Vocabularul limbii române

I. VOCABULARUL FUNDAMENTAL (FONDUL PRINCIPAL LEXICAL) cuprinde aproximativ 1.500 de cuvinte cunoscute şi utilizate de toţi vorbitorii de limbă română şi este format din: a) cuvinte foarte vechi (moştenite sau împrumutate din alte limbi); b) cuvinte folosite frecvent în vorbire; c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice); d) cuvinte care intră în componenţa unor locuţiuni sau expresii specifice limbii române. Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii române denumesc: - părţi ale corpului omenesc: cap, ochi, gură, picior,braţ etc; - alimente: apă, lapte, pâine, brânză, carne etc; - obiecte de strictă necesitate şi acţiuni frecvente:casă, masă, a mânca, a merge, a face, a respira, a sta, a locui etc. - păsări şi animale (în special domestice): pui, găină,câine, pisică, porc, vacă, oaie, cal etc; - arbori şi fructe: castan, plop, stejar, măr, păr -pere,nuc - nucă, cais - caisă etc; - grade de rudenie: mamă, tată, fiu, fiică, bunic etc; - zilele săptămânii: luni, joi, duminică etc; - momente ale zilei, anotimpuri, luni: dimineaţa,iarna, iunie etc; - culori folosite des: alb, negru, roşu, verde etc; - conjuncţii, prepoziţii, numerale: dar, şi, peste, trei,mie etc. II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) şi este compusă din: - arhaisme; - regionalisme; - elemente de jargon şi de argou; - neologisme; - termeni tehnici şi ştiinţifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale şi construcţii sintactice care au dispărut din limba comună şi sunt de mai multe feluri: ‡ arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieşite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiţ, colibă etc. ‡ arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunţare, ieşite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; ‡ arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi şi structuri sintactice învechite: * morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.; * sintactice: Gazeta de Transilvania; 2. Regionalismele sunt cuvintele şi formele de limbă specifice vorbirii dintr-o anumită regiune: barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare), sămădău (porcar), sabău (croitor), cucuruz (porumb); ‡ regionalisme fonetice - forme cu circulaţie restrânsă a unor cuvinte de uz general: bărbat (bărbat), deşte (degete), gios (jos), frace (frate) etc;

3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuinţate de anumite persoane cu intenţia de a impresiona şi a-şi evidenţia o pretinsă superioritate culturală: bonjour, madam', O.K., week-end, look. Elementele de jargon au fost adesea satirizate ilustrarea snobismului personajelor. de Alecsandri şi Caragiale pentru

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi înţeleşi: biştari (bani), curcan (poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare), mişto (frumos sau batjocură), naşpa (urat) etc. 5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte limbi: ‡ limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc; ‡ din limba franceză: monument, poezie, recamier etc; ‡ din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc; ‡ din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc; ‡ din limba engleză: star, derbi, penalii etc Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur seism; amănunt - detaliu; ceresc - celest; (a) bănui - (a) suspecta; moarte - deces; prăpastie - abis etc 6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte şi expresii specifice unui domeniu al tehnicii: bielă, bară de direcţie, cheie franceză; 7. Limbajul ştiinţific cuprinde cuvinte şi expresii folosite în diferite domenii ale ştiinţei: bisturiu, catgut, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc.

1. Cuvantul de baza si radacina Se pot forma cuvinte noi pe baza celor existente in limba. Cuvantul de baza serveste ca element fundamental pentru formarea altor cuvinte. Radacina este alcatuita din sunetele comune cuvantului de baza si tuturor cuvintelor obtinute de la acesta. Uneori, sunetele din radacina sunt diferite in raport cu cele din cuvantul de baza: Ex.: tanar ± tinerete 2. Sufixele Se pot obtine noi cuvinte prin adaugarea de sunete la sfarsitul unei radacini. Aceste sunete sau grupuri de sunete adaugate la sfarsitul radacinii pentru a forma un cuvant nou se numesc sufixe. Exemplu de sufixe: -oi; -araie; isoara; -uleana; -arime; - uca; -ica; -ita; -uta; -atura; -ulita; -et; -ar; oaie. Observatie:- de la un cuvant de baza se pot forma si substantive proprii.

Ex.: Frunzescu Frunzeanu Frunzila Frunzoiu 3. Prefixele Se pot obtine noi cuvinte prin adaugarea de sunete inainte de radacina.Aceste sunete sau grupuri de sunete adaugate inaintea unei radacini pentru a forma un cuvant nou se numesc prefixe. Ex.: (a) desfrunzi Observatii:-se pot adauga in acelasi timp sunete inainte si dupa radacina. 4. Cuvintele derivate Cuvintele derivate sunt cuvintele formate cu ajutorul sufixelor si al prefixelor. Observatie:-unui cuvant derivate i se pot adauga alte sufixe sau prefixe pentru a forma cuvinte noi.

Ex.:

lapte laptar laptic laptisor laptareasa

5. Familia lexicala Familia lexicala sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obtinute prin derivare sau prin alte procedee de la un cuvant de baza. Aceste cuvinte sunt inrudite ca sens. Ex.: frunza frunzos infrunzit nedesfrunzit desfrunzit Campul lexical 1. Campul lexical cuprinde toate cuvintele care apartin aceluiasi domeniu is care au trasaturi de sens commune.

El este alc`tuit din dou` p`r\i: >Vocabularul fundamental Masa vocabularului. adjective. Largirea campului lexical In campul lexical intra.sinonimele lor.: tata mama sora frate bunic 2.Ex. folosite ]i care sunt cunoscute de to\i vorbitorii unei limbi.derivatele lor. [n cuprinsul lui se g`sesc aproximativ 1500 de cuvinte cuvintele au cea mai mare frecven\` [n procesul comunic`rii. majoritatea sunt vechi ]i r`m@n timp [ndelungat [n limb` 2. . Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai importante.expresiile care le cuprind. Partile de vorbire din care este alcatuit un camp lexical Campul lexical este alcatuit din aceleasi parti de vorbire (substantive. verbe). INTERNE EXTERNE. este cel mai supus schimb`rii ]i el se mai nume]te ]i lexic. pe langa cuvintele care apartin aceluiasi domeniu si au trasaturi de sens comune. {n masa vocabularului intr` termenii ]tiin\ifici ]i tehnici. Mijloace de [mbog`\ire al vocabularului Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care exist` [n limb`. [n general arhaismele ]i regionalismele. . si : . 3. Mijloacele de [mbog`\ire a vocabularului sunt . ai limbajelor de specialitate. Masa vocabularului cuprinde cuvinte care nu intr` [n vocabularul fundamental cuvintele din masa vocabularului reprezint` 90% din cuvintele limbii rom@ne. 1. Mijloacele interne de [mbog`\ire a vocabularului sunt Derivarea Compunerea Schimbarea valorii gramaticale.

Afixele sunt prefixe sufixe. Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete ad`ugate dup` r`d`cina cuv@ntului. piperni\`. obiectelor sau [nsu]irilor mari: b`ie\oi. Derivatele parasintetice sunt cele formate prin ad`ugare de prefix ]i sufix [n acela]i timp. Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea: agentului:b`utor. fierar. copila]. a de]ira. copilandru. gr`sime.c Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea mijlocul intern de [mbog`\ire a vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Verbe la gerunziu=>Suferindul privea trist sprefrunze Adverbe=>{n\elegea suferin\a aproapelui s`u. Prin conversiune se pot ob\ine: SUBSTANTIVE din adjective=>Am intrat [n ad@ncul [ntunecat al p`durii. Iterative(arat` o repetare)==>a r`suci. stufi]. Procedee de compunere sunt al`turarea. iubitor colectivit`\ii: br`det. Pronume=>Nu-mi pierd vremea cu ni]te nimicuri Interjec\ii=>N-a ascultat oful meu. Verbe le participiu=>R`t`ci\ii [n p`dure se sperie. fricos. modalit`\ii:b`rb`te]te. domnie. Compunerea mijlocu intern de [mbog`\ire al vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi.e. Privative(arat` o lips`)==>a descre\i. gornist. turcime. juxtapunerea sau parataxa. b`ie\el. no\iunilor abstracte:cerin\`. Subordonarea gura-leului Abrevierea sau prescurtarea C.Derivarea mijlocu intern de [mbog`\ire al vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi cu ajutorul afixelor. Verbe la supin=>Mersul prin p`dure [mi place. simultan. a reaminti. Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete ad`ugate [naintea r`d`cinii pentru a forma un cuv@nt nou. unind termeni diferi\i. instrumentului:alfabetar. [nsu]irii:auriu. Ele modific` sensul cuv@ntului de baz` fiind negative==>ne]ans`. obiectelor sau [nsu]irilor mici:c`lu\. . un sens nou ]i o categorie gramatical`. Ele sunt lexicale=>c@nd formeaz` cuvinte noi Gramaticale=>c@nd formeaz` forme gramaticale Lexico-gramaticale=>c@nd exprim`.

