1

CURS DREPT EXECUTIONAL PENAL ANUL III F.R. LECT.UNIV.DR. BARBU SILVIU Capitolul I. Noţiuni introductive privind dreptul execuţional penal Secţiunea 1. Noţiune 1.1. Noţiunea de drept execuţional penal Termenul de drept execuţional penal a fost folosit pentru prima dată de către doctrina penală germană, cea franceză utilizândul pe acela de drept penitenciar. Ultimul termen este însă mai restrictiv referindu-se doar la executarea propriu-zisă a pedepselor şi a altor sancţiuni penale şi la modul de organizare a penitenciarelor, în timp ce termenul de drept execuţional penal este mai cuprinzător acoperind întreaga executare a pedepselor, de la momentul pronunţării definitive a hotărârii de condamnare şi până la finalizarea executării, în diversele sale forme. În consecinţă, vom folosi termenul de drept execuţional penal, sau mai rar întâlnit dreptul executării sancţiunilor penale, termen ce desemnează acea ramură a dreptului, având un caracter unitar, relativ autonomă, aparţinând dreptului public care reglementează principiile şi modul de executare al pedepselor în scopul apărării societăţii contra criminalităţii. Dreptul execuţional penal este constituit dintr-un ansamblu de norme care reglementează domeniul executării sancţiunilor de drept penal. Normele de drept execuţional penal se regăsesc în tratate şi convenţii internaţionale cu privire la executarea sancţiunilor penale, în Constituţia României, în codul penal şi de procedură penală, în Legea de executare a pedepselor, în Regulamentul privind executarea pedepselor şi a măsurii arestării preventive, în unele legi speciale, în normele privitoare la sănătate, muncă, administraţie, drepturile omului, precum şi în orice norme ce reglementează activitatea unor colectivităţi1. Instituţia infracţiunii, instituţia sancţiunii (pedepsei) şi instituţia răspunderii penale formează pilonii oricărui sistem de drept penal. Un rol important în dezvoltarea dreptului execuţional penal îl are, în primul rând, existenţa unor relaţii sociale privind executarea sancţiunilor penale. În acest context a crescut şi s-a dezvoltat legislaţia privind executarea sancţiunilor penale, la care s-a adăugat şi interesul statului de a intensifica procesul de reeducare şi
1

Ioan Chiş, Dragoş Răzvan Niţă, Fundamente de drept execuţional penal, Editura A.N.I., Bucureşti, 2004, p. 27.

2

reintegrare socială a celor condamnaţi penal. De asemenea, la apariţia şi dezvoltarea dreptului execuţional penal a contribuit şi formularea unor principii în executarea sancţiunilor penale (spre exemplu, principiul executării pedepselor în scopul reeducării prin muncă a persoanelor condamnate penal). La toate acestea a contribuit şi rolul, nu numai al statului în general, dar şi al organelor speciale ale statului (de exemplu, organele de stat pentru executarea pedepselor ori alte organe care au atribuţii în îndreptarea şi reeducarea persoanelor aflate în executarea pedepselor). Nu în ultimul rând, mai trebuie amintită şi reglementarea juridică specială a relaţiilor sociale respective, deoarece prin „reglementare juridică anumite relaţii sociale primesc un caracter distinct şi unitar datorită unei anumite categorii de norme juridice”2. Dreptul execuţional penal se poate defini ca o ramură de drept alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind executarea sancţiunilor de drept penal, în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente a celor care execută pedeapsa, al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al apărării ordinii de drept3. Din această definiţie rezultă o serie de caracteristici: a. Dreptul execuţional penal este un ansamblu de norme care reglementează regulile de bază ale executării pedeselor într-un sistem de drept dat, precum şi modul concret în care se execută aceste pedepse, îndeosebi modul de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor administraţiei penitenciare şi a celor încarceraţi. b. Fiind o ramur ă a dreptului public, dreptul execuţional penal reglementează comportamentul celor ce veghează la executarea efectivă a pedepselor în mediul închis(penitenciar), în numele unei autorităţi publice (în cazul dreptului românesc al ministerului de interne şi administraţiei publice), unul din subiectele raportului juridic de executare penală fiind, tocmai de aceea, o autoritate public (administraţia penitenciarelor). O altă consecinţă ce decurge din caracterul de drept public al dreptului execuţional penal este faptul că normele ce alcătuiesc această ramură de drept au un caracter imperativ, fiind obligatorii pentru toţi cei cărora li se adresează. c. Legiuitorul penal român înţelege ca această activitate să fie guvernată de anumite reguli de bază, principii, cărora i se subordonează întreaga reglementare în materie. Aceste reguli se adresează tuturor participanţilor la raporturile de drept executional penal. d. Ca şi dreptul penal, dreptul execuţional penal răspunde anumitor funcţii şi slujeşte anumitor scopuri. În esenţă, această ramur ă de drept, ca drept pozitiv r ăspunde nevoilor societăţii de apărare contra criminalităţii. Scopul general al normelor
2 3

Gh. Boboş, Teoria generală a statului şi a dreptului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 155. I. Oancea, Drept execuţional penal, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 8.

3

dreptului execuţional penal este identic cu cel al dreptului penal, acesta din urmă fiind reprezentat de apărarea valorilor sociale fundamentale ale statutului împotriva săvâr şirii de infracţiuni, astfel cum ele au fost definite şi enumerate în art. 1 din Codul penal. Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept. Executarea pedepselor prezintă două scopuri, unul imediat, care se referă la prevenţia specială şi unul general sau mediat, care se referă la prevenţia generală. Scopul imediat se obţine prin izolarea celui condamnat de societate, în acest mod fiind în imposibilitate de a mai comitealte infracţiuni. Scopul mediat sau general se obţine prin faptul că executarea efectivă apedepsei într-un mediu închis(penitenciar) prezintă un efectde inhibare a celorcarear fi tentaţi să comite diverse infracţiuni.

Secţiunea 2. Trăsăturile (caracterele) dreptului execuţional penal Dreptul execuţional penal, ca sistem cuprinzător de norme de drept. Dreptul execuţional penal este constituit dintr-un ansamblu de norme de drept înscrise în tratate şi convenţii internaţionale cu privire la executarea sancţiunilor penale, în Constituţia României, în parte, în C. p. (unele norme generale), în C. p. p., dar în cea mai mare parte în Legea nr. 275/ 2006 şi în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (cu modificările şi completările ulterioare-2010), în unele legi speciale, în normele privitoare la sănătate, muncă, administraţie, drepturile omului, precum şi în orice norme ce reglementează activitatea unor colectivităţi.4. Ansamblul acestor norme acoperă aproape complet reglementarea executării sancţiunilor de drept penal, încât dreptul execuţional penal se prezintă ca un sistem cuprinzător de norme de drept, sistem care constituie conţinutul lui normativ.5 Caracterul autonom al dreptului procesual penal. Autonomia unei ramuri de drept se justifică printr-un obiect propriu de reglementare şi a celorlalte criterii complementare.6 Dreptul execuţional penal este o ramură autonomă de drept pentru că, are un obiect de reglementare propriu, (format din relaţiile de constrângere privind executarea unor sancţiuni penale) şi este reglementat în cea mai mare parte, de
4 5

Ioan Chiş, Dragoş Răzvan Niţă, ,,Fundamente de drept execuţional penal’’, Ed. A.N.I., Bucureşti, 2004, p. 27. I. Oancea, op. cit., p. 12. 6 N. Popa, ,,Teoria generală a dreptului’’, Ed. Actami, Bucureşti, 1996, p. 243.

Bucureşti. 275/2006 şi în alte legi). . . anume apărarea valorilor sociale. astfel încât. p.11 În această ipoteză.’’ Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. p. 11 S. Atingerea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni implică o serie de funcţii (atribuţiuni) ce revin dreptului execuţional penal. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.. iar statul. Neagu. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. cit. ansamblul de procedee susceptibile să fie propuse legiuitorului. 4. prin prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reeducarea celor condamnaţi. 3. p. Barbu. În primul rând. politica penală este definită ca. 4. 10 C-tin Mitrache. Al. 27. cit. în toate raporturile juridice de drept execuţional penal se găseşte întotdeauna statul.10 Executarea sancţiunilor penale. 55. Global Lex. a ordinii de drept etc. p. Şerban. se face pe două căi: una generală şi alta specială. este necesară elaborarea unor norme de drept clare şi eficiente şi care să exprime politica penală a statului în materie de executare a 7 8 S. privind executarea sancţiunilor penale. 12 Ibidem.12 A doua vizează pe condamnaţii înşişi. p. Şerban. Al. dar în cea mai mare parte.. op. 13. în urma executării pedepsei este de presupus că respectivul condamnat va trage învăţămintele necesare şi se va abţine de la comiterea unei noi infracţiuni. impunându-i executarea pedepsei la care a fost condamnat. G. (2)Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. 9 I. G. p.Drept procesual penal-Partea generală-Tratat’’. prin executarea sancţiunilor penale.8 Condamnatul se află pe o poziţie de subordonare. art. op.. Ed... 2006. este orientată spre un scop special. p. Oancea. conţine unele norme generale. op. Dreptul execuţional penal este o ramură de drept public pentru că. în anumite limite prevăzute de lege. 52 C.9 Secţiunea 3.(1) Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. pentru combaterea criminalităţii.. Prima urmăreşte să-i determine pe cetăţeni de a se abţine de la comiterea unei infracţiuni. cit. I. ca subiect dominant.4 norme de drept execuţional penal7 (C. prevede: . dispune asupra condamnatului. Caracterul de drept public al dreptului execuţional penal. În literatura de specialitate. normele de drept execuţional penal sunt înscrise în L. prin organele speciale. sau care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat într-o ţară determinată. cit. op. Cristian Mitrache. bineînţeles. p. Barbu. Scopul şi funcţiile dreptului execuţional penal Dreptul execuţional penal este ramura de drept prin care se exprimă şi se realizează politica penală a statului nostru.

a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie’’. 1 că. în cadrul executării pedepsei se prevede. 15. În al treilea rând.Tratat de drept penal. prin mijloace de drept execuţional penal.. . În al patrulea rând. pe lângă regimul general.executarea 13 14 I.15 De altfel. op. în funcţie de deosebirile dintre condamnaţi. se adoptă şi moduri diferite de executare a pedepsei privative de libertate. executării sancţiunilor în scopul reeducării). care privesc un câmp mai restrâns de probleme. Principiul legalităţii este un principiu unanim admis în doctrina românească şi străină şi exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului (şi implicit al dreptului execuţional penal) se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta. All. consacrat în art.În România.. Ed. cit. prin normele de drept execuţional penal se prevăd măsuri sigure de reintegrare în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv.71. Partea generală’’. privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal statuează la art. C-tin Mitrache. Existenţa acestor norme este un prim pas spre o executare legală. În al doilea rând. exemplară şi controlabilă a sancţiunilor penale. 1994. şi un regim special. Principiul legalităţii. 275/2006. 1 punctul 5 din Constituţie..14 Principiul legalităţii procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al legalităţii. . op. unde se arată: . Bucureşti. p. prin normele de drept execuţional penal se prevăd măsuri sigure de reintegrare în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv. p..5 sancţiunilor penale. un regim mai sever sau mai blând. 14. L. Principiile fundamentale ale dreptului execuţional penal După cum reiese din denumirea lor. Cristian Mitrache. p. normele privind executarea sancţiunilor penale se conformează principiilor fundamentale ale dreptului execuţional penal (principiul legalităţii. În al şaselea rând. . întreaga activitate de luptă împotriva infracţiunilor. umanismului. În al cincilea rând. Oancea. Principiile fundamentale nu trebuie confundate cu principiile speciale.. cit. aşa cum este modul executării pedepsei la locul de muncă. respectarea Constituţiei.13 4. normele de drept execuţional penal exprimă principiul individualizării executării sancţiunilor penale. bunăoară în regim deschis. prin principii de bază sau fundamentale se înţeleg ideile sau orientările care călăuzesc şi străbat întregul drept execuţional penal. Neagu. lărgirea modurilor de executare conducând la o mai reală individualizare a pedepsei. 15 I. 44. 4. De exemplu.1.

’’ Potrivit acestui principiu. putem vorbi de umanizarea pedepselor şi a executării acestora. 4.pedepsele se execută în condiţiile care să asigure respectarea demnităţii umane. În centrul activităţii execuţional-penale se află omul (cu drepturile şi libertăţile sale) şi de aceea. la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele 16 C-tin Mitrache. art. după cum tot legea este cea care arată pedepsele (nulla poena sine lege) şi răspunderea penală (nulum judicium sine lege) ce revine persoanelor care au săvârşit infracţiuni. privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.16 În acest context. 275/2006. Principiul este consacrat legal atât în legea privind executarea pedepselor cât şi în Regulile europene de penitenciare. îndeplinind şi funcţia de reeducare.. 3 prevede că. cuprinde o serie de prevederi legate de principiul umanităţii. administrative sau penale.. sancţiunile penale. Principiul umanismului. Tot ca o consecin ţă a principiului legalităţii este şi aceea potrivit căreia administraţia penitenciară nu poate aplica alte sancţiuni disciplinare decât cele expres şi limitativ prevăzute de Legea nr. (nullum crimen sine lege). legea este cea care determină faptele considerate infracţiuni. Principiul presupune că întreaga reglementare execuţional penală trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului. (1) al art. în normele execuţional-penale sunt prevăzute exigenţe cărora conduita omului să li se poată conforma. Astfel. 275/2006. a sancţiunilor disciplinare. statuează: . pe lângă funcţia coercitivă. . 4 din aceeaşi lege.2671 din Codul penal. . op. Din principiul legalităţii rezultă faptul că întreaga executare a pedepselor.’’ Alin. tortura constituie infracţiune. L. ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi. cit. 46. drepturile şiobligaţiile părţilor raportului de drept execuţional penal sunt numai cele prevăzute de lege şi pot fi exercitate numai în condiţiile stabilite de lege. Cristian Mitrache. De asemenea.2. p. după caz.6 pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal. orice încălcare a regulilor stabilite prin legea de reglementare atrage aplicarea. Principiul umanismului constă în aceea că întreaga executare a pedepsei trebuie să se facă cu umanitate. Astfel. potrivit dispoziţiilor art..Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură. Pentru consolidarea acestui principiu codul penal prevede o serie de incrimări a unor fapte ce sunt comise în cazul executării unor sancţiuni penale. la fel şi relele tratamente aplicate unei persoane reţinute sau aflate în stare de detenţie sau în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative.

52 alin.3.20 18 19 S. Potrivit dispoziţiilor din preambulul Recomandării Comitetului de Miniştri ai statelor membre ai Consiliului Europei. de către unii autori. atât Legea nr. prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială’’ 4. p. care stipulează că.18 Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. De asemenea. Aplicarea acestui principiu presupune ca desf ăşurarea muncii în detenţie să se realizeze în condiţii de umanitate. Principiul executării sancţiunilor în scopul reeducării celor condamnaţi. în acest moment.275/2006 câtşi REC (2006)2 prevăd măsuri speciale pentru deţinuţii str ăini şi pentru alte categorii de deţinuţi. Acest principiu este considerat în doctrină. presupune respectful integrităţii corporale şi a sănătăţii deţinuţilor.19 Alţi autori admit acest principiu ca fiind unul de bază. Al.Principiul implică crearea de condiţii material şi morale pentru executarea pedepsei într-un mediu închis precum şi de realizarea unei protecţii special pentru femeile şi minorii deţinuţi.. 4. în sensul că. 20 C-tin Mitrache. 16.. în strânsă legătură cu principiul umanităţii. Şerban. Pentru aceştia din urmă executarea pedepselor stă tot timpul sub semnul pregătirii lor pentru liberareşi. p. p. funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune a pedepsei. cit.de asemenea. Principiul individualizării executării pedepsei. existând o multitudine de reglementări în dreptul execuţional penal. persoanele private de libertate îşi pastrează toate drepturile care nu le-au fost retrase prin lege. Vezi I. 17. op. cit. 48. un rol foarte important ca retribuţia îl deţine reeducarea condamnatului. acestora trebuie să li se asigure condiţiile necesare pentru instruirea şi pentru continuarea studiilor. De asemenea venind în întâmpinarea principiului umanismului aceleaşi reguli aratăcă detentia nu trebuie să încalce drepturile omului chiar şi în cazul unei lipse a resurselor .’’ Exemplele nu se opresc aici. p. cit. De asemenenea. Barbu. O altă reflecţie a principiului umanismului o reprezintă şi liberarea condiţionată. Caracterul pur retributiv al pedepsei a fost reevaluat. op.. op. Oancea. Cristian Mitrache. (2) c. acestora trebuind să li se acorde asistenţă medicală şi medicaţia corespunzătoare în caz de boală. Constrângerea. .7 tratamente.4. ca fiind un principiu special de drept. G. respectându-se protecţia şi securitatea muncii17.prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. REC (2006)24. . iar restricţiile la care sunt supuse sunt reduse la strictul necesar. 16.

Ed. Potrivit acestui principiu. pedeapsă principală ori complimentară). de periculozitatea infractorului. p. 4. o dată pusă în executare. trebuie pusă în executare. 32.5. .. să fie pusă în executare. este obligatorie pentru organele de stat competente şi pentru condamnaţi.. Principiul jurisdicţionalităţii vizează organul principal de stat care are atribuţii în materie de punere în executare şi controlul executării sancţiunilor penale. 32. Instituţia judecătorului delegat are parte de o reglementare specială în cadrul L. urmând a se insista asupra lui pe tot parcursul prezentei lucrări. p. 275/2006. 4.6. Oancea. se cere ca.7. Gh. All Educational.21 Principiul îşi are consacrarea în art. Oancea. All Educational.. 299-300. Bucureşti. . până la completa executare. 1976. All Educational. individual. Principiul executabilităţii exprimă cerinţa că. Îndeplinirea scopurilor şi funcţiilor sancţiunilor penale are loc numai dacă acestea au fost adaptate cazului concret. (de exemplu. Academiei. Antoniu.25 21 22 Ibidem. hotărârea instanţei n-ar avea nici o eficienţă. această executare să fie continuată şi dusă până la capăt. ci.. în funcţie de gravitatea faptei săvârşite.Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român’’. p.Drept execuţional penal’’. 4. 1998.24 În această ipoteză. . 23 I.. decide şi rezolvă incidentele în cazul eventualelor încălcări ale legii ori în cazul unor schimbări ce pot interveni în cursul executării pedepsei. Ed.Drept execuţional penal’’.23 4.8. p.Executarea sancţiunilor penale’’. Ed. p. . Oancea. . Principiul obligativităţii constă în aceea că. Principiul continuităţii este strâns legat de principiul executabilităţii. de necesităţile de îndreptare ale acestuia. p. nu este destul ca o sancţiune penală. în . 72 C. 1998. care prin judecătorul delegat. activitatea de executare se desfăşoară sub supravegherea instanţei de judecată.22 Dacă nu s-ar proceda astfel.. în care se cuprinde o condamnare la o sancţiune penală. 1998. orice hotărâre a instanţei penale care conţine o condamnare la o sancţiune penală şi care a rămas definitivă. punerea în executare şi executarea unei hotărâri penale.8 Acest principiu presupune stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal. 24 I. 33. Bucureşti. Punerea în executare se îndeplineşte de către organe speciale de stat. 48. Ed.Drept execuţional penal’’. devine definitivă şi executorie. 25 I. Bucureşti.

. sistemul de sancţiuni penale. Ed. contribuie la finalizarea şi realizarea scopului legii penale. prin principii speciale se înţeleg principii care privesc şi se aplică executării unui grup de pedepse sau executării unei pedepse (de exemplu. în ceea ce priveşte raporturile juridice. reglementând relaţiile sociale specifice de executare a pedepselor aplicate de către instanţe. principiul individualizării sau principiul umanismului. normele generale şi speciale de sancţionare. op. prin normele de drept execuţional penal se reglementează executarea 26 27 V. cit. a pedepsei privative de libertate). Oancea. Între dreptul execuţional penal şi dreptul penal există strânse legături. Iar. La acestea mai adăugăm şi faptul că unele din principiile care orientează dreptul penal sunt preluate şi adaptate de dreptul execuţional penal în materie de executare a sancţiunilor penale: principiul legalităţii. şi-a făcut apariţia existenţa unor asemenea principii. 33. p. 1958. Odată cu intrarea în vigoare a L. I. acela de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ramuri de drept A. 38 alin. . în sensul că dacă prin normele de drept penal se aplică pedepse infractorilor.27 Sunt încă discuţii cu privire la delimitarea acestor principii speciale. au o sferă mai restrânsă. (2)).. în comparaţie cu principiile de bază sau fundamentale. în această lege au fost înscrise principii precum: principiul garantării drepturilor condamnaţilor în timpul executării pedepsei (art. prin normele de executare a pedepselor. p. unii admit un număr de principii. Dreptul execuţional penal.9 Secţiunea 5.26 În domeniul dreptului execuţional penal. Ştiinţifică. Principiile speciale ale dreptului execuţional penal Principiile speciale ale dreptului execuţional penal. Astfel.1. . menţionăm că între raporturile juridice execuţionale şi raporturile juridice penale există o strânsă intercondiţionare. principiul recunoaşterii dreptului condamnatului la asistenţă diplomatică (art. creându-se raporturi juridice penale. 44). Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ramuri de drept şi cu alte ştiinţe 6.Principii e bază’’. Secţiunea 6. alţi autori admit alte principii. Legătura cu dreptul penal. 531. 53) etc. principiul recunoaşterii dreptului persoanei condamnate la petiţionare (art. Dreptul penal este dreptul care prevede cadrul legal al sancţiunilor penale. Bucureşti. 275/2006. Papadopol. alţii admit alt număr de principii. Unii autori admit unele principii.

1998. p. raporturi ce se desfăşoară însă între părţile speciale. în sensul că executarea sancţiunilor penale constituie o activitate socială în cadrul căreia se produc o seamă de acte procesuale. are strânse legături şi cu o serie de ştiinţe sociale. 6. Bucureşti. Executarea sancţiunilor penale presupune o anumită procedură penală. în S. pedepsele şi celelalte sancţiuni. B. stabilirii. organe execuţional penale este de a realiza în practică această politică penală în domeniul dreptului execuţional penal. precum şi executarea acestora. 23.J. acte fără de care executarea sancţiunilor penale nu se poate efectua. Oancea. Oancea. psihologia criminală.10 pedepselor aplicate şi.). ştiinţa penitenciară. iar în acest sens în Partea specială a Codului de procedură penală.. criminologia. Rolul organelor de specialitate.Rolul criminologiei în realizarea obiectivelor politicii penale’’. de asemenea. Legătura cu dreptul procesual penal. raporturile juridice de drept execuţional penal vor deriva din raporturile juridice de drept penal. raporturile juridice de drept execuţional penal se realizează prin raporturi de drept procesual penal. infractorii.2. A. Astfel. care studiază infracţiunile.C. în scopul apărării societăţii contra infracţiunilor. 2/1982. Ed. infractor de ocazie etc. B.Drept execuţional penal’’. p. organele şi subiecţii speciali. date de care trebuie să se ţină seama în individualizarea executării sancţiunilor penale. nejuridice. psihiatria criminală şi altele. Corelaţia cu politica penală. caracteristici de care dreptul execuţional penal ţine seama în 28 29 I. 18-19. „Executarea hotărârilor penale”. infractor violent-neviolent. All Educational. Politica penală este ştiinţa care trasează orientările şi principiile incriminărilor. Avem în vedere următoarele ştiinţe: politica penală. Legăturile dreptului execuţional penal cu alte ştiinţe Dreptul execuţional penal. . criminologia cercetează trăsăturile caracteristice30 ale persoanelor care săvârşesc infracţiuni (instruit-neinstruit. aplicării şi executării pedepselor şi a celorlalte sancţiuni penale. sociologia criminală. 30 R. . concluziile acestor discipline socio-umane oferind cunoştinţe şi soluţii care reţin atenţia în organizarea şi realizarea politicii penale a statului şi care îmbogăţesc totodată disciplina dreptului execuţional penal. ca disciplină ştiinţifică. Nenciulescu. V. Dreptul execuţional penal preia de la criminologie o seamă de date ştiinţifice privind cauzele şi condiţiile sociale şi individuale care au determinat anumite persoane să comită infracţiuni. în vederea reevaluării căilor şi mijloacelor de luptă împotriva infracţionalităţii29. penologia. M. ştiinţa dreptului execuţional penal transmite concluziile şi cercetările factorilor de decizie în materie de politică penală. I. astfel. nr. Titlul III. sunt înscrise dispoziţii speciale privind executarea hotărârilor penale28. Stănoiu.. În acest sens. . Corelaţia cu criminologia.

Oancea. învăţătură etc. D. ea studiază organizarea sistemului penitenciar şi regimul de viaţă al condamnatului în penitenciar. Fac de Droit de Liege. şi anume dreptul penitenciar. Oancea.)34. p.. informaţii. p. ea nu studiază normele juridice privind executarea pedepselor privative de libertate. în interesul pregătirii condiţiilor de reintegrare socială a condamnatului după liberarea definitivă35. De asemenea. Penologia oferă dreptului execuţional penal date. măsura în care această executare contribuie sau nu la prevenirea producerii de noi infracţiuni din partea condamnatului. Oancea. dar şi elemente de îndreptare şi reeducare (calificare profesională. Ceea ce caracterizează această ramură de drept este faptul că ea cuprinde dispoziţiile de drept care reglementează numai executarea pedepselor privative de libertate. despre pedepse. ştiinţa penitenciară nu este o disciplină juridică. 35 I.11 organizarea executării sancţiunilor penale. dreptul penitenciar cuprinde atât dispoziţiile înscrise în codul penal (regimul de executare a pedepselor privative de libertate. All Educational. muncă). În urma cercetărilor efectuate. la care se adaugă şi faptul că dreptul execuţional penal ţine seama de mijloacele recomandate de criminologie în procesul de executare a pedepselor. 24. 25. Cu toate acestea. Oancea. cu privire la necesitatea contactelor cu familia a celor care îşi execută condamnarea. pedeapsa trebuie să îndeplinească atât funcţia de constrângere.Precis de penologie et de droit des sanctions penales’’. reguli generale privind 31 32 I. Corelaţia cu penologia. cu privire la disciplina în penitenciar. . 1991. Ed.Drept execuţional penal’’. Penologia este acea disciplină teoretică nejuridică care studiază pedepsele32. 34 I. G. Pentru aceasta. acela al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. disciplină. C. ştiinţa penitenciară a formulat propuneri cu privire la înlăturarea unor măsuri negative din modul de viaţă în regimul penitenciar şi la adoptarea unor măsuri de bună organizare şi desfăşurare a regimului de trai în penitenciar şi a muncii condamnaţilor. În unele ţări europene s-a dezvoltat o ramură mai restrânsă de drept penal. Astfel. Ed. pentru realizarea scopului executării pedepsei. în lupta împotriva infracţiunilor33. Kellens. cunoştinţe despre natura şi funcţiile pedepselor şi despre modalităţile de executare ale acestora. pedepse care se execută în penitenciare (de unde şi denumirea de «ştiinţă penitenciară»). cât şi funcţia de îndreptare şi reeducare. este disciplina social-psihologică despre mijloacele represive. 1998. idei. Astfel. în care ea contribuie la reeducarea condamnatului. p. 26. 33 I. menit să reglementeze executarea pedepselor privative de libertate. executarea pedepsei trebuie să cuprindă elemente de constrângere (ordine. ci condiţiile în care executarea poate fi eficientă.. Corelaţia cu ştiinţa penitenciară. . p. a măsurilor educative31. 24. Ştiinţa penitenciară studiază executarea pedepselor privative de libertate. Bucureşti. .

Corelaţia cu sociologia criminală. 39 A.Drept execuţional penal’’.) sau în legi speciale. având un domeniu mai restrâns.). în timp ce dreptul penitenciar cuprinde numai reglementarea executării pedepsei privative de libertate. Ed. trăsăturile de caracter ale acestuia etc. Este vorba de o seamă de ramuri de ştiinţe sociale speciale. London.Motivele acţiunii umane. Glueck. . 1979. putem înţelege sursele normelor juridice. aduce o contribuţie importantă dreptului execuţional penal. p. În timp ce sociologia criminală. . în sistemul pedagogiei (pedagogia condamnatului) etc36. Bucureşti. And E. cit. Secţiunea 7.. S. . prin izvor al dreptului execuţional penal se înţelege actul normativ sau actele 36 37 I. p. . op. 26. cât şi dispoziţiile înscrise în regulamentele privind executarea pedepselor privative de libertate sau în regulamentele privind organizarea şi funcţionarea penitenciarelor. Routledge’’. În ceea ce priveşte legătura dintre cele două ramuri de drept. prezintă o incontestabilă importanţă pentru executarea sancţiunilor penale. este deosebit de utilă dreptului execuţional penal. Instutului de psihologie’’. psihologia criminală şi alte ştiinţe social-penale. Ionescu. Radu. D.Pedagogie’’. iar pedagogia condamnatului fiind o disciplină pedagogică îndreptată spre cercetarea reeducării celor cu comportare antisocială. prin investigaţiile sale privind rolul mediului 37 social în favorizarea săvârşirii de infracţiuni din partea unor persoane.. prin cunoştinţele pe care le aduc în legătură cu condamnatul. psihologia criminală. Bucureşti. Hotca. I. în sensul că acesta cuprinde reglementarea executării tuturor sancţiunilor penale. Ed. Prin izvoare.. A. în sistemul psihologiei (psihologia criminală). E. p. 202-220. Family. 40 M.Environment and Deliquency. Cluj. All Educational. Salade.40 Particularizând. Roşca. Izvoarele dreptului execuţional penal Cunoaşterea izvoarelor unei ramuri de drept permite o abordare mai clară a conţinutului acestei discipline şi asigură autoritatea concluziilor care se pot desprinde din această abordare. Ed. . sunt de folos executării sancţiunilor penale. cu investigaţiile şi formularea de cunoştinţe ştiinţifice referitoare la motivaţiile38 şi trăsăturile psihice ale celui condamnat la pedeapsa cu închisoarea (capacitatea mintală a condamnatului. Didactică şi Pedagogică. Oancea.. 1943. 1966. fiindcă ea indică ştiinţific metodele şi căile necesare reeducării acestor categorii de condamnaţi39. afirmăm că dreptul execuţional penal are un domeniu mai larg. M. 1998. Dreptul execuţional penal are legături şi cu alte ştiinţe sociale şi umane care.12 munca condamnaţilor în penitenciar etc.. 249. dezvoltate în sistemul sociologiei (sociologia criminală). 38 Al. Dancyuly.

Raportul juridic de drept execuţional penal 8..Pedepsele’’. privind organizarea. nr. categoriile şi limitele generale ale pedepselor. statuează principalele norme ce reglementează scopul executării pedepsei.. devenită voinţă de stat. Ed. Ed. 2006. Alte izvoare de drept execuţional penal sunt legile organice şi cele speciale. All Educational. . norme ce reprezintă concretizarea modului de punere în aplicare a pedepselor. Raportul juridic execuţional penal constă în relaţiile sociale de executare a sanc ţ iunilor penale reglementate prin norme juridice execu ţ ional penale. 275/2006 privitor la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (lege care a abrogat vechea lege a executării pedepselor.Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării’’ (art. Titlul V. Izvoarele dreptului execuţional penal sunt dispoziţiile cuprinse în: Constituţia României... Izvor de drept execuţional penal sunt şi: Titlul IV. Unul dintre izvoarele cele mai importante ale dreptului execuţional penal este Codul de procedură penală. 113-118) precum şi Titlul VII. cu privire la normele juridice privind executarea sancţiunilor penale.. .Înlocuirea răspunderii penale’’ (art. Secţiunea 8.. 275/2006). O deosebită importanţă o are L.1. Titlul VI . diverse ordonanţe (cum are fi de exemplu Ordonanţa de urgenţă 47/2006. rela ţ ii statornicite între organele de stat ş i condamnat potrivit c ă rora statul are dreptul de a pune pe condamnat să execute pedeapsa 41 42 I.Măsuri de siguranţă’’ (art. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor). pe lângă alte astfel de izvoare există şi izvoare precum: regulamente (Regulamentul de aplicare al L. 415-164) reprezintă sediul principal al normelor de drept execuţional penal. 119-139). Bucureşti. Partea specială’’.. . În Titlul III. p. Global Lex..Drept procesual penal. 23/1969). .13 normative în care se exprimă voinţa socială. Noţiune. . p. art. 99-110). 315 şi urm. Neagu. pentru modificarea şi completarea L. Bucureşti.executarea hotărârilor penale’’ (art.Minoritatea’’ (art. funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor). 52-89. 1998. ordine ale ministrului justiţiei etc. Codul penal este de asemenea unul dintre izvoarele de drept execuţional penal. Titlul II. . .41 Prin izvor al dreptului execu ţ ional penal se în ţ elege actul normativ sau actele normative prin care exprim ă voin ţ a de stat cu privire la normele juridice privind executarea sancţiunilor penale. 28. 90-98). I. 1849/2004.Drept execuţional penal’’. .42 Desigur. hotărâri guvernamentale (de exemplu Hotărârea Guvernului nr. Oancea.

