You are on page 1of 36

Modele epice în romanul interbelic

Studiu de caz Profesor: Manu Camelia

-1-

Fişa studiului de caz
Tema: Modele epice în romanul interbelic Componenţa grupei de elevi:  Popa Mihai  Florea Silvia  Şipoş Daniel

-2-

Cuprins
1. Definirea problemei 2. Reviste şi curente 3. Proza în perioada interbelică 4. Tipuri de roman în perioada interbelică:
• Romanul realist – obiectiv, epic: „Ion” de Liviu Rebreanu • Realismul psihologic / romanul modern de analiză (subiectiv): “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu • Romanul experienţei: ,,Maitreyi” de Mircea Eliade • Romanul realist de tip balzacian: ,,Enigma Otiliei” de George Calinescu • Romanul mitic,iniţiatic: ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu

-3-

Perioada dintre cele două războaie mondiale cuprinde anii 1918-1944. Reviste şi curente După primul război mondial ziare cu pagină literară şi reviste literare sporesc la număr. Definirea problemei Perioada interbelică a avut un rol important pentru literatură deoarece a contribuit la dezvoltarea. director ştiinţific devine profesorul dr. Garabet Ibrăileanu. şi în acelaşi timp la modernizarea ei. De aceea viaţa literară cunoaşte conflicte şi polemici violente. Mironescu. important fiind poporul şi rasa  europenizarea ca asimilare a spiritului naţional  repudierea decadentismului şi simpatia pentru ţărănime. Apare la 6 martie 1906 la Iaşi sub conducerea lui Constantin Stere. Modernismul apare în literatura secolului al XX. Calistrat Hogaş. Tudor Vianu.-lea opunându-se tradiţionalismului proclamând noi principii creaţiei. Lucian Blaga. Eugen Lovinescu. Ion Botez. Ion Barbu. Aşa avem “Viaţa românească”. Pătăşcanu.1. Liviu Rebreanu. Din 1948 va apare seria care continuă şi astăzi. În literatura tendinţelor umaniste democratice care domină în epocă li se opun forme de ideologie rasistă: fasciste. În această perioadă au aparut numeroase reviste si tendinţe în evoluţia literaturii. În jurul acestei reviste se dezvoltă curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Ion Cantacuzino. Mateiu Caragiale. Pe plan naţional se realizează unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare. şi Paul Bujor. Dintre scriitori de la “Viaţa românească” amintim pe Spiridan Popescu. În timpul primului război mondial revista îşi încetează apariţia până în 1920 când reapare sub conducerea lui Ibrăileanu. Tendinţa modernistă susţine:  europenizarea (sincronizarea) literaturii naţionale cu literatura Europei  promovarea scriitorilor tineri  teoria imitaţiei  eliminarea decalajului în cultură  trecerea de la o literatură cu tematică rurală la una de inspiraţie urbană  cultivarea prozei obiective -4- . Sadoveanu. Din 1915 directorul unic al revistei rămâne Garabet Ibrăileanu. Tudor Arghezi. Jean Bart. conducerea fiind preluată de Mihail Relea şi George Călinescu. În “Viaţa românească” accentul se pune pe:  autenticitate şi specificul naţional înţeles ca dimensiune socială. reacţionare. prăbusirea Imperiului AustroUngar ţi revoluţia din Rusia. În perioada interbelică disputele literare duc în jurul modernismului şi al tradiţionalismului. Din 1930 revista se mută la Bucureşti. În acest context se impun personalităţi ca Mihail Sadoveanu. Topîrceanu. Modernismul denumeşte tendinţa inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi. iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere. 2. Ionel Teodoreanu şi alţii. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin infrângerea Germaniei. Camil Petrescu.

Revista îşi propune să fie o publicaţie cu rădăcini în toate terenurile activităţii naţionale. Revista “Sburătorul” apare la Bucureşti între anii 1919-1922 şi apoi între 1926-1927. Prin tradiţionalism se înţelege continuarea vechilor curente tradiţionale preluându-se ideea că istoria şi folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. conturând natura. Gala Galaction. Dintre colaboratorii la revista “Sburătorul” amintim Ion Barbu. Ei cultivau antiliteratura. Cenaclul “Sburătorul” are o existenţa mai îndelungată între 1919-1947. al visului. Revista tradiţionalistă este “Gândirea” care apare la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu şi Cucu. Ilarie Vorunca. dar şi pictori şi sculptori dintre care Constantin Brâncuşi. Consecinţa acestei teze era că opera de cultură cu adevărat românească trebuia să includă în substanţa ei ideea de religiozitate. Constructiviştii subliniau necesitatea unei corespondenţe între artă şi spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi. ajungând în domeniul absurdului. Seria nouă apare sub conducerea lui Al. antipictura. În 1922 revista se mută la Bucureşti şi trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Vasile Voiculescu. După 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu şi apoi Dumitru Caracostea. În această perioadă apar publicaţii de avangardă. Îl are ca şi conducător pe Eugen Lovinescu. Din acest curent decurg curentele de avangardă: constructivismul şi suprarealismul. Tristan Ţara şi alţii. Dadaiştii îşi exprimau dispreţul faţă de o lume incapabilă să oprească barbaria şi crima. Ion Vinea a solicitat ca şi colaboratorii ai revistei pe scriitorii Arghezi. Dintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi. Obiectivele grupării erau:  promovarea tinerilor scriitori  imprimarea unei tendinţe moderniste în evoluţia literaturii române. În literatura română Eugen Lovinescu teoretizează asupra modernismului în revista “Sburătorul” şi în cenaclul cu acelaşi titlu. La aceste concepţii se adaugă de către Nechifor Crainic factorul spiritual. Camil Petrescu. Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconştientului. credinţa religioasă ortodoxă care ar fi elementul esenţial de structură a sufletului ţărănesc. Acesta a fost iniţial la Zürich de Tristan Ţara. Hontensia Papadat Bengescu. Ion Barbu. Constructivismul românesc s-a grupat în jurul revistei “Contemporanul” condusă de Ion Vinea. antimuzica. Dintre scriitorii tradiţionalişti amintim Lucian Blaga. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul nou conformist numit dadaism. Prima între 1934-1945 şi a doua între 1945-1947. Scriitorii tradiţionalişti au căutat să surprindă în operele lor particularităţile sufletului naţional prin valorificarea miturilor autohtone a situaţiilor şi credinţelor străvechi. Suprarealismul a fost teoretizat şi practicat la revistele “Alge” şi “Urmuz”. Aici intră “Revista fundaţiilor regale” care apare lunar la Bucureşti în două senii. Rosetti. al delirului în care spaţiile umane scapă controlul conştientei. Sunt şi alte reviste constructiviste ca “Integral” şi “Punct”. Ion Pillat. Primul redactor şef al revistei este Paul Zaripol. iar dintre prozatori Cezar Petrescu. evoluţia poeziei de la epic la liric şi a prozei de la liric la epic. Dintre reprezentaţii -5- . Ion Barbu. care orientează revista pe direcţia maioresciană. Mateiu Caragiale şi dintre dramaturgi Adrian Maniu şi Lucian Blaga. Va continua să apară până în 1944.

şi Rebreanu. Liviu Rebreanu creează romanul românesc modern. Rebreanu deschide calea romanului românesc modern dând o capodoperă în maniera realismului dur afirmat în literatura universală prin romanele lui Balzac. Romanul românesc îşi lărgeşte tematica. 3. dintre pictori Picasso. Legat de mediul citadin se dezvoltă şi problema intelectualului strălucit ilustrată de romanele lui Camil Petrescu. Proza în perioada interbelică Anii interbelici se caracterizează în literatura română printr-o remarcabilă dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european. “Mara“ de Ion Slavici şi “Neamul şoimăreştilor” de Mihail Sadoveanu. Până la apariţia acestui roman au apărut şi alte romane cum sunt “Ciocoii vechi şi noi” a lui Nicolae Filimon. când apare “Ion” a lui Liviu Rebreanu. Saşa Pană şi chiar Tudor Arghezi.Calinescu. În perioada interbelică se intensifică dezbaterile cu caracter teoretic în legătură cu romanul. ganditor modern este Camil Petrescu. Primul autor remarcabil de proză subiectivă. el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi mai complexe. Călinescu. Autenticitatea este esenţa noului în creaţia literară a autorului. Prin „Ion”. “Romanul comăneştilor” a lui Duliu Zamfirescu. Astfel Garabet Ibrăileanu în studiul “Creaţie şi analiză” constată existenta a două principale tipuri de roman:  romanul de creaţie: prezintă personajele în deosebi prin comportamentul lor  romanul de analiză: este interesat de viaţa interioară. promotor in dramaturgie al conflictelor de idei. memorialistă la Constantin Stere şi fantastică la Mircea Eliade. data publicarii fiind considerată o dată istorică „in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”(Eugen Lovinescu). “Stefan cel Mare al literaturii romane” cum ia spus G. Sadoveanu. are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitatea epică şi grandoarea compoziţională. Romanul interbelic cunoaşte şi alte orientări cum este cea lirică în opera lui Ionel Teodoreanu. iar dintre scriitorii românii Aurel Baranga. În romanul interbelic se continuă inspiraţia rurală prin operele lui Sadoveanu. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia studiului caracterului. Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului românesc obiectiv prin publicarea romanului „Ion” . eseist percutant. Aşa avem creaţiile lui Camil Petrescu. Stendhal sau Zolac. dar pe trepte valorice superioare şi cu modalităţi specifice. Astfel avem tendinţa de revenire la modelele tradiţionale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl foloseşte în “Enigma Otiliei”. pe când Mihail Sadoveanu desăvârşeşte povestirea românească. a cărui inspiraţie către autenticitate conferă ”momente -6- . Acum apar romanele citadine în care cadrul de desfăşurare al acţiunii este oraşul modern. În perioada interbelică romancierii experimentează tehnici multiple al e romanului modern. estetizantă şi simbolică la Mateiu Caragiale. Cele trei secole ilustrate de proza istorică sadoveniană marchează zbuciumata istorie a Moldovei. Hontensia Papadat Bengescu.suprarealismului amintim pe plan European: Louis Aragon. Un an de referinţă pentru romanul românesc este 1920. de psihic. care evocă epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea. capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul “Fratii Jderi”. Ca reprezentant de seama a prozei interbelice. “Ion” este însă primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleşitoare de viaţa pe care o degajă.

prin urmare. romanul obiectiv aparţine esteticii realismului. Rebreanu. replica literară la cultivarea asiduă în epoca formulei procustiene. -7- . a conştiinţei naratorului. Arghezi. demiurgică. Romanul lui Călinescu devine astfel unul polemic. Tabloul activităţii scriitoricesti prezintă. în toată realitatea ei socială. Perioada interbelică pentru romanului românesc e o perioadă de efervescenţă spirituală nemaiîntâlnită în cultura noastră. morală şi psihologică. Viaţa culturală cunoaşte înfăptuiri strălucite. o problemă nouă care constă în sondarea lumilor interioare. Papadat-Bengescu. Nicolae Manolescu a numit romanul obiectiv roman doric. Enescu. În “Arca lui Noe”. în care apare dimensiunea psihologică a vieţii personajului principal. dar şi modul de organizare a textului. H. Naraţiunea clasică din romanul obiectiv este frecvent înlocuită cu monologul. multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga.Călinescu. Brâncuşi trec de hotarele ţării) dar şi de degradări dezolante în anii fascismului. dar prezentată prin intermediul persoanei a III-a. întâia noapte de război” . De obicei. „Enigma Otiliei” (1938) constituie o revenire la formula obiectivă de roman. foarte apropiat de jurnalul interior. Cele mai pregnante caracteristici ale sale au in vedere instanţele narative (povestirea la persoana I). Romanul subiectiv mai poartă numele de roman modern. romanul obiectiv este numit şi roman tradiţional sau vechiul roman. niciodată n-a trăit o mai aprinsă dispoziţie la contestarea valorilor. Exemplu tipic de roman obiectiv este “Ion” de Liviu Rebreanu. Blaga. Un roman obiectiv este şi “Pădurea spânzuraţilor”. Niciodată literatura română n-a avut într-o singură perioadă atâţia reprezentanţi ilustri (Sadoveanu. Înscriindu-se în modernismul lovinescian al epocii. omniscientă. Petrescu se va inspira din mediul citadin ţi va crea eroul intelectual lucid. Un exemplu de astfel de roman îl constituie „Ultima noapte de dragoste. Romanul obiectiv Ilustrează tipul de roman care îşi propune să descrie lumea în mod imparţial. G. Tot romane obiective sunt şi “Baltagul” de Mihail Sadoveanu. ale cărui noi direcţii îşi propuneau sincronizarea literaturii române cu literatura europeană C. Prin opoziţie cu romanul modern. în care naratorul este o instanţă invizibilă. o mare varietate şi complexitate. analitic şi introspectiv. înregistrându-se dintr-o ţesătură deasă de lumini şi umbre puternice.autentice de simţire” în roman. noul roman sau romanul ionic (Nicolae Manolescu). “Concert din muzică de Bach” de Hortensia Papadat-Bengescu sau “Enigma Otiliei” de G. dar şi o ilustrare a concepţiei sale despre curente literare. Romanul subiectiv Este definit astfel prin opoziţie cu romanul obiectiv sau cu romanul tradiţional. Călinescu. la metoda balzaciană. Camil Petrescu…).

