PARTICULARITATILE DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR CU AFECTIUNI ALE GLANDELOR ENDOCRINE Afectiunile glandelor endocrine au o evolutie lunga, majoritatea lor fiind

cu caracter cronic, care se preteaza tratamentului extraspitalicesc. Spitalizarea de obicei este un episod - relativ scurt în evolutia lunga a bolii si are scopul de a stabili diagnosticul, de a institui tratamentul (pe care apoi bolnavul îl va continua la domiciliu) si de a controla periodic starea bolii sau eficacitatea tratamentului. Cazurile de urgente în cursul bolilor endocrine cum sunt criza tireotoxica, coma mixedematoasa, formele variate de insuficienta suprarenala, insuficienta acuta antehipofizara, tetania tireopriva, deshidratarile excesive în cursul diabetului insipid, desi aduc bolnavul într-o stare deosebit de grava, dupa reechilibrarea hormonala pot fi externati, continuând tratamentul ambulator la cabinetele de specialitate ale ambulatoriilor. O problema mai complexa constituie interdependenta între sistemul endocrin si numeroase boli interne sau de alta categorie, cum sunt bolile cardiace, hipertensiunea arteriala, ulcerele gastroduodenale, unele tulburari ale hematopoiezei, litiaza renala, osteoporoza, artropatiile endocrine, nefropatia si retinopatia diabetica si altele. Datorita modificarilor somatice sau metabolice pe care le provoaca aceste boli, bolnavii au de obicei complexe de inferioritat: - cu stari depresive si obsesive, iar datorita dereglarilor hormonale, ramân uneori cu un intelect redus. Numeroase boli endocrine nu necesita îngrijiri deosebite. Unele însa cum sunt hipertiroidismul, diabetul zaharat, tetania paratiroidiana, insuficienta suprarenala acuta sau dismenoreea primara, necesita îngrijiri speciale, sustinute si foarte atente, care trebuie cunoscute de asistenta. Asigurarea conditiilor de mediu. Internarea bolnavilor cu afectiuni endocrine trebuie facuta în saloane mici, linistite, unde se asigura repausul lor psihic si posibilitatile de contagiune intraspitaliceasca sunt mai reduse. Se vor evita neaparat saloanele cu bolnavi de gripa,

cataruri sezoniere, angina, pneumopatii acute, supuratii pulmonare sau piodermii,capacitatea de aparare a acestor bolnavi fata de infectii fiind mai slaba. Temperatura salonului trebuie adaptata la natura tulburarilor hormonale si starea subiectiva a bolnavilor. Bolnavii cu hipertiroidism din cauza arderilor mai intense din organism nu suporta temperatura obisnuita a saloanelor de bolnavi. Câteodata îsi manifesta dorinta de a-si dezbraca si camasa. Cei care sufera de boala Addison sau casexie hipofizara pretind saloanele bine încalzite, de obicei peste temperatura optimala. Acesti bolnavi nu trebuie asezati în apropierea ferestrelor. Este bine daca asistenta satisface - în limita posibilitatilor preferintele de amplasare a acestor bolnavi în saloane. Cazurile de urgenta, în special cei care se interneaza în stare de coma, sau se agraveaza în cursul internarii, trebuie izolati în rezerve. Repausul la pat în starile acute si tulburari hemoragice (dismenoree) trebuie respectat, însa nu exista pozitii preferentiale pentru anumite stari, bolnavii ocupând în pat o pozitie activa. Conditiile de igiena individuala trebuie asigurate si - la nevoie controlat de asistenta modul de efectuare a acestora, fara sa jigneasca bolnavii. Alimentatia trebuie sa fie echilibrata energetic si calitativ. În numeroase boli endocrine, regimul dietetic are o importanta deosebita. În diabetul zaharat regimul alimentar se va stabili pe baza tolerantei fata de hidrati de carbon. În caz ca toleranta fata de hidratii de carbon nu acopera necesitatile minimale ale organismului, atunci se vor ridica cantitatile de glucide la 200-250 g/zi, îmbunatatind toleranta organismului cu insulina sau medicamente antidiabetice de sinteza. Stabilirea regimului echilibrat la bolnavii diabetici dureaza mai multe zile; ea are scopul de a asigura aportul alimentar adecvat greutatii corporale, profesiunii si - în masura posibilitatilor -preferintelor personale. În perioada de stabilire a regimului alimentar este important ca bolnavul sa consume toata cantitatea alimentelor servite si sa nu manânce nimic în afara alimentelor primite. Daca bolnavul totusi nu a reusit sa consume toata cantitatea, asistenta va scadea

De cele mai multe ori însa ele apar la bolnavi cunoscuti ca endocrinopati. Bolnavii tratati ambulator primesc în jur de 1 000 de calorii/24 ore. fructele si carnea prin fierberea lor succesiva în doua ape clorurate.cantitatile de hidrati de carbon ramase din ratia zilnica. cum sunt: coma diabetica. cu putine lichide si cantitati reduse de glucide si grasimi în boala Cushing. In caz de obezitate regimul dietetic va fi hipocaloric. coma hipoglicemica. de altfel interzise . Alimentatia va fi hipersodata în diabetul insipid . când necesitatile calorice ridicate trebuie asigurate prin alimentatie deasa. hipocaloric.ca legumele. pentru a nu obtine date gresite de toleranta la glucide. chiar la 220 de calorii. în functie de gradul de obezitate. tetania acuta. fractionata. hipersodat. pentru a stabiliza ritmul de secretie a sucurilor gastrointestinale. sau starile de dismenoree cu hemoragii abundente. bogat în vitamina C în boala Addison. vremelnic. Pentru a mentine varietatea meselor. fara substante excitante în tetania paratiroidiana. Supravegherea bolnavilor cuprinde obiective care variaza de la boala la boala. ratia zilnica poate fi redusa la 800-600 calorii si. fractionata în 5-6 prize. se va reduce continutul în potasiu al unor alimente. La bolnavi cu scadere ponderala marcata (de exemplu: casexie hipofizara). simptomatologia lor fiind diferita. trebuie efectuata la ore fixe. În cazuri rare poate aparea o stare de inapetenta. De aceea asistenta din când în când trebuie sa controleze noaptiera bolnavului fara sa-l jigneasca . dar în spital. Ea primeste o importanta deosebita în cursul starilor acute si a complicatiilor. In caz de hipertiroidism. Starile comatoase pot constitui prima manifestare a unei boli endocrine. Dieta restrânsa a bolnavilor de diabet face ca ei sa se abata de la alimentatia prescrisa. . insuficienta suprarenala acuta.undeva va gasi hidrati de carbon nepermisi. declorurat. dieta bolnavului trebuie sa fie usor digerabila si bogata în calorii. cu continut bogat în calciu. Cu aceste cazuri asistenta se întâlneste de obicei la serviciile de primire ale altor sectii. necunoscute anterior. alimentatia. tireotoxicoza. dar cu asigurarea ratiei minime de proteine.

Unele se prezinta imediat sub forma de cefalee. ginecomastia. osteoporoza etc. varsaturi. în perfuzii intravenoase. în functie de starea bolnavului. greturi. manifestari psihice. progresiv. cu scop substitutiv. care variaza de la hormon la hormon. electrocardiografice. altele numai dupa câteva zile sau saptamâni de administrare a hormonului ca tumefactia sânilor.Pentru stabilirea tolerantei fata de hidrati de carbon în cursul diabetului zaharat. anuntând imediat medicul si luând masurile necesare de pregatire pâna la sosirea acestuia. testul de încarcare hidrica Robinson-Powler-Kepler. probele legate de metabolismul glucidic si altele pot fi executate la patul bolnavului. edeme. palpitatii. electroencefalografice. . Ea asigura trimiterea bolnavilor pentru examinarile radiologice. proba hiperglicemiei provocate la diabetul zaharat. determinarea metabolismului bazal si alte examinari Administrarea medicamentelor trebuie executata sub supraveghere deosebita. Asistenta va executa recoltarile de probe biologice pentru dozari hormonale si explorari functionale. Unele explorari functionale si procedee terapeutice ca proba si cura de sete în cursul diabetului insipid. intranazal. hiperaciditate gastrica. poate duce la dereglari nedorite ca mastodinia. intramuscular. reactivarea ulcerelor gastro-duodenale sau al proceselor tuberculoase. nedorite.Instalarea comei se face lent. testul presor la rece. sindroame convulsive. cer o supraveghere deosebit de atenta. diaree. sau somnoterapia aplicata în cursul tulburarilor hormonale de ordin neurotic sau la bolnavi agitati. hipertensiune arteriala. subcutanat. Numeroasele probe functionale ale glandelor cu secretie interna. tulburari sexuale. Asistenta va avea grija sa existe întotdeauna recipientele si materiale necesare pentru aceste probe în cantitate suficienta în sectie. Asistenta trebuie sa recunoasca manifestarile prodromale ale acestor stari. Explorarile. testul Thorn. ca cele legate de metabolismul hidromineral. Asistenta trebuie sa cunoasca modul de administrare al medicamentelor substitutive care este foarte variat: peroral. caci medicatia endocrina poate prezenta multe efecte secundare.sublingual. Administrarea lor îndelungata cu caracter cronic. febra. este important ca rezultatele cantitative ale glicemiei sa ajunga în aceeasi zi pâna la vizita pe sectie. Unele preparate au efecte alergizante cu reactii de grade diferite sau alte manifestari adverse.