Subiectul pasiv al raportului este condamnatul care va executa pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitivă având în această situaţie o serie de drepturi şi obliga ţ ii prev ă zute în legea privind executarea pedepselor. Raportul juridic de conflict privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept poartă denumirea de raport juridic de răspundere penală. c) De ş i pentru epuizarea raportului juridic execu ţ ional penal se apeleaz ă la acte procesuale penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii. Această etapă în cadrul raportului juridic penal ia forma unui raport juridic special şi anume a raportului juridic execuţional penal. pe de alt ă parte. ele r ă mânând raporturi juridice distincte într-o strânsă interdependenţă.14 sau o altă sancţiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă iar condamnatul are obligaţia să o execute. în calitate de subiect activ ş i condamnatul. în calitate de subiect pasiv. În situaţia executării pedepsei închisorii împuternicitul statului este conducerea penitenciarului sau a locului de muncă care acţionează p r i n con ducătorul ei.O etapă în desfăşurarea acestuia este executarea sancţiunii de drept penal aplicate. §3. Săvârşirea unei infracţiuni stă la baza naşterii acestui raport juridic. pe de o parte. §2. a pedepselor complementare ) reglementate prin norme juridice procesual penale totu ş i cele dou ă raporturi juridice nu se confund ă . Elementele raportului juridic execuţional penal a) Subiecţii raportului juridic execuţional penal. b) R a p o r t ul j ur i di c e xe c u ţ i o na l pe na l s e r e f e r ă l a r e l a ţ i i l e de e xe c ut a r e a sanc ţ iunilor penale care se deosebesc de rela ţ iile de tragere la r ă spundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal. Trăsăturile specifice ale raportului juridic execuţional penal a) Între raportul juridic execuţional penal şi raportul juridic penal există o strânsă legătură. Raportul juridic execuţional penal derivă din raportul juridic penal. În situaţia executării pedepsei amenzii statul participă în cadrul raportului prin organul financiar. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformări i lui din raport juridic penal de conformare. În cadrul raportului juridic execu ţ ional penal subiec ţ ii dobândesc o anumit ă . La raportul juridic execu ţ ional penal particip ă statul prin organele sale speciale.

F a pt e l e j ur i di c e e xt i nc t i ve d e e xe c ut a r e a u n e i pe de ps e s u nt : e xe c ut a r e a e f e c t i v ă ş i c o mp l e t ă a p e de ps e i . actul de punere în executare ş i mandatul de executare ce se emite de instanţa de executare. C o n da mn a t ul a r e o bl i ga ţ i a s ă respecte regimul de penitenciar conform regulamentelor de ordine interioar ă . extinctive de raport juridic execuţional penal. la corespondenţă şi dreptul la vizite. b) Conţinutul raportului juridic execuţional penal. Condamnatul are dreptul de a executa doar pedeapsa la care a fost condamnat. Statul are o poziţie de autoritate cu rol dominant în raport cu condamnatul. Aceste fapte sunt de trei feluri:constitutive. Faptul juridic constitutiv poate fi o hot ă râre judec ă toreasc ă definitiv ă de condamnare la o pedeaps ă sau sanc ţ iune penal ă .o ( g r a ţ i e r e a . Acelea ş i drepturi le are statul în cazul execut ă rii unei m ă suri educative sau aunei măsuri de siguranţă. .o ma i s e ve r ă . Organul de stat are dreptul s ă cear ă condamnatului s ă execute pedeapsa închisorii sau să execute pedeapsa amenzii prin plata acesteia sau să fie internată şi să rămână în penitenciar. normele de igienă sanitară precum şi disciplina muncii. modificarea şi stingerea raportului juridic execuţional penal are loc ca la orice raportul juridic penal. etc. săvârşirea unei noi infracţiuni). calitatea lor fiind deosebit ă de cea întâlnit ă în cadrul celorlalte raporturi juridice penale sau procesual penale. Prin conţinutul raportului juridic execuţional penal înţelegem drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi specifice acestui raport. Obiectul raportului juridic execu ţ ional penal îl constituie pedeapsa sau măsurile de siguranţă ce trebuie executate. de a obliga pe condamnaţi să participe la activităţi educative. C o n da mn a t ul a r e o bl i ga ţ i a de a d e s f ă ş ur a a c ţ i u n i c u pr i ns e î n p e de a ps a a pl i c a t ă pe c a r e l e c e r e o r ga nul d e e xe c ut a r e . a mi n i s t i a . de a i se respecta dreptul laodihnă. respectarea dreptului la odihnă. la asistenţă medicală. c) Obiectul raportului juridic execuţional penal. t oa t e a c e s t e a ducând la încetarea executării pedepsei. respectarea duratei pedepsei. g r a ţ i e r e a p e r s o na l ă . El este determinat de existen ţ a unor fapte juridice penale. amnistia. Cu privire la obligaţiile statului ne referim la obligaţia de a asigura condamnatului respectarea drepturilor sale la locul de deţinere. etc. Faptul juridic modificator este cel ce schimbă conţinutul modificării unei pe de ps e f ă c â n d. Naşterea. modificatoare. execuţionale penale fiindcă drepturile şi obligaţiile se manifestă doar în prezenţa acestora. ma i pu ţ i n s e v e r ă s a u î nl ă t u r â n d. În penitenciar statul prin organele sale are mai multe drepturi derivate din cel enunţat mai sus şi anume dreptul de a cere să se respecte disciplina şi ordinea în penitenciar.15 specificitate.

b. . Modificarea raportului juridic de drept execuţioanl penal derivă din faptul că pe parcursul executării pedepsei se pot ivi fapte sau împrejurări care pot atenua sau agrava situaţia juridică a condamnatului. 2. la momentul executării efective şi integrale a pedepsei stabilite în hotărârea de condamnare. raportul de drept execuţional penal se naşte la un moment dat în timp şi printr-un anumit fapt concret. Naşterea raportului juridic de drept execuţi o n a l p e n a l . Acest fapt este condamnarea printr-o hotărâre penală definitivă (pentru arestarea preventivă. C a o r i c e r a p o r t j u r i d i c . 1. intervenirea amnistiei ca act de clemenţă 4. naşterea raportului juridic se produce prin dispunerea măsurilor preventive). c. momentul graţierii. 3. Stingerea raportului juridic de drept execuţional. Modificarea raportului juridic de drept execuţional poate îmbrăca mai multe forme. Cazuri. decesul condamnatului.16 a. Pentru arestarea preventivă acest moment corespunde epuizării duratei pentru care s-a dispus măsura.

378.17 CAPITOLUL II.. Seche. cât şi latura activă a raportului juridic de constrângere (de conflict). defineşte termenul răspunderea ca fiind .spondeo’’. Seche. 45 M. Hotca. cit. În primul sens. prin răspundere juridică se înţelege acea specie de răspundere juridică ce cuprinde drepturile şi obligaţiile corelative ce aparţin subiectelor raportului juridic penal. obligaţia de a răspunde de îndeplinirea unei acţiuni. I. În al doilea sens. care se realizează prin coerciţiunea statală.faptul de a răspunde. Coteanu. A. În al patrulea sens. M. răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale.. 44 43 . Răspunderea juridică – consideraţii generale Răspunderea juridică este o specie a genului răspunderii sociale. În al treilea sens. răspunderea fiscală. răspunderea penală. 45 Indiferent de ramura dreptului în cadrul căreia intervine. de a pretinde şi obţine conduita corespunzătoare dreptului său. răspunderea administrativă. răspunderea politică. p. răspunderea disciplinară. legalitatea. L. p. respectiv dreptul subiectului activ (titularul valorii sociale lezate) al acestui raport.44 În funcţie de specificul diverselor ramuri care alcătuiesc sistemul de drept. op. Ed. 377..Dicţionarul explicativ al limbii române’’. stabilitatea raporturilor juridice şi dezvoltarea relaţiilor sociale. Dicţionarul explicativ al limbii române. din partea subiectului pasiv (cel care a lezat valoarea socială). care are obligaţia de a se conforma acestei conduite. Genul răspunderii sociale cuprinde următoarele forme de răspundere: răspunderea juridică. răspunderea internaţională etc.. răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale. răspunderea juridică garantează eficienţa dreptului. ce constă în obligaţia unei persoane de a suporta sancţiunea juridică. . 891. op. răspunderea constituţională. ce cuprinde atât latura pasivă.. RĂSPUNDEREA PENALĂ Secţiunea 1. p. Univers enciclopedic. 1998. Noţiunea răspunderii juridice nu este privită la fel de către toţi autorii de specialitate. A. cuvântul răspundere îşi are originea în latinescul .. Hotca. sarcini etc. răspunderea juridică se prezintă sub următoarele forme: răspunderea civilă. prin răspundere juridică se înţelege instituţia juridică ce cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează realizarea dreptului prin constrângere. responsabilitate’’. Bucureşti. răspunderea religioasă şi răspunderea morală.43 Etimologic. Realizarea ordinii de drept nu se poate face haotic M. cit.

Prin săvârşirea unei infracţiuni ia naştere un conflict concret de drept penal substanţial între societate (reprezentată de către stat). precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate.2. aplicarea sancţiunilor (constrângerii). . 168. ci numai prin intermediul răspunderii juridice. care a fost definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere. pe de altă parte. I. ci într-un cadru juridic adecvat acesteia. trăsături. 17 alin. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. între stat. principii 2. Bucureşti.. . Prin urmare. Ed. 2. Definitia raspunderii penale este „un ansamblu de drepturi şi obligaţii corelative ale subiectelor raportului juridic penal. de a trage la răspundere pe infractor.”47 De reţinut este faptul că răspunderea penală are ca unic temei infracţiunea. Răspunderea penală – definiţie. în condiţiile şi formele prevăzute de lege. 316. p. All. care se realizează în principal prin constrângerea exercitată de stat faţă de infractor. de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute. 1978. pe de altă parte. Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale. (2) C. aşa cum prevede art. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii46. pen. care se realizează prin coerciţiunea statală.18 sau arbitrar. Bucureşti. Definiţie.Temeiul răspunderii penale în România’’. ce constă în obligaţia unei persoane de a suporta sancţiunea juridică. Mircea. Principii 46 47 C. Acest cadru este dat de raporturile juridice de constrângere. nu poate fi realizată direct. p.1. pe de o parte. trăsături. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Secţiunea 2. Partea generală. În aceste condiţii intervine răspunderea penală. Bulai. Ed. . şi autorul infracţiunii. . pe de o parte.. 1997.Manual de drept penal’’. Prin răspundere juridică se înţelege acea specie de răspundere juridică ce cuprinde drepturile şi obligaţiile corelative ce aparţin subiectelor raportului juridic penal. ca reprezentant al societăţii. şi infractor. în scopul restabilirii ordinii de drept şi a resocializării infractorului. Răspunderea penală are ca forme de realizare pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal.

ca o garanţie a libertăţii persoanei. Bulai. Legalitatea răspunderii penale presupune legalitatea încriminării şi legalitatea sancţiunilor de drept penal. săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi care prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni. Ed. cit. All. grup (familie. după cum nu poate fi colectivă. adică pentru fapta unei persoane. . desfăşurarea ca şi soluţionarea raportului penal are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta49.19 Ca instituţie fundamentală a dreptului penal. 51 Ibidem 52 vezi C. Drept penal român.52 Acest principiu presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracţiuni. şi presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracţiuni.48 Principiul legalităţii răspunderii penale. Vezi pe larg C. pentru săvârşirea unei infracţiuni.54 48 49 C. III. adică se stabileşte o singură dată. să răspundă un colectiv. 53 C. se înţeleg acele idei de bază. . op. răspunderea penală pentru o faptă săvârşită este unică. Mitrache. ori o singură metodă educativă. Bulai. corespunzător acestui principiu. C-tin Mitrache. 310. Prin principii ale răspunderi penale. Bucureşti. 1997. vol. I. ce se regăsesc în normele de reglementare a răspunderii penale. care intervine în cazul săvârşirii infracţiunii ca şi prin prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigenţe cărora aceştia se pot conforma. Cap. În legislaţia penală română...infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale’’ îşi găseşte deplină consacrare în dispoziţiile art. este un principiu fundamental al întregului sistem de drept şi al dreptului penal. diriguitoare. (2) C. 50 Ibidem. Titlul I.50 Principiul . p. iar dacă raportul juridic de răspundere penală se stinge. 319. pen. aceasta nu mai poate acţiona în viitor. Principiul umanismului îşi găseşte expresie în condiţiile şi conţinutul constrângerii juridice51. 17 alin. p. care capătă un caracter specific în raport cu aceasta. Principiul răspunderii penale personale a fost examinat şi în cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal. p. răspunderea penală se stabileşte şi atrage o singură pedeapsă principală. Partea generală’’. Partea generală. şi răspunderea penală este străbătută de principiile fundamentale ale dreptului penal. principiul legalităţii presupune că apariţia. după cum se ştie..Manual de drept penal. adică a unei fapte prevăzute de legea penală.53 Principiul unicităţii răspunderii penale se referă la faptul că. În domeniul răspunderii penale. Drept penal. 14. Bulai. etnie etc). Răspunderea penală nu poate interveni pentru fapta altuia.

trebuie să răspundă penal. Individualizarea răspunderii penale are loc în conformitate cu legea care consacră dispoziţii speciale privitoare la individualizarea pedepsei (art. Iată argumente care justifică o limitare în timp a răspunderii penale. Pe lângă pedepsele principale. Pe lângă aceste aspecte. ori se pot lua măsuri de siguranţă. Acest principiu este realizat de principiul oficialităţii acţiunii penale. fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiul unităţii răspunderii penale. pedepse accesorii. a. Dacă răspunderea penală nu a fost stabilită într-un anumit termen de la săvârşirea infracţiunii. răspunderea penală trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea infracţiunii. nu mai apare ca necesară.55 Principiul individualizării răspunderii penale constă în faptul că. 319 54 . Înlăturarea răspunderii penale. cât şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale. se restabileşte ordinea de drept încălcată. aceasta se prescrie. nu trebuie neglijată nici situaţia infractorului care sa aflat în tot acest interval sub ameninţarea răspunderii penale. pentru a fi eficientă. iar stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea care aproape a fost uitată. p.) nu diminuează importanţa principiului care corespunde şi principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii penale. în cazurile prevăzute de lege (amnistie. 56 C. de persoana infractorului pentru a asigura atât sancţionarea corectă a infractorului. cit. cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu faţă de data săvârşirii infracţiunii. împăcarea părţilor. 55 Principul oficialităţii acţiunii penale nu funcţionează la infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. oricine săvârşeşte o infracţiune. prescripţie ş. Bulai. Răspunderea penală este o consecinţă inevitabilă a săvârşirii unei infracţiuni. trebuie să intervină prompt.20 Principiul inevitabilităţii răspunderii penale statuează că. adică se stinge dreptul de a mai fi stabilită răspunderea penală. În acest fel se realizează atât prevenţiunea specială cât şi generală. care s-a putut îndrepta şi deci nu mai este necesară stabilirea răspunderii penale şi a pedepsei. rezonanţa socială a infracţiunii se stinge treptat. se pot aplica şi pedepse complimentare. înlăturate sau şterse prin trecerea timpului. 72-89 C. ca mijloc de realizare a ordinii de drept prin constrângere. lipsa plângerii prealabile. pen) care constituie obiectul răspunderii penale.56 Principiul prescriptibilităţii răspunderii penale constă în faptul că răspunderea penală. op. în vederea tragerii la răspundere penală a infractorului şi care funcţionează pentru marea majoritate a infracţiunilor. se întăreşte încrederea în autoritatea legii. se creează sentimentul de securitate al valorilor sociale. cu atât eficienţa ei scade. ale cărei urmări au putut fi reparate.

(1). I pct. 215¹ alin.instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ’’. se prevede expres că: . art. p.1.a)59 pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârşit infracţiunile prevăzute în art. Condiţiile în care se poate dispune înlocuirea răspunderii penale. 208. ajungându-se la un grad de pericol social mai mic. p. (1) al art. Condiţii privitoare la infracţiune. b) fapta. 217 alin. Lit. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 10 lei sau infracţiunea prevăzută în art. a) de la alin. unele fapte penale îşi pierd gradul de pericol social necesar unei infracţiuni. Cum s-a arătat mai sus. Fiind vorba de o schimbare a gradului de periculozitate socială.2. (1).... prin înlocuirea acesteia cu alt tip de răspunderea (socială. Înlocuirea răspunderii penale poate fi înfăptuită. 219 alin. ci se poate schimba. 90 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. 3. . Înlocuirea răspunderii penale constă în schimbarea sancţiunilor penale ale unei infracţiuni săvârşite. căpătând o reglementare dezvoltată în C. Înlocuirea răspunderii penale este o instituţie specifică dreptului nostru penal. (1). p. 249. 215 alin. (1). 90 C. art. Gradul de pericol social ce caracterizează o infracţiune nu este fix şi imuabil. în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită. similar gradului de pericol social al unei contravenţii sau al unei abateri disciplinare. op. 90 C.. Noţiune şi temeiuri. Înlocuirea răspunderii penale 3. art. cit. A se vedea dispoziţiile art. 213. În condiţii sociale noi..57 În art. disciplinar. p. administrativă.. disciplinară). înlocuirea răspunderii penale se face pentru unele infracţiuni uşoare. implicit trebuie să se schimbe şi răspunderea penală. Oancea. 278/ 2006. 90 C. dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 50 lei. 288. Înlocuirea răspunderii penale pentru unele infracţiuni cu răspunderea socială sau administrativă este posibilă şi pe deplin întemeiată. 57 58 59 I.21 Secţiunea 3. p. prevăzute de lege sunt următoarele58: . 40 din Legea nr. care prezintă un grad de pericol social redus. Condiţiile cu privire la infracţiune. art. prezintă pericol social redus şi nu a produs urmări grave. cu măsuri şi sancţiuni de ordin administrativ.

constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru înlocuirea răspunderii penale. printr-o reglementare generală.d) din atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii rezultă că acesta regretă fapta. Înlocuirea răspunderii penale trebuie să se efectueze.000 lei. Înlocuirea efectivă trebuie făcută de către instanţa de judecată. c) amenda de la 10 lei la 1. (2): . în legătură cu condiţiile privitoare la făptuitor. din punct de vedere legislativ. prevăzute la art. . 90 C. p. op. p. devine evident că fapta prezintă un pericol social redus.’’ Condiţii privitoare la făptuitor. b) mustrarea cu avertisment. 3 lit. 38. 91 C. AMNISTIA: este actul de clementa al Parlamentului Romaniei (art.22 c) paguba pricinuită prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii. dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au aplicat de două ori sancţiuni cu caracter administrativ. 72 pct. Instanţa de judecată.: a) mustrarea. Astfel.. 189.. art. cit. adică sancţiuni care îndeplinesc rolul şi funcţiile pe care le îndeplinea pedeapsa înlocuită. i din Constitutie) prin care din considerente de politica penala este inlaturata raspunderea penala pentru infractiuni comise anterior adoptarii legii de amnistie.’’ În continuare art. În locul pedepselor trebuie instituite sancţiuni înlocuitoare eficace. Condamnarea se consideră inexistentă în situaţiile prevăzute de art. adoptându-se dispoziţii generale. Instituţia înlocuirii răspunderii penale funcţionează în cazul în care. 90 prevede la alin.Înlocuirea răspunderii penale nu se poate dispune. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau aplicarea pedepsei I. p. e) sunt suficiente date că făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă. datorită persoanei făptuitorului. 290.60 Secţiunea 4.. Oancea. dispune înlocuirea şi aplică una dintre sancţiunile cu caracter administrativ. statuează următoarele: . 60 a se vedea I.’’ Sancţiuni cu caracter administrativ aplicabile în caz de înlocuire a răspunderii penale.

Amnistia nu inlatura. natura sau sediul de incriminare al faptei (codul penal si legi speciale) si speciala cand priveste anumite infractiuni.: timp de razboi. sa fi implinit o anumita varsta etc. Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie”. Daca intervine dupa condamnare.). „Amnistia inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita. Amnistia. ori calitatea infractorilor (minor. natura lor. conditiile de acordare. ori daca s-a produs. caracterul penal al faptei. de intindere. ori sa nu depaseasca un anumit cuantum. sa fi fost reparat. amnistia poate fi generala cand priveste orice infractiune indiferent de gravitate. Efectele amnistiei se produc „in rem” si se rasfrang asupra tuturor participantilor la comiterea faptei amnistiate. dupa stadiul procesual in care se gasesc infractiunile. in principiu are un caracter general si obiectiv in sensul ca se refera la infractiunile savarsite si nu la faptuitor.p. in timpul unei calamitati etc. sau conditii cu privire la infractor: sa nu mai fi fost anterior condamnat. a) Dupa aria de cuprindere. • conditionata – cand incidenta acesteia este subordonata indeplinirii anumitor conditii ca de ex.23 Potrivit dispozitiilor art. Amnistia este o cauza care inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita. In doctrina penala se face deosebire intre diferite feluri ale amnistiei. timpul savarsirii infractiunii (ex. inlatura consecinta savarsirii unei infractiuni – aplicarea si executarea pedepsei.: prin infractiune sa nu se fi produs un prejudiciu. c) Dupa stadiul procesului in care se gaseste infractiunea amnistiata se disting: . batrani etc. particularizate prin cuantumul pedepsei. Caracterizare. 119 C. precum si celelalte consecinte ale condamnarii.). Conditiile pot privi si alte aspecte exterioare infractiunii si infractorului ca: locul savarsirii. Felurile amnistiei. b) Dupa conditiile in care amnistia devine incidenta se disting: • amnistia neconditionata numita pura si simpla – cand incidenta ei nu este subordonata indeplinirii vreunei conditii speciale. determinate de: intinderea acesteia. care a fost si ramane infractiune. Orice fapta de acelasi fel comisa dupa adoptarea legii de amnistie atrage raspunderea penala. femei gravide. ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate.

: la regimul fondului forestier.: minor. In determinarea obiectului amnistiei legiuitorul foloseste criterii variate. . dar poate fi prevazuta si alta data pana la care infractiunile sunt amnistiate in orice caz data nu poate fi ulterioara adoptarii actului de clementa.).).: sa nu fie recidivist. amnistia este incidenta daca acestea s-au epuizat pana la adoptarea legii de amnistie. sa nu mai fi fost condamnat etc. de prejudiciul cauzat prin infractiune (ex. Obiectul amnistiei. persoana in varsta de peste 70. se are in vedere maximul special prevazut pentru infractiunea fapt consumat din momentul acordarii actului de amnistie si nu din momentul comiterii faptei. de antecedentele penale ale infractorului (ex. progresive.: infractiunile din culpa).p. respectiv a incetat actiunea ori inactiunea continua. Determinarea sferei de cuprindere a infractiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea de acordare si poate privi: indicarea textelor de lege care incrimineaza faptele ce sunt amnistiate. Cand in textul legii de amnistie sunt indicate infractiunile prin pedeapsa prevazuta de lege. de forma de vinovatie cu care sunt savarsite infractiunile (ex.).: pana la X lei). Ambele forme sunt prevazute in art. continuitate. Amnistia priveste infractiunile savarsite anterior adoptarii ei si pe cele care sunt anume prevazute in legea prin care este acordata. a luat sfarsit ultimul act de executare ori sa produs ultimul rezultat. • amnistia dupa condamnare – post condamnatorie sau improprie. ori cel mai adesea se indica gravitatea infractiunilor prin aratarea maximului special de pedeapsa prevazuta in textul incriminator. Delimitarea sferei de incidenta a actului de amnistie este conditionata uneori de varsta infractorului (ex. 80 ani etc. Amnistia priveste infractiunile savarsite pana in ziua adoptarii legii prin care este acordata ca regula. sau se prevede natura infractiunilor (spre ex. Infractiunile comise in ziua adoptarii legii de amnistie nu cad sub incidenta acesteia. la regimul bauturilor alcoolice etc. In cazul infractiunilor continui.24 • amnistia inainte de condamnare – antecondamnatorie sau proprie. 119 C.

proc. Amnistia inainte de condamnare inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita.p. pentru a dovedi nevinovatia apartine numai invinuitului sau inculpatului si poate fi exercitat in orice faza a procesului. 10 al.). iar daca s-a pornit acesta va inceta indiferent daca se gaseste in faza de urmarire ori de judecata (art. 3 C. g C. 1 lit. pen. Ca urmare a amnistierii nu va mai fi pusa in executare hotararea de condamnare.). are ca efect inlaturarea raspunderii penale si pe cale de consecinta se inlatura executarea pedepsei. Pentru a nu crea o situatie defavorabila invinuitului sau inculpatului s-a prevazut in legea procesuala (art. Daca amnistia intervine dupa condamnarea inculpatului. adica nu inlatura raspunderea civila pentru pagubele provocate persoanei vatamate prin savarsirea infractiunii. Amnistia nu are efect asupra drepturilor persoanei vatamate (art. iar daca se va dovedi nevinovatia se dispune scoaterea de sub urmarire penala in faza de urmarire.25 § 2.p. pen). efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar. 119 al. pentru a-si dovedi nevinovatia si a obtine achitarea. Nu se vor mai executa nici pedepsele complementare ce au fost eventual stabilite si aplicate. Aceasta inseamna ca daca nu s-a pornit procesul penal. 119 al. Amnistia anterioara condamnarii. nu se va mai porni. Efectele amnistiei Efectele amnistiei sunt deosebite dupa cum aceasta este anterioara ori posterioara condamnarii. ori se va pronunta achitarea in faza de judecata. Amnistia nu are efect nici asupra masurilor de siguranta si a masurilor educative (art. Amnistia are caracter obligatoriu. iar daca a inceput executarea pedepsei aceasta va inceta. Dreptul de a cere continuarea procesului penal. Prin cererea de continuare a procesului penal nu se pierde beneficiul amnistiei. .) posibilitatea pentru acesta de a cere continuarea procesului penal. astfel ca daca inculpatul este gasit vinovat. va fi amnistiat. proc. chiar si in caile extraordinare de atac. 3 C. Amnistia dupa condamnare. 13 C.

ori faptuitorul reuseste sa se sustraga de la urmarirea penala.26 Amnistia inlatura si celelalte consecinte ale condamnarii facand sa inceteze interdictiile. descoperita. Astfel o condamnare pentru care a intervenit amnistia nu formeaza primul termen al recidivei (art. avand in vedere aspectele evidentiate privind efi- . 38 lit. Caracterizare si notiune Caracterizare. C. 81 lit. C. cu atat scopul legii penale este mai eficient realizat. Eficacitatea combaterii si prevenirii infractiunilor este strans legata de promptitudinea cu care organele specializate ale statului intervin si trag la raspundere penala pe cei vinovati de savarsirea de infractiuni.) ori o astfel de condamnare nu impiedica aplicarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei pentru o infractiune ulterioara (art. b. decaderile prevazute in alte legi penale ori extrapenale. in sensul ca acesta nu va fi restituita ca efect al amnistiei. masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate (art. Amnistia dupa condamnare nu are efect asupra pedepsei amenzii deja incasate.p. 2. ea nu reprezinta orestitutio in integrum. Pentru a nu lasa nesolutionate astfel de situatii. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE § 1. Realitatea sociala invedereaza si situatii in care raspunderea penala nu poate fi stabilita cu promptitudine deoarece.) care se vor executa.p.). fapta nu este. Amnistia nu are ca efect o repunere in situatia anterioara. astfel ca de la savarsirea infractiunii se poate scurge un timp ce poate fi uneori indelungat. Cu toate acestea amnistia nu are aceleasi efecte depline ca si reabilitarea. Ratiunea unor astfel de exceptii trebuie observata in scopul preponderent preventiv al acestor sanctiuni de drept penal luate si in interesul faptuitorului. c. pentru a nu lasa sa treneze raporturi juridice de conflict. Cu cat stabilirea raspunderii penale si aplicarea de sanctiunii este mai aproape de momentul savarsirii infractiunii. incapacitatile.p. C. 119 alin. Amnistia nu are efect asupra masurilor de siguranta. caci este posibil ca intr-o lege extrapenala sa se prevada ca efectele unei condamnari pentru o infractiune amnistiata nu pot fi inlaturate decat prin reabilitare. II.

Prescriptia raspunderii penale consta in stingerea raportului juridic penal de conflict. Prin prescriptie se stinge raspunderea penala. Termenele de prescriptie a raspunderii penale Durata termenelor de prescriptie. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani. Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt determinate in functie de natura si gravitatea pedepselor prevazute de lege pentru infractiunile comise.p. Asa cum s-a aratat in cadrul principiilor. adica se stinge dreptul statului de a stabili raspunderea penala si de a aplica pedeapsa ori masura educativa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa si se stinge totodata obligatia infractorului de a mai suporta consecintele savarsirii infractiunii (raspunderea penala).p. 2 C.27 cacitatea prevenirii si combaterii infractiunilor care se realizeaza numai intr-un anumit termen. Potrivit dispozitiilor art. b) 10 ani. ca urmare a nerealizarii lui intrun anumit termen prevazut de lege. c) 8 ani. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani. 122 C. dar care nu depaseste 10 ani. raspunderea penala se prescrie pentru orice infractiune cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii. prin institutia prescriptiei. § 2. au impus declararea lor ca imprescriptibile (art. termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana fizica sunt: a) 15 ani.). nascut prin savarsirea unei infractiuni.. Un element al reglementarii prescriptiei il constituie stabilirea termenelor la implinirea carora raspunderea penala este inlaturata. a caror gravitate deosebita manifestata in cel de al doilea razboi mondial. dar care nu depaseste 15 ani. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani. Notiune. 121 al. in legislatii penale s-a prevazut posibilitatea inlaturarii raspunderii penale pentru situatiile in care de la savarsirea infractiunii a trecut o anumita perioada de timp. .

indiferent de contributia acestora la savarsirea infractiunii. Termenele de prescriptie se determina in functie de pedeapsa prevazuta pentru infractiunea tip ori pentru infractiunea calificata comisa de infractor. In caz de participatie termenele de prescriptie sunt aceleasi pentru toti participantii.).p. b) 5 ani. a C. termenul de prescriptie se determina in functie de pedeapsa cu detentiunea pe viata (art. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda. e) 3 ani.p. Cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea. fara a lua in considerare circumstantele de atenuare ori de agravare ce au influenta asupra limitelor pedepsei prevazute de lege. Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunile comise de minori se reduc la jumatate (art. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda. Calcularea termenelor de prescriptie. termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana juridica sunt: a) 10 ani. 122 alin.). 122 lit. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani.p. In calcularea termenelor de prescriptie important este stabilirea momentului de la care acestea incep sa curga. Termenele de prescriptie a raspunderii penale se determina in raport cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata.28 d) 5 ani. cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Aceasta inseamna ca pentru infractiunea continua termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul . termenul de prescriptie se determina in raport cu maximul special al pedepsei inchisorii. dar care nu depaseste 5 ani.). Daca pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa amenzii alternative cu inchisoarea. 122 alin. chiar daca infractiunea savarsita a ramas in faza tentativei.p. 2 C. 129 C. Potrivit dispozitiilor art. In lege s-a prevazut ca temenele de prescriptie a raspunderii penale incep sa curga de la data savarsirii infractiunii (art.11 C.

