderea defi­ nitivă în moarte sau în somn. Alternativa somnului relevă pura speculaţie pe tema ne­ norocirii absolute a celor ce trăiesc: „Tu care dormi eşti fericit.../ Uitând întreaga ta fiinţă/ Te-ai izolat de suferinţă.../ În mut repaos adâncit! [...] Dormi dulce — nu te deştepta:/ Realitatea, chiar frumoasă/ Pe lângă vis e urâcioasă...”. Iar în nişte ocazionali Psalmi moderni nu se întrevede nici o ieşire dintr-un neant pe care, în realitate, poetul nostru e in­ capabil să-l perceapă. Meditează fără har la nimicnicia vieţii: „Ţărână — suntem toţi ţărâ­ nă,/ E de prisos orice trufie.../ Ce-a fost, în veci are să fie.../ Din noi nimic n-o să rămână”. Numai în trecutul fiinţei sale — un pase­ ism strict individualizat, deocamdată — poe­ tul află imaginea contrară degradării, ca o re­ alitate, evident, iremediabil pierdută. Atitudi­ nea, subliniat romantică, presupune, însă, mai mult decât un recul pur

eseu
imaginativ, nostalgic. Inocenţa se întâlneşte cu forţa într-un impuls ascendent, dictatorial: „Zburam pe aripi strălucite.../ copilul cel de altădată/ Nevinovat ca şi o fată” şi „Eram puternic îm­ părat:/ Prin sufletească poezie,/ Prin tine­ reţe, prin mândrie,/ Prin chip de înger în­ trupat”. Anticipări (viaţa şi lumina după somnul de un veac) sau evocări (vitalitatea şi lumina vârstei tinere), acestea sunt ficţiunile pe care le anexează, fără originalitate, visul macedonskian, în primele stadii, când poetul practică un iluzionism simplificat, lipsit de fantezie şi dexteritate. Formula în circulaţie nu poate fi depăşită. În epoca romantică fuga din real, ca soluţie existenţială, extinde automat spaţiul de mani­ festare nu numai al imaginaţiei, dar şi al imaginarului artistic, în general. Imaginaţia propriu-zisă câştigă nu numai în anvergură, dar şi în mobilitate. Natura, lumea inconştientu­ lui, trecutul sunt încărcate de mistere, pentru ca fantezia să poată scotoci profund, pentru a-şi exercita un imbold de cunoaştere iluzorie câtă vreme nu-şi epuizează niciodată obiectul. Poetul romantic, ştim bine, se naşte, ca poet, pentru a trăi altundeva şi altcândva, pentru a se agita perpetuu întru apropierea spaţiilor incompatibile. Alternativele propuse vizează în mod curent temporalitatea — tre­ cutul, cel mai ades, şi un viitor justiţiar. Ele trec intacte la Macedonski, dar, curios, îşi pierd tocmai calitatea de alternative. În cele din urmă, ieşirea din real înseamnă ieşire din scindare. Puterea, erosul, elevaţia sunt mijloa­ ce de realizare a unui echilibru superior, a unei realităţi noi, nicidecum iluzorii. Visul ca utopie pură îl incomodează pe Macedonski. În fapt, îl tentează doar în măsura în care vede în el un stimulent al ener­ giei sale constructive. Se simte prea puternic pentru a accepta condiţia eternului visător întrucât eternul visător nu acţionează şi nu domină. Iluzia cronicizată depersonalizează, su­ pune, debilizează. Toate energiile fiind consu­ mate pentru zămislirea ei, o dată cristalizată, ea subjugă şi anulează orice voinţă. Visul ca ecran pe care se desfăşoară pro­ iecţia ficţiunii compensatorii este un semn, o realitate care ţine locul altei realităţi, sub­ stituire pe care Macedonski o acceptă

doar până la un punct. El are nevoie de o realitate imediat şi complet perceptibilă, pe care nu doar s-o contemple, ci, în primul rând, s-o ia în posesie. El încearcă astfel să obiectualizeze visul, să-l transfere în plan senzorial, confundându-l în mod deliberat cu starea ex­ tatică, cu o exaltare purificatoare. Noaptea de mai poate fi considerată un vis izbăvitor care uită un trecut al crizei. Asemenea vir­ tuţi recuperatoare sunt explicitate în Stepa: „În picioare calc trecutul, corp şi suflet mă cufund,/ Uit o viaţă amărâtă de ultragii sângeroase, // O renaştere întreagă într-un vis tot mai profund”. ne­ vrozei. El ajunge să exprime o stare de deze­ chilibru în celălalt sens, al energiei şi entu­ ziasmului. Nevroza are o semnificaţie speci­ ală, dar păstrează în subtext accepţia curentă de stare conflictuală, de criză nerezolvată, în mod obligatoriu asociată neliniştii, pasivităţii, lipsei de voinţă. Mai exact, nevroza poate fi considerată drept antiteza extazului. Rapor­ tată la preaplinul acestuia, ea marchează o decompensare. Pentru Macedonski nevroza mai înseamnă, însă, mărunta şi stearpa agitaţie a oamenilor, un fel de boală a civilizaţiei, ale cărei tensiuni nu au nimic comun cu energiile naturii, cu proteismul ei. Opoziţia e formulată tranşant în Noaptea de mai:

pagina Visul acesta profilactic este antidotul 37

eseu
„Vestalelor, dacă-ntre oa­ meni sunt numai jalnice nevroze,/ E cerul încă plin de stele, şi câmpul încă plin de roze,/ Şi până astăzi în natură nimica n-a îmbătrânit.../ Iubirea, şi prietenia, dacă-au ajuns ză­ dărnicie,/ Şi dacă ura şi trădarea vor predomni în vecinicie.../ Veniţi, privighietoarea cântă şi liliacul e-nflorit”. Încă în Dor zadarnic nevroza e opusă visului-extaz: „Din roze ceruri ciocârlia/ Zvoneşte cântece semeţe/ Domneşte-n toate vese­ lia, —/ Napoi venit-ai tinereţe! // Dar ce e vis e o nălucă.../ Rămân cu trista mea nevro­ ză”, pentru ca în Noaptea de mai să însemne zădărnicia, ura, trădarea, urâtul, deznădejdea, sarcasmele, cu toate „rămase-n urmă ca un vis”. Deci însăşi nevroza poate fi un vis, visul rău. Într-adevăr, în poemul cu pricina un vis ia locul altuia, amândoi termenii antitezei aparţin irealităţii, visul-coşmar se deschide către visul apoteotic. Nevroza joacă, în raport cu extazul, ace­ laşi rol pe care îl joacă întunericul în raport cu lumina: de substanţă de contrast, în cazul de faţă, de element potenţator al exaltării şi vitalităţii. Termenul ca atare, bineînţeles de împrumut, acoperă o simptomatologie reală şi specifică. Conotaţiile patologice macabre rollinatiene au dispărut. Dincolo de presiunea modei (după romanticul mal du siècle, după baudelairianul spleen, starea de criză a căpă­ tat un nume sonor şi morbid) Macedonski con­ sideră nevroza o dezordine existenţială, o boa­ lă a trupului şi sufletului, un coşmar. Starea contrară nu este veghea, ci, spuneam, visul extatic. Aşa se face că visul poate fi deopotrivă nevroză şi narcoză. Visul-coşmar propriu-zis are o frecvenţă slabă (în poemele macabre), date fiind sensu­ rile lui malefice. Răul se află, de regulă, în real, alternativa pe care o oferă fantezia e lu­ minoasă şi benefică. Descrierea cea mai cuprinzătoare a coşma­ rului o aflăm, bineînţeles, în Noaptea de noiembrie, unde visul elaborează o dublă mistificaţie: procesiunea funebră, apoi aventura subterană şi cea celestă. Primul plan fabulează pe marginea realului, construind o alegorie satirică, al doilea, graţie celor două simboluri tipice — căderea şi levitaţia — conturează o alegorie onirică. Visul anunţat în primul vers creează realul într-o manieră realist-grotescă, apoi fantasticul pur, provenit din superstiţii macabre şi mistice. O asemenea configuraţie etajată a visului se regăseşte în Noaptea de decemvrie. O concluzie importantă se impune deja. Visul ca proces psihic în timpul somnului, ca succesiune de imagini ce reflectă aberant şi în profunzime conţinuturi subconştiente, e o rari­ tate. Ca fenomen oniric nealterat îl găsim în primul rând în proză, ilustrând teza freudiană a emergenţei dorinţelor refulate. E vorba de visele erotice şi profetice ale Caliopei şi ale fetei din Pădurea ulmilor, de cel priapic din Între coteţe (impulsul sexual nestăvilit îl face pe domnul Vergea să se viseze cocoşul care „calcă” toate găinile din ogradă). Apoi Thalassa se „vede scos afară din real pentru a trăi în vis, un vis de purpură şi dezastruos”, şi acesta un vis erotic şi profetic totodată. În celelalte, cele mai numeroase împreju­ rări avem de a face cu visul diurn, metaforă a celuilalt, care copie formula originară de com­ pensaţie a unor frustrări şi echivalează cu o împlinire dirijată a dorinţelor într-o realitate imaginară. Dincolo de elanurile atât de îndrăz­ neţe care poartă spre lumi suprapământeşti, de basm şi de cântec, nu de puţine ori aceste do­ rinţe sunt

pagina 38

eseu
foarte plate: depăşirea privaţiunilor materiale, determinată de un câştig la loterie, nu-i altceva decât eternul vis al săracului: „Ca-n basme masa mi s-ar pune/ Şi s-ar aş­ terne tot ca-n basme,/ Bucatele cele mai bu­ ne/ Ar apărea ca prin minune/ Pe tăvi aduse de fantasme./ Prin vase de-aur şi prin cupe / De cornalină şi agată,/ De silfi uşori, gentile trupe,/ Ar tot turna zburând în grupe/ O am­ brozie delicată”. Fastul descrierii, trebuie de reţinut, face ca mobilul derizoriu al iluzionării să fie uitat. Astfel, halucinaţia extaziată, utopia, mira­ jul sunt asimilate visului cu ochii deschişi, vi­ sării, care nu-i altceva decât o construcţie în paralel, datorată voinţei celui care visează: „Frumos ca îngerii din cer/ E visul ce-n adânc mister/ Urzesc!/ În mii de feluri îl prefac, // Căci albele conture-mi plac./ O, vis frumos cât te iubesc”, mărturiseşte cu deplină naivitate poetul. Îi place să-şi dirijeze propria ilu­ zie, şi pe a altora, desigur, ca un fachir. În re­ laţia cu fantezia care mistifică, are o atitudi­ ne activă. Situaţia este perfect convenabilă lui Macedonski, visul ca realitate compensatorie nu înseamnă numai spaţiu râvnit, dar şi — şi asta în primul rând - spaţiu cucerit. Iluzia nu acceptă să fie manipulată de im­ pulsurile incontrolabile ale subconştientului, ea produce, în deplină cunoştinţă de cauză, într-un supraconştient halucinatoriu. Spontaneitatea incoerentă, asimetria fundamentală a imaginilor onirice nu reţin atenţia tocmai pen­ tru că suprimă orice voinţă creatoare. Fante­ zia dictatorială îi permite, de pildă, lui Thalassa să construiască oraşe „după voinţă” să întindă deasupra „ceruri care nu erau decât soare”, să aştearnă pe pământ grădini şi pajişti ş.a.m.d. Visul acesta e, în cele din urmă, o sfi­ dare a realului tocmai pentru că îi contrapune o construcţie, un act demiurgic. Thalassa clă­ deşte lumea lui, precum Dumnezeu a făcut lu­ mea în şase zile, precum artistul însuşi clă­ deşte lumea sa. Semnificaţia visului aparţine, deci, simbolisticii creaţiei, apartenenţă bine ştiută, pe care, însă, Macedonski se încumetă s-o confirme prin mijloace mai puţin obişnu­ ite în vremea lui. Visul-construcţie este completat de visul-extaz, mai bine-zis se realizează prin interme­ diul acestuia. Iluzia nu poate fi despărţită de propria-i euforie, actul visării se realizează prin intermediul stării de vis, se împlineşte prin ea, aşa cum în iubire tensiunile voluptă­ ţii se destind în extaz. Am putea spune că, independent de ceea ce construieşte, visul se confundă cu actul creaţiei şi mai ales cu jubilaţia trăită prin el, jubilaţie specifică în pri­ mul rând reveriei, ca stare în care senzaţiile se armonizează în acut, nu mai puţin „beţii­ lor albe”. În ambele împrejurări ceea ce se modifică esenţial este percepţia realităţii. Simţurile transmit informaţia printr-un cod modificat, astfel încât visul macedonskian exprimă înain­ te de toate o aventură a senzaţiei, cum arta însăşi este o aventură a senzaţiei. Având va­ loare compensatorie exact în acelaşi fel în care arta are valoare compensatorie, deci acceptând în linie romantică sinonimia lor, visul apare ca act de voinţă, de luare în posesie a imaginarului, nu numai de făurire a lui, de­ mers voluptuos, înainte de toate. Astfel, lumea construită e tot atât de pregnantă, de imediată ca şi cea obişnuită. Cum spunea un ilustru ro­ mantic, Poetul e acela care visează grădini suspendate. Mai mult, însă, el poate face sim­ ţit parfumul florilor, poate face auzit foşnetul germinaţiilor. Himera năvăleşte în real, capătă acuitatea acestuia dislocându-l şi absorbindu-l. * * * Noaptea de decemvrie arată foarte clar că visul macedonskian trebuie ataşat himericului. Acesta din urmă se impune ca motiv-pivot, precum ascensionalul în Noaptea de mai. Mai mult decât atât, himera p a g i n a are o funcţie generativă, ea naşte poemul, dacă nu în întregime, în orice caz partea sa 39 cea mai importantă. Motivul călătoriei mirifice spre cetatea lui Mahomed, rezumând bineştiutul destin al pro­ fetului, are, în mod firesc, o circulaţie apre­ ciabilă în literatura Orientului arab. Musset şi Jean Richepin îl reţin în poeme cu siguran­ ţă cunoscute poetului nostru (Adrian Marino). În 1893, deci cu aproape zece ani înaintea Nopţii de decemvrie Macedonski a publicat, în proză, Meka şi Meka, în care se află schiţa de scenariu a Nopţii... Naraţiunea diferă prea puţin, alegoria — deloc. Apare, în schimb, un al doilea personaj, tatăl viitorului emir, ale cărui bogăţii n-au fost dobândite pe „calea cea dreaptă”. Pe patul

eseu
de moarte bătrânul cere fi­ ului să nu procedeze la fel. Acesta renunţă la bogăţie şi putere, şi porneşte spre Meka. De aici intrăm în epicul nemodificat al Nopţii de decemvrie. Citită în proză, istoria are aerul de înţelep­ ciune ostentativă al oricărei poveşti orientale. Tâlcul, previzibil de la primele rânduri, extras din biografia exemplară a profetului, este transferat asupra condiţiei poetului, pe teme­ iul ideii sacrificiului de sine în numele unei sfinte aspiraţii. Poemul preia această teză, ilustrând-o printr-o alegorie de o desăvârşită trans­ parenţă, o transparenţă care a concentrat, în mod abuziv şi neprofitabil, mai totul asupra ei. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, pe undeva sunt chiar foarte încurcate. Obişnuita delimitare a planurilor — realitate-iluzie — reflectă un singur aspect din structura complicată a textului. Dacă există, într-adevăr, două planuri, atunci unul ar pu­ tea fi, convenţional numit, al veghii, iar celă­ lalt, tot aşa, al visului. Primului îi corespun­ de un singur nivel — „camera moartă” unde sfârşeşte poetul sărac; celuilalt, două — „rozul Bagdad” şi Meka, „cetatea din vise”. Sunt, aşa­ dar, nu una, ci două plăsmuiri, două vise, un vis în moarte, în care poetul ucis de vitre­ giile soartei are revelaţia cetăţii fericite, apoi un vis în vis, visul cetăţii magice, himera propriu-zisă. Primul copie până la un punct schema visului morfeic; Bagdadul cu puterea şi bogăţiile lui apar ca elemente compensato­ rii ale sorţii poetului, mort pagina sărac şi ostracizat de semeni. Intrând în jocul convenţiei, trebuie să 40 ob­ servăm că există două drumuri care duc la Meka. Ceea ce pentru unul dintre călători rămâne fatală nălucă, pentru celălalt capătă con­ sistenţă în real. Accesul drumeţului pocit în „cetatea din vise” conduce la ideea că geniul şi spiritul inferior trăiesc sub zodia aceleiaşi fascinaţii. Călătoria prin deşert mai poate avea semnificaţia unei călătorii iniţiatice, iar Meka mai poate fi capătul acelei călătorii, când exis­ tă, pentru atingerea acestui ţel nobil şi sacru, o alternativă vulgară şi profană? Sunt, de fapt, două Meka pe care parabola le unifică în mod abuziv. A discuta în acest mod nu înseamnă a face inacceptabilă convenţia. Întrucât orice alegorie presupune, pe lângă tranzitivitatea obligatorie a sensurilor, un raport constant, de reprezentativitate, între subtext şi text, orice inadver­ tenţă a acestuia din urmă slăbeşte coerenţa celui dintâi. Planul simbolic al alegoriei sea­ mănă cu o oglindă „strâmbă”, care modifică formele şi proporţiile obiectului reflectat, fără a omite însă vreun detaliu, neadăugând altele, menţinându-le pe toate la locul lor. Fără doar şi poate, deschizând cale spre Meka, alta decât drumul drept, deschizând porţile cetăţii pentru cel „şchiop şi searbăd”, morala fabulei apare ca proiecţie a unor aspiraţii ambigue, ameninţate de un pragmatism dezolant. Încercând o primă limpezire a lucru­ rilor, putem spune că al doilea itinerar spre Meka, istoria şi personajul său sunt pure arti­ ficii. Ca în atâtea alte împrejurări, antiteza nu comunică cu substanţa textului, dar o face mai vizibilă. Prin acest accesoriu contrastant povestea exemplară a emirului, biografia lui înainte de toate capătă pregnanţă, devine cu adevărat tragică, măreaţă. Pe lângă efectul de relevanţă şi amplificare, artificiul cu pricina raportează în mod univoc şi polemic semnificaţia alegoriei la condiţia creatorului sacrificat pe altarul idealului său şi învins de impostură. Totul e atât de simpli­ ficat şi banal încât va trebui să căutăm tâlcul adevărat al acestei epopei lirice altundeva. Cred, într-adevăr, că detaşat de anexa lui, de conflictul pe care îl aduce în primplan, eposul călătoriei creează un sens care scapă interpretării consacrate, sens cu adevărat re­ prezentativ pentru gândirea poetică de pro­ funzime a lui Macedonski, pentru obsesiile acelui inconştient creativ care erupe indepen­ dent de eul liric afişat. Acceptând un asemenea decupaj, Noaptea de decemvrie devine, cu adevărat, un poem despre fascinaţia himerei. Personajul depinde în exclusivitate de propria lui fantasmă care, la rându-i, ea singură, îi hotărăşte destinul. Bagdadul însuşi, spuneam, este un vis în care Macedonski proiectează dorinţa de putere şi de plăcere rafinată, putere şi plăcere văzute ca vanităţi ale existenţei obişnuite, insuficiente şi de aceea abandonate. Cetatea opulentă se conturează treptat. Palatele sale sunt, la în­ ceput, „albe fan-

eseu
tasme”, sub un cer de aur ce se reflectă în luciul pârâului clar. Imaginii panoramate îi urmează descrierea oraşului din interior, a djamiilor şi minaretelor, apoi a gră­ dinilor ce răspândesc petale de roze şi parfumuri îmbelşugate, şi fac auzit clipocitul havuzelor. Spaţiul se restrânge la interioarele propriu-zise, la începările tainice unde zac como­ rile, la sălile de alabastru, apoi la sala tronului unde se află atoatestăpânitorul. Ochiul parcurge un spaţiu organizat concentric, de la periferie spre nucleu. Nu încape îndoială că fastul vizi­ unii ascunde frustrările deposedatului Macedonski care, asemenea sărmanului din basmele orientului, visează peştera fermecată. Părăsirea Bagdadului echivalează cu epui­ zarea domeniului terestru al puterii, Meka, iniţial invizibilă şi abstractă, un simplu cuvânt, conturează un spaţiu nou, care transformă pu­ terea din autoritate şi triumf în act, în expan­ siune, în contestaţie a oricăror limite. Esenţialmente duplicitar, sentimentul pu­ terii relevă o tensiune nicicând rezolvată între împlinire şi dorinţă, între ceea ce este posedat şi ceea ce este râvnit. Bagdadul şi Meka nu fac decât să delimiteze spaţiul acestei tensiuni, spaţiu pe care-l umple călătoria prin deşert. Părăsind Bagdadul, unde „pe toate le are”, emirul devine el însuşi obiectul unei posesii („Cetatea preasfântă îl cheamă în ea/ îi cere simţirea, îi cere fiinţa,/ Şi vrea frumuseţea — tot sufletu-i vrea —”), semn că în orice do­ rinţă de putere se află propria sa negaţie. Hi­ mera subminează treptat puterea şi, în cele din urmă, o aneantizează, transformă stăpânul în sclav. Dacă e să dăm o primă semnificaţie majoră acestui poem, atunci trebuie să vedem în el o parabolă a puterii care parcurge ciclul complet. În Noapte de noiembrie puterea îşi desco­ peră spaţiul convenabil — înaltul; în Noaptea de mai se afirmă ca energie care escaladează verticala şi atinge apogeul; în Noaptea de de­ cemvrie cutează să străbată drumul până la capăt, întrevăzânduşi caducitatea. Tonalitatea fiecăruia dintre cele trei poeme rezumă situ­ aţii distincte: polemică în primul, exaltată în al doilea, de lamento în al treilea. În plan vizual se observă diferenţieri semnificative în distribuirea luminii. O dată eclerajul e puter­ nic

contrastant (beznă-lumină), a doua oară e feeric („noaptea blondă”), a treia oară e in­ tens şi compact. Fascinat de supremaţia absolută, care apar­ ţine unei realităţi situate dincolo de obişnuit, emirul vrea să-şi schimbe identitatea, aban­ donează o lume şi porneşte să cucerească o alta. Schema acestui itinerar este simplă şi nu mai puţin obişnuită. Asocierea aventurii cu experienţa ascetică (sanctificarea care cere penitenţă), de asemenea. Dincolo însă de ceea ce e binecunoscut şi consacrat în această aven­ tură, p a g i n a există câteva aspecte care fac experienţa 41 macedonskiană inconfundabilă, demnă de a fi luată în consideraţie independent de modelul asumat, de acea congruenţă care se stabileşte în mod obişnuit între povestea emirului şi drama romantică a geniului. Dincolo de ea, dar în strânsă legătură cu ea. Schimbarea de accent mi se pare esenţială. Miezul poemului îl constituie călătoria. Macedonski dilată la maximum episodul, nu se grăbeşte să ajungă la deznodământul simbolic. Convoiul înaintează lent sub soarele nemilos. Succesiunea secvenţelor narative urmează acest ritm care se poticneşte în descrierea minuţioasă a privaţiunilor. Pe măsură ce creşte dorinţa vlaga scade. Procedeul întârzierii acţiunii,

eseu
pe care l-am semnalat în Thalassa, joacă acelaşi rol de tergiversare şi de subminare a epicului, de subordonare a lui unei experienţe senzo­ riale. Suferinţa nu are în ea nimic metafizic, este văzută în exclusivitate prin chinurile trupului, detaliate într-o manieră aproape expresionistă: „Şi foamea se face mai mare — mai mare,/ Şi, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare.../ Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpliţi.../ Cutremur e setea, ş-a foamei simţire/ E şarpe ducându-şi a ei zvârcolire/ În pântec, în sânge, în nerviindârjiţi”. Spre deosebire de roman, unde obiectul pasiunii prinde consistenţă, putând fi luat în posesie, în Noaptea de decemvrie el rămâne până la capăt halucinaţie, creaţie a simţurilor dereglate; mai mult, el e acela care ia în stăpânire fiinţa celui ce-l râvneşte şi, în cele din urmă, o anulează. În asemenea împrejurări, nucleul generator al textului rămâne aventura simţurilor. Supli­ ciul şi dorinţa apar în primplan. Totul li se subordonează, epicul ca atare, decorul, ritmul, întreg spectrul stilistic. Ceea ce frapează în episodul călătoriei este scenografia simplificată. Sus — lumina dogori­ toare, jos — nisipul dogoritor. Celestul şi te­ restrul se topesc unul în altul, într-un mediu incandescent. Monotonia peisajului, puţinătatea reperelor concentrează totul asupra senzaţiei. Abia acum regăsim starea onirică: mişcările sunt încetinite, ţelul se depărtează continuu. Irealitatea ginativă pagina ambianţei vine dinspre erupţia ima­ paradoxală a visului, în vreme ce se­ tea, 42 foamea, extenuarea traduc într-un limbaj al frustrărilor suferinţa trupului abandonat somnului. Încă o dată efectele fascinaţiei hi­ merice sunt similare cu ale drogului, ascut şi apoi vlăguiesc simţurile. Un rol decisiv în realizarea acelei „incan­ taţii hipnotice” (Florin Mihăilescu) îl are rit­ mul general al poemului, ritm care exteriori­ zează savant creşterea tensiunii. Ca şi în Noaptea de mai, Macedonski se foloseşte de o teh­ nică a recurenţei extrem de complicată şi pro­ ductivă în efecte. E vorba fie de reluarea în final a primului vers al strofei (de pildă: „Şi tot nu s-arată cetatea de vise”), fie de repetiţii în interiorul versurilor („La Meka! La Meka!”), dar mai ales de folosirea unei „formule magi­ ce” cu conţinut divers, dar cu sintaxă inva­ riabilă, o formulă ritualică. Un şir lung de propoziţii principale introduse prin şi mişcă epicul, adăugând, ca în basm, o verigă în lan­ ţul narativ. Tiparul sintactic creează o semni­ ficaţie independentă de conţinutul care-l um­ ple. Conjuncţia obligă la o dublă raportare, la un antecedent şi la o situaţie nouă. Astfel, epicul înaintează după o prealabilă mişcare îna­ poi, asemenea valurilor mării la flux, a căror expansiune lentă asupra uscatului se realizea­ ză prin retragere şi avans. Ca şi în Noaptea de mai mişcarea e oscilatorie, de o parte şi de alta a unui punct fix care se deplasează încet, de astă dată pe orizontală: „Şi el naintează sub flăcări de soare.../ [...] Şi tot fără margini pustia se-ntinde,/ Şi tot nu s-arată oraşul preasfânt —/ Nimic n-o sfârşeşte în zori când s-aprinde,/ Şi n-o-nviorează suflare de vânt —/ Luceşte, vibrează, şi-ntr-una se-ntinde. // [...] Şi tot nu s-arată năluca sublimă.../ Şi apa în foaie, descreşte mereu” etc. Un rol important în susţinerea ritmului lent şi în realizarea incantaţiei îl joacă rima „săracă” a fiecărei strofe, rimă binară, dar mai ales monotonia majetuoasă şi greoaie a dodecasilabului. Macedonski îl împarte riguros în cele două emistihuri (sunt excepţii nesemnifi­ cative când cezura nu cade după silaba a şasea) pe care, la rândul lor, le împarte în două sub­ diviziuni care se confundă cu unitatea ritmică propriu-zisă — amfibrahul, a cărui folosire continuă face ca diagrama versului să fie per­ fect uniformizată. Foarte des apare fragmentat numai primul emistih: „Luceşte, vibrează, şi-ntr-una se-ntinde”. Mai rar — al doilea: „Şi albele ziduri, lucesc, — strălucesc!” La un moment dat, diviziunea e simetrică, în două: „E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu”, ba chiar în trei: „Cămile, cai, oameni, cad, pier, se ră­ resc...”. Asemenea complicaţii ritmice, echivalente cu o discretă partitură pentru percuţie, im­ primă, prin izbucniri lente şi întreruperi, o cadenţă spasmodică, agonică, ca o mişcare printr-un lichid dens, anevoioasă şi epuizantă. Atât în plan acustic cât şi în plan vizual, Mace­ donski construieşte migălos monotonia într-un uriaş mozaic ale cărui forme se conturează prin alăturarea nuanţelor imperceptibile. Drumul emirului prin deşert este în

eseu
primul rând o parabolă a creaţiei, a creaţiei văzute in actu, de la fascinaţia iniţială la împlinirea care sacrifică destinul creatorului. În aceasta constă schimbarea de accent pe care trebuie s-o operăm în tălmăcirea alegoriei. Aventura creaţiei, cum este înfăţişată aici, se confundă cu o aventură a senzaţiei. A senzaţiei voluptuoase, de putere şi plăcere, din grădinile şi palatele Bagdadului, sublimată în dorinţă fa­ natică, traumatizantă, care pe măsură ce se epuizează construieşte un univers nou al cărui prizonier devine creatorul însuşi. Reflectând simbolic actul creaţiei, călătoria capătă în întregime atributele sale, devine o aventură estetică. O aventură în care realitatea comună, fie ea şi deţinătoare de privilegii su­ preme, nu mai „încape” în sine. Aceeaşi do­ rinţă şi aceeaşi voinţă care au condus la dobândirea posesiei absolute („pe toate le are”) în planul realului, împinge lucrurile mai departe, emirul visând cucerirea domeniului artei, unde puterea e cu adevărat suverană întrucât nu numai posedă, dar şi creează. Noaptea de decemvrie nu se mărgineşte la a evidenţia dorinţa unei astfel de izbânzi, cu atât mai puţin vorbeşte de eşecul unei astfel de cruciade, ci, pe măsură ce relatează experienţa, expediţia cuceritoare îşi creează obiectul de cucerit, o lume de senzaţii vii, istovitoare, inun­ dată de lumină purificatoare. Călătoria în de­ şert apare astfel ca o călătorie în spaţiul este­ ticului pur, lucru ce explică, între altele, abun­ denţa formelor artificiale, a figurilor poetice elaborate cu acel fanatism indispensabil ori­ cărei deveniri în ordinea imaginarului. Sunt formele noi care atestă o realitate nouă, con­ struită cu maximă rigoare, care ascunde o reţea de principii şi relaţii nu mai puţin rigu­ roase. Noaptea de mai surprinde naşterea poemu­ lui în prelungirea extazului, a extazului care îşi are rădăcinile în eros, în natură. Noaptea de decemvrie merge mai departe în sensul unei suprimări a legăturii cu realul, fiind mai curând o investigaţie a lumii formelor artificiale, a imaginarului care îşi asumă obârşiile spre a le nega. Încă în 1910, înainte de apariţia poemului în volum, Mihail Dragomirescu îl decretează drept „capodoperă a liricii româneşti”, şi se opreşte la două aspecte: la faptul că autorul „pe care valul vremii l-a înăbuşit mai mult decât s-ar fi căzut, întrupează cu o deosebită putere de imaginaţie aspiraţiunea sa către ideal”, şi la „relativul abuz de mijloace exte­ rioare pentru mărirea efectului poetic”. Spus altfel, „fondul” e ataşat biografiei iar „forma” exceselor. În altă împrejurare, Macedonski e acuzat de lipsă de „concepţiune poe­ tică”, recunoscându-i-se „forma corectă şi mu­ zicală”. Biografia revine şi într-un alt context. Noaptea de decemvrie e pusă să spele păcatele „persoanei autorului” pe care, spune Drago­ mirescu, „împrejurările au făcut-o multora an­ tipatică”. Raportarea la individul şi meşteşugarul Macedonski însoţeşte, ca un act de identitate inatacabil, opera în posteritate. Faptul nu-i de­ cât pe jumătate o eroare, câtă vreme aceasta a şi fost dorinţa autorului. Raţiunile pentru care el voia ca lucrurile să fie interpretate ast­ fel sunt clare. Poziţia e în spiritul orgoliului său de geniu nefericit, creator de perfecţiune. Eroarea deplină constă în acceptarea până la capăt a acestei dorinţe şi în limitarea discuţiei la cele două aspecte, în abordarea lor ca do­ menii distincte. În mod curios, condiţia artistului, aşa cum apare ea din conexiunea mai generală a sim­ bolurilor operei, nu e aceea a emirului. Macedonski, e drept, n-a fost niciodată în stare să despartă omul din el de creatorul care a fost, încurcând în mod consecvent ipostazele. În acest poem, însă, suprapunerea e pur convenţio­ nală sau, în orice caz, are o semnificaţie secundară. Autorul operează delimitări nete la nivelul p a g i n a individului, vorbeşte despre condiţia poe43 tului sărac, despre aceea a emirului, apoi a călătorului prin pustiu. Discuţia trebuie însă mutată din planul son­ dării individualităţii creatoare, al raporturilor sale cu lumea, inclusiv cu lumea creaţiei, în acela al radiografierii actului creaţiei, act pe care artistul la maturitate îl asimilează dorin­ ţei fanatice, eliberate de orice convulsie, do­ rinţă ce cristalizează un univers al senzaţiei suverane, amplificate de rigorile artificiului. Noaptea de decemvrie este, în ansamblu, un poem inegal, cu un nucleu puternic, extrem de rezistent, oferindu-ne un eşantion a ceea ce este inegal, puternic şi rezistent în întreaga operă.

poezia
în uterul ei virginal numele divin întreit: Ion/Iona/Ioana.

O jivină, un vânător obosit
Doamne şi tu, pisoi răsfăţat, te caţări pe umerii fără fuştei, pe scara desfrunzită a inimii mele. Nu-ţi pasă că gheruţele tale scrijelesc destinul meu provincial, locuitor pe o bucăţică mototolită de hârtie în obscuritatea malului stâng.

Ioana DINULESCU
O corăbioară micuţă
În această cristalină ca laptele mumei străine zi de august, patinoarul destinului meu cotidian este brăzdat, arat, însămânţat de o corăbioară micuţă, fragilă.

Nu ţi-e milă deloc, nu-ţi pasă de tranşeele din textele mele, de rugurile pe care le aprind noapte de noapte ca să-ţi semnalizez că sunt o jivină aproape sălbăticită logodită în hăţişuri cu un vânător obosit, rătăcind cu buzele arse de sete şi foame prin pădurea de cioturi a istoriei municipale.

pagina indecent/inocent 44 muzica sferelor de hârtie.

Ea macină între prova şi pupa

Oasele-n ceruri
Tatăl meu blând, tatăl meu blând, cu oasele-n ceruri, cu trupul în pământ, pe-acolo, pe unde se preumblă doar urmele Regelui Ioan, cel pierdut în Tibet, pe-acolo pe unde flutură-n vânt limpezite în sânge azuriu, cămăşile ţesute în război ţărănesc, cămăşile lui Dumitru, ale lui Nicolae, cărturarul care citea-n stele apusul omenirii,

Îşi încunună umerii de ţestoasă cu aripile Victoriei din Samotrake, cu torsul luiAntinous, se botează singură cu numele divin întreit: Ion/Iona/Ioana. O corăbioară de hârtie nescrisă, un fel de cărticică de suflet a colbului atoateiertător, un fel de biblie a pulberii care leagănă, haină şi vicleană,

poezia
rochiile de mireasă ale Anetei, ale Mariei, ale Ioanei. Tatăl meu blând, tatăl meu blând, duhul tău se-nfrăţeşte de şapte ani cu firul de troscot sălbatic, cu loboda albă şi roşie, cu păpădia cea iute zburătoare în fiece toamnă/iarnă/primăvară. Tu eşti cămaşa aspră, dar răcoroasă în care mă înveleşte bunul Dumnezeu ca să mă apere de seceta aspră, de vântul năuc, oltenesc, să mă facă soră mai mare a prigoriilor, a căţeilor fără stăpân, a vrăbiilor fără stăpân. Tatăl meu blând, tu eşti şoşonii bunului Dumnezeu, umbrela lui de nori plumburii, izmenele care-i încălzesc, vai, mult prea bătrânele sale oscioare şi flanelul de lână ţurcană şi fularul pe care l-am tricotat, nebună de dragoste şi de amintire, toată vara/toamna/iarna trecută şi primăvara cea viitoare. Sept. 2009

Obloane verzi în calea vântului
Să trag obloanele în faţa nopţii care urmează? Să mă cufund în fotoliul de piele purpurie? Să închid pleoapele cum aş trage ghilotina peste propriul meu grumaz ofilit de zecile de ani în care m-am închinat la genunchii de papirus ai Polymniei? Ori să las obloanele verzi în calea vântului care-mi scrâşneşte duşmănos de decenii la fereastra spartă? Neica nimeni îşi târăşte balele puturoase peste întrebările mele.

Prietenă sunt
Prietenă sunt cu prietenii mei de două mii de ani şi mai bine. Din grădina casei mele fug de mână cu ei acasă la Tine. Prietenă sunt cu prietenii tăi şi lor, iată, în zi senină ca melcul albastru târându-se pe cerul de porţelan din poala lui Dumnezeu le aduc ofranda ospitalităţii mele: pâine de secară şi vin de Rosa Canina.

pagina 45

poezia
Să ardem gospodăreşte
Nici n-a început bine iarna că a venit vara. N-am avut timp, prieteni, să arăm, să semănăm, nici să ardem gopodăreşte, tihnit, după legile cerului, buruienile din grădină. N-am avut timp să mergem la târg să ne târguim pentru o pereche de boi cumsecade, pentru un ciur de mălai ce va să ne hrănescă regeşte până la iarna viitoare. N-am avut vreme să scrijelim pe scoarţa merilor ucişi spaima din primăvara ce va urma: poemul scrâşnit printre dinţii maşteri ai verii, cea viitoare. Dar, sigur, această femeie n-ar sta în pragul nopţii reptilo-feline privind prin întunericul de asfalt topit cum spaima şi melancolia năvălesc prin fereastra spartă, cotropind cărţile pe care doar a visat să le scrie, de scris nu le-a scris niciodată.

Dumnezeu într-un rol infantil
Nu-mi pasă decât de mine şi de tine în această după-amiază trândavă când cucul din ornic îşi rostuieşte pe gâtlej frânghia de ceară, iar orăşelul dormitează tihnit şi senin în propria-i insipidă, incoloră, sudoare. A morţii? A sorţii? Ferestrele sunt oblonite în calea luminii de început de veac, căţelul fără stăpân pare bine hrănit. La umbra teiului fără mireasmă şi poveste, îşi asasinează cu nonşalanţă purecii din blană. Poetul hoinăreşte pe străzi fără hotar şi fără nume. Tocurile sandalelor i se afundă în asfaltul crăpat, în lumina de cleştar pe sub fustele căreia bunul Dumnezeu al orăşelului de câmpie joacă un rol infantil arătând cu degetul schimonosit de artroză că nu-i pasă nici Lui decât de mine şi de tine.

Spaima şi melancolia
Noaptea de vară se apropie târâş, pe coate, pe brânci, de fereastra spartă de la etajul opt. O reptilo-felină pe care n-o zăreşte nici ochiul aprig al administratorului blocului 13imagine în oglindă a blocului 13 bis. Stau în faţa ferestrei sparte în mână cu o ceaşcă de cafea în care altcineva, o femeie mult mai înţeleaptă, mult mai frumoasă ca mine şi-ar descâlci cu agere degete, firele sorţii. Ar înşira cu măiestrie mărgele colorate brodându-şi singură covorul anilor ce vor veni.

pagina 46

poezia

Virgil DIACONU

Viitor de aur! *
Partidul roşu a dat goarna în cazarma de cocoşaţi şi spinările îndoite au ieşit să protesteze. Până şi pietrele cubice de pe strada Vasile Lupu s-au luat de mână cu găurile din pantofi care locuiesc în cartierul Războieni şi au ieşit să dea jos Guvernul. - Vezi să nu îţi rupă oasele şi de data asta, i-a spus bătrâna pieptănată ca un ceas deşteptător fiului ei ieşit ca glonţul din casă la chemarea partidului care a pus la cale această revoltă spontană… O revoltă pentru apărarea democraţiei, aşadar a conturilor în euro, a piscinelor şi vilelor de lux. O revoltă pe mână proştilor care au ieşit în stradă; a proştilor care flutură steagul şi îşi numără oasele rupte sub bastoanele de cauciuc ale jandarmilor. Se aude că zilele acestea va fi înscăunat noul prim-ministru, cel hrănit cu apă de trandafiri şi clonat în preajma Tezelor din Iulie ’71. - Aşa că luaţi-vă pancartele şi daţi fuga în Piaţa Revoluţiei dacă vreţi să vă măresc raţia şi ajutorul de şomaj, a spus organizatorul acestei revolte spontane… - Dar pe noi de ce nu ne cheamă nimeni? – au strigat, trosnind, paturile din apartamentul traficantului de plăceri sexuale plătite cu ora de aleşi. - Vrem şi noi să ieşim în stradă şi să demonstrăm, au spus lingurile şi furculiţele din hotelul de lux. Ce, noi nu avem viziune politică?

pagina 47

poezia
Şi în timp ce babetele glossy care se agită la demonstraţie dau declaraţii color pe posturile TV, libărcile guvernamentale pregătesc pentru manifestanţii din piaţă supa săracului, preparată rapid din cele mai bune E-uri aduse de-afară. - Jos Guvernul! – au strigat pancartele din Piaţa Revoluţiei şi aplaudacii roşii. - Jos Guvernul! – au strigat eroii neamului prin cârciumile amarului; prin cârciumile amarului servit cu suta de grame în pahare de sticlă transparentă. - Jos Guvernul! – au strigat eroii acestui neam de eroi, de sub pancartele pregătite din vreme pentru această revoltă spontană… Şi în timp ce babetele glossy savurează sarmalele electorale şi se bucură de focurile de artificii care le oxigenează plămânii, generalul Cătuşă din fruntea Poliţiei se întoarce cu spatele la istorie, iar doamna Gratie Pivniceru de la Justiţie se face că nu vede mita electorală nici de data aceasta. Chiar acum îl instalează pe noul prim-ministru, pe băiatul acesta plagiat în întregime după Tezele din Iulie ’71. - Viitor de aur ţara noastră are! – strigă o gură spartă din mulţime, trezind nostalgii printre uniformele nevăzute care asigură ordinea şi disciplina acestei revolte spontane… - De-acum pot să înflorească cireşii, mai spune poetul, care este filmat chiar în această clipă de uniformele nevăzute.

Ceasornicul pagina 48
Totul începe înspre seară, când ceasul din turn îşi începe rondul de noapte. Când ceasul din turn îşi face rondul de noapte cu soldaţii lui prin camera mea. Totul începe înspre seară, când scăpaţi din cazarma de fier soldaţii ceasului pornesc să cucerească oraşul. Când merg pe străzi, deodată mă trezesc înconjurat de aceşti războinici care cred că totul li se cuvine. De aceşti războinici care îşi ascut săbiile de privirile mele. Totul începe înspre seară, când ceasul din turn îşi face rondul de noapte cu soldaţii lui prin camera mea. Prin sufletul uitat deschis. Vezi, cei plecaţi aleargă toată noaptea prin mine. Uneori desluşesc printre ei glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Glasurile mamei, care îmi leagă rănile cu mângâierile ei şi mă ceartă cu lacrima.

poezia
Ceasul din turn mă urmăreşte cu soldaţii lui, cu întunericul. Soldaţi pe care nu-i mai dovedesc. Aşa că până la urmă va trebui să îmi strâng toate oştile şi să accept lupta. Şi să închei noi alianţe cu Pădurea şi Austrul. Şi să aduc la zi vechile mele tratate cu vrăbiile. Tratate din vremea când toate locuiau într-un cuib: în mâna Domnului. Da, eu va trebui să mă pregătesc pentru lupta cea mare! Să-mi adun oştile şi să ies în câmp, la bătaie. N-am nici o teamă, Domnul este cu mine! Deja Pădurea a pus pe fugă soldaţii cu verdele ei! Şi legiunile de vrăbii au dărâmat deja cu trâmbiţele lor zidurile întunericului. Ierihonul nopţii. Eu locuiesc într-un ceasornic. În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca la război.

Insula
Iasomia şi sulful sunt orizontul în dimineaţa aceasta. Prin hăţişuri – sufletul tulburat. Făpturi din altă lume au trecut pe aici, iar el le caută urma. Nu-s decât vrăbiile, care dezvelesc în aer cărarea pe care insula o ascunde printre pietre şi ierburi. Nu este decât goana şopârlelor, care cutremură ierburile. Nu e decât cearta gaiţelor căzură din cer. Sunt chipurile pe pământ ale veşniciei. Cine va cuteza să le numere? Oastea măceşilor înfloriţi şi gaiţele care au cucerit văzduhul sunt tot atâtea cărări pentru cel de curând sosit din cenuşile nopţii. Oprită sub secure, cârtiţa va mai ţine o vreme în loc foamea furnicilor roşii… Încă o zi şi vei spune că nici nu a fost. Nu te grăbi! Ai încă vreme să prinzi din urmă coţofenele, aceste gânduri în alb şi negru care ţi-o iau mereu înainte, fulgerând prin copaci. Nu te grăbi! Soarele se va întoarce aici în fiecare zi ca să dezgroape din întuneric surâsul tău cosit de nelinişte… De-acum poţi să scoţi spinul din piept. Insula se trezeşte în tine cu toate făpturile. Pe ramurile tale înfloreşte cântecul vrăbiilor, pădurea îţi cotrobăieşte prin suflet, în căutare de fragi. Şi râul îţi aleargă prin vene. Din cârtiţa deschisă sub fulger aduni cenuşă pentru tot restul nopţii, opreşti întunericul cu o singură mână.
* Din volumul Prinţesă cu fluture, în curs de apariţie.

pagina 49

poezia

1953. Naşterea
Lui Daniel Corbu

Gellu DORIAN
(Ioan Groşan – final de discurs, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” Iaşi, Ianuarie, 2007) - se dedică tuturor poeţilor români născuţi în 1953, implicit şi lui Daniel Corbu! Erau toţi înveliţi într-o cîrpă de pluş de culoare roşie: Karl, Fredrich, Vladimir Ilici, Iosif Visarionovici, Felix Edmundovici scînceau în propria lor scîrnă pe care şi-o împărţeau raţional – la noi, Ana avea mere şi i le arăta lui Vasile, Gheorghe se bucura între bucile Anei din care briganzii duceau munţi de uraniu să-i urce viermii pe brînci prin catacombele unor zgîrie nori –

Noi ne-am născut din bucuria orgasmului datorat morţii lui Stalin.

pagina 50

hei-rup, hei-rup, brigaderii cîntau iar difuzorul atîrna ca o turtă de viespi pe peretele sub care mama primea bunavestirea naşterii mele de la îngerul gabriel întors din siberii odată cu tata iute ca un şrapnel intrat în carnea plină de sînge proaspăt – lacrimile veneau dinspre Donul liniştit ca un puhoi de ploi peste lanul tînăr de grâu – sîngele şoptea prin venele noastre, să nu audă vecinii: ascundeţi caii, ascundeţi Singer-ul, taieţi boii şi face-ţi chiupuri de tochitură, îngropaţi-le noaptea prin grădină, că de vă văd vecinii, o să vă toarne ca pe un şpriţ în urechile preceptorului cu servieta deschisă ca o gură de cămilă în deşert,

poezia
Iuda poate fi în casă, la aceeaşi masă cu Petru, nimeni nu va învia a treia zi decît în scriptele lor ca nişte beciuri adînci, capul celui ce va striga va sta în tipsia lor roşie cu seceră şi ciocan, cerul va fi o corabie cu pînzele zdrenţe, tu vei purta cravată roşie de pionier, spînzuratului îi va curge din gîtiţă arginţii ca nişte solzi de pe spinarea unor peşti braconaţi – muţi, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roşie se lăbărţa peste capetele noastre retezate – Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar ţîşnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîşiată, ca o căţea turbată, de mîinile învăţătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ţinea isonul în strana mănăstirii Coşula, cerul era o oglindă acoperită de prosoape negre, cum se face de regulă cînd morţii ies din spatele ei prin argintul acoperit de smoală şi vor să se mai joace cum n-au făcut când ar fi putut-o face – Karl avea trompetă şi nimeni nu îndrăznea să i-o ia, zgomotele erau adunate în note puse pe portativ ca dintr-un sac mîinile lui Mozart prin anotimpurile lui Vivaldi, Frederich devenea din ce în ce mai mic, deşi barba lui se ascundea departe într-o Laponie ca o ţară a lui Asimov, straie roşii, reni plini de medalii, hi-hi, se auzea glasul lui Vladimir Ilici din cele un milion de trupuri de bronz, iar ecoul venea din burţile unor kalashnikoave mereu lăsate gravide de neastîmpărul unui mire chinuit de luna de miere fără sfîrşit, balsam pe o rană lăsată deschisă de Dumnezeu ca pe Ivan Turbincă într-o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de degetele degerate de sete ale mutului vorbăreţ, dar nu vă jucaţi voi cu Iosif Visarionovici, niet, mustaţa lui mustea în dulceaţă ca în afişele care ne chemau să economisim nimicul lăsat peste tot la îndemână, şi atunci, în acea primăvară, am simţit că este voie să ţipi prin gura părinţilor care-şi îngropau în mine orgasmul ca pe o avere la care nu ştiau dacă vor ajunge vreodată – sapă acum degetele lor mici ca nişte picamăre în visul meu de sub frunte – mîine acolo se vor repezi-n groapa de gunoi să se întîlnească, numai acolo va fi foarte curat –

pagina 51

poezia
Karl, singur, Fredrich, singur, Vladmir Ilici, fără sprijin din Vest, singur, Iosif, Iosif va spînzura de perdele ferestrele prin care vor ieşi cîţiva ochi holbaţi să se îngroape ca lumina în becul prin care dispare puterea care cîntă bolşe bolşe oceni haroş naşa balşaia rodina ca într-un contrabas sacîzul pe arcuşul pierdut într-o zi pe la prînz cînd noaptea deja trecuse – nu mai era nimeni, sterp ca un uger de vacă în mîna unui bulgar scos la mezat pe cînd secolele îşi puneau ţigările în cruciş, fumau, îşi scuturau scrumul în acelaşi văzduh respirat de nimeni ca şi cum nimănui i s-ar cuveni totul, nimănui nimicul – şi pînă la urmă, la masa lor, nimeni; un film din care curgea realitatea ca sperma pe faţa unei femei fugite de acasă ca într-o salvare pietonul tuns zero pe motiv că tarsienele i-au fost descîntate de un prea mare număr de roţi Karl nu s-a mai înţeles cu Fredrich, Fredrich şi-a tuns barba şi-a rămas Vladimir Ilici cu cioc de un milion de ori cu mîna în sus ca într-un gol din care a muls cel mai sec uger al lumii, iar pe un trup de bronz, culcat în faţa casei clonate pe malurile Dîmboviţei după un bob de nisip adus de furtuna Ana din firida casei din Leningrad, călărea, mult mai tîrziu, spre libertate, Maia, ca într-un ultim act sexual de adio, pe altele încă le pupau pe ascuns în fund bolşevicii liberi de peste tot, în timp ce jucăria a rămas sîn în mîna lui Iosif Visarionovici din care au sărit mii şi mii şi mii şi mii de ţăndări pe care, numărîndu-le, văd că nu se mai termină nici în ciocul cucuvelei, nici în bastonul caporalului urcat pe tronul de noapte de la masa din care săreau ciosvîrtele în gurele celor care au visat, doar atît şi nimic mai mult – o fi trist? trist – mi se spune, dar eu nu mai aud nimic, seceră încă vîntul din est, încă bate în tîmplele noastre barosul, o, steag frumos, o, steag frumos, cu sîngele bătrîn tot verde…

pagina 52

proza

Urma
Ştefan DARABAN
Dimineaţă mohorîtă şi rece. Plouă mărunt. Stropii abia se disting în lumina încă palidă a zilei care se deşiră. Din lăuntrul   casei se întinde spre zări, atît cît se poate vedea, pustietatea. Griul murdar, negricios, este a tot stăpînitor. Copacii plîng în nefiinţa lor prelungită de îngheţul iernii. Anotimpul este nedefinit. Totul e lipsit de viaţă.   Ploaia se înteţeşte. Griul negricios pare să-şi schimbe nuanţele. Îşi pierde din urîţenie, căpătînd accente albicioase. Valuri-valuri de cernere măruntă se întretaie în zbateri incontrolabile. Orizontul se închide. Perdeaua ţesută din înalturi taie depărtările. Stropii mărunţi par să nu mai fie stropi, ci alunecări halucinante purtate de vînt. Spectacolul lugubru îşi schimbă decorul. Albul pune stăpînire pe garduri, pe case, pe întinderea grădinilor. Ninge apăsat. Pînă şi vietăţile constată schimbarea. O trăiesc din plin doi căţei, cu hîrjoana lor molipsitoare. Fac parte din noul decor. Îi dau viaţă.          Natura rîde, se înviorează. Se trezeşte din amorţeală şi strada. Clinchetul de zurgălăi agitaţi de trapa unui cal sporeşte măiestrit atmosfera. Zăpada s-a aşternut neînchipuit în doar cîteva ore.   Venit cu treburi în lumea satului, un orăşean se   lăsă ademenit de peisaj şi intră în vorbă cu cîţiva oameni ai locului. Subiectul – iarna, zăpada şi virtuţile ei. Semn bun de recoltă, îşi dădu cu părere omul asfaltului. Şi ca să fie convingător în argumentaţiile lui apasă talpa piciorului pe o porţiune de omăt neatins, pe care se şi imprimară adînc striaţiile încălţării. Cineva îi observase gestul. Dădu să spună ceva, dar huruitul unei maşini apărute de după curbura străzii îi deturnă ideea. Fiecare era cu treburile şi cu gîndurile lui. Ninsoarea se oprise. Cerul părea să se lumineze, dar lumină era pretutindeni. A doua zi, dis-de-dimineaţă, alt aer, altă ambianţă. Semnul iernii revenite, cu zăpada proaspăt aşternută, stăruie, deşi gradele din termometru anunţau iminenta ei risipire. Rînd pe rînd porţile ogrăzilor se deschideau, făcînd loc căruţelor în drumul lor spre pădure. În dreptul unei case, o maşină îşi încetini mersul. Ca şi cum ar fi ştiut de sosirea ei, dinlăuntrul curţii, un bărbat îşi făcu de îndată apariţia. Cîteva semne făcute p a g i n a celui de la volan şi... zgomotul motorului 53 amuţi. Omul părea să fie preocupat de ceva anume. Ba, chiar îi ceru şoferului să de-a maşina mai înapoi. Scoase din buzunar un telefon şi-i solicită unuia să vină neapărat la el. Nu dădu nici o explicaţie, dar nici cu cel venit nu intră în vorbă. Ceva se întîmplase. Urmarea paşii lăsaţi de o încălţare pe zăpada înmuiată. Ajunse şi la striaţiile lăsate cu o zi în urmă de orăşean. Le studie. I se păreau cunoscute. Le avea şi-n curtea casei. Omul respectiv tocmai îi fusese oaspete.  Altceva dorea să vadă. Alte striaţii, altă urmă îl preocupa. Curînd sosi cel chemat prin telefon.

proza
Cu vocea gîjîită, ca şi cum dezvăluia o mare taină, apucă să spună noului venit că tocmai a lipsit de acasă, o oră, timp în care cineva i-a intrat în curte. Semnele prezenţei intrusului sînt tocmai urmele lăsate. Şi nu oriunde, ci pe un traseu nebănuit, ocolind cîţiva copaci din grădină, urcînd şi coborînd un tăpşan, pentru ca ele să fie vizibile pînă în uşa casei. Ascultîndu-l, cei doi, căci, între timp se alătură întîmplării şi şoferul maşinii oprite, se minunau pe drept, nevenindu-le să creadă. Cum adică să intre, ce să caute şi de ce pe ascuns, sau de ce cu atîtea urme lăsate pe zăpada martor? Nu era de glumit. Clar că cineva fusese cu adevărat. Urmele pe care cei trei se apucară să meargă, în cercetarea lor, erau evidente. Ele erau dovada. Aveau striaţii, nu de mărimea celor de lîngă drum. Zimţi lor erau mai mărunţi,   implantaţi în moalele zăpezii, ca şi cum imprimarea s-ar fi făcut atunci şi numai atunci, dimineaţa. E drept că, pe o anume porţiune, semnele erau îngheţate, dar ce mai conta în credinţa că cineva a venit cu un scop anume, a intrat în casă şi a şi ieşit. Dovada era acolo şi o aveau toţi cei şase ochi. Dacă intrusul a luat ceva? Dacă a venit doar în cercetare, urmînd să revină într-un alt moment potrivit pentru el... Dar, chiar, îşi dădu cu părerea cel chemat prin teefon, „n-ar fi bine să vă uitaţi dacă lipseşte ceva, poate nu a plecat cu pagina mîna goală”. Gazda se conformă. Intră în 54 casă, privi în dreapta şi-n stînga. Intră în odaie, se mai întoarse o dată pe unde mai trecuse şi ieşi mai mirat afară. Nu lipseşte nimic, fu anunţul lui, ceea ce spori şi mai mult nedumerirea celor doi. Mai mult, îşi aminti că, undeva, în noapte, un zgomot straniu i-a reţinut atenţia, zgomot care se repetă spre dimineaţă. Oare să fi fost preludiul la ce avea să se întîmple la lumina zilei? Doar o oră lipsise, mergînd pînă la un vecin. E drept, nu închisese nici poarta, nici uşa casei, dar nici chiar aşa să se întîmple. Nimic mai năucitor decît starea de nelinişte indusă de o posibilă revenire a intrusului la locul faptei. Cine să fi fost şi cu ce scop? Bărbatul casei era răvăşit.  Se ştia în siguranţă. Atît de în siguranţă încît uşa-i era deschisă tuturor celor care-i băteau în poartă. Totul însă se dărîma acum, cu urmele lăsate de încălţarea cu striaţii şi cu uşoara fantă a tocului cu care încălţările intrusului erau dotate. Stupoarea era fără margini. Începuseră să prindă contur şi nişte bănuieli, unul dintre martorii întîmplării dîndu-şi cu părerea că ar fi bine să fie sesizată poliţia, „acum cînd urmele sînt proaspete şi încă menţinute de zăpadă”. Pentru o clipă omul locului rămase singur. Era clar pentru el că ceea ce i se întîmplă înseamnă pierderea liniştii în care credea orbeşte. Se uita în lungul şi de-a latul grădinii, îşi măsură cu privirea gardurile şi se mai uita o dată la urma cu zimţi şi cu toc deşelat. Ca un făcut, începuse să nu mai vadă doar una. Erau de-acum o sumedenie. Una ducea chiar spre gardul din apropiere. „Nu se poate, îşi zise, aici am fost eu aseară. Am astupat gaura din plasa de sîrmă să nu intre cîini străini în ogradă. Am mutat pietroiul aici, am pus tabla asta”... , dar... n-apucă să-şi mai zică altceva. Se duse direct la subsolul casei. Moşmodi acolo cîteva minute. Nu că acolo se ascunsese hoţul, pentru că despre hoţ era vorba, în definitiv. Simţea cum devine. Acolo găsise dovada urmei cu zimţi şi cu striaţii. Erau papucii lui de zi, cu care, încălţat fiind cu o seară înainte, alergase, printre copaci, o potaie de cîine aciuată în bătătura casei nu se ştie prin ce spărtură a gardului. Tabla şi pietroiul îl luminaseră. Ruşinat de întîmplare şi de zarva făcută, dar şi bucuros că a dat de urma hoţului, abia de a reuşit să dea ochii cu cei doi. Povestea a căpătat accente hazlii mai ales lîngă paharul de vin cu care aveau să fie stropite din plin urmele lăsate de presupusul intrus.   Ps.... Nicidecum pentru publicare, ci din plăcerea pe care mi-aţi oferit-o, ascultîndu-mi păţania. Sănătate!

poezia
- E adevărat că frumuseţea locuieşte într-un stejar aprins de fulger?...” „-Trebuie să bei vin lângă foc, adăugă Alexandru Pintescu, dacă nu vrei să vezi pe crengile uscate nălucile memoriei...” Focul pâlpâie (îl văd pe Emil Matei cum mai aruncă vreascuri), focul e în primejdie dacă nu-l privesc şi ochii de pe scaunul gol „ - Cel care întârzie priveşte încă focurile de pe Someş din lanurile cu floarea soarelui,” adăugă Dorin Sălăjan, tocmai când pe scaunul gol se aşază Dumnezeu ca să-i pot privi prin ochii lui cum se ridică şi iau cele şapte securi din iarbă să mai doboare şapte stejari - Doamne, tu numai prin cenuşă poţi veni focul dă o bătălie cumplită, lucrează s-o aştearnă în orbitele lor pentru tălpile tale

George VULTURESCU
SCAUNUL GOL DE LÂNGĂ FOC
Prietenilor plecaţi: Alexandru Pintescu, Dorin Sălajan, Ion Baias, Emil Matei

Îi văd pe prietenii mei în jurul focului înalt. Au privirea aţintită spre jarul lui şi nu le văd ochii: nu ştiu cum pâlpâie flăcările în ochii lor de când au murit E mereu un loc liber lângă foc un loc al cărui frig îi trezeşte din când în când ce văd ei în locul acela gol, pe cine văd, nu ştiu Şapte stejari au tăiat pentru focul lângă care stau draniţe de lemn pentru şapte fântâni nu se vor mai face din trunchiurile lor scânduri pentru şapte sicrie nu se vor mai ciopli nici şindrile pentru acoperişul bisericii Şapte securi stau alături aruncate în iarbă pe cozile lor se usucă sudoarea palmelor dă-le, Doamne, puterea să taie şi mâine şapte stejari ca să nu se stingă focul Primul care vorbeşte e Ion Baias: „Am întrebat iarba pe unde treceam:

REVERIA DESENEAZĂ PE ZIDURI
Dumnezeu privea ochii orbului: - „Oare i-am făcut pentru om sau pentru zei?” Orbul îi simţi răsuflarea: pagina - „Să fie oare un zid în paragină? Astfel să 55 duhnească literele cioplite în pietre?” Dumnezeu a întins mâna... Sus? Jos? A îndepărtat zidul sau a Şters o inscripţie de pe el? Unde a fost o literă cineva a văzut

NORII
Când vin norii negri şarpele se retrage sub pietre, păsările intră sub streşini Vine ziua când şi peste pagina ta se lasă un nor negru

poezia
dintr-un colţ negru îi creşte o umflătură vânătă când trece norul peste hârtia ta de scris cuvintele nu intră în porii hârtiei ca broaştele pe lacuri stau la suprafaţă şi orăcăie acum vezi: umflătura norului e un corn tot mai ascuţit, tot mai greu norul nu-1 mai poate susţine şi vârful lui se afundă în pagină, scrijelind-o E greşit să spui: dacă eu am umbră trebuie că şi cuvintele au umbra lor? dacă umbra mea se ia după mine trebuie că şi umbra cuvintelor se ia după ele? pe drumuri sub nouri umbra mea dispare: a intrat în umbra norului pe coala de hârtie umbra cuvintelor intră şi ea în albul hârtiei ca o urmă de copită în luturi Să aştepţi, precum praful de pe drumuri aşteaptă vânturile, versuleţule, ştii tu asta? luturile grădinii, scheunând. Îi intraseră în intestine acele, sticla pisată. Deja îi curgea sânge pe la colţurile gurii. Mă fixa cu privirea. Mă implora... L-am ucis cu o lovitură de sapă...” Am ţâşnit din curte în stradă: am alergat, am căzut în genunchi, m-am ridicat, am urlat, am lătrat - am plâns, nu ştiu. Am ajuns la clopotniţa din curtea bisericii şi m-am atârnat de frânghii: cele trei clopote au spart cerul în mii de aşchii metalice şi au căzut peste case, s-au înfipt în oameni, în arbori, în animale. Câinii au început să urle în lanţuri. Sătenii s-au adunat îngroziţi lângă clopotniţă. Mi-au descleştat, cu greu, mâinile de pe frânghiile clopotelor. I-am urlat părintelui Ghelasie: „Cosma mi-a ucis câinele cu sticlă pisată... Blestemă-l! Blestemă-l...” Cosma era la arat pe Tabla Necopoiului. Sora lui, Gherghina, a alergat până la el: „- Uite ce nori negri sunt pe Tălpoacă... vine furtuna, hai acasă, o să te trăznească...”

