You are on page 1of 19

ADMINISTRAŢIEI

DIN ROMÂNIA

ww

w.

ed

itu

ra

un

iv

er

PUBLICE

sit

ar

a.r

ISTORIA

o

r o . ed itu Editura Universitară Bucureşti ra un ISTORIA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE iv er sit ar a.FLORIN NEGOIŢĂ DIN ROMÂNIA ww w.

67.47 021-319. N.C. – Bucureşti : Editura Universitară.editurauniversitara.ro __________________________________ 35(498)(091) © Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii Universitare. Bălcescu nr.27 www./Fax: (021) 315.) sit ar a.Tehnoredactare computerizată: Angelica Badea Coperta: Angelica Badea __________________________________ Copyright © 2009 Editura Universitară B-dul. FLORIN Istoria administraţiei publice din România / Florin Negoiţă.27 comenzi@editurauniversitara.32. Sector 1 .S.32.ro ISBN 978-973-749-696-6 ww w. __________________________________ Distribuţie: tel. 33.47 / 319. Bucureşti Tel.S.I.r o .67. ed itu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NEGOIŢĂ./fax: 021-315.N. ISBN 978-973-749-696-6 ra un iv er EDITURĂ RECUNOSCUTĂ DE CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR (C.ro e-mail: redactia@editurauniversitara. 2009 Bibliogr.

OBIECTUL ISTORIEI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Evoluţia trecută a statului şi administraţiei publice trebuie studiată pentru că în dezvoltarea istorică a societăţii totdeauna o instituţie are rădăcini adânci în instituţiile trecute . „Istoria Administraţiei Publice” are mai multe interdependenţe. pe care trebuie să le lumineze şi să le însumeze şi prin puntea prezentului să lege trecutul de viitor. Făcând parte din categoria ştiinţelor despre societate. a fost necesar a analiza. Cum dreptul face etern pereche cu statul. şi anume probleme mai importante din existenţa statului.r o 5 . din perspectiva disciplinei noastre. de altfel. istoria se foloseşte de datele furnizate de alte ştiinţe. circumscris în temă. şi cu politica. ed itu ra un iv er sit ar a. privit ca şi categorie istorico-filozofică. În studiul problemelor sale. dar care sunt considerate ştiinţe auxiliare sau ajutătoare. În afară de Istoria României (ca disciplină) sunt o serie de alte ştiinţe istorice. mult mai aproape prin obiectivul lor de „Istoria Administraţiei Publice”. fără îndoială chiar dacă disciplina noastră. ca. Istoria Administraţiei Publice devine vie prin legătura evolutivă care se face cu propriile noastre concepţii juridice. disciplina mai sus precizată se încadrează armonic în domeniul ştiinţelor sociale şi are ca obiect studiul statului şi a instituţiile sale existente pe actualul teritoriu al ţării noastre din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Istoria doctrinelor politico-juridice are ca obiect de cercetare evoluţia ideilor despre stat şi drept în decursul istoriei. ww w. potrivit programei de învăţământ se numeşte „Istoria Administraţiei Publice”. interacţiuni şi conexiuni cu ştiinţele istorice. Prin obiectul de investigaţie.

pentru studenţii Facultăţilor de Ştiinţe Juridice şi Administrative este de o importanţă cardinală. epigrafia. aproape că nu se poate imagina. împletindu-se organic cu viaţa social-economică şi. sigilografia. ce poate fi ilustrată din mai multe puncte de vedere. ceea ce ilustrează istoria în toată intimitatea sa. pentru apărarea fiinţei şi pământului străbun. Dunării şi Nistrului. pentru că. am putea spune eternă. aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră.r o . istoria antică şi medievală. heraldica. mai ales. românii. Mai întâi. Iar pentru noi. ca fenomen de suprastructură. indiferent de forma sa evolutivă-cutumiară. Ar fi suficient. că dimensiunile majore al istoriei poporului nostru. Şi vă întrebăm.Dintre ştiinţele considerate ştiinţe auxiliare amintim: arheologia. împreunate cu lupta. sunt vechimea ei de patru milenii şi statornicia sa între aceleaşi hotare: Munţii Carpaţi şi Balcani. Un popor care nu-şi cunoaşte istoria. numismatica. pentru a vă înfrumuseţa spiritul. să vă reamintim într-un prezent marcat de tinereţea voastră. îşi are originea de patru ori milenară”. în mod deosebit. firea şi destinul neamului românesc”: „este vorba de un popor. întrebându-ne: ce poate fi mai important decât cunoaşterea istoriei poporului nostru? Poate că viaţa şi nimic mai mult. paleografia. Necesitatea studierii Istoriei Administraţiei Publice Afirmăm că studiul „Istoria Administraţiei Publice”. aşa cum spunea Nicolae Iorga în „Originea. etc. care rezolvă problema fundamentală a istoriei noastre. dintr-un suprem unghi de vedere. ori nu vrea să şi-o cunoască. se pune problema istoriei poporului nostru şi. ori legislativă. 6 ww w. care prin strămoşii săi. ed itu ra un iv er sit ar a. indiferent cum este e. cu cea politică. respectiv etnogeneza poporului român şi dreptul. apele Tisei.