. cursul termenului prescriptiei se intrerupe prin indeplinirea oricarui act care potrivit legii trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal (de ex. Pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale termenul de prescriptie trebuie sa curga nestingherit. adica al incetarii actiunii ori inactiunii continue. spre deosebire de infractiunile savarsite in concurs ideal la care termenul curge pentru toate infractiunile de la data comiterii actiunii ori inactiunii infractionale. se calculeaza si termenul de prescriptie al raspunderii penale pentru infractiunile din obicei. pentru fiecare infractiune. 123. termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul producerii ultimului rezultat. 2 C. iar in cazul infractiunii continuate de la data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni ce intra in continutul acesteia In cazul infractiunilor progresive. Termenul de prescriptie a raspunderii penale curge pentru toti participantii de la data comiterii de catre autor a actiunii sau inactiunii.: actul de punere in miscare a actiunii penale.p.). termenul de prescriptie curge separat. Potrivit dispozitiilor art. Intreruperea termenului de prescriptie. al comiterii ultimului act ce intra in continutul infractiunii. Pentru infractiunile savarsite in concurs real. in literatura juridica s-a sustinut intemeiat ca. 123 C. Efectul intreruperii cursului prescriptiei consta in stergerea timpului scurs anterior actului intreruptiv si inceperea unui nou termen de prescriptie (art.p. distinct. 123 al.29 epuizarii. 3 C.).p. perchezitia domiciliara sau corporala. al. Cum intreruperea ar putea interveni de nenumarate ori s-ar ajunge ca termenul de prescriptie sa nu se mai implineasca niciodata. indiferent de momentul in care ceilalti participanti si-au adus contributia. arestarea preventiva.a. prezentarea materialului de urmarire penala s. din momentul epuizarii. . Tot astfel.). sa nu intervina anumite acte sau activitati care ar readuce in constiinta societatii fapta comisa si care intrerupand cursul prescriptiei amana efectele acesteia. afara de cazul cand se savarseste si o infractiune progresiva cand termenul de prescriptie se va calcula de la data producerii ultimului rezultat. Intreruperea cursului prescriptiei va opera fata de toti participantii la savarsirea unei infractiuni chiar daca actul de intrerupere s-a facut doar fata de unul ori unii dintre acestia (art.

oricate intreruperi ar interveni. 1 C. sa actioneze. potrivit legii ori a unei stari de fapt. Pe perioada existentei cauzei legale ori de fapt. Tot astfel. iar partea care a curs anterior incidentei cauzei de suspendare intra in termenul de prescriptie a raspunderii penale. inundatie. Efectele suspendarii.p. Suspendarea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale isi gaseste motivarea in imprejurarea ca organele judiciare nu au stat pasive. epidemie etc. astfel cum se desprind din dispozitiile art. 2 C. in lege s-a prevazut ca prescriptia va interveni daca se implineste o data si jumatate termenul de prescriptie prevazut pentru infractiunea savarsita. 124 C. ori faptului ca pe primul plan trec actiunile de salvare.p. O astfel de prescriptie este cunoscuta in doctrina penala si in legislatie sub denumirea de „prescriptie speciala”. ci au fost impiedicate. De ex. calculat de la data comiterii infractiunii (art.: un termen de prescriptie de 10 ani se va implini. Suspendarea prescriptiei. sunt: a) existenta unei dispozitii legale prin care termenele de prescriptie sunt suspendate.30 Pentru a nu se ajunge la o astfel de situatie. . prin dispozitiile art. datorita izolarii. 303 C. p. 1 C. dupa 15 ani). cursul prescriptiei este reluat. La incetarea cauzei care a determinat suspendarea... 128 al. activitatea judiciara este ingreunata. care prevad conditia punerii in miscare a actiunii penale pentru infractiunile aratate in acel articol. iar de o astfel de situatie nu trebuie sa profite infractorul. De ex. potrivit dispozitiilor art..p. cursul prescriptiei este suspendat. proc. 239 si art.)(spre ex.: dispozitiile prevazute in art. In astfel de situatii. numai cu autorizarea procurorului general.p. se suspenda pe timpul cat o dispozitie legala sau imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. sunt prevazute conditiile in care procurorul si respectiv instanta de judecata pot suspenda urmarirea penala ori a judecatii cand invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa ia parte la proces datorita unei boli grave. cutremur. catastrofa. 128 al. b) existenta unei situatii de fapt care impiedica organele judiciare sa actioneze. Cauzele care determina suspendarea cursului prescriptiei. Cursul termenului de prescriptie a raspunderii penale. 5 al.

Savarsirea unei infractiuni. pentru fapte in genere cu un grad redus de pericol social. In timp ce plangerea prealabila reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala a infractorului pentru infractiuni anume prevazute de lege. implica tragerea la raspunde 747d35h re penala a infractorului. rezonanta sociala a faptelor au impus o limitare a oficialitatii procesului penal. LIPSA PLANGERII PREALABILE Aspecte generale privind plangerea prealabila. plangerea reprezinta doar o incunostintare despre savarsirea unei infractiuni (modalitate de sesizare a organelor de urmarire penala) a carei victima a fost insusi cel ce face plangerea ori una din . sa fie proteguite tot asa de bine ca si cum ar functiona tragerea la raspunde 747d35h re penala din oficiu. Acest drept se realizeaza prin intermediul actiunii penale care are ca obiect aducerea inaintea organelor judiciare a raportului juridic penal de conflict. Plangerea prealabila nu se confunda cu plangerea. avand in vedere si aprecierea persoanei vatamate cu privire la necesitatea tragerii la raspundere penala a infractorului cu publicitatea inerenta. violarea secretului corespondentei. ci dimpotriva. gradul lor de pericol social diferit. ca si pentru infractiuni cu un grad de pericol social ridicat dar care antreneaza drepturi personale (de ex. III. daca nu mai eficient. Lasand initiativa tragerii la raspundere penala a infractorului – persoanei vatamate prin infractiune. legiuitorul nu a inteles prin aceasta ca valorile sociale periclitate prin astfel de infractiuni sa fie mai putin aparate. ratiuni de politica penala reclama admiterea unor exceptii de la oficialitatea procesului penal.: viol. nascut prin savarsirea infractiunii. atingerea grava ori mai putin grava a drepturilor ocrotite. ori daca s-a facut a fost retrasa. divulgarea secretului profesional). Tragerea la raspundere penala a infractorului se realizeaza in majoritatea cazurilor din oficiu. nasterea unui raport juridic penal de conflict. nesanctionarea acestuia pentru ca o astfel de plangere nu s-a facut. Titular al dreptului de a pedepsi este statul. Diversitatea infractiunilor. sau partile se impaca.31 Interventia mai multor suspendari in cursul aceluiasi termen de prescriptie conduce la amanarea implinirii acestuia cu timpul cat a fost suspendat. Acest drept de a trage la raspundere penala pe cel ce a savarsit o infractiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectiva. In adevar. cand o ocrotire mai buna a valorilor sociale s-ar realiza daca s-ar lasa la aprecierea victimei infractiunii necesitatea tragerii la raspundere penala a infractorului prin introducerea unei plangeri penale prealabile sau dimpotriva. chiar restransa.

. sa fie facuta cu respectarea conditiilor legale in ce priveste forma. in cazul persoanei vatamate ce are capacitatea de exercitiu restransa. In practica judiciara s-a decis. de drept penal. desigur pentru infractiunile la care este necesara o astfel de plangere prealabila. Conditii in care trebuie facuta plangerea prealabila si cazurile in care este necesara. Plangerea ca mod de sesizare a organelor penale poate privi atat o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila. cu incuviintarea reprezentantului legal (parinti. proc. curator). 5 si 6 C.32 persoanele pentru care poate face plangerea. in astfel de cazuri se pune in miscare si din oficiu.p. reprezinta o conditie de pedepsibilitate.) s-a prevazut ca actiunea penala. potrivit dispozitiilor art. Natura juridica a plangerii prealabile. Pentru ocrotirea ferma a intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restransa. o conditie de procedibilitate. 5 C. organul caruia urmeaza sa i se adreseze si termenul in care poate fi facuta. pen. atat in norme de drept penal substantial cat si in norme procesuale. reprezentand o conditie pentru tragerea la raspunde 747d35h re penala a infractorului. care a savarsit anumite infractiuni. la infractiunile anume desemnate prin lege. cat si orice infractiune pentru care tragerea la raspunde 747d35h re penala se face din oficiu. tutore. 131 al. cu rasfrangeri pe planul dreptului procesual penal. plangerea prealabila isi gaseste reglementarea. ca plangerea prealabila poate fi facuta si printr-un mandat special. 222 al. In doctrina penala moderna s-a cristalizat conceptia ca plangerea prealabila este o categorie juridica complexa. Avand un caracter mixt. cu un caracter mixt. a) Mai intai trebuie subliniata conditia ca persoana vatamata este singura indreptatita sa introduca plangerea prealabila. Pentru a determina tragerea la raspunde 747d35h re penala a infractorului plangerea trebuie sa fie facuta de persoana vatamata. Cand persoana vatamata este lipsita de capacitatea de exercitiu ori are capacitate de exercitiu restransa. plangerea prealabila poate fi introdusa de reprezentantul legal si respectiv de persoana vatamata. intemeiat. in lege (art. sub aspect penal. Plangerea prealabila. iar sub raport procesual penal.

daca nu sunt indeplinite conduc la inexistenta acesteia. ceea ce ar putea da loc la santaj. domiciliu. a mijloacelor de proba. Plangerea prealabila lipseste atunci cand persoana vatamata desi cunoaste fapta si pe faptuitor nu face o astfel de plangere.). 131 al. teroare si extorsiuni. este suficient ca plangerea sa fie facuta fata de un singur participant pentru a atrage raspunderea penala a tuturor participantilor (art. data si locul nasterii).p. 2 C. 131 al. Conditiile examinate mai sus pentru valabilitatea plangerii prealabile.p. b) Plangerea prealabila facuta de cel indrituit.p.). trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma. Este principiul zis alindividualitatii active a raspunderii penale. c) Organul caruia i se adreseaza plangerea prealabila difera dupa natura infractiunii si dupa calitatea faptuitorului. partea vatamata nu mai voieste si nu mai are motiv serios de a face plangerea”. 284 al. (art. descrierea faptei. pe de alta parte prezumtia ca dupa trecerea unui termen suficient de lung. termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul (art.). aratarea faptuitorului. sa cuprinda de asemenea adresele partilor si a martorilor. 4 C. 279 C. astfel daca infractiunea este dintre acelea pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.p. pentru a interveni raspunderea penala a infractorului este suficienta plangerea prealabila a uneia dintre persoanele vatamate (art. Ratiunea termenului de 2 luni in care se introduce plangerea prealabila se poate observa in preocuparea legiuitorului „de a nu lasa ca partea vatamata prin vointa sa sa tina un timp prea indelungat pe infractor (adevarat sau pretins) sub amenintarea plangerii prealabile. Pentru infractiunile savarsite in participatie. ori nu o face in termenul prevazut de lege.p. care sunt de altfel comune si pentru plangere ca mod de sesizare a organelor judiciare si se refera la cuprinderea obligatorie a datelor de identificare a persoanei vatamate (nume si prenume. Cazurile in care lipseste plangerea prealabila.) Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil. in legea penala s-a prevazut principiul indivizibilitatii pasive a raspunderii penale. 3 C. .33 Daca prin infractiune s-a adus atingere mai multor persoane vatamate.p.

p. mai inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare definitiva. Retragerea plangerii prealabile conduce la inlaturarea raspunderii penale daca sunt indeplinite conditiile: a) Retragerea plangerii prealabile sa reprezinte o manifestare expresa a vointei persoanei vatamate de a renunta la plangerea facuta.). inlatura raspunderea penala (art. Efectele lipsei plangerii prealabile. constituie o cauza care inlatura raspunderea penala (art. in conditiile legii. Retragerea plangerii prealabile. Asa cum deja s-a aratat. fata de nici unul dintre participanti. b) Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata. Notiune. revine si renunta. lipsa plangerii prealabile. Retragerea plangerii prealabile reprezinta manifestarea de vointa a persoanei vatamate printr-o infractiune. Retragerea trebuie sa fie totala. 2 C. s-a decis in practica judiciara si atunci cand persoana vatamata declara ca isi retrage plangerea prealabila printr-un inscris autentic.34 Plangerea prealabila se considera inexistenta cand este facuta de alta persoana decat cea vatamata. adica sa priveasca atat latura penala cat si cea civila a cauzei. la plangerea facuta. lipsa plangerii prealabile nu conduce la inlaturarea raspunderii penale deoarece actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu (art. nu s-a facut plangere.p. care dupa ce a introdus plangerea prealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale. In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa. 1 C. In cazul in care prin infractiune s-au adus vatamari la mai multe persoane (indivizibilitate activa) ca si in cazul in care la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane (indivizibilitate pasiva) inlaturarea raspunderii penale ca urmare a lipsei plangerii prealabile este posibila numai daca nici una din persoanele vatamate nu a facut plangere si respectiv.p. fara a avea din partea acesteia un mandat special. Alaturi de lipsa plangerii prealabile si retragerea plangerii in cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Este indeplinita aceasta conditie. 131 al. Conditii in care retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala. 131 al. in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la o astfel de plangere. 131 al. . 5 C.).).

IMPACAREA PARTILOR Notiune si caracterizare. s-a sustinut. nefiind pusa in miscare actiunea penala.35 In literatura juridica de specialitate. Atata timp cat plangerea prealabila nu a fost introdusa.p. institutia impacarii partilor apare ca o cauza subsecventa plangerii prealabile. Institutia „impacarii partilor” este strans legata de institutia plangerii prealabile fiindca doar cu o exceptie (seductia – art. Datorita acestui aspect. in care impacarea partilor inlatura raspunderea penala. in legatura cu retragerea plangerii prealabile. Impacarea partilor are loc dupa ce a fost introdusa plangerea prealabila. desi actiunea penala se pune in miscare din oficiu. unde se prevede expres ca „impacarea partilor inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila” (art.). ca impacarea partilor este prevazuta la infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. care. pentru toate celelalte situatii impacarea este prevazuta la infractiunile la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. in sensul ca nu se inlatura raspunderea penala daca retragerea plangerii prealabile este facuta sub conditia unor reparatii civile. iar inlaturarea raspunderii penale se datoreaza lipsei plangerii prealabile. intemeiat. In sprijinul acestei opinii. 1 C. Caracterul neconditionat al retragerii este strans legat de caracterul total al acesteia. comparativ cu dispozitiile privind impacarea partilor. ca retragerea plangerii prealabile nu poate privi decat actiunea penala. Ratiunile de politica penala care au condus la admiterea inlaturarii raspunderii penale in cazul anumitor infractiuni. deoarece victima si infractorul nici nu sunt parti. nu prevad nimic privitor la actiunea civila. actiunea civila putand fi exercitata[1]. 132 alin. IV. a conduitei ulterioare pozitive fata de persoana vatamata etc. Ca o consecinta a caracterului total al retragerii plangerii prealabile ea va avea efecte in cazul indivizibilitatii active cat si pasive numai daca este facuta de toate persoanele vatamate si respectiv retrasa fata de toti participantii la savarsirea infractiunii. prin conditionarea tragerii la raspundere penala de plangerea prealabila a persoanei vatamate sunt aceleasi si in cazul impacarii partilor. 199 C.). . sunt invocate dispozitiile Codului penal. impacarea partilor – ca institutie juridica ce inlatura raspunderea penala nu poate fi incidenta.p.

la toate infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. 2 lit. se aseamana cu lipsa plangerii prealabile. inlaturand raspunderea penala si consecintele civile ale faptei. in cazurile prevazute de lege de a pune capat conflictului nascut din savarsirea infractiunii. Impacarea partilor. adica intervine intre doua parti. de a pune capat conflictului personal intervenit intre infractor si victima infractiunii. cu cateva exceptii: este cazul infractiunii de seductie (art.p. combinat cu art.p. 2 lit. a) Impacarea partilor este posibila numai in cazul infractiunilor pentru care legea prevede aceasta modalitate prin mentiunea ca „impacarea partilor inlatura raspunderea penala”. b C.p.p. . totala. ca natura juridica. b) Impacarea partilor reprezinta un act bilateral. 10 lit.). Impacarea partilor pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa intervina pentru cazurile prevazute de lege.) si respectiv incetarea procesului penal (art. 11 pct.) si cazurile in care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa iar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu conform art. incetarea urmaririi penale (art. 199 C. reprezentand o institutie de drept penal cu rasfrangeri pe planul dreptului procesual.p. c) Impacarea este personala. intelegerea ce intervine intre infractor si victima infractiunii. mentiune prevazuta de regula in alineatul final al articolului care incrimineaza fapta. 3 C. 132 al. neconditionata si sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. sa fie personala. Conditiile impacarii partilor. Pe planul dreptului penal reprezinta o cauza care inlatura raspunderea penala. decurge din insasi ratiunea acestei institutii. 11 pct.36 Impacarea partilor reprezinta actul bilateral. Impacarea intervine intre persoana vatamata si inculpat nefiind relevant cui apartine initiativa. h. Impacarea partilor este prevazuta in lege. Aceasta conditie decurge din caracterul personal al dreptului de a face plangere prealabila si mai mult. Subliniem aceasta caracteristica spre a o deosebi de retragerea plangerii prealabile sau iertare. b C. care reprezinta acte unilaterale si care emana de la persoana vatamata prin infractiune. iar pe plan procesual penal un impediment in desfasurarea procesului penal. asa cum s-a aratat.p. definitiva.

Cum impacarea presupune acordul liber si nestingherit de a stinge conflictul dintre parti. instanta poate acorda un termen. daca victima infractiunii este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu. adica sa nu mai existe o cale de revenire asupra ei. Daca persoana vatamata are capacitate de exercitiu restransa. Din caracterul personal al impacarii rezulta ca in caz de pluralitate de infractori. iar daca se impune repararea prejudiciului cauzat. e) Impacarea partilor trebuie sa fie definitiva. impacarea are efecte mai restranse. impacarea. cu privire la toti participantii. Conditia impacarii partilor de a fi totala. Impacarea partilor este totala atunci cand are in vedere stingerea conflictului dintre parti atat in aspectul sau penal cat si civil. impacarea cu toti. in cazul pluralitatii de infractori. impacarea nu poate fi conditionata. aceasta avand nevoie doar de incuviintarea reprezentatului legal care asista la impacare. In fata instantei. adica numai cu privire la infractorul cu care victima s-a impacat. . Prin exceptie de la caracterul personal al impacarii. cu fiecare dintre infractori. in care infractorul sa repare prejudiciul iar apoi impacarea intervenita intre parti sa fie neconditionata. impacarea se realizeaza tot personal. care produce efecte in rem. d) Impacarea trebuie sa fie totala. impacarea se realizeaza intre reprezentantul legal al partii vatamate si infractor. f) Impacarea partilor trebuie sa fie neconditionata pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale. pentru ceilalti putand interveni raspunderea penala. nu are in vedere. prin impacarea partilor reclama ca aceasta impacare sa nu fie partiala cu privire la aspectul penal ori civil al procesului. ci chiar si numai cu unul. pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale trebuie sa intervina personal. ori cu unii dintre infractori. Pentru ceilalti participanti urmeaza a fi antrenata raspunderea penala. si anume doar cu privire la participantul cu care s-a impacat partea vatamata. Stingerea raportului de conflict. daca acest acord a fost smuls prin dol sau violenta – dovedita – asupra impacarii se poate reveni. Impacarea produce efecte in personam. Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile.37 Impacarea fiind personala nu poate fi realizata nici prin mandat special si nu poate fi exprimata decat in faza instantei de judecata penala.

Impacarea partilor.61 Graţierea nu poate fi decât postcondamnatorie. 1 C. Cauze care înlătură executarea pedepsei şi a consecinţelor condamnării Graţierea este o măsură de clemenţă. (3) din Constituţie) sau colectiv (de către Parlamentul României) prin lege organică. op. Graţierea trebuie deosebită de amnistie. Hotca. 4. dar in acest caz trebuie declarat recurs. de regulă. ca impacarea partilor poate interveni si dupa pronuntarea hotararii de catre instanta de fond. nu beneficiază cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracţiuni cu un grad sporit de periculozitate (omorul. ci numai o parte a ei. 755 din 16 octombrie 2002.p. (3) lit. 72 alin. A. În funcţie de anumite considerente. iar în unele cazuri are loc o comutare a pedepsei într-una mai uşoară. p.). potrivit art. Efectele juridice ale impacarii partilor. graţierea poate privi nu întreaga pedeapsă aplicată.. potrivit art.38 g) Impacarea partilor poate interveni oricand.. în timp ce. O primă deosebire este aceea că. daca inculpatul declara ca nu se impaca. în cazul amnistiei nu se pronunţă o hotărâre de condamnare şi fapta nu este antecedent penal. Avand in vedere si caracterele sale de a fi totala si neconditionata. in cazurile prevazute de lege. 203. . h) Impacarea partilor trebuie sa fie expresa. potrivit dispozitiilor art. Aceste efecte precis determinate prin lege scot in evidenta natura juridica a impacarii partilor – cauza care inlatura raspunderea penala a infractorului. privind graţierea şi procedura graţierii. dar nu mai tarziu de momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. 132 al. ea nu poate fi dedusa din alte situatii sau fapte. precum şi recidiviştii. s-a decis intemeiat. violul etc. 72 alin. In practica judiciara. acordată individual (prin decret al preşedintelui României. De graţiere. M. impacarea partilor inlatura si raspunderea civila pentru prejudiciu cauzat prin infractiune.62 61 62 Legea 546/2002. fapta constituie antecedent penal şi se înscrie în cazierul judiciar. în cazul graţierii (aici vorbim despre graţierea colectivă). ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară. publicată în Monitorul Oficial nr.2. inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila. impiedicand hotararea sa ramana definitiva. cit. g din Constituţie) şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei. In practica judiciara s-a decis corect ca instanta de judecata nu poate lua act de declaratia unilaterala a victimei ca se impaca si sa inceteze procesul penal. iar in cazul judecarii in recurs partile se pot impaca.

. Cristian Mitrache. Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu. în societate. p. Oancea. p. op. Iliescu. p. 397 65 I. cit. dar este incidentă asupra pedepselor accesorii. 621. la cererea fostului condamnat. i. V. 134. cit. în anumite cazuri justificate este posibil ca executarea pedepsei să fie înlăturată. A. termenul de prescripţie a fost întrerupt. Bulai. cit. 65 Reabilitarea. 346. Hotca. Ambele reabilitări trebui să îndeplinească anumite condiţii. încetează pentru viitor. . care constau în: interdicţii. 422. incapacităţi şi decăderi. . de regulă. nu mai apare ca fiind necesară executarea pedepsei. Prescripţia executării pedepsei nu operează în privinţa pedepselor complementare şi nici referitor la măsurile de siguranţă. pentru a putea avea loc..67 Reabilitarea judecătorească este reabilitarea ce se acordă. Bulai. Ştiinţifică. Deşi. C. R. 66 C. de către instanţa de judecată. la împlinirea de către condamnat a condiţiilor prevăzute de lege. op. reabilitarea este instituţia juridică prin care efectele unei condamnări. prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia. 425. este menită să stimuleze efortul de îndreptare şi integrare al fostului condamnat în cadrul societăţii. op. N. prin repunerea acestuia în termen în deplinătatea drepturilor politice şi social economice pe care le-a avut înainte de condamnare. ca măsură de politică penală. răspunderea penală şi executarea pedepsei este inevitabilă. pe plan juridic. Bucureşti. 68 Ibidem.Reabilitarea în dreptul penal’’. p. în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. Într-adevăr. deoarece scopul pedepsei a fost atins. Incidenţa prescripţiei executării pedepsei nu produce nici un efect în ceea ce priveşte existenţa recidivei sau a antecedentelor penale.63 Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat. Dongoroz. Stănoiu. în caz contrar.39 Prescripţia executării pedepsei reprezintă o cauză care exclude executarea pedepsei datorită trecerii unui interval de timp de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. p. Ed.. pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit. op. 345.. Din împrejurarea că făptuitorul nu a mai săvârşit infracţiuni în interiorul termenului de prescripţie.68 63 64 M. I. după trecerea unui interval mare de timp în care pedeapsa aplicată nu a fost executată. Cozma. într-o perioadă mare de timp.66 Reabilitarea poate fi: de drept sau judecătorească. cit. se naşte prezumţia că el s-a îndreptat. pentru anumite condamnări de mică gravitate. Fodor. 1970.64 Conform doctrinei. 67 C-tin Mitrache. Pentru a interveni prescripţia executării pedepsei este necesar ca. p... făptuitorul să nu fi săvârşit infracţiuni întrucât. S. Kahane.

p.71 Sancţiunile de drept penal se deosebesc72 de celelalte sancţiuni juridice printr-o serie de trăsături caracteristice: 69 70 C. înscriindu-se ca aspect esenţial al principiului fundamental al legalităţii şi contribuind la realizarea ordinii de drept atât prin conformare. Ed. 67. precum şi prevederea sancţiunii considerată necesară şi suficientă pentru prevenirea şi. 1971. 72 I. Drept penal.70 În primul caz. Bucureşti. alături de infracţiune şi de răspunderea penală. C. Lumina Lex. precum şi prin stabilirea sancţiunii penale. Partea generală. cât şi în realizarea acesteia prin constrângere. p. Partea generală. Oancea. All Beck. 308-309. Didactică şi Pedagogică. în consecinţă. Aceste trăsături caracteristice se manifestă atât la realizarea prin conformare a ordinii de drept. constituie pilonii oricărui sistem de drept penal. Reglementarea sancţiunilor de drept penal este importantă pentru întreaga reglementare penală.40 CAPITOLUL III. 293. a existenţei răspunderii penale. În cel de-al doilea caz. instituţii care coexistă într-o condiţionare reciprocă printr-o legătură organică. . Bucureşti. acestea fiind reglementate în cadrul uneia dintre cele trei instituţii fundamentale ale dreptului penal. Noţiuni generale privind sancţiunile penale Sancţiunile de drept penal reprezintă o instituţie de bază a dreptului penal care. O reglementare juridico-penală este de neconceput fără specificarea sancţiunilor de drept penal. p. a condiţiilor în care aceasta constituie infracţiune şi atrage răspunderea penală. Bucureşti. cât şi prin constrângerea exercitată faţă de cei care au nesocotit dispoziţiile normelor penale69. la nevoie. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. Sima. p. 276. În mecanismul constrângerii penale sancţiunea apare deci ca o consecinţă inevitabilă a răspunderii penale. realizarea ordinii de drept are loc prin constatarea infracţiunii în fapta săvârşită şi. SANCŢIUNILE PENALE Secţiunea 1. 71 M. alături de instituţia infracţiunii şi aceea a răspunderii penale. Drept penal. determinarea conduitei dorite se realizează prin descrierea exactă a faptei interzise. la fel cum răspunderea penală apare ca o consecinţă necesară a infracţiunii. Ed. Bulai. 1997. Basarab. Ed. combaterea în scop de prevenire a faptei respective.

a III-a. scop.sancţiunile de drept penal au ca scop prevenirea săvârşirii de noi fapte periculoase atât de cel căruia i se aplică sancţiunea cât şi de către ceilalţi indivizi. sancţiunile de drept penal acţionează post delictum. în timp ce alte sancţiuni juridice. 2001. ridică o serie de probleme în executarea ei. însă numai după ce s-a comis infracţiunea. p. în general.1. Secţiunea 2. un caracter reparator sau restitutiv. . Ea poate fi aplicată numai dacă este prevăzută de legea penală. . fiind în acelaşi timp şi măsuri de constrângere ce se aplică infractorilor. patrimoniul. o privaţiune. printro acţiune modelatoare coercitivă şi educativă pe care o exercită asupra acestuia. 3.73 Pedeapsa constituie instrumentul realizării procesului educativ şi de reinserţie socială. Ed. p. o suferinţă (caracter aflictiv).sancţiunile de drept penal au caracter retributiv. .). cum ar fi sancţiunile civile au. Pedepsele sunt sancţiuni proprii dreptului penal şi reprezintă cea mai importantă categorie. 1. reparări de pagube. ed. funcţii. şi anume: 1. ordinea publică etc. măsurile educative. Definiţie. Pedepsele sunt singurele sancţiuni represive. aşa cum este cunoscută ca sancţiune. numai unui infractor şi numai de către instanţele de judecată.41 . măsurile educative şi măsurile de siguranţă. All Beck. Pedepsele. represiv.74 Pedeapsa privativă de libertate (închisoarea). . avându-şi întotdeauna cauza în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. astfel de caracter preventiv îl au. 315.). I.sancţiunile de drept penal sunt prevăzute în norme penale şi se aplică ori se iau numai de către organele penale. În dreptul nostru penal se cunosc trei categorii de sancţiuni. Bucureşti. Oancea. 285. În sistemul sancţionator acestea sunt cele mai severe. destinate să curme activitatea infracţională şi să determine schimbarea mentalităţii sociale a infractorului. care ar fi tentaţi să săvârşească fapte prevăzute de legea penală. 73 74 Al. Drept penal. măsurile de siguranţă. prevăzută de legea penală şi aplicată de instanţa de judecată. Partea generală. în special. constând în măsuri de restabilire a situaţiei anterioare (restituiri de bunuri. 2. principii 2. Boroi. transpunând în fapt dezaprobarea membrilor societăţii faţă de cei care aduc atingere valorilor apărate de legea penală (siguranţa statului. pedepsele. anulări de acte etc. clasificare. implică o restrângere a drepturilor.sancţiunile de drept penal sunt necesare pentru apărarea valorilor sociale şi sunt inevitabile atunci când s-a stabilit răspunderea penală a făptuitorului.

ci se extind şi la nivelul lor cultural. iar executarea ei trebuie observată. Ghe. la cei cu pedepse mari şi mai ales la recidivişti descoperim deseori o reorganizare negativă a valorilor personale. un nivel scăzut de moralitate.77 Mediul penitenciar nu permite întotdeauna o exteriorizare autentică a moralităţii din partea deţinuţilor. autoacuzările declarative sau chiar sincere din timpul procesului penal sunt repede înlocuite cu justificări ale faptelor comise «fabricate» în penitenciar. în ansamblu. Astfel. 75 76 I. la care individul aderă pentru că îi oferă raţiuni desculpabilizante. supravegheată pe toată această durată75. cu regim special care trebuie să asigure baza materială (construcţii şi amenajări speciale. atât pe durata detenţiei. executarea unei pedepse în regim privativ de libertate constituie o situaţie deosebită.76 Pentru orice om. 22. p. În ciuda tuturor eforturilor întreprinse în prezent de către administraţia locurilor de deţinere. precum şi toate condiţiile necesare reformării şi resocializării deţinuţilor. relaţiile interumane coboară – în cadrul penitenciarului – la nivelurile inferioare. alimente etc. p. 45-46.42 În primul rând. ceea ce pare afectat la deţinuţi sunt normele după care îşi conduc activităţile şi relaţiile interumane. Dificultăţile constatate nu rezultă doar din contextul social în care trăiesc deţinuţii. dificultăţile cele mai mari sunt localizate la cei din jur. Florian. cu ample implicaţii în modul său de viaţă. 77 Idem. îndrumată. Bucureşti 2002. p. cât şi după aceea. Oscar Print. de frustrarea afectivă şi informaţională. remuşcările. Apoi. închisoarea este o pedeapsă care presupune o anumită desfăşurare în timp (luni sau ani). numit loc de deţinere şi anume penitenciarul – instituţie complexă.). Pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate. în libertate. Oancea. între oameni care au comis fapte antisociale. mediul carceral dezvăluie două tipuri de necesităţi: de adaptare la normele şi valorile specifice acestui cadru de viaţă şi de evoluţie ulterioară a personalităţii. fapt care conduce în final la diminuarea receptivităţii faţă de procesul reeducativ de la locul de deţinere. cu greu poate fi vorba de existenţa sau de menţinerea unor deţinuţi cu atitudini exemplare pentru restul condamnaţilor. 21. o raportare la bine şi rău prin prisma intereselor personale şi. paza şi securitatea condamnaţilor şi a angajaţilor. În contactul cu ceilalţi deţinuţi. Raporturile interumane ce se stabilesc între ei sunt puternic marcate de privarea de libertate. echipamente specifice. În general. ceea ce trădează un sistem de nevoi inferioare. . Ed. Psihologie penitenciară. aprecierile individuale şi colective ale faptelor cotidiene. Aceasta face ca raporturile dintre indivizi să fie determinate de interese materiale care alterează condiţiile moralităţii în cadrul colectivului de deţinuţi. Atât timp cât persoana condamnată se află în penitenciar. pedeapsa închisorii se aduce la îndeplinire prin executarea ei într-un anumit spaţiu. Reduse ca amploare şi profunzime.