MOARTEA CÂINELUI pagina Nu l-a trăznit. Dar din ziua aceea i-au fugit 56 Cuvintele se împletesc pe pagină precum toate animalele de pe lângă casă: iepurii,
nuielele în gardul caselor noastre de Sub Codru. Îţi vine să te uiţi la contururile de dincolo... pisicile, vitele, caii. Într-o vreme s-a îmbolnăvit: trupul i s-a umplut cu bube negre care miroseau puturos. L-au dus să se stingă pe paie, în şură. Câinii din sat lătrau lugubru, noapte de noapte.

Ca şi câinele meu Ursu s-a uitat peste gard la vecinul Cosma. El i-a aruncat un boţ de mămăligă cu ace de gămălie şi sticlă pisată. A hăpăÎntr-o zi a trimis după mine. Abia mă putea it-o, bietul, hămesit să nu-l vadă cei din ograda implora: „- Iartă-mă, ca să pot muri, nu ca să trălui. iesc...” Mi-a ieşit mama înainte când am venit de la Asta e după gardul poemului: internat: „- Bine că nu l-ai văzut: îşi trăgea burta pe nimeni nu poate vedea ceea ce ar fi vrut

poezia
CEI CARE UZURPĂ CU OCHIUL
ia pe aripi De sus văd urechea mea ca o nişă în pereţii Cetăţii Megessala. Vin meşteri şi toarnă mortar, potrivesc pietre şi grinzi de stejar. Ca atunci când au strâns leproşii din Valea Sudurăului între zidurile ei părăsite. La câteva zile veneau soldaţii şi aruncau peste metereze pâine şi resturi de la mesele din cetate Cât de deasupra trebuie să fie cel care izbeşte cu târnăcopul: cât spaţiu a luat de la Dumnezeu ca să-l rotească deasupra mea de trei ori, de şapte ori? Se plătesc taxe ca să intre turiştii la Castrum Megessala să vadă pereţii între care au fost zidiţi leproşii adunaţi din satele Chioarului de soldaţii Mariei Tereza. Eu îi plătesc lui Herr Doktor o taxă nemiloasă ca să pot sta sub calota propriului craniu Acum pe zidurile cetăţii unde erau închişi leproşii vin corbii de la primele raze ale dimineţii croncănitul lor dezghioacă pietrele ca nişte ciocane

Daniel, scrierea e un drum caligrafia chineză s-ar fi inspirat din urmele lăsate de păsări pe nisip Dar noi nu mai călcăm pe nisipuri, noi nu mai suntem atinşi de aripi de păsări ochiul tău descătuşează litera din albul hârtiei ochiul meu pe câmpia satului eliberează linia orizontului de pământ ca şi puii care părăsesc cuibul de pe şuri ochiul meu bea orizontul precum deguşti vinul crâşmelor Cei care beau cu gura în subsolul cramelor sunt scârboşi se clatină printre mese, vomează cu gura lor vânătă cei care beau cu ochii nu se clatină atârnă de un fir subţire (de păianjen) de ochiul lui Dumnezeu care-i conduce până la claia de fân apoi le dă foc căci frumuseţea lumii stă în violenţa focului (sunt oare mai blânde cuvintele filosofilor care spun: „Cuvintele răzbună realitatea”?) Aşa plătesc cei care uzurpă cu ochiul cuiburile unde Dumnezeu toarce neantul pentru aripi ei nu plătesc nici o taxă de folosire a zidude păsări. pagina rilor numai corbii nu plătesc astăzi taxe, NUMAI CORBII NU PLĂTESC 57 Herr Doktor TAXE Zeului îi place asta: se uită la mine cum stau Zeului îi place asta: un târnăcop izbeşte noapte de noapte în calota craniului chircit sub calota craniului meu ca un arici nu ies nici dacă m-aţi trage de chica părului meu „Dar tu nu auzi, mă linişteşte Herr Doktor, plătesc pentru acest loc de 7 ani nu mai auzi...” pentru liniştea lui (nu-i aşa, Herr Doktor) Nici nu e de mirare că spune asta: oamenilor nu le plac zgomotele de târnăcop Aici stau precum ne ascundem altădată nici dacă îl roteşte prin aer mâna sfântă a cu prietenul Ioan pe valea Homorodului când frigeam ştiuleţi de porumb zeului cerul, apele, soarele stăteau pe loc Şi Dumnezeu ţinea încă târnăcopul mut de „Hai să facem o tură deasupra oraşului,” zice uliul de sub calota craniului meu şi mă uimire încă nu-l scăpase din mână

eveniment

Fiinţă întru Poezie, Fiinţă întru Cultură
Recurgând la o autodefiniţie a lui Grigore Vieru, cu care a fost prieten şi căruia i-a pecetluit o efigie a personalităţii lirice definitivă în volumul de sinteză Taina care mă apără, am putea spune despre Daniel Corbu că este o fiinţă întru Poezie. Dublată, bineînţeles, de o Fiinţă întru Cultură. Lider al generaţiei sale, ataşat teoretic de postmodernism, Daniel Corbu depăşeşte orice tipare programatice generaţioniste printr-o viziune adâncă a lumii (ca teatru: teatrum mundi) şi o ontologizare originală a relaţiilor Eu/Lumea. Într-o perioadă de criză continuă, nefastă pentru lucrarea spiritului, el dă dovadă de un entuziasm cultural rar întâlnit şi de o credinţă nestrămutată în valori. (La origini grecescul entuziasm înseamnă însufleţire a zeilor, iar lati-neasca valoare de la valeo = a avea forţă, a fi superior.) Lumea culturii este, prin definiţie, o lume a valorilor; fiinţa şi fiinţarea se întemeiază pe valori. Fiind el însuşi un creator de valori, îşi desfăşoară întreaga activitate sub semnul salvgardării (căci azi e nevoie imperioasă de aşa ceva) şi al promovării lor: editează, antologhează, scrie eseuri monografice, îngrijeşte colecţii, organizează manifestări culturale de rezonanţă. Poetul şi Omul de Cultură fac, în cazul lui, un întreg inseparabil, o entitate. Are un adevărat horror vacui, neadmiţând goluri şi sincope în domeniul bunurilor spirituale. A sfidat în acest sens şi frontiera de la Prut, construind punţi ce refac unitatea spaţiului cultural românesc (a se vedea ediţiile de sinteză ale lui Vieru, Dabija, Matei). Îşi are originile în lumea epopeică a lui Creangă, unde se simte, ca şi marele humuleştean, acasă şi făcându-ne şi pe noi să ne simţim acasă. Or, tot acasă este şi în Marea Cetate de Cultură care este Iaşul, în care ne-a demonstrat că este o fiinţă deschisă spre Carte şi în care păşeşte, cu temeinicie şi gravitate, cu delicateţe sufletească şi cu o înclinare vădită – în taciturnitatea interiorizată a firii sale – spre meditaţie existenţială, pe urmele nimbate cu sacru ale marilor înaintaşi. Mai mult decât atât: bate cu siguranţă mai adânc ţăruşul de aur, înfipt de Creangă la Humuleşti şi Iaşi, reconfirmând cu prisosinţă statutul lor valoric de axis mundi. Acad. Mihai CIMPOI

pagina 58

eveniment

DANIEL CORBU - cu sine pe sine călcând Nomina sunt omina Întâi, un poet vine spre lume cu numele pe care îl înscrie în mitologia semnificaţiilor prin tot ce presupune existenţa sa văzută şi nevăzută. Cu prenume de mare profet, tălmăcitorul şi arhitectul celui mai mare vis din istoria omenirii (Daniel ebr. - „Dumnezeu este judecătorul meu”) şi cu nume de pasăre fabuloasă (prima plecată de pe arca lui Noe şi rămasă în necuprinderea spaţiului de după Potop), fascinantă atât în simbolistica negativă (rătăcire, având conştiinţa prevestirilor nefaste, suferinţă...), cât şi în cea pozitivă (călăuză, la greci, raţiune şi memorie la nordici, însoţitor devotat în creştinismul matur...), Daniel Corbu intră în scenă în mantia hierofantului care oficia ritualul misterelor greceşti iluminat de imaginile comunicării plasmatice. Ars poetica Poetul refuză colivia oricât de aurită a vreunei generaţii protejate şi dirijate de păsărari critici care, alături de corbi solitari şi de condori imperiali, aşază vrăbii gureşe, sticleţi zglobii, porumbei domestici, grauri disidenţi, găini smerite, păuni fuduli, gâşte postmoderniste, papagali de companie, lilieci de peşteri lexicale etc. Daniel e din Tărâmul Celălalt – românesc şi celtic. El culisează între universul cronospaţial în care Poezia vieţuieşte aievea şi universul nostru cu trup material şi a fi enigmatic, pentru care trebuie înveşmântată în cuvinte şi însufleţită cu duh de idei şi de întrebări. El ar putea începe fiecare slujbă sacrificială pentru textele sale cu pietatea rugăciunii, în care să încapă şi umilinţa orgoliului, formă superbă de mântuire: „Lăsaţi Poezia mea să vină la Scene, plimbări, preludii, documente manuale, Fericitul Nicăieri, Evanghelii, refugii, urme, Iaşi, Daniel, mult Daniel miraculos Arhitectura liricii lui Daniel Corbu are durabilitatea şi stabilitatea unui edificiu cu trei puncte esenţiale de explorare şi de identitate: uimire („La academia poemului principalul subiect e uimirea.”, Spre Fericitul Nicăieri), singurătate („Din mine n-a rămas decât această singurătate/ care se-aşterne aproape fără voia mea pe foile albe.”, Călătoriile), moarte („Nimeni nu pleacă departe de sine./ DANIEL, DANIEL, MOARTEA ÎN PREAJMĂ FOŞNEŞTE/ ŞI TU RÂVNEŞTI BOLŢI CU IDEI CĂZĂTOARE/ SĂRBĂTORI FĂRĂ NUMĂR/ Daniel, Daniel, în spaţiul înfricoşat/ dintre da şi nu/ moartea amarnic foşneşte/în groapa din suflet unde umbra stelei/ se-alintă...”, Groapa cu lei). Rădăcinile Artei profesate ajung în profunzimile Timpului şi în ale Spaţiului, de unde evanghelizând poetic, Daniel Corbu trăieşte, scrie şi rosteşte „acele versete cu zornet pământesc”. Autointerpelările răscolitoare şi „Scrisoare deschisă necititorilor p a g i n a mei” au intensitatea copleşitoare a căutării 59 dramatice pentru care orice răspuns la întrebarea despre imateriala şi inefabila vietate numită Poezie rămâne în teritoriul dubiului: „Poate ruga poate fântâna din tine/ albastră cu patru izvoare/ poate aripa asta străvezie urcând/ în înalt/ poate drumul cu vise pavat/ spre Celălalt.” (Scrisoare deschisă necititorilor mei). Lectura operei lui Daniel Corbu dă sentimentul tulburător al întâlnirii cu un mare Poet. 1 martie 2013, Galaţi Teodor PARAPIRU

eveniment

Daniel Corbu ştie tot ce s-a petrecut în domeniul poetic în perioada ultimă, fiind, ca şi Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru, foarte receptiv la inovaţiile textualiste, dar concomitent nu renunţă la acel filon de liricitate ce întemeiază zona poetică a Moldovei. Marin MINCU (1985)

„Cel mai profund şi mai original poet care trăieşte şi scrie în acest moment la Iaşi este Daniel Corbu.” Constantin CIOPRAGA (2007)

pagina 60

eveniment

Daniel Corbu – şi locul unde generaţia '80 a aflat că există
Greu de crezut şi mult mai dificil de acceptat că, unul după altul, optzeciştii devin sexagenari, că nu mai sînt revoltaţii anilor '80, că blugii le sînt amintire, că nepoţii îi trag de mustăţi şi în spate li s-au adunat cărţile scrise şi publicate într-un vraf surprinzător de consistent, cu sute şi sute de pagini. Şi cît de puţine apariţii aveau în presa culturală a timpului, şi/sau editate, cîte un volum subţirel, precum erau şi în talie... La acea vreme Daniel Corbu îi aduna la Colocviile de poezie de la Tg. Neamţ, la Casa de cultură; el şi prietenii lui: Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Nicolae Sava, provocau miracolul întîlnirii majorităţii celor pe care istoria literară i-a aşezat sub patronimul Generaţia '80. Puţin probabil să existe între optzeciştii, astăzi aproape clasicizaţi, vreunul care să nu fi fost prezent la întîlnirile organizate de Daniel Corbu. Are N. Steinhardt în Cuvinte de credinţă (Editura Humanitas, 2006, ediţie definitivă îngrijită de Ioan Pintea), după scurtul Cuvînt înainte, cîteva pagini în care ne spune Ce-i datorez eu lui Hristos. Face trimitere la o rugăciune din ritualul iudaic, alcătuită dintr-un şir de mulţumiri pentru numeroasele binefaceri ale lui Dumnezeu unde, ca refren, după fiecare mulţumire apare dai lanu, în tălmăcire, de ajuns nouă. Parafrazînd, am putea spune despre Daniel Corbu şi Colocviul său de poezie, că de ajuns nouă ca să-i mulţumim pentru că ne-a adunat an de an la Tg. Neamţ (pînă cînd comuniştii au interzis Colocviul) şi astfel am avut şansa să ne cunoaştem şi faţă către faţă. Dar faptele sale nu se opresc aici, a continuat şi după '89 încă trei patru ani să ne adune. Mai spre zilele noastre a iniţiat şi are deja cîteva ediţii la activ – Festivalul internaţional Grigore Vieru – regretatul poet de peste Prut. Şi pentru aceasta ar fi de ajuns nouă. Este între cei care au scris despre optzecişti (are şi un doctorat pe această temă), cu aplicaţie şi fără a-şi înălţa sieşi statuie, precum a făcut un alt coleg de generaţie preocupat de postmodernism. Nu

pagina 61

Participanţi la Colocviile de Poezie de la Târgu Neamţ, 1986

eveniment
doar că ne-a adunat, dar a şi scris despre cei mai importanţi din generaţia noastră. Şi pentru aceasta ar fi de ajuns nouă spre a-l sărbători. Nu mai puţin de luat în seamă sînt volumele de poezii scrise cu histrionism şi ludică pană, de un poet coborîtor din Corbul poesc, expresionist, îmbrăcat în purpura metafizică. Şi chiar de i-ar lipsi perfecţiunii un deget, Daniel Corbu rămîne stăpîn peste documentele haosului, documente din care publică periodic anumite fragmente spre bucuria iubitorilor de poezie. Şi pentru aceasta ar fi de ajuns nouă... Nu-i doar poet şi eseist, e şi un harnic editor, un creator de reviste, mereu deschis spre experiment – de ajuns ar fi să ne amintim cum „a dat foc subculturii”... Şi toate la un loc şi nu doar pentru atît, ar fi de ajuns nouă spre a-l îmbrăţişa la ceas aniversar. Cassian Maria SPIRIDON Preşedinte al Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi Director al revistei „Convorbiri literare”

BLAZONUL DE ARHONTE
pagina 62
Nici mergător pe sârmă la circul de stat nici chelner la Viena după o spiţă străbună nici salvamar la Miami nici universitar la Heidelberg nici comis-voyajor nonşalant prin oraşele din Orient nici călugăr budist prin peşterile Tibetului nici rege al Etiopiei în fireasca descendenţă familială. Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu? Biet călător prin barăcile visului sclav al metaforei oferind adăpost pentru nunţile necesare oferind lecţii mentale de frică şi extaz purtând ca pe-o invizibilă torţă blazonul de arhonte al cuvintelor ce nu te-au hrănit niciodată de-ajuns.

eveniment

„Poet impecabil, născut iar nu făcut, venind din zona mitică a Moldovei, constructor de metaforă epatantă şi parabolă şocantă, cu o încredere în puterea magică a Poeziei pe care o au doar cei aleşi, Daniel Corbu atacă temele mari cu o uimitoare forţă a tragismului, care-l personalizează şi-i conferă originalitate.” (1984)

pagina 63 Cezar IVĂNESCU

George Vulturescu, Daniel Corbu, Adam Puslojic şi Dorel Vişan (2011)

eveniment

Ana Blandiana şi Daniel Corbu, Iaşi, Casa Pogor, 2001

Adrian Păunescu şi Daniel Corbu (Alba-Iulia, 2009)

Despre Daniel Corbu se poate spune că este dintre aceia cărora le e sortit a fi poeţi pentru totdeauna. Depăşind momente de criză lăuntrică, învingînd cu blîndeţe puterea de a nu mai putea, el rămîne prin cartea abia apărută posesorul în continuare al unor tulburătoare energii, autorul unor versuri ce-mi sună exemplar într-un context tînăr mai larg. Constanţa BUZEA (1984)
Acad. Eugen Simion şi Daniel Corbu, Festivalul Internaţional de Poezie "Grigore Vieru", Iaşi, 2011

pagina 64

La taifas în Salonul Junimii (Foto: Ioana Coşereanu, 2008)

eveniment

TOPIREA
(Începusem să mor prea devreme)
Începusem să mor. Muream încet în fiecare zi în fiecare oră în fiecare secundă. Consultam tomurile sănătăţii şi ale bolilor lumii zeci de tratate ale trecerii cărţi despre regi glorioşi gladiatori, cruciaţi, castelani şi celebre madone, şamani, zoroaştri, exploratori, prinţi ai curajului şi papi intermediari ai Bunului Dumnezeu şi din fiecare se înălţa ca un abur în fiecare clipă te zbaţi ca o floare tăiată şi nu faci nimic. Nimic şi nimic. Iar plecarea mea e foarte aproape. − De mă părăseşti – spusei cu glasul pierdut – va fi o rană, dar ce spun eu va fi un dezastru mai feeric decât orice apus pentru că eşti atât de aşezată în inimă, în sânge iar sufletul mi-i ocupat în întregime. Cum să te desprinzi? Va fi o rană pe care-o vor vedea toţi care se va scurge pe bulevardul Victoriei, abia perceptibil revoltătorul firesc pe strada Puşkin şi aşa cum din adâncul materiei nimicul. Lăpuşneanu, pe stradela Baudelaire prin clădirea Începusem să mor vizibil. Îmi spuneau televiziunii centrale prin pieţe cluburi iubitele prietenii vecinii: de zi şi de noapte o rană urâtă Tu nu observi cum mori cu câtă evidenţă ca o lipicioasă meduză ca o inimă însânşi impardonabil fast chiar fără un pic de gerată pulsând ruşine în dezordine în văzul tuturor te topeşti ca o apă ca un monstru uriaş. ce se scurge fără de noimă-n adâncuri Iar oamenii zice-vor: ce despărţire urâtă sau ca o avere căzută pe mâna părăduito- ca un muşuroi ca un oraş oceanic după rilor? apocalipticul tzunami! − Fă ceva – îmi spune noua iubită – şi pune Începusem să mor prea vizibil. capăt acestei ambiguităţi! Vorbeam cu pagina mult prea ocupatele celule, cu sinapsele, Dar eu continui să mor vizibil cuarcii, leptonii, gluonii în fiecare zi în fiecare oră 65 şi-i rugam să oprească un timp lunecarea în fiecare secundă de nesuportat pentru cei care chiar în acel crezând ca şi vechii greci în destinul câştigului moment din pierderea lucrului de pierdut supus mă acuzau de pierderea clasicei demnităţi astfel măreţiei a minimei decenţe sociale. pierzaniei şi golului absolut continui să mor vizibil cu neruşinare, Dar totul căzuse în autism şi totul în timp ce-mi îmbogăţesc impunătoarea lucra în defavoarea mea şi nici scepticismul colecţie de timbre şi fluturi nu-mi mai era biserica sfântă a rugăciunii sau fac adânci reverenţe unei glorii de trei iar iubita cea nouă-mi spunea: parale − Degeaba ai scris şase mii de poeme despre şi uneori chiar ascult zile şi nopţi în şir sânii mersul şi părul meu auriu cum din adâncul materiei urlă nimicul. uite cât de vizibil mori în fiecare zi, în fiecare oră Daniel CORBU

fragmentarium

JURNALUL UNEI ASCEZE

Gheorghe SIMON
Citesc un interviu cu Valentin Taşcu, provocat de un oarecare Spiridon Popescu, acesta aruncîndu-i şi blocîndu-l, de fiecare dată, cu vreun citat sau vreo metaforă, la care nu se poate răspunde prin da sau prin nu, nici confirma sau nega. Amintindu-i-se de poezie, se reia o remarcă a Dlui Nicolae Manolescu despre onorabilitatea poeziei scrisă de criticii literari, aceştia nereuşind să fie şi fundamentali. Or, poezia profundă e poezia abisală. Profunzimea e conferită de oglindirea sufletului în zariştea metafizică şi de ordinea stilistică a contemplării, pe cînd abisalul e mai curînd răsfrîngere, oglindire, în adîncimi de încîntare şi de incantaţie. Poetic locuieşte omul, în limbaj, prin pagina adeverire şi survenire, dar, prin duh răsfirat, invocat, inspirit, sufletul, treimic, doar în 66 fractal poate fi revelat. cărui autor, Mihail Avramescu, renaşte, ziditor, izvorîtor de mir, din focalizarea purificatoare a vectorului creştin, cu sabia Duhului retezînd, la firul ierbii, razele zglobii ale părelnicului dibuitor de întocmiri şi curmînd, vitejeşte, orice însăiliare leneşă a clipei calpe, umbrindu-ne, adumbrindu-ne, prin virtuale vertijuri. &

Şubrezenie, şovăire, ezitare. Zile amare şi amarnice. E prea gravă înţelegerea subită a lumii şi a omului, a lucrurilor neaşezate şi neorînduite, improvizări comode şi arhive anarhice în căutarea stăpînului uituc şi rătăcitor. ����������������������������������� Încercarea de a face ordine în haosul princiar e un efort pe cît de zadarnic, pe atît de obositor. Să ştergi praful zilnic ca pe un strat de plictis din sufletul proscris. Mai păstrez înfiorarea cititului genuin. Nici o asprime în gîndu-mi de copil. Fragil şi subtil, sufletul se retrage tiptil în matricea rememorării clipelor pierdute prin sărăcie & înavuţită  : căinţa şi reverenţa  ; văicăreala Celei trei Ierusalime: paisian, de la şi ieremiada  ; patimi şi pasiuni  ; iubire Mănăstirea Neamţ, cel iudaic, de la Tg. şi răvăşire  ; Agapé şi Areté, cîte două, în Neamţ şi cel, ceresc, de la Blebea, oglin- paradigme imprevizibile, contaminîndudit în Ozana. Adică, trei nume  : Paisie se, subsumîndu-se, ca paleative, neîmpotriVelicicovschi, Moshe Idel şi Constantin vindu-se, pentru a nu sucomba în alternative subversive. Virgil Gheorghiu. & &

Problema e că trăim urît şi ni s-a În zadar mă frămînt să ajung la puteumbrit sufletul. Tranziţia face să uităm că rea ascunsă, nucleară, germinatorie, a talantului neîngropat în Calendarul incendiat al viaţa noastră nu e tranzitivă şi depinde de

fragmentarium
intransigenţa noastră ca ea să se răsfrîngă, nesmintită asupra celor din preajmă. Performarea, clonarea şi simularea ne vor ispiti prin sfidarea celulei matriciale creatoare, sfîrşind ca victime ale unei derogări şi nu ale unei asumări plenare. Problema gravă e că ne întrebăm retoric şi la orice ne-ar provoca, insidios, Care-i problema ?! În orice împrejurare, nedumeriţi sau ­ conflictuali, rezumîndu-ne la o constatare eliptică şi fugară, care nu elimină însă şi restul insolubil al răului imaculat, strecurat cu subtilitate şi cu o lejeritate de neiertat, în conştiinţele netulburate. Nenorocirea umană a fost profetizată de Pascal, ca alternativă, disjunctivă, încît cel care îşi propune să o facă pe îngerul, simulînd inocenţa, va sfîrşi prin a se demoniza, diabolizînd chiar ceea ce e de neatins, sufletul, surprins. Greu de admis, în firescul uman, necompromis  ; doar pentru fariseism, înfierarea pascaliană ar avea o pondere, oricînd, oricum, oriunde, contestabilă. ei, pe itinerare bucovinene, în timp ce elevii noştri gustau, frugal, pe furate, aşezaţi în iarbă, din picnicul improvizat, de acasă  : Vous mangez comme les abeilles ! Mi-am amintit îndată de elevii mei din Agapia, carora le era interzis să cunoască ceva despre Agapia, fiind în preajma Mănăstirii şi a Bisericii pictate de Grigorescu, nebănuind nimic despre nimbul luminii din icoanele neobizantine şi nici despre măicuţa de la intrare, care scria, într-un caiet, despre grupurile de copii, spre identificare, din vremea afurisită, comunistă. Acum, porţile mari şi grele de la mănăstiri sunt larg deschise, numai sufletele, obosite, ajungînd aici spre închinare, par, mai aprig, interzise. La Putna, am aprins o lumînare la mormîntul maicii Benedicta, al ilustrei Doamne Zoe Dumitrescu-Buşulenga. ������������� Mi-am reamintit cuvintele ei, întîmpinînd-o, la Văratec, despre cumpătare, înţeleasă, cum se cuvine, de românii din aspra vechime, din latinescul computare, şi, practicată, această înţelepciune, fără vehemenţă, prin rînduiala creştină. & E de mirare că în diplomaţia română nu se aplică atît de enigmaticul principiu Pelerinaj: Râşca, Humor, Voroneţ, al tainei nedivulgate, însuşit şi practicat Putna, Bogdana, Sf.Ioan cel Nou de la de către slujitorii altarelor din bisericele Suceava. Remarcabilă şi memorabilă impre- noastre, făcînd de prisos şi respins, pe cel sia pe care am făcut-o francezilor, aflaţi şi european, al dublului standard. Aproape

pagina 67

fragmentarium
unanim, suntem sfătuiţi să facem în aşa fel, ca stînga să nu ştie ce face dreapta. Învăţătură nesmintită mi-a fost dat să aud, acasă, de la mama mea: O mînă spală pe alta, şi, amîndouă, obrazul ! Azi, păcatul de moarte e că spălatul pe mîini, pilatian, ar însemna şi spălarea de păcate, toate, ale noastre viclenii fiind camuflate prin comisii improvizate, distribuind, în stînga şi în dreapta, graţieri şi adevăruri, duplicate. & Oprimare şi opresiune: ne opunem, deşi nu ne putem desprinde nici deprinde, împotrivindu-ne, mai curînd, în răspăr, decît supunîndu-ne, fără a suprima nimic din canonul duhului, în peregrinare  ; regăsindu-ne, în cele din urmă şi prin cele ce urmează, ca ispăşire, prin inadecvare. & Ar fi o calamitate pentru sufletul meu, dacă nu aş mai putea scrie. Una, monstruoasă, întrucît s-ar deforma şi desfigura orice încercare a sufletului, care tînjeşte spre matca începutului spornic, nestatornic, agonic. Calamitate e tot ce devine semn, scriere, însemne, consemne; toate, pe un răboj de eternitate, răsărind, pe sărite şi pe apucate, din prea umana frică de moarte şi din pagina prea fireasca fatalitate: de a deveni ceea ce eşti, unic cititor al vieţii tale anonime, 68 înveşnicită prin nume şi necontenită pomenire: “Căci, credeţi-mă Părinţilor, de cîte ori am vrut să scriu ceva, n-am putut să-mi aduc aceea în minte, înainte de a lua condeiul. Dar a fost de ajuns adeseori un mic înţeles din Scriptură sau din auz, sau din vederea vreunuia din lucrurile sensibile ale lumii, de la care mintea să-şi ia prilejul şi îndată ce am luat condeiul şi am început să scriu, am aflat lucrul despre care aveam să scriu, şi despre care mă silea cineva să scriu. Şi aşa scriu de atunci neîmpiedicat şi fără grijă, pînă ce poate mîna care nu are oprire. Tot ce aruncă Dumnezeu în inima mea întunecoasă, aceea scriu fără să mă gîndesc.” (Petru Damaschin) & Răvăşire interioară, dureroasă. Dezintegrare a nucleului sufletesc, haos păgubos, în arcanele orbitoare ale răsfrîngerii şi ale reflectării în apele absenţei cutremurătoare. Adjective ofilindu-se pe trupul indecenţei, peticind goliciunea şi poticnirea în faţa urcuşului spre imponderabilul ameţitor. Şi nici un semn nu poate stăvili iureşul devastator al nimicirii clipelor deşarte. A nu mai însemna nimic din ceea ce se nimiceşte în sine, precum am citi din atît de kafkiana (şi deloc bacoviana) îndrăznire din poezia Angelei Marinescu. Copleşitoare, mărturisirea ei de credinţă, despre poezia care se scrie de la sine, şi nu aşa cum îşi propune ; nici o intenţie în actul de a scrie, ci doar o inocentă ademenire, pînă dincolo de pragul trepidant al viziunii atroce, de o cruzime infantil-genuină. Aşa cum la Mircea Ivănescu, gesturile lăuntrice, multiplicate şi suprapuse, îngemănate, parcă, dînd la iveală o palingenezie, fac să se umbrească sensurile oricăror întemeieri sau înfiripări sau înaripări, prin surpări urgente şi întreruperi imprevizibile, pînă la căderea cortinei, închiderea pleoapelor şi rememorarea secvenţelor lirice, articulate, prin largi acolade, animate de o nerăbdare a poetului de a fi acolo unde îl conduce şi imaginaţia cititorului. Evanescente şi nu vag-discursive, în poemele ivănesciene se răsfrînge umbra cîte unui personaj în glissando, aflat dincolo de aparenta întrupare, dar atît de autentică şi veridică prezenţă, încît, ai zice că, e posibil, ca acum, imediat, personajul, feminin, de cele mai multe ori, să-şi întoarcă faţa de la noi, ca să nu-i vedem chipul, străluminat de o revelaţie stranie, indicibilă, în chiar clipa rostirii şi a nedumeririi, precum ne-ar fi dat să intuim şi să ne vedem stranietatea propriului chip, reflectat, în privirea unei pisici, al cărei mieunat se aude în surdină. & Admiratio est contemplatio. Într-o înscenare poetică vor fi întotdeauna trei persoane. Prima fiind persoana care e privită, în timp ce îşi reaminteşte trecutul impenetrabil, de necucerit, ermetizat, codificat  ; a doua, în ordinea facerii poemului, e

fragmentarium

fratelui, de dincolo de moarte, unde se aud paşi şi-i cărare de şoapte. persoana care ne priveşte, complice, şi ne face să o credem pe cuvînt, cuvînt interpus anume pentru mine, cititor, infidel, conferind autenticitate poemului, pe cît posibil, ca biografem  ; cea de-a treia persoană, ca o pre-figurare a imposibilei restituiri (ab initio/ab restitutio), face posibilă întruparea, într-un corp de litere fugace, în lumina întomnată, focalizînd energiile, emergente, într-un punct de fugă, printr-o mimetică figură, care ne fură, lăsîndu-ne priviţi de un ochi interior, interimar, clipind arar, în nestatornicia Duhului, făcînd să se întrupeze clipa, în fluxul diletant al contemplării. Nimic nu pare întîmplător, chiar şi persoana tăcută, care iese din decor, lăsîndu-ne nouă un loc vacant, şi nimic nu e lăsat la voia privitorului, înmărmurit, în faţa textului, neîntrerupt, vagant. Doar în Deisis, privitorul se substutuie autorului, Creatorul se recunoaşte în Fiu, şi prin Duhul întocmirii şi al zidirii, Treimea cea de o fiinţă, ni se relevă, în chip de împăcare, fără a umbri ceea ce doar cu numele s-ar împodobi. Şi cîtă detaşare, cîtă uşurare, spre înălţimea inspiratoare a sufletului, întîmpinat prin contemplare. Aşa îmi apar poemele lui Mircea Ivănescu, ca o aprigă şi acerbă mărturisire continuă, în surdină, a & Nu încape îndoială că ediţia din ‘9o, de la Humanitas, a celor Două mii de ani, e compromisă grafic, cu pagini multicolore şi o hîrtie poroasă, exprimînd cum nu se poate mai bine condiţia autorului, Mihail Sebastian, marcat şi ameninţat de culoarea stenjenitoare a seminţiei din care făcea parte, supusă unei încercări extreme, aceea de a-şi justifica incovenientul de a se fi născut evreu. Deodată, toate ale vieţii iau o întorsătură stranie, străină de tot ce p a g i n a înseamnă omenitate. 69 Cartea începe cu o discernere, între frică şi spaimă. Frica e mai concretă şi mai vie, ca umbra tremurătoare a plopului, revărsată în dormitorul adolescentului, care se obişnuieşte, pînă la urmă, cu această prezenţă mută. Spaima, însă, e obscură şi devine atroce, pe măsură ce identitatea e în criză şi în derivă  : fără să ştii, fără să vrei, fără să-ţi fi fost la îndemînă opţiunea, te trezeşti că aparţii unei etnii ale cărei rădăcini, subreptice, sunt contestate, fiind crescute într-un pămînt străin. Între a fi ales şi a fi exclus (élu şi exclu), alternativa fiind exclusă, nu ne rămîne decît înstrăinarea, nedumerirea, indeterminarea, în ciuda dezmeticirii fireşti. Aproape genial gestul

fragmentarium
atîrnării deasupra patului din dormitor a unei hărţii a lumii, pentru a avea iluzia că eşti, cel puţin pămîntean, mai înaiunte de a fi român sau rutean. & Aproape că am atins limita suportabilităţii. Prăpastia se adînceşte pe măsură ce privim cu ochi buni, inaccesibilul, căutînd să ne limpezim privirea şi să desluşim semnele încrustate, precum litere crescute, umflate, pe coaja fagilor din pădure, făcînd să răsară numele obscure. Fleacuri, băşcălie, iscodire, amuşinare brebaniană, castoriană (de la numele unui personaj din Drumul la zid), adjectivare insidioasă, ofilire a Verbului şi demonizare a spiritului, ţintind vertiginos spre o culme a inadecvării şi a incomodării. Răul se consumă de la sine, dar nu fără urmări teribile, cîteodată catastrofice, pe cînd Binele pare ineficient, fără anvergura seducţiei Răufăcătorului  ; abia înfiripat şi incredibil de discret, Binele are doar aura unei amăgiri sublime. & Substituiri subtile pentru omul a cărui căutare şi îngrijorare e doar ziua de mîine. Pînă la urmă indeterminarea le potriveşte pe toate atît de bine, încît probabilitatea ca Dumnezeu să existe e de o banalitate care ţine doar de slăbiciunea umană, aceea de a nu admite evidenţa. Prietenul de departe, Liviu Antonesei, ne amintea, într-un interviu, că scriitorul e înzestrat cu har, pe cînd, politicianul, cu hatîr  : “Cel ce simulează cunoştinţa numai prin rostire de vorbe, fură mintea ascultătorilor spre slava proprie ; iar cel ce face prin purtări pe virtuosul, fără vederea privitorilor spre slava proprie. Amîndoi, furînd, prin amăgire, duc la rătăcire : unul înţelegerea sufletească a ascultătorilor, celălalt simţirea trupească a privirilor” (Maxim Mărturisitorul). Eminescu ne-a pescuit toate gîndurile şi ne-a ghicit toate apucăturile : “Un om poate avea totul, neavînd nimic, şi, nimic, avînd totul ”. Cioran deplîngea nenorocul limbii în care ne este dat să vorbim, şi nu al spaţiului pe care îl părăsim. Dislocarea nu e doar spaţială, ci şi logocentrică, tulburîndu-ne gravitatea sufletului. Cînd observă că i se destramă familia, îi compătimeşte pe cei care s-au împotmolit în progenituri, care vor duce mai departe tarele şi apucăturile şi defectele şi metehnele. De altfel, pentru Cioran, cuvîntul care ar defini cel mai bine sublimul condiţiei noastre, ar fi nenoroc, şi nu dor, mai aproape de neliniştire.

pagina 70

document

MARŞ DE ADIO

Adrian PĂUNESCU
La muncă, derbedei, că trece anul Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul. Făceaţi pe democraţii cei cucernici, Cristosul  mamii voastre de nemernici! Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine Şi-apoi convingeţi-vă că e bine. C-aţi luat o ţară de mai mare dragul Şi i-aţi distrus averile şi steagul. S-ajungem colonia de ocară Care-şi  va cere scuze în maghiară. Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici. Şi, prin vânzări de ţară infernale, Aţi omorât cu voia animale. La greul greu care mereu ne-ncearcă, Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă. Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu Întoarceţi România-n Evul Mediu.   Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, V-aş desena cu acul, să vă sperii. Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, Ci credite din călimări străine. Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina. Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul S-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteţi, mă, din ce găoace, Cum v-au putut părinţii voştri face? Ce condimente le-au picat în spermă De e trădarea voastră-atât de fermă ? Aţi pus nenorocita voastră labă Pe-această tristă ţară basarabă. Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul S-o faceţi curva voastră de serviciu. Mimaţi respectul pentru cele sfinte, Dar vindeţi şi pământuri şi morminte. Aţi inventat examene severe, Supunere poporului spre-a-i cere.   Şi toată zbaterea a fost degeaba pagina Că-n nas mai marii v-au închis taraba. Minciuna voastră v-a adus pe scenă, 71 Actori într-o politică obscenă. Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară, Ia cereţi-vă, puţintel, afară. Decât să vă trimită ţara noastră, Mai bine mergeţi voi în mama voastră. Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, Şi nu albanizaţi această ţară . Băgaţi viteză, că vă trece anul Şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. Şi ce vă pot eu spune la plecare Decât lozinca lui Fănuş cel mare : Nenorociţilor, se rupe şnurul, “La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”   (6 iunie 1997, Dăbuleni)  

proza

REALITATEA DUPĂ CUTREMUR

Alex MARINESCU
Universul nostru este cel mai imposibil lucru din Plurivers. În Plurivers există o infinitate de universuri. Posibilitatea ca universul nostru să se realizeze, dintre toate variantele posibile ale unei lumi, este de una la Infinit. Oglinzile, podurile, uşile şi ferestrele, odată create, sunt porţi către celelalte universuri. Dar capacitatea lor de a transfera lucruri dintr-un univers în altul, sau numai de a arăta acele lucruri, e blocată de persistenţa, sau intensitatea de manifestare, a universului nostru. Toate lucrurile pe care nu le putem explica aparţin altor universuri. Altfel spus, să rămână calmă este legea oricărei oglinzi care nu vrea să-şi trădeze scopul. Amethyste Jansard Atunci când regulile existenţei şi-au pierdut fundaţia şi Universul nostru cândpagina va măreţ a căzut în dizgraţie, când porţile 72 sale s-au deschis, am auzit Învăţaţii vorbind despre Marile Cutremure ale Realităţii. Unde gândurile omeneşti erau puternice, au rămas insule de realitate pe care Cutremurele nu le-au putut altera. Unde gândurile omeneşti erau slabe, realitatea a dispărut complet, înghiţită de haos. Omenirea trebuia să se menţină pe insulele realităţii, să nu cadă în ocean, să nu lase să-i scape de sub control materia lumii. Fiinţele conştiente care au supravieţuit erau singurele capabile să îşi salveze trupurile de la destrămarea în iluzii, singurele forţe de coeziune care se mai opuneau haosului. Imaginaţi-vă acele timpuri, când orice iluzie a devenit la fel de reală ca materia solidă. Dureri orbitoare, sânge transformat în flăcări, oase rupându-se, carne devenind pulbere, oţelul curgând ca apa, ambră cenuşie, ambergris, plouând din cer. Mulţimi pe străzile schimbătoare, unduitoare, adunându-se la intersecţii, neştiind ce să facă, prinse în capcana propriei lor ignoranţe. Minţile lor slabe nu puteau face faţă unei lumi în care diferenţa între realitate şi vis se şterge. Şi oriunde gândurile lor se retrăgeau, treptat străvechea ordine a visului devenea din nou stăpână, cu propria ei logică şi adaptându-şi după voie legile naturii. Oamenii priveau înspăimântaţi cum blocurile Oraşelor deveneau copaci uriaşi. De câte ori încercau să oprească metamorfoza, mentalitatea lor dezorganizată făcea lucrurile şi mai confuze, scoarţă de copac răsucită aiurea ori explozii de frunze. Cu prima cât de mică suspiciune că ar fi înnebunit cu toţii, care a fost şi prima fisură în rezervele lor atât de mici de voinţă, ei şi-au proiectat coşmarurile. Copacii care fuseseră blocuri s-au umplut cu ciori. Porci alergau pe străzi pe picioarele din spate, în timp ce în urma lor pavajul se grăbea să devină pământ răscolit. Legenda spune că arhi-existenţialistul Jansard, cel care l-a crucificat pe multstimatul Argentine în Marele Muzeu, a descoperit că mintea şi gândirea pot calma furtuna cu spume a realităţii instabile. Dar majoritatea fiinţelor umane erau prea iraţionale pentru a construi o lume nouă. Naţiuni întregi au dispărut, sau au căzut prizonierele propriei anarhii şi depravări. Unele universităţi, biblioteci şi muzee au supravieţuit, dar conţinuturile lor s-au transformat, şi nimeni nu a mai putut recunoaşte vreo carte după ce scria în ea sau

proza
vreo statuie după înfăţişare. Limbile s-au amestecat în ceva ce recunoaştem oriunde, deşi nu are nimic comun cu vreo limbă stabilă şi delimitată. De exemplu, culorile spectrului au devenit atât de instabile, încât nu mai existau decât serii de nuanţe schimbătoare, de lumini cameleonice sau întunericuri solide, şi pentru cele mai constante dintre ele am inventat câte un nume: sang, bronze, or, sinople, azur, argint, carmine şi sable. Catedrala noastră nostradame a supravieţuit, dar a crescut câteva sute de metri, încarcerând în criptele şi galeriile ei trupuri vii, şi s-a amestecat cu tot felul de părţi de la toate celelalte biserici din Oraş, kapelle, sanperre, dumont, precum şi cu trunchiurile copacilor proaspăt crescuţi în vremea Cutremurelor. Raţionalitatea în acea zonă se diminuase cu secole în urmă, înlocuită cu un fel de memorie şi providenţă colectivă, rotte, adică fiecare se baza pe amintirile celorlalţi de câte ori uita ceva, la fel şi când avea de luat o decizie, decizia era luată de oricine se găsea în apropiere, ceea ce a creat legături şi încurcături de nedescris în societatea dinaintea Cutremurelor. Catedrala suferea. Preoţii care mai erau întregi şi căutau un sanctuar aveau vise şi viziuni despre Cutremure, şi se trezeau urlând. Vedeau ornamentele marii biserici prinzând viaţă. Avându-i pe aceşti preoţi ca martori, într-un univers cu fundaţia zdrobită, strămoşii mei s-au născut din piatra statuilor şi a zidurilor, cu secole de singurătate în cârcă. Patruzeci şi nouă de călugăriţe care se adăpostiseră în catedrală şi fuseseră îmbrăcate în ramuri din piatră încolăcite fără milă (căci piatra nu are milă) au rămas fără braţe sau picioare şi au fost descoperite abia după ce fii pietrei s-au împerecheat cu ele. Carnea nu mai respingea piatra. Nouveaukron, cel însărcinat cu recondiţionarea orologiului, nici nu apucase să îşi pună ordine în gânduri ca să repare timpul şi să înceapă să-l măsoare, când călugăriţele rămase în viaţă au născut fii şi fiice din carne şi piatră, inclusiv pe mine. Cele care aveau urmaşi cu gargui şi alte bestii au murit pe loc, iar progenia lor monstruoasă a zburat către cele mai adânci şi mai ascunse firide. Cele îmbrăţişate de către sfinţii şi îngerii din piatră au născut fiinţe înaripate care au populat galeriile superioare. Era acum treizeci de ani, deşi sunt destul de sigur că trăisem destul de mult şi până în acea oră (sfinţii născuţi din portal îmi povesteau că înainte orele erau foarte scurte, şi nu era lumina aceea galben-roşcată afară şi umbra portocalie înăuntru), destul de sigur că trăisem mulţi ani înainte de acea oră, ani pierduţi pentru mine. Stăteam agăţat de pânza groasă şi prăfuită deasupra triforului şi ascultam un preot citind în faţa unei adunări de copii ai cărnii. Cei din carne goală considerau creaturile ca mine nişte abominaţii. Cu timpul am descoperit intrarea în Bibliotecă şi am început să învăţ să citesc, furând câte o carte. Toate cărţile pe care le-am furat m-au ajutat să îmi definesc propria lume prin comparaţie cu lumile celorlalţi. La început nu mi-a venit să cred că celelalte lumi existau cu adevărat, nu numai Catedrala. Încă am îndoieli. Pot privi pe o mică fereastră rotundă din firida mea de unde se vede marea pădure din piatră şi copaci şi un râu care înconjoară Catedrala, cu nişte ciudate bucăţi de piatră care ies din loc în loc din maluri şi-mi pare că vor să se unească, despre care nimeni nu mai ştie la ce foloseau. Dar nu văd nimic altceva, deci experienţa celorlalte lumi e pentru mine ceva foarte îndepărtat. Într-o scrisoare pe care un preot o lăsase pe o masă în Bibliotecă am descoperit că mai exista o singură persoană care îşi amintea cum arătau statuile din Marele Muzeu înainte de transformări, şi noi, cei înaripaţi, o vedeam zilnic pe acoperişuri. Niki era o fermecătoare fiică a pietrei născută chiar în Marele Muzeu, înainte ca trupul ei să fie prea mult transformat de Cutremure. Cândva am văzut-o stând pe trezore, cu aripile desfăcute. Pânza roşcată a rochiei din p a g i n a marmură, udată de ploaia de ambergris, i se 73 lipea de trup, lăsând să se ghicească adâncimea pântecelui în jurul buricului, rotunjimile sânilor şi şoldurilor în care pulsa şi cânta sângele roz. Penele aripilor fluturau uşor, inima îi bătea ameţitor, se auzea de la distanţă. Marmura sângera prin gât de dorul cozilor împletite, pierdute cu mii de ani în urmă. Îi simţeam privirea fermă, chiar dacă îşi pierduse capul. Totuşi, Niki e atât de perfectă încât nu cred că a avut vreodată un cap. Toată lumea o iubeşte şi îi aduce ca ofrande coşuleţe cu scoici şi cochilii. E adevărat că citesc, dar nu sunt un Învăţat. Mă interesează istoria recentă. Sunt destul de mic ca să încap în pasajele cele mai ascunse şi greu accesibile. Asta mă

proza
ajută să observ fără să atrag atenţia. S-ar putea să fiu singurul istoric obiectiv din toată structura. Ca orice istoric, în orice caz, am şi eu subiectele mele favorite din cadrul istoriei mari. Mi se pare destul de firesc că în unele dintre evenimente am jucat şi eu un rol important. Oamenii uită deseori că istoria personală şi cea colectivă sunt legate mult mai strâns decât pare. Dacă preferaţi o istorie în care nu e implicat şi istoricul, priviţi spre lucruri mai generale. În momentul când a început istoria mea, copiii cărnii şi pietrei căutau trupul din piatră al lui Christos. Cei dintre noi care erau născuţi prin uniunea dintre călugăriţe şi gargui sau sfinţii pietrei credeau că mântuirea noastră depindea de marele Învăţător al pietrei, care a căpătat viaţă, la fel ca şi celelalte statui. Era o lumină blândă, plăcută la ora când mă bucuram de priveliştea acoperişurilor, privind la dantelăria contraforţilor. Catedrala arată ca o insectă sau o reptilă uriaşă, ale cărei numeroase picioare sunt contraforţii, iar articulaţiile sunt arcele. La baza fiecărui arc e câte o căsuţă, şi din acoperişurile căsuţelor se lungesc capete de grifoni, diavoli şi dragoni prin gura cărora se scurge ploaia de ambergris. În unele locuri, de unde grifonii au prins viaţă şi au zburat, mai sunt doar cioturi, şi ambra a curs direct pe piatră şi a înnegrit-o. Acum căsuţele din piatră sunt locuite de oameni care miros a ceară de lumânare. Am zăbovit într-un colţ întunecos o decoră întreagă, spionând întâlnirea a doi îndrăgostiţi, apoi am zburat lângă fleche, pagina unde l-am cunoscut pe uriaşul de cupru, Apostolul Toma. Era singura formă umană 74 care trăia la o înălţime atât de mare în Catedrală. Ţinea în mână un sul desfăcut pe care era scris un nume, Viollet-le-Duc. Era omul care îşi împrumutase chipul statuii, atunci când restaurase Catedrala. Uriaşul ştia Catedrala mai bine decât oricine, şi îl admiram pentru asta. Majoritatea monştrilor îl lăsau în pace, poate de frica mărimii şi greutăţii mâinilor sale. Era enorm, negru, dar stropit cu pete de un verde pal, şi chipul său era încordat într-o eternă meditaţie. Stătea în compartimentul său aproape de baza clopotniţei, la nici douăzeci de picioare de unde scriu acum, gândindu-se la timpuri pe care noi ceilalţi nu le cunoscuserăm niciodată; la bucurii şi iubiri trecute, spun unii; sau poate la povara care îl apăsa acum când Catedrala era (pentru noi) centrul acestei lumi haotice. Uriaşul a fost cel care m-a selectat dintre hoardele de zburători fără braţe, fără cap ori cu aripile rupte, când m-a văzut citind. M-a încurajat să citesc. „Văd lumina în ochii tăi”, mi-a spus. „Te mişti ca unul cu mintea ascuţită. Nu eşti ca streşinele de ploaie, care nu scot pe gură decât ambergris. Ai substanţă. Pentru binele nostru al tuturor, foloseşte-o.” Şi aşa am făcut. Şi-a ridicat privirea în timp ce zburam spre el. M-am aşezat pe un soclu gol şi-am spus: „O fiică a cărnii se întâlneşte cu un fiu al pietrei. Am văzut.” A ridicat din umeri. „Aşa va fi, cu timpul, nu-i putem opri.” „Nu e un păcat?” „E ceva atât de monstruos încât e dincolo de păcat, devine necesitate”, a răspuns. „Se va întâmpla din ce în ce mai des cu timpul care trece.” „Sunt îndrăgostiţi, sau cred că vor fi.” „Numai eu şi încă unul ne-am ferit de a procrea în vremea Cutremurelor. Doar noi doi suntem îndreptăţiţi să judecăm.” Am aşteptat ca el să judece, dar a suspinat şi m-a bătut uşor pe umăr. „Dar eu nu judec niciodată, nu-i aşa, prietene înaripat?” „Niciodată”, am încuviinţat. „Deci lasă-mă singur cu tristeţea mea.” Mi-a făcut cu ochiul. „Şi lasă-le lor puterea!” Când m-am întors de la uriaş, am găsit oamenii din nava principală într-o agitaţie teribilă. Văzuseră pe cineva alergând pe boltă. Era Corbus, o statuie cu aripi negre şi coarne de berbec care era acuzat că o violase pe fiica episcopului. Nefericita era legată de către propriul său tată pe masa altarului, plângând. Oamenii trăgeau în fugar cu arcurile, şi bolţile răsunau de vârfurile săgeţilor de fier scrâşnind pe piatră. Corbus sărea de pe o nervură pe alta, dar eu eram un căţărător mai rapid decât el şi cunoşteam harta nervurilor mai bine; aşa că atunci când el s-a văzut prins în capcana unui aparent cul-de-sac, eu am gesticulat din umbră şi i-am arătat o deschizătură destul de mare ca el să se strecoare prin ea către grinzile acoperişului. A urmat calea indicată de mine fără pauze pentru mulţumiri, dar eticheta nu a fost niciodată importantă pentru mine. Am intrat în perete printr-una dintre perforaţiile în formă de fluture şi am coborât până jos, între peretele exterior şi

proza
cel interior, ca să aud ce se mai întâmplă, entuziasmat ca un copil. Oamenii care se agitau prin fumul lumânărilor, între rândurile de capele fără acoperiş dintre buchetele de coloane, făceau un zgomot ca de roi de albine. Castrarea şi execuţia erau printre cele mai discutate subiecte. M-am lăsat să alunec printr-o fereastră dintre două arce pe aleea dintre peretele exterior şi căsuţele din piatră. Nu am apucat să fac mai mult de câţiva paşi, când un grup de adolescenţi au început să mă arate cu degetul şi să strige „Prindeţi bestia! Prindeţi micul trădător!”, căci mă văzuseră ajutându-l pe Corbus. Au alertat trupele mascate ale Episcopului, care patrulează pe toate nivelurile Catedralei. Aproape am fost prins la un colţ, căci nu mă aşteptam să mă vadă cineva în întuneric, acolo sus, când l-am ajutat pe Corbus. În ultimul moment, statuia lui Saint Cyr cu nou-crescutele aripi şi gheare de grifon m-a înhăţat şi m-a purtat pe partea cealaltă a acoperişului, apoi a dispărut cu un ţipăt răguşit, şi nu am avut timp să-i mulţumesc. De atunci, Saint Cyr s-a tot transformat, şi nu mai poate vorbi deloc. Numai ochii îi trădează inteligenţa. Gărzile Episcopului Levi, numiţi levantis după numele lui, sunt o adunătură de fanatici religioşi care mişună peste tot îmbrăcaţi în sutane roşii din catifea, cu glugi conice în cap, ca de călăi, şi cagule negre pe dedesubt. Sunt întotdeauna înarmaţi cu săbii, topoare şi alte lucruri ascuţite fără o formă cunoscută. Armele sunt luate din dome desvalides, dar unele s-au transformat la Cutremure în simple obiecte ascuţite cu găuri, răsuciri şi despicături. Toate statuile ştiu că levanţii nu se lasă uşor când au ocazia să se distreze. De aceea, când credeam că am scăpat, au apărut din toate părţile. Dar ei nu au aripi. M-am ridicat în vârful clopotniţei şi, prins cu toate mâinile de vârf, le-am întins coada, numai atât cât să-i enervez. Apoi am zburat în pădure, unde m-am speriat de porţile Catedralei. Ceea ce era odată un portal cu sfinţi şi regi din piatră albă (care se mutaseră toţi înăuntru), se transformase după Cutremure într-un abysse întunecat şi ameţitor de înalt. Mâini negre de bronz şi trupuri slabe, osoase, se mişcau încet în întunericul lichid format în adâncimea porţilor, şi am recunoscut în forma lor un desen dintr-o carte furată, reprezentând Porţile Iadului de Auguste Rodin. Mi-am

amintit numele pe care levanţii l-au dat catedralei. Pentru ei nu mai era nostradame, ci leviathan, fiara adâncurilor. Am intrat înăuntru printr-o turlă, aproape să dau cu capul în clopotul emmanuel, dar asta a fost o greşeală. Gărzile conduse de Leopold însuşi m-au încolţit pe scara în spirală. Mă mândream că ştiu Catedrala din vârf până în adâncul criptelor, dar în timp ce zburam disperat, lovindu-mă de ziduri, am dat peste un tunel pe care nu-l observasem înainte. Ducea adânc în zidurile groase ale fundaţiei. Fu volante, strigau cu dispreţ în urma mea. Ubi es, cre- p a g i n a ature malade? 75 Eram în siguranţă pentru moment, dar nu puteam face nimic până nu plecau, aşa că am decis să-mi petrec ora de exil explorând tunelul. Nu e o idee bună să ajuţi copiii pietrei atunci când se opun Episcopului. Eram convins că nimeni nu mă vede, dar tot aşa fusesem convins că nimeni nu l-a văzut pe Sorat când l-a eliberat pe fratele său Sarastro din criptele pline ochi cu gărzile Episcopului. Şi el a sfârşit spart în bucăţele, şi fiecare bucată acum e o fiinţă nouă, care nu-şi aminteşte cine era şi nici una nu-l recunoaşte pe Sarastro drept frate. Catedrala continuă să fie o surpriză. Acum realizez că nu ştiam nici jumătate din tot ce putea oferi. Sunt întotdeauna noi

proza
căi de a ajunge dintr-un loc în altul (unele, bănuiesc, sunt create atunci când nimeni nu se uită), şi câteodată chiar locuri noi care aşteaptă să fie descoperite. În timp ce gărzile se agitau în dreptul găurii de deasupra mea, eu am coborât scările pe care ar fi încăput numai un copil de doi-trei ani. Aerul era din ce în ce mai rece şi mai umed. Pentru un timp, am coborât într-o beznă mai adâncă decât orice văzusem înainte în Catedrală, un întuneric atât de profund încât numai lipsa totală a luminii îl putea explica. Apoi am văzut undeva jos o părere de lumină galbenă. Mai prevăzător, am înaintat încet; am trecut prin crăpătura unei porţi ruginite şi am păşit în camera luminată. Mirosea a piatră măcinată şi a apă minerală. Pe podea era un gargui mort, probabil de câteva luni, după duritate. Garguii mor greu, poate datorită canalului pentru apă de ploaie care îi străbate. Dar acesta fusese omorât. Trei lumânări ardeau în colţuri, pâlpâind din cauza unui slab curent de aer venit de sus. În ciuda fricii, am luat o lumânare şi am pornit să cercetez următoarea secţiune a tunelului. Am mai coborât câteva duzini de picioare, până la o altă poartă din fier. Aici am detectat cel mai pur parfum care mi-a trecut vreodată prin nări, parfumul pietrei pure, al marmurei neîntinate. Mi-am simţit inima atât de uşoară încât aproape am început să râd, dar eram mult prea precaut ca să fac asta. Am împins poarta în lături, bătând tare din aripi, şi m-a izbit un aer rece şi curat. Mi-am deschis ciocul larg. Lumina lumânării s-a rostogolit prin pagina beznă şi s-a oprit pe un chip care mi s-a 76 părut la început de copil. Dar m-am contrazis de mai multe ori la rând, căci figura avea mai multe vârste în acelaşi timp. După următoarea clipire, a devenit un bărbat de vreo trei sute de ore, cu fruntea înaltă şi mâini elegante, palid ca gheaţa. Ochii lui se uitau la peretele din spatele meu, parcă prin mine. Am început să tremur până în vârful aripilor. Intrasem în sanctuarul lui Christos cel de piatră. Era foarte înalt şi purta o togă din granit cenuşiu, agăţată de umărul drept şi spartă din loc în loc din cauza secolelor de degradare. „De când sunt aici?” Vocea Lui suna ca un cor de şoapte, care parcă se căutau unele pe altele câteva momente, şi când se găseau, mesajul rostit începea să tune, şi pereţii din jur vibrau. „Dinainte de naşterea mea. Şase, şapte sute de ore”, am răspuns cu vocea tremurând. Era slab, aproape scheletic, nu aşa cum mi-l imaginasem, ca un tâmplar voinic. „Ce pot face pentru tine, stăpâne?” am întrebat cu o voce joasă. „Pleacă!” a tunat vocea, după o regăsire întârziată a şoaptelor. „Nu aş putea trăi cu un astfel de secret...” am îndrăznit. „Tu eşti mântuirea! Tu îl poţi alunga pe Episcop şi poţi aduce fericirea tuturor creaturilor!” „Eu nu sunt un general. Eu sunt o statuie!” Am simţit o respiraţie în spatele meu, şi apoi vâjâitul unei arme. Am sărit într-o parte, şi o sabie din piatră s-a spart pe podea lângă mine. Christos şi-a ridicat mâna. Când m-am întors, am văzut o bestie la fel ca mine, numai că mai mare şi neagră. M-am holbat la ea în timp ce trăsăturile feţei se tot transformau, făcând-o de nerecunoscut. Era din cauza puterii cu care mâna Lui o ţinea încremenită. Trebuia să fiu mai atent, trebuia să mă fi gândit când am văzut lumânările aprinse că bestia care a ucis garguiul mai putea fi pe aproape. „Dar stăpâne, o să spună tot!” a mormăit bestia. „N-o să spună nimic.” S-a uitat pe jumătate la mine, pe jumătate prin mine, şi-a adunat şoaptele şi am auzit vocea tunând „Pleacă!” Am urcat plângând înapoi prin tuneluri, spre umbra portocalie a Catedralei cu miros de ceară. Nu puteam nici măcar să vorbesc cu uriaşul. Parcă mi se tăiase limba. Pe la amiaza orei următoare am privit dintr-un cotlon întunecat cum mulţimea se aduna în jurul unui om în haine albe; îl mai văzusem înainte; se numea Pyreau, şi singurul motiv pentru care Episcopul nu îl închidea în temniţele criptelor era că vroia ca oamenii să aibă un exemplu al mărinimiei lui. În plus, deşi era foarte simpatizat, era considerat de majoritatea pe jumătate nebun. De această dată am ascultat, totuşi, ce avea de spus, şi în tulburarea mea am găsit în cuvintele lui ceva ce vibra şi în interiorul meu. Pyreau îl sfătuia pe Episcop să distrugă pânzele uriaşe care acopereau ferestrele şi să lase lumina să intre din nou în Catedrală. Mai vorbise despre asta, şi

proza
Episcopul răspundea de fiecare dată că lumina ar aduce cu ea şi mai mult haos, căci mintea umană era un focar de iluzii, şi că era mai bine ca întunericul să ascundă iluziile. Episcopul se temea, cu mintea lui nestăpânită, că va dispărea şi ce mai rămăsese din realitate. Între timp, dragostea dintre Corbus şi Lavande, fiica Episcopului, creştea. Deveneau tot mai nepăsători faţă de pericolul de a fi ucişi de leviţi, şi în euforia lor îşi făceau planuri tot mai imposibile. „Curând vom anunţa căsătoria noastră!” spunea Corbus. „N-o să ne permită niciodată! Te vor tăia în bucăţele!” „Sunt iute, nu mă vor prinde. Biserica are nevoie de un conducător nou, de o schimbare. Dacă nimeni nu rupe tradiţia, toată lumea va suferi.” „Tatăl meu mă va da afară din turmă ca pe un miel lepros!” argumentă Lavande. Corbus se încruntă la auzul limbajului moştenit de la fanaticul Levi. „Tatăl tău nu e păstor!” „El este totuşi tatăl meu!” Semăna cu romanele de dragoste pe care le găsisem în cufărul unei călugăriţe moarte. Planuri pentru un viitor imposibil. Totuşi, comparându-le drama cu infinita tristeţe a lui Christos din piatră, am căpătat o atitudine cinic-dispreţuitoare. Transformarea m-a ameţit. Cei doi se aruncau cu bună voinţă (dar fără ştiinţă, căci inima le întunecase mintea) în ghearele unui viitor sigur: Corbus va fi prins şi executat; Lavande va plânge, se va otrăvi cu propriile gânduri; cei care cântă vor cânta despre asta, poate eu voi scrie despre asta, şi în cele din urmă îi voi urma pe amândoi, ucis de păcatul plictiselii. Apropo de plictiseală, am descoperit autorii mei preferaţi din Bibliotecă: Gilles Roussy şi Gregory Bearshade. Sunt amândoi discipolii lui Amethyste Jansard, şi duc teoriile lui cu câţiva paşi mai departe. Au scris şi cărţi împreună: Porţile universului şi puterea minţii, sau Visarea lucidă şi visarea cu ochii deschişi. Când vine noaptea, lucrurile sunt mai instabile şi nesigure. E uşor să priveşti fix un perete şi să-ţi laşi visele să se materializeze. Cândva demult, după cum am dedus din cărţi, visele nu puteau prinde formă înafara somnului sau imaginaţiei. Destul de des am avut de luptat cu creaturi generate în visele

