You are on page 1of 8

SUBSTANTE DE CONTRAST Importanţă

Substanţele de contrast au un rol esenţial şi sunt utilizate în toate metodele de radioimagistică:
• • • •

radiologie convenţională, ecografie, tomografie computerizată, imagistică prin rezonanţă magnetică.

Substanţele de contrast se administrează per os sau intravascular. Rolul lor este de a determina mărirea contrastului natural al vaselor sanguine şi al organelor interne, ceea ce are drept rezultat un diagnostic corect.

Substanţe de contrast utilizate în CT
În tomografia computerizată sunt utilizate substanţe de contrast care realizează contrast pozitiv. Cel mai frecvent sunt utilizate substanţele de contrast iodate. Contrastul pozitiv conţine iod şi este folosit pentru opacifierea vaselor sanguine, căilor biliare, căilor excretorii urinare, articulaţiilor şi canalului rahidian. Substanţele de contrast iodate sunt incolore, hidrosolubile şi stabile în condiţii de depozitare adecvate (loc uscat, întunecos şi fără expunere la radiaţii X). Din punct de vedere al osmolarităţii substanţele de contrast se împart în:
• • •

substanţe cu osmolaritate mare, substanţe cu osmolaritate mică, substanţe izoosmolare.

Substanţele de contrast non-ionice cu osmolaritate mică sau izoosmolare au efecte adverse puţine şi sunt bine tolerate de pacient. Administrarea substanţelor de contrast iodate se face în marea majoritate a cazurilor pe cale intravasculară, de obicei într-o venă de la plica cotului. Eliminarea contrastului are loc pe cale renală şi, în 95-99% din cazuri, se face prin simpla filtrare glomerulară. Nu există secreţie tubulară şi nici reabsorbţie. Timpul de înjumătăţire este de 60-120 minute, la 4 ore fiind eliminată aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrată. Printre efectele adverse se numără

insuficienţă renală acută.efect anticoagulant.fenomene inflamatorii cu formare de trombi. efecte cardiace . Factorii de risc trebuie cunoscuţi pentru a diminua şansele apariţiei reacţiilor adverse. risc cardiovascular . vasodilataţie coronariană. tranzitorii şi sunt datorate în special osmolarităţii şi vâscozităţii.rigidizare şi modificări de agregabilitate. mielom multiplu.insuficienţă cardiacă. Foarte util pentru a preveni riscul apariţiei reacţiilor adverse este ca bolnavii să se prezinte înainte de efectuarea unei examinări care presupune injectarea de contrast iodat cu valorile ureei şi creatininei. efecte asupra endoteliului vascular .Injectarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate poate determina o serie de modificări hemodinamice. antecedente de reacţii adverse la injectarea de contrast.determinate de eliberarea de histamină. risc anafilactoid . Absenţa factorilor de risc nu garantează însă că reacţiile adverse nu apar după injecţia de contrast: • risc renal .creşterea presiunii în arterele pulmonare. reacţii anafilactoide şi efecte secundare asupra diferitelor organe. de cele mai multe ori. bradichinină. Efecte secundare: • modificări hemodinamice . creşterea volumului sanguin total şi a debitului cardiac.astm. • • • • • • Factori de risc Injectarea substanţelor de contrast iodate nu este lipsită de riscuri. nu există reacţie de tip antigen-anticorp. Aceste modificări şi reacţii sunt. activarea sistemului complement.diminuarea frecvenţei şi a contractilităţii. reacţii anafilactoide .insuficienţa renală. lupus. tratament concomitent cu anti-inflamatorii nonsteroidiene. alţi factori de risc . hipertensiune arterială malignă.diabet. contrastul izoosmolar. contrastul cu osmolaritate mică. efecte asupra coagulării . Este esenţial să alegem contrastul care are cele mai puţine efecte secundare: • • • contrastul non-ionic. • • • Incidente/Accidente . diminuarea rezistenţei periferice şi pulmonare. efecte renale . efecte asupra globulelor roşii .

cefalee.urticarie. Majoritatea reacţiilor adverse nu sunt datorate unei reacţii antigen-anticorp. urticarie localizată. administrarea unei cantităţi maxime de 1.greaţă. dureri abdominale. apar reacţii adverse. Accidentele după administrarea substanţei de contrast iodate se clasifică în: • • • accident respirator. trebuie să urmărim: • • • respiraţia . hipotensiune. Nu necesită tratament. Reacţiile adverse cu simptome minore sunt numite pseudo-alergice sau alergoide. reacţii moderate . edem laringian. culoarea . dispneea expiratorie indică bronhospasm. preexaminare şi postexaminare. eventual premedicaţie . explicarea în detaliu a procedurii. prurit. În cazul în care.dispneea inspiratorie şi stridorul indică edem laringian. dispnee. accident circulator. vărsături. vertij. aspectul cutanat . Necesită urmărire atentă. • • Reacţiile adverse pot fi într-o bună măsură prevenite dacă sunt respectate anumite reguli: • • • • • • indicaţia de examinare să fie corectă. Necesită tratament de specialitate şi internare în secţiile de terapie intensivă. roşeaţă (manifestări anafilactoide). după injectarea substanţei de contrast iodate. cefalee. reacţii grave . deces. pierderea conştienţei. Clasificarea reacţiilor adverse este următoarea: • • reacţii minime . modificări tensionale moderate. iar cele în care simptomatologia este mai intensă sunt numite pseudo-anafilactice sau anafilactoide. palpitaţii. eventual tratament în ambulatoriu.accident respirator grav (cianoză. dar îmbracă aspectul clinic al unei alergii. congestie nazală.Reacţiile adverse sunt relativ rare. cu o frecvenţă a reacţiilor severe sub 1% din totalul injectărilor. edem periorbitar.cianoză (hipoxie). paloare (jenă vagală). şoc vagal. anamneză amănunţită. hidratare bună a pacientului.5 ml/kg corp.corticoizi şi antihistaminice. infarct. episod unic de vărsătură.urticarie. convulsii. stop cardiac. edem laringian obstructiv). . edem facial.

Tratamentul reacţiilor adverse 1. la care se adaugă perfuzie cu ser fiziologic sau Ringer (1 litru în 20 de minute) şi adrenalină (diluţie 10% . 4. perfuzie cu ser fiziologic şi atropină 1mg i. la 6 ore)..v. vasele profunde. hipotensiune. repetat la fiecare 5 minute sub controlul pulsului).v.se manifestă prin bradicardie (frecvenţa constantă sub 50/minut).2 mg deci 2 ml i.tahicardia indică şoc anafilactic sau colaps cardiovascular.se manifestă cel mai frecvent prin hipotensiune cu tahicardie. Substanţe de contrast utilizate în ecografie Rolul substanţelor de contrast folosite în ecografie este de a creşte ecogenicitatea structurii în care ajung. În cazul edemului laringian sau a bronhospasmului rebel la tratamentul mai sus menţionat se poate administra adrenalina (0. Tratamentul accidentului circulator începe cu administrarea de oxigen pe mască cu debit liber şi apoi cu debit de 3l/minut. Convulsii . Şoc vagal .diazepam 5-10 mg i. în special hepatice. leziunile parenchimatoase. 5. Accidentul respirator .punga cu gheaţă şi unguent cu hialuronidază. vasele cu flux lent.3-0.5 mg subcutanat la fiecare 10-15 minute).se începe cu 0. Extravazarea contrastului la locul injectării . Tratamentul iniţial presupune administrarea de oxigen pe mască în cantitate mare (10-12 l /minut) şi aerosoli cu betamimetice (câte 2-3 pufuri de Salbutamol la fiecare 3-5 minute). În acest fel pot fi mai uşor vizualizate şi caracterizate: • • • structurile vasculare cu stenoze. poziţie Trendelenburg. Dacă adrenalina nu are efectul scontat se poate administra noradrenalină (o fiola diluată în 500 ml glucoză 5% .v.• tensiunea arterială şi pulsul . 2. bradicardia indică şoc vagal.v. . paloare.v. 3. Cele mai utilizate substanţe de contrast în ecografie sunt: • suspensii de particule solide. 20-40 mg. Edem pulmonar acut . ariile de infarct şi ischemie. Tratamentul constă în administrarea de oxigen pe mască. Pot apărea concomitent şi manifestări anafilactoide. Accidentul circulator .administrare de oxigen şi furosemid i. În situaţia în care bolnavul este extrem de agitat sau se sufocă trebuie intubat.. hemisuccinat de hidrocortizon (250 mg la 6 ore).se manifestă clinic prin bronhospasm sau edem laringian.câte 10 picături pe minut). antihistaminice (Tagamet 200-400 mg i. 6.

În scurt timp s-a constatat însă că există substanţe de contrast care îmbunătăţesc evident imaginea şi oferă detalii importante pentru un diagnostic corect. tratamentul fiind similar. deci un contrast negativ.. ceea ce are drept rezultat posibilitatea stabilirii unui diagnostic corect. timpul de înjumătăţire fiind de 90 de minute. Administrarea lor per os ( pe gura ) sau intravascular determina marirea contrastului natural al vaselor sangvine si al organelor interne. Aceste efecte au putut fi controlate prin chelarea acidului dietilentriamin-penta-acetic cu N-metilglucamină rezultând un produs de contrast nespecific extracelular gadopentat dimeglumină (Gd-DTPA) care are o excelentă toleranţă injectat intravenos. În stare naturală ionii de gadolinium au efecte toxice. ecografie.1 mmol/kg corp. În secvenţele ponderate T2 se observă o scădere a intensităţii semnalului după administrarea contrastului. Am inteles ca va trebui sa se foloseasca substante de contrast si ca acestea sint toxice si au efecte adverse. sa crezut că datorită contrastului natural al diferitelor ţesuturi moi din organismul uman nu va fi nevoie de substanţe de contrast în această explorare. Dana L. nichel). din Iasi: "Este posibil sa treabuiasca sa fac un computer tomograf sau chiar un RMN. Spiridon" Iasi: "Substantele de contrast au un rol esential si sint utilizate in toate metodele de radioimagistica: radiologie conventionala. bule de gaz încapsulate în albumină. Dragos Negru. seful Laboratorului de Radiologie si Imagistica Medicala din cadrul Spitalului "Sf. Ele modifică timpul de relaxare a secvenţelor T1 şi T2 datorită interacţiunii dipolului magnetic al contrastului cu dipolul magnetic al protonilor vecini. doza uzuală fiind 0. Substanţele de contrast utilizate în IRM determină mai puţine reacţii adverse decât substanţele de contrast iodate non-ionice. imagistica prin rezonanta magnetica. Practic nu există efecte adverse ale acestor substanţe de contrast. lichide care odată introduse în sânge eliberează microbule de gaz. crom. mangan. tomografie computerizata. Substanţele de contrast folosite în IRM sunt numite paramagnetice şi conţin ioni cu unul sau mai mulţi electroni liberi (gadolinium. dr. Prof. fier. Substanţe de contrast utilizate IRM În primii ani după introducerea în practica medicală a imagisticii prin rezonanţă magnetică. Substante de contrast utilizate in tomografia computerizata . As dori sa stiu cit de periculoase pentru organism sint aceste substante si efecte adverse pot aparea? Va multumesc". Cel mai utilizat contrast în IRM este cel care are în componenţă gadolinium pentru că acesta are efectul de relaxare cel mai mare. galactoză sau acid palmitic. dar care nu este folosit în practica medicală. reacţii de tip anafilactic. Reducerea timpului de relaxare are drept efect în secvenţele ponderate T1 o creştere a intensităţii semnalului.• • • • microbule de gaz pur. Eliminarea este integral renală. realizând astfel contrast pozitiv folosit în practica medicală.

Eliminarea contrastului are loc pe cale renala si. de aceea este esential sa alegem contrastul care are cele mai putine efecte secundare: contrastul non-ionic cu osmolaritate mica sau izoosmolar. Efecte secundare administrarii de contrast iodat Injectarea intravasculara a substantelor de contrast iodate poate determina o serie de modificari hemodinamice. de cele mai multe ori. Aceste modificari si reactii sint. * efecte renale . tranzitorii si sint determinate in special osmolaritatii si viscozitatii. activarea sistemului complement: nu exista reactie de tip antigen-anticorp. Contrastul pozitiv contine iod si este folosit pentru opacifierea vaselor sangvine. de obicei intr-o vena de la plica cotului. bradichinina. Este preferabil sa injectam substante de contrast non-ionice cu osmolaritate mica sau izoosmolare pentru ca au efecte adverse putine si sint bine tolerate de pacient. la 4 ore fiind eliminata aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrata. reactii anafilactice si efecte secundare asupra diferitelor organe. Factorii de risc trebuie cunoscuti pentru a diminua pericolul aparitiei reactiilor adverse. * efecte asupra coagularii . substante cu osmolaritate mica si substante izoosmolare. cailor excretorii urinare. Din punct de vedere al osmolaritatii substantele de contrast se impart in: substante cu osmolaritate mare. Efecte secundare: * modificari hemodinamice . Cel mai frecvent sint utilizate substantele de contrast iodate. * efecte asupra endoteliului vascular .astm. * reactii anafilactoide .rigidizare si modificari de agregabilitate.insuficienta renala acuta. Absenta factorilor de risc nu garanteaza insa ca reactiile adverse nu apar dupa injectia de contrast: * risc renal . * risc anafilactoid .determinate de eliberarea de histamina. antecedente de reactii adverse la injectarea de contrast. in 95-99% din cazuri.fenomene inflamatorii cu formare de trombi. . Timpul de injumatatire este de 60-120 minute.In tomografia computerizata sint utilizate substante de contrast care realizeaza contrast pozitiv. cailor biliare.insuficienta renala. tratament concomitent cu anti-inflamatorii non-steroidiene. * efecte asupra globulelor rosii . Foarte util pentru a preveni riscul aparitiei reactiilor adverse este ca bolnavii sa se prezinte cu valorile ureei si creatininei inainte de efectuarea unei examinari care presupune injectarea de contrast iodat.efect anticoagulant.cresterea presiunii in arterele pulmonare. Factori de risc Injectarea substantelor de contrast iodate nu este lipsita de riscuri. se face prin simpla filtrare glomerulara.diminuarea frecventei si a contractilitatii. * efecte cardiace . articulatiilor si canalului rahidian. diminuarea rezistentei periferice si pulmonare. cresterea volumului sangvin total si a debitului cardiac. vasodilatatie coronariana. Administrarea substantelor de contrast iodate se face in marea majoritate a cazurilor pe cale intravasculara.

dispnee. * explicarea in detaliu a procedurii. apar reactii adverse. modificari tensionale moderate. infarct. Reactiile adverse cu simptome minore sint numite pseudo-alergice sau alergoide. * administrarea unei cantitati maxime de 1. Clasificarea reactiilor adverse este urmatoarea: * reactii minime .urticarie. Necesita tratament de specialitate si internare in sectiile de terapie intensiva. prurit. * hidratare buna a pacientului. cefalee. varsaturi. edem facial. accidente Reactiile adverse sint relativ rare. edem laringian.* risc cardiovascular . lupus.tahicardia indica soc anafilactic sau colaps cardiovascular.se manifesta prin bradicardie (frecventa constanta sub 50/ minut). cunvulsii. hipotensiune. pierderea constientei. * alti factori de risc .5 ml/ kg corp.accident respirator grav (cianoza.urticarie. trebuie sa urmarim: * respiratia . roseata (manifestari anafilactoide). bradicardia indica soc vagal". Cum pot fi prevenite reactiile adverse Reactiile adverse pot fi intr-o buna masura prevenite daca sint respectate anumite reguli: * indicatia de examinare sa fie corecta. * reactii grave .dispneea inspiratorie si stridorul indica edem laringian. * anamneza amanuntita (discutie despre istoricul bolilor pacientului). preexaminare si postexaminare (trebuie sa se consume multe lichide). Deces. * aspectul cutanat . Substante de contrast utilizate in imagistica prin rezonanta magnetica . dupa injectarea substantei de contrast iodate. Necesita urmarire atenta. dispneea expiratorie indica bronhospasm. cefalee. edem preorbitar. stop cardiac.insuficienta cardiaca. Incidente. episod unic de varsatura. In cazul in care. dureri abdominale. * culoarea .greata. edem laringian obstructiv).cianoza (hipoxie). eventual tratament in ambulatoriu. iar cele in care simptomatologia este mai intensa sint numite pseudo-anafilactice sau anafilactoide. hipotensiune. urticarie localizata. * reactii moderate . * eventual premedicatie . Nu necesita tratament. vertij.diabet. * accident circulator.corticoizi si antihistaminice. mielom multiplu. palpitatii. Accidentele dupa administrarea substantei de contrast iodate se clasifica in: * accident respirator. paloare. dar imbraca aspectul clinic al unei alergii. paloare (jena vagala). * soc vagal . Majoritatea reactiilor adverse nu sint urmarea unei reactii antigen-anticorp. congestie nazala. hipertensiune arteriala maligna. cu o frecventa a reactiilor severe sub 1% din totalul injectarilor. * tensiunea arteriala si pulsul .

IRM (cunoscuta in limbaj popular drept RMN). Cel mai utilizat contrast in IRM este cel care are in componenta gadolinium pentru ca acesta are efectul de relaxare cel mai mare. In scurt timp s-a constatat ca exista substante de contrast care imbunatatesc evident imaginea si ofera detalii importante pentru un diagnostic corect. galactoza sau acid palmitic. Substante de contrast utilizate in ecografie "Rolul substantelor de contrast folosite in ecografie este de a creste ecogenitatea structurii in care ajung. reactii de tip anafilactic."In primii ani dupa introducerea in practica medicala a imagisticii prin rezonanta magnetica nucleara . dr. Substantele de contrast utilizate in IRM determina mai putine reactii adverse decit substantele de contrast iodate non-ionice. Practic. arata prof. ariile de infarct si ischemie. Cele mai utilizate substante de contrast in ecografie sint suspensii de particule solide. s-a crezut ca datorita contrastului natural al diferitelor tesuturi moi din organismul uman nu va fi nevoie de substante de contrast in aceasta explorare. bule de gaz incapsulate in albumina. vasele cu flux lent. tratamentul fiind similar". nu exista efecte adverse ale acestor substante de contrast". in special hepatice. dr Dragos Negru. microbule de gaz. In acest fel pot fi mai usor vizualizate si caracterizate: structurile vasculare cu stenoze. . vasele profunde. lichide care odata introduse in singe elibereaza micobule de gaz. Dragos Negru. incheie prof. leziunile parenchimatoase.