Bolnavii trebuie învatati cum sa se autocontroleze privind echilibrul glucidic În aceasta munca de educatie. constitutionale. calciterapia. hipofizari. pe baza de antibiograma. vitaminoterapia se fac dupa tehnicile obisnuite. Locul injectiei nu trebuie supus masajului. trebuie eliberati din complexele lor de inferioritate si ajutati la alcatuirea planului lor de viitor privind alegerea unei profesii sau încadrarea în societate. boala însa fiind de lunga durata. Unii bolnavi (tiroidieni.) la nevoie. Asigurarea seringii automate usureaza în mare masura administrarea insulinei. de preferinta aceea care pregateste alimentele pentru bolnav. suprarenali etc. el trebuie sa paraseasca spitalul cu convingerea necesitatii tratamentului extraspitalicesc. Numerosi bolnavi sunt supusi radioterapiei si radiumterapiei . Educatia sanitara trebuie sa urmareasca dezvoltarea încrederii bolnavului în vindecare. Educatia sanitara trebuie sa fie însotita de exercitii practice si bolnavul poate parasi spitalul numai dupa ce si-a însusit (el sau un membru al familiei) cunostintele necesare pentru alcatuirea meniului zilnic. fiindca acesta accelereaza resorbtia. trebuie evitata injectarea hormonului în sânge. Iradierea hipofizei poate fi însotita de edem sau hemoragii cerebrale. pentru a se putea continua tratamentul. cu exces sau deficit ponderal. cantitativ si calitativ admis si la nevoie ei vor fi învatati si asupra modului de sterilizare a seringilor si administrarea injectiilor de insulina. adesea trebuie antrenata înca o persoana din familie. Li se va atrage atentia ca injectiile de insulina sa fie autoadministrate subcutan si nu intramuscular pentru a evita resorbtia rapida si efectul brutal al insulinei. Consecintele psihice ale bolilor endocrine necesita o sustinuta psihoterapie. trebuie pregatiti pentru interventii chirurgicale. care trebuie învatati asupra modului de alcatuire a meniului zilnic în cadrul regimului dietetic. Datele cele mai importante bolnavul trebuie sa . Din acelasi motiv. Educatia sanitara primeste o pondere mai importanta la bolnavii de diabet zaharat. în caz de esec. tulburari sexuale sau climacterice. Bolnavii cu tulburari de crestere.Antibioterapia se face dupa însamântari bacteriologice.

indicând adesea doar o modificare .le primeasca si în scris. PREGATIREA Sl ASISTAREA PROBELOR FUNCTIONALE ALE GLANDELOR CU SECRETIE INTERNA Interactiunea strânsa si foarte complexa care exista între functia glandelor cu secretie interna si cu restul organismului. sub forma de memoratoare. face ca un numar mare de probe functionale sa fie lipsite de specificitate. în special cu sistemul nervos central.

dimineata pe nemâncate. radiografiile se completeaza cu sectiuni tomografice în plan frontal si sagital. Examenul oftalmologic evidentiaza unele modificari morfologice si functionale ale analizorului optic. se face examenul acuitatii vizuale. determinate de tumorile hipofizare. prin corelarea lor cu tabloul clinic si cu alte probe functionale. apoi se administreaza zilnic câte 100 mg cortizon sau 40 mg prednison timp de 3-5 zile. în fiecare zi. precum si din incidenta frontooccipitala pentru evidentierea seii turcesti. Prin intermediul hipotalamusului hipofiza este în legatura cu scoarta cerebrala precum si cu sistemul neurovegetativ. Testul cu cortizon pune în evidenta hiperfunctia lobului anterior al hipofizei. indicând cantitatea totala din care a fost trimisa. în acest scop. prin punctie venoasa. în cantitate de 10-20 ml. În caz de hiperproductie de ACTH cu hiperplazia secundara a corticosuprarenalei. corticosuprarenalele si gonadele.patologica în cadrul întregului sistem endocrin. din profil. care comprima caile optice. Aceste probe îsi mentin totusi valoarea lor diagnostica. eliminarea urinara a steroizilor.cetosteroizilor în urina. . se repeta determinarea eliminarii 17cetosteroizilor. cu secretie si actiune diferita. determinarea câmpului vizual. La nevoie. Se determina eliminarea 17 . iar cu restul glandelor întretine relatii indirecte. Examenul radiologic al scheletului prevede radiografia craniului din fata. Dozarea stimulinelor hipofizare. EXPLORAREA FUNCTIONALA A HIPOFIZEI Cei doi lobi ai hipofizei sunt doua organe aparte. Recoltarile de sânge se fac fara substanta anticoagulanta. masurarea tensiunii intraoculare. întrucât valorile de laborator se exprima în cantitatea totala de hormon eliminat prin urina în 24 de ore. precum si în ziua de dupa întreruperea administrarii cortizonului. ocupând un loc central în echilibrul neuroendocrin. prin produsele sale. Recoltarea de urina se face pe timp de 24 de ore. Examenul radiologic scoate în evidenta unele semne determinate de procesele tumorale ale glandei Radiografia oaselor lungi da unele informatii asupra deficientelor functionale ale hormonului somatotrop. Explorarea hipofizei anterioare. Hipofiza dirijeaza direct. Se face din sânge si urina. tiroida. din care se trimite la laborator o proba de 200 ml.

cantitatea de apa ingerata se elimina în prima ora. Proba de regim uscat. cefalee etc. bolnavul bea apa la discretie. Apoi se dau bolnavului zilnic câte 5 grame de clorura de sodiu peste regimul pe care l-a avut mai înainte. Explorarea hipofizei posterioare. scade. Bolnavul va fi cântarit la începutul probei. . cere o vointa deosebita.continuând determinarea zilnica a concentratiei sarii în urina. marind reabsorbtia apei. In caz de diabet insipid. La indivizi sanatosi. Se determina densitatea fiecarei mostre de urina. concentratia sarii în urina ramâne nemodificata. adiuretina formata de centrii diencefalici si depozitata în hipofiza posterioara . urina eliminata are o densitate de 1 001-1 003. determinând densitatea fiecarei portiuni. Se determina 8 zile de-a rândul concentratia de clorura de sodiu în urina în toate mostrele evacuate. în lipsa ei apare diabetul insipid. la amiaza si a doua zi dimineata. În cursul probei. concentratia sarii în urina creste. la bolnavii cu insuficienta de adiuretina. proba trebuie întrerupta prin administrare de apa. Studiul bilantului hidric prevede masurarea zilnica a cantitatilor de lichide ingerate si eliminate si determinarea densitatii urinei. arata modul de actiune a stimulinelor hipofizare la periferie. pâna la ora 12. Urina se recolteaza la orele 16. somnolenta. daca însa apar semne serioase de intoleranta ca neliniste. Studiul starii functionale a glandelor endocrine. deoarece cortizonul are o actiune inhibanta asupra productiei de ACTH. bolnavul ramânând în pat. Proba de apa si sete pune în evidenta tulburarea capacitatii de concentrare a rinichiului în lipsa hormonului antidiuretic hipofizar. Tehnica.În insuficienta hipofizara posterioara. La ora 8 evacueaza vezica si bea un litru de ceai slab în decurs de 15 minute. De la orele 12. 20 si a doua zi dimineata la orele 8. apoi.ce excita tubii renali. dirijate de hipofiza. bolnavul manânca un regim mixt însa fara lichide. dupa care se continua eliminarea masiva a rezervelor de apa ale organismului.anterior crescuta. fiind însotita de scaderea masiva a greutatii corporale. urineaza din 30 în 30 minute. Explorarea hipofizei posterioare consta în urmarirea eliminarii hormonului antidiuretic. Proba se face pe nemâncate. Proba de încarcare cu clorura de sodiu.

