METODE DE RECUPERARE BALNEOFIZIOTERAPEUTICE IN CIFOZE

PLANUL LUCRARII PARTEA I: I. Generalitati--definitie, clasificare, date epidemiologice. II. Etiopatogenie--cauze, mecanisme, anatomie patologica. III. Criterii de sustinere a diagnosticului: a) examenul clinic--semne subiective si obiective. b) investigatii paraclinice--ex. radiologic, probe de lab. IV. Evolutie si prognostic. V Tratament: 1. profilactic. 2. igieno-dietetic. 3. medicamentos. 4. ortopedico-chirurgical. PARTEA a II-a: Tratamentul BFT. 1. principiile si obiectivele tratamentului BFT. 2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte). 3. tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte). 4. tratamentul prin masaj: --efectele fiziologice ale masajului. --descrierea anatomica a regiunii. --tehnica masajului. --mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie). --gimnastica medicala. 5. terapia ocupationala. 6. tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri).

PARTEA I. I.GENERALITATI (DEFINITIE, CLASIFICARE, DATE EPIDEMIOLOGICE). Definitie: Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale,in plan sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata posterior. Exista insa, cazuri rare, atipice,cand coloana se incurbeaza invers (cifoza cervicala, lordoza dorsala sau cifoza lombara). Generalitati: Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezinta elementul anatomic, care joaca un rol deosebit de important in mentinerea verticalitatii corpului omenesc. Ea are,de asemenea, un important rol static si dinamic,ca suport fix al segmentelor din jumatatea superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului si gatului. Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile intervertebrale,avand amplitudine variabila de la o regiune la alta, pozitiile si miscarile ei fiind asigurate atat de musculatura proprie cat si de cea a celorlalte segmente ale corpului. Coloana vertebrala este alcatuita dintr-un numar de 33-34 de vertebre grupate in 5 regiuni si anume : -regiunea cervicala (7 vertebre); -regiunea toracala (12 vertebre); -regiunea lombara (5 vertebre); -regiunea sacrata (5 vertebre); -regiunea coccigiana (4-5 vertebre). In plan antero-posterior,coloana prezinta patru curburi fiziologice (lordoza cervicala-cifoza toracala-lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana).Aceste curburi au aparut ca o adaptare a omului la pozitia de ortostatism, astfel :curbura toracala o gasim la nou-nascut; curbura cervicala apare in urma adaptarii organismului uman la pozitia sezand, iar cea lombara apare odata cu dobandirea pozitiei ortostatice si a deprinderii mersului.Tot acum apar si solicitarile asupra coloanei si asupra musculaturii ce asigura mentinerea ei in pozitie fiziologica. Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau combinate.

Clasificare. 1) Dupa localizare: * Cifoza dorsala –este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala Este cea mai frecventa deviatie a coloanei. * Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor doua curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc. * Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia bazinului,compensata dorsal. * Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale. 2

insulina. • Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon. B.de obisnuinta. • De crestere .Tratamentul acestor cifoze este de lunga durata.cifoza histerotraumatica.de deprindere.osteomalacia. II. • Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara. Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie).In cazul lor nu se constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale. • Psihotice: in afectiuni psihice depresive.sindroame extrapiramidale. ETIOPATOGENIE (CAUZE.boala Cushing. Patologice. malformatii vertebrale cu caracter familial.spondilodiscartroze.uneori prin simpla indepartare a cauzelor care le-a produs. 2) Dupa etiologie: A. Etiologia cifozelor este vasta. cu debut greu de precizat.Tratamentul lor este complex (orthopedic. cuprinzand cauze multiple.pot determina aparitia fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.curara. • Endocrine si carentiale: osteoporoza.cifoza tetanica. • Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta.Este cea mai des intilnita forma de cifoza patologica. Etiologie.Ele sunt deviatii tipice.aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime si dezvoltarea insuficienta a musculaturii.ANATOMIE PATOLOGICA).MECANISME. Cifozele patologice sunt grupate astfel: • Congenitale: platispondilia.ele pot determina modificari anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. microspondilia. usoare. Daca nu sunt tratate. • Tumorale: mielomul multiplu.osteomielitica. paralizia cerebrala infantila. • Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor). unele predispozante: Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali. • Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata. Functionale (nestructurale). • Profesionale . Ele se impart in: • Habituale . Este o cifoza lunga.metastaze osoase. agenezia disului intervertebral. intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara. • Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott).sdr.cu evolutie lunga si lenta.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale. chirurgical.hernia de disc. Kummel-Verneuil.exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine cifotica.* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui.el putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs. ele fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale.dar cu prognostic favorabil. • Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann). kinetoterapeutic).rahitismul. 3 • . • Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii.

Cifozle atipice. Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali. b). • factori metabolici. Insuficienta musculara. Varsta. Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului. siringomielie. Anatomie patologica. Deaorece.varstnicii (peste 60-80 de ani). Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori: • factorii genetici (predispozitie familiala). Din punct de vedere anatomo-patologic. traumatici.insa de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti. Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii). aceasta apropiere se face mai mult in partea anterioara. Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente. prezinta o cifoza mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervico-dorsal la barbati si dorso-lombar la femei. Cifoza adolescentilor (din cadrul maladiei Scheuermann). pozitia gresita in banca sau la locul de munca. Boli metabolice (rahitismul. Sporirea presiunii in partea anterioara a unor corpuri vertebrale in crestere duce la tulburari in dezvoltarea epifizelor si la formarea de vertebre usor cuneiforme. • Asimetrii constitutionale.• • • • • • • • Neuro-musculare : afectiuni neurologice. cifozele pot fi: a). osteoporoza).Prin pierderea elasticitatii nucleului pulpos si inputinarea substantei discului intervertebral se ajunge la o micsorare a spatiului intervertebral. cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare anterioara a discurilor intervertebrale. • Factorul biomecanic. iar inferior prin accentuarea curburii lombare . este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si ireductibile. Mecanisme etiopatogenice. tumori medulare. Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa). tumorali. 4 . pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann). Tumori vertebrale.Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana). • Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor deformarilor vertebrale. cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor normale (lombara sau cervicala).Omoplatii sunt indepartati de torace (omoplati « in aripioare ») prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral. infectiosi. miopia. in cazul adolescentilor care au crescut repede in inaltime.etc). • Factori de deficienta a sistemului de echilibru. fara a avea un tonus muscular si ligamentar suficient. prin hipotonia muschilor paravertebrali. in partea posterioara micile articulatii mentin bine vertebrele. fracturi sau contracturile din tetanos sau epilepsie). osteomalacia.este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale.precum si spondilita anchilozanta care la adult.Toracele este infundat si umerii adusi inainte.

pieptul este turtit sau infundat. muschii planului posterior al trunchiului si gatului fiind intinsi. etiologia (cauzele). -pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplati *in aripioare*.pe langa diversele tulburari endocrine.determinand cresterea presiunii exercitate in partea anterioara a corpilor vertebrali.se asociaza si cu piciorul plat. constituind spatele cifotic.care apare la nivelul curburii. CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI.muschi). exista insa si curburi scurte. In aceasta perioada cand apare cifoza.ci seamana mai degraba cu niste elastice intinse care nu pot face fata noilor cerinte.la una cu o curbura accentuata sau foarte accentuata.care se limiteaza la cateva corpuri vertebrale. Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv.III. muschii planului anterior fiind relaxati.dar mai ales la percutie.pe apofizele spinoase ale vertebrelor.care apar in perioada de crestere (11-18 ani). Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai multe cazuri si anume: -durerea.trecand de la o cifoza cu un grad redus de curbura.nu putem vorbi despre o regula generala in ceea ce priveste simptomatologia acestor deviatii vertebrale. alteori balonat. -frecvent .in cazul cifozelor. Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic. -cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si abdomenului. Principalele forme clinice de cifoza: Epifizita vertebrala (boala Scheuermann) sau cifoza juvenila: se caracterizeaza clinic prin cifoza dorsala insotita de dureri. -agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari respiratorii si cardiace. iar membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate din genunchi. Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie.pe fondul unei cresteri rapide.Coloana ia o atitudine usor cifotica.Bazinul este putin inclinat.constituind cifoze propriu-zise. abdomenul este uneori supt.ele se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale.In cazul cresterii rapide a scheletului.fiecare tip in parte.de contractura muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari. 5 . sau lungi care se intind la un numar mare de vertebre.prezinta atat semne subiective cat si obiective diferite de ale celorlalte. Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei. caracterizata printr-o mare incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului spate.Tinerii care au o cifoza cu o curbura mare obosesc destul de repede si au dureri spontane provocate de tentativele de indreptare a coloanei.omoplati.precum si la presiune.De asemenea.intotdeauna.muschii nu se pot dezvolta in aceeasi masura. gravitatea si potentialul sau evolutiv.Ea se resimte la palpare.Asadar. -durerea in coloana vertebrala este insotita. Tablou clinic: Din punct de vedere clinic.Capul si gatul se inclina mult inainte.intervine si o insuficienta musculara si ligamentara a musculaturii care sustine coloana. umerii sunt adusi mult in fata. rezultat al dezvoltarii normale si armonioase a corpului. Examen obiectiv: Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala.sau pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui (coaste. Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive. Atitudinea corecta a corpului reprezinta un semn al echilibrului fizic si psihic al individului.