în muncă. resocializa şi moraliza pe ceilalţi80. în concepţia umanistă a legiuitorului nostru. privarea de libertate nu stă numai la baza pedepselor. Oancea. până la începutul secolului al XIX-lea. izolare care este trăită de condamnat ca o constrângere apăsătoare. mulţi foşti condamnaţi se încadrează greu în familie. pentru că. Trăsăturile pedepselor privative de libertate Pedeapsa privativă de libertate este baza sistemului penal modern. de rupere de mediul social. 80 Idem. îndruma. în Buletinul penitenciar nr. . îndeosebi în cazul recidiviştilor. de înstrăinare. Pentru evitarea unor asemenea consecinţe. îndepărtare de mediul normal de viaţă al omului. protecţie. aplicată de instanţa judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni81. p. ci şi a măsurilor de siguranţă. 283. 81 C. prevăzută de lege. ca şi reeducarea. o atare executare poate ajunge la rezultate pozitive. prin introducerea diverselor forme de executare a pedepsei în modalităţi neprivative de libertate79. Pedeapsa închisorii este. astfel că. Aspecte psihologice ale privării de libertate. prin natura ei. p. în viaţa socială78. de oameni. Închisoarea mai înseamnă o rupere de profesiune şi de locul de muncă. Executarea pedepsei închisorii este un mijloc de reeducare a celui condamnat. Definiţia pedepsei reiese din dispoziţiile art. ea constă într-o izolare de familie. 45. 52 C. înlocuirea acesteia însemnând naşterea dreptului penal modern şi inaugurarea epocii umanitare. pen. p. baza sistemului penal a fost pedeapsa corporală. primii fiind chemaţi a îngriji. educaţie. forma. o pedeapsă severă. 1/1981. Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare. după liberare. trebuie avut în vedere că educarea. 47. în anumite cazuri. executarea pedepsei închisorii de durată mai scurtă este înlocuită cu executarea ei fără privare de libertate. Condusă cu grijă şi pricepere. în cercul de prieteni. este starea psihică de alienare. iar în acest sens. este un proces la care participă educatori şi condamnaţi. p. În trecut. În acest sens menţionăm că unii criminologi susţin că o cauză a infracţionalităţii. Gheorghe. de societate. Pedeapsa este singura sancţiune penală menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni.43 iar comunicarea între deţinuţi rămâne tributară nevoilor nesatisfăcute şi dispoziţiilor de moment. Bulai. precum şi la baza măsurilor procedurale de siguranţă preventivă. 48.: pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii 78 79 F. În sistemul penal actual. I.

e) pedeapsa se aplică infractorului. Numai statul. legea prevede amănunţit condiţiile aplicării ei. în acest sens. d) pedeapsa se aplică numai în cazul comiterii unei infracţiuni şi numai de către instanţele judecătoreşti. Ea poate fi pusă în aplicare doar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. în condiţiile în care ar săvârşi o faptă similară. ca sancţiune prevăzută pentru o infracţiune. Prin efectul exemplarităţii pedeapsa atenţionează pe toţi ceilalţi subiecţi de drept care ar fi tentaţi să săvârşească o infracţiune convingândui de posibilitatea ca. de privaţiune pentru cel care a săvârşit o infracţiune. de altfel. să li se aplice o pedeapsă de aceeaşi natură. Din această definiţie putem reţine şi trăsăturile caracteristice ale pedepsei. o măsură de represiune. Clasificare în funcţie de durată Potrivit reglementărilor legale în vigoare. ea este prevăzută practic în toate cazurile alternativ cu pedeapsa închisorii. care sunt următoarele: a) pedeapsa este o măsură de constrângere. pedeapsa se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie impusă persoanei care a săvârşit infracţiunea. b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. Prin această trăsătură se realizează funcţia de apărare socială împotriva infracţiunilor pe care o are dreptul penal. ca exponent al societăţii este îndrituit să exercite – prin organele sale – acţiunea penală în vederea tragerii la răspundere a infractorului. se execută în închisoare două dintre pedepsele principale – detenţiunea pe viaţă şi pedeapsa cu închisoarea. Privaţiunea poate consta în restrângerea de drepturi civice. Pedeapsa nu poate fi aplicată decât de către stat şi în numele societăţii. Ca şi măsură cu caracter coercitiv. În ceea ce priveşte detenţiunea pe viaţă. privaţiunea de libertate sau. şi un puternic efect educativ. c) pedeapsa este un mijloc de constrângere statală. ea neputând fi aplicată decât celui vinovat de săvârşirea unei infracţiuni cu vinovăţie. în unele cazuri. Nu există pedeapsă în general. de împiedicare a repetării conduitei antisociale şi de îndreptare a condamnatului. Pedeapsa are caracter personal. privaţiunea de bunuri. ceea ce face ca instanţa să recurgă numai în mod excepţional la această pedeapsă. datorită severităţii maxime. Aplicarea unei pedepse este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. instigator sau complice). privaţiunea chiar de viaţă. nefiind pasibil de pedeapsă decât subiectul activ al infracţiunii (autor. ca organe specializate ale statului. Prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte exclusiv reprimarea infractorului.44 săvârşirii de noi infracţiuni. f) pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. ci numai pedeapsă. pedeapsa are. Condiţiile înlocuirii ei cu pedeapsa cu .

. precum si celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului [art. În dreptul penal român. potrivit naturii sale: închisoarea într-un loc de deţinere. în condiţiile prevăzute în prezenta lege. ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acestuia.45 închisoarea. de a se ocupa şi de modul în care urmează să fie executată pedeapsa. 55 C. modul de desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie. s-a prevăzut posibilitatea pentru instanţa de judecată. astfel că. . Ca urmare. însoţită sau nu de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. 275/2006. dacă apreciază că scopurile şi funcţiile pedepsei vor fi realizate prin regimul de executare. regimul de executare al pedepsei este reglementat de Codul penal la art. (1) din Legea nr. să treacă dintr-un regim în altul. 20 alin. prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară sau se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. deci să individualizeze executarea pedepsei. regimul semideschis. pen. Modurile de executare a pedepsei închisorii privesc gradul de izolare a celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii faţă de lumea exterioară sau gradul de privare al celui condamnat în locuri de deţinere. Aceste regimuri se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate. iar în cazul modului executării în regim deschis (liber) privarea de libertate este minimă. potrivit naturii pedepsei principale aplicate. 53³ şi de Capitolul 2 din Legea nr. în cazul executării pedepsei în regim semideschis. b) Prin lege însă. regimul deschis. 275/2006 privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal]. Prevederile dreptului penal şi execuţional penal evidenţiază limitele minime şi maxime între care se exprimă. persoanele condamnate având posibilitatea. sunt prevăzute în art. gradul de privare este parţial. în cazul modalităţii executării pedepsei în regim închis (penitenciar). Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv. Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă. de regulă. diferitele trepte de severitate a pedepsei. gradul de izolare sau privare de libertate este total. sau amenda prin plata unei sume de bani în contul statului. regimul închis. Instanţa de judecată se poate opri în acest moment al aplicării pedepsei. instanţa de judecată poate dispune motivat.regimul de maximă siguranţă se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. a) Pedeapsa aplicată de instanţa de judecată urmează să fie executată.

24 alin. şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Condamnaţii au posibilitatea să treacă dintr-un regim de executare în altul.regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an [art. (3) C. numai la cererea acestora. (2) din Legea nr.46 . Legea 275/2006.. . 275/2006]. pen. 275/2006]. (1).alin (2) din Legea nr. precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate [art. pen. precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă. condamnaţii pot presta o muncă. în mod excepţional. regimul de executare al pedepsei închisorii se întemeiază în principal pe posibilitatea condamnaţilor de a presta. face o amplă referire la recompensele. pe educarea condamnaţilor. 53³ al C. Referindu-se la unele categorii de deţinuţi vulnerabili. natura şi modul de săvârşire a infracţiunii. 275/2006]. precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate [art. abaterile şi sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate de către personalul specializat în cadrul locurilor de deţinere. dar care nu depăşeşte 5 ani. pe respectarea de către aceştia a ordinii interioare a locurilor de deţinere. Cum se poate deduce din cuprinsul Legii 275/2006. alin. dacă sunt apţi pentru muncă. art. cu acordul lor. în condiţiile prevăzute de legea pentru executarea pedepselor (Legea nr. .regimul închis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. dar care nu depăşeşte 15 ani. De asemenea Legea privind executarea pedepselor. 23 alin. 53³ alin.regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an. statuează că. 22 alin. disciplinaţi. Titlul IV. (1). Conform art. . consacră muncii prestate de către persoanele condamnate un întreg capitol (Capitolul 5 din cadrul Titlului IV). Împotriva modului de stabilire a regimului de executare. după împlinirea vârstei de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei. (1) din Legea nr. în cadrul Capitolului 7. regimul de executare al pedepsei se stabileşte de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 275/2006). persoana condamnată poate formula o plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate în termen de 3 zile de la data când a luat la cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilite. la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa. dacă sunt apţi pentru muncă. o muncă socialmente utilă. în mod excepţional. natura şi modul de săvârşire a infracţiunii.

p. pedepse privative sau restrictive de drepturi – care privesc interzicerea unor drepturi. în lege se disting: pedepsele determinate şi nedeterminate. 1. Dacă la începutul secolului coexistau toate categoriile de pedepse enumerate mai sus. în prezent. 84 C.pedepse principale. Oancea. . . 325.care se referă la corpul persoanei (bătaia). După rolul şi importanţa atribuită pedepsei se disting82: . Ed.pedepse accesorii. această pedeapsă se poate aplica infractorului singură. B. pedepse corporale . Ele au rol de a completa represiunea. . mai subzistă pedepsele privative sau restrictive de libertate. 1. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român.pedepse complementare. După obiectul asupra căruia poartă sancţiunea. Bucureşti. distingem: pedepse privative de viaţă – prin care se suprimă viaţa infractorului (pedeapsa cu moartea). După gradul de determinare a pedepselor. fără să fie condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal84. 82 83 I. Academiei. pedepsele morale – care se materializează prin oprobriul public sau excluderea publică.. Basarab. M. Partea generală.47 Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executării pedepselor privative de libertate trebuie să contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnaţi şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia. la realizarea scopului pedepsei. pedepsele pecuniare – care privesc patrimoniul condamnatului. cit. p. Pedepsele determinate sunt expres prevăzute în lege. Pedepsele principale se pot aplica singure şi întotdeauna o infracţiune va fi sancţionată legal cu o pedeapsă principală83. 229. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principală. deci. de aceea ele sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală. C. inclusiv pedeapsa cu moartea. din condamnarea definitivă. în dreptul penal românesc. vol. op. p. pedepsele pecuniare şi pedepsele privative sau restrictive de drepturi. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alături de pedeapsa principală. Legea prevede că mijloacele pe care le oferă regimul executării închisorii trebuie să fie folosite în aşa fel încât să conducă la reeducarea celor condamnaţi şi. Mitrache. În doctrină şi în legislaţie se fac diverse clasificări în funcţie de diverse criterii: A. Cu alte cuvinte. 148. pedepse privative sau restrictive de libertate – detenţiunea pe viaţă sau pedeapsa închisorii. 1969.

regula fiind ca pedeapsa să fie pusă în aplicare „numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului” [art. Astfel. însă fiind aplicabile exclusiv infractorilor minori. Pedepsele unice sunt prevăzute câte una pentru fiecare faptă incriminată. pedepsele multiple pot fi – cumulative – când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse care se aplică toate odată – şi alternative – când pentru aceeaşi infracţiune sunt prevăzute mai multe pedepse. 2. în funcţie de numeroase aspecte. măsurile educative au o funcţie exclusiv educativă. internarea într-un centru de reeducare şi internarea într-un institut medical-educativ. ele constau în măsuri de corectare sau de refacere a procesului educativ al acestora. 85 Al. În cazul acestor sancţiuni de drept penal grija legiuitorului se concentrează în primul rând în a-i educa pe minorii infractori şi abia apoi în a-i sancţiona. Şi ele la rândul lor pot fi: absolut determinate şi relativ determinate. (2) C. pen. sistemul sancţionator mixt aplicabil numai minorilor cuprinde în principal măsuri educative. p. . cit. de asemenea. acestea fiind: mustrarea. 101 C. însă instanţa poate alege doar una. Pedepsele absolut determinate prevăd un cuantum fix în care se aplică pedeapsa (ex: 3 ani). op. E. 294-295. pen. Pedepsele nedeterminate sunt prevăzute fără a fi determinat cuantumul în care acestea pot fi aplicate. caz în care minimul pedepsei este cel general. O altă distincţie se face după natura persoanei căreia i se aplică pedeapsa: pedepsele ce se aplică persoanelor fizice şi pedepsele ce se aplică persoanelor juridice. O altă distincţie se face în literatură între pedepsele unice şi pedepsele multiple. La rândul lor. dar şi pedepse.85 Deşi prezintă şi ele un caracter coercitiv. sancţiuni de drept penal. Măsurile educative sunt. Pedepsele relativ determinate sunt cele care sunt individualizate prin prevederea: a unui maxim. De menţionat este că în dreptul penal nu pot fi cumulate două pedepse principale. În ceea ce priveşte persoanele fizice.. caz în care maximul pedepsei este cel general. a unui maxim şi al unui minim al pedepsei. se precizează măsurile educative care se pot lua faţă de un minor care a comis o faptă incriminată de legea penală ca infracţiune. D.]. a unui minim. fiind lipsite de caracter represiv. putem constata că o clasificare de genul celei stabilite de doctrină este aplicabilă şi în materia codului penal. libertatea supravegheată (sub supraveghere). Boroi. deoarece implică anumite restricţii ale libertăţii minorilor.. 100 alin.48 în natura şi în cuantumul lor. În art.

în subsidiar. ci de starea de pericol obiectiva. Ca natura juridica. in principal. Molnar. 299. Dobrinoiu. ele având doar. funcţie sau profesie. Boroi. Aşadar. este vorba de fapte savarsite fara vointa sau de stari ce nu tin de vointa sau de constiinta faptuitorului. caracterul unor mijloace restrictive. Pascu. din modul periculos în care execută o anumită activitate. de instantele de judecata persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala si cu privire la care exista temerea justificata ca si in viitor vor comite asemenea 86 87 Ghe. cit. care se aplica de regula. de cele mai multe ori. pe cand pericolul social pe care-l prezinta fapta priveste actiunea sau inactiunea prin care sa realizat aceasta fapta si constituie o trasatura esentiala a infractiunii si un criteriu de individualizarea a raspunderii penale. Masurile de siguranta se dispun fata de cei care au savarsit fapte prevazute de legea penala. pentru ca. 419. . din pericolul pe care îl reprezintă simpla posesie a unor lucruri. în scopul înlăturării unor stări de pericol şi al preîntâmpinării săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală86. Nistoreanu. V. anumite lucruri sau situatii si constituie o amenintare pentru viitor. dacă în toate aceste cazuri starea de pericol poate conduce la acte de conduită antisociale. op. masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal care au. nu se confunda cu pericolul social pe care-l reprezinta fapta prevazuta de legea penala. Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal care se dispun în raport cu persoanele care comit fapte prevăzute de legea penală. substanţe sau dispozitive. caracterul unor mijloace preventive destinate sa previna. acestea sunt sancţiuni cu caracter eminamente preventiv. p. relevata de persoana faptuitorului ori de anumite lucruri ce au legatura cu fapta savarsita de acesta. Al. In sensul celor aratate. cit. infractiunea. Starea de pericol priveste persoana faptuitorului. putem defini masurile de siguranta ca fiind acele sanctiuni de drept penal care au in principiu un caracter preventiv si in subsidiar unul de constrangere. Lazăr. op.87 Starea de pericol care constituie temeiul luarii unei masuri de siguranta. p. dar luarea lor nu este determinata de pericolul social al acelei fapte ca infractiune. Datorita cauzei lor specifice. V. Al.. starile de pericol generatoare de fapte prevazute de legea penala nu pot fi combatute prin aplicarea unor pedepse. urmărind înlăturarea stării de pericol rezultată din starea psiho-fizică a făptuitorului.. I.49 3. alte fapte prevazute de legea penala. I. Boroi. prin inlaturarea starilor de pericol.

I din Legea nr. 9)88 confiscarea extinsa 88 Lit. prevazuta de lege. ca sanctiune unica sau alaturi de alta sanctiune penala. 6) expulzarea strainilor. 5) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata. in viitor persoana in cauza va savarsi din nou fapte prevazute de legea penala. stare de pericol care nu poate fi inlaturata prin aplicarea unei pedepse. o meserie ori o alta ocupatie.50 fapte datorita unor stari personale ori altor cauze ce au fost relevate prin savarsirea faptei.63/2012 . 7) confiscarea speciala. instigator sau complice. 112 a fost introdusa prin art. sa evidentieze o stare de pericol prin savarsirea faptei.Ipct. b) Felurile masurilor de siguranta Masurile de siguranta sunt: 1) obligarea la tratament medical. 3) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie. trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa fie savarsita o fapta prevazuta de legea penala in forma actelor pregatitoare/a tentativei pedepsibile sau in forma consumata. Pentru ca fata de o persoana sa fie luata una din masurile de siguranta. sa existe o contributie la savarsirea faptei prin participarea persoanei in calitate de autor. 2) internarea medicala. 8) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata. 4) interzicerea de a se afla in anumite localitati. starea de pericol sa determine temerea justificata ca.h) de la art.

faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială’’. constrângător. (2) C. pentru realizarea sa. Constrângerea prin ea însăşi nu ar putea duce la realizarea scopului pedepsei. un rol la fel de important ca retribuţia îl deţine reeducarea condamnatului.) şi este unanim recunoscută de literatura de specialitate. prin organismele abilitate. în ciuda caracterului său represiv. şi anume funcţiile pedepsei. 52 alin. dimpotrivă. Acest scop are în slujbă. . (2) C. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni are două aspecte: un aspect special („prevenţia specială”). funcţia de reeducare reîntregind funcţia de represiune. 52 C. Este foarte important de reţinut că executarea pedepsei. reeducarea şi îndreptarea condamnatului pot realiza scopul pedepsei. nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. şi un aspect general („prevenţia generală”). care stipulează că: .51 Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni [art. 52 alin. b) Funcţia de reeducare. Funcţia de reeducare este prevăzută în mod expres de lege şi este completată de dispoziţiile art. pen. Aceste funcţii sunt enumerate de literatura de specialitate astfel: a) Funcţia de constrângere sau de represiune este consacrată expres în definiţia legală a pedepsei (art. Reiese din aceasta faptul că. Pedeapsa trebuie să fie promptă şi proporţională cu fapta săvârşită în aşa fel încât să trezească în ceilalţi subiecţi de drept conştiinţa că pentru o astfel de faptă pedeapsa este inevitabilă. (1) C. Prevenţia generală şi specială constituie scopul imediat al pedepsei.. pen]. trebuie să se implice în mod direct în procesul de reeducare a condamnatului. c) Funcţia de exemplaritate a pedepsei este o funcţie inevitabilă şi adiacentă constând în influenţa pe care o are pedeapsa aplicată pentru o faptă pentru ceilalţi subiecţi de drept. cât şi în ducerea la îndeplinire a acesteia. adică preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat. Ea trebuie să fie întotdeauna proporţională cu gradul de pericol social pe care îl reprezintă fapta săvârşită şi persoana făptuitorului. adică împiedicarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a săvârşi infracţiuni. anumite mijloace. Pedeapsa ar fi de neconceput în condiţiile în care nu ar impune o privaţiune sau o restricţie celui condamnat. S-a considerat că nu răzbunarea şi prigonirea ci.Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă. pen. Tot articolul 52 alin. pen. atât în aplicarea unei pedepse. Aşa cum am mai arătat anterior. interzice ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice sau să înjosească persoana condamnatului. statul. caracterul pur retributiv al pedepsei a fost reevaluat în sensul că în acest moment.

Drept penal. b) degradarea militară. pen. Pedepsele principale Pedepsele principale sunt pedepsele care au rolul important în sancţionarea infractorului. C-tin Mitrache. pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani. p. Aceste prevederi sunt statuate de către Codul penal. 531 alin. 262. fiind prevăzute de lege pentru orice infracţiune.000 lei. stabileşte care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice: a) dizolvarea persoanei juridice. 3. Ed. Al. Pedepsele complementare Potrivit art. pen. Felurile pedepselor sunt menţionate în art. când se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă90. precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi. (2) C. (3) C.000 lei. măsurile de siguranţă). . Art. 53 C.. Eliminarea temporară se realizează în condiţiile în care condamnatul primeşte o pedeapsă cu închisoarea. 53 alin. 89 90 Gh. (1) pct. accesorii şi de alte sancţiuni de drept penal (de ex.52 d) Funcţia de eliminare este şi ea considerată o funcţie adiacentă89 care constă în eliminarea temporară sau definitivă a condamnatului din societate. pedeapsa pricipală este amenda de la 2.000. 2002. Bucureşti. complementare şi accesorii 3. b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani. Bucureşti. Conform art. pentru modificarea şi completarea Codului penal. Partea generală. pen. Drept penal român.500 lei la 2. Se pot aplica singure sau însoţite de alte pedepse complementare.1. Boroi. pen. b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. p. 2000. c) amenda de la 100 lei la 50. Casa de Editură şi Presă Şansa. Partea generală. 278/2006. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 531 alin. Felurile pedepselor – pedepse principale. All Beck. Nistoreanu.: Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice sunt: a) detenţiunea pe viaţă. c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. 147. Secţiunea 3. iar eliminarea definitivă intervine în cazuri excepţionale.2. 2 C.

3 C. Secţiunea 4. 276 alin. Pedepse ce se aplică persoanelor fizice 4. 155-163 C. art. pen. pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută spre ex. 339 C. pen. pentru infracţiunile grave contra siguranţei transporturilor (distrugerea şi semnalizarea falsă care a avut ca urmare o catastrofă de cale ferată – art. 176 C. pen. Ea constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii. . 167 C. 3 C.1. În partea specială a Codul penal şi în legile penale speciale. Înlocuind pedeapsa cu moartea din legislaţia ante-decembristă. prin recurgerea la pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă numai în cazuri extreme.). pen. pen. Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii până la 25 de ani pentru marea majoritate a infracţiunilor foarte grave.. părăsirea câmpului de luptă. detenţiunea pe viaţă este prevăzută în Codul penal. spre deosebire de caracterul temporar al pedepsei închisorii. art. 3. Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale. pen. 64 C.). detenţiunea pe viaţă are un caracter perpetuu (permanent). Pedepsele accesorii Pedeapsa accesorie aplicabilă persoanei fizice constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 55 şi art. la art. pentru unele infracţiuni contra păcii şi omenirii.53 d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani. pentru fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei.. sunt prevăzute fapte deosebit de grave pentru care se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. împiedicarea exploatării navei etc.). e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. oferind largi posibilităţi de individualizare judiciară. a. pentru infracţiunile de omor deosebit de grav (art.. pentru unele infracţiuni grave contra capacităţii de apărare (capitularea. pen. 55¹. şi art. 338 C. Pedepsele principale aplicate persoanei fizice a) Detenţiunea pe viaţă este pedeapsa cea mai severă din legislaţia penală actuală. 53 lit. art. pen. conform art. (1) pct. În Codul penal. 54.: pentru infracţiunile grave contra siguranţei statului (art. art. . Ca pedeapsă principală. pen. în condiţiile prevăzute în art.). 53 alin. 71 C.3.

lit.). Pedeapsa închisorii este o pedeapsă principală. pe cea care prevede închisoarea între 15-25 de ani.). limită ce poate fi coborâtă până la minimul general de 15 zile în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante (art. în locul pedepsei detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi. pen. În partea specială a C. 109. prin hotărârea de condamnare şi supunerea acestuia unui regim de viaţă ordonat. unde este supus unui regim de viaţă şi de muncă impus. d şi e C. care poate fi depăşită . (2) C. pentru majoritatea infracţiunilor pentru care se prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută şi pedeapsa alternativă a închisorii între 15 şi 25 de ani. de 25 de ani de închisoare. b). ar însemna să se creeze de la început o situaţie mai grea pentru infractorul în vârstă de peste 60 de ani la data condamnării faţă de care s-ar aplica o pedeapsă absolut determinată. C. 1 lit.).detentiunea pe viată se înlocuieste cu închisoarea pe timp de 25 de ani (art. la data pronunţării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 60 de ani (art. 55 C.pen. pentru pedeapsa detenţiunii pe viaţă. se va putea dispune numai dacă iniţial instanţa optase. pe durata ei maximă. pen. Conţinutul pedepsei închisorii constă în izolarea condamnatului de societate. nu va putea fi aplicată dacă infractorul. pen. pen. pct. (2) C. Având în vedere că. familie. pentru a determina o schimbare în conştiinţa şi atitudinea sa faţă de valorile sociale. pedeapsa închisorii este prevăzută în limitele speciale: limita minimă specială este de o lună.55 alin.]. ori a pedepsei închisorii între 5 şi 20 de ani în cazul prevăzut de art. 76. acestuia aplicându-i-se pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani. În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei. pen. pen. alin. În astfel de cazuri.2 C. 55 C. 53. b. În legislaţia penală română. deşi prevăzută pentru infracţiunea săvârşită. pe o perioadă determinată. pen. limitele generale ale pedepsei închisorii sunt prevăzute între 15 zile şi 30 de ani (art. privativă de libertate şi constă în lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea lui într-un mediu închis. 109 alin. A decide altfel. pedeapsă pe care nu o poate aplica. pentru minori. fără a ţine seama de eventualele circumstanţe atenuante şi care circumstanţe ar fi determinat instanţa să aleagă dintre cele două pedepse alternative.54 Detenţiunea pe viaţă. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor [art. sever. scoaterea acestuia din mediul său de viaţă. considerăm că aplicarea pedepsei de 25 de ani în cazul prevăzut de art.) şi în limita maximă specială de 25 de ani. între cele două pedepse alternative.

Ea este prevăzută ca pedeapsă unică pentru un număr foarte mic de infracţiuni. pen. tineri – 18-21 ani. Pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 2 ani. natura infracţiunii săvârşite. precum şi în funcţie de comportarea şi receptivitatea acestora la acţiunile de reeducare.. în art.. la asigurarea legalităţii în aplicarea şi executarea ei. pen. regimul de executare a pedepsei închisorii este reglementat în principal în C. 72 C. pen. starea de recidivă. s-a prevăzut că. . Pedeapsa amenzii este prevăzută în partea generală a C. alin 3 C. Cunoaşterea regimului de executare a pedepsei închisorii ajută la o bună individualizare a acesteia.. numite penitenciare. la adaptarea amenzii. 80. pen. învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale. 56-58) se completează cu dispoziţiile Legii 275/2006. prin dispoziţiile art. aproape pentru toate infracţiunile. majori – peste 21 ani). remisibilă. (art. pen. amenda stabilindu-se într-un cuantum care să nu pună pe infractor în situaţia de a nu-şi îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea. se va ţine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută în art. 2 C. prin care condamnatul trebuie să plătească o sumă de bani către stat. durata pedepsei. în prezenţa cauzelor şi circumstanţelor de agravare (art. constituie antecedent penal şi se aplică sub forma zileloramendă. creşterea. . Amenda penală se deosebeşte de amenda civilă.55 până la maximul general de 30 de ani.). 63 C. Amenda este prevăzută în dreptul penal român numai ca pedeapsă principală. pen.). c). cu dispoziţiuni penale. Condamnatele femei execută pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi (art. privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. pen. se stabileşte de instanţa de judecată. Normele principale din C. de amenda fiscală şi de amenda contravenţională. Pentru a asigura caracterul personal al pedepsei amenzii şi a limita răsfrângerea acesteia asupra familiei condamnatului. Amenda penală reprezintă o pedeapsă principală. amenda este frecvent prevăzută pentru sancţionarea faptelor care prezintă un pericol social redus. şi în legile nepenale. 63 şi 63¹. Executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deţinere anume destinate. 57 alin. Datorită caracteristicilor sale de a fi adaptabilă. Regimul de executare este cel al deţinerii în comun. Condamnaţii mai sunt separaţi la locurile de deţinere după vârstă (minori – 14-18 ani. În dreptul penal român.

sunt privative de drepturi. dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii. potrivit art. poate eşalona plata amenzii în rate. la cererea motivată a condamnatului. în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. pe cel mult 2 ani. caz în care ratele se reţin de către cei care fac plăţile. ca şi neplata ratelor în cazul în care plata amenzii a fost eşalonată pe o perioadă de timp. A. Pedepsele complementare sunt sancţiuni specifice pentru anumite categorii de persoane sau fapte. Neplata amenzii în termenul de trei luni. Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară ce constă în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi ale condamnatului. dar atunci când sunt aplicate. atrage executarea silită a hotărârii de condamnare. Codul penal subliniază că. executarea acesteia se face şi asupra altor bunuri ale condamnatului. când este salariat ori pensionar. care trebuie neapărat să fie pronunţată. Aplicarea lor poate fi obligatorie (când legea prevede această pedeapsă) sau facultativă (când legea lasă la aprecierea instanţei aplicarea unei astfel de pedepse). 425 C.2. aplicarea pedepsei . în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii. pen. Ele sunt de două feluri: interzicerea unor drepturi şi degradarea militară. completând represiunea instituită pentru pedeapsa principală. Condamnatul trebuie să depună la instanţa de executare recipisa de plată integrală a amenzii. Pedepse complementare şi pedeapsa accesorie aplicabile persoanei fizice 1. instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii. trebuie executată. sunt reglementate în texte distincte în partea generală a codului penal şi sunt prevăzute de cele mai multe ori în partea specială a codului penal şi în legile speciale pe lângă pedeapsa principală. ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată. Dacă în raport cu cuantumul amenzii şi de veniturile celui condamnat. Pedepsele complementare se aplică numai alături de pedeapsa principală. rezultă că amenda nu poate fi achitată în întregime în termen de 2 ani. 64 C. încunoştinţaţi de instanţa de judecată (art.). Instanţa de executare. în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 4. ele funcţionează întotdeauna cumulativ cu pedeapsa principală.56 Pedeapsa amenzii aplicată. proc. pen. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală este privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani şi numai dacă instanţa de judecată consideră că. împrejurările cauzei şi persoana făptuitorului. Interzicerea unor drepturi.

Spre exemplu.]. (1) lit. pen. 64 alin. [art. Se poate aplica facultativ pedeapsa complementară a degradării militare în situaţia condamnaţilor militari şi rezervişti care au săvârşit infracţiuni cu intenţie pentru care pedeapsa principală este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani [art. (1) C. se interzice exercitarea profesiei de învăţător dacă acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală a unui elev aflat în supravegherea sa. spre exemplu. în cazul săvârşirii de către aceştia a unor fapte de o gravitate deosebită. b) C. în cazul următoarelor infracţiuni: rele tratamente aplicate minorului. .dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat [art. pen. (1) lit. Degradarea militară.dreptul de a fi tutore sau curator [art.dreptul de a ocupa o funcţie. Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei privative de libertate.]. a) C.drepturile părinteşti [art.]. (1) lit. Aplicarea acestei pedepse complementare este condiţionată de existenţa calităţii de militar sau rezervist. Degradarea militară este o pedeapsă complementară ce constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniformă [art. . Se pot interzice următoarele drepturi: . (3) C. e) C. prefect). 66 C. 109 alin. d) C. pen. pen. durata ei (care este cuprinsă între 1 şi 10 ani. de a exercita o profesiune sau de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. 64 alin. se poate interzice condamnatului dreptul de a da dispoziţii obligatorii şi de a controla îndeplinirea lor (de ex. spre exemplu. funcţia de secretar de stat. (3) C. pen.].]. sunt interzise drepturile părinteşti acelora care au calitatea de părinţi. Este obligatorie când legea prevede aplicarea acestei pedepse complementare. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei (art. . ministru. se poate interzice condamnatului dreptul de a participa la alegerile de deputaţi şi de a candida pentru a fi ales deputat.) fiind fixată prin hotărârea de condamnare. Aceasta se aplică obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti. 67 alin. 64 alin. (1) lit. conform art. incest. 67 alin. pentru infracţiunile comise în legătură cu exercitarea acestor drepturi (de exemplu. 64 alin. pen. în acest sens. c) C. 64 alin. proxenetism ). 53 C. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată minorilor infractori [art. pen. pentru care legea prevede detenţiunea pe viaţă sau detenţiunea severă. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă temporară. pen.]. .dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii eligibile publice [art.57 complementare este necesară. pen. (1) lit. pen.). B.].]. .

71¹ C. Se pronunţă de către instanţa de judecată atunci când se constată că respectiva persoană juridică a fost înfiinţată .000 lei. 299/ 2004. pen. Prin Legea nr. precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi. pen. 23. afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare în Monitorul Oficial al României. pen.000 lei. 711 – 717) intitulat Pedepsele aplicabile persoanei juridice. 278/ 2006. statuându-le atât pedepsele principale cât şi pe cele complementare aplicabile persoanei juridice.2. Dizolvarea este acel mod de încetare a persoanei juridice aplicabil în cazurile prevăzute de lege şi presupunând lichidarea. A. 5. suspendarea activităţii sau a uneia din activităţile persoanei juridice.1. 5. Pedepsele complementare aplicate persoanei juridice Pe lângă pedeapsa principală a amenzii.. Minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5. pedepsirea penală a persoanelor juridice s-a realizat prin intermediul Legii nr.58 Degradarea militară operează din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. 133 alin. cum ar fi: dizolvarea persoanei juridice. respectiv art. iar maximul special de 900. Pedepsele ce se aplică persoanelor juridice În legislaţia penală anterioară intrării în vigoare a Legii 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal. s-a introdus Capitolul IV1 (art.000 lei. interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice. se pot aplica persoanei juridice şi una sau mai multe pedepse complementare. iar maximul special al amenzii este de 600. Pedeapsa principală aplicată persoanei juridice Amenda – reprezintă pedeapsa principală pentru persoana juridică şi constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească (art. adică gradul militar se pierde pentru totdeauna. I pct. neputând fi redobândit nici chiar pe calea reabilitării judecătoreşti [art. prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală. minimul special al amenzii aplicabile persoanei juridice este de 10. În cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. din cele prevăzute în C.). Este o pedeapsă perpetuă. când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda.000 lei. închiderea unor puncte de lucru. (2) C.] Secţiunea 5.

pen. o persoană juridică neputând fi creată pentru a comite infracţiuni din culpă91. sindicatelor. este evident că infracţiunile comise nu pot fi decât intenţionate. În măsura în care dizolvarea este condiţionată de crearea persoanei juridice ori de deturnarea obiectului ei de activitate în scopul comiterii de infracţiuni. Spre exemplu. Bucureşti. Chiriţă. 71² C. 24. 53¹ alin. (3) lit. pen. 91 . p. Bucureşti. cel puţin până la înlăturarea cauzelor care au determinat comiterea infracţiunii. de îndată instanţei civile competente care va proceda la desemnarea lichidatorului. patronatelor. Partea generală. fiind vorba de o schimbare a obiectului real. Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice constă în interzicerea activităţii sau a acelei activităţi în exercitarea căreia a fost săvârşită infracţiunea [art. care au fost constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare şi nici acelor persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. care au fost constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare şi nici acelor persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. În cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei complementare prevăzută în art. Dacă până la împlinirea acestui termen pedeapsa complementară nu a fost pusă în executare. p. Potrivit legii.. Peines applicables aux personnes morales. o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare. 2004. Desportes. patronatelor. F. dar nu mai mult de 3 luni. sindicatelor. atunci când persoana juridică a fost condamnată pentru o infracţiune la normele privind protecţia muncii sau protecţia mediului. Boroi.]. cultelor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Ed. All Beck. Excluderea acestor activităţi poate fi justificată prin participarea lor la exercitarea libertăţilor publice garantate de Constituţie92. B. prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată. R. 92 Al. cultelor religioase sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Gh. Streteanu.59 în scopul săvârşirii de infracţiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul săvârşirii de infracţiuni (art. 286. Nistoreanu. Dispoziţiile care reglementează dizolvarea nu se aplică partidelor politice. apud F. pen. Deturnarea presupune că obiectul licit al unei persoane juridice nu este respectat în totalitate. F. 2004. Răspunderea penală a persoanei juridice. 71³ alin. instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice. Le Guenehec. se impune suspendarea activităţii pe o anumită perioadă. Drept penal. Dispoziţiile care reglementează suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice nu se aplică partidelor politice. 177. (1) C.). instanţa dispune suspendarea activităţii sau uneia dintre activităţile persoanei juridice. până la punerea în executare a pedepsei complementare. Peines criminelles et corectionelles. p. e) C.

D. autorităţile sau instituţiile publice. Noţiune şi criterii de individualizare Operaţiunea prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de apărare socială. Hotărârea de condamnare a persoanei juridice. la procedurile privind atribuirea contractelor de achiziţii publice.93 Sunt cunoscute următoarele trei forme de individualizare: legală.1. p. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice În ipoteza statuării ca pedeapsă complementară a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice. putând avea ca efect pierderea clientelei. pentru a asigura îndeplinirea funcţiilor şi scopurilor acesteia. Individualizarea pedepselor 6. toate acestea realizându-se pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. ce sunt reglementate de dispoziţiile legale în vigoare. 93 I. Individualizarea pedepsei. Afişarea hotărârii de condamnare sau difuzarea ei constituie o pedeapsă complementară. în care s-a desfăşurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea. Această măsură constă în interzicerea de a participa la un contract încheiat de către stat. în raport cu gravitatea abstractă sau concretă a infracţiunii cât şi cu periculozitatea infractorului. Nici această pedeapsă nu se aplică persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei. se va face cunoscută prin presă ori mijloace de comunicare audiovizuală. Ştiinţifică. pen. Ea afectează imaginea de marcă. poartă denumirea de individualizare a pedepsei. 76 . Grigoraş. Bucureşti 1969.60 C. Ed. diminuarea credibilităţii. defineşte acest concept ca fiind închiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru aparţinând persoanei juridice cu scop lucrativ. E. direct sau indirect. poziţia persoanei juridice. judecătorească şi administrativă. stabilite de instanţa de judecată. reputaţia comercială. colectivităţile teritoriale ori alte întreprinderi controlate de către stat. Interzicerea participării la procedurile de achiziţii publice constă în interzicerea participării. Secţiunea 6. C.

p. prin care se identifică limitele de aplicare a legii penale (în timp. în sensul că prin completarea reciprocă a limitelor oricăror pedepse. a dimensiunilor incriminării actelor penale. Individualizarea legală a pedepselor se realizează de către legiuitor în faza de elaborare a legii şi constituie totodată o materializare a principiilor legalităţii şi individualizării pedepselor. b) prevederea pedepsei pentru fiecare infracţiune în funcţie de gradul de pericol social generic al acesteia. II. de periculozitatea generic evaluată a făptuitorului etc. de împrejurările concrete atenuante ori agravante în care s-a săvârşit infracţiunea sau care caracterizează persoana infractorului. c) prevederea cadrului şi a mijloacelor legale în care se vor realiza celelalte forme de individualizare. prevăzute de art. judiciară şi administrativă. de periculozitatea infractorului. Editura Academiei Române. Individualizarea judiciară sau judecătorescă a pedepsei o realizează instanţa de judecată şi se concretizează prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisă. pen. se indică felul pedepselor. prin ocrotirea relaţiilor sociale. prin limitarea întinderii pedepselor în funcţie de gradul de pericol social. 72 C. se stabilesc limitele minime şi maxime ale pedepsei pentru fiecare infracţiune.. se stabilesc trasăturile esenţiale ale infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. V. individualizarea legală se regăseşte în adoptarea tuturor regulilor din partea generală. Bucureşti. în limitele principiilor generale de individualizare. 2003. Posibilitatea individualizării pedepsei sub cele două forme: individualizarea legală şi individualizarea judiciară corespunde modalităţii de determinare a pedepsei94. 125. cât şi din partea specială a Codului penal. 72 C. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. formele de înlocuire a răspunderii penale. 94 . Dongoroz şi colab. în spaţiu). pen. determinat la rândul său de importanţa valorii sociale ocrotite. prin raportarea la necesitatea pedepsirii efeciente a infractorilor şi la determinarea fenomenului de prevenire a infracţionalităţii. legea a stabilit criteriile în art. prin arătarea efectelor ce le au stările şi circumstanţele de atenuarea sau de agravare asupra limitelor speciale ale pedepsei. de importanţa relaţiei sociale afectate. Dacă pentru instituţia individualizării judiciare. a naturii şi limitelor generale a fiecărei pedepse în concordanţă cu principiile stabilirii sancţiunilor penale. Obiectul principal al individualizării legale este reprezentat de necesitatea stabilirii periodice a faptelor. Individualizarea făcută de legiuitor se materializează în: a) prevederea cadrului general al pedepselor. stabilirea cadrului legal. de vătămarea la care este supusă această valoare. în funcţie de gradul de pericol social al faptei. care constituie infracţiuni şi elaborarea fiecărei norme juridice.61 Individualizarea legală.. vol.

circumstanţele atenuante şi agravante. Partea generală”. Acest tip de individualizare. . . liberarea înainte de terminarea pedepsei pentru bună purtare sau ca efect al graţierii individuale reprezintă concepte care formează obiectul individualizării administrative.suspendarea condiţionată a executării pedepsei. . 6. concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii şi care reliefează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei ori de periculozitate a infractorului95. 95 Constantin Mitrache. situaţiile sau împrejurările anterioare.62 pentru toate infracţiunile. Ulterioarele măsuri de reducere din pedeapsa definitivă a deţinerii şi arestului preventiv. reducerea din pedeapsă ca urmare a beneficierii de adaosuri la norma legală de muncă a condamnatului. a. p. întrucât nu afectează cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de judecată (atribut al individualizării judiciare). de starea de recidivă. Stări şi circumstanţe în individualizarea pedepsei Noţiuni. Cristian Mitrache. ca forme de individualizare judiciară: .2. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei. Individualizarea administrativă este denumită astfel după organele administrative care o realizează în faza de executare a pedepsei închisorii. Legea penală reglementează. Individualizarea administrativă se realizează în cadrul oferit de individualizarea legală şi cea judiciară. în funcţie de gravitatea pedepsei aplicate. dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare. care poate fi modificată la propunerea organelor administrative prin acordarea graţierii sau a liberării condiţionate. 2003. de conduita condamnatului la locul de deţinere ş. nu se rezumă doar la regimul de executare ci priveşte şi durata executării efective a pedepsei. În cadrul cauzelor de agravare sau de atenuare a pedepsei se face distincţie între stări şi circumstanţe. un rol important îl au stările. nu se va adopta o altă pedeapsă decît cea relativ precizată de textul legal specific infracţiunii.munca corecţională. Bucureşti. . Acest tip de individualizare realizează atât prevenirea generală cât şi prevenirea specială. prin constrângerea şi reeducarea pe care pedeapsa concretă o are asupra infractorului. “Drept penal român. ci forma de executare a pedepsei definitive (atribut al individualizării administrative). 361.

Spre exemplu. precum şi câteva stări de atenuare: tentativa şi minoritatea făptuitorului. II. provocând doar o singură atenuare ori agravare. fapte cu semnificaţie în ce priveşte gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate a făptuitorului. O importanţă deosebită o are împărţirea în stări şi circumstanţe pentru că potrivit unei opinii97 consacrată în literatura de specialitate stările de agravare ori de atenuare îşi produc efecte fiecare în parte asupra pedepsei.. Bulai. . reglementate în partea generală a Codului penal ca instituţii distincte. ori de la făptuitor şi biografia acestuia96.cauzele generale care au influenţă pentru toate infracţiunile şi sunt prevăzute în partea generală a codului penal. pen şi circumstanţele agravante legale prevăzute de art. 75 C. Academiei. 75 C. pen. în „Explicaţii teoretice ale codului penal român”. Bucureşti. calităţi. având efecte de atenuare sau de agravare a pedepsei. pen. retragerea mărturiei mincinoase. gen. 1969. calitatea infractorului. şi agravante – art. Cauze generale şi speciale. p. cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege ş.circumstanţele legale. Circumstanţe legale şi circumstanţe judiciare. sunt acele circumstanţe arătate de legiuitor şi al căror caracter. vol. 96 V. pot fi considerate cauze generale atât stările (concursul de infracţiuni. 73 C. oricâte astfel de circumstanţe ar fi. După întinderea efectelor se disting: ..). alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii ce se referă la faptă şi ambianţa ei. pen. 353.a.63 Stările sunt definite ca fiind acele situaţii. acţionând succisiv. 73 C. tentativa. În ceea ce priveşte circumstanţele. cât şi circumstanţele prevăzute în partea generală a codului penal (atenuante – art. menţionăm câteva stări de agravare: starea de recidivă.cauzele speciale care sunt determinate având influenţă numai cu privire la o anumită infracţiune şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal. p. iar cauze speciale de atenuare: înlesnirea arestării perticipanţilor la unele infracţiuni. 97 C. minoritatea). După modul de stabilire a circumstanţelor şi după efectul pe care îl au asupra pedepsei ce urmează să fie stabilită de instanţă se disting: . 220. iar concursul de circumstanţe nu are acelaşi efect. op. spre exemplu. p. . cit. menţionăm circumstanţele legale atenuante prevăzute de art. Dongoroz. Ed. agravant sau atenuant este obligatoriu pentru instanţa de judecată. cu titlu de exemplu amintim drept cauze speciale de agravare: numărul victimelor. acestea sunt definite ca fiind acele situaţii. concursul de infracţiuni.

28 alin. concomitente sau subsecvente săvârşirii unei infracţiuni. atitudinile.. „Comentariu I” în Codul penal român comentat şi adnotat. Circumstanţe cunoscute şi circumstanţe necunoscute. 99 98 . p. potrivit art. Astfel. “Drept penal român. Bucureşti. p.circumstanţe personale sunt acele circumstanţe care sunt legale de persoana infractorului şi îl caracterizează sub raportul periculozităţii. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai dacă se face dovada că le-au cunoscut. sunt acele împrejurări caracterizate de instanţa de judecată ca fiind atenuante sau agravante. circumstanţele se împart în: . 1992. întâmplări ori date ale realităţii anterioare. Editura Ştiinţifică. După criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul. În literatura juridică. 2 C. 363.circumstanţe necunoscute infractorului. 6. circumstanţele personale (subiective) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi. se disting: . pen. pen. Circumstanţe anterioare. le-au prevăzut şi le-au acceptat. concomitente ori subsecvente infracţiunii. 2003. Circumstanţe reale şi circumstanţe personale. Bucureşti.circumstanţe reale. iar potrivit dispoziţiilor art.3. După cum împrejurările erau cunoscute ori necunoscute infractorului. Circumstanţe atenuante Noţiune. 51 alin. deprinderile. vol. acele circumstanţe care sunt legate de faptă şi influenţează gradul de pericol social al acestuia. obiceiurile infractorului. Circumstanţele atenuante sunt definite ca fiind acele stări. . distingându-se între: circumstanţe anterioare. apreciind. circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut98. partea generală. Împărţirea aceasta prezintă importanţă pentru aplicarea corectă a unor dispoziţii din legea penală cu privire la circumstanţele agravante. semnificaţie juridico-penală a acestora în context cu fapta săvârşită şi cu făptuitorul..circumstanţele judiciare. circumstanţele se mai clasifică după situarea în timp faţă de momentul săvârşirii infracţiunii. deoarece participaţia se săvârşeşte doar cu intenţie. 2 C. ce au legătură cu fapta infracţională ori cu Constantin Mitrache. referindu-se la calităţile. Cristian Mitrache. nu constituie circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. de asemenea.circumstanţe cunoscute infractorului. I. . D.64 . Partea generală”. 428. împrejurări. Lucinescu. concomitente şi subsecvente infracţiunii99.

“Explicaţii teoretice ale Codului penal”.pen. p. Cristian Mitrache. Editura Academiei Române. pen. cele prevăzute la art. partea a II-a). p. pen. 220.săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. Depăşirea limitelor legitimei apărări (art. să fi depăşit limitele unei apărări legitime. pen. Această circumstanţă atenuantă legală cunoscută în docrina penală ca „exces scuzabil” se deosebeşte de excesul justificat asimilat legitimei apărări prevăzut la art. fiind circumstanţe atenuante legale. Bucureşti.) şi a celor care pot constitui (art. au fost prevăzute următoarele circumstanţe atenuante legale: . Circumstanţele atenuante legale. şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. reflectă deosebirea pe care însuşi legiuitorul o face între acestea. 73 lit. 74 C.. Partea generală”. II. V. 73 C. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Redactarea distinctă a circumstanţelor care constituie circumstanţe atenuante (art. 102 D. circumstanţe atenuante judiciare.. pen. Prin dispoziţiile art.. la început. 73 lit. 74 C. 73 C. 2 C. şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. 2003. datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce face apărarea. 365. a partea I). pen. iar această depăşire să nu se întemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia101. în momentul săvârşirii faptei. cit. Condiţiile de existenţă a acestei circumstanţe atenuante legale se desprind din dispoziţiile art. 436. necesare pentru a salva de la un pericol iminent una din valorile sociale arătate în art. pen. va diminua această răspundere (atenuând-o) în cadrul răspunderii penale pentru fapta săvârşită. 3 C. 44 alin. produsă prin violanţă. . 2003.) circumstanţe atenuante. 100 .depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate. op. vol. p. Dongoroz şi colab. 45 alin. Atrăgând răspunderea penală a persoanei care s-a apărat excesiv. pen. Pentru existenţa circumstanţei atenuante se cer îndeplinite condiţiile ca făptuitorul să se fi aflat. 45 alin. 73 C. 101 Constantin Mitrache. 3 C. Bucureşti. a. Depăşirea limitelor stării de necesitate (art. “Drept penal român. în legitimă apărare.65 infractorul şi care relevă un pericol social mai scăzut al faptei ori o periculozitate mai redusă a infractorului100. Lucinescu. şi presupun că făptuitorul. Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă personală care nu se răsfrânge asupra participanţilor102. iar cele prevăzute la art.

vătămări) ori violenţă psihică (ameninţare). dacă această comportare a produs infractorului (provocat) o puternică tulburare sau o emoţie de nestăpânit. Cristian Mitrache. De asemenea. 73 lit. Asemenea acte de provocare pot fi realizate prin: violenţă fizică (loviri. printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei ce se poate realiza de exemplu prin insultă. produsa prin violenta. 365. 2003. sentimental. pen). moral. Partea generală”. Provocarea se reţine şi în cazul trecerii unei perioade de timp între actul provocator şi riposta acestuia cu condiţia ca răspunsul la provocare să fie dat ca urmare a tulburării sau emoţiei trăite de infractor în momentul când a luat cunoştinţă de actul provocator. Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii constă în indignare. prin alte acţiuni ilicite grave ca de exemplu surprinderea victimei în flagrant delict de adulter (când victima este soţia sau soţul adulterin al făptuitorului ori partenerul acestora). determinata de o provocare din partea persoanei vatamate. p. Important este ca infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului. a unor persoane faţă de care acesta manifestă ataşament psihic. printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava (art. în mod normal. mânie. C. 103 Constantin Mitrache. “Drept penal român. însă prin modul de concepţie. Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii. starea de tulburare sau emoţie creată infractorului şi săvârşirea infracţiunii ca urmare a acestor condiţii va trebui să existe un raport de corelare. Între actul de provocare din partea persoanei vătămate. . b. actul de provocare (oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa) va trebui să fie îndreptat în mod direct împotriva infractorului. va exista de asemenea scuza provocării. Atingerea gravă a demnităţii persoanei necesită producerea unei tensiuni psihice capabilă să determine pe cel provocat să riposte la actul ilicit provocator. în situaţia în care făptuitorul în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că prin fapta sa pricinuieşte astfel de urmări atunci fapta este săvârşită în stare de necesitate şi nu are caracter penal103. Depăşirea limitelor stării de necesitate este o circumstanţă personală. cele două acte (tulburarea din cauza provocării şi actul infracţional) care aparţin agresorului fiind justificate parţial de atitudinea provocatoare a victimei. atingerea gravă a demnităţii individuale sau printr-o acţiune ilicită gravă. Actul provocator se poate produce şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei. Bucureşti.66 În schimb. iar dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul. emoţie puternică provocată de victimă prin violenţă. de executare sau prin urmările sale provoacă o stare puternică de tulburare sau emoţie şi determină pe infractor să răspundă provocării.

„Individualizarea pedepsei”.. Atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii.. 64. p. În doctrina penală106 s-a reţinut că o astfel de circumstanţă atenuantă este şi în cazul împiedicării producerii rezultatului dacă până în acest moment s-a realizat conţinutul unei alte infracţiuni. Ed. Bulai. căinţă care se materializează prin repararea pagubei pricinuite. p. sunt enumerate exemplificativ circumstanţele atenuante judiciare.). b C. 167.cit.). 74 alin. Tănăsescu. pen. Bucureşti. Conduita infractorului despre care se menţionează în cuprinsul textului legal se referă la faptul că după comiterea faptei. 1969. 574. Comportamentul individual. “Practica judiciară penală. “Drept penal general”. p. C. pen. pen. p. p. infractorul manifestă căinţă activă pentru fapta comisă. 105 104 . Această circumstanţă priveşte aşadar atitudinea şi comportarea corectă a infractorului în familie. Printre împrejurările reţinute în practica şi doctrina judiciară107 ca circumstanţe atenuante se află: Mitrache. c. înlăturarea urmărilor infracţiunii şi care reliefează o periculozitate mai scăzută a acestuia. 74 alin. înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor (art. 2002.1 lit.67 Circumstanţele atenuante judiciare. G.cit.. vol. Ştiinţifică. care prevăd împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante. se mai poate materializa şi în comportamentul infractorului ulterior comiterii infracţiunii de a da îngrijiri medicale victimei. 106 I. partea generală”. este considerat pozitiv sau negativ în funcţie de interesul social. domiciliu.). 74 C. 1 lit. Gabriel Tănăsescu. societate. op.. 107 C. Editua ALLBECK. op. 77. Editura Academiei Române. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei (art. de restituire a bunurilor sustrase etc. înainte de săvârşirea infracţiunii. a C. pen. de nevoile publice generale astfel încât prin examinarea şi identificarea elementelor pozitive („prin investigaţii la locul de muncă. 366. O astfel de circumstanţă relevă un grad de periculozitate scăzută al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. De asemenea. Bucureşti. Prin dispoziţiile art. la locul de muncă. 74 lit. comportarea sinceră în cursul procesului. 339. cit. pozitivă a infractorului existentă înainte de săvârşirea infracţiunii – ca circumstanţă atenuantă şi implicit să determine atenuarea pedepsei105. Iancu Tănăsescu. I. Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită (art. op. Conduita bună a infractorului priveşte şi lipsa antecedentelor penale104. I (1988). Bucureşti. p. precum şi prin consultarea cazierului judiciar”) se poate reţine conduita bună. Camil Tănăsescu. Antoniu şi colab. Grioraş.

starea de beţie involuntară incompletă. împrejurări. 583. produsă prin alcool sau alte substanţe deşi afectează voinţa infractorului nu înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit dispoziţiilor art. Partea generală”. situaţii. 1 C. 2 C. Reducerea ori schimbarea are loc în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită raportată la minimul special al acesteia. pen. fără ca săvârşirea acesteia să fie cauzată sau condiţionată de starea de beţie a infractorului108. Circumstanţe agravante Noţiune. ca o condiţie a producerii infracţiunii (beţia voluntară este reţinută ca circumstanţă agravantă în toate infracţiunile de pericol) sau deopotrivă. 580. Dublul caracter de circumstanţă atenuantă sau circumstanţă agravantă a beţiei voluntare complete este determinată de interpretarea comportamentului infractorului anterior-concomitent-posterior săvârşirii infracţiunii (faptei) sub starea de beţie voluntară completă. concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii ce au legătură cu fapta infracţională ori cu infractorul şi care reflectă un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. după caz. p. 108 109 Tănăsescu. prin mai multe rezultate infracţionale şi prin mai multe forme de vinovăţie a infractorului110. 76 C.). 76 alin. . potrivit art. Circumstanţele agravante constau în stări.68 . p. 49 alin. şi sunt aceleaşi indiferent dacă sunt legale sau judecătoreşti.4. Efectele circumstanţelor sunt determinate prin dispoziţiile art. 367. pe când infracţiunile calificate se caracterizează prin mai multe acţiuniinacţiuni. dacă infractorul a produs acţiunea-inacţiunea. Deosebirea esenţială dintre circumstanţele agravante şi infracţiunea calificată (agravantă) constă în faptul că circumstanţele agravante au un caracter accidental. Bucureşti. 6. calităţi. atenuare ce poate consta într-o reducere ori o schimbare a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă109. cit. pen. alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii. pen. p. Circumstanţele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei. în mod normal. Cristian Mitrache. 2003. 110 Tănăsescu. “Drept penal român.. anterioare. în cazul circumstanţelor atenuante pedeapsa principală se reduce ori se schimbă. pen. va reprezenta o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă (art. având statutul de circumstanţă atenuantă. starea de beţie voluntară completă care a fost acceptată de o persoană pentru efectele sale speciale asupra propriului comportament. Constantin Mitrache. Efectele circumstanţelor atenuante. cit. op.. op.. 76 C.

Codul penal nu face referiri exprese cu privire la împărţirea circumstanţelor agravante în circumstanţe agravante legale şi circumstanţe agravante judiciare. Editura Academiei Române. Bucureşti. p. Bulai. 75 alin. 114 C.p.art. b C. violul – art. Partea generală”. II. p. Circumstanţele agravante îşi găsesc reglementarea în dispoziţiile art. 61. în timp ce în cazul circumstanţelor agravante judiciare. constituie circumstanţe agravante. Dongoroz şi colab. răspunderea participanţilor stabilindu-se potrivit dispoziţiilor privitoare la participaţie111. imprimă acestei fapte un caracter grav deoarece sporeşte îndrăzneala făptuitorilor. 75 alin 1 lit.a C. 75 alin. Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. o sălbăticie în comiterea infracţiunii. 1 lit. J. Această circumstanţă agravantă nu se aplică dacă în conţinutul agravant al infracţiunii intră ca element circumstanţial. 75 alin. cit. pen. prin cooperarea acestora asigurându-se consumarea infracţiunii. p. legiuitorul lasă instanţei judecătoreşti facultatea de a reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav (art. 192 alin.pen. 151. împrejurările care pot constitui circumstanţe agravante legale sunt prevăzute limitativ (art. săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. nr. 2003. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime. a-f C. 111 . scade rezistenţa victimei în apărarea valorilor sociale etc112. 2). pen. furtul calificat – art.). În schimb. pen. următoarele împrejurări: Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. 2/ 1980. Cristian Mitrache. 2. Participarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni nu este considerată în general ca o circumstanţă agravantă. 369. evadarea – art. 112 Constantin Mitrache. urmărind V. d. op. vol. 1 lit..). 197 alin. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. Circumstanţa agravantă a participării mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra participanţilor în măsura în care au cunoscut-o fiind necesară dovedirea cunoşterii ori prevederii de către fiecare participant114. ştergerea urmelor infracţiunii. prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public (art. 534/ 1979. p.. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime presupun o ferocitate din partea infractorului. participarea mai multor persoane ca autori la săvârşirea unei infracţiuni. După cum se poate desprinde din conţinutul legal. 2). mai ales când numărul lor este mai mare.).69 Cadru. împrejurare care se valorifică o singură dată ca element circumstanţial113 (violarea de domiciliu. 75 alin. Constanţa. 2003. a. Bucureşti. Circumstanţele agravante legale. “Drept penal român. RRD nr. pen. 2. 379. 75 C. 209 lit. 113 T. 1 C.

etnie. corosive sau toxice generale. dizabilitate. gen. 180 alin. Coruperea minorilor şi antrenarea lor la săvârşirea de infracţiuni dovedeşte periculozitatea socială sporită a infractorului major. Bucureşti. 153. p. în toate cazurile punându-se în pericol viaţa sau integritatea corporală ori sănătatea unui numar indeterminat de persoane117. dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuirorul. origine sociala. Această circumstanţă este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav (art. 182 C.) sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. vol. Această circumstanţă este reală şi se răsfrânge asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. Membru al familiei art. pen..1 lit. 181 alin. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (art. răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor majori care au cunoscut împrejurarea că la săvârşirea infracţiunii participă şi un minor. c. pen. convingeri. Partea generală”. 370. aparate de explodare. 117 V. Săvârşirea infracţiunii de către un major.). Cristian Mitrache. dispozitive de pulverizare etc. Dongoroz şi colab.). Agravanta se aplică oricărei infracţiuni de violenţă săvârşite asupra unui membru al familiei116. p. cu excepţia celor în conţinutul cărora este prevăzută ca element circumstanţial de agravare a infracţiunii (art. Şi această agravantă este reală. cu cât influenţa pe care o pot avea persoanele în vârstă asupra celor nevărstnici este mai mare. apartenenta politica. Agravanta generală este aplicabilă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă (art. 149¹ C. orientare sexuala. avere. 75 alin. p. varsta. 1 lit. 152. exploziile sau substanţele chimice sub forma de lichide sau gaze asfixiante sau inflamabile. 176 alin. pen : Prin “membru de familie” se înţelege soţul sau ruda apropiată. C. înlătură această agravantă. pen. Reţinerea acestei circumstanţe este determinată de cunoaşterea de către major a situaţiei că la comiterea infracţiunii cooperează cu un minor. pen. pe care îl credea major.. religie. limba. de unde uşurinţa cu care aceştia sunt antrenaţi pe calea infracţiunii118. 2003. Această periculozitate este cu atât mai evidentă. Eroarea cu privire la vârsta minorului. Editura Academiei Române. Bucureşti. indiferent de mijloacele folosite pentru răspândirea lor ( bombe. nationalitate. 116 115 . 1 şi 2¹ C. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei.70 provocarea de suferinţe mari victimei în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă115. c C. “Drept penal român. ). dărâmarea unei clădiri sau deteriorarea unei instalaţii etc. Săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 1¹ C. II. Savarsirea infractiunii pe temei de rasa. 118 Dongoroz.. opinie. pen. art. Aceste metode sau mijloace pot fi: incendiul care creează pericol public.). boala cronica necontagioasa sau infectie Constantin Mitrache. 2003.

imprimă faptei un caracter grav (art. 75 alin. Periculozitatea infractorului este mai mare pentru că profită de starea de tulburare produsă de calamitate. 2 C. d C. Această circumstanţă este personală şi nu se răsfrînge asupra participanţilor. pen)121. Această circumstanţă agravantă este personală. în acel caz. vol. cit. pen. În doctrina penală122 sunt considerate ca fiind circumstanţe agravante judiciare: împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă ori împrejurarea că în timpul efectuarii serviciului de pază infractorul sustrage bunuri ori comite o tâlhărie. 119 . concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii. 156. 2003. Această stare de beţie preordinată sau premeditată reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului care se pregăteşte pentru săvârşirea infracţiunii provocându-si această stare pentru a avea mai mult curaj în săvârşirea faptei ori pentru a o invoca în instanţă ca împrejurare atenuantă. p. Circumstanţele agravante judiciare. pen.). imprimă faptei. “Drept penal român. 25 din Legea nr. 1.). incendiu puternic. lit.I pct. Bulai. p. 122 C. alin. Săvârşirea infracţiunii din motive josnice (art. 121 Constantin Mitrache. Bucureşti. V. Aceasta circumstanta agravanta a fost introdusa prin art. în mod neîndoielnic şi într-o măsură deosebită. 75 alin..71 HIV/SIDA (art. 1 lit. Prin „situaţia prilejuită de calamitate” se înţelege starea de tulburare socială specială pe care o creează existenţa efectivă sau ameninţarea ivirii unei calamităţi (inundaţie. Editura Academiei Române. Spre deosebire de circumstanţele agravante legale care erau prezentate exemplificativ. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (art. p. surpare de teren)120. pen. cele judiciare sunt constatate de instanţa judecătorească care are facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare. 1 lit.e. instanţa având deplina libertate de a reţine circumstanţă agravantă orice împrejurare care. 222. Bucureşti. 2003. (2) Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un caracter grav.278/2006. f C. 75.c1). 75 alin. Cristian Mitrache. “Explicaţii teoretice ale Codului penal”. 1 lit. În doctrina penală. setea de îmbogăţire pe căi ilicite etc. 382. un caracter grav. Partea generală”. Ele vor putea fi proprii fiecărui caz concret dat. 120 Dongoroz. care se poate converti ca şi premeditarea în circumstanţă reală.). Dongoroz şi colab.. „motivele josnice” sunt acele porniri interioare contrare moralei ca: răzbunarea. II. C. 373. 75 alin. având efectele unei astfel de circumstanţe119 Săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate (art. op. p.

Fondor. care nu poate depãsi o treime din acest maxim. Art. ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii ori a detenţiunii pe viaţă. pen. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR Secţiunea 1. p. vol. 190-191 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006). 24 din 16 ianuarie 2007.” CAPITOLUL IV. 78 alin. 275/2006. Prin dispoziţiile art. se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul special. Liberarea condiţionată 1. Beneficiul liberării condiţionate poate fi acordat oricărui condamnat. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 42 şi urm. Dacã maximul special este neîndestulãtor. 78 C. 124 Hotărârea nr. Explicaţii teoretice ale Codului penal. 75-77 din Legea nr. un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei. Bucureşti. II. Liberarea condiţionată îşi găseşte reglementarea în art. sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu săvârşească infracţiuni123. în cazul închisorii se poate adãuga un spor pânã la 5 ani. 59-61 din C. 123 . 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. Dongoroz şi colab. 190 alin.1. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumãtate din maximul special. indiferent de natura infracţiunii săvârşite şi indiferent dacă a mai beneficiat anterior de liberarea condiţionată pentru altă pedeapsă. s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanţelor agravante atât legale cât şi judecătoreşti. Noţiuni generale Liberarea condiţionată este o instituţie complementară regimului executării pedepsei închisorii. publicată în Monitorul Oficial nr. pen. pen. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. I. Liberarea condiţionată constituie o măsură de încredere faţă de persoana privată de libertate condamnată la pedeapsa cu închisoarea sau la detenţiune pe viaţă si se dispune pentru continuarea executării restului de pedeapsă în stare de libertate (art. Academiei Române..72 Efectele circumstanţelor agravante. art. 275/ 2006124. în V. 1 C. prevede că: “În cazul în care existã circumstante agravante. şi în art. Ed. 1969.

care diferă după durata pedepsei aplicate şi care se execută. 76 din Legea nr. după vârsta condamnatului şi după antecedentele sale penale.. şi 2 zile executate pentru o zi de muncă. Condiţiile de acordare Pentru a fi acordată liberarea condiţionată de către instanţa de judecată trebuie îndeplinite mai multe condiţii. liberarea condiţionată neputând fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din pedeapsa închisorii când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi.după executarea a cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani [art. de art. 59 C.73 1. prevăzute în art. şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. în cazul condamnaţilor minori şi tineri. 59 alin. iar în această situaţie se va scădea din durata pedepsei de executat partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale.]. în cazul condamnaţilor minori şi tineri. 60 alin. liberarea condiţionată se acordă: . în cazul condamnaţilor majori. 59 alin. pen. 190 alin. ..(1) şi (2). 59 alin (1). în cazul condamnaţilor majori. pot fi liberaţi condiţionat dacă îndeplinesc celelalte condiţii. durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale. 75 din Legea nr.]. se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă. se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiţiile prevăzute în art. (1) C. când pedeapsa este mai mare de 10 ani. (2) C. precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei. în cazul închisorii mai mari de 10 ani. (1) C. . când ajung la vârsta de 18 ani.2. 275/ 2006. pen. Astfel. (1) şi (2). după forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea. 76 din Legea nr. 275/ 2006. 275/2006 şi de art. pen. După executarea unei treimi din pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi. se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă.]. 275/2006 reglementează partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate). 59 alin. pe bază de voluntariat sau în caz de calamitate. ce sunt enumerate de art. se va ţine cont şi de munca prestată (art. pen. (2) şi (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.[art. Potrivit art.după executarea a cel puţin două treimi din pedeapsă în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani [art. 59 alin. cei condamnaţi în timpul minorităţii. în vederea acordării liberării condiţionate. b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiţiile prevăzute în art. O primă condiţie priveşte executarea unei părţi din pedeapsă.

se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. 2002. Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată. Stăruinţa în muncă pe timpul executării pedepsei denotă că.cursuri universitare în conformitate cu prevederile art. . 65 alin. e) în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesională. 55¹ alin. pen. modul de executare a unor sarcini care nu se remunerează. 63.65^1 alin.].(3) din Lege. O altă condiţie priveşte dovezile temeinice de îndreptare. p. (4). (2) şi (3) din Regulament care prevăd că: (2) Persoanele private de libertate care au lucrat. precum şi persoanele private de libertate care nu au 125 Gh. se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar sau pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională. se cere ca persoana condamnată să respecte regulile de conduită. Liberarea condiţionată. Un caz aparte îl reprezintă liberarea condiţionată a celui condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă: . pen. (3). O altă condiţie priveşte stăruinţa în muncă şi disciplină a condamnatului.dacă condamnatul a trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei. buna comportare la locul de deţinere125. 190 alin. Sunt considerate dovezi temeinice de îndreptare: participarea efectivă la activitatea de educaţie civică şi moral-creştină.74 c) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. d) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art.în caz excepţional. în caz contrar fiind pasibil de sancţiuni disciplinare. Amintim şi dispoziţiile art. pen. 59 alin. (1) .de formare profesională sau la programe de resocializare. (1) C. (2) C. 55¹ alin. De asemenea. Mărgărit. după executarea efectivă a 15 ani de detenţie [art.1 din Lege. regulile de ordine interioară şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei. f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate. . au participat la cursuri de alfabetizare ori instruire scolară . Bucureşti.]. .pedeapsa se consideră executată. în stare de libertate.]. condamnatul are aptitudinea de a-şi asigura existenţa prin muncă în mod cinstit. liceală sau universitară. se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă. 59 alin. condamnatul nu a mai săvârşit o nouă infracţiune [art. dacă într-un interval de 10 ani. după executarea efectivă a 20 de ani de detenţie [art. în conformitate cu dispoziţiile art. se consideră 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncă. interesul manifestat pentru calificarea sau recalificarea profesională. gimnazială. (3) C. 55¹ alin.primară.

se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere şi se comunică persoanei condamnate. republicat. (2)]. Potrivit art. analizează săptămânal. la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 1 din Regulament). ocazie cu care i se aduc la cunostinţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească în situaţia continuării executării restului de pedeapsă în stare de libertate (art. (1) din Legea nr. cuprinsă într-un proces-verbal scris şi motivat. 191 din Regulament. Procesul-verbal cuprinde menţiuni referitoare la prevederile art. împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în procesul-verbal. Comisia analizează dosarul în prezenţa persoanei private de libertate. 77 alin.75 muncit din motive neimputabile lor. de recompensele acordate şi de sancţiunile disciplinare aplicate şi de antecedentele sale penale [art. al instruirii şcolare şi al formării profesionale. 191 alin. 191 alin. 191 alin. cu participarea şefului biroului evidenţă deţinuţi. (4) din Regulament. dosarele individuale ale persoanelor private de libertate care îndeplinesc condiţiile pentru liberarea condiţionată. 77 alin. propunerea comisiei de admitere a liberării condiţionate. 76 din Lege. în special în cadrul activităţilor socio-educative. cu modificările şi completările ulterioare. de responsabilităţile încredinţate. dar au dovedit un progres real în propria conduită şi au participat constant la programele de educaţie şi intervenţie psihosocială. Cu privire la procedura de acordare a liberării condiţionate se pronunţă şi art. (art. 191 alin. pot beneficia de liberare condiţionată după executarea fracţiunilor din pedeapsă prevăzute de Codul penal. semnat de membrii comisiei şi de persoana privată de libertate. cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor – în calitate de preşedinte. După analiză. în calitate de secretar. 275/2006. de conduita persoanei condamnate şi de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială. la locul de deţinere.propune liberarea condiţionată ţinând seama de fracţiunea de pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate. ţinându-se cont şi de antecedentele penale. comisia întocmeşte un proces-verbal motivat. (3) Partea din pedeapsă care se consideră executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale se calculează conform prevederilor art. Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Comisia prevăzută la art. Potrivit art.2 din Lege. 77 alin. 2 din Regulament). 294/2004 şi art. 3 din Regulament). 77 alin. (3) din Legea nr. . (2) din Lege (art. liberarea condiţionată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală. 77 alin.

acordarea sau respingerea liberării condiţionate. odată cu cererea se trimite si procesul-verbal al comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. instanţa nu poate stabili pentru reînnoirea cererii un termen mai lung decât cel fixat de comisie. în cazul în care pedeapsa expiră în termen mai mic de 1 an. până la data expirării în termen a acesteia. Totodată. comisia comunică procesul-verbal de respingere şi noul termen de reexaminare a situaţiei persoanei condamnate şi îi aduce la cunoştinţă acesteia. Efectele liberării condiţionate Efectele liberării condiţionate sunt următoarele: a) efectul imediat. împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta. după ce comisia din penitenciar a hotărât să nu-l propună pentru liberare condiţionată. sau a propunerii formulate de comisie. instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate (art. 7 din Regulament). 1. 77 şi alineatului 6 al art. că se poate adresa direct instanţei cu cerere de liberare condiţionată (art. prin hotărâre ea trebuie să fixeze şi un termen după expirarea căruia propunerea sau cererea să poată fi reînnoită. În acest caz. p. Acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată. Prin soluţionarea cererii de liberare condiţionată. 191 alin.76 Când comisia consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi propusă liberarea condiţionată. În timpul liberării condiţionate 126 C. 191 alin. fixează termen pentru reexaminarea situaţiei condamnatului. În vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată. celui care a formulat cererea. acest termen neputând fi mai mare de 1 an. 191 din Regulament. după caz. deoarece creează. Constanţa. Potrivit Codului de procedură penală. în R. atunci când instanţa respinge o propunere sau cerere de liberare condiţionată. adresată instanţei de către cel condamnat. în felul acesta. o situaţie mai grea126.D. termenul neputând fi mai mare de 1 an sau. nr. 3/1993. 1/1995. 135.P. .3. sub semnătură. în funcţie de îndeplinirea condiţiilor impuse de lege. Primul efect al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi. În acest caz. Efectul imediat. b) efectul definitiv.A. decizia penală nr. 5 din Regulament). care va dispune. conform alineatului (5) al art. condamnatul se poate adresa direct instanţei de judecată. cu cerere de liberare condiţionată.

]. într-un caz concret. 127 128 Gh. pen.]. Revocarea liberării condiţionate Revocarea facultativă a liberării condiţionate. p. Pedepsele accesorii în timpul liberării condiţionate. (1) C. cit.D. cel liberat a comis din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii. rămânând de executat un rest de pedeapsă de 595 de zile din pedeapsa anterioară de 4 ani. în R. şi deci pedepsele accesorii se execută. Mărgărit. R. liberarea condiţionată devine definitivă şi se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate128. pen. pen. 1. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a mai săvârşit o nouă infracţiune.77 condamnatul este considerat în timpul executării pedepsei până la expirarea acesteia127. cumulându-se cele două pedepse (595 zile şi 1 an şi şase luni)129. Revocarea obligatorie a liberării condiţionate. D. 82 şi urm. în R. Condiţiile de acordare a liberării condiţionate sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii. Revocarea este obligatorie în cazul în care fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului.]. În perioada liberării condiţionate el a mai comis o infracţiune de furt în formă continuată pentru care a fost condamnat la 1 an şi şase luni închisoare. poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate. 8/2002. liberarea condiţionată poate fi acordată şi celor condamnaţi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. dar pedeapsa se va calcula potrivit art. o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave [art. În acest caz sunt întrunite condiţiile recidivei postcondamnatorii potrivit art.4. o infracţiune de omor. Craiova. 1. op. 129 C.R. C-tin Mitrache. 760/2001.A. 37 C. decizia penală nr. 55¹ C. 404. (1) C. nr.. 61 alin. p. o infracţiune contra păcii şi omenirii. (2) C. putându-se aplica un spor până la 5 ani [art. ţinând seama de gravitatea acesteia. 61 alin. pen. instanţa. Dacă până la împlinirea duratei pedepsei. . (1) C. În cazul revocării liberării condiţionate. 61 alin. pen. nr.. fie revocarea [art.. pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ulterioară şi restul de pedeapsă care a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se cumulează. Efectul definitiv. Astfel. 61 alin. pen. Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă Potrivit art. 6/1969. inculpatul a fost liberat condiţionat.5.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei 2. . Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune. dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. 55¹ alin. nefiind necesară executarea pedepsei într-un penitenciar. 38 C. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. (2) C. (1) C. . pen. pen. (1) [art.1. în mod excepţional. Pedeapsa se consideră executată dacă în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune. instanţa de judecată apreciază că reeducarea condamnatului se poate face şi în libertate. ţinându-se seama de antecedentele sale penale. În situaţia în care condamnatul respectă în cursul termenului de încercare condiţiile stabilite de lege. pen. disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare [art. astfel: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. conform căruia. Dacă în acest interval condamnatul a comis din nou o infracţiune. 38 C. va fi reabilitat de drept. Prin aplicarea acestei măsuri.]. Secţiunea 2.]. măsura suspendării se va revoca. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.78 Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat. . 55¹ alin. urmând a se executa efectiv pedeapsa aplicată. dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior le pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. pen. precum şi de faptul că este stăruitor în muncă. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei Condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate sunt reglementate în art. iar dacă nu le respectă. (3) C. după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune.. 81 C.1. pen. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată persoanei fizice Suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de individualizare a executării pedepsei şi constă în dispoziţia dată de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare de a se suspenda pe o anumită perioadă de timp – denumită termen de încercare – executarea pedepsei aplicate. Considerăm că este important a reproduce prevederile art.].1. 2.. (1) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la: a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.. 61 [art. pen. 55¹ alin.

că scopul pedepsei s-a atins şi fără executarea acesteia şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate. la care se adaugă un interval de timp de 2 ani [art. sau atunci când se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. 82 alin. nici scurtat de către instanţa de judecată. pen. dar până la împlinirea vârstei de 18 ani. c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.’’ c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.].2. termenul de încercare se compune din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. 82 alin. condamnatul are obligaţia de a se abţine de la săvârşirea altor infracţiuni.. 2.]. termenul de încercare este de un an [art. 110 C. 81 alin. nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea. stabilit de instanţă.]. (2) De asemenea. (2) C. pen. iar în cazul când pedeapsa a cărei executare a fost suspendată constă în zileamendă. termenul de încercare este de 6 luni [art.1. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului. (1) C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată. arată că suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni. Potrivit art. 82 alin. (1) C. Art. Termenul de încercare Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat. b) infracţiunile amnistiate. pen. pen. pen. De asemenea. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. 110¹ alin. pe durata termenului de încercare.79 a¹) infracţiunile săvârşite din culpă. el neputând fi nici prelungit. pen. Pe perioada termenului de încercare. sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. 38 C. dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite următoarele condiţii: infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. instanţa poate dispune încredinţarea . (2)]. Termenul de încercare se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă [art. afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. iar dacă pedeapsa aplicată constă în zile-amendă. de a se supune eventualelor măsuri de siguranţă şi de a executa obligaţiile civile ce i-au fost impuse prin hotărârea de condamnare. (3) C.

2.1. condamnatul este reabilitat de drept dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru vreunul din motivele prevăzute de lege. pen. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei Dacă în termenul de încercare condamnatul nu respectă obligaţiile ce-i revin de a nu săvârşi alte infracţiuni. Of.. potrivit Legii nr. (1) Noul C. scoaterea din cazierul judiciar a interdicţiilor. Potrivit art. (3). Revocarea este obligatorie când. pen. 154 C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Revocarea poate fi de două feluri: revocare obligatorie şi revocare facultativă.. Deşi operează reabilitarea de drept a condamnatului. 86 C..3.80 supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. . nr. pedeapsa accesorie şi complementară. 130 M. (5) C. aplicată condamnatului nu se execută. termenul de încercare se împlineşte cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în: încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. potrivit art. pen. 83 alin. astfel că făcându-se aplicarea prevederilor art. Efectul imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei constă tocmai în faptul că pedeapsa principală sau. Termenul de încercare este un termen substanţial. 103 alin. în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune. În schimb.1. 586 din 30 iunie 2004. pen. 81 alin. . de a-şi îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Instanţa poate stabili. 2. Efecte imediate. 290/2004 privind cazierul judiciar130. după caz. 103. potrivit art. decăderilor şi incapacităţilor se va face după trecere unui interval de 2 ani de la expirarea termenului de încercare. pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art.4. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei Acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei produce două feluri de efecte: imediate (provizorii) şi efecte ulterioare (definitive). totodată. instanţa poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. Efecte ulterioare (definitive). 86³ C. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se revocă. pen.

cu o durată între 50 şi 100 de ore. 103 C. [art. după programul de şcoală. b) această neîndeplinire să se datoreze relei-credinţe a condamnatului.81 pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. instanţa având posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei. odată ce a fost descoperită. dispunând executarea în întregime a pedepsei. potrivit art.. De asemenea. 83 alin. pen. 103 alin. 83 alin. Pentru a se putea dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei trebuie îndeplinite anumite condiţii: . potrivit art.infracţiunea să fie descoperită înainte de expirarea termenului de încercare sau s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. (3) C. dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia. . de maximum 3 ore pe zi. (3) . Instanţa este obligată să revoce suspendarea condiţionată. caz în care instanţa are posibilitatea aplicării şi pentru infracţiunea săvârşită din culpă a suspendării condiţionate a executării pedepsei. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. Revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă [art.].. să nu intre în legătură cu anumite persoane.infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie. Infracţiunea intenţionată.condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune. în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei. revocarea este facultativă când. în zilele nelucrătoare şi în vacanţă. Dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei sunt aplicabile şi minorilor. Revocarea are ca efect executarea în întregime a pedepsei stabilite prin hotărârea de condamnare. pen. Din dispoziţiile acestui text legal se pot desprinde două condiţii necesare pentru a opera revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei: a) neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. în afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaţii. săvârşită în terenul de încercare va atrage judecarea şi aplicarea prevederilor privind recidiva postcondamnatorie. cu un regim de executare diferit. în sensul că se va executa în întregime pedeapsa ce fusese suspendată condiţionat. pen. cumulându-se aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ulterioară. . 84 C. existând în această privinţă un regim de sancţionare prevăzut de lege diferit. urmarea va fi executarea efectivă a tuturor pedepselor. în sensul că. (1) C. respectiv: să nu frecventeze anumite locuri stabilite. pen. până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

].5. să se prezinte. la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială. precum şi întoarcerea. pen. 85 alin. fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. . Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei nu are loc dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare [art. respectiv. să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule. respectiv revocarea suspendării executării pedepsei. dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate şi care.. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată pentru minori se aplică dispoziţiile art. să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.1. 2. pen. Astfel. pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate chiar după expirarea termenului de încercare. dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată. să nu intre în legătură cu anumite persoane. la datele fixate. potrivit art.pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii. tratament sau îngrijire. după caz.condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: . pen. în prealabil. să nu frecventeze anumite locuri stabilite.]. la judecătorul desemnat cu supravegherea lui. să anunţe. orice schimbare de domiciliu. să comunice informaţii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă respectiv. .]. . (2) C. aplicându-se. pen.82 C. pen. 86³ alin.infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. (1) C. dacă se descoperă că cel condamnat a mai săvârşit o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia. C. să se supună măsurilor de control. ar fi împiedicat acordarea suspendării condiţionate. 864 C. 85 alin.. să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţă. în special în scopul dezintoxicării [art.

pen. cu privire la condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate. pe durata termenului de încercare este supus unor măsuri de supraveghere şi de respectare a unor obligaţii pe care le stabileşte instanţa de judecată în conformitate cu legea131. pen. condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune de abandon de familie. iar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile civile. pen. pen. (5) C.. 113-120. în cursul termenului de încercare. . 2. Dacă suspendarea condiţionată a executării pedepsei s-a dispus în condiţiile prevăzute de art. cum ar fi cele prevăzute în partea specială a Codului penal. (5) se menţionează că revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată persoanei fizice Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o măsură de individualizare judiciară a pedepsei închisorii. Cu titlu de exemplu menţionăm prevederile art. 85 alin. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale Suspendarea condiţionată a executării pedepsei ca modalitate de individualizare a pedepsei se poate dispune de instanţa de judecată şi în anumite situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. nr. Potrivit art. de fapt o formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei în care condamnatul.83 În cazurile statuate în alin. unde în alin. (4) se face precizarea că dacă părţile nu s-au împăcat. – infracţiunea de abandon de familie – săvârşirea unei alte infracţiuni decât cea de abandon de familie în cursul termenului de încercare nu va atrage revocarea suspendării condiţionate. în R. instanţa. pen. ce reglementează infracţiunea de abandon de familie.]. dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani. În cazul când se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. iar la alin.1. 305 alin. pronunţă împotriva condamnatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. (3) şi (4) C.A. termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei de către instanţă [art. pen.6. chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. dispoziţiile privind aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul infracţiunii de abandon de familie se aplică numai în cazul primei condamnări a făptuitorului pentru abandon de familie.. după ce-i stabileşte vinovăţia. (1) al art. 305 C. pen.P.. 305 C. 81 C. 2. 81 C. p.2. instanţa poate aplica dispoziţiile art. 2/1994. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.D. 131 R. 85 C. 81. Popa.

. Termenul de încercare Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare ce se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate..suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate acorda dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de cel mult 1 an. la care se adaugă un interval de timp.1. condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni [art.84 Reglementarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere îşi are sediul în art. pen. (2) C. chiar fără executarea pedepsei. b) C. (1) lit. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă [art. 3–5 din Regulament. b) şi c). [art. şi anume: . (1) C. 86² alin. pen. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi. op. . ajutorul dat victimei. ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său după comiterea faptei. aprecierea instanţei de judecată se va forma şi pe alte elemente în afara celor menţionate la art. (1) lit. se aplică în mod corespunzător].].]. pen. p.. art. 386. 86¹ alin. pen.]. 86¹-866 C. între 2 ani şi 5 ani [art. (1) lit. în acest sens.]. 132 C-tin Mitrache. ea nu reprezintă un drept pentru condamnat. pen. . 38. pen.2. 86² alin. pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile în alin.. comportament din care să rezulte preocuparea acestuia pentru împiedicarea amplificării rezultatului la infracţiunile la care este posibil. în afară de cazul când condamnarea intră în unul dintre cazurile prevăzute în art. ce reglementează condamnările care nu atrag starea de recidivă [art. 86¹ alin. iar în caz de concurs de infracţiuni. cit. c) C. statuează că dispoziţiile art. pen.2. 86¹ alin. (3) C. 86¹ alin.. c) C.2. 82 alin. pen. Întrucât aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.se apreciază. în special pe comportamentul condamnatului după comiterea faptei. 2. (1) lit. 86¹ C. . repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea comisă etc. pen. 2. stabilit de instanţă.suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune numai dacă pedeapsa aplicată de către instanţa de judecată este închisoarea de cel mult 4 ani. (2) C. ci o vocaţie la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei132. Condiţii de aplicare Pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în dispoziţiile art.

pe durata termenului de încercare. 86³ alin. unde condamnatul are pe parcursul termenului de încercare doar obligaţiile de a nu mai săvârşi o nouă infracţiune şi de a-şi executa obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. (1) C. d) să nu intre în legătură cu anumite persoane. c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite. precum şi întoarcerea. 103. pen. .. 103 alin. potrivit art. pe lângă măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat potrivit art. instanţa poate stabili pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 86³. respectiv încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. De asemenea. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. instanţa poate dispune luarea vreuneia din măsurile prevăzute în art. instanţa poate să impună acestuia respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii: a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. pe durata termenului de încercare. la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (1). d) să comunice informaţii de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. orice schimbare de domiciliu. pe lângă obligaţiile menţionate. 110¹ alin. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte. (3). 86³ alin. c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. Pe durata termenului de încercare. în prealabil. condamnatul trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere şi să respecte una sau unele dintre obligaţiile impuse de instanţa de judecată. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare se iau anumite măsuri de supraveghere faţă de condamnat menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia în vederea realizării scopului măsurii de individualizare a suspendării executării sub supraveghere.85 2.. statuate la art. . b) să anunţe. 86³ alin. instanţa poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. După cum se poate desprinde din textul legal. pen. Astfel. (3) C. dacă în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei. pen. b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţă.3.2. (1) C. iar după împlinirea vârstei de 18 ani. la datele fixate.

86

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată se face de judecătorul desemnat cu supravegherea condamnatului, respectiv de Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care în caz de neîndeplinire a obligaţiilor de către condamnat, sunt obligate să sesizeze instanţa în vederea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere [art. 86³ alin. (4) C. pen.]. Importante precizări sunt aduse de art. 8-10 din Legea nr. 275/2006. Potrivit art. 8 alin. (1) din legea amintită şi a art. 3 alin. (1) din Regulament, controlul executării măsurilor sub supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se asigură de regulă, de judecătorul delegat la compartimentul de executări penale de la instanţa de executare, direct sau prin consilierii Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor în circumscripţia căruia se află domiciliul, reşedinţa sau locuinţa persoanei condamnate. Dacă instanţa încredinţează Serviciului de probaţiune supravegherea modului în care persoana condamnată respectă măsurile de supraveghere şi execută obligaţiile stabilite în sarcina sa, consilierul de probaţiune contactează persoana condamnată, îi pune în vedere măsurile de supraveghere si obligaţiile impuse de instanţa de judecată, consecinţele respectării sau nerespectării acestora, modul în care Serviciul de probaţiune exercită supravegherea, faptul că are posibilitatea de a solicita acordarea de asistenţă si consiliere, de a face plângere la şeful Serviciului de probaţiune, dacă consideră că atitudinea consilierului de probaţiune nu este corespunzătoare. Pe toată durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere persoana condamnată poate solicita asistenţă şi consiliere, care se acordă, potrivit legii, de consilierii serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. (art. 8 alin. (2) din Legea nr. 275/2006). Supravegherea modului în care persoana condamnată îndeplineşte măsurile sau execută obligaţiile impuse de instanţă în sarcina acesteia se exercită, conform planului de supraveghere, prin întrevederi stabilite la sediul Serviciului de probaţiune, vizite inopinate sau anunţate la domiciliu, locuinţă ori reşedinţă, la şcoala sau la locul de muncă unde persoana condamnată urmează studiile ori îşi desfăşoară activitatea, prin colaborare cu organele de poliţie si cu autorităţile locale şi prin verificarea modului în care persoana condamnată respectă programul de dezintoxicare. Planul de supraveghere va fi revizuit ori de câte ori situaţia persoanei condamnate impune reevaluarea riscului de a mai comite infracţiuni. Pe durata supravegherii, periodic, dar nu mai târziu de 6 luni, sau la solicitarea

87

instanţei, consilierul de probaţiune responsabil de caz întocmeşte rapoarte privind desfăşurarea supravegherii în care consemnează modul în care persoana condamnată respectă măsurile de supraveghere şi, după caz, execută obligaţiile impuse de instanţă, estimând şi riscul de a săvârşi alte infracţiuni, prezentând orice informaţii referitoare la comportamentul persoanei condamnate pe perioada supravegherii, pe care le depune la dosarul persoanei supravegheate. Dacă instanţa de judecată solicită pe perioada supravegherii un astfel de raport, Serviciul de probaţiune îl va înainta biroului de executări penale, în copie. La sfârsitul perioadei de supraveghere, consilierul de probaţiune întocmeşte un raport final prin care evaluează riscul de a mai săvârşi alte infracţiuni, precum şi perspectivele de reintegrare socială a persoanei evaluate, pe care îl anexează dosarului de supraveghere. Dispoziţiile alin. (3) teza finală se aplică în mod corespunzător. Dacă pe perioada supravegherii sau după expirarea termenului de încercare persoana supravegheată săvârşeşte o altă infracţiune, instanţa de fond poate solicita Serviciului de probaţiune care a exercitat supravegherea, în copie, rapoarte întocmite pe parcursul sau la finalul procesului de supraveghere. Dacă persoana condamnată solicită acordarea de asistenţă si consiliere, consilierul de probaţiune, pe baza evaluării situaţiei persoanei condamnate si de comun acord cu aceasta, stabileşte tipul de intervenţie necesară si ia măsuri pentru realizarea acesteia (art. 4 din Regulament). Potrivit art. 9 din amintita lege, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, judecătorul delegat la compartimentul de executări penale, din oficiu sau la propunerea consilierilor serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, sesizează instanţa de executare, în vederea revocării suspendării. În continuare, art. 10 din Legea 275/2006 prevede că, dispoziţiile art. 8 şi 9 se aplică în mod corespunzător, în situaţia măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse faţă de minor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau control. 2.2.4. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere produce două feluri de efecte: unele imediate, care sunt provizorii şi altele finale, care sunt definitive. Efectul imediat al suspendării executării pedepsei sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare, existând o hotărâre de condamnare rămasă definitivă. Efectul definitiv constă în reabilitarea de drept a condamnatului, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi dacă nu s-a pronunţat revocarea executării pedepsei în baza art. 864 (art. 866 C. pen.).

88

2.2.5. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Potrivit art. 864 alin. (1) C. pen., devin în acest sens aplicabile prevederile art. 83 şi 84 C. pen. ce reglementează revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare [art. 864 alin. (1) raportat la art. 83 alin. (2) C. pen.]. Şi în această situaţie, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, instanţa de judecată, prin hotărârea pe care o va pronunţa, va dispune atât executarea în întregime a pedepsei ca urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere, cât şi a pedepsei aplicate pentru noua infracţiune, pedepse care nu se contopesc. Revocarea facultativă apare în cazul în care în termenul de încercare cel condamnat săvârşeşte o infracţiune din culpă, revocarea nefiind obligatorie, instanţa de judecată având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dacă pedeapsa a fost stabilită la amendă. La acestea mai adăugăm prevederile art. 864 alin. (2) C. pen., unde se menţionează că dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei. 2.2.6. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune pentru cauze preexistente aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată, ar fi împiedicat acordarea acesteia. În conformitate cu prevederile art. 865 alin. (1) C. pen., care face trimitere la art. 85 alin. (1) şi (2) C. pen., anularea suspendării se dispune dacă: a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; sau până la rămânerea definitivă a acesteia; b) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare; c) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii, fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când

89

pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea se pronunţă după împlinirea termenului de încercare. Potrivit art. 865 alin. (2) C. pen., în cazurile prevăzute de art. 85 alin. (1), dacă pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depăşeşte 3 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile privind aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere . În cadrul aceluiaşi alineat se statuează că, în cazul când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 2.3. Măsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse faţă de minori Potrivit art. 10 din Legea 275/2006, dispoziţiile art. 8 şi 9 din această lege se aplică în mod corespunzător, în situaţia măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse faţă de minor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau control. Potrivit art. 110¹ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa de judecată poate dispune încredinţarea supravegherii minorului părinţilor săi, a celui care l-a adoptat, tutorelui sau unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude apropiate, la cererea acesteia sau, după caz, unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor, potrivit art. 103 C. pen. Instanţa de judecată poate stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute în art. 103 alin. (3) C. pen., iar după împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa de judecată poate să oblige pe minor la respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevăzute în art. 863 C. pen. . Instanţa pune în vedere celui căruia i s-a încredinţat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau dacă a săvârşit o nouă infracţiune [art. 103 alin. (2) C. pen.]. Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare socială, precum şi în acordarea de asistentă şi consiliere. Pe durata supravegherii severe, instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 103 alin. (3), după cum urmează: a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

organul de poliţie procedează la arestarea condamnatului. Punerea în executare a pedepselor principale Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. pen. pen. În ceea ce priveşte executarea mandatului. sau comandantului unităţii militare unde îndeplineşte serviciul militar cel condamnat. în zilele nelucrătoare şi în vacanţă [art. . este necesară punerea în executare a hotărârilor penale. după caz. REGULI PROCESUAL PENALE PRIVIND PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR DE CONDAMNARE Secţiunea 1. (art. În mod excepţional. p. pot fi puse în executare şi hotărârile penale nedefinitive. proc. cu o durată între 50 şi 200 de ore. CAPITOLUL V. Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis se trimit două exemplare. pen. 103 alin. directorului locului de deţinere când condamnatul este arestat.). Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită. se întocmeşte în 3 exemplare şi cuprinde prevederile enunţate de art.90 c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă. Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. organului de poliţie. (3) C. fiindcă numai aşa procesul penal se înfăţişează ca un complex de activităţi prin care se traduce în fapt scopul legii penale. p. Mandatul de executare se emite de instanţa de executare. după programul de scoală. 421 C. 420 C. Aspecte şi dispoziţii generale În vederea realizării scopului procesului penal cât şi în vederea finalizării activităţii procesual-penale. . Hotărârile definitive ale instanţelor penale sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului asupra cauzei care a făcut obiectul judecăţii şi devin executorii. (art. ) Secţiunea 2. 415 C. organul de poliţie constată aceasta printr-un proces –verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apropiat. unde organul de poliţie predă celălalt exemplar al mandatului de executare. pe baza mandatului de executare. proc.]. un exemplar de pe procesul verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanţei care a emis mandatul.

323-325 . . Bucureşti. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: . poate dispune eşalonarea plăţii amenzii. 422² C. un exemplar al mandatului de executare i se înmânează prin grija directorului locului de deţinere. Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis. instanţa de executare. p. Când cel condamnat se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut de lege. 425 C.dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. pen. (art. Ed. ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. se trimite câte un exemplar unităţii unde se va executa pedeapsa. ) În eventualitatea în care obligaţia de a plăti amenda nu este îndeplinită de către condamnat. pen. 133 Ioan Neagu.133 Pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă se pune în executare prin emiterea mandatului de executare. Partea specială. pen. persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare. 64 C. Secţiunea 3. . O copie de pe procesul verbal se trimite instanţei de executare.dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice. Punerea în executare a pedepselor complementare Potrivit art.. legiuitorul a statuat mai multe modalităţi de executare (executare asupra venitului sau bunurilor condamnatului). Când condamnatul se află arestat. regulă general valabilă în cazul executării pedepselor principale. proc. la cererea condamnatului. pe cel mult 2 ani în rate lunare. înmânează un exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executarea a pedepsei. 2006.) În ceea ce priveşte punerea în executare a amenzii penale. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.91 În cazul în care comandantul unităţii militare primeşte mandatul de executare. Directorul locului de deţinere consemnează într-un proces-verbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei. condamnatului şi organului de poliţie din localitatea în care îţi are sediul unitatea iar o copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanţa de executare consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul. Global Lex. proc.dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. (art.drepturile părinteşti. Drept procesual penal. .

potrivit art. În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană aflată în stare de detenţie. din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool. 113 C. în caz de nerespectare a măsuri luate.134 Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe hotărâre. Instanţa de executare comunică persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical. stupefiante. cit. 427 C. proc. persoanei obligate la tratament îi este indicat alt tratament. unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei: dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul. 336 . Punerea în executare a măsurilor de siguranţă Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical se dispune. sau alte asemenea substanţe. că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul. p.dreptul de a fi tutore sau curator. (art. după caz. op. 134 I. unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament. 429 C. se va dispune internarea medicală. Direcţia sanitară judeţeană va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical. sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare. consiliului local în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi. dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală. în cazul în care. pen. prezintă pericol pentru societate. comunicarea se face administraţiei locului de deţinere. Pedeapsa interzicerii exerciţiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii. pen. atrăgându-i-se atenţia că. (art. Neagu. făptuitorul.92 . când măsura dispusă de instanţă nu este sau nu mai este necesară. comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul.) Secţiunea 4. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul medico-legal. .) În ceea ce priveşte executarea obligaţiei la tratament medical. pen. însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezintă. direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. proc.

În ipoteza în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. pen. pen. în cazul în care consideră că internarea nu mai este necesară. O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus înlocuirea sau încetarea internării medicale se comunică instanţei de executare. proc. 339 . op. ascultând concluziile procurorului. comunicarea prevăzută se face judecătoriei în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară. după ascultarea concluziilor procurorului. cit. Judecătoria. (art. se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul medico-legal direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căreia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de procuror. (art. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia. după primirea încunoştiinţării. 435 C. punerea în executare se face de către instanţa de judecată care a luat această măsură. dispune fie încetarea internării. Acest organ are datoria să asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranţă.) Primind comunicarea. p. 430 C. proc.. instanţa cere avizul unităţii sanitare unde se află cel internat. fie internarea medicală. O copie după hotărârea definitivă a instanţei în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară.93 În cazul în care unitatea sanitară nu se află în raza teritorială a instanţei care a dispus executarea. (art. instanţa în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară.) Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii şi măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi. ale apărătorului şi dacă găseşte necesar şi ale persoanei internate. Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi poate fi amânată sau întreruptă de organul care are îndatorirea să asigure executarea acestei 135 I. dispune fie înlocuirea tratamentului. Neagu. se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv. încunoştiinţând despre aceasta instanţa de executare.135 Măsura de siguranţă a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă. organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri şi să vegheze la respectarea lor. pen. Dacă cel internat nu are apărător. şi a celui interesat. iar dacă consideră necesar. se comunică instanţei de executare. În aceste cazuri. să încunoştinţeze judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte unitatea sanitară. 433 C. i se asigură un avocat din oficiu. fie înlocuirea acesteia cu măsura obligării la tratament medical. proc.) Direcţia sanitară este obligată să efectueze internarea.

Conform dispoziţiilor art. . în caz de sustragere de la executarea măsurii. În lumina dispoziţiilor legale. . pen. se face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii ca la data liberării. proc. pot fi revocate următoarele măsuri de siguranţă: . .. după caz.94 măsuri. aceasta se face în prezenţa. în vigoare. a procurorului sau judecătorului. care prevăd că. proc. luată prin ordonanţă sau hotărâre. 436 C. 438 C. p. 439 C. care va proceda la efectuarea expulzării. . pen. în caz de boală sau în caz de oricare alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea.internarea medicală. o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de poliţie în a cărui rază teritorială se află locuinţa familiei. 136 I. comunicarea în vederea expulzării se face organului de poliţie. întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Instanţa competentă să rezolve cererea de revocare a măsurii de siguranţă este aceea în a cărei rază teritorială locuieşte cel faţă de care s-a luat măsura. 437 C.) Măsura de siguranţă a confiscării speciale. 118¹ C. pen. se face potrivit dispoziţiilor art. pen. proc. atunci când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă reglementată de art.lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legale. (art. condamnatul să fie predat organului de poliţie.) Ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr.interzicerea de a se afla în anumite localităţi. executarea măsurii de siguranţă a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă a expulzării. 439¹. Cererea de revocare a uneia dintre măsurile de siguranţă menţionate mai sus poate fi făcută de persoana cu privire la care s-a luat măsura sau de către procuror. pen. Neagu.136 Revocarea măsurilor de siguranţă. 343. proc.când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate. (art. cit. unele dintre măsurile de siguranţă pot fi revocate. imediat ce hotărârea a rămas definitivă. Organul de poliţie are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate prin supravegherea respectării interdicţiei de a nu reveni în locuinţa familiei şi să sesizeze organul de urmărire penală.obligarea la tratament medical. se execută după cum urmează: . op. (art. Dacă măsura expulzării nu însoţeşte pedeapsa închisorii. 281/2003.

Punerea în executare a dispoziţiilor prin care s-au aplicat sancţiunile prevăzute în art. măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare. se fixează un termen la care se aduce cel faţă de care se execută mustrarea sau mustrarea cu avertisment. pen.95 Cererea de revocare a măsurii de siguranţă poate fi făcută când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat. Când. organului care. pen. 487 C. în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea (art. din orice motiv. instanţa de judecată poate aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. se realizează eficienţa sancţiunilor administrative. potrivit art. pen. În cazul în care fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. mustrarea cu avertisment sau amenda de la 10 la 1. pen. 91 din C.000 lei. i se asigură un avocat din oficiu. de proc. Secţiunea 5. instanţa competentă citează persoana cu privire la care a fost luată măsura. 18 din C. adică: mustrarea. În cazul în care.. pen. 91 din C.) Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv.2. în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.. 441¹ raportat la art. Punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale şi a dispoziţiilor prin care s-au aplicat sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. pen. proc. executarea se face de către instanţa care a aplicat amenda (art. măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare. se fixează un termen prin care se dispune aducerea celui faţă de care urmează să se execute mustrarea. prin aplicarea art. datorită oricăror motive. 5. 441 C. Executarea mustrării sau a mustrării cu avertisment se îndeplineşte de îndată.1. 18¹ din C. 18¹ alin. execută amenda. pen. ascultându-se concluziile apărătorului şi procurorului. Când. 442 c. care priveşte aplicarea amenzii.). combinat cu art. s-a dispus sancţiunea amenzii de la 10 la 1.000 lei.. Punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale Prin punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale. executarea mustrării şi a mustrării cu avertisment se execută de îndată. proc. Înlocuirea răspunderii penale se face de către instanţă. . potrivit legii. Dacă cel internat nu are apărător. În vederea soluţionării cererii. 441¹ combinat cu art. . 5. 3.

pen. potrivit dispoziţiilor legii. lucrurile trec în patrimoniul statului. În acest scop. 346 . pen. Dacă în termen de 6 luni de la primirea încunoştinţării. p. pen. cei vinovaţi sunt sancţionaţi cu amendă judiciară de la 100 de lei la 1000 de lei sau de la 500 la 5000 lei (art.137 Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri care se află în păstrarea sau la dispoziţia instanţei de executare. aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. Executarea amenzilor judiciare se face de organul care execută amenda penală. 443 C. Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanţă. execută amenda penală. cit. pen. prin plata unei despăgubiri băneşti. 442 alin. 137 I. proc. de preferinţă în natură. restituirea se face de către judecătorul delegat cu executarea. .). prin remiterea acelor lucruri.) Secţiunea 7. (2) din C. (art.) Dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executarea potrivit art. Punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre Repararea pagubei produse prin infracţiune se face. sunt încunoştinţate persoanele cărora urmează să li se restituie lucrurile. Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care. execută amenda penală.96 Secţiunea 6. potrivit legii. pen. . Neagu. persoanelor în drept. conform dispoziţiilor legii civile. persoanele chemate nu se prezintă a le primi. 442 C. punerea în executare se face de procuror. Punerea în executare a amenzii judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat În cazul în care. op. Instanţa constată aceasta prin încheiere şi dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica. prin restituirea bunului şi numai în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă. proc. (art. proc. proc. Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitivul care priveşte aplicarea amenzii judiciare organului care. Amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o. pe parcursul desfăşurării procesului penal se săvârşesc anumite abateri. (2) C. proc. 442 alin. potrivit legii. 198 C.

instanţa care judecă sau a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.) . (art. de către procuror. i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre. iar în caz de anulare parţială. 444 C. Asupra revocării sau anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei. cu menţiunile arătate mai sus. dacă sunt întrunite anumite condiţii. pen. pen. se dispune..) Dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor. 447¹ C.. pen. se face menţiune despre aceasta în fiecare pagină. sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile enunţate mai sus. (art. instanţa poate dispune restituirea înscrisului oficial parţial falsificat. (art. 145 C. de unitate sau de organul de poliţie. 445 C. proc. se execută potrivit legii civile. Înscrisul declarat fals rămâne în dosarul cauzei. se sesizarea poate fi făcută şi de către cel condamnat. în vederea revocării suspendării executării pedepsei.) Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă. proc. proc. În cazuri speciale. 446 C. pen. proc.) Dispoziţia hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals în totul sau în parte se execută sau se pune în executare de către judecătorul delegat.) Secţiunea 8.97 Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua. de către instanţa de executarea sau de către instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află unitatea unde se execută pedeapsa. eliberarea unei copii. Instanţa poate dispune.. instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere. În aceleaşi condiţii. 81 C. proc. Schimbări în executarea unor hotărâri Potrivit art. când constată existenţa unui interes legitim. pen. (art. pen. (art. Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute în C. pen. partea interesată sau procurorul sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea. pen. deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite şi nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. În cazul în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă menţiune în scriptele unei unităţi dintre cele la care se referă art. ori de către instanţa care judecă sau a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. de pe înscrisul sub semnătură privată. falsificat. sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere se pronunţă din oficiu sau la sesizarea procurorului. după caz. Când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui. 447 C. numai pe paginile care conţin falsul. Sesizarea instanţei se face din oficiu.

unitatea unde se execută pedeapsa. (art.98 Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii se dispune. dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată. Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice unităţii unde se execută pedeapsa. pen. iar dacă cel condamnat se află în stare de deţinere. de către instanţa de executare. fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. aceasta se dispune de către instanţa de judecată. sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate. proc. de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. (art. potrivit legii. din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat. proc. Sesizarea instanţei de judecată se face din oficiu. Când instanţa constată că. instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau. Sesizarea instanţei se face din oficiu. în cazul în care instanţa care a judecat pe condamnat pentru o altă infracţiune. Hotărârea este supusă recursului iar instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă e obligată să comunice locului de deţinere o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea. acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni. precum şi organului de poliţie din localitatea în . aplicându-se prevederile art. existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: concursul de infracţiuni. pen. 449 C. Instanţa se pronunţă şi asupra revocării liberării condiţionate. Pedeapsa pronunţată poate fi modificată.). (art.) Liberarea condiţionată se dispune. proc. în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă. de către instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. prevederile statuate cu privire la liberarea condiţionată aplicându-se în mod corespunzător. sau de către tribunalul militar în a cărui rază teritorială se află închisoarea militară. termen care nu poate fi mai mare de un an. nu s-a pronunţat în această privinţă. pe baza unei alte hotărâri definitive. proc. 420-430 C. 448 C.) Încetarea executării pedepsei la locul de muncă se dispune de judecătoria în a cărei rază teritorială se află unitatea unde condamnatul execută pedeapsa. execută amenda.) Cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii. recidiva. pen. după caz. pen. Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau. sau de către organul care. la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor. prin hotărârea de respingere. pen. 450 c. la cererea procurorului ori a celui condamnat. 449¹ C. (art. proc.

în cazul condamnaţilor care au fost trecuţi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei. proc. executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa. 138 A.) Potrivit art. familie sau unitatea la care lucrează.) Secţiunea 9. Şt. o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei. în acelaşi timp. Amânarea şi întreruperea executării pedepsei. din oficiu sau la sesizarea comandantului unităţii militare din care face parte cel condamnat. proc. Astfel. dacă acordă sau nu amânarea solicitată. Când din cauza unor împrejurări speciale. în funcţie de condiţiile concrete ale cauzei. Reducerea pedepsei ce se execută într-o închisoare militară. În acest caz. . la sesizarea comandantului. deoarece trebuie să-şi continue stagiul militar. pen.138 Executarea pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: . poate fi dispusă amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiei pe viaţă. 62 C. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă În situaţii cu totul deosebite. pen. se dispune de către instanţă.) Militarul în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară îşi satisface.când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală. se face într-o închisoare militară. pen. executarea de către militarii în termen a pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani. 452 C. 1P. (art. 450¹ C. se face la sesizarea comandantului închisorii. executarea imediată ar avea consecinţe grave pentru condamnat. Înlocuirea pedepsei într-o închisoare militară cu executarea într-un loc de deţinere. în R. stagiul militar.când o femeie deţinută este gravidă sau are un copil mai mic de un an. El însă nu poate fi liberat condiţionat. care constituie o excepţie de la regula punerii neîntârziate în executare a hotărârilor de condamnare. 451 C. Legea prevede expres cazurile în care poate fi amânată executarea pedepsei închisorii. instanţa competentă să acorde amânarea fiind în drept să aprecieze.99 care îşi are sediul unitatea.. proc. Înlocuirea pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară. (art. Tulbure. se dispune de către tribunalul militar în a cărui rază teritorială se găseşte unitatea militară din care face parte cel condamnat. nr. în cazul şi în condiţiile prevăzute de lege. (art. Instanţa competentă să reducă pedeapsa este tribunalul militar în a cărui rază teritorială se află închisoarea militară. 2000. pen. . militarul în termen poate beneficia de o reducere a pedepsei. În aceste cazuri executarea se amână până la încatarea respectivei cauze.

Potrivit art. 454 C. 459. iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei. când legea nouă nu mai prevede ca infracţiuni anumite fapte. . 453 C. 14 şi 15 C. după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. pen. Dispoziţiile statuate mai sus se aplică şi în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. pen. 12. când. de către un judecător de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde se execută pedeapsa închisorii cu obligarea la muncă. poate fi făcută de către procuror. iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei. 453 lit. se prevede aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile. 139 . 14 se prevede aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. proc. c) a art. precum şi aplicarea graţierii se fac de către un judecător de la instanţa de executare. 12.. prin intrarea în vigoare a legii noi. pen. (art. după caz a dispoziţiilor art. intervine o lege care nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea.. 15. Potrivit art. şi de către conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.) Instanţa competentă să se pronunţe asupra acordării pedepsei este instanţa de executare. executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere. ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. În situaţia prevăzută la art. (art. Potrivit art. ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează să se execute. executarea pedepselor. În art. proc. aplicarea amnistiei. în aceste cazuri. proc. precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează.. a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative. Intervenirea amnistiei sau graţierii. proc. Modificarea sau înlăturarea pedepsei Intervenirea unei legi penale noi. pen. iar dacă mandatul a fost emis. pen. în cazul pedepselor definitive. Instanţa competentă să pună în aplicare dispoziţiile privind intervenirea unei legi penale noi este instanţa de executare. proc. iar în cazul prevăzut de lit. pen. competentă este instanţa corespunzătoare în grad (cu instanţa de executare) în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde se execută pedeapsa închisorii cu obligarea la locul de muncă. când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii. instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire. b) C. proc. 458 C. În art. 453 C. pen. Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi la expirarea termenului.100 Cererea de amânare a executării pedepsei. de condamnat sau de persoanele prevăzute în ultimul alineat al art. Aplicarea dispoziţiilor privind intervenirea unei legi penale noi se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat. 362 C.) Secţiunea 10. pronunţate în baza legii vechi.139 . ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare.

. cel condamnat la pedeapsa închisorii la locul de muncă nu se prezintă la unitate. pen. Instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei. Instanţa de executare. ca şi în cazul amânării executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. legea reglementează şi întreruperea executării pedepsei. Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Alături de instituţia amânării executării pedepsei închisorii. Dacă la expirarea termenului de întrerupere. 631 din C. potrivit legii. aceasta comunică măsura luată şi instanţei de executare. Transformarea amenzilor în închisoare Potrivit art. cel condamnat la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deţinere.) Instanţa care a acordat întreruperea. aceasta înştiinţează de îndată instanţa de executare. comunică de îndată această măsură locului de deţinere sau. Secţiunea 12. proc. 631 din Codul penal se dispune de instanţa de executare. proc. 456 C. Aceste două instituţii se deosebesc prin faptul că. execută amenda. Pe copia mandatului de executare. corespunzătoare în grad instanţei de executare. unităţii unde condamnatul execută pedeapsa şi organului de poliţie. administraţia locului de deţinere şi unitatea unde condamnatul execută pedeapsa ţin evidenţa întreruperilor acordate. în timp ce întreruperea executării pedepsei presupune începerea executării pedepsei. Art. amânarea executării pedepsei are loc înainte de a fi început executarea. în vederea executării. unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă. prevede că înlocuirea amenzii în cazul prevăzut în art. instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită. iar sesizarea acesteia se face din oficiu sau de către organul care. după caz. administraţia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliţie. după caz. pen.101 Secţiunea 11. se menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei. este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau. Dacă la expirarea termenului de întrerupere. 4491 C. pen. iar dacă întreruperea a fost acordată de instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea. (art. dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii. aceasta are loc în aceleaşi condiţii şi poate fi cerută de aceleaşi persoane. În ceea ce priveşte întreruperea executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată.

proc. P. pen. în sensul art. comunică instanţei de executare. Kahane. În această ipoteză. Dispoziţiile menţionate mai sus se aplică şi în cazul în care rezolvarea este dată în competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa. Gh. S. prevede următoarele: (1) Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. Timpul cât executarea a fost întreruptă.140 Fiind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii. 379 . D. preşedintele instanţei dispune citarea părţilor interesate şi ia măsurile pentru desemnarea unui apărător din oficiu. s-ar putea trage concluzia că. Prin instanţă de executare. instanţa se pronunţă prin sentinţă. (2). Politică. Când rezolvarea situaţiilor privitoare la dispoziţiile comune în materie este dată în competenţa instanţei de executare. art. 461 C. Ed. 140 V. proc. Popovici. dispoziţiile cuprinse în text se aplică numai în faţa instanţei de executare. Bucureşti. Dărîngă. proc. 418 c. Contestaţia la executare Aşa cum s-a putut observa. Nemeş. Noul Cod de procedura penală şi codul de procedură penală anterior-prezentare comparativă. Dongoroz. M. Contestaţia la executare se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. 418 alin. se înţelege. După concluziile procurorului şi ascultarea părţilor. 418. reglementând procedura în faţa instanţei de executare. Sîrbulescu. participarea procurorului fiind obligatorie.102 Administraţia locului de deţinere sau unitatea. prima instanţă de judecată. În această ipoteză. V. Condamnatul este adus în faţa instanţei de judecată. A. 457 C.. legiuitorul a avut în vedere nu numai instanţa de executare. ci orice instanţă care are competenţă să rezolve aspecte legate de punerea în executare a hotărârilor penale. În realitate. contestaţia la executare nu poate fi confundată cu contestaţia în anulare. Lucinescu. nu se socoteşte în executarea pedepsei. pen. data la care a reînceput executarea pedepsei.) Secţiunea 13. cu excepţia cazurilor prevăzute de art. aceasta din urmă fiind o cale extraordinară de atac. potrivit art. Din menţiunea marginală a art. pen. 1969 p. (art. soluţia se comunică instanţei de executare. . cu ocazia punerii în executare a hotărârii penale sau pe parcursul executării pot să apară numeroase probleme ce trebuie rezolvate de către instanţa de judecată. Stoican. proc. pen. 460 C.

(3) Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţionează de instanţa civilă. c). la instanţa prevăzută la alin. 461 lit. (2) În cazurile prevăzute la lit. proc. la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Procedura de rezolvare a acestei contestaţii este cea prevăzută în art. a) şi b). Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă. (art. proc. c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.’’ Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută în art. 461 lit. precum şi orice alt incident ivit în cursul executării. (1) şi (2) C. proc. potrivit legii civile. (d). proc.) . constatarea acestora se face de către instanţa competentă să judece contestaţia. iar în cazul prevăzut în art. graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. prescripţia. în cazurile prevăzute în art. . pen. la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.) Contestaţia privitoare la executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face. pen. (a). pen. 462 C. 460 C. la instanţa de executare prevăzută în art. 460 alin. pen. proc. 460 C. În cazul arătat în art. . pen. iar în cazul prevăzut la lit. pen. (b) şi (d). 463 C.. (1) sau (6) al art. c).103 b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare. după caz. 461 lit.. 46o C. potrivit legii civile. (art. d) când se invocă amnistia. proc. contestaţia se face. dacă din hotărârea pusă în executare nu rezultă datele şi situaţiile de existenţa cărora depinde soluţionarea contestaţiei.

Aceste prevederi sunt statuate şi de către Legea 294/2004. 275/2006). PRO. pentru justificarea deţinerii [art. Tratat de procedură penală. înmânându-i acestuia un exemplar al mandatului de executare pentru ca acesta să ia cunoştinţă despre condamnarea suferită. timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei. . studiile. organul de poliţie procedează la arestarea acestuia. 420 C. adresa.]. 275/2006).. prenume. 422 alin. Potrivit art.104 CAPITOLUL VI. data emiterii. pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. numele şi prenumele părinţilor. poreclă. menţiunea dacă cel condamnat este recidivist. 420 C. 1 din Legea nr. pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată şi durata acesteia. pen. locul de muncă. cetăţenia. numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanţei care a pronunţat-o. REGIMURILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE Secţiunea 1. rămasă în stare de proiect. proc. ocupaţia. semnătura preşedintelui şi ştampila acelei instanţe. 1997. pen.142. 141 142 I. situaţia militară. pen. pen. (1) C. În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate. proc. antecedente penale etc. p. mandatul de executare (întocmit în trei exemplare) trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: denumirea instanţei care a emis mandatul. mandatul de executare reprezintă actul procedural prin intermediul căruia se pune în executare actul procesual – ordinul de punere în executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă141. datele privitoare la persoana condamnatului (nume. menţionând conţinutul mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. Neagu. Noţiuni generale privind executarea pedepselor privative de libertate Executarea pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal. Pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive de condamnare (art.). Articolul 420 C. data şi locul naşterii. 2 Legea nr. 651. Ed. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (art. proc. Conform art. Astfel. proc. Bucureşti. ordinul de arestare şi de deţinere. stabileşte punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat. după care îl conduce la cel mai apropiat loc de detenţie unde se predă cel de-al doilea exemplar al mandatului de executare. ale Codului de procedură penală şi ale Legii nr.

105

În cazul în care condamnatul este deja arestat, directorul locului de detenţie ia măsurile necesare astfel încât să i se înmâneze acestuia un exemplar al mandatului de executare, anunţându-l despre data la care expiră durata pedepsei (deci despre perioada de timp în care urmează a executa pedeapsa în penitenciar) şi consemnând într-un proces-verbal data la care condamnatul a început executarea pedepsei aplicate, iar o copie după acest proces-verbal se trimite instanţei de executare, care ia astfel act despre începerea executării pedepsei închisorii (art. 421 C. proc. pen.). Pedeapsa cu închisoarea, pedeapsă privativă de libertate, prevăzută de lege şi aplicată de instanţa de judecată, ridică o serie de probleme în executarea ei. Aceasta, pe de o parte, deoarece, prin natura ei, pedeapsa închisorii durează în timp (zile, luni, ani), iar pe toată această durată ea trebuie să fie observată, supravegheată şi coordonată, respectiv planificată. Pe de altă parte, executarea pedepsei cu închisoarea se realizează într-un anumit loc de deţinere, respectiv într-un penitenciar. În ceea ce priveşte durata pedepsei cu închisoarea, pedeapsă ce are caracter privativ de libertate, cuantumul acesteia reprezintă o importantă problemă, ea exprimând gradul de severitate al acestei metode de sancţionare. Astfel, întinderea temporală a pedepsei cu închisoarea se află în strânsă interdependenţă cu gradul de pericol social al infracţiunii care a fost săvârşită şi care a atras aplicarea respectivei pedepse, cu gradul de pericol social al infractorului, aceste aspecte fiind, de altfel, exprimate în durata pedepsei pronunţată şi pusă în aplicare. Aşa cum am arătat, în funcţie de durata prevăzută între limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea, aceasta poate fi de trei feluri: închisoarea de scurtă durată, de la 15 zile până la 2 sau 5 ani; închisoarea de durată mijlocie, de la 2-5 ani până la 10-12 ani; închisoarea de lungă durată, de la 10-15 ani, până la 25 de ani sau detenţiunea pe viaţă, potrivit prevederilor legale în vigoare. În ceea ce priveşte executarea pedepselor privative de libertate, acestea se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis şi regimul deschis. Spaţiul punerii în executare a pedepsei cu închisoarea îl reprezintă penitenciarul – instituţie complexă, înfiinţată din ordinul ministrului justiţiei şi subordonată Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, sau unităţile militare – în cazurile prevăzute de art. 62 C. pen. .

106

Secţiunea 2. Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de liberatate 2.1. Noţiune Sunt cunoscute în legislaţie mai multe regimuri de executare a pedepsei închisorii: regimul deţinerii în comun, regimul izolării celulare (filadelfian sau pensilvanian), regimul mixt (auburnian), regimul progresiv (irlandez) şi regimul deschis sau pe încredere143. Astfel, în dreptul penal român, regimul de executare a pedepsei este reglementat de Codul penal la art. 53³-534, de art. 18-28 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi de Capitolul 7 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal144 (denumit în continuare Regulament). Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis, regimul deschis [art. 53³ alin. (2) C. pen.]. Aceste regimuri se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 275/2006]. Articolul 19 din Legea nr. 275/2006 menţionează felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, acestea fiind următoarele: a) regimul de maximă siguranţă; b) regimul închis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis. 2.2. Regimul de maximă siguranţă Regimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani precum şi celor ce prezintă risc pentru siguranţa locului de deţinere . Criteriile de stabilire şi procedura de evaluare a riscului pe care persoana condamnată îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului sunt reglementate în articolele 93 indice 1- 93 indice 4 din HG nr.1897/2006.
144

V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 605. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1897 din 21 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 16.01.2007

143

107

Art. 21 alin. (1) din Legea 275/2006 prevede persoanele cărora nu li se aplică regimul de maximă siguranţă: a) bărbaţii care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeile care au împlinit vârsta de 55 de ani; b) femeile însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an; c) minorii; d) persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi cele cu afecţiuni locomotorii grave. Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) al art. 20 lit. a) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis. Persoanele prevăzute la lit. b) şi d) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de maximă siguranţă. 2.3. Regimul închis de executare a pedepselor privative de libertate Cu privire la acest regim de executare a pedepselor privative de libertate, art. 22 din Legea nr. 275/2006 menţionează că regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani dar care nu depăşeşte 15 ani. Acest regim se aplică şi: a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară sau care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere; b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o comportare bună, au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială şi au fost declasificate din categoria celor ce prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului; c) în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Lege; d) bărbaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeilor care au împlinit vârsta de 55 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an, minorilor şi persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege. Potrivit art. 104 din Regulament, regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să permită persoanelor private de libertate să desfăşoare, în grupuri, activităţi educative, culturale, terapeutice, de

2. În acest sens. natura şi modul de săvârşire a infracţiunii. un regim ce presupune respectarea unui regulament strict. dar care nu depăşeşte 5 ani. precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. se poate aduce critica conform căreia de împărţirea deţinuţilor în funcţie de situaţia lor juridică ar trebui să se ţină seama şi la individualizarea aplicării regimului de detenţie. toţi aceştia fiind învestiţi cu încredere şi trataţi cu exigenţă. pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. Acest regim se aplică şi: . a sporirii numărului de deţinuţi folosiţi la muncă. s-au conturat noi sisteme de executare a pedepsei: executarea pedepsei închisorii în regim semideschis. Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii special amenajate în celelalte penitenciare. acestui regulament sunt nevoiţi să i se supună toţi deţinuţii. stimulând îndreptarea conduitei şi reeducarea efectivă a acestuia. Pe timpul executării pedepsei în regim semideschis gradul privării de libertate este parţial. în conformitate cu prevederile art. alături de alte restricţionări. În general. acest regim fiind destinat condamnaţilor la pedepse de scurtă durată şi de durată medie. condamnaţilor primari. paza şi supravegherea continuă.4. Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Drept urmare. a lărgirii gamei mijloacelor de aplicare a tratamentului penitenciar. precum şi a stimulării adoptării de către aceştia a unei conduite corecte. În mod excepţional. Acest regim poate exercita o influenţă pozitivă asupra conştiinţei condamnatului.108 consiliere psihologică şi asistenţă socială. în contextul reformei sistemului de executare a pedepselor privative de libertate. Aceasta constituie totodată o modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea. 23 alin. (1) din Lege. totodată acţionând şi puterea exemplului – el constituindu-se într-un îndemn pentru ceilalţi condamnaţi. Regimul semideschis de executare a pedepselor privative de libertate Regula în sistemul penitenciar românesc o constituia executarea pedepsei închisorii în regim de deţinere închis. fără a fi nevoie să fie desemnaţi în mod strict în grija personalului de pază şi supraveghere. implicând.

(1) din Legea nr. 24 alin. Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun. 24 alin. persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. (1) din Lege. 24 alin.109 a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară sau care datorită conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim. Alte criterii pentru separarea sau gruparea . Regimul deschis aplicabil persoanelor condamnate clasificate în această categorie se bazează pe disciplina liber consimţită. de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara penitenciarului. regimul deschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în interiorul locului de deţinere. Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.275/2006 . fără supraveghere. Regimul deschis se aplică persoanelor private de libertate prevăzute la art. 275/2006]. culturale. (2) din Lege. pot presta munca şi pot desfăşura activităţile educative. precum şi celor cărora li s-au stabilit acest tip de regim. fără supraveghere [art. 22 alin. modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului. 120 din Regulament. de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara locului de deţinere. terapeutice. Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori. în conformitate cu dispoziţiile art. de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative. Acest regim se mai aplică persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială. 24 alin. se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului. Potrivit art.5. 2. b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială. dar care nu depăşeşte 15 ani. în considerarea naturii. (1) din Legea 275/2006 cu privire la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal). terapeutice. (2) din Legea nr. Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special amenajate în interiorul sau exteriorul altor penitenciare. Regimul deschis de executare a pedepselor privative de libertate Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult 1 an (prevedere statuată de art. în conformitate cu prevederile art. pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite. c) în mod excepţional.

88 din HG nr. săli de masă comune etc. abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi asistenţă psihosocială. Conform art. durata pedepsei. odată intrat în penitenciar. cu ocazia stabilirii regimului de executare. iar transformarea regimului aplicat într-o modalitate adecvată de realizare concretă a scopului pedepsei presupune eforturi importante în direcţia asigurării premiselor favorabile unui proces educativ real şi pregătirii condamnaţilor pentru reintegrarea în societate. În mediul penitenciar – mediu de viaţă impus – starea deţinuţilor este în general individualistă. . consemnate în fişele de specialitate din Dosarul de educaţie şi asistenţă psihosocială. luând în considerare şi rezultatele obţinute în perioada de carantină şi observare. disponibilitatea de a presta muncă. pentru o perioadă de 21 de zile. pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal. Potrivit art. 275/ 2006. 1897/2006 membrii comisiei de individualizare au în vedere. interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă (art. conduita persoanei condamnate. Stabilirea regimului de executare Regimul de detenţie în sistemul execuţional penal românesc este destul de clar reglementat. la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa. 25 alin. precum şi gradul de adaptabilitate la privarea de libertate. 122 din Regulament). de a urma cursuri de calificare şi cursuri de şcolarizare. mai ales în cazul recidiviştilor. de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Comisa de individualizare. inclusiv în perioadele de detenţie anterioare. în scopul formării diagnosticului şi prognozei criminologice. (1) din Legea nr. stabileşte şi repartizează persoana privată de libertate într-un regim de executare şi planifică executarea principalelor etape ale executării peepsei. examene psihologice. vârsta. de asistenţă psihologică şi socială.). se evaluează necesităţile educaţionale. ateliere comune. Astfel. activităţi de educaţie sanitară.110 acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural. la expirarea acestei perioade fiind încadrat în regimul de deţinere comun (dormitoare comune. În perioada de carantină şi observare se studiază comportamentul şi personalitatea persoanelor private de libertate. Secţiunea 3. se efectuează examene medicale. regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte. riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa locului de deţinere. condamnatul este mai întâi supus regimului de observare-carantinare.

. 25 alin. dacă nu a formulat plângere sau la data comunicării încheierii judecătorului delegat prin care s-a soluţionat plângerea în condiţiile art. în termen de 3 zile de la data când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit. În raport cu prevederile alin. 25 alin. în conformitate cu prevederile art. Potrivit art. 25 alin. inclusiv în perioadele de detenţie anterioare. 275/ 2006 şi a art. (2) – (5) din Legea nr. d) gradul de risc pentru siguranţa locului de deţinere. Structura şi conţinutul procesuluiverbal de aducere la cunostinţă a deciziei se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. menţionăm dispoziţiile art. întocmit în două exemplare. Cu privire la punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. se consemnează într-un proces-verbal. în funcţie de propunerile formulate. pentru fiecare caz în parte. poate formula. 89 din Regulament. c) conduita persoanei condamnate. g) starea de sănătate. 25 din Lege. b) durata pedepsei privative de libertate. cu ocazia stabilirii regimului de executare a persoanelor private de libertate. 4 din lege. Stabilirea regimului se face prin votul deschis al majorităţii membrilor comisiei. pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal. persoana condamnată. Astfel. Un exemplar al procesului-verbal de aducere la cunostinţă a deciziei se înmânează persoanei private de libertate. au în vedere: a) vârsta. motiv pentru care nu o mai reluăm. (2) din Lege. membrii comisiei prevăzute de art. motivaţiile şi decizia finală a comisiei. fiecare membru al comisiei propune motivat regimul de executare. e) abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi intervenţie psihosocială. nemulţumită de regimul de executare stabilit de comisie. iar celălalt. Procedura de soluţionare a plângerii a fost descrisă pe larg la capitolul destinat judecătorului delegat. 90 şi 79 din Regulament care prevăd că. care se înregistrează într-un registru de procese-verbale. se depune la dosarul individual. f) disponibilitatea de a presta muncă şi de a urma cursuri de calificare. 14 din Lege. (1) si ale art. Decizia membrilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal de aducere la cunostinţă. plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Propunerile membrilor comisiei. hotărârea de stabilire a regimului de executare devine executorie la expirarea termenului de 3 zile de la data aducerii la cunoştinţa persoanei private de libertate . din care să rezulte luarea la cunostinţă.111 Articolul 88 din Regulament prevede procedura stabilirii regimului de executare. în scris.

se pune în aplicare de către directorul penitenciarului. devenită executorie. Această comisie are obligaţia ca. persoana privată de libertate se poate adresa cu o cerere către judecătorul delegat prin care solicită schimbarea regimului de executare. 26 alin. se depun la dosarul individual. Judecătorul delegat solicită procesul verbal întocmit de comisie. termen ce nu poate fi mai mare de 6 luni. 26 alin.112 Hotărârea de stabilire a regimului de executare. audiază persoana privată de liberate şi pronunţă o soluţie de admitere sau de respingere a cererii cu consecinţa schimbării sau menţinerii regimului de executare. dacă este cazul. (2) din Lege. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare. la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. sub semnătură. se scade durata arestului preventiv sau alte perioade executate ce sunt deduse din pedeapsa ce se află în executare ) . (1) din Legea nr. să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială. întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate. după executarea a 8 ani în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţă şi a unei pătrimi din durata pedepsei cu închisoarea ( din fracţia de ¼. în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. (1) din Legea 275/2006) care poate admite sau respinge sesizarea comisiei. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat. Menţiunile despre regimul de executare se fac în dosarul individual. dacă este cazul. (1) din Regulament. Copiile acestor documente precum şi hotărârea instanţei de judecată. . schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. În cazul în care comisia apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare stabileşte termenul de analiză ce nu poate fi mai mare de 1 an. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate Potrivit art. 91 alin. 275/ 2006 şi a art. Prin încheierea prin care dispune schimbarea sau menţinerea regimului de executare judecătorul stabileşte termenul după care poate fi analizată din nou situaţia petentului în vederea schimbării regimului de executare. Secţiunea 4. sesizează judecătorul delegat (art. schimbând sau menţinând regimului de executare. la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 16 alin. În situaţia în care comisia de individualizare apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare.

înainte de împlinirea termenului legal. 275/2006. 275/2006. în special în cadrul activităţii educative. culturale.. contestaţia judecându-se conform Codului de procedură penală [art. (7) din Regulament]. în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării. În acest sens statuează şi Legea 275/2006 la art. (5) şi art. 91 alin. dacă persoana privată de libertate a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă. care o fac incompatibilă cu regimul în care se execută pedeapsa privativă de libertate. Împotriva încheierii judecătorului. (8) şi (9) din Legea nr. schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă: persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă. în vederea schimbării regimului de executare într-unul mai sever. şi dacă prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia. art. (1) constată că buna conduită a persoanei condamnate permite schimbarea regimului în care aceasta execută pedeapsa privativă de libertate. şi dacă prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia (art. 91 alin.Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată. al instruirii şcolare şi al formării profesionale . 26 alin. (6) din Regulament: . terapeutice. de consiliere psihologică şi asistenţă socială. 26 alin. schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior se poate dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: raportul comisiei prevăzute în alin.’’ Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de 2 zile de la data pronunţării acesteia. şeful serviciului aplicare regimuri.113 Această comisie pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate este alcătuită din: directorul penitenciarului. (3) din Legea nr. cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. numai după ascultarea persoanei condamnate. în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. la locul de deţinere. . persoana condamnată a făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială. Comisia poate sesiza judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. 275/2006. care o face incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate. persoana condamnată şi administraţia penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. (2) din Legea nr. Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. medicul penitenciarului. şeful serviciului educaţie şi şeful serviciului asistenţă psihosocială. precum şi în cadrul muncii prestate. 26 alin. care exercită funcţia de preşedinte al comisiei. (7). 3 din Regulament).

: dreptul la hrană. cum sunt cele privind relaţiile cu administraţia locului de deţinere (ex. (2) din Lege. Copiile acestor documente se depun în dosarul individual. 16 alin. (art. luate de către administraţia penitenciarului. Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor deţinuţilor. la vizite etc. 38 alin. Exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate Reglementarea legală a drepturilor specifice de care beneficiază persoanele condamnate. 8 şi 9 din Regulament) CAPITOLULVII.2 – 5 din Codul de procedură penală. .) sau cele care vizează relaţiile acestora cu familia (dreptul la corespondenţă. persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. 91 alin.) apropie tratamentul penitenciar românesc de cerinţele europene în această materie. Judecătorul delegat poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului [art. revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului. Menţiuni despre schimbarea regimului de executare se fac în dosarul individual. Persoana condamnată este ascultată. 460 alin.respinge plângerea. în mod obligatoriu. Împotriva încheierii judecătorului. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE Secţiunea 1. Judecătorul delegat soluţionează plângerea. (3) şi (4) din Legea 275/2006)]. dacă aceasta este nefondată [art. care se aplică în mod corespunzător. în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 38 alin. Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia. de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. (2) din Legea 275/2006)]. 38 alin. echipament. (5) din Legea 275/2006)]. la locul de deţinere.admite plângerea şi dispune anularea. Hotărârea judecătoriei este definitivă.114 Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată [art. odihnă etc. persoana condamnată şi administraţia . în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii: . prin încheiere motivată.

în fiecare cameră de deţinere şi la bibliotecă. 275/2006. revistelor şi ziarelor. la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios. Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii. se află câte o „mapă de cameră” care cuprinde copii după toate documentele de interes general pentru deţinuţi. emisiuni radiofonice şi televizate sau orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului. literatură beletristică şi de specialitate. 275/2006 Legea nr. Astfel. prin intermediul radioului. în majoritatea penitenciarelor.115 penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. 275/2006 instituie obligaţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. au acces la mijloacele de informare în masă. precum şi obiecte de cult (art.libertatea conştiintei. în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. indiferent de regimul de executare în care sunt clasificate. (6)-(9) din Legea 275/2006)]. de a lua legătura cu un reprezentant al cultului său. În practică. (3) din Legea nr. Libertatea gândirii şi a opiniilor. care prevăd că persoanele private de libertate. fără a aduce atingere libertăţii credinţelor religioase a celorlalte persoane condamnate. Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. pe baza liberului consimţământ. De asemenea. persoanele condamnate pot participa. precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite.dreptul la informatie ce nu poate fi îngrădit. în capitolul intitulat Drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor private de libertate reglementează expres mai multe drepturi după cum urmează: . În acelaşi sens amintim şi dispoziţiile art. 40 din Legea nr. Hotărârea judecătoriei este definitivă [art. de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod liber. a opiniilor si libertatea credintelor religioase. Accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii. . persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase. 275/2006). 38 alin. Articolul 41 alin. Drepturi prevăzute expres în Legea nr. . ce rezidă în asigurarea posibilităţii oricărui deţinut de a asista la serviciile religioase organizate în penitenciare de diferitele culte religioase. Secţiunea 2. 60 din Regulament. televizorului.

275/2006. De asemenea. la cerere. În scopul prevenirii introducerii în penitenciar. explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă (Anexa la Regulament prevede bunurile şi obiectele interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate şi care cad sub incidenţa art. iar Legea nr. nr. publicată în M. prin garanţiile şi suportul afectiv pe care membrii familiei le pot asigura. are acces la dosarul individual şi poate obţine. menţionăm prevederile art. fără a fi citită. iar corespondenta reţinută se clasează într-un dosar special care se păstrează de administraţia penitenciarului.116 . de către conducătorul penitenciarului. Persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată. . 3 din Regulament). 74 indice 2 din Legea 275/2006). În art. substanţelor toxice. precum şi altor autorităţi şi organizaţii de stat sau neguvernamentale. de îndată. 275/2006 privind executarea pedepselor (la art. 42 din lege. se menţionează că dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea Conform O. cu privire la luarea acestor măsuri. În acest sens. nr. Legea nr. în scris şi motivat. corespondenţa poate fi deschisă.este garantat şi nelimitat145. Dreptul de a petiţiona derivă din drepturile constituţionale fundamentale ale cetăţenilor.G. sesizări către conducerea penitenciarului. 43. în art.U. corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni.dreptul de petiţionare şi la corespondenţă. în scris. 51 alin. reclamaţii. 275/2006. Acest drept era recunoscut deţinuţilor şi de către Legea 23/1969. prin intermediul corespondenţei. a drogurilor. acestea urmând a se face numai pe baza dispoziţiilor emise.dreptul la consultarea documentelor de interes personal. Corespondenţa primită de către persoana privată de libertate este supusă controlului antiterorist şi de specialitate (art. 145 . stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate ce sunt de interes pentru persoana condamnată. 275/2006. 44) garantează dreptul tuturor deţinuţilor de a adresa cereri. unde se arată că dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat şi nelimitat pentru toate categoriile de persoane private de libertate. 45 din Legea nr. într-un număr de exemplare justificat. forocopii din acesta. Of. corespondenţa deţinutului cu familia constituind o bună premisă pentru îndreptarea acestuia. De asemenea. 44 din Legea nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate. în care se precizează că persoana condamnată sau oricare altă persoană cu acordul persoanei condamnate. către procuror. în prezenţa persoanei condamnate. Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. prevăzut de art. 457 din 27 iunie 2003. către instanţele de judecată. Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate.

în baza dreptului de petiţionare. 48 din Legea nr. atunci când condiţiile climaterice permit. naţională sau internaţională. 275/2006 fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic. Potrivit art. termenul „petiţie” include orice cerere sau sesizare adresata autorităţilor publice. 50 alin. instalate în penitenciare.117 pedepselor privative de libertate este garantat. organizaţie guvernamentală. . iar cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. acestea sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. atât din ţară. pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale. cât şi din străinătate. conducătorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului. Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute. periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de către administraţia penitenciarului.dreptul la plimbare zilnica si dreptul de a primi vizite – conform art. Persoanele private de libertate sunt informate cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare. 1 din Regulament. . instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România. în interiorul locului de deţinere. orice persoană privată de libertate are dreptul de a efectua săptămânal. Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. să scrie şi să adreseze cereri. centrală. 54 din Regulament. 58 din Legea nr. de către personalul administraţiei ori de alte persoane autorizate. convorbiri care au caracter confidenţial. plimbarea în aer liber timp de minimum o oră. . în funcţie de numărul persoanelor deţinute şi al posturilor telefonice publice instalate.dreptul la convorbiri telefonice (art. În sensul prezentei legi. Sunt interzise deţinerea şi folosirea telefoanelor mobile de către persoanele private de libertate. reclamaţii şi sesizări către orice persoană autorizată. Dacă condiţiile climaterice nu permit plimbarea în aer liber. orice persoană privată de libertate poate. instituţiilor publice. locală. pe cheltuiala sa. organelor judiciare. 294/2004). de îndată ce sunt primite în locurile de deţinere şi pe toată perioada executării pedepsei. Numărul. Potrivit art. cu persoane din exteriorul locului de deţinere. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice. instituţie. cel puţin o convorbire telefonică de la telefoanele instalate în incinta locului de deţinere. În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă. neguvernamentală.

Art. Vizita constituie o modalitate de a asigura legătura deţinutului cu familia şi alte persoane apropiate şi. 16 alin. În ceea ce priveşte durata şi periodicitatea vizitelor.1676/C/24. În acest sens. Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific. cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere. oricând. (2) din Lege (OMJ nr. sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului. în condiţii de confidenţialitate. în general. acestea urmând a se stabili prin ordin al ministrului justiţiei.2010 prin care se aprobă Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor). Modul de amenajare şi dotarea curţilor destinate activităţii de plimbare a acestei categorii de persoane private de libertate sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. la regim semideschis de 4 vizite iar la regim deschis de 5 vizite pe lună ) . 97 din Regulament prevede că persoanele care execută pedeapsa în regimul de maximă siguranţă. participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea. în curţi special amenajate în aer liber. În cadrul regimului închis de executare a pedepsei. participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan două sau mai multe persoane private de libertate. Partea I ( persoanele private de libertate încadrate la regim de maximă siguranţă beneficiază de 2 vizite. Persoanele din această categorie. la regim închis de 3 vizite. în curţi special amenajate în aer liber. au dreptul la o plimbare zilnică de cel puţin două ore. Prin excepţie. Persoanele care prestează o muncă. persoanele private de libertate care nu prestează muncă şi nu participă la alte activităţi au dreptul la plimbare zilnică de minimum 3 ore. 109 din Regulament). în curţi special amenajate în aer liber (art. soţul sau soţia ori rudele până la gradul al IV-lea inclusiv pot vizita simultan două sau mai multe persoane private . Cu consimţământul persoanei private de libertate. 48 din Legea nr. 275/2006 menţionează că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi vizite. au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră. Persoanele clasificate în acest regim. care se publică în Monitorul Oficial al României. art. în spaţii special amenajate. Persoanele care prestează o muncă. cu mediul social exterior penitenciarului. au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră. care nu prestează muncă sau nu desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională. aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea. Persoanele private de libertate pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rudele până la gradul al IV-lea inclusiv. aceasta poate fi vizitată şi de alte persoane.118 aceasta se asigură într-un alt spaţiu corespunzător. inclusiv vizite ale apărătorului.06.

pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rude până la gradul IV inclusiv în camere. în cazul în care nu sunt condiţii pentru desfăşurarea în condiţii normale a vizitei. în condiţiile stabilite de regulamentul de aplicarea a legii. sub supraveghere vizuală. Dovada identităţii se face cu cartea sau buletinul de identitate. 46 din Regulament). în condiţii de confidenţialitate. cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere. Nerespectarea regulilor privind desfăşurarea vizitei atrage întreruperea acesteia. . notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti. 2 indice 1 din Legea nr. Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului. cu paşaportul sau cu orice alt act prevăzut cu fotografie. Întrevederea cu apărătorul se realizează în încăperi special amenajate. În aceste situaţii.119 de libertate. 43 din HG nr. precum şi condiţiile în care se acordă vizita se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. Persoanele despre care se deţin date şi informaţii că ar putea periclita siguranţa locului de deţinere nu sunt primite la vizită. Persoanele private de libertate internate în unităţi spitaliceşti din afara locului de deţinere pot fi vizitate. vizita întreruptă se înregistrează ca fiind efectuată (art. prin decizie motivată a directorului penitenciarului. 1897/2006 sunt prevăzute condiţiile ce trebuie îndeplinte pentru acordarea acestui drept: . vizita nu se aprobă. iar motivele se consemnează de către cel care a luat măsura într-un registru special constituit.dreptul la vizită intima prevăzut expres de art. (2) din Lege (art. 16 alin. 42 din Regulament). Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita persoana privată de libertate numai însoţiţi de o persoană majoră. În art. Nu este permisă vizita persoanelor care pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului persoanelor private de libertate. Constatarea acestor situaţii se face prin dispoziţie a directorului locului de deţinere (art. 275/2006 în care se prevede că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază de vizită intimă. 140 din Regulament). emis de o autoritate a statului al cărui cetăţean sau rezident este. care sunt netransportabile. cu respectarea regulilor de acordare a vizitei corespunzătoare regimului de executare cel mai sever în care se află una dintre persoanele vizitate. Persoanele private de libertate internate în penitenciarele-spital. Persoanele private de libertate au dreptul de a primi oricând vizite ale apărătorului. Persoana sosită în vizită este obligată să-şi dovedească identitatea. Numărul de persoane care pot vizita simultan una sau mai multe persoane private de libertate poate fi limitat. cu avizul medicului curant al respectivei unităţi spitaliceşti şi cu aprobarea directorului locului de deţinere (art. a persoanelor care se află în stare de ebrietate sau a celor care încearcă să introducă alcool ori obiecte interzise în locul de desfăşurare a vizitei. În caz de îndoieli asupra realităţii identităţii. 48 alin. 39 din Regulament).

f) participă activ la programele de educaţie şi asistenţă psihosocială recomandate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă ori la activităţi productive . această condiţie presupunând că deţinutul nu are calitatea de învinuit sau inculpat. c) există o relaţie de căsătorie.dreptul de a primi. după caz. b) nu sunt cercetate sau în curs de judecată în alte cauze penale. cu modificările şi completările ulterioare. 309 din Codul penal. . la solicitarea scrisă a persoanei private de libertate. vizita intimă nu se mai acordă. sau sancţiunea a fost ridicată. contestaţie la executare nu împiedică acordarea acestui drept. partenerul sau partenera are obligaţia. 56 din HG nr. 275/2006 şi art. d) nu au beneficiat.1897/2006 . 40 din Regulament. partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi de minimum 6 luni. după caz. Cererile de contopire. o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi. În aceste articole se menţionează expres că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi bunuri. cumpăra şi deţine bunuri este reglementat de art. anterioară solicitării vizitei intime. e) nu au fost sancţionate disciplinar pe o perioadă de 6 luni. soţul sau soţia ori. de permisiunea de ieşire din penitenciar. potrivit dispoziţiilor art. Declaraţiile se depun la dosarul individual al persoanei private de libertate. în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime. anterior momentului solicitării vizitei intime. Solicitanţii vor da declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condiţiei.SIDA.120 a) sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate. Pachetele cu bunuri permise la păstrare de persoanele private de libertate se primesc cu prilejul vizitelor. sub sancţiunea prevederilor art. dovedită prin copie a certificatului de căsătorie. Pentru relaţiile între persoane private de libertate. 43 din prezentul regulament se aprobă de directorul locului de deţinere. să se informeze reciproc cu privire la existenţa unei boli venerice sau a sindromului imunodeficitar dobândit . republicat. În cazul în care între momentul aprobării cererii şi cel al acordării dreptului persoana privată de libertate nu mai îndeplineşte condiţiile de acordare a dreptului. Acestea se distribuie numai în cadrul sectorului de acordare a . revizuire. existenţa relaţiei de parteneriat anterioară solicitării vizitei intime se dovedeşte prin vizitele efectuate între acestea. 49 din Legea nr. Persoana privată de libertate. Vizita prevăzută la art. Pentru acordarea vizitei intime. întocmind fiecare o declaraţie pe propria răspundere despre această informare. 55 şi art. sau.

de către medicul penitenciarului (în cazul afecţiunilor uşoare) sau într-un spital din sistemul penitenciar. cele introduse în alte modalităţi sau găsite asupra persoanelor private de liberate cu ocazia percheziţiilor sunt confiscate şi se fac venit la bugetul de stat. precum şi o cantitate de maxim 20 de litri de apă sau băuturi răcoritoare. potrivit legii şi că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente. privind durata şi periodicitatea vizitelor. care prevăd că dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. buna convieţuire sau sănătatea persoanelor private de libertate. precum şi bunurile care pot fi primite. Se interzice primirea de articole şi bunuri care ar putea pune în pericol siguranţa locului de deţinere. păstrate şi folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. 49 alin. persoanele private de libertate pot primi lunar un pachet cu produse alimentare în greutate de maxim 10 kg. numărul şi greutatea pachetelor cu alimente. 51 din Legea 275/2006. 50 din Legea nr. substanţe care conţin alcool. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi sume de bani de la familie sau de la alte persoane. ori din reţeaua externă sistemului (în cazul afecţiunilor grave). 275/2006]. pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. că asistenţa medicală în penitenciare se asigură ori de câte ori este necesar sau la cerere. pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu la punerea în libertate [art. precum şi a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare. 275/2006. care se consemnează în fişa contabilă nominală. În acest sens. 13 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. Cu privire la dreptul la asistenţă medicală.dreptul la asistenta medicala se referă la obligaţia administraţiei penitenciare de a asigura deţinuţilor îngrijiri medicale corespunzătoare. sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri. substanţe psihotrope. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele . . Conform art. la care se adaugă o cantitate de maxim 6 kg de fructe şi legume. în infirmeria unităţii.121 dreptului la vizită. (4) din Legea nr. Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată. 2714/2008. cu personal calificat. Regulamentul de aplicare a Legii nr. menţionăm dispoziţiile art. sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare. pentru cumpărarea de bunuri. în mod gratuit. a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice. de stupefiante. Sumele de bani se primesc prin mandat poştal ori prin depunere directă la sectorul vizită .

51 din Legea nr. din bugetul locului de deţinere şi din alte surse. potrivit legii. în urma consultaţiilor acordate sau la recomandarea medicilor de specialitate. cu excepţia cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele . în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie. aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului. care cuprinde: cabinete de medicină primară. Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman. respectiv al Ministerului Administraţiei şi Internelor. în timpul executării pedepsei. cabinete şi ambulatorii de specialitate. Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de servicii de asistenţă medicală şi de medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. 275/2006 şi art. Cheltuielile ocazionate de examenul medical efectuat în aceste condiţii se suportă de către solicitant. puncte farmaceutice. farmacii. precum şi ori de câte ori este necesar. la transfer. prin bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. infirmerii. precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea. Examenul medical se realizează cu respectarea confidenţialităţii acestuia şi a intimităţii persoanei în cauză. Modul de acordare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional de asigurări sociale de sănătate este stabilit prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (art. la punerea în libertate. Informaţiile cu privire la starea de sănătate pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul explicit sau în cauzele expres prevăzute de lege. 29 din Regulament). tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. art. În cazul în care medicul constată că persoana condamnată a a fost supusă la tortură. Prescrierea medicamentelor se face numai de către medicul curant. penitenciare-spital şi mijloace de transport medical. 23 că activitatea de acordare a asistenţei medicale persoanelor private de libertate se desfăşoară cu respectarea reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi este stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii publice. Cu privire la examenul medical. acesta are obligaţia de a sesiza procurorul. iar certificatul medico-legal se va anexa la fişa medicală.122 judiciare în cursul procesului penal prevede la art. Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate. cabinete de medicină dentară. după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său. în mod periodic. sub semnătură. Persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinaţie specială. 30 din Regulament stabilesc că examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează la primirea în penitenciare şi. la solicitarea persoanelor private de libertate.

36 din Regulament). Cu acordul mamei. cu modificările şi completările ulterioare. copilul poate fi încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an. Durata internării în spital se menţionează în procesul-verbal care se comunică de către administraţia locului de deţinere instanţei de executare. Încredinţarea se realizează şi atunci când mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl supune la rele tratamente. În cazul naşterii unui copil. 17 . sub semnătură.26 din Legea nr. În cazul în care medicul locului de deţinere constată că persoana privată de libertate a recurs la acţiuni de autoagresiune. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unităţii (art. Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratamentul aplicat persoanelor private de libertate în situaţiile prevăzute în această situaţie sunt imputabile celor în cauză (art. de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de . Copilul poate rămâne cu mama în camere special amenajate până la împlinirea vârstei de un an. după ce este avizat de către directorul unităţii. în scris. pentru a proceda conform dispoziţiilor legale. 2 din Regulament). Femeia gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale. Conţinutul acestor norme legale este adus la cunoştinţă femeii gravide prin înmânarea unei fotocopii a acestor norme. 33 din Regulament). să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de 12 luni. O copie a procesului-verbal se transmite instanţei de executare. se aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate. Medicul locului de deţinere trebuie să ia în evidenţă femeia gravidă încă de la primire. administraţia locului de deţinere asigură condiţii pentru declararea naşterii potrivit dispoziţiilor art. unui membru de familie sau unei instituţii specializate indicate de mamă. în două exemplare. şi se ataşează la dosarul individual. În ceea ce priveşte femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate. dispensarizarea acesteia fiind efectuată conform indicaţiilor medicului de specialitate obstetrică-ginecologie. Penitenciarul-spital în care se află femeia gravidă ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice (art. În cazul când mama îşi poate manifesta voinţa cu privire la încredinţarea copilului. Administraţia penitenciarului ia masuri pentru ca persoana condamnată. la solicitarea acesteia. 37 alin. după care este încredinţat tatălui.123 financiare necesare pentru plata contribuţiei personale. Femeia gravidă cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-o secţie de specialitate a unui penitenciarspital. 4 din Regulament). luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. acestea beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală. întocmeşte un proces-verbal care. Femeia gravidă semnează pentru primirea acestor fotocopii. 32 alin. i se ia consimţământul. încunoştinţând femeia gravidă cu privire la conţinutul acestor dispoziţii legale (art.

dreptul la asistenta diplomatica (art. iar administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu aceste instituţii pentru realizarea asistentei diplomatice a persoanelor condamnate. unei instituţii specializate. . iar al doilea exemplar rămâne la dosarul individual al persoanei private de libertate. 275/2006). 275/2006). cu statut de refugiaţi sau apatrizi. la locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul. 59 din Regulament). În cazul persoanelor condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis legea prevede că acestea pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul. precum şi persoanele condamnate care au altă cetăţenie decât cea română. şi pot primi în acest scop o recompensă cu ieşirea din penitenciar de până la 5 zile. naţionale şi internaţionale. cu acordul conducătorului penitenciarului. soţii pot rămâne în penitenciar. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate. În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei indicate de mamă. dintre care unul se trimite persoanei fizice sau instituţiei de ocrotire căreia i se încredinţează copilul. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.dreptul la incheierea unei casatorii (art. în condiţiile legii. În certificatul de căsătorie. copilul poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei. 275/2006). După încheierea căsătoriei.contactul cu exteriorul (art. 52 din Legea nr. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii în penitenciar. În aceste situaţii prevăzute. se înştiinţează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. iar administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei. cu acordul acesteia. care procedează potrivit prevederilor Legii nr. intervenţie psihosocială şi asistenţă religioasă desfăşurată în locurile de deţinere. Administraţia Naţională a Penitenciarelor încurajează şi susţine orice iniţiativă a organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare. dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind siguranţa locului de deţinere (art. timp de 48 de ore. cu înştiinţarea autorităţilor competente pentru protecţia copilului (art. . 53 din Legea nr. într-o cameră separată. . 54 din Legea nr. pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia. al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România. cu acordul conducătorului penitenciarului. . precum şi a persoanelor fizice care contribuie sau sprijină financiar activitatea de educaţie. 58. 58 din Regulament).124 libertate.

obligaţia de a suporta şi executa sancţiunile disciplinare stabilite de comisia de disciplină de la nivelul penitenciarului. în condiţiile în care nu se periclitează siguranţa locului de deţinere sau drepturile şi libertăţile persoanelor private de libertate.dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei să încunoştinţeze un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta despre penitenciarul în care se află. În cazul nerespectării regulilor stabilite de administraţia locului de deţinere de către reprezentantul mass-media. regimul celular). pe timpul cât se află în locul de deţinere. pentru încălcarea ordinii şi disciplinei în penitenciar. . deţinuţii trebuie să respecte o serie de obligaţii. .obligaţia de a se supune internării în penitenciar şi percheziţiei care se efectuează la încarcerare şi ori de câte ori este necesar. . . între reprezentanţii mass-media şi persoanele condamnate definitiv. .obligaţia de a respecta şi suporta regimul de deţinere stabilit (regimul comun. În situaţii grave.125 Directorul locului de deţinere poate aproba contactarea. directorul locului de deţinere poate anula aprobarea emisă. 29 alin. drept ce nu este cuprins în capitolul referitor la drepturi şi obligaţii dar care se desprinde fără echivoc din dispoziţiile art. Secţiunea 4. 59 din Regulament). cu acordul scris al persoanelor în cauză. 4 din Legea nr. . 275/2006. Întâlnirile cu reprezentanţii mass-media nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate (art. în cazul în care reprezentantul mass-media a încălcat în mod repetat regulile stabilite de administraţia locului de deţinere. inclusiv prin încuviinţarea de întâlniri. precum şi regulamentul de ordine interioară (urmărindu-se prevenirea dezordinii şi încercărilor de evadare şi formarea unor deprinderi pozitive).obligaţia de a respecta programul zilnic de activitate. după cum urmează: .obligaţia de a se încadra într-un sistem de calificare sau recalificare profesională. . regim ce presupune privaţiuni şi restricţionări ce decurg din executarea pedepsei cu închisoarea. de continuare sau completare a pregătirii şcolare (urmărindu-se astfel înlăturarea convingerilor greşite despre viaţă şi contribuind la reintegrarea deţinuţilor într-o viaţă socială normală).obligaţia de a depune o muncă utilă şi de a respecta regimul de muncă stabilit. directorul locului de deţinere poate întrerupe întâlnirea cu persoanele condamnate definitiv. Obligaţiile şi interdicţiile persoanelor private de libertate În cadrul regimului penitenciar.

obligaţiile persoanelor condamnate. g) să manifeste grijă faţă de integritatea bunurilor din proprietatea publică şi privată. f) să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă. precum şi orarul activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială care se derulează în penitenciar. c) să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în locul de deţinere. din Regulament. i) să nu desfăşoare acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciare sau altor persoane. al aceleiaşi legi. din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al locului de deţinere. Regulamentul de aplicare a Legii nr. Pe lângă obligaţii. j) să respecte programul zilnic. acestea fiind următoarele: a) să respecte prevederile acestei legi. ori de câte ori este necesar. k) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact. d) să respecte regulile stabilite de administraţia locului de deţinere pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar. după punerea lor la dispoziţie potrivit art. 43. b) să execute dispoziţiile legale date de administraţia locului de deţinere. d) să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca. 275/2006 stabileşte. Articolul 62 din Regulament vine în completarea dispoziţiilor din Lege stabilind că persoanele private de libertate au următoarele obligaţii: a) să se conformeze restricţiilor ce decurg din Lege. 275/ 2006 prevede şi interdicţiile persoanelor private de libertate în art. 63.126 Articolul 55 din Legea nr. curată şi îngrijită. h) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere. în mod expres. b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală. ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia. precum şi indicaţiile medicului. precum şi pe parcursul privării de libertate. în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a legii. n) să asigure şi să menţină ordinea şi curăţenia în camerele de deţinere şi în celelalte locuri în care au acces. l) să aibă o ţinută decentă. cel de muncă. e) să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare. ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului. după cum urmează: . o) să frecventeze cursurile învăţământului obligatoriu. c) să se supună percheziţiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară. m) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă.

constrângere. precum şi nerespectarea orei de revenire în locul de deţinere. d) deţinerea. precum şi de la oricare altă persoană. băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea fără prescripţie medicală a unor medicamente de natură a crea tulburări de comportament. b) organizarea. inclusiv celor private de libertate. servicii. j) procurarea. de la persoanele care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane private de libertate. utilizarea sau transmiterea de bani. l) împiedicarea cu intenţie a desfăşurării programelor care se derulează în locul de deţinere. f) instigarea altor persoane private de libertate la săvârşirea de abateri disciplinare. de natură să pericliteze ordinea. sprijinirea sau participarea la revolte. de avantaje morale ori materiale de la personal. i) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din locul de deţinere. c) iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor privative de libertate. acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente. precum şi asupra oricăror alte persoane.127 a) exercitarea de acte de violenţă asupra personalului. precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane. deţinerea. n) obţinerea sau încercarea de obţinere. comercializarea sau consumul de stupefiante. . asupra celorlalte persoane private de libertate. personalului. h) sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând locului de deţinere. cadouri sau alte mijloace. bunuri sau alte valori în alte condiţii decât cele admise. medicamente. k) substituirea identităţii unei alte persoane. e) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare. o) comunicarea cu exteriorul. stabilite prin regulamentul de ordine interioară.utilizarea sau transmiterea de obiecte interzise. g) stabilirea de relaţii cu persoane private de libertate sau persoane din interiorul ori exteriorul locului de deţinere. deţinerea. m) confecţionarea. telefoane mobile. persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită. în grup. promisiuni. răzvrătiri. prin violenţă. disciplina şi siguranţa locului de deţinere. persoanelor care execută activităţi în locul de deţinere sau se află în vizită. cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a măsurilor privative de libertate. în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare.

etnie. excluderea. naţionalitate. a persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită. material. r) autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace. precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea. . ţ) exprimarea. precum şi a oricăror alte persoane. limbă. q) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia locului de deţinere. după ora stingerii până la deşteptare. sex. apartenenţă la o categorie defavorizată. prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul. care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea. a celorlalte persoane private de libertate. orientare sexuală. potrivit legii. religie. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate răspund civil. boală cronică necontagioasă. t) fumatul în alte locuri decât cele permise. disciplinar sau penal. handicap.128 p) ameninţarea personalului. s) tulburarea orarului zilnic. categorie socială. inclusiv a liniştii. pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate. după caz. ş) practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase. restricţia sau preferinţa pe bază de rasă. infectare HIV. u) orice manifestare cu caracter discriminatoriu. vârstă. înlăturarea recunoaşterii. folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale. convingeri. în public.