You are on page 1of 49

Mihai Eminescu in viziunea Bisericii

Mareste imaginea. Despre poetul, prozatorul si publicistul Mihai Eminescu in viziunea Bisericii, despre raportarea sa la invatatura crestina, precum si abordarea vietii si operei sale din perspectiva credintei crestine… Studiul operei eminesciene, si cand spunem asta nu ne gandim numai la poezie, ci la intreaga productie literara pe care o gasim consemnata in manuscrisele sale, in articolele aparute in presa timpului, ne descopera o personalitate cu o neostoita sete de cunoastere, dornica de a-si insusi tot ceea ce oferea gandirea omeneasca in cele mai variate domenii de manifestare a spiritului. "Nu e ramura de stiinta, afirma Ioan Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care el n-avea, cum zicea, o "particulara slabiciune", si cand se infigea odata in vreo chestiune, citea un intreg sir de carti privitoare la ea…" Ar fi interesant un scurt voiaj prin gandirea lui, cu accent pus pe viziunea sa asupra crestinismului si pe perspectiva din care evalua omul. Ion Slavici avea dreptate. Cursurile audiate de Mihai Eminescu la Viena si Berlin sunt dovada unei preocupari pentru dobandirea unei culturi enciclopedice. Drept, economie politica, stiinte financiare, filologie, istorie moderna si geografie, fizica, medicina si filozofie sunt domeniile care pentru Mihai Eminescu prezentau un interes deosebit. Nu degeaba cartea lui Constantin Noica il prezenta pe cel nascut la Ipotesti ca "omul deplin al culturii romanesti". Nu avem stiinta ca Mihai Eminescu sa fi urmat vreun curs de teologie in anii studiilor in strainatate. Avem marturie insa ca in primul rand acasa, si mai apoi la Cernauti, a facut cunostinta cu biserica si cartile liturgice. Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxarele, cartile de invatatura n-au rezistat curiozitatii tanarului din Ipotesti si au fost cercetate cu atentie. Chipul lui Iisus Hristos apare evocat in cateva poezii si in articolele publicate in "Timpul". Intuitiile lui Mihai Eminescu asupra Persoanei Fiului lui Dumnezeu intrupat nu sunt foarte numeroase, dar compenseaza prin profunzimea lor. Cel mai reprezentativ text cu privire la crestinism este un articol intitulat "Si iarasi bat la poarta…", publicat in ziarul "Timpul", datat 12 aprilie anul 1881. Se pare ca este vorba de Vinerea Mare sau chiar Sambata din Saptamana Mare a acelui an, pentru ca autorul scrie: "Astazi inca Iisus Hristos este in mormant, maine se va inalta din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicandu-si fruntea sa radioasa la ceruri". Despre cea mai inalta forma a existentei umane

Vorbind despre Evanghelie si mesajul ei adus lumii, Mihai Eminescu asaza crestinismul pe prima treapta in istoria evenimentelor care au schimbat lumea. In comparatie cu celelalte

invataturi religioase aparute, mai apropiate sau mai departate de venirea lui Iisus Hristos, credinta crestina propune iubirea drept cea mai inalta forma a existentei umane: "Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima lui si si-au incheiat viata pamanteasca cerand de la tata-sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane". Maretia Persoanei lui Iisus Hristos nu consta doar in sublimul invataturii predicate de El celorlalti, ci in implinirea cuvintelor rostite de Iisus in propria Sa viata. Mihai Eminescu subliniaza ideea ca o doctrina, niste principii abstracte nu vor fi niciodata de-ajuns pentru a misca popoarele sa le urmeze. Doar exemplul unei persoane reale, care face vie invatatura pe care o propune, aduce cu sine convingerea ca Iisus Hristos este Adevarul absolut: "E usoara credinta ca prin precepte teoretice de morala, prin stiinta oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie sa aiba inaintea lui un om ca tip de perfectiune, dupa care sa-si modeleze caracterul si faptele. Precum arta moderna isi datoreste renasterea modelelor antice, astfel cresterea lumii noua se datoreste prototipului omului moral, Iisus Hristos. Dupa el incearca crestinul a-si modela propria sa viata". Intrebarii retorice de ce Iisus Hristos este asa de mare, Mihai Eminescu ii da un raspuns simplu: "Pentru ca prin iubire el a facut cearta intre vointe imposibila. Cand iubirea este, si ea este numai cand e reciproca, si reciproca absolut, va sa zica universala; cand iubirea e, cearta e cu neputinta" (M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981). "De aproape doua mii de ani ni se predica sa ne iubim, iar noi ne sfasiem…" Intr-un articol intitulat "Pastele", aparut in ziarul "Timpul" din 16 aprilie anul 1878, Eminescu comenteaza rugaciunea patriarhului Calist al Constantinopolului, rostita pentru incetarea secetei si pune in evidenta bunatatea lui Dumnezeu care nu rasplateste raul cu rau, ci se milostiveste de faptura sa. Textul publicat da la iveala familiaritatea autorului cu cartile de cult si cu slujba pascala pentru ca articolul debuteaza cu o stihire din canonul Pastilor: "Sa manecam dis-de-dimineata si in loc de mir cantare sa aducem Stapanului", incheind cu Slava Laudelor de la Inviere: "Sa ne primim unul pe altul si sa zicem frati si celor ce ne urasc pe noi…" Dar sa revenim la fondul afirmatiei. Autorul deplange faptul ca, desi "aproape de doua mii de ani ni se predica sa ne iubim, noi ne sfasiem" si ca "in loc de a urma prescriptiunile unei morale aproape tot atat de vechi ca si omenirea, in loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabila nu-I urmeaza deloc; ci intemeiata pe bunatatea lui, s-asterne la pamant in nevoi mari si cerseste scapare" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1989, p. 78). "Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Ca Tu esti dirept, noi nedirepti; Tu iubesti, noi vrajmasuim; Tu esti indurat, noi neindurati; Tu

facator

de

bine,

noi

rapitori!

(…)

Lesne este maniei Tale celei atotputernice ca intr-o clipeala sa ne piarza pe noi si, cat este despre gandul si viata noastra, cu direptul este noua sa ne dam pierzarii, prea direpte judecatoriule! Dar… indurarii cei nebiruite si bunatatii cei negraite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni stapane!" Redactorul ziarului recunoaste la finalul citarii sale: "Rar ni s-a intamplat sa vedem siruri scrise cu atata cunostinta de caracterul omenesc: Tu esti bun, recunoastem ca noi suntem raii-railor, dar baga de seama ca nu-i vrednic de tine sa-ti rasplatesti asupra noastra pentru ca ai sta in contrazicere cu calitatile tale de atotbun, indelung rabdator, lesne iertator". Daca moartea are ultimul cuvant, viata este lipsita de sens

"Menirea vietii tale e sa te cauti pe tine insusi. Adevarul este stapanul nostru, nu noi stapanii adevarului. Sucul invietor al gandirii este patima. Este vorba numai ca aceasta patima sa aiba un obiect nobil si desigur ca cel mai nobil este adevarul. Adevarul este in inima, creierul nu este decat lacheul inimii", exprima crezul unui neobosit calator prin scurta viata in aflarea sensului existentei: "Au e sens in lume? Tu chip zambitor Trait-ai anume ca astfel sa mori? De e sens intr-asta, e-ntors si ateu, Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu" (Mortua est, 1871, 1 martie). Ce vrea sa spuna de fapt poetul in aceste versuri? Zoe Busulenga observa intr-un comentariu al sau ca conditionalul daca, in poezie prezent prin de e, precede definirea sensului de intors si ateu. Asadar, doar daca moartea ar fi telul singur al vietii, atunci viata ar primi aceste atribute. Ultimul vers exprima constiinta ca omului nu-i sunt proprii atributele divine. De altfel, tot Mihai Eminescu nota: "Ideea dumnezeirii s-a nascut din negatie, din ceea ce nu este spiritul nostru - atotstiutor; din ceea ce nu este bratul nostru - atotputernic; din ceea ce nu este viata noastra - infinita; din aceea ce nu este sufletul nostru - ubiguu". Avem aici trasata in linii fine diferenta intre cele doua conditii, cea divina, absoluta si cea umana, marginita. Dar pasajul de mai sus poate fi interpretat si in cheie apofatica, a cunoasterii lui Dumnezeu prin negatia tuturor limitarilor omenesti. "Omul este oarecum nasterea eterna"

Cu toate acestea, Mihai Eminescu are convingerea ca intre om si Dumnezeu exista afinitati care fac posibila comunicarea intre cei doi. "Dumnezeu. El are predicabiliile cator trele categorii ale gandirii noastre. El este pretutindeni - are spatiul; el e etern - are timpul; El este atotputernic - dispune de intreaga energie a Universului. Omul este dupa asemanarea Lui: Omul reflecta in mintea lui - in ortum - catesitrele calitatile Lui". In studiul sau antropologic, Mihai Eminescu considera ca omul nu ramane niciodata la acelasi nivel, ci in firea lui exista dorinta unui progres, a unei lupte spre desavarsire, prin care se incearca autodepasirea: "Omul contine in el o contradictiune adanca. Fiecare om are in sine

ceea ce numim noi o destinatiune interna. Facultatea, puterea, vointa chiar de a dezvolta mereu, de-a produce prin sine insusi o viata noua. Nu e nici un om multamit de-a ramanea etern pe acelasi punct - omul e oarecum nasterea eterna. Aceasta devenire eterna afla in om o putere numai marginita. Din aceasta contradictiune a puterii marginite si-a destinatiunii nemarginite rezulta ceea ce numim viata omeneasca. Viata este lupta prin care omul traduce destinatiunea sa, intentiunile sale in lumea naturei. Aceasta viata intrucat are de obiect realizarea scopurilor personalitatii in obiectele naturii se numeste lucru. Intreaga viata omeneasca este o viata a lucrului" (Fragmentarium, p. 153). Impotriva celor ce se declarau liber-cugetatori, Mihai Eminescu a dat o replica in "Timpul" din 2 februarie anul 1879: "...a vorbi despre o religie a liberei-cugetari este ceea ce se numeste in logica o contradictio in adjecto, este ca si cand ai zice "otel de lemn"". Mihai Eminescu a fost in genialitatea sa un om de o modestie greu de intalnit in lumea contemporana. Constient de darurile cu care fusese inzestrat, atragea totusi atentia tuturor ca "nimanui sa nu-i abata prin minte c-ar fi un geniu. Pamantul nostru este mai sarac in genii decat Universul in stele fixe. Homer si Shakespeare, Rafael, geniile in arte se nasc o data la 3, 4 mii de ani, Newton si Galilei, Kant si geniile in stiinta, o data la o mie de ani, incat nu stiu zau daca de la Adam pana la Papa Leo IX au existat de toti o duzina. Incolo, suntem cu toti niste bieti mizerabili carora acesti regi ai cugetarii ne dau de lucru pentru generatii inainte" (Fragmentarium, p. 178). Cateva cuvinte despre „nationalismul" lui Mihai Eminescu

Multa lume si-a creat impresia falsa ca Mihai Eminescu ar fi un nationalist disperat, care detesta existenta celorlalte popoare, dar ceea ce apara el in fapt sunt traditia neamului, limba curata, romaneasca si credinta crestina: "nationalismul este un semn rau la un popor. Nimeni nu tine la esistenta sa decat acela ce are sa o piarda in curand si aceasta se simte instinctiv. Nicaieri nu se manifesta vointa de viata mai tare decat acolo unde viata este periclitata sau prin boala interna sau prin pericol estern" (Fragmentarium, p. 129). Cosmopolitismului, la moda spre sfarsitul secolului al XIX-lea, veacul constituirii natiunilor moderne, cosmopolitism pe care Mihai Eminescu il invinuia ca ar fi introdus in estul Europei "formele costisitoare de cultura ale Apusului", ii opunea cultura nationala in adevaratul inteles al cuvantului. Intr-un articol, publicat in ziarul "Timpul" la 22 ianuarie anul 1880, autorul marturisea cu nedisimulata amaraciune: "In loc de-a merge la biserica, mergem la Caffé-chantant, unde nentalnim cu omenirea din toate unghiurile pamantului, scursa la noi ca prin minune. Ba pentru ca limba noastra cam veche, cu sintaxa ei frumoasa, dar grea, cu multele ei locutiuni, ii cam jena pe prietenii nostri, am dat-o de o parte si am primit o ciripitura de limba pasareasca cu sintaxa cosmopolita pe care cineva, daca stie nitica frantuzeasca, o invata intr-o saptamana de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei si al Sucevei, care in intelegere cu Domnii de atunci si c-un sinod general al bisericei noastre au intemeiat acea admirabila unitate care-a facut ca limba noastra sa fie aceeasi in palat, in coliba si-n toata romanimea, si-ar face cruce crestinul auzind o pasareasca pe care poporul, vorbitorul de capetenie si pastrul limbei, n-o mai intelege". Legatura dintre Biserica Ortodoxa si neamul romanesc Mihai Eminescu o considera a fi fundamentala pentru dainuirea in istorie a poporului din care si el facea parte. Rolul pe care Biserica l-a avut in dezvoltarea culturii si identitatii nationale este incontestabil si aceasta pentru ca "Biserica rasariteana e de optsprezece sute de ani pastratoarea elementului latin de

deloc de neluat in seama . 187). taranul a ajuns la un grad de anemie si slabiciune morala destul de intristatoare. ca doar la ce bun atata efort! Nu parerile acestea sunt motiv de ingrijorare. republican universal si orice i-o veni in minte. Daca ar fi sa luam de bun faptul ca tot ceea ce este obligatoriu este automat si rau. Educatia poporului constituia in gandirea eminesciana un pilon de sprijin pentru societatea romaneasca. tatari si turci. foarte arare. drept bautura spirt amestecat cu apa. dar mai rau decat atat este faptul ca in ultimii ani s-a pus accentul pe omul Mihai Eminescu mai mult decat pe opera sa. Fata de calamitatile fizice cu care se confrunta adeseori tara intreaga. X. 1989. chiar in conditiile ispitind la a nu citi din lumea de azi. trait in aer liber. mai ales cea departata de targuri. Un popor imoral este fizic nesanatos sau degenerat". ma intreb si va intreb: Cum mai este receptat. tratat si abordat astazi Mihai Eminescu? Asa cum spunea intr-un interviu criticul literar Felix Nicolau. ea ne-a ferit de inghitirea prin poloni. a putut constata ca de-abia din trei in trei case se gaseste cate o familie care sa aiba un copil. seamana cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor. Energia centrului lor de gravitate si dreapta ascensiune a liniei lor de miscare trebuie descarcata de greutati prea mari. socialist. traind sub un regim alimentar asa de mizerabil. Bucuresti. vicleni. Ceea ce trebuie incurajat intr-o societate omeneasca sunt oamenii de caracter. Cine a umblat prin satele noastre. pentru a ridica cu parghia lumea din tatani. vol. lihniti si chinuiti de friguri permanente". p. nihilist. mult doi.langa Dunare. Eminescu. Instructia publica are in vedere si integritatea morala a cetatenilor pentru ca "moralitatea e pentru suflete identica cu sanatatea pentru trup. galbeni. n-are drept hrana zilnica decat mamaliga cu otet si cu zarzavaturi. Inteligente se gasesc foarte adesea. Mihai Eminescu este respectat si amintit doar de zilele nasterii si mortii sale. Este drept ca ele adeseori sunt rezultatul miscarii sociale". si aceia slabi. pericolele pe care le reprezinta oamenii corupti. caractere. Ea a stabilit si unificat limba noastra intr-un mod atat de admirabil. Cat de fara vocatie trebuie sa fie niste profesori de limba si literatura romana pentru ca Mihai Eminescu sa le devina indezirabil si nesuferit elevilor? Cand astfel de profesori nu au stiinta de a provoca dragostea de lectura la cei tineri. "Moralitatea este pentru suflete identica cu sanatatea pentru trup!" Pasiunea nationala si sociala a scriitorului venea din dorinta de a vedea pe romani iesiti din starea nenorocita in care se aflau: "Populatia rurala in marea ei majoritate. Ce mai stie generatia de azi despre cel numit sablonard "poetul nepereche al literaturii romane" si "poetul national al romanilor"? Citeam recent niste pareri ale unor tineri prin unele spatii virtuale de dezbatere . Opere. dar numai roman nu e" (M. Chipul unui taran roman. probabil ar trebui sa trecem tot ce este de invatat in scoala la capitolul "facultative". astfel caracterele tari si determinate sunt (ilizibil) imprejurul careia se-nvart lucrurile lumii. mai ales prin cele de camp si de balta. De aceea. ci rolul dascalilor. Dar stim ca nu e chiar asa. Schimband acum. ar fi de preferat ca din mainile lor sa iasa niste elevi care sa vorbeasca si sa scrie corect in limba romana. trecand peste orice vina de o parte ori . Cine-o combate pe ea si ritualele ei poate fi cosmopolit. incat suntem singurul popor fara dialecte propriu-zise. unguri. superficiali sunt mult mai mari si descurajatoare pentru contribuabilul roman: "Intre caracter si inteligenta n-ar trebui sa existe alegere. dar care se rasfrang mai cu seama asupra celor saraci.potrivit carora Mihai Eminescu ar fi mult mai pretuit ca scriitor daca nu li s-ar baga "pe gatul elevilor" prin programa scolara. Precum Arhimede cerea un punct fix. registrul discutiei noastre. Editura Academiei Republicii Socialiste Romania. ea este inca astazi singura arma de aparare si singurul sprijin al milioanelor de romani cari traiesc dincolo de hotarele noastre. om de tara.

Nicolae Iorga scria in anul 1934: "Mihai Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala. Stefan cel Mare. pana la urma firesti cand discutam de un geniu. se afla chestiunea unirii. scos programatic din constiinta multor generatii de romani. precum profesorii Nae Georgescu sau Theodor Codreanu. contestandu-i-se nejust sau. dar cu siguranta le-am gasi in orice biblioteca. fiind mereu preocupat de evolutia societatii moderne romanesti. Interesant ar fi sa mai facem un salt: de la cunoasterea doar a "Luceafarului" si a "Scrisorii III" la articolele lui de presa. de ziua lui. pentru credinta ortodoxa. subliniind esential necesitatea raportarii noastre identitare si la dimensiunea Eminescu. ca sa-i pomenim acum doar pe cei din ale caror cercetari am extras informatiile ce . intr-un alt registru al dezbaterii noastre. in schimb. Lor trebuie sa le multumim pentru faptul ca astazi putem afirma. cu Biserica. cu probe. vorbind despre poporul roman se vede in textele lui totdeauna o unda de durere cand se raporteaza la prezent si o inflacarare cand isi aminteste de marii barbati ai istoriei noastre: Mircea cel Batran. exprimate in articole de ziar. la nimeni pana la el nu s-a prefacut intr-un element permanent si determinant al intregii lui judecati". vom sustine si remarca ca „in cultura lumii. s-ar cadea sa ne amintim de Mihai Eminescu. totdeauna trecutul i-a parut mai frumos. ca familia Eminescu a avut dintotdeauna o profunda credinta ortodoxa si o stransa legatura cu Biserica neamului. situatia paturilor sociale in procesul de trecere la o societate moderna. Trecand acum. Numai zelul sincer si iscoditor al unor cercetatori responsabili au scos la lumina. dupa lungi si multe decenii de ignorare sau interesate omiteri.de alta a catedrei. ci recitindu-i o poezie pentru a ne da seama de ce este un geniu. Mihai Eminescu arata o cuprinzatoare privire de ansamblu asupra lumii. de criticii literari si de o mana de oameni pasionati. publicistica sa fiind stransa in volume uriase pe care nu le are oricine in casa. Uimit de vastitatea unei minti atat de sclipitoare. ca expresie a unui spirit dinamic. Iar daca. Despre unchii si matusile din manastire ale lui Mihai Eminescu Aflam asadar din studiile unor eminescologi. adevaruri nespuse despre poetul nepereche. articolele de ziar ii sunt stiute mai mult de specialisti. Poate ne va fi mai greu sa facem acest lucru. este important ca Eminescu sa fie citit. iar poetul Mihai Robea ne atentioneaza ca "vom exista atata timp cat il vom apara pe Mihai Eminescu". iar efortul ne-ar fi rasplatit de insasi lectura textului. mai plin de oameni mari. Prin urmare. Dincolo de toate aceste opinii. Prezentandu-si ideile polemic. de figuri aureolate de vitejie si eroism. de bine. exagerandu-i-se deseori legatura. dar si evolutia noastra istorica privita in raport cu asezarea strainilor in teritoriile romanesti. spunea profesorul de limba romana Costel Zagan. poetul insusi reflectandu-le cu scanteierea geniului in multe din creatiile sale. In aceasta dimensiune este cuprinsa si relatia marelui poet cu Ortodoxia. opera sa poetica inca este cunoscuta. De aceea. nimeni din generatia lui n-a avut in acest grad instinctul adevaratului inteles al istoriei. pentru ca are meritul mai presus de orice de a fi turnat in cele mai frumoase forme limba noastra. altfel. ca orice romantic. Printre tezele fundamentale ale gandirii eminesciene cu privire la natiunea romana. Mihai Eminescu a iubit Romania si. nu doar intr-un mod si intrun cadru festivist. de rau. locuim eminescian". preocuparea pentru religie. straluceste imperial adevarul: Mihai Eminescu si familia lui au trait credinta ortodoxa. dimpotriva. Mihai Viteazul.

Eminescu. interesandu-se la un moment dat de cumpararea unei case in Botosani pentru Mihai si sora sa Harietta. Iar a doua zi…" Aici textul se intrerupe pentru ca pagina urmatoare a cartii de rugaciuni pe care isi facuse insemnarea preotul s-a pierdut. maica Olimpiada Jurascu. Aceasta alternativa a marturisit-o poetul in perioada epuizanta de la "Timpul". Astfel. "Stii ce. eu de la "Timpul". care acum este primar. ca. un confrate de la "Romanul". pentru ca sa se stie cat amar a suferit romanul. caci nu suntem facuti sa traim intre lupi. in copilarie. Raluca Eminovici. ii spunea poetul. De ce dorea el o calugarire la Bucuresti? Ne explica profesorul Codreanu: pentru ca dorea avantajul "pastrarii contactului cu marele centru cultural al tarii". La manastire. si hai sa ne calugarim. in chiliile solitare. si sa ascult in fiecare seara ca la Agafton cum canta Lumina lina. iar o alta sora a mamei lui Mihai Eminescu. Olimpiada si Sofia. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte. care s-a calugarit si ea tot la Agafton. sa scriem letopisete in cari sa insiram tot ce indura nenorocitul neam romanesc. cand Eminescu se afla la Manastirea Neamt de Sfintii Mihail si Gavriil. toate calugarite la Manastirea Agafton. participa la viata de obste. Iata ce scria la vremea respectiva preotul: "Pe ziua de Sfintii Voievozi in anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamtu. din familia poetului Eminescu au ales drumul slujirii lui Dumnezeu mai multi membri. doi frati si trei surori ale mamei poetului. iar matusa Fevronia l-a ajutat chiar sa descifreze alfabetul chirilic si i-a inlesnit accesul la cartile si manuscrisele din manastire. In anul 1884. Si mi-au sarutat mana si mi-au spus: Parinte. care ii ingrijea sanatatea. unde a cerut sa fie spovedit si impartasit de preot. mergea foarte des la Manastirea Agafton. avea o fiica. dragul meu. Despre spovedirea si impartasirea de la Manastirea Neamt Tot cercetatorul Nae Georgescu vorbeste intr-unul din studiile sale despre un episod mai putin cunoscut de lume din viata lui Eminescu. Au ramas vii in schimb ecourile vibrante ale trairilor din manastire ale poetului in sonetul "Rasai asupra mea". La randu-i. cum arata profesorul Nae Georgescu. si l-am spovedit si l-am impartasit pe poetul M. hai sa demisionam. asculta povesti. si de Fevronia. Xenia. cand Titu Maiorescu nu-i descoperise inca semne de "alienat". repeta . dar sa ramana la Bucuresti". Si au fost acolo Ion Gheorghita. in anul 1882. lumina lina. din zona manuscris a cunoscutei "Rugaciuni". stareta de mai tarziu a manastirii. l-a urmarit aproape toata viata pe poet. Safta. Mihai Eminescu. iar Titu Maiorescu si Simion cloceau o viitoare internare "salvatoare" a lui Mihai Eminescu. in luna iunie anul 1883. sentiment al personalitatii exagerat (sa invete albaneza!). numai tare posac si trist. la bolnita. din Cracaoani. De altfel. care la randul lui atesta trairea in comuniune crestina a poetului si primirea Sfintelor Taine. de pe la anul 1879.urmeaza. Sa ma ingropati la tarmurile marii si sa fie intr-o manastire de maici. Iata ce nota criticul referitor la intentia poetului: "Foarte excitat. Este vorba despre Calinic si Jachift. unde ramanea cu saptamanile. Consemnarea preotului referitoare la acest moment a fost facuta cunoscuta de catre profesorul Paul Miron si citata de Nae Georgescu. cum spune Nae Georgescu: "Rasai asupra mea. au intrat in calugarie. De altfel. Arbore. cand era "stricat cu toata lumea". Despre acest lucru a vorbit cercetatorul Theodor Codreanu in volumul "Eminescu si mistica nebuniei". vrea sa se calugareasca. Este vorba de anul 1886. gandul calugaririi l-a marturisit si lui Zamfir C. de pilda. tu de la "Romanul". cat a trait pe acest pamant"./ Caan visul meu ceresc daodinioara…" Poetul a gandit serios si sincer sa se calugareasca Un alt aspect mai putin cunoscut de catre publicul larg se refera la faptul ca la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer sa se calugareasca. cantece si intamplari povestite de calugarite. ultimul fiind chiar staret.

Iata asadar adevarul despre modul in care familia Eminescu. unde a ridicat o casuta si. o dovedesc eroii sai din "Sarmanul Dionis". Nu se misca un fir de par din capul nostru fara stirea lui Dumnezeu"… MIHAI EMINESCU ¤ Mihai Eminescu (n scut ca Mihail Eminovici) (n. scrisa la 20 de ani de la moartea ganditorului. Tatal poetului. "Povestea magului calator in stele". aceea a calugarului. Iar tatal sau. la Calinesti.d. 15 iunie 1889. atunci cand spune: "Istoria omenirii este desfasurarea cugetarii lui Dumnezeu.gandul salvarii prin calugarire. Ca nu putea fi vorba doar de o simpla gluma sau de un semn al alienarii. Incheiem aceasta succinta prezentare si abordare. cu biserica langa casa. Si ca sa nu mai fie nici un dubiu. acest lucru il marturiseste insusi Mihai Eminescu. la Galati. Ii ducea la biserica. "Omagiu lui Eminescu". in lucrarea sa. aflati in ipostaza cea mai graitoare. a trait relatia cu Ortodoxia. a plecat din Blaj si s-a stabilit in Bucovina. alaturi. fiu de dascal. socotit român. mai ales la sarbatori mari. 1. Iar Nae Georgescu aminteste si el ca "tatal poetului avea bisericuta langa casa" si chiar "ca era fiu de dascal de biserica. citandu-l si pe Corneliu Botez. cum este la Pasti ori la Sfantul Gheorghe. jurnalist român. 1850. prozator i poet. pus insa pe seama nebuniei si luat drept gluma. Bucure ti) 1889. Iata ce scria acesta despre tatal lui Eminescu. pentru prima data de la moartea sa. unde si Mihai Eminescu a locuit un timp". cu speranta si respect. de cititorii români i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura român . o biserica din lemn la care a slujit. cel care a avut initiativa omagierii lui Mihai Eminescu. caci atat dansul cat si mama poetului erau religiosi. unde-i primea si ospata bine. intocmai unor buni crestini. Gheorghe Eminovici. unde asculta slujba cu multa evlavie. "Cezara". ti) a fost un poet. . cum sustine profesorul Codreanu. Gheorghe Eminovici tragea la o adresa din Strada Biserica Enei nr. bunicul patern al poetului. poetul insusi. In Bucuresti. Botosani sau Ipote ti . ecoul lui razbatand intr-o scrisoare a lui Petre Missir catre Titu Maiorescu. 15 ianuarie 1850. sincer si evlavios. Vasile Eminovici. nu lipseau duminica si in zi de sarbatoare de la biserica si se supuneau obiceiurilor religioase in mod strict". in anul 1909: "…obijnuia sa-si invite rudele si prietenii la Ipotesti. prin anul 1802. cand isi sarbatorea ziua numelui.

.

Tema iubirii in poeziile lui Eminescu Sfasierea intre adularea femeii si dispretuirea ei ca fiind nedemna de iubire ¤ .

dupa cate definitii ss-au dat.Introducere in tema iubirii: ¤ Iubirea ³ este un daimon´ spunea Platon. care ucide si naste in acelasi timp. dupa cate poezii i s-au inchinat. ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au sfacut inca cuvinte. nimeni nu sstie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara. . nu ss-a gasit inca cheia care sa deschida secretul iubirii. nu s-au inventat inca leacuri. Si totusi.Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. ÄIubirea nu va pieri niciodata«´ spune Biblia. Cu toate acestea insa. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte. dupa cate Äcercetari´ s-au facut.

cind negura vremurilor arhaice inca nu parasise spatiul ce va lua intr-un final forma intrpamantului. ¤ . aproape toate poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu descriu cu tristete acest sentiment.¤ In literatura noastra Eminescu este fara indoiala cel mai mare poet al iubirii.. sentiment.Datorita dragostei neimpartasite. La inceput. ca personaje primordiale ce vor trebui sa duca mai departe nepretuitul dar al vietii Valorificarea impresionanta a sensibilitatii iubirii din care se desprinde divin chipul femeii. miturile cosmogonice scot la lumina aceasi procese de nastere a vietii: crearea femeii si a barbatului.. Dragostea este sentimentul divin ce te poate ridica instantaneu in al 9-lea cer sau te poate arunca cu violenta in al 99-lea iad. reiese in mod profund din opera lui Eminescu..

¤ ¤ Cea mai predominanta fatada a poeziei eminesciene este dragostea. Caracterul popular si profund uman al poeziei sale erotice asociat cu maretia tulburatoare a frumusetilor naturii raspundea aspiratiilor lui Eminescu spre un inalt ideal de frumusete si puritate. . iubirea si natura. ideal afirmat si aparat impotriva unei societati carecare-l calca in picioare.

fericire dublata de rautate. alteori ea fiind descrisa ca fiind : Ä cu inima stearpa. Tema iubirii apare inca de la prima poezie publicata. un inger transfigurat de moartea timpurie. cat si demon : Ä Madona dumnezee cu diadema de stele. viziunea poetului este una duala. In ³Venere si Madona´. este intalnita in primul poem de dragoste al lui Eminescu. atat inger. el refacand imaginea femeii. mai tarziu transformandu-se transformanduintrintr-un sentiment dual..´.¤ ¤ ¤ Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal. al dezamagirii profunde si al descurajarii totale. o aspiratie in lirica de tinerete. Apoi. rece si cu suflet de venin´ .. unde deja se constituie ipostaza in care femeiea apare ca o fiinta angelica. ³De-as ³Deavea. pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute. cel de-al dedoilea mare poem de dragoste din punct de vedree cronologic. cu surasul bland vergin´. ³Mortua est!´.

Femeia este serafica. Cea de-a doua etapa a este caracterizata printr-o stare de deprintrtristete profunda.calda. Decorul devine si el intunecat. rece. pentru ca sentimentul ce candva era foarte puternic se stinge. este tandra. de dezamagire in iubire. asemanatoare cu Beatrice a lui Dante sau cu Laura din poemele lui Petrarca. ¤ ¤ . o natura de cosmar. frigul. Femeia este rece si indepartata. ca la Hugo sau Heine. se transforma in suferinta. plopii stingheri si frunzele vestede. vie si colorata. iubirea pasionala. dar nu este reala«ramane numai o speranta. numai un vis aflat sub semnul posibilitatii. sumbru. Ea innoblieaza sufletul. in durere Ä farmec dureros de dulce´. in care domina ceata.¤ Iubirea la Eminescu cunoaste doua etape: Prima etapa a deschide perspectiva amorului acompaniata de o natura feerica.

.¤ ¤ Creatia poetului pe tema iubirii a fost marcata de cateva etape distincte. Prima etapa reprezinta sfasierea intre adularea femeii si dispretuirea ei ca fiind nedemna de iubire. corespunzatoare varstelor scriitorului.

Poeziile reprezentative sunt: ¤¤¤¤¤¤¤ ³La o artista´ ³Amorul unei marmure´ ³Venere si Madona´ ³Mortua est!´ ³Inger de paza´ ³Inger si demon´ ³Departe sunt de tine´ .

Prezentarea celor 7 poezii .

i-am f cut din tine-un înger. cu surâsul blând. A fost crud nvinuirea. cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie. creatCu diadema-i de stele. f r foc. ce-a luat cu-n el ciune cecuDe pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martir. iTeTe-a v zut plutind regin pintre îngerii din cer i-a creat pe pânza goal pe Madona Dumnezeie. f r razim. ochiu-aurorei matinal. crudo! disme it din visuri sece. lung delir. cuVenere. blond. îngerului-ideal. amoruM înva cum asupr . dar femeie. O! te v d. dTeTe-a v zut i-a visat raiul cu gr dini îmb ls mate. Buza ta învine it de-al corup iei mu cat.i caut în ochi negri-adânci ca picioareinegrimarea. de-am zvârlit asupr . O. copila ± C-o privire umeda si rugatoare Po i din nou zdrobi i frânge apostatinima mea? apostatLa picioare. ochi de piatr ce scânteie. Fruntea mea este trezit de al buzei tale-nghe . vergin. v lul alb de poezie i paloarei tale raza inocen ei eu i-am dat ii-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magie iceFruntea îngerului-geniu. blând ca ziua de magie. Suflete! de-ai fi chiar demon. crudo. râdeAm v zut fa a ta pal de o bolnav be ie. TeTe-am v zut. cu-alte raiuri. dintrDin ochirile. Fa a pal -n raze blonde. Tu ai fost divinizarea frumuse ii de femeie. tu e ti sânt prin iubire. cu p rul blond. femeie stearp .i murdare.. talei privesc la tine. i amoru-mi stins i rece.i. te-aud.VENERE SI MADONA de Mihai Eminescu ¤ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este. chip de înger. . Rafael. Bra molatic ca gândirea unui împ rat poet. i-i întreb de po i ierta. itineCând în via a pustiit râde-o raz de noroc. A fost crud i nedreapt . cu surâsul blând. rece i cu suflet de venin! Plangi. dei ador pe acest demon cu ochi mari. fecioarPe când inima bacantei e spasmodic. ce i ast zi tot frumoas o rev d. f r suflet. femeiaAstfel eu. iCu diadem de stele. cutdintrCu inima stearp .i eu s caut cu dispre ! Tu îmi pari ca o bacant . f r fond. ochirileochiuDar azi v lul cade. itergeterge.. pierdut în noaptea unei vie i de poezie. cu al i zei. i s rut a tale mâne. demon. peO fecioar-a c rei suflet era sânt ca rug ciunea. nu mai plânge!. îngeruluiîngeruluiDin demon f cui o sânt . ca-ntrSufletuSufletu-mb tat de raze i d-eterne prim veri. pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelat . Lume ce gândea în basme i vorbea în poezii. dintr-un chicot.i ochii. C ci femeia-i prototipul îngerilor din senin. tân r i dulce veste teDintrDintr-un cer cu alte stele. simfonie. diademaEu f cut-am zeitate dintr-o palid femeie.i cad i. vergin. A femeiei. te cuget. marmur cald .

.

demon. când demon. femeie cu chip de înger. Madona este reprezentarea Maicii Domnului în artele plastice. privind femeia iubit .1. tipul femeii adulterine. est!´ Poezia. incepe a infatisa viziunea poetului. pur . datând cronologic din 5 aprilie 1870. fiica lui Zeus i so ia lui Hefaistos. dar infidel so ului s u. ¤ . sfânt . Înc de aici constat m antiteza între cele dou tipuri de femei: Venera. Poetul vine cu proiec ia femeii ideale asupra femeii iubite. Venera. În schimb. iar Madona e considerat femeia ideal pentru c e cast . ce e frumoas . este a doua mare poem a iubirii dup ³Mortua est!´ .Incadrarea poeziei in opera autorului: ¤ ³Venere i madon ´. care este când înger. figur de stil întâlnit la nivelul întregului text. corespondentul Afroditei este. Titlul poeziei de fa denume te înc de la început antiteza. zei a iubirii la romani. dup relat rile lui Homer.

dar si talentele deosebite ale pictorului Rafael care a imortalizat pe panza goala chipul femeii angelice. Tema poeziei este dragostea.¤ ¤ Prin poezia ³Venere si Madona´ poetul Mihai Eminescu evidentiaza frumoasele trasaturi ale femeii serafice. femeia inger sau serafica si femeia demon. cand eul se contrazice la ideea elogiului feminitatii din incipitul poeziei. . Este o poezie de tinerete a idealurilor adolescentine. sentimentul de veneratie pe care poetul il aduce iubirii vazut in mai multe ipostaze: femeia terestra(normala).

Femeia este Venus (Venere).. care d formei pictatfrumoase i un con inut moral. inversiunilor si epitetelor duble (³tanara si dulce veste´).i întruchipeaz spiritul antichit ii (necre tin. demonic deci) cu întregul ei cult pentru frumuse ea fizic .¤ ¤ În aceasta poezie Eminescu figureaz femeia în dou ipostaze: demonic i angelic . dar imaginea eviden ia suferin a poetului îndr gostit. In prima secventa poetul elogiaza in note de oda. creând astfel un ideal de frumuse e fizic i puritate. a a cum a pictat-o Rafael.Eminescu mai prezentase femeia sub ´form statuar în ÄAmorul unei marmure´. Aici predomina imagini artistice plastice create cu ajutotul comparatiilor. . în spiritul Rena terii.. neîn eles de inima de piatr a femeii . p gân. Poetul creaza imaginea unui eden in care chipul feminitatii este atotstapanitor. Ämarmur cald ´.. Femeia este i madon . chipul angelic al femeii si talentul lui Rafael: ³Caci femeia-i femeiaprototipul ingerilor din senin´.

..... leOchii cufunda i în capu-i..aripi lungi i constelate.. deÎn biserica pustie.. ca un demon El vegheaz ... Ea o inim de aur . Ea vegheaz Pe un mur înalt i rece de o marmur curat .. fruntea trist i-ncre it .. .. întrLucii pic turi de smoal la p mânt cad sfârâind i cununi de flori uscate fâ âiesc amirosind -a copilei rug ciune tainic opotit murmur .. capuii b rbia lui s-apas de al pietrei um r rece. sfânt .. PePe-a altarului icoan în de raze ro ii frângeri.El un suflet apostat.. pesteAbia candela cea trist cu reflectul ei roz-alb rozBlând o raz mai arunc ce peste-a lui fa trece. Cufundat în întuneric... aLâng dânsa el se roag .. CeCe..... privireaCeCe. umbraNu spre-amor . El .. Coatele pe bra ul crucii le destinde i le-a az . lâng-o cruce m rmurit .. Dar ce v d: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde? PeDou umbre de aripe ce se mi c tremurânde. aripilelumeaMuri sfin i i de-a omenirii rug ciuni îndelungate deV d aripile-i diafane i de dânsele dau veste. Dou aripe de umbr c tr ceruri ridicate.. Genuncheat st pe trepte o copil ca un înger. Dar umbra-naripat a lui buze le înmoaie... via a lui cea sânt plan .i lipse te oare ie.i lipse te s fii înger . lâng ea îngenuncheaz ... sP rul s u negru ca noaptea pesteal marmurei bra alb. marmurV l . Palid i mohorât Maica Domnului se vede. aPeste via a-i inocent .este îngeru-i de paz . aripileTe iubesc! . Se r sfrânge ca-n oglind a copilei umbr plin caUmbra ei... lângÎntrÎntr-o umbr neagr .. st -nd r tnic r zemat La picioarele Madonei. lâng arcul în p rete. nu-i umbra ei aceea .. nuîngeruLâng marmura cea alb v d fiin a-i aerian ..... .. deas ..atunci Ea un înger este. prin lumini îng lbenite A f cliilor de cear care ard lâng altare Pe când bolta-n fundul Domei st întunecoas .... O..i inocent sub a genelor umbrire..spre-nchin ciune el genunchiii sprespregenunchiiîncovoaie i ascult dus din lume a ei dulci i timizi oapte.. pesteEa un înger ce se roag .INGER SI DEMON de Mihai Eminescu ¤ NoapteaNoaptea-n Doma întristat . trist . cuCu de marmur-alb fa i cu mânile de cear .. în umbra lui fatal .o negur diafan mestecat -n stele.. lucie ca apa lin ... deÎns aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate.. blond copil cu-a ta m rire. ce ca i dânsa st în rug -ngenuncheat ... . Dar de-i umbra ei aceea ....clar E privirea. mare.. O f clie e înfipt într-un stâlp de piatr sur .........El un demon ce viseaz .era s strige demonul în a lui noapte... boltaNep truns de-ochii ro ii de pe mucuri ostenite.. Alb ca z pada iernei...

. Se apropie-argintoas umbra nalt-a unui înger. . Grea de glorii i putere.r scoal în popoare a distrugerii scânteie i în inimi pustiite sam n gândiri rebele. Alte lacrimi. mic. alba tri. o istorie. vorba...O fiic e de rege... pieptuÎn a sufletului tain .. ci a trimis nPre un înger s m -mpace.. vremea mea.. lpoalePePe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus dei în mâna-i însceptrat . iubit . l-a ei poale-ar fi depus. C-o mul mire adânc . Contra legilor ce-s scrise. mânaDar nu . i-mp carea-i. TreceTrece-n lume fericit .. Sim i c nimica nu e ti i acele gânduri negre mai nici a muri nu-l las . mic . e amorul icarea- ...... nemaisim it . gândirileEl n-a vrut ca s condamne pe demon. cu-amoroas dulce spaim .. O lamp -ntinde limb-avar i sub ire. între el i între dânsa deVeacuri sunt de cugetare. Ce puternic e . îndr zne e. via a.gândi ea.... mâna ei tras -nd r t..S te sim i neliber. . nuNimeni soartea-i n-o-mblânze te.se-ntâlnesc..Mândr -i de înduio ere.. apropienaltSe a az lin pe patu-i. nuCum a intrat el în via ! Cât amor de drept i bine.Nimeni nu-i tie de tire. istorie.buzeleMut inima în pieptu-i. frunteaP rea ca o noapte neagr de furtune-acoperit .. Copunându-te la ele.Am rârea. mas. marileC domnesc în lume rele c ror nu te po i opune... poporul Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis.. de blânde e dulci i moi.. contra ordinii-mbr cate ceordiniiCuCu-a lui Dumnezeu numire ..... mâna ei îngust . Clar i încet Se ivea fa a de demon feciore tile ei vise. .. aAh! opte te el pe moarte . care sufletu-i apas . Am urmat p mântul ista.. S vezi marileaspira ii c -s reduse la nimic. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei. încre it .nnumângâie. ea iubea. furtuneOchii fulgerau i vorba-i trezea furia vulgar . înger.. alt amar moarteMai crud nici e cu putin . Ce adânc p trund în ochii lui cei negri furtuno i! i pe fa a lui cea slab trece-u or un nour ro treceSe iubesc.... blond -n diadem de stele. cuEl prezentul îl r scoal cu-a gândirilor lui faim cuContra tot ce gr m dir veacuri lungi i frun i m re e..De pe dân ii negurile se descop r...... Desp r i i de-a vie ii valuri.-un popor.Câteodat' .. El? . par a se soarbe în dorin a lor aprins . nimeni fruntea nu-i soartea... care ochii îi acop r.cine e ti ghicesc.. Ceasul ultim îi împac toat via a-i de durere.. Este Ea . Ochii ei cei mari.de i arare .. tu via a..mute r mas-au buzele-i abia deschise. Cât sincer fr ie adusese el cu sine! i r splata? ....¤ Ea? .. i coroana sa antic . i ce departe sunt deolalt amândoi! A venit un rege palid... CEl în ochii ei se uit . EaEa-l vedea mi când poporul cu idei reci. sufletuDar prin negurile negre.. limbSfârâind în aer bolnav... ochii lui orbi i de plângeri patuEaEa-i sarut . i ochii lor seSe privesc. rege i femeie... El ades suit pe-o piatr cu turbare se-nf oar peseÎn stindardul ro i fruntea-i aspr -adânc .i risipe ti opunânduai când mori s vezi c -n lume vie uit-ai în zadar: uitO astfel de moarte-i iadul.. sufletul vor s -i sugrume! A muri f r speran ! Cine tie-am r ciunea tieCeCe-i ascuns -n aste vorbe? .. PePe-un pat s rac asud într-o lung agonie întrTân rul.ast zi toate-s îndreptate toateContra inimii murinde.

.

cât i a celei divine . revolu ionarism .angajare social .i una spre interior iubirea. ipostaza demoniac este rezervat b rbatului. iar femeia este înger. Tema iubirii este tratat aici din perspectiva atitudinilor umane fundamentale. B rbatul este un titan. civism. . un r zvr tit atât împotriva ordinii sociale.¤ ¤ În ÄÎnger i demon´. Se figureaz astfel dou mi c ri: una spre exterior .

S pot recunoa te tr surilesurilei pale. Încins cu o hain de umbre i raze. copil .i lunge. Fugi acel înger de ochiu. Vedeam ca în vis pe-al meu peînger de paz . veghea mea sfânt .INGER DE PAZA de Mihai Eminescu ¤ Când sufletu-mi noaptea sufletuveghea în estaze. O.tu e ti el. C-asupr -mi c-un zâmbet caripilearipile-a-ntins. C ci tu . E ti demon. Copil cuprins de dor i de tain . amicul fidel? Ori poate!.lungi genele tale. Dar cum te v zui într-o întrpalid hain . El.-nchide O..i ochiuînvins. din geneleochiul t u mare F cu i peal meu înger cu pespaim s zboare. . c numai c-o zare cDin genele..

.

: femeiaalunge îngerul de paz . Vianu.... dar imaginea final .: femeia-demon pare s femeii.¤ In ÄÎnger de paz ´ se regaseste ipostaza demonica a femeii. . prin acela i mecanism al atitudinilor lirice contradictorii identificat de T. propune identitatea femeie-înger de paz : femeieÄC ci tu .tu e ti el´..

amar.i tremurînd . Cînd prin flori de iasomie Î i sting sufletele lor. nefinit Îngerii o cînt -n cor? E ti fiin aarmonioas aCeCe-o gîndi un serafin. Tu cîntare întrupat ! DeDe-al aplauzelor flor Disp rînd divinizat . Blînde. Ca furtuna descrescînd Care muge a pustiu. Zbor sub mîna. înceti or. Tu cîntare întrupat DeDe-al aplauzelor flor. CuCu-ntunericul talar. se-ml die seseC-un glas tainic. Ce etern . încet. lin. coardeleAstfel mîna. Astfel notele murinde. sufletu- . mînaCa dulci gînduri de poet. lin. ca visul ce se-mbin sePalid. Cu o raz de lumin CeCe-arde geana ochilor. Cînd pe lira-i tînguioas liraMîna cîntecul divin? Ah. Ap rînd divinizat . sufletuCa zefirii ce adie Cînturi dulci ca un fior. R pi i sufletu-mi în dor. palide. Cînd se-mbin . R pi i sufletu-mi în dor. E ti tu nota r t cit Din cîntarea sferelor.i tremurînd mînaBateBate-un cîntec mort i viu. Sau ca lira sf rîmat Ce r sgeme-ngrozitor sgemeCînd o mîn înghe at Rumpe coardele-n fior.LA O ARTISTA de Mihai Eminescu ¤ Ca a nop ii poezie.

.

muza si adeseori artista. inabusit pina la uitare de sine de factorul natural´. lipsit de curiozitatea psihologica. femeia e una dintre vocile prin care se vesteste armonia divina a universului. Iubita. sufletul fiind pornit din visare. cit mai aproape de Eden. depasind obisnuitul vietii.Factorul feminin este ridicat la gradul unui simbol. Erotica lui Eminescu se bazeaza pe inocenta. ci amintirea sau visul ei.¤ ¤ ¤ Cel mai adesea. tipic romantica. nevinovatie. Ca o ³nota ratacita´ din muzica sferelor sau ca idee din urzeala prima a lumii. apare femeia in poezia eminesciana de tinerete. trece in absolut. . ³Amorul eminescian e religios. erotica eminesciana celebreaza nu prezenta iubirii. idila petrecindu-se in cadrul unei naturi petrecinduprimare. o adoratie care. natural´.

Din ochiul t u senin. de ce nu-s Dumnezeu. care m învenin . Nimica. i-a pune soarta lumii pe buza. icoanaNimic. Un ocean sembat pe-al vînturilor joc. lacrimileC ci te iubesc. A face al t u zîmbet un secol de orgie. Ca visul pe-un copil. Ca preotul altarul. doar suvenirea surîsului t u lin. pei pasu-n urma. ca zeul nemurirea. ca spaima un azil.i purpurie. cum repedea junie Iube te-n ochi de flac ri al zilelor noroc. pasu.i spun în tunet durerea lor mugind . copil . Din ochi de-ar soarbe geniu sl bita mea privire. cuDe ce nu sunt Satana. nimica eu.AMORUL UNEI MARMURE de Mihai Eminescu ¤ O tirile-i alung în spaim înghe at . De ce nu sunt un rege s sfarm cua mea durere.i mir. turb rii r zbunarea. i lacrimile. nuS fac s rump-o lume ce sfî ien t cere rumpieZdrobit sufletul meu. un rege-asirian. sepei norii. ca vulturul m rirea. deDeDe-ar tremura la sînu-mi ginga ul t u mijloc. Murindului speran a. La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea. ce- .urmacCa un smintit ce cat cu ochiu-ng lbenit. nC ci mie mi-a dat soarta amara mîngîiere miO piatr s ador.i zboar c-o tainic mînie. ceNimic. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere. copil . cu fa a cenu ie frunteaIcoana ce-a iubit. Nimic decît o raz din fa a ta senin . Ca sceptrul mîna blînd .i. noriiGîndirile de foc. doar icoana. teIubesc precum iube te pe-o alb vijelie peUn ocean de foc. i te iubesc. Profetului blestemul. sufleturegeCum stîncelor arunc durerea-i înspumat durereaGemîndul uragan. sînuAi pune pe-a mea frunte în vise de m rire peUn diadem de foc. ochiuCu fruntea-nvine it . credin ei Dumnezeu. nEu singur n-am cui spune nebunul meu amor. ibuzaA pune lege lumii rîzîndul t u delir. tirileCu sufletu-n ruin . Un leu pustiei rage turbarea lui fugind .

.

i mir´. amorul demonic se cristalizeaz în jurul alegoriei mitologice a lui Pygmalion i Galateea. ra iune suficient a revoltelor titaniene sau a scepticismelor fertile în ordinea demonic a lucrurilor. ³La mise en abîme´. ca procedeu literar./A face al t u zîmbet un secol de orgie. este determinat de natura antinomic .¤ In poezia ³Amorul unei marmure ³(1868). Orice implica ie cre tin a dragostei este contrazis de o idolatrie in statu nascendi: ÄA pune lege lumii rîzîndul t u delir. îns . lacrimileImposibilitatea proiect rii fiin ei iubite într-o zon supraîntrsupralunar a calit ilor fizice i morale îl umple pe îndr gostit de Äo tainic mînie´. intensitatea iubirii fiind comparat cu un Äocean de foc´. iremediabil tensionat a sentimentului. . alegorie ce va deveni un laitmotiv pe parcursul succesivelor perioade de crea ie eminesciene. / i lacrimile. transferând semnifica ia religioas înspre zona abisal a magiei negre. i aici vom întâlni creionarea bizantin a chipului iubit. o Äicoan ´ care. Äînvenin ´.

si întruchipeaza spiritul antichitatii (necrestin. . pagân. neînteles de inima de piatra a femeii . dar imaginea evidentiaza suferinta poetului îndragostit. demonic deci) cu întregul ei cult pentru frumusetea fizica.¤ In ³Amorul unei marmure´ femeia este prezentata sub forma statuara.

. O! glasul amintirii r mâie pururi mut. cu mâni sub iri i reci. Rede teptând în fa -mi trecutele nimicuri. celS uit. dinainteCu ochii mari în lacrimi.. toarce. Petrec în minte via a-mi lipsit de noroc..deÎn s rut ri unim noi s rmanele vie i. vei fi murit de mult! mult! .. S uit pe veci norocul ce-o clip l-am avut. c tu vei fi murit. degeteleSe toarce-n gându-mi firul duioaselor pove ti. Cu degetele-i vântul love te în fere ti. averea. cC sunt b trân ca iarna. apoi suspini..teVoi fi b trân i singur.. Cu bra ele-amândou de gâtul meu te-anini eletei parc-ai vrea a-mi spune ceva. aOptzeci de ani îmi pare în lume c-am tr it.DEPARTE SUNT DE TINE de Mihai Eminescu ¤ Departe sunt de tine i singur lâng foc. cum dup-o clip din bra ele-mi te-ai smult. parcaEu strâng la piept averea-mi de-amor i frumuse i...gându-atuncea dinainte-mi prin cea parc treci. AducerileAducerileaminte pe suflet cad în picuri. dupele.

.

in timp../ Eu strang la piept averea-mi deamor si frumuseti./ Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc./ Sa uit cum dupa-o clipa din bratele-mi te-ai smuls. poetul se intrintoarce in valurile timpului." Proiectia imaginii fiintei iubite se face pe stratul subtire al amintirii.ganduSdinaintetreci.. a insusi poetului./ Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri. ./ S-atuncea dinainte-mi pin ceata parca toarce. intr‡ Visul care permite proiectia imaginii fiintei iubite in ipostaze temporale diferite ‡ Departarea dintre poet si iubita../ viatacCa sunt batran ca iarna./ Sa uit pe veci norocul ce-o ceclipa l-am avut. existenta intr-unui din miile de "foldere" ale universului. intr-un "trame" temporal ipotetic: "Departe sunt de tine si singur langa intrfoc. care se redesteapta./ Cu ochii mari in lacrimi..../ fatadegeteleSe toarce-n gandu-mi firul duioaselor povesti. Aparitia iubitei este fantomatica.tesingur./ Voi fi batran si ldupabratele. intr-o solitudine meditativa in fata focului. cu mani subtiri si reci.. apoi suspini.". constituind mai mult o "frumoasa fara corp".¤ In acest text cu vagi note de pastel. poetul simte infricosarea data de trecerea relativista a timpului: "Aducerile-aminte pe suflet cad in "Aducerilepicuri./ Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait. ramanand numai ideea stingerii. singurul depozitar al suavelor amintiri: "O! glasul amintirii ramaie pururi mut. ca tu vei fi murit." Din aceasta departare. se intrupeaza din gesturi erotice uitate de vreme. cu rememorari afective si cu deschiderea lui intr-o latura intralternativa. finala. scoasa la intriveala de puterea visului./ Cu degetele-i vantul loveste in feresti./ in averea. Despartirea de imaginea ireala se face brusc. Teme ale poeziei "Departe sunt de tine." ‡ Relativizarea timpului si a spatiului intr-o forma complexa: poetul percepe o intrrealitate alternativa.. imagine din care se retin intensitatea ochilor si mainile reci.. situata intr-o staza atemporala. cu o materialitate ce sta sub semnul intrebarii: "Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini/ Si parca-ai vre abrateleteparcaami spune ceva.desarutari unim noi sarmanele vieti. finala.. vei fi murit de mult!".

aO. Când torsul s-aude l-al vr jilor caier slArgint e pe ape i aur în aer. TrecutTrecut-ai când ceru-i câmpie senin . De luna regin pe rând vizitate. Cu râuri de foc i cu poduri de-argint.. a norilor schele. Te v d ca o umbr de-argint str lucit . ceAu nu ai fost jun .. Când sorii se sting i când stelele pic . o sfânt regin . Când norii cei negri par sombre palate. deCu rmuri de smirn . moartea e-un chaos. Un vis ce î i moaie aripa-n amar. înger cu fa a cea pal . O raz te-nal . palid suflet.i candid prin spa iu cum trece. cu flori care cânt. eCând via a-i o balt de vise rebele.. Pe fruntea ta pal cunun de laur. deCuCu-aripi ridicate la ceruri pornit .. ceruCu râuri de lapte i flori de lumin . ninsoare de stele. S treci tu prin ele. moartea-i un secol cu sori înflorit. aripaAstfeli ai trecut de al lumii otar. Privesc la surâsu. Suind. Un sunet de clopot în orele sfinte. un cântec te duce.. Cu p r lung de raze. Îmi vine a crede c toate-s nimic toate- .i r mas înc viu surâsui-ntreb al meu suflet r nit de-ndoial . o mare de stele.. moarteaCând via a-i un basmu pustiu i urât. În hain albastr stropit cu aur. O. o ! capu-mi pustiu cu furtune.MORTUA EST! de Mihai Eminescu ¤ F clie de veghe pe umezi morminte. Prin ploaia de raze. alb i rece. capuGândirileGândirile-mi rele sugrum cele bune. sufletuPrivesc apoi lutul r mas. aDar poate. V d sufletu. n-ai fost tu frumoas ? nTeTe-ai dus spre a stinge o stea radioas ? Dar poate acolo s fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele. Cu haina lui lung culcat în sicriu. ideDe ce-ai murit. cu ochi de lumin . teCu bra ele albe pe piept puse cruce.

e-ntors i ateu. -apoi.. atunci în devecie Suflarea ta cald ea n-o s învie.. dar tie oricine C ceea ce nu e. V d vise-ntrupate gonind dup vise. ci mai nfericesc O raz fugit din chaos lumesc. visePân' dau în morminte ce-a teapt cedeschise. ceilal i o deszic. nu simte dureri.. -atunci de-ai fi astfel. întrePe palida... de ce fu s fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor.i frunte nu-i scris Dumnezeu palidanu- . De racla ta razim eu harfa mea spart i moartea ta n-o plâng. înger. Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta. S v d cerul negru c lumile. nAtunci graiu. mai bine nimic. teCeCe-un secol ne zice.. Decât un vis sarb d. cine tie de este mai bine A fi sau a nu fi. ni totu i.i lumilecerne Ca pr zi trec toare a mor ii eterne . pu ine pl ceri dureriA fi? Nebunie i trist i goal .. i multe dureri-s. Atunci acest înger n-a fost decât lut. S cad nimicul cu noaptea lui larg . Tr it-ai anume ca astfel s mori? itDe e sens într-asta.. Urechea te minte i ochiul te-n al ..¤ Se poate ca bolta de sus s se sparg .... rân frumoas i moart .i dulce în veci este graiumut. i nu tiu gândirea-mi în ce s o stâng gândireaS râd ca nebunii? S -i blestem? S -i plâng? La ce?.

Cadrul liric prezint imaginea sumbr a cimitirului: ³umezi morminte´. trecut în nefiin .¤ Poezia ³Mortua est!´ este un elogiu adus iubitei eului. ´sunet de clopot´. . de pe ³al lumii hotar´ în lumea sfin ilor. moartea este privit ca trecerea de pe un t râm pe altul. La Eminescu. c reia eul îi atribuie un caracter sacru: ³orele sfinte´.

veroniene. Aici poetul isi slaveste cea dintai iubire misterioasa muza a copilariei si adolescentei... ¤ . cu ochi de lumina. asadar. Cu par lung de raze. ´ iubita de la Ipotesti´. sfanta regina.´ NuNu-i de mirare. Pe fruntea ta pala cununa de laur. transfigurata prin moarte ei pretimpurie in ´. chiar si in perioada devastatoarei sale iubiri veroniene..¤ Aceasta poezie a fost conceputa la doar 16 ani.. ingerul ´ cu fata cea pala ´. In haina albastra stropita cu aur. ca imaginea fermecatoare a acestui ´ inger ´ tutelar din anii Ipotestilor il va urmari pe poet toata viata.

care lumineaz i tulbur deodat . a unui tonus fundamental. putem spune ca la Eminescu. . ci se constituie ca urmare a unei atitudini.¤ Asadar. convertindu-se convertinduîntrîntr-o stare sau o for cosmic care urm re te. cele dou sentimente. hot r te i împline te destinul fiin ei umane. nu se izoleaz tematic. iubirea i natura nu formeaz ceea ce numim un capitol aparte.

nici nu r spund acelei chem ri subcon tiente izvorâte din obscura ³vointa de a tr i´ a lui Schopenhauer. de la lumea indsim mintelor. iubirea i natura sunt pentru Eminescu. sunt fenomenele care îl însufle esc. formele fundamentale de manifestare a personalit ii sale de excep ie. de eleva ie spiritual . Contopite indisolubil în poezia lui Eminescu. îl entuziasmeaz i-l proiecteaz în ieternitate. c ci. a ideilor i atitudinilor pân în domeniul limbii. l rgindu-i nem surat rginduorizontul i îmbog ind-o pe toate laturile. omul i creatorul. mai cu seam . sunt esen iale nevoi de via i categorii suflete ti primordiale. cu poezia iubirii i naturii din crea ia sa se produce acel salt uluitor în dezvoltarea liricii noastre. împ timit de via . nici nu au semnifica ia unor sentimente zadarnice de care omul trebuie s se elibereze. sunt cadrul i mijlocul de împlinire. . iubirea i natura nu constituie pentru poetul nostru o tem de împrumut din romantica francez sau german .¤ Mai mult decât atât.Dimpotriv . Eminescu este prin excelen un poet al iubirii i naturii. al simbolurilor i muzicalit ii versurilor.

¤ AflânduAflându-se. ci ca pe unicul izvor al entuziasmului s u neîntrerupt în fa a frumuse ilor vie ii . menit s -i reîmprosp teze elanurile creatoare istovite de eforturi. . pân în ultima clip a vie ii lui creatoare într-o neostenit c utare a echilibrului întrl untric i a împlinirii sale. Eminescu prive te iubirea i natura ca pe o evadare din realitatea brutal i nu ca pe o form de capitulare în lupta împotriva r ului social.

Maria .Maria Maftei Elena Paduraru Mihaela Sorici Simona Florentina Uncescu Isabela .Sfarsit ¤ Proiect realizat de: Cornea Roxana .