pagina 77

proza
mele, curgând din pereţi şi devenind rapid conştiente de sine şi înfometate. Oamenii, fiind mai slabi, mor adesea în timpul nopţii, pradă propriei lor imaginaţii. E o lume dură, aceasta în care trăim. În acea noapte, adormind cu imaginea lui Christos din piatră în minte, am visat statui de sfinţi şi de îngeri cu trâmbiţe care coborau pe acoperişurile de la nostradame, întrebându-se ca nişte copii inocenţi de ce o găseau atât de schimbată, atât de mare şi de ce nu mai era albă. Apoi veneau levanţii, care încercau să îi decapiteze pe îngeri, dar izbuteau doar să le taie câte o aripă, care creştea la loc. Apoi veneau care de foc din care serafimii cu şase aripi ucideau oamenii Episcopului doar arătându-i cu degetul. M-am trezit brusc, obişnuit astfel pentru siguranţa mea, şi una dintre năluciri a rămas, incompletă, înafara visului. Ba chiar mai multe siluete transparente, şoptind, îşi făceau planuri cum să zboare mai repede înapoi de unde au venit. Toate s-au destrămat, dar fantoma sfântului care a rămas în urmă era o formă persistentă, întunecată, într-un colţ. Îi auzeam respiraţia grea. „Sunt Simon”, mi-a spus, „sunt însăşi Piatra Bisericii, şi papii susţin că sunt moştenitori ai misiunii mele”. „Şi eu sunt din piatră. Măcar în parte.” „Atunci moşteneşti misiunea mea. Du-te la oameni şi fii papă. Şi nu te teme şi nu te lăsa descurajat de statuia lui Christos, căci un Christos este bun atât cât face ceva pentru o schimbare în bine, cât nu face nimic, nu este nici o mântuire de la El.” Umbra s-a apropiat şi şi-a pus mâna pe creştetul meu, dar curând ochii i s-au mărit în timp ce îmi pipăia coarnele şi desluşea forma mea de ansamblu. A rostit nişte formule pentru alungat diavoli şi apoi s-a scurs grăbit prin fereastră. Oricum, erau cele mai înţelepte sfaturi pe care le primisem, în afară de îndemnul de a citi de la Toma. Dar chiar şi cea mai mare piatră nu se mişcă de la sine. Pentru a fi papă, aveam nevoie de servitori. Îmbătat de ideea puterii (chiar mă miram cum nu mă gândisem mai devreme că piatra e mai puternică decât carnea) am decis să apar în faţa mulţimii şi să mă proclam papă. A fost nevoie de mult curaj ca să apar jos, între oameni, fără nici o deghizare, cu atâţi levanţi mişunând printre negustorii care îşi expuneau mărfurile zilei. Unii au reacţionat cu fanatismul şi intoleranţa tipice şi au râs de mine, ba chiar au încercat să mă lovească, să îmi rupă aripile. M-am căţărat pe ţevile orgii şi am privit tarabele cu rodii, apoi am spus gloatei cine sunt şi care era viziunea mea. Am fost dăruit cu toate legumele şi fructele de care negustorii, din diverse motive, nu mai aveau nevoie; am sărit jos şi m-am ridicat spre balconul cel mai înalt, cel cu perforaţia în formă de fluture, înainte ca braţele înarmate cu ciomege să mă poată atinge. Din nefericire un levant era deja acolo, aşa că am intrat într-un tunel cu un etaj mai jos, în care numai oamenii foarte slabi puteau pătrunde. Câţiva băieţi m-au urmărit, şi unul şi-a pierdut un deget în încercarea de a mă tăia cu o bucată de sticlă colorată. Lăsaţi copiii să vină la mine, aşa spunea El, nu? Am fost nevoit să recunosc că tactica revelaţiei deschise era nefolositoare. Următoarea strategie era să găsesc o cale de a zgudui viaţa Catedralei de sus până jos. Chiar şi fanaticii, reduşi la o mulţime de oameni, pot fi influenţaţi de prezenţa unei persoane predestinate şi capabile. Am pândit ascuns în pereţi aproape o decoră, timp suficient ca oamenii din Catedrală să uite evenimentul şi să-şi vadă

pagina 78

proza
de treburi. Trebuia să existe un punct slab în uriaşa structură socială din Catedrală, şi cu toate că nu mă gândeam la nici un fel de distrugere, doream ceva spectaculos şi inevitabil. În timp ce mă gândeam, atârnat de o balustradă pe la etajul opt, deasupra comunităţii de copii ai cărnii, vocea gravă a Episcopului a răsunat, acoperind zgomotul mulţimii. Am deschis ochii şi am privit în jos. Uimit, am văzut toţi levanţii adunaţi în faţa altarului, şi patru dintre ei ţineau strâns un copil al pietrei. Erau câteva mii de levanţi de o parte şi de alta a altarului, şi în centru Episcopul striga către mulţime, arătând cu degetul către prizonier şi numindu-l diavol. Era Corbus, desigur. „A violat tot ce aveam sacru şi îşi va ispăşi crimele în acest loc, puţin după ce Nouveaukron va anunţa zorii zilei din clopotniţă”, lătra Episcopul. Nouveaukron, un bătrân din marmură, cu părul alb, drept şi lung până la genunchi, mătăsos, şi ochi albaştri, era şi el de faţă. Mulţimea era entuziasmată. L-am văzut pe Pyreau făcându-şi loc cu coatele prin mulţime, şi hainele sale albe erau murdare de fum şi cenuşă. „Pedeapsa este castrarea şi apoi moartea!” încheie Episcopul. Apoi Corbus fu coborât în cripte. Toţi garguii şi grifonii erau agăţaţi pe coloane, iar îngerii şi sfinţii pietrei priveau de la balcoane. În acel moment, viitorul dorit de mine m-a izbit cu o neaşteptată claritate. Îmi doream partea mea de moştenire, care îmi fusese refuzată, nu toată moştenirea pietrei. Îmi doream să am pace cu mine însumi, să fiu înconjurat de cei care mă acceptă aşa cum sunt, şi care nu sunt neapărat mai buni decât mine. În timp se va întâmpla, aşa cum îmi spusese uriaşul. Dar îmi voi da seama? Ceea ce a încercat Corbus, în felul său, era să amestece carnea cu piatra până când nu aveau să mai existe diferenţe. Să nu mai fie oameni şi statui care se duşmănesc inutil. Să avem copii care să se joace în pădure. Copiii mei, jucându-se în pădure. Mi-am dat seama că aş fi vrut să fiu Corbus când o iubea pe Lavande. Trebuia să-l salvez. Mi-am petrecut noaptea chinuit de coşmaruri şi mai ales de progeniturile minţii mele. În zori m-am dus direct la uriaş şi i-am cerut sfatul. M-a privit grav şi a spus: „Ne pierdem timpul dacă încercăm să îi convingem pe oameni. Ca să-i convingi pe oameni trebuie să fii om. Dar nu avem nimic mai bun de făcut decât să ne pierdem timpul, nu-i aşa, prietene înaripat?” „Ce ar trebui să fac?” „Iluminează-i!” a spus Apostolul după câteva momente de meditaţie. Am izbit cu pumnii în lespezi. „Oamenii ăştia sunt ca pietrele fără minte. Încearcă tu să iluminezi nişte pietre!” A zâmbit pentru prima oară de când îl ştiam. „Şi pe pietre cade lumina. Iluminează-i!” Am plecat în grabă de pe acoperiş; nu puteam şti exact când avea să aibă loc execuţia. Am sărit de pe o coloană pe alta, traversând Catedrala, până am obosit. Dar atunci, într-una dintre capelele fără acoperiş, care de obicei era pustie, am găsit un ciob de sticlă colorată şi l-am privit gânditor. Mulţi copii de la toate etajele aveau aceste cioburi colorate, şi fetele le foloseau ca bijuterii, împotriva voinţei părinţilor, care credeau că obiectele care lucesc astfel pot crea monştri în mintea copiilor. De unde le aveau? Într-o carte pe care am răsfoit-o de sute de ori, cu ore în urmă, văzusem desene colorate cu ferestrele Catedralei. „Iluminează-i”. Cererea lui Pyreau către Episcop, să lase lumina în catedrală, mi-a revenit în minte. Am găsit frânghiile cu care erau legate pânzele care acopereau ferestrele în tunelurile de la ultimul etaj. Am decis că ferestrele cele mai potrivite erau cele uriaşe dinspre nord şi dinspre sud. Apoi am făcut o diagramă în nisip, încercând să îmi dau seama în ce anotimp eram şi din ce direcţie ar veni lumina: pură speculaţie, desigur, dar în acea clipă eram p a g i n a în febra genialităţii pietrei. Toate ferestrele 79 ar fi trebuit descoperite, pentru siguranţa succesului. Până spre amiază reuşisem să tai frânghiile mai groase folosindu-mă de cioburi, şi slăbisem cârligele din pereţi cu un pumnal furat din sala armelor. Am început să mă plimb de-a lungul galeriei în aşteptarea momentului potrivit. Lavande privea spre altar de la un balcon din lemn, de unde obişnuia Episcopul să privească execuţiile. Avea pe chip un amestec de teroare şi fascinaţie. Corbus era sub cupola de frunze din piatră cu patru coloane în formă de copaci care acoperea masa altarului, îi vedeam o aripă. În jurul altarului erau aşezaţi în cerc doisprezece levanţi cu torţe. Corbus era îmbrăcat în sutana roşie a levanţilor,

proza
o umilinţă la fel de mare ca pedeapsa care îl aştepta. Condamnaţii erau îmbrăcaţi în roşu ca şi călăii, aşa nu se mai vedea sângele. Se apropia timpul. Era nevoie de câteva clepsidre pentru ca sistemul de scripeţi şi frânghii să îngăduie pânzelor să se prăbuşească, aşa că am început să tai toate legăturile rămase. Curând, Catedrala s-a umplut de pârâituri, scrâşnete şi scârţâituri, pe care ecoul le transforma în urlete şi mugete, până când rugina a căzut de pe scripeţi ca o ploaie de cenuşă peste capetele mulţimii. În trei clepsidre pânzele au început să cadă, la început foarte încet, şi mi se părea că se prăbuşesc pereţii, apoi tot mai repede. Corbus a profitat de neatenţia generală pentru a ieşi de sub cupolă şi a privi în sus; Episcopul era cu fiica lui în balcon; s-a retras imediat în umbră. Parcă pânzele pluteau, încă drepte, lăsându-se în jos, dar curând s-a auzit un tunet prăvălit şi un nor de praf s-a ridicat până la balconul Episcopului. La început, lumina părea obscură, probabil din cauza unui nor trecător. Apoi, o explozie de lumină a inundat lumea mea în claritate, de la un capăt la altul. Gloria miilor de fragmente de sticlă colorată, ascunse de secole şi abia atinse de timp, a căzut peste toate etajele în acelaşi timp. Strigătul mulţimii m-a făcut să tresar, sau poate lumina, încât am alunecat de pe coloana de unde priveam şi a trebuit să planez până la etajele inferioare, unde m-am ascuns, înfricoşat de ce făcusem. Era mai mult decât simplă lumină. Era ca o înflorire, şi rozele transeptului hippagina notizau pe oricine le privea. Nu erau rozele din nostradame, cum le văzusem în cărţi, 80 acelea erau doar două cerculeţe pierdute în mările de flori şi flăcări ale rozelor leviathan-ului, darnice aproape până la obscenitate cu ochii locuitorilor săi. Ochii obişnuiţi cu întunericul luminat portocaliu de torţe şi lumânări, cu fumul produs de ele şi cu umbra aproape beznă a galeriilor, nu pot privi asemenea lumină fără să se închidă. Chiar şi eu mi-am acoperit faţa cu o aripă. Mulţimea fiinţelor din Catedrală creştea. Pe măsură ce lumina scălda mai multe frunţi ridicate către miracol, splendoarea lui a cutremurat minţile oamenilor, şi din ele s-au revărsat conţinuturi prea nemaipomenite pentru a fi catalogate cu precizie. Monştrii care se năşteau nu erau violenţi, şi majoritatea viziunilor nu erau monstruoase. Văzduhul în care norii de praf şi fum de lumânare căpătaseră culoare licărea de glorii reflectate, de imagini de vis şi de copii îmbrăcaţi în voaluri albe. Tinerii nou-născuţi au păşit pe podeaua luminată, coborând încet, şi au început să povestească despre lumile lor. Animale necunoscute ţopăiau printre levanţi; panglici de mătase, globuri de lumină în plase aurii, cântau şi pluteau pe sub bolţi. Catedrala devenise o fântână arteziană a reveriilor şi viselor frumoase. Oamenii au început să urce scările, ca să vadă ce nu puteau vedea de jos. Din ascunzătoarea mea, am văzut oamenii Episcopului ducându-i lectica în sus pe nişte scări înguste. Lavande mergea în urma lor, împiedicându-se, cu ochii închişi din cauza noii străluciri a pietrei. Toţi levanţii încercau să nu privească, dar nu reuşeau decât pentru scurt timp. Nici glugile şi nici măştile nu le erau de folos acum. Am plâns, aproape orbit cu lacrimi. Am zburat mai sus şi am privit grupurile de oameni tulburaţi. Corbus avea încă mâinile legate. Şi Lavande îl vedea, şi se uitau unul la altul ca şi cum s-ar fi văzut pentru prima oară. Ea a luat un cuţit de la un gardian şi a tăiat frânghiile care îl ţineau prizonier. În jurul lor au început să se joace visele cele mai luminoase, albe ca marmura, roşii ca sângele, şi copiii lor nenăscuţi pe care Corbus îi vedea în ochii ei. Am aşteptat un timp, ca lucrurile să se liniştească şi ca să mă liniştesc şi eu. Apoi am aterizat în balconul abandonat al Episcopului şi am strigat: „A venit timpul. Trebuie să unim copiii pietrei cu cei ai cărnii...” La început m-au ignorat. Eram destul de elocvent, dar entuziasmul lor încă nu se domolise. Am mai aşteptat puţin, apoi am încercat din nou, şi am strigat mai tare. Fructele şi legumele din nou au prins aripi. „Monstrule”, strigau toţi, făcând gesturi ca şi cum ar alunga o muscă. M-am retras în vârful turlei unde mă urmăriseră Leopold şi gărzile, şi am rămas pe gânduri în poziţia pe care o aveau garguii din colţuri, cu privirea pierdută în zare, întrebându-mă unde am greşit. Mi-a luat surprinzător de mult timp să-mi dau seama că nu era atât stigmatul pietrei cât urâţenia formei mele care mă împiedica să devin un conducător. Era dureros să ştiu asta. Pregătisem, totuşi, terenul, pentru statuia lui Christos. Acum ar fi trebuit să îşi poată lua locul cuvenit, mi-am spus. Am

proza
coborât până la poarta ruginită. Liniştea şi întunericul făceau un contrast puternic cu lumea de deasupra. Am dat peste monstrul cel negru, care m-a privit suspicios cu ochii lui din granit cenuşiu. „Te-ai întors!” a mârâit. L-am rugat să mă ducă la stăpânul său. „Doarme!” „Veşti importante”, am spus. „Cum?” „Aduc veşti minunate!” „Să le aud!” „Numai pentru El!” Dintr-un colţ întunecat a apărut Christos, arătând mult mai bătrân acum, ca un profet, şi toga din granit avea mai multe spărturi decât prima dată. „Ce este?” a întrebat. „Calea e pregătită pentru Tine”, am spus, căutându-mi cuvintele. „Simon mi-a spus că port moştenirea pietrei, şi că ar trebui să merg înaintea Ta.” „Tu crezi că Eu sunt fântâna din care curg toate binecuvântările?” Am dat din cap în semn că da, deşi nesigur. „Ce ai făcut?” „Am lăsat lumina să intre”, am răspuns nedumerit. „Pari o creatură înţeleaptă. Ştii despre Apocalipsă.” „Despre ce?” „Despre Cutremurele Realităţii.” „Da.” „Atunci, ar trebui să ştii că abia am puterea să Mă menţin întreg şi nemodificat, să Mă vindec de ignoranţa altora... Acum toţi au lumină. Se vor juca un timp cu ea, şi cînd se vor plictisi se vor întoarce la vechile obiceiuri. Locul tău nu e acolo.” „Nu, nu e locul meu. Sunt prea urât.” „Tu eşti prea urât, iar Eu sunt prea cunoscut.” Vocea lui nu mai era descompusă, dar nici tunătoare. „Ar trebui să apar din mijlocul lor, anonim, şi nu pot. Mai bine lasă-i singuri. Peste un timp mă vor crea din nou. Până atunci, noi nu avem ce căuta printre oameni. Întoarce-te în ascunzătorile tale şi trăieşte cât de bine poţi.” „Dar...” „SUNT O STATUIE !” Stăteam cu privirea aţintită spre podea, lovit de o uimire dureroasă. M-am întors să plec. Când am ajuns la poartă, am auzit vocea Lui din spate, în timp ce o bucată din togă i se sfărâma: „Ştii să joci pietricele? Dacă da, mai găseşte unul. Avem nevoie de patru la masă.” M-am întors la uriaşul din cupru. Era, ca de obicei, pierdut în meditaţie. La picioarele lui erau împrăştiate schiţe detaliate cu părţi ale Catedralei. Am aşteptat răbdător până ce m-a văzut. M-a privit lung, mângâindu-şi barba. „De ce eşti trist?” Nu am răspuns. „Mi-ai urmat sfatul, nu? Am auzit zgomotele.” Am dat raportul, terminând cu refuzul lui Christos. Uriaşul m-a ascultat fără să mă întrerupă. Apoi a spus grav: „Eu nu sunt Apostolul Toma. Eu sunt arhitectul Viollet-le-Duc în persoană. Sunt singurul din acest Oraş a cărui memorie a reuşit să supravieţuiască dincolo de Cutremure, închisă în această statuie care este creaţia mea. Sunt singurul care şi-a imaginat cum urma să fie lumea după Cutremure. Crezi cu adevărat că lumea ta se reduce la Catedrală, prietene înaripat?” S-a smuls de pe locul lui cu un huruit, şi a făcut câţiva paşi greoi. A ridicat mâna în care ţinea sulul de cupru înfăşurat şi a arătat cu el zarea împădurită cu arbori din lemn şi din piatră, descriind un arc de cerc: „Vezi tot ce este în jur, aproape şi departe? Unde azi cresc copaci, cândva demult era un Oraş. Unul dintre cele mai frumoase Oraşe din lume. Se numea Paris, şi era vechi chiar şi pe-atunci. Era faimos pentru pasiunile născute în el; artiştii veneau cu miile, dar nici artiştii, nici filosofii, nici femeile uşoare, nu au avut raţiunea destul de puternică pentru a preveni destrămarea vechii realităţii. Acum, turnurile p a g i n a ascuţite ale bisericilor lui Christos nu mai 81 sunt. Doar acesta, pe care l-am restaurat eu. Trebuie să refacem lumea pe cont propriu. Trebuie să ne coordonăm gândurile şi visele. Haosul nu poate dura. Ah, ce ocazie minunată, să fii arhitectul propriului univers! Să construieşti cerurile! Ultima lume, prietene înaripat, era un teren de antrenament, plin de legi aspre şi de restricţii. Acum trebuie să avem maturitatea de a ne asuma puterea minţii noastre.” Şi-a întors privirea către mine, şi ochii lui erau dintr-odată blânzi şi plini de speranţă. „Tu ai aripi, poţi ajunge mai departe decât mine. Fii liber, prietene! Părăseşte Catedrala şi descoperă lumea ta. Construieşte-ţi viitorul, unul plin de lumi-

proza
nă şi de împlinirea viselor tale! Pentru că acum se poate!” Istoria mea de aici şi mai departe a luat o nouă înfăţişare. Am rămas în Catedrală câteva ore, pentru că nu puteam să mă despart de cărţile din Bibliotecă. Am explorat fără grabă pereţii tapetaţi cu volume legate în piele de la toate etajele uriaşei săli cilindrice, unde copiii cărnii mişunau în galeriile din lemn circulare şi pe punţile din lemn care le leagă de scara în spirală din centru, ca într-un muşuroi de termite. M-am bucurat să văd că mulţi zburători erau acum liberi să cerceteze orice carte îi interesa, şi oamenii îi lăsau în pace. Tăcerea era felul lor de a recunoaşte că greşiseră, dar mândria îi făcea să menţină distanţa. Am citit despre Plurivers, despre universurile adevărate şi despre cele false, despre podurile care treceau odinioară peste râu, despre porţi, despre persistenţa memoriei, despre materializarea viselor şi despre oglinzile care se distrează uneori pe seama noastră. Copiii cărnii se sperie atât de tare de nălucirile apărute în oglinzi şi de spiritele morţilor, încât mulţi mor pe loc, în loc să încerce să comunice sau să se apere, în caz că arătarea e ostilă. Copiii pietrei îşi arată esenţa tare în astfel de cazuri, ei ştiu să lupte şi nu fug ca nişte laşi. Oamenii simt câteodată prea intens emoţiile, şi asta îi face slabi. Viollet-le-Duc mi-a spus uimit că nimic din ce citeam eu nu existase în vremea Oraşului, şi că probabil cineva avusese grijă ca transformările din conţinutul cărţilor să fie benefice fiilor pietrei. Ignorase cu pagina bună ştiinţă faptul că fiii cărnii erau cei care foloseau cărţile în majoritatea timpului. După ce am socotit că ştiu destul des82 pre a controla materializarea viselor mele, a selecta ce să îmi rămână în memorie şi ce să dispară, a visa conştient de sine şi a recunoaşte semnele unor manifestări pluriversale, mi-am luat rămas bun de la uriaş şi de la sfinţii pietrei şi am zburat spre Orizontul cel mare. Am constatat cu surprindere că nu eram primul care părăsea Catedrala; mulţi monştri de toate formele şi mărimile zburau deja de-a lungul râului, trimişi spre libertate de către uriaş, sau poate eliberaţi prin propria cunoaştere, îmbogăţită de proaspătul acces la cărţile Bibliotecii. Am prins viteză, simţind pentru prima oară aerul vâjâind pe lângă urechi; bucuria care m-a cuprins a provocat o explozie de forme şi culori în urma mea: flori de cristal plutitoare; baloane de săpun uriaşe, care se alungeau, se uneau şi se spărgeau cu zgomot; fragrances de salcâm, de soc, de tei şi de iasomie; strigătele mele de entuziasm năşteau noi fiinţe înaripate, cu pene lungi şi pufoase, vert şi azur, sau viollet şi carmine, căci văzusem în cărţile cu imagini şi culorile care erau înainte de Cutremure. Copacii din piatră înfloreau pe unde treceam, şi vântul purta vârtejuri de petale albe. Am ajuns la Marele Muzeu, luândumă după grifonii din granit cenuşiu sau din piatră gălbuie care păreau să se adune pe acoperişurile lui. M-am aşezat între ei, pe acoperişul unui pavilion cu hornuri zvelte. Vedeam Muzeul pentru prima oară, şi am putut să-mi dau seama că nu mai arăta la fel ca în cărţile cu imagini. Avea hornuri mult mai multe şi mai înalte, adevărate turnuleţe din piatră, care formau o pădure populată de zburători. Acoperişul avea multe spărturi, şi ferestrele nu mai aveau geamuri; fuseseră sparte de statuile înaripate care doreau un acces rapid şi uşor în orice parte a edificiului. Între braţele uriaşe ale clădirii se înălţa o piramidă scheletică, dintr-o plasă de fier ruginit ruptă în vârf, care încadra odinioară sticla, spartă din acelaşi motiv. Am pătruns în pavilion printr-o spărtură a acoperişului, într-o galerie care oferea destul spaţiu pentru zbor. Muzeul nu mai avea etaje, căci despărţiturile se prăbuşiseră, sau fuseseră distruse, astfel că exista o singură galerie ce se înălţa din subsoluri până la acoperişuri. Şi în acest spaţiu se afla însuşi tărâmul făgăduinţei, paradisul copiilor pietrei! Căci nu mai trăia nici un om în muzeu, doar statui de toate felurile şi mărimile. Am aflat mai târziu cu oroare că toţi oamenii Muzeului fuseseră ucişi. Fauna Muzeului era foarte variată, de la câini şi pisici cu urechi ascuţite la uriaşe statui cu cap de om, trup de leu şi aripi de vultur. Zei şi zeiţe cu trupul auriu şi veşminte strălucitoare din granit roşu sang se plimbau la braţ printre dărâmături. Şi am descoperit că aici trăiau nu doar copiii pietrei, ci şi copiii strălucitori ai fierului şi bronzului, cu trupul sablu precum bezna cea mai adâncă. Hermes sablu-jad, cu aripioare tremurătoare la glezne şi după urechi, ţopăia ca o libelulă învârtind caduceul pe care doi şerpi se unduiau leneş, căutându-se fără încetare unul pe celălalt. Diana neagră cu tunică fără mâneci, de vânătoare, din agată crem-lăptos ca spuma unei cafele

proza
fierbinţi, cu semiluna din aur pe creştet, îşi exersa măiestria la tras cu arcul din lemnul roz al arborelui reve-du-matin. Cleopatra din marmură, cu struguri în păr, se întindea goală şi somnoroasă pe aşternutul ei, şi când m-a văzut, ochii ei mari cu sprâncene arcuite m-au privit cu inocenţa şi curiozitatea unui copil amestecate cu o scânteie de perversitate. Şi-a împins mai aproape de sânul mic capul cobrei pe care o hrănea cu dragoste maternă. De altfel, mai toate statuile umane din Muzeu umblau dezbrăcate, cu o senzualitate şi o dezinvoltură care i-ar fi scandalizat pe locuitorii Catedralei. „Bu-hu-hu!” O mică bufniţă din marmură albă a zburat pe lângă mine şi m-a privit insistent, răsucindu-şi capul de mai multe ori în direcţia mea. M-am luat după ea până la poalele unei scări monumentale, şi acolo s-a aşezat pe mâna întinsă a unei statui. Era Palas, o zeiţă a pietrei din marmură albă, cu un coif înzestrat cu propria pereche de ochi, cu o minunată platoşă din agată şlefuită, cu valuri de culoare de la galben la maro-roşcat, şi o rochie din acelaşi material. Veşmintele ei îmi dădeau aceeaşi impresie ca laptele turnat în ciocolată. Nu mi-a adresat nici un cuvânt, doar un zâmbet, şi cu arătătorul de la mâna liberă mi-a arătat capătul de sus al scării, de unde se auzea un bubuit familiar, în ritmul bătăilor unei inimi. M-am grăbit să-i urmez îndemnul. La capătul scării era Niki, cu aripile desfăcute, de zece ori mai mari decât ale mele; era luminată de patru ferestre ovale ce se deschideau sub bolţi, dispuse în cruce. Stătea pe o piatră de o formă ciudată, unghiulară, cu două ieşituri în părţile laterale. M-am uitat în sus la ea, îndrăgostit. Garguii şi grifonii veneau cu zecile şi depuneau în jurul ei coşuri şi coşuleţe cu scoici de toate nuanţele, cochilii şi steluţe roşii de mare. Nu ştiu de unde le aduceau. Până acum doar auzisem despre ele. Stăteam nemişcat în faţa minunii, înconjurat de o aură colorată de vise pe care fericirea de a o vedea pe Niki o făcea să se învolbureze şi să crească. Mi-a venit brusc o idee. Era o idee nebunească, dar cu tot ce ştiam din cărţi puteam încerca. M-am înclinat respectuos în faţa ei şi am spus: „Vin de la nostradame, unde copiii pietrei erau cândva persecutaţi, însă datorită mie acum trăiesc în pace. Sunt sigur că nu ţi-a mai cerut nimeni aşa ceva până acum, şi că în înţelepciunea ta nu vei ignora ce am de spus. Eu am capul şi mâinile care îţi lipsesc, tu ai trupul frumos de care am nevoie. Ştiu cum putem deveni o singură fiinţă. Cunosc un Învăţat care mi-a arătat că ne putem construi viitorul aşa cum îl visăm. Trebuie doar să îţi coordonezi gândurile cu ale mele...” Nu am terminat ce aveam de spus, că Niki a început să coboare de pe soclu, pas cu pas, măturând cu aripile toţi zburătorii care o înconjurau şi izbind de pereţi garguii pierduţi în adoraţie, care se făceau ţăndări. Mă holbam la piciorul dezvelit cu care înainta, alb şi neted, ieşind de sub faldurile rochiei, întrebându-mă dacă are de gând să mă strivească. M-am dat înapoi, nesigur în faţa statuii mute care se îndrepta spre mine încet. Trena rochiei a răsturnat toate coşurile cu ofrande, în nepăsarea trecerii ei. Frumoasa şi înspăimântătoarea Niki s-a oprit la un pas de mine şi s-a aplecat, p a g i n a lăsându-se în jos pe un genunchi. Am 83 îndrăznit să îi ating genunchiul gol, m-am urcat pe el, şi apoi am sărit pe umerii ei. Am păşit cu emoţie pe gâtul rupt şi am simţit curând forţa cu care voinţa ei mă contopea în trupul uriaş. Aripile ei au devenit ale mele. Cele patru mâini ale mele au crescut şi au devenit ale ei. M-am simţit dintr-odată stăpân pe trupul acela uriaş, şi mai înţelept cu câteva mii de ani. Ştiam şi o limbă nouă, din ţara unde fusese sculptată Niki. O limbă în care se spunea, spre oroarea mea, panton krematon anthropos metron, „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Am regretat pe loc această nouă înţelepciune, dar era prea târziu.

remember

Ion CARAION

Extazul suferinţei sau reelaborarea lumii prin Cuvînt
Întors din puşcăriile comuniste (Jilava, Aiud, Cavnic, Baia Sprie), va publica volumul de versuri Eseu (1966), la o distanţă de douăzeci de ani de la primele cărţi: Panopticum (1943), Omul profilat pe cer (1945) şi Cîntece negre (1946). Va scrie şi publica asiduu cărţi de poezie, eseu şi traduceri, pînă la exilul din 1981, la Lausanne, în Elveţia: Dimineaţa nimănui, 1967; Necunoscutul ferestrelor, 1969; Cârtiţa şi aproapele, 1970¸ Deasupra deasuprelor, 1970¸ Duelul cu crinii, 1972; Munţi de os, 1972; Frunzele în Galaad, 1973; Enigmatica nobleţe, 1974; Lied, das in der Flöte blieb, tr. Georg Scherg, 1974; Marta, fata cu poveşti în palme, 1974; Poeme, pref. Emil Manu, 1974; O ureche de dulceaţă şi-o ureche de pelin, 1976; Pălărierul silabelor, 1976; Bacovia. Sfârşitul continuu, 1977; ed. 2, 1979; Interogarea magilor, 1978; Lucrurile de dimineaţă, 1978; Cântecul Singurei – Le Chant de l’Unique, ed bilingvă, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, 1979; Dragostea e pseudonimul morţii, 1980. Poezia lui Ion Caraion e una a dezabuzării, a suferinţei şi degradării. Poet al stării de criză, cum îl defineşte Lucian Raicu, Ion Caraion

pagina 84

remember
ne apare în poeme (mă refer la volumele Cârtiţa şi aproapele, Cimitirul din stele şi Duelul cu crinii) un nou Oedip, un Oedip modern ce ispăşeşte o vină străină. Dezabuzat, poetul se întoarce mereu şi mereu la propria-i singurătate, ca în Despodobire: „Nimeni nu-ţi descoperă nimic, tu singur/ descoperi minunile în care poţi crede./ Toate celelalte minuni au murit de o mie de ori/ într-o mie de oameni/ şi nimeni nu se mai întreabă de ele/ decît ca să mintă încă o dată, încă o dată.” Concretismul poeziei lui Ion Carion constă nu numai într-un extaz al suferinţei provocat de real, ci şi în apariţia în text a unei realităţi cu elemente brute, violente, pe care le prelucrează cu mult rafinament, conform unei sintaxe lirice originale. (D. Corbu) ÎŢI TRIMIT PLANETA... Îţi trimit planeta aceasta cam târziu. Iartă-mi tăcerea. Par încă viu, dar mă sfiisem şi-am încercat poteca de-ajunge la tine-n revărsat de ziuă, când zorii nu ştiu - buimaci cum să se spună lucrurilor şi se uită stângaci prin copaci. Am ciocănit literă cu literă alfabetul tot să aflu pe-ncetul barem un ciot rebel, barem un ciob straniu de cuvânt pe potrivă. Să te strig pe nume cu el. În fine, să-ţi zic într-un fel în care nimeni nu ţi-a zis încă. Vană şi-adâncă trudă... în gând printre-ale minţii merinde parcă-mi umblă ceva, dar nu pot prinde fantasma. O fi un mit. Până azi n-am găsit nimic. Nimic n-am aflat. Cânt a pagubă şi-a gol. Şi-acum e încâlceala care se abate printre vorbele mele-necate. Aş fi vrut draga mea, dragă femeie, să-ţi trimit o scrisoare care să bată, să descheie foşnitoare de sus până jos apele şi straiul unui eden somnoros şi avid. Vream să deschid, Getule, un fel de limbaj pierdut, să-i spăl:

pagina 85

remember
enigma coclită, semnele de sub văl Dar lespezile nu s-au mişcat nici atât. O fi fost sub ele ceva sau numai nimic şi urât? Iată - încetul pe încetul e (ca de un ciorchine, ca de un zeu) odaia plină de tine şi odaia sunt eu. Eu, care bântui prin carnea de arheologii şi ţiţei a unei nopţi fără femei sau cu femei inexistente. Halucinant, Ori straniu. Într-adevăr. Ia acest fum ca pe un talant prindeţi-l în păr şi înmulţeşte-l cu sufletele tale. Prin ceaţă totu-i oval. Parcă apele, pale ecouri s-aud... Nu s-aude nimic. Trece prin poveste (şi-l duc pe targa...) un pitic. Resemnat ca un melc m-am retras în cochilie. Cine ştie ce în zodiacuri n-a fost ca să fie. Din tot ce-am vrut: să te chem să te numesc aşa cum n-ai mai fost numită, a ieşit... ce? Un poem. Acest poem ca o vită care paşte iarbă fără prihană, frumoasă de deasupra templului uitat pe terasă în amurgul zeilor, odată cu (şi ele de negăsit) vraja şi salba cheilor. Fie să ai un vis fericit. Să te apere timpul ca un scut. pagina Si să faci un zbor, un zbor (Te sărut! 86 E toamnă... E dor...) peste cer, peste ieri, de aur necălcător. Trupul părea ca nu e... Trupul părea că nu e trup, părea că e suflet. Soarele apunea într-o bijuterie ciudată. Obiect inventat îmblănită cu zi, căptuşită cu noapte, până la refuz, până aseară i-am explicat tristeţii ca unui conifer cum se omoară. Pubelele semănând a cadavru lingeau luna topită pe mâini... Când te-am pierdut pe tine, ce se mai poate pierde?

Roşul şi verdele
Roşul şi verdele naturii. Sexul tău se trezea dintr-un domn cu pleoapele lipite. Şi ce-a câştigat moartea? Şi ce-a câştigat viaţa? Cu cireşul pe umăr mă ocupam de tristeţe. Vată murdară. Munţii coboară sub apele tăcerii Ochii florilor primesc între buze lumina. Ca păsările, mâncare. Nehotărârea-i la ea acasă.

Din clipoceala măruntă
din clipoceala măruntă a sexului tău aţâţat prelinge o înserare halucinantă. marea cânta dintr-o păpuşă sau iarna din alte obiecte ca soarele tu n-ai avut niciodată părul roşu tu ai avut maci şi opium.

remember
frământă-mă-n copitele tale de iapă tânără, femeie cu păr roşu, ale cărei mări le-ntărâtă vântul ale cărui coapse le-ntărât eu pe crupa căreia încalecă o rumenă tăcere profetică. Sarea timpului ne-ntări oasele Noaptea şterse urmele noastre. Ameninţarea se strecoară în sânge. Nicăieri nu se poate pleca De oriunde se poate veni.

* [Treieră spiritul grâiele lui]
şi fuge şi fuge ca printre spice fetele. Pare mai alb decât petele de zăpadă pe munte.

[Sunt umbre şi întrebări, şi întrebări a căror]

întâlnire trebuie să aibă loc undeva pe aici, dar din nou sau rătăcit. Au rătăcit şi timpul şi * drumul. Cine ştie încotro s-or duce fiecare şi cât o [Toţi uitaseră drumul] să treacă până şi-or fi din nou la fel de aproape sau până s-or întâlni. Iar atunci... atunci au să se recunoască? Fiindcă unele Toţi ne-ntoarcem în mister şi azur. Nu mai e devreme ori târziu. Şi nu mai e lucruri contur au rămas la fel iar altele n-au mai rămas. Cerneţi-vă îngerii, vaietele, infinitul voi vânturi, voi ploi! *

[De la morţi rămân lucruri neterminate, pe care noi]

Mereu ai fost mai palid ca fumul. Mereu vei fi mai singur ca noi.

le continuăm cu sau fără - mai ales fără ştiinţă.

*

[Apa mănâncă focul. Iarba sparge pământul.]
Trupul meu ca darul umbrei îşi pierde memoria şi conturele, ca un copil rătăcit, ca o stradă întoarsă cu casele-n jos. *

[apusenii au pierdut un război pe care-l câştigaseră]
câtă vreme ruşii au câştigat un război pe care-l pierduseră.

pagina 87

* [Noaptea împinge nicăieri, înghiontind-o]

[Se prelinge frică]

Scabroase fructe se coc în cer. Tăcerea se agaţă de crengi nevăzute. formă informă: rest uman. Se aude suspi- Ce ţi-i umbletul şi ce ţi-i împietrirea? nul Păianjenii morţii descântară pădurea, făpturii îmbrâncite. deşirând, înşirând; noroiul din gând [Seniorii umbrei născocesc soarele, un s-a strecurat în oase. Vine-n curând nu ştiu cine soare corupt.] şi cine iese din oase e soarta Veacuri de stele pe prundul apei, veacuri Rând pe rând munţii au ars. Ploile iau foc. de răni

remember
[Non, Monsieur. Oui, Madame!]
Timpul s-a făcut hipopotam. Toamna şi laptele-s gata să se prindă. Ciorapul şi cârja trec strada prin oglindă. * peisajul rămâne pe gânduri ca un sâmbure Este unul care Este unui care m-aşteaptă la marea vieţii răscruce. Trimis. El a început să-şi piardă răbdarea şi să mă strige. E plin de cârlige şi de inscripţii. Un scris tulburător, căci e viu. Literele mişcă într-un pustiu greu desluşirii. Dar eu le-nţeleg. I-am spus c-o să vin şi nu viu. Şi universul întreg pare-o podişcă pe care cine trece (Toţi trecem) destrămat e Lui însuşi în palmă solul îşi face semne ciudate ca o lacrimă de sfeşnic. Ba se-apropie. Ba se depărtează. Tăcere. În camera calmă, în pădurea de fiere, pe culoarul încolăcindu-se veşnic la zenit în nadir (Minunea e că nu mai sunt cu putinţă minuni) ai venit ca ploaia de vară printre aluni, ca pasărea ca fluturele, ca un fir de iarbă în seminţele vremii sau din ce spaţii de gheaţă, din care laringe unde-şi au sălaşul Golemii sau din ce semi-labirinte fără soare? Literele mişcă sub ochi de şarpe Sare cineva şi le stinge şi le desghiaţă. Iată-ne faţă în faţă orbii ce văd şi văzătorii cei orbi Două ceruri de corbi marele tainei ne-timp şi ne-rost Eu singur mai văd scrisul şi cel ce m-aşteaptă de-o viaţă începându-şi alfabetul cu el,

O frunză pluteşte - fluture brun –
o frunză pluteşte -fluture brun – fără sunet prin prun şi se lasă cu zimţi de venin pe-o casă. degete moi vântul ia foc din senin ca să se mire de sineşi prin oameni fluturele tremură-n vânt or fi trimis pe cineva să se uite la noi cei care nu mai sunt.

[Înfipţi în pământ ca nişte dinţi, copacii]
rod cerul şi apa, rod soarele. Umbra şi frigul iau parte la luptă. O lacrimă ruptă. pagina Motoarele cine ştie căror galaxii ne strigă: Plecaţi! 88 Vorbe de tinichea... Ridi pagliacci... Nici tu, nici ea bucuriei, de zestre Noaptea leagănă căpestre şi trează creşte deasupra păsărilor care migrează. nu există ferestre...

ESOP ŞI PEISAJUL
în fiecare vară savanţii au alte păreri parcă o lungă melancolie şi-alungă musculiţele

remember
strângându-mă când şi când plin de cârlige şi inscripţii cum nu mi-i în putere s-arăt Ape grozave când aţi fost ude, că ape nu sunteţi şi nu ştiu ce-aţi fost? Deasupra mediteranelor lumii cel ce m-aşteaptă ca un pin puternic, se uită-ndărăt şi nu mai m-aude... şi nu mai m-aude...

Euforie
o scurtă panteră cu puii în burtă, trenul trece prin oraş, un oraş cu grădini de la fereastră te uiţi în vagonul restaurant şi-n vagoanele de dormit sau o fi aerul argăsit al trecutului din care pe gard ronţăie-o pisică şoarecele ei de sânge şi frică

trenul trece printr-o minge de tenis şi prinÎnsăilez în gând, complicat tr-o piersică, copacul sub care m-am jucat printr-o cutie de droguri, printr-o casă de şi-aşternându-mi sub el pledul bani, recitesc pagini cu iedul printr-o seară de jazz ca un harbuz – cel mic sau cu iezii cei trei de la jumătatea munţilor te uiţi în care mă-mbracă-n polei jumătatea ascunsă a paradisului regăsit şi visare. Pozne, Vârste. Pe urmă câte exoduri, lacul va răsturna casele cu verandele-n sus cu fugi, pustiuri şi pustiuri... ca s-aducă la el pe masă Copacul era mare, mare, mare din clipă în clipă cerul care se ridică, se avea palate, beciuri şi poduri, lasă atâtea noduri, labirinte, sertare până la fund, purtat copilăreşte şi lujeri, cu sforicele subţiri încoace şi-ncolo de val, cu care era legată liniştea verde, pe-o aripă de peşte, o frunză tresare, alta îşi pierde notele, fragilă. Sau pală. pe-un cal Copacu-i ca un alai de vertebre sau ca o de mare sală de sticlă. Urcă prin oglinzile lui trenul trece printr-o culoare de hamuri fistichii, de muguri şui. imaginară

LITERĂ FOSILĂ

[ai un măr ca un pisoi]
care se joacă-n perdea negru ai doi umeri de ploi piază bună, piază rea

După nici o uşă
Ea rupse o frunză mongolă de salcâm sălbatec se urcă pe coaja propriilor sale cicatrici de Afrodită şi Hecubă şi rămase acolo după nici o uşă după nici o întâmplare şi nici un fum Seara drumu-i oarecare. Drumul e cum ni-l facem. După cum ne despoaie destinul aruncându-ne la câini. Umbrele-ncep să se agite prin odaie şi să dea din mâini.

pagina 89

[Strugurii tăi]
îşi târâie laptele negru, - Pe văi, îngândurându-le şoaptele. Piază bună, piază rea ai un măr ca un pisoi care se joacă-n perdea negru. Am doi.

*

in memoriam

Despre „Nevăzutul Dumnezeu”

Mircea ELIADE
Iisus a spus: nimeni nu l-a văzut. Nu e vorba despre invizibilitatea Lui, ci de irecognoscibilitate. Dumnezeu e astfel încât nu poate fi re­ cunoscut nicăieri; pentru că El a spus: „Sunt cel care sunt”. Acesta e sensul metafizic. În ceea ce priveşte sensul metafizic, El e Dumnezeul lui Israel. * Religiile, dacă ar fi mai multe, ar fi aceleaşi; dar pentru că e una, sunt diferite. Şi unitatea ,,religiilor” se va vădi definitiv pagina când fiecare om îşi va avea modul său propriu de apropiere către Dumnezeu, când 90 Supremul se va dezvălui direct fiecăruia, fără precedenţa tradiţiei sau a experienţei colective. Numai atunci va fi o reală participare colectivă în Suprem. Când fiecare îşi va avea modul propriu de apropiere, ritualul şi dogma proprie a experienţei sale religioase — atunci unitatea religiei va fi evidentă. * Întruparea lui Dumnezeu pe pământ nu intenţionează numai regenerarea omenirii şi mântuirea ei de păcat (originar sau actual). Aceasta se oarecum indirect, prin inspiraţie — prin profeţi, legislatori, şefi spirituali şi anumite evenimente istorice cu tâlc. Întruparea lui Dumnezeu are un scop mai larg, mai curajos. Dumnezeu se întrupează ca să ne înveţe îndumnezeirea; El ia forma noastră ca să ne dovedească real posibilitatea omului de a lua forma Lui. Popular, se spune că întruparea are de scop mântuirea omului — adică ruperea limitelor lui proprii, umane, vicioase, egoiste şi înălţarea lui prin har la starea divină. Dar ce e aceasta altceva decât îndumnezeirea lui? Evident, nu divinizare eroică, titanică, luciferă — prin propriile mijloace, prin presiune magică asupra Divinităţii. Nu această divinizare, ci una pur religioasă — imitând viaţa „lor”, a celor ce din Dumnezeu au venit pe pământ. Pluralul subliniat de mine nu înseamnă că aceşti întrupaţi sunt sfinţi sau profeţi, care participă maxim la firea divină prin har şi imitarea lui Christos. Ci înseamnă că Dumnezeu Unul se coboară el însuşi, că s-a coborât de nenumărate ori în creaţie – pentru a arăta omului calea, tehnica, secretul îndumnezeirii. Evident, îndumnezeirea pe această cale e un proces mistic – dar el nu e realizat atât de mult prin Graţie, cât prin voinţa religioasă a individului, prin predarea lui totală Divinului, prin oferta globală a vieţii, inteligenţei, voinţei lui Dumnezeu. Mi se va spune că ignorez valoarea Harului? Dar eu cred că Harul se exercită nu atât individual, pentru fiecare om în parte – cât generic, prin simplul fapt că

in memoriam
Dumnezeu s-a întrupat şi se va mai întrupa pentru a ne descoperi tehnica îndumnezeirii. * Numai nebunii şi sfinţii nu se contrazic. Cei din urmă participă la Absolutul revelat prin Graţie prin dragoste. Cei dintâi, sunt monoideici, adică strict logici, constructiv-liniar-evolvînd. Noncontradicţia e acceptabilă numai în­ tr-un singur fel de nebunie: dragostea. Dra­ gostea nu admite schimb, adică contradicţie, pentru că ea e o revelaţie absolută şi sui generis, de sine stătătoare. E nebunie întrucât realizează identitatea calitativă a două cantităţi: a=b; relaţia aceasta poate neglija toate celelalte ansambluri de numere posibile. Rămâne şi există ca atare, într-un spaţiu special, ignorând existenţele din alte spaţii. Revelînduse, există chiar după ce psihologiceşte (nu metafizic) dragostea dispare (schimb psihic, oboseală carnală). Aceasta se datoreşte imperfecţiei dragostei umane, care e încarnată, nu întrupată. Dar faptul că dragostea trece nu e un motiv s­ ă ne îndoim de realitatea ei obiectivă, absolută. Am văzut o singură dată Himalaya, dar nu am să mă îndoiesc de existenţa ei, acum. „Farmecul” unei simfonii; de ce să-l socotim „farmec” (încântare pasageră, autoiluzie) pentru că trece? Pasagerul marilor emoţii e dovadă de limitările umane, nu de micimea emoţiilor. Mi se pare că omul nu rezistă revelaţiilor nemijlocite. El poate vieţui de minune întrun mediu în care totul e mijlocit, e tradus. Deşi vede totul prin soare, el nu poate privi soarele nud. * Un anumit aspect al Satanei e creştin. De aceea Gide e atât de creştin. Ispitirea, efortul de a face pe altul să iasă din sine, e dovada unei problematici şi unor instincte creştine. Ispi­ tirea e — cel puţin pentru unul din factori — agonie, crucificare; sau, e încercarea binelui, adică verificarea lui prin rău. Ispitirea presupune credinţa în posibilitatea modificării sufletului; iar această credinţă e piatra de căpătâi a Creştinătăţii. Ceea ce e nou şi formidabil în mesajul creştin e certitudinea convertirii, a transsubstanţializării. Iar faptul convertirii, speranţa unei posibilităţi de schim­ bare calitativă — e ideea motrice care condiţionează orice ispitire. De altfel, orice creştin cu aplecări prozelitiste e un ispititor. Aş putea merge mai departe: ispiteşte pentru că e el însuşi un convertit la monoteism, la Christos, şi are certitudinea absolută a adevă­ rului unic absolut. Monoteism, prozelitism, cu accesoriile sale fanatism şi intoleranţă — sunt strâns legate. Nu vei întâlni un misionar hindus, căci hindusul nu crede în posibilitatea conver­ tirii, a transsubstanţializării, ci numai în ecuaţia lui individuală, în Karma — sau în Graţia lui Dumnezeu (adesea condiţionată ea însăşi de Karma) care se pogoară direct, prin Iluminare. Nu vei întâlni misionarismul în adevărata, cla­

pagina 91

in memoriam
permanentă, întrucât poate fi experimentată, aşadar reprodusă şi verificată la infinit. Dogma ca atare — adică un adevăr ce încearcă să fie absolut, deşi nu e decât traducerea unei experienţe — depinde de psihologia şi mediul social al legislatorului. E o funcţiune a posibilităţilor lui de traducere extravertă a unor experienţe introverte. Iisus ar fi putut fi singurul îndreptăţit să dea dogme absolute, iar el nu a dat, ci a lăsat pe fiecare să-şi găsească dogmele proprii. Constructorii ortodoxiei sunt oameni * remarcabili, dar ei nu pot câştiga absolutul Ortodoxia, de orice fel, are o poziţie dogmelor, căci el e dat numai de istorie, fermă când întâmpină alte religii străine. Ea de un proces tranzitoriu. De aceea, singunu spune „respect credinţa tuturor”, pen- ra valoare reală şi eternă a unei dogme e tru că orice altă credinţă e pentru ortodoxie posibilitatea sa ceremonială, rituală, asce„necredinţă”. Acesta e marele său merit: tică; posibilitatea de a se concretiza expe­ ireductibilitatea la polimorfie religioasă, rimental, dramatic. intoleranţa susţinută de revelaţie. Acest caracter păstrează nealterat te­ zaurul de * sacralitate (desigur iraţional, fiind re­ velat şi Dragostea, cât ar fi de mare, nu poate transmis carismatic) care, altminteri, prin satisface niciodată. E numai o iluzie că teozofii şi reforme se debilitează, se ato­ te satisface prin ea însăşi. Iubeşti o fememizează, se râncezeşte. ie, dar îţi iubeşti în acelaşi timp sora sau prietenul — şi suferi cumplit auzind de * moartea unui alt prieten. Dacă ceea ce Religiile pot fi clasificate din două numim dragoste ar fi un act perfect, n-am puncte de vedere: idealul lor — şi realiză- putea suferi pierzînd o altă dragoste. Dar rile lor. Ceea ce propun şi presupun; ori lucrurile se întâmplă cum le ştim. Poate ceea ce e asimilabil de către credincioşi, că numai dragostea de Dumnezeu fereşte permează viaţa lor familiară şi civilă, ajută pe cineva de durere şi disperare aflând de fructificarea lor intimă. Compară, de pildă, moartea cuiva drag. Aşadar, numai această „idealul” vieţii religioase babiloniene cu dragoste e cu totul reală; celelalte (de sex, „idealul” budist. de familie, prietenie etc.) participă numai la această realitate. Fiecare din ele este * susţinută de activitatea fantastică a minţii pagina Valoarea ortodoxiei: submitere, asce- (autoiluzionare, necesitatea decorului, a 92 ză. Toate religiile coerente au valoarea sugestiilor fonice, a identităţii de nivel), lor permanentă în experimentarea reve- aşadar sunt într-un anumit sens iluzorii şi laţiei (Christos şi mântuirea prin imitatio; pasagere (nu iluzorii pentru că sunt pasaMahomed şi mântuirea prin submitere; gere). Cu cât sunt mai nebuneşti, cu atât India şi soteriologia gnostică revelată în sunt mai reale, mai fireşti, mai normale. identitatea atman-brahman etc.) şi repeta- Nebunia, fiind singura realitate, e normală. rea ei concretă prin asceză (monahism etc.; Ceea ce numim noi „normalitate” e mediozikr; yoga). Dogmele sunt părţile lor caduce, cru şi iluzoriu, simple infatuaţii, superstiţii deoarece sunt limitate şi condiţionate nu de şi alegorii. experienţa „divin orientat către om”, ci de De aceea singurele modele în dragosreacţiunea (idiosincrazia) omului asupra te sunt Don Quichote şi Beatrice. acestei experienţe. O dogmă valorează atât timp cât e prim-motor al unei ceremonii * rituale; altminteri, teologia se transformă în Când o virtute sau un adevăr se pierd, mitologie, iar ceea ce era rit (contact nemij- nu sunt înlocuite întotdeauna cu un viciu locit) ajunge ritualism (cadre vacue). De sau o falsitate (logică, metafizică, istorialtfel, dogmele evoluează şi, privite istoric, că), ci cu o virtute funcţional greşită, cu un sunt tranziente. Dar valoarea lor rituală e adevăr funcţional greşit. Orice iluzie îşi are sica Grecie, nici în China. Căci, acolo unde dom­ neşte panteismul, nimeni nu se socoteşte stăpânul singurului drum adevărat către sfinţenie: Dumnezeu fiind pretutindeni şi revelându-se direct în firea lucrurilor, fiecare îşi poate găsi drumul lui, şi toate drumurile — ca şi toate aspectele Dumnezeirii — sunt valide. De aceea n-a existat fanatism şi intoleranţă în Asia panteistă. De aici aspectul pasiv, contemplativ, personalist al spiritualităţii asiatice.

in memoriam
obârşia şi justificarea într-un adevăr rău înţeles. Orice viciu e produs de o alterare a perspectivei virtuţii. Dar cu funcţionarea iluzorie a adevărului, virtuţii etc. — e mai greu de observat falsitatea şi mai greu de găsit originile. De pildă, virtutea seriozităţii în judecata unui fapt — în timpurile moderne e funcţional deplasată. Suntem serioşi acolo unde ar trebui să fim zeflemitori sau pasageri serioşi asupra unor probleme iluzorii: crizele politice, decadenţa Occidentului, censul populaţiei, ultimele cărţi apărute, filozofia contemporană etc. Suntem însă neserioşi asupra unor probleme esenţiale: fericirea, speranţa, amuzamentele, cinematograful etc. Cinematograful cultivă cea mai onorabilă facultate a omului: fantezia, activitatea fantastică, aventura, paradoxala rupere de cotidian şi trăirea într-o lume feerică. Filmele ar trebui discutate, comentate, promovate, perfecţionate. Nu trebuie să le cri­ ticăm esteticeşte sau „spiritualiceşte”, ci să le amplificăm substanţa fantastică. Ele sunt ro­ manţa şi cavalerismul epocii moderne. Ele satis­ fac setea de fantastic, de creaţie a unei lumi ideale, don quichoteşti — fără morală şi fără eroism, poate, dar nu mai puţin fecundă în sugestii, în viaţă fantastică. Ar trebui să fim mai serioşi asupra virtuţii; caritatea, de pildă. Nu trebuie să cerem înlă­ turarea mizeriei, evacuarea cerşetorilor. Ei sunt judecătorii creştinismului cotidian, trimişi sau purtători inconştienţi ai îndurărilor. * Ideea de progres e singurul contact cu spiri­ tualitatea pe care îl au oamenii inferiori; cei care participă la o viziune materialistă, inertă a lumii. Ideea de progres înseamnă, pentru ei, evoluţia spre un mai bine. E, în orice caz, o construcţie mentală cu o bază etică. E, de altfel, terenul care poate fi fecundat de un mesaj spi­ ritual adresat omului ca atare. Prin faptul că omul de rând acceptă progresul, implicit acceptă orice mesaj care face apel la voinţa lui de om, la o devenire meiorativă. Ideea de progres, cre­ dinţa în posibilitatea şi realitatea istorică a unei deveniri şi perfecţionări — înlocuieşte, într-un om inferior, funcţiunea esenţial umană a mântuirii. De aceea numai un om preocupat de mântuire se poate dispensa de credinţa în progresul omenirii. * Când o ştiinţă se pierde, se observă mulţime de oameni care o practică. De aceea, în zilele noastre — când incomprehensibilitatea simbo­ lului e patentă, când contemplaţia metafizică şi mistică e aproape imposibilă, când magia e complet pierdută - se pot vedea atâţia teozofişti, ocultişti, pseudo-metafizicieni, mistici şi mistificatori. O ţară poate pierde o ştiinţă sau o artă, dar niciodată pe cei care le practică. * Dacă aş avea de ales între un adevăr şi un paradox, aş alege paradoxul. Adevărurile se schimbă, dar paradoxul e de o astfel de natură încât rămâne întotdeauna plin, real şi justificat. Un adevăr asupra unui lucru, exprimă consis­ tent un punct de vedere. Paradoxul e, dimpo­ trivă, o insurecţie împotriva „adevărului” sta­ bilit sau impus. Când un adevăr se schimbă, rămâne un lucru mort, inert, gol şi inutil. Paradoxul însă, fiind o atitudine, nu-şi pierde niciodată elasticitatea, vitalitatea. De aceea el are şanse să supravieţuiască dogme împotriva căreia se ridică. * E ciudat cât de multe adevăruri banale, plati­ tudini care circulă şi se implică oriunde — sunt pur şi simplu falsităţi enorme. De pildă super­ stiţia legată de „omul practic”. Lord Beaconsfield, într-unul din romanele sale, a definit omul practic drept un om care practică erorile strămoşilor săi. Mi se pare că un asemenea om trăieşte întotdeauna în trecut, deoarece acti­ vează în cadrele experienţelor sale precedente. El nu are nici o priză asupra prezentului. Suc­ cesul lui nu se datoreşte faptului că activează printre oameni nepractici — ci se datoreşte toc­ mai faptului că e înconjurat de legiuni de semeni, practici întocmai ca el. De aceea un om practic ar putea fi rege într-un secol trecut, printre morţi. Dinamismul lui e o iluzie; el se agită prodigios pentru a păstra viaţa în cadre moarte. De aceea activitatea unui om practic sare în ochi, e evidentă pretutindeni; pentru că el necesită de zece ori mai multă energie pentru a se susţine în cadrele sale moarte, decât un om cu priză asupra prezentului care activează ritmic, fără eforturi, aproa-

pagina 93

in memoriam
Dar un medic sau un psiholog, gândeşte întotdeauna, fără a în­ ţelege. Ei sunt de-a pururi tineri, nu maturizează niciodată. De aceea e inutil să argumentezi cu un medic. El practică erorile înaintaşilor săi. * Sentimentalismul, tristeţea evanescentă, pesi­ mismul — sunt câteva din influenţele rău orien­ tate ale mediului asupra cunoaşterii. Înţeleg prin mediul orice element adiacent, arbitrar, fie subiectiv, fie colectiv — care intervine în relaţia dintre om şi lucruri. Această relaţie, în loc de a fi pură, adică nemijlocită şi orientată firesc (adi­ că ţinând seamă de nenumăratele ierarhii prin­ tre care se mişcă omul) — e, în acest caz, vi­ ciată, alterată (în sensul etimologic al cuvântului alter), „fermecată”. Farmecul e tocmai acea abandonare a echilibrului static, a ordinului (aşadar a realităţii) — şi dăruirea de sine unei confuzii sentimentale. De pildă apusul. El e un fenomen cosmic de o anumită valoare, bogat în valenţe estetice şi magice. Un creier ca al lui Leonardo da Vinci poate contempla apusul în golful Neapolelui, fără a se lăsa influenţat de nostalgia racială [sic !], fără a fi posedat de toropeala sufletească şi predarea intelectuală, bine cunoscute stigmate ale omului de rând (sentimental, nominalist, sceptic). Leonardo priveşte direct la lucruri, nu la „farmecul naturii”. Emoţia lui e o reacţie artistică, e o comoţie estetică — nu un fenomen brut de senzaţii şi reminiscenţe. Iar pentru că nu poate obiectiza această emoţie. Leonardo se refuză unui compromis. El renunţă la alt soi de emoţii — şi se mulţumeşte să studieze fenomenul ca atare, purificat de „farmec”. Evident, un asemenea fenomen cosmic posedă infinite alte posibilităţi de a influenţa şi înălţa omul. Un om care ştie să privească deasupra lui şi să simtă ritmul cosmic — un asemenea om poate aduna în suflet, ca într-un potir nevăzut, acele puteri ale dramei cosmice; poate identifica ritmul său incoerent şi obscur cu ritmul lumi­ nos şi infinit al cosmosului; se poate integra în ascensiunea elementelor ca într-un dans al cărui ritm şi muzică le ştie. Şi atunci efortul lui se minimizează, pentru că nu mai activează el, in­ dividual şi limitat, ci forţa care se actualizează prin el. Numiţi-l un rit magic sau o emoţie panteistă, puţin îmi pasă. E un fapt şi îşi are o semnificaţie. Şi rezultatele lui sunt: o co­ erenţă neobişnuită,

pe nebănuit. Munca lui e tocmai proba enormelor obstacole ce le întâmpină. De altfel, orice practică mondenă (în lume, între fenomene) e un semn de stagnare, de oboseală. Practica îşi are sens şi rost numai în cele supramundane, în ierarhiile spirituale. Căci acolo omul nu-şi creează obiectele şi ţelurile, ci ele sunt de totdeauna, şi îl aşteaptă. Iar ele se ating prin continuă depăşire, prin practică, prin rutină. În lume, lucrurile stau tocmai contrariu. Şi dacă marea majoritate a modernilor n-ar fi cadavre, cum sunt, adevărul acesta s-ar adeveri oricui. * Unii cred că orice gândire corectă sau pro­ fundă conduce la o respectivă înţelegere a obiec­ tului gândit. Dar aceasta o iarăşi pagina o confuzie. De fapt, în tinereţe gândim 94 mult, viguros, curajos şi variat — şi totuşi nu înţelegem. Pur şi simplu nu înţelegem, deşi ştim şi simţim cum stau lu­ crurile. Poate ştim şi de ce stau astfel şi nu altfel. Înţelegerea nu se obţine prin gândire, pentru că e însăşi gândirea repliée sur elle même. E contemplativă, e statică. Ea ni se dă, de cineva din noi sau din afară de noi — dar nu se cucereşte prin gândire. E, poate, o lege a spiritului, sau a realităţii la care participă spiritul. De altfel, orice tânăr cu mintea ascuţită cunoaşte următoarea experienţă: de a se afla câteodată singur cu gândirea lui şi a privi stingherit la cele gândite, rezolvate, clasificate. S-ar spune că se întreabă ce e cu ele. I se par ireductibile, misterioase. Un medic sau un psiholog va spune că e o criză de oboseală nervoasă.