fara modificari radiologice aparente.Atitudinile cifotice dureroase.dar si inflamatorie.se manifesta tardiv prin fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago. Cifoza batranilor (senila).Tratamentul este chilurgical.contrar durerilor limitate la una.mai frecventa in regiunea cervicala si lombara. pentru a fixa omoplatii in vederea acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.mai rar in cea dorsala.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor.dar mai ales apar tulburari neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Apare de obicei o durere interscapulara.Clinic exista o cifoza accentuata.cifoza se instaleaza lent.ea reprezentand doar o accentuare a curburii dorsale. cu osificarea ligamentului intervertebral.dar apare in cele mai multe cazuri.contractura muschilor care acopera regiunea interscapulara.Aceasta cifoza se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Dupa un efort prelungit acesti muschi se surmeneaza si apar dureri.in urma unui surmenaj fizic sau psihic.prin anchiloza osoasa sau fibroasa.nu unghiulara ca in morbul lui Pott.cifoza cu curbura mica.se intalnesc la cei care practica o profesie care cere o postura speciala de lucru (lucratoarele din croiotorie).de origine congenitala.Spre deosebire de cifoza adolescentilor care intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale. • • Diagnosticul diferential se va face cu : Morbul lui Pott in faza incipienta.deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a coloanei.nu prezinta dureri spontane. Este o cifoza congenitala care se manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a rahisului si printr-o deformatie cifo-scoliotica .in cazul tuberculozei osoase. Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale.In cifoza adolescentilor curbura este mare. Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani. Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt oprite din dezvoltare.mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga sa stea mult timp aplecati. Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri vertebrale Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor vertebrali.In cele mai multe cazuri.doua vertebre.a ligamentelor si ostoporoza.insa poate exista si la indivizi mai tineri. Cifoza din spondilita anchilozanta .cifza senila isi are sediul mai sus.nici 6 .durerile sunt mai putin accentuate si corespund unui numar mai mare de vertebre.cu rezectia corpului vertebral.vertebrele apar mai turtite anterior decat posterior si au marginile superioare si inferioare neregulate.Este destul de frecventa.Nu este obligatorie.Examen radiologic : cand cifoza tinde sa se consolideze. Agenezia discala (partiala sau totala). Cifoza profesionala.afectiunea apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de ani).fara dureri si contracturi musculare.Insuficienta este musculara iar radiografia nu evidentiaza nici o modificare patologica.Rigiditatea coloanei nu este insotita de contractura muschilor din ’’jgheaburile vertebrale’’ prezenta in cazul tuberculozei osoase.Doar in fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila (ireductibila).In general.

Astfel. are si ea o evolutie in 3 stadii: • Stadiul de decalcifiere osoasa.nu apar modificari.cortizon sau dupa socuri electrice.paresterzii).avem cifozele aparute in urma administrarii de insulina. Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget.Cifoza este ireductibila. folosite in special in neurologie.etc. Un alt diagnostic diferential trebuie facut cu platispondilia congenitala . Tratamentul este chirurgical si este indicat mai ales cand exista fenomene de compresiune medulara.fosfor si azot.Cei mai multi dintre indivizi acuza dureri de-a lungul coloanei vertebrale.(imobilizare in pat de gips) sau ortopedico-chirurgical.sciatice.El evolueaza in trei stadii: • in primul stadiu se observa pe langa fenomenele traumatice imediate. alte traumatisme. fapt ce ii obliga pe acestia sa mearga sprijinindu-se in baston.Frecvent se asociaza si tulburari psihomotorii.la care se poate adauga si flexia celor doua articulatii coxo-femurale. mijloace de locomotie.in care bolnavul isi poate incepe activitatile obisnuite. Cifoza histero-traumatica apare consecutiv accidentelor (de munca.sub forma ei cifotica. Tratamentul este orthopedic.pana la adevarate atitudini vicioase.Acest ‘‘interval liber’’ poate dura uneori 1-2 ani.fiind silit la aceasta de catre cifoza generalizata. Diagnosticul diferential : anamneza este de o mare insemnatate. Bolnavii ajung de obicei la fracturi in urma administrarii zilnice a 100-200 mg de cortizon.precum si a diferitelor afectiuni cronice asociate.care evolueaza de la o usoara incurbare a regiunii dorsale.Aceste manifestari patologice dureaza doar cateva zile.radiculara sau radiculo-cordonala.precum si modificari datorate ostoporozei.provocate.Mobilitatea coloanei in regiunea cervicala si cea lombara este normala.In tot acest timp ei prezinta si o eliminare excesiva de calciu.dupa acest interval. Sindromul lui Kummel-Verneuil apare dupa traumatisme.accentuandu-se intr-un punct prin proeminenta unei apofize spinoase a unei vertebre. Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice cifozei (ingustari ale discurilor la partea anterioara).morbului lui Pott. precum si o 7 .adesea neinsemnate. fenomenele se inbunatatesc. deoarece forma cifozei si uneori chiar aspectul radiografic sunt asemanatoare celor datorate spondilitelor infectioase si. Administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea unor mijloace terapeutice de soc. de recalcifiere puternica a vertebrelor care formeaza unghiul gibozitatii.mergand pana la disparitia lor • al doilea stadiu este acela al unei stari relativ bune. • Stadiul in care apare diformitatea.in special. Cifoza tetanica. Tratamentul este mult ingreunat datorita varstei inaintate a indivizilor.In acest caz bolnavul se apleaca foarte mult inainte astfel incat priveste incontinuu pamantul. • Stadiul III . timp de 1-2 luni. Cifoza medicamentoasa. descoperita cu ocazia unui traumatism. pot duce la aparitia unor fracturi de coloana si la o cifoza consecutiva.si dureri cu caracter nevralgic (intercostale.care ating direct sau indirect coloana vertebrala. In acest stadiu apar si fenomene de compresiune medulara.abdominale) si unele tulburari motorii (contracturi. • in al treilea stadiu reapar durerile si se instaleaza diformitatea vertebrala.scaderea fortei musculare a membrelor inferioare. Obiectiv-in afara de atitudinile amintite.curara.atat din punct de vedere clinic cat si radiologic.) si se caracterizeaza printr-o cifoza.

mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. au un potential evolutiv. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC. Act de o mare insemnatate.sa tina cont nu numai de particularitatile individului.pe tot parcursul vietii. Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii (insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si.medicul de explorari functionale. in final. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Cifozele.unde isi petrece o mare parte din timp. Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri. V. 1.atat medicale. Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului si aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata.a functiei cardiace.guvernata de legi biomecanice. in cazul careia curbura se redreseaza in decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui.la scoala sau la masa de lucru acasa. pozitia copilului in banca.precum si limitarea dozelor de cortizon. Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii trunchiului.medicul neurolog.in primul rand.fosfor si azot.sociofamiliale.este mai complex si de lunga durata.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de 8 . • Localizarea si intinderea ei.radiologul.tocmai in perioada de crestere.cum ar fi: • Etiologia bolii. kinetoterapeutul.terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatul muncii unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped .independente uneori de cauza initiala.care favorizeaza retentia de calciu.cat si educationale. IV.In cazul in care nu se poate corecta astfel.se recomanda adminisrarea concomitenta de testosteron.cand nu apar modificari organice (ci numai functionale).in cazurile grave.Tratament profilactic.mai ales la bolnavii cu predispozitie la osteoporoza (batrani. Pentru prevenirea acestor complicatii.Este indicat tratamentul fracturilor aparute in urma medicatiei de soc si prevenirea cifozelor.osteoporoza a coloanei.cu atat prognosticul este mai bun.femei dupa menopauza si bolnavi cu artrite reumatice severe). • Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face in stadiile initiale.denota faptul ca avem de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.protezistul. Aceasta evolutie.pozitie care va avea o insemnata influenta asupra coloanei vertebrale.evolutia si prognosticul sunt favorabile • Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce.se mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori. • Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive). O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a generat.trebuie diferentiate de atitudinea cifotica.dar si de mediul familial si posibilitatile de supraveghere a efectuarii tratamentului in cadrul familiei. Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti factori. Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte.etc. TRATAMENT.

o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni structurale vertebrale mici.este un alt criteriu in alegerea tratamentului. Imbunatatirea stari de sanatate a organismului prin procedee de calire.Cifozele grave. c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale. Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice. 3. -mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului. 2.se indica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in functie de talia elevului.a imbracamintei si a locuintei. • • • • Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda : Cunoasterea cauzelor si a inprejurarilor care determina atitudinea vicioasa si inlaturarea lor la timp. O coloana supla.peste 80 de grade.etc.atitudine vicioasa. -regim de odihna adecvat (pe pat tare).Tratament medicamentos: . reductibila va necesita numai kinetoterapie.cura heliomarina. volei. Inbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice.fosfor si vitamine. -alimentatie bogata in proteine si saruri minerale. Criterii de indicatie terapeutica: a) Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia terapeutica. .ele insa sunt folosite pentru alcatuirea programului terapeutic si in deviatiile de alte cauze.Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloace ortopedice (redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectiei cu ajutorul corsetelor ortopedice). -viata in aer liber. b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata clinic si radiografic. va reactioma favorabil la kinetoterapie.Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloace kinetoterapeutice.cu multa miscare.). Sunt indicate:-igiena corporala. astfel leziunile grave.Tratament ortopedico-chilurgical.gimnastica. Dinpotriva. sustinerea corecta a platfusului. 9 . Dinpotriva.tratament tonifiant cu calciu.care sunt cele mai frecvente. .sport (innot. astfel : . 4. nu pot fi corectate si stabilizate decat printr-un tratament chirurgical. -corectarea tulburarilor de statica.Tratament igieno-dietetic. In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii.extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic.chiar daca gradul cifozei este relativ mic.etc.exercitii fizice.Stabilite pentru cifozele din maladia Scheuermann.o redresare partiala sau absenta.impune o corectare cu aparate gipsate si corsete ortopedice.

fie singura. • Tratamentul ortopedic.elongatii cu halou cranian si gips sau cerc pelvin.folosindu-se de mijloacele pe care le are la dispozitie si anume: --Aparate ortopedice pasive.corsete).care urmareste asuplizarea coloanei vertebrale.evolutive. exista trei importante mijloace terapeutice: • Kinetoterapia.realizata dupa 24 de ore. --Alte metode ortopedice (tractiunea continua in timpul noptii.el fiind necesar chiar la o cifoza cu un grad mai mic al curburii.Acestea sunt corsetele ortopedice. --Aparate ortopedice active. 10 .locul lor este luat de corsetele ortopedice.dupa stabilirea diagnosticului clinico-functional.apoi de purtarea unui corset ortopedic timp de 18-24 luni. Tratamentul balneofizioterapeutic este practic cel mai important.El incepe odata cu celelalte metode terapeutice.cat si cel chirurgical sunt insotite de kinetoterapie. avand cea mai mare eficacitate.Persistenta unei cifoze lombare in ortostatism provoaca proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva. cu ajutorul lor corectia se obtine printr-o autoredresare activa a coloanei. Interventia este urmata de imobilizare in aparat gipsat. In concluzie.aparatul gipsat se aplica in doi timpi: in prima faza este desfiintata lordoza lombara. ea fiind prezenta in toate programele terapeutice.Ele sunt purtate -permanent sau intermitent. TRATAMENTUL RECUPERATOR B.dar continuu si dupa incetarea cresterii.la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune. • Tratamentul chirurgical.F.in functie de gravitatea curburii.electrostimularea musculaturii cu ajutorul unor aparate special concepute).Corectarea este in general realizata prin aparate gipsate succesive. fie asociata cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical.T. In cazurile grave interventia este precedata de o pregatire prin elongatie progresiva a coloanei.precum si mentinerea unei troficitati si a unui tonus muscular corespunzator.pentru a usura obtinerea redresarii. Atat tratamentul ortopedic. * Tratament chirurgical –se aplica deviatiilor (cifozelor) grave.corecteaza cifoza toracala.care se agraveaza lent.In acest caz tratamentul corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate.In cifoza.d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea planului terapeutic.de preferat cat mai precoce.Localizarile lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi conduc la aparitia cifozei.care realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune. * Tratamentul ortopedic isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale in scopul neutralizarii riscului de agravare a acesteia.iar a doua faza.realizata prin aparate gipsate de elongatie.Cand se obtine corectia maxima. * Kinetoterapia (terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectarea deviatiilor vertebrale.

in cazul in care acestea sunt prezente.Medicina fizicala si de recuperare a devenit. *hiperemia. Principalele sale efecte sunt: *analgezia.in ultimul sfert al secolului XX o specialitate inovatoare. dar suportabila de catre pacient.sunt favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si masaj. Metodologia in hidrotermoterapie cuprinde tehnici variate de aplicatii: Caldura profunda.Impachetarea cu parafina.vas pentru topit parafina. in cifoze. *hipertermia locala si sistemica.prosop. este mai benefica decat caldura uscata.HIDRO-TERMOTERAPIA.Hidrotermoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldură.sub diferitele sale forme de agregare si la diverse temperaturi.mansoane pentru articulatiile mari. Tratamentul B. Aceste efecte cumulate . urmareste atingerea urmatoarele obiective: -corectarea pozitiei vicioase. (hidrotermoterapie. -combaterea contracturilor.T.produsa de diatermie si ultrasunete.F.abdominale si a pectoralilor punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei.in care efectul de penetratie este mai redus.patura.cu namol si cu sisip. tavite din metal. Tehnica de aplicare: 11 . Hidro-termoterapia. Toate acestea sunt posibile prin aplicarea de proceduri specifice B.dar si alte elemente strans legate de aceasta.un duş.balneoclimatologie.kinetoterapie.fundamentata stiintific. -recastigarea mobilitatii vertebrale.sub forma impachetarilor cu parafina. Mijloacele de lucru se aleg in functie de posibilitati si pot fi extrem de simple sau mai sofisticate.F.Se foloseste ca procedura de relaxare musculara si crestere a metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara pe care o produce. a). folosind ca mijloc terapeutic apa.bazandu-se pe exercitii fizice si pe educarea bolnavului. Materiale necesare:canapea. 1. 2. *cresterea elasticitatii tesuturilor. -realiniamentul coloanei vertebrale. -tonifierea musculaturii paravertebrale.T.T. -reducerea durerii (dupa caz).prin dezvoltarea unor metode de tratament activ.cearşaf alb.elevtrotrapie. Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o temperatura mai ridicata. -prevenirea reaparitiei cifozei.masaj.OBIECTIVELE TRATAMENTULUI B.Important este ca indicatia terapeutica sa fie corecta si metodologia de aplicare sa fie respectata.produsa de celelalte tehnici.de numai cativa centimetri de la suprafata tegumentului.F. Caldura superficiala.iar in ultimii ani se pune acent tot mai mult si pe ergoterapie). Caldura umeda.