adunata în recipiente curate si clatite cu apa distilata. Pentru dozarile din urina se va trimite la laborator urina emisa în 24 de ore. iar concomitent eliminarile de urina cresc. la 560 . • Teste de clearance. Eliminarile de apa prin rinichi sunt crescute. Determinarea componentilor din sânge si urina. Reabsorbtia tubulara a apei stabilita dupa metoda clearance scade foarte mult în diabet insipid. Explorarea corticosuprarenalei. Vezi "Explorarea functionala a sângelui si organelor hematopoietice". dar cu substante care parasesc patul vascular.620 mg %. . eliminându-se în lichidul extracelular ca: rodanatul de sodiu sau inulina. Determinarea cantitativa a lichidelor extracelulare se face dupa tehnica determinarii masei circulante. ceea ce duce la hemoconcentratie cu cresterea relativa a proteinelor sanguine si a hematocritului. din punct de vedere al activitatii lor. se împart în mineralcorticoizi. fara substanta anticoagulanta. Pentru dozarile biochimice din sânge se vor recolta în total 10 ml sânge venos. Hemoconcentratia are drept urmare o irigatie insuficienta a rinichiului. exteriorizata prin cresterea azotului rezidual. Potasiul din ser creste peste valoarea normala de 16 -21 mg/100 ml ser sanguin.În cursul insuficientei suprarenale clorura de sodiu scade în serul sanguin sub cifra normala. duce la insuficienta renala. Determinarea hematocritului. care. care secreta adrenalina si noradrenalina si corticosuprarenala care secreta un numar mai mare de hormoni care. iar eliminarile urinare de potasiu se reduc. EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDELOR SUPRARENALE În glandele suprarenale sunt reunite doua organe endocrine cu rol deosebit: medulosuprarenala. Apa din spatiul extracelular se deplaseaza în spatiul intracelular. glicocorticozi si hormoni androgeni. cu timpul.clorura de sodiu fiind diluata prin ingerarea si excretarea unor cantitati de lichide în plus.

Testul scoate în evidenta întârzierea eliminarii apei ingerate în cursul insuficientei suprarenale. dupa ultima masa. de un aport continuu de glucide. precum si tulburarea în reabsorbtia clorurii de sodiu. Kepler. Glicogenul hepatic neputând fi mobilizat în lipsa cortizonului. Tehnica. Daca însa niciuna din probe nu întrece cantitatea urinii de noapte.Determinarea raportului salivar urmareste raportul dintre sodiu si potasiu în saliva. atunci se determina ureea si clorul în sânge si urina de noapte. determinând cantitatea totala eliminata. Tehnica. La orele 22. La orele 9. pe care bolnavul o consuma în 45 de minute. cu lichide dupa nevoie. pentru mentinerea unei glicemii normale. bolnavii cu insuficienta corticosuprarenala au nevoie. Se aduna într-un balon Erlenmeyer saliva secretata într-un minut si se trimite la laborator pentru dozarea sodiului si potasiului. Determinarea glicemiei. Dupa eforturi glicemia continua sa scada.În insuficienta suprarenala cresc eliminarile de clor si scad eliminarile de uree. Glicogenul poate fi mobilizat de adrenalina numai cu ajutorul cortizonului. dupa care i se administreaza 20 ml apa/kilocorp.30. 11.30 se goleste vezica si se strânge urina în continuare pâna dimineata la orele 7. De la aceasta ora se suprima lichidele. • Testul de încarcare hidrica Robinson. 10. Proba nu poate fi aplicata bolnavilor cu regim declorurat. Bolnavul ramâne în cursul zilei la o alimentatie mixta. La ora 8. se determina glicemia din 4 . Raportul sodiu/potasiu mai mare de 2 denota o insuficienta suprarenala.30. bolnavul urineaza. A doua zi. Bolnavul ramâne nemâncat la pat. În insuficienta corticosuprarenala. fiecare emisie se strânge separat si se determina cantitatea.30. pâna la orele 18. Insuficienta suprarenala poate fi exclusa.30.valorile glicemie sunt la limita inferioara a normalului. Testarea tulburarilor în metabolismul glucidic.Îîn preziua executarii testului de foame. Daca vreuna din probele de zi întrece cantitatea urinii de noapte. Testul de foame.30 si 12.30 goleste vezica din nou. Power. Tehnica. putând sa ajunga pâna la coma hipoglicemica. dupa clatirea gurii cu apa curata fara substante straine. În hipofunctie corticosuprarenala glicemia este la sau sub limita inferioara a valorilor normale. bolnavul nu mai manânca nimic. Proba se executa dimineata pe nemâncate.

rezervele de glicogen hepatic fiind epuizate hiperglicemia nu are loc. La bolnavi cu insuficienta suprarenala. glicemia este înca in scadere. Se determina glicemia si apoi se administreaza bolnavului pe cale intravenoasa 0. 60.1 unitate de insulina/kilocorp si se determina glicemia din nou la 30.în 4 ore. iar la 90120 de minute revine la valorile initiale. din acest motiv asistenta va pregati glucoza administrabila pe cale orala si intravenoasa pentru a interveni la nevoie. fara ca bolnavul sa manânce. . La indivizi sanatosi. Proba cu adrenalina. 3 si 4 ore dupa administrarea ACTH-ului. bolnavul putând ajunge în coma. La indivizi sanatosi injectia este urmata de mobilizarea glicogenului hepatic si cresterea glicemiei.120. glucoza din rezervele hepatice fiind mobilizata cu ajutorul hormonilor suprarenali. ajunge la un nivel mai putin înalt si coboara foarte lent la o stare de hipoglicemie. Dupa recoltarea sângelui se injecteaza 2 mg ACTH pe cale intramusculara. numarul eozinofilelor scade cu 50-60% din valoarea initiala. Proba prezinta pericolul comei hipoglicemice. Se administreaza subcutanat 1 mg adrenalina. Sub influenta ACTH-ului se produce o secretie crescuta de glicocorticoizi si deci scaderea eozinofilelor. glicemia scade mai departe. Proba se executa pe nemâncate. La 2. Proba hiperglicemiei provocate. aceasta scadere nu are loc. 90. Hormonii glicocorticoizi produc o scadere a eozinofilelor circulante. dupa acest interval. se determina din nou numarul eozinofilelor si numarul global al leucocitelor. Dimineata se determina numarul eozinofilelor si al leucocitelor.180 de minute dupa injectie. La bolnavi cu insuficienta suprarenala. În caz de insuficienta suprarenala. În insuficienta corticosuprarenala curba hiperglicemiei provocate creste lent. când scaderea eozinofilelor este si mai accentuata. Proba poate fi executata si cu perfuzie intravenoasa de ACTH. Tehnica. Proba de toleranta la insulina. Testul Thorn. La indivizi sanatosi glicemia creste în orele de dupa masa. În caz de insuficienta suprarenala. O scadere mai mica de 50% mentine suspiciunea insuficientei suprarenale. sau se ridica la valori foarte reduse.În conditii normale glicemia dupa 30 de minute scade cu 50% fata de valoarea initiala.

. determinarile facându-se din plasma. Asistenta va pregati substante hipotensive injectabile. acidificând-o usor cu acid acetic. dupa centrifugarea sângelui. se mentine totdeauna o valoare minimala de 1-2 mg/24 ore. Dozarea hormonilor în sânge se executa mai rar. Explorarea medulosuprarenalei. La barbati. restul din testicule. Dozarile de hormon dau rezultate mai concludente privind functionalitatea glandei. mai mare importanta are determinarea produsilor de degradare a hormonilor androgeni numiti 17-cetosteroizi. si produc crize de hipertensiune arteriala. în afara de glanda suprarenala. Cele doua fractiuni pot fi separate prin metode de laborator. Hormonii androgeni la barbati. pentru a se putea interveni de urgenta la nevoie.Testul are valoare numai daca numarul initial de eozinofile este de peste 100 sau sub 600/mm3. Din cantitatea totala de 17-cetosteroizi din urina numai aproximativ 2/3 provin din glanda suprarenala. Cu 12 ore înainte de începerea probei. Din cantitatea totala se trimite o proba de 100 ml la laborator cu indicarea exacta a cantitatii eliminate în 24 de ore. Pentru determinari cantitative biochimice. Urina se recolteaza timp de 24 de ore. bolnavii vor fi lasati fara medicamente sedative. favorizând o descarcare de adrenalina si noradrenalina. care se elimina prin urina. se recolteaza 100 ml de sânge pe substanta anticoagulanta. Pentru dozarea altor metaboliti ai hormonilor suprarenali recoltarea urinii se face la fel. putând ajunge pâna la 0 mg. daca se fac comparativ înainte si dupa administrarea de ACTH. sunt secretati si de testicule. Dozarea metabolitilor hormonilor suprarenali din urina este mai frecvent utilizata. pentru a se putea calcula excretia în valori absolute pe 24 de ore. • Dozarea hormonilor corticosuprarenali si a metabolitilor lor în sânge si urina. în insuficienta corticosuprarenala se gasesc valori mai scazute la femei. Hiperfunctia medulosuprarenalei poate fi decelata prin probe de provocare. care. datorita secretiei testiculare de androgeni. Probele de provocare se vor executa cu atentie deosebita la bolnavii în vârsta. Dintre acestea. din cauza metodelor laborioase.

Bolnavul va fi pregatit la fel ca si pentru testul presor la rece. Se masoara tensiunea arteriala în decubit dorsal. se ridica cu 10-25 mm mercur si revine la valori initiale în 2-3 minute. Histamina provoaca o dilatatie capilara accentuata. dupa o scadere moderata a tensiunii arteriale. urmarind timpul necesar pentru revenirea ei la valorile initiale. La hipertensivi cresterea tensiunii arteriale este mai accentuata si progreseaza aproximativ 10 minute. 1. Tehnica. Proba poate fi executata mult mai usor cu un tensiograf.În caz de tumoare suprarenala. relaxat timp de 10-15 minute. Teste adrenolitice: substantele adrenolitice produc la bolnavii cu feocromocitom scaderea imediata si substantiala a tensiunii arteriale. care se mentine timp de 20-30 de minute. . Se masoara din nou tensiunea arteriala si se repeta la intervale de 30 de secunde timp de 5-10 minute. apoi se injecteaza intravenos 0. Se scufunda cealalta mâna în apa rece de 4 grade. ceea ce cauzeaza o descarcare brusca de adrenalina în caz de tumoare a medulo-suprarenalei.Testul presor la rece. Bolnavul ramâne în repaus la pat. Tehnica. prin descarcarea feocromocitoamelor. Se ia tensiunea arteriala din nou. pâna ce se obtin valorile de baza ale tensiunii arteriale. Proba se executa în conditii mai avantajoase cu ajutorul tensiografului. Testul la histamina. care înscrie în timp variatiile valorilor tensiunii arteriale. când atinge valorile maxime. Mansonul tensiometrului ramâne pe bratul bolnavului.015-0. pâna la revenirea valorilor la cele initiale. 2 si 3 minute. prin testul presor la rece se pot provoca crize de hipertensiune caracteristice crizelor spontane din cursul feocromocitoamelor.În hipertensiune de alta origine. se produce o crestere a valorilor. în conditii normale tensiunea arteriala. sub actiunea frigului. însa în masura mai mica decât la testul presor la rece. Se bazeaza pe reactia vasomotorie simpaticotona fata de frig. Adrenalina neutralizata se reface însa repede de catre tumoare. În conditii normale. superioara celei din testul presor la rece. în cazul tumorilor care este însotit de o hiperfunctie a medulo-suprarenalei. tensiunea arteriala începe sa creasca imediat dupa injectie. imediat dupa scufundarea mâinii în apa la o jumatate.05 mg histamina în 1-2 ml solutie izotonica de clorura de sodiu. atingând valoarea maxima dupa 1-3 minute. timp de 1minut.

producând o cantitate de asemenea constanta de bioxid de carbon. Determinarea metabolismului bazal se face cu spirometrul Krogh sau Knipping sau cu pulmotestul Godart cu circuit închis. care se aplica etans pe fata bolnavului sau cu piesa bucala . secretia urinara. functia muschilor respiratori. ceea ce înseamna ca metabolismul bazai al unei persoane de 60 kg va fi de 1 440 de calorii. Valoarea cheltuielilor de energie este dependenta de activitatea organismului. la temperatura optima de 16-20°. Metabolismul bazai reprezinta cantitatea de energie pe care organismul o cheltuieste în repaus absolut. înaltimea si de temperatura corporala. daca bolnavul a fost tinut la un regim cunoscut. Întrucât categoriile de alimente necesita pentru ardere o cantitate constanta de oxigen. Organismul produce energia necesara pentru acoperirea cheltuielilor din arderi. metabolismul lor poate fi calculat din consumul si productia acestor gaze. de greutatea. EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDEI TIROIDE Pregatirea si asistarea determinarii metabolismului bazal . administrarea substantelor adrenolitice nu modifica valorile tensiunii arteriale. Examenul radiologie al glandelor suprarenale prevede radiografia pe gol a abdomenului. Valoarea medie a cheltuielilor energetice ale metabolismului bazai la adultul sanatos este de o calorie mare/kilocorp/ora. activitatea ficatului etc. Din acest motiv. opacifierea bazinetelor cu substante opacifiante si radiografia de contrast negativ prin retropneumoperitoneu. Aceasta energie este necesara pentru mentinerea functiilor vitale ale organismului: contractiile cardiace. Acesta se racordeaza la bolnavi prin intermediul unui tub larg cu o masca. luând în considerare si factorii individuali de greutate si înaltime. pe nemâncate. pentru aceasta consuma oxigen si elimina bioxid de carbon. determinarile metabolismului bazai se fac numai în stare de repaus absolut.precum si în conditii normale.

în aceste zile se va odihni mult si va face cât mai putine eforturi fizice. care absoarbe bioxidul de carbon expirat. Timp de 3 zile înainte de examinare. • Pregatirea bolnavului. pâna la terminarea examinarii. Bolnavul va mânca cantitati moderate. ferindu-l de excitantii mediului înconjurator. acesta inspira aerul din spirometru. Dupa racordarea aparatului la bolnav. În ziua examinarii. si 1 . -la ora 16 ca dimineata. pusa în miscare de un kimograf. În seara zilei din ajunul examinarii. eforturile fizice trebuie reduse la minimum. Valoarea calorica a alimentelor trebuie însa sa acopere necesitatile organismului si de aceea regimul va fi bogat în hidrati de carbon si grasimi. abtinându-se si de la fumat. barbiturice etc. bolnavul va fi alimentat cu un regim sarac în proteine. fara sa ramâna flamând. prajituri. în vestibulul bucal între buze si dinti. trecând pe parcurs printr-un vas umplut cu hidroxid de calciu. Aici el va fi culcat pe o canapea comoda. Va fi ferit de emotii si nu i se vor prescrie medicamentele sedative (bromuri. pe care apoi îl expira prin supapa de expiratie înapoi în spirometru. bolnavul va mânca mai devreme si. învelit usor si tinut în repaus timp de 30 de minute. Miscarile de volum ale spirometrului se transmit printr-un sistem de scripeti la pârghiile care actioneaza penita înscriitoare pe suprafata hârtiei de înregistrare. compot sau fructe si pâine. Transportarea bolnavului în sala de examinare se va face cu caruciorul. cartofi. la ora 10: un covrig cu fructe sau compot.2 covrigi cu unt. Asistenta va avea grija ca piesa bucala sa fie sterilizata în mod constiincios de la un bolnav la altul. nu va consuma nimic. Se recomanda urmatorul regim: dimineata: ceai sau cafea fara lapte.pe care bolnavul o va tine în gura. prin tuburile de legatura si supapa de inspiratie. Determinarea metabolismului bazal la bolnavii ambulator cere un repaus de cel putin o ora înainte de examinare.) sau excitante (cafeina. la prânz: supa. pâine. macaroane. -seara: legume. din acest motiv. stricnina etc). cartofi. se va interzice baia sau toaleta completa reducând si spalatul la strictul necesar. Este important ca somnul de noapte al bolnavului în preajma examinarii sa fie asigurat. legume. .

aratându-i cum trebuie sa respire prin tubul aparatului.dirijate prin intermediul unui sistem de scripete . Raportând valorile obtinute prin determinarea cu aparatul la valorile ideale . Dupa ce respiratia bolnavului s-a normalizat. Apoi se umple aparatul cu oxigen si se aplica masca pe fata bolnavului sau se introduce piesa bucala în gura. Din acest moment. Pe masura ce se micsoreaza cantitatea de gaz din rezervorul aparatului (în urma consumului de oxigen si fixarii bioxidului de carbon) miscarile penitei înscriitoare .devin din ce în ce mai ascendente. de exemplu. În preajma examenului se determina din nou înaltimea si greutatea bolnavului. aratându-i ca i se va închide nasul cu o pensa. ar putea falsifica rezultatele reale. el nu necesita nici un tratament ulterior.Asistenta va extrage din foile bolnavului vârsta. greutatea si înaltimea persoanelor sanatoase din tabele elaborate pentru acest scop. sexul. Dupa terminarea examinarii bolnavul poate pleca imediat înapoi în salon. Ea trebuie sa pregateasca bolnavul. aparatul Krogh). Necesitatile calorice normale ale organismului sunt determinate în functie de vârsta. înaltimea si greutatea corporala. de exemplu. se începe înregistrarea excursiunilor respiratorii care se face timp de 6 minute. Emotiile si nelinistea pe care aceste actiuni le provoaca bolnavului nepregatit. Bolnavul trebuie prevenit asupra modului cum se va face examinarea. Diferenta de nivel a curbei de la începerea înregistrarii pâna la terminarea ei reprezinta consumul de oxigen. Aparatele utilizate pentru determinarea metabolismului bazal înregistreaza fie consumul de oxigen (ca. Din datele obtinute pe kimograf se pot calcula necesitatile calorice ale organismului în decurs de 24 de ore. bolnavul va respira numai prin aparat. la temperatura si presiunea atmosferica la care s-a facut determinarea. fie alaturi de acesta si productia de bioxid de carbon (ca. legând-o la aparat .În cazul în care pentru racordarea bolnavului la aparat se utilizeaza piesa bucala. nasul se închide cu o clema. Cifra astfel obtinuta se corecteaza cu factorul de conversiune al aparatului si se raporteaza la umiditatea. aparatul Mansfeld sau Pulmotestul Godart). dar respiratia i se va asigura totusi prin tubul fixat în gura.

Actiunea hormonilor tiroidieni în exces si scaderea glicogenului hepatic duce la alterari functionale si mai târziu organice ale ficatului. Rezultatul de -' 20% înseamna ca arderile din organism sunt cu 20% mai lente decât ar trebui sa fie în stare normala. pâna ce temperatura cutanata se ridica la 25 grade. distonie vegetativa) timpul mediu de reîncalzire este prelungit pâna la 30 de minute sau si mai mult. Se tamponeaza cu foarte mare atentie apa de pe suprafata mâinilor. Timpul mediu de reîncalzire la acesta temperatura este de 10-20 minute. Testul presor la rece.În cursul hiper-tiroidismului . în cazul dilatarilor arteriale timpul mediu de reîncalzire este scurtat. se va obtine valoarea metabolismului bazai. Tulburarile în metabolismul glucidic se determina prin dozarea zaharului în sânge si urina si prin proba . Se scufunda apoi mâinile într-o baie de 15 grade.din tabele. tetanie. Bolnavul pregatit în conditii identice ca pentru determinarea metabolismului bazai. în hipotiroidism din contra. Determinarea metabolismului bazal este un ajutor pretios în diagnosticul si conducerea tratamentului disfunctiilor tiroidiene si ale unor tulburari neurovegetative.datorita arderilor crescute extremitatile sunt bine irigate. în hipotiroidism se observa adesea valori coborâte ale glicemiei. Cresterea metabolismului în cursul hipertiroidismului mobilizeaza depozitele de glicogen. ceea ce provoaca adesea hiperglicemie si glicozurie. în cursul constrictiilor arteriolare (hipotiroidism. Studiul reglarii echilibrului vegetativ se face cu urmatoarele probe. Tehnica. Determinarea tulburarilor în metabolismul glucidelor. se face dupa tehnica descrisa la explorarea medulosuprarenalei. care se va exprima în procentaj. Determinarea timpului mediu de reîncalzire a extremitatilor. rezultatul de +25% înseamna ca arderile din organism sunt cu 25% mai intense decât ar trebui sa fie în stare normala. în caz de hipertiroidism valorile tensionale se ridica cu 30-60 mm mercur si revin la valorile initiale foarte întârziat. fara frictionare sau apasare si apoi se masoara temperatura cutanata la aceleasi puncte din 3 în 3 minute. vasele extremitatilor sunt contractate. mentinându-le aiei timp de 5 minute. Astfel. Intensitatea irigatiei se determina prin timpul mediu de reîncalzire a extremitatilor. va ramâne la pat si se determina temperatura pe fata palmara a mâinilor.

Pentru determinarea iodului plasmatic se vor recolta 5-6 ml sânge pe substanta anticoagulanta pentru obtinerea a 2 ml plasma.În hipotiroidism colesterolemia adesea se ridica la 250-500 mg%.hiperglicemiei provocate. Prin metode radioimunologice se pot determina separat valorile tiroxinei (T4) si ale triiodtironinei (T3). Tehnica. cu ajutorul unui contor de scintilatie. Rezultatele obtinute se raporteaza la radioactivitatea unei solutii standard de 1311. Valorile colesterolului pot fi utilizate pentru stabilirea starilor functionale ale glandei tiroide. În hipertiroidism valorile colesterolemiei sunt scazute pâna la 100 sau 80 mg%. • Iodocaptarea tiroidiana urmareste dinamica fixarii iodului în glanda tiroida. iodemia creste pâna la 8 y %. Concomitent cu determinarea . iar în hipotiroidism abia la 48-72 de ore. Apoi. Raportul între colesterolul esterificat si total creste în hipotiroidism si scade în hipertiroidism. • Determinarea eliminarii urinare a radioiodului . Determinarea tulburarilor în metabolismul colesterolului. Determinarea tulburarilor în metabolismul iodului. dozarea iodului protidic în plasma. care contine în 200 ml ser fiziologic. se determina radioactivitatea glandei la 2-4-6-8-24 si 72 de ore de la ingerarea iodului radioactiv. în conditiile hipertiroidismului. nici sedative. Cu 1-2 saptamâni înainte de examinare. aceeasi cantitate de iod radioactiv cu aceea pe care a ingerat-o bolnavul. investigatii sau consumul alimentelor cu continut de iod în ultimele 12 luni. în caz de hipertiroidism fixarea maxima se constata la 6-8 ore. bolnavul nu consuma medicamente sau preparate iodate. în ziua probei el va primi pe cale bucala 5-15 microCurie 131l sub forma de iodura de sodiu în 40-50 ml lapte. Din aceasta solutie se utilizeaza 1 ml. Cifrele obtinute la bolnav se exprima în valori procentuale fata de activitatea standardului si se noteaza într-un grafic. În conditii normale glanda tiroida fixeaza la 24 ore 40% din substanta radioactiva administrata. valorile iodului protidic reflecta cantitatea tiroxinei si triiodtironinei circulante. La executarea ei se va tine cont de tratamente. Valorile normale ale iodemiei sunt de 4-8 y la 100 ml plasma. precum si ale altor hormoni circulanti ai glandei tiroide cu valoare clinica importanta. Proba se poate executa deodata cu iodocaptarea.

insuficienta cardiaca grava. Explorarea functionala a glandei tiroide cu iod radioactiv este contraindicata în graviditate. care actioneaza asupra unui aparat electronic de numaratoare. sub forma de iodura de sodiu. Bolnavul este culcat în decubit dorsal. jar restul este eliminat prin urina. cu ajutorul unui mecanism automat de deplasare. înregistrând morfologia glandei sub forma de linii întrerupte cu densitate uniforma. în conditii normale.radioactivitatii glandei tiroide se determina si radioactivitatea urinii totale. Scintigrama tiroidiana. nefropatii. eliminarea este de 40-70%.la nevoie . Se administreaza bolnavului per os 30. care. Radiografia simpla a gâtului. dupa care contorul este adaptat la aparatul de înscriere. în cazuri patologice. care. . Iod 31.explorarea morfofunctionala a tiroidei. La acestea se adapteaza un dispozitiv de înscriere. parcurge în linii orizontale toata suprafata glandei. cu ajutorul dispozitivului automat. imaginea în rezonanta magnetica si punctia bioptica a glandei completeaza . Dupa 2-3. în hipotiroidism creste pâna la 80%. tomodensimetria. sindrom hemoragipar. Dupa 24 de ore. în caz de hipertiroidism scade la 5-40%. se plimba în fata glandei tiroide. eventual 24 de ore se efectueaza scintigrama. anemii grave. Iod 125 sau technetiu 99 captat de glanda tiroida emite radiatii gamma. i se repereaza suprafata glandei tiroide.50 microCurie1311. care reflecta ioduria. 45-50% din iodul administrat este fixat de glanda tiroida. ecografia tiroidiana. Tehnica. Prezentarea grafica a organului cu ajutorul contorului de scintilatie poarta numele de scintigrama. anumite portiuni din glanda prezinta goluri (chisturi sau neoformatii) sau aglomerari de linii întrerupte (gusa nodulara cu fenomene de hipertiroidism).

calusurile vicioase. chisturile. fosfatemiei si fosfaturiei în conditii obisnuite. Fosfaturia se determina de asemenea din urina de 24 de ore. Arteriografia paratiroidiana poate evidentia un adenom paratiroidian. ea creste de 5-6 ori. fara staza. Fosfatemia organica este de 3-5 mg la 100 ml ser. Se administreaza 200 unitati parathormon pe cale intravenoasa si se continua dozarea orara a fosforuriei înca 3-4 ore. Examenul radiologie al scheletului evidentiaza cresterea sau diminuarea transparentei osoase. din care 40-45% este legat de proteine. Calcemia normala este de 10 (9-11) mg/100 ml ser. calciuriei. Recoltarea se face fara anticoagulant. Fosfatazele alcaline sunt crescute în hiperfunctia paratiroidiana. lasând ca sângele sa se coaguleze. Examenul radiologie al rinichilor pune în evidenta calculii renali. Examinarile biochimice urmaresc determinarea calcemiei. Pentru calcémie si fosfatemie se recolteaza pe nemâncate 10-15 ml sânge venos. Calciuria se urmareste timp de 3-6 zile.30-3 grame/litru. Proba se executa dimineata pe nemâncate. Valoarea normala a calciuriei este de 100 mg pe 24 de ore. într-un vas spalat cu apa distilata. Valoarea ei normala este de 1. Calciuria (eliminarea urinara a calciului) se poate determina orientativ prin testul Sulkovici. precum si sub influenta unor produsi hormonali. bolnavul fiind tinut la un regim mixt si evitând alimentele cu continut mare de calciu ionic (laptele si derivatii de lapte). Determinarile se fac din urina colectata timp de 24 de ore. Cantitatea precipitatului format reflecta gradul calciuriei. formeaza oxalat de calciu care precipita. în . restul este calciu ionizat activ. împreuna cu calciul din urina. Se recolteaza urina timp de 3 ore si se stabileste eliminarea orara de fosfor. fiind în stare ionizata în întregime. în caz de functie paratiroidiana normala. care.EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDELOR PARATIROIDE Examinarile radiologice contribuie la decelarea tulburarilor functionale ale glandelor paratiroide. Testul reactivitatii la parathormon. sau cantitativ pe cale biochimica. Testul Sulkovici se executa cu reactivul cu acelasi nume.

cauzate de defectiunea de comanda a sistemului neurohipofizar. a proteinelor. de 10 ori. Dozarile hormonale. în caz de functis scazuta. determinarea electrolitilor. Tulburarile functionale ale gonadelor la barbati pot fi primitive sau secundare . Examenul morfologic: volumul unei ejaculari este de 2-5 ml.caz de hiperfunctie cresterea este de doua ori. grunjos. Recoltarea spermei se face. Testiculul îndeplineste doua functii principale: formarea spermatozoizilor si elaborarea hormonilor masculini. aspectul este opalescent. iar 8085% din elemente trebuie sa fie cu vitalitate normala. precum si radiografia scheletului. dupa o abstinenta de 3-5 zile.pentru ca spermatozoizii sa nu-si piarda vitalitatea. acizilor aminati. Numarul spermatozoizilor este de la 60 la 120 de milioane/ml. Metodele de explorare a testiculelor sunt urmatoarele: • Spermatograma urmareste stabilirea sterilitatii masculine si a insuficientei testiculare. într-un vas de sticla curat si încalzit la temperatura corpului. examinarea trebuie efectuata cel mult la o ora dupa recoltare. EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDELOR SEXUALE Explorarea functionala a testiculelor. Explorarea radiologica prevede radiografia cu substanta de contrast a veziculei seminale. Examenul biochimic prevede stabilirea pH-ului (care este slab alcalin). dozarea 17-cetosteroizilor cu separarea . la sanatosi. fructozei. fosfatazei alcaline etc. Din acelasi motiv. Spermatograma se completeaza cu biopsia testiculara . Pentru dozarea hormonilor gonadotropi (dozarea hormonilor androgeni. Produsul recoltat se va transporta imediat la laborator pastrând recipientul într-un vas cu apa calda . uretrografia retrograda pentru investigarea uretrei posterioare si a prostatei.

care conserva arhitectura corionului. Recoltarea se face cu o chiureta mica tubulara sau cu o canula aspiratoare. Materialul prelevat este întins pe doua lame. sau chiar 3. celulele pot fi usor cercetate. Examenul microscopic al elementelor descuamate permite studiul impregnarii hormonale. pe de alta parte. precum si a hormonilor estrogeni din urina barbatului). de la nivelul fundurilor de sac laterale ale vaginului. Examenul cito-vaginal. facând în ziua a 17-a înca o prelevare. starile de insuficienta foliculara sau progesteronica. ovarele au de asemenea o dubla functie în organism. sau de dezechilibru foliculino-progesteronic. Metodele de explorare ale ovarelor sunt urmatoarele: • Biopsia functionala a endometrului studiaza variatiile aspectului morfologic al mucoasei uterine în cursul ciclului menstrual. Fragmentele de mucoasa extrase sunt introduse într-un lichid fixator (amestecul Susa). Pe de o parte. a 14-a si a 21-a a ciclului. Datorita descuamarii straturilor superficiale ale acestui epiteliu. fixat si trimis la laborator. secreta hormonii estrogeni si progesteronul (hormonul corpului galben). asistenta are sarcina de a recolta urina pe 24 de ore. Dozarile hormonale în sânge si urina. Epiteliul vaginal sufera. în ziua de 8 si a 24-a a ciclului. sunt metode precise de explorare ovariana. Asistenta are sarcina de a efectua recoltarile de sânge si de urina dupa aceeasi tehnica ca si pentru dozarea celorlalti hormoni. ca si endometrul. Sub aceasta forma se trimite la laboratorul de histopatologie. Explorarea functionala a ovarelor. Din aspectul histologic al mucoasei prelevate se pot decela. sub controlul vizual prin speculul vaginal. asigura maturarea ovulelor si punerea lor în libertate în timpul ovulatiei. în ziua a 7-a.cantitativa a celor doua fractiuni. scoate în evidenta glicogenul si fixeaza atât nucleii. Functiunile ovarelor sunt sub dependenta sistemului de reglare neuro-hipofizar prin intermediul hormonilor gonadotropi. în functie de faza ciclului. cât si citoplasma. Ca si testiculele. Recoltari mai frecvente se fac pentru dozarea . de a o conserva cu acid acetic si a o trimite la laborator pentru analizele respective. Prelevarea se face cu o spatula de lemn. modificari caracteristice în timpul ciclului menstrual. Din acest motiv. se fac cel putin doua prelevari.

deci la 3 saptamâni dupa fecundatie si da rezultate corecte în 98% din cazuri. Cam la jumatatea ciclului. temperatura se urca cu câteva zecimi de grade si ramâne ridicata pâna la 1 -2 zile înainte de terminarea menstruatiei. când temperatura revine la valorile initiale. Pentru diagnosticul precoce al sarcinii se poate utiliza si testul hipertermiei progesteronice. înainte de a se scula din pat.estrogenilor urinari si plasmatici. Dozarile hormonale se fac adesea dinamic. Pentru efectuarea reactiei se recolteaza 10-20 ml urina de dimineata. curba termica prezinta o usoara ascensiune imediat dupa ovulatie. temperatura se mentine 14-15 zile. începând din prima zi a menstruatiei. iar progesteronul o creste. Estrogenii scad temperatura bazala. sub 37 de grade. de mai multe ori în cursul ciclului sau eventual în timpul administrarii stimulinelor sau a altor preparate hormonale. Explorarea biologica a sarcinii. Metodele colorimetrice din urina dau rezultate imediate privind diagnosticul sarcinii. timp de 5 minute. În mod normal. în sângele sau urirtâ femeii. Testul hipertermiei progesteronice. EXPLORAREA FUNCTIONALA A PANCREASULUI ENDOCRIN . Masuratorile se fac dimineata dupa un somn de cel putin 7 ore. Explorarea biologica a sarcinii se bazeaza pe determinarea hormonului de sarcina. în acest sens. Testul se pozitivizeaza uneori la 8 zile de la întârzierea menstruatiei. cu un termometru de precizie în rect. sub 37°. Aceasta reactie se bazeaza pe decelarea gonadotrofinei corionice în urina femeii gravide cu ajutorul unei reactii antigen-anticorp. Ecografia vaginala pune în evidenta sarcina cu o mare exactitate la 710 zile de la întârzierea menstruatiei. În caz de sarcina. gonadotrofina corionica. temperatura nu scade si se mentine ridicata pâna la sfârsitul lunii a 3-a. în perioada ovulatiei si începutul fazei corpului galben.Mentinerea curbei termice la acelasi nivel. reflecta o insuficienta ovariana. care este mai concentrata în hormon si se trimite la laborator. Reactia imunologica de sarcina. dozarea progesteronului si pregnandionului în sânge si dozarea 17-cetosteroizilor din urina.

bolnavul sta în repaus la pat. 120 si 180 de minute dupa administrarea glucozei. Cu o ora înainte de efectuarea probei. ridica banuiala diabetului. Valorile care depasesc la determinari repetate 1. fara sa ingereze alimente sau lichide. Determinarea glucozei în sânge. 60. Glucoza apare în urina numai daca nivelul ei în sânge se ridica peste normal pâna în jurul valorii de 180 mg/100 ml. bolnavul va ramâne în repaus. Se agita usor si se pune într-un tub de centrifuga cu care se trimite la laborator. nu contine glucoza. sau cu o micropipeta de 0. Determinarea glucozei în urina.35 g/1 000 ml sânge. apoi i se vor recolta 10 ml sânge. bolnavul evacueaza vezica urinara. în scurt timp dupa ingerarea glucozei. Urina. se recolteaza sânge pentru dozarea glicemiei. Determinarea rezervei alcaline. bolnavul ingereaza dimineata pe nemâncate 1 g glucoza/kilocorp. . apare o neta urcare a glicemiei.5 gram oxalat de potasiu fin pulverizat. atingând valorile maxime într-o ora . pe 0. Se recolteaza dimineata pe nemâncate 1-2 ml sânge prin punctie venoasa pe fluorura de sodiu. Pentru determinarea hiperglicemiei provocate prin administrarea glucozei per os. în conditii normale. în cursul diabetului zaharat.. fiind retinuta în sânge de pragul renal.1 ml. prin veno-punctie fara staza. Determinarea se face dupa metoda Van Slyke. La indivizi cu metabolism glucidic normal. Proba hiperglicemiei provocate. În acest timp. dizolvata în apa sau ceai. Valorile normale ale glicemiei sunt de 0. Prin aceasta metoda pot fi depistate cazuri latente de diabet. Înainte de administrarea glucozei. Proba poate fi facuta prin administrarea glucozei per os sau intravenos. Se repeta recoltarea la 30. cu valori normale de glicemie. în acelasi timp. 90. prin înteparea pulpei degetului sau a lobului urechii si se trimite la laborator. are scopul de a stabili cantitatea de ioni alcalini existenti în sânge pentru neutralizarea acizilor formati în organism.Aceasta hiperglicemie. La fiecare recoltare de sânge bolnavul va urina pentru determinarea cantitativa a glicozuriei.80-1 gram/litru sânge.

22-6). La aceasta varianta a probei. care continua sa se urce si dupa 2 ore. Recoltarea se face cu o micropipeta de 0. Se administreaza bolnavului o dieta mixta. care ar influenta glicemia. glicemia scade sub valorile initiale. Se determina cantitatea fiecarei fractiuni si apoi câte o proba de 50-100 ml din fiecare se trimite la laborator pentru determinarea cantitativa a glucozei eliminate. nu depaseste 150-180 mg. Cantitatea de insulina însa se produce în exces. Dupa 2 ore. Determinarea zaharului în urina se face cu ajutorul . La diabetici valorile initiale de glicemie. 60 de minute dupa injectie se repeta recoltarea din lobului urechii.numita "alimentara". la 3 ore dupa ingerarea glucozei.33 g glucoza/kilocorp. Pentru determinarea hiperglicemiei provocate prin administrarea glucozei pe cale intravenoasa se recolteaza sânge dimineata pe nemâncate si se invita bolnavul sa-si evacueze vezica. în schimb alimentele cuprinse în ratia zilnica de proba trebuie sa le consume în întregime.250 de grame hidrati de carbon. socotind 0. se recolteaza timp de 24 de ore urina bolnavului în trei fractiuni separate la câte 8 ore (de exemplu între orele 6-14. ceea ce evita factorul emotional. Valorile sale vor fi cu atât mai scazute. cu cât aparatul insular al individului functioneaza mai bine. ceea ce permite sa se efectueze usor recoltarile ulterioare. zaharul nu apare în urina. Se administreaza apoi pe cale intravenoasa o solutie de glucoza 50% în cel mult 2 minute. La 15. Hipoglicemia posthiperglicemica este normalizata prin interventia adrenalinei. Pe toata durata probei. iar glucoza apare si în urina.1 ml spalata cu o solutie de heparina. Bolnavul nu va mânca nimic în plus fata de acest regim. nivelul maxim al glicemiei se atinge în 10-15 minute si la 40-60 de minute revine la valorile initiale. Pe fiecare proba se va indica cantitatea totala din care a fost luata. Aceasta proba se foloseste pentru stabilirea regimului dietetic al bolnavilor de diabet. asigurând cu alte principii alimentare restul necesitatilor calorice. 14-22. 45. începând din dimineata probei. Revenirea la nivelul initial se face cu mare întârziere. în conditii normale. datorita stimularii secretiei insulare. 30. glicemia revine la nivelul initial. din care motiv. dupa ingerare de glucoza. • Tehnica. cu un continut de 200 . se ridica la valori mult mai înalte. Determinarea tolerantei fata de hidrati de carbon .

întreruperea insulinei pentru 24 de ore si determinarea tolerantei fata de hidrati de carbon în aceasta zi. Concomitent se produc si tulburari electrolitice cu scaderea potasiului. se acumuleaza în organism corpii cetonici. Coma se instaleaza de obicei în urma neglijarii dietei. permite controlul regimului dietetic pe care bolnavul îl primeste. prin doze progresive de insulina. Echivalentul insulinaglucoza este de 2-10. obtinând astfel cantitatea de zahar eliminat într-o fractiune. • Tehnica.polarimetrului. Se determina toleranta bolnavului la hidrati de carbon si apoi. Totusi se întâmpla ca la tineri coma sa apara ca prima manifestare recunoscuta a bolii. În cursul comei diabetice. Determinarea sensibilitatii fata de insulina. La bolnavii cu regimul si doza de insulina instituite. La indivizi insulino-rezistenti el scade sub ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU COMA DIABETICA Dintre complicatiile bolilor endocrine. atât ca gravitate. Prin adunarea cifrelor obtinute la cele trei fractiuni se afla cantitatea de zahar eliminat prin urina din cele 200-250 de grame de hidrati de carbon ingerati. . Cantitatea de glucoza care dispare din urina sub influenta unei unitati de insulina. clorului si Sodiului sanguin. cât si ca frecventa. glicemia creste la valori ridicate si în urma metabolismului intermediar viciat. interventii chirurgicale. anterior diagnosticati. coma diabetica prezinta o importanta mai mare. nasteri etc. Cantitatea exprimata în grame % se înmulteste cu cantitatea totala a fractiunii respective. Coma apare de obicei la diabetici cunoscuti. poarta numele de echivalent insulina-glucoza. scade rezerva alcalina si pH -ul sanguin care produc o stare de autointoxicatie. Diferenta între ele constituie gradul de toleranta fata de hidratii de carbon. deshidratare masiva cu cresterea consecutiva a ureei. a nerespectarii dozelor de medicamente antidiabetice sau daca toleranta organismului scade în urma unei boli intercurente. se încearca ridicarea tolerantei pâna la disparitia zaharului din urina. Instalarea comei se face progresiv si de la aparitia primelor simptome pâna la pierderea totala a cunostintei se parcurg de obicei câteva zile.

preparate cortizonice injectabile. Pulsul devine frecvent. se vor administra si pe cale bucala sucuri de fructe si siropuri. greturi. extremitatile devin reci. Daca însa coma este constituita. I se fac o clisma evacuatoare si o spalatura gastrica. inapetenta. pe cale intravenoasa. medicamente analeptice. . solutii perfuzabile de ser fiziologic. seringa obisnuita si de insulina. acidul acetilacetic si acetona si repetând analizele din ora în ora. varsaturi. globii oculari pierd tonicitatea. rehidratarea se va face numai pe cale intravenoasa. Masurile generale de îngrijire privind amplasarea. care se va repeta de asemenea la 23 ore. aplicând la nevoie termofoare sau comprese calde pe extremitati. Rehidratarea bolnavului trebuie sa fie prompta si energica. Pierderile de apa la adulti pot sa ajunga pâna la 8-10 kg si la cantitati mari de saruri minerale. patul. glucoza. Concomitent aerul expirat primeste un miros de acetona. Pâna la obtinerea rezultatelor. insulina cristalina. ace de injectii. ea trece în coma. asistenta pregateste perfuzoarele. însotite uneori de dureri abdominale. respiratia este de tip Kussmaul. ser alcalin hipertonic si izotonic (NaCl+Na2CO3). 5-10-20%. Aportul de lichide se face pe baza stabilirii gradului de . se deshidrateaza. slabiciune. diaree. ionograma si parametrii Astrup pentru echilibrul acidobazic. aparatele pentru spalatura stomacala si clisma evacuatoare. Bolnavul va fi bine încalzit. ser bicarbonatat izotonic. Pentru prevenirea colapsului vascular se va începe imediat rehidratarea si remineralizarea. Daca starea precomatoasa nu este recunoscuta din timp. supravegherea sunt comune tuturor bolnavilor comatosi Se va recolta imediat urina prin cateter (care se fixeaza în vezica) determinând pe loc zaharul. somnolenta sau agitatie. aerul expirat are miros puternic de acetona. solutie de clorura de potasiu.Starea precomatoasa se caracterizeaza prin oboseala. în urina se pun în evidenta acidul acetilacetic si acetona. care elimina multe substante toxice din organism si de obicei opresc varsaturile. Numarul leucocitelor se ridica. Concomitent se determina la laborator glicemia. îngrijirea bolnavilor în coma diabetica trebuie facuta cu maxima urgenta. Daca bolnavul înca înghite. Bolnavul devine inconstient. pielea devine uscata.

Dupa ce glicemia a scazut sub 300 mg% (de obicei la 2-3 ore de la începerea tratamentului). dar completând în 24 de ore toata cantitatea de lichid pierdut în ritmul dictat de diureza si programul fixat de medic. tamponata cu insulina. adica la un flacon de 500 ml solutie 20%. dupa indicatiile medicului. trebuie adaugate 48 sau 52 u insulina. Cantitatea de insulina necesara este de 1 u la 2 g de glucoza. si disparitia corpilor cetonici din urina. se încalzeste la temperatura corpului. înainte de injectare.si în cantitati infime .+7°. aparitia primelor semne de constiinta. Dopul de .daca este cazul . Concomitent se administreaza pe cale intravenoasa 40 U insulina cristalina si aceeasi cantitate pe cale subcutanata. pentru a se putea administra cantitatea prescrisa de medic.si febra bolnavului. În functie de pulsul si tensiunea arteriala. evita instalarea edemului cerebral si previne hipoglicemia dupa dozele mari de insulina.deshidratare si a ratiei de întretinere. luând în considerare . din acest motiv contactul lui cu alcool trebuie evitat. Alcoolul . Insulina se pastreaza la frigider la temperatura de +2 . atunci se va lasa o oarecare cantitate de glucoza în urina pentru orientare. Glucoza hipertónica combate cetoacidoza. la aceasta temperatura de multe ori în insulina apar unele particule în suspensie. se continua hidratarea cu solutii hipertonice de glucoza 20%. ca nu cumva bolnavul sa treaca într-o coma hipoglicemica. Din acest moment administrarea insulinei se face numai pe baza datelor de laborator. în doze mici repetate din doua în doua sau din trei în trei ore pe cale subcutanata. Resuspendarea acestora se face prin miscari de rotatie de-a lungul axului longitudinal al flaconului între cele doua palme. calculata pe baza pierderilor. se dozeaza cantitatile de medicamente analeptice si preparatele de cortizon în lichidul de perfuzie. urmarite de asistenta.inactiveaza insulina. hidratarea se va face mai lent. Dupa depasirea primilor 3 l. Se va începe cu ser fiziologic introducând în organism în 20 de minute un I si în urmatoarele 40 de minute înca un l ser alcalin hipertonic.În primele doua ore bolnavul va primi 3 I de lichide. Asistenta va pregati 1 500-3 000 ml de solutie de glucoza hipertónica tamponata. Daca determinarea repetata a glicemiei nu este posibila. Apoi se continua cu câte 20 U din doua în doua ore pâna la normalizarea respiratiei.

ajungând la regimul obisnuit abia dupa 3-4 zile. dupa curatire si degresare chimica. medicii prescriu de obicei doze divizibile cu cifra 4.poate alege variante nenumarate ale tratamentului. Daca urina timp de 24 de ore nu mai contine corpi cetonici. în unele cazuri. . asistenta nu trebuie sa actioneze niciodata independent în administrarea medicamentelor. Datele clinice si de laborator. Bolnavul ramâne sub supraveghere clinica si de laborator.uneori foarte importante . se consemneaza din ora în ora în foaia de terapie intensiva. trebuie sa astepte totdeauna dispozitia medicului. De aceea.Întrucât în timpul comei bolnavul este expus la infectii prin aspirare. vor fi spalate cu apa sterila. care se ataseaza la foaia de observatie a bolnavului. necesitatile de potasiu se ridica la 2-3 g/ora sau si mai mult.în functie de starea bolnavului . caci asistenta numai sub aceasta forma poate respecta riguros dozajul. la care se adauga clorura de potasiu în proportie de 3-5%. Diureza abundenta este însotita de eliminari masive de potasiu. pentru a îndeparta orice urma de alcool. Întrucât în fiecare ml exista 40 unitati de insulina. sau coma putea fi declansata tocmai de o infectie. care se completeaza cu o solutie izotonica de clorura de sodiu sau glucoza. precum si lichidele administrate bolnavului.cauciuc si locul injectiei. se începe realimentarea cu o dieta lipsita de grasimi si cu cantitati progresive. Dezechilibrele ionice .se corecteaza pe baza de ionograma. sonde vezicale etc. Medicul . de proteine. se obisnuieste completarea tratamentului cu antibiotice cu spectru larg.

Related Interests