in memoriam
un sentiment de posesiune de sine, un calm matur şi o lărgire de zări. Dar nu acestea sunt atitudinile omului de rând în faţa unui asemenea fenomen. Pentru el, fenomenul dispare sub masa asociaţiilor, a reminiscenţelor livreşti, a căldurii sentimentale. Obiceiul e modificat de mediu, şi omul primeşte numai „farmecul” lui, iar nu substanţa lui. Acelaşi lucru cu melancolia lunii, cu nostalgia trecutului, cu pasivitatea dezarmată în faţa mării, cu admiraţia unei întâmplări stranii. Toate acestea sunt alteraţii, viciarea obiectului prin promiscuitate şi anarhie sentimentală. Un Leonardo a înţeles superioritatea placidităţii aparente. De aceea el a tăcut şi în faţa farmecului naturii (mulţumindu-se să o imite ca artist sau s-o cerceteze ca scientist), şi în faţa dragostei (care e o moarte şi înviere, şi nu trebuie comemorată sau duplicată prin mij­ loace profane). Omul, fiind un complex de planuri corespunzând unei serii de ierarhii, se echilibrează răspunzînd precis fiecărui stimulus. Stimulusului cosmic îi răspunde prin gravitate; celui fizi­ ologic prin funcţiunile fiziologice. Tot aşa el trebuie să răspundă fiecărui ordin în parte����������������������� :���������������������� psihic, social, religios, metafizic. Fiecare stimul e deja reprezentat în creaţie printr-un ordin aparte, cu legile lui şi sensul lui. De pildă, stimulul gravităţii e reprezentat prin regnul mineral. Un om se comportă faţă de gravitate ca orice mineral. Iar fiziologiceşte, el se com­ portă ca o plantă (osmoză, circulaţie, presiune, asimilaţie, ejecţie, sinteză chimică). Lucrurile acestea se ştiu. Şi totuşi omul e un animal trist. Căci omul confundă ierarhiile, amestecă ordinele — şi rezultatul e dezaxare, izolare, abatere, pesimism, rătăcire. Calmul, placiditatea aparentă, contemplaţia ordonată — ajută în a vedea lucrurile aşa cum sunt şi a afla unde e Dumnezeu. Foarte puţini matematicieni au fost ateişti. * E o confuzie supărătoare care se repetă pretutindeni: aceea dintre rădăcinile unei idei, sau lucru, superstiţie, instituţie, atitudine — şi originile lor. Cauzele acestei confuzii ar fi poate spiritul istoric şi prejudecata evoluţiei, dar ele nu mă interesează. Rădăcinile ideilor, etc., fireşte, nu sunt la suprafaţă şi nu se văd. Ca să le smulgi întâm­ pini rezistenţă. O buruiană e uşor de smuls, şi o prejudecată superficială e uşor de îndepărtat. Dar creierii rezistă — ca şi arborii bătrâni — când vrei să afli rădăcinile unei idei purtate de ani, ideea libertăţii individuale, de pildă. Rădăcinile sunt în relaţie organică, vie şi ireversibilă cu faptul pe care l-au produs. Ori­ ginile, dimpotrivă, n-au nimic organic în ra­ portul lor cu Faptul. Originile unui adevăr pot fi într-o întâmplare sau într-o stupiditate, dar rădăcinile lui sunt altundeva. Originile religiilor sunt groteşti, dar rădăcinile sentimentului religios sunt Dumnezeu însuşi, prezenţa lui în sufletul omului. Originile ştiinţelor sunt la voia întâmplării — dar rădăcinile lor sunt însăşi funcţiunea spiritului. O altă confuzie răspândită e între implicaţie şi cauză. Un pian implică material fizic, echi­ libru etc. — dar nu creează muzica, nici nu generează spiritul muzical. O descoperire mate­ matică implică anumite condiţii istorice — dar nu e generată de ele. Ideile implică obiecte, dar nu le creează, nici nu sunt create de ele. Religia implică acţiuni materiale şi sentimente pământeşti, dar nu e produsă de totalul lor. Confuzia se prelungeşte între acompania­ ment şi implicaţie. De pildă, religia e acompa­ niată în manifestările ei de anumite fenomene morbide, dar acestea nu sunt nici chiar implicate necesar în experienţa religioasă, pentru simplul motiv că există veritabile vieţi religioase care nu sunt morbide. De asemenea, religia, e întovă­ răşită adesea de etică, reforma socială, asceză sau „orgie” — fără a implica p a g i n a totuşi necesar binele individual sau social, 95 asceza sau imora­ litatea. O religie, o experienţă viabilă a divi­ nului, poate fi tot atât de bine deasupra oricărui lucru uman — bun sau rău — după cum poate fi în oricare lucru uman, fie bun rău. Capitală şi urgentă e perfecţionarea meto­ dei de gândire paralel cu materialul de obser­ vaţii, care creşte zi după zi şi în toate ramurile cunoaşterii. În istorie şi în filologie ai impresia că efortul de creştere, de rotunjire a metodelor gândirii e inexistent. Se adună tot mai multe fapte, ele sunt expuse din tot mai multe puncte de vedere — dar care e progresul gândirii lor? Adunarea observaţiilor naturale a condus la perfecţionarea gândirii ştiinţifice. Dar în istorie şi în cultură?

in memoriam
Critica cosmografiei geocentrice sau a celorlalte teorii „false” din antichitate nu a * condus la nimic, tocmai pentru că ele erau Ştiinţa: gândire orizontală, în două coerente, clar-văzătoare. dimen­ siuni, se poate întinde ad infinitum O reformă a metodologiei ştiinţei şi fără să ajungă la o formă solidă. culturii moderne nu va fi posibilă prin criFilozofia pură: verticală, se înalţă în tică, arătîndu-li-se insuficienţele şi contrapură speculaţie dialectică până ce se sufocă dicţiile. Reforma se va împlini prin crearea şi oboseşte. unei noi metode, mai ample şi mai justificabile, prin care oamenii să poată vedea * Motivarea şi raţiunea de a fi a mora- şi înţelege mai mult decât prin metodele lităţii e mai confortabilă, mai plăcută şi, în actuale. serie lungă, mai simplă decât imoralitatea. * Viciul e trist, deprimant, patogen, nesatisfăcător. Stoi­ cismul nu e împotriva naturii, Spiritul cronologic, adică instinctul ci pentru o restaurare a naturii umane în de a socoti timpul răsfrânt în istorie – iar locul naturii inferioare. nu manifestat etern în Creaţie, uniform, aş Virtutea dă o satisfacţie mult mai spune static – e condiţionat îndeobşte de plenară şi mai statornică. Obstacolele în împlinirea ei se află în pedagogia virtuţii, două principii: 1) Creaţie (cosmică la semiţi şi la chinu în virtute. Invitaţia la virtute trebuie să nezi; lumească la romani, „zidirea arate lucrurile aşa cum sunt şi numai aşa cum sunt: că virtutea e mai confortabilă, Romei”). mai simplă şi mai sănătoasă decât viciul. 2) Revelaţie. Se pot converti la virtute chiar egocentricii De aceea indienii sunt complet lipsiţi care cer mulţumiri individuale înainte de de spiritul cronologic: pentru că, Creaţia orice. Nu interesează mijlocul; de altfel, lor e periodică, ritmică, infinită, nu istoriorice se poate realiza prin instrumente că, nu un eveniment unic şi ireversibil; iar inferioare. Revelaţia e permanentă, începând prin Vede Viciul e trist, în aceasta constă vulne- şi repetată prin Avatari, o continuă osmoză rabilitatea lui. E trist pentru că e un exces, o între umanitate şi divin. înapoiere sau o depăşire, dar în orice caz un Iar arabii — care au împrumutat totul exces, fie pozitiv, fie negativ. Virtutea, fiind şi n-au creat nimic — se bucură de mai firească, fiind adică în funcţie de echilibrul multă atenţie în istoria culturii, tocmai normal — izbuteşte să menţină continuu pentru că, fiind monoteişti (Creaţie unică, acel bien-être întotdeauna absent viciului. Tristeţea e un adevărat blestem, şi nu cred Revelaţie istorică unică) participă la spiripagina că există oameni mai profund trişti decât tul cronologic şi au înregistrat corect toate fazele dezvoltării islamismului. 96 vicioşii, ceasuri deprimante decât ceasurile Fireşte, orice încercare simplistă de a viciului. Nu trebuie confundată această tristeţe judeca o cultură sau un popor e caducă. De ob­ scură cu tristeţea primilor paşi în filozo- aceea rândurile acestea nu au pretenţie de universalitate. Totuşi, ele sunt adevărate. fie. Trebuie să ne învăţăm a pricepe că există adevăruri parţiale, care explică anumite * Sistemele de gândire nu dispar prin serii de lucruri şi nu explică altele. Sunt critică sau prin discuţii, ci cad o dată adevăruri valabile numai pentru anumite fizic e unicu creaţia altui sistem de gândire. Şi pri- ordine. Singur adevărul meta­ mul era, însă, logic, coerent şi demonstra- versal şi de sine stătător. Dar viciul culturii bil. Oamenii vedeau perfect cu acel sistem. moderne e de a dilata un adevăr par­ ţial Dacă a întâmpinat critici, ele nu l-au putut până ce atinge proporţii groteşti, încercând zdruncina. Istoria şiiintelor ne învaţă acest de a explica prin el totul şi toate (materialisimportant fapt: că numai o nouă creaţie, o mul istoric, psiho-fiziologia vieţii sufleteşti, nouă metodă, poate avea rezultat – iar nu psiha­ naliza, bergsonismul, relativismul critica celor vechi. Oamenii trebuie să vadă etc). altfel.

in memoriam

* Teoria influenţei e o superstiţie solemnă, cu o etică precisă şi un registru larg de nuanţe. Se vorbeşte despre influenţe de la un autor la altul, de la gânditor la gânditor, sau influenţe de şcoli, de curente. E o concepţie fizică, aproape corporală, a experienţelor spirituale. Mi se pare că se întâlneşte şi aici acea feroce eroare a „originalităţii”, o descoperire a Re­ naşterii şi a Reformei. Ceea ce mă uimeşte în teoria influenţei (pentru că, fiind un sistem cu o etică, poate fi numită teorie) e faptul că oameni cu o inteligenţă sigură cred în posibilitatea de asimilare sau copiere a ideilor şi intuiţiilor; mai mult, ei cred că această copiere se realizează exterior. Lucrurile stau astfel; 1) ori cel care împrumută e inert, şi atunci ceea ce a împrumutat e inutil; 2) ori are o indiscutabilă gândire propie, şi a c e a s t a nu poate fi „influenţată” ca un obiect fizic. El poate numai descoperi în intuiţia şi gândirea altuia propriile sale orientări şi îndoieli, exprimate mai coerent. Dar materialul indistinct al experienţei, cât şi valorile acordate acestuia de către conştiinţă — se aflau deja; „influenţa”, în cel mai bun caz, n-a făcut decât să accelereze cristalizarea sau să ajute depăşirea anumitor dificultăţi.

În cele mai multe cazuri, însă, chiar acest ajutor e ima­ ginar; aparţine autosugestiei. Conştiinţa, care nu are încă puterea sau curajul de a lua o atitudine, se bucură că o găseşte de-a gata în altul; e, într-un anumit sens, o abdicare de la responsabilitate, proces inconştient care dă seamă de idolatria modernă a „autorităţilor”. * Cartea aceasta nu are nici început, nici sfârşit. Putea începe foarte bine de la ulti- p a g i n a ma pagină. Putea începe de oriunde. Căci, 97 asemenea unei gândiri solilocvii — nu probează nimic. Există o fascinantă serie de adevăruri care, cu o frază mai mult sau cu o propoziţie mai puţin, ar părea erori. Sunt aşa-numitele adevăruri nesfârşite, disponibile oricâtor comentarii. Un gând izvorât şi organizat în singurătate — e întotdeauna un gând neterminat. Nu pentru că cel care îl gândeşte nu are curajul sau puterea să-l ducă mai departe. Ci pur şi simplu pentru că, după o anumită margine, nu-l mai interesează. Caietele de faţă au un număr provizoriu de pagini. Puteau avea numai pe jumătate sau de zece ori mai mult. Aşa cum le-am gândit, aşa s-au publicat.

in memoriam

Despre Mircea Eliade

Ioseph M. KITAGAWA
În toate fazele vieţii sale Eliade a nutrit un puternic sentiment de ,,îndatorare”. Despre părinţii săi, el spunea că „Le datorez foarte mult... Ei mi-au permis să fac tot ce mi-am dorit: să vizitez Italia, să cumpăr tot felul de cărţi, să studiez ebraica şi persana. Mi-au acordat o libertate enormă” („Ordeal by Labyrinth”). Până la sfârşitul vieţii, el a continuat să se simtă îndatorat pagina prietenilor săi din şcoala primară şi cea colegilor din anii studenţiei şi 98 secundară, mai ales profesorilor lui. Lista de prieteni şi colegi faţă de care Eliade se simţea îndatorat este lungă şi îi include pe intelectualii ce făceau parte din grupul Criterion, pe o seamă de specialişti europeni şi nordamericani în istoria religiilor, precum şi numeroşi orientalişti, etnologi, psiho­ logi şi oameni care îi fuseseră studenţi. Întreţesută cu acest sentiment de îndatorare era convingerea sa că avea vocaţia sintezei. El scria la un moment dat că: „Mă consider a fi o sinteză: tatăl meu era moldovean, iar mama era olteancă... Am moştenit tradi­ ţia tatălui şi bunicului meu, care era ţăran. Sunt foarte mândru să pot spune că, în familia mea, eu fac parte din a treia generaţie care poartă pantofi...” („Ordeal by Labyrinth”). Eliade menţiona adesea faptul că, în timp ce se afla în India, a devenit conştient de originea sa europeană. Acea călătorie i-a permis să discearnă faptul că atât cultura români­ lor, cât şi cea a indienilor şi altor popoare au rădăcini neolitice comune, universale. Eliade considera că menirea sa era de a descoperi o metodă de sintetizare, integrare şi reevaluare a acestor variante, nu pentru a le reduce la o asemănare artificială, ci pentru a orândui şi integra diferitele sisteme de gândire şi tradiţii culturale şi religioase într-o broderie delicată de armonie creatoare. Aşa cum spunea el: „Eram descendent şi moştenitor al unei culturi care... constituie un pod între două lumi: eram occidental pentru că limba română şi multe dintre obiceiurile noastre provin din civilizaţia romană, dar în acelaşi timp făceam parte dintr-o cultură influenţată de Orient şi înrădăcinată în epoca neolitică... Am profitat de pe urma acestor daruri pe care le-am primit pentru simplul fapt că m-am născut acolo unde m-am născut” („Ordeal by Labyrinth”). El considera că era de datoria sa să consemneze eforturile sale de sintetizare spre

in memoriam
binele generaţiilor următoare de pelerini. Eliade a folosit două concepte centrale în eforturile sale de sinte­ tizare sau integrare, anume, „sacrul” (sau, mai precis, dialectica sacru­ lui) în cazul lucrărilor ştiinţifice şi „dragostea” în cazul celor literare, iar geniul său a constat în perceperea legăturii dintre aceste două concepte. El îşi amintea că, deşi familia sa era credincioasă, el însuşi s-a simţit mai curând atras de filozofie decât de religie. El şi-a dat însă seama că destinul uman (şi condiţia umană în viaţa pământeană) nu putea fi înţeles în termeni filozofici fără a fi luată în consideraţie expe­ rienţa religioasă a omenirii. În urma călătoriilor sale în Orient şi Occident, Eliade a devenit convins de existenţa revelaţiei primare dăruită omenirii la începutul timpurilor. Conform concepţiei lui Eliade despre structura cosmică a hierofaniei, „sacrul” se manifestă prin profan şi este camuflat de profan. Fiinţele umane, spunea el, chiar şi occidentalii, care au trăit nu numai prima, ci şi o a doua „izgonire din Paradis”, dispun de o amintire vagă a sacrului (realului), care a fost transmisă, oricât de imperfect, prin mituri, simboluri şi ritualuri sau prin anumite genuri de creaţii artis­ tice (drept dor nostalgic de Paradis). Astfel, toate civilizaţiile dispun de legende care descriu începutul lumii, acesta fiind motivul pentru care oamenii se simt atraşi de simbolurile centrului cosmic (axis mundi). Chiar dacă nu există dovezi empirice pentru dialectica sacrului, care, foarte adesea, implică contradicţii aparente (coincidentia oppositorum), menirea istoriei religiilor este de a cerceta omenirea dintr-o perspectivă internă prin construirea unei ermeneutici proprii, altfel spus, printr-o căutare sistematică a înţelesurilor. Eliade credea în creativitatea ermeneuticii pentru că acest efort „de a descifra revelaţiile prezente în ori­ care creaţie religioasă — ritual, simbol, mit, personaj divin — în scopul de a-i discerne semnificaţia” îmbogăţeşte persoana cercetătorului. În plus, ermeneutica „dezvăluie anumite valori care nu sunt evidente la nivelul experienţei directe” („Ordeal by Labyrinth”). Pentru Mircea Eliade, activitatea beletristică nu constituia un diver­ tisment. El a continuat tradiţia română conform căreia savanţii erau adesea şi literaţi, iar necesitatea de a scrie s-a manifestat în cazul său foarte timpuriu. Aşa cum a afirmat în repetate rânduri, un lucru impor­ tant pentru el era păstrarea echilibrului spiritual prin oscilaţii între condiţia diurnă a spiritului (raţionalismul gândirii ştiinţifice) şi condi­ ţia nocturnă a acestuia (aspectul mitologic al imaginaţiei şi fanteziei). El considera că dualismul vocaţiei sale constituia un element esenţial al destinului său. În India, el a învăţat un lucru important: aşa-zisul objet d’art nu era ceva ce se cerea atârnat pe perete, ci ceva care tre­ buia integrat în viaţa cotidiană a individului. Oamenii trăiesc într-un univers care este întotdeauna un univers religios al imaginaţiei şi sim­ bolismului. În acelaşi timp, destinul omului implică convieţuire cu feno­ mene miraculoase, mistice, fantastice, însoţite de ceea ce Eliade numea „teroarea istoriei”. S-ar putea ca această convingere să constituie motivul pentru care multe dintre romanele sale au drept temă principală timpul. Este demn de remarcat faptul că, pentru Eliade, lumea imagina­ ţiei literare era foarte reală, chiar dacă era de o altă natură decât lumea vieţii cotidiene. „În momentul în care încep să lucrez la un roman”, spunea el, „intru într-o lume cu o structură temporală proprie, o lume în care raporturile mele cu cei care o populează sunt de ordin imaginar, nu critic” („Ordeal by Labyrinth”). El lăsa adesea impresia că putea „vedea”, într-un sens aproape concret al cuvântului, textura raporturi­ lor dintre oameni şi a conflictelor ce caracterizează labirintul vieţii pe pământ. Într-un pagina fel, ca savant, Eliade insista, pe de o parte, asupra realităţii sacrului, în ciuda deghi99 zării profane a acestuia, iar pe de alta, ca scriitor, el intuia realitatea dragostei ca fiind o „amintire din Paradis”, cum o numea Virgil Ierunca. De aceea, în multe romane ale sale, dragostea nu-şi poate găsi împlinirea pe pământ şi este strâns legată de moarte, care este o altă temă tratată frecvent de Eliade. La fel cum recunoaşterea sacrului îi ajută pe oameni să discearnă structura revelaţiei primare („orice amintire este o amintire despre originea lumii”), tot astfel dragostea autentică purifică erotismul senzual şi per­ mite fiinţelor umane să întrezărească un crâmpei din înţelesul transuman al vieţii.

in memoriam
invitaţie şi a trebuit să admită că era vorba de o adresă newyorkeză. Studenţii s-au obişnuit curând să-l vadă pe acest „cărturar medie­ val rătăcitor” păşind îngîndurat în drum spre casă, sălile de cursuri şi bibliotecă. În buzunar, el avea întotdeauna o rezervă de alune pentru veveriţele din parcul universităţii. La puţină vreme după sosirea sa la Universitatea Chicago, un profesor de antropologie l-a întrebat ce anume îl impresionase cel mai mult în Statele Unite până atunci, iar el a răs­ puns: „Veveriţele”. Eliade era convins că, înaintea „izgonirii din Paradis”, aşa cum susţin scripturile ebraice, oamenii „trăiau în pace alături de sălbăticiuni; ei înţelegeau limbajul jivinelor şi vorbeau cu ele prie­ teneşte”. Pentru el, veveriţele erau o amintire a acelui sindrom paradisiac. Unul dintre puţinele lucruri cu care Eliade nu s-a obişnuit la Uni­ versitatea Chicago a fost lipsa asistenţilor. Nu lipsa lor în sine îl deranja, ci faptul că el trebuia să petreacă prea mult timp cu studenţii care purtau discuţii asupra notelor după examene, încercând să le îmbunătăţească. Eliade, care era foarte zgârcit în privinţa timpului ce-i stătea la dispoziţie, a adoptat în cele din urmă un sistem menit să-l elibereze de această povară; el dădea note mai bune decât cele meritate. Desigur, studenţii au fost şi ei încântaţi de această inovaţie. Pe de altă parte, atunci când era pasionat de o idee, Eliade pierdea simţul timpului. Odată, în vremea şederii sale în Japonia, el a ţinut, printre altele, o prelegere în localitatea Sendai, care se află în nordul ţării. După prelegere, el a fost însoţit la gară de către un grup de profesori şi câţiva admiratori din rândurile studenţilor. În Japonia, trenu­ rile circulă cu mare punctualitate, dar în acea zi, orarul nu putuse fi respectat din cauza unei furtuni care avusese loc în munţi. Gazdele l-au invitat pe Eliade în cafeneaua gării, unde urmau să aştepte venirea tre­ nului, unul dintre studenţi rămânând pe peron ca să-i poată anunţa din timp de sosirea acestuia. Studentului i-a fost însă imposibil să între­ rupă şirul discuţiei care se înfiripase în cafenea, aşa încât trenul a plecat şi a plecat fără Eliade, care a trebuit să recurgă la un alt mijloc de transport pentru a se întoarce la Tokio. A trecut o vreme până când studenţii

pagina 100

Când Eliade a venit la Chicago, în 1956, el se apropia deja de vârsta de 50 de ani şi era un savant recunoscut în lumea întreagă; lista cărţilor şi articolelor publicate de el era impresionantă. În mod firesc, studenţii l-au tratat cu o veneraţie neţărmurită, dar aveau să descopere curând cât de binevoitor era acest savant ilustru. El şi-a împărţit multă vreme timpul între Chicago şi Paris, predând la Chicago doar toamna şi iarna. Programul său zilnic se deosebea mult de cel al americanu­ lui obişnuit. El lucra până în zorii zilei şi dormea apoi până târziu. De asemenea, lua mesele mult mai târziu decât la orele obişnuite. El nu a folosit niciodată un aparat de fotografiat şi nu a condus niciodată un automobil. De asemenea, nu citea ziare. „Ele nu conţin decât veşti proaste”, îi explica el unui reporter al publicaţiei People Weekly. În acelaşi articol putem citi următoarele: „Eliade este tipul clasic de peda­ gog care fumează pipă şi este lipsit de simţ practic: El nu a învăţat să scrie la maşină, preferînd să scrie ciornele cu creionul, iar versiunile finale, cu stiloul...” El şi soţia sa au fost invitaţi odată la o premieră de către o balerină renumită care locuia la New York. Ei au chemat un taxi la locuinţa lor din Chicago şi i-au arătat şoferului adresa teatrului, tipărită pe invitaţie. „Doriţi să mergeţi cu taxiul până la New York?”, a întrebat acesta surprins. Eliade a aruncat o privire mai atentă pe

in memoriam
săi s-au obişnuit cu ideea că Eliade era atât savant, cât şi om de litere. Deşi el preda într-o engleză fluentă, majoritatea lucrărilor sale ştiinţifice erau scrise în franceză, iar romanele, piesele şi jurnalele, în română. Multe dintre aceste lucrări fuseseră traduse în franceză, italiană, spaniolă, germană şi japoneză înainte de a fi traduse în limba engleză. Astfel, studenţii care cunoş­ teau una sau mai multe dintre aceste limbi aveau avantajul de a des­ coperi mai uşor cele două vocaţii ale lui Eliade, ştiinţa şi beletristica, ambele fiind, cum spunea el, esenţiale în efortul său de a discerne „adevăratele vise ale omenirii”. Mircea Eliade ne-a lăsat un număr mare de lucrări ştiinţifice şi literare scrise în diferite limbi. Printre cele care au fost traduse în limba engleză se numără studii sistematice („Patterns in Comparative Religion”), studii istorice („A History of Religious Ideas”, în trei vo­ lume), monografii („Yoga”, „Shamanism”, „Australian Religion”), eseuri („The Forge and the Crucible”, „The Myth of the Eternal Return”, „The Sacred and the Profane”, „Myths, Dreams, and Mysteries”, „Images and Symbols”, „Mephistopheles and Androgyne”), cel mai important ro­ man al său („The Forbidden Forest”) şi nuvele („Two Occult Stori [„The Secret of Dr. Honigberger” şi „Night in Serampore”], „The Old Man and the Bureaucrat”). Multe dintre lucrările lui Eliade tratează tema tehnicii, de la tehnicile psihofizice ale yoghismului până la interpretarea şamanismului ca tehnică arhaică de extaz. Pe Eliade îl interesau metalurgia, alchimia şi agricultura ca tehnici de descoperire a înţelesurilor ascunse ale uni­ versului. Aşa cum observa cu multă perspicacitate Claude-Henri Rocquet, pentru Eliade, istoria religiilor, în special aspectele ei ermeneutice, poseda toate atributele tehnice ale unei discipline izbăvitoare sau eliberatoare („Ordeal by Labyrinth”). La fel, Eugene Simon este de părere că, pentru Eliade, literatura avea o forţă mânuitoare, ea fiind un fel de tehnică de autenticizare în conformitate cu vocaţia cosmică. Eliade însuşi susţinea că procesul creaţiei literare poate fi consi­ derat drept un instrument de cunoaştere: „Există o analogie structu­ rală între universul înţelesurilor dezvăluite de fenomenele religioase şi mesajele relevante exprimate în scrierile literare (Criterion, 1978). El era de asemenea convins că omenirea, chiar în lumea sacralizată a zilelor noastre, merită mai mult decât pozitivismul ştiinţific propagat frenetic în cercurile academice occidentale. De-a lungul celor 79 de ani ai pele­ rinajului său în această lume, Eliade a aprofundat înţelesul cuvântului „martor”: ...martor al unei anumite concepţii despre lume — concepţia omului ca fiinţă religioasă — şi la încercarea de a-i ajuta pe contem­ poranii noştri să descopere înţelesul şi valoarea acesteia...” („Ordeal by Labyrinth”). El era convins că îi rămăseseră încă multe lucruri de făcut, dar ne putem oare îndoi că spiritul său, eliberat de povara labi­ rintului vieţii, se apropie acum de acel centru al înţelesului vieţii către care s-a îndreptat de-a lungul întregului său pelerinaj pământean? (reprodus după revista Sinteza)

pagina 101

Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade

portrete critice

GABRIEL CHIFU – UN POET AL SENSIBILITĂŢII CONTROLATE
Poet neoexpresionist, cultivând cu o uimitoare acuitate corelaţia dintre concret şi abstract, cerebral, demonic, mitologic (cu accent pe o mitologie a invizibilului), Gabriel Chifu este ceea ce numim un poet al sensibilităţii controlate. Născut în 1954 (Calafat - Dolj), cu studii urmate la Calafat, Băileşti şi Craiova, absolvent al Facultăţii de Electronică (1979), Gabriel Chifu debuta la 22 de ani (1976) cu volumul „Sălaş în inimă”, căruia i-au urmat volumele de versuri „Realul eruptiv”, Bucureşti, 1979; „O interpretare a purgatoriului”, Bucureşti, 1982; „Lamura”, Bucureşti, 1983; „Omul neţărmurit”, Craiova, 1987; „Unde se odihnesc vulturii”, Bucureşti, 1987; „Povestea ţării latine din Est” (1994); „Maratonul învinşilor”, Bucureşti, 1997; „La marginea lui Dumnezeu”, Bucureşti, 1998; „Bastonul de orb”, 2003; „Lacăt de aur”, 2004. În special de la volumul „Lamura”, poetul scapă de influenţele poeziei generaţiei ’80 (Sorescu, Doinaş, Stănescu, Petre Stoica), găsind formula stilistică originală. E de urmărit în poemele sale relaţia cu divinul, cu dumnezeirea. Astfel, cel care afirmă că poezia este „autobiografie schizoidă infidelă deformată” este un şaman al logosului, un propagandist al bunului Dumnezeu. După Gabriel Chifu, făptura maxi-

pagina 102

portrete critice
mală care umple perfect spaţiul şi timpul este cuvântcorpcosmos. În poemul cu acest titlu spune poetul: „în bunătatea lui/ dumnezeu vine doarme, aici în vorbire/ tăcut bătrân modest, în zori pleacă, aproape nu se simte./ îşi lasă forma trupului întipărită în cuvinte.” Între aparenţă şi esenţă, între real şi parabolic, între divin şi contingent, poetul îşi caută mereu locul de sacerdot al cuvintelor şi emoţiilor: „mersul meu, drumul meu/ la atât se rezumă/ câteva cuvinte improvizate,/ pe care vântul de seară în joacă/ le ia, le şterge demonstrativ/ voind să-mi arate că/ au fost scrise pe nisip” (n-am ajuns prea departe pe drumul acesta). Sau: „ceea ce numim noi văzduh/ nu este decât/ o femeie tânără alăptându-şi/ copilul./ Bunătatea o străbate/ ca nişte oase...// Ceea ce numim noi mare/ nu este decât inima sa./ Ceea ce numim noi adiere, vânt, furtună/ nu sunt decât paşii săi/ tulburători peste câmpie” (Ceea ce numim noi lume). Pe de altă parte, poezia scrisă de Gabriel Chifu este aproape în întregime iniţiatică, încorporând textual un întreg ritual gnostic la zbaterea continuă între sacru şi profan. Spre deosebire de Nicolae Manolescu, cel care în a sa „Istorie critică a literaturii române” apreciază la poet mai mult „precizia referinţei la o realitate prozaică, aspră, din care creşte, dar nu neapărat, un înţeles mai înalt”, mi-i dat să-l consider pe Gabriel Chifu un autor de epifanii aspre, apăsat escatologice, poeme ale cunoaşterii fiinţei şi a lumii. Într-o astfel de epifanie, Dumnezeu apare ca o prezenţă jenantă, enervantă: „ce monstru alcătuim noi doi fiinţă hibridă jumătate/ gheaţă jumătate foc. era/ atât de diferit de mine./ funcţiona cu totul altfel./ nu-l suportam deloc. mă enerva./ mi se părea că îmi consumă aerul./ dar n-aveam încotro, fusesem cusuţi laolaltă./ în aceeaşi celulă, a corpului meu./ eu şi el. el cel venit de sus. dumnezeu.” (a intrat şi el în celula mea). Mereu în căutarea sensului existenţei, oripilat de tarele divinaţiei şi aneantizării, poetul frizează semantica absurdă: „din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram şi silit/ să se restrângă în sine/ până la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la întâmplare/ într-o opoziţie oarecare/ din caietul unui şcolar cam nătâng” (Noua glaciaţie). În acelaşi sens, să mai cităm un fragment din excelentul poem Bastonul de orb: „am dat pagină cu pagină iubirea insomnia spaima/ plictiseala delirul zădărnicia pe toate le-am încercat/ le-am scris le-am citit le-am trăit./ [...]/ de sus spre mine coboară un imens baston de orb./ e bastonul cu care se-ajută la mers dumnezeu./ mă va lovi mă va doborî mă va strivi ca pe un vierme./ nu. deocamdată nu mă nimereşte”. Având o reprezentare textualistă asupra lumii, mai concret o realitate lingvistică aflată la limita întâlnirii divinului cu omenescul, un rafinament stilistic şi o conceptualizare de original blazon prin reprezentări scripturale ale lumii, Gabriel Chifu se află în prima linie a poeziei vizionare de la noi. Daniel CORBU

ARTĂ POETICĂ
câteva tărâmuri se resfiră prin aer ca paginile unei cărţi. sintaxa îşi face de la sine regulile aidoma unui fluviu care îşi făureşte albia leneş. pe ţărm se ivesc furnicile mirmidone, mii şi mii, cară în spate marele zar, cu şase pe toate feţele, zarul însufleţit, care surâde. “cine-l ridică, cine-l azvârle, zic, să vedem ce cade, şasele vieţii sau şasele morţii?” atât. în asta constă toată arta.

pagina 103

portrete critice
aidoma ei mă frec eu de acest văz-duh. şi mă petrec.aud apropiindu-se corbii.aud în marş cumTatăl tatălui meu i-a spus tatei plit venind furnicile,deneînvinsele.am că a văzut-o şi a orbit. fost în cetatea plânsului, am predat încrezător Ea locuieşte într-o sămânţă de aur, doctrina luminii.pe locuitorii infernului minunată. i-am învins. i-am condus pe cei slabi şi Ea trece pe câmpuri: e piciorul pe pe păcătoşi la izvor. care-l le-am poruncit “spălaţi-vă cu apă rece aşază luna în iarbă, pe obraz”, m-au urmat şi s-au vindecat. cu care luna merge dintr-un sat în altul. cerul era albastru, nepătat. acum este Ea trece numai galben, prin locul liber dintre două ore, este vânăt, este negru. eram puternic şi dintre două zile ce-şi urmează, de tânăr, curgea aurul din aceea mine. timpul nu o rugineşte, acum din toate colţurile lumii cu ochi şi are pană luminândă...Un vânător sticloşi mă priveşte a vrut s-o împuşte, dar glonţul vina. s-a întors în armă, puşca s-a risipit, a vina mea. când s-a ivit? când a crescut? curs, când s-a împrăştiat vânătorul nu a mai găsit drumul spre peste tot uriaşă? frec de o piatră aspră casă, o grămăjoară de ceară, mă văd pe mine a rămas în văzduh închis. în ceara care se macină şi piere. Ah, cum o aşteptăm înfioraţi: mă văd pe mine frecându-mă de acest într-o iarnă s-a apropiat de o aşezarevăz-duh. fiecare lucru şi noaptea odăile s-au luminat ca de înalţă în calea mea un zid de netrecut soare, şi un zăvor. fiecare lumina a doborât câteva case vechi, secundă zăpada s-a topit, frunzele uscate găzduieşte o trapă. fără o cauză anume pagina au înverzit, cănile goale de pe masă sânt adus în preajma cu vin tare s-au umplut. De aşteptare lui zero. 104 casele noastre sânt nişte grăunţe un melc îmi cară inima undeva departe răcoroase printre flori de bune pentru dropie. sulfină. nici sângele meu nu mai curge în mine, zboară pe cer VESTIREA PETRECERII DE ca un vultur vijelios, să însufleţească SINE ÎN SINGURĂTATE alte ţinuturi. zadarnic mă zbat-sânt prins ca într-o în martie 22, o zeiţă trece în fugă pe plasă aici sub forma unei în paginile unei delirante cărţi. plăpânde zăpezi:mi se topeşte în aş vrea să opresc alunecarea palmă. frec de o piatră aspră fără sfârşit. dar cum? mă privesc în o grămăjoară de ceară: îndată ceara se oglindă şi ea macină şi piere. din milă mă minte: îşi răscoleşte

DROPIA

portrete critice
memoria şi îmi arată o faţă mai veche, a gloriei, căci din mine, cel de azi, nimic în apele ei nu se vede, cum nu se vede nici vidul. aş vrea să opresc alunecarea fără sfârşit. dar cum? mă rog de primăvară şi de toamnă, de iarnă şi de vară să mă ţină pe aripile lor. pentru ele strigătul meu nemăsurat este şoaptă nedesluşită.cântecul meu armonios de implorare li se pare bâlbâială fără şir. nici un anotimp, nici o fiinţă, nici o stea nu mai înţeleg ce le spun. am ajuns să vorbesc o limbă doar de mine locuită. blestemat. ceară am fost, m-am frecat de piatra aspră. sânt întemniţat pe vecie în paginile delirantei cărţi, a morţii.

AMINTIRI DESPRE ZBOR
Dacă stau bine şi mă gândesc – chiar am zburat, de mai multe ori. (Li s-a întâmplat şi altora, prietenul meu Adrian a şi scris un poem tulburător despre asta.) Nu ştiu cum am reuşit. Din senin, din nimic, mă pomeneam în văzduh. Nu mai ţin minte nici cum începea totul, nici cum mă întorceam pe pământ, dar îmi amintesc precis zborul însuşi: fără pricepere, caraghios, dădeam din braţe ca din vâsle şi mă ţineam cu uşurinţă în aer. O dată am rămas mai mult timp acolo, sus, nemişcat: priveam spre oraş cu ochii cu care trebuie să privească steaua,

trupul meu pâlpâia ca un felinar aprins, iar inima începuse să se mineralizeze, din ce în ce mai rar bătea.

POEZIE
Într-o noapte Băusem toată noaptea. Dar oricât am fi băut tot era puţin pe lângă setea noastră. Eram cum eram. Duhneam. Parcă o turmă de porci ni se strecurase în inimioare şi acolo se tăvălea fericită prin noroi. Întunericul ne ieşea prin toţi porii. Şiroia din noi. Doldora eram aşadar de duhoare şi de întuneric, ca o pungă doldora de galbeni şi de arginţi.

pagina 105

portrete critice
Eram cum eram. Nu mai puteam să schimbăm nimic. Chelneriţa, pulbere şi ea, chiar a pus punctul pe i: Sunteţi nişte porci. Şi eu, alături de voi. I-am dat dreptate, n-aveam încotro, şi ne-am comportat ca atare: precum turma aceea de porci am luat-o la goană spre prăpastie. Ne-am aruncat. Dar nu ne-am făcut praf. N-am dat ortul popii. N-am păţit nimic. S-a întâmplat ce se întâmplase şi în alte rânduri: n-aveam cum să cădem fiindcă noi eram, în acelaşi timp, şi cei care se azvârliseră în gol, şi prăpăstia în care ar fi trebuit să se petreacă prăbuşirea. CEEA CE NUMIM NOI LUME ceea ce numim noi văzduh nu este decât o femeie tânără alăptându-şi copilul. Bunătatea o străbate ca nişte oase... Ceea ce numim noi mare nu este decât inima sa. Ceea ce numim noi adiere, vânt, furtună nu sunt decât paşii săi tulburători peste câmpie

BASTONUL DE ORB
am dat pagină cu pagină iubirea insomnia spaima plictiseala delirul zădărnicia pe toate le-am încercat le-am scris le-am citit le-am trăit. ......... de sus spre mine coboară un imens baston de orb. e bastonul cu care se-ajută la mers dumnezeu. mă va lovi mă va doborî mă va strivi ca pe un vierme. nu. deocamdată nu mă nimereşte.

pagina 106

Gabriel Chifu împreună cu Mircea Cipariu şi Adrian Popescu

portrete critice

pagina 107

La Turnirul poetic de la Efes (Turcia, sept. 2012): Gabriel Chifu împreună cu scriitorii Mircea Diaconu, Băileşteanu, Adi Cristi, Adrian Popescu, Daniel Corbu, Vasile Dan, Andrei Bodiu, Traian Ştef, Marian Drăghici, Adrian Alui Gheorghe, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Ioana Dinulescu, Nicolae Prelipceanu

biblioteca de poezie

MARIO LUZI

Lumina de pe masă
Lumina de pe masă. Ulmii de pe alee în toamna târzie sunt de un galben cald, suflat într-un nor omogen de fulgi. Luna stă agăţată înăuntru; iar eu revăd lumina de pe masă care în copilăria mea ne aduna pe toţi la cină.

pagina 108

De ce, lumină, te retragi
De ce, lumină, te retragi din mine-n lucruri scrutate şi chiar şi mai-năuntru în celelalte pe care nu le-am privit? S-a sfârşit povestea, fiinţa a fost ştearsă. învingător sau dispărut în luptă? Sau e cealaltă ce se rumeneşte şi scapără, iubirea-mplinită, negarea-mplinită în ce? În care unică substanţă în ce totală lipsă de esenţă –

biblioteca de poezie
cu neputinţă de-aflat, nu există martor, nici vorbă de cântec. Ea crede sau visează că cineva gândeşte în vâltoarea de pace a turbionului însângerat... iar noi suntem aici fie sortiţi aşa, fie întâmplător tu şi cu mine, tovaraşa mea de câteva ore, pe sfera asta ieşită din minţi sub spada cu dublu tăiş, a judecăţii sau a mântuirii, viaţă credincioasă vieţii toate astea care i-au crescut la sân unde se duc, mă-ntreb, coboară sau urcă în salturi către propria obârşie... chiar dacă nu contează, chiar dacă-i viaţa noastră şi basta.

Viaţă credincioasă vieţii
Oraşul duminică târziu când se aşterne liniştea doar un radio se tânguie din măselele-i oarbe din viscerele sale ţepene iar celui ce o ia prin fanta unei străzi tăiate drept printre bănci i se arată omenescul blând până la spasm pitulat printre canale şi mezaninele sale, acalmie, da, şi totuşi cineva, cu fruntea pe asfalt, moare, sub privirile uluite ale câtorva trecători ce zăbovesc şi dau ocol nenorocirii,

Revenire
Cine culege ciorchinii funebri şi focul viţei de vie-n grădinile de pe Giudecca, pe apa neguroasă unde-şi afundă lăstarii? Sub un cer mai grav revenim aceeaşi de-odinioară să privim printre struguri statuile şi vasele nordului luminat rătăcind prin lagună; şi oricât ar fi trecut chiar şi-un veac de plictis, ascultăm glasul roşu-aprins al păsărilor strigând de pe verande de roze şi tot pe drumul cunoscut pornim şovăitori să ne uităm la brazdele neclintite răsfrânte-n canale grădinile de dragoste neştirbite de timp.

pagina 109

Răscruce de cărări
Fumegă apa dând năvală pe pante, desişurile nu mai zumzăie şi murele le-acoperă bruma. Tu te abaţi din propria-ţi umbră, treptat se face seară. Vagi, tot mai vagi rătăcesc de după un văl de pulbere viespi, câini istoviţi şi ulicioare, aerul din jurul mărului se-nnegurează, un efemer duh dă ocol.

biblioteca de poezie

Mario Luzi, Premio de la Cultura San Domenichino 1997

pagina 110

biblioteca de poezie
tocmai fiindcă mi-e cunoscută dulcea taină, în ţărâna molcomă, printre brazde, zăbovesc aşteptând să se ivească un chip suprafiresc din soare.

Amintindu-mi de Florenţa
Şi-atunci când făceau faţă deasupra văii de negură înalţii tăi pereţi suferinzi în lumina fluviului trecând printre munţi la Consuma se distingea mai clar suflul vieţii în timp ce-alerga; şi-acolo unde adesea se-asculta după canaturile-ntredeschise ale uşilor spionând luna glasul tău retrăgându-se în odăi afunde dar făr-a se stinge de tot, niciun plânset, o muzică pe potriva veacurilor năvălea. Nici vorbă de strigăte, nici măcar un surâs pentru mine de-a lungul surdelor tale străzi ducând direct spre rai.

Pârâurile amiros a miere şi a mentă scuturată pe sub podeţe minuscule peste care păşeşti însoţit de Râu din râu soare şi de calmele culori ale vieţii. Se hrăneşte din sine râul, îşi paşte şerpuitor În urma paşilor tăi molcomi ce mă lasă propriile aici stând pe mal în alba şanţuri aproape seci, splendoare a ţărânii, ce anume trece fuge de mine, desprinzându-se-n veci? prin propriile băltoace aproape uscate, Glasul păstorilor prin pasurile se târăşte spre putredele lui mlaştini, munţilor îngheaţă, din pădure până ce, puţin mai încolo se arată aburi ce se fac violeţi, îl consolează oleacă veşmintele mele le-nvăluie chiciura. tainice sudori, îl înrourează răcori, limfe, filoane Acolo unde umbra din străfundurile inimii sale subterane Acolo unde umbra creşte şi căile poposesc şi iată-l printre flori, să-mi aduc aminte cuvintele renăscând din prunduri seci, şi strigătele omului e poate o iluzie. acum, se-avântă-n pe după pietrişul Dar totdeuna sub cer, mereu acelaşi, unde se-afla în pragul morţii, îmi regăsesc urmele, soarele pe noul lui făgaş – şi arborii uitaţi din alte vremuri se mişcă spre sine-însuşi râul drepţi de după cotituri. Şi pururi, înlăuntrul larvei se schimbă-n crisalidă

pagina 111

biblioteca de poezie
intrând ca un nou râu născut din propria cenuşă în locurile-n care trudeşte primăvara şi nu există floare sau mugur, nu există încă, există însă acea înflăcare radioasă de lumină şi opacitate în albul văzduhului, există, şi iată-l răspândindu-se acel duh vibrant şi-acel senin peste coroana copacilor, acea sărbătorească scânteiere a apelor. E- „acela” pe de-a-ntregul. Şi este el râul, îi freamătă-n-adânc rostul. Acesta e, în chip prodigios. brânduşa-mbietoare mai mult decât surâsu-ţi pe care ţi-l fură râvna. În vânt trupul tău mai sclipeşte molcom în clinchet de geamuri astru stingher şi pasul tău în surdină nu e decât zăbava trandafirilor în eter.

Interior
Duminicile însorite colindăm prin văile ascunse, rătăcim pe pajişti, ne-ntoarcem încântaţi cu flori şi ramuri înflorite pentru vaze prin colţuri sau la geam pe câte-o laviţă. Pierd semnul acestei cărţi deschise a lunilor, a anilor. Zâmbesc, văd de-mi ridic ochii două ferestre vii în care freamătă-adăstarea rândunelelor şi pe tine-nălţându-ţi aceste gingaşe trofee. O zi, dar care anume? între primăvară şi iarna care-a trecut, un an între atâţia ani, tu şi cu mine şi între noi fiul nostru dintr-o odaie-ntr-alta lumina asta limpede. Traducere de Geo VASILE

Deja culeg florile negre din Hades
Culeg florile negre din Hades deja flori degerate cleioase de chiciură mâinile tale calme pe care umbra le-nduplecă şi tăcerea le târăşte spre ea. Se surpă pe palide pajişti elizee pe pajişti aburite înfăşurate-n negură

pagina 112

Andrea Zanotto şi Mario Luzio

meridianele prozei

ÎNDRĂGOSTIŢII

Miodrag BULATOVIĆ

Serbia
Considerat drept cel mai reprezentativ prozator sârb con­ temporan, a cărui, operă degajă un umanism profund, de o mare forţă morală, M. B. se naşte la Okladi (Muntenegru) în 1930. Stră­ lucite studii de filosofie la Universitatea din Belgrad. Menţionăm romanele: „Colina diavolului” (1956), „Lupul şi clopotul” (1959), „Co­ coşul roşu zboară spre cer” (1959) — tradus în foarte multe limbi, cunoscut şi cititorilor români. „Eroul pe măgar” (1964), „Oameni cu patru degete” (1977). Nuvela „Îndrăgostiţii” se vrea, pe măsura eroului principal şi, de ce nu, a însuşi autorului-filosof, o operă complexă, de o covârşitoare densitate, ţesută din simboluri, deschizînd multiple direcţii de interpretare, reunind influenţe, motive şi tehnici literare diverse. Viziunea neorealistă, punctată cu accentele unui naturalism crud, ce aduce în faţa cititorului o lume zbârcită, decrepită, bolnavă, in­ firmă, trăind în case şi cafenele mizere, coexistă cu forţa de şoc proprie suprarealismului, ce reuneşte violenţa imaginilor cu ironia şi autopersiflarea, într-un amestec organic de sublim şi abject. Ge­ niul — în accepţiunea romanticilor — cu chip palid şi ochi arzători (simbolul imaginaţiei şi al neliniştilor interioare), trăind în afara lumii sale, considerându-se cel mai frumos, cel mai bun, cel mai inteligent şi cel mai talentat; călătorul — investigator al tuturor spa­ ţiilor; marioneta — simbolul implacabilităţii destinului; oglinda (afu­ mată, acoperită cu pânze de păianjeni, redând imagini ciopârţite) — mijloc indirect de percepere a realităţii, sugerând prin reflectarea neclară scepticismul în posibilităţile de pătrundere în sensurile adânci ale existenţei; eroul — incapabil de a finaliza ceva, contami­ nat fiind de oboseală şi de „boala secolului”; neîncrederea în capa­ cităţile de comunicare ale artei; alienarea, angoasa timpurilor mo­ derne; toate acestea sunt doar câteva din numeroasele motive ale povestirii. Discursul apare discontinuu, autorul abordând tehnica al­ ternării permanente a planului realităţii imediate cu cel al amin­ tirii. Aspiraţia zadarnică spre un ideal imposibil de realizat prin însăşi măreţia lui generează drama personajului central — victimă a nevoii sale de excepţional în toate ipostazele existenţei, neputîndu-se implica şi împărtăşi, trecând orb pe lângă bucuriile sim­ ple, fireşti, ale unei vieţi obişnuite. Imaginea finală, însă, a florii de sânge ce se încheagă în orbite, lasă totuşi să se întrevadă un licăr de speranţă în posibila salvare a fiinţei umane, eroul răscumpărîndu-se, reuşind în cele din urmă să înveţe ce înseamnă sufe­ rinţa, iubirea, la capătul lungului drum al martirajului său.

pagina 113

meridianele prozei
Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pământoasă, Pielea-mi crapă şi se desface. Zilele mele sboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, Se duc şi nu mai am nici o nădejde? CARTEA LUI IOV, cap.VII Cafeneaua aceea nu era prea mare. Eu, împreuna cu Olia, şedeam într-un colţ, aşa încât Anania şi Fotia, care stăteau ceva mai încolo, nu ne puteau zări, iar Sima şi Nikifor nici atât, căci erau aşezaţi la o masă tocmai în dosul uşii. Cafeneaua mai era şi-ntunecoasă pe dea­ supra; de n-ar fi fost ferestruica, te-ai fi crezut într-o gro­ tă, nu în birtul acela murdar, de unde ieşeai, cel mai adesea, beat. De fapt acolo, până şi zidurile, mult prea înalte şi atât de afumate că nu se mai vedea tavanul, se ridicau drepte şi reci, de-o parte şi de cealaltă, arătând mai degrabă ca nişte metereze ori ca nişte baricade. Noi doi, eu şi cu Olia adică, ne priveam. În jurul nostru oa­ menii erau tot mai cenuşii, neînsemnaţi şi zdrenţăroşi, rătăciţi printre propriile lor şoapte. Unii tăceau, alţii spo­ rovăiau cu coatele sprijinite pe mese. Olia vorbea şi ea, încetişor, dar eu n-aveam ce să-i spun. Oamenii conti­ nuau să fie tot mai cenuşii, păreau nişte păpuşi de hârtie şi pământ, unele spânzurate, altele nu. Olia mă întreba mereu dacă mi-era şi mie frică. În cafenea se aflau mulţi bătrâni. Eu mă priveam liniştit în oglinda de pe perete, ţesută pagina din fum, pânză de păianjen şi sticlă. Toate chipurile pe care le vedeam oglindite erau 114 ridate şi bolnăvicioase. Al meu nu. Aveam o aluniţă pe obraz care mă făcea şi mai atrăgător. Aveam, mai ales, nişte ochi grozav de fru­ moşi. Străluceau cu un licăr întunecat, subliniindu-mi pa­ loarea pomeţilor şi a frunţii. Era firesc să fiu palid, de­ oarece mă chinuiam gândindu-mă cum să descopăr şi eu ceva ce-ar fi putut să mă uimească şi să mă încânte. Fotia îmi spusese cândva că avionul părea să fie o invenţie ciudată, de care ar fi meritat să te ocupi. Am început să îndrăgesc avioanele, să le idolatrizez chiar, precum un copil ce nu şi-a desprins niciodată picioarele de pe pă­ mânt. Am construit apoi câteva din hârtie şi carton, din lemn şi din tinichea. Credeam c-o să-mi pierd minţile în clipa când mă voi înălţa deasupra aerodromului. Dar a fost o decepţie cumplită. Nici nu ne ridicasem bine în văzduh, şi-am şi început să vomit. Pe vremea aceea n-o cunoşteam pe Olia, nici pe Anania. Pe el îl vedeam bine în oglindă. De când îl ştiam, avea faţa schimonosită şi tristă. Îşi târa un picior strâmb din născare, dar eu n-aveam cum să i-l văd reflectat în oglindă, din pricina fumului. În picioare, lângă el, venise Sima, cu o carte în mână. Sima era tare lat în umeri, aşa că imaginea lui era ciopârţită de rama oglinzii, nici capul măcar nu i se vedea. Numai eu ştiam că Anania şi cu Fotia refăceau versuri scrise de alţii, semnându-le apoi cu propriile lor nume. Olia continua să-mi şoptească ceva. Aflasem lucrul acesta în­ tr-o seară, când se îmbătaseră turtă, dar nu spusesem niciodată, nimic, nimănui, pentru că uitam mereu. Înainte de a face din avioane o pasiune, am scris şi eu versuri. Aveam într-adevăr vocaţie de poet; eram un real talent. Dar nu-mi plăcea să înşel pe nimeni; nici pe mine, nici pe ceilalţi. Făceam versuri cu multă uşurinţă, şi inventam, mai ales, rime noi şi ciudate, însă îmi lipsea cu totul voinţa de a realiza ceva. Îmi băteam joc de Olia şi de Anania când îi vedeam mereu atât de trişti. Eu habar n-a­ veam ce-nseamnă să fii vesel ori trist. Socot încă şi astăzi că lumea este aşa cum trebuie să fie, ca o grădină în care florile cresc de la sine; şi mai ştiu tot atât de bine că eu sunt cel mai bun, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre toţi oamenii pe care îi cunosc. Olia se apropiase şi-şi lăsase capul pe umărul meu. Am început apoi să visez la vapoare. Mă şi vedeam în plin naufragiu, în pielea unui căpitan sau a vreunui matelot neînfricat. Aveam pur şi simplu impresia că, de­ parte de apă, nu eram decât o biată gânganie neajuto­ rată. În cele din urmă am ajuns pe mare, la bordul unui vas. O lună-ntreagă nu mi-am mai venit în fire. Când am găsit o oglindă, am văzut că arătam ca un schelet. Mi-a părut rău după farmecul pierdut. Nici măcar ochii nu-mi mai străluceau ca altădată, frumoşi şi seducători. Atunci am părăsit cărările mării şi m-am lăsat în voia plăcerii de a hoinări. Mergeam din oraş în oraş, din ţară-n ţară. În Spania m-am dat drept un aristocrat în exil, în Franţa drept un tânăr prinţ din Serbia, în Ţările de Jos drept medic otorino-laringolog, iar în Danemarca şi Suedia drept un conducător comunist iugoslav. Nu mi s-a părut o aven­ tură prea interesantă, ba

meridianele prozei
am găsit chiar că fusese o prostie, deşi oamenii — mulţi dintre ei, cel puţin — pă­ reau să mă considere un adevărat geniu sârb. Anul trecut m-am întors la Belgrad, după vreo zece ani de pelerinaj prin lumea-ntreagă; voiam neapărat să-mi regăsesc, în cafenelele mici şi-ntunecoase de pe malul Savei, vechii cunoscuţi, ale căror nume începusem să le uit. Mi-am sărbătorit, în mansarda mea, a treizeci şi doua aniver­ sare, apoi, ieşind pe stradă, am zărit-o pe Olia. Îmi priveam în oglindă mâinile frumoase cum atârnau, una pe lângă masă, cealaltă pe după umerii Oliei. În ochii fetei era atâta bunătate şi tristeţe, încât aveam im­ presia că dintr-o clipă într-alta, vor curge din ei şiroaie de lacrimi şi puroi. Nu suportam s-o văd în felul ăsta, aşa că i-am spus de câteva ori să zâmbească. Uitându-mă în oglindă, mi-am dat seama că se lipise de mine. Nu m-am bucurat deloc şi nici nu-mi prea venea să râd. Fotia şi Liubica se apropiaseră, ajungând şi ei în dreptul oglinzii. El era subţirel, iar ea atât de mică, încât abia se vedea printre mese. Îmi plăcea de Fotia, pentru că la beţie spu­ nea o mulţime de lucruri ciudate şi pentru că purta întot­ deauna la piept un pumnal pe care n-ar fi îndrăznit pen­ tru nimic în lume să-l ridice asupra vreunui om. Mi-am trecut degetele prin păr, apoi mi-am mângâiat bărbia. Aveam impresia că tot sângele din mână mi se scurgea în obraji. Olia m-a întrebat iarăşi dacă mi-era şi mie frică. Pă­ rea năucă şezând aşa, cu palmele pe genunchi, şi privindu-mă. I-am răspuns că n-aveam de ce să mă tem. Mi-a pus atunci o altă întrebare: - Şi ce-ai face dacă un bandit şi-ar îndrepta puşca spre tine? - Probabil că mi-ar fi groază. Dar ţie? - Şi mie, a răspuns ea. M-a mai întrebat apoi, încă o dată, acelaşi lucru. I-am răspuns că la urma-urmei nu-mi păsa, dar că mi-ar fi părut totuşi rău să mor, mai ales că eram încă tânăr. Ea mi-a spus că într-o astfel de situaţie s-ar zbate, şi-ar plânge, şi s-ar ruga să n-o omoare. I-am zis că, fără doar şi poate, aş face şi eu la fel. De când m-am reîntors acasă, m-a tot obsedat gândul c-ar trebui să am un fiu. Aveam convingerea că nu­ mai aşa m-aş fi liniştit, că m-aş fi ocupat cu mai multă plăcere de el, decât de avioane sau de vapoare. Olia şuşotea mai departe, cu ochii la oglinda atârnată în faţa noastră, pe perete. Fata era zdravănă, cu obrajii îmbu­ joraţi, şi mă gândeam, uitându-mă la ea, că era numai bună de nevastă. Liubica tocmai pleca împreună cu Fotia, iar Sima îl însoţea pe Anania. Ochii mi s-au împăienjenit. Nu mai vedeam decât fumul din oglindă şi golul de din­ colo de ramă. Atunci am întrebat-o pe Olia: - N-ai vrea să-mi fii soţie?

pagina 115
Nicolae Maniu, Mariajul hiperrealismsuprarealism

meridianele prozei
Ne-am privit. Mi-am amintit pe dată că Ivana mă privise la fel când i-am pus aceeaşi întrebare. Răspunsul Ivanei fusese prompt: era de acord şi avea să-mi dăru­ iască o fetiţă. M-am răzgândit pe loc şi am trimis-o înapoi la maică-sa, fără să mă mai cunun cu ea. La ga­ ră mi-a plâns de mama focului. Am întrebat-o de ce plânge, deşi ştiam foarte bine că plecarea mea o făcea să sufere ca un câine. Mi-a zis chiar că i-am distrus viitorul. Iar eu i-am spus că viitorul nu era nimic altceva decât clipa aceea când noi doi ne uitam unul la altul, şi că, prin urmare, n-avea nici un motiv de plâns. Ivana mă privea suspinând. I-am promis că o să i-l prezint pe Anania, care o va lua de nevastă fără comentarii, pentru că, de obicei, femeile fugeau de el ca de dracu. I-am mai spus că pe Anania o să-l facem de-a dreptul fericit, căci avea suflet de copil, deşi nu mai era tocmai tânăr. Ea continua să mă privească, iar lacrimile-i şiroiau pe obraji. Într-un târziu mi-a măr­ turisit că, de fapt, plângea din cauza mea. Am crezut-o. Trenul o luase din loc, pufăind. Ivana a rămas ţintuită acolo, pe peron, învăluită în aburii locomotivei şi-ntr-un palton jerpelit. Abia după multă vreme am înţeles de ce o părăsisem. Eu voiam un băiat şi ea îmi promisese o fe­ tiţă. Mai mult decât atât, părea bolnăvicioasă şi tot timpul buimacă. Eu şi cu Olia ne priveam, ochi în ochi. Uitătura ei mă ducea cu gândul la Ivana, şi am fost gata, gata, să mă ridic de pe scaun. Era în adâncu-i o umbră de ne­ pătruns care se scurgea, în picuri, de-a lungul genelor pagina lungi. Olia mi-a răspuns: - Dar oare, sunt eu demnă de tine? 116 Mi-a plăcut grozav răspunsul. Am sărutat-o şi i-am spus încetişor: Nu eşti demnă de mine, însă o să te iau de ne­ vastă ca să-mi naşti un fiu. Pentru asta pari destul de zdravănă. Nu-mi plac femeile mici şi slăbănoage. Tot ce nu-i de rasă mă scârbeşte. - Şi de ce ţii neapărat să fie băiat? - Ca să facă el ce n-am fost eu în stare să fac. - Fie precum ţi-e voia, a mai zis ea, cu glas pios. Mai târziu am auzit că Ivana se măritase cu un mecanic de locomotivă. N-am pus o clipă la îndoială ceea ce aflasem, pentru că locuia într-o căsuţă, aproape de gară. După cum îşi putuse da seama Anania, bărbatul nu era deloc încântat să vadă că progenitura nu era a lui, dar n-avea-ncotro, o iubea pe Ivana ca un nebun. Fotia mi-a mai povestit că mecanicul o lua cu el şi străbăteau ţara în lung şi-n lat. Tot Fotia mi-a spus că femeia suferise enorm din cauza mea. Şi de astă dată l-am crezut, căci cunoşteam o mulţime de oameni care sufereau din cauza mea. Numai eu nu reuşeam nicicum să aflu ce trebuie să faci ca să suferi. I-am spus lui Anania că, după părerea mea, suferinţa nu exista decât în imaginaţia oamenilor, care o inventaseră pentru că aveau nevoie de ea. Fotia mi-a spus atunci că era lucrul cel mai de preţ în viaţă, iar Anania a adăugat că fără suferinţă nimic n-ar fi pe lume, nici dragoste, nici fericire, nici creaţie. Olia mă privea ţintă. I-am întrebat pe amândoi dacă să suferi înseam­ nă să fii înfometat şi să te doară rău stomacul. Au pierdut multă vreme ca să-mi explice că suferinţa era de fapt toată fericirea adunată la un loc, toată tristeţea şi durerea toată. Le-am spus că nu cred în nimic, şi cu atât mai puţin în teoriile lor morbide. Şi am avut atunci prilejul să le mai spun că era cazul să se lase de scris versuri şi să se suie mai bine într-un avion, şi de-acolo, de sus, să privească milioanele de ţeste omeneşti cum se târăsc umile; s-o pornească pe mare, dacă nu, măcar până la Rieka, şi să simtă sub tălpi adâncul nesfirşit, iar în jur, pustiul singurătăţii; sau, să-şi aleagă o femeie viguroasă şi să facă un copil cu ea, nu să stea şi să tot discute despre suflet, despre nostalgiile lui, despre viitorul poeziei sau misterele universului. - De ce mă priveşti aşa, de-atâta vreme? am în­ trebat-o. - Nu ştiu, a murmurat ea. - Mai uită-te şi-n altă parte, nu numai la mine. Priveşte mai bine rotocoalele de fum. - Dar ce-o să ne facem dacă va fi fetiţă? - O s-o zvârlim de-ndată într-un râu, i-am răspuns, tremurând de furie. - Într-un râu? Da ce-ţi veni? - Da, da, într-un râu. Şi pe tine, cu fetiţa ta cu tot! Dar, pentru Dumnezeu, nu te mai uita aşa la mine! S-a ghemuit toată la pieptul meu. Am început să-i povestesc cum o să-mi învăţ eu fiul să piloteze avioane, să călătorească pe mări şi, încă de mic copil, să-i cu­ noască

meridianele prozei
pe oameni şi să-i înşele ca un scamator. M-a în­ trebat ce se va întâmpla cu noi. I-am răspuns că n-o să se întâmple nimic. I-am promis că am s-o scot din zdrenţe şi c-am să-i cumpăr rochii frumoase dac-o să am bani; i-am mai spus că n-o să-i cumpăr nimic dacă voi fi mereu făr-un sfanţ în buzunar, şi c-o să-i fie tare bine lângă mine, de va fi ascultătoare. Mi-a mărturisit atunci că-i plăcea grozav să i se spună întotdeauna ce are de făcut. Fotia şi Anania erau tot de vârsta mea, dar păreau să aibă mult peste patruzeci de ani. Olia şedea lângă mine, iar ei, amândoi, ne priveau cu ciudă. Ştiam că vor­ besc despre noi, dar nu-mi dădeam seama ce zic. Zâmbeau. Şi în vreme ce Olia îmi şoptea ceva la ureche, eu mă gândeam că bine făcuse Ivana că se măritase cu fe­ roviarul acela care-o lua cu el peste tot, şi mi-am mai adus aminte că-mi rămăsese la ea un inel de tinichea. Lângă Olia apăruse un moşneag. Era înalt şi slab, cu barba albă şi lungă atârnându-i pe piept. Ţinea în mână un ghemotoc de şireturi şi o grămadă de şnururi. L-am privit. Plângea, dar n-avea strop de lacrimă în ochi. Era un moşneag ca toţi moşnegii. A întins spre mine o palmă mare, uscăţivă. Eu continuam să-l privesc, iar el a mur­ murat: - Fie-vă milă, şi daţi-mi ceva... Semăna cu tatăl Ivanei, care era cantonier. M-am gândit însă că acela trebuia să fi fost cu vreo palmă mai înalt, fiind şi hoţ pe deasupra, pentru că îmi dispăruseră odată, de prin buzunare, şi portofelul, şi-o batistă. L-am întrebat pe bătrân ce-ar pofti să-i dau şi mi-a repetat cu aceeaşi voce ştearsă: - Fie-vă milă, şi daţi-mi ceva... - Te pomeni că eşti tot poet, ce zici moşule? am mai încercat eu să-l întreb. Glasul însă îi era atât de stins, încât deabia-i auzeam şoapta. Nici n-a plecat bine de la masa noastră, că Ana­ nia şi cu Fotia au şi venit repede să-mi spună că bătrânul era cel mai nenorocit om din toată Serbia. Mi-au povestit apoi că numai, dragostea şi suferinţa îl aduseseră în halul acela de mizerie şi de neputinţă; că numai de aceea ajunsese cerşetor. - Nu cumva e vreun poet? l-am întrebat pe Anania. - L-au încercat şi chinurile poeziei, bietul de el, mi-a răspuns Fotia. - Da’o fi călătorit oare cu avionul? Sau o fi băut vreodată din apa sărată a mării? - Nimic nu contează, decât că suferă într-adevăr ca un poet, a mai zis Anania. - Dar tu, Anania, suferi tot aşa? - Da. Anania şi Fotia s-au întors la locurile lor. Mi-am zis atunci, gândindu-mă bine, că, din păcate, în Belgrad şi în Serbia erau prea mulţi exaltaţi dintr-ăştia. În Muntenegru şi-n Macedonia nu puteau fi nici pe departe aşa de numeroşi. Acolo-s oameni de nădejde, chibzuiam eu, căci numai muncind din greu o pot scoate la capăt. Nu-mi plăcea deloc să văd în jurul meu atâta pleavă: bărbaţi tineri care zăceau claie peste grămadă în tot felul de lo­ cuinţe murdare şi întunecoase, despicând firul în patru şi scriind poezii de dragoste sau versuri sociale ori mistice; pictori bărboşi şi-n zdrenţe, care mişunau beţi de la o cafenea la alta, certându-se şi sărind repede la bătaie. Mie îmi plăceau tipii cu vână în ei. Eventual, jucătorii de fotbal: nişte oameni ca toţi oamenii. Am întrebat-o şi pe Olia: - Îţi plac şi ţie fotbaliştii? A tăcut, şi atunci am întrebat-o altceva: - N-ai vrea să mergem chiar acum la mine acasă?N-ai vrea să fii a mea în noaptea asta? Tot nu mi-a răspuns, dar şi-a înclinat capul în semn că ar fi vrut. În zorii zilei următoare mi s-a dăruit, şi-a izbucnit, apoi, în plâns. Treceam arareori pe la Anania şi pe la Fotia, şi aproape deloc pe la Sima, Nikifor şi Atchim, pentru că detestam pur şi simplu p a g i n a poezia. Anania stătea foarte aproa­ pe de 117 mine. Le tot spuneam de fiecare dată când îi ve­ deam, că a scrie versuri era lucrul cel mai nesănătos cu putinţă, şi c-ar trebui puşi cu toţii să muncească pe un şantier ca să-şi vină odată-n fire şi să priceapă pe ce lume trăiesc. Locuiam pe strada Karaghiorghiev, chiar deasupra cafenelelor de pe mal. Le mai spuneam că, de bună seamă, nu erau tocmai întregi la minte şi că, bolnavi fiind, ar fi trebuit internaţi într-un sanatoriu. Mă duceam să-l văd pe Anania mai mult ca să mă plâng de Olia. De când trăia cu mine era din ce în ce mai palidă şi mai slă­ bită, şi mă privea ciudat, cu un soi de stinghereală în ochi. Anania mi-a zis că-n felul ăsta îşi regreta ea fe­ cioria. L-am întrebat însă, dacă i se părea

meridianele prozei
firesc ca o femeie să-şi regrete fecioria şi după zece ani de la că­ sătorie. Pentru că Olia plângea de-atunci întruna. Fotia şi-a dat şi el cu părerea, zicând că era foarte posibil să o doară ceva. Nu-mi puteam imagina ce. Anania mi-a spus atunci că nu era de fapt o boală, ci o nostalgie adâncă şi fără leac, specifică sufletului slav şi fără de care nu exista fiinţă cinstită, mai cu seamă dacă era vorba de un artist. I-am dat dracului şi pe ei, şi nostalgia aceea a sufletului slav. Anania şi Fotia s-au mirat grozav de lipsa mea de înţelegere. Mi se părea însă necinstit să mă pomenesc cu boala şi cu nostalgia sufletului slav în casă, tocmai eu care nu-mi dorisem nimic altceva decât o ne­ vastă sănătoasă şi-un fiu. Continuau amândoi să nu mă slăbească din priviri, ca pe o ciudăţenie. Şi ca să pun capac la toate, le-am spus că am s-o bat şi-am s-o alung pe Olia de-acasă. Anania i-a luat apărarea, spunându-mi că era o fină cunoscătoare de poezie; dar Fotia mi-a dat de înţeles că Ivana locuia la Alksinac cu feroviarul ei. Olia însă nu se mai oprea din plâns. Nu reuşeam în nici un fel s-o fac să mai zâmbească. Nici măcar sca­ matoriile mele de odinioară n-o înveseleau. Lângă man­ sarda noastră, o chichineaţă ca şi a lui Anania, locuiau nişte pictori. Eu eram mai mult plecat, ca să nu fiu nevoit s-o tot văd pe Olia plângând. Băteam drumurile, ducându-mă pe la diverşi magicieni, hipnotizatori şi jucători de fotbal. În fond n-aveam decât o singură dorinţă: să am un fiu. În felul ăsta pagina îmi petreceam eu toată ziulica. Seara, când mă-ntorceam acasă, o găseam întotdeau118 na ghemuită într-un colţ al odăii. Mă fixa cu privirea îndelung, de par­ că nu m-ar fi cunoscut. O întrebam ce are. Îmi răspundea că se simte bine. În cameră n-aveam nimic altceva decât o masă şi un pat, dar atâta era de ajuns pentru doi oa­ meni sănătoşi. Ca să ne câştigăm pâinea, am pornit-o să străbatem ţara în lung şi-n lat, vânzând fireturi, şnururi sau şireturi. Şi, ori de câte ori se mai ivea prilejul, eu şterpeleam câte ceva. Pe undeva prin Bosnia, am încărunţit amândoi. Olia a vrut atunci să ştie când urma să ne întoarcem acasă. Eu i-am zis însă, că părea tot mai bolnavă. Ea m-a mai întrebat cât timp aveam de gând s-o mai chinui. Iar eu i-am răspuns că tare mi-ar fi fost drag să am o nevastă plesnind de sănătate, nu o uscată şi-o plângăcioasă ca ea. Într-o bună zi ni s-a furat şi bruma de lucruri ce le-aveam adunate într-o desagă. Olia mi-a zis atunci: - Suntem pierduţi. - Nici vorbă, i-am răspuns. E rândul meu acuma să dau lovitura şi să fur pe cineva. - Dar nu e păcat? - Da’de ce să fie? Uneori îmi aduceam aminte de Ivana şi mă gândeam atunci c-ar fi fost, poate, mai bine, să n-o fi părăsit. Fotia mi-a povestit că fetiţa ei îmi semăna leit şi că asta-l cam necăjea pe soţ. Eu nu credeam că Ivana suferise aşa de mult din pricina mea, şi eram de părere c-o ducea cum nu se poate mai bine, de vreme ce călătorea întruna. Dar tocmai aceste amintiri mă făceau să-i revăd lacrimile şiroindu-i pe obraji, când ne-am despărţit, noi, odinioară, pe peronul gării. În clipele acelea doream întotdeauna să fiu lângă Olia; mereu îi povesteam de fapt Oliei despre Ivana, căci voiam s-o fac geloasă. Ea vorbea însă, din ce în ce mai puţin. Iar eu râdeam pe socoteala ei. Eram încă tânăr şi surâsul mi-era fermecător; ridurile îmi sporeau fru­ museţea chipului, iar părul cărunt mă făcea să par mai distins şi mai serios. În cele din urmă Olia a amuţit de tot. Nu-mi răspundea decât atunci când o-ntrebam dacă mă mai iubeşte. N-a mai trebuit să treacă multă vreme până ce mi-am dat seama că era zadarnic să mai sper că voi avea vreo­ dată un fiu. Am ajuns în cele din urmă la concluzia că era o prostie să-ţi doreşti un copil. Mai târziu am înţeles că, în general, e o mare greşeală să-ţi doreşti pe lumea asta ceva. Dorinţa mea de a avea un fiu fusese dintre cele mai absurde. I-am explicat lui Anania că era cum­ plit să te vezi oglindit într-o altă fiinţă. El mi-a răspuns că era o dorinţă plină de nobleţe şi de generozitate, şi că lui, personal, îi părea teribil de rău că n-avusesem parte de un fiu. De câtva timp începusem iarăşi să mă gândesc în sinea mea la suferinţă, căci prea o auzeam des po­ menită de cei din jur. Voiam să sufăr şi eu. Mă tot în­ trebam ce-ar trebui să fac pentru asta. Zi şi noapte mă perpeleam cugetând, şi nu-mi mai ieşea din cap ideea că era, probabil, un sentiment plin de-ncântare. Olia re­ fuza să-mi explice. Aveam chiar senzaţia că nici măcar nu auzea întrebările

meridianele prozei
gostit de ea nebuneşte, şi care-i scrisese mulţime de scrisori şi versuri. Omul n-a ştiut cum să-mi mai mulţumească şi a izbucnit în plâns. M-a întrebat apoi dacă e fericită. Era cărunt şi se sprijinea într-un baston. Olia, trântită pe podea, murmura blesteme. Am vrut s-o scuip căci vorbele ei mă făceau să mă gândesc la Ivana, care, îngenuncheată la picioarele mele, blestemase clipa când mă întâlnise şi când se îndrăgostise de mine. Olia a încercat să se ridice. O băteam zilnic ca să mă simt şi eu nenorocit. Fotia mi-a mai recomandat şi altceva, dar era un lucru groaz­ nic, aşa că l-am înjurat şi i-am zis că-i un obsedat tică­ los. Nici măcar nu s-a ofensat. De i-aş fi spus asta lui Atchim sau lui Sima, am fi ajuns cu siguranţă să ne cer­ tăm, ba ne-am fi luat chiar şi la bătaie. Olia continua să slăbească şi era din ce în ce mai pământie. Am tot încercat astfel, vreme de aproape doi ani, să aflu ce e suferinţa şi, dacă n-am fost în stare, m-am hotărât s-o las pe Olia în plata Domnului, şi s-o pornesc teleleu prin Serbia şi Macedonia, făcând scamatorii. Sca­ mator îmi începusem viaţa şi voiam s-o sfârşesc la fel. Eram de părere că nu-i aşa de mare păcatul să înşeli lu­ mea, dacă în felul acesta rămâi fidel propriilor tale con­ vingeri. În ajunul plecării, Olia mi-a zis: - Nu te du până ce nu mor eu. - Şi ce-o să mă fac dacă mai trăieşti mult? Eşti încă în putere, poţi s-o mai duci mult şi bine. Mi-am amânat totuşi plecarea. Vreme de câteva zile Olia a fost în agonie. Nici nu mă mai recunoştea, l-aş fi putut spune o p a g i n a grămadă de vorbe de ocară, dar nu mi le-am 119 amintit pe toate. Apoi a început să horcăie şi prin ochi i-a trecut o lucire ciudată. De fapt nu-i spuneam nimic deosebit. Nici urât, nici ameninţător. Olia se ţinea tot timpul cu mâna de gât. Mi-era silă să mă mai apropii de ea. Îşi încorda de­ getele, cu mare efort, şi-şi acoperea faţa cu ele răsfirate. Mă scârbeau astfel de scene. Odată, vomitasem chiar, văzând un bărbat tânăr în agonie. Acela se întinsese cât era de lung, îşi încrucişase braţele pe piept, vrând să mai spună ceva, şi murise pur şi simplu. Olia era culcată di­ rect pe podea, nemişcată, doar buza i se mai zbătea uşor. În noaptea aceea n-am visat nimic, dar, înainte de a adormi m-am tot întrebat,

Rene Magritte, Memoria mele. M-am dus să vorbesc cu Ana­ nia şi el mi-a spus că suferinţa era precum un curcubeu aruncat ca o punte peste râu. L-am întrebat: - Spune-mi, te rog, ce să fac ca să sufăr şi eu? - Bate-o pe Olia, m-a sfătuit el. - S-o bat tare? am vrut să ştiu. - Cât poţi, mi-a răspuns. În dimineaţa următoare m-am certat cu pictorii, căci voiau să mă dea afară din propria mea casă. Apoi m-am întors în cameră şi-am luat-o pe Olia la bătaie. O vedeam încovoindu-se sub loviturile mele de ciomag, şi scuipând sânge. Frânt de oboseală, m-am aşezat pe pat, pricepând dintr-o dată că nu reuşisem să sufăr deloc. Am început s-o lovesc din nou, dar n-a scos o vorbă. La un moment dat, privirea mi-a căzut pe o fotografie de-a mea din tinereţe, atârnată pe perete. Aveam capul puţin aplecat într-o par­ te, fiindcă alături fusese capul Ivanei. Dar tăiasem poza înainte de-a o părăsi, într-o gară, pe lângă Morava, şi rămăsesem numai eu. Aveam ochii mari, negri şi zglobii, surîzînd veseli, cu o urmă, parcă, de mândrie şi cruzime în ei. Eram grozav de frumos. Olia zăcea întinsă pe jos. Faţa îi era toată numai o rană. Îmi dădusem fotografia la mărit şi apoi o înrămasem. Nu suportam nici o altă fotografie în odaia mea. Pe a Oliei i-o făcusem cadou bărbatului care era îndră-

meridianele prozei
cu mintea învălmăşită de gânduri, dacă nu cumva făcusem o greşeală luând-o de ne­ vastă pe Olia în locul Ivanei. Zorii zilei au găsit-o pe Olia ţeapănă şi rece. Dar, în general nu arăta prea rău. Mâna doar, crispată şi pămân­ tie, atârnându-i pe lângă cap, părea un vierme. De sub batista care-i acoperea chipul, nu i se mai vedeau decât genele şi gura. Stăteam în picioare, lângă fereastră, şi o priveam. Nu-mi venea să cred că nu se va mai trezi niciodată. Mă gândeam la călătoria mea în Macedonia. Olia nu mişca însă, rămânea mai departe întinsă pe jos. Am înce­ put să cânt, aplecat deasupra ei, la început mai încet, apoi din ce în ce mai tare. Mă prefăceam că plâng şi că suspin. Celălalt braţ îi alunecase şi-i ieşise şi el, de sub pătură. I-am spus, pe un ton ameninţător, că o să mă sinucid, şi c-am s-o las singură, să moară de foame. Dar continua să tacă. M-am rezemat de uşă şi am rugat-o să se tre­ zească. Dar n-a clipit, cu pleoapele atârnindu-i peste ochi, grele şi scorojite. Mi-am amintit de moşneagul care vin­ dea pasmanterii în cafenea. A doua zi am trecut pe la Anania şi pe la Fotia. Mi-au dat bineînţeles, o nouă lecţie despre suferinţă. Îi ascultam cu atenţie, dar fără să mă arăt prea interesat. În cele din urmă au reuşit să mă convingă. Am înţeles că nu voi începe să sufăr decât după ce voi fi făcut un lucru ieşit din comun. Am aşezat-o atunci pe Olia în pat, lângă mine. Am mângâiat-o pe gât, am în­ cercat s-o gâdil la subsuori. Pielea pe trup începea pagina să i se jupoaie. Aveam senzaţia că toracele i se mişca im­ perceptibil şi că degetele mi se 120 afundau în pântecele ei. Nici după ce-am posedat-o, nu m-am simţit nefericit. M-am privit în oglindă. Eram doar ceva mai palid. Chipul meu de bătrân continua să fie extraordinar de frumos. Olia era întinsă pe pat, cu mâinile în jurul gâtului. Am tresărit la gândul că aş putea să mor, fără să fi ajuns şi eu să aflu şi să simt ce e suferinţa ori tristeţea. Ca să-mi alung o asemenea cugetare, am încercat să fac câteva din vechile scamatorii. Dar uitasem să imit până şi propria-mi voce. Am început atunci să plâng, numai ca să nu-mi ţiuie ure­ chile de-atâta linişte. Mi se părea că nicăieri nu m-aş mai fi putut simţi atât de bine ca-n odaia aceea, având-o pe Olia lângă mine. Nu mai ieşeam din casă decât noaptea, ca să caut câte ceva de-ale gurii şi vreo sticlă de ţuică. A treia zi am trecut din nou pe la Anania. Şi, după ce Fotia şi Liubica au plecat, i-am povestit totul. În timp ce vorbeam, pe Anania l-a apucat un tremurat uşor, din cap până-n picioare, şi s-a schimbat la faţă. Eu însă, i-am povestit de-a fir a păr totul, fără pic de emoţie. Mi-a zis: - Eşti o fiinţă ciudată şi interesantă. - Cum aşa? De ce-s interesant? Şi de ce-ţi par ciu­ dat? - Dacă aş scrie proză, aş face un roman din viaţa ta. I-am spus că, după părerea mea, era grav bolnav, şi că-n ceea ce mă privea, eu de-abia mă mai ţineam să nu fac pe mine. Era consternat, iar chipul i se umbrise de-o şi mai mare tristeţe. L-am întrebat: - De ce sfârşitul tuturor poemelor tale e sumbru şi tra­ gic? De ce scrii numai despre moarte? Doar nu numai aşa s-o fi sfârşind toate lucrurile-n lume! Tu eşti bătrân şi ai tre­ cut prin multe, ar fi trebuit să afli pânacuma taina, s-o ştii mai bine ca oricine, căci, pe deasupra, eşti şi poet! - Dacă aş şti c-ar mai putea să fie şi un alt sfârşit, l-aş proslăvi în toate versurile mele, mi-a răspuns Anania. - Priveşte mai atent în jurul tău, şi-ai să vezi că nu-i dracu chiar atât de negru! De fapt totul e extrem de sim­ plu pe pământ. Dar poemele tale or fi morbide pentru că te-ai născut tu bolnav, nu-i aşa? Pentru că ai un picior strâmb din născare. O fi vreo boală ereditară, ce zici? Mă privea, din ce în ce mai palid. - Unde ţi-e closetul în magherniţa asta a ta? am întrebat. Merg pe stradă gândindumă pe unde ar trebui să mai ajung, şi uite, că-n cele din urmă, tot pe la tine trec, i-am zis apoi. Coboram pe scări, când am constatat cu uimire că ui­ tasem cel puţin jumătate din scamatoriile ştiute pe vremuri. Olia era de-acuma ţeapănă de tot. Am început să-mi adun bagajele, pentru că voiam în sfârşit să plec. Odaia se cufundase în umbra inserării ce pătrundea prin ochiu­ rile ferestrei. Am auzit ţipete şi bătăi în uşă. Cine-i acolo? am strigat eu. - Noi, pictorii, vecinii tăi. - Ce mai vreţi de la mine? - Ai ceva gologani să ne împrumuţi, ca să ne luăm pâine?

meridianele prozei
- Am, da’ nu vreau să vă dau. Nu vă plătiţi nicio­ dată datoriile. De ani de zile vă tot împrumut cu bani şi n-am văzut un sfanţ înapoi. Sunteţi nişte lichele! nişte va­ gabonzi! nişte pungaşi! N-oi fi nebun să hrănesc eu o liotă de hulpavi ţicniţi! Îi ştiam eu pe ăştia foarte bine. Locuiau şi ei în ace­ eaşi mansardă. Toţi umblau în zdrenţe, mânjiţi din cap până-n picioare cu uleiuri şi vopsele. Erau bărboşi, iar lumea-i lua în râs şi-i întreba de nu-s cumva fugiţi de la popie. Mă feream de ei ca de naiba, mai ales de când auzisem că-i mâncau păduchii de vii şi că, pe deasupra, mai erau în stare să te şi buzunărească. - Acolo la tine e o duhoare cumplită. - Ia mai căraţi-vă! le-am răspuns. - Aşa duhneşte de tare, că nici nu mai poţi trece pe coridor. Asta voiam de fapt să-ţi spunem, n-aveam de gând să ne-njosim cerându-ţi ţie bani. - Dacă vouă vi se pare că miroase urât, eu nu simt nimic. Hai, spălaţi putina odată! - Probabil că te descompui. Deschide uşa, că vrem să-ţi facem portretul. - Mai duceţi-vă şi la dracu, le-am zis, că n-aţi venit voi pentru miros! Vreţi să mă daţi afară din casă! Da, da, nici vorbă de duhoare! E o simplă invenţie, fructul ima­ ginaţiei voastre bolnăvicioase. - Da’nevastă-ta ce mai face? - E bolnavă. Doarme. Ce vă pasă vouă de ea? - Biata femeie. E o sacrificată, cu un nenorocit ca tine! Au bătut câtăva vreme cu pumnii în uşă, ameninţându-mă că o vor deschide,cu forţa dacă nu descui. Au adus chiar o secure, lovind cu latul ei în zăvor. Dar când mi-am scos puşca de sub pat şi am încărcat-o, au şters-o cu toţii. Olia stătea cuminte, întinsă pe pat. Pe strada Karagheorghiev trecea un tramvai, în viteză, şi în faţa lui şi­ nele străluceau ca două gânduri limpezi, pierdute-n întu­ neric. În urmă-i se aşternea bezna nopţii, tăcută. N-o mai vedeam pe Olia din pricina întunericului. Bărcile se le­ gănau, plutind pe apele unduitoare ale Savei. Dunărea alerga spre ea, întâmpinând-o calmă şi primitoare. Eu eram tot în picioare, la fereastră. Ajunsesem la concluzia că trebuia să plec şi să-mi iau şi arma cu mine. Am învelit-o repede pe Olia într-o pătură de lână, şi-am dus-o la cimitir. Aruncam ultimii bulgări de pământ peste mormântul ei, când se iviră zorii. Am aţipit apoi lângă o cruce de marmură. N-am visat nimic. Nici un vis nu mi-a tulburat somnul. Când m-am trezit, soarele era deja sus, deasupra mormintelor. M-am căutat prin buzunare să văd dacă nu cumva uitasem ceva, pentru că mă obseda gândul acesta. Dar fiecare lucruşor era la locul lui. Am ador­ mit iarăşi, iar când m-am sculat, soarele cobora încet, cufundându-se în apele Savei. Crescuse iarba pe mormântul Oliei, dar eu „nu m-am mai întors acasă. Mă împrietenisem cu toţi groparii. Am început să fur împreună cu ei mâncarea lăsată pe morminte. Uitasem cu totul de plecarea în Macedonia şi de visul meu de-a o sfârşi ca scamator. Nu mai aveam decât o singură dorinţă: să mă roadă şi pe mine remuşcarea. Dar numai dimineaţa mă trezeam cu această dorinţă în gând. Pe urmă, ziua-ntreagă, nu mai aveam altă grijă de­ cât să mă ghiftuiesc cu mâncare. Iar seara, când pleoapele mi se închideau, grele, râdeam în sinea mea cât de naiv şi copilăros puteam fi, ţinând aşa, morţiş, să aflu ce e su­ ferinţa. Mi-am dat seama că greşisem în clipa când n-am luat-o pe Ivana de nevastă. Zile la rând s-au scurs şi am ajuns până la urmă la concluzia că dorinţa mea de a avea remuşcări şi de-a străbate Macedonia, era de-a dreptul stupidă. Am luat-o atunci de la capăt, şi-am început să visez din nou la avioane şi la paraşute. Într-o bună zi Anania a trecut pe la cimitir. După el imediat, au sosit Fotia şi Liubica. Anania nu era deloc gârbovit, doar p a g i n a părul îi încărunţise cu totul; mergea sprijinit 121 în baston şi-şi târa la fel piciorul atrofiat, subţire ca un băţ. Fotia era teribil de stânjenit. Anania mi-a zis: - Am auzit că eşti aici, şi am venit să văd ce faci...: - Ce să fac, bine, i-am răspuns eu, sec. - Ce dracu cauţi tu aici, în cimitir? a întrebat Fotia. - Nu caut nici un drac, i-am răspuns. Dracii nu vin niciodată la cimitir. Vin numai vampirii şi poeţii de duzină. - Îţi vor da odată-n cap, vampirii ăştia ai tăi, a zis Anania. Ai s-o-ncurci dacă mai furi mâncarea lăsată pe morminte pentru sufletele morţilor. Le-am retezat-o, spunându-le că nu cu

meridianele prozei
mâncarea aia mă îngrăşasem eu. - Ai o gură spurcată, da’ numai pielea şi oasele-s de tine, a zis Liubica. M-au luat cu ei. De-abia mă ţineam pe picioare, însă mergeam şi priveam în jur fără să-mi pese de nimeni şi de nimic. Groparii mi-au făcut semne de rămas bun cu mâna. Unul din ei mi-a şoptit la ureche să nu cumva să povestesc cuiva că furasem împreună cu ei, mâncarea de pe morminte. Câteva păsări se ciuguleau, cocoţate pe gar­ dul cimitirului. Le-am zărit şi mi s-au părut mari şi grase, şi fără frică de nimic. Liubica zicea ceva despre pictorii care pierduseră orice noţiune de morală şi prietenie, iar Anania povestea de Atchim şi de Nikifor, care începuseră să scrie versuri linguşitoare. Eu de-abia dădeam pasul şi mă întrebam dacă nu era mult prea înjositor să le cer, toc­ mai lor, o coajă de pâine. A doua zi pictorii m-au alungat din mansardă. Am pornit-o să colind prin Serbia cu o desagă-n spinare şi cu un toiag în mână. E multă vreme de când m-ai părăsit, Olia. Uneori îmi apari în vis. Păşeşti tăcută, iar sângele-ţi ţâşneşte pe gură. Alerg după tine şi te întreb: - Ce mai faci tu Olia, blajino? Clatini uşor din cap, iar eu te asaltez cu întrebările: - Tot mă mai iubeşti, Olia? Tot mă mai adori ca o nebună? Plângi şi vrei să ştii până când te voi mai chinui aşa. Iar eu îţi spun de fiecare dată: - Aşteaptă-mă puţin, Olia! Vin şi eu acuma, şi-am să te privesc în ochi. Întoarcete, sunt soţul tău. Vreau să purced cu tine spre marea aventură. Deasupra capului tău, cerul e roşu, sângeriu. Şi atunci îmi pare că-n mână nu mai ţii şireturi, şnururi sau fireturi ci un mănunchi de năpârci moarte. Îmi merge bine, şi mie. Orb, umblu cerşind, rătăcitor prin lume. După râsul oamenilor deosebesc ziua de noap­ te. Nu ştiu nici acum ce e suferinţa, dar ori de câte ori îmi amintesc de buzele tale în descompunere, un strop de sânge mi se-ncheagă în orbite, ca o floare. Traducerea de Angela TUDORII

pagina 122

Frida Kahlo. Without Hope. 1945

eseu

RÂSUL

Henri Louis BERGSON
De îndată ce grija faţă de corp intervine, ne putem aştepta la o infiltraţie a comicului. Iată pentru ce eroii de tragedie nu beau, nu mănâncă, nu se încălzesc. Şi nici măcar nu stau jos, pe cât posibil. A te aşeza în mijlocul unei tirade, înseamnă a-ţi aminti că ai un corp. Napoleon, care era psiholog uneori, remarcase că se trece de la tragedie la comedie prin simplu fapt de a te aşeza. Iată cum se exprimă el faţă de acest subiect în Jurnalul inedit al baronului Gourgaud (este vorba de o întrevedere cu regina Prusiei, după bătălia de la Jena): „Ea mă primi cu un ton tragic, precum Himena: - Sire, dreptate! Dreptate! Magdeburg! Ea continuă pe acest ton, care mă deranja foarte mult. În sfârşit, pentru a o face să schimbe tonul, o rugai să se aşeze. Nimic nu pune capăt mai bine unei scene tragice; pentru că dacă eşti aşezat, totul devine comedie.” Nicăieri nu se trădează mai bine insuficienţa metodei obişnuite. Dar adevărul este că, dacă lăsăm de o parte câteva cazuri speciale asupra cărora vom reveni mai târziu, repetiţia unui cuvânt nu este rizibilă prin ea însăşi. Ea nu ne face să râdem decât pentru că simbolizează un anume joc de elemente morale, el însuşi simbol al unui joc întru totul material. Este jocul pisicii care se amuză cu şoarecele, dar rafinat, spiritualizat, transpus în sfera sentimentelor şi a ideilor. Să enunţăm legea care defineşte, după noi, principalele efecte comice ale repetiţiei p a g i n a de cuvinte în teatru: într-o repetiţie comică 123 de cuvinte sunt în general prezenţi doi termeni: un sentiment comprimat, care se destinde ca un resort şi o idee care se amuză să comprime din nou sentimentul.

* Până şi în teatru plăcerea de a râde nu * este o plăcere pură, vreau să spun o plăcere De unde vine comicul repetiţiei unui exclusiv estetică, absolut dezinteresată. Se cuvânt în teatru? Se va căuta în zadar o amestecă aici o intenţie ascunsă pe care teorie a comicului, care să răspundă într- societatea o are pentru noi când n-o avem un mod satisfăcător la această întrebare noi înşine. Intră în această plăcere intenţia foarte simplă. Şi problema rămâne într- nemărturisită de a umili şi prin aceasta de adevăr de nerezolvat, atâta timp cât vrem a îndrepta, cel puţin în aparenţă. Iată pensă găsim explicaţia unei trăsături amuzante tru ce comedia este mult mai aproape de în ea însăşi, izolată de ceea ce ne sugerează. viaţa reală decât drama. Cu cât o dramă are

eseu
mai multă măreţie, cu atât mai profundă este elaborarea la care poetul a trebuit să supună realitatea, pentru a degaja din ea tragicul în stare pură. Dimpotrivă, tocmai formele inferioare, în vodevil şi în farsă, comedia cu cât rupe din realitate cu atât se înalţă, cu atât tinde să se confunde cu viaţa. Şi există scene din viaţa reală care sunt atât de aproape de comedie, încât teatrul ar putea să şi le însuşească fără să schimbe măcar un singur cuvânt în ele. * Fie ea pictură, sculptură sau muzică, arta nu are alt scop decât de a îndepărta simbolurile utile, generalităţile convenţional şi social acceptate, în sfârşit, tot ceea ce maschează realitatea, pentru a ne pune faţă în faţă cu realitatea însăşi. Tocmai dintr-o neînţelegere a acestui fapt s-a născut polemica între realism şi idealism în artă. Arta nu este, desigur, decât o viziune mai directă asupra realităţii. Dar această puritate de percepţie implică o ruptură faţă de convenţia utilă, un dezinteres înnăscut şi special localizat al simţurilor sau al conştiinţei, în sfârşit, o anumită imaterialitate a vieţii, care este ceea ce s-a numit întotdeauna idealism. Astfel încât am putea spune, fără să ne jucăm deloc cu sensul cuvintelor, că realismul este în operă, în timp ce idealismul este în suflet şi că numai datorită idealităţii se reia contactul cu viaţa. pagina Arta dramatică nu face excepţie de la această lege. Ceea ce drama va căuta şi va 124 aduce în plină lumină, este o realitate profundă care ne este ascunsă, uneori chiar în interesul nostru, de către necesităţile vieţii. Care este această realitate? Care sunt aceste necesităţi? Orice poezie exprimă stări sufleteşti. Dar printre aceste stări există unele care se nasc mai ales din contactul omului cu semenii săi. Acestea sunt sentimentele cele mai intense şi de asemenea cele mai violente. Cum cele două feluri de electricitate se acumulează şi se atrag între cele două plăci ale condensatorului, de unde va izbucni flacăra, în acelaşi fel, prin simpla punere în contact a unor oameni, se produc atracţii şi repulsii profunde, rupturi complete ale echilibrului, în sfârşit, această

electrizare a sufletului, care este pasiunea. În spatele vieţii liniştite, burgheze, pe care societatea şi raţiunea ne au compus-o, drama va răscoli în noi ceea ce din nefericire nu izbucneşte, dar care ne face să-i simţim tensiunea interioară. Drama dă naturii revanşa sa asupra societăţii. Uneori ea va merge drept către scop; va chema din străfunduri la suprafaţă pasiunile, care vor face să explodeze totul. Alteori va merge pe ocolite, aşa cum se întâmplă adesea în drama contemporană. Ea ne va revela cu o abilitate, uneori sofistică, contradicţiile din sânul societăţii. Va exagera ceea ce este artificial în legea socială şi astfel, pe o cale ocolită, dizolvând de această dată învelişul, ea ne face să atingem profunzimea. În ambele cazuri, ea urmăreşte acelaşi scop, care este de a descoperi o parte ascunsă din noi înşine, ceea ce s-ar putea numi elementul tragic al personalităţii noastre. Traducere de Daniel Corbu

galaxii lirice

Félix GRANDE

PRIN CARTIERELE LUMII RĂSUNA UN SAXOFON LENT
(Fragment) În timp ce William Faulkner descoperă gingăşia aspră a limbajului, răscolind pământul în Jokknapatawpha, ridicindu-l spre cer, făcându-l să fiarbă, îngrijind construcţia crudă a unui nou roman şi îngrijindu-şi inegalabilul său talent ca pe o boală: în timp ce William Faulkner irumpe în conflictul negru printr-un nechez ambiguu, atât de cultivat de tradiţie, de dispreţul Nordului, discurs steril şi nesăbuit orgoliu, negrii, câţiva negri, mulţi negri, infectaţi de oribila istorie din Mississippi, cu memoria leoarcă de sudoarea bumbacului, şi de multe secole cu bunici negri răsunând sub tălpile lor, sub timp şi pământ, cântă, se văd nevoiţi să-şi construiască muzica pe mai departe, între paranteze: negro spirituals.

Multe din câte le vedem e viaţă între paranteze. Albii secerând orezul în Tarragona cu apa până la genunchi, lipitorile din orezării hrănindu-se cu sângele lor. Ziarele occidentale anunţând moartea albilor pe front sau de foame, ori sub o bătrână casă demolată. Albi în grevă. Albi în exil. Albi lustruindu-şi cartuşierele. Albi bând vinul înfrângerii camuflate. Albi căutându-şi demnitatea în case de toleranţă. Albi gânditori, obişnuindu-se, amărăciune peste amărăciune, cu cinismul, această sublimare în faţa lipsei de mijloace. De la Sena până-n La Plata de la Tamisa până la Rhin, un murmur alb răscoleşte gunoaiele, scotoceşte-n realitatea ostilă şi-n judecata lui, risipită şi inegală de la tâmplă până la tâmplă. Secole-ntregi de bunici albi petrecute-n sudoarea muncii, câştiguri chinuite, carne chinuită, noroiul proaspăt de pe cizmele

pagina 125

galaxii lirice
soldaţilor, mantaua de campanie, staţia de radio care vorbeşte de un Mississippi alb, albul linşaj cu gloanţe, munca febrilă a ginecologului oficiind pe faţa de masă pe care războiul o va arunca la pământ pulverizând conţinutul de-o clipă; cocioabele în care albii nedumeriţi şi neajutoraţi se-nghesuie şi se vând, îmbătaţi cu vin şi carne albă, secole-ntregi de bunici albi cu spitalele lor improvizate, cu moştenirea chinuită, cu buzunarele pline de firimituri şi cu tâmplele lor scăpărând de luciditate sau de efort, încep să-şi construiască muzica lor cu paranteze, cu virgule, cu întrebări sălbatice, cu nedumeriri, cu chei de sol şi optimi, cu corzi întinse de sarcasm, cu pauze de confuzie, cu graba ţâşnită din strigăt: blanco spirituals dar n-ai cum s-o afli căci există ţări care nu dau amănunte nu spun nimic de exemplu departamentul de stat nu comunică pierderile ci adaugă câteva nume obişnuite pierderi neînsemnate pierderi uşoare moderate azi ziarul a venit cu sânge în mare cantitate şi în timp ce citesc liniştit, civilizat intenţia de justificare a acestor înjunghieri descrise într-un stil plin de subtilitate îmi amintesc vacile, caprele, iezii şi vasul de lut îmi amintesc îmi închipui şi mă gândesc că şi acum câţiva măcelari continuă să înjunghie să tranşeze să cântărească şi să vândă la kilogram în spatele tejghelei aceste biete animale sacrificate.

HAINE FRUMOASE ÎN CULORI VESELE
Azi ziarul ABC ne spune că Johnson a justificat încă un mort din capitala Malaeziei (un om prăbuşit lângă cizmele unui poliţist şi steagul american în colţul drept al fotografiei)1∗. Mergând pe strada Alenza spre tutungerie mi-am amintit de dragostea mea din Málaga. Soldatul acela castilian ce s-a numit Jorge Manrique a scris despre aceasta cuvinte eterne. Cât de repede se duce fericirea, cum trece viaţa, zilele acelea din Málaga sau din Evul Mediu, un pic de verdeaţă pe-o palmă de pământ. Mă întorc acasă fluierând o melodie a lui Fats Willer. Până şi epoca aceea a jazzului începe să fie preistorie: câţiva artişti negri din zilele noastre atomizate dispreţuiesc în Louis Armstrong plecăciunea în faţa yankeilor şi suflă în trompetele lor cu furia unui jurământ.
1∗ ABC, 1 II 66.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Azi ziarul a venit cu sânge ca de obicei curg şiroaie ca din beregata unui viţel sacrificat am văzut iezi capre vaci în clipa înjunghierii am văzut vasul de lut umplându-se cu sânge sub gâtul lor animalele se contractă zvâcnind din ce în ce mai fără putere pagina şi dintr-odată nu mai respiră nici pe nas 126 nici pe gură ci prin deschizătura făcută de cuţit în trahee unde apar bulele de aer din plămâni mai întotdeauna par că sunt moarte şi totuşi se mai zbat de câteva ori aşa uşor iar apoi nu mai privesc peste ochi ca o ceaţă rece cade o pânză de culoare fără nume amintind cenuşa şi-atunci măcelarul se ridică şi începe să spintece cu mâinile pătate animalul-cadavru pentru ca după aceea să-l cântărească şi să-l vândă la kilogram în spatele tejghelei azi ziarul a venit cu sânge ca în toate zilele poate cu câteva zvâcniri agonice în plus

galaxii lirice
În timp ce Charlie Parker continuă să moară vai continuă să moară şi Vallejo cucereşte mereu conştiinţa tinerilor care citesc poezie şi aşteaptă verdictul lordului Russell şi al lui Sartre şi al altora împotriva celor mai importanţi din ţara cea mai puternică de pe lume (despre aceasta există dovezi neîndoielnice). bătrâni din sufletul nostru vom fi nişte nenorociţi nişte bastarzi idioţi. Paca, îmbracă fetiţa în culori cât mai vesele. Domnilor, în capitala Malaeziei a mai murit un om.

Şi dimineaţa se risipeşte sub un soare zadarnic în timp ce mi se duce tinereţea, lupta şi Paca, îmbracă fetiţa în culori cât mai vesele: turnirurile, poate că azi or să vină bunicii, această podoabele, broderiile, cele ce n-au fost pereche de bătrâni decât rouă peste câmpie. care au îndurat atâtea şi au muncit ca nişte În timp ce cad bombe şi morţi în junglele animale la jug. din Vietnam. Ea a avut opt copii, a îngropat trei, a îngri- Acum îmi amintesc călătoria mea singurajit bolile tică şi fără grabă şi a spălat rufele celorlalţi cinci: pe el, cât pe străzile Parisului. Era într-o dimineaţă de mult îl iubesc, de septembrie om dintr-o bucată, ne-a educat prin purtamă întorceam din casa unei femei, mă rea lui, a pierdut un război, şi-a îngropat părinţii, duceam să dorm în casa unui prieten din strada Maurice Ripoche; mergeam şi a suportat mergeam sărăcia cu disperare şi despărţirea de ai săi rememorându-mi în acelaşi timp micile şi foamea şi frigul şi căldura şi insomnia, tot ceea ce ţara noastră le dăruieşte famili- mele victorii de bărbat şi Revoluţia Franceză; îmi număram în ilor sărace. gând banii Pune-i lui Lupe cerceii de aur şi repetă sub ploaia domoală care-mi uda după mine: părul murdar şi mâinile; curgeau şiroaie dacă vreodată îi vom scoate pe aceşti peste dorinţa mea de viaţă şi peste calamităţile lumii. Pentru voi scriu toate acestea, încăpăţânaţilor, fiinţe nefericite ce rătăciţi prin labirintul dărâmat al secolului nostru. pagina Şi vă trimit această scrisoare pentru că eu cred în fenomenul poetic, 127 limbaj înnebunit şi trist ce se topeşte de căldură în faţa unui malaez ce agonizează între glonţ şi mânie. Scriu pentru că iubesc cu furie ceea ce încă nu a fost, aşa cum îl iubiţi şi voi, oameni, ce rătăciţi prin oraşe amintindu-vă şi consumându-vă dorinţele cu un ziar mototolit în mână şi cu inima care se umflă ca un urlet în fundul prăpastiei. Scriu rândurile acestea în timp ce aud zgomote în bucătărie şi văd cum trece vremea ca un megateriu prin fereastră.

galaxii lirice
Scriu pentru că nu sunt un degenerat, pentru că-s foarte îndatorat faţă de doi bătrâni care pâlpâie în jurul nepoatei lor, faţă de o fiinţă mică îmbrăcată în culori frumoase, faţă de cei ce mi-au dat sau îmi dau, faţă de cei ce trec, faţă de anii care se duc pe drumul secolului, faţă de un vis al prieteniei care călătoreşte singuratic precum o epavă pe marea istoriei.

APĂRĂTORUL POEZIEI
Uneori un poem este un şuvoi de puroi, un smârc infecţios, un termometru al ciumei, un stârv ciu­ gulit de vulturi, o geologie a claustrului ce se des­ compune; un tumul măcinat de timp sub care, fără mâini şi într-o tăcere tumefiată, zace o înfrângere. Şi cum să oferi cuiva această zeamă a ruşinii sau laşităţii, cum să-i oferi materia cea mai umilitoare, care inutilă inimă s-ar bucura de zoile rămase-n baie, care monstru ori nebun ori bolnav ne-ar mul­ ţumi pentru această murdărie care se scurge din cârpa atâtor lamentaţii? Există o capcană veche în artă, cea care stăpâneşte partea cea mai oribilă a unui artist şi partea cea mai greţoasă a publicului său, aţâţându-le cu sonata ambiguă a limbajului, formând astfel, de pagina multe secole, un simulacru de comunicare. Nu există perversiune mai mare decât 128 această deghi­ zare. Minunat pare actul de a-1 ajuta pe condamnat să-şi sape groapa: şi totuşi, e monstru. Şi se repetă de secole. E una din formele artei. De asemeni, de secole se petrec, unul după altul, artiştii care spun da cu răguşeala lor, deschizându-şi drum cu capul printre ruine pe care epoca şi ni­ micul le prăbuşesc peste ei. Zidari neobişnuiţi care-şi folosesc propriile crăpături ca pe nişte borduri ale casei în care trăiesc, care adaugă la zidurile edi­ ficiului propriile lor molozuri, tremurând de efort. Fricii, nefericirii, deziluziei le spun Calomnie. Şi-i caută pe vinovaţi aşa cum caută tuberculosul aerul pur. Există, de asemeni, un val de artişti care nu sug decât la sânii amărăciunii, dar care-i muşcă sfârcurile şi scuipă din când în când laptele care-i hră­ neşte. Sunt nişte spirale agonice care nu urmăresc pe nimeni cu spaima lor. Şi-au pierdut, poate, furia, dar şi-au păstrat integritatea. Îşi ridică privirea sumbră şi le spun celor mai dragi: sunteţi mai mult un simptom decât o fiinţă, dacă mă veneraţi, mă trădaţi şi vă trădaţi, scuipaţi, cel puţin, ca mine şi nu cedaţi. Şi se întorc să sugă, au nevoie de lap­ tele lor, simt nevoia să-l scuipe. Cangrenă, mâhnire insolentă sau fragment de edi­ ficiu. Oraş, cartier urlător sau subsol al conştiinţei. Eu cunosc un om care muşcă furios sfârcul enigma­ tic. Care încorporează în zidul comun molozul ruinii sale. Care deschide gura pentru a murdări timpul cu toate imposibilele sale digestii. O anume parte din el pune întrebări. O alta con­ traatacă. Dar o altă parte sporeşte ambiguitatea re­ pugnantă a nefericirii. Refuză să afle care parte din el va învinge. Judecaţi această bătălie. Aşa cum eu judec bătălia voastră.
Traducere de Darie NOVĂCEANU

galaxii lirice

CÂNTURILE LUI MALDOROR
Cântul V, Strofa 4

LAUTRÉAMONT
- Dar cine! ... dar cine, oare, îndrăzneşte, aici, ca un uneltitor, să-şi târâie inelele trupului său către pieptul meu negru? Oricine ai fi tu, ciudatule pyton, cu ce pricină îţi îndreptăţeşti aflarea ta caraghioasă de faţă aici? Să fie vreo mare remuşcare care te chinuie? Căci, vezi tu, boa, sălba­ tica ta majestate n-are, cred, deşuchiata închipuire de a se feri de asemănarea ce o fac cu trăsă­ turile unui ucigaş. Balele astea cu spumă şi aburii sunt, pentru mine, semnul turbării. Ascultă-mă: ştii tu că ochiul tău e departe de a sorbi o rază cerească? Nu uita că, dacă înfumurata-ţi minte m-a socotit în stare de a-ţi aduce câteva cuvinte de mângâiere, aceasta nu poate fi decât din pri­ cina unei ignoranţe cu desăvârşire lipsită de cunoştinţe fiziognomice. Îndreaptă-ţi pentru un timp, bineînţeles, îndestulător, lumina ochilor tăi către ceea ce am dreptul, ca oricare altul, a numi faţa mea! Nu vezi că e scăldată în lacrimi? Te-ai înşelat, bazilic. Va trebui să cauţi aiurea jalnicul tain de uşurare pe care neputinţa mea ţi-l taie, în ciuda nenumăratelor împotriviri ale bunăvoinţei mele. Oh! ce putere, în fraze ce se pot rosti, fără de scăpare te duse la pierzanie. Mi-e aproape cu neputinţă să mă deprind cu gândul ăsta că tu nu pricepi că, ţintuind pe iarba înroşită, cu o lovitură de călcâi, curbele repezi ale capului tău triunghiular, aş putea frământa o dezgustătoare mâzgă din iarba savanei şi carnea strivitului. - Piei cât mai repede cu putinţă departe de mine, vinovatule cu faţa palidă! Mirajul înşelător al spaimei ţi-a arătat însuşi spectrul tău! Împrăştie-ţi jignitoarele bănuieli, de nu vrei să te învinui la rândul meu şi să-ţi aduc o pâră care ar fi fără îndoială întărită de judecata serpentarului reptilivor. Ce monstruoasă rătăcire a închipuirii te împiedică să mă recunoşti? Oare nu-ţi mai aminteşti de foloasele însemnate ce ţi-am adus prin dăruirea unei vieţi pe care am zmuls-o din chaos şi, din partea ta, de făgăduinţa, pe veci de neuitat, de a nu dezerta de sub flamura mea, spre a-mi rămâne credincios până la moarte? Pe vremea când erai copil (mintea ta îşi arăta pe-atunci treapta ei cea mai frumoasă), cel dintâi tu te căţărai pe colină cu iuţeala iezerului, ca să saluţi, cu o legănare a mânuţei tale, razele multicolore ale aurorei răsărind. Notele glasului tău ţâşneau din larinxul sonor ca perlele diamantine şi îşi topeau alcătuirile lor deolaltă în închegarea vibrantă a unui lung imn de adorare. Acum, tu zvârli la picioare ca pe o zdreanţă mânjită de noroi mărinimia de care am făcut prea îndelungă vreme dovadă. Recunoştinţa şi-a văzut rădăcinile uscându-se, ca albia unei bălţi; dar, în locul ei, ambiţia a crescut în întindere pe care n-aş putea-o numi fără durere. Cine-i acel ce mă ascultă, spre a avea o asemenea încredere în necumpătarea propriei slăbiciuni?

pagina 129

galaxii lirice
- Şi cine eşti, tu însuţi, esenţă cutezătoare? Nu!... nu!... nu mă înşel; şi, în ciuda năpârlirilor fără de număr de care te-ai folosit, capul tău de şarpe va străluci mereu în faţa ochilor mei ca un far de veşnică nedreptate şi crudă împilare! A vrut să ia în mâini frâiele poruncii, dar nu ştie domni! A vrut să ajungă o pricină de groază pentru toate fiinţele zămislirii, şi într-adevăr el a izbutit. A vrut să arate că el e singurul monarh al universului, şi întraceasta s-a înşelat. O, nemernice! ai aşteptat până la ceasul acesta ca să auzi şopotele şi uneltirile care, ridicându-se în acelaşi timp de pe suprafaţa sferelor, vin să-ţi atingă cu o aripă sălbatică refecurile ca puşchia ale pieritorului tău timpan? Nu e departe ziua când braţul meu te va prăvăli în pulberea otră­ vită de răsuflarea ta, şi, zmulgându-ţi din măruntaie o vătămătoare viaţă, îţi va lăsa hoitul în cale ciuruit de svârcoliri, ca să arate drumeţului încremenit, că această carne zvâcnind, care-i înspăimântă vederea de uimire şi îi ţintuie de cerul gurii limba amuţită, nu mai trebuie asemuită, dacă-ţi ţii firea, decât cu trunchiul putrezit al unui stejar care se năruie de bătrâneţe! Ce gând de milă mă struneşte avându-te în faţă? Tu însuţi, trage-te mai curând din faţa mea, îţi spun, şi du-te de-ţi spală nemăsurata ta ruşine în sângele unui copil abia născut: iată care-ţi sunt deprinderile. Ele sunt vrednice de tine. Du-te...mergi pururi înaintea ta. Te osândesc să fii rătăcitor. Te osândesc să rămâi singur şi fără familie. Umblă neîncetat, astfel ca picioarele să-ţi respingă sprijinul lor. Stră­ bate nisipurile pagina deşerturilor până când sfârşitul lumii o să 130 înghită stelele în neant. Când vei trece pe lângă vizuina tigrului, el o va lua la fugă, spre a nu-şi privi ca într-o oglindă, firea lui înălţată pe soclul perversităţii ideale. Dar, când oboseala doborâtoare îţi va porunci să-ţi curmi umbletul în faţa lespezilor palatului meu, cotropite de mărăcini şi de scaieţi, ia seama la sandalele tale în zdrenţe şi treci în vârful picioarelor peste mândreţea pridvoarelor. Nu e un sfat neîntemeiat. Ai putea s-o trezeşti pe tânăra mea soaţă şi pe fragedul meu prunc, culcaţi în criptele de plumb care se întind de-a lungul temeliilor străvechiului castel. Dacă n-ai lua seama dinainte, te-ar putea face să îngălbeneşti cu urletele lor subpământene. Când voiaţi nepătrunsă le luă viaţa, ei ştiau prea bine că puterea ta e înspăimântătoare, şi

n-aveau nicio îndoială în aceasă privinţă; dar ei nu se aşteptau (şi cel din urmă adio al lor îmi adeveri credinţa lor) ca Pronia-ţi să se fi arătat până-ntr-atât de nemiloasă! Oricum ar fi, străbate repede aceste săli părăsite şi tăcute, cu lambriuri de smarald, dar cu armuri pălite, în care odihnesc falnicele statui ale strămoşilor mei. Aceste trupuri de mar­ mură sunt mâniate pe tine, ocoleşte-le privirile sticloase. E un sfat pe care ţi-l dă limba singurului şi celui din urmă coborâtor al lor. Priveşte cum braţul li-e ridicat în înfăţişarea apărării înfruntătoare, cu capul semeţ răsturnat pe spate. Fără îndoială că ei au ghicit răul ce mi-ai făcut; şi dacă treci la îndemâna soclurilor îngheţate care sprijină aceşti bulgări ciopliţi, răzbunarea ta aşteaptă acolo. Şi dacă apărarea ta are nevoie să-mi găsească vreo pricină, vorbeşte. E prea târziu pentru plânsete acum. Trebuia să plângi în împrejurări mai potrivite, când prilejul era bun. Dacă ochii ţi s-au deschis, în sfârşit, judecă tu însuţi care au fost urmările purtării tale. Adio! mă duc să res­ pir adierea ţărmurilor căci plămânii mei, pe jumătate înăbuşiţi, cer din răsputeri o privelişte mai liniştită şi mai virtuoasă decât a ta! Traducere de Taşcu GHEORGHIU

meridianele prozei

ISPITELE OGLINZII

Isaac Bashevis SINGER
S.U.A.
Prozator american, se naşte în 1904 la Radzymin, Polonia, într-o familie de rabini. În 1933 se stabileşte la New York. Scrie iniţial în ebraică, iar ulterior îşi alege ca modalitate de expresie, pe lângă engleză, limba idiş. Printre traducătorii săi în limba engleză se numără cunoscutul scriitor american Saul Bellow. Opera sa cuprinde romane: „Satana în Goray” (1935), „Familia Moskat” (1950), „Magi­ cianul din Lublin” (1960), „Sclavul” (1962), „Conacul” (1967), „Mo­ şia” (1969); povestiri: „Gimpel, prostul” (1957), „Spinoza din strada Pieţei” (1961), „Zlateh, ţapul” (1966), „Prietenul lui Kafka” (1970). Scrierile sale au ca fundal Polonia antebelică, America de Sud, Israelul şi New Yorkul contemporan. Prozele selectate sunt ilustra­ tive pentru cele două direcţii definitorii ale creaţiei sale. Alături de povestirile magico-parabolice („Ispitele oglinzii”), elaborate întrun stil asemănător basmului, cu incantaţii de vrăjitorie, ce subli­ niază relativitatea şi natura ambiguă a adevărului, se numără scrie­ rile cu un profund caracter realist („Ereticul”), a căror temă prin­ cipală este conflictul între religia tradiţională şi scepticismul mo­ dern, între primitiv pe de o parte şi ideile progresiste intelectuale pe de alta. Scrise într-o manieră picarescă, ce fructifică „motivul evreului rătăcitor”, ele dezvăluie o lume colorată, diversă, reconsti­ tuind atmosfera particulară a comunităţilor evreieşti. Limbajul pre­ sărat cu termeni idiş, pe lângă nota de exotism, sporeşte curiozi­ tatea spre lectură, având totodată o certă valoare documentară Iro­ nia subtilă, care atinge uneori accentele unui veritabil cinism, men­ talitatea evreului de rând, valorificarea folclorului ebraic, sunt comune ambelor categorii, conferind operei singeriene unitate şi spe­ cificitate. Premiul Nobel (1978) „pentru arta sa narativă, plină de pa­ siune, care, având rădăcini într-o tradiţie culturală polono-evreiască, dă viaţă condiţiei umane universale.”

pagina 131

meridianele prozei
Există pe lume o plasă, fină şi plină de ochiuri ca o pânză de păianjen, ce s-a născut o dată cu Mathusalem, dar care-şi întinde ispita şi puterea până în ziua de azi. Când un diavol oboseşte de prea mult neastâmpăr sau de hârjoana cu morile de vânt, se poate lesne aciui într-o oglindă. Aici, pândind viclean în ascunzişul lui, aşteaptă prada. Şi prada va cădea fără îndoială! Căci Dumnezeu le-a înzestrat pe demnele urmaşe ale Evei cu gust pentru plăceri. Le-a hărăzit din plin celor bogate, celor tinere şi celor mai frumoase. Iar dacă mor de plictiseală şi stau mai singure tot timpul, niciunde n-or să afle scăpare şi ajutor. Am dibuit o astfel de femeie în orăşelul Krashnik. Tatăl se ocupa cu lemnăritul, iar soţul transporta buşteni la Danzig. Pe mamă o îngropaseră demult. Ea locuia într-o casă veche, printre dulapuri de stejar, cutii legate-n piele şi cărţi cu scoarţe de mătase. Avea doi servitori: unul bătrân şi surd şi unul tânăr ce toată ziua hoinărea cu un scripcar. Nevestele din Krashnik se încălţau cu cizme băr­ băteşti, cărau la moară grâul, găteau, năşteau copii şi se duceau la înmormântări. Frumoasa Zirel, crescută la Cra­ covia în pension, ce să discute cu lumea din vecini? Aşa că, răsfoia volumele cu cântece nemţeşti şi îi broda pe Moise, Ziporah, David, Bathsheba, Ahasuereus şi Regina Esther. Rochii ţesute cu migală se prăfuiau nefolosite în dulap. Perle şi diamante zăceau închise în casetă. Nimeni nu-i admira vreodată papucii de mătase, pagina dantelele din fire, părul cel roşu ascuns sub pletele perucii, nimeni, nici chiar bărbatul 132 ei. Şi când să le zărească? Doar ziua lumea roboteşte, iar noaptea e întuneric. Zirel însă avea în podul casei un iatac pe care-l alin­ ta numindu-l budoarul ei. Acolo, o oglindă albastru-argintie ca apa îngheţată ademenea privirea. Era brăzdată-n mijloc de-o spărtură, iar rama aurită era bogat ornamen­ tată cu capete de şerpi şi trandafiri. Pe jos se aşternea o blană, alături de un scaun cu braţele din fildeş şi perna de mătase. Era plăcut ca despuiată de veşminte să lene­ veşti în scaunul acesta, şi, răsfăţată de căldura blănii, să te contempli în oglindă. Şi Zirel avea multe de admirat. Pie­ lea, albă ca satenul, sânii, plini ca două butelcuţe, părul, atârnând pe umeri, iar coapsele, de ciută graţioasă. Zăcea acolo ore-n şir privindu-se pe sine. Cuprinsă de visare dorea ca uşa zăvorâtă să fie descuiată de un prinţ sau vânător, poet sau cavaler. Căci tot ce se ascunde tainic aşteaptă dezvelirea, orice secret tânjeşte a fi descătuşat, iar dragostea se vrea trădată şi tot ce este sacru să fie pângărit. Ştim doar că cerul şi pământul, prin uneltiri vi­ clene, fac lucrurile bune să se sfârşească prost. Ei bine, găsind această femeiuşcă dulce, pe loc am hotărât ca ea să fie a mea. Nu-mi rămânea decât să am răbdare. Şi într-o zi de vară, pe când se delecta cu nurii cei zbanghii, deodată mă văzu — eram acolo în oglindă, negru ca smoala, slab ca un ţâr, cu urechi de măgar, corn de berbec, gură de broască şi barbă de ţap. Surprinsă, Zirel uită să se-nspăimânte. În loc să strige „O, Jehova, ai milă”, se apucă să râdă. - Vai, ce urât eşti, spuse ea. - Iar tu, ce frumoasă eşti, i-am întors-o eu. Păru foarte măgulită de complimentul meu. - Cine eşti? mă întrebă apoi. - Să nu te temi, am liniştit-o. Sunt doar un drăcuşor, iar nicidecum un demon. Degetele-s boante, fără gheare, gura mi-este ştirbă, braţele mi-s moi ca o peltea, iar cornul se îndoaie precum ceara. Puterea-mi stă în vorbă; sunt măscărici de meserie şi am venit ca să te-nveselesc.

meridianele prozei
- Dar până acuma, unde ai fost? - În dormitor, în spatele sobei, unde cântă greieraşul şi se piteşte şoricelul, sub o cunună veştejită şi un ram uscat de salcie. - Şi ce-ai făcut acolo? - Te-am admirat cu zel. - De când? - Din noaptea nunţii tale. - Şi ce-ai mâncat? - Mireasma trupului tău, strălucirea părului tău, lu­ mina ochilor tăi, tristeţea obrazului tău. - Linguşitorule! Mai bine spune-mi cine eşti, de un­ de vii, şi ce te aduce aici. Am încropit la repezeală o poveste. Tata fusese au­ rar, iar mama diavoliţă. S-au îndrăgostit în beci pe frânghii putrezite, iar eu sunt puiul lor. Bastard îmi zic cu toţii. Un timp am stat ascuns pe muntele Seir, într-un ţinut călcat de diavoli. Dar au aflat că tata era om, şi m-au silit să plec. De atunci mă aciuiesc pe unde pot. Drăcoaicele m-alungă; nu vor să-şi amintească de fiii lui Adam. Femeile îl văd în mine pe Satana. De ce le este frică? Doar nu fac rău la nimeni. Atâta vreau — s-admir femei frumoase. Să le privesc şi să vorbesc cu ele. - Cum să vorbeşti cu ele? Femeile frumoase sunt deseori cam proaste. - În Paradis, frumosul se sprijină penţelepciune. - Altfel m-au învăţat pe mine. - Minciuni! Savanţii, autori de cărţi, au creier cât un puric. Repetă unii după alţii cuvinte fără noimă. Pe mine să mă-ntrebi când vrei să-nveţi ceva. Înţelepciunea se întinde doar pân’ la primul cer. De acolo mai departe e numai desfrânare. Nu ştii că îngerii sunt toţi lipsiţi de minte? Serafimii se joacă în nisip ca pruncii, heruvimii se încurcă-n socoteli, iar aralimii stau buimăciţi tot timpul. Chiar însuşi Dumnezeu râde niţel cam tîmp. Îl trage toată ziua pe Leviathan de coadă şi-o gâdilă pe Shekhinah să facă ouă multe. Din fiecare ou se naşte apoi o stea. - Eu cred că râzi de mine. - De n-o fi ăsta adevărul, să-mi crească un os pe nas! S-a scurs mult timp de când mi-am risipit minciunile din sac. Aşa că tot ce spun acuma sunt adevăruri goale. - Poţi zămisli urmaşi? - Nu, draga mea. Precum catârul, sunt ultimul din neam. Dar apriga dorinţă şi acum mă pârjoleşte. Să is­ pitesc femeia, pe aceea măritată, să-i fiu mereu pe plac. Păcatul mi-e ursita; ruga blasfemie, scuipatul pâinea, aro­ ganţa vinul, mândria măduva din oase. În ale dragostei sunt iscusit profesionist. Aceasta o făcu să râdă. - Să nu-ţi închipui că mama m-a făcut ca să-ţi devin iubită. Hai, cară-te de aici. De nu, te-mpung cu crucea. - Dar nu te enerva. O şterg de-ndată. Eu nu silesc pe nimeni. Auf wiedersehen! Şi m-am topit ca ceaţa. *** Trecură şapte zile, dar Zirel nu urcă în pod. Eu, în oglindă, moţăiam în aşteptare. Plasa fusese întinsă, iar victima aleasă. Ştiam, curioasă cum era, că va veni curând. Aşa că mă gândeam deja la pasul următor. Să o seduc pe fata unui rabin? Să-l fac pe un ginere de râs în noaptea nunţii sale? Să mă cobor pe hornul sinagogii? Să fac oţet din vinul cel sfinţit? Un drăcuşor nu-şi iro­ seşte vremea în zadar. Şi cum visam aşa isprăvi încântătoare, Zirel se strecură pe uşă. Mă căută de-ndată, dar nu văzu pe nimeni. Rămase apoi cu faţa spre oglindă, dar eu stăteam ascuns. „M-am amăgit degeaba”, spuse ea în şoaptă. ,,A fost o-nchipuire”. Îşi scoase cămăşuţa şi-acuma era goală. Ştiam că so­ ţul ei plecase la oraş, şi, cum adevărat stă scris în Tal­ mud: „femeia, decât castă, de zece ori mai mult se vrea o desfrânată”, Zirel, cu ochii trişti, murea de dorul meu. De acum era pierdută. Îngerul p a g i n a Morţii o aştepta cu coasa pregătită. În iad, 133 un drăcuşor zelos îi pregătea cazanul; un păcătos, ce promovase la rangul de fochist, strângea deja surcele. Totul fusese pregătit cu multă grijă: rafala de zăpadă, cărbunii aprinşi, cârligul pentru limbă, cleştii pentru sâni, guzganul ce-i va ronţăi ficatul, viermii ce-o să-i roadă carnea. Dar drăgălaşa mea nu bănuia ni­ mic, îşi mângâie pe rând frumoşii sâni zbanghii. Apoi se cercetă atent: atrăgătorul pântec, coapsele gingaşe, de­ getele fine. Cum să-şi petreacă timpul? Să răsfoiască o carte? Să-şi împletească părul? Avea parfumuri de la Lenczyc, şi mirosea acum a flori de trandafir. La gât sencolăcea un colier din boabe de mărgean. Căci ce-ar fi Eva fără şarpe? Şi ce e Domnul

meridianele prozei
fără Lucifer? Ca o neruşinată, cuprinsă de dorinţă, mă ispiti din ochi. Cu buze tremurânde, şopti încetişor: Aprig e vântul, Adânc este şanţul, Mâţă de smoală, Ieşi la iveală. Puternic e leul, Şi mut e calcanul, Scoate-ţi boticul Şi linge-ţi lăpticul. De cum rosti şi ultimul cuvânt, mă şi înfăţişai. Chipu-i se lumină pe dată: - Ce bine c-ai venit! - Am fost plecat, dar m-am întors. - Şi unde-ai fost? - Într-un tărâm de vis. La Rahab, templul Desfrânatei, în curţi cu păsări aurii, aproape de palatul în care locuieşte mult adoratul Asmodeus. - Vai, chiar aşa departe? - De nu mă crezi, comoara mea, vino cu mine. Suie-mi în spinare şi ţine-mă de coarne. Voi da grăbit din aripi şi amândoi o să ne pierdem în văzduh. - Dar n-am nimic pe mine. - Acolo toată lumea-i goală. - Iar scumpul meu bărbat nici n-o să ştie ce-i cu mine. - Fii fără grijă, va afla curând. - Şi cât de lung e drumul? - Se va sfârşi în mai puţin de-o clipă. - Şi când o să mă-ntorc? - Cei care pleacă nu vor să mai revipagina nă. 134 - Şi ce voi face acolo? - Vei sta în braţele lui Asmodeus urzindu-i barba în cosiţe. Vei ronţăi migdale şi vei sorbi vin roşu; iar serile le vei petrece în dansuri pentru el. Ţi se vor prinde zur­ gălăi la glezne şi diavolii vor dănţui în jurul tău. - Şi după aceea? - Dacă stăpânul te va place, atunci vei fi a lui. De nu, unul din favoriţi o să te aibă-n grijă. - Iar dimineaţa? - Acolo nu există dimineţi. - Vei sta şi tu cu mine? - Doar dacă datorită ţie o să-mi azvârle un oscior de ros. - Sărmane drăcuşor, îmi pare rău de

tine, dar eu nu pot să plec. Am un bărbat şi un tată. Am aur şi argint, puzderie de rochii şi blănuri minunate. Sunt cea mai ele­ gantă femeie din ţinut. - Rămâi atunci cu bine. - Nu te grăbi aşa. Cum aş putea să fac? - Acum pari înţeleaptă. Din făina cea mai albă frământă un aluat. Pe urmă toarnă miere, sânge, adaugă un ou cu rod, untură, un strop de seu şi un gât de vin. În ziua de Sabbat aprinde focul şi coace aluatul pe căr­ buni. Ademeneşte-l pe bărbat la patul tău şi dă-i să guste prăjitura. Trezeşte-l cu minciuni şi fă-l din nou s-adoarmă spunându-i blasfemii. Când sforăie adânc, să-i tai juma’ de barbă şi păr dintr-o ureche. Să-i furi tot aurul, şi toate poliţele să le arunci în foc. Să rupi contractul de căsătorie şi cărţile cu rugăciuni să le îngropi adânc în lada de gunoi. Să scuipi pe mezuzah1, exact acolo unde scrie Shadai, şi apoi să vii direct la mine. Te voi purta pe aripile mele din Krashnik până în deşert. Vom trece peste câmpuri în care, cât cuprinzi cu ochii, cresc flori otrăvitoare, peste păduri cu vârcolaci, peste ruinele Sodomei. Acolo şerpii sunt savanţi, şacalii cântăreţi, corbii predicatori vestiţi, iar hoţii sunt stăpânii banilor de
1 Mezuzah — Rugăciune de bază a iudaismului, scrisă pe un sul de pergament, care se păstrează într-un tub lângă uşa de intrare (n.t.).

meridianele prozei
ceară talismane. Într-un sfârşit se-nfăţişă un om, ce mânuind cu iscusinţă o oglindă neagră, putea să-i dibuiască pe morţi şi pe cei dispăruţi. Un fermier le-mprumută copoii. Dar când un drac înhaţă prada, e prea târziu. Am dat din aripi şi duşi am fost. Zirel sporovăia întruna, dar eu nu-i răspundeam nimic. Am zăbovit o clipă la Sodoma ca să-i privim pe Lot şi pe nevasta lui. Trei tauri îi lin­ geau muierii nasul, iar Lot zăcea în grotă înconjurat de fiice şi beat ca de obicei. În valea umbrelor, ce pentru pământeni înseamnă ,,lu­ mea”, schimbarea-i suve*** rană. Dar pe tărâmul nostru ne­ cruţătorul Tatăl o plânse disperat; soţul îşi smulse părul; argaţii scotociră în pivniţă şi-n timp e ferecat în lanţuri. Adam e despuiat, magazii; mama cea vitregă scor­ moni hor- iar Eva desfrânată, mereu ademenită de nul cu vătraiul; cete de măcelari şi căruţaşi şarpele viclean. Cain îl omoară pe fratele o căutară în pădure. Pe timp de noapte său Abel, potopul este veşnic, evreii în folosiră torţe şi glasurile răsunară în întreg Egipt sunt sclavi pentru vecie, iar Iov se contenit. Dar în zadar, căci niciţinutul: „Zirel, unde eşti? Zirel! Zirel!” Le scarpină ne­ odată nu-şi va afla odihna. răspundea numai ecoul. Credeau că se Zirel rosti ceva, dar, cu un fâlfâit de refugiase la o mănăstire, dar preotul jură pe crucifix că nu era aşa. Dădură veste-n aripi am dispărut rapid. Îmi terminasem ţară să vină vrăjitorii, apoi o făcătoare de treaba. Stăteam acuma prins, în chip de minuni, apoi o babă ariană care făcea din liliac, pe vârful unui munte. Pământul era bine­ faceri. Pe acel tărâm îndepărtat, urâtul este frumuseţe şi tot ce este strâmb e drept; tortura-i o plăcere, iar batjocura stârneşte fiorul exaltării. Dar, hai odată, căci timpul este scurt. - Mi-e frică, mi-e frică foarte tare. - La toţi ce vin cu noi le este. Zirel ar mai fi vrut să-ntrebe, chiar să mă contrazică, dar eu, viclean, am dispărut. Îşi apăsă grăbită gura pe oglindă; în clipa aceea, cu buzele fierbinţi mă sărută pe coadă.

pagina 135

meridianele prozei
negru, iar cerul era galben. Dracii, cuprinşi în horă, plesneau din vârful cozii. Deodată apărură Shabriri şi Bariri. Shabriri se înfăţişa, drăguţul, în chip de cavaler. Avea un coif şi-o spadă cu lama îndoită. Trupu-i se sprijinea pe labe mari, de gâscă, purta barbă de ţap şi ochelari pe nas. Bolbo­ rosea ceva în dialect nemţesc. Bariri arăta a fi maimuţă, papagal, guzgan şi liliac, de toate la un loc. Shabriri se-ndoi de mijloc şi se porni să cânte ca un bufon la nuntă: Barron! Satan! Belial! Frumoasă Zirel Trage zăvorul Iubirea necurată Să treacă pridvorul. Dar când s-o ia în braţe, Bariri începu să strige: ,,Să nu-l laşi să te atingă. Pe cap e plin de râie, picioarele i-s răni şi n-are bărbăţie. El numai se preface că-i iscusit amant, dar chiar şi boul leneş e-n stare de mai mult. La fel au fost şi tatăl şi bunicul. Pe mine să mă laşi să te iubesc cu sârg. Eu sunt nepotul Marelui Minciună. Şi-n plus sunt putred de bogat, cu neamuri renumite. Bunica a slujit-o pe Machlath, fiica lui Naama. Măicuţa îl spăla pe Asmodeus pe picioare. Iar tata, să stea în iad de-a pururi, avea în pază pipa lui Satana”. Shabriri şi Bariri o prinseră de păr pe Zirel şi traseră sălbatic. De fiecare dată smulgeau un smoc de plete. Săr­ mana se zbătea în chinuri: „Îndurare, îndurare!” - Cine-i femeia? se-nteresă Ketev pagina Mariri. - O pupăză din Krashnik. 136 - Mai bună nu există? - E cea mai nimerită. - Şi cine a adus-o? - Un drăcuşor micuţ. - Să-ncepem! - Ajutor, ajutor! gemea frumoasa Zirel. - Legaţi-o, spânzuraţi-o! urlă Mânia. Degeaba plângi aici. Schimbarea şi cu Timpul s-au pierdut în urmă. Să faci ce ţi se spune. Să nu crâcneşti nimic! Micuţa păcătoasă se jeluia amarnic. De zgomot, Lilith îşi sfârşise somnul. Se dezlipi de Asmodeus şi scoase capul din cavernă. Pe umeri atârnau de-a valma năpârci încolăcite. - Dar ce se-ntîmplă? De ce ţipă târfa? - Împieliţaţii o supun la cazne.

sare. drac.

- Doar pentru atâta lucru? Adăugaţi-i - Şi smulgeţi-i grăsimea! interveni un

Distracţia e-n toi de mii de ani, dar şleahta cea smo­ lită se amuză copios. Acolo fiecare diavol îşi face datoria. Cu toţii smulg cu sete, jupoaie şi înţeapă. Bărbaţii totuşi se arată mai miloşi. Drăcoaicele sunt cele ce osândesc întruna: „Amestecă fiertura cu degetele goale! Descurcă-ţi părul, dar fără să pui mâna! Clăteşte rufe în albii fără apă! Agaţă peşte în nisip fierbinte! Rămâi acasă, dar plimbă-te pe stradă! Fă baie, dar fără să te uzi! Fă unt din piatră seacă! Sparge butoiul dar fără să verşi vinul!” Şi între timp, mult prea cinstitele femei din Paradis bârfesc. Iar soţii virtuoşi stau tolăniţi pe scaune de aur; înghit cu poftă carne din monstrul Leviathan şi se împăunează cu faptele lor bune. Există oare Dumnezeu? Şi este el îndurător? Va fi vreodată Zirel mântuită? Să fie lumea zămislită de un şarpe încolăcit c-un diavol? De unde să ştiu eu? Sunt doar un drăcuşor micuţ, lipsit de importanţă. Aicea ra­ reori înaintăm în rang. Dar roata se-nvârteşte: noi gene­ raţii vin şi pleacă, după Zirel, altă Zirel, în miriade de reflexii — miriade de oglinzi. Traducere de Viorica MIRCEA

eseu

Michel Tournier
Picătura de aur

Mioara Bahna
O carte despre două lumi, Occidentul şi cei aflaţi la periferia civilizaţiei planetare, despre raportul dintre om – indiferent unde ar trăi – şi imagine, mai exact despre rolul pe care îl joacă imaginea la scara societăţilor, dar şi în viaţa individului, Picătura de aur [La goutte d’or] – Editura Polirom, Iaşi, 2003, traducere şi note de Bogdana SavuNeuville – a lui Michel Tournier este axată pe prezentarea periplului unui adolescent plecat dintr-o oază sahariană, Tabelbala, pe de o parte ca să-şi caute sau să-şi întâlnească fotografia (Să-mi caut fotografia? se întreabă el şi reflectează apoi: am plecat să-mi întâlnesc fotografia), iar pe de alta, înscriindu-se în mersul tot mai accelerat al vremii, care-i determină pe din ce în ce mai mulţi tineri să părăsească o comunitate tradiţională, restrânsă, atraşi de viaţa zgomotoasă, dar, cu precădere, arătoasă a marilor aglomerări urbane din ţările apusene. Găsirea fotografiei este una dintre mizele plecării personajului din mediul familiar, iar, la nivelul construcţiei romaneşti, constituie o parte a intrigii, aşa cum reiese chiar din cuvintele eroului care, întrun dialog cu unul dintre interlocutorii lui francezi, afirmă că Eu puteam să rămân la Tabelbala. La Tabelbala n-ai nimic, dar nici nu-ţi lipseşte nimic. Asta înseamnă o oază. Însă, după cum călătoria aceasta iniţiatică i-a revelat raportul dintre ce este lumea sa şi cum este percepută la distanţă, tot la fel l-a făcut să înţeleagă o realitate: La noi există două feluri de oameni, câteodată amestecaţi în aceeaşi familie: cei care rămân acolo unde s-au născut şi cei care trebuie să plece. Eu fac parte dintral doilea fel. Trebuia să plec. Şi apoi am fost fotografiat de o femeie blondă. Ea s-a întors în Franţa cu fotografia mea. Scindat, aşadar, sufleteşte între tradiţia care îi impune rămânerea în perimetrul Saharei – asumându-şi cutumele lumii de aici, în toate etapele vieţii, mai ales ca adolescent, tânăr şi apoi bărbat cu familie – şi dorinţa lui, devenită secretul lui Polichinelle, de a pleca pe urmele femeii blonde din Land Rover, care i-a luat chipul în cutia aparatului de fotografiat, Idriss, păstorul de capre, fragment el însuşi al întinderilor parcă fără sfârşit ale nisipurilor, adună argumente care să-i susţină, mai întâi în faţa propriei conştiinţe, nevoia de a se desprinde de austeritatea deşertului, însă drumul pe care îl urmează, asemănător în mare cu al tuturor imigranţilor din Maghreb care iau cu asalt Vestul, în speranţa firească a unei vieţi mai bune, are şi p a g i n a laturi care îl individualizează. Este vorba, 137 mai ales, de faptul că personajul urmează calea pe care şi-a ales-o sub auspiciile picăturii de aur – bulla aurea –, pierdută de fascinanta dansatoare neagră Zett Zobeida, o bijuterie fără seamăn, pe care o culege din nisip şi care simbolizează, înainte de toate, libertatea dobândită după o perioadă de sclavie, aici fiind vorba, de fapt, de cea impusă de primitivismul şi de precaritatea existenţei în oază. Dar Idriss o pierde, la rândul lui, fiindu-i luată de o prostituată la Marsilia, pentru a o regăsi în finalul deschis al romanului, când o zăreşte în vitrina unui somptuos magazin de bijuterii din cea mai luxoasă zonă a Parisului, iar fascinaţia pe care o exercită asupra sa îl face să nu se mai

eseu
controleze şi, simţind ciocanul pneumatic pe care ar urma să-l folosească, la fel ca şi ceilalţi muncitori arabi din echipă, ca pe o dansatoare, o întruchipare a Zett Zobeidei, îşi pierde stăpânirea şi face să se crape – într-o tentativă inconştientă de eliberare a picăturii – geamurile securizate ale clădirii, determinând sosirea promptă a echipajelor de poliţie care, pentru un timp, nu reuşesc, totuşi, să-i stăvilească „dansul”. Picătura de aur pe care o vede Idrisss în vitrina magazinului nu este însă neapărat cea pe care a găsit-o el şi care i-a fost luată, aceasta poate fi doar o „soră” a ei, cu înfăţişare identică, una dintre ipostazele unui prototip pe care el n-o poate deosebi de cealaltă, după cum nici el nu e deosebit de alţi berberi şi nici măcar de arabii văzuţi de francezi. Derulată în a doua jumătate a secolului al XX-lea, povestea personajului principal este flancată de cea a regelui BarbăRoşie, la început, şi de ce a reginei blonde, la final, toate aceste trei istorii, petrecute într-un timp fabulos sau într-unul concret, atestat, demonstrând aceeaşi uriaşă, decisivă înrâurire pe care o poate avea în viaţa omului înfăţişarea sa şi a lucrurilor, în ansamblu. De pildă, atât regele, cât şi regina – în epoci diferite, în lumi diferite – trăiesc drama marginalizării, ca urmare a deosebirii portretului lor faţă de al celorlalţi, pusă pe seama conceperii lor prin păcat, pe care, deşi nu sunt vinovaţi direct, trebuie să şi-l asume, să-l ispăşească şi pentru care pagina să sufere, totodată. În ambele cazuri însă, 138 prin intervenţia unor artişti, înţelepţi, cei implicaţi, purtătorii stigmatului sau cei care sunt într-un fel sau altul influenţaţi de particularităţile fizice ale acestora ajung să înţeleagă atuurile pe care le oferă o asemenea stare a lucrurilor. Mai mult, desluşind unui tânăr pe care-l iniţiază în arta caligrafiei misterul influenţei nefaste a imaginii fermecătoare – care se perpetuează chiar şi după moarte, prin tabloul care o reprezintă – a reginei blonde, artistul caligraf îi dezvăluie că imaginea este înzestrată cu o strălucire care paralizează, precum capul Meduzei care îi preschimba în piatră pe toţi cei ce-o priveau. Această fascinaţie nu este, totuşi, irezistibilă decât pentru ochii ignoranţilor.

În ceea ce-l priveşte pe Idriss, plecând să-şi găsească fotografia, care, pentru lumea lui înseamnă o formă de a-şi pierde libertatea – mama îl avertizează, după ce îi spune ca a fost fotografiat: Ai pierdut ceva din tine –, acesta îşi descoperă în Franţa chipul multiplicat pe un număr incalculabil de afişe care îi vorbesc, la fel ca şi expoziţiile, spectacolele, artefactele care se revendică din lumea exotică pentru francezi şi pentru toţi cei din lumea civilizată, de o Africă altfel decât o ştie el. Nu se recunoaşte însă, după cum nu-l recunosc nici oamenii cu ai căror paşi se intersectează ai lui, fiindcă, la fel ca în Peştişorul de aur, romanul lui Le Clézio, din perspectiva occidentalului, toţi imigranţii cu o nuanţă mai închisă a tenului decât ei, au acelaşi chip, o dovadă fiind şi faptul că imberbul adolescent, nereuşind să-şi facă o fotografie şi găsind-o pe a unui bărbat matur, bărbos, dar din acelaşi areal geografic, o foloseşte, fără ca măcar vreunul dintre cei îndrituiţi să verifice actele de identitate să fie în măsură să observe diferenţele. Tot la fel, deşi Idriss afirmă mereu că este berber, pentru interlocutorii lui francezi acesta e un alt nume pentru arab: Aş fi zis că sunteţi arab, remarcă un interlocutor francez, iar, când tânărul imigrant precizează: Nu, sunt berber, francezul comentează: Arab, berber, nu-i totuna?

eseu
Începând din Nordul Africii, dar în special în Franţa, personajul descoperă o faţă a vieţii sale aşa cum nici măcar nu a bănuit-o şi, de asemenea, învaţă despre Sahara şi despre deşert: Cuvântul Sahara l-am învăţat în Franţa (…). La noi nu există cuvântul ăsta – îi spune el unui francez de spiţă nobiliară, dar nonconformist, aventurier, iar răspunsului acestuia, contrariat – Cum nu, Sahara, deşertul! – îi replică: La noi nu există cuvânt pentru deşert, sporindu-i nedumerirea. Este, de fapt, vorba de o realitate pe care a trăit-o, dar care, fiind numită într-un anume fel, era percepută altfel decât i se dezvăluie acum, în felul acesta romanul evidenţiind, fireşte, cu mijloacele artei literare, relaţia dintre semnificant şi semnificat – în termenii lui Saussure, signifiant şi signifié –, precum şi impactul pe care-l poate avea asupra individului aspectul sonor al factorilor care-i compun existenţa. Lumea cu care o schimbă pe a lui nu-i oferă tânărului berber o viaţă mai bună, pentru că opulenţa şi sărăcia sunt aici interdependente, iar unui outsider din categoria lui nu i se poate deschide decât posibilitatea apropierii de marginea a ceea ce constituie paupertatea Occidentului, dar îi permite ceva mult mai mult decât viaţa în Sahara: o perspectivă incomparabil mai mare asupra vieţii, cu toate că tipurile umane sunt aceleaşi peste tot, iar aroganţa, dispreţul, generozitatea, curajul, dorinţa de cunoaştere, cochetăria, dragostea în diferite forme, aplecarea spre vis etc. constituie manifestări ale omului de pretutindeni, indiferent pe ce treaptă a civilizaţiei s-ar situa. Cu alte cuvinte, noul univers îl face să conştientizeze ceea ce a trăit, mai întâi prin asumarea imaginii proprii (în oaza Tabelbala exista o singură fotografie, făcută cu foarte mult timp în urmă, în război, a unui caporal, unchi al personajului) şi apoi a lumii lui, aşa cum e reflectată în muzee, imagini publicitare etc., care-l ajută să se apropie de configurarea identităţii personale, niciodată resimţită până acum ca prioritară în traiul său. În procesul de tatonare în care sunt prinse cele două lumi, imaginea, în general, are, deci, un rol primordial. Este vorba, pe de o parte, de cea construită din elemente adunate din prejudecăţi, iar, pe de altă parte, din cele obţinute prin contactul direct, fiindcă, în timp ce occidentalul cu un anumit nivel de trai merge în exotica Africă, de exemplu, din plăcere, transformând apoi observaţiile pe care le face, de obicei, în sursă de sporire a propriei prosperităţi, africanul care pleacă e împins în acest demers de sărăcie şi, paradoxal, de limitele lumii sale. Interacţiunea lor duce, îndeosebi, la accentuarea atât de intensului fenomen al globalizării, fără ca racilele, din ambele „ogrăzi” să fie eradicate. Eroul civilizator – colectiv –, ca de fiecare dată, îşi arogă acest statut, rezumându-se însă, de cele mai multe ori, la aspectele superficiale şi neobosind să explice totul, lucru pe care, ironic, îl remarcă şi Idriss: Francezii simt întotdeauna nevoia să explice totul. În esenţă, aşa cum am arătat de la început, romanul lui Michel Tournier subliniază importanţa, de cele mai multe ori decisivă, a imaginii în contactul primar dintre oameni, dintre civilizaţii, însemnătatea direcţiei pe care o imprimă aspectul exterior al lucrurilor derulării relaţiilor dintre două entităţi, care, dacă nu reuşesc să treacă de acest prag – şi, de cele mai multe ori nu reuşesc –, nu ajung niciodată să se cunoască pe deplin. În altă ordine, prin spusele unor personaje, romanul demonstrează forţa pe care o are cuvântul şi cu care îl învesteşte în plus omul de a amăgi şi de a se autoamăgi: Idriss îşi ştie lumea într-un fel, iar Franţa îi spune altceva decât cunoaşte el, în timp ce unor străini care vin să cunoască Sahara, un p a g i n a fotograf le mediază, prin imagine – chiar 139 dacă e kitsch – şi prin cuvintele sale întortocheate apropierea de realitate, oazele din reclamele de la televizor prezentând cu totul altceva decât constituia mediul familiar al personajului. În fine, francezul cu sânge nobil şi aventurier, concluzionând cu privire la experienţa războiului şi a contactului cu lumea africană pe care a trăit-o, îi spune personajului (care are încă un dar de care nu e conştient: îi determină pe cei cu care stă de vorbă să-i facă destăinuiri sincere, imediat ce-l cunosc): Vezi tu, Idriss, din toată povestea asta, cel mai mult mă impresionează strădania noastră, în nişte chinuri greu de imaginat, de a ne smulge vieţii.

galaxii lirice

HĀFEZ

pagina 140

În zori, pasărea preriei i-a spus florii proaspăt deschise: „Atât de închipuită nu fi, în grădina asta au înflorit înaintea-ţi multe din semenele tale.” Floarea răspunse cu un surâs: „Nu mă supără adevărul, totuşi iubitei nici un îndrăgostit nu i-a vorbit cu asprime. Şi daca vrei să ai cupa asta incrustată cu geme şi plină cu vin de rubin, câte perle nu trebui-va să spargă vârful genelor tale!” Nu va fi inspirat nicicând parfumul iubirii de cine n-a măturat, o dată măcar, cu obrazul, praful tavernei. În grădina de trandafiri din Iram, aerul era suav, noaptea trecută, şi se abandona brizei zorilor părul zambilelor. Am spus: „O tron al lui Djamşid, unde e oare cupa ce universul ţi-l revelează?” Şi-a fost răspunsul aşa: „Vai! soarta mea, trează odată, a aţipit”. Cuvintele-ndrăgostite nu-s nicidecum dintre acelea ce se pot rosti: Sāghi, dă-mi vin ca să scurtez discursul. Lacrimile lui Hāfez şi judecată-au înecat, şi răbdare.

Ce să-i faci? N-a ştiut să păstreze secretă rana tristeţii din dragoste. Vino, palatul speranţei e ciudat de fragil, adu vin, viaţa noastră-i aşezată pe vânt. Sclav sunt al celui ce, sub cupola de-azur, pur rămâne de orice culoare-a sentimentului. Oare-ţi voi spune, ieri la tavernă, în beţia-mi profundă, îngerul misterului ce veste mi-a dat? „O tu, cu privirea sublimă, tu, şoimul regal locuind în arborele din al şaptelea cer, nu-i hărăzită ţie dureroasa singurătate. Din turnul înalt al tronului, trâmbiţa te cheamă, chiar aşa de adânc să fi căzut în capcană că n-o auzi? Ascultă-mi sfatul; aminteşte-ţi de el şi foloseşte-l în viaţă, căci de la maestrul confreriei noastre păstrez în memorie cuvintele astea:

galaxii lirice
«Bucură-te de ce ţi s-a dat, iar sprânceana n-o mai încrunta; nici pentru mine nu s-a deschis, nici pentru tine, poarta liberei alegeri. Fidel cumva să-ţi fie nu te-aştepta acest pământ şovăitor, logodnică bătrână cu mii de pretendenţi.»” Lui Hāfez de ce să-i porţi pică, rău versificator? Doar Dumnezeu împarte darul plăcerii şi graţia verbului. Cu buclele-n dezordine, lac de apă, cu buza veselă şi beat, cu roba sfâşiată, cântând un poem, şi cu paharul în mână, cu ochiul certăreţ, gura-ncântătoare, la miezul nopţii, ieri, El a venit să mi se-aşeze la căpătâi. Capul şi-a aplecat către urechea mea, pentru a spune, cu o tristă nuanţă: „O dormi, vechiul meu amorez? Cui i se toarnă la revărsatul zorilor un astfel de vin devine în iubire eretic, de nu se face-adorator al vinului.” Hai, credinciosule, nu-i blama pe cei ce beau cupa până la drojdie, căci fiecare alt prezent nu ne-a oferit ziua în care Domnul a zis: „Nu sunt eu oare stăpânul vostru?” Râsul cupei de vin şi buclele-ncâlcite-ale unei drăguţe creaturi, ah! câte căinţe n-au spart, cum au spart-o pe-a lui Hāfez. Sunt ani de când inima asta ne cere cupa lui Djamşid. Ceea ce ea însăşi avea, implora de la un străin. Atât de-ndepărtată de carapacea universului material, perla asta o cerea rătăciţilor de pe ţărmuri marine. Dificila problemă am destăinuit-o ieri stăpânului Magilor a cărui pătrunzătoare privire topea orice enigmă. Calm l-am găsit şi surâzător, ţinând în mână o cupă de vin, oglindă în care contempla o sută de felurite privelişti. „Revelatoarea cupă-a universului când ţi-a fost dată, o înţeleptule?” Răspunse el: „În ziua-n care El a modelat această boltă de smalţ albastru, toate iluziile pe care raţiunea le făcea să se nască aici semănau cu Samer în faţa ciomagului şi luminoasei mâini a lui Moise.” Şi mai spuse: „Adeptul exaltându-şi puterea, crima sa a fost de-a fi dezvăluit Secretul. Fie ca influxul Spiritului Sfânt să ne fie de ajutor, şi vor face alţii din nou ce a făcut Mesia.” Atunci am întrebat: „Zulufii idolilor lanţul la ce-şi vor mai lega?” Răspunse el: „Un of risipea Hāfez, al inimii sale pierdute.” Îngerii i-am văzut bătând la uşa tavernei, noaptea trecută; frământau lutul lui Adam, cupe închipuind. Cei ce locuiesc dincolo de vălul sacru, inocenţii angelicului univers, mi-au ţinut companie, mie, cerşetorul străzilor, ca să beau vinul beţiei. Cerurile n-au putut suporta povara secretului. Din el îmi trag soarta, nebun

pagina 141

galaxii lirice
prietenii, Dumnezeu să mă ferească a-mi căuta un altul. Dacă mişcările roţii de-azur favorabile se cuvine să-mi fie, voi şti bine să-l recuceresc pe o altă cale. Sufletu-mi cere sănătate dacă o permit totuşi neruşinata-i ocheadă şi cârlionţii perfizi. Vezi aşadar cât valorează secretul nostru bine ascuns, când el e cântecul neîntrerupt repetat, în sunet de tobă şi flaut, la intrare-n orice bazar. De răul meu mă plâng fiece clipa. Fiecare orămi răneşte inima, îndurerată deja de-un alt proaspăt chin. E drept să spui că nu-i singur Hāfez într-o aventură ca asta: atâţia alţii s-au pierdut într-un aşa deşert. În Taverna Magilor văd lumina lui Dumnezeu. Ce lucru straniu să vezi o aşa lumină într-un astfel de loc! Nu căuta să mi-o impui, o prefect al pelerinajului, unde tu vezi doar casa, eu îl văd pe stăpân. Din cosiţele idolilor să risipesc vreau mirosul moscului: înfumurată intenţie, poate-am greşit. Arsura inimii, lacrimi vărsate, suspinele dimineaţa, hohotele nocturne, toate astea privirea Ta plină de graţie mă face să le-ncerc: clipă de clipă, o nouă privelişte a feţei Tale mi se-mpărtăşeşte. Cui să spun tot ce descopăr sub această perdea? Nimeni n-a respirat în moscul de Khotan sau de China ceea ce-n fiece dimineaţă mi-aduce suflarea zorilor. De libertinajul său, pe Hāfez nu-l blamaţi, prieteni, căci îl socotesc printre fidelii Voştri.

pagina 142

care sunt. Cearta celor şaptezeci şi două de secte, acordăle o scuză la toate: în loc adevărul să-l vadă, greşiţii lor s-au rătăcit pe drumul iluziei. Spre-a-i mulţumi lui Dumnezeu de pacea coborâtă între mine şi El, misticii, dansând, cupa recunoaşterii au golit-o. Focul nu-i ceea ce dă râsul său lumânării. Focul e, dimpotrivă, cel în care fluturele arde. Mai bine ca Hāfez nimeni n-a-ndepărtat vreodată vălul tăinuind chipul gândului, de pe când se sileşte, cu pana, să pună-n ordine cârlionţii cuvântului.

Dacă timpul mi-a fost de viaţă lăsat, la tavernă mă voi întoarce, pe libertini să-i slujesc, grija altora să n-o am. Fericită ziua în care, cu ochii în lacrimi, din În toată mănăstirea Magilor, nu-i nou voi merge un nebun ca mine. să stropesc pragul cabaretului. Ciliciu-mi e-n gaj, la unul, pentru Lumea-i ignorantă. Fă, o Dumnezeul meu, să-mi fie dat a-mi oferi unui alt cumpărător vin, caietul, la altul. E-acoperită de praf oglinda asta giuvaierele. Adrian Alui Gheorghe şi Daniel Corbu Cetatea Troiei, sept. 2012 inima mea, Dacă Prietenul a plecat, în ciuda unei vechi loială,la

galaxii lirice
şi-i cer lui Dumnezeu ca-nsoţitor un spirit de lumină. De greşeli m-am lepădat în braţele unei idole, vânzătoare de vin, şi să nu mai beau am jurat, când nu se-aratăaşa chip, podoaba banchetelor. Dacă se laudă narcisa că-ţi seamănă la ochi, nu-i ţine partea: văzătorii nu-i urmează pe orbi. Îl va revela, poate, făclia, sensul acestei poveşti, dacă el, fluturele, nu va putea vorbi. Râurile pe care le las să curgă din ochii mei pe pulpana robei, poate vor atrage în îmbrăţişarea-mi un zvelt chiparos. Adu vasul de vin, căci departe de chipul iubit, tristeţea inimii mele un ocean a făcut din fiece colţ al ochilor. Nu-mi vorbi de alta. Îndrăgostit idolatru, fără ea şi cupa de vin, nu-mi mai este nimic. Mi-a plăcut un aşa discurs ce-a ţinut până-n zori. Pe pragul tavernei, în sunet de tobă şi flaut, un creştin: „De-i musulmană credinţa ce-o practică Hāfez, vai şi amar dacă ziua asta-i urmată de alta!” O rege-al frumuseţii, iertare cer în suferinţele singurătăţii, fără tine inima-mi e pe moarte; e timpul, revino. Nu-şi vor păstra prospeţimea de-a pururi florile grădinii de-aici. Ai milă de cei slabi, cât te mai bucuri de puterea ta. Zefirului mă plângeam noaptea trecută de părul acesta. Îmi spuse: „Tu ai greşit, lasă negrele gânduri; o sută de zefiri ai dimineţii, împovăraţi de lanţuri, dansează în zulufii săi!” Aşa ţi-e iubitul, o, inima mea, lasă orice speranţă. Dorinţa, absenţa ta m-au adus să mă rătăcesc departe de vadul răbdării. Doamne, cui să încredinţez subtilul secret că aici, jos, frumuseţea asta omniprezentă nu se dezvăluie nicăieri? Chipul de nu ţi-l arăţi, lipsite sunt de culoare, paharnice, iarba şi trandafirul. Înaintează cu mersu-ţi graţios, o merişorule, grădinii să-i aduci strălucirea. În patul nefericirii, chinurile-ndurate pentru tine-mi sunt elixir; şi mi-e dulce tovarăş amintirea ta-n însingurarea retragerii. Figurez, pe cercul destinului, al resemnării punct. Graţia e totuna cu gândul tău, justa sentinţă, cu ordinul tău. A gândi în sine, a judeca prin sine, nici una, nici alta în lumea dervişilor nu-i admis. Erezii-s, în acest rit, egoismul şi nesupunerea. Sub discul de-azur, inima-mi sângerează, toarnă vin; să caut vreau, în cupa cu smalţul albastru, cuvântul acestei enigme. Traducere de Gheorghe IORGA

Îndrăgostiţi distraţi de muzică şi dans (Sam Mirzā), din Divān, de Hāfez, datat 1523

pagina 143

galaxii lirice
S-a născut în Zacatecas, Mexic, în 1930. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Havana, unde a urmat şi cursurile şcolii primare şi medii. Tot la Havana a făcut studii de desen şi pictură la Academia San Alejandro. Între 1954-1959 trăieşte la Paris, îndeplinind tot felul de munci pentru a-şi câştiga existenţa. Brújula — Busola (1949), primul său volum de poeme n-a mai fost reţinut de autor în nici o ediţie ulterioară. A lucrat un timp ca secretar la Uniunea Scriitorilor, iar mai apoi ca director de publicaţii. Pentru volumul Por esta libertad — Pentru această libertate — a obţinut premiul Casa Americilor în 1962. A participat la numeroase expoziţii de grup şi personale. Opera poetică: Los párpados y el polvo — Pleoapele şi praful (1954); Vagabundo del alba — Vagabondul zorilor (1959); La pedrada — Bătaia cu pietre (1962); Por esta libertad — Pentru această libertate (1962); Cuerpos — Corpuri (1966), volum antologic; Abrí la verja de hierro — Am deschis poarta de fier (1973).

Fayad JAMIS Cuba
ÎN TIMP CE PLEOAPELE TALE
În timp ce pleoapele tale, dragoste, se-nchid ca două aripi de fluture rătăcit, eu scriu poemul acesta. În timp ce vapoarele trasează peste ape pagina un S mare, cel al singurătăţii, 144 un V mare, cel al victoriei, un L mare, cel al libertăţii sau un cerc de uitare şi moarte, eu scriu poemul acesta.

pe masă, pantofii mei, atât cât va exista cerul strălucitor al Cubei. Vino şi vorbeşte-mi despre ziua de ieri, eu îţi voi vorbi despre dimineaţa de azi. Parfumul fragilor îmi umple inima. E cald, adie vântul, am băut bere şi cafea. Sufletul meu e un mare golf din care pleacă mereu câte-o corabie.

DIMINEAŢA
Porumbeii şi pisicile dorm. Mâine lumina din ferestre va tăia obiectele-n două. Pisicile se vor hârjoni iarăşi pe-acoperişuri, porumbeii-şi vor scutura aripile-n cerul murdar. Pe masă, pâinea tare, cărţile, călimara, musca dintotdeauna şi dorul de libertate;

DUPĂ ATÂTEA LOVITURI
După atâtea lovituri pe care ţi le-a dat viaţa, tot mai continui să-i dai vieţii visele tale. Eşti un nebun care nu oboseşte niciodată să deschidă ferestre şi s-aprindă luceferi. După atâtea lovituri pe care ţi le-a dat noaptea, după atâta cruzime, atâta frig, atâta teamă, eşti un nebun cu privire tristă ce nu ştie să iubească decât cu tot sufletul,

galaxii lirice
să construiască zmeie şi poeme şi alte nimicuri luate de vânt. Eşti un simplu om nedumerit între străzi, fabrici şi amintiri, un simplu om înnebunit de atâta speranţă care simte cum se naşte o altă lume. După atâtea lovituri pe care ţi le-a dat viaţa şi încă nu oboseşti spunându-i te iubesc.

AM DESCHIS POARTA DE FIER
Am deschis poarta de fier, simţindu-i scârţâitul ca pe-o durere veche, m-am împiedicat de-un trunchi căzut şi am privit o fereastră aprinsă, dar dimineaţa devora frunzele şi tu nu erai aici pentru a-mi spune că lume-ai distrusă şi ruginită. Am intrat, am urcat scările în tăcere, am deschis uşa, mi-am scos haina, m-am aşezat şi mi-am spus că-ncep să transpir, am început să-mi lovesc maşina mea de vorbit, de sforăit şi de murit (tu dormeai, tu dormi, tu nu ştii cât de iubesc), mi-am scos cămaşa şi cravata, mi-am pus sufletul nou pe care mi l-ai făcut aseară şi am continuat să scriu şi să blestem, iubindu-te şi muşcându-mi pumnii. Şi brusc au venit spre mine alte glasuri: soseau cântând lucruri frumoase şi imposibile, soseau incendiind dimineaţa, amintindu-mi săruturi putrezite-n râuri, buze pe care le-a distrus absenţa. Şi n-am vrut să spun nimic. Mai mult: nu vreau să vorbesc; poate că scârţâitul porţii a distrus aerul somnului tău. E acelaşi lucru de intri, ori de ieşi, ori de nu te naşti. Îmi scot pantofii şi-i arunc orbeşte, cu dragoste, împotriva lumii.

pagina 145

galaxii lirice
CÂNTECUL CĂLĂULUI
Călăul mângâie un trandafir şi trandafirul umple cu mireasmă faţa călăului. Astăzi cerul părea de bumbac, iar păsările se roteau peste pălăriile indiferente. Pe nimeni nu-l interesează dacă o pasăre se odihneşte pe statuia lui Balzac, pe nimeni nu-l interesează că Bertolt Brecht a murit, pe nimeni nu-l interesează faptul că pământul se umple cu judecători, muzicieni şi criminali. Focul se-ndepărtează de lume, vara agonizează şi asta-i mai important, copiii au nevoie de soare, tinerii şi bătrânii, brazii şi bâtlanii au nevoie de soare. Vara agonizează în pietrele bătrâne din Notre-Dame. Vara agonizează în dantura lui falsă, în automobil şi în falsele lui legi. Vara o să moară. Călăul mângâie un trandafir şi trandafirul umple cu mireasmă faţa călăului Într-un anume fel şi tu eşti călău sfânt şi călău călău şi sfânt. Asta nu înţeleg avocaţii şi se ascund sub o aripă neagră. Să asasinezi un om sau să asasinezi o mie de oameni la foc încet e la fel de criminal, dar faptul că vorbele mele frâng gâtul unui general nu înseamnă că eu sunt asasin. Azi cerul părea de bumbac, iar păsările se roteau peste pălăriile indiferente. O pasăre trece acum cu un fir de iarbă în cioc, alta duce sub aripi palid cadavrul zilei. Traducere de Darie NOVĂCEANU

pagina 146

teorii, idei, manifeste

SALVADOR DALÍ

DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ
LA PROPRIA SA NEBUNIE

A IMAGINAŢIEI ŞI A DREPTURILOR OMULUI
Când, în cursul culturii omeneşti, devine necesar, pentru un popor, să-şi distrugă legăturile intelectuale care îl unesc cu sis­ temele logice ale trecutului, ca să-şi creeze pentru el însuşi o mitologie originală care, corespunzând esenţei veritabile şi expresiei totale a realităţii sale biologice, va fi recunoscută de spiritele de elită ale altor popoare, atunci, respectul datorat opiniei publice face să fie necesară dezvăluirea cauzelor care au dus la ruptura cu formulele convenţionale şi uzate ale unei societăţi pragmatice. La începuturile revoluţiei suprarealiste, se declara: „Trăim în era tefegrafiei fără fir. Anunţăm şi era imaginaţiei fără fir”. Dar nu firele ne ţin prizonieri. Ci lanţurile opresiunii pe care trebuie să le sfărâmăm! În chip de confirmare, anunţăm următoarele adevăruri: toţi oamenii sunt egali în nebunia lor şi nebunia (cosmos visceral al subconştientului) constituie baza comună a spiritului uman. Unicitatea spiritului a fost proclamată de con­ tele Lautréamont, când scria: „Poezia trebuie să fie făcută de toţi, şi nu de unul”. Printre regulile esenţiale ale nebuniei omului, figurează aceea care defineşte însuşi suprarealismul, în termenii următori: „SUPRAREALISM, s.n. Automatism psihic pur, prin care ne pro­ punem să exprimăm, fie verbal, fie prin scris, sau prin orice altă modalitate, funcţionarea reală a gândirii. Dictarea gândirii în absenţa oricărui control exercitat de raţiune, şi în afara oricărei preocupări estetice sau morale”1. Omul are dreptul la enigmă şi la simulacrele care sunt fon­ date pe marile constante esenţiale: instinctul sexual, conştiinţa morţii, melancolia fizică datorată „timpului-spaţiu”. Drepturile omului la propria sa nebunie sunt constant ameninţate şi tratate într-un mod pe care putem, fără exagerare, să-l numim „provincial”, prin false „practicoraţionale” ierarhii. Istoria adevăratului artist creator este plină de abuzuri şi de uzurpări prin care spiritul industrial impune o tiranie absolută ideilor noi şi creatoare ale spiritului poetic. IATĂ CÂTEVA FAPTE RECENTE, LUATE DIN EXPERIENŢA MEA PERSONALĂ, ŞI PE CARE CONSIDER CĂ ESTE DE DATORIA MEA SĂ LE PREZINT OPINIEI PUBLICE. Mulţi dintre voi îşi amintesc, cu siguranţă, de incidentul provocat de direcţia unui mare magazin din New York când a îndrăznit să modifice unele dintre concepţiile mele fără să binevoiască să mă prevină de această decizie. Am primit atunci sute de scrisori de la artişti americani care îmi spuneau că, acţionând cum făcusem, apărasem independenţa artei mele. Acum a avut loc o luptă şi mai înspăimântătoare. Comitetul responsabil cu parcul de distrac1 André Breton, Premier Manifeste du surréalisme.

pagina 147

teorii, idei, manifeste

pagina 148

ţii de la World’s Fair mi-a interzis să aşez, în exterior faţă de Visul lui Venus, imaginea unei femei cu cap de peşte. Iată termenii săi exacţi: „O femeie cu o coadă de peşte este posibilă: o femeie cu cap de peşte este imposibilă”. Această decizie ce emană de la comitet mi se pare extrem de gravă, şi merită să fie bine clarificată. Pentru că noi suntem interesaţi aici de negarea unui drept de ordin pur poetic şi ima­ ginativ, în afara oricărei consideraţii morale sau politice. Am considerat întotdeauna că primul om căruia i-a venit ideea de a face ca un trup de femeie să se termine printr-o coadă de peşte, a fost un fermecător şi adevărat poet. Dar sunt la fel de convins că al doilea om care a reluat această idee nu era decât un biro­ crat. În orice caz, inventatorul primei cozi de sirenă s-a izbit, probabil, de aceleaşi dificultăţi ca şi mine, din partea comitetului par­ cului de distracţii. Dacă ar fi existat asemenea comitete în Grecia nemuritoare, orice fantezie ar fi fost interzisă şi, mai rău încă, grecii n-ar fi creat niciodată, şi - prin urmare - nu ne-ar fi transmis senzaţionala şi pitoreasca lor mitologie suprarealistă, în care, dacă e adevărat că nu găsim nici o femeie cu cap de peşte (pe cât ştiu), figurează un Minotaur ce poartă un cap de taur îngrozitor de realist. Orice idee cu adevărat originală, prezentându-se ca neavând antecedente cunoscute... este sistematic respinsă, edulcorată, bruscată, mozolită, remozolită, regurgitată, distrusă... de... şi chiar mai rău: redusă la cea mai monstruoasă mediocritate. Scuza? Este întotdeauna vulgaritatea marii majorităţi a publicu­ lui. Insist asupra falsităţii ei absolute. Publicul merită infinit mai mult decât gunoaiele cu care este hrănit zilnic. Masele au ştiut întotdeauna unde se află adevărata poezie. Toată neînţelegerea a venit de la aceşti „revânzători de cultură” care, cu vorbăria şi cu aerele lor superioare, se interpun între creator şi public. ARTIŞTI ŞI POEŢI AI AMERICII! DACĂ VREŢI SĂ REGĂSIŢI SURSA SACRĂ A PROPRIEI VOASTRE MITOLOGII ŞI A PROPRIEI VOASTRE INSPIRAŢII, A VENIT TIMPUL SĂ VĂ ADUNAŢI ÎN MIEZUL ISTORIC AL PHILADELPHIEI VOASTRE... CA SĂ SUNAŢI ÎNCĂ O DATĂ SIMBOLICUL CLOPOT AL INDEPENDENŢEI VOASTRE IMAGINATIVE, ŞI, FLUTURÂND ÎN AER CU O MÂNĂ, PRĂJINA LUI FRANKLIN ŞI CU CEALALTĂ, UMBRELA LUI LAUTRÉAMONT, SĂ ÎNFRUNTAŢI FURTUNA OBSCURAN­ TISMULUI CARE VĂ AMENINŢĂ PATRIA! ELIBERAŢI ORBITOARELE FULGERE ALE MÂNIEI VOASTRE ŞI TUNETUL RĂZBUNĂTOR AL INSPIRAŢIEI VOASTRE PARANOICE! Doar violenţa şi durata visului vostru puternic pot rezista la hidoasa civilizaţie mecanizată care este duşmanca voastră, după cum ea este duş-

teorii, idei, manifeste

manca „plăcerii-principiu” a tuturor oamenilor. Este un drept al omului să iubească femeile cu extatice capete de peşte. Este un drept al omului să decidă că telefoanele căl­ duţe sunt dezgustătoare, şi să ceară telefoane care să fie reci, verzi şi afrodisiace, întocmai ca somnul prezicător şi tulburat al cantaridelor. Telefoanele, la fel de barbare ca nişte pământufuri, se vor autoelibera de călduţa ornamentaţie a lingurilor în stil Ludovic al XV-lea, şi vor acoperi încet cu o ruşine glacială decorurile hibride ale decadenţei noastre delicat degradate. Omul are dreptul de a cere veşmintele unei regine drept „obiecte ale dorinţei sale”: costume pentru mobilierul său, pen­ tru dinţii săi! şi chiar pentru gardeniile sale! Huse cu broderie de mână vor proteja extrema sensibilitate a şinelor căilor ferate din bojoci de viţel... în designul automobilelor vor figura geamuri colorate cu desene persane, pentru a-i feri pe călători de reaua lumină crudă a peisajelor diurne. Anul 1911 va fi dominat de nuanţa absint-vechi. Totul va fi verzui. „Verde Eu te vreau verde”... Apă verde, vânt verde, hermină verde, şopârle verzi um­ flate de somn şi alunecând în lungul pieii verzi şi a străluci­ toarelor decolteuri ale insomniei, frunze verzi de argint, cioco­ lată verde, cruda electricitate verde care cauterizează carnea vie a războaielor civile, verde limpezimea Galei mele! În coşmarul americanei Venus, în afara tenebrelor (cu multe umbrele uscate şi ţepoase), celebrul taxi al lui Cristofor Columb. Înăuntru, într-o postură orgolioasă, este aşezat Cristofor Columb în persoană. O ploaie tenace, torenţială l-a udat leoarcă. Trei sute de melci de Burgundia, vii, urcă şi coboară în lungul trupului său imobil şi în adânciturile de pe faţa sa lividă. Pe pieptul lui Cristo­ for Columb, putem citi următoarele cuvinte enigmatice: M-am întors, oare? De ce, cu degetul arătător, indică apropiata Europă? De ce este însoţit de invizibilele fantome ale ducelui şi ducesei de Windsor?... De ce o tânără somnambulă spaniolă este legată cu lanţuri aurite de volanul Cadillacului său de lux? IATĂ MISTERE DALINIENE ŞI MAI IMPENETRABILE ÎNCĂ, ÎNCĂRCATE DE O OBSCURĂ ŞI STRĂLUCITOARE SEMNIFICAŢIE, DAR UN LUCRU E SIGUR: UN CATALAN, CRISTOFOR COLUMB, A DESCOPERIT AMERICA, ŞI UN ALT CATALAN, SALVADOR DALI, L-A REDESCOPERIT PE CRISTOFOR COLUMB. NEW YORK! TU, CARE EŞTI CA O ADEVĂRATĂ TULPINĂ A VĂZDUHULUI, FLOAREA PE JUMĂTATE CULEASĂ A PARADISULUI! TU, LA FEL DE NEBUN CA ŞI LUNA, NEW YORK! TE VĂD CÂŞTIGAT DE SUPRAREALISTA „PARANOIA-KINESIS”... AI DE CE SĂ FII MÂN­ DRU. MERG ŞI SOSESC. TE IUBESC DIN TOATĂ INIMA.

pagina 149

teorii, idei, manifeste

POSTMODERNISM ŞI TRANSMODERNISM

Adrian Dinu RACHIERU
Apariţia Postmodernismului pe piaţa ideilor a stârnit numeroase controverse. Manevrarea dezinvolt-publicistică a termenului, înfăţişarea sa proteică, retorica recuperatoare, fervoarea teoretizantă îi acordau o importanţă dincolo de posibila oportunitate culturală. Noul concept, în pofida nebulozităţii, neoferind soluţii ci provocând o avalanşă de întrebări nu defineşte doar o temă; el sigilează o epocă şi, prin dominaţia asupra câmpului cultural, obligă la „aclimatizare”. De unde şi accepţiile diferite, pornind de la „sindromul nominalist”, filtrând variaţiile de con­ text sociocultural şi chiar argumentul specificităţii. Impresia de „exte­ rior”, de model impus nu putea fi evitată iar gama reacţiilor nu face decât să confirme resortul emoţional: fie entuziasmul adopţiunii, fie reticenţa pagina împinsă într-o zgomotoasă dezaprobare. 150 Indiscutabil, postmodernismul exprimă o stare de criză. Trebuie să recunoaştem că avalanşa de teoretizări, „încercuind” un concept cameleonic, în mişcare, refuzând răspunsuri definitive îmbracă o uimitoare diversitate. Încât, departe de a propune un set coerent de poziţii critice, contaminarea postmodernă cultivă pluralitatea conflictuală. Tentativa de auto-definire, vitală, împiedică dorita (de către unii) con­ cediere a subiectului. Şi nici profeţiile care anunţau sarcastic epuizarea Postmodernismului (de unde şi Postmortemismul lui Olsen) nu contri­ buie consistent la „fixarea” lui. Concept migrator, iubind, prin Docherty, deteritorializarea, Postmodernismul face trecerea de la semnificaţie la confruntare, plonjând în ambiguitate interpretativă. Ecloziunea ideo­ logiilor şi dizolvarea metanaraţiunilor, pierderea coerenţei (şi, de aici, implicaţiile ierarhice derivate) impun poetica fragmentului drept „crez estetic” într-o realitate (societate) „fracturată”. Istoria şi ficţiunea sunt concepte echivalente în optică postmodernă. „Pierderea realului” în civilizaţia imaginii înseamnă că imaginea a înlocuit realitatea. Iar viaţa ni se oferă „fracturată, accelerată şi plurală” (1, p. 8). Iată, aşadar, că so­ cietatea mediatică transformă realitatea într-un construct narativ şi trece dezinvolt de la informare la manipulare. Or, era mass-media (sau „universul fantasmatic” al mass-media, cum crede Gianni Vattimo) înseamnă complexitate, haos, erodarea perspectivelor centralizate, autoritare; altfel spus, o „fabulare a lumii”, multiplicarea imaginilor însemnând pierderea sensului şi ruinarea paradigmelor”tari”. În acest context al demonetizării scientismului, al „hăţişurilor pluralismului” (prin refuzul unui centru), hermeneutica pare a fi — insinuează Vattimo (2) — unica filosofie adecvată în ne­ vrotica societate a opiniei publice şi a comunicării de masă. Printre atâ­ tea „cotituri” (turns), printre atâtea tendinţe şi post-isme, mentalitatea postmodernă acreditează o nouă vârstă socială şi culturală, răspunzând structurii modulare a lumii noastre (mentale). Nu e vorba de o viziu­ ne metaforică ori de un banal termen periodizant, ca reacţie la moder­ nism. Şi nici de un avatar contemporan al vechii avangarde, în continuă primenire, subjugată de accelerarea vitezei de schimbare. Dincolo de „atractivitatea distructivă” (Ch. Newmann), ea urmăreşte logica reîn­ noirii

teorii, idei, manifeste
şi vădeşte disponibilitatea de a revedea trecutul. Postmodernismul este, în acest sens, o recapitulare recuperatorie. Dacă eroziunea ştiinţelor pozitive pare a indica o surprinzătoare „reîntoarcere la mit”, e cazul să notăm că momentul demitizării ar fi tocmai pragul de trecere de la modern la postmodem! Iată de ce G. Vattimo propunea terme­ nul de raţionalitate limitată şi observa că, azi, cunoaşterea mitică pare a fi, paradoxal, o formă de gândire „mai adecvată” pentru anumite sfe­ re de experienţă. Oricum, contemporaneitatea e convinsă de avantajele paradigmei comunicaţionale, invitându-ne în spaţiul dialogic pentru a căuta soluţii în faţa avalanşei de crize. Noua mentalitate trimite la un respect al diferenţelor (mai degrabă superficial-proclamat) şi la o conştiinţă a pluralităţii care nu s-a luat în stăpânire, dizolvându-se într-un mozaic; încât, după Lyotard (3), cunoaşterea va pune accentul de acum înainte pe dezacord, nu pe consens. Tematizarea ei nu poate fi ruptă de un „ingredient misterios, omniprezent” (cum l-a văzut Ihab Hassan) definind chiar spiritul („aerul”) epocii: adică, Postmodernismul. Fie că acceptăm „lista” aceluiaşi Ihab Hassan, înghesuind cuvinte din familia deconstructivismului, de la dezmembrare la desfiinţare, fie că, pe urmele lui Terry Eagleton, postulând retorica rupturii, vorbim de o ofensivă retroactivă împinsă, dintr-un impuls ludic, în pragul „pastişei ireverenţioase”, avem de-a face, negreşit, cu „o inocenţă pierdută”. Dacă atitudinea postmodernă încurajează proliferarea nivelatoare a variantelor, plutind în incompletitudine, echivoc şi un fals egalitarism, atunci nu pu­ tem să nu-i dăm dreptate incisivei Alison Lee: postmodernismul numeşte o criză a autorităţii culturale. În pofida avalanşei de teoretizări, sofisti­ cate şi contradictorii, Postmodernismul în ebuliţie — ne asigură Brian McHale — rămâne neidentificabil şi nelocalizabil. Acest termen „bon à tout faire” (cum, repetat, s-a spus) „defineşte” chiar condiţia nebuloasă a contemporaneităţii, în complexitatea şi integralitatea ei. Şi atunci, străini de ispita cronologizantă, vom recunoaşte, alături de Umberto Eco şi la sugestia lui, că Postmodernismul este, funcţional judecând, „un mod de operare”. Dar volatilitatea postmodernă, alunecând, deseori, într-un ludism iresponsabil nu poate fi agreată, bănuim, de veritabilele elite culturale. Misiunea lor, chiar atrasă de sincronizări jucăuşe, nu poate eclipsa, credem, miza naţională. Mai ales că mulţi au definit vremurile noastre drept o „eră a narcisismului”. Procesul personalizării hrăneşte narcisismul, în sensul unui individualism pur — atrag atenţia sociologii, somând postmodernitatea să manevreze conceptul în altă accepţie. Gilles Lipovetsky era limpede: „dezafectarea marilor sisteme de sens este însoţită de hiperinvestirea Eului”. Iar Richard Sennet făcea o corelaţie între „decăderea omului public” şi „ascensiunea omului privat”, repliat asupra sinelui. Mai mult, cum lumea postmodernă a intrat (după Jean Baudrillard) într-un proces de indistincţie crescândă, iată că în plină eră a narcisismului, înţeleasă mai degrabă patologic, criza identităţii subiec­ tului erupe asumându-şi dezordinea lumii. Dar „alchimia postmodernă” (Liviu Petrescu), trecând de la creaţie la deconstrucţie şi înlocuind selecţia cu plăcerea combinatorie ne aruncă pe teritoriul „marii ambiguităţi”, vidând sensul. Aventura postmodernă anunţă finalul unei paradigme prin „abolirea imaginaţiei umaniste”. S-ar putea ca această privire sintetică, prin excelenţă inclusivă, adunând sub umbrela conceptului tendinţele contradictorii ale epocii noastre să dea semnalul unei „disperate întoarceri”, căutând — din nou — firescul, na­ turalul, omogenitatea discursului sau spontaneitatea expresiei. Fiindcă postmodernismul recuperează culturalul prin reasamblare şi vizează aglutinarea. Oricum, în jurul conceptului, controversele n-au încetat. De la reacţiile alergice, agresiv-contestatare ori vehement-negatoa- p a g i n a re (isca­ te chiar de simpla şi nevinovata ros151 tire a cuvântului Postmodernism) până la satisfacţia triumfală a unor voci care anunţau decesul respectivului curent, gama manifestărilor, colorate ideologic, include o paletă năucitoare întreţinută, în primul rând, să recunoaştem, de imprecizia termenului, numind o diversitate deconcertantă. Este Postmodernismul o modă terminologică sau reprezintă o problemă depăşită? Este el doar un curent literar sau, dimpotrivă, marchează intrarea într-o nouă fază a istoriei, definită emblematic de „societatea mediatică”? În fine, dacă Postmodernismul a trecut, ştim măcar „ce a fost”? Ca mişcare prin excelenţă inclusivă, el reevaluează eclectismul, efortul adiţional şi plăcerea combinatorie însemnând o juxtapunere de

teorii, idei, manifeste
forme, formule şi coduri; că vârsta postmodernă a culturii impune şi o reconfigurare a epo­ cii prin recontextualizare, noutatea postmodernă anunţând „revendicări retrospective”; că posibila / anunţata ruptură se stinge într-o „soluţie de continuitate” faţă de modernism, în pofida disocierilor (cronologică şi tipologică). Gianni Vattimo în Societatea transparentă (2) e încă mai răspicat: postmodernismul, aflăm, ar fi vârsta crepusculară a modernis­ mului oferind şansa unei recapitulări recuperatoare, vestind criza isto­ riei unilineare şi decesul ideii de progres (în sens crocean). Mai mult, era mass-media, prin bombardamentul informaţional şi multiplicarea imaginilor („asediu imagologic”) înseamnă o „fabulare a lumii”, invitându-ne într-un „univers fantasmatic”. Iar ruinarea paradigmelor tari, demonetizarea scientismului, disoluţia metanaraţiunilor (în termenii lui Lyotard) deschid larg porţile reîntoarcerii la mit. Vattimo, avansând conceptul de „raţionalitate limitată”, pledează pentru cunoaşterea mitică dar, precaut, notează că mitul nu înseamnă, neapărat, şi o rezistenţă la modernizare. Văzând în hermeneutică unica filosofie adecvată omului postmodern (prin configuraţie pluralistă, refuzând un centru autoritar şi discreţionar), exegetul italian acreditează momentul demitizării drept prag de trecere de la modern la postmodern. Aşezat, aşadar, în pre­ lungirea modernismului, postmodernismul („în extensie hipertrofică”, notează — alarmaţi — analiştii) obligă chiar la redefinirea (revaloriza­ rea) modernismului, pagina stârnind ispitele polarizării. Iar globalizarea nismului ar fi, se zice, semn sigur 152 moder­ al istoricizării sale. Încât, despărţirea de modernism, anunţată zgomotos, se vădeşte — pe fundalul unei oboseli ideologice (îndreptăţit, se vorbea chiar de o „demobilizare ideologică”) — „o continuare în ordinea modernităţii”. Ce fel de continuare însă? Este Postmodernismul o agonie a modernităţii sau, pe urmele lui Mircea Martin, înţelegem modernismul ca parte a Postmodernismului? (4, p. 13). Oricum, noul termen (veritabil concept-umbrelă) nu valorizează nega­ tiv desuetudinea şi obligă la reciclarea speciilor şi mijloacelor, revizitând trecutul — cum ne sfătuia U. Eco — cu ironie dar fără inocenţă. Întoar­ cerea în trecut dă o surprinzătoare accepţie noutăţii; criteriul unităţii este alungat, problema sensului se estompează într-o lume „plurală şi incontrolabilă”, iar în relaţia text-cititor se instaurează ceea ce s-a numit „dictatura cititorului”. În optica de uz obştesc, de postmodernism se leagă, mai ales, „im­ pulsul fanatic de a desfiinţa”. Dar Ihab Hassan, încă în 1982, atrăgea atenţia că a reduce postmodernismul la câteva trăsături de negativitate înseamnă a eclipsa nevoia unei „sensibilităţi unitare”, vizibilă şi aceas­ ta. Evident, postmodernismul este antiformal, anarhic sau decreator; mai cu seamă deconstructivismul frapează şi lasă, la o lectură pripită a textelor teoretice consacrate fenomenului, cum observa cu justeţe Liviu Petrescu (5, p. 142), impresia unei tendinţe negativiste. Tot Ihab Hassan avertiza asupra riscurilor pe care le presupune o astfel de priză superficială, trăsăturile definitorii fiind „dialectice şi variate”. Elanul postmodern, s-a constatat, vrea să împace contrariile. Acel numitor co­ mun visat ar fi noul umanism care, în plan teoretic, se încumetă să afle pomenita „sensibilitate unitară” dar care, practic, deriva din descentra­ lizarea pe care o propune paradigma civilizaţiei de tip post-industrial. Se speră, în acest chip, la o „reumanizare” a fiinţei umane. A. Toffler, discutând despre „civilizaţia celui de-al Treilea Val”, vorbea de ritmuri şi orare flexibile, de segmentare şi diversificare, promovând dispersia şi deconcentrarea; adică, descoperind valoarea descentralizării accentuate. Dacă modernitatea ar fi „un proiect neterminat” (cum crede Habermas), insinuarea că energiile modernismului vor fi redescoperite într-o zi pare a avea credibilitate. Totuşi, să nu ne imaginăm că o revenire ar fi posibilă. Chiar Postmodernismul, bănuit a fi o noţiune precară (Matei Călinescu), este în prefacere şi acest concept „bon à tout faire”, spuneam, acoperă un fenomen social, definind o altă vârstă culturală, de cert eclec­ tism rafinat. Epistema postmodernă poate însemna „chiar o mutaţie în uma­ nismul Occidental” (Ihab Hassan). Aşa fiind, mai poate fi el înţeles doar ca o faţă a modernităţii ori un „avatar contemporan al vechii avangarde”? Între a considera postmodernismul o subcategorie a avangardei (aşa pro­ ceda Matei Călinescu în 1986; vezi 6) şi a recunoaşte că postmodernismul nu adoptă o strategie polemică faţă de tradiţie (cum scria Mircea Martin

teorii, idei, manifeste
zece ani mai târziu; vezi 4) se desfăşoară un spaţiu ideatic conflictual, obli­ gând — prioritar— la redefinirea conceptului de noutate. Un binom simbiotic: Postmodernism şi postmodernitate Strădaniile unora de a face din postmodernism un „concept opera­ tiv”, invitând la precizie didactică se izbesc de nebuloasa întreţinută de accepţiile în care este manevrat, uneori năucitor-divergente. Frecvent invocat şi vag înţeles, instalat definitiv în orizontul cultural al epocii noa­ stre, el pare încă o „noutate ambiguă” şi, negreşit, cere clarificări. Chiar dacă la noi biografia consacrată acestui subiect litigios (amplificată de circulaţia unui concept „cameleonic”) pare săracă, tentativele de lim­ pezire n-au lipsit. Ceea ce surprinde (şi, finalmente, subminează efor­ turile) ar fi, după noi, ciudatul dezinteres pentru context. Nu credem că se poate vorbi profitabil (evident, în sensul câştigurilor de ordin epis­ temologic, în primul rând) ignorând postmodernitatea. Încât asupra acestui binom simbiotic vom stărui aducând în atenţie o apariţie, regre­ tabil, fără ecou mediatic, purtând semnătura lui David Lyon. Cartea sociologului canadian consacrată Postmodernităţii (7) explorează relaţia cu postmodernismul şi urmăreşte descendenţa conceptului, dorindu-se — ne încredinţează răspicat autorul — un ghid în postmodernitate. Să-l urmăm, aşadar, în „jungla” postmodernismului recunoscând că volumul în discuţie, încercând „imposibilul” (cum ne previne D. Lyon), este o introducere lizibilă; adică ceea ce-şi dorea chiar autorul. Întrebarea de la care pornim ar trebui să lămurească dacă avem de-a face cu un nou tip de societate, o nouă etapă a capitalismului târziu sau e vorba doar de o aprinsă dispută în jurul unui concept-idee. Privit din perspectiva postmodernităţii, postmodernismul are o accepţie culturală şi demonstrează „istovirea lumii moderne” (7, p. 40). El înseamnă, categoric, alt mod de a gândi lumea. În plin „capitalism de consum” (consumer capitalism), postmodernismul ne aduce de la euforie la disperare, încât — după Arthur Kroker — panica ar fi „starea psihologică principală a culturii postmoderne”. Evident, conceptul nu poate fi plasat într-un „vacuum intelec­ tual”. Dacă

globalizarea şi consumerismul îl definesc în strictă contempo­ raneitate, poziţionarea faţă de modernitate (revizuită ori negată) încarcă lumea postmodernă (postmodernity), ispitită de distrugerea sensului în vârtejul relativismului, cu un cortegiu de efecte ambivalente. Noua ordine socio-politică nu poate ignora alienarea, atomizarea, anomia dar şi biro­ cratizarea ori creşterea gradului de supraveghere; după cum, raportându-se la modernitate (având drept ţintă iluminismul francez), acuză civilizaţia întemeiată pe Raţiune ori credinţa — aproape mistică — în progres. De fapt, dacă Occidentul nu mai este o p a g i n a paradigmă a progresu­ lui (scrie ferm Barry 153 Smart), chiar lumea de azi pare „dincolo de progres” (Lyotard). Cum statutul cunoaşterii este în schimbare iar ştiinţa devine o formă a discursului, comercializarea cercetării, după acelaşi Lyotard, serveşte, performativ, mai degrabă puterii decât descoperirii adevărului. În plus, di­ zolvarea metanaraţiunilor (grands-récits) încurajează procesul delegitimării. Ca să fim drepţi, postindustrialismul, fluturând teza convergenţei, pregătea condiţiile postmodernităţii. Iar prima sugestie serioasă în acest sens ve­ nea din partea lui Daniel Bell, cel care, în 1973, pe urmele lui A. Touraine, publica The Comming of Post-Industrial Society. Acea „nouă societate” nu pierdea însă încrederea în progres. Iar de la epoca postindustria-

teorii, idei, manifeste
lă, aliniind „societăţile avansate” la postmodernitate asistăm la triumful societăţii infor­ matizate, care — după unii —n-ar fi altceva decât o modernitate reînnoită. Dacă postmodernismul ar fi reflexul cultural al capitalismului târziu, post­ modernitatea e înţeleasă ca o nouă ordine dincolo de capitalism. Aşa privind lucrurile, contrazicând logica, s-ar părea că postmodernismul ar „genera” noua societate. Oricum, alături de David Lyon, putem spune că „postmoder­ nismul şi lumea postmodernă trebuie văzute fiecare în termenii celuilalt” (7, p. 54). Programul postmodernist, cum bine se ştie, în contextul globalizării vieţii contemporane a instalat o situaţie ireversibil pluralistă, insistând pe local. Din moment ce viziunea unui progres linear a devenit o ficţiune iar sensul se dizolvă, postmodernismul pare mai mult decât „o experienţă a crizei”. Prin efectele sale corozive, preţuind caleidoscopia şi diferenţa, ins­ talând haosul şi nesiguranţa, această paradigmă culturală paradoxală ne aruncă în disconfort (Ch. Taylor). Viitorul postmodern, avertizează unii, se autodistruge, obligând la „strunirea tendinţelor apocaliptice”. Iar posibila paralelă cu alte momente dificile, de agitaţie crizistă (criza barocă, fin de siècle ori milenarismul) nu fac decât să întărească impresia de experienţă a „oscilaţiei”. Totuşi, respectarea diversităţii împinsă în heterutopie (înve­ cinând lumi incongruente) ori acceptarea emblematică a Turnului Babel (drept simbol definitoriu al epocii) nu trebuie să uite sau să minimalizeze ceea ce avem în comun. Doar aici descoperim, scrie apăsat David Lyon, „singura speranţă reală de toleranţă”. Dacă postmodernitatea ar fi cauza postmodernismului sau măcar cadrul de desfăşurare, baza lor comună, s-ar cere, imperios, analiza acestui concept central, stratificat (7, p. 31), inevitabil pentru a înţelege schimbările sociale sau fenomenele culturale. Zorii postmodernităţii, după Z. Bauman, subminează sentimentul modern al realităţii într-o lume dominată de massmedia şi definesc condiţia postmodernă drept capitalism de consum. Postmodernitatea devine, astfel, noul obiect de investigaţie, antrenând spectaculoase mutaţii socio-culturale şi demons­ trând că relaţia dintre social şi cultural este inextricabilă. Deşi modul de viaţă occidental nu se vrea normativ chiar dacă e contagios, deşi juxtapunerea dintre cultura de masă şi cea elitistă e o realitate într-o lume fracturată, deşi „apocalipsa” postmodernă pare, prin scepticism şi eterogenitate, a ne condamna la resemnare, dacă nu ne îmbolnăveşte de cinism, interesul pentru modernism nu s-a stins. E improbabilă o reafirmare a acestuia sau, cu atât mai puţin, o reîntoarcere la premodernism. Dar o reevaluare a modernismului e chiar necesară şi tonifiantă. Să nu uităm că proiectul modernismului, fluturând doctrina progresului (prin laicizarea providenţei) şi cultul raţiunii propunea cel dintâi mod coerent de organizare socială, potenţând, se ştie, inegalităţile capitalis­ mului timpuriu. Creşterea economică, urbanizarea galopantă, organi­ zarea democraţiei, triumful ştiinţei şi tehnologiei oferă dezorientărilor epocii noastre, refuzând „marile basme ideologice” (G. Vattimo), nos­ talgia stabilităţii. Dar modernitatea, într-o accepţie etapizată nu se confundă cu un concept estetic („cealaltă modernitate”); după cum di­ zolvarea gândirii fundamentaliste, globalizarea (antrenând acum, prin prisma consecinţelor, riscuri planetare) şi, îndeosebi, cultura consumerismului — devenită stil de viaţă — întreţin şi provoacă prin mass-media, în avalanşă, iluzii şi false nevoi, descompunând lumea reală în imagini şi aruncându-ne, spune Baudrillard, în hăţişurile hiperrealităţii. Informaţia devine marfa, publicitatea trece graţios şi insidios de la per­ suadare la alienare, iar sufocanta „lume a obiectelor” provoacă dezorien­ tare,

pagina 154

teorii, idei, manifeste
slăbind realitatea. Prin manipulare, spectacol, „servitute voluntară” (prin simboluri) parafăm certificatul de deces al societăţilor stabile, de tip autoritar. Devine societatea noastră, ca societate a mijloacelor de comunicare în masă, „transparentă” — cum îşi închipuie G. Vattimo? Alungă ea dominaţia sau inegalitatea? „Spargerea” istoriei în istoricităţi, interesul pentru suprafaţa caleidoscopică, propulsând telecomanda ca imagine arhetipală a Postmodernismului (7, p. 121) amplifică „fluxul de relativitate” (7, p. 97). Drumul Istoriei are însă un sens unic. În pofida nemulţumirilor crescânde de azi, a dezorientărilor care tulbură epoca noastră, căutându-şi haotic direcţia este de ordinul evidenţei că o reîntoarcere la premodernitate nu mai e cu putinţă. Totuşi, portiţa e între­ deschisă de un J. Habermas care priveşte moştenirea iluministă ca un proiect „neterminat” în prelungirea speratei „raţionalităţi comunicative”. Şi, cu atât mai mult, de un A. MacIntyre (v. After virtue), după care pro­ iectul iluminist ar fi fost „greşit”; aşa judecând, plasându-ne dincolo de modernitate, dezirabilă pare a fi reînvierea premodernităţii. Dar acest lucru, ştie oricine, e o imposibilitate. Bineînţeles, pe ur­ mele aceluiaşi David Lyon, putem afirma că Postmodernismul înseamnă societatea de consum (7, p.112) şi, astfel, o preistorie a consumerismului ar fi prefigurată prin reevaluarea modernităţii. Vechiul conţine germenii noului. Regândirea modernităţii întreţine — în termenii lui D. Lyon - o falsă dilemă: necrolog sau renaştere? În fapt, capitalismul de con­ sum, tiranic instalat, nu lasă loc de întors; dacă totul a devenit marfa, piaţa organizează viaţa, violând chiar şi cutele intimităţii. Iar presupusa discontinuitate ne îngăduie, surprinzător, să descoperim la un temei­ nic examen retro că există puternice filiaţii, anunţând — embrionar - devenirea postmodernităţii. Să nu uităm însă că, în ceea ce ne priveşte, postmodernitatea este un concept importat de vreme ce postindustrialismul nu reprezintă o fază consumată. Cum populismul postmodernist demolează, după D. Lyon, ierarhia şi elitismul (7, p. 111), consumul deţine rolul de pivot. „Năucitoarea” sociologie a postmodernităţii (7, p. 110) lasă să se înţeleagă că postmodernismul, instalând sentimentul fragmentării şi al incertitudinii, cultivând un nou colaj cultural semnifică mai mult decât o mutaţie în structura sensibilităţii; el reprezintă, aşadar, o condiţie fără precedent (7, p. 113), ceea ce, bineînţeles, mută discuţia asu­ pra formei sociale. Or, după multe voci, societatea de consum nu are o direcţie (exceptând, evident, vectorul consumerismului). Utopianismul a murit. Spre ce ne îndreptăm? Integrarea în piaţa de consum nu acoperă spectrul aşteptărilor. O lume scăldată în pomenitul „vârtej de relativi­ tate”, acuzând dezorientarea, dizolvarea sensului şi pluralizarea, impli­ cit o putere dispersată, cum notează prompt D. Lyon (7, p. 92) pare să confirme diagnosticul lui Habermas: da, traversăm „criza legitimităţii”. Negreşit, controlul social n-a slăbit, supravegherea (tot mai sofisticată) n-a dispărut, dar noile forme de dominaţie, în pofida subtilităţii cres­ cânde, acuză criza de autoritate. Cultura consumului se limitează la „a produce nevoi”, politica de divertisment propagă industrios stiluri de viaţă create artificial, principalul vinovat fiind, deocamdată, televizorul. După Ph. Sampson (apud 7, p. 103), cultura consumului nu face nici o discriminare. Dar să nu uităm, ea înfloreşte într-un context care rela­ tivizează cu frenezie totul, instituţionalizând îndoiala. Până şi ştiinţa, observa Lyotard, nu mai este capabilă să se legitimeze. Iar deplasarea de la credinţă la opţiune (individuală) înceţoşează sau înlătură repe­ rele şi favorizează „imperativul eretic” (Peter Beyer). Pe bună drepta­ te, David Lyon conchidea că Postmodernismul înseamnă societate de consum. Dezvoltarea copleşitoare a mass-media propune un tip nou de civilizaţie (G. Friedmann) în care p a g i n a comunicarea deţine un loc de prim plan. 155 Astfel, avem de-a face cu o difuzare masivă şi cu o eterogenitate crescândă a conţinuturilor şi a publicurilor. Acest bombardament infor­ maţional hrăneşte abundent şi literatura consacrată rolului mass-me­ dia, analizând consecinţele globale (funcţii) şi ansamblul de influenţe (roluri). Deşi media a jucat un rol central în dezvoltarea instituţiilor moderne (J. Thompson) iar socialul a devenit un spectacol, spiritul cri­ tic se manifestă virulent, acuzând mediocritatea uniformizantă la care conduce masificarea societăţii. Cultura mozaicată (A. Moles) a omului postmodern, amplificată de difuziunea generală provoacă „intoxicarea prin divertisment”. Şi, mai grav, slăbeşte - prin intersecţia fluxului de mesaje - noţiunea de

teorii, idei, manifeste
realitate. „Debolismul” pare să accepte că realitatea (sau hiperrealitatea) devine un fenomen discursiv, întreţinând o societa­ te conformistă, vidată de spirit critic. Schimbarea paradigmatică pe care o reclamă Postmodernismul vrea să statueze, dincolo de „decorul mental” (mindscape), modificând criteriile, o altă lume. Boala postmodernă, obligând la despărţirea de „religia” progresului şi unilinearitatea Istoriei, condamnă în bloc ve­ chile concepte (totalitate, omogenitate, unitate) şi glorifică existenţa schizofrenică, trăind simultan „în două lumi”. În fond, s-ar părea că to­ cmai sociologia câştigă în importanţă. Abia acum, observa Ronald Robertson, ea „deschide ochii asupra semnificaţiei culturii” (apud 7, p. 114). Deşi afişează o zgomotoasă neîncredere în progres (şi asta, să notăm, o deosebeşte fundamental de postindustrialism), postmodernitatea este, după G. Vattimo, chiar produsul dezvoltării comunicării. Inevitabil, ea încorporează toate achiziţiile epocii, începând cu schimbările tehnologi­ ce şi cele social-culturale. Cum ideile nu încolţesc într-un vid intelectual şi cum epoca noastră, de fractură culturală, este o societate comunicativă, perceperea schimbărilor sociale şi a trepidantelor mutaţii culturale cere imperios, un discurs „de escortă”, stimulat de nevoia examenului critic (cercetând, aplicat, centralizarea şi dispersia, sensul şi realitatea şi, nu în ultimul rând, chiar binomul de reciprocitate cauzală propus: postmodernitatea şi postmodernismul). Iar cultura interferează acest câmp pro­ blematic, pendulând între pagina narcisism şi elitism, văzut drept ultim şi 156 grav păcat modernist. Postmodernitatea acţionează ca o condiţie globală în era „economiei informaţionale”, a tehno-ştiinţei impetuoase (dar, am văzut, în criză de legitimitate), înlocuind „religia” progresului cu nihi­ lismul dizolvant. Ireversibil pluralistă, postmodernitatea se degradează, suspectată de „pierderea istoriei”. Mai mult, îndreptându-se spre „apocalipsa definitivă”, viitorul postmodern — scrie David Lyon — „se autodistruge” (7, p. 117). Ce e de făcut? Într-o lume controlată de mass-media, instalând prin implozia de realitate domnia simulacrelor şi dizolvarea ierarhiei, saltul de la logocentrism la imagocentrism conduce la pierderea sensului. Societatea „de conservare” e primejduită prin degradarea me­ diului şi epuizarea resurselor. Deşi programul postmodernist, sedus de „logica reînnoirii”, preia idei, el respinge hotărât ipostaza de avangardă, cercetată doar sub potenţialul distructiv. În fine, această perioadă „foarte modernă” (Giddens), supusă polarizării şi experimentelor elitiste (deşi piaţa remodelează cotidianul) cade, totuşi, în populism dorindu-şi a şterge graniţele culturale dintre elite şi mase. Invocatul providenţialism, înlocuit arogant cu varianta sa laică, progresul istoric, călăuzit de infaili­ bila raţiune se clatină; în căutarea unei lumi raţionaliste, având ca remorcher ştiinţa, vechile precepte au fost dislocate. Nimeni nu e sigur că totul merge spre bine. Cum circulă afirmaţia că secolul care a trecut n-a făcut decât să reinventeze postmodernismul, ar fi utilă, bănuim, investigarea a ceea ce unii au numit pre-postmodernism. În consecinţă, faimoasa frază a lui Nietzsche, din 1888, după care „nihilismul bate la uşă” face din po­ menitul filosof „un postmodernist avânt la lettre” (scrie David Lyon). Iar G. Vattimo, fructificând intuiţiile nietzcheene, vede în cel care a rostit „Dumnezeu a murit!” întâiul teoretician / filosof al Postmodernismului. Preistoria Postmodernismului, constatăm, îngăduie zelul contabilicesc, pensând cu fervoare opiniile rebele, cele care zdruncinau speranţele iluminismului, semănând o atitudine neîncrezătoare în faţa Raţiunii mo­ derne; neîncredere împinsă azi în pragul falimentului moral, decretând sensul fluid al realităţii şi chiar ficţionalizarea Adevărului. Oricum, era postmodernă, anunţată triumfal-sceptic de A. Toynbee (vezi A Study of History), ne instalează în incertitudine. Istoria e pulverizată în „istori­ siri” iar progresul devine „rutină”; relaţia subiect/obiect ori dipticul lim­ baj/ lume slujesc, după unii teoreticieni, odată cu dispariţia conceptului „tare” de ştiinţă, distrugerii certitudinilor. Încât postmodernismul, chiar „nefericit” ales (etimologic vorbind) pare că e menit unei învolburate şi îndelungate „cariere”, eclipsând alte propuneri (poststructuralism, de pildă). Într-o lume care, în postistorie, a spulberat iluziile modernităţii proclamând ficţiunea valorilor superioare, conceptul în discuţie, iscând atâtea patimi şi controverse ţine, aşadar, de ultima „modernitate”; accep­ tând însă, alături de Claude Karnoouh că „modernitatea este o permanentă tranziţie” şi că „occidentul a dat toată modernitatea”,

teorii, idei, manifeste
crizele lui revărsându-se către „restul lumii” (8, p. 9). A discuta despre postmodernism înseamnă a recunoaşte o situaţie de criză, impunând o cercetare contextuală, plonjând într-o postmodernitate fluidă. Un concept cameleonic / O receptivitate „complice” Provocând indignări şi exaltări, căzând în anatemă sau, dimpotrivă, în idolatrie, tematica bătătorită a Postmodernismului, nedigerată de unii (care o consideră o fundătură), elogiată zgomotos de noii agitatori care se luptă cu „mitul unei modernităţi stagnante” în numele unei superio­ rităţi doar clamată (certamente, neprobată), face din temporalitate, s-ar părea, conceptulcheie. Să nu uităm însă că o piaţă liberă de orice constrân­ geri pulverizează sistemul de securitate socială (welfare), sensul totalită­ ţii, distribuţia şi justiţia globală. Mai mult, valorizarea individului — ca precept-forte al liberalismului — intră în conflict cu supremaţia maselor, „înghiţind” individul retras în indiferenţă. Iar „noii autodidacţi” (sau „au­ todidacţii pe stil nou”, cum ar spune ironic P. Bourdieu) sunt fără respect pentru cultura legitimă, contestând simbolurile puterii ierarhice. Pentru a adânci chestiunea vom reaminti că societatea mediatică are un rol determinant în naşterea postmodernismului. E drept, ea nu evoluează către autotransparenţă şi, mai mult, prin multiplicarea imaginilor şi încrucişarea şuvoiului de interpretări pierde chiar „sensul realităţii”. Altfel spus, slăbeşte noţiunea de realitate, devenită un „feno­ men discursiv”. Expunerea la acest „torent al mesajelor de masă”, irigând societatea (A. Moles) naşte o nouă cultură. Fie că o numim „mozaicată”, de o „esenţialitate aleatoare”, configurând un tablou socio-cultural ca „masă de mesaje” (cum credea acelaşi A. Moles încă în 1966), fie că proclamă noul tribalism în „satul global” (cum făcea Marshal McLuhan) este cert că ea marchează mutaţia înspre vizual. „Epoca iconismului”, cum poate fi numită societatea postmodernă nu mai este logocentrică. „Lava informaţională” pare să ne sufoce; consumul de imagini, observa Jean Baudrillard, întreţine o „fascinaţie primitivă”. Iar audienţa şi efecte­ le induse, iscând false necesităţi prin invazia produselor „predigerate”, subculturale, ne îndreptăţesc să vorbim de o cultură de consum, invitând la o decodare regresiv-simplificatoare, axată pe manipulare. Această in­ dustrie de consum, bazată pe exportul de imagini şi transformarea poli­ ticului în economic (R. Vagnleitner) modifică, inevitabil, mediul cul­ tural şi face din consumerism argumentul forte al postmodernităţii. Iar „universul fantasmatic” al mass-media, solicitând o tehnologie specifică şi, în aceeaşi măsură, un limbaj de comunicare (set de tehnologii) mizează pe discursul informativ, interesat de „revoluţia ştirilor” (C. John Sommerville), edificând o „cultură a informaţiei”. Dar această indus­ trie informaţională erodează cunoaşterea şi alienează cititorul; şi dacă demitizarea era, după Lyotard, „pragul de trecere” dinspre modernism spre postmodernism, neîncrederea în metanaraţiuni se însoţeşte cu o „raţionalitate limitată”, favorizând o nouă fabulare a lumii. Iată, aşadar, că vârsta crepusculară a modernităţii, dispusă la o recapitulare recuperatorie s-a despărţit de pozitivismul euforic şi, mai apoi, de „paradigma tare a modernităţii”, de vocaţie totalizantă, în favoarea scenariului centri­ fug. Demonetizarea scientismului, pe fundalul crizei istoriei unilineare înseamnă asumarea modelului pluralist, a idealului indeterminării. Sub stindardul descentrării şi eclectismului, al permisivităţii şi „nostalgiei echidistanţei” postmodernismul, cel care — de fapt — nu oferă mo­ dele şi paradigme, este — indiscutabil — mai mult decât o obsesie intelectuală. Ca expresie „de criză”, el ne reaminteşte un adevăr esenţial: criza este chiar motorul p a g i n a dezvoltării. Şi probabil că ceea ce numim 157 cultură postmodernă ar fi chiar răspunsul la acest asalt crizist. În decorul haotic-agitat al Postmodernităţii, respectând plu­ ralitatea, se vorbeşte insistent de noul liant social şi, implicit, de noua coerenţă a valorilor. Evident că sociologii, ca „paznici ai sociabilităţii”, constată cu îngrijorare „dezordinea metastatică” şi sincretismul ideo­ logic, stăpânind azi lumea. Prăbuşirea naraţiunilor totalizatoare şi supremaţia micronaraţiunilor, în eterogenitate galopantă, impun „fu­ ziunea mobilă” şi „paradigma orchestrei”. Această comunicare orchestrală, atenţionând asupra problemelor „lumii mici” direcţionează sociologia constructivistă spre „socialul polimorf”, înţelegând că solidaritatea mecanică este

teorii, idei, manifeste
o ipoteză pierdută. Grija pentru recompunerea liantului social aduce în prim plan practica asociativă, ca replică la pluralizare (în contextul multiplelor apartenenţe ale individului) şi tribalizarea politi­ cului. Or, reţeaua de grupuri în care se inserează individul („total network”), permanentizând retroacţiunea, evidenţiază că nici o societate nu poate fi deplin consensuală. Cum prezenţa valorilor „contradictoriale” defineşte o perioadă lascivă, tindem spre o „armonie conflictuală” (M. Maffesoli), ordinea — avertiza G. Balandier — fiind improbabilă. Iată ciudatul liant al Postmodernităţii, o societate care mută accentul pe ca­ litatea de consumatori şi, prin demodare accelerată, renunţă la ciclul de viaţă „lung”; care fluidizează diferenţele şi impune identităţi „oscilante” (Harvie Ferguson); care, în fine, acceptând metafora lui Zygmunt Bauman, ne instalează într-o „modernitate lichidă”. Totuşi, nu putem gândi societatea în absenţa continuităţii (umană, instituţională, organizatorică). Nu putem vorbi de continuitate culturală fără a o include în sfera largă a continuităţii istorice după cum nu putem reduce societatea căreia îi aparţine la rolul unui apendice. Aşa privind lu­ crurile, ar fi interesant de urmărit, cum am şi încercat, raportul dintre postmodernism (deşi recuperator, inclusivist, el anunţă — prin noua paradigmă — „timpul rupturii”) şi postmodernitate, consecinţă logică a evoluţiei ca­ pitalismului „avansat”. Dacă modernitatea „tematizase” cunoaşterea, postmodernitatea se distanţează de epoca anterioară prin paradigma comunicaţionapagina lă, sfidând frontierele, fără a propune — 158 deocamdată — un model ontologic specific. Mai mult, este exclusă chiar Istoria din această destinalitate, societatea evoluând într-un „orizont închis”. J. Baudrillard (v. Les stratégies fatales, 1985) era convins că „istoria s-a terminat”. Ne despărţim însă şi de „terorismul utopic”, însoţind declinant modernismul, încrezător încă în forţa Conceptului, apt a atinge Absolutul. Acum criti­ cismul dizolvant e dus până la ultimele consecinţe, impunând pluralismul şi desacralizarea în spaţiul relativismului triumfător. Chiar acceptând „amestecul” jucăuş al lui Rolf Günter Renner (Bild und Abbild), cel care înţelegea noua paradigmă strict ca o reconstrucţie ludică, realităţile epocii ne obligă să recunoaştem că există o presantă problematică a lumii contemporane (cum avertizase cu dece­ nii în urmă, Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma). Un „pa­ chet”, aşadar, de probleme globale, de o cauzalitate complexă şi de o gravitate fără precedent, inclusiv din unghiul „noilor educaţii”. Mai ales că provocările globalizării cer, să recunoaştem, centralizarea; că această competivitate globală, aşezată sub semnul eficientizării, cunoaşte re­ giuni privilegiate, blocuri zonale, arii de liber schimb, acces privilegiat în pofida economiilor „împletite”. O lume asimetrică, aşadar, agravând inegalităţile în termeni de venituri, îngheţând frontierele sociale şi favo­ rizând — spune Ralf Dahrendorf— „renaşterea darwinismului social”. Se pierd „excluşii” (non-cetăţenii) în piaţa globală? Să observăm că marginalizarea socială (underclass) nu are o motivaţie economică; că flexibili­ tatea epocii instaurează instabilitatea, nesiguranţa, demantelând cândva prestigioasa welfare state. Că viaţa comunitară e serios zdruncinată prin triumful individualismului, încurajând dezintegrarea socială, anomia şi, de aici pornind, tentaţia reacţiilor autoritare. Că până la urmă, prin cortegiul efectelor (enumerate aici fugitiv, incomplet), societatea civilă împiedică, din fericire, globalizarea „deplină”. Să observăm condiţia duplicitară a conceptului, devenit „un cu­ vânt aproape onorific” (9, p. 17), un calificativ care se bucură, în pofi­ da angoaselor iscate, de plauzibilitate şi chiar respectabilitate. Printr-o posterioritate orgolioasă, el anunţă un moment de ruptură; dar anarhia, prăbuşirea viziunii raţionaliste (deplânsă de un A.Toynbee în faimoasa A Study of History), ludicul autodistructiv invită şi la recuperarea trecutului. Disoluţia paradigmei culturale moderne (reducţionistă, schizofrenică, după E. Morin) cere o paradigmă autoreflexivă a complexităţii; iar metadiscursul Postmodernităţii, chiar dacă nu agreează ideea, trebuie să-şi precizeze coordonatele (10, p. 5). Atotputernicia imaginarului social, prin explozia tehnologiilor informaţionale şi ale comunicării enunţă un adevăr inatacabil: globalizarea e în primul rând comunicaţională! Epo­ ca noastră a impus (seducător) o nouă formă de producţie de bunuri şi servicii pe fundalul unor accelerate transformări socio-economice; generalizarea acestor tehnici operaţionale, asigu-

teorii, idei, manifeste
rând universalizarea comunicării ne obligă să recunoaştem că sincronizarea are loc la „nivel de val generaţional” (9, p. 83). Or, civilizaţia panoptică generează în avalanşă iluzii şi false nevoi, întreţinând mecanismele alienante ale publicităţii. Pregătind condiţiile postmodernităţii, postindustrialismul ne-a instalat, printr-un proces substitutiv, în „lumea obiectelor” (J. Baudrillard); subiectul perceptual, interesat de standing, este conectat la cultura consumerismului şi acceptă cu frenezie, prin ceea ce s-a numit escatologie mediatică, o „servitute voluntară”. Voci lucide atrag atenţia că epoca se psihanalizează voluptuos (9, p. 28), ceea ce face din postmodernism (privit cu relaxare) un concept problematic, în fond. Ivit, aşadar, în „cultura consumului”, postmodernismul provoacă, prin aglutinare şi incertitudine, relaxare socială şi disconfort psihic. El pare a se împăca cu metafora borgesiană a jocului de oglinzi, reflectându-se nesfârşit pe sine. Şi dacă Cristopher Lasch, sugerând că suntem în plină eră a narcisismului avea dreptate, atunci, neapărat, postmodernis­ mul şi postmodernitatea alcătuiesc un „binom simbolic”. În ceea ce ne priveşte (fără a adânci aici chestiunea) vom mai observa, în treacăt, că golit de postmodernitate, postmodernismul româ­ nesc riscă să suporte un tratament „junimist”, dovedindu-se, păgubos, o nouă formă fără fond (11). Această relaţie paradoxală, fără a se cram­ pona neapărat de povara asincroniei ca destin (10, p. 9) atenţionează asupra unei distincţii ignorată cu nonşalanţă de puzderia analiştilor: postmodernismul defineşte o atitudine fiind un concept culturologic în vreme ce postmodernitatea, adâncind „criza globală a sensului”, se vrea un concept sociologic. Cum globalizarea, aducând la rampă „ac­ tori transnaţionali” şi stimulând nomadismul planetar amplifică alerta identitară, să mai notăm că epoca noastră pare a se despărţi de logica ori/ ori. Conştiinţa apartenenţei nu poate fi ştearsă după cum supravieţuirea autarhică nu mai este posibilă. Iar noile mijloace de difuzare masivă, indispensabile societăţii moderne (cum afirmase demult J. Cazeneuve) asigură, concomitent, deteritorializarea şi instantaneitatea într-o lume saturată de mesaje, totuşi, asimetrică, şi deplasarea spre local într-o epocă tulbure, dezarticulată, apăsând pedala acceleraţiei în zodia fragmentarismului. Dincolo de

presiunea circumstanţelor imediate, evidenţiind ceea ce s-a numit „politica precarităţii”, nivelul în creştere al interconectărilor obligă la o privire planetară, global responsabilă. Fiindcă, avertiza Bourdieu, „pentru a stăpâni viitorul, trebuie să controlăm prezentul”. Or, trufia sau miopia politică în gestionarea crizelor blochează agenda globalizării, agravând „realităţile poroase” (Michel Maffesoli). În plus, în „teopractica postmodernă” (Steven Connor), postmodernismul şi post­ modernitatea chiar dacă se susţin reciproc şi trebuie să accepte corecţii de orbită în efortul de postmodernizare a lumii întreţin „relaţii dificile şi variate”, cauzate în principal de indistincţia dintre p a g i n a social şi cultural. Teoria, spun mulţi, ar fi — în bună măsură — vinovată de producerea 159 condiţiei postmoderne, întreţinând fervoarea reflexivităţii şi impulsul de „capturare sinoptică” (12, p. 7). Este limpede că fenomenul media reprezintă simptomul societăţii postmoderne. Dar în noua lume a comunicaţiilor, idolatrizând piaţa, „diseminarea rapidă de semne şi simulacre” ne aruncă în semiurgie, cum spunea Douglas Kellner. În acest context putem crede că postmodernis­ mul ar fi doar experienţa unei categorii sociale (în speţă, intelectualii)? Că aceştia se bucură, ca free-players, de „tehnologiile libertăţii” într-un mediu aseptic, uitând că logica vitezei şi cea a profitului îndreaptă siste­ mul mediatic într-o direcţie catastrofală?

teorii, idei, manifeste
Că vehiculul ia locul mesaju­ lui, că opera devine marfă şi că legea pieţei (eminamente democratică) satisface pulsiunile primare. Paradoxal, epoca noastră, diversificând oferta impune, prin „comercializare” culturală, dictatura gustului unic, sărăcind peisajul. Sensibilitatea globală nu înseamnă acest formidabil expansionism mediatic, standardizator prin dumping cultural, cu efecte devastatoare. În plină postmodernitate, apostolii postmodernismului ar trebui să împiedice deculturalizarea în lumea-stat, afişând un optimism nepăsător, ignorând consecinţele. Agresivitatea culturii media anunţă, se pare, un nou totalitarism. Totuşi, puţini - bănuim - sunt cei dispuşi să admită că „ravagiile relativismului” (ca să preluăm formula lui Al. Călinescu, lansată la un re­ cent colocviu craiovean1∗) se leagă de ofensiva Postmodernismului, con­ cept folosit dezinvolt, chiar inflaţionar-publicitar, deseori. Orice obser­ vator al fenomenului poate constata că după fervoarea deceniilor trecute am intrat într-o binevenită temperanţă a disputelor. Fie că a fost consi­ derată o răbufnire a „clasicismului corupt”, un simptom al dezorientării sau o expresie a devitalizării sfârşitului de veac, fie - mai rău - că e doar o modă, deja decedată prin alte părţi, problematica Postmodernismului a confiscat şi încă persecută gândirea unor exegeţi. Va avea ea soarta ideilor de bibliotecă? Este, oare, gândirea slabă, în contextul „glorificării simulacrelor” (Deleuze), al prăbuşirii triumfalismului logic sau istoricist doar o metaforă? Dobândind o expresie culturală şi estetică, pagina adunând semne dispersate pentru a coagula o conştiinţă a postmodernităţii, noua 160 paradigmă trăieşte sub teroarea că „totul a fost spus”. De aici „anxietatea influenţelor”, denunţată de un H. Bloom. Şi tot de aici, dezicându-se de criteriul cronologic, prelungita criză de identitate; fiindcă postmodernismul are orgoliul că nu se include tradiţiei ci, inclusivist fiind, o asimilează, întreţinând o confuză „identitate plurală”, adunând teorii, viziuni, perspective în conflict. Cum în cultura noastră, suspectată de a fi literaturocentristă, postmodernismul a devenit o modă cotropitoare („aproape monomaniacă”, spunea N. Breban), ar fi
1∗ vezi revista Mozaicul, nr. 10-11-12 (108-109-110) / 2007, găzduind Colocviile Mozaicul 2007: Relativismul contemporan: „ficţiuni”viabile şi impas gnoseologic.

interesant de urmărit nu doar incredibila carieră a termenului ci, mai ales, „roadele” lui literare. Fiindcă optzeciştii s-au autodecretat generaţia postmodernă, rămâne încă de discutat dacă există un postmodernism românesc şi dacă el, în câmpul literaturii, primeşte validarea estetică. Nu lipsesc, se ştie, vocile mânios-potrivnice sau doar blând-dubitative. Este însă cert că nebulosul termen a fost şi continuă a fi folo­ sit abuziv, în discuţii dezordonate, puţin interesate de rigoare. Soarta acestui concept nebulos, devenit termen-umbrelă, „bun la toate” devine incertă şi prin tranziţia tulbure şi confuză, lentă şi contradictorie pe care o traversăm. Iată că un concept „cameleonic” evoluează într-un context, el însuşi imprecis, considerat de unii analişti ca fiind aşezat sub pavăza unui termen „gol”. Pentru simpul fapt că imobilismul în Istorie este ex­ clus, totul fiind de fapt în necurmată tranziţie. Cariera spectaculoasă a Postmodernismului nu anulează însă scepticismul care l-a însoţit din start, privind - îndeosebi - noutatea pa­ radoxalei paradigme. Fiindcă postmodernismul este şi rămâne o mani­ festare contradictorie, interogativă, inevitabil politică (cum au observat mulţi), cultivând o mobilitate haotică şi un fragmentarism centrifugal; adică, o putere „difuză”, dispersată, într-o societate dezarticulată şi dezorientată, acuzând distrugerea sensului şi întreţinând fervoarea haotică a ipotezelor. Sensul său inclusivist-recuperator priveşte reciclarea stilu­ rilor, revalidarea eterogenităţii, frenezia deconstructivismului (prin pas­ tişă, ironie, parodie, autoreferenţialitate); adică, altfel spus, cu o vorbă la modă, respectarea diferenţelor. Ceea ce, teoretic, sună frumos. Evident, că noul curent nu putea fi străin de gândirea filosofică, aflându-şi impul­ sul în poststructuralismul deconstructivist. El excelează prin utilizarea parodică şi deconstructivă a realităţii şi face din noul realism un reflex ficţional, o realitate viciată de livresc, modelată de limbaj şi deformată prin mass-media. Mai mult, subiectivitatea „rizomatică” devine un spa­ ţiu aglomerat, cumulativ; iar irealitatea, promovată convergent atât de societatea de consum prin proliferarea imaginilor mediatice cât şi de fostele regimuri dictatoriale, prin zel propagandistic, în numele utopianismului, sfârşeşte prin a institui „universuri ale simulacrului”.

teorii, idei, manifeste
Să observăm, aşadar, că postmodernismul, nutrit de „un spirit al timpului” convoacă şi explicaţia epigenezei. Voga termenului nu ascunde constatarea că similitudinile cu structurile sociale sunt discutabile. De unde şi paradoxul postmodernismului românesc, antrenând dezbateri de larg ecou, cu manifestări în consecinţă (vectorul fiind generaţia optzecistă), fără a exista şi suportul postmodernităţii. Să notăm însă că prin această cultură a consumului, alimentând tendinţe divergente (demo­ cratizarea publicului, pe de o parte; pe de altă parte, recluziunea elitară), clamata diferenţă devine, de fapt, indiferenţă. În afara accesului valorizator, „creând” relief axiologic, pluralismul şi relativismul întreţin o coexistenţă aplatizantă. Iar complicitatea cu fenomenul consumerist, ca „blazon” al postmodernităţii, prelungeşte un concubinaj (cultură de masă / elitism) cu efecte perverse în câmp cultural, impunând - pe linie elitistă - conformismul şi, din celălalt unghi, infantilismul cultural. În plus, „universalizarea” producţiei culturale nu poate ignora internaţiona­ lizarea pieţii; presiunea ei, prin comercializare, stimulând „cultura epi­ dermică” are efect comparabil cu cenzura instituţională. Epoca noastră face saltul de la logocentrism la iconocentrism, trăind sub tirania audio­ vizualului. Tensiunile opozitive (în plan strict teoretic) ale conceptului de Postmodernism nu ne împiedică să observăm că discursul postmodern nu putea fi agreat de regimul totalitar; dacă infiltrarea Postmodernis­ mului, manevrând precepte precum permisivitate, toleranţă, pluralism, relativism ş.c.l. întreţinea o doză de subversivitate, imanentismul (stăru­ itor invocat) trăda, mai degrabă, un deficit de conştiinţă civică. „Aclima­ tizarea” conceptului a beneficiat, să recunoaştem, de îngăduinţa oficiali­ tăţilor, iar manifestările postmodernismului (poezia fiind vedeta anilor ‚80) au dovedit moderaţie. Totuşi, sumativ şi tolerant în plan doctrinar, postmodernismul românesc - prin vocea optzeciştilor, având o agresivă strategie de grup - s-a dovedit mai puţin tolerant în viaţa literară, con­ ştientizând zgomotos distanţa şi invocând, fără suport valoric, superio­ ritatea (în numele succesoratului). Să adăugăm, imediat, că sensibilitatea postmodernă a hrănit o anume stare de spirit, refuzând imobilismul, definitivul, certitudinile; dar este exagerat să se pretindă că prin această „premoniţie a schimbării” ar fi fost detonatorul seismului decembrist. Cum au apărut cărţi temeinice care deapănă „povestea Postmodernismului” nu vom recapitula odiseea controversatului fenomen. Câ­ teva întrebări nu pot fi evitate însă. O primă chestiune priveşte post­ modernismul involuntar, „susceptibil de protocronism”, cum comentează acid unii. Prin retroproiecţie, „descoperirile” în literatura anterioară în­ găduie rescrierea / mistificarea ei şi înşiruirea / nominalizarea „vestito­ rilor”, fără ca aceştia să-şi fi produs conceptul. Acea „fantastică remodelare” pe care o stimulează postmodernismul (ca mişcare inclusivistă) întreţine alte nedumeriri; dacă el marchează o ruptură, atunci divorţul irevocabil de modernism s-a pronunţat. Postmodernismul ar fi un fe­ nomen autonom, nu tranzitoriu, nu un biet apendice al modernismului - clamează, orgolios, voci autorizate. Pe de altă parte, trebuie să fim de acord că nu există opere purtând eticheta unui postmodernism pur, stingând - astfel - un conflict de neîmpăcat. Ca „eclectism rafinat”, cum şi este, de fapt, fenomenul postmodern transformă realitatea într-un amalgam de interpretări şi ficţiuni devenind un narcisiac joc combina­ toriu. Încât, observăm imediat, autonomia lui e dubioasă, iar supremaţia „paradigmelor locale”- cel puţin discutabilă. Opera devine text evidenţiindu-şi structura pluralistă. Iar deprecierea sensului înseamnă, izbitor, o prezervare a indeterminării, plonjând în fragmentarism, incoerenţă, discontinuitate. Deşi o ciudată „democraţie p a g i n a estetică” ar pleda pentru o asumare egală 161 a variantelor, fără şansa prelevanţei estetice (instaurând indiferentismul axiologic), artefactul postmodern, după noi, este elitist. Şi, în consecinţă, nu putem accepta concluzia că, în contextul pluralis­ mului cultural, arta înaltă n-ar avea drept de preeminenţă! Încât metafo­ ra borgesiană a jocului de oglinzi se potriveşte de minune unui fenomen interesat, prioritar, de sine. Mai mult, într-o vreme a ierarhiilor asaltate şi contestate, a marasmului publicistic şi vacarmului (după suprimarea chingilor totalitarismului), discursul critic, purtat cu aplomb sub flamu­ ra revizuirilor, pare mai puţin interesat de recuperarea valorilor. Dincolo de mutaţia gustului, de o altă sensibilitate estetică, impunând - vorba lui E.

teorii, idei, manifeste
Lovinescu - şi o „receptivitate complice”, el capătă, din păcate, o turnură iacobină (E. Simion) şi e frisonat, prin unele condeie, de pofta excomunicărilor, departe de toleranţa zgomotos clamată din perspectiva pluralismului cultural. Dar revizuirile cerute din „unghiul” Postmodernismului înseamnă, de fapt, o recombinare neistovit -jucăuşă a memoriei culturale, descoperind noi corelaţii şi genealogii. Şi impunând, prin de­ montarea ordinii modernului, diferenţa şi dezacordul într-o lume care, după Francis Fukuyama, nu mai e „împotmolită în istorie”. Şi care acuză apăsător spleenul unei civilizaţii în pragul extincţiei. Aşa privind lucru­ rile, postmodernismul n-ar mai fi doar o blândă succesiune. El s-ar „bucura”, dimpotrivă, potrivit unor voci, de o existenţă permanentizată, subterană, fiind un discurs subversiv, o replică, mereu reactivată, la pa­ radigma dominantă, detronând acum, chipurile, raţionalismul pentru a impune vârtejul relativist al schimbărilor şi risipind iluzia de a gândi în categoriile definitivului. Eonul transmodern Evident, fiecare epocă presimte/anunţă embrionar idei care „tulbură liniştea”. Să ne amintim că anii ‚70-,85 au marcat, la noi, bă­ tălia pentru introducerea vagului, pregătind înţelegerea incertitudinii. În 1975, Constantin Virgil Negoiţă şi Dan Ralescu publicau, în lim­ ba engleză, primul tratat de logica vagului, o teorie fundamentată de L.A. Zadeh, cel care era şi creatorul conceppagina tului de mulţime fuzzy. C.V. Negoiţă, acum 162 la Hunter College unde predă matematicile superioare, pleda pentru logica fuzzy, ceea ce însemna o negare a logicii aristotelice. Altfel spus, pleda pentru fuziunea ideilor. Propunând termenul de mulţimi vagi (Fuzzy sets), C.V. Negoiţă recomanda trecerea de la opoziţia ori-ori (dualitatea) la multiplicitatea cerută de relaţia şi-şi, semnând - se spera - actul de deces al logicii cu două valori, idealizată, decretând astfel falimentul iluminismului. Concept terminal, vagul, în efortul me­ ritoriu de a înţelege mai bine lumea, pune capăt scindării real-imaginar. „A fi împreună”- devine deviza noilor doctrinari. În Fuzzy Sets, carte-sinteză, aflăm că „nu e nimic mai real decât vagul”. Dar cheia de boltă a teoriei vagului ar fi ipoteza gradelor de adevăr (firească, în contextul tendinţei relativiste, nebinare), restaurarea respectului pentru infinit şi recuperarea transcendenţei. Şi, mai ales, acea „dare înapoi”, dobândind un nivel de observaţie mai înalt. Ideea de distanţare este explicit formu­ lată în Pullback (1986), C.V. Negoiţă decretând că „pentru a vedea forma întregului trebuie să ne retragem”. E vorba, aşadar, de o repliere care favorizează perspectiva sau o desituare, cum o numea M. Şora, odată cu înscăunarea relativismului prin valorizări fuzzy. Tertium datur - susţin vehement noii teoreticieni, refuzând a se mai închina la „altarul logicii separării”. Curios, din punctul de vedere al lui C.V. Negoiţă, omul postmodern, descoperind filonul metafizic, restaurează religia. Oricum, existen­ ţa postmoderniştilor - crede acelaşi - dovedeşte falimentul timpurilor moderne (13, p. 25). Noua experienţă intelectuală, definită lax, în regim de coapartenenţă, manevrează versatil, extensiv un concept cameleonic chiar dacă se vrea „o restauraţie a premodernului religios”. Theodor Codreanu vedea în profesorul new-yorkez „un minunat întemeietor al eonului transmodern” (14, p. 265). Afirmaţia, lansată iniţial în pagini­ le revistei Argeş, în noiembrie 2005 (v. Există un Postmodernism premo­ dern?) sesisează un paradox. Preocupat de restaurarea vagului, zdrunci­ nând adevărul dogmatizat ori-ori, impus de logica binară, C.V. Negoiţă consideră că postmodernismul crede în coincidenţa contrariilor. Viziu­ nea nearistotelică îl identifică, aşadar, logicii terţului inclus. Dar pendu­ lul istoriei „răpune postmodernismul” (14, p. 258). Concept inadecvat, el trebuie totuşi salvat şi păstrat în pofida corecţiilor (fundamentale). Rescrierea modernităţii presupune ethosul transdisciplinarităţii şi recu­ perarea religiosului. Or, explică C.V. Negoiţă, ar fi vorba de un efort uri­ aş de a introduce un nou (alt) termen. Încât, din binecuvântate „motive strategice”, ciberneticianul cu „pulsiuni literare” ne invită să-l păstrăm pe cel consacrat deoarece „numai aflat în mijlocul citadelei poţi să-i dai foc” (14, p. 281). Ar urma, în consecinţă, să ne lepădăm cândva de acest con­ cept bătătorit, folosit inflaţionar pe piaţa ideilor. Şi, probabil, să accep­ tăm că transmodernismul ar fi noua paradigmă salvatoare. Nichita Stănescu, glosând în Luceafărul despre Logica ideilor vagi (1969), suspectat că se dedă la „trucuri filosofante” amintea, digresiv-poematic,

teorii, idei, manifeste
despre o contradicţie în mişcare. Logica bivalentă este valabilă în lumea finitului. „Certându-l” pe Euclid, poetul se desparte de orgoliosul spirit cartezian, geometrizant, afirmând că „tendinţa este o sferă”. Până la urmă, întreba­ rea reală ar fi cum se poate trăi cultura într-o vreme a hiperspecializărilor, multiplicând, incontrolabil aproape, culoarele paralele (vezi, de pildă, C.P. Snow, The Two Cultures). Deplângând aurorala cultură unică, cei de azi, navetând între derapaje utopice şi umori criticiste, n-au pierdut speranţa unei viziuni totalizante. Proiectul transdisciplinar anunţă tocmai intrarea în evul transmodern. Ceea ce ar însemna, suntem preveniţi, un nou mod de a înţelege lumea. Solomon Marcus observa că „prima expu­ nere complet articulată a acestei mişcări” ar fi de aflat într-o carte a lui Basarab Nicolescu (Eds. du Rocher, Monaco, 1996), tradusă şi la noi (Polirom, 1999). Mentor (recunoscut oare?) al transdisciplinarităţii este însă Şt. Lupaşcu cu a sa filosofie neoraţionalistă (vezi 15). Con­ vins că realismul clasic este depăşit şi că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu atrăgea atenţia asupra nivelelor diferite de reali­ tate. Revoluţia cuantică ne-a aşezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând „obiectivitatea” şi ignorând orice altă cunoaştere, zeificând tehnoştiinţa pare a uita că „totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere”. Încât, o transformare urgentă a atitudinii noa­ stre, respingând involuţia şi chiar dispariţia speciei, devine posibilă prin viziunea transdisciplinară. Intrăm, astfel, într-un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportându-ne, deopotrivă, la scara cuantică şi la cea cosmologică. Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaştere a terţului şi este o cale de reîncântare a lumii (vezi Reîncântarea lumii: de la fizica cuantică la transdisciplinaritate, în „Cuvântul”, nr. 3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apăsa Basarab Nicolescu. Iar cunoaşterea terţului îngăduie - pe fundalul unităţii cunoaşterii - o revoluţie a inteligenţei, asigurând „învierea” subiectului şi „trezirea colectivă”. Am propus acest ocol pentru a descifra tâlcurile proiectului trans­ disciplinar; fiindcă, e limpede, pe acest suport „creşte” şi ofensiva transmodernismului. Noul curent (ca nou mod de a privi Universul) pledează pentru o inteligenţă „lărgită”, deschisă complexităţii lumii şi plinătăţii fiinţei. Transdisciplinaritatea se vrea o metodologie a dialogului, nu o ide­ ologie; în consecinţă, conştietizând „fărâmiţarea fiinţei”, propune legături (fapte, oameni, culturi, religii, discipline), corectând percepţia fragmentaris­ tă prin vizitarea formelor de intersecţie, activând transculturalul „între” (vezi interviul cu Basarab Nicolescu, în „ContemporanulIdeea europeană , nr. 7 (652)/2006, p. 21-22). Imaginarul, reamintea savantul, este „motorul ascuns al marilor descoperiri”. Penetrând nivelele de realitate, ajungând la „un dincolo”, transdisciplinaritatea vrea să traducă inexplicabilul, actul misterios al scrisului, să locuiască „tăcerea plină”, spaţiul între cuvinte. Evident că materia primă rămâne limbajul. Dar încă W. Heisenberg, în 1942, vorbea de cele trei regiuni ale realităţii (fizica clasică, fizica cuan­ tică şi fenomenele bio-psihice, respectiv experienţele religioase, filosofice şi artistice). Iar Paul H. Ray invoca, în istoria culturală, trei tipuri de per­ cepţie a lumii (tradiţional, modern şi transmodern, coexistând acum). În noul principiu al relativităţii, Basarab Nicolescu postula că nici un nivel de realitate nu are un loc privilegiat pentru a înţelege toate celelalte ni­ vele. Încât, firesc, în prelungirea raţionamentului, putem spune că „nici o cultură şi nici o religie nu constituie locul privilegiat din care pot fi judecate celelalte culturi”. Este chemat la rampă şi transu-

pagina 163

teorii, idei, manifeste
manismul pentru a explica acel om „care se naşte din nou”, ca ambiţios proiect educaţional. În fine, dacă transdisciplinaritatea îşi leagă începuturile (în orizontul anilor ‚70) de numele lui Jean Piaget, Edgar Morin şi Erich Jantsch, cam tot pe atunci descoperă Theodor Codreanu „germenii transmodernismului”. S-ar părea că asistăm la „înfiriparea noii paradigme”, exegetul fiind însă convins că transmodernismul va fi „marca secolului XXI” (15). Chiar dacă acest concept are o paternitate incertă, e privit cu suspiciune şi îşi face loc cu dificultate pe scenă, „fanii” se înghesuie (vezi lista lui Ion Popescu-Brădiceni). Noul ethos al transdisciplinarităţii, aşa cum a fost prefigurat în Carta din 1994 este terenul propice de decolare, invitând la un dialog generalizat. Marea rivalitate priveşte „sofistica în jurul postmodernităţii” (15, p.9) şi, desigur, fulminanta carieră a conceptului. Theodor Codreanu se războieşte, cheltuind muniţie (argumente) din belşug, cu suporte­ rii acestui „termen sofistic”, refuzând net „dieta compusă din postmodernismul cinic” (cf. Camille Paglia). Dar „trece” prin Deleuze, Rorty, Foucault, prin ceea ce numeşte „postmodernismul înalt” (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea „rescrierea modernităţii”), pentru a nota că problema-cheie este transcendenţa. Nu ignoră nici semnalele autohto­ ne, fişând conştiincios revoluţia poetică optzecistă, noul antropocentrism, paradoxurile postmodernităţii româneşti. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de fapt), suportând presiunea altor modernisme (hiper-, para- etc), a pagina deschis calea transmodernităţii, declară ferm Şi observă că, în 1988, Radu Enescu 164 criticul. contrapunea (e drept, fără consecinţe) cei doi termeni. În hăţişul noului ev cultural, în plin haosmos, într-o lume opacă, cucerită de spiritul schizoid, Theodor Codreanu invocă salvator antropologia creştină. Teoria postistoriei i se pare „un gând luciferic” (15, p. 61); civilizaţia minorităţilor, stilul de viaţă gay, hedonismul consumist, cultura feelings (Finkielkraut), în fine, utopia Jeunesse (modelul „poporu­ lui jeune”) ne aruncă într-o lume care şi-a pierdut transparenţa. Criticul ar vrea o lume ca „mediu transparent” (lumen) şi deplânge decreştinarea Europei, legându-şi toate speranţele de noua paradigmă culturală. Se va impune oare? NOTE:
1. Mihaela Constantinescu, Postmortemism, în Contemporanul — Ideea europeană, nr. 9 (441) / 1 martie 1999, Anul IX; a se vedea, pe larg, volumul semnat de M. C., Forme în mişcare: Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999. 2. Gianni Vattimo, Societatea transparentă, Editura Pontica, 1995. 3. Jean François Lyotard, Condiţia postmodernă, Editura Babel, 1993. 4. Mircea Martin, Spre un Postmodernism neţărmurit?, în Luceafărul, nr. 37/1996. 5. Liviu Petrescu, Poetica Postmodernismului, Editura Paralela 45, 1996. 6. Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, Editura Univers, 1995. 7. David Lyon, Postmodernitatea, Editura Du Style, 1998. 8. Claude Karnoouch, în Contrafort, nr. 12/1997. 9. Irina Stănciugelu, Prefixul „post” al modernităţii noastre (Studii de filosofia culturii), Editura Trei, Bucureşti, 2002. 10. Maria Ana Tupan, Discursul postmodern, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2002. 11. Vezi şi cartea noastră Elitism şi Postmodernism (Postmodernismul românesc şi circulaţia elitelor), Editura Garuda-art, Chişinău, 2000, îndeosebi capitolul Există un Postmodernism românesc?, pp. 70-97. 12. Steven Connor, Cultura postmodernă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1999; traducere din limba engleză de Mihaela Oniga. 13. Constantin Virgil Negoiţă, Origini (eseuri), Criterion Publishing, 2006; vezi Despre postmodernism, pp. 25-30. 14. Constantin Virgil Negoiţă, Ecouri şi dialoguri. Ediţie alcătuită şi îngrijită de Eugen Diaconescu, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2006. 15. Theodor Codreanu, Transmodernismul, Editura Junimea, Iaşi, 2005.

interviu

Paznic printre scriitori
Tiberiu ROŞU în dialog cu Cassian Maria SPIRIDON
Tiberiu ROŞU: Ca orice scriitor remarcat într-o societate culturală este necesară ghidarea în drumul iniţiatic după un model. Care au fost modelele dumneavoastră şi cu ce personalităţi aţi avut contact la începutul formării literare? Cassian MARIA SPIRIDON: Faptul că nu am avut şansa să întâlnesc pe cineva, deşi în adolescenţă aş fi vrut să mi se ofere şansa să am un maestru, un om capabil să mă îndrume, aşa că am fost obligat să mă autoeduc. Am citit foarte mult, am încercat să citesc aşa cum ne sfătuia George Călinescu, să citim literatură şi din literatură citim autorii; am încercat să îmi săvârşesc o cultură acoperitoare atât în literatura naţională cât şi cea străină. Eu cred că aceasta e cea mai bună cale şi acolo mi-am găsit maeştri de la Eminescu la Dostoievski, de la Dostoievski la Baudelaire, Shakespeare şi lista poate continua. A avea un maestru nu e suficient, trebuie să ai şansa de acces la litera cărţii, trebuie să ai acces şi la spiritul ei, spiritul ţi-l dă maestrul, de la el înveţi anumite lucruri pe care nu le poţi învăţa din cărţi. T.R.: Această legătură între cirac şi maestru se face la o primă întâlnire, la o discuţie literară sau pur şi simplu există o conexiune spirituală? C.M.S.: Chestiunile acestea se atrag, se adună, le găseşti, dacă ai norocul aceasta, eu nu am avut şansa aceasta. La sfârşitul liceului am început să cochetez cu literele, apoi fiind student în Bucureşti am fost la redacţii iar cei care m-au remarcat, au declarat că aş avea ceva cu literatura; mă refer la Mihai Ursachi, ţinea curs la redacţia de la Cronică, prin anii ’70; el a fost primul care m-a remarcat. După el m-a remarcat Ana Blandiana care era la Amfiteatru şi m-a publicat acolo şi Geo Dumitrescu m-a p a g i n a publicat în România literară. Debutul meu 165 editorial a fost o adevărată urgisire, m-am dus la Cartea românească, când eram student în Bucureşti şi pe motiv că sunt tânăr, mi-au zis să mai aştept, aveam 20-21 de ani, tot am fost plimbat, iar eu tot aşteptam să apară cartea. Pe vremea aceea s-au creat concursurile de debut, erau calea de a bloca apariţia tinerilor. În sfârşit am câştigat un concurs de debut, în 1979-1980, la editura Junimea, la Iaşi şi abia în 1985 mi-a apărut cartea, pentru că am refuzat să pun altceva decât poezia pe care o scriam eu. T.R.: Să înţeleg că nu aţi fost un adept al lozincilor partidului în ceea ce înseamnă literatură şi mai ales în ceea ce înseamnă sentiment pus în scris?

interviu
C.M.S.: Nici o clipă. Am preferat să aştept şase ani. Vroia să îmi schimbe inclusiv titlul cărţii, până la urmă i-am convins şi titlul a rămas Pornind de la zero, dar cartea nu a mai fost ceea ce am vrut eu să fie şi am republicat-o în 1996 integral, împreună cu o alta într-o colecţie din Helicon Timişoara. În această colecţie erau două cărţi Pornind de la zero şi De dragoste şi moarte. T.R.: O perioadă de timp aţi purtat ca un stigmat această povară a imposibilităţii de a publica, ceea ce reprezintă o lovitură destul de grea, mai ales pentru un debutant! C.M.S.: Pentru mine a fost o adevărată dramă. T.R.: Pentru a scrie poezie, dar şi proză este necesar doar un talent nativ, un dar divin sau se poate doar dobândi printr-un studiu elaborat? Care sunt riscurile care şi le asumă un scriitor în perioada aceasta postmodernă? C.M.S.: Eu sunt convins că poezie fără har nu se poate, dacă nu ai primit talantul cu pricina sunt puţine şanse de a scrie poezie. Cine îşi închipuie că numai cu talentul poţi face poezie, dacă nu îl trăieşti cu multă cultură, nu ai nici o şansă să faci ceva. Trebuie să înţelegem că poezia este printre cele mai vii părţi ale literaturii şi exprimă cea mai înaltă formă a spiritului. Ori cu un talent care nu este cultivat putem face cel mult folclor dar care nu este de bună calitate. Poezia nu se face cum încerca să facă Păunescu pe stadioane cu mulţimea, toată lumea se simţea părtaş la actul creator. T.R.: Nu aţi fost de acord cu eliberarea poetică a cenaclului „Flacăra”? C.M.S.: Dacă se va face o selecţie severă în poezia lui Păunescu se poate aduna un volum foarte consistent şi de bună calitate, dar în rest el a servit regimul cât a putut. Sigur nu putem să ne bazăm numai pe harul primit, nu poţi accede la marea poezie dacă nu o cunoşti, dacă nu ai citit marea poezie nu ai cum să îţi dai seama unde te afli tu cu poezia ta. T.R.: Aşa cum spunea Nicolae Iorga „Un popor ce nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii”! C.M.S.: E foarte tristă situaţia descrisă de Nicolae Iorga pentru că acum ne aflăm într-o postură asemănătoare. T.R.: Revenind la riscurile celui care scrie în perioada postmodernă. C.M.S.: Se poate spune orice despre postmodernitate; cred că dacă fiecare îşi cultivă talentul şi îl clădeşte cu ceea ce trebuie nu va cădea în textualisme sau postmodernisme. T.R.: În perioada comunistă aţi putut face gazetărie la nivelul la care v-aţi dorit sau aţi fost forţat să urmaţi un tipar de înainte stabilit? C.M.S.: În perioada comunistă eu nu am făcut gazetărie. Gazetărie făceau doar cei care au făcut şcoala respectivă. Eu eram un absolvent de Politehnică, care lucram ca inginer şi am reuşit să mă păstrez departe de cloaca maximă, de a scrie despre partid, despre tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Tot ce am scris, am scris pentru mine, am ţinut cărţile într-un sertar şi le-am scos după 1989. T.R.: Revenind la perioada comunistă, în 14 decembrie 1989 aţi organizat mişcarea anticomunistă din Iaşi, ulterior aţi fost arestat pentru opt zile. Care a fost impulsul care v-a determinat să ieşiţi în stradă, eraţi conştient de riscurile asumate? C.M.S.: Să ne amintim, cei care aveau o anumită vârstă înainte de 1989, România era o mare închisoare. Eram conştient de riscuri dar a sta într-o închisoare mai mare sau că te băga într-una mai mică era acelaşi lucru. În această mare închisoare nimeni nu avea curajul să mişte în front, toţi ascultau de conducătorul suprem iar şansele de a exista ca individualităţi erau nule. Eram conştient de riscurile atrase asupra mea şi asupra familiei mele, dar eram într-o stare

pagina 166

interviu
de disperare. Atunci mi-am zis: ori eu, ori ei, şi a dat Dumnezeu ca reuşita să fie de partea noastră. Ca măsuri de protecţie personală am evitat să îmi implic soţia în această acţiune cu gândul că dacă eu voi dispărea să crească ea copiii. Cât vine vorba de perioada de arest, metodele torturii erau cele binecunoscute, de la bătăile cumplite, interogatoriile dese şi lungi. T.R.: Aţi trecut prin colimatorul securităţii cu tot ce a însemnat atrocităţile sistemului. Simţiţi vreo schimbare în bine acum după douăzeci şi unu de ani de la căderea comunismului? C.M.S.: Acum mă uit cu compasiune faţă de aceia care m-au anchetat, dar din păcate, cei care au comis toate aceste fapte inumane, au scăpat nepedepsiţi. La noi trebuia făcut ca în Anglia, în anul 1642, Cromwell: după ce i-a tăiat capul lui Carol al II-lea, a dat o lege în Parlament, a lustraţiei, prin care cinci ani, monarhiştii nu aveau voie să fie implicaţi politic. În felul acesta s-a creat o clasă nouă politică care putea să concureze, să se exprime firesc. Noi la ora actuală avem o clasă politică falsă. T.R.: Din prisma mea, tradiţiile şi iubirea faţă de ţară au fost decimate, locul lor în sufletul românilor a fost ocupat de cu totul altceva. Ce reprezintă pentru dumneavoastră patriotismul, vă consideraţi un patriot şi cum poate ajunge cineva la acest sentiment înălţător? C.M.S.: Patriotismul îţi este implementat în ADN-ul tău, ca şi evoluţie umană, ai bunici, ai părinţi, deci vii de undeva. A fi patriot înseamnă a păstra în inimă pe mama şi pe tatăl tău, străbunii, copiii, a fi mereu alături de ceea ce înseamnă sufletul unei naţiuni. Cine îşi închipuie că noi ne putem elibera de naţionalitatea noastră este o naivitate. Lucian Blaga argumentează extraordinar, în cărţile lui, faptul că există un specific naţional. În Transilvania de 800 ani trăiesc nemţii, ei şi-au păstrat specificul iar românii, de asemenea, nu au reuşit în 800 de ani să îşi transfere felul de a fi unii faţă de alţii. Eu cred că cine se leapădă de ţară, se leapădă de mamă şi de tată. Sunt lucruri care sunt numai ale noastre, mai ales că suntem şi creştin-ortodocşi, în ceea ce priveşte limba vorbită, un bănăţean se înţelege perfect cu unul din Bucovina, fără nici un fel de probleme, dar în Spania, în Franţa nu se întâmplă aceasta. Avem toate datele să ne păstrăm unitatea şi conştiinţa

de neam. T.R.: Cum percepeţi o societate a bunului simţ şi care este remediul pentru o Românie normală, se poate vorbi de o verticalitate a românilor sau totul rămâne la nivel de utopie? C.M.S.: Problema este că la nivel de naţiune suntem foarte prost percepuţi, la nivel de individ constatăm că dacă un român se duce undeva în afară şi este de bună calitate cei de acolo rămân impresionaţi de calităţile lui, cât priveşte prestarea la locul de muncă. Nici într-o ţară nu sunt toţi oamenii la locul lor. T.R.: Domnule Cassian, care este remediul pentru ca societatea noastră să revină pe linia normalităţii? C.M.S.: Eu cred că dacă fiecare din noi ne-am face conştiincios treaba acolo unde suntem şi unde ne pricepem, ţara aceasta ar merge destul de bine, dar aşa fiecare se p a g i n a bagă în treaba altuia, fiecare îşi dă cu păre167 rea şi mai grav este că nu se implică. La ora actuală cei care ies în faţă sunt gunoaiele societăţii. Spunea Nicolae Iorga: Dacă toţi oamenii ar mai munci 48 de ore, atunci nu ar mai fi nevoie să se muncească timp de douăzeci de ani. Asta argumentează faptul că foarte multă lume nu lucrează cu adevărat. Dacă nu vom avea o societate activă şi implicată nu vom avea nici o şansă; toată lumea are un sentiment de oroare pentru activitatea de tip politic pentru că toată lumea se fereşte să se bage în politică pentru că ceva nu e bine. Dar putem reacţiona la tot ce se întâmplă, trebuie să avem capacitate de reacţie. Noi trebuie să aplicăm democraţia ca atare.

interviu

Norbert DODILLE în dialog cu Simone BOUÉ
A fost partenera de viaţă a marelui nostru gân­ ditor, cu care a împărţit aceeaşi man­ sardă mai bine de 50 de ani. O relaţie ti­ midă şi discretă, care le-a scăpat, decenii la rând, şi celor mai avizaţi biografi. Interviul de mai jos a fost realizat la Paris, în 1996, la un an de la dispariţia lui Emil Cioran. Prezenţă excesiv de rezervată, Simone Boué a refuzat să-şi facă un titlu de glorie din aso­ cierea numelui său cu al lui Emil Cioran. A oferit ex­ trem de puţine interviuri, doar două sau trei, cel de faţă fiind “smuls” la ru­ gă­ minţile şi presiunile insistente ale lui Marie France Ionesco, fiica dra­ maturgului Eugen Iones­ cu. Autorul interviului, pro­ fesorul universitar Norbert Dodille, era în vremea aceea director al Institutului Francez de la Bucureşti. Simone Boué s-a pagina stins din viaţă un an mai târziu. S.B.: Era foarte diferit de toţi ceilalţi. Poate şi din cauza vârstei, avea 31 de ani. Stăteam la coadă să-mi iau mâncare. Dar trebuia să completăm un cupon înainte de a ajunge la casă, cu data şi numele. Cioran nu s-a aşezat la coadă, a venit lângă mine şi m-a abordat, întrebân­ du-mă în ce zi suntem. Era 18 noiembrie 1942. Îmi amintesc perfect, fiind­ că era ziua mea. N.D.: Şi de atunci aţi lo­ cuit împreună? S.B.: Nu chiar imediat. Între timp, s-a terminat războiul şi am primit un post de profesoară de engleză tocmai la Mulhouse. Acolo am petrecut şi primul Paşte împre­ ună. Cioran a venit cu bicicleta şi am făcut turul Alsa­ ciei. După un an, Cioran şi-a pus în mişcare toate cu­ noştinţele şi, mulţumită unor intervenţii, am primit post la Orléans, apoi la Versailles şi, într-un final, la Paris, unde ne-am mutat împreună. Dar am fost 168 voită să mai închiriez încă o cameră alăNorbert DODILLE: Simone Boué, cine ne­ turată, ca să am o adresă separată în ochii sunteţi şi cine eraţi îna­ inte să-l cunoaşteţi pe muri, să locuieşti Cioran? Ştiu că v-aţi născut în Vendée şi aţi părinţilor mei. Pe vre­ cu un bărbat, necăsătorită, nu era atât de făcut studii de engleză. Simone BOUÉ: Mi-am început stu­ uşor. diile la Universitatea din Poitiers şi apoi am „Frumos ca un rus” obţinut o bursă la Paris, ca să-mi pregătesc examenul de ti­ tu­ larizare. Am ajuns deci N.D.: Aţi vorbit recent despre faptul că în capitală în 1940, în plin război, şi m-am i-aţi găsit, fă­ când ordine, caietele personale. Ce instalat la un cămin studenţesc pe boul. Saint-Michel. Avea şi o cantină, deschisă conţin ele? Sunt un fel de jurnal? S.B.: Erau nişte caiete puse deoparte, pen­ tru toţi studenţii. Acolo l-am cunoscut pe care scria “à detruire” (“de distrus”). pe Cioran. N.D.: Vă mai amintiţi ce impresie v-a Sunt notaţii de gânduri, stări şi întâmplări, fără dată. Uneori, printre rânduri, găseşti făcut?

interviu
scris “noapte atroce” sau “dureri îngrozitoare”. Am descoperit în ele un alt Cioran, pe care nu-l ştiam. N.D.: La ce vă referiţi? S.B.: Ce scrie e de o tristeţe sfâşietoare. Revine con­ stant sentimentul eşecului existenţial. E foarte dureros pentru mine să citesc aşa ceva, să-mi dau seama că a fost atât de adânc locuit de nefericire. În viaţa de zi cu zi, Cioran nu era deloc o fiinţă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Şi aş spune că nu-i scăpau bucuriile şi frumuseţea lumii. Dar nu scria decât atunci când era trist, în accesele lui de disperare, totdeauna noaptea. A şi zis-o cândva: “Dacă sunt sinistre cărţile mele, e pentru că nu scriu decât atunci când îmi vine să-mi trag un glonţ în cap”. N.D.: Vorbeşte şi de dvs. în aceste caiete? S.B.: Vorbeşte numai şi numai de el. De mine niciun cuvânt. Deşi, citind, mi-am amintit că cele mai multe întâmplări le trăiserăm amândoi. N.D.: Cioran era foarte discret cu viaţa lui pri­ vată... S.B.: N-a vorbit niciodată de mine. De altfel, trăiam vieţi paralele. Eu eram pro­ fesoară. Când mă în­ tor­ ceam acasă, nu-i vor­ beam niciodată de ce am făcut la liceu. Nu l-ar fi interesat. La masa de scris N.D.: Şi totuşi, îi eraţi in­ dispensabilă. S.B.: Nu cred. S-ar fi des­ curcat la fel şi fără mine. N.D.: Nu vă deranjează că nu vorbeşte nicăieri de dvs.? S.B.: Nu, doar mă uluieşte. N.D.: Dar când îşi primea prietenii eraţi acasă, nu? S.B.: Cei foarte apropiaţi mă cunoşteau, desigur. Prin anii ‘50 Cioran ieşea mult, absolut independent de mine. Pe atunci, eram obsedată să nu mă culc prea târziu, pentru că aveam cursuri grele a doua zi. În plus, eram foarte sălbatică şi timidă. Scriitoarea Jeannine Worms l-a primit ani de zile în vizită, fără măcar să bănuiască faptul că exist. Cioran nu vorbea niciodată de mine. Şi nici eu sub nicio formă n-aş fi vrut să le vorbesc de el alor mei. N.D.: De ce? S.B.: Ce le-aş fi putut spune? Că sunt cu cineva, apatrid, fără profesie, fără bani, fără nimic? Oricât de deschişi la minte ar fi

pagina 169

interviu
fost ai mei, asta n-ar fi acceptat-o. După ce ne-am mutat amândoi pe rue de l’Odeon, au venit să mă viziteze. A trebuit s-o mint pe mama că mi-am găsit un coleg de apartament. Am mutat o mobilă în faţa unei uşi, ca să aibă impresia că locuim în camere separate. N.D.: Să fii independent şi în acelaşi timp să ai un cămin călduţ: visul oricărui bărbat. Ce şansă a avut cu dvs.! S.B.: Oh, nu! Nu văd lucrurile aşa. Şi sunt convinsă că nici el nu le vedea aşa. Mi-ar fi prea greu să vă explic ce fel de relaţie am avut. N.D.: Era un om dificil? Emil şi Simone S.B.: Îmi amintesc prima vizită a lui Constantin Noica. Când am rămas o clipă singuri, m-a întrebat verde-n faţă. “Cum îl puteţi suporta pe Cioran?”. Şi i-am zis: “Dar şi el mă suportă pe mine”. Adevărul e că Cioran era pur şi simplu imprevizibil. Nu te plictiseai nicio­ dată cu el. Dar era imposibil să faci vreun plan. De pildă, hotăram să plecăm la Dieppe, în vacanţă. Înainte de a pleca, scoteam absolut tot din priză, go­ leam fri­ giderul. Ajungeam la Dieppe, făceam alte cumpărături, umpleam acolo frigiderul, şi nici nu ne instalam bine, că spunea: “Gata, plecăm”. Aruncam tot ce era în fri­ gider, reveneam la Paris şi trebuia pagina să facem iar cum­ părături. N.D.: Şi cum îi suportaţi toate capriciile 170 astea? S.B.: Am avut nenumărate accese de revoltă. Dar cu timpul, le împaci pe toate, dacă vrei să trăieşti cu celă­ lalt. Ajungi la un modus vivendi. Şi el trebuia să suporte chestii, cu siguranţă. Deşi, în mare, cu mine se convieţuia mai uşor. N.D.: Nu v-aţi dorit niciodată un copil cu el? S.B.: Un copil cu Cioran? Am avut timp de două săp­ tămâni o pisică, dată în grijă de o prietenă italiancă. Cioran se înţelegea extraordinar cu ea. Atunci am înţe­ les că semăna el însuşi cu una. Trebuia să am grijă de amândoi. Erau la fel de capricioşi şi imprevizibili.

N.D.: Plecaţi în vacanţe? S.B.: Plecam cu bicicleta sau pe jos, cu câte un rucsac în spate. Uneori, puneam şi cortul. Eu aş mai fi oprit la câte-o gazdă, dar el era foarte “spartan”. Desco­ periserăm drumurile de pe marginea ca­ na­ lelor, aveau un farmec teribil. Am făcut zeci de kilometri aşa. Plimbările lungi îi plăceau peste măsură. Să plece cu bicicleta sau să meargă pe jos însemna să golească conştiinţa, să nu mai existe decât în peisaj, în mişcarea pasului. N.D.: Ieşeaţi şi peste graniţe? S.B.: Am fost în Spania (pentru care avea o mare pa­ siune), dar şi în Italia şi Anglia. De cele mai multe ori am făcut turul lor pe biciclete. În America a fost invitat de foarte multe ori, dar a refuzat să meargă. Îi era teamă de avion, n-a zburat nici măcar o dată în viaţă. În 1951, am primit eu o bursă Fullbright. Nu voia să mă lase să plec. Dar era o şansă extraordinară pentru mine, aşa că n-am cedat. M-a condus la aeroport, era palid şi m-a privit tot timpul cu reproş. Am plecat cu un sentiment de culpabilitate. N.D.: Cu trenul mergea totuşi, nu? S.B.: Da, dar odată ce se trezea în tren, urmau scene incredibile. Avea mereu câte ceva în urechi, se temea de orice curent de

interviu
aer. Se aşeza şi apoi schimba locul de două, trei ori. N.D.: În ce punct se afla cariera lui literară când l-aţi cunoscut? S.B.: Scria în română. Ştiam că în România era cineva. În Franţa însă era un anonim. În caietele sale, îşi po­ vesteşte vizitele la editura Gallimard. Trebuia să-şi repete numele, nimeni nu-l cunoştea, se simţea exact ca târfa cu care nu vrea să urce nimeni. Toată viaţa lui a fost un şir lung de umilinţe. Succesul a venit foarte târziu, abia cu “Exerciţii de admiraţie”, în 1986. Şi cred că a murit fără să ştie că a fost recunoscut. N.D.: Şi totuşi, nu e ciudat să te simţi subestimat de contemporani, dar în acelaşi timp să refuzi interviuri şi premii? S.B.: Avea ideea fixă că mai bine să fii necunoscut, decât celebru. Dispreţuia gloria. Nu accepta să apară la televizor şi pentru că nu voia să fie re­ cunoscut pe stra­ dă. Dacă era întrebat: “Sunteţi Cioran?”, răspundea “Nu!”. Mă tulbură să-mi amin­ tesc, dar mai târziu, când era foarte bolnav şi avea deja pierderi de memorie, cine­ va l-a oprit pe stra­ dă şi l-a întrebat dacă e Cioran. El a răspuns: “Am fost!”.

pagina 171

promo libris
triptic spiritual Eminescu, Blaga Brâncuşi, o antologie de proză scurtă, Culorile nelinştii (opera omnia – proză scurtă contemporană), Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012 şi unul de eseuri/criticăliterară/recenţii Ad libitum (opera omnia – publicistică şi eseu contemporan), Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012 Volumul pe care-l semnalăm cititorilor, Ad libitum, cuprinde capitolele: I. Eminescu, Blaga, Brâncuşi: nocturnul, crepusculul şi diurnul spiritualităţii româneşti; II. III., IV., V. – dedicate poeţilor, proza-torilor, criticilor literari importanţi; VI. Românii în oglinda timpului – care analizează cărţile gânditorilor români care au cercetat specificul românesc: Lucian Blaga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Nae Ioneacu etc.; VII. Brâncuşi apolinicul, care cerecetează eseistic următoarele teme: Brâncuşi demiurg, Brâncuşi şi reveriile materiei (text inedit), Brâncuşi şi tradiţia dacică hiperboreană. În sfârşit, subcapitolul Comentarii la exegeza brâncuşiana, prezintă recenziile autorului la cele mai importante cărţi dedicate sculpturii brâncuşiene de cercetători români. Cercetările lui Lucian Gruia reprezintă rodul unei activităţi desfăşurate pe parcursul zecilor de ani şi aduc noutăţi interpretative cum ar fi: studiul comparatist Luceafărul eminescian şi doctrina indiana Shãmkyã-kãrika, viziunea universului clepsidră blagian, structurile imaginarului la Brâncuşi, reveriile produse în sufletul sculptorului de la Hobiţa de contactul cu elementele primordiale: pâmânt (piatră, metal), apă, aer, foc, locuirea brâncuşiană etc. Cititorii de toate categoriile vor găsi subiecte incitante în această carte. George PEAGU

Lucian GRUIA Ad libitum (opera omnia – publicistică şi eseu contemporan) Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2012
Lucian Gruia s-a născut la data de 1 iulie 1950 în municipiul Dej, judeţul Cluj, şi a absolvit Facultatea de electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia” din Timişoara (în anul 1974). Colaborează cu versuri, proză, eseuri şi recenzii la majoritatea revistelor literare din ţară. Este membru al Uniunii pagina Scriitorilor – secţia proză, din anul 2002 172 şi redactor la revistele: Portal-Măiastra (Târgu-Jiu), Viaţa de pretutindeni (Arad), Vama literară (Bucureşti) A debutat cu versuri la rubrica PRIMELE, condusă pe atunci de poeta Constanţa Buzea (rev. “Amfiteatru” nr. 5/1975), apoi de Cezar Ivănescu, poet care i+a consacrat un medallion la rubrica NUMELE POETULUI (rev. “Luceafărul” din 18.XII.1982). A publicat până în prezent douăsprezece volume individuale, dintre care: două de versuri, două de proză scurtă , un volum dedicate operei lui Lucian Blaga, trei sculpturilor lui Brâncuşi, un

promo libris
lapte până se face doliu în scutece”. Parcă trezit, poetul se întoarce din oglinda prin care a colindat, lăsându-se acaparat de vertijul scrisului: „la masa mea,/ beat de cuvinte, scriu o carte/ cu scuze/ pentru că sunt”. Paul ARETZU

Vasile IFTIME Fluturi în cutia poştală Editura Zona Publishers, Iaşi, 2012
Vasile Iftime este un poet al ingenuităţii. Scrie ca şi cum poezia ar începe cu el. Lucrează cu osârdie pentru a da lumii o faţă lirică. Din realitate nu mai rămâne decât un zaţ în care se poate ghici viitorul tot mai diafan. Poetul cade în darul copilăriei şi îşi lasă în voie imaginaţia. Un tipar ludic înseninează lumea cu voioşie, cu inocenţă, miniaturizând-o şi înmulţindu-i miracolele. În acelaşi registru al bucuriei, Vasile Iftime elogiază femeia iubită, împodobind-o cu metafore. Poetul dă curs unui soi de expresionism, temperat prin gingăşie, nuanţat printr-un ludic discret, aprofundat prin simboluri religioase abia sesizabile. Câteva parabole biblice sunt aduse în planul existenţial, niciodată întrun mod convenţional. Tonul este şi el modulat, cu inflexiuni diverse amintind de Cântarea Cântărilor, de Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforad. De altfel, suavitatea este caracteristica acestei poezii, care atenuează cruzimile, caligrafiind idealist şi melancolic. Este o poezie a unei cuminţenii visătoare. Textele sunt epitalamuri, uneori căpătând accente elegiace, ca în acest splendid vers: „bezna picură în sticla cu

Ionuţ CARAGEA Patria la care mă întorc Editura „Fides”, Iaşi, 2012
O nouă carte de poeme semnată de unul dintre liderii generaţiei poetice doimiste, Ionuţ Caragea, apărută la editura ieşeană „Fides”, are drept titlu Patria la p a g i n a care mă întorc. 173 Ionuţ Caragea e un poet cu destin, unul din marii blestemaţi la înalta frazare lirică. I-am urmărit traiectul poetic de la M-am născut pe Google (2007) şi până la această carte densă, de o forţă lirică neobişnuită şi o unitate stilistică (blazon Ionuţ Caragea) care impresionează. Adică vreo paisprezece cărţi-spectacol care definitivează profilul unui poet. Spuneam şi altă dată că Ionuţ Caragea e un poet proteic, în stare să abordeze experimente la care autorii lirici ai generaţiei sale nici nu îndrăznesc. Descopăr astfel un virtuos al versului clasic, cu rimă şi ritm, instalat într-o metafizică originală, ce stă bine poetului autentic.

promo libris
Se poate cita din fiecare pagină a cărţii, cu aceeaşi bucurie a descoperirii poetului autentic. Iată Regii nimicului: „chiar şi peste o sută de ani/oamenii tot îşi vor pierde vremea cu nimicurile lor/ tot va ploua după ce-şi vor spăla preţioasele vehicule/ iar buruienile vor continua sa crească nestingherite/ în grădinile ticsite cu flori/ ajung să cred că viaţa mea nici nu contează/ stau în casă şi scriu despre goana acelor de ceasornic/ privind vecinul cum îşi plimbă câinele/ sau femeia pe stradă/ cu aceeaşi fală cu aceeaşi dorinţă de control/ din păcate foamea mă-ndeamnă să muşc din prezent/ acest sandviş cu singurătate între două felii de timp/ împărţit frăţeşte cu umbra/ poţi trece prin viaţă anonim ca un rîu pe sub pămînt/ nimeni nu va şti din ce apă îşi potoleşte setea/ poţi trece prin viaţă ca Saul pe drumul Damascului/ nimănui nu-i va păsa că te-ai schimbat/ că spiritul tău are nevoie/ de un mediu propice înaltei comunicări/ dar nu-i nici o tragedie/ ce ne mai miră/ nici moartea nu mai impune respect/ a devenit o simplă măturătoare/ care ascunde oasele sub preşul celui fără cîine la uşă/ prea scump serviciul de salubrizare al acestei lumi/ datoare sie înseşi/ dar şi acestea sînt tot nişte nimicuri/ despre care n-ar trebui să vorbesc”. Sau, acest superb text cu titlul Cea mai veche meserie din lume: „Cea mai veche meserie din lume/ este aceea de gropar/ singurul care nu rămîne niciodată şomer/ singurul care primeşte de pomană în fiecare zi/ singurul care-i dă de mîncare lui Cerber// groparul este şi vesel pagina şi trist cînd moare un om/ pentru el moartea a devenit o rutină/ iar viaţa o înlănţuire de 174 morţi// într-o zi a venit la gropar o femeie/ si a încercat să-l ispitească/ în ziua de post/ voia să înveţe ceva meserie/ să îngroape bărbaţii de vii// stau şi mă întreb/ de ce oare viaţa şi moartea/ sînt femei îmbrăcate în straie de cruce/ iar ionuţ este un copilandru/ of an de Dumnezeu Tatăl”. Poet tragic în esenţă, desfăşurând pe paginile de până acum scenarii originale, atacând temele mari (dragostea, moartea, patria ca locuire, neantul, abisul fiinţial), Ionuţ Caragea îşi pune în fiecare text pecetea originalităţii şi, inventic, nonconformist, se autointitulează generatorul unui nou curent literar: Curentul Generaţiei Google. Daniel CORBU

Nicolae CĂRUNTU Căderea cortinei Editura „Zona Publishers”, 2012
Nicolae Căruntu este unul dintre poeţii onorabili ai nordului nostru liric. Făcând parte din gruparea poetică botoşăneană, optzecist după data naşterii (1953), autor până acum a patru cărţi de poezie, Nicolae Căruntu nu mizează pe noile tertipuri ale postmodernismului, nu este nici textualist, nici behaviorist, nici fracturist. Scrie simplu, cu o izbitoare sinceritate a emoţiei şi viziunii. Cum bine spunea un confrate al său, Gică Manole, „Nicolae Căruntu nu este interesat de inovaţii stilistice deosebite: scrie, acum, aşa cum scria încă de la început – simplu, fără artificii. Nicolae Căruntu a fost şi rămâne consecvent doar cu el însuşi: un poet, în toată puterea cuvântului. Ajunge să-i citeşti, poemele inegalabile, spre a înţelege că a identificat, cum puţini poeţi au reuşit, calea directă spre adevăr: spre adevărul poetic. Cu inima devenită cetate a dragostei, împăcat, demult, cu toţi şi cu toate, înţelegând „că ne vom duce, rând pe rând / nu se ştie unde/ nu se ştie când/ poate chiar la doi metri în pământ”, că ne trecem aidoma vântului, spre a ne întoarce în eterna ţărână, Nicolae Căruntu, cu acest volum aniversar, „Căderea cortinei”, îşi revendică, locul de drept, printre poeţii de frunte ai culturii române de astăzi.” Spune poetul: „Cât sunt încă viu/ şi de mine ştiu/ singur ca pământul/ îmi fac jurământul/ - martori mi-s nori - / să-mi fie mormântul/ în grădini cu flori!”. Simplitatea decorului liric şi simplitatea stilistică, ca şi gestualitatea lirică, dă în cazul lui Nicolae Căruntu imaginea unui poet autentic. Rozina VAUM

SUPLIMENT FEED BACK

25

VELIMIR HLEBNIKOV

pagina 175

Stânca din viitor şi ale povestiri

pagina 176

Manuscris Velimir Hlebnikov

suplimentul Feed Back

VÂNĂTORUL USA-GALI
Usa-gali dresa şoimi, vâna cu ei, iar în unele ocazii se mai deda şi jafurilor. Dacă era oblicit, întreba spăsit: „Dar parcă nu e voie? Credeam că se poate!” Zăpsind prepeliţa adormită undeva în câmp, Usa-gali se târăşte neauzit spre ea, apăsându-i coada la pământ; pasărea se trezeşte în captivitate. Vulturul stă culcuşit vârful unei căpiţe de fân. Gali se furişează spre căpiţa peste care întinsese de cu vreme funia lungă cu un laţ la capăt. Vulturul priveşte atent inelul din păr de cal. Suspicios de-a binelea, se ridică în picioare, gata să-şi ia zborul, însă în clipa următoare deja atârnă spânzurat în laţ, bătând din aripile negre şi ţipând. Usa-gali se repede de după căpiţă, trăgând cu funia de bietul principe al văzduhului, prizonierul său întunecat cu gheare de criţă: în acuprindere, aripile îi ating doi stânjeni. Mândru, vânătorul o ia prin stepă. Îndelungă vreme, vulturul va trăi captiv în cuşcă, împărţind hrana cu dulăii. Odată, în timpul unei urmăriri, îl împresură o ceată de călăreţi. Geaba încerca Gali să răzbată cu trăpaşul său prin mijlocul raziei. Şi ce credeţi că face? Întoarnă calul, dându-i pinteni spre unul din călăreţi. Nehotărât, cela îşi pune calul în curmeziş. Gârbaciul lui Gali şuieră repezit şi, asurzit de groaznica lovitură în frunte, bravul cal cade în genunchi. Usa-gali scăpase. A fost o lovitură aprigă ce dădu trăpaşul în leşin. În acele împrejurimi de stepă, multă vreme s-a vorbit de chinga plesnită pe calul ameţit şi de călăreţul prins sub el. Pe atunci, cărăuşii călătoreau în convoaie mari, protejându-şi carele de la intemperii cu acoperăminte de pâslă. Bivolii trag, rumegând şi mişcându-şi mereu buzele negre şi umede, fluturând din cap şi cozi, spre a se apăra de tăuni. Se găseu şi din cei dornici a se furişa spre cărăuşi, smulgând din goana calului pâsla coviltirelor, prinzând-o sub genunchi şi pierzânduşi urmele în largul stepei. Drept capcană, cărăuşii au prins a-şi lega pâsla cu frânghii foarte lungi. Într-o astfel de prădăciune se aventură şi Usa-gali. Dar, de cum s-a sfârşit depănarea frânghiei, brusc, o lovitură puternică îl aruncă la pământ şi el îşi frânse un braţ. Apropiindu-se în grabă, cărăuşii şi-au vărsat din plin necazurile, ciomăgindu-l cu de-amănuntul. „Ţi-ajunge?” îl întrebau căruţaşii. „Ajunge, taicuţu’, ajunge!” răspundea el cu glas stins.

pagina 177

suplimentul Feed Back
O atare plăcere l-a costat câteva coaste rupte. El ştia a mânui virtuos gârbaciul, această rudă apropiată a ghioagei nordice; adică, în stilul kirghizilor, folosindu-l şi la goana de lupi. Mai insistenţi decât copoii, şoimii de vânătoare urmăresc prin stepă lupul, ducându-l până la turbare şi adâncă stare de apatie. Trăpaşul ascultător sporeşte pasul şi Gali, aplecându-se din şa, îi dă cu gârbaciul lovitura de graţie fiarei extenuate, prinse într-o confruntare inegală. Bieţii lupi singuratici! Odată, a fost surprins în timp ce alerga cu o mare bucată de pâslă după un întreg cârd de dropii. – Ce faci tu, Usa-gali? – Mi-au cam îngheţat aripile şi, iată, încet-încet, le vând, răspunse apatic. Era pe timp de polei. Cam acesta e Usa-gali. Calul alb paşte în preajma locului de mas. Un stol de guguştiuci se lasă în voia vântului. Penetul lebedelor străluci în albăstrimea cerului, ca o margine a altei lumi. Spurcacii – neam de dropii mai mici – pasc pe panta unei dune de nisip. Dintr-o dată, guguştiucii ce stăteau în iarbă se zbu-rătăcesc, înălţându-se la cer. Depănare de povestiri, murmur de discuţie. Vreme de seară. Între timp, gâştele care au despicat cerul în două se întind într-un şir subţire. Iar stolul cel mare se pierde undeva departe, asemeni unui zmeu în vânt, legat de acest fir subţire care poate că îi înlesneşte zborul. Chemându-se înde ele, gâştele îşi schimbă aranjamentul, precum o sumbră Cale Lactee. De la o vreme, vântul s-a înteţit şi cuiburile păsărilor se clatină asemeni unor mănuşi călduroase aninate prin răchiţi. Negru, cu frumoasa-i ceafa argintie, eretele străfulgeră pe-alături. Ca semn bun, corbii şi coţofenele sunt prilej de bucurie. – Aţi auzit? Se vorbeşte despre o turcoaică nevolnicită. Ieşea în câmp şi, culcându-se, îşi lipea urechea de pământ, iar când era întrebată ce face, răspundea: „Ascult liturghia din ceruri. Cât e de frumos!” Ruşii stau în cercul lor. Ceva mai la o parte, Usa-gali îmbucă te miri ce. El a fost o mândră fiară de stepă. Urusul a construit corăbii, urusul a croit drumuri, dar fără a observa şi altfel de viaţă, cea de stepă. Urus necredincios, urus-gheaur. Dacă a-ţi fost vreodată atenţi la glasul gâştelor, nu puteaţi să nu desluşiţi în el acel: „Ave! Cei care vor muri te salută!” (1913)

pagina 178

suplimentul Feed Back

FRATELE
Kolea era un băiat frumos. Avea sprâncenele negre şi subţiri, dar care uneori păreau enorme, alteori obişnuite, ochi albaştri bătând spre verde, gura legată într-un zâmbet şiret şi o feţişoară veselă şi plăpândă, de care se atinsese respiraţia sănătăţii. A crescut într-o familie iubitoare, ca răspuns la ciudăţeniile şi poznele sale necunoscând alte vorbe, decât „copilul meu, de ce te nelinişteşti?” În ochii săi mari se confruntau deopotrivă o nuanţă albastră-pal şi o alta verzuie, de parcă pe apa lacului ar fi plutit o frunză de lotus. El avea şapte viori şi încă un Stradivarius. Dar, se pare, băiatul era puţin cam obosit de abundenţa atâtor lăute. „Eşti cam slăbuţ”, îi spuneau vârstnicii, râzând. Era foarte mic de statură, firav şi delicat. Cei apropiaţi îl numeau sfinx, promiţându-i o neaşteptată turnură a dispoziţiei. Odată, pe când Kolea trecea pe acel segment al ţărmului mării, deja dispărut sub bătaia talazurilor unei furtuni, unul din marinarii cu simţ de observaţie spuse îngândurat: „Greierele şi furnica” (cel de-al doilea eram eu); într-adevăr, Kolea era harnic ca o furnică. În Odessa, pentru că cele povestite se întâmplau chiar în Odessa, mulţi locuitori treceau cu traiul pe ţărmul mării, oploşindu-se în magherniţe zurlii, pe care le presărau de-a lungul potecilor, de sărbători servind trecătorii cu ceai scump şi cântecele ieftine. Dânşii găseau drept fermecătoare o atare viaţă de semi-pescari. Copii cu mânuţe molcuţe şi neîndemânatice ridică undiţa încâlcită prin alge. Alţii, obosind de lecţii la şcoală, văd esenţa existenţei în vânarea racilor nu prea mari ce alunecă puzderie prin apă. Valurile par o turmă sensibilizată de corpurile înotătorilor. Prin grădina luxuriantă se plimbă evreicele, răspândind în jur privirile arzătoare şi galeşe ale rasei lor. Pupilele negre şi albul ochilor le sunt uimitoare şi au dreptate că se mândresc cu ele. Arta e un bici necruţător: destramă familii, sfâşie destine şi suflete. Spintecătura răzmeriţei desparte un suflet de altul şi imobilizează trupul la zidul turnului, unde pajurile gloriei rup cu clonţurile din omul ce fusese viu odată. Când de pe crestele morilor de vânt se desprinde acoperişul şi se frâng, trosnind, aripile, arborii se îndoaie adânc şi crengile şuieră de încordare, iar oile ce tremură sperios stau pe loc şi, behăind jalnic, cheamă pe cineva care să le deschidă poarta. De altfel, bineînţeles că aceasta nu e decât o imagine cam afectată în spiritul ei sumbru. (1912-1913)

pagina 179

suplimentul Feed Back

SCUFIA SCITULUI
Mister(ium) – Să mergem pe aici, spuse Ka, pe unde Sciţii din Sfinx aleargă, dimineţile, pe nisipul auriu. Mângâiate de palma obosită a vântului, nisipurile alunecau, mişcându-se mai departe, ba ca un măciniş de făină, ba ca zăpada, ba ca o mare fremătătoare de strune discret-aurii. Cornoratul şarpe de stepă înălţa capul, apoi, cu mişcări indolente, îşi trăgea peste ochi o pălărie de nisip care, aurie şi ea, avea a se risipi neamânat de pe fruntea reptilei. Ciocârlia ce se călătorise nu demult din Siberia se aşeza, precum pe un ram, pe vreascul negru al cornului, pe fruntea presărată cu nisip, pentru a se prăpăstui între fălcile hulpave ale şarpelui. Ea abia coborâse din crestele munţilor, unde zburase în stol cu suratele sale, umăr la umăr, ca marinarii, auzind bubuiturile tunetului şi umplând poienile tihnite cu cântec. În ţara îngheţului veşnic odihnise pe un colţ de mamut încrestat de însemnele veacurilor şi care se arătă dintr-un mal abrupt argilos-întunecat; uneori, a mas peste noapte în găvanele spaţioase ce adăpostiseră cândva ochii mamutului. Iar dimineţile, când stolul ciripitor şi îmbătat de zbor îşi împreuna glasurile într-un grandios sobor sonor ce ar fi putut fi înţeles de tunetul îndepărtat şi de ecoul maiestuosului cânt al zeilor, lumea omului i s-ar fi putut părea însuşi omului mult mai strâmtă şi mai mică decât până atunci. Dintr-o dată, ciocârlia argintie cu moţ întunecat se înfioră, plecându-şi capul. Ochii ei negri şi mari, în care se mai oglindeau încă fluviile Siberiei, se-nchiseră pe jumătate. „Mor, mă cufund în hăul nefiinţei, spuse; mor eu, ciocârlia”. Îngroşându-se cât de cât, şarpele nisipiu-auriu prinse a aţipi, ultima-i privire împietrită a pupilelor gălbui îndreptându-şi-o spre leul de piatră. Spre a le aminti tinerelor valuri umane despre crestele umanităţii, l-au cioplit în stei, dându-i o aruncătură de coadă elastică în jurul coapselor, şi coapse captive, şi ochi mijiţi, şi buze brăzdate de zbârciturile veacurilor. Cu labele-i de fiară pe jumătate îngropate în nisip, el privea omeneşte în depărtare. Se întâmpla ca ceaţa

pagina 180

suplimentul Feed Back
dimineţii să poposească lângă gura lui, şoptindu-şi unele altora ceva despre tainele secolelor. Pe labele leului se aflau, mototolite, nişte mănuşi şi o pelerină. Părea straniu să vezi stofa neagră pe piatra aspră. Între timp, spada zme-urie a soarelui căzu de-a curmezişul pustiului, iar petele cernite ale nopţii s-au spulberat aiurea şi minunatul cânt al demonilor răzbătea spre şarpe din neliniştitele străfunduri ale fiarei de piatră. Ce era acolo, adânc, în subteranele trupului leonin, dincolo de încercuirea cozii? Plin de însufleţire, un preot cărunt muta pe firul timpului mătănia unei zile noi. El ţinea braţul întins. Tinerii încoronaţi stăteau jos. Aplecată peste altar, o preoteasă cu ochi albaştri decoloraţi până la un gri-pal potrivea vreascurile pentru foc. Îngândurată, cu deplină încredere în preot, ea îl privea cu ochi cenuşii, scru-tător, în tăcere. Mâinile sale adunaseră ierburi şi gălbenele ce împodobeau cununile juni-lor. Fără a scoate un cuvânt, preoteasa ne privea sobru şi desfătător, încrezătoare în noi, în timp ce veşmintele cădeau ca o apă la picioarele Fecioarei cu talia încinsă de un brâu negru. Vreascurile, cununile şi răşinile fuseseră potrivite fiecare la locul lor. Acoperite de râuşorul unor plete argintii, boabele de un verde ca de ceară ale deşertului stăteau pe o lespede rotundă. Din fântâna neagră ce apăruse după înlăturarea stanei de piatră spre noi răzbea o rază zmeurie. Iar în preajmă, ca un zid de templu, stătea leul-jumătate-om cu ochii acoperiţi de nori. Peste chipul său se scursese buretele timpului. – Copii, spuse sacerdotul, iată că s-a aprins strălucitorul verb. În acea subterană a templului noi îl ascultam evlavioşi. El continuă: – Iată, în mine se rotesc sori mari şi mici. Le auziţi voi oare glasul, auziţi cum cântă şi cum, prin verbul marin, cântul li se contopeşte cu oceanul aştrilor, cu armonia zorilor? Şi acolo, în tării, cu deplină glorie mă slăveşte triumful stelar. Şi odată ce suntem caii-demoni cu vânt negru în coame, marcaţi de bulgării de spumă ai ostenelii, suntem şfichiuiţi de loviturile cozilor şi de ochii răi ai asediului. Tropot. Şi iar tropot! Câţi din ei cabrează, plimbându-se pe picioarele posterioare şi ameninţând

pagina 181

suplimentul Feed Back
cu cele din faţă? Noi umplem prăpăstiile cu stâncile pe care stau cărţile necitite de cărunţii magi ai mileniilor. Apoi ne biciuim cu propriile coame, întinzând în grabă spre cer podul munţilor. O, tumult al răzmeriţei! Asediu. Arbori, buşteni, cioburi din tablele legilor, munţi, credinţe – toate astupă şanţul ce duce spre castelul cerului. Şi zâmbetul destinelor stă prins ca scaiul în coamele noastre sălbatice. Negri, albi, aurii camarazi de nea. Voi vă asemănaţi aripii de vultur ce rupe cu clonţul din cer! – Ce-o fi acolo? – Un călător pe cap cu un zemos uscat bate cu toiagul în piatra templului, răspunsem noi. – Să ne amintim ochii mijiţi de timp ai templului-fiară. Să ne amintim buretele timpului scurs pe lângă ochi! conchise el. Un minunat şarpe boa cu privirea-i plumburie ce reflecta un cuget rece i se legăna pe braţ ca pe creanga unui arbore. Pete gri-cenuşii îi împodobeau corpul cu un ozor plumburiu-fieros. De două ori i se încolăcise pe barţ, precum un gânditor sceptru animat ce-şi legăna corpul. – Povestiţi-ne pe unde aţi mai fost, voi, tineri sacerdoţi. Se aşezară cu toţii pe laviţele de piatră plasate de-a lungul pereţilor. Şi tu, cea palidă, cu ochi spălăciţi, tu, stafie a laviţei de piatră, încearcă să pătrunzi misterul altei raţiuni. Dimineaţa se sfârşise. Şi primul din ei spune: – Eu stăteam într-o barcă subacvatică, înclinându-mă peste o masă-oglindă. De sus şi de prin părţi se auzea murmurul apei. Noi bântuiam. Valuri uniforme acopereau suprafaţa oglinzii cu cenuşiul ozor al plescăitului lor. Însă o dungă întunecată întristă marea peste care se înălţau coşuri fumegânde; la pupă se aflau oameni. Un sunet. Mai multe sunete. Bubuitura înfundată a unei împuşcături subacvatice. O flacără palidă! Şi noi spusem: „Hoh!” Ne lăsam pe fundul mării. Din urmă ne ajungeau, apoi ne depăşeau obiecte simili-oameni. Astfel, rotindu-se, în albastrul întuneric al zilei cad frunzele copacilor, de parcă palmele unui cadavru ar bate în hubloul submarinului. Cu veacuri în urmă, însă exact în aceeaşi seară, vâslind în subacvaticul pustiu al tulpinilor de stejar, noi, cei din Oastea Zaporojenilor, ne-am apropiat de un oraş albastru, clătinându-ne sub apă şi

pagina 182

suplimentul Feed Back
străjuind negru-auriile vele. În adâncul mării lopătam cu vâslele. Purpuriu, precum în dimineaţa de azi, soarele asfinţea în mare. Însă zaporojenii respirau prin tuburi de trestie, ţineau în mâini capetele gudronate ale vâslelor, clătinându-se agale. Însă iată că se apropie o corabie, pe care se vedeau multe femei în alb; toate smeade şi zvelte. Având braţele şi gleznele împodobite cu mari inele de aur, ele stăteau la pupă, fiind de fapt nişte copii care le răspundeau albastrelor valuri ale mării cu sclipitoarele vălurări ale pletelor negre. Plutiră mai departe. Căpetenia noastră porni înot în urma lor şi, precum un ins salvat de la înec, fusese urcat pe corabie. Îndestulaţi de jaf, o luarăm îndărăt. Deşertele tulpini ale stejarilor făceau marea să se gârbovească, iar pescăruşii hohotitori, văzându-ne, se înălţau cu iuţeală. Globul mării albăstrea. Ajunseserăm în patrie. Întâmpinându-ne la gurile fluviului, fecioarele cu bucle aurii cântau: Corabia cu viteji de peste mări Dă semnalul marii debarcări. Gloatei recilor făpturi Nu-i mai trebuie armuri. Râvnind la zeiţe toţi, Spre-ale zării nalte porţi Aruncarăm ban la sorţ. S-au întors! S-au întors! S-au întors! Cunoscuţi li-s plopii uliţei. Porumbiţelor, de ce-aţi mai plânge? Spicul de-acu are cine-l frânge. Obosiţi de îndelunga depănare de poveşti care, din când în când, răzbăteau de peste vremi, noi căscam a lene. Cineva spuse: „Nici eu! Nici eu nu m-am schimbat!” Ne-am ridicat, împrăştiindu-ne care încotro. Focul mai fumega peste spuza argintie. Însă iată că se învâlvoră o flamă sfântă, începând a se mişca asemeni viperei ce ascultă de sacrele sunete armonioase. Dintr-o dată, toţi deveniră atenţi. Cineva intră, şoptindu-ne la ureche şi făcând un gest cu mâna spre piatra femeii cu plete şerpuitoare ce se zărea în clarobscurul amurgului. Unul dintre noi spuse: „Aminteşte-ţi de cei condamnaţi să moară

pagina 183

suplimentul Feed Back
în zori. Ah! de-ar mai fi să împletesc încă o ecuaţie a sărutărilor lacurilor silvane”. ....................................................................................................... Dezbrăcat, ziua întreagă am stat întins pe bancul de nisip în compania a doi bâtlani, răstimp în care am fost studiat cu atenţie de un înţelept din neamul corbilor care – presupun eu – încă nu văzuse om gol. Între timp, lacul plin de ţipete şi suspine neclare prinse a-şi trăi neasemuita viaţă de noapte. Atenuate de posaca tuse a bâtlanilor, suspinele excesului vital răzbăteau dinspre apele asemănătoare argintului opac. Se întâmpla ca Fiul Soarelui, cel cu chip feminin, smead, să-şi pieptene cu dragoste, tandru, pletele-i ce-i ajungeau mai jos de umeri, trecând prin ele un pieptene mare, ca şi cum ar fi îndemnat o codană necunoscută să facă acest lucru; el ieşea de după flăcările focului şi, cu cât îşi afunda mai mult pieptenele în pletele-i negre, cu atât mai galeşi şi mai întunecaţi deveneau ochii săi. Dantela şi cămaşa-i albă de damă îi acopereau smeadul gât de ioghin. Acoperite de pantaloni deschişi, scămoşi, picioarele-i purtau tălpigi prinşi cu barete de piele. ......................................................................................................... ...................... Ţineam minte petele sângerii-auroase de pe capul albastrudeschis al fantomei, pata aurie a coifului şi fumul negru ce se înălţa peste ea asemeni funinginii din vârful lumânării aprinse. ......................................................................................................... .................. Pustiul tăcea. Noaptea, ne ridicasem ca să vedem gheara gâştei ce lucea în înaltul cerului şi să ne mai răcorim cu minunatul aer proaspăt al nopţii. Marile focuri ne-au uluit de-a binelea. Cu capul căzut în piept, un drumeţ ce adormise pe şezute umbrea la picioarele noastre, învălătucit în pelerină. – Mâine veţi părăsi templul, spuse bătrânul. Dimineaţa, în zorii negri ai stelelor ne-am despărţit. – L-a revedere, spusem. Luându-mă de braţ, Ka mă trase după el. După aceea trecură luni grele de război.

pagina 184

suplimentul Feed Back
Aveam să ne întâlnim la nord, pe ţărmul mării, pe nişte stânci împânzite de pini. Eu mai ţineam minte cuvintele sacerdotului cărunt: „Sunteţi supuşi la trei asedii concomitent: asediile timpului, cuvântului şi mulţimilor”. Da, statul oamenilor născuţi în acelaşi an. Da, frontiere vamale între generaţii, pentru ca fiecare să aibă dreptul de a crea. Dar este adevărat că noi nu avem nevoie de corpul lor. Însă luate aparte, unele corpuri nu-s decât frunze, dar mai rămâne stejarul. Lăsă-l să urle sub loviturile noastre – ce ne-ar păsa de frunze? – ele sunt multe, şi în schimbul uneia va creşte o alta. Trenurile deja circulă şi pe căi ferate trase pe fund de mare; eu chiar am călătorit cu unul din ele. Prin acele stânci brăzdate de zbârcituri, poalele cărora au fost scăldate de mare, trebuia să găsesc Zeul-număr1 – zeul timpului. Unul din aceste steiuri negre era asemănător zimbrului drag celor din vechime, animal ce părea să stea în mare cu coarnele aplecate spre valuri. Mă îndreptam spre el, păşind pe humă umană ce mi se lipea de tălpi. Huma scârţâia uşor. Atitudinea noastră faţă de oameni nu se deosebea de cea faţă de natura neînsufleţită. Trecându-şi prin nări o viperă care mai apoi avea să-i iasă prin gură, un chinez cu cosiţă zâmbi cu înguştii săi ochi înlăcrimaţi, spunând: „Bun vipera, vipera viu”. Apoi alergă prin cetatea întărită cu valuri de pământ, adunând spectatori, după care biciui nu se ştie din ce motiv o păpuşică-marionetă, pe care o implora să-l ajute şi să facă oarece minuni. – De-acu va face, explică el şiret înţelegerea sa cu cerul. Dintr-o ceaşcă zbughi un şoarece alb. – Viu, zicea chinezul, arătând spre şoarece. – Unde-i Zeul-număr? întrebai. Îmi arătă şarpele, spunând: – Vântul ştie, eu zeu nu ştie. – Numai tu, Stribog, albastru şi puternic, poţi avea ştire cu adevărat unde se află Zeul-număr. – Nu ştiu, răspunse acesta. Acum, ca furtuna, trebuie să mân peste mare stoluri de rândunele. Întreab-o pe Lada, pe care o găseşti printre lebede şi stârci.

pagina 185

suplimentul Feed Back
Lada mă trimise la Podaga. Îmbrăcată în caţaveică albă, aceasta stătea într-o poiană şi ucidea un iepure, lovindu-l cu patul armei. – Zeul-număr? întrebă Podaga. Undeva aiurea, el a fost încoronat ca rege al statului timpului. Lătratul a doi copoi ne întrerupse discuţia. Cele auzite mă uluiră. Cum adică, el adunase semnăturile de adeziune ale primilor săi supuşi? Cislobog ar fi putut ajunge regele timpului? Un suspin uşor erupse pe urmele Podagăi ce avea să dispară pe veci. Obişnuit să caut pretutindeni în lume cerul, până şi în acel suspin remarcasei şi prezenţa soarelui, şi a lunii, şi a pământului. Suspine mai mici, ca nişte globuleţe terestre, se roteau în jurul suspinului mare. N-ai ce face, anume din cauza aceasta Podaga nu mai avea a se întoarce. Şi chiar lătratul copoilor săi se auzea din ce în ce mai stins. Şi eu am prins a reflecta asupra forţei cifrelor globului pământesc. Plus ecuaţiile suspinelor, apoi cele ale morţii. Asta a fost. În acest stat nu se va vărsa sânge purpuriu, ci doar albastrul sânge al cerului. Chiar şi speciile de animale se deosebesc nu doar la înfăţişare, ci şi prin deprinderi. Da, noi suntem duşmani abili şi periculoşi, şi nu ascundem asta. Eram pe malul lacului, printre pini, când, deodată, Lada ce călărea o lebădă cu ciocul negru pluti spre mine, spunându-mi: – Iată-l pe Zeul-număr, se scaldă. Privind în largul lacului, văzui un bărbat înalt cu ochi albaştri şi barbă neagră, purtând cămaşă albă şi o pălărie gri cu boruri largi. – Deci, iată cine-i Zeul-număr, spusei dezamăgit. Îmi imaginam cu totul altceva! – Noroc dar, bătrâne amic de oglindă, spusei, întinzându-i degetele ude. Însă umbra îşi trase mâna, spunând: – Nu eu sunt oglindirea ta, ci tu – a mea. Înţelegând asta, m-am retras cu paşi grăbiţi în pădure. Marea fantomelor mă încercui din nou. Însă acest lucru nu mă descuraja, deoarece ştiam că √–1 nu e cu nimic mai substanţial, decât însuşi 1; acolo unde se află 1, 2, 3, 4, există şi –1, şi –2, şi –3, precum şi √–1, şi √–2, şi √–3. Acolo unde există un om şi un alt număr natural de oameni, există bineînţeles şi √– omul, şi √–2

pagina 186

suplimentul Feed Back
oamnei, şi √–3 oameni şi n oameni = √– m oameni. Acum o clipă, înconjurat de fantome, eu eram 1 = √– omul. E timpul să învăţăm oamenii să extragă dubla rădăcină din ei înşişi şi din oamenii negativi. Fie ca ceva mai multe scântei ale marilor arte să atingă minţile con-temporanilor. Ce încântătoare e arta fracţiilor însuşite prin proprie experienţă interioară! Broaşte, brotaci, arbuşti de coacăză împresurau jgheabul în care murmura apa. ........................................................................................................ Iar eu voi aduce drept jertfă o buclă aurie tăiată din părul meu. Şi pe Podaga o voi arde pe un altar de stei sălbatic. Voi povesti cu ce-am înlocuit războiul. Pe multe verste ale tablei de şah sclavii de fier se distrug unii pe alţii conform unor reguli de joc şi învingătorul în întrecere ia cu el dreptul celui învingător pentru poporul ce l-a delegat. Dar iată solii. – Bine aţi venit, gentililor vecini. Între timp, Podaga cu copoii săi stătea pe culmea dealului. ......................................................................................................... Pe un gard înalt din preajma mării era scris cu litere mari de tipar: „În viitorul apropiat se deschide imperiul timpului”. Stând pe desenul tablei de şah ce acuprinsese o parte de mare şi uscat, sclavi de piatră se nimiceau unii pe alţii, conduşi de fărăfir, utilizând turele rotitoare dotate cu tunuri, discursul de foc, săgeţi subterane şi terestre. Erau nişte sclavi mari şi complicaţi care pretindeau concomitent o creaţie şi cantitativă şi calitativă, superioară clopotniţei, extrem de costisitoare, cu sofisticatele capete ale floricelelor. Nevăzutele lovituri din firul căpeteniilor coordonau operaţiunile în care erau antrenaţi militanţii, în sfârşit blindaţi din cap până-n tălpi. Erau 32, cei care nu aveau dreptul să se instaleze pe vreo cuşcă străină, fără a distruge cu maximă putere posibilă adversarul de pe ea. Erau 32, mai înalţi decât clopotniţele sclavilor de piatră. Îmbrăcând pe braţ scutul globului pământesc, s-ar fi putut să te salvezi de lovituri. (6 iulie 1916)

pagina 187

suplimentul Feed Back

STÂNCA DIN VIITOR
Oamenii stau sau umblă, ascunşi în petele razelor oarbe de luminoşii nori ai tăcerii radiaţiei, liniştii radioactive. Unii din ei stau sus, aerieni, în fotolii imponderabile. Uneori se dedau picturii, mâzgălind ceva cu pensula. Societatea altora din ei cară rotunde duşumele şi mese de sticlă. Alţii păşesc prin văzduh, sprijinindu-se în toiag sau, pe schiurile timpului, aleargă prin zăpada aeriană, pe poleiul norilor; traiectul mersului prin văzduh, marele drum destinat gloatelor de pietoni cereşti trece pe deasupra axei turnurilor joase pentru îmbobinarea fulgerelor. Pe pista lipsei de greutate oamenii umblă ca pe un pod invizibil. De ambele părţi se deschide prăpastia căderii; o neagră linie de pământ indică traseul. Asemeni unui şarpe ce înoată pe mare, ţinându-şi capul sus, deasupra apei, prin văzduh pluteşte pieptiş o clădire ce aduce a litera G (Г) răsturnată. Zburătorul şarpe al clădirii. Ea creşte precum muntele de gheaţă în marea nordului. Stând cu un colţ în aer, înveşmântată în vânt, dreapta stâncă de sticlă de pe abrupta uliţă a cocioabelor întruchipează lebăda acestor vremuri. În pridvoarele clădirilor stau oamenii – aceşti zei ai gândului liniştit. – Cea de a doua mare astăzi este fără nori. – Aşa e! A doua mare de deasupra noastră este marele magistru şi trebuie să ridicăm mâna, arătând spre el. Dânsul a stins pojarul statelor, numai de el a fost prins braţul pompei, maţul ei, ceea ce era foarte greu de făcut în timp util. Acesta a fost marele merit al celei de-a doua mări! În semn de recunoştinţă, pe unul din nori este imprimat un chip de om, ca o ilustrată expediată unui bun cunoscut. – Lupta insulelor cu uscatul şi cu marea săracă s-a încheiat. De cum o vedem peste creştetele noastre, marea ne face egali înde noi. Însă nu am fost suficient de ageri. Nisipul prostiei ne-a acoperit cu dunele sale. – Chiar acum eu fumez un gând extraordinar de-o aromă fermecătoare. Beatitudinea ei mi-a învăluit mintea, ca un cearşaf.

pagina 188

suplimentul Feed Back
– Exact, noi nu trebuie să uităm de datoria morală pe care o are omul faţă de cetăţenii care-i populează corpul. Acest complicat astru de oase. Guvernul respectivilor cetăţeni, conştiinţa umană nu trebuie să uite că fericirea omului este un sac plin cu firicelele de nisip ale supuşilor săi. Să reţinem că orice firicel de păr omenesc e un zgârie-nori, prin geamurile căruia privesc la soare mii de Alexandre şi Marii. Să coborâm pilonii lumii noastre în trecut. Iată de ce, uneori, când pur şi simplu îţi scoţi cămaşa sau te scalzi primăvara în vreun râuleţ, încerci o fericire mai intensă decât dacă ai fi devenit cel mai renumit om de pe planetă. Să te dezbraci, să te întinzi întru desfătare pe nisipul plajei marine, să-ţi reîntorci soarele fugar, – înseamnă să faci zi din noaptea artificială a statului tău; să acordezi strunele statului, acestei mari cutii cu sârme sonore, cu sunetele armoniilor solare. În raport cu cetăţenii corpului tău, nu trebuie să fii un Arakceev. Nu vă temeţi să staţi goi în marea soarelui. Să dezgolim trupurile şi oraşele noastre. Şi să le dăm platoşe de sticlă care să le apere de săgeţile gerului. – Aveţi la voi chibriturile tainului? – Hai să ne frământăm fumând. – Fum dulce? Marca „Gzi-Gzi”? – Da, ele sunt de – Fum dulce? Marca „Gzi-Gzi”? – Da, ele sunt de origine îndepărtată, de pe continentul A. E un excelent fum comestibil, încântătoare pete albastre de cer, o steluţă liniştită, antrenată într-o dispută singulară cu ziua senină. Minunate corpuri eliberate din temniţele veşmintelor. În ele, zorii albaştri se înfruntă cu cei lactei. De altfel, soluţia ecuaţiei umane a fost găsită doar atunci, când s-a înţeles că ea vălurează ca o ameţeală uşoară lângă tulpina universului. Să asculţi foşnetul stufărişului; în alcătuinţa crabului de mare ce aleargă într-o rână cu cleştii ridicaţi, fără a uita regulamentul militar, să recunoşti ochii şi sufletul cunoscutului tău, – de multe ori atare lucruri îţi provoacă o fericire mai mare decât cea pe care ţi-ar da-o gloria şi renumele de, spre exemplu, comandant de oşti. Fericirea oamenilor este sunetul secund care

pagina 189

suplimentul Feed Back
vălură, răsucindu-se lângă sunetul fundamental al universului. El e o lună plăpândă ca satelit al Pământului ce se roteşte în jurul Soarelui, ochilor bovinei sau gingaşului pisoiaş ce se scarpină după ureche, precum şi în jurul pod-balului primăvăratic şi plescăitului valurilor mării. Anume aici sunt sunetele fundamentale ale fericirii, înţelepţii ei părinţi, vibratorul bastonaş de fier de mai înainte de familia sunetelor. Mai simplu vorbind, e axa rotirii. Iată de ce, despărţiţi de natură, întotdeauna copiii oraşelor sunt nefericiţi, pe când celor din sate natura le este cunoscută şi in-dispensabilă, precum propria umbră. Pentru că a deposedat înţeleapta obşte a fiarelor şi plantelor de suprafaţa globului pământesc, omul a ajuns un însingurat; în liniştea pustie, el nu are cu cine se juca de-a leapşa sau de-a mijatca; în jur nu-i decât întunericul nefiinţei, lipsind jocul şi tovarăşii de joacă. Cu cine s-ar zbengui? Pretutindeni e pustiul „nu”. Izgonite din trupuri, sufletele fiarelor s-au repezit spre om, populându-i cu legile lor zidurile. În inimă i-au clădit oraşele fiarelor. Se părea că omul se va înăbuşi în carbonul sinelui său. A avut însă noroc de tiparniţă, căreia pentru calcul îi lipseau multe cifre, 2, 3; iar fără aceste cifre minunata problemă nu a putut fi alcătuită. Le-au luat cu ele în mormânt fiarele ce dispăreau, drept numerele codului personal al speciei lor. Părţi întregi din calculul fericirii dispăreau, precum nişte file smulse dintr-un manuscris. Ameninţa noaptea totală. Dar se săvârşi o minune: în sfânta humă cenuşie ce acoperea în straturi pământul, minţile cutezătoare treziră sufletul adormit al pâinii şi cărnii. Pământul a devenit comestibil, orice văioagă e o masă de amiază. Animalelor şi plantelor le-a fost redat dreptul la viaţă; un dar de nepreţuit. Şi noi suntem din nou fericiţi: iată leul ce doarme cu capul pe genunchii mei, şi deja eu îmi fumez prânzul aerian. (1921–1922) Traducere de Leo BUTNARU

pagina 190