iar atitudinea naratorului reieşită din relaţia sa cu personajele profilează focalizarea zero şi viziunea "dindărăt". al cărui deziderat era ridicarea literaturii române la nivel european. cu acţiune complexă desfăşurată pe mai multe planuri narative. cu ajutorul dialogului. Structura compoziţională Eugen Lovinescu iniţiază. având ca protagonişti intelectualii cu trăsături şi spirit mult mai complexe. fiind entuziasmat de complexitatea planurilor de acţiune (principale şi secundare) înlănţuite. Lovinescu afirmă că Rebreanu este cel care. prin formula contrapunctului. De aceea. de circularitatea romanului. curentul literar numit modernism. a "obiectivat" proza românească". de la administraţia ungară la alegerile de deputaţi).nunta Laurei în stratul social al intelectualilor. cu elemente tradiţionaliste. Toate argumentele prezentate concură în definirea acestei opere ca roman realist. Cu toate acestea. obiectiv şi modern. argumentând caracterul obiectiv al romanului. Ca orice roman. deoarece scrie şi primul roman obiectiv de analiză psihologică din proza românească. mai ales că nicio creaţie nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor. din propriile fapte. organizate prin alternanţă sau înlănţuire. de asemenea. în proză. "Ion" este o specie a genului epic. de galeria umană stratificată (de la "sărăntoci" la "bocotani". după o lungă perioadă de gestaţie.Romanul "Ion" de Liviu Rebreanu (1885-1944) a fost publicat în anul 1920. de mare întindere. -8- . iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia obiectivă. gânduri şi vorbe. criticul consideră că romanul "Ion" este modern. de profunzimea sondării psihologice a protagonistului dominat de patimi. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă. în realizarea căruia el recomandă scriitorilor inspirarea tematică din mediul citadin. sunt angrenate în conflicte puternice. construiţi prin mijloace de analiză psihologică. hora-balul etc). prin romanul "Ion". aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei. Modernismul se manifestă. "Pădurea spânzuraţilor" (1922). Personajele numeroase. nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor". de la ţărani la intelectualii satului.T. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a Ill-a. Vianu) şi de destinele acestora. Principalul mod de expunere este naraţiunea. adică relatarea aceluiaşi eveniment în planuri epice diferite (nunta ţărănească a lui Ion . nu în ultimul rând. între martie 1913iulie 1920. care a început şi a continuat vreo zece ani. prin amploarea construcţiei narative şi. Criticul primeşte romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române. De altfel. iar personajele se conturează direct prin descriere şi indirect. nota Eugen Lovinescu. de numărul mare de personaje {"peste optzeci de persoane" . de diverse tipologii dar bine individualizate. iar structura narativă realistă profilează o imagine consistentă şi profundă a vieţii. faţă de care naratorul omniscient se detaşează cu obiectivitate. cu o intrigă amplă şi complicată. în 1919. social. Liviu Rebreanu: Ion". critica literară 1-a confirmat pe Liviu Rebreanu drept creatorul romanului românesc modern. al monologului interior şi al introspecţiei auctoriale.

din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [. al trăirilor interioare din sufletul şi conştiinţa personajelor.. după cum observă direct naratorul omniscient. Imaginea lui Iisus este reluată simbolic nu numai în finalul romanului. obiceiuri. "Vasile". ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline". în curtea Todosiei. întâmplarea povestită de sora lui despre. emoţia. Nunta". în cei 7 ani în care a lucrat la roman. apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului. Acţiunea romanului începe cu "Glasul pământului". fapt ce justifică acţiunile personajelor. Construcţia şi momentele subiectului Incipitul. sub un nuc bătrân. primarul şi nici "bocotanii". "Glasul pământului" şi "Glasul iubirii" şi treisprezece capitole purtând titluri-sinteză: "începutul". Tema. într-o zi de duminică. "Ştreangul". flăcăul o urmăreşte cu o privire stranie. pe care o cheamă în dosul şurii. "parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut". într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul sau starea materială a fiecăruia.. Ion o iubea pe Florica. simetric finalului. Liviu Rebreanu mărturisind că în lunga sa trudă de creaţie. Romanul "Ion" este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. viaţa lor dificilă cauzată de lipsa pământului. întovărăşind Someşul" până la Cluj. la care se ajunge prin "şoseaua ce vine de la Cârlibaba. ci şi în desfăşurarea acţiunii. "te întâmpină [.. prin vigoarea flăcăilor şi candoarea fetelor. preotul Ioan Belciug.". al satului Pripas. naratorul omniscient adunând.. un rol important 1-a avut. văduva lui Maxim Oprea. rămasă însărcinată cu un sărăntoc şi bătută cumplit de tatăl ei pentru că tânărul nu voia decât averea. protagonistul eponim al romanului. joacă someşana cu Ana lui Vasile Baciu. Nu lipsesc nici intelectualii satului. Ion al Glanetaşului. Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradiţional. "Ruşinea". şi -9- . în scena licitaţiei la care se vindeau mobilele învăţătorului. învăţătorul Herdelea cu familia. prin lăuta ţiganilor care cornpun imaginea unui ritm impetuos. iar cea spaţială reflectă un spaţiu real deschis. "George". pe de o parte "impresia afectivă". "Sfârşitul". viaţa tensionată şi necazurile celorlalte personaje. însă "mai săracă decât dânsul".] o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălată de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare". bazată pe povestirea faptelor în ordinea derulării lor. "Blestemul" etc. La intrarea în sat. relaţii de familie. -când toţi locuitorii se află adunaţi la hora tradiţională. este realizat prin descrierea drumului spre satul Pripas. omogenitatea colectivităţii care participă la evenimentele din viaţa satului (hora.]. "fata cea mai frumoasă din Pripas". De aceea Ion îi face curte Anei. iar pe de altă parte. acumularea de material documentar: scena văzută de scriitor cu ţăranul care săruta pământul ca pe o ibovnică.o fată înstărită. precum şi propria experienţă de ardelean care a observat mentalitatea şi obiceiurile ţăranilor. fiica văduvei lui Maxim "Oprea.. unde se fixează timpul şi spaţiul în care vor avea loc evenimentele şi anume.la un loc numeroasele personaje ale romanului. Conflictul central îl constituie lupta aprigă pentru avere. sfinţirea hramului bisericii. Romanul este structurat în două părţi. destine individuale.. cositul). Geneza romanului demonstrează apartenenţa operei la realism. unul dintre "bocotanii" satului. în satul Pripas. care cinstesc cu prezenţa lor sărbătoarea. şi unul imaginar închis. ilustrând evenimentele importante din viaţa omului. sugerând destinul tragic al lui Ion şi al Anei.Perspectiva temporală este reală şi cronologică. iar când muzica încetează. pe care îl iubeau cu pasiune. constituind expoziţiunea romanului. pe când "Ana avea locuri şi case şi vite multe.

Vasite Baciu consimte să-i dea Anei ca zestre "toate pământurile şi amândouă casele. risipise zestrea Zenobiei. dar cânta frumos la fluier.. Vasile Baciu. ca să-1 poată apoi sfârtica în bucăţele". mereu i-a pizmuit pe cei bogaţi. Fapta lui Ion stârneşte mânia preotului Belciug. care îl suspecta pe învăţător că "umblă să-i sape şi să-i ştirbească autoritatea" în sat. Naratorul omniscient introspectează starea interioară a lui Ion. Ion lucrează pământul cu îndârjire şi.-l silească. îi plăcuse rachiul. beat. intră cu o brazdă în delniţa lui Simion Lungu. care-i întocmeşte flăcăului o plângere adresată ministrului Justiţiei. dar bărbatul o iubise "ca ochii din cap" şi reuşise. care. Supărat de dojana preotului. ca mă*sa". naratorul omniscient relatând cum flăcăului "îi clocotea tot sângele şi parcă aştepta înadins să-1 atingă barem cu un deget. Un prim conflict exterior mocnit între George şi Ion izbucneşte la cârciuma lui Avrum şi cei doi se iau la bătaie. Alexandru Glanetaşu. încordat la maxim. dar acesta nu vrea să i-o dea cu niciim chip. tatăl lui Ion. îl îndeamnă cu nonşalanţă să. Soluţia vine de la tânărul Titu Herdelea. memoriul este scris de fiica învăţătorului..". să-şi sporească averea şi dorea să-i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita. într-un gest nechibzuit. naşi fiind Zaharia şi Măria Herdelea. care speră să se aleagă şi el cu ceva. pentru că băiatul era "iute şi harnic.10 - . în aşteptarea reacţiei lui Vasile Baciu. întrucât se teme să se amestece într-un conflict cu preotul Belciug. conflictul fiind aparent rezolvat cu sprijinul direct al preotului. de aceea este mai hotărât ca oricând să pună mâna pe zestrea Anei. ameninţări şi jigniri îndelungate. cât mai mult. "hoţ". pentru o palmă de pământ. o alege druşeă (fată care însoţeşte . în procesul lui Ion cu Simion Lungu. dar familia Herdelea era "cu trup şi suflet de partea lui Ion". Nunta lui Ion are loc după Paşte şi ţine trei zile. de aceea consideră că trebuie s-o ia de nevastă pe Ana. impresionat de zbuciumul flăcăului. atitudine ce amplifică antipatia preotului. ceea ce iscă un conflict şi o încăierare. Vasile Baciu. Reuşita flăcăului se sprijină şi pe faptul că Ana este îndrăgostită de el. o fată bogată şi urâtă. se însurase cu mama Anei. la slujba din biserică. pe numele amândurora". "fleandură". de aceea lumea 1-a poreclit "Glanetaşu". era "şi lenevitor de n-avea pereche". deşi George Bulbuc îi făcea curte.". Ion este nerăbdător să se însoare cu fata lui Vasile Baciu. "tâlharule". se implică învăţătorul Herdelea. motiv care declanşează conflictul dintre cei doi. căruia "îi ardeau obrajii şi tot sufletul de ruşine şi necaz". Tânăra îl primeşte pe Ion în fiecare noapte până când flăcăul este convins că fata rămăsese însărcinată.. care dorea condamnarea lui Ion.o ascultă cum se plânge de faptul că tatăl ei vrea s-o mărite cu George Bulbuc. Ion fiind convins că averea i-ar fi conferit respectul celorlalţi şi nimeni n-ar mai fi avut curaj să-1 jignească. mai ales câ cel mai scump vis al său este să construiască o biserică nouă. Ion răsuflă uşurat şi-i vine ideea s-o necinstească pe Ana. după obicei. plan pe care şi—1 pune în practică până la ultimul detaliu. prin muncă şi hărnicie. "sărăntocule". săraca de ea!. după care o părăseşte.. După tocmeli. De când crescuse Ion. îi plăcea să muncească pământul care "îi era drag ca ochii din cap" şi nicio brazdă nu se mai înstrăinase de când devenise el stâlpul casei. Pentru că Ana este gravidă şi nu poate juca. după cununie. care îl ceartă pe flăcău în faţa satului. deşi n-o iubea şi o vedea "slăbuţă şi urâţică. fiind agreat şi de Vasile Baciu. cerând doar să fie scrise. flăcău sărac. Aflând de la acesta că fiica lui este în dosul şurii cu Ion. să rămână printre fruntaşii satului. cele trei petice de ogor rămăseseră întregi. îi adresează o-serie de invective. "Glasul pământului" îl copleşeşte şi întreaga lui fiinţă "arde de dorul de a avea pământ mult. Conflictul principal al romanului constă în lupta pentru pământ.

Nunta fastuoasă a lui George cu Florica are loc în noua casă a mirelui. îi dă numai "cinci locuri" pe care să le muncească şi refuză să-i facă acte. constând din fraza: "Se aplecă. Partea a doua a romanului. prolepsă. dând dreptate fiecăruia dintre ei. Rebreanu propune pentru sfârşitul pătimaşului Ion o crimă pasională.. Ana se spânzură în grajd. simte aversiunea soţului şi-i mărturiseşte disperată: "-Am să mă omor. luă în mâini un bulgăre şi-1 sfărâmă între degete cu o.] Şi să rămân tot calic. scăpat de Ana. Vasile Baciu acceptă să meargă la notar şi-i donează ginerelui tot pământul. Ion este pătruns de o fericire fără margini. Ion îşi dă seama. îi răspunde cu cinism: "-Da omoară-te dracului că poate aşa am să scap de tine!". George vine acasă pe neaşteptate. redat prin monolog interior. iar în ziua de Sfântul Petru copilul este botezat cu numele Petre. vorbea mai apăsat cu oamenii. care nu-i dă pace. sugerează cealaltă patimă a lui Ion. izbeşte la întâmplare. nepăsător.mireasa. Mâinile îi rămaseră unse cu lutul cleios ca nişte mănuşi de doliu". pentru o muiere!. dar socrul îl păcăleşte. prefăcându-se că-i este prieten. tânjirea după Florica sfâşiindu-i sufletul.11 - . Preotul Belciug îi cheamă pe cei doi bărbaţi sâ-i împace şi. pentru prima oară. în cazul când. Vasile Baciu vrea înapoi pământurile.". v-aţi prăpădi fără moştenitori direcţi. angajându-1 ca avocat pe Victor Grofşoru. viaţa Anei devine un coşmar.«. dar când se întoarce acasă îl găseşte grav bolnav şi. De altfel.. cu pete cenuşii" şi cu care nu mai schimbase nicio vorbă de lunfde zile.... că nicio putere din lume să nu-i mai poată despărţi. copilul moare.". naş fiind notarul Stoessel. ia sapa şi... iar Florica rămâne de ruşinea satului. "Glasul iubirii". adică fără copii". săvârşită cu o unealtă agricolă cu care se lucrează pământul ce-i fusese atât de drag protagonistului. pe care Zenobia îl spală în râu. iar Ion îi intentează proces lui Vasile Baciu. îl vizitează des pe George. Ioane!". Destinul tragic al protagonistului eponim este anticipat printr-o. aşa cum observă naratorul omniscient. pentru că nu-i răspunde nimeni. Aşadar.) pe Florica şi Ion este măcinat de conflictul interior între pasiunea pentru frumoasa fată şi patima pentru pământ. apoi mai loveşte încă o dată şi aude "un pârâit surd". La scurt timp. care-i părea o străină.. Pământul obţinut de la Vasile Baciu îl făcuse ţanţoş. privind pământul care "se închina în faţa lui". în această atmosferă tensionată. unde o găseşte Zenobia. aude zgomote în curte. dar Ion se bucură şi atenţia sa se îndreaptă asupra lui Petrişor. deoarece "numai în sufletul copilului ţine averea lui. Din acest moment. Ana naşte pe câmp băieţelul. simţindu-se "mare şi puternic ca un uriaş din basme". Evenimentul reaprinde în sufletul lui Ion dorinţa nestăpânită a iubirii şi el nu-şi poate lua ochii de la mireasă. având anumite atribuţii în ceremonia nunţii-«. fără să vadă nimic. numai cât ţine sufletul copilului ţine şi moşia. Simte că "fierul a pătruns în ceva moale". Doamne păzeşte.. Ana. "cu ochii pierduţi în cap de plâns.. apoi. De teama procesului. George este arestat. că "împreună cu pământul trebuie să primească şi pe Aria". "Adică ce ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume.". în cele din urmă. fără să-şi dea seama. plăcere înfricoşată. cu obrajii gălbejiţi. "gălbejită şi uscată la obraji". deoarece lui Ion nu i se mai cuvine nimic din ceea ce îi donase ca zestre fiicei Sale. dar el. în timp ce el îşi ispăşea pedeapsa de o lună la închisoarea din Armadia. întrucât Ion. este din ce în ce mai nestăpânit în iubirea pentru Florica. "ca şi când i s-ar fi lipit de ea într-o sărutare atât de pătimaşă. fiind bătută şi alungată atât de soţ cât şi de tată. iar când dă a treia oară este convins că l-a omorât. Prevenit de Savista-Oloaga. să scap de urâţenia asta? [. aşteptând sentinţa în închisoarea din Bistriţa. îngenunchează "şi-şi lipi buzele cu voluptate de pământul ud". îi convinge să lase averea "sfintei biserici. . Ion îşi avertizează mama să aibă grijă de băieţel. Deznodământul este anticipativ (previzibil).

supărările lui Ion privind obţinerea pământului sunt provocate de viclenia lui Vasile Baciu. Prin simetrie cu incipitul. învăţătorul Zaharia Herdelea este suspendat din "serviciu pe timp nelimitat". [. Cincizeci şi doi de preoţi. Planurile epice se înlănţuie şi se influenţează reciproc. Herdelea îşi zidise casa pe lotul ce aparţinea bisericii. sugerează că viaţa colectivităţii îşi urmează cursul firesc: "Peste drum. nemăritate şi fără zestre. politicieni. nu numai'în colectivitatea rurală. în funcţie de relaţia lui Ion cu celelalte personaje: necazurile lui Herdelea sunt pricinuite de atitudinea ostilă a preotului şi de trădarea lui Ion. profesori etc. îl acceptă pe Pintea ca soţ numai pentru că nu cere zestre. "toată domnia". Familia învăţătorului are necazurile sale. între chibzuinţă rosturilor şi nechibzuinţa patimilor. jucau someşaria în bătătura văduvei lui Maxim Oprea. fapt ce declanşează conflicte sociale între "sărăntoci" şi "bocotani". Florica se mărită cu George pentru că are pământ. locul central îl ocupă familia învăţătorului Herdelea. care nu sunt puţine şi nici simple. în locul lui Zaharia Herdelea. circularitatea operei este argumentată şi de finalul romanului. ducând la o luptă aprigă pentru existenţă. în alegerile de deputaţi. domină mentalitatea că oamenii sunt respectaţi dacă au oarecare agoniseală. dar fără acte. care se îndrăgosteşte de Ghîghi. In sat. Incidentul îl apropie din nou pe învăţătorul Herdelea de preotul Belciug. Fetele şi flăcăii satului. Învăţătorul Zaharia Herdelea. cu faţa poleită de o rază întârziată.12 - . parcă îi mângâia. mai ales după ce aflase că învăţătorul scrisese jalba pentru Ion. urmând să locuiască în casa din Pripas. este căsătorit şi are trei copii: poetul visător Titu. alţii le-au luat locul. unde. ci pe interese economice. de oficialităţile statale: notari. Ana. slujesc sfinţirea biserioii. reliefând tehnica literară a contrapunctului. pe crucea de lemn. câre-i face acte pentru lotul pe care este construită casa.. la care participă episcopul şi protopopul de Ârmadia. Un alt plan secundar ăl naraţiunii urmăreşte conflictul naţional cu oficialităţile ungureşti şi politicienii vremii. ci şi între intelectuali. Belciug având impresia că Herdelea îi sapă autoritatea în Sat. atrăgând după sine conflictul acestuia cu autorităţile austro-ungare.. pe care o cere în căsătorie. descrierea drumului care iese din satul Pripas. de preot. vine învăţător la şcoala din Pripas tânărul Zăgreami. Titu votează cu avocatul român Victor Grofşoru. Soluţia lui Rebfeanu este aceea că Ion se căsătoreşte cu o fată bogată. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate. iar Laura. iar nefericirea lui George Bulbuc este cauzată de patima lui Ion pentru Florica etc. Cu toate acestea. iar planurile secundare sunt conturate de comunitatea şi fruntaşii din satul Pripas. ieşit la pensie. judecători. cu învoirea verbală a preotului. fiica învăţătorului Herdelea. domnişoarele Laura şi Ghigi. îmbrăcaţi în haine albe de sărbătoare. votează cu ungurul Bela Beck. Hristosul de tinichea. participă la banchetul organizat în "Şcoala golită de bănci şi înfrumuseţată cu verdeaţă". mezina familiei Herdelea. dar învăţătorul. prezent încă de la începutul romanului la hora duminicală a ţăranilor. de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente. interesat să câştige procesul intentat din cauza plângerii făcute lui Ion.]. . sub pretextul că nici el şi nici elevii săi nu ştiu ungureşte. subinspectorul Horvat fiind foarte indignat că nu cunoşteau "limba statului". deşi nu o iubeşte.în celălalt plan narativ. cu episcopul în frunte. Finalul închis al romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfinţirii noii biserici. care1 îndrăgea pe studentul medicinist Aurel Urigureanu. Relaţiile dintre ei se degradează cu timpul. iar intelectualii. care mărturiseşte că învăţătorul îi scrisese jalba. zuruindu-şi uşor trupul în adierea înserării de toamnă. sperând că politicianul va interveni în favoarea sa. Câţiva oameni s-au stins.

când se simte "mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori".. Este a doua ipostază a lui Ion.]. acurateţea şi concizia exprimării.M. acoperit. decât a exprima exact'. fiind răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor. ci din viclenia instinctuală. Trăsăturile morale ale lui Ion reies indirect.e mult mai uşor a scrie frumos. iubirea pătimaşă pentru Florica. o voinţă imensă". o cazuistică strânsă. sobrietatea stilului anticalofil (împotriva scrisului frumos).. reliefează crezul prozatorului că "strălucirile artistice.. din faptele. fiind drastic pedepsit de autor. înscriindu-se în modernism.13 - . duce fără dubiu la destinul tragic al eroului. [.. cu deosebire. Conflictul interior şi mijloacele analizei psihologică reflectă modernismul protagonistului şi-i determină destinul previzibil. în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită. o viclenie procedurală şi. După ce se căsătoreşte cu Ana. de unde reiese obiectivarea şi realismul romanului.. George Călinescu opina că "Ion" este "un poem epic.. tulburând tihna casei Bulbuc. În concluzie. gândurile şi atitudinile lui. Ion resimte dureros prăpastia dintre el şi "bocotanji" satului ca Vasile Baciu. spre deosebire de George Călinescu a cărui opinie susţine că "lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă. [..). Odată satisfăcută patima pentru pământ. liniştea familiei Herdelea şi a unei întregi colectivităţi. iar faţa* "îi zâmbea cu o plăcere nesfârşită". cel puţin în opere de creaţie. fiind construit prin procedeul basoreliefului (scoaterea personajului în evidenţă). chipeş. ştergând toate urmele. Romanul se încheie cu o dedicaţie finală adresată "CELOR MULŢI UMILI!". Ion este omorât cu sapă de George. voinic.] Drumul trece prin Jidoviţa. După aprecierea lui Eugen Lovinescu. . "Iute şi harnic ca mă-sa".Tot ca o noutate. de peste Someş. întrucât el se face vinovat de degradare morală. caracteristică oricărei fiinţe reduse". celălalt "glas". concentrând tragica istorie a săteanului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea.. vremea vine nepăsătoare. precum şi din relaţiile cu celelalte personaje şi în mod direct din caracterizarea naratorului şi a altor personaje. Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr. dar sărac.Peste zvârcolirile vieţii. .". lipsit de imagini artistice.. Personaj realist şi eponim (care dă numele operei-n. se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă [. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii. precum şi prin precizia termenilor.] o capodoperă de măreţie liniştită". pe podul de lemn. Ion este tipic pentru clasa ţărănimii. despre monumentalitatea modernistă a romanului lui Liviu Rebreanu. patima pentru pământ se manifestă într-un gest de adorare. "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului. şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. sărută pământul.

eu nu pot ieşi. Romanul este structurat în două părţi. Camil Petrescu opinează că literatura trebuie să ilustreze "probleme de conştiinţă". surprinzând două ipostaze existenţiale: "Ultima noapte de dragoste". . Camil Petrescu (1894-1957). de la personajele ţărăneşti la cele intelectuale.".. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. dominat de incertitudini. deoarece eroul se destăinuie. chinurilor şi zbuciumului din conştiinţa personajului. Romanul este un monolog liric. Perspectiva temporală este discontinuă. al cărui program trasează noi direcţii pentru dezvoltarea literaturii române. partea a doua este însă o experienţă trăită. Perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real. când omenirea se află între viaţă şi moarte. întâia noapte de război" (1930) . ceea ce gândesc eu. bazată pe alternanţa temporală a evenimentelor. printre care: trecerea de la tema rurală. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. substanţialitatea.. în timpul primului război mondial. contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române). atât în plan erotic. Odobeşti. ceea ce înregistrează simţurile mele. ceea ce aud. la tema urbană. naratorul-personaj identificându-se în partea a doua cu autorul. aşadar. însetat de absolutul sentimentului de iubire. fundamentează principiul sincronismului. Compoziţia romanului Romanul este scris la persoana I. ca iminenţă a morţii. dar mai ales un spaţiu imaginar închis. cu titluri semnificative . Dacă prima parte este o ficţiune. de unde reiese apropierea acestuia de evenimente. propriile mele imagini Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. precum şi crearea romanului de analiză psihologică.. prin prezenţamărcilor formale ale naratorului. relativismul. frontul. cât şi în planul tragediei războiului. în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii.În perioada interbelică. care exprimă aspiraţia către sentimentul de iubire absolută şi "întâia noapte de război". pentru care este neapărată nevoie de un mediu social în cadrul căruia acestea să se poată manifesta. Ştefan Gheorghidiu.. zbuciumându-se între certitudine şi incertitudine. aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd... se analizează cu luciditate.. Bucureşti. este cel care. Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid. Din mine însumi. prin aducerea unor noi principii esteticeca autenticitatea. care ilustrează imaginea războiului tragic şi absurd. şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic. Camil Petrescu propune o creaţie literară autentică. Adept al modernismului lovinescian. Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. până la substituirea lui de către personaj. Eugen Lovinescu iniţiază curentul literar numit modernism.. pe dislocări sub formă de flash-back şi feed-back.14 - Structura romanului . Modalitatea narativă se remarcă. Eroul. bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă: "Să nu descriu decât ceea ce văd. În "Ultima noapte de dragoste. deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului. Câmpulung. altfel spus. care promovau "o duzină de eroi plângăreţi". scriitorul fiind ofiţer al armatei române. al frământărilor. văzut ca iminenţă a morţii . prin opera lui.

de propriul ideal. deoarece ele se petrecuseră cu doi ani înainte de a fi consemnate în jurnal. consemnează drama iubirii adusă în memoria eroului de o discuţie pe această temă. De pildă.de către tribunal . dominat de incertitudinişi care se confesează introspectând cele mai adânci zone ale conştiinţei. aflat în permanenţă în căutare de certitudini privind sentimentul profund de iubire. care se diluează în faţa unei drame mai complexe. în care timpul obiectiv (cronologic)evoluează paralel cu timpul subiectiv (discontinuu). căpitanul Dimiu. potrivit jurnalului de front al acestuia. iar conferinţa sa despre "Noua structură şi opera lui Marcel Proust" constituie un adevărat mani/est literar de credinţă. fiind învinşi de propria pasiune. fiind impresionante prin capacitatea lor de a trăi idei. ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916. în plan subiectiv. dornic de cunoaştere. contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dâmbovicioarei. în căutarea permanentă a iubirii absolute.a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă în flagrant de adulter. memoria involuntarăaduce în timpul obiectiv experienţa interioară a eroului. Jurnalul de campanie. armata română "fortificase" trei sute de metri cu "nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă". în special în înzestrarea lor cu energie. în preajma primului război mondial. Deşi frontul se întindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontieră. La ambii scriitori eroii sfârşesc tragic. iraţionalul. ilustrând relativismulca modalitate estetică modernă a prozei româneşti. Cele două "nopţi" din titlu sugerează şi două etape din evoluţia personajului principal. însetat de absolut.este intelectualul lucid. pe care "zece porci ţigăneşti. cu boturi puternice" le-ar fi râmat într-o jumătate de zi.în final . consideră că "nevasta trebuie să fie nevastă . acestea fiind cele două planuri compoziţionale ce-1 motivează pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului românesc. fiecare opinie este corelată cu trăsăturile fizice şi morale ale susţinătorului. forţă interioară şi loialitate. O apropiere vizibilă este şi între eroii lui Stendhalşi aceia ai lui Camil Petrescu. sunt rememorate (prin memorie involuntară) episoadele căsniciei lui cu Ela. aduse în timp subiectiv. naratorul-personaj incriminează cu ironie usturătoareincompetenţa sistemului de apărare militară a ţării. întrucât .Ştefan Gheorghidiu este disponibil sufleteşte pentru o nouă experienţă existenţială. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat de presă privind achitarea . de autenticitate.15 - . pe care sublocotenentul Ştefan Gheorghidiu îl începe o dată cu experienţa frontului. îndoiala. aceea a războiului. Romanul este alcătuit pe baza unui jurnal de campanie. Prin dialog. Semnificaţia titlului Cuvântul "noapte" repetat în titlu redă simbolic incertitudinea. însă personajele lui Camil Petrescu dobândesc energii uriaşe declanşate de pasiuni devoratoare. Construcţia subiectului Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu. Ideea literară este adoptată de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust. In jurnalul ce consemnează evenimentele trăitede erou în timp obiectiv (imaginea frontului). aşezat în rosturi gospodăreşti tradiţionale. ca sentiment al existenţei umane superioare. nesiguranţa şi absurdul. necunoscutul şi tainele firii umane. Scris la persoana I. dar nu şi ultimele. purtată de ofiţeri la popota regimentului. ceea ce demonstrează că autorul stăpâneşte cu măiestrie arta portretistică.

foarte căutat de femei". Tot un personaj balzacian este şi Vasilescu-Lumânăraru. declanşată de discuţia de la popotă. care devin sfâşietoare. Căpitanul Corabu. deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină." Floroiu.] unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-şi caute fericirea. nervos. deasupra discuţiilor acestea vulgare".în mod surprinzător . deşi bogat. Fire reflexivă şi pasională. despre trăirile şi percepţiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt".. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". Memoria involuntară.. Ela este atrasă într-o lume mondenă. lipsită de griji.. Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii. "nu mai puteam citi nici o carte.adeptul liberei exprimări a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. Ştefan îi înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu. personaj mai puţin conturat în acest roman. aproape de sărăcie. este . locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate funcţiunile. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache. cântărind fiecare vorbă. Iubirea lor fusese alimentată şi de orgoliul tânărului. delicat şi visător. dar şi de adevărate orizonturi. pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu. cunoscuseră un vag avocat. întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere şi Ştefan.. considerând-o neconformă cu . şi Ela pare oarte fericită în preajma lui. iubirea. în afaceri. acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare. Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan.şi casa. societatea mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. iubirea fiind singura lor avere. mai ales că duc o existenţă modestă. urne în care ea se simţea uimitor de bine. dansator. fiecare gest al Elei: "trăgeam cu urechea. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice.. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. simţită cu forţă şi dominată de incertitudini. prin retrospecţie şi discontinuitatea temporală afeed-back-ului. amestecându-se în certurile iscate de testament. Căsătoria lor este liniştită o vreme. domnul G. de distracţii nocturne sau escapade. Gheorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv). atitudine care-i face pe ceilalţi să-1 considere gelos. agresivă şi surprinzătoare pentru ceilalţi. milionarul analfabet. ba mai mult. casă [. Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor.16 - . să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea Ie avea cu domnul elegant de alături de ea". El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei. fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu. birou şi dormitor.] dacă-i arde de altele să nu se mărite". "tânăr şi crunt ofiţer". cât şi prin construirea tipului de avar ursuz şi dificil care. părăsisem Universitatea". confirmând principiul esteticcă poţi vorbi sincer numai despre tine. pe care Ie exprimă prin monolog interior. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială. se străduia să se afle mereu alături de el. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente". era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. consideră că "dreptul la dragoste e sfânt [." Intervenţia Iui Ştefan Gheorghidiu este explozivă. îşi dă seama că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi la cursurile de la Universitate. experienţa erotică. apărută nu se ştie de unde. scena căpătând accente balzaciene atât prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"). student la filozofie. Ştefan se chinuie îngrozitor Ia petrecerile mondene. în casa Anişoarei. preocupată numai de modă. fiind în acelaşi timp sufragerie. un căpitan fin.

fără explicaţii multe". convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". Gheorghidiu interpretează faptul ca pe o ticluire pusă la cale de ele pentru a-i adormi bănuielile. şi. propunându-i să divorţeze "fără formalităţi. care se arată îngrijorată că ar niitea rămâne săracă în caz că el va muri în război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală". drama se amplifică. Adevărata desprindere din drama torturantă a incertitudinii se face prin trăirea unei experienţe cruciale. orice element exterior provoacă în sufletul său catastrofe chinuitoare. dublate de o ironie subtilă. mult mai dramatice.. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului. ordinele contradictorii. . Fiind concentrat în armată ca sublocotenent. ci ordine date anapoda de către conducătorii militari. nu-şi găseşte soţia acasă. aceea a războiului la care Gheorghidiu participă efectiv. Ştefan nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. în timpul obiectival petrecerii faptelor. care ilustrează o imagine de groazăa frontului. deziluzie şi neputinţă.. din acest moment. iar casa goală i se pare "ca un mormânt fără nevastă-mea". între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. care pune sub semnul îndoielii fidelitatea soţiei. aproape de regimentul său.. la petrecerile mondene dl. aşezarea Elei la masă lângă el. Ştefan Gheorghidiu consemnând întâlnirea cu Ela. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga. Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie. analizând şi disecând toate eventualităţile. unde fusese concentrat de două săptămâni. nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile. se dedublează : "Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel [. o goneşte fără să-i asculte explicaţiile. cu o armată dezorganizată.normalul şi realitatea: "Nu.17 - . Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului. apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagemă. fiind frământat de incertitudini. Compania insistentă a domnului G. este înnebunit de deznădejde. deruta ofiţerilor sunt ilustrate prin episoade cutremurătoare. îi era deci sigur amant". marşuri istovitoare. nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism. aranjează ca Ela să petreacă vara Ia Câmpulung. ofiţeri incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. deoarece găseşte întâmplător un bilet de la Anişoara. nu numai din orgoliu. nu atacuri vitejeşti. el o caută cu disperare pe la rude. n-am fost nici o secundă gelos. cu scurte perioade de împăcare. foamete şi mai ales iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. dar acesta continuă să-i spioneze. care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea să petreacă noaptea la ea. luptând pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia trupelor austro-ungare. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "întâia noapte de război". gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă. Notaţiile din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct. Starea de confuzie totală. dar se întâlneşte cu locotenent-colonelul care îl sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment.] Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicul". Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o realitate dramatică. deoarece soţul plecase la moşie.G era mai rezervat faţă de soţia lui Gheorghidiu. Suferinţa Iul este mistuitoare. deşi am suferit atâta din cauza iubirii". iar când Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. Plănuieşte să-i omoare de amândoi.

şopteşte întruna: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. cu luciditate. ca acelea din capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu".. la amintiri Adică tot trecutul". Autenticitateaspecifică naratorului-personaj redă momente reale din război. căci vede idei. necinstită la care încearcă să se adapteze. când un ofiţer îi sare de gât lui Gheorghidiu şi strigă "Prizonier.. bani.. altul este şocat pentru că a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Măriei. prizonier". Ştefan Gheorghidiu identificăndu-se în totalitate cu autorul Camil Petrescu . sobrietate. dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă. fiind impresionabil numai de bine. frază scurtă şi nervoasă.drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste. gândind nepăsător: "sunt obosit. aşadar. Ca toate personajele camilpetresciene. El trăieşte.18 - . "absolut tot ce e în casă. care "fugea.Un ordin de retragere este dat în sens invers şi. cea a timpului cronologic (obiectiv). A mers cam la vreo patru-cinci paşi şi pe urmă a îngenuncheat şi a căzut. Ştefan Gheorghidiu trăieşte drama singurătăţii intelectualului lucid. Ştefan Gheorghidiu este intelectualul inadaptat superior. aşa fără cap. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". introspecţia stărilor sufleteşti. care se simte acum detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost între el şi Ela. deoarece nu se aseamănă cu firea lui onestă. fiind sugestiv. deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată". Principalele modalităţile de caracterizare sunt proprii analizei psihologice şi evidenţiază autenticitatea personajului-narator: monologulinterior.] aş fi fost închis din cauza ei. inflexibilă. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu drăgălăşenie. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. memoria involuntară. hipersensibilă. este analitic şi intelectualizat. frumos şi adevăr. Stilul este anticalofil. După ce sunt arestate sub acuzaţia de spionaj. dialogul. precum şi noile elementele ale esteticii romanului. îşi dau seama că sunt amândoi români. episodul surorilor Măria şi Ana Mănciulea. Rănit şi spitalizat. în capitolul intitulat "întâmplări pe apa Oltului". analitic şi reflexiv. Camil Petrescu creează pagini antologice prin imaginile de apocalips. Eroul trăieşte în două realităţi temporale. că fac parte din aceeaşi armată şi "ne pufneşte pe toţi un râs ca de morţi". autoanaliza şi autointrospecţia. îşi dă seama. Marin Tuchei. războiul ocupă definitiv planul conştiinţei eroului. domnule locotenent. este un personaj-narator.. în care . jurnalul. Stilul lui Camil Petrescu Ştefan Gheorghidiu . de la obiecte de preţ la cărţi. Măria Mănciulea este decorată cu "Virtutea militară". El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. deşi cândva "aş fi putut ucide pentru femeia asta [. care nu se potriveşte în nici un fel cu societatea mediocră. timpul obiectiv şi subiectiv. deoarece călăuzise armata română să treacă Oltul şi să învingă inamicul. Se caracterizează prin claritate. în lumea ideilor pure. întâia noapte de război". pentru crimă". care devine conştient că "o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie". timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv) coincid.. după dumneavoastră. fără succes.. de la lucruri personale. " In condiţiile frontului. Un soldat. "ca într-un proces verbal".".

ale incertitudinii. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. priviri schimbate de ea cu domnul G. a unui zbucium permanent în căutarea absolutului." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa Iui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. flirtul nevinovat se hipertrofiau. intelectual lucid. gesturi fără importanţă. ca urmare. Hipersensibil şi orgolios.. după o absenţă mai lungă. o experienţă trăită direct.19 - . Mici incidente. puternic reflexivă. care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". nu mai putea citi "nici o carte". ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. autoanalizându-se. sunt consemnate în jurnalul de front. în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii. se pare. iubirea. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". soţia sa. îi observă pe cei doi cu luciditate. aspirând la dragostea absolută. Prima experienţă de cunoaştere. Fire pasională. care constituie polul terminus al dramei . Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G. Dialogul de la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului. gesturile. Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru. Astfel. Eroul este o natură reflexivă. reale sau psihologice. Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea Ia care ea ţinea. de incertitudine a iubirii. însetat de certitudini şi adevăr. care. Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". Faptele. frontul. care analizează în amănunt. privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. Tache şi. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. se lasă în voia tentaţiilor mondene. e trăită sub semnul incertitudinii.. se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. Principala modalitate de caracterizarepentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. conştient de chinul său lăuntric. fără nevastă-mea". personajul îşi amplifică suferinţa. n-am fost nici o secundă gelos. punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. cu luciditate stările interioare. Adică tot trecutul". Student la filozofie. devenind din ce în ce mai preocupată de lux. cât şi cea obiectivă. avocat obscur dar bărbat monden. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie. petreceri şi escapade. reprezentată de unchiul Tache. prin memorie involuntară. trăită. cu care eroul nu are nici o legătură spirituală. ale îndoielilor sale interioare. a războiului. Toate faptele. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. pe care o consemnează în jurnalul defront: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". ridicând-o la proporţii cosmice. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. se amplificau. pe care le disecă minuţios. A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. Ela. sporeşte suspiciunile. cu o conştiinţă unică. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său.povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv). personajul-narator. Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii. fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. de la lucruri personale la amintiri. de Ia obiecte de preţ la cărţi. drama iubirii.

întrucât Ela. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa. este analitic şi intelectualizat . Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. murdărie. era cea mai frumoasă studentă de la litere.: "trăgeam cu urechea. în plimbarea la Odobeşti. Capitolul "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. bani. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. Stilul este anticalofil. "absolut tot ce e în casă. arşiţă. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene.. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. inconştienţa şi cinismul politicienilor. de altfel. care flirta evident cu domnul G. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. în restul romanului o numeşte: "femeia mea". spaimă. în susţinerea acestei concepţii sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu".. din referirile lui Ştefan. nimic eroic. aceea a dramei omenirii. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu. indirect. devenind din ce în ce mai superficială. deasupra discuţiilor acestea vulgare". Ela se comportă ca o cochetă. Adică tot trecutuF. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. umezeală. disperare. nervos. semănând cu oricare alta.intelectuale. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan.20 - . diaree şi mai ales frică. "fata asta". în care el poate găsi iubirea reciprocă perfectă. iar autorul . foame. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi".. El se înalţă deasupra societăţii meschine. silită să îndure un război tragic şi absurd. Ela este personajul feminin al romanului. Trăsăturile morale reies. trăind o experienţă morală superioară. albaştri. Spiritul polemic al personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. Imaginea războiuluieste demitizată. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. "nevastă-mea". Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". frig. înseamnă noroi. pasiunea ei pentru viaţa mondenă. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. frază scurtă şi nervoasă. la amintiri. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. vii ca nişte întrebări de cleştar". moarte. nimic înălţător. de la lucruri personale. păduchi." Iubirea lor se născuse din orgoliullui Ştefan Gheorghidiu. războiul este tragic şi absurd. Trăsăturile fizice sunt puţine. Ca un blestem. între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. Este. fiecare gest. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. fără cap. sobrietate. care ar fi vrut-o "mereu feminină. fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării. de la obiecte de preţ la cărţi.

"ca într-un proces verbal".. plin de subtilitate. precum si un roman al autenticitatii. un exponent al autenticităţii şi trăirilor nemijlocite. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe.. "Maitreyi". Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni. În concepţia lui George Călinescu. pe care le îmbină. intamplarile. Stilul este unul original. unde o cunoaste pe fiica acestuia. Povestea de dragoste descrisă.]. autoanaliza şi autointrospecţia. Mircea Eliade consemneaza intr-un jurnal faptele. intense ale realităţii. cunoasterile stiintifice si filozofice". de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. dialogul. v-as spune ca e cea mai frumoasa si mai trista sectiune pe care am citit-o". Mircea Eliade pleaca in India. retrospecţia. În 1928.a Exaltat.. cu măiestrie şi talent: monologul interior. face parte din literatura moderna interbelica si ilustreaza epicul pur. estetica . de pătrundere psihologică [. Mihail Sebastian marturiseste: "Daca ar ajuta la ce. „ Maitreyi” de Mircea Eliade reprezintă un roman al experienţei. Romanul "Maitreyi".George Calinescu. sensul vietii si loarea omului.. in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul. de declanşarea prin memorie involuntarăa dramei suferite din iubire. care-si ordoneaza epic experientele traite: "Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in literatura noastra" . un soi de simfonie intelectuală"..consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii". Geneza romanului. eseul. in care autorul esentializeaza mitul iubirii si motivul cuplului. "Maitreyi" este un roman erotic si exotic.. Maitreyi. aparut in 1933. În studiul intitulat "Fragmentarium". un om inteligent [. dominat de dorinta cunoasterii de sine. El locuieste b vreme in casa celebrului filozof.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului.] o viaţă sufletească [.21 - .. la Universitatea din Calcutta. fiind considerat o aderata izbanda literara. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. Aparitia romanului "Maitreyi" in 1933 starneste reactia literatilor vremii. cauzat de aspiraţia spre absolut . Mircea Eliade (1907-l986) defineşte literatura autenticităţii ca pe o mare creaţie epică ce "reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii. in spiritul lui Andra Gide. între Allan şi Maitreyi. este considerată o „monografie a tulburării” desfăşurată de-a lungul a cincisprezece capitole. iar Perpessicius afirma cu entuziasm: "d. un roman modern subiectiv şi de analiză psihologică.]. experienta traita in India si acesta sta la baza viitoarei creatii epice.] şi din acest monolog nervos se desprinde [. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. introspecţia conştiinţei şi a sufletului. care creeaza eroul lucid. unde inta sanscrita si studiaza filozofia hindusa cu ilustrul profesor Dasgupta.. reportajul si naratiunea la persoana I.

şi luciditatea autoanalizei. redându-se astfel opoziţia dintre libertatea dragostei şi constrângerile tradiţionale. trece prin Naini-Tal unde petrece majoritatea timpului. ea spera ca tatăl său să o izgonească. Nu-l are oricine”. la Simba. Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor. predomină caracterizarea directă. în convalescenţă fiind. spre deosebire. conştient fiind de faptul că nu o va putea uita niciodată. o tendinţă de multiplicare a eului. Autenticitatea romanului mai este susţinută şi de utilizarea tehnicii narative moderne şi prezenţa anticalofilismului (refuzarea adoptării unei tendinţe de a da expresiei literare o atenţie deosebită sau excesivă). autocaracterizări. erudiţia. marcat fiind de individualismul intelectualului egoist. prin monologul liric. .eu nu ştiu să povestesc. venit din Europa la Calcutta şi Maitreyi. cele două civilizaţii cu principii şi valori diferite. care însă va atrage atenţia că un mariaj între ei este imposibil. bogăţia vocabularului. dar şi incompatibilitatea evidentă dintre civilizaţii şi mentalităţi însoţită de lipsa de comunicare accentuată. Acesta decide să înveţe bengaleza de la Maitreyi. dar şi evoluţia lor de-a lungul întâmplărilor. rafinamentul artistic şi de limbă. Totuşi. însuşi naratorul declarând că „. după ce ajunge să o cunoască mai bine. introspecţie (metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice. cu sâni puternici de fecioară bengaleză”). crescând astfel patima şi iubirea. Allan este invitat să locuiască în casa inginerului Sen. putând astfel să se întoarcă la Allan. dar o considera neatrăgătoare. care măresc valoarea romanului. Romanul îşi organizează subiectul în jurul cuplului format de Allan. o adolescentă de 16 ani (Maitreyi) pe care o cunoscuse însă dinainte. După perioada de spitalizare. dăruindu-se vânzătorului de fructe. acesta sporind impresia de autenticitate a trăirilor cuprinse în acest roman. îmbinând jurnalul. unde se împrieteneşte cu fiica acestuia. corespondenţa. Îndurând pedepse tiranice de la tatăl ei pentru că încălcase legile tradiţionale. pasiunea rămânând pentru el o simplă experienţă. inginerul trimiţându-şi familia la Midnapur pe timpul spitalizării sale în urma unei operaţii . Conflictul exterior al romanului se construieşte în jurul europeanului Allan şi bengalezul Sen. prin acumularea detaliilor descriind elemente de vestimentaţie.. de când el lucra în Wellesley Street. între ei se va înfiripa o mare iubire. reportajul şi povestirea la persoana I a unor experienţe şi amintiri ale lui Mircea Eliade. Remarcabile sunt fluenţa. confruntându-se două planuri. nervozitatea tonului. E un dar ăsta al poveştilor. în diferite etape ale iubirii. plecând la Delhi.autenticităţii fiind cea care sintetizează problematica romanului. Allan. dialog. Naratorul realizează prin diferite tehnici mai multe portrete ale fiecărui personaj. deşi Allan doreşte să se convertească la hinduism. Totuşi.. fiica inginerului Narendra Sen. inginer englez. Allan este nevoit să părăsească locuinţa. Construcţia personajelor se realizează într-o perspectivă modernă. noţiunea de ispăşire fiindu-i organică. Conflictul interior se desfăşoară între sentimentul de iubire şi intensitatea lui. încurajată aparent de familia fetei. suportând umilinţe şi continuând să trăiască în speranţa ca iubirea se va împlini. refuză reintrarea în magia unei pasiuni devastatoare. iar el în schimb să ii dea lecţii de franceză. detalii fizice cu notă senzuală („cu buzele cărnoase.. eseul. Maitreyi încearcă să forţeze norocul prin toate mijloacele. ca experienţă definitorie a existenţei. reproşându-şi iubirea pierdută şi având-o permanent în minte pe Maitreyi.22 - . atât în odaia lui cât şi în camera ei. Maitreyi asumându-şi vina pentru tot ce s-a întâmplat. auto observare). dorind doar eliberarea din aceasta dramatică aventură. dar şi două moduri specifice de reacţie morală.

este exaltat. lectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan. toate acestea fiind trăsături definitorii ale caracterizărilor de tip indirect. Lucid si analitic. deoarece el relateaza la persoana I sentimentul de iubire reciproca dintre tanarul inginer si Maitreyi. atitudinilor şi gesturilor personajelor. neiniţiate în tainele iubirii şi necunoscătoare a adevăratului sentiment de iubire. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj. Cuplul erotic Allan . Maitreyi este un personaj exotic. formuland ipoteze. alte intrebari vin sa tulbure sufletul indragostitului in cautare de certitudini. fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului. dar alteori. Allan. un simbol al sacrificiului în iubire care trăieşte cu o intensitate şi un farmec „de substanţă tare aromitoare ca înseşi parfumurile orientale”. Pentru crearea portretelor cât mai complexe. un erou in cautare de certitudini. comportarea afectuoasa a mamei. pe Maitreyi "rece si dispretuitoare". care analizeaza in mod obiectiv evenimentele realitatii traite. Dominat asadar de incertitudini. fiind mereu surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie. intamplarile sunt povestite pe baza insemnarilor facute de Eliade in cei trei ani petrecuti in India. un englez de 24 de ani. gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu. fiecare atitudine si fiecare cunt.23 - . Dupa ce i se daruieste. este personaj-narator. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului. prin crearea de ocazii prielnice. conform lui Crohmălniceanu o „revelatoare diagramă a înălţărilor şi căderilor pe care o poate cunoaşte iubirea între doi oameni cu formaţii sufleteşti foarte diferite” şi influenţele pe care aceasta o are asupra fiecărui tip de caracter. Allan este un personaj analitic. grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri. Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide. Allan este personajul a cărui conduită europeană refuză păcatul sinuciderii personalităţii prin pasiune. niciodata aceleasi. intoarce pe toate fetele starile prin care trece. spiritual. Allan o vede. „Maitreyi” reprezintă. Pe de altă parte. toate acestea par consimtiri subintelese privind eventuala lor unire. analizeaza fiecare gest. Iubirea Maitreyi-ei faţă de natură şi mai anume faţă de un copac este o iubire o unei fiinţe naive. care traieste o poveste de iubire exotica si ciudata pentru un european. obsernd si obserndu-se cu febrilitate.Astfel. dominat de natura sa pasionala. dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor. in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri. Caldura cu care este primit in casa inginerului Sen. nu in biblioteca. . intrebandu-se cum "am sa pot eu sugera privirile ei. romanul este construit şi pe baza prezentării relaţiilor dintre personaje şi observaţiile minuţioase ale faptelor. cand . Allan este un pasionat lucid. Roman al experienţei.Maitreyi Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza tipul indragostitului lucid si analitic. Maitreyi ii starneste suspiciunea. despica firul in patru. răsărită din experienţă şi dăruire. raţiunea făcând din experienţa umană un interesant material de reflexie. uneori. inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.in fond . cauta explicatii.ei il adoptasera altfel. o bengaleza de saisprezece ani. limbajului. Puterea de sacrificiu caracteristică adolescentei dovedeşte existenţa unei trăiri autentice. De pilda. niciodata".

este o imbinare de nevinotie virginala si un rafinament de -iubire patimasa. la care vine un auditoriu elet. care il contrariaza pe Allan. ca un proces al reintregirii umane prin faptura nou creata din fuziunea barbatului cu femeia . aflat in expansiune". deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii ei. Erosul reprezinta insasi substanta narati a romanelor "Maitreyi" si "Nunta in cer".Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola. Compoziţia romanului. realizând tipologii (avarul. ca ei sunt stufosi si adanci. Eroul este nedumerit de refuzul fetei de a se casatori si gandeste ca oamenii acestia "ascund fiecare o mitologie peste putinta de strabatut. care relateaza la persoana I toata povestea iubirii exotice dintre ei. argumentând că literatura trebuie să fie în legătură directă cu "sufletul uman". dragostea fiind inteleasa ca un act integral. Ea se indragosteste definitiv de europeanul Allan. modernizează tehnica narativă. tanara este inteligenta si cultita. un inginer englez venit sa lucreze in India Portretul fetei este conturat numai prin ochii iubitului. o tanara bengaleza de saisprezece ani. Despre manifestarea sentimentului de dragoste in proza lui Eliade. de traire-limita la care il forteaza pe indivizi. acel prea plin al sufletului si al biologiei. Acestea alcatuiesc universul ei misterios si derutant pentru europeanul Allan. cu care se si terminaromanul. Călinescu depăşeşte realismul clasic. arivistul). Gabriel Dimisianu remarca faptul ca "erosul pentru personajele lui Mircea Eliade este o zona de confruntare maxima intre vointe si terenul predilect de experimentari morale." Maitreyi. in proza lui Mircea Eliade.recompunand perechea ideala. ultimul lui gand. complicati si neintelesi". În 1932. creează caractere dominate de o singură trăsătură definitorie. se retrage in muntii Himalaya. societate degradată sub puterea mistificatoare a banului. este sugestiv pentru natura dilematica a eroului dominat de incertitudini.In concluzie. care ilustrează viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-lea. în romanul "Enigma Otiliei" (1938).24 - . Maitreyi se extaziaza de dragostea pentru pomul ei numit "7 frunze". Acţiunea romanului este construită în jurul averii lui moş Costache . George Călinescu (1899-1965) susţinea necesitatea apariţiei în literatura română a unui roman de atmosferă modernă. de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al fericirii prin iubire. fiind si primul roman exotic din literatura romana. deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii. Pe de alta parte. înscriindu-se astfel în realismul secolului al XX-lea. Romanul "Maitreyi". Influenţe balzaciene Balzacianismul este prezent în "Enigma Otiliei" prin tema romanului. foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor. Maitreyi are un comportament ambiguu. pe englez surprinzandu-l seriozitatea ei de a tine conferinte. cu trimitere certă către creaţia lui Balzac. cu teme profunde. ii da lui Allan flori presate. care ar vrea sa stie daca Maitreyi il iubise cu aderat: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As Vrea sa privesc ochii Maitreyiei.

tânăra fiind nevoită să se mărite cu Pascalopol. cu puţin înainte de orele zece. senilitatea (Simion). la care participă numeroase personaje bine individualizate şi construite în spirit modern de Călinescu. Aurica şi-ar dori o familie. Influenţa balzaciană. Aglae stăpâneşte cu autoritate distrugătoare destinele copiilor ei. relaţiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate. Menajul Olimpia .. totul se prăbuşeşte dacă nu-şi mai iubesc copiii părinţii". din care se desprind psihologii derutante (Otilia). el neputând asigura "fe-fe-fetiţei" lui traiul în viitor. lumea se bazează pe paternitate.. Romanul "Enigma Otiliei" de George Călinescu întruneşte aşadar spiritul clasic balzacian.] în strada Antim.. relaţiile interfamiliale sunt conflictuale şi degradate. creionând un portret complex: fizic. pe tehnica detaliului pentru descrierea fizionomiei. nu reuşeşte să-şi întemeieze un cămin. coafurii. Perspectiva narativă este modernă şi defineşte punctul de vedere al naratorului omniscient (heterodiegetic) şi omniprezent asupra evenimentelor Telatate la persoana a IlI-a. Balzac exprimă această idee prin replica lui Goriot. Principalul mod de expunere este naraţiunea. consecinţele eredităţii (Aurica o moşteneşte pe Aglae.") are implicaţii caracterologice pentru proprietar. din propriile fapte.. introspecţie auctorială. degradări psihice ca alienarea. gânduri şi vorbe. cu acţiune complexă organizată pe mai multe planuri narative. distrugând orice sentimente fraterne între cei doi."). fără putinţă de tăgadă. care-şi intitulase iniţial romanul "Părinţii Otiliei". prin dialog. Costache. Legătura familială a Aglaei cu fratele ei. o teorie demagogică prin care Stanică stoarce bani de la oricine. de la începutul lui iulie 1909. Ideea paternităţii este nucleul epic al romanului.. iar descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidăria era crăpată şi scorojită [. ca tată şi ca soţ.. iar atitudinea naratorului reieşită din relaţia sa cu personajele profilează focalizarea zero şi . monolog interior.] un grilaj înalt şi greoi ruginit şi căzut puţin pe spate. cu elemente de factură romantică şi cu trăsături puternice ale romanului modern. se degradează profund din cauza averii acestuia. aflat pe patul de moarte: "Patria o să piară dacă taţii sunt călcaţi în picioare. iar indirect. Acesta. este incapabil şi dezinteresat de a fi "cap de familie". [. iar Titi pe Simion). cu puternice conflicte şi o complicată intrigă. îmbrăcămintei. preluată probabil din romanul "Moş Goriot". Ca şi în romanele lui Balzac.25 - . moral şi în mişcare. Societatea.Stanică Raţiu se rezumă la discursuri fade despre familie şi societate. nu-şi defineşte foarte bine sentimentele faţă de Otilia.Giurgiuveanu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt învinse de avariţia personajului.. De altfel. constituindu-se într-o creaţie fundamentală a literaturii române. tema dizertaţiilor sale fanfaronade fiind paternitatea. Construirea personajelor se bazează. fapt confirmat de Călinescu însuşi. De asemenea. venind dinspre strada Sfinţii Apostoli. timbrului vocii. Ca orice roman. la rândul lui. iar Simion. la degradarea întregii societăţi. Detaliul încadrează cu precizie acţiunea în timp şi spaţiu ("într-o seară. reliefează ideea că degradarea relaţiilor din cadrul familiei duce. motivul literar al moştenirii concentrând faptele şi reacţiile personajelor interesate mai mult sau mai puţin de banii şi bunurile bătrânului. nu poate distinge "ce e patern şi ce e viril" în relaţia sa cu tânăra.. de asemenea. realist şi obiectiv prin introspecţia şi luciditatea analizei psihologice a personajelor. gesturilor. "Enigma Otiliei" este o specie epică în proză. dar alergând disperată după bărbaţi. Balzac a concentrat forţa distrugătoare "a banului în dictonul: "Zeul la care se închină toţi este banul". iar personajele se conturează direct prin descriere şi tehnica detaliului.

Am unchi şi mătuşi foarte bogate. aflate în plină degradare morală sub forţa distrugătoare a banului.]. locurilor concrete şi unul imaginar închis. încât până să-mi vie rândul. Felix Sima. Pentru mentalitatea epocii privind avantajele moştenirii. al plăcerilor de a alerga desculţă prin iarbă cu seriozitatea şi raţiunea rece prin care judecă şi explică imposibilitatea mariajului dintre ea şi Felix nedumereşte şi fascinează. Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatică pentru toate personajele romanului."strânsă* bine pe talie". Pascalopol o admiră şi o înţelege. ce rămâne până la sfârşitul romanului o tulburătoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.. dar ciudată. în ipostaza de martor al evenimentelor. asociază în mod fericit puritatea cu farmecul natural al vârstei. cu obrazul de culoare măslinie. având "un aer bărbătesc şi elegant". Giurgiuveanu.[. Subiectivismul (relativismul) cu care este privită din mai multe unghiuri de vedere. azi aş fi milionar. Primul plan priveşte destinul tânărului Felix Sima. este mediatorul între naratorul obiectiv al romanului şi cititorul fictiv (naratorul).. îşi umple plămânul de oftică. Este înţelegătoare şi plină de tact în comportamentul ei faţă de moş Costache. care. [. parcurge criza erotică iminentă la vârsta adolescenţei. îmbrăcat într-o uniformă neagră. Această "enigmă a Otiliei" se naşte mai ales în mintea lui Felix. Perspectiva realistă a romanului este configurată de precizarea timpului şi a spaţiului desfăşurării acţiunii. făcându-i cunoştinţă acestuia cu personajele şi întâmplările acţiunii.ş-ar fi prăsit atâta. Construcţia subiectului şi a discursului narativ Romanul "Enigma Otiliei" de George Călinescu nu are fir epic. acasă la Costache Giurgiuveanu. Amestecul teribilelor copilării. . Felix. care. dar aparent imună la răutăţile celor din clanul Tulea. vă spun pe onoarea mea. ceea ce dă o fascinaţie cuceritoare personajului. de la începutul secolului al XX-lea. fiind lăsat în grija tutorelui său. înainte de a-şi face o carieră strălucită de medic. foarte diferite. învaţă. acceptă raţional protecţia lui Pascalopol şi respinge.viziunea "dindărăt". iar cea spaţială reflectă un spaţiu real. cu puţin înainte de orele zece". confirmându-i lui Felix în finalul romanului: "A fost o fată delicioasă. Perspectiva temporală este înlănţuită şi cronologică. Tot în modernism se înscrie şi existenţa celui de al doilea narator homodiegetic. străzilor. argumentând caracterul obiectiv al romanului. îndrăgostit total de Otilia. rezervat. prin relatare la persoana a III-a.. acela al caselor. cât păr în cap. în jurul căreia romancierul construieşte imaginea societăţii burgheze din Bucureşti. soseşte de la Iaşi pe strada Antim din Bucureşti. şi altuia îi pică moştenirea de-a gata". împrăştiată şi dezordonată. prin care se conturează trăirile interioare ale personajelor. iar celălalt plan ilustrează istoria unei moşteniri. este ilustrativă replica lui Stanică Raţiu: "Dacă familia mea nu. un tânăr de vreo optsprezece ani.-. Otilia fiind de o tulburătoare seriozitate. dar nici el nu poate descifra în profunzime reacţiile şi gândurile fetei. bazaţi pe relatarea evenimentelor în ordinea derulării lor. Naratorul face un portret detaliat tânărului cu faţa juvenilă.] Unul se zbate de mic. Fiul doctorului Iosif Sima rămăsese prfan şi venise în Capitală ca să urmeze facultatea de medicină.26 - . care constituie incipitul romanului. absolvent al Liceului Internat. fiind structurat pe două planuri care se întrepătrund şi se determină reciproc. "întro seară de la începutul lui iulie 1909. Pentru mine e o enigmă". care nu poate da explicaţii plauzibile pentru comportamentul fetei. însă toţi au copii şi nepoţi. manifestările sentimentale ale lui Felix.sau zvăpăiată ca o fetiţă. Semnificaţia titlului. mai bine mă linsese. realizată prin tehnica detaliului. ea rămâne surprinzătoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundă.

gesturile şi comportamentul lor. tot prin intermediul personajului-martor (narator homodiegetic). Astfel. întrucât la cei 22 de ani nu terminase încă liceul. indiferenţi acum la eventualele reacţii ale lui Simion. dar acesta vrea numai traducerea. care-i reproşează acesteia familiaritatea excesivă faţă de moşierul Pascalopol. aceeaşi educaţie superficială şi cultură mediocră. Casa lui Costache Giurgiuveanu sugerează avariţia proprietarului. Tânăra reacţionează cu surprinzătoare maturitate la declaraţiile lui Felix. fata mai mare a Aglaei. unde lucrurile păreau că se aşază. cu sugestive trimiteri caracteriale. lucru care se rezolvă cu greu. el se căsătorise oficial cu Olimpia. Alt plan epic este reprezentat de iubirea adolescentină a lui Felix pentru Chilia. iar un ochi atent şi-ar fi dat seama că "niciun tablou nu era original". cu "un glas neaşteptat de răguşit". tânăra fiind deseori bârfită şi jignită. Sohaţchi. se mutaseră în casa obţinută ca zestre şi. şi. giurgiuvelele erau din lemn "umflat şi descleiat de căldură sau ploaie şi bubos de vopsea cafenie". Titi. preocupările şi obiceiurile locatarilor. pe care o scrie cuvânt cu cuvânt deasupra textului latin. fusese cu desăvârşire uitat şi. tablouri ce reproduceau cărţi poştale ilustrate. şopteşte repede: "Nu-nu-nu ştiu. tatăl familiei."-. veneau în fiecare zi la familia Tulea. Aurica şi Simion Tulea. este atras într-o .. detalii ce au rol caracterizator pentru locuitorii din această zonă a Capitalei. stereotipia gândirii celor doi bărbaţi. nu cunosc. Alt plan epic şi alt episod se referă la familia Tulea. după naşterea copilului şi la insistenţele tenace ale lui Stanică. ca şi Titi. Costache Giurgiuveanu. Olimpia primise lovitura "cu mare calm. la înmormântare "fu nepăsătoare. îmbrăcămintea. Tot prin ochii lui Felix sunt prezentate aproape toate personajele adunate în jurul mesei. cititorul (naratarul) ia cunoştinţă. zgomotos şi ostentativ. Conflictul dintre Otilia şi familia Tulea evoluează. care vede un bătrânel clipind mărunt la tânărul Felix. construite într-un amestec ridicol de stiluri arhitecturale. Leonida Pascalopol. broda perne pe etamină şi picta. despre aspectul casei. lăsat singur în casă.. cu "aspect bizar" din cauza caselor de aproximativ aceeaşi înălţime. Astfel.. căzuse din pat şi murise. Felix se oferă să-1 mediteze pe Titi pentru corigenta la limba latină. este prezentat cititorului (naratarului) prin intermediul naratorului homodiegetic. de unde reies lipsa de creativitate şi fantezie. considerând că dragostea singură n-ajunge. Astfel. Aglae temându-se ca fata să nu fie înfiată de Costache şi ea să piardă astfel moştenirea averii fratelui său. prin care se sugerează şi trăsături caracteriale. Olimpia. Aglae. îl sfătuieşte să nu se gândească la iubire "înainte de a-ţi face o carieră strălucită". tânărul descriind detaliat fizionomia. Simion Tulea. semnificând faptul că ei au cam aceeaşi condiţie socială. jucând table şi cărţi: Costache Giurgiuveanu.Naratorul omniscient descrie în manieră balzaciană strada Antim. copilul de două luni. căruia-îi fusese prezentată Ana. Relişor.27 - . personajul central al romanului. Felix se înscrisese Ia Facultatea de medicină.. întrucât pereţii erau "grosolan tencuiţi şi zugrăviţi cu şablonul şi cu mâna". sora unui coleg de la belle-arte. stârnind compasiunea femeilor de prin cimitir. aproape ca o uşurare". cititorul face cunoştinţă cu fiecare erou în parte. autoinvitându-se la masă. care nu voia să se cunune cu ea până când Simion nu-i dădea casa promisă ca zestre. Otilia Mărculescu. unde se întâmplă un eveniment ce-i consternează pe toţi. scara scârţâia. un "avocat fără procese". deşi Aglae se arăta sceptică în ceea ce priveşte posibilităţile materiale şi intelectuale ale tânărului orfan. utilizând aceeaşi tehnică a detaliului. Un plan narativ secundar urmăreşte familia lui Stanică Raţiu. trăia în concubinaj cu Stanică Raţiu. Atunci când Felix merge la familia Tulea. coafura. modestă. dar Stanică plângea în hohote. este nevoie de multă răbdare şi bunătate. plictisită". despre care crede că este prea tânăr şi nerăbdător. nu-nu stă nimeni aici.

dar face un atac cerebral. secvenţele narative se înlănţuie alternativ. îi obligă să se căsătorească. pe care îl găsesc mort. aşa ceva". Stanică pândeşte permanent la geamul odăii şi Costache şopteşte înspăimântat. ea aduce sarmalele de acasă şi întind cu toţii o masă mare. apoi se prăbuşeşte pe podea. Stanică. ba-banii.28 - . se dă jos din pat şi strigă cu un urlet "gutural. să nu-ţi cadă gheaţa de la cap".relaţie amoroasă şi. o ia pe Aurica şi se întorc împreună în casa lui Giurgiuveanu. pe care-1 coase apoi în spatele pantalonilor. însă Felix îşi dă seama că bătrânul nu mai e în toate minţile. pe care tânărul o vizitează pentru a se consola de plecarea Otiliei. spre dezamăgirea Aglaei. brusc. ochii!". că o femeie trăieşte cu adevărat "vreo zece ani cel mult". unde este definitiv abandonat de întreaga familie. vine urgent cu Aurica. Nu după mult timp. Stanică pune pachetul sub cămaşă. iar Felix este deznădăjduit şi nedumerit. Aglae preia comanda. iar pe Olimpia şi pe Agla*e nu le interesa boala lui Simion. dorind să iasă din casă. dar nu găseşte sub saltea decât "vreo câteva mii de lei". Simion se simte din ce în ce mai rău. Surprinsă peste măsură. Otilia este tristă şi-i explică lui Felix. refuză să întocmească un testament sau să o înfieze pe Otilia şi. din care ea mai are doar "cinci. că el este prea tânăr pentru ea. pe când femeia "e o babă". rămânând singur cu bătrânul. Episodul este grotesc. Aglae face o criză de nervi şi Aurica. după care apar cearcăne la ochi şi zbârcituri pe obraz şi devine. cu Pascalopol la Paris. să vegheze ca nimeni să nu se atingă de nimic. Costache gemea şi icnea. surprinşi în flagrant de către doi fraţi ai fetei. Aceasta se duce mai întâi la Aglae şi "într-o clipă. plângător: Banii. aşteptând în fiecare zi o scrisoare sau o veste de la ei. Costache îşi revenise după boală. presimţind parcă ce avea să se întâmple: "ochii. pupungaşule!". tocmai când se întorcea şi Otilia şi începe să caute febril prin sertare. cu amărăciune şi cu o profundă maturitate. consideră că Otilia este o stricată: "să pleci fără ruşine cu un bărbat în străinătate?". toată ceata vine în marş spre locul întâmplării". Finalul romanului consemnează destinele personajelor. fără să ştie nimeni. După întoarcerea celor doi de la Paris. Se credea Iisus şi spunea că tocmai a înviat: "Ieri am înviat". ca un festin. în care îşi "îndesă pachetele cu hârtii". deşi de aceeaşi vârstă cu Aglae. bineînţeles. bătrânul este internat la un sanatoriu de boli nervoase. După înmormântarea lui Costache. prin sobă. în strada Antim. Otilia pleacă. ca Aurica. Prin intervenţia unui doctor. bătrânul face din nou o criză şi e găsit pe duşumea de Otilia şi de Felix care o trimit imediat pe Marina după doctor. ilustrând diferitele planuri ale acţiunii. Evenimentele se precipită. Fata îi dă exemplu pe Pascalopol care. cu o sforţare supraomenească. insuportabilă. vânătă de invidie. Imediat. apoi o acuză pe fată de escrocherie şi Stanică reuşeşte în cele din urmă să-1 convingă pe Titi să divorţeze. apoi divorţase şi devenise "nevasta unui conte. Costache adună materiale de la demolări ca să-i construiască Otiliei o casă. şase ani". Olimpia şi. Stanică îi face cunoştinţă lui Felix cu Georgeta. o curtezană întreţinută de un general bătrân. îi fură pachetul cu bani. care spera că murise. "este elegant şi cu suflet tânăr". Stanică o trimite pe Otilia să ia aer şi. Aurica făcea turnee pe Calea Victoriei în căutare de bărbaţi. Bătrânul holbează ochii şi. o roagă pe fată să-i facă un săculeţ din pânză de cort. prin garderob. ignorându-1 total pe moş Costache: "Tu stai liniştit acolo ca un bolnav. Aglae "veni cu toată banda". Otilia se căsătorise cu Pascalopol în străinătate. Felix ajunsese . pentru că îşi scotea afară rufăria şi se plângea că duşmanii vor săi omoare hainele. Aglae mai întâi a plâns mângâindu-şi băiatul ca şi când ar fi trecut prin cine ştie ce nenorocire.

articulând cu disperare: "ba-banii.tipul retardatului. Fascinantă şi imprevizibilă.] strălucit" şi frecventa un cerc de persoane influente. Mânat de amintiri. aşa că i-a redat libertatea: "A fost o fată delicioasă. pupungaşule".. dar ciudată. "tipizarea mea în ipostază feminină" (G. răguşeala sunt arme de apărare. Felix se duce pe strada Antim. de a nu fi nevoit să dea vreun ban cuiva. Moşierul îi arată lui Felix o fotografie din care privea "o doamnă foarte picantă. Aglae este "baba absolută. eu toate că femeia era frumoasă. tocmai de teama hoţilor şi moare cu groaza întipărită pe chip. dar Călinescu depăşeşte valenţa clasică prin faptul că le conferă în plus o dimensiune socială şi una psihologică. de duioşiile şi emoţiile ştiute numai de el. Otilia este un personaj complex. Titi . i se pare că vede capul chel al lui moş Costache şi-i răsună limpede în urechi cuvintele de atunci: "Aici nu stă nimeni”. prin aceea că fiecare erou este dominat de o trăsătură de caracter definitorie. era "bătrân de tot. Umanizarea avarului se motivează prin respectul pe care Giurgiuveanu îl avea pentru Pascalopol.. reprezentând tipul feminităţii. Otilia Mărculescu este "eroina mea lirică". Direct sau indirect. alteori. el hotărăşte destinele celorlalte personaje care roiesc în jurul averii sale. Stanică Raţiu este tipul parvenitului (arivistului). cu poarta legată cu lanţ şi curtea năpădită de scaieţi. reacţii provocate de teama de a nu fi jefuit. dovedind. Felix Sima. precum şi o autocunoaştere desăvârşită a propriei firi: "Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede. Felix n-o recunoaşte pe Otilia în acea fotografie. bâlbâială. realizând adevărate "caractere": Costache Giurgiuveanu este întruchiparea avarului. Stanică Raţiu se însurase cu Georgeta. care nu mai semăna aproape deloc cu cel de altădată. fără cusur în rău". definit chiar de Câlinescu "martor şi actor". Destinul lui Costache este dramatic. făcută . privită în detaliu şi îl încheie cu aceeaşi imagine a clădirii văzute din perspectiva eroziunii timpului.se pare . cât şi prin problematica sa existenţială. Pascalopol mărturiseşte că se despărţise de Otilia. sufăr când sunt contrariată". Gesturile. uscat la faţă. Pentru mine e o enigmă". medic de prestigiu şi autor de tratate de medicină. luciditate şi tact. Stanică Raţiu fiind cel care îi fură pachetul cu bani pe care bătrânul îl ţinea asupra sa. dar tot elegant". gen actriţă întreţinută şi un bărbat exotic. care. Ciudăţenia personajului este dată de glasul "stins" şi "răguşit". se căsătorise "într-un chip [. Este cel mai modern personaj al romanului. proiecţia autorului în afară. împrăştiată şi visătoare uneori. atât prin tehnicile de realizare.la Buenos Aires şi. în mod surprinzător. deschide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu. iar Otilia . finalul romanului rămânând deschis în privinţa destinului Otiliei.29 - . fiind capabilă de emoţii puternice. "nu era fata nebunatică" pe care o ştia el. cu un comportament derutant. El era proprietarul unui bloc de locuinţe şi patrona "tripouri şi cercuri de morfinomani". cu floare la butonieră". deoarece era prea bătrân şi vedea că ea se plictiseşte. prin încrederea faţă de Felix şi dragostea pentru Otilia. Romanul pune în centrul narativ al acţiunii . în goana după moştenire. Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului şi întruchipează avarul. Tipurile de personaje atestă realismul romanului. El îşi aminteşte de seara când venise pentru prima oară aici. Aurica . când îşi freca mâinile cu "un râs prostesc" sau de atitudinea afectuoasă faţă de Otilia.fata bătrână. apoi trecând brusc de la o stare la alta. deşi nu-i născuse nici ea vreun fiu.eternul feminin enigmatic. Felix este definit de autor ca "martor şi actor". avea protectori importanţi.Călinescu). Felix se întâlneşte în tren cu Pascalopol. Casa lui moş Costache era înnegrită de vreme şi părea nelocuită.profesor universitar.

. lucidă. s-o las săşi petreacă liberă anii cei mai frumoşi". Arivist. are o casă mobilată cu distincţie. Comportamentul. supusă de la început şi până la sfârşit unui automatism psihologic şi întruchipează tipul fetei bătrâne. dacă să fie balzacian. indirect.] literatura nu e în legătură cu psihologia. Niciunul nu are cea mai mică iubire pentru celălalt. prin faptul că nu are nicio trăsătură pozitivă. Leonida Pascalopol. cântă la flaut. Relaţiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate. iar Aurica rămâne fată bătrână. evoluând treptat spre nebunie. este o femeie proastă. toţi se bârfesc şi se urăsc". este prezentat cititorilor tot prin ochii lui Felix. respectul şi statutul social. Stanică Raţiu este tipul parvenitului (arivistului). gesturile şi atitudinile lui Pascalopol conturează. alături de Nae Caţavencu al lui I. care vede "un om cam de vreo cincizeci de ani. Lacomă şi obsedată de averea lui Costache. faptele. şi ceea ce conferă originalitate unui roman nu este metoda. "avocatul fără procese" provine dintr-o familie numeroasă care-şi împărţise diferitele moşteniri. Cu aceeaşi mărinimie sufletească. o lire raţională. conturează. George Călinescu argumenta că "trebuie să fim cât mai Originali. în care căsătoriile se bazează pe interese materiale. fiind produsul societăţii în care trăieşte. chiar calitatea de mamă iubitoare este dăunătoare şi distructivă pentru copii. vorbind despre direcţia pe care trebuie să o urmeze romanul românesc. elegant. după câţiva ani de căsătorie. din acest unghi. limitată în gândire şi. mai nou. Placidă şi leneşă.30 - . Stanică. un bildungsroman. moşier şi. adică o lume unde "Zeul la care se închină toţi este banul" (Balzac). ca toţi membrii familiei Tulea. că nu mai este potrivit pentru Otilia. atitudinile. anihilează personalitatea copiilor ei. o lume în care banii reprezintă totul. este cultivat şi plin de nobleţe. cu care intră în afaceri dubioase. cum o caracterizează direct un personaj.].. dintr-un profund sentiment "de umanitate. cu gusturi desăvârşite. arunci când îşi dă seama. Simion Tulea este capul familiei. iar permanenta nepăsare şi apatie îl enervează pe Stanică şi-1 determina să o părăsească. acră şi vulgară. Aglae Tulea este "baba absolută. Weissmann. personajul lui Nicblae Filimon. lipsite de sinceritate şi de legături afectuoase. Comportamentul. de aceea poate fi considerat. o fire analitică şi un spirit de observaţie foarte dezvoltat. fiind în acelaşi timp şi tipul demagogului. stendhalian. înscris în galeria lui Dinu Păturică..] elegant prin' fineţea pielii şi tăietura englezească a mustăţii cărunte".Caragiale. [. o structură de intelectual.L. imbecilitatea şi mecanicismul gândirii fiind ilustrate în contrast cu inteligenţa lui Felix. însă devine senil şi apatic.. fără cusur în rău". [. conturată în antiteză cu feminitatea şi delicateţea Otiliei. autoritară şi plină de venin faţă de toată lumea. îi redă acesteia libertatea. lipsită total de fantezie şi de capacitate creativă.formarea personalităţii lui Felix. pe care nu-i înţelege şi care eşuează lamentabil: Olimpia e părăsită de Stanică. indirect. tolstoian sau proustian. succesul în viaţa politică.. Titi cade tot mai mult în mania "legănatului". burghez rafinat. distins. Aglae Tulea este un personaj grotesc. hotărât să pună mâna pe averea lui moş Costache. Titi Tulea este tipul retardatului. aşa cum remarcă Felix: "Curioasă familie [. . un om generos. cu o mare nevoie de certitudini. Olimpia Tulea nu are energia de a se lupta pentru zestrea pe care i-o promisese Simion. ilustrează balzacianismul personajelor. ca şi cariera. îi cauzează moartea prin furtul banilor. Aurica Tulea este fata cea mică a Aglaei. ci realismul fundamental. gesturile. În 1932. ci cu sufletul uman"..

"Baltagul"a fost primit cu "un ropot de -recenzii entuziaste" de către exegeţii vremii. argumentează viziunea mioritică asupra morţii. iar sora şi soţia sa.Sadoveanu") Ca orice roman. întrucât are ca surse de inspiraţie balade populare de la care Sadoveanu preia idei şi motive mitologice româneşti: "Salga" (setea de împlinire a actului justiţiar. profund înrădăcinată în sufletul românului dintotdeauna. Românul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este un adevărat "poem al naturii şi al sufletului omului simplu. succesiunea existenţială de la viaţă Ia moarte şi din nou la viaţă.31 - . Puternic individualizat în literatura română. risipite în văgăuna dintre Suha şi Sabasa. deşi perioada interbelică este dominată de modernism. după cum mărturisea prozatorul într-un discurs ţinut la Academia Română. căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare.Mihail Sadoveanu (1880-1961). iar creaţia prodigiosului scriitor se înscria evident într-un "tradiţionalism demodat". unde îi este hărăzit să trăiască.Călinescu. întrucât "ţăranul român a fost principalul meu erou". episodul reprezentativ în susţinerea acestei viziuni fiind cel al căutării. prin credinţa creştină ortodoxă. Scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930. "Ştefan cel Mare al literaturii române" cum i-a spus G. Isis. conflictul. de către Vitoria. arhaice şi patriarhale şi. în valea Nilului. de înfăptuire a dreptăţii ce domină toate faptele eroinei). nu în ultimul rând. în proză. în mitul egiptean. organizate prin alternanţă sau . îi caută osemintele pe fundul fluviului ("Treptele lumii sau calea către sine a lui M. însoţită de fiul ei. Horus şi câinele Anubis. de mare întindere./ Mai chiamă şi-un câne". "Ceahlăul literaturii române". cu acţiune complexă desfăşurată pe mai multe planuri narative. Ţăranul sadovenian este locuitorul de la munte. Osiris fusese aruncat de ucigaşul său. "Stăpâne. ţăranul lui Sadoveanu se particularizează printr-un acut simţ al dreptăţii şi libertăţii. Versul motto. a rămăşiţelor lui Nechifor. discursul epic simplu. aceea a existenţei duale ciclice a omului. motivul. "Baltagul" este o specie a genului epic. când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani. stăpâne. Seth. conform căreia romanul ilustrează mitul lui Osiris. "Doica" (ideea profundei legături a omului cu animalul credincios). Romanul este tradiţional-mitic. prin statutul de păstrător al lumii vechi. are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitate epică şi grandoare compoziţională. Scriitor fidel principiilor tradiţionaliste. moldoveanul cu viaţă aspră ca şi meleagurile prăpăstioase. prin apărarea principiilor de viaţă statornicite din vremi imemoriabile. concepţia asupra morţii sunt numai câteva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se îegăsesc şi în roman). cum l-a numit Geo Bogza. Mihail Sadoveanu ilustrează în opera sa viaţa satului românesc (tema spiritualităţii satului românesc) ca fundamentală temă epică. "Mioriţa" (tema. O interpretare interesantă oferă Alexandru Paleologu. o «Mioriţă» în dimensiuni mari" (George Călinescu).

cât şi de spaţiul interior.]. din propriile fapte. topor cu două tăişuri-«. le dăruise "o inimă uşoară ca să vă .). psihologic al eroinei. gânduri şi vorbe. însuşită de răufăcător şi recucerită de erou. în roman. care au valabilitate în orice epocă. Principalul mod de expunere este naraţiunea.înlănţuire. de diverse tipologii dar bine individualizate. cărora Dumnezeu le hărăzise să stăpânească ce au şi. aţâţ un labirint interior. iar personajele se conturează direct prin descriere şi indirect. al tradiţiilor şi al specificului naţional. Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a.unealta răului se dovedeşte a fi. care înseamnă secure cu două tăişuri. conturând fiinţa arhaică a satului românesc. viaţa lor dură. dar nu este precizată perioada. care se interferează pe parcursul întregului roman. Legenda este un prolog.. în sensul basmului arhaic. răufăcătorul se păstrează ascuns. Timpul în care are loc acţiunea este limitat şi cronologic. Personajele numeroase. cu o intrigă amplă şi complicată. cu ajutorul dialogului. Vitoria. întâmplările se petrec din toamnă până în primăvară. argumentând caracterul obiectiv al romanului. sunt angrenate în conflicte puternice. Tema ilustrează perspectiva romanescă tradiţionalistă. în plus.Basmul eternei repetiţii.. să-1 ispitească pe Calistrat Bogza afară din tăcerea sa pentru a vorbi şi a se demasca. Cartea lui Sadoveanu se cheamă «Baltagul» aşa cum se cheamă' unele basme «Nuieluşa fermecată» sau «Paloşul năzdrăvan»" (Petru Mihai Gorcea . Baltagul dă prilej Vitoriei Lipan ca. dar şi labirint. monologului interior şi al introspecţiei auctoriale. Legenda o spunea Nechifor Lipan "la ciunătrii şi nunţi". a simţi şi a reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii."Nesomnul capodoperelor . baltagul nu se pătează de sânge: ". prin abile întrebări. în basmele populare.. atunci când este folosit pentru înfăptuirea dreptăţii.32 - . însemnări sadoveniene"). pierzându-1. întoarsă. al tulburării şi căutării în sine a adevărului. deoarece Vitoria Lipan trăieşte într-un timp mitic românesc. este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul şerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soţului.«. cu un mod propriu de a gândi. Obiectul pare învestit cu puteri uimitoare: atâta vreme cât se află în posesia lui. Titlul numeşte obiectul eponim.-deci o unealtă justiţiară. Construcţia subiectului şi a discursului narativ Incipitul îl constituie legenda privind rânduielile pe care Domnul-Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omeneşti. Structura romanului evidenţiază două componente: una tradiţionalist-mitică şi cealaltă epică-realistă. cât şi un labirint exterior. în care sunt prezentaţi locuitorii din "munţii ţărilor de sus". Perspectiva spaţială este reprezentată atât de meleagurile accidentate şi stăncoase ale munţilor din Moldova. iar structura narativă realistă profilează o imagine consistentă şi profundă a vieţii.. Cuvântul "baltag" poate veni şi de la grecescul "labrys". de la care era nelipsit în vreme de iarnă şi această poveste îi vine în minte nevestei lui. baltagul (secure. arma simbolică şi magică menită să împlinească dreptatea. iar atitudinea auctorială reieşită din relaţia sa cu personajele profilează focalizarea zero şi viziunea "dindărăt". al frământărilor sale de la nelinişte la bănuială apoi la certitudine. sufletul ţăranului moldovean ca păstrător al lumii vechi. arma binelui [. el apare cu adevărata sa înfăţişare. baltagul este unealta magică. din memorie afectivă. ea având aici rolul de narator-mesager. al drumului săpat în stâncile munţilor pe care îl parcursese şi Nechifor Lipan. apărând principii existenţiale fundamentale statornicite din vremuri imemoriabile. un timp spiritual al credinţelor şi datinilor străvechi. după facerea lumii.

pe la hanuri şi pe la oameni. Nevasta întreabă peste tot. Vitoria înţelege că Nechifor "nu vine". atunci când îl visează pe "Nechifor Lipan-călare. îi auzea în mintea ei numai glasul. pe cărările şerpuite şi înguste ale munţilor. se închide în sine. În spiritul credinţelor strămoşeşti. Atunci când cocoşul "se întoarse cu secera cozii spre focul din horn şi cu pliscul spre poartă". de "bărbatul cu căciulă brumărie şi cal negru ţintat". vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum. trecând spre asfinţit o revărsare de ape". Secvenţa narativă a călătoriei conturează realismul romanului.bucuraţi cu al vostru". Vitoria se duce la preotul Dănilă. Nechifor Lipan. Desprinsă de realitatea înconjurătoare. sub forma "labirintului (conflictului) interior şi altul. pe 10 martie.. să afle ce s-a întâmplat cu soţul ei: "Dacă a intrat el pe celălalt tărâm. să caute în interiorul ei lumina călăuzitoare. pe care-1 sfinţeşte preotul şi. un labirint (conflict) exterior. urmând întocmai drumul parcurs de acesta şi având un scop bine definit: "Mai ales dacă-i pierit cată să-l găsesc.] era cu faţa încolo". Ea şi Gheorghiţă sunt însoţiţi până la Călugăreni de domnul David şi fac popas la hanul iui Donea. ea "se socotea moartă. Bănuiala că s-a întâmplat o nenorocire o devora ca "un vierme neadormit". se poate întoarce şi singur". deoarece "cucoşul dă semn de plecare". Gheorghiţă. vrăjitoarea satului. pe care nu o crede că Nechifor şi-a găsit "una cu ochii verzi şi cu sprâncenele îmbinate" şi vrea ca mai întâi să facă "rugăciunile cele de cuviinţă la Maica Domnului". Vitoria pune ordine în gospodărie cu o luciditate impresionantă: pe Minodora o duce la mănăstire şi dăruieşte o icoană Sfintei Ana. fără cuvânt cu broboada cernită peste gură". Efortul căutării urmează un traseu dificil şi sinuos. ea se duce la baba Maranda. apoi să ţină "post negru douăsprezece vineri în şir". mai trăiau doi: o fată. fiind însemnat numai cu postul din "vinerile negre. îi comandă fiului ei un baltag. iar "nourul către Ceahlău e cu bucluc". încât "timpul stătu". Credincioasă şi încercând să găsească răspuns la semnele Tău-prevestitoare. Lipanii aveau atâta avere "cât le trebuia" şi. iar altă dată "trecând călare o apă neagră [. Vitoria este sigură că are primul semn rău. fără apă. care "a împuns-o în inimă". Vitoria Lipan este îngrijorată că s-a întâmplat ceva rău cu bărbatul ei. ca şi omul ei care nu era lângă dânsa". care îi promite că va face o slujbă şi va citi la biserică pentru ca Dumnezeu "să facă lumină şi are să-ţi aducă pace". ceea ce înseamnă că de la bănuială ajunsese la certitudine şi se hotărăşte să plece în căutarea adevărului. influenţată de eresuri. cu spatele întors cătră ea. Ca orice femeie simplă de la ţară. La Borca. subiectul având un singur fir epic şi anume drumul parcurs de Vitoria Lipan în căutarea soţului său. căci viu. Vitoria pleacă împreună cu Gheorghiţă în căutarea lui Nechifor. sătenii i-au abătut din cale ca să participe la o cumetrie (masă după botezul unui copil). apoi la Farcaşa unde află că Nechifor nu mai fusese văzut "cam de astă-toamnă". dorind să afle adevărul şi să împlinească dreptatea. 73 de zile.. Femeia încerca să ajungă până la el cu gândurile. din cei şapte copii "cu cât îi binecuvântase Dumnezeu". Nechifor. la Călugăreni. anticiparea întâmplărilor fiind un procedeu artistic numit prolepsă. Minodora şi un băiat. Concentrarea profundă a Vitoriei era atât de mare. În Măgura Tarcăului. oi intra şi eu după dânsul". fără hrană. eroina parcurgând un drum al neliniştilor şi al zbuciumului sufletesc.33 - . prin drumul pe care-1 parcursese Nechifor şi pe care Vitoria îl urmează întocmai. ilustrând labirintul (conflictul) interior. iar la . în care se purta de colo-colo. dar "nu putea să-i vadă chipul". Acţiunea romanului este simplă. lasă argatului Mitrea cele de trebuinţă şi porunci pentru timpul cât va lipsi. care plecase la Dorna să cumpere o turmă de oi şi întârziase neobişnuit de mult.

aşa cum presupune că s-ar fi întors şi Nechifor. ori în legătură cu existenţa chitanţei de primire a banilor ce ar fi trebuit să se afle în chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenţa Vitoriei şi înclinaţiile ei de detectiv. Este foarte insistentă atunci când îi pofteşte la "îngropăciune" pe subprefectul Balmez. Tot satul se adunase la biserică.Cruci au dat peste o nuntă. Borca şi Sabasa. care le spune că trecuseră mai întâi oile şi ciobanii. fiind cea mai mare vânzare din târg. celălalt i-a dat lui Lipan "o singură pălitură" şi bărbatul a căzut cu capul în coama calului. că este semn rău faptul că "întâi am dat peste un botez. însă Vitoria consideră. Poposind la o crâşmă de la marginea Domelor. chemat de zvonul clopotelor şi de sunetele buciumelor şi s-a făcut slujbă mare "cum puţine s-au văzut în Sabasa". împreună cu câinele. Vitoria hotărăşte să se întoarcă. La Vatra Dornei. fusese mai greu cu mâncarea. aşa cum se petrecuseră. drumeţii s-au oprit în satul Suha. Apoi. cu scopul de a pune în scenă demascarea şi pedepsirea criminalilor. doar modul insinuant în care-şi exprimă nedumeririle în legătură cu dispariţia unui posibil martor care ar fi trebuit să asiste la târgul făcut de cei trei oieri la cumpărarea turmei. apoi sosiseră şi cei doi stăpâni. nevasta află despre "turma de trei sute de pi şi de trei oameni călări". ea începe să povestească faptele. care împlinea lipsurile" şi Vitoria este mulţumită că bărbatul ei "îşi găsise în sfârşit hodina". apoi că vânduse o sută de oi la doi munteni şi o luaseră împreună spre Neagra. Gheorghiţă ia baltagul lui Calistrat. între Suha şi Sabasa. dar şi pe Calistrat Bogza şi pe Ilie Cuţui. îndemnându-i pe meseni să mănânce şi să bea. în timp ce unul dintre însoţitori se asigura că nu trece nimeni. După înmormântare. în cultul tradiţiei şi al datinilor. angajează bocitoare şi veghează ca toate ritualurile înmormântării să fie respectate până în cele mai mici amănunte. unde ţinea crâşmă domnul Iorgu Vasiliu. pe când întreba din casă în casă despre Lipan. Ca urmare. ucigaşul împingându-i în râpă. dar "băutură era destulă şi bună. pentru că erau de prin partea locului: pe cel "cu buza crăpată" îl cheamă Calistrat Bogza. Coborând muntele. iar pe celălalt. Vitoriei i se pare limpede că între aceste două localităţi s-a petrecut omorul. Ea nu acuză făţiş pe nimeni. nu trei. unde găsesc osemintele lui Nechifor Lipan. anunţă autorităţile. ca să-i smulgă baltagul . întrucât "cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". cum susţinea munteanca.. luând şi aici "urma oilor ş-a călăreţilor". şi s-ar fi cuvenit să văd întâi nunta şi pe urmă botezul".. pentru că era în "vremea postului celui mare" de Paşte. dovedind o dibăcie deosebită în cunoaşterea firii umane. mai mărunt. La îndemnul femeii. Alte informaţii capătă la Broştenî. ţinându-şi calul de căpăstru. nevasta descoperă câinele soţului ei.] spartă de baltag" şi socoteşte că este datoare să afle adevărul şi să-i găsească pe criminali. Pierzându-şi cumpătul. se îngrijeşte de preot. Era seara în asfinţit şi Nechifor mergea la deal. pomenirea mortului s-a făcut acasă la domnul Toma şi. luând drumul spre casă. Vitoria observă că Bogza are un baltag despre care spune că "e mai vechi şi ştie mai multe". În cel mai evident spirit tradiţionalist. Femeia observă că avea "căpăţâna [. Trecând din nou muntele la Sabasa. Ilie Cuţui. deoarece ei i se pare "că pe baltag e scris sânge şi acesta-i omul care a lovit pe tatutău". care îi călăuzeşte pe Vitoria şi pe Gheorghiţă într-o râpă. Episodul denunţării vinovaţilor începe cu vizita Vitoriei la Prefectură. descoperă în registrul de la prefectură că în luna noiembrie Nechifor Lipan cumpărase trei sute de oi. pentru că i le spusese Lipan atunci când îl priveghease în râpă. Bogza se năpusteşte asupra lui Gheorghiţă. mai ales că îi şi cunoştea. Lupu. Vitoria face rânduielile cuvenite pentru mort. Scena demascării ucigaşilor este cutremurătoare.34 - .

în frunte". care se gândeşte că nu poate s-o dea pe Minodora "după feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dăscăliţei Topor". Vitoria şi Nechifor Lipan formează o pereche de iniţiaţi. În concluzie.şi să se apere de câine. "Ea nu e o individualitate. aşadar. devotament şi neclintire în respectarea tradiţiilor şi datinilor străvechi. . întorcându-se dinspre moarte spre viaţă. pentru căşi întemeiase o stână de oi la munte. Calistrat Bogzâ mărturiseşte căimpreună cu Ilie Cuţui l-au ucis pe Lipan "ca să-i luăm oile". trăsăturile din exterior spre interior. apoi îl loveşte scurt cu muchea baltagului. Atunci. Nechifor Lipan. .35 - . soţul Vitoriei. respectarea legilor strămoşeşti şi a datinilor. "feciorul mortului simţi în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă". ci un exponent al speţei" (George Călinescu). ci îl alcătuieşte din memoria afectivă a Vitoriei. variate sau pitoreşti". oier din Măgura Tarcăului. finalul romanului ilustrând aceeaşi luciditate a femeii. "cu toporul ori cu caţa". dovedind spirit justiţiar. acţionând în funcţie-de acestea. acesta fiind. Hotărâtă să afle adevărul şi să răzbune moartea bărbatului ei. Vitoria Lipan . deoarece "Lumea asta-i mare şi plină de răutăţi". îşi câştiga existenţa ca toţi muntenii. ca să luăm de coadă toate câte am lăsat". inteligenţă. un cuplu ce simbolizează triumful iubirii asupra dramei existenţiale a omului şi asupra răului din sufletul omenesc. în timp ce câinele "se năpusti la beregată". din gândurile. Eroina se ghidează în presupunerile ei după ştiinţa nescrisă a semnelor şi după experienţa sa morală. un personaj mitic şi un personaj-simbol pentru ţăranul român. Legătura spirituală dintre cei doi soţi este solidă şi eternă. Nechifor Lipan. la început. Vitoria se pregăteşte să se întoarcă acasă. Personaj absent. Odată adevărul aflat şi criminalii pedepsiţi. definindu-se ca personaj tradiţional şi realist. "ca să cunoască mormântul" tatălui ei. Vitoria trebuie să ia de una singură hotăjâri în ceea ce priveşte destinul copiilor ei. concentrează în jurul său toate acţiunile şi întreg zbuciumul interior al femeii.' sprâncenele lăsate şi statura "îndesată şi spătoasă" şi din memoria voluntară a personajelor descusute de ea. care-şi aminteşte că avea "mustaţa groasă. luciditate. plănuind că va reveni aici pentru parastasul de patruzeci de zile şi o va aduce atunci pe Minodora.personaj principal şi figură reprezentativă de erou popular. Vitoria îşi împlineşte datoria şi înfăptuieşte dreptatea. stăpânire de sine. în romanul "Baltagul". intuitivă. adusă a oală". în care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate. restrângând descrierea şi dezvoltând acţiunea prin construirea unor "caractere puternice. Mihail Sadoveanu a pus accentul pe observaţie. probabil. în strădania de a afla adevărul despre omul ei şi de a împlini actul justiţiar al pedepsirii vinovaţilor. el fiind dintre "cei mai vrednici". faptele şi vorbele eroinei. Gheorghiţă . după care vor pleca "la Măgura."Sadoveanu sau utopia cărţii"). Portretul moral reiese în mod indirect. cel mai reuşit roman obiectiv inspirat dintr-o baladă populară: "Nicăieri n-a pus Sadoveanu mai multă obiectivitate şi mai puţin sentimentalism decât în acest roman" (Nicolae Manolescu . naratorul conturând. Naratorul nu face în mod direct un portret fizic. întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară.fiul lui Nechifor şi al Vitoriei Lipan este personaj secundar şi evoluţia sa de la adolescenţă la maturitate conferă operei caracter de bildungsroman.

.36 - .