Ele sunt folosite pentru a nuanţa şi a preciza ideea expusǎ în cadrul unei comunicări. adică cele ale căror sensuri nu se suprapun în mod absolut. sinonime parţiale (relative sau imperfecte).italian`. Substantive(care denumesc elemente legate de timp) Adverbe=>Deasupra crengii s-a a]ezat o pas`re. {mprumuturile pot fi f`cute pe cale direct` cale indirect`. .latin`) Neologismele sunt cuvinte noi [mprumutate din alte limbi sau create [n interiorul limbii prin derivare sau compunere av@nd obligatoriu un component neologic.englez`. unele cuvinte sunt mo]tenite din limba latin`. Sinomime Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acelaşi sens. Substantive=>Picta frumos gra\ie talentului.[1] Sinonimele pot fi clasificate în trei categorii: y y sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic în toată sfera lor de înţelesuri. Verbe la participiu=>C@nt` [ng@nat. ADVERBE din PREPOZI|II din Mijloacele externe de [mbog`\ire a limbii rom@ne sunt {n limba rom@na.greac`.maghiar`) noi(din:francez`. {mprumuturile pot fi vechi(din:slav`. Adjective=>Vorbe]te frumos despre natur`.ADJECTIVE din Verbe la participiu=>Privem lumina filtrat` prin ramuri Verbe la gerunziu=>{mi pl`ceau pletele flutur@nde ale ei. Ele se întâlnesc în special la cuvintele vechi şi polisemantice: . Sinonimele au diferite grade de echivalenţǎ între ele. În general nu existǎ echivalenţǎ perfectǎ a cuvintelor existente într-o limbǎ.turc`. altele sunt [mprumutate din diverse limbi iar altele sunt formate [n interiorul limbii. Adverbe=>Mi-am luat haina gata. Pronume=>Ace]ti brazi sunt mici. Verbe la participiu=>A terminat de recoltat mul\umit` lui [mprumuturile Neologismele.german`.

manej-menaj. cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz. Sinonimia poate fi descoperită între:[2] y y y două cuvinte. are un sens contrar Antonimele pot fi: y y y y y y y cu radical diferit: cald-rece. 3. adaptaadopta. Exemple y anual (o dată pe an) . oral-orar. vizibil-invizibil. Exemple: Verbe: a intra-a ieşi Substantive: noapte-zi Adjective: mic-mare Adverbe: înainte-înapoi Paromine Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă dar cu înţeles diferit Drept paronime sunt considerate următoarele trei tipuri de cupluri:[3] 1. dar deosebite prin metateza a cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie. fard-fart. barbitonbarbotin. un cuvânt şi o expresie. antinomie-antonimie. două expresii. eminent-iminent. metaforice cuvintelor uzuale mărind sfera semanticǎ a cuvintelor prin conotaţii imprevizibile cu o mare expresivitate. curajos-laş.y sinonime aproximative. tipic-atipic. calmarcalemar. cu acelaşi radical. considerat în raport cu altul. atribuind valori. spic-aspic. Antonime Un antonim este un cuvânt care. semantice figurate. prefixat: corespunzător-necorespunzător. cuvinte alcătuite din acelaşi număr de foneme. 2. cardan-cadran. cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii cuplului: abac-abacă. simula-stimula. Acestea sunt comune în stilul scriitorilor. purimpur.anuar (publicaţie care apare odată pe an) . stabilind apropieri sau coincidenţe de termeni.

Omonimul este un cuvânt care are aceeaşi formă şi aceeaşi pronunţie cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte. de care diferă ca sens şi ca origine.substantiv.verb. constituie principala categorie de y . cu sensul de batracian. iar acest lucru se observă cel mai bine în cazul l o c u ţ i u n i l o r.[1] Omonimele se pot clasifica astfel:[2] y Omonime lexicale .y y y trocar (instrument chirurgical) . timpul prezent. Omonime lexico-gramaticale . sens diferit: o broască . o sare . ea se aproprie cel mai mult de aceasta din urmă prin obiectul ei de cercetare şi prin metodele de investigaţie pe care le foloseşte. timpul prezent. Omonime gramaticale . o broască . cu sensul de a sări.troacar (pardesiu) atlas (colecţie de hărţi) . asemenea cuvintelor. şi frazeologismele au un înţeles unitar.clasă morfologică diferită. îmbinate în comunicări diferite. dar persoane diferite: o vin . Mai întâi. y y y y UNITĂŢI FRAZEOLOGICE LOCUŢIUNI ŞI EXPRESII 1.atlaz (ţesătură) opis (listă de acte. cu sensul de mecanism. numărul plural. aceeaşi parte de vorbire. cu cele lexicale din foarte multe puncte de vedere. persoana a III-a. care. cu sensul de aliment. conduc spre descoperirea adevăratului înţeles al acestora. Deşi frazeologia trebuie separată atât de sintaxă. în unele privinţe. totuşi. registru) . cât şi de lexicologie.verb.acelaşi sens. o operă a unui compozitor. o vin . potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale) Omonime Omonimia şi polisemia reprezintă două categorii de sensuri ale cuvintelor. care. persoana I. sens diferit: o sare .opus (invers / termen care denumeşte. împreună cu un număr de clasificare. numărul singular.substantiv.aceeaşi clasă morfologică. care (oricât de diferite ar părea) seamănă.verb. Spre aceeaşi concluzie ne conduce şi examinarea principalelor tipuri de unităţi frazeologice.substantiv.

precizăm că aproape toate faptele pe care le-am discutat până aici sau le vom discuta în continuare sunt înregistrate ca unităţi frazeologice în cel puţin două dicţionare româneşti şi. nu sunt inserate nici în dicţionare. În legătură cu locuţiunile [«]. p. stăpânul casei şi altele citate în GLR. respectiv. sunt corect şi clar definite: Grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire se numeşte locuţiune (în GLR. 8-18). La observaţia că şi unele îmbinări libere de cuvinte pot desemna realităţi Äpercepute ca o unitate´ (de pildă: examen de sfârşit de an. a da în primire) etc. problema locuţiunilor pare destul de clară. aceste îmbinări lexicale. scos din fire (din a scoate din fire). În alţi termeni. Teoretic vorbind. mai pot fi citate şi alte contribuţii care conţin un material destul de bogat şi de valoros. băgare de seamă (din a băga de seamă). Pentru criteriile de care trebuie să ne servim în rezolvarea acestor dificile probleme. vol. reţinem pe: dat peste cap (din a da peste cap). Dificultăţile încep în momentul în care trebuie să facem o distincţie cât mai netă între anumite locuţiuni şi imbinările libere de cuvinte. între unele locuţiuni (foarte sudate) şi cuvintele compuse sau între locuţiuni şi expresii (cum se va vedea imediat). Este interesant de remarcat că o bună parte dintre locuţiunile substantivale şi adjectivale provin din cele verbale prin fenomenul pe care l-am denumit d e r i v a r e f r a z e o l o g i c ă: aducere aminte (din a-şi aduce aminte). 34). străine (dacă în limba noastră ele se explică prin calc sau împrumut). I. din acelaşi motiv. 15). I. În Gramatica Academiei.y y y y y unităţi frazeologice. luare în primire şi dare în primire (din a lua şi. Întrucât există riscul de a considera frazeologisme chiar unele asociaţii libere de cuvinte (adică accidentale. Dintre cele adjectivale. ele nu sunt consacrate de uzul general sau cvasigeneral şi. eventual. Precizare. bătaie de joc (din a-şi bate joc). însă nu întotdeauna şi convingător. necăjit´ (din a întoarce pe dos) şi altele. vol. vezi [«] FCLR. . se poate răspunde că acestea nu pot fi confundate cu unităţile frazeologice autentice din cauza frecvenţei lor mult mai reduse. din cauză că ea a şi fost mult studiată. care se folosesc cu valoarea unor părţi de vorbire. întors pe dos Äsupărat. p. dat la brazdă (din a da la brazdă). p. Din aceeaşi lucrare şi din cele citate în bibliografie rezultă că există locuţiuni echivalente cu toate părţile de vorbire afară de articol. trecătoare sau instabile). I.

6. Locuţiunile adjectivale. V(1956). iar C h a r l e s B a l l y nu se arată interesat decât de diferenţa mai generală pe care trebuie s-o facem între grupurile de cuvinte libere şi cele stabile (numite şi frazeologice). XII(1963). p. nr. nr. 48-54. nr. Locuţiunile. 5. Alte unităţi frazeologice (de asemenea numeroase şi importante) sunt. I o a n i ţ e s c u. fără îndoială. P o a l e l u n g i. I. 68). 67-77. an. cu referire specială la locuţiuni. D r a g o m i r e s c u. în SG. G h. p. autorul constată o mulţime de cazuri intermediare. p. an. Referitor la locuţiunile prepoziţionale şi cele conjunctionale. au înţeles de adjectiv se numesc l o c u ţ i u n i (adică e x p r e s i i) adjectivale (vezi I o n C o t e a n u. 2. în primul rând. Făcând această afirmaţie. în LR. Astfel. p. an. semnul egalităţii între cele două tipuri de Äfrazeologisme´. 514-526. următoarele două studii ale F u l v i e i C i o b a n u (valoroase nu numai prin noutăţile pe care le aduc. 1982. ci şi prin indicaţiile bibliografice pe care le conţin): Observaţii asupra prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale în limba română. în mod conştient. 2. vezi. cit. fără a fi propoziţii. p. XII(1963). N. în SG. 133-146 şi D u m i t r u N i c a. p. În aceeaşi lucrare există chiar un paragraf intitulat: Expresii (locuţiuni) echivalente cu adverbul (p. p. în LR. ceea ce înseamnă că autorul pune. sunt de reţinut. de asemenea. vol. e x p r e s i i l e. Între aceste două extreme. Dintre lingviştii străini. Locuţiunile substantivale în limba română. XII(1963). greu de precizat şi de clasificat în mod riguros (vezi Traité de stylistique française. în LR. în LR. avem în vedere faptul că unii cercetători români şi străini nu sunt preocupaţi să le deosebească de locuţiuni. iar alţii le includ în acestea din urmă ori consideră că cei doi termeni (adică locuţiune şi expresie) sunt sinonimi. Din această cauză. însă . 91-104 şi Unele aspecte ale corespondenţei dintre elementele prepoziţionale şi cele conjuncţionale. p. G h. al căror statut este mult mai puţin clar decât al locuţiunilor. într-o lucrare relativ recentă se poate citi: Grupurile de cuvinte care.. III. Pentru unele observaţii critice prilejuite de apariţia primelor două articole. 255). P i e r r e G u i r a u d aplică termenul locuţiune şi expresiilor (vezi opera citată în bibliografie). ei apar intrebuinţaţi paralel sau chiar unul în locul celuilalt. II. an. În ligvistica românească a insistat asupra deosebirii dintre locuţiuni şi expresii în special Florica Dimitrescu (vezi lucr. nr. Problema locuţiunilor ca obiect al analizei gramaticale. Editura ÄAlbatros´.y y y y Notăm în ordine cronologică: E u g. Bucureşti. 6. Gramatica de bază a limbii române. 618-625. 62-68). p. 99).

pe care. După opinia noastră. întrucât ultimele sunt şi ele. în principiu) pe fapte numeroase şi concludente. a tăia frunze la câini. În zeci de cazuri Äintermediare´. Problema abordată este. însă. cu atât suntem mai îndreptăţiţi s-o considerăm expresie. nu avem nici o îndoială că: a spăla putina. După aceea. adeseori. însă concluzia generală la care a ajuns nu poate fi acceptată: ÄConsiderăm expresii grupurile stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. larg-subînţeles) şi predicat. a-i lipsi o doagă. mult mai spinoasă decât am prezentato aici. vom reveni mai pe larg asupra problemei discutate .y y y y y fără a se folosi de criterii ştiinţifice ferme şi fără a-şi întemeia distincţia (acceptabilă. substituibile ori numai echivalabile cu o simplă unitate lexicală. în realitate. cât şi celelalte sunt unităţi frazeologice sau frazeologisme. expresia a-şi zbura creierii este sinonimă cu a se sinucide. nu are nici o importanţă dacă acestea sunt considerate expresii sau locuţiuni.). 2/1974. Reluând aceeaşi problemă. Posibilitatea de a înlocui sau de a echivala un grup locuţional cu un cuvânt sinonim nu trebuie considerată şi un criteriu de diferenţiere a locuţiunilor de expresii. a face zile fripte (cuiva). 246). desigur. cu eventuale compliniri´ (în LL. a face (pe cineva) cu ou şi cu oţet sau alte asemenea grupuri frazeologice (considerate Älocuţiuni verbale´) sunt. a se face luntre şi punte. subiect (exprimat sau subiect-general. le luăm mai întâi împreună (dacă sensul lor global şi unele caracteristici morfo-sintactice ne dictează acest lucru). Ioana Boroianu a făcut câteva precizări utile. atunci putem vorbi de locuţiuni fără teama de a greşi. Întrun viitor nu prea îndepărtat. a-şi lua inima în dinţi. Cu adevărat important este numai faptul că atât unele. la analiza gramaticală. însă nu şi atât de importantă pe cât îşi închipuie cei care consideră că scopul fundamental în predarea limbii române este să-i deprindem pe elevi cu o analiză gramaticală corectă. cele mai autentice expresii româneşti. expresivitatea a dispărut complet (ori în cea mai mare măsură) şi grupul frazeologic a devenit Äîmpietrit´ sau cât mai bine sudat (ca în a băga de seamă. care au. nr. a-şi aduce aminte etc. le putem descompune şi în elementele lor constituente. În ceea ce ne priveşte. aşadar. Când. Spre exemplu. p. dar această dublă analiză prezintă unele neajunsuri (asupra cărora atragem atenţia în paragraful: Predicatul verbal exprimat prin locuţiuni). cu cât o îmbinare stabilă de cuvinte este mai expresivă (deci are o mai pronunţată încărcătură afectivă).

o propozitie şi că între locuţiuni şi expresii nu se pot fixa întotdeauna graniţe precise. 3. mai mult sau mai puţin e x p r e s i v ă. a tăia frunze la câini. a-şi lua inima în dinţi. a nu avea (pe cineva) la stomac. Întâmplarea face că. imposibil de tradus Äad litteram´ într-o altă limbă. adică generatoare de efecte stilistice [«]. chiar i d i o m a t i s m e) au un înţeles figurat. există două expresii. aşi da arama pe faţă. ętre dans une mauvaise passe a fost tradus prin a fi într-o pasă proastă. Este de la sine înţeles că nici limitele dintre unităţile frazeologice idiomatice şi cele neidiomatice nu sunt întodeauna uşor de stabilit. fr. Ca expresii specifice unei anumite limbi. care sunt disociabile şi în care cuvintele îţi păstrează sensul lor propriu. În cadrul multor unităţi frazeologice.y y y y aici.a. mult mai rar. vom spune că ciudata expresie românească a fuma ca un şarpe nu poate fi redată în franţuzeşte prin fumer comme un serpent! În astfel de cazuri este obligatoriu să căutam în franceză (ori în altă limbă) expresia idiomatică cea mai apropiată ca înţeles de a noastră. care sunt de o rară expresivitate. Recurgând la un nou exemplu. Äa se căsători´. a feşteli (cuiva) iacaua. 2. EXPRESII IDIOMATICE 1. a-şi lua lumea în cap. care aparţine întregului grup frazeologic. în franţuzeşte. a strica orzul pe gâşte.d. tocmai pentru că înţelesul lor nu poate fi dedus din suma părţilor componente. însă distincţia în sine e importantă şi ea merită să fie reţinută împreună cu câteva exemple dintre cele mai concludente: a bate apa în piuă. prin definiţie. passer en revue a fost redat în româneşte prin a trece în revistă.m. elementele constitutive îşi păstrează independenţa semantică. ceea ce permite calchierea sau traducerea lor literală într-o altă limbă. idiotismele trebuie traduse cu multă grijă într-o altă limbă. a-şi pune pofta-n cui şi multe altele. payer les pots cassés prin a plăti oalele sparte ş. e x p r e s i i l e i d i o m a t i c e (numite încă şi i d i o t i s m e sau. Ceea ce trebuie considerat de pe acum un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. încercând să demonstrăm că expresia nu trebuie să fie. cu acelaşi . Astfel. Spre deosebire de asemenea îmbinări frazeologice. în mod obligatoriu. Încercările de traducere literală sau Ämot ŕ mot´ a expresiilor idiomatice pot duce la transpuneri rizibile de felul lui tambour d`instruction (pentru tobă de carte) sau laver le baril (pentru a spăla putina) în originala traducere a Chiriţei lui Vasile Alecsandri. a da sfară în ţară. a-şi pune pirostriile pe cap. a-şi lua tălpăşiţa. a face pe cineva cu ou şi cu oţet.

adică Äa nu se simţi bine´) are două corespondente româneşti unul mai expresiv decît celălalt: a nu-i fi boii acasă şi a nu se simţi în apele sale.y y y y sens. să adăugăm cu acest prilej este că studiul frazeologiei îi poate interesa nu numai pe lingvişti. A. traducători etc. tabula rasa. porumbelul păcii. Dintre Äformulele´ cu caracter convenţional şi internaţional (apărute în diverse limbi de cultură şi civilizaţie). este ideal ca o expresie idiomatică să fie tradusă tot printr-un idiotism. Cours de lexicologie française. Numeroase unităţi frazeologice provin din categoria destul de bine reprezentată a aşa-ziselor Äformules et clichés internationaux´. Ele au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întâmplări reale. asupra cărora nu ne putem opri (cf. ci şi pe toţi cei care predau limbi străine ori limba română străinilor. 86-114). terminologia este cam variată. Precum vedem. de asemenea: mărul discordiei. Tot aproape general europene şi chiar Äamericane´ (în sens larg) sunt. 112. care vor fi citate în subcapitolul următor. lexicografi.. Când traducem dintr-o altă limbă în română. expresia franţuzească ne pas ętre dans son assiette (literal: Äa nu fi în farfuria sa´. FORMULE ŞI CLIŞEE INTERNAŢIONALE 1. fata morgana. cum le numesc unii autori străini (vezi. la care ne vom mai referi. le mal du sičcle) şi turn de fildeş (frazeologism calchiat. spre exemplu. nu sunt mai recomandabile decât cele înscrise în titlul acestui paragraf. care trebuie . 2. trebuie să căutăm şi la noi echivalentul cel mai potrivit al unui idiotism străin. artă pentru artă. întrucât ele acoperă şi alte realităţi frazeologice decât cele care ne preocupă aici. 1958. Foarte interesante sunt şi Äclişeele internaţionale´ în a căror structură intră un nume propriu (de obicei de persoană). în majoritatea limbilor europene după fr. tour `ivoire). p. în ultimele decenii. Kiev. de pildă. stereotyped / conventional expressions). nod(ul) gordian. ad calendas graecas. A n d r i e v s k a. foarte cunoscute sunt. şi în cazul de faţă. uneori prea fluctuantă şi aproape întotdeauna nelipsită de anumite ambiguităţi1. ca şi de existenţa unei lucrări lexicografice cum este DELR. precum am văzut. lucru uşurat. tale quale ± Äaşa cum e´. precum şi întregul capitol consacrat frazeologiei: p. De pildă. magna cum laude ± Äcu cele mai mari elogii´ şi multe altele. 3. de apariţia unui mare număr de dicţionare frazeologice. care sunt: fumer comme une locomotive şi fumer comme une cheminée. Ceea ce vrem. Din păcate. război rece. Alte denumiri. răul secolului (fr. engl. rara auis.

fr. fr. printre studenţi a scos la iveală faptul că mulţi dintre ei nu cunoşteau decât foarte vag sensul unora dintre unităţile frazeologice precitate. Editura Enciclopedică Română. că acest obiect de investigaţie îl . le talon d`Achille). fr. fr. provocate nu numai de mulţimea şi varietatea unităţilor frazeologice. Bucureşti. Deşi am separat frazeologia atât de sintaxă. le lit de Proc(r)uste). fr. cândva. Le cităm pe cele mai importante. Stabilind. pânza Penolopei (cf. le fil d`Ariadne).y y y y y y y y y y y y y y y bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale. Dicţionar de citate şi locuţiuni străine. în linii mari. 1969. turnul (lui) Babel (cf. fr. fr. Editura Ştiinţifică. oul lui Columb (cf. firul Ariadnei (cf. Bucureşti. fr. O anchetă efectuată. B e r g. L`oeuf de Colomb). mărul lui Newton (cf. Dicţionar de cuvinte. ci şi de diversitatea părerilor existente în legătură cu obiectul de cercetare al noii discipline. iar şi mai mulţi ignorau aproape complet Ägeneza´ acestor frazeologisme internaţionale. la tour de Babel) etc. expresii. fr. deşi nu numai prin intermediul acesteia am făcut noi cunoştinţă cu ele: arca lui Noe (cf. le nez de Cléopâtre). pomme d`Adam). L`arche de Noë). L`épée de Damoclčs). am înţeles şi atunci cât de mult ar avea de câştigat învăţământul nostru de cultură generală dacă profesorii de limba română şi de alte discipline şi-ar face timp să le explice elevilor mai clar şi mai detaliat cum au luat naştere astfel de frazeologisme ori altele şi care este semnificaţia lor exactă. citate celebre (ediţia a II-a revizuită şi adăugită). Ele constituie numai o parte dintre acele Äformule care dăinuie de veacuri´ (după o potrivită caracterizare a lui Tudor Arghezi) şi care trebuie însuşite corect în primul rând în şcoală şi prin şcoală. fr. recomandăm în special: B a r b u M a r i a n. cât şi de vocabular. pomme de Newton). patul lui Procust (cf. delimitarea ei întâmpină încă dificultăţi serioase. Pentru sensul şi originea mai îndepărtată a multora dintre unităţile frazeologice discutate aici şi în continuare. fr. 1973 şi I. nasul Cleopatrei (cf. Într-o mare măsură. la toile de Pénélope). mărul lui Adam (cf. sabia lui Damocles (cf. ALTE UNITĂŢI FRAZEOLOGICE 1. călcâiul lui Ahile (cf. dând în paranteză şi corespondentul din limba franceză.

L. după cum nu sunt unităţi frazeologice nici: autorul ÄBaltagului´ (= M. care ne îndreptăţesc să vorbim de unităţi frazeologice. nu am spus tot ce era necesar în legătură cu o problemă atât de complicată şi de controversată. fireşte. la V. autorul lui ÄIon´ (= Liviu Rebreanu) şi zeci de alte asemenea perifraze.y constituie toate unităţile frazeologice dintr-o limbă oarecare (sau dintr-un grup de limbi). care exprimă. la o perifrază (în sens de: Ägrup format din două sau mai multe cuvinte. autorul ÄScrisorii pierdute´ (= I. totuşi. Din cauză că are o frecvenţă redusă şi e lipsită de sens figurat. 2. ceea ce putem exprima printr-o singură unitate lexicală sau printr-un nume propriu´). tot unităţi frazeologice pot fi considerate şi acele p e r i f r a z e care. în astfel de cazuri. care nu au valoare expresivă şi nici nu sunt Äconsacrate de uz´. constituie fraze întregi) ar trebui excluse din sfera propriu-zisă a frazeologiei. Ceea ce mai rămâne în urma eliminării zicalelor. Astfel. Alecsandri. însă. proverbelor etc. dacă în loc de M. referindune. Eminescu spunem autorul ÄLuceafărului´. din chiar momentul creării lor. au. recurgem. deşi nu sunt prea sudate. intervin şi alţi factori (în afară de frecvenţă. Precum vedem. cele două Äperifraze´ interesează neapărat frazeologia şi trebuie incluse. unitate de sens etc. Caragiale). cât şi în alte idiomuri. o unitate frazeologică. totuşi. maximele. . zicalele. Sadoveanu). tot în loc de numele marelui poet folosim o metaforă cum este luceafărul poeziei româneşti sau spunem bardul de la Mirceşti. Bardul de la Mirceşti nu este o perifrază foarte expresivă şi nici prea des folosită. adeseori. Dacă. împreună. În acelaşi timp. în obiectul ei de investigaţie. din sfera frazeologiei nu se suprapune însă perfect peste tipurile de frazeologisme discutate în subcapitolul anterior. însă ea are o vechime de cel puţin un secol şi e cunoscută de toţi vorbitorii cultivaţi. perifraza citată nu este. fără nici o rezervă. După cum vom vedea imediat. Cu destule temeiuri. o anumită frecvenţă (neapărat superioară simplelor îmbinări lexicale libere) ori sunt înzestrate. este uşurată şi încercarea de a clasifica mai riguros uriaşul material faptic care există atât în limba română. Cu această precizare (asupra căreia vom reveni imediat) se elimină încă o greutate serioasă în efortul de a fixa graniţe mai precise pentru f r a z e o l o g i e în calitatea ei de compartiment lingvistic independent. de data aceasta. cu o doză oarecare de expresivitate. sentinţele şi în special aşa-zisele citate celebre (care.). proverbele.

însă mai intense şi mai expresive decât adverbul foarte. substantivele bocnă. Preluând această denumire de la unii lingvişti străini2. zicalele (sau zicătorile). O trimitere facem totuşi la paragraful Adverbe provenite din alte părţi de vorbire [«].y y y care o poartă în minte şi sunt gata so folosească (întotdeauna cu acelaşi sens) ori de câte ori se iveşte prilejul [«]. cel mai adesea. Înainte de a încheia discuţia privitoare la tipurile de unităţi frazeologice. cuc. unde se mai discută câteva fapte. pe care nu le mai discutăm. l o c u ţ i u n i de i n t e n s i t a t e. 245). Ultimul tip de unităţi frazeologice. 101 şi urm. A n d r i e v s k a . singur cuc. 64-65). pentru că îngheţat bocnă înseamnă Äfoarte îngheţat´. cit.. a dormi buştean (sau butuc).. îndrăgostit lulea. În structura altor Älocuţiuni´ de intensitate. mai scurt şi deci mai concis. cit. Ioana Boroianu le spune comparaţii cu caracter stereotip (ibid. se comportă ca nişte morfeme (cum bine a observat şi Florica Dimitrescu în op. singur cuc echivalează cu Äfoarte singur´ ş. p. maximele. aşa că nu insistăm asupra lor. De remarcat că şi în cazurile de faţă e vorba tot de Äechivalente´ semantice ale cuvintelor. citând spre exemplu: blanc comme neige. sourd comme un pot. sentinţele etc. cum rezultă din faptul că unii lingvişti străini vorbesc în mod nu tocmai potrivit de l o c u ţ i u n i c o m p a r a t i v e (fr.m. 3. 245). beat turtă etc. nr. Şi în cazul de faţă. la care ne mai referim. Älocutions comparatives´). vezi A. plein comme un oeuf. courir comme un ličvre sau aller comme un gant (literal: Äa merge ca o mănuşă´. trembler comme une feuille. p. p. p. în general cunoscute: a se ţine scai. care sunt. spunânduse: ieftin ca braga.a. câteodată. am putea să le numim c o m p a r a ţ i i s t e r e o t i p e. subliniem încă o dată că proverbele. 2/1974. n-ar trebui incluse.d. 4. însă. Ioana Boroianu le defineşte ca fiind Äcolocaţii stabile de termeni. op. aşa cum se . comparaţii urmate de elipsă. îl constituie cele numite. simplu ca bună ziua etc. lulea etc.´ (în LL. Despre aceste construcţii s-a scris mult în lingvistica românească. adică Äa se potrivi foarte bine´ ori Äde minune´ ± într-o traducere mai expresivă şi deci mai apropiată de original). galben ca ceara. a lega cobză (sau fedeleş) şi altele. Pentru unele indicaţii bibliografice şi pentru detalii referitoare la acest tip de unităţi frazeologice ori la altele.. terminologia este variată şi fluctuantă. comparaţia se menţine. lourd comme du plomb. dintre care unul adaugă celuilalt un sens superlativ: îngheţat bocnă. Din punct de vedere funcţional. gol puşcă.

Referindu-ne. unités phrastiques). iar altele nu înregistrează zicale. Pleonasmul În lingvistică un pleonasm (din grecescul ʌȜİȠȞĮıȝóȢ pleonasmos. deci cum sunt ori ar trebui să fie majoritatea zdrobitoare a unităţilor frazeologice autentice. 7) este că toate acestea nu sunt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor. u n i t ă ţ i f r a s t i c e (fr. care (în eventualitatea că le-ar înregistra pe toate ori pe cele mai multe) ar putea să ia proporţii cu adevărat gigantice. am constatat că unele procedează inconsecvent. în realitate. fără să se întemeieze pe criterii ştiinţifice. Am demonstrat altă dată că în felul acesta se procedează în DELR. nr. cum sunt: Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi (p. 151). în sfera prea largă a frazeologiei. Câteodată. fie o figură de stil. dintru început. Greşeală de exprimare Cele mai numeroase construcţii pleonastice constituie greşeli de exprimare. exces) este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decît este necesar. Vă rugăm să avansaţi înainte. astfel încît sensurile cuvintelor folosite se suprapun parţial sau total. deci Äfraze´ complete. Exemple: y y y M-am întors înapoi.1/1984 (p. Motivul pe care l-am invocat şi în LL. În chip firesc. deocamdată. proverbe etc. 28). ele nu-şi justifică prezenţa nici în dicţionarele frazeologice. care formează obiectul de cercetare al paremiologiei. deşi foarte scurte sau lapidare. 186) şi altele. numai la p r o v e r b e. de obicei. îndeplinind acelaşi rol ca repetiţia retorică.y procedează. Cine umblă (fuge) după doi iepuri nu prinde nici unul (p. întrucît un cuvînt repetă în mod supărător ideea transmisă de altul. că Ävolumul« selectează un mare număr de expresii şi locuţiuni româneşti (nu şi proverbe) cu explicarea sensului sau a sensurilor pe care le au«´. se impune să reamintim că ele constituie. dar. În funcţie de context şi de intenţie pleonasmul poate reprezenta fie o greşeală de exprimare ² pentru că aduce redundanţă în transmiterea informaţiei ². autorii lor se simt chiar obligaţi să sublinieze că le-au omis în mod premeditat. înregistrează o parte din ele. a căror prezenţă în dicţionar surprinde după ce am fost avertizaţi. Coboară jos! . Până nu faci foc nu iese fum (p. care inserează zeci de proverbe. Examinând mai multe dicţionare frazeologice româneşti sau străine (pe care spaţiul nu ne permite să le cităm). de fapt.

Notiuni de fonetica  FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază producerea.  UN CUVÂNT SCURT + UN FRAGMENT INIŢIAL : mi-arată.  UN FRAGMENT FINAL + UN CUVÂNT SCURT :  a dus-o. m-alintă. verb auxiliar) .  a-i = (prepoziţie + pronume personal) ai = (articol. spune-acum  Omofonia este un fenomen fonetic care constă în rostirea identică a două structuri grafice diferite. mi-l dă. . LINGVISTICA este ştiinţa care studiază limba şi legile ei de dezvoltare Silaba  CONŢINE OBLIGATORIU O VOCALĂ O VOCALĂ CU SAU FĂRĂ ALTE SUNETE DINTR-UN CUVÂNT : inimioară = i -ni . floarealbastră. ducă-mi. cît mai ales în scris: y y y y y y a dăinui permanent contrabandă ilegală acelaşi numitor comun atac agresiv decît numai dar însă Asemenea construcţii dovedesc fie necunoaştere a sensului cuvintelor. deoarece cuvintele înapoi.mioa . să-ţi duc. audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. dă-mi. şi-apoi . Acest fenomen favorizează comiterea celor mai frecvente greşeli de ortografie.  altădată (adverb = odinioară) // altă dată (adjectiv + substantiv) . fă-ţi .  altfel (adverb = altminteri) // alt fel (adjectiv + substantiv) . substantiv. sintagme precum cele de mai jos trebuie evitate atît în vorbire. dintr-o. printr-un.  DOUĂ CUVINTE SCURTE ROSTITE ÎMPREUNĂ : nu-mi dă.y Moş bătrîn! Aceste pleonasme sînt greşeli.  a-l = (prepoziţie + pronume personal) // al = (articol posesiv) . ţi-apucă. În mod similar. jos nu aduc niciun plus de informaţie şi nici nu ajută în transmiterea ideii exprimate de celelalte cuvinte. ne-aduce. înainte. într-o. care pot fi prevenite numai prin însuşirea temeinică a cunoştinţelor de gramatică. transmiterea. fie neglijenţă în exprimare.ră . dintr-un . interjecţie. UN FRAGMENT FINAL + UN FRAGMENT INIŢIAL : într-adevăr. ţi-o duc.

a .uă . oglindă = o . oarecum // oare cum ? . { S ² CV } : doi . oi. a-şi = (prepoziţie + pronume reflexiv) // aşi = (substantiv) . ei. r ´ sau . g. seu. { VC ² CV } : şap . i. ia. p.za . for .e . doi. iu.  oarecare // oare care ? .ne .vru . îi.tor . t. cablu = ca .te .na .ti . molâu. eo.. dintre care ultimele patru pot deveni semivocale dacă sunt rostite împreună cu o altă vocală.me . 2) NOTĂ 1) A doua consoană . ca în cuvintele: rai. rouă. ăi. o.clă .glin . S = semivocală .ra .zi . în calitate de semivocală. u. mei.l)V } : ne . Pentru sesizarea deosebirii dintre vocale şi semivocale. ou. o. C = consoană { V ² CV }: toa . ştiu. pehlivan = pe .flu .tru . sculp .ta . io. indiferent de poziţia faţă de ele: ai.tru . mâi . : abrutiza = a .bru . jo .lă .flă . aflu = a . iar. l ´ atrage numai consoanele : b. cui.e . { V ² C(r.vleac.ia . iar vocala Äo´ îşi pierde această calitate numai când este antepusă vocalei Äa´: oa. Cea mai Äinstabilă" dintre acestea este Äi´ care îşi pierde calitatea de vocală.hli . i. fiind semivocală şi rostindu-se asemănător cu primul. ău. oarecând // oare când ? . 1) NOTĂ { VC ² CCV } : pen . v. uă. { V ² S } : plo . (â). iar celelalte consoane nu sunt atrase : gârlă = gâr .dru . iute.ste . îu. acru = a . apoi împreună cu vocala Äa´. cel mai simplu este să se compare rostirea fiecăreia dintre vocalele: e. ca în cuvântul: doar.  alegeţi (voi) // alege-ţi (tu) . codru = co .u . h. cadavru = ca da . patru = pa . a . Despartirea cuvintelor in silabe V = vocală . c. otavă (substantiv) // o ştire.ta . dau.di . zău.. demers (substantiv) // de mers (verb la supin)  oştire. ca în cuvintele: rea şi vreo.grar . î. situaţie care creează dificultăţi în ortografiere deoarece al doilea i. cataplasmă = ca . devenind semivocală.   vocale si semivocale Vocalele (emise prin vibraţia clară a coardelor vocale): a. ai da // a-i da . atlet = a . { VCC ² CV } : jert .pru . buclă = bu . ca în cuvântul vii.  a-ţi = (prepoziţia infinitivului + pronume) // aţi = (verb auxiliar) . u mai întâi singure. şi chiar în combinaţie cu ea însăşi.cru . ied.dă . d. când este combinată cu oricare dintre celelalte vocale. ui. ie. mâine. au. f.mă . este mai greu de sesizat şi de aceea este omis în scris. măi. aţi pregăti // a-ţi pregăti . ă. eu. sea . agrar = a .tlet . Afrodita = A fro . o tavă (articol + substantiv) . e. dovleac = do . ca în cuvintele: ziua.  nai (substantiv) // n-ai (adverb + verb) .e .             . cupru = cu . cin . ca şters // c-a şters etc. iod.blu .van . iu. poate apărea în destul de multe combinaţii: ua. { V ² V } : po . nou. Urmează Äu´ care.ri . Vocala Äe´ devine semivocală numai în combinaţie cu Äa´ şi Äo´ şi numai antepusă acestora: ea.fă .plas .tă .gre .

x ´ înainte de litere care notează consoane se desparte ca şi cum ar reprezenta un singur sunet. maleabil. civilizaţie. sever . lapoviţă.de .la .şor . macara.ze ± ce { derivate cu prefixe } : inegal = in .lă . ilustru. stm : . haos. justificare. e-xa-men [eg-za-men] ..le .al . juxtapunere.gal .lit . adică mascând modul real de silabisire : a-xă [ak-să] . aviator. dezarmat = dez . inaptitudine.fa . dicţionar. târgşor = târg .lâc. nct.ghic untdelemn = unt . obraznic. rtf. ncs. literele.tă .li . doctoriţă.e . ncv. macaragiu. codru.mism .lic 2) Despărţirea se face numai după a doua consoană în grupurile : ltp.                     vâslă = vâs . garanţie. barbar. portaltoi = port .a . fenomen. ndv. castan.per .a . . izraelit = iz .poi paisprezece = pai . ex-trafin [ek-stra-fin].spre .spre .fel .nic.de . vânturile . altundeva = alt . işlic = iş .un . diferenţă. măsea.nic .toi..va.   { ² _|_ ² ² ² } : (ANTEANTEPENULTIMA) atitudinile. islamism = is .lemn astfel = ast . .ar . tex-til [tek-stil] . ncţ. dreptunghic = drept . basma.mat inadecvat = in .un . neastâmpăr. matur. înclinare. sublinia = sub .al . elastică. sculptorii astmatici şi delincvenţi vânează lincşii cei somptuoşi din ţinutul arctic şi aduc jertfă pentru redempţiune ( izbăvire ) un sendvici.   { ² _|_ ² } : (PENULTIMA) albastru.În funcţie de punctaj. caracter. împotriva silabisirii normale.dec . bine. valurile.e . dinapoi = din . analfabet = an .bet . eroare. omletă = om . vârstnic = vârst . deschidere. fabulă. lingură . ficţiune. îndărătnică. lacună. antic.a .şor : savantlâc = sa . DESPĂRŢIREA CUVINTELOR COMPUSE ÎN SILABE despre = de .´ 3) Litera . batjocură. voltamper = volt . păsărele. (a patra de la sfârşit)  .am . bolnav. mpt.vant .ra . ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR  { ² _|_ } : (ULTIMA) adevăr. mpţ.lâc . rct.ni . duşman. gratitudine.vat { derivate cu sufixele }: .   { ² _|_ ² ² } : (ANTEPENULTIMA) atitudine.laz . izlaz = iz . autor.

nouăsprezece. scânteia . copii . suflecă. tremură.) = ritm dactilic. acéle. veseli._|_ ) = ritm anapestic. mânji. suflă . veselă. vesélă . suflecă . suportă . fugi. urmări. snopii.) = ritm trohaic. roşi. urmări . scânteia.  anapest ( -. masă . repede . companie . comis .)  ácele. manevra. masă. muri.stropii. nota. duduie . veselă . umbrele. măsură. măsură . mură . torturi . comis . bară. mări. strică . boi . pustii . mânji . MORFOSINTAXA Părţile de vorbire flexibile Părţile de vorbire flexibile existente în limba română sunt: y y y y y y adjectivul articolul numeralul pronumele substantivul verbul verbul . manevra . scutură. clasă. copii.-. = scumpi . scumpi. roşi . nota . ieşi . veseli .perpetuă. dar acele fete nu pot coase.  dactil ( _|_ -. Omografele sunt cuvintele care coincid grafic. sări. suportă. birui._|_ --) = ritm amfibrahic. dată. tremură . reclamă._|_ ) = ritm iambic. dezvoltă. urmă. modele. strică. haină. continuă . dură. mură.  amfibrah ( -. snopii . duduie. voi. reclamă . companie. cuminţi. boi. (a 5-a) Accentul unui cuvânt plurisilabic pune în evidenţă o silabă printr-o pronunţare mai intensă. Silaba accentuată este în con trast cu silabele neaccentuate ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR. mări . birui . adună . călătorii . dezvoltă . suflă. împrăştie. voi. (al) nouăsprezecelea . PICIORUL METRIC ŞI RITMUL PICIORUL METRIC ŞI RITMUL  troheul ( _|_ -. mârâi. cotă. urmă . dar se accentuează diferit  (EXEMPLE: Acele se folosesc la cusut. muri . cotă . căi. dotă. modele . sări . pustii. dură . ² _|_ ² ² ² ² } : douăsprezece. dotă . cântă . ară. ieşi. scutură . călătorii. umbrele . clasă . cuminţi . împrăştie . repede. bară . ară .-. torturi. haină . perpetuă .  iamb ( -. căi . stropii . dată. fugi . mârâi . continuă. cântă. strigă . strigă. véselă. adună. O fată veselă spală o veselă murdară.

" 1 pentru verbele intranzitive. (Invitaţii au sosit deja. prin conjugare.] iubirea de moşie e un zid [. stări. Există verbe. dorinţe. mais je ne leur ai pas encore parlé. Engleză: Will you replace the window John has broken? (Schimbi tu geamul pe care l-a spart John?) Franceză: Les invités sont déjà arrivés. De exemplu. dar se pare că nu vrea să i se spună. aspectul sau diateza. Astfel valenţa poate fi: 0 pentru verbele impersonale. dar aş fi vrut să fie mai lung.) Japoneză: ஸᧁߐࠎߪᄥߞߡ߈ߚߌߤ‫( ޕ޿ߚߺ޿ߥߊߚࠇࠊ܂‬Doamna Suzuki s-a îngrăşat. precum timpul. şi anume cu subiectul: "Copiii alergau printre copaci. Flexiune în limba română În limba română forma verbelor se modifică în timpul vorbirii în funcţie de persoana. a căror conjugare este incompletă.) Verbe copulative Când predicatul unei propoziţii se exprimă printr-un nume predicativ.]" verbul "e" este un astfel de verb. verbul a spune se leagă de subiect. În multe limbi acest cuvânt este un verb. De exemplu." Verbe auxiliare Verbele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare.VERBUL exprimă acţiuni. acţiunea denumită de verbul a alerga are o singură conexiune. cuvântul de legătură dintre acesta şi subiect se numeşte copulă. . În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Română: Spectacolul a fost superb. numit în această poziţie verb copulativ. în propoziţia "[. De asemenea. De exemplu. din paradigma lor lipsind o parte din forme.. numărul şi uneori genul subiectului. referentul verbului a ploua nu interacţionează cu niciun alt obiect: "Plouă de două zile.. modul." 2 pentru verbele tranzitive. De exemplu. verbul a bea este legat atât de subiect cât şi de complementul direct: "Ion a băut toată apa din sticlă. De exemplu.. numite defective. existenţe Valenţa verbului Valenţa este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează câte conexiuni pot lega verbul de alte părţi de vorbire. de complementul direct şi de complementul indirect: "Bunica îi spune nepotului povestea cu ursul. verbul îşi poate schimba forma în funcţie de alţi parametri. dar încă n-am vorbit cu ei." 3 pentru verbele numite bitranzitive..

a cere. a avea. învăţară y Viitor: Voi învăţa. a veghea Verbe terminate în "i" ² ex... a scrie. învaţă. învăţa...exprimă un process trecut şi încheiat momentan sau într-un interval de timp delimitat Învăţai. aţi. a dormi Verbe terminate în "î" ² ex.exprimă un proces trecut şi încheiat dar neprecizat în timp Am învăţat.. a vedea. învăţarăm. am.. învăţă. învăţaşi.. a fotografia. învăţase. a pârî.. învăţam. învaţă Trecut y Perfect compus ..Aceste moduri personale au rol numai de predicat .. a. veţi... învăţaseşi... înveţi.. a merge. învăţăm. învăţaserăţi. învăţaţi.. a citi.. au învăţat y Imperfect . a dansa. a face. a cădea. vei... învăţaţi. ai.exprimă un process trecut dar neterminat în momentul vorbirii Învăţam. a vâna.exprimă un process trecut şi încheiat înaintea altui process trecut şi încheiat Învăţasem.. învăţai. vom. a duce Verbe terminate în "ea" ² ex.. a cânta... va. a căra Verbe terminate în "e" ² ex. a urî Mod Moduri personale În limba română există cinci moduri personale. Indicativ y y Prezent: Învăţ.. a crede.În limba română verbele se clasifică în funcţie de terminaţia la modul infinitiv în cinci grupe: y y y y y Verbe terminate în "a" ² ex. vor învăţa . a lucra. a fugi. învăţaseră y Perfect simplu . învăţaserăm. învăţarăţi. învăţau y Mai mult ca perfect .

Chestiile astea nu v-ar ajuta cu nimic. Vrem ca tu să ne arăţi.Condiţional Optativ y Prezent: y y y y Aceste scânduri ar fi cam greu de ridicat. Prezumtiv . y Perfect: y y y Mi-aş dori să fi putut. Ţi-aş fi dat-o dar am pierdut-o. M-aş duce dar n-am chef. y Perfect: y y y y Aceste scânduri ar fi fost cam greu de ridicat. Voiam ca tu să ne fi arătat. Ţi-aş da-o dar am pierdut-o. M-aş fi dus dar n-aveam chef. *Majoritatea copiilor nu vor decât să se joace. Imperativ y y y y Pleacă! Scoală-te! Urmăreşte-i! Povestiţi-ne! Conjunctiv y Prezent: y y y Mi-aş dori să pot. Chestiile astea nu v-ar fi ajutat cu nimic. Mai bine ar fi fost să ne fi dus altundeva.

Hoţii erau înconjuraţi. A se păstra în loc răcoros şi uscat. locuri. obiecte. dar. Substantivul . Nu mă deranjează lătratul câinilor. substanţe. Participiu y y y y Pariul a fost mărit. în gramatica modernă sunt luate separat. Supinul este o formă impersonală şi nepredicativă a verbului având în general trăsături substantivale: y y y y Mersul pe jos este sănătos. Căsătoria ne va fi binecuvântată. morfologică şi sintactică. evenimente şi o serie de noţiuni abstracte. Infinitiv y y y y Ţi-am dat-o pentru a te ghida. uitând să mă leg la şireturi.Acestea nu au rol de predicat. A învăţa bine o limbă străină poate dura ani. Frigul nu mai este de suportat. Au luat-o fără a şti ce să facă cu ea. În limba română există patru forme verbale impersonale. Gerunziu y y y y M-am încălţat în grabă. A răcit după atâta aşteptat în ploaie. Cămăşile au fost şifonate. nemaiputând dormi. I-a enervat pe toţi. netăcând din gură. Ne-am dus la piaţă gândindu-ne la ce să cumpărăm. din cauza unor diferenţe fundamentale în de natură semantică.y y y y Crezi că o fi acolo? Ne-or vedea dacă-l facem aici? S-or duce fără noi? L-o fi mâncat deja? Forme verbale impersonale Formele verbale impersonale sunt uneori considerate moduri împreună cu cele personale. M-am trezit. Substantivul este partea de vorbire care denumeşte fiinţe.

herghelie. frunziş. tineret. îndoială etc.) Substantivele compuse sunt formate din două sau mai multe cuvinte cu sens unitar. ţărănime. câteva minute. fericire. Ion Luca Caragiale.Clasificarea substantivelor [modifică] Substantive proprii şi substantive comune Substantivul (sau numele) propriu denumeşte individual o fiinţă sau un lucru pentru a le deosebi de alte fiinţe sau lucruri din aceeaşi categorie. floare etc. mezi. Substantivele nenumărabile denumesc noţiuni care nu pot fi numărate şi deci nu admit ideea de singular sau plural. pot fi determinate de atribute (numerale. unt. Substantivele numărabile au formă de plural. o mulţime de probleme. prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul. Exemple: y y defective de plural (singularia tantum): oxigen. [modifică] Substantive numărabile şi substantive nenumărabile Se numesc substantive numărabile cele care denumesc obiecte separate. armată. lucruri. stejăriş. fie au numai formă de plural (sau forma de singular este practic nefolosită). [modifică] Substantive simple şi substantive compuse Substantivele simple pot fi primare (carte. Exemple: y y substantive simple (primare): hoardă. [modifică] Substantive colective Substantivele colective sunt acele substantive a căror formă de singular are înţeles de plural. lapte. sete. trib. substantive derivate: aluniş. Exemple: y y prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare. precum o mare parte din noţiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai formă de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit). defective de singular (pluralia tantum): zori. argint-viu. stol. Cele mai multe substantive care denumesc fiinţe. tărâţe. nisip. Se scrie cu iniţială minusculă cu excepţia cazurilor când majuscula este cerută de alte reguli gramaticale sau necesităţi stilistice.) sau derivate cu sufixe (bunătate. grup. evenimente şi locuri intră în această categorie. geamgiu. turmă. Ştefan cel Mare . memorii. mulţime. adjective) care exprimă cantitatea: trei purceluşi. Substantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă: Franţa. Substantivul comun serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel. Pământ (când e vorba de planetă). care se pot număra. plete. viscere.

idee. adică se aşează la sfârşitul cuvântului şi face corp comun cu acesta.nasture galben (m. Exemple: peşte. veveriţă. gândac.). Alte limbi balcanice şi limbile scandinave prezintă aceeaşi particularitate.jucării galbene (f. fluture. ţânţar. gâscă ± gâscan. maimuţă. fericire. pace.) . în sensul că la singular necesită acelaşi fel de acord gramatical cu adjectivele ca şi substantivele masculine. OPC. substantivele se remarcă prin faptul că articolul hotărât este enclitic.) . bunăstare. cioară. elefant. atitudine. dar în familia limbilor romanice limba română reprezintă o excepţie. [modifică] Genul În timp ce celelalte limbi romanice substantivele se împart după genul gramatical în două clase -. pantof. [modifică] Substantivul în limba română [modifică] Categorii gramaticale [modifică] Determinarea În limba română. linişte [modifică] Substantive epicene Substantivele epicene sunt acele substantive care denumesc fiinţe. iar la plural acelaşi acord ca şi substantivele feminine: măr galben (n. şobolan. [modifică] Numărul Substantivele din limba română îşi modifică forma în funcţie de număr. Acestea se comportă ca o combinaţie a celorlalte două clase. tablou substantivele abstracte denumesc abstracţiuni: noroc. Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ ± prinţesă. Limbile romanice se împart din acest punct de vedere în două categorii: .în limba română există o a treia clasă. OZN [modifică] Substantive masive [modifică] Substantive concrete şi substantive abstracte y y substantivele concrete denumesc obiecte sau substanţa constitutivă a unor obiecte: telefon. lampă. elefant.y y prin contopire sau sudare: binefacere.substantive masculine şi feminine -.) y y Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă. bunăvoinţă prin abreviere: FMI. cea a substantivelor neutre. dar care au o singură formă pentru ambele sexe. unchi ± mătuşă. mere galbene (n.

un om. între care şi limba română.fete.steaguri.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens. -le) însoţită şi de alte modificări fonetice precum: mutaţii consonantice. -uri. steag .Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica) is148u7412cssd .roţi. niste carti) %Atentie! 1.y limbile în care forma de plural se construieşte prin adăugarea sunetului /s/ (sau variante ale acestuia) şi care derivă din forma de acuzativ din latină. şi care se construieşte în limbile moderne printr-o modificare vocalică însoţită sau nu şi de alte mutaţii fonetice. roată .floarea cea frumoasa) -un numeral (al doilea. 47148uip12csd3r 2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia. -e. pijama . cad în a doua. lui Mihai) -un adjectiv(silitorul elev. y Geografic. Limbile romanice vorbite la nord şi la vest de această linie cad în prima categorie (spaniola.).cartea) -articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet. a treia) 3.Clasificarea articolului a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului sau considerat ca atare -articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului -articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat -articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul . această separaţie se face pe linia La Spezia-Rimini care uneşte două localităţi din Italia. fată . limbile în care pluralul derivă din terminaţia /i/ a nominativului din latină. Articolul Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv. În limba română pluralul se formează prin adăugarea de sufixe (-i.oameni.pijamale. mutaţii vocalice sau interpunere de alte foneme: om . franceza etc. aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului 1. iar celelalte.

dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. -le. inapoia. precedandu-l intotdeauna.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire.Articolul hotarat Se ataseaza substantivului. vara) 5. in aceste cazuri nefiind analizabil 2. terminate in vocalal ƐAƑ se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei. aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: Cazul N-Ac G-D Masculin Singular Plural un elev niste elevi unui elev unor elevi Feminin Singular Plural o eleva niste eleve unei eleve unor eleve Neutru Singular Plural un scaun niste scaune unui scaun unor scaune Observatii: 1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat.Articolul nehotarat Insoteste un substantiv. -a -i lui. joia.-lor Feminin Singular Plural eleva elevele elevei elevelor elevo! elevelor! Feminin Singular Plural -l. -le -le -lui -lor -le -lor Neutru Singular Plural scaunul scaunele scaunului scaunelor scaunule! scaunelor! Neutru Singular Plural %Atentie! 1. in fata) 3.-lui. (articol-numeral)) 2. dansa.4.-e(i) -lor -le -lor Masculin Singular Plural elevul elevii elevului elevilor elvule! elevilor! Masculin Singular Plural -a -le -i -lor . Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni.Prin articulare.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul. aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului Forme flexionare: Cazul N-Ac G-D V Cazul N-Ac G-D V -l. Se pot deosebi in context: UN si O sunt: a)articole. un caiet/doua caiete. direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura. lui Carmen) 4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua. unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea. dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica) 3. nu se articuleaza (merge la scoala). seara.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona. cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti) .

impreuna cu articolul hotarat. deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului Forme flexionare: Cazul Masculin Feminin N-Ac G-D al elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua -Singular Masculin Feminin ai elevilor/mei ale elevelor/mele alor mei Plural Observatii: 1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste .Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive.Cand insoteste alte parti de vorbire. de obicei.cei doi.ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca: -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea) -prepozitia a +le (pronume personal in D.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei) 2.Articolul demonstrativ (adjectival) Leaga un adjectiv de substantivul regent.genul acestuia (al treilea/ a treia) Atentie:Formele articolului posesiv al.La numeralul ordinal. ci adjectiv pronominal nehotarat 4. unele (o carte/unele carti) 2. cand la plural intra in corelatie cu unii. conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat 5. ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari. indicand. al.Articolul posesiv (genitival) Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G. celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun) Forme flexionare Cazul Masculin Feminin N-Ac G-D Cel Cea Celui Celei Singular Masculin Feminin Cei Cele Celor Plural Observatii: 1. plural.Cuvantul niste cu intelesul ƐcativaƑ.articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino) 3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule) 4. se numeste posesiv. feminin) 5. cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi) c)adjective pronominale nehotarate.b)numerale.sau Ac.ai.a este element constitutiv. inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga. Ɛun pic deƑ nu e articol. numele obiectului posedat de cel al posesorului.a.

de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a Pronume Pronumele este o parte de vorbire flexibilă. deci.Cel apare frecvent ca termen regent. cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo) 3. in aceste situatii.Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?) -pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl. numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela. Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă. înşivă Fără forme personale . În limba română pronumele se clasifică după cum urmează. (a) sa Pronume de întărire însumi. sine. identitatea obiectului numit cu un altul.2. dumneata. care ţine locul unui substantiv atunci cînd participanţii la dialog cunosc sau înţeleg din context obiectul sau persoana numită de acesta.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D.) (ce le dai/ ce le spui) 4. absenţa obiectului etc. (al) său. prezentă în majoritatea limbilor. Clasă Cu forme personale Pronume personal eu. uneori pronumele adaugă informaţii suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului. insotit de un determinant obligatoriu. dumnealui Pronume reflexiv Pronume posesiv se. el. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen. voi. îşi (ai) mei. dînsul Exemple Pronume personal de politeţe dumneavoastră.

substantivelor şi pronumelor. În limba română acest pronume are forme proprii doar pentru persoanele a II-a şi a III-a şi nu poate deveni adjectiv pronominal. dumneavoastră cere întotdeauna ca acordul cu predicatul să se facă la plural. În funcţie de context. pronumele personal de politeţe (sau de reverenţă) exprimă respectul vorbitorului faţă de persoana numită prin acest pronume. În gramatica limbii române numeralele formează o parte de vorbire separată. iar alte limbi (de exemplu japoneza) pot să nu aibă deloc pronume propriu-zise. cine Pronume nehotărît unul. Alte limbi pot avea o altă clasificare a substantivelor. ăsta. De exemplu în propoziţia ÄTu ai trei mere. ce. care. deşi în cadrul propoziţiei aceste cuvinte pot juca un rol similar cu cel al adjectivelor. deci conţine şi sensul exprimat de substantivul mere. ori pot fi chiar alte părţi de vorbire. ca subiect. adverb sau interjecţie. [modifică] Pronumele personal de politeţe În limbile în care există. vreunul Pronume negativ nimeni. nimic Observaţie. o parte din exemplele indicate pot aparţine unei clase de pronume sau alteia. oricare. în alte limbi (de pildă în engleză) într-o astfel de situaţie cuvîntul două este considerat pronume. aceea. iar Äce´ poate fi atît pronume (relativ sau interogativ) cît şi adjectiv. . De exemplu Äcare´ poate fi pronume interogativ sau relativ. acelaşi Pronume interogativ cine. iar eu am numai două´ cuvîntul două înseamnă Ädouă mere´. Indicaţiile Äsingular´ şi Äplural´ se referă la numărul de persoane reprezentate de pronume. cineva. ceea ce. astfel comportîndu-se ca un pronume. Tabelul de mai jos arată formele acestor pronume. conjuncţie. cu clase în plus sau în minus faţă de cele din acest tabel. altul. cît Pronume relativ care. însă. unii. puse în diferite cazuri. De exemplu în unele limbi (ca de exemplu în engleză) lipsesc pronumele de politeţe.Pronume demonstrativ acesta.

d-ei. d-lui. sînt percepute de unii vorbitori ca exprimînd un grad mai mare de respect faţă de persoanele numite. acuzativ. Formele reverenţioase precum: Domnia ta. însele. Pronumele de politeţe se pot prescurta astfel: d-ta. Preasfinţia sa. pronumele de politeţe pot avea diferite funcţii sintactice: y y y y y y y Subiect: Dumnealui a sosit din Bucureşti. dînsele. Înălţimea ta. d-tale. ci şi pentru obiecte. Nume predicativ: Următorul candidat sunteţi dumneavoastră. astfel ajungînd să funcţioneze ca pronume de politeţe. deşi nu sînt pronume de politeţe propriu-zise. Totuşi. Excelenţa sa. oficial şi protocolar şi exprimă cel mai înalt grad de respect. y y Plural Masculin Feminin Feminin dumneaei dumnealor dumnealor y y În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronumelui personal de politeţe: mata. înşii. d-sa. aceste pronume sînt folosite nu numai pentru persoane. d-voastră. însa. tăluţă. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră acest premiu. în unele graiuri regionale (de exemplu în Moldova). Aceste pronume personale de politeţe provin din forme mai vechi ale pronumelui personal ± însul. dumneavoastră dumneavoastră Singular Persoana a III-a Masculin Nominativ. Complement circumstanţial de mod: El scrie poezii ca şi dumneata. faţă de care nu se exprimă nici un fel de politeţe. Măria ta.. dativ. dumneavoastră dumneavoastră Dativ. d-sale. .Persoana a II-a Nominativ. Luminăţia voastră. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. mătăluţă. genitiv dumitale. Complement de agent: Expoziţia este organizată de dumneaei. se folosesc în limbajul solemn. Majestatea sa etc. genitiv dumnealui Observaţii. dvs. tălică. Pronumele personale dînsul. dînşii. mătălică. acuzativ Singular Plural dumneata. dînsa. Ca şi pronumele personale obişnuite. d-lor. matale. sau dv. Atribut pronominal: Cartea dumneaei este pe birou.

. iterativ) . de două ori. genitiv. genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei. Există mai multe clase de numerale şi adjectivele numerale: numeralul şi adjectivul numeral cardinal.arată de câte ori creşte o cantitate sau se măreşte o actiune. sută. milion etc. Numeral cardinal y y y y y y Propriu-zis . Clasificare A. amândoi. ordinal. al treilea. doi. mie. Exemple: îndoit. B.au forme de singular şi plural numeralele: sută. o determinare numerică a obiectelor ori ordinea obiectelor prin numărare. nu au forme de singular. dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei. treizeci. . milion. doi. patruzeci). unu. o sută zece Joncţiune: treizeci şi cinci Categorii gramaticale y y y Gen ± este diferenţiat la numeralele: unu. treisprezece. numeralul fracţionar şi iterativ şi adjectivul numeral multiplicativ. Multiplicativ . ideea de grup.nominativ. sau. Exemple: întâiul. primul. înzecit. zecime. Exemple: amândoi. numeralul este o parte de vorbire flexibilă (substantiv sau adjectiv) ce exprimă (sub diverse aspecte) un număr. trei etc. Numeralul În limba vorbită şi scrisă. tustrei Alăturare cu blanc: două mii. câte unul. Număr .Exprimă ordinea prin numărare a obiectelor sau acţiunilor într-o înşiruire. doi. Distributiv . colectiv. tustrei.exprimă însoţirea. întreit. Colectiv . secundul.exprimă repartizarea şi gruparea numerică a obiectelor. Caz . miime. mie. Procedee de compunere y y y Contopire: unsprezece. douăzeci. se referă la numere. câte patru. Exemple: câte unul. Adverbial (de repetiţie. Exemple: o dată. tustrei. distributiv. Fracţionar ± Exemple: doime. sutime. Pot fi simple (zero.exprimă un număr abstract sau un număr de obiecte. trei.y Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata. Numeral ordinal .indică de câte ori se îndeplineşte o acţiune. acuzativ: cei doi. unu nu are formă de plural. dativ: celor doi. miliard) sau compuse (unsprezece.

tenace. cu trei forme flexionare: mic. repede. cu două forme flexionare: dulce. 1. [modifică] După forme flexionare y y y y invariabile: aidoma. kaki. grena. mare. Clasificare [modifică] După structură y y y simple: rău.Funcţii sintactice y y y y Subiect . locuţiuni: dus cu pluta. tânăr etc. gri. drăguţ. feroce.. silitor. compuse: binevoitor. cu patru forme flexionare: frumos. bleumarine. dulce-amărui. 2. rapace. o de superioritate: E mai înalt. muncitor. . negru. binevoitor.A fost răsplatit însutit. alb.Am vorbit despre primul. cu scaun la cap. lila. bej. [modifică] Categorii gramaticale y y y y număr gen caz grad de comparaţie [modifică] Gradul de comparaţie Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori. cycla. crem. oranj.. Complement direct . Complement circumstanţial de mod . larg. de treabă. bun. idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. roşu.L-am ales pe primul.Cinci au sosit mai devreme. fiinţă. Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă. fugă până-n nori. Comparativ o de inferioritate: E mai puţin înalt o de egalitate: E la fel de înalt. adjectivul este o parte de vorbire care indică însuşirile unui concept (obiect. În limbile în care substantivele au gen şi număr (precum limba română) adjectivele sînt de obicei cuvinte flexionare. Complement indirect. Adjectivul În gramatică.

nemuritor.adj: Copile obraznic. greşit. născut.adj: Am jucat. element predicativ suplimentar: Îl ştiu leneş şi morocănos (ştiu că e leneş şi morocănos).3. negativ . fumegândă etc numerale cu valoare adjectivală adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ. sănătos tun. fundamental. muritor.cz: Şi plângeam de supărată că tu nu te-ai priceput. capital. Obs: În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri: y y y y y adjectivele propriu-zise: gras. prin lungirea unei vocale: buuuuună prin figuri de stil: roşul ca focul. [modifică] Funcţii sintactice N:-Np: Cărţile sunt frumoase. -Cc. nesfârşit ş.ind: Din palid s-a făcut deodată roşu ca focul. inferior. secundar. interogativ. D:-A. frumoasă/ frumoasă. iute ca fierul. viu. citit.d. -Cc.adj: În ciuda spuselor false el a mers mai departe. frumoaselor. asemenea unui copil deştept. imens. alb ca varul. scris gerunziu adjectival: aburindă. posesiv.m. de înalt. Ac: -A. o de superioritate: cel mai înalt.a. Obs2: Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparaţie y y cele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim. te arunc pe fereastră! Obs: La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcţii sintatice: y y atribut circumstanţial: Ei îşi rezolvă singuri problemele. îngheţat bocnă. principal. prin locuţiuni (construcţii fixe): gol puşcă. o absolut: -gramatical: foarte înalt o stilistic: grozav. frumos participiu adjectival: Spus. de întărire. perfect. optim. mică cât un sâmbure de mac. beat turtă/clampă/cui.rel: De frumoasă e frumoasă n-ai ce zice. Obs: Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri: y y y y prin repetiţie: E frumoasă. negru ca abanosul/ pana corbului. esenţial. relativ. nehotărât. mort. -Cc. -C. superior.adj: L-am văzut pe băiatul frumos. etc. Superlativ ± relativ: o de inferioritate: cel mai puţin înalt. auzit.adj: Cărţile frumoase sunt pe masă. scund. minim. teribil etc. nenăscut.timp: De mic era talentat la desen. desăvârşit. V:-A. cele care exprimă calităţi absolute: corect. G:-A. enorm. -A.

. adjective provenite din prepoziţii: asemenea. bine. conform. astfel. aidoma. mulţumită. repede. potrivit. contrar.y y adjective provenite din adverbe: aşa.