de altfel. spune el. doctrina lui Zamolxis. 3. care sunt. 12). cea mai autentică şi autorizată voce a antichităţii erau cel mai numeros după cel al indienilor. deopotrivă. spusele şi gândurile frumoase. care îşi începuse particularizarea etnoculturală şi lingvistică în cadrul marii familii a neamurilor trace. desprinse şi ele definitiv şi demult din noua populaţie născută din amestecul triburilor neolitice. dar este cu prisosinţă dovedit că în urmă cu 2000 ani î. istoria nu a fost prea generoasă cu noi. trebuie mai întâi sufletului să-i dăm îngrijire. se îngrijeşte cu anumite descântece. la rândul lor. în teritoriul mai sus precizat. ramură a marelui popor trac. VII. iar sufletul. este faptul că geţii şi dacii vorbeau aceeaşi limbă şi constituiau acelaşi popor (Geographia. pentru a replăsmui fiinţa acestui popor geto-dac. face următoarele precizări despre învăţătura propovăduită de un medic trac. implicit. dar ne-au rămas şi suficiente documente certe şi obiective. cu triburile păstoreşti şi călăreţe venite din este şi nord ce vorbeau acea generală limbă indoeuropeană. în timp ce multe ale ww w. ca. locuiau triburile geto-dace. fidel lui Zamolxis: “toate trag din suflet. Aşadar. au făcut parte din grupul etnic al tracilor. S-au pierdut multe scrieri despre traco-geţi şi. şi din multe altele. Iată. invidiat de-a dreptul de toată antichitatea. asupra ochiului. geţii sau dacii rămaşi definitiv în istorie. esenţial din spusele lui Strabo. şi. atât cele bune cât şi cele rele ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi. după cum i-au numit grecii sau romanii.. ed itu ra un iv er sit ar a. revărsându-se din suflet aşa cum se răsfrâng de la cap. care potrivit părintelui istoriei Herodot. din acest punct de vedere. capul şi restul trupului să o ducă mai bine. Chiar dacă am admite că dacii trăiau în arcul Carpaţilor.r o 7 . spiritualitatea acestui popor. Platon. dacă vrem ca. Din acest spuse şi gânduri se naşte în suflete înţelepciunea“.H. deci. iar geţii în zona extracarpatică.Razele de istorie în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic sunt la fel de bătrâne ca şi gândul omenesc.

r o . de aceea. fură supuşi de îndată. Galiţia. pentru 8 ww w. cu excepţia geţilor. Herodot îi monumentalizează definitiv pe cerul înstelat al istoriei noastre nemuritoare. a făcut multe călătorii în Egipt. Înspăimântaţi de putere militară a perşilor. relatează în detaliu desfăşurarea campaniei regelui Persiei. oraş din Asia Mică.popoare contemporane risipite prin multe văgăuni ale pământului nu aveau nici măcar conştiinţa de sine. întrebări valabile şi astăzi. ei sunt slabi“. atât timp cât va exista în istorie poporul român. Din totalul de nouă cărţi.). din anul 514 î. vecinii tracilor. strămoşii noştri făceau deja filosofie şişi puneau marile întrebări ale fiinţei umane. adunând impresii şi bogate informaţii pentru opera sa. Aflăm de la Herodot că “după indieni. seminţia tracilor este cea mai numeroasă şi dacă ar avea o singură conducere şi s-ar înţelege între ei. Herodot ne-a furnizat multe date despre traci şi geto-daci. Binecuvântat va fi numele lui.H. intitulată „Istorii”. cât cuprinde “Istoriile“. care. Uriaşa armată a regelui persan a înaintat de-a lungul Mării Negre cu intenţia de a trece Dunărea şi de a-i supune pe sciţi. Prima ştire istorică asupra geto-dacilor o datorăm părintelui istoriei. Macedonia. după părerea mea. ar fi. cu toate că sunt cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci (Herodot “Istorii“ IV). Originar din Halicarnas. dar unirea lor este cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască. neamurile trace s-au plecat. fugărinduse reciproc unii pe alţii. Acelaşi Herodot în “Istoriile“ sale. deşi au opus o rezistenţă îndărătnică. În acest fel. Siria şi sudul Italiei.H. În “Istoriile“ sale. în primele cinci cărţi descrie formarea Imperiului Persan şi regiunile pe care le cucereşte . asupra sciţilor. Darius. unul după altul. de neînfrânt şi cu mult mai puternice decât toate seminţiile pământului. marelui Herodot (484-420 î. Mesopotamia. ed itu ra un iv er sit ar a.

5. cu alt mare imperiu al lumii. următoarele: Burebista.000 de pedestraşi. a fost Dromichaites.H. despre care geograful grec Strabon scrie “lăsând la o parte trecutul îndepărtat al geţilor. prin locuri singuratice“. învingătorul lui Lysimachos (urmaşul lui Al.r o 9 . Prima personalitate bine definită istoric. şi că cel care piere. în câţiva ani a făurit o stăpânire puternică şi a supus geţilor cea mai mare parte a populaţiilor vecine. Dimensiunea cardinală a spiritualităţii religioase getodace era aceea că “ei nu mor. l-a înălţat atât de mult prin exerciţii. încât. Marele Alexandru a trecut Dunărea în cursul unei nopţi. prin puternica organizare a populaţiei de la nord de Dunăre. Alexandru a cucerit oraşul şi a luat toată prada pe care o lăsaseră geţii. Alexandru Macedon.că nemuritori se considerau şi geţii după cum precizează istoricul. Între anii 300 şi 292 î. divinitatea lor. ed itu ra un iv er sit ar a. urmaşul lui Filip al II-lea a pornit cu armata ce număra 30. ne informează de un grandios proiect al lui Caesar de a porni înarmat împotriva lui ww w. Iată cum descrie Arrian (a se vedea Izvoarele privind Istoria României. însoţit de 1500 de călăreţi şi de vreo 4. ba chiar a ajuns să fie temut şi de romani“. I) acest fapt istoric: “Geţii s-au retras spre un oraş ce se afla la o depărtare de o parasangă (aprox. illyrilor şi geţilor de la nord de Hemus. Acelaşi Strabon.. bărbat get.000 de oameni împotriva tribalilor. în timpul ultimei lupte cade prizonier chiar conducătorul Traciei elenistice. Agatocles. după ce în prima căzuse prizonier fiul său. pe care unii îl cred a fi acelaşi cu Gebeleizis“. şi mai apoi Plutarh. abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci. se duce la Zamolxis. Se deschide astfel drumul unei glorioase file din frământata istorie a strămoşilor noştri geto-daci.5 km) de Istros şi se retraseră cât putură mai departe de fluviu. Istoria n-ea hărăzit să ne confruntăm încă din anul 335 î. a marelui rege Burebista. Macedon). vol. ajungând în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese.H.

dar în spiritul ei rămâne geto-dacă. despre care vom vorbi necontenit în demersul nostru. sau de impulsul bizantin. apoi de suflul slav. dezvăţându-i de obiceiurile barbare. a afirmat Pârvan. printr-un dezastru ce i-ar pune în mişcare pe geţi. ne fac următoarea apreciere: “el.Dacia“. şi în ce priveşte pe noi dreptul şi obiceiurile romane.e. El i-a învăţat etica. cu siguranţă unul din cei mai mari filozofi ai antichităţii.n.r o . şi că ei sunt din fire deştepţi. În mersul neostoit al istoriei. Nu s-a întâmplat acest fapt. Oricum. Dar. următoarea imploraţie: “Feriţi-ne de zei cereşti. Au fost câteva reflecţii care. a urmat apoi marea confruntare a colosalului Imperiu Roman. i-a instruit în toate ramurile filosofiei. A fost înfrânt Decebal şi statul său. dar la spiritualitatea geto-dacă s-a adăugat şi cea romană. adică Deceneu. “De marea lumină a Romei. făcându-i superiori celorlalte popoare.Burebista şi numai asasinarea sa în anul 44 î. Civilizaţia autohtonă a putut fi „înfrântă” de geniul latin. cu Dacia vremurilor lui Decebal. pentru a solidifica mai puternic temelia poporului român. pentru că şi Burebista a fost victima unui complot pe fondul unei răscoale ce se declanşate. Dio Chryssostomos şi apoi Iordanes. a oprit materializarea lui. în privinţa minţii“. căci era un maestru priceput în acest domeniu. contemporan cu Burebista a fost şi Deceneu. ed itu ra un iv er sit ar a. observând înclinaţia geţilor de al asculta în toate. ci mai era nevoie de ceva. făcându-i să iasă conform legilor naturii. 10 ww w. sunt deschiderea care închide sau. împărtăşind soarta lui Caesar. vrând parcă să adauge că nu erau suficiente învăţăturile lui Deceneu şi nici infuziile de cultură de pe urma colonizării greceşti. Lucanus pune în gura lui Cato. i-a instruit în ştiinţele fizicii. Roma să cadă“. aşa cum spunea Constantin Noica. i-a învăţat logica. la Roma. Însă miracolul spiritualităţii româneşti ulterioare. rămâne însă pe veci luminata .

prin legi edictate de puterea statală. Exemple se pot da multe. că strămoşii noştri nu puteau să ajungă la spiritualitatea şi forţa pe care am precizat-o. temeinic fundamentate de cutuma vremurilor şi mai apoi. În tot demersul nostru ne vom strădui să le scoatem la suprafaţa timpului prezent. dacă nu s-ar fi condus după normele de conduită.975). Alături de dreptul roman şi de elementele de drept comparat de care veţi lua cunoştinţă de la alte discipline. cum spunea Călinescu în eseul “Specificul naţional“ (“Istoria literaturii române de la origini până în prezent“. ed itu ra un iv er sit ar a. această disciplina pe ww w. Cercetarea administraţiei publice româneşti se impune prin folosirea atât a metodei istorice. pag. Prin concepţie şi conţinut. cât şi a metodei comparate. sincronică şi diacronică a instituţiilor. În al doilea rând. În fine. istoria dreptului românesc vă va descifra singularul şi particularul din generalul universal. acea “notă cu precădere“. de natura a releva dacă mai era cazul. Istoria Administraţiei Publice constituie un demers ştiinţific care nu ar fi posibil fără laboriosul efort al generaţiilor de înaintaşi în investigarea vechiului drept românesc. efort concretizat şi în vastul tratat apărut între anii 1980-1987 şi la care şi-au adus o contribuţie însemnată şi dascălii noştri şi cărora le suntem mereu recunoscători şi faţă de care avem datoria de transmite pe mai departe făclia arzătoarei pasiuni pentru această disciplină ştiinţifică. Istoria Administraţiei Publice este disciplina care se ocupă de evoluţia sistemică.parafrazându-l. normelor şi concepţiilor juridice ale poporului român din cele mai vechi timpuri până în vremea noastră. închiderea care deschide.r o 11 . dar sunt de prisos. fără a cunoaşte evoluţia istorică a instituţiilor. nu vom putea înţelege în toată plenitudinea sa şi temeinicia lor aceste instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale. această disciplină vă va releva în mare măsură specificul naţional al dreptului românesc.

nu se poate identifica cu aceasta. pe de o parte. pe experienţa şi gândirea înaintaşilor. Istoria Administraţiei Publice evidenţiază rolul administraţiei publice şi structurile administraţiei publice în decursul istoriei.Periodizarea Istoriei Administraţiei Publice Este o problemă ce poate fi îndelung controversată. datorită în principal. ra un iv er sit ar a.noţiunile de funcţie. că.conceptul de administraţie politică şi de birocraţie. a face o periodicizare a istoriei dreptului fără a ţine seama de tipul de stat. Vladimir Hanga (Istoria Dreptului 12 ww w. Istoria Administraţiei Publice are meritul de a ne reliefa conceptul de societate. mecanismele şi instituţiile în funcţionarea administraţiei publice. noţiuni privind instituţiile şi organizarea de stat. legăturii indisolubile a dreptului cu instituţia statală. de care ne-am folosit în lucrarea prezentă pentru a cuprinde cât mai multe elemente din tezaurul politico-juridic românesc ce alcătuiesc patrimoniul cultural naţional al Patriei noastre având ca finalitate: aflarea şi respectarea adevărului. pe de o parte. călăuzindu-ne fundamental după opiniile exprimate de prof.geneza şi evoluţia ideii de separare a puterilor în stat. organ şi putere politică. conceptul de sistem social. ed itu investigaţii ştiinţifice. dar şi a demnităţii şi interesului naţional. ar fi o poveste a istoriei dreptului şi nu o teorie ştiinţifică.r o . în mod obligatoriu trebuie să se ţină sama de tipul de stat. deschizători de drumuri şi reflecţii. dar şi pe contribuţii ştiinţifice.noţiunea de putere executivă. în care sens. Aşa fiind. evoluţia administraţiei centrale şi locale. Plecând de la acest postulat. pe de altă parte. şi pe de altă parte. deşi nu se contrapune cu periodizarea istoriei României. iată cum periodicizăm istoria dreptului românesc. rolul şi viitorul administraţiei publice româneşti în contextul integrării europene a ţării noastre.

r o 13 . culminând cu perioada regelui Burebista şi Decebal şi până la cucerirea Daciei de către Romani (106 e.vechiul drept cutumiar .30 decembrie 1947 în care. prin măsurile politice de stânga. până la formarea statelor române centralizate şi în care are loc procesul de formare a Legii ţării (Ius Valachium . 2) etapa 30 decembrie 194 . ieşeană şi bucureşteană. 1.). în care se săvârşesc dreptul cutumiar român (Ius Valachium). Firoiu (Istoria Statului şi Dreptului Românesc). când în România a fost instaurată dictatura totalitară de extrema stânga-dictatura comunistă . respectiv de la retragerea aureliană. s-a pregătit terenul pentru trecerea la cea de-a doua etapă . Administraţia modernă capitalistă.22 decembrie 1989. un rol important în răspândirea relaţiilor şi noilor instituţii capitaliste avându-l Regulamentele Organice . ed itu ra un iv er sit ar a. Administraţia socialistă. Administraţia şi dualismul juridic în Dacia provincie a imperiului Roman (106-271/274 e. pe care în mod simbolic am încercat „să-i aduc” la aceeaşi masă. D. şi perioada monarhiei centralizate. cât şi de prof. până în anul 1947. către extrema stângă.n. care cuprinde perioada de la formarea statului dac centralizat.Românesc). 5.n). 2. Această ultimă perioadă a parcurs 2 etape : 1) etapa 23 august 1944 . care cuprinde perioada de la formarea statelor româneşti şi până la revoluţiile din 1821. care autori nu numai că ne-au fost profesori şi le purtăm o consideraţie aparte. ww w.agrar). Administraţia feudală. şi apar primele legiuiri scrise. care cuprinde perioada 23 august 1944 -22 decembrie 1989 . 3. care cuprinde perioada fărâmiţării feudale. dar sunt şi autori de necontestat în această materie de la şcoala clujeană. 4. Administraţia monarhiei dacice. care cuprinde perioada de la revoluţiile burgheze din 1821 şi 1848.

Prof. pentru principii şi standarde europene. pentru a ne ajuta la perceperea exactă şi reală a prezentului şi pentru prosperarea constructivă a viitorului . la prosperarea cu înţelepciune. politică şi juridică. la schimbarea unor mentalităţi desuete. prezentul şi viitorul poporului român. 14 ww w. 1 ianuarie 2007. Istoria Administraţiei Publice înseamnă trecutul. cu mentalităţi şi opinii moderne. din comuna primitivă şi până astăzi . care analizat şi înţeles aşa cum se cuvine. Analiza istorico-juridică administraţiei publice româneşti trebuie făcută sine ira et studio. trăinicie şi mai ales de adaptare şi perspectivă în condiţiile integrării europene. ed itu ra un iv er sit ar a. Administraţia de tranziţie. Este rezultatul integrării europene începând cu 1 ianuarie 2007. Corina Dumitrescu subliniază în Introducere în teoria izvoarelor dreptului principiile dreptului european contemporan ca izvoare ale dreptului intern. poate ajuta mult la perceperea şi slujirea corectă a adevărului şi prezentului. al opţiunii pentru occident. constructive şi creative privind rolul şi însemnătatea activităţii administraţiei publice în viaţa societăţii româneşti şi europene. inteligenţă şi succes a viitorului. pentru că este vorba de trecutul poporului român. de după 22 decembrie 1989 până la integrarea României în Uniunea Europeană.6. la modernizarea României şi instituţiilor sale. înseamnă cartea de căpătâi a unei naţii şi analiza sine ira et studio a trecutului. pe de o parte acumulările de cunoştinţe privind evoluţia cronologică a instituţiilor administraţiei publice pe aceste meleaguri. anchilozate si lipsite de tradiţie.r o . înseamnă conştiinţa morală. precum şi instituţiile aferente acestora. pe de altă parte formarea de funcţionari publici europeni. Disciplina Administraţiei Publice are drept scop. Istoria.

Nu se poate însă susţine că aceste uniuni de triburi. creându-se premisele necesare formării statului dac centralizat. Etnogeneza poporului român poate fi înţeleasă mai uşor prin analiza elementelor fundamentale ale organizării politice şi ale instituţiilor juridice în mod cronologic. Rubobostes. studierea lor este absolut necesară pentru înţelegerea unor particularităţi şi caracteristici specifice ale acestora. în care atribuţiile de conducere sociale aparţineau poporului înarmat. nu reprezenta altceva decât perioada de tranziţie de la organizarea gentilico-tribală la cea politică. . Organizarea de stat şi dreptul în Dacia – provincie romană (106 e.H. Este cert că încă din secolul IV î.106 d. Dromichaites este în continuă creştere.r o 15 . – 271/274 e. reprezenta deja o organizaţie politică. prin autoritatea lor impunându-se adunării generale a războinicilor (a se vedea în acest sens situaţia când Lysimachos cade prizonier. societatea getodacă a fost organizată în puternice formaţiuni militare şi numeroase cetăţi aflate sub conducerea unor regi care îşi exercitau autoritatea pe întinse teritorii.I. Astfel.n.H.) şi 2. 106 e..n). ca putere politică oficialmente constituită. I î.H. ww w. De aceea în tratarea lor vom face deosebirea între: 1.e.n. iar Dromichaites îl eliberează peste voinţa războinicilor săi). n. ed itu ra un iv er sit ar a. organizate pe baza democraţiei militare. Organizarea politică a dreptului geto-dac ( sec. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LA GETO-DACI 82 î. Faptul că puterea unor regi ca Oroles.

ed itu ra un iv er sit ar a. din puterea statului). de comandant şi supunere. care se supun. şi conduce la desprinderea grupului minoritar de guvernanţi. care are la îndemână diverse mijloace pentru a se impune. De aceea. Apariţia persoanei dirigente unice este un prim pas pe calea instituţionalizării puterii politice. adesea şefi religioşi sau militari cu mai multă sau mai puţină legitimitate. după caz. un sentiment de încredere şi un element de constrângere. Puterea politică (provine. statul apare în momentul în care puterea politică se disociază de persoana 16 ww w. aceasta să renască. pentru ca apoi. ambele. de grupul mai numeros de guvernanţi. care se supun. în principiu. întotdeauna. pentru a se putea raporta unei alte entităţi care să-i servească drept suport. inclusiv mijloace de coerciţiune. Constrângerea este un resort esenţial al puterii politice. aceasta pune în operă. de comandament şi supunere.r o . Oricare ar fi importanţa grupului în sânul căruia se constată fenomenul de autoritate. puterea politică conferă guvernanţilor mijloacele de constrângere de care aceştia au nevoie pentru a conduce şi a supune pe cei care se opun. Fenomenul de autoritate şi putere politică Fenomenele de autoritate se întâlnesc în mod constant în toate colectivităţile şi implică. printr-o altă personalitate. de grupul mai numeros de guvernanţi. Puterea politică a început mai întâi a fi ataşată persoanei guvernanţilor. însă conduce la desprinderea grupului minoritar de guvernare. În plus. în sens etimologic. urmând orbita unei evoluţii discontinue. iar în sens contemporan. este şi ea un fenomen de autoritate. ŞI ea implică acea dublă relaţie. şi. nu se poate discuta despre apariţia statului care să semnifice acel aparat de dirijare a societăţii.oraşului. cel mai adesea. în linie întreruptă. încetarea vieţii acestuia declanşând dezorganizarea vieţii politice.1. Aşadar. până la realizarea disocierii puterii politice de persoana guvernatorului. din puterea cetăţii . o dublă relaţie.

Dimensiunile acestui stat au fost cu prisosinţă reliefate de Strabon în cartea sa “Geografia“: “getul Burebista. altfel spus. ra un iv er sit ar a. când aceasta fiinţează şi după moartea persoanei dirigente.Puterea supremă în stat era deţinută de rege.H. Astfel. 2. l-a înălţat atât de mult prin exerciţiu. nu le-a desfiinţat. pentru că prea multe au fost intermitenţele şi discontinuităţile în existenţa acestuia. a regelui. După cum preciza R. nu putem vorbi de existenţa unui stat dac. fiul lui Scorilo. după Scorilo a venit la tron Duras. de altfel. iar la moartea lui Burebista. marele Burebista a făurit un stat dac centralizat şi independent a cărui existenţă a dăinuit şi după moartea sa. instituţia regalităţii tinde să devină ereditară. abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci. Principiul eredităţii nu era însă absolut. Fără îndoială. când există în sine. ajungând în fruntea poporului său care era istovit de războaie dese. Organele centrale ale statului ed itu dirigentă unică. dovadă că Burebista şi Decebal erau fii de regi. când acesta nu se mai identifică cu acea persoană. reclamând de îndată instituirea unei noi persoane dirigente. încât la câţiva ani a făurit o stăpânire puternică şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. ca frate al regelui şi abia după el s-a urcat pe tron Decebal. statul lui Burebista a conservat multe elemente din organizarea nucleelor prestate existente. Vulpe în “Prioritatea agnaţilor la succesiunea tronului în Macedonia şi Tracia“. până în jurul anilor 82-70 î. ci doar le-a limitat atribuţiile în favoarea puterii centrale. tronul i-a revenit lui ww w. Pe temelia unităţii de neam. întrucât puteau veni la succesiunea tronului şi fraţii regelui şi marele pontif. de cultură şi civilizaţie spirituală şi economică. pe care.r o 17 . Iată de ce. încât a ajuns să fie temut şi de romani“.

regele era ajutat de un corp de sfetnici. Confruntările cu Imperiul roman nu a rămas fără urme în structura aparatului statal. În executarea atribuţiilor. puteau fi reunite unicefal. Se înţelege că disocierea puterii regale de cea religioasă nu era un principiu obligatoriu. întrucât în spiritualitatea dacă. dar putea fi şi mare preot. după afirmaţiile pe care ni le oferă Iordanes în cartea sa “Getica“. cât şi legile. apropiaţi ai casei regale. iar. Astfel. alături de Decebal. Regele era şeful militar. ed itu ra un iv er sit ar a.r o . de la unificarea politică. soli-diplomaţi îndeplineau roluri negociatori şi trimişi speciali ai regelui cum a fost de exemplu Acornion din Dionysopolis în serviciul regelui Burebista o lungă o perioadă de timp. În cadrul statului dac. bărbaţi de încredere. sunt de origine divină. autoritatea religioasă şi-a adus o contribuţie fundamentală la elaborarea şi aplicarea sistemului de drept geto-dac. secondat de un vice-rege. care era marele preot ca Deceneu alături de Burebista şi Vezinas. la unificarea religioasă. supus voinţei sale. pe de o parte. Atribuţiile de politică externă erau întregite cu atribuţii în plan intern. militare şi politice. ca mare preot.Deceneu. autoritatea religioasă avea un rol deosebit de important. În exercitarea atribuţiilor sale regele avea un Consiliu din care făceau parte viceregele. ba. Administraţia publică centrală la geto-daci are în vârful ierarhiei regele. pe de altă parte. folositori regelui în exercitarea atribuţiilor diplomatice. ceea ce face pe unii istorici ca Liviu Marcu să vorbească de un organ colegial de deţinere a puterii suzerane. judecătorul suprem. Crearea unui cult oficial şi punerea de acord a activităţii slujitorilor clerului cu interesele regalităţii a dus la 18 ww w. Rolul important al marelui preot era în asigurarea prestigiului puterii şi realizarea constrângerii poporului în vederea realizării poruncilor. dimpotrivă. se considera că atât puterea regelui. acesteia îi reveneau şi principalele atribuţiuni judecătoreşti. membri ai păturii nobiliare. Aşadar.

consolidarea statului geto-dac. ed itu ra un iv er sit ar a. Astfel.r o 19 . regulilor morale şi obşteşti.’’ Acelaşi Ubicini preciza că:”Deceneu a fost adevăratul organizator al Daciei. după afirmaţiile lui Iordanes. normelor. originar din rândul pileaţilor a contribuit în mod fundamental la întărirea autorităţii regale prin răspândirea şi consolidarea sentimentului religios în rândurile populaţiei..constrângerea pentru respectarea legilor. sobrietate şi ascultare de porunci”. ei atribuiau instituirea lor acestui pontif. i-a sfătuit să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare. urmaşul lui Zamolxis. pe care-l continua într-un fel anume în divinitate şi în menire. un profund respect memoriei lui Zamolxe şi. Ubicini menţiona „ Dualitatea guvernamentală care a existat în timpul vieţii lui Zamolxe a continuat şi după moartea sa. El avea un rol politic considerabil.geţii mai păstrau încă. şi pontiful-zeu. pe care i-a învăţat teologia... Acest fenomen religios s-a răspândit de sus în jos. care a ales dintre nobili pe bărbaţii cei mai înţelepţi. făcândui preoţi. Autoritatea a rămas împărţită între două personaje remarcabile. Acţiunea lui Theos nu se exercită numai în sfera religioasă. Acest mod de guvernare pare să fi durat fără întrerupere până la cucerirea romană. pentru a da autoritate mai mare legilor care îi guvernau. dar şi de jos în sus pentru că preoţii au asigurat acel instrument de constrângere şi de convingere atât de necesar fiecărui stat..” ww w. suveranul temporal. Iordanes îi atribuia redactarea unui cod de legi al cărui text scris mai dăinuia încă pe vremea lui” Simon Pelloutier sublinia faptul : “. Rolul major al marelui cler. un fel de Numa dac. Un rol important în acest sens la avut Deceneu. regele. pe timpul lui Iordanes.. Strabon ne face vorbire despre înălţarea neamului geto-dac de către Burebista prin „exerciţii.

Un text al medicului grec Criton.r o . Ar rezulta de aici că teritoriul statului era împărţit în unităţi administrativ-teritoriale (a se vedea Vladimir Hanga. solii. Primii se ocupau cu cultivarea pământului asigurând controlul puterii regale asupra producţiei agricole şi a crea stocuri de provizii necesare garnizoanelor cetăţii în caz de război. menirea de a rândui viaţa dinlăuntrul şi din afara comunităţii.). Lexicon . aparat alcătuit din dregători recrutaţi din rândurile nobilimii şi a persoanelor credincioase regelui. ed itu ra un iv er sit ar a. La triburile de vânători şi culegători din paleolitic. de a menţine coeziunea grupului. Fundaţiei “Chemarea“ Iaşi. atât juridic cât şi social. principalele norme de drept sunt legate de: . Aşadar. distingem două categorii de dregători locali: cei care exercitau atribuţiuni din ordin administrativ. Organizaţiile obşteşti ale societăţii primitive au rolul. iar alţii care deţineau comanda armatelor aflate pe teritoriul statului.3. “Dreptul cutumiar“. 1993).Treburile agricole). etc. Ed.teritoriul tribului-principiul teritorial (hotar. a unui aparat administrativ ce se afla în subordinea puterii şi organelor centrale. Dimensiunea teritoriului geto-dac şi interesele statale au impus existenţa la nivel teritorial. de a menţine pacea în interior şi în exterior. iar alţii erau împărţiţi la paza cetăţilor“ (Suidas. 20 ww w. schimburi. Organele locale Puţine izvoare istorice ne furnizează date cu privire la organizarea locală a Daciei. care l-a însoţit pe Traian în războaiele dacice. de a asigura traiul cotidian. Dregătorii civili şi dregătorii militari sunt menţionaţi în izvoarele antice. confirmă existenţa unor dregători dare îndeplineau diferite atribuţiuni stabilite de regalitate “iar unii erau puşi mai mari peste treburile agricole.