din cada de rezerva. Tehnica de aplicare: In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte.dupa care se indeparteaza parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire. d). Tehnica de aplicare: Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald. Materiale necesare:pat sau canapea.patura.exista pericolul aparitei 12 . se adauga namol preparat.Se acopera apoi pacientul cu un cearsaf si se lasa astfel sa stea timp de 15-30 minute.care determina o transpiratie abundenta . b).cearsaf.la temperatura indicata de prescriptie.Baia de namol.in care se afla namolul preparat anterior. pana ce se obtine o masa vascoasa.De asemenea. intr-o cada. Namolul activeaza producerea de histamina in piele. Este o procedura foarte solicitanta pentru pacient.deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul neancalzit.Dupa terminarea impachetarii se practica o procedura de racire.Pe toata durata procedurii.Sunt indicate 10-12 sedinte. Efecte: -la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si o hiperemie puternica. prin piele.Se ia o cantitate de parafina.la temperatura corpului. Tehnica de aplicare: Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol.Se aplica apoi mamolul.se scoate parafina din tavite si se aplica pe zona dorsala a acestuia .prin rezorbtia unor substante biologic active.Ungerile cu namol.pacientului i se aplica o compresa rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.in decubit ventral.iar alta de rezerva.pana ajunge la o temperatura suportabila de catre pacient. Efectele namolului sunt multiple si anume: -efect mecanic.se topeste la temperatura de 35-70 C. Durata unei sedinte este de 20-40 minute.Impachetarea cu namol. Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.apoi se expune la soare pentru a-si incalzi corpul.La sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.din namol. sunt mobilizate depozite sangvine. Se invita pacientul sa se aseze pe canapea.Se toarna apoi in tavitele de metal si se lasa la racit.in grosime de 2-3 cm.panza impermeabila.apare o transpiratie abundenta cu eliminare crescuta de acid uric din metabolismul proteic. -efect fizic. Mod de actiune:actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.producandu-se intensificarea circulatiei in zona tratata.pana cand se acopera complet corpul pacientului si se lasa 10-30 de minute. Materiale necesare:doua cazi.sau poate fi si generala.pacientului i se va aplica o compresa rece pe frunte. Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire. c).temperatura corpului creste cu 2-3 C.ceas semnalizator si o perna de cauciuc pentru cap. Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 C pe o anumita regiune (dorsala). -efect chimic.producand excitatia pieli datorita micilor pacticule componente.in tot acest timp.Treptat.Peste acesta se aseaza regiunea afectata a pacientului.una in care va intra pacientul.termometru.dus.pe cearsaf. Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de pelerina). Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol.

Baia se termina cu o procedura de racire.iar transpiratia incepe mai devreme. Reprezinta introducerea corpului in nisip.In tot acest timp. Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.care sa-l protejeze impotriva razelor solare.Durata bailor este de 15-20 de minute.la temperatura de 45-50 C.rezorbite de catre organism. Aceste ungeri cu namol se pot aplica si partial.cu ajutorul unor dispozitive adaptate.iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu nisip.Se sta astfel 30-60 de minute.pana ce se usuca stratul de namol.la diverse temperaturi. apoi cald si din nou rece. ultravioletele-doza eritem. Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de abur sau aer cald.nisipul se aplica la temperatura sa naturala.orizontale sau verticale. pacientul face un dus de curatire a corpului. efect analgezic.Se poate realiza in cada de baie.. f). Materiale necesare:compresa pentru frunte. de preferat. Se executa intr-o camera supraincalzita de vapori.o galeata cu apa rece.transpiratie.dupa care se aplica o procedura de curatire si pacientul este lasat sa se odihneasca.din namol. 13 .nisip.in strat subtire si se expune la soare timp de 20-60 minute.Apoi se unge cu nămol proaspat.la o anumita temperatura. Efecte:hipertermia.prosop. apoi se odihneste. intr-un loc umbros. Efecte:hiperemie.Cand procedura se realizeaza pe plaja.numai pe zona dureroasa.Baile de soare si nisip. Se folosesc in practica:razele infrarosii.cand se constata ca namolul s-a uscat complet.2-3minute pentru fiecare parte a corpului.dupa care se executa o procedura de racire.pacientul va purta o compresa cu apa la temperatura camerei. e).Baile de lumina. g). -actiunea specifica a substantelor chimice.dar si pe plaja.pana la 50-55 C.Expunerea la soare se face cu precautie.arsurilor. Bolnavul va purta o compresa cu apa rece pe frunte si o palarie pe cap.Initial se porneste de la temperatura de 38-42 C si se urca treptat. In timpul procedurii se aplica o compresa rece pe cap. Efecte: -efectul termic alternant rece. Dupa sxpunerea la soare. Tehnica de aplicare: Pacientul se aseaza in cada. soluxul albastru.benefice. Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri.iar cele partiale.Se mai pot practica si in dulapuri speciale.Baile de abur complete (sauna).pe frunte.Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin mecanismul de vasodilatatie.in spatii inchise si sunt proceduri de sudatie.ceafa sau inima.produsa treptat.cantitatea crescandu-se treptat in zilele urmatoare. h).sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere. Utilizeaza spectrul solar complet.Impachetarile cu nisip.Daca se aplica pe intreg corpul-namolul isi mareste eficacitatea. Utilizeaza razele infrarosii.

m).doar ca in acest caz avem un grup de pacienti (si nu unul singur).precum si pentru actiunea lor antispastica si antialgica. mai rar general.Baia kineto in grup.Cataplasmele. Tehnica de aplicare . Duşul masaj produce o hiperemie importantă. Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit. -factorul mecanic.sub controlul uneia din mâinile asistentului.care se afla pe marginea bazinului si ii supravegheaza. i).care se umple 3/4 cu apa la temperatura de 35-38 C.la comanda verbala a kinetoterapeutului.cu ajutorul unui duş sul mobil. Mai frecvent se aplică parţial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor).In cazul cataplasmelor cu plante medicinale se mai adauga si efectul chimic.concomitent.egala cu greutatea volumului dislocuit de acesta”.la temperaturi variate. cu temperatura mai mare decât a apei de baie.dupa care ases invitat sa execute singur aceste miscari.Duşul-masaj.conform legii lui Arhimede.Pacientul este lasat din nou sa se odihneasca. Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare.in perioada de crestere (aceste bai stimuleaza metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate la persoanele cu probleme cardiace. 14 .prin acţiunea combinată a masajului şi a factorului termic. l).cu un însemnat efect rezorbtiv şi de tonifiere.in care vor intra bolnavii si vor executa miscarile.ce se efectueaza intr-o cada mai mare. Durata masajului este de 8-15 minute.care se introduce în apă. Constă din aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune (3-6 atmosfere).timp de 5-10 minute. j).Duşul subacval. Ele actioneaza prin factorul termic.Durata baii este de 20-30 de minute.conform careia „asupra unui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta. Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante.dupa care asistentul incepe sa execute sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului.iar cada de baie este inlocuita de un bazin special amenajat. Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare. Este o procedura calda.masaj.asupra regiunilor afectate ale corpului. El se poate efectua într-o cadă cu apă la 36-38°C.până la o distanta de 5-10 cm de regiunea de aplicare.cataplasmele calde fiind utilizate pentru efectul lor hiperemiant si rezorbtiv.care se bazeaza pe principiul legii lui Arhimede.Aceste bai sunt indicate mai ales la copii.de jos in sus.pe segment. Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.căruia i se face.Baia kinetoterapeutica. k). Reprezintă aplicarea mai multor duşuri rozetă cu apă la temperatura de 38 °-40°C.asupra corpului pacientului.care se produce sub influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului. Mod de actiune:-factorul termic. Este asemanatoare cu baia kineto individuala.cu presiune mare.

Contracturile musculare. Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia. Acţiunea intensă a duşului subacval se datoreaza temperaturilor diferite.Procedura se repeta de 3-4 ori.prin incalzirea profunda a regiunii (diadinamici.taratele si amidonul mentin timp mai indelungat temperatura apei din baie. Cu ajutorul scripetelui.iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei bolnavului.mai pot beneficia de băi de lumină (raze infraroşii).Baia cu elongatie.de termoterapie. n).F.se inveleste in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata.se scoate pacientul din bazin.Principalele roluri ale sale sunt acelea de a reduce retractiile si contracturile musculare.introducem capul pacientului in acesta. iar hipotoniile musculare.de întindere.T.precum şi a masajului puternic exercitat de coloana de apă.un scripete care se instaleaza pe peretele incaperii.care foloseste in scop profilactic si curativ curentul electric.de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde.dar este suportat mai bine datorită băii calde.care dureaza 15-20 de minute. Mod de actiune:datorita slabei termoconductibilitati.Bai cu amidon.curenţi faradici şi galvanizări.sa ia loc pe scaunul special amenajat.care comprimă puternic ţesuturile.curenţi aperiodici de joasă frecvenţă.apa calda. Efecte: -efect termic.smaltul. 15 .ELECTROTERAPIA. Electroterapia locală se adresează atât durerii ca simptom (electroterapie antalgică simptomatică).de a asupliza musculatura si ligamentele retractate si sclerozate (ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%. Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie.cu pauze intre ele.mai ales cele dureroase la solicitările pasive.Aceste substante au si o actiune emolienta asupra tegumentului.iar pacientul ramane in cada 15-20 de minute. cearsaf sau prosop.un capastru special. Electroterapia are unele aplicatii si in tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.in asa fel incat aceasta sa se intinda.ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona) si de a limita efectele dureroase sau anchilozele din artrozele secundare. Materiale necesare:cada. Il legam pe bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun. o).cât şi contracturii musculare ca sursă generatoare de durere (electroterapie antalgică patogenică). Efectul este asemănător cu cel al duşului masaj.pentru a da voie pacientului sa respire. 3.prosop.baie şi duş. ultrasunete). La terminarea procedurii.care la un capat are montat un capastru.sub diferite forme de aplicare si la intensitati bine stabilite anterior. masaj.exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o intinde-indrepta.Durata procedurii este de 5-10 minute. Tehnica de aplicare: Se dezbraca pacientul si se invita in bazin. -efect mecanic.cateva minute.1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta.in asa fel incat sa se mentina coloana cat mai dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului. Electroterapia este ramura B.

intensitatea curentului aplicat si durata sedintei. Tehnica de aplicare: Pacientul trebuie informat inca de la prima sedinta de electroterapie asupra procedurii care i se va aplica.1 mA/cm2).iar bolnavul se acopera cu un cearsaf. Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul galvanizarii.dimensiunile si polaritatea electrozilor. Se fixeaza electrozii (care trebuie sa fie complet netezi) cu ajutorul unor saculeti umpluti cu nisip. In ceea ce priveste durata procedurii. Bolnavul va fi asezat pe pat.care le transporta prin tegument si mucoase.o aplicatie de curent galvanic trebuie sa dureze in jur de 30 de minute.care va cuprinde: denumirea procedurii.precum si asupra senzatiilor cutanate pe care le va simti in timpul aplicatiei si.Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:galvanizările.in scopul prevenirii efectelor polare produse sub electrozi si a arsurilor cutanate. Tehnica de aplicare: Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare. Intensitatea curentului galvanic aplicat se regleaza in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem.de-o parte si de alta a zonei afectate. Reprezinta aplicarea curentului galvanic (continuu) pe regiunea indicata.In timpul sedintei de aplicatie. faradizarea. Ionizarile. Galvanizarea transversală.cat si de regiunile pe care dorim sa le tratam.in concentratiile corespunzatoare. Reprezinta procedeele prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase cu ajutorul curentului electric. razele ultraviolete şi ultrasunetele. in stadiile cronice aplicam intensitati „peste prag”.Singura deosebire intre cele doua proceduri consta in faptul ca materialul intermediar hidrofil (in cazul ionizarii) se va imbiba cu solutia medicamentoasa.astfel: pentru efecte analgezice dozam o intensitate „la prag”(0. curenţii diadinamici.pacientul va fi supravegheat si intrebat asupra senzatiilor percepute la nivelul electrozilor.iar electrozii sunt amplasati transversal. pentru efecte vasodilatatoare dozam o intensitate „peste prag”(peste 0.despre scopul acestei terapii.Se va inspecta apoi tegumentul la locurile de aplicare ale electrozilor pentru a se aprecia integritatea sa si a se decela eventualele leziuni sau afectiuni ale acestuia-oricat de minime ar fi ele.trebuie sa retinem ca.Electrozii se acopera cu o panza cauciucata sau cu o folie de plastic izolatoare.Un element deosebit de important in aplicatiile de galvanoterapie il constituie obligativitatea folosirii unui strat hidrofil intermediar intre electrod si tegument. ionizarile. Numarul si ritmul sedintelor de galvanizare variaza in functie de diagnosticul afectiunii. Se fixeaza ceasul semnalizator dupa durata prescriptiei.regiunea tratata.pe care o incadreaza astfel fata in fata. Pentru executarea in conditii optime a procedurii.Manevrarea comutatorului potentiometrului de intensitate se va face lent-pentru introducerea progresiva a curentului-pana la intensitatea necesara si prescrisa.1 mA/cm2). bineinterles.fizioterapeutul trebuie sa se ghideze dupa o prescriptie terapeutica corecta si completa. stadiul evolutiv si rezultatele obtinute.tinandu-se cont de posturile cele mai antalgice. 16 .care sa nu fie prea grei.cu caracter izolant.bazandu-se pe aceleasi principii metodologice. pentru efecte antihiperestezice dozam o intensitate „sub prag”.pentru a fi eficienta. locul de fixare. Efecte:Galvanizarea este o procedura decontracturantă şi antalgică. in stadiile acute se prefera intensitati „sub prag”.pentru evitarea compresiunii circulatiei.

Din aceste motive se utilizeaza ca forma de introducere in aplicatiile cu scop primordial analgetic. Deseori. 17 . In functie de forma de aplicare. *PL-prezinta un efect analgetic si miorelaxant evident si persistent.produce o analgezie secundara cu o durata destul de lunga.bine umezite si fixati cu ajutorul benzilor elastice sau a saculetilor cu nisip. Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.in raport cu scopul terapeutic urmarit.Daca trebuie efectuate aplicatii pe mai multe zone in aceeasi sedinta.intensitatea curentului să fie «la prag» şi durata tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).I se mai atribuie si un efect de imbunatatire a circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului.tonicizant.trebuie crescuta intensitatea.la aplicatiile cu scop analgetic se recomanda inceperea sedintei cu difazat fix (DF).In cursul sedintei.succesiv.tonifiaza peretii arteriali prin actiunea vasoconstrictoare pe care o are. Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn. -perioada scurta (PS). Principalele forme de aplicare ale curentului diadinamic sunt: -monofazat fix (MF).actionand ca un masaj profund mai intens.In aplicatiile cu scop hiperemiant.Este preferat in starile dureroase pronuntate si persistente.de la zona la zona.se poate prelungi durata sedintei (20-30 min).Dupa mai multe minute.Acestea sunt determinate de nivelul intensitatii.se scad duratele.Esenţial este ca mărimea electrozilor să acopere integral zona de tratat.deci pana la pragul dureros.cu actiune repida.Efecte: -efectul antalgic-este potenţat de alegerea unor soluţii medicamentoase cu efect anestezic de suprafaţă (xilină. *DF-este considerat ca cel mai analgetic. -perioada lunga (PL).astfel incat sa nu se depaseasca 10-12 min. Tehnica de aplicare : Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata.subiectiv.de asemenea anticongestiv.cu cate un minut. Curentii diadinamici.produce vibratii ce actioneaza ca un masaj electric profund. confectionate din diferite straturi textile sau material spongios elastic. -ritmul sincopat (RS).modalitatea de pozitionare si polaritatea lor. Efecte: Principalele efecte ale curentilor diadinamici sunt cele analgetice. novocaină).crescand tonusul muscular.ajungandu-se la senzatia de vibratii bine tolerate nedureroase. -difazat fix (DF).forma curentului diadinamic aleasa si modalitatea de aplicare a electrozilor. *RS-are cel mai pronuntat efect excitator.vasculotrop. Forma de curent diadinamic aplicata se alege in functie de scopul terapeutic.iar locurile de amplasare . *PS-are un efect excitator. Intensitatea curentilor se regleaza progresiv.in functie de regiunea tratata.iar numarul sedintelor este dictat de efectele obtinute.se obtin urmatoarele efecte: *MF-are un efect excitator.ridicand pragul sensibilitatii dureroase. Dutata sedintelor de tratament este diferita.totodata evidentiind zonele dureroase din cadrul neuro-mialgiilor reflexe.nedureroase.pentru mentinerea senzatiilor de vibratie. Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiunii tratate.in functie de scopurile terapeutice urmarite.efect rezorbtiv.realizand o adevarata gimnastica muscularasi fiind astfel cel mai indicat in atoniile musculare (normoinervate) postoperatorii.hiperemiante si dinamogene.Electrozii se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile.

utilizandu-se cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ). Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de curent interferential (mai ales cu frecvente medii. calde.In cadrul acestei tehnici.se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului interferential.procedeul purtand numele de electrokineziterapie.trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate.fiind izolati electric de acestea.de preferinta. -frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.Cinetica. Intensitatea curentului este reglata in functie de senzatiile percepute de pacient.Celelalte doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi.se fixeaza ceasul semnalizator la durata prescrisa pentru sedinta.inclusiv regiunea tratata. starile febrile fiind conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor extremitati cu circulatie deficitara. Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum: 18 .Statica. Tehnica de aplicare: Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali si anume: A.Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din lemn.Amplasarea lor se face in asa fel incat curentii sa se incruciseze in mijlocul zonei tratate.In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi «manusa» (palmari) care se aplica pe mainile asistentului. Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente diferite (in general. Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general. Efecte: In functie de frecventa. Tehnica de aplicare: In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie se existe o temperatura de comfort termic.cervicala sau lombara) se afla in zona de interferenta a curentilor. -frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor.pentru activarea circulatiei generale. Curentii interferentiali.dar mai ales dinamica.folosind frecvente excitomotorii in forma SPECTRU.Se recomanda ca in timpul executarii procedurii.Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul procedurii. Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica.Corentul interferential.cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip.electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si saupra lor se exercita o presiune constanta.se fixeaza la doza prescrisa.de 12-35 HZ). Se actioneaza comutatorul de pornire a aparatului.aduce o contributie substantiala in pregatirea musculaturii pentru programele de kinetoterapie ulterioare.curentii interferentiali au urmatoarele efecte: -frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor striati normoinervati. B.acestea vor fi preincalzite prin scurte bai partiale. Regiunea de tratat (dorsala.Fixarea electrozilor se face. Aparatul de ultrasunete va avea obligatoriu impamantare.Fiecare electrod se leaga cu cate un cablu.Electrozii «clasici» sunt cei de tip placa.decalati cu 100 HZ). Pacientul.in aplicatie statica. Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea comutatorului de intensitate.corespunzatoare ca marime si atasati la cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat. Ultrasunetele. au un efect decontracturant si vasculotrofic.sa nu se ridice capul traductorului de pe zona tratata. Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.

In general. -ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.care conduc lichidul de stază de la periferie spre centru.TRATAMENTUL PRIN MASAJ.Această acţiime se obtine prin manevre mai energice.ce dezorganizează procesele incipiente de fibrozare.durata unei aplicatii pe o zona este de 2-5 min.Acţiune sedativă asupra:-durerilor de tip nevralgic.Îndepărtarea lichidelor interstitiale. -îmbunătăţeşte somnul. Durata sedintelor de tratament variaza cu suprafata regiunii tratate.Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde.în scop terapeutic si profilactic.Se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul.Acţiunea hiperemiantă locală. Ritmul sedintelor este-in functie de caz-zilnic sau la doua zile.care comprimă alternativ vasele sangvine.care măresc excitabilitatea şi imbunatatesc starea funcţională a scoarţei cerebrale.adaptat in functie de caz-in general 6-15 sedinte. Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare. 19 .printr-o serie de mecanisme care se produc la nivelul acestuia. Efectele analgetice se realizeaza prin intermediul SNC. 4. -durerilor musculare şi articulare.micromasajul celular. 3. Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra proprioceptorilor musculari si tendinosi.-cuplajul automat cu ceasul.de asemenea.Numarul sedintelor va fi. -îndepărtează oboseala musculară.care stimulează repetat exteroceptorii şi proprioceptorii. -stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator. -influentează favorabil starea generală a organismului.miorelaxant.in nici un caz nu se va depasii timpul total de aplicatie peste 10-15 min. pe mai multe zone tratate in aceeasi sedinta.cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona masată. Actiunea hiperemianta. variate si aplicate sistematic la suprafaţa organismului. Acţiunea fiziologică a manevrelor de masaj constă în aceea că. creşterea temperaturii locale prin frecarea indusă de bombardamentul cu ultrasunete si efectul fibrolitic.în timpul executării lor. Ultrasunetele se mai folosesc si pentru efectul mecanic. 2. Efecte generale: -creşterea metabolismului bazal.Aceste actiuni se realizeaza prin influentarea si prin intermediul SNV.hiperemiant.afectiunea tratata si stadiul evolutiv al acesteia. Prin noţiunea de masaj se înţelege o serie de manipulări executate manual. Efectele masajului: Efecte locale: 1.de stază.de la terminatiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre sistemul nervos central. Efecte: Principalele efecte fiziologice sunt:analgetic.cu efect rezorbtiv si vasculotrofic se produce prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor.lente.

344 de suprafeţe articulare.Bolnavul este acoperit cu un cearceaf. Contraindicaţii:boli dermatologice.mangăluirea.Aceasta se explică prin stimulii care pleacă de la exteroceptori şi proprioceptori (de diferite intensităţi).ajung la organele interne în suferinţă.framantarea contratimp.boli infecţioase.inflamaţii acute ale organelor .365 de ligamente şi asupra căreia acţionează 750 de muşchi. Masajul regiunii dorsale se execută aşezând bolnavul în decubit ventral.intercostalii. muşchii supra şi subspinoşi.trapezii inferiori.cu mîinile pe lîngă corp. Mecanisme de acţiune: Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de mecanismul reflex asupra organelor interne.rulatul. În partea superioară a regiunii dorsale se gasesc:muşchii romboizi.intervertebralii. O alta actiune a masajului este acţiunea mecanică.sechele post-traumatice ale regiunii respective.24 de discuri intervertebrale.regiunea dorsala (12 vertebre).care intră atat in regiunea cefei cat şi in cea dorsala.iar de aici.muşchii proprii ai coloanei vertebrale (paravertebralii dorsali.în structura căruia intră 33 – 34 de vertebre.TBC.iar in cazul cifozelor cu un grad ridicat de curbura i se aseaza pacientului o perna sub abdomen sau torace. Musculatura acestei regiuni este foarte bine dezvoltată. Ea este impartita in cinci segmente.boli abdominale.ciupitul. 20 hemoragice. Tehnica masajului.segmentul lombar (5 vertebre).in functie de regiunea in care se gaseste cifoza.deformări ale coloanei (cum ar fi cifoza sau scolioza).Acestea sunt:segmantul cervical (alcatuit din 7 vertebre).pe cale aferentă către SNC. spina omoplatului şi acromion.pe cale eferentă. Indicatiile si contraindicatiile masajului: Indicaţii:spondilita anchilozantă. Regiunea dorsală se delimitează în partea superioară prin linia imaginară ce trece prin C7.boli vasculare.Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii.Muşchii mai importanti sunt:marii dorsali.lăsând descoperită numai regiunea de masat. care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat.interspinoşii şi transverso.iliocostalii.în contracturi musculare de diferite cauze.spinoşii). Descrierea anatomica a regiunii: Coloana vertebrală este axul de sustinere a trunchiului in pozitie verticala si este un sistem complex.produsă de manevrele mai dure ca frământarea.În partea inferioară se delimitează prin linia imaginară ce trece prin T12 şi coastele flotante.cel sacral (5 vertebre) şi segmentul coccigian (4-5 vertebre sudate între ele).tapotamentul (care se executa transversal pe fibrele musculare) si care duc la tonifierea musculaturii.îmbunătăţirea funcţiei şi forţei musculare.

După fiecare manevra de framantat in parte se executa neteziri de întrerupere. marii dorsali. cu scopul de a linisti organismul si.Manevrele de tapotament nu se executa totdeauna ci numai in cazurile cu relaxare sau atrofie musculara.după care urmează tapotamentul. prin vibraţii.si un masaj decontracturant cervical si/sau lombar.pe partea superioara a trapezilor si terminand la C7.mai ales in asociere cu vibratia. ridicând muşchiul de pe planul osos. Urmeaza netezirea pe coloană. O alta formă de netezire se executa tot cu palmele întinse. coloana dorsala (de 2-3 ori). de 5-6 ori.fizioterapeutul va efectua o serie de mobilizari kinetice in articulatiile interesate (articulaţiile costo-vertebrale) deoarece ele trebuiesc mobilizate. cu degetele depărtate si cu mişcări circulare.Se insista pe contracturile musculare. derulând pumnul de la rădăcină către vârful degetelor. Pe aceleaşi direcţii se execută şi frământarea cu două mâini şi cea contratimp. stânga-dreapta. ţinând palmele perpendicular pe coloana dorsală a acestuia. 0 altă direcţie a geluirii.pe toată suprafaţa musculară.ii cere bolnavului să tragă puternic aer în piept.de a-l pregati pentru manevrele care vor urma. apasă ritmic.prinzand spina vertebrală între ele. După toate acestea. in vederea relaxarii si linistirii organismului.indiferent de gravitatea sau localizarea 21 . circular dreapta.pe marginea superioară a trapezilor. sub toate formele sale ( frământarea cu o mână. circular stânga. Se executa din nou neteziri de intrerupere.pe fondul mişcarilor de inspiratie-expiratie efectuate de pacient.se poate indica.frictiunea avand un efect puternic decontracturant. cu 2 degete depărtate. Urmatoarea manevra de masaj aplicata o constituie frământarea sau petrisajul. Se aplica din nou neteziri de intrarupere.cu degetele apropiate.totodata.pe părţile laterale ale toracelui. Urmează vibraţia.Aceeasi manevra se executa si intercostal.cu două degete depărtate. Formele de tapotament folosite sunt: căuş. precum şi pe muşchii paravertebrali dorsali. a caror intensitate va fi descrescatoare. In functie de localizarea deviatiei cifotice si gradul curburii. prin mişcări de sus în jos. intercostal.Se începe prin neteziri (efleuraj). care se executa pe coloana. Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in tratamentul deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale. Se continua cu netezirea pieptene.pe muşchii paravertebrali şi cei dorsali. începând cu partea opusă nouă. evitand zona rinichilor. cu partea cubitală a mainii şi cu pumnii usor deschisi. după care.intinsa. Pentru acest lucru.Ea este indicata in toate cazurile.cu ambele palme întinse. cu degetele apropiate. ce se face pe coloană.cât şi pe partea noastra. prin trenuri vibratorii profunde şi rapide. KINETOTERAPIE (gimnastica medicala).in timpul expirului. Urmeaza geluirea.se aplica netezirile de incheiere.in acelasi sens (de jos în sus).prinzand apofizele spinoase vertebrale între degetele depărtate de la mâna stângă.atât pe partea opusa. 0 altă direcţie de fricţiune – intercostal.pe langa masajul dorsal. se executa pe muşchii paravertebrali dorsali.iar cu degetele departate.pornind de la partea inferioară a trunchiului.Toate formele de geluire se fac de 2-3 ori pe fiecare direcţie. maseurul. In incheierea sedintei de masaj. pe 2-3 directii de muşchi.care este tot o frământare. realizata prin compresiuni şi relaxări ritmice intre police şi celelalte patru degete.înconjurând umerii.cu două degete depărtate. executata cu palma întreagă. După acestea urmează fricţiunile.Ea se executa pe muşchii bine dezvoltaţi. Acesta se aplica doar pe muşchii bine dezvoltaţi ca marii dorsali şi trapezii inferiori.

contracararea tendinţei de cifozare. Pentru a se realiza acest lucru este necesar să se acţioneze în sensul: . mingii medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mîini deasupra capului). -stînd în genunchi. Exerciţiile pentru corectarea cifozei urmăresc: I.împiedicarea agravării unei eventuale scolioze preexistente. în sensul scurtării musculaturii dorsale (prin mişcări concentrice) şi alungirea musculaturii anterioare a gîtului şi toracelui (prin mişcări excentrice). Se are în vedere poziţia defectuoasă a capului căzut înainte. membre. din decubit ventral. lucru posibil datorită supleţei coloanei vertebrale. trebuie să învăţăm pacientul să-şi formeze simţul poziţiei corecte.atat ca metoda unica de tratament (cifozele nestructurale). . -stînd atîrnat • Exerciţii dinamice – extensia şi întinderea coloanei vertebrale. Exerciţiile vor fi întrerupte de frecvente mişcări de respiraţie şi relaxare. paralelă cu pămîntul. gît. 22 . se execută gradat ridicarea capului. care trebuie redresată prin contracţia musculaturii cefei. ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonifică musculatura unilaterală paravertebrală respectivă). sub axile). Pentru îngreunări in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (aşezate la spate. apoi exerciţii pentru cap. Tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din obiectivele principale urmarite prin programele de kinetoterapie. .Tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale. 3. În cazul atitudinii cifotice. -stînd în decubit dorsal sau ventral.Ştergerea deprinderii greşite şi formarea unei atitudini corecte a corpului. Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic îl constituie asuplizarea coloanei vertebrale. la perete şi. menţinînd privirea înainte. II.îmbunătăţirea mobilităţii articulatiilor costo-vertebrale. mai ales. ridicarea ambelor membre inferioare (tonifică musculatura lombară). . III.cat si in asociere cu alte mijloace terapeutice (cazurile mai grave-cifoze patologice). efectuate la scara fixă.Corectarea sau prevenirea deviaţiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau a celorlalte regiuni ale corpului. care să amplifice extensia trunchiului. prin autocontrol continuu. Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt: • Exerciţii statice: -contractii izometrice.Aceasta se realizeaza prin: 1. -stînd în picioare corect. Deosebit de utile sunt exerciţiile de redresare pasivă şi pasivo-activă. în faţa oglinzii.lor. 2. cu corectarea curburii cervicale.eliberării mişcării în articulaţiile interapofizare posterioare. umerilor si a membrelor superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale).

La aceste acţiuni se mai adaugă efectele termalităţii apei asupra vasomotricităţii şi efectele tonifiante asupra sistemului nervos central şi periferic. de fapt. • Din decubit ventral. înotul pe spate). ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare (alternativ). De asemenea. Cifoza dorsală se corectează prin exerciţii de întindere a coloanei din cele trei poziţii de bază (decubit. Pentru tonifîerea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale clasice. o carte aşezată pe creştet etc. de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale şi de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui. se fac extensii din şold cu genunchii întinşi. poziţia membrelor superioare schimbându-se pentru a grada efortul (pe lângă corp. In cazul apelor carbogazoase este de adaugat si efectul curativ al sărurilor şi bulelor de gaz degajate. baschet. deşi se adresează în principal musculaturii paravertebrale. şezând. adică de proceduri de kinetoterapie aplicate în bazine cu apă dulce sau carbogazoasă. fluture. • Din pozitia sezand. • Din pozitie cvadrupeda. apa opune o rezistenţa la miscare. ortostatism). mersul în patru labe. In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode importante: înotul. pot da rezultate bune. • Din pozitia „în genunchi" cu un baston în mâini. pe umeri). bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral. cu membrele inferioare flectate si bratele intinse lateral. se duc genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare. se pot realiza în condiţii de dotare minimă şi nu pierd din valoare decât datorită lipsei de continuitate. toate pot fi exploatate pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv. Innotul trebuie să fie simetric şi făcut mulţi ani la rănd (bras. Este un excelent mijloc activ de autocontrol. tracţiunile prin propria greutate a corpului (atârnat la spalier). ridicarea capului si a trunchiului. 23 . Din metoda Klapp se folosesc poziţiile lordozante plecând din poziţia de start „în genunchi". Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice. De asemenea.gimnastica respiratorie. Avantajele acestei metode constau în acţiunea fizică a apei de a "descărca" mişcarile în mare parte. • În decubit ventral cu bazinul la marginea patului.cu membrele inferioare atâmând.Tehnica de lucru indicată derivă în mare măsură din metoda Klapp. Exerciţiile pot fi deosebit de variate.). Exercitii pentru mobilizarea coloanei vertebrale: • Din decubit dorsal. • Din pozitie cvadrupeda. antrenează în lucru şi musculatura centurii scapulo-humerale. unele sporturi (volei. de acţiunea gravitaţiei. crescand astfel tonusul muscular. conştientizarea poziţiei „de a sta înalt" sau „a sta drept". Exerciţiile devin mai eficiente dacă se oferă bolnavului câţiva parametri care să-i permită să conştientizeze corecţia posturală (o rezistenţă uşoară aplicată de palma terapeutului pe creştetul bolnavului. extensia braţelor şi menţinerea pentru câteva secunde a poziţiei de maximă extensie. delfin). . inclinari laterale si rotiri ale trunchiului. sub bărbie. Extensiile active. concomitent cu flectarea membrului superior din cot. urmărind alungirea gâtului şi a trunchiului în ax. pe ceafa. ceea ce face ca partea izometrică a contractiei să reprezinte mai mult din mişcare. Postura se controlează în oglindă. masajul subacvatic sau talasoterapia. redresarea completă a trunchiului. spate. dar sunt şi unele manevre particulare deosebit de utile deoarece.

5. in genunchi cu sprijin pe palme. se face sub forma de innot sau programe specializate. stimulează autocontrolul şi favorizează dezvoltarea simetrică a toracelui şi cresterea capacităţii vitale. ajutând bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală. Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste: Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale în scurtare. în special. care se prezintă cu un stren înfundat. contribuind astfel la readaptarea funcţională la gestualitatile vieţii zilnice. cu scop recreativ şi terapeutic. Acelaşi rezultat îl obţinem lucrînd şi cu braţele întinse la orizontală. Important: programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp (ideal ar fi ce ele sa fie executate de catre pacient pe tot parcursul vietii) deoarece au un rol primordial atat in corectarea deviatiilor cifotice existente si a complicatiilor lor. iar cand sunt aplicate pe regiunea laterală. Deblocarea toracelui. folosind diverse activităţi. care sunt fixate de coloana dorsală pot fi antrenate în momentul inspirului şi să contribuie la redresarea coloanei dorsale. din şezînd sau şezînd pe genunchi. cu inspiraţie. în apă. în faţa oglinzii. se obţine prin exerciţii de respiraţie amplă. din culcat. adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului. la nivelul arcului posterior sau la locul de deplasare in cazul coastelor mai mari. duse spre înapoi pentru apropierea omoplaţilor de coloană şi torace. Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi. şi prin mişcări active de respiraţie.Toracele şi respiraţia costală se reeducă prin mobilizări pasive. redresări active controlate. ţinînd cont de momentul inspirului şi expirului.TERAPIA OCUPAŢIONALĂ (ergoterapia). Exerciţiile se execută timp de 10-15 minute. Presiunile şi tracţiunile se aplică perpendicular pe axul de rotaţie a articulaţiei costovertebrală. . vizează mobilizarea toracelui în partea lui superioară. Pentru apropierea omoplaţilor se fac exerciţii libere sau cu diferite aparate portabile (greutăţi. atîrnat la scară fixă.mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii miscarilor in acestea. bolnavul fiind imersionat pînă la bărbie. cu scopul de a mări elasticitatea condro-costo-vertebrală. cu apropierea omoplaţilor de linia mediană (de coloană) prin contracţia trapezului şi romboidului. prin depărtarea între ele şi ridicarea lor. elongaţii cu ajutorul unui căpăstru. Se lucrează. 24 . iar la revenire-expiraţie. bastoane). prin contracţia muşchilor mic rotund şi subspinos. presiuni şi tracţiuni asupra coastelor. cu rotatia externă a braţelor.restabilirea echilibrului psihic.Gimnastica respiratorie.dezvoltarea forţei musculare. Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia. Această gimnastică asuplizează curburile. . vizează mobilizarea toracelui în partea mijlocie şi inferioară. Coastele. din poziţii care să fixeze regiunea lombară şi cervicală în poziţie corectă. Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea programelor de terapie ocupaţionala sunt: . membrele inferioare întinse şi atingînd fundul bazinului cu vîrful degetelor. transport de greutăţi pe cap.cat si in prevenirea reaparitiei acestora. trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind astfel la readaptarea funcţională la efort. Mişcările pasive cu presiuni şi tracţiuni pe claviculă şi stern. nivelează centurile.

precum si indicatii asupra afectiunii pe care o are si modalitatile de tratament ale acesteia.in terapia ocupationala. Tratamentul balnear vizează următoarele obiective: Încetinirea procesului degenerativ. alcatuita din medicul specialist. Govora) Ape sulfuroase termale (Herculane).kinetoterapeutul. metode sau activitati ajutatoare. etc. olarit. de agrement. unde asocierea factorilor naturali (apa minerală. Techirghiol etc. cat si de echipa.). socio-educational si lucrativ al acestuia.TRATAMENTUL BALNEOLOGIC (ape minerale. 1 Mai. precum si practicarea unor sporturi atat individuale.terapia ocupationala dispune de tehnici si metode specifice.grupate in trei mari categorii: gestualitati (activitati) esentiale. Evaluarea este realizata de catre o echipa interdisciplinara. pot contribui la recuperarea funcţională a acestuia.despre mediul familial. namoluri). 6.Dupa efectuarea evaluarii si stabilirea planului terapeutic. Tipuri de ape recomandate: Ape termale algominerale (Felix. Pe langa corectarea deficitului si readaptarea individului la noile conditii de viata. semnificative activitati neesentiale. fizic (mecanic) şi chimic. împletitul răchitei. 25 .Planul de tratament. împreună cu programele de kinetoterapie adecvate. In acest sens.se stabileste in urma unei evaluari bine documentate (cuprinzand date personale despre pacient.maistrul instructor. Îmbunătăţirea circulaţiei locale şi generale. Amara. nămol terapeutic. Bolnavul cu cifoză trebuie să evite activităţile care necesită flexia coloanei cum ar fi: grădinăritul. nesemnificative. Techirghiol) Ape sărate iodurate (Bazna) Ape sulfuroase sărate (Călimăneşti.. baschet. volei.etc.prin mijloacele proprii ergoterapiei). cusutul la maşină. Mangalia.         Terapia cu nămol este benefica prin acţiunea celor trei factori cunoscuţi: termic. Eforie Nord. Pentru obtinerea unor rezultate foarte bune se recomanda practicarea unor activităţi sportive: înot. Rezultatele terapeutice depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a ergoterapiei în complexele de recuperare şi readaptare funcţională. se trece la aplicarea acestuia. Geoagiu) Ape sărate concentrate (Sovata. Ameliorarea sau menţinerea mobilităţii articulare şi a forţei musculare. Bolnavul cu cifoză poate beneficia de tratament balneo-fizical în staţiuni profilate pe tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor (Felix. climatul) este benefică şi. terapia ocupationala are in vedere si satisfacerea hobby-urilor acestora si angrenarea pacientilor in diverse activitati distractive.

     Staţiunile indicate sunt: Techirghiol (şi tot litoralul). Geoagiu (nămoluri feruginoase) BIBLIOGRAFIE Tratat de medicina interna – Reumatologie – Dr. Sovata. Medicala – Bucuresti. Clinica si tratamentul bolilor reumatice . Eugen Popescu Ed. Borsec. 1977.Bucuresti 1998. Roxana Maria Albu Ed. Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului . 1991. Compendiu de medicina fizica si recuperare . Fiziokinetoterapie si recuperare medicala . 1996. Corint – Bucuresti. Telega. 1997. Bazna.Bucureşti. Vatra Dornei.Stefan Suteanu Ed. Adriana Nica Ed. Păun Radu Ed. Carol Davilla – Buc. Medicală . Amara. 1996. Medicala – Bucuresti. National – Bucuresti. Dr.1998. Felix (turbă). 1999.Radulescu Andrei Ed.Prof. Medicala . Anatomia si fiziologia omului .Dr. Electroterapie . unde se gaseste nămol sapropelic. Kinetoterapia profilactica. terapeutica si de recuperare . Univ. Govora (nămol silicos şi iodat).Dr. Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate). Medicala – Bucuresti.Tudor Sbenghe Ed.Iaroslav Kiss 26 . Reumatologie .Tudor Sbenghe Ed.

Eugen D.Ed. 1999. Note de curs. Ruxandra Ionescu Ed. Compendiu de reumatologie – Dr. 1999. Popescu. 27 . Medicala – Bucuresti. Tehnica – Bucuresti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful