ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL DE RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI INTEGRARE EUROPEANĂ

Studii masterale: Relații Internaționale - Analiza și Soluționarea Conflictelor

Anul II – semestrul I

Tema: Războiul de Șase zile - 1967

2013

Cuprins 1. Evoluție istorică 2. Cauzele izbucnirii conflictului .

îndeosebi în prima parte (1946-1962. Termenul sionism. etapa maximei confruntări). privind naţionalizarea unui obiectiv economic şi strategic de pe teritoriul Egiptului. ca urmare a participării directe sau indirecte a celor două superputeri. SUA şi URSS). Astfel. dorinţa evreilor de a avea un stat naţional pe teritoriul populat de strămoşii lor pare naturală. ceea ce a determinat rivalitatea dintre cele două superputeri şi dintre cele două sisteme. economice. în planul relaţiilor internaţionale. dar în acest caz situaţia este complicată de prezenţa naţiunilor arabe pentru care „ enclava sionistă apărea ca un «abces».Naşterea statului Israel a reprezentat scopul final al mişcării sioniste. cu urmări neprevăzute. Muftiul Ierusalimului şi-a proclamat părerea că evreii trebuie „ aruncaţi în mare”. egiptene şi cu ajutorul puterilor europene. Perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial s-a caracterizat. Conflictele locale izbucnite după 1946. Context general. Obiectivele diferite ale aliaţilor au devenit vizibile. cunoscută sub numele de Războiul rece (1946-1989). SUA şi URSS. făcând trimitere la Sion. o rană occidentală care făcea să sângereze inima Orientului Mijlociu ”. au reprezentat evenimente cu implicaţii la nivel mondial. în ciuda superiorităţii numerice a diviziilor libaneze. SUA şi URSS au colaborat pentru prima dată. Criza Suezului (1956). Această înfrângere a sfărâmat Liga arabă. numită Tsahal a ieşit învingătoare din războiul de independenţă. locul unde a fost construit primul templu şi care este un simbol al Pământului Făgăduinţei. Regele Abdullah I al Iordaniei ar fi acceptat existenţa statului evreu în schimbul unei părţi din rămăşiţele mandatului . precum Războiul din Coreea (1950-1953). prin bipolaritatea lumii (structurarea întregului ansamblu politico-militar mondial în jurul a doi poli de putere. nenumărate iniţiative sau acţiuni politice. Criza canalului Suez a fost un exemplu tipic pentru această situaţie. siriene. Sirienii visau la o nouă ordine regională. 1967. devenind un eveniment-cheie pentru relaţiile internaţionale postbelice. Războiul din Vietnam (1955-1975) etc. O iniţiativă locală. ştiinţifice au fost reflectate prin prisma competiţiei provocate de Războiul rece. europeană care mai târziu şi-a atins extremitatea superioară în ideologia nazistă. militare. democratic şi comunist. În această perioadă. irakiene. iordaniene. Conflictele erau inevitabile. a apărut în 1890. Apariţia acestei mişcări a fost determinată de atmosfera antisemită. înlăturând pericolul declanşării unui nou război mondial. armata israeliană. a determinat o criză mondială. Siria Mare. După declararea independenţei Israelului în 1948. Războaiele arabo-israeliene (1948.. 1973). Prin intervenţiile lor.

cei ce dezavuau orice act de război şi cei care considerau atacul direct cea mai bună cale de supravieţuire. în parcurile publice. a iniţiat atacul asupra Egiptului. Sudanului şi Kuweitului. Este adevărat că întrega lume era preocupată de soarta statului Israel în condiţiile în care Regele Hussein al Iordaniei declara: Armatele Egiptului. astfel a condamnat „ sionismul. Siriei. În Tel Aviv se săpaseră. În primele ore ale războiului. incapabil să menţină starea de mobilizare generală pe perioadă nedefinită. imperialismul şi regimurile «corupte şi complice»”. neprimind nicio asigurare de ajutor din partea altor state. mai târziu condusă de Gamal Abdel Nasser Hussein. motiv pentru care a fost asasinat. declara: „scopul nostru este clar. ştergerea Iraelului de pe harta lumii. La data de 4 iunie. peste 400 de aparate de zbor militare egiptene au fost distruse. a urmat o perioadă de tensiune politică care a condus la următorul conflict armat: Războiul de şase zile. Primul . După Criza Suezului sau Războiul Suezului din 1956 în care vedem forţele israeliene împreună cu cele franceze şi britanice luptând împotriva armatei egiptene. Iar în Egipt se pregătea deja revoluţia din rândurile armatei. Se pare că el nu dorea un război.britanic. dar această blocadă pentru statul evreu a fost un casus bellii. Libanul. Statul Israel. Libanului sunt concentrate la graniţa Israelului. Ce va urma va uimi întreaga lume. peste 10000 de gropi de mormânt.” Opinia publică israeliană şi evreiască considera situaţia Israelului tragică. o ţară nu de mult timp independentă dorea să-si impună autonomia în regiune. Algeriei. Preşedintele irakian. El a adoptat o politică panarabistă. ci doar spera ca prin strategia tensiunii să obţină avantaje. iar apoi în 1956 preşedintele Egiptului socialist. în spatele nostru sunt gata să intre în luptă aramatele irakului. Am ajuns la momentul acţiunii şi nu la cel al declaraţiilor. Guvernul israelian era împărţit între cei care ezitau. În data de 5 iunie. Războiul de şase zile reprezintă un punct de cotitură în conflictul israelopalestinian. Rahman Aref. În 1967 Nasser a hotărât să închidă Golful Aqaba pentru navele israeliene şi a cerut ca trupele ONU să se retragă din Egipt. Iordaniei. Irakul a semnat o alianţă militară cu Egiptul. Realitatea are mai multe faţete în acest conflict. peninsulele Sinai şi Fâșia Gaza cucerite. Nasser a devenit prim-ministrul Egiptului în 1954. nu numai prin faptul că urmările lui au schimbat balanţa de putere din zonă ci şi prin faptul că nu se pot face genralizări de genul israelienii au decis atacul sau arabii doreau să distrugă Israelul.

What is changing dramatically is the relationship with the territory. the attitude of the Mifleget Havodá (the Labour Party) is negotiating the return of the occupied Palestinian territories in exchange for peace agreements and security guarantees on boundaries. the time of a country founded on international. the same message will be conveyed by the National Religious Party. It is important to underline that only from 1967 on. The above-mentioned requirement – still not met by . The year 1967 represents a watershed in Israeli history. and on the other hand. for the role Zionism has played in the return of the Jews to their mythicalhistorical motherland and for all the cultural. as it is marking the transition between two well pin-pointed periods: on one hand. with what is domestically defined as Eretz Israel. From a cultural and political perspective. Cu toate că Naţiunile Unite ceruseră încetarea focului. nor internationally agreed upon. for the Israelis. a new epoch where Israeli boundaries are neither marked out. Initially. However. Ignorând avertismentele. legitimate borders sanctioned by the UN. This will change Israeli internal perception of both the majority of public opinion and the establishment towards the West Bank and Gaza. whereas the advantages of the Palestinian territories’ acquisition are immediately visible to both the military and the government. Later. nor even officially settled. religious and messianic meanings related to it. the translation with ‘country’ is just not accurate enough and does not allow one to infer the role this specific notion of the land has played in setting the non-solving character of the Arab–Israeli conflict (Kimmerling 1983). armata iordaniană a pătruns în Ierusalim. and will lead soon to a patent will not to give them up as long as stable and comprehensive peace agreements are not reached with the neighbouring countries. the possession of Palestinian territories proves itself to be a real improvement in global security conditions.’ which alludes only to its territorial dimension. is turned into an acceptable stance which competes on an equal footing with other political trends. originally founded with totally opposite intents. which convey a militant nationalist message and show an outspoken determination to annex all that is left of the Palestinian territories in order to re-establish the ancient Jewish kingdom of Salomon’s time according to the dimensions cited in the Bible.ministru israelian Levi Eshkol avertizase Iordania să nu se implice. a concept very hard to translate in any Western language due to its plentiful meanings and resonances. israelienii au pus stăpânire şi pe Înălţimile Golan. do there appear movements matching messianic aspirations and political ambitions as Gush Emounim. a radical change has taken place: what up to that moment had been rejected by classical Zionism as a secular movement and had led to the relative marginalization of religious groups inside the country and the establishment. Israelul a ripostat şi după câteva zile cucerise West Bank şi Ierusalimul. too often trivialized in ‘country. negotiations do not come up with any concrete agreement. However. In terms of strategic depth and removal of close military threats from urban centers.

Israel holds safe borders and therefore is no longer at the mercy of the events and of the annihilation will of the neighboring Arab countries. 242. Israel has taught another scary lesson to the same international community: that the outbreak of a war started out of strict defensive reasons – such as a real annihilation threat – could be easily turned into a successful story able to achieve results much superior to any early expectations (Levy 1997). Since 1967. but has done away with the constant fear of obliteration (Mroz 1980). always perceived as transitory and therefore never made official. the international community and the Western countries are no longer universally backing Israel as their regional ally and have started claiming the return of the Palestinian territories to Jordan under the aegis of UN Resolution nr. What is relevant for the purpose of this study is that Israeli mentality in changing according to the new.2009 – has been put forward since 1967 as the main reason for justifing the occupation. declared that at that time Israel was mostly frightened by an eventual Soviet intervention and considered all Arab states as Soviet proxies (Mroz 1980. able to change the status quo according to its national interests and without any preliminary authorization from the Superpowers. Some officers of the i d f. interviewed in the 70s. having re-conquered the Old City. indeed. Israel’s perception turns into a middle regional power. Besides. nobody was going to predict how long it would have lasted and whether it would have marked a second Nakba or just a temporary back fall. At the same time. In the aftermath of 1967. For the first time in its short history. and this time more because of the international community than for actual security reasons. Therefore. Italy Reacţiile internaţionale la noile realităţi ale Orientului Mijlociu . In 1967 there then arose the ‘Occupied Territories’ question:’ by then. improved security conditions. 119). The Cold War is still stretching out and polarizing any regional conflict. also world perceptions on Israel are modifying themselves: from a little country surrounded by hostile enemies on all sides. Besides. Israel never really abandoned its siege mentality. which was dating back to the difficult conditions of the former Yishuv. and has turned it into its new capital. it renews the mythical link between Judaism and the city. Israeli War Perception from the Six Days War to the Operation Cast Lead: An Analysis of the Israeli Siege-Mentality Claudia De Martino University Cà Foscari. and this attitude will be accounted as the main reason of the temporary defeat for IDF in 1973. Israel is inebriated and enjoying for the first time regional power: not only has it defeated again all the Arab states allied against it. The army and the country relax.

Palestinienii au obiectat la adoptarea rezoluţiei deoarece aceasta cerea doar “rezolvarea pe o cale justă a problemei refugiaţilor“. brief war that took place June 5–10. Gaza Strip. the status of these territories subsequently became a major point of contention in the Arab-Israeli conflict. Six-Day War. Old City of Jerusalem. . de asemenea.10 iunie 1967 și a fost al treilea războaiele arabo-israeliene. Cisiordania. Războiul de Șase Zile. West Bank.În noiembrie 1967. and was the third of the Arab-Israeli wars. numit Războiul din Iunie sau al treilea Război Arabo-Israelian. Fasia Gaza. Victoria decisivă a statului Israel au inclus capturarea Peninsulei Sinai. statutul acestor teritorii. a devenit un punct major de dispută în conflictul arabo-israelian. Israel’s decisive victory included the capture of the Sinai Peninsula. and the Golan Heights. ulterior. care a avut loc 5 . Orasul Vechi din Ierusalim și Înălțimile Golan. rezoluţie ce sublinia imposibilitatea acceptării de către comunitatea internaţională a achiziţiilor teritoriale prin război şi solicita Israelului retragerea armatelor israeliene din teritoriile ocupate. Interesele economice şi de securitate ale SUA în regiune au suferit mutaţii semnificative ceea ce a determinat transformarea SUA în principalul furnizor de armament pentru Israel şi mai mult decât atât principalul aliat la nivel internaţional. Naţiunile Unite au votat Rezoluţia 242. 1967. Profitând de o formulate ambiguă (retragerea din teritorii în loc de retragerea din teritoriile) Israelul a interpretat rezoluţia în sensul că va trebui să se retragă din anumite teritorii ocupate în timpul războiului de şase zile şi nu din toate teritoriile. also called June War or Third Arab-Israeli War.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful