PROGRAMA ANALITICĂ – EDUCATIE INTERCULTURALA Pedagogie - Anul de studii III Semestrul II

-

Tematica cursurilor: 1. Bazele teoretice ale Educatiei interculturale 2. Contributii ale Psihologiei interculturale la formarea cadrelor didactice pentru o educatie interculturala 3. Reprezentari sociale ale adolescentei: o perspective interculturala 4. Adolescentă, violentă, societate: perspective interculturale 5. Culturi si contacte culturale 6. Relativismul cultural. Enculturatie si aculturatie 7. Acultuatia si relatiile entice 8. Etnocentrism si alteritate 9. Argumente pentru o educatie interculturala si solidara 10. Educatie interculturala: Principii conceptuale 11. Educatie interculturala: Principii terminologice 12. Strategii si perspective de actiune 13. Dimensiunile Educatiei interculturale 14. Formarea interculturala: metodologii si mijloace

Lector univ.drd. CRISTIANA BALAN

EDUCAłIE INTERCULTURALĂ

Cursul 1

BAZELE TEORETICE ALE PEDAGOGIEI INTERCULTURALE Filosofia pluralismului cultural este avansată şi susŃinută de multiple organisme internaŃionale şi constituie un suport acŃionai în multe state democratice din lume. Ideologia pluralistă avansează numeroase prezumŃii privind resursele societăŃilor pluralist-democratice, asupra funcŃiilor grupurilor etnice în socializarea individului şi asupra responsabilităŃilor membrilor grupului de a-şi satisface propriile valori culturale. Grupul cultural de referinŃă un sens al identităŃii sale şi suportul psihologic aferent. Ambele determinări au o importanŃă deosebită într-o societate puternic dezvoltată şi controlată, în principal, de către un grup cultural dominant. DificultăŃile relaŃionale de astăzi îşi pot avea sorgintea în ideologia europocentristă editată şi întărită timp de atâtea secole. După cum afirmă unii analişti, e nevoie de o autocritică a monocentrismului occidental, a unei distanŃări critice de dogmatismul lui etic şi ştiinŃific, de formularea unor principii clare de convieŃuire şi de o reorganizare a existenŃei pe baza unor noi puncte de vedere, pe resimbolizarea vieŃii, pe noi modalităŃi de analiză şi codificare a experienŃelor. S-a demonstrat că membrii unui grup ce se află în relaŃie de contiguitate se sprijină şi se apără reciproc, comparativ cu cazul în care grupurile se plasează la distanŃe fizice mai mari. RelaŃia interculturală este percepută şi în sens spaŃial, prin prezervarea, invadarea sau expansiunea teritorială a unui grup către alt grup. Această „invazie" facilitează apariŃia unor sentimente de tensiune şi nelinişte. Contactele dintre grupuri pot căpăta mai multe rezolvări: - deposedarea şi exproprierea deŃinătorilor unei culturi şi ai unui teritoriu; - alungarea şi respingerea noilor veniŃi; - asimilarea în timp a noilor veniŃi; - divizarea şi crearea unor enclave în fostul teritoriu ; - crearea unei coexistenŃe pluraliste prin integrare şi permisivitate reciprocă. Abordarea interculturală este coextensivă cu ultima variantă invocată mai sus. Simplul contact, prin punerea unor grupuri culturale unele lângă altele, nu conduce automat la o interactivitate optimă. Impactul se poate sesiza atât la nivel grupai (prin genocid, asimilare,

2

segregare sau integrare), cât şi la nivel individual (fie prin respingerea culturii de origine, fie prin blamarea noii culturi). Se ştie că şcoala este un loc al omogenizării sociale, unificând conştiinŃele şi raliindu-le la valori generale. Când intră în ea purtători ai diversităŃii, aceştia sunt îndemnaŃi prin toate mijloacele să se racordeze la standardele statornicite. Problema comunicării interculturale în învăŃământ conduce, în mod firesc, la soluŃionarea unor probleme ca, de pildă: cum percepe profesorul diferenŃa culturală, cum îşi adaptează stilul comunicativ la profilul cultural al elevului, care sunt pericolele folosirii în educaŃie a unor stereotipuri de categorisire a alterităŃii, ce posibilităŃi are profesorul de a înŃelege şi a valorifica potenŃialele culturale diferite ale elevilor, care este aportul profesorului, elevilor şi al părinŃilor la dezamorsarea unor tensiuni interculturale etc. ToleranŃa reciprocă şi înŃelegerea mutuală pot fi formate printr-o educaŃie prealabilă pentru întâmpinarea şi respectarea alterităŃii. EducaŃia interculturală constituie, în acest sens, o pistă de primă importanŃă. Dacă vrem să construim o lume autentică, n-avem decât o singură alternativă: să trecem de la o logică mono la o logică a lui inter (Micheline Rey). A accepta alteritatea şi interdependenŃa, a crea condiŃiile exprimării personalităŃii altuia, a pune bazele unui comportament solidar, acestea reprezintă o nouă „revoluŃie coperniciană", pe care educaŃia, în aceste vremuri, este chemată să o realizeze. EducaŃia interculturală vizează o abordare pedagogică a diferenŃelor culturale, strategie prin care se iau în consideraŃie specificităŃile spirituale sau de alt gen (diferenŃa de sex, diferenŃa socială sau economică etc), evitându-se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, şi mai grav, tendinŃele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturală nu este o nouă ştiinŃă, nici o nouă disciplină, ci o nouă metodologie ce caută să integreze, în interogaŃia asupra spaŃiului educaŃional, datele psihologiei, antropologiei, ştiinŃelor socialului, politicii, culturii, istoriei. Discursul asupra interculturalului îşi extrage seva din perspectivele deschise de conexiunile disciplinare. EducaŃia interculturală constituie o opŃiune ideologică în societăŃile democratice şi Ńinteşte pregătirea viitorilor cetăŃeni în aşa fel încât ei să facă cea mai bună alegere şi să se orienteze în contextele multiplicării sistemelor de valori. Adaptarea la mutaŃia şi diversitatea culturală este necesară atât pentru „minorităŃi", cât şi pentru „majoritari", în interacŃiunile prezente şi viitoare. Planul de învăŃământ, ca şi programele analitice, ar trebui să fie structurat astfel încât să nu interpreteze evenimentele în funcŃie de punctele de vedere ale unui grup etnic.

3

Este nevoie să se promoveze ataşamentul reciproc şi înŃelegerea etnică prin sprijinirea elevilor pentru a dobândi deprinderi şi atitudini în aşa fel încât să permită întregului grup de apartenenŃă să capete putere de semnificare asupra culturii lumii. O contribuŃie importantă în diseminarea ideii de interculturalitate şi de sensibilizare a principalilor factori politici faŃă de topica interculturală 1-a avut şi îl are Consiliul Europei. În acest sens, educaŃia şi cultura se află sub autoritatea Consiliului de Cooperare ce are drept obiective: • să răspândească tuturor statelor membre cunoştinŃe, precum şi idei sau tehnici de difuziune culturală; • • să stabilească relaŃii de cooperare între educatori la scară europeană; să sensibilizeze populaŃiile Europei asupra zestrei spirituale comune, sugerând obligaŃii corespunzătoare ale tuturor faŃă de aceste elemente; • să instaureze un climat de înŃelegere activă şi de respect faŃă de calităŃile culturale ale fiecărui grup în parte. EducaŃia pentru înŃelegere internaŃională şi interculturală se configurează la nivelul mai multor componente: educaŃie civică europeană, educaŃie socială şi civică, învăŃarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaŃa socială, formarea formatorilor în perspectiva interacŃiunii culturale, educaŃia şi dezvoltarea culturală a imigranŃilor, educaŃia într-o societate multiculturală. În 1983, ca urmare a proiectului lansat de Consiliul Europei, intitulat Formarea educatorilor pentru educaŃia interculturală, a fost emisă recomandarea 184 din 1984 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre, unde se precizează: • societăŃile cu caracteristici pluriculturale constituie un fenomen ireversibil pozitiv, în măsura în care respectivele societăŃi reuşesc să creeze legături între populaŃiile autohtone şi cele imigrante; • promovarea schimburilor spirituale constituie o modalitate ce favorizează mai buna cunoaştere şi cooperare dintre popoare; • prezenŃa în şcoli a diferitelor etnii constituie o bogăŃie şi un important atu doar atunci când sunt promovate politici educative ce încurajează deschiderea spirituală şi comunicarea reciprocă; • educatorii trebuie să beneficieze de o pregătire interculturală atentă la valorile diversităŃii şi la specificitate. Cât priveşte formarea formatorilor, se invocă următoarele acŃiuni: • conştientizarea profesorilor faŃă de diferitele ipostaze şi expresii culturale;

4

identificarea atitudinilor etnocentriste şi a stereotipurilor, precum şi combaterea acestora;

responsabilizarea educatorilor în legătură cu formarea la copii a capacităŃi de a înŃelege pe exponenŃii altor culturi;

înŃelegerea cauzelor şi a consecinŃelor economice, sociale şi politice ale fenomenului migraŃionist;

integrarea deliberată a copiilor ce provin din alte culturi în noua cultură, simultan cu încurajarea şi cultivarea legăturii cu vechea cultură.

Prin educaŃia interculturală se va urmări formarea unei atitudini şi a unui comportament intercultural ca forme de răspuns la pluralismul cultural cu virtuŃi integrative incontestabile. Încurajându-se afirmarea fiecărei culturi cu normele specifice, se va ajunge la o sinteză de elemente comune, prin conturarea unui mediu modelator, ca bază a înŃelegerii la nivel zonal sau mondial. Conceptul de educaŃie interculturală se corelează cu unul mai vechi, de sorginte anglosaxonă, şi anume cel de educaŃie multietnicâ, impus în SUA, Canada, Australia etc. după 1960. Acesta vizează pregătirea oamenilor pentru înŃelegerea şi acceptarea exponenŃilor etniilor diferite. Scopurile educaŃiei multietnice sunt: • cunoaşterea de către fiecare grup etnic a propriilor valori particulare ;familiarizarea • grupurilor etnice cu principalele elemente ale culturii altor grupuri, înŃelegerea şi respectarea acestora; • • facilitarea confruntării preocupărilor alternative ; înzestrarea elevilor cu priceperi, cunoştinŃe, atitudini necesare desfăşurării activităŃilor în cadrul profesiunii, dar şi în conturarea culturii generale etnice în şcoli şi în societate; • reducerea discriminări dinte membri unor grupuri

Psihologia Există, bineînŃeles, numeroase psihologii, dar, în genere, opŃiunea epistemologică a psihologiei este de a considera individul în el însuşi, independent de contextul său. Contextele (în particular, contextele culturale) nu numai că nu constituie obiect de studiu, dar sunt considerate o întrepătrundere stânjenitoare, astfel că trebuie eliminate sau controlate în laborator.

5

fie şi numai pentru a atrage atenŃia educatorilor asupra diversităŃii posibile a formelor de învăŃare şi de predare. Revenim. fără schimbarea structurală a societăŃii. numai o comprehensiune globală a relaŃiilor dintre cultură şi psihism şi. credem. Psihologia interculturală nu aduce. de exemplu. Sociologia O reflexie macro-socială. Este vorba de un întreg câmp de studii care nu se fac direct asupra migrărilor. ci datorită interacŃiunii cu statutul social egal (Katz şi Taylor. 1988). „o privire înapoi" asupra propriei noastre societăŃi şi a instituŃiilor sale. totuşi. Antropologia culturală a evoluat. cum s-a crezut multă vreme. este adusă de sociologie. de primul pas către decentrare şi depăşirea etnocentrismului. 6 . însă. PertinenŃa antropologiei culturale pentru educaŃia interculturală nu se reduce. nici asupra educaŃiei interculturale. îndeosebi. mai ales. mai favorabile altor grupuri sociale şi culturale dacă similitudinile percepute prevalează asupra diferenŃelor . Este vorba. de o psihologie care studiază individul în contextul său. Acestea din urmă sunt. ceea ce reprezintă o problemă înainte de toate politică. şi-a schimbat optica. este vorba. înaintea psihologiei interculturale. la studiul migrărilor. cum ar fi vârsta cronologică şi şcolarizarea. Antropologia Antropologia a fost adesea criticată în mediile care se ocupă de pedagogia interculturală.Cercetările au arătat că stereotipurile sunt relativ independente de judecăŃile de valoare. în particular asupra importanŃei contextului socioeconomic şi a conflictelor sociale. un demers intercultural va permite disocierea factorilor care se confundă într-o cercetare intraculturală. deci. de fenomenele schimbării sociale şi aculturaŃiei. Ea s-a interesat. dar care ne par totuşi pertinente. ele nu se dezvoltă prin orice tip de contact cu aceste grupuri. printr-o educaŃie interculturală. la întâietatea egalităŃii şanselor. în general. deci. ai cărei adepŃi au tendinŃa de a crede că problemele de xenofobie şi rasism se pot rezolva prin pedagogie. În psihologia dezvoltării. asupra propriei noastre enculturaŃii. Este o dimensiune deseori neglijată în educaŃia interculturală. Psihologia interculturală Am definit psihologia interculturală ca studiul influenŃei culturii asupra comportamentului uman. nu doar o mulŃime de informaŃii asupra comportamentului uman în contexte diferite. s-a reconsiderat. O parte a studiului în educaŃie vizează transmiterea culturală : cum îşi perpetuează o societate cultura de-a lungul generaŃiilor? Aceasta ne determină să abordăm concepte ca enculturaŃie şi socializare şi să definim educaŃia într-o manieră mult mai largă decât simpla şcolarizare. ea permite.

istoria. de asemenea. în particular. Originea socială rămâne o variabilă importantă. ştiinŃele limbajului. De aceea educaŃia interculturală mai este numită şi EducaŃie pentru diversitate. dar adesea nerecunoscută. ce pot merge de la turism sau sejur de studii în străinătate. totodată. ce începe de la naştere. să se adapteze la nevoile şi interesele fiecăruia dar. nu a reuşit să elimine toate discriminările. Este o programare continuă a minŃii. este percepŃia despre conştientizarea propriei existenŃe ca persoană în relaŃie cu alŃii (cum ar fi familia şi grupul cu care individul formează o reŃea socială). Se remarcă faptul că domeniul de aplicare al unei educaŃii interculturale este mult mai larg. Specialiştii în acest domeniu studiază adesea interacŃiuni inter-culturale destul de scurte. relaŃiile internaŃionale sau studiile asupra dezvoltării. doar formarea diferiŃilor agenŃi vizând migrările şi azilul. EducaŃia interculturală trebuie să Ńină cont de diferitele stiluri de viaŃă. Printr-o reală politică de multiculturalism. întâi de toate. la negocierea diplomatică sau comercială sau la cooperarea în problemele dezvoltării. 7 . demografia. Comunicarea interculturală Se consideră. ştiinŃele politice. obiceiuri şi limbă. geografia umană. CONCEPTE Cultura este despre a trăi şi a face. deşi foarte importantă. este percepŃia pe careo are individual sau despre sine în relaŃie cu mediul său. în fapt. Alte discipline Am putea trece încă în revistă numeroase alte discipline şi. Aceasta include norme. interculturală. sau chiar filosofia. în mod cu totul particular sociolingvistica.Diverse cercetări sociologice atrag atenŃia educatorilor şi responsabililor politici asupra faptului că democratizarea studiilor. implică şi ierarhizează constant în vederea unei mai bune orientări la mediul social. că pedagogia interculturală interesează mai ales şcoala. identitatea lor este corespunzătoare cu modul în care sunt percepuŃi de majoritate. din această cauză ei sunt social şi legal marginalizaŃi de majoritate. Pentru minorităŃi. Minoritatea: un grup de persoane ce împart o identitate şi cultură unică diferită de restul societăŃii. societatea multiculturală trebuie să devină. Identitatea este un proces psihologic. amintind. media sau opinia publică în general. în general. să fie elaborată şi configurată pe principiul participării egale a tuturor celor implicaŃi în procesul educativ. valori.

oamenii cu orientări sexuale diferite. oamenii cu invalidităŃi. doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. stereotipiile sunt judecăŃi ce se fac despre ceilalŃi fără informaŃii suficiente sau motive potrivite. Aceasta este linia de bază a rasismului. A fost definita ca existenŃă si interactiune echitabila a culturilor diferite si ca posibilitate de generare a expresiilor culturale împartasite prin dialog si respect reciproc. ci o altă formă a lui. Interculturalitatea presupune multiculturalism si rezulta din schimbul „intercultural” si dialogul la nivel local. Interculturalitatea este un concept dinamic si se refera la evolutia relatiilor dintre grupurile culturale. IntoleranŃa: este lipsa de respect pentru diferenŃă. national sau international. aprecierea şi valorizarea culturii proprii. Aceasta ne permite să punem oamenii în „cutii”. 8 . este despre a trăi şi a face ceva prin acceptarea celorlalte culturi fără judecăŃi şi cu deschidere. aprecierea şi acceptarea diversităŃii într-un sens global. Acesta include experienŃele şi crezurile altora. la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităŃii faŃă de cultura etnică a celuilalt. Această atitudine este foarte comună în relaŃiile minoritate-majoritate şi. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecŃia dintre culturi. Multiculturalitatea nu este adversarul universalismului european. Acolo unde există un nivel ridicat de intoleranŃă. Etnocentrismul: perceperea unei culturi ca fiind superioară în timp ce celelalte sunt denigrate. regional. A fi tolerant nu înseamnă că eşti tolerant intercultural. Ceea ce unifică multiculturalismul cu universalismul european este voinŃa comună de a plasa o cultură mai presus de puterea statului sau de interesele unui grup social. xenofobiei. cei din culturile minoritare nu sunt trataŃi egal cu cei din majoritate pur şi simplu pe baza fundalului lor de credinŃe religioase. nefiind un scop în sine. poate fi rădăcina conflictelor inter-personale. Aici vorbim despre susŃinerea şi practicarea valorilor drepturilor umane şi a libertăŃii celorlalŃi. mai ales pentru tineretul minoritar. dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor. sexualitate şi etnicitate sau sub-cultură. Stereotipii şi prejudecăŃi: La un nivel superior. Categorisirea: A generaliza experienŃele altei culturi. Interculturalismul implică înŃelegerea. minorităŃile etnice şi naŃionale.Exemplele includ imigranŃii. ToleranŃa: este respectul. intoleranŃei şi discriminării. Adesea tindem să-i judecăm pe ceilalŃi.

prin acordarea de importanŃă egală păstrării şi dezvoltării identităŃii culturale specifice şi comunicării interculturale Educatia prin si pentru diversitate culturala În Europa. Politicile care recunosc identitatile culturale si încurajeaza diversitatea nu au ca rezultat fragmentarea. dezvoltarea slaba sau reguli autoritare. cât si necesare. Astfel. termenii “societate multiculturală” şi “societate interculturală” par identici dar ei nu sunt sinonimi: • societatea multiculturală este caracterizată prin coexistenŃa mai multor grupuri culturale. Educatia interculturala are drept scop sa treaca peste coexistenta pasiva. întreŃinând relaŃii deschise de interacŃiune şi influenŃe reciproce. fie între majoritate si minoritati din interiorul aceleiasi societati. multiculturalismul reprezinta descrieri statice de situatii (societatile pot fi multiculturale. propunând masuri care sa permita coexistenta pluriculturalismului. pentru ca adesea suprimarea grupurilor identificate cultural duce la tensiuni. Trebuie sa stabilim o cale de a transforma încet societatile multiculturale în unele interculturale. altfel marginalizarea si saracia vor continua sa existe la nivel global. conflictul social. • societatea interculturală implică diferite grupuri culturale care coexistă în acelaşi spaŃiu. o clasa scolara poate avea o compozitie multiculturala). Trebuie sa luptam împotriva discriminarii la nivel economic international. proiect dezvoltat de catre Consiliul Europei. Ar trebui sa începem sa relationam unii cu altii la un nivel de egalitate – fie ca este între societati si culturi diferite. cu accentul pe păstrarea diferenŃelor culturale şi afirmarea identităŃii culturale specifice. sintagma .educatie interculturala” a fost utilizata pentru prima oara în 1981 în cadrul Proiectului privind educatia copiilor apartinând familiilor de imigranti.La prima vedere. 9 . minorităŃile pot fi pasiv tolerate dar nu şi acceptate sau valorificate. schimb şi recunoaştere mutuală. în timp ce interculturalismul accentueaza schimbul. sa ajunga la un mod de viata dezirabil împreuna în societatile multiculturale. prin crearea întelegerii.. respectului si a dialogului dintre grupurile culturale diferite. Trebuie sa lucram cu noi însine pentru a întelege si modifica prejudecatile si stereotipurile. respectându-se reciproc valorile şi modurile de viaŃă. Asemenea politici sunt atât viabile. dinamismul relationarii diferitelor culturi. unde nu este importantă interacŃiunea dintre grupuri iar adesea diferenŃa este văzută negativ şi devine o justificare majoră pentru discriminare.

Aceste programe sunt fundamentale şi deschise schimbării. • recomandă dezvoltarea de instrumente de asigurare a calităŃii inspirate de educaŃia pentru cetăŃenie democratică. care. ConferinŃa europeană a miniştrilor educaŃiei de la Atena a adoptat “DeclaraŃia privind educaŃia interculturală în noul context european”. abilităŃi comunicaŃionale şi relaŃionale). pentru identitatea culturală proprie şi a celorlalŃi. care să ia în considerare dimensiunea interculturală. • susŃine cooperarea europeană în acest domeniu şi realizarea unor proiecte şi programe europene pe această temă. educaŃia interculturală trebuie să dezvolte programe concepute să împlinească nevoile fundamentale ale grupurilor minoritare în stabilirea şi câştigarea recunoaşterii lor în societate. respectiv inferioare. ar fi plictisitor) • stimularea participării şi acŃiunii în sensul promovării principiilor unei societăŃi interculturale (este ceea ce foarte bine pot face profesorii minorităŃilor naŃionale) În noiembrie 2003. permiŃând elevilor să înŃeleagă gradual codul cultural al curentului principal al societăŃii şi să dobândească abilităŃile şi instrumentele necesare dezvoltării autonomiei personale şi a propriei încrederi în societate. socializare şi includere a elevilor din grupurile minoritare este de neînlocuit. între altele: • recunoaşte importanŃa educaŃiei interculturale şi a integrării perspectivei interculturale în formarea profesorilor şi în activităŃile educative. capacitatea de a relativiza punctele de vedere. deoarece culturile nu se compară. ceea ce ar include: • • cunoaşterea mediului social şi a relaŃiilor umane înŃelegerea ideii specifice culturale contemporane 10 . • formarea de atitudini cum ar fi respectul pentru diversitatea culturală. stereotipuri şi prejudecăŃi.EducaŃia interculturală are ca obiective: • dobândirea de cunoştinŃe privind cultura în general şi impactul acesteia asupra comportamentelor individuale şi de grup. În acest caz. este de subliniat că nu există culturi superioare. identificarea acestora la ceilalŃi. Rolul şcolii ca mijloc de acomodare. privind propria cultură şi privind alte culturi (o persoană curioasă poate fi o persoană interculturală) • dezvoltarea de deprinderi legate de viaŃa într-o societate multiculturală / interculturală (conştientizarea propriilor determinări culturale. ci diversitatea – ceea ce duce la conceptul că dacă toŃi ar fi la fel. refuzul discriminării şi intoleranŃei (motorul societăŃii fiind nu conflictul.

11 . EducaŃia interculturală plasează pe ceilalŃi în centrul relaŃiilor. confirmarea prezentului culturilor. • Fiecare cultură trebuie să fie apreciată egal. Principalul Ńel al educaŃiei interculturale este să promoveze şi să dezvolte capacităŃile de interacŃiune şi comunicare între elevi şi lumea care îi înconjoară. combaterea discriminării. • Mecanismele de suport trebuie să garanteze rate de succes egale pentru copiii care aparŃin minorităŃilor la fel ca pentru majorităŃi. educaŃia interculturală poate fi conturată ca promovând şi dezvoltând: • O mai bună înŃelgere a culturilor în societăŃile moderne.• înŃelegerea relaŃiilor economice – în special a acelora bazate pe angajare şi supravieŃuire • - înŃelegerea sistemului politic şi a modului său de acŃiune Principiile interculturale se concentrează pe: deschiderea către ceilalŃi. respectul activ pentru diferenŃă. toleranŃa activă. • MinorităŃile nu sunt obligate să-şi uite referinŃele lor culturale. furnizarea egalităŃii oportunităŃilor. În acest context. social şi global. înŃelegerea mutuală. • O atitudine mai flexibilă la adresa contextului diversităŃii culturale în societate. Printre consecinŃele acesteia. • O mai mare capacitate de comunicare între oameni din diferite culturi. În procesul interacŃiunii şi a descoperirii mutuale fiecare om se poate împlini – personal. Încurajează o continuă chestionare a presupoziŃiilor. Comunicarea între identităŃile culturale diferite poate părea paradoxală în sensul în care necesită recunoaşterea celorlalte două ca similare şi ca diferite. se află următoarele: • Pluralismul trebuie să fie o componentă a educaŃiei dată tutror elevilor (chiar dacă ei aparŃin unei minorităŃi sau nu). • O mai bună capacitate de participare în interacŃiunea socială şi recunoaşterea moştenirii comune a umanităŃii. a lucrurilor considerate bune şi încurajează o deschidere constantă spre necunoscut şi neînŃeles.

.Intra-personal: ca indivizi suntem adesea în conflict cu noi înşine. Conflictele au loc. de obicei. ca un conflict este distructiv şi neproductiv. de fapt. puterii şi egalităŃii relative.Inter-personal: dezacord între doi oameni la un nivel pur personal . musulmani şi creştini etc). conflictul poate fi un factor productiv deoarece indivizii încearcă să identifice şi să definească propriul lor spaŃiu pentru dezvoltare.Inter-cultural sau comunitate: conflicte ce au loc între grupuri obligate să lupte pentru teritoriu.Nivelul inter-grup sau organizaŃional: asemenea conflicte au loc între grupuri pe baza valorilor. în legătură cu valorile. la diferite niveluri: de la viaŃa noastră personală la nivelurile organizaŃionale şi naŃionale. Devenim din ce în ce mai implicaŃi în conflict datorat diferenŃelor ce există între mediul nostru şi noi înşine. s-a demonstrat în majoritatea circumstanŃelor. Majoritatea conflictelor interculturale sunt rezultatul intoleranŃei şi ignoranŃei acestor diferenŃe. (ex: evrei şi arabi. în dezvoltarea umană. Pe de altă parte.Care sunt. Aceste niveluri pot fi însumate astfel: . . superioritate religioasă. . valori şi norme culturale.Conflict naŃional: conflict între naŃiuni 12 . alegerile şi obligaŃiile noastre. de exemplu: organizaŃie şi un guvern. În general. în special unde un partid domină şi unde nu există dialog coerent şi/sau non-violent. provocările multiculturalităŃii ? • Rasismul • Xenofobia • Anti-Semitism • Rromofobia • Religia • Etnocentrism • Stereotipuri şi prejudecăŃi Conflictele interculturale apar de obicei între două sau mai multe grupuri opuse.

1984 . 1988. 1973. care este ea însăşi un răspuns adaptativ al grupului la condiŃiile ecologice. p. mai ales. antropologie culturală. 1980. demografie. Psihologia interculturală se ocupă cu studiul sistematic al comportamentului şi experienŃei specifice diferitelor culturi şi este influenŃată de cultură. Modelul eco-cultural Putem reŃine ideea generală a determinării comportamentului individual (cel puŃin parŃial) de cultură. 1). Există deja multe lucrări consacrate pedagogiei interculturale şi formării cadrelor didactice dintr-o asemenea perspectivă pedagogică (de exemplu. Socializarea corespunde tuturor încercărilor voluntare şi conştiente de influenŃare a unui individ pentru a se conforma normelor sociale. p. va avea nevoie de informaŃiile oferite de ştiinŃele sociale care analizează fenomenele la nivel „macro" : istorie. la comunicare şi cooperare între persoane de origini diferite. Rey. Psihologia interculturală Psihologia interculturală (cross-cultural) poate fi definită ca studiul influenŃei culturii asupra comportamentului uman.Cursul 2 CONTRIBUłII ALE PSIHOLOGIEI INTERCULTURALE LA FORMAREA CADRELOR DIDACTICE PENTRU O EDUCAłIE INTERCULTURALĂ În societăŃile noastre multiculturale. este studiul empiric al membrilor diverselor grupuri culturale care au avut diferite experienŃe ce au condus la diferenŃe previzibile şi semnificative în comportament (Thorndike. Gardou. Specificul psihologiei interculturale este de a preciza sensul în care intervin variabilele culturale: cum este influenŃat comportamentul de aceste variabile ? Care este influenŃa asupra grupului social ? Pentru aceasta. 5). Aceasta din urmă se face prin enculturaŃie şi socializare. rezultând din schimbările ce survin în culturile existente (Triandis. RelaŃiile dintre caracteristicile grupului şi comportamentul indivizilor implică o serie de procese. în timp ce enculturaŃia cuprinde deopotrivă toate influenŃele inconştiente. 1984 . sociologie şi. dintre care cele care ne interesează mai mult sunt aculturaŃia şi transmiterea culturală. 1990 ş.). a devenit imperativă evitarea conflictelor sociale printr-o educaŃie interculturală care să conducă la înŃelegerea şi respectul diversităŃii culturale.a. Ea nu este posibilă decât printr-un demers pluridisciplinar. Lorreyte. Ouellet. socioeconomice şi istorice. 13 .

Aceste trei părŃi sunt în interacŃiune şi formează un sistem deschis asupra exteriorului. dar poate lua forme foarte diferite. 3. perfect compatibil cu modelul ecocultural. asigură o tranziŃie mai puŃin problematică între copilărie şi adolescenŃă. deci. să asigure o continuitate. face această alegere pentru a pregăti viitorii cetăŃeni pentru o viaŃă armonioasă în societăŃile multiculturale. toate determinate cultural: 1. sau despre ceea ce ar trebui să fie. Nişa de dezvoltare are trei componente. în ciuda schimbării sociale. Modelul ilustrează în mod deosebit noŃiunile de enculturaŃie şi socializare. contextele fizice şi sociale în care trăieşte copilul. Acest model permite o integrare a psihologiei şi antropologiei culturale: în timp ce psihologia are tendinŃa de a studia individul în afara contextului său sociocultural şi antropologia culturală se ocupă mai ales de fenomenele macrosociale. 14 . să menŃină o identitate culturală puternică şi să salveze anumite valori. există. Constatăm că o perioadă a adolescenŃei sociale există în orice societate umană. propus de Super şi Harkness (1986). Cursul 3 REPREZENTĂRI SOCIALE ALE ADOLESCENłEI: O PERSPECTIVĂ INTERCULTURALĂ Diverse studii încearcă o examinare selectivă a literaturii analizând adolescenŃa într-o perspectivă interculturală. reprezentările sociale ale dezvoltării şi educaŃiei. este un cadru teoretic pentru psihologia dezvoltării. în adaptare continuă la condiŃiile ecologice şi socio-istorice. 2. practicile educative. departe de absenŃa unei alegeri clare în sistemele de valori (absenŃă care se reproşează uneori educaŃiei actuale). EducaŃia interculturală corespunde unei opŃiuni ideologice şi politice care. Modelul nişei de dezvoltare. Fiecare societate îşi face o idee despre ceea ce este adolescenŃa. sau „reprezentări sociale" diferite ale adolescenŃei.Nişa de dezvoltare. acest model consideră individul în contextul său ca unitatea de analiză cea mai pertinentă. SocietăŃile care reuşesc. „etnoteorii". ca solidaritatea familială.

într-un sistem pe care Super şi Harkness (1986) l-au numit „nişă de dezvoltare". asociată cu o mai mare solidaritate familială în faŃa dificultăŃilor pieŃei de muncă. adică studiul comparativ al tuturor societăŃilor umane aşa cum au fost descrise de etnologi în trecut. Cursul 4 ADOLESCENTĂ. Galland (1991) demonstrează existenŃa unei tendinŃe recente (în cursul ultimilor treizeci de ani) către o prelungire a tinereŃii. studiile de caz. precum şi cu o intrare progresivă în vârsta adultă. din trei puncte de vedere: 1) demersul „hologeistic". Sunt importante condiŃiile sociale şi practicile socializării legate de apariŃia comportamentelor violente în adolescenŃă şi tinereŃe. În Statele Unite. fie că sunt parŃial diferite în funcŃie de subgrupurile sociale. Într-o excelentă analiză sociologică a adolescenŃei şi tinereŃii în FranŃa. aceste reprezentări interacŃionează în mod dinamic cu practicile educative şi contextele fizice şi sociale. examinând. toxicomania şi tabagismul sunt singurii indicatori care arată o ameliorare. cu o congruenŃă ideologică între părinŃi şi copii şi o absenŃă a stresului emoŃional. s-ar părea că adolescenŃa în societăŃile euro-americane nu este atât de problematică pe cât o prezintă stereotipurile populare.Fie că sunt comune ansamblului unei societăŃi. cu posibilitatea de a se încerca stilurile de viaŃă şi rolurile adulŃilor. VIOLENTĂ. generalizările bazate pe metoda „holoculturală" (examenul comparativ al unui mare număr de societăŃi umane) şi. 3) analogii între aceste observaŃii şi socializarea pentru violenŃă în societăŃile occidentale actuale. Psihologia dezvoltării Potrivit unor perspective recente. pe de o parte. pe de altă parte. 2) descrierile adolescenŃei în anumite cazuri ilustrative ale societăŃilor actuale marcate de o schimbare socială rapidă . SOCIETATE: PERSPECTIVE INTERCULTURALE ReflecŃia asupra acestei probleme se bazează pe contribuŃiile antropologiei culturale şi psihologiei interculturale. Nu reiese de aici că aceste comportamente problematice nu constituie un element important în studiul adolescenŃei. în timp ce suicidul şi criminalitatea sunt în creştere. 15 .

de un stadiu al tinereŃii în 25% din societăŃi pentru băieŃi şi în 20% pentru fete. că. în special pe fete. Familia nucleară pare să incite la agresivitate. Agresivitatea este redusă dacă adolescenŃii sunt frecvent în contact cu adulŃii. În cazul băieŃilor. putem nu numai să ne documentăm asupra variabilităŃii unui fenomen. deci. există tensiuni ce provin din sarcini de dezvoltare importante de îndeplinit în această perioadă. dacă intrarea în lumea adulŃilor este întârziată. dar care e modulat de cultură. toate mijloacele pentru a o controla. Schlegel şi Barry (1991) spun că adolescenŃa este un stadiu social observabil în toate societăŃile. pe cât posibil independente unele de celelalte. urmat. nu e vorba în general de o perioadă de criză. Există. sub forma comportamentelor violente. din aceste prime date. comportamentul violent este departe de a fi universal. este vorba de o violenŃă relativ restrânsă (care nu cauzează niciodată moartea). cum este cazul structurii familiale care cuprinde mai multe generaŃii şi numeroşi adulŃi. acestea din urmă au căutat. 16 . Într-o cercetare realizată pe un eşantion de 186 societăŃi. un fundament biologic al violenŃei. inevitabilă. toată teoria care ar înŃelege violenŃa ca înscrisă în gene şi. de fapt. dar în societăŃile în care nu există ceremonie de iniŃiere. Ritualurile trecerii la adolescenŃă ar avea tocmai această funcŃie. în toate cazurile. chiar dacă. Totuşi. dar un comportament violent nu este aşteptat decât în 13% din societăŃi pentru băieŃi şi 3% pentru fete. chiar dacă o condamnăm) în 44% din societăŃi pentru băieŃi şi în 18% pentru fete. de-a dreptul excepŃional. în alŃi termeni. În adolescenŃă. Această concluzie se aseamănă cu cea a altor studii: în societăŃile în care se remarcă absenŃa (reală sau simbolică) a tatălui în educaŃia tinerilor băieŃi. în societăŃile în care există o mare diferenŃă de roluri în funcŃie de sex şi în care bărbaŃii deŃin puterea. chiar dacă ia forme foarte diferite. O formă sau alta de comportament antisocial este aşteptată în adolescenŃă (adică este considerată normală.Demersul „hologeistic" Comparând observaŃiile asupra unui mare număr de societăŃi. Aceasta contrazice. de exemplu. ci şi să încercăm să găsim corelaŃii între un comportament (precum violenŃa) şi condiŃiile sociale în care el se produce sau antecedentele în practicile socializării. Contrar stereotipului obişnuit. în consecinŃă. adolescenŃii ajung să exagereze comportamentele masculine. Dacă violenŃa există în toate societăŃile. în adolescenŃă. Putem concluziona. delincventa juvenilă ar fi un fel de autoiniŃiere. fără îndoială. băiatul trebuie să treacă la o identitate masculină pentru a fi acceptat ca adult. aceştia şi-ar dezvolta o identitate feminină. alŃii decât părinŃii. dintr-o dată. el este. există o corelaŃie între agresivitatea în perioada adolescenŃei şi lipsa de contact cu tatăl în timpul copilăriei.

Este greu de evitat stereotipia. a doua că diversele aspecte ale culturii constituie un sistem şi. prin aceasta. în sfârşit. un mijloc prin care oamenii comunică. datorate fie situaŃiei de exil sau de imigraŃie. De relaŃiile între culturi depind în mod egal reprezentările sociale şi sociocognitive ale copiilor. Când violenŃa este acceptată sau cel puŃin frecventă în lumea adultă. fără a uita modificările care intervin de la o generaŃie la alta. care aduce cu sine. deşi definiŃiile nu sunt totdeauna propuse în aceiaşi termeni. părinŃilor şi profesorilor privind locul fiecăruia în şcoală şi societate. poate duce la o creştere a violenŃei civile. Erasmus a emis încă din 1514 ipoteza că legitimarea violenŃei de către stat. Se vorbeşte. delimitează diferitele grupuri culturale). ViolenŃa poate fi inclusă în sistemul de valori şi instituŃionalizată. poziŃiei de dominat în câmpul socioeconomic.Un alt fenomen este socializarea pentru violenŃă. sau mai degrabă între grupuri culturale. pregătirea pentru război sunt asemenea exemple. Astăzi. fie unei insuficienŃe lingvistice. favorizează anumite tipuri de legături în interiorul şcolii şi între familie şi instituŃia şcolară. Războiul. eşecurile şcolare ale unor copii proveniŃi din familii emigrante. distanŃei culturale prin raportarea la normele din Ńările de primire. de asemenea. de „moştenire culturală" pentru a reda cât mai bine procesul de transmisiune socială. uneori. cultura este împărtăşită (ceea ce îi dă o dimensiune colectivă şi. un sistem de reprezentări şi un sistem de limbaj care se exprimă sub forme simbolice. pe care o reprezintă războiul. ea devine un model acceptabil sau implicit pentru copii. în funcŃie de schimbările condiŃiilor de viaŃă. limba este unul dintre cele mai puternice atribute identitare ale comunităŃii şi deci nu poate fi studiată izolând-o de mediul său sociocultural. îşi perpetuează şi dezvoltă cunoştinŃele şi atitudinile faŃă de viaŃă. În această privinŃă. antropologii. Cursul 5 CULTURI SI CONTACTE CULTURALE Contactele stabilite între culturi. 17 . Câteva definiŃii ale culturii În definirea clasică a culturii. psihologii şi pedagogii cad de acord asupra faptului că termenul cultură desemnează un ansamblu moştenit social şi transmis de conduite şi simboluri purtătoare de semnificaŃii. Hali (1979) specifică trei trăsături importante: prima arată că aceasta nu este înnăscută ci dobândită.

a cărei funcŃie este de a justifica o conduită faŃă de această categorie" (p. grupurile aparŃinând diferitelor culturi. Acest proces de categorizare nu este nefast în sine. pe de o parte. nu culturile sunt cele care intră în contact. Allport (1954). (1992). Aceasta devine. faptul de a declara. stigmatizantă. categorii cognitive necesare pentru ordonarea diversităŃii. pentru a justifica unele dificultăŃi şcolare. care există. 18 . dar pericolul apare o dată cu suprageneralizările posibile şi evaluările deseori negative care sunt atribuite membrilor acestor categorii. dar suficient de exactă pentru a nu fi confundate cu alte grupuri" (p. Astăzi. ci persoanele. Circumscrisă acestor patru puncte. în prezent. De fiecare dată când limbajul tinde să reifice noŃiunea de cultură ca ceva exterior persoanei. după Ludi şi Py (1991). prin urmare. Cercetarea şi realitatea permit o mai bună luare în considerare. nu într-o manieră exhaustivă. în sfârşit. reluat de Berry et al. culturile nu sunt nici unele nici altele obiecte pure care ar putea fi. căci. poate veni cu partea sa de influenŃe ameninŃătoare care dau un aspect periculos mediului ambiant. mai ales. a eterogenităŃii. a priori. legată de una sau mai multe trăsături ale unor categorii de persoane. sursă de protecŃie şi. citat de Simmons (1988). oferă mijloace de interacŃiune cu mediul înconjurător. fără altă analiză. folosit. prima aparŃinând lui Taylor (1877). după Hamilton (1981). 239). dezvoltă inevitabil etnocentrismul. că unii copii din anumite medii socioeconomice şi din anumite grupuri nu cunosc „nici chiar" limba lor şi că vor avea dificultăŃi în învăŃarea limbii de şcolarizare este un stereotip larg răspândit. defineşte stereotipul ca „o credinŃă exagerată. în interiorul unei culturi şi între culturi.Din diversele tentative de definire a termenului de cultură. 59). „formule precodate" sau. aduce linişte individului şi-1 orientează printr-un ansamblu de tradiŃii religioase şi folclorice şi. Culturi şi stereotipuri Generalizările sunt consecinŃa stereotipurilor care s-ar putea numi. asociate copilului. pe de altă parte. Preiswerk şi Perrot (1975) se întreabă dacă stereotipul nu are la bază un fond de adevăr şi dacă nu se adevereşte că „diferitele unităŃi sociale şi culturale au anumite caracteristici esenŃiale care ar ajunge să le descrie. În şcoală. numeroasele stereotipuri vehiculate în legătură cu copiii care nu provin din grupul dominant parazitează relaŃiile dintre profesor şi elev şi dintre profesor şi familie. cu atât mai mult cu cât procesele şi faza de aculturaŃie în care se găsesc familia şi copilul nu vor fi întotdeauna aceleaşi. De exemplu. între altele. cultura propune o imagine a lumii şi un loc al omului în univers. Bennegadi (1986) extrage patru puncte comune: cultura furnizează răspunsuri pentru toate acŃiunile individului asupra problemelor vieŃii. acesta se găseşte confruntat cu neînŃelegeri.

Acestea sunt cele care afirmă unicitatea. de bază sau lărgit. autonomia şi libertatea individului. RelaŃiile sociale mai mult sau mai puŃin ierarhizate şi rigide din sânul comunităŃii. 48). considerat deseori ca un principiu de bază al abordării interculturale în educaŃie. ENCULTURATIE SI ACULTURATIE A te întreba asupra locului culturii tale în multitudinea culturilor lumii. 19 . altfel spus în afara efectelor ideologice şi etice ale propriilor valori culturale" (p. Acest tip de relaŃie pare mai rigid din această cauză. clasa de mijloc occidentală valorizează autonomia persoanei şi reuşita sa. a renunŃa la impunerea acesteia şi a nu o mai considera ca singura demnă de a fi împărtăşită. InterdependenŃa dintre membrii unui grup este mai importantă în societăŃile comunitare. în societăŃile mai individualiste. la fel ca şi rolurile jucate de fiecare în interiorul grupului. Salvarea este o problemă de responsabilitate individuală. toate acestea Ńin de conceptul de relativism cultural. NeînŃelegerile pot crea obstacole.Cursul 6 RELATIVISMUL CULTURAL. Acestea pot interveni foarte concret în relaŃia dintre profesor şi elev şi în contactele dintre familie şi şcoală. Colectivism şi individualism Unele studii compară valorile care sunt vehiculate de populaŃiile asiatice şi cele vehiculate de populaŃiile occidentale şi ne învaŃă cum s-a format individualismul occidental plecând de la rădăcinile religioase iudeo-creştine. Pe de altă parte. Tratamentul psihologic al individului are loc pentru el însuşi şi nu se Ńine cont de apartenenŃa sa la o comunitate. antropologul Berthoud (1989) adresează o întrebare cercetătorilor care condiŃionează toate celelalte aspecte ale relativismului. Aceste dimensiuni pot reda problematica şi conflictualitatea comunicării interculturale. delimitarea precisă a locului atribuit fiecăruia vor putea influenŃa implicarea şcolară a copiilor şi învăŃarea mai mult sau mai puŃin rapidă a limbii Ńării de primire şi a limbii scrise. rezistenŃe faŃă de învăŃarea şcolară. Într-o critică a relativismului cultural. DiferenŃa de organizare socială nu rămâne fără efect în relaŃiile dintre indivizi. ignorând deseori mediul său familial. iar omul occidental dispreŃuieşte şi respinge pe cel care nu demonstrează destulă autonomie. Astăzi. El se întreabă pe ce „se bazează această capacitate cognitivă a antropologului de a putea gândi în mod obiectiv despre alteritate. comportamentele sociale sunt mai distante.

20 . ar putea exista un model universal de interacŃiune care pare a fi. arătând că în diferite societăŃi „comportamentul fiinŃei umane faŃă de puiul ei este departe de a fi uniform" (p. Primii imigranŃi vor reinterpreta după schemele culturii de origine trăsăturile culturale ale societăŃilor receptoare pe care trebuie să le adopte. cel puŃin parŃial. Modelul arată că acest comportament individual este determinat. în majoritatea cazurilor. prin contrast cu socializarea. Sabatier (1986) propune o analiză critică a literaturii şi realizează o largă panoramă a variaŃiilor culturale care pot exista în contactul mamă-copil. adică ce este disponibil în mediu. înŃelegem tot ceea ce este achiziŃionat în cursul vieŃii. plecând de la propriul său context şi propriile sale repere culturale. de fapt. Totuşi. la etnocentrism. Întrebări deschise faŃă de care cercetările ar trebui orientate în continuare. Procesele de transmitere culturală se realizează prin enculturaŃii şi socializare. de cultură. în încorporarea şi interpretarea trăsăturilor culturii. de fapt. deci fără a exista învăŃare deliberată. EnculturaŃia este în acelaşi timp o necesitate care corespunde adaptării la o situaŃie efectiv eco-culturală şi duce. În privinŃa enculturaŃiei. dacă ea poate fi diferită la fiecare individ. dar care sunt indicatorii evoluŃiei sale. care elevă acŃiunile voluntare de integrare socială. în timp ce descendenŃii lor vor reinterpreta. în situaŃia apartenenŃelor multiple care pot crea conflicte mai mult sau mai puŃin violente. Aceasta produce paradoxul prin care persoanele cele mai puternic enculturate sunt cele care sunt cel mai puŃin conştiente de influenŃa pe care cultura o exercită asupra lor. la condiŃiile ecologice. o adaptare la capacităŃile perceptive şi motrice ale copilului. Segall propune un model complex pe care-1 numeşte „eco-cultural". inserŃia unei persoane în cultura sa se face în mare parte într-un mod inconştient. de asemenea. El se află astfel. EnculturaŃia se reduce la o limitare progresivă a comportamentelor biologic posibile la cele care sunt socialmente acceptabile. conştiinŃa apartenenŃei sale la societatea de origine nu are nimic static şi. se schimbă de asemenea de-a lungul generaŃiilor. Sabatier pune întrebarea dacă toate variaŃiile culturale ale conduitelor au aceeaşi influenŃă asupra dezvoltării sau dacă unele sunt mai determinante decât altele.Culturi şi migraŃii Fenomenul migraŃiei antrenează migrantul. In consecinŃă. 513). Luând în considerare procesele de enculturaŃie la copil. socioeconomice şi istorice. Aceasta ne duce aproape de geneza enculturaŃiei. ea însăşi diversă. care este ea însăşi un răspuns adaptativ la grup. EnculturaŃia şi variaŃiile culturale Prin enculturaŃie. trăsăturile moştenite de la părinŃi. după schemele noii culturi.

adult sau copil. statutul social şi economic al comunităŃii de origine în societatea gazdă. durata şi obiectivul proiectului migratoriu. mai mult sau mai puŃin intens. modificându-le eventual. copilul va dezvolta un comportament lingvistic mai mult sau mai puŃin variat şi mai mult sau mai puŃin valorizat care va face parte din enculturaŃia sa şi cu care va participa la socializare. spaŃiul în care locuieşte. la modelul comunicaŃional şi la funcŃiile limbajului. primul loc în procesul de enculturaŃie. Nişa de dezvoltare este definită ca un sistem în care părŃile mai specifice care o compun interacŃionează şi funcŃionează în concordanŃă cu mediul luat în sensul său larg. vârsta. Această interiorizare este un proces psihologic activ prin care copilul preia singur şi îşi însuşeşte. Copilul interiorizează aceste valori manipulând limba ca instrument. copilul foarte mic are acces la limbă. la epocă şi la individ este una din caracteristicile nişei de dezvoltare. Procesul de aculturaŃie La intrarea în Ńara de imigrare. care este în migraŃie fizică şi psihologică. se va afla într-un proces de adaptare mai mult sau mai puŃin rapid. Considerând limba ca o caracteristică universală a speciei umane. după diferiŃi parametri: locul şi rolul imigrării în Ńara gazdă. practicile educative legate de mediul cultural. 3. 2. Plecând de la modelele propuse. Prin intermediul adulŃilor şi copiilor prezenŃi în anturajul lor imediat. 21 . caracteristicile psihologice ale părinŃilor. dar sunt determinate de specificităŃile limbii şi spaŃiului cultural în care se manifestă. Aceasta este compusă din trei părŃi. se poate considera că activitatea lingvistică va ocupa. valorile vehiculate în cultura în care evoluează. faptul de a fi singur sau în familie etc. contextele fizice şi sociale în care trăieşte copilul. Adaptarea la mediu. faptul de a alege sau a se supune migraŃiei. în fiecare cultură. la fonologia sa.SpecificităŃile culturale transmise prin limbă vor avea o importanŃă de prim-plan pentru enculturaŃie şi pentru socializarea copilului. astfel: 1. Flexibilitatea sa legată de schimbările trăite de copil şi familia sa o face în mod particular pertinentă în abordarea dezvoltării copilului. Toate aceste dimensiuni se regăsesc peste tot. străinul. la sintaxă. inserŃia şcolară sau profesională.

Este evident că grupul de aculturaŃie va suporta schimbări mai importante. ca ameliorarea condiŃiilor economice. După Berry. de politica sa de imigrare şi de primire a noilor veniŃi. demografice. şase tipuri de schimbări însoŃesc aculturaŃia : schimbări fizice (locuire. dar alŃii pierd teren în faŃa multiplicităŃii schimbărilor cerute. schimbări culturale (limbă. Adaptarea grupului de aculturaŃie va depinde. Grupurile dominante şi grupurile de aculturaŃie nu sunt autonome. cele legate de limbă. primesc grupuri de emigranŃi economici sau politici. Cercetările lui Berry asupra unor populaŃii din Canada. într-o situaŃie de migraŃie. Având în vedere faza de adaptare în care se situează familia şi copilul. asupra „disponibilităŃii sale cognitive" şi asupra investiŃiei părinŃilor în şcoală. pe de altă parte. Schimbările psihologice observate de Berry în cursul aculturaŃiei pot avea uneori consecinŃe favorabile. schimbări politice (pierderea autonomiei. politice ale grupului dominant. pentru multe din situaŃiile economice. pentru diferite motive. Poate există teama că pentru aceste motive.) şi schimbări sociale (noi relaŃii interindividuale şi intergrupale etc). stresul aculturaŃiei etc.. Pentru „binele său şcolar" (succesul şcolar) i se cere cumularea unei adaptări rapide. Sarcina cognitivă necesară adaptării la schimbări îi privează de mijloacele pe care le posedă pentru realizarea învăŃării şcolare. conceptul s-a extins pentru a cuprinde dimensiunea individuală numită aculturaŃie psihologică. iar emigraŃiile interne . unii copii eşuează la şcoală.să le numim orizontale . şi.CURSUL 7 ACULTURAłIA ŞI RELAłIILE ETNICE Cultura unei etnii nu este niciodată omogenă. bineînŃeles. Unii copii fac faŃă ritmului. religie. grupurile de aculturaŃie suportă o aculturaŃie în mod net mai puternică decât grupul dominant. Se observă că grupurile dominate. toate aceste schimbări se vor produce mai mult sau mai puŃin rapid si în condiŃii mai mult sau mai puŃin bune. alimentaŃie etc).pun câteodată probleme de aculturaŃie tot atât de stringente ca emigraŃia propriu-zisă. El precizează că aculturaŃia poate fi considerată un fenomen de grup dar. salarii etc). 22 . schimbări biologice (noi boli. în parte. consecinŃe negative. cum ar fi confuzia identitară. urbanizare etc). Această listă de schimbări poate fi înŃeleasă ca un avertisment pentru şcoală faŃă de adaptarea „rapidă şi forŃată" care este cerută copilului nou venit. l-au condus la studierea procesului de adaptare şi de aculturaŃie în societăŃile care. a drepturilor etc). dar aceste schimbări şi intensitatea lor nu vor fi aceleaşi în funcŃie de caracteristicile grupului dominant şi grupului de aculturaŃie. mai recent. o aculturaŃie rapidă şi noi cunoştinŃe care sunt. nu se poate să nu gândim că ar putea exista repercusiuni asupra şcolarităŃii elevului. schimbări economice (şomaj. medicale etc. educaŃie etc.

în acest sens. Bulversările legate de schimbare. copiii provin din familii la a doua generaŃie de la imigrare şi se află deci întrun mediu care interpretează. 23 . în mod special. a unor noi coduri sociale. nu oferă alternativă. făcând parte din unele structuri ale societăŃii dominante. într-un cuvânt. de dificultatea de a da semnificaŃii practicilor noii societăŃi. procesul de aculturaŃie trece prin etape diverse şi complexe. trăsăturile culturii de origine. Aceasta se aseamănă cu un proces multidimensional. Acest abandon este mai frecvent o constrângere a societăŃii gazdă decât o alegere voluntară şi. familiile se reunesc. în al treilea caz. are loc abandonarea completă a identităŃii culturale în favoarea celei a comunităŃii dominante. plecând de la o aculturaŃie mai veche. exigenŃele şcolare şi lingvistice. de unde iau naştere conflicte familiale uneori violente. atitudini diferite şi a altor modalităŃi psihologice. In fine. care sunt procese ce conduc la patru tipuri de aculturaŃie. subiectul păstrează o parte din specificitatea sa culturală. In cazul asimilatiei. În procesul de integrare. în care toate elementele părŃii integrante sunt redefinite de către noul venit. Deşi se pune deseori problema integrării mai mult decât a asimilării. ceea ce poate duce la conflicte. Se pot lua în considerare cel puŃin trei cazuri. Cele patru rezultate ale procesului de adaptare iau în considerare intensitatea legăturii pe care individul doreşte să o păstreze cu cultura sa de origine sau voinŃa sa de a se deschide spre alte culturi. şcoala are întotdeauna o forŃă asimilatoare extrem de puternică. In primul caz. Membrii familiei nu au deci în totalitate aceeaşi grilă de interpretare culturală a aceluiaşi moment. (Re)definiri identitare Copiii proveniŃi din familii emigrante nu au cunoscut toŃi acelaşi traiect migrator. copiii alăturându-se părinŃilor sau mama şi copiii alăturându-se tatălui care a trăit deja o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp în Ńara gazdă. Sunt descrise patru strategii de adaptare. In al doilea caz. copiii sunt veniŃi împreună cu părinŃii şi întreaga lor familie se situează pe poziŃia de imigranŃi la prima generaŃie. Integrarea nu este realizată printr-o mişcare unilaterală a nou venitului spre societatea dominantă. Adaptarea nu este un proces liniar şi schimbările nu vor fi aceleaşi pentru fiecare sector al vieŃii şi pentru fiecare membru al familiei.Procesul de adaptare şi tipuri de aculturaŃie Există o distincŃie între adaptare şi aculturaŃie. Asimilarea este o realitate pentru mulŃi emigranŃi. în curs de a interpreta trăsăturile culturii receptoare în funcŃie de experienŃele culturale originare. Adaptarea impune învăŃarea unei noi limbi cu toate elementele verbale şi extraverbale pe care le implică.

la un moment dat al existenŃei lor. verbale şi non-verbale. Trebuie deci învăŃat dintr-o dată Celălalt şi Eul. la o complementaritate şi nu la o ierarhie culturală. în comunitate şi societate. dar experienŃele noi. va avea mai puŃină. educative pe care le determină. O abordare interculturală Consiliul Europei a participat pe larg la difuzarea conceptului şi practicilor interculturale. într-o familie în nesiguranŃă. în pedagogie şi în domeniul lingvistic. Acest lucru ne conferă singularitate. mai mult sau mai puŃin explicit. care se află deseori izolată într-un context străin. domeniul eticii ca fiind cel mai adecvat pentru abordările interculturale în psihologie. Identitatea socială care se elaborează o dată cu apartenenŃa la un grup este în mod evident foarte importantă în formarea identităŃii personale. locul în familie. copilul îşi asumă o imagine proprie care corespunde ierarhizării comunităŃilor în societate. după un anumit timp şi în bune condiŃii de contact. adeziunea la noi valori şi racordarea la un loc şi la o dată determinate pun problema iluziei stabilităŃii şi coerenŃei identităŃii. modificarea reprezentărilor. cum ar fi vârsta. Rupturile. O nouă adaptare socială necesită o securitate suficientă. specificitatea situaŃiilor de emigrare. Suntem o constelaŃie unică de fapte biografice. Se observă că. suscitând voluntar un discurs inspirat de o etică umanistă care aspiră la o comprehensiune mentală. legăturile create şi experienŃa sa de viaŃă. copilul de emigrant. Acesta îşi construieşte identitatea într-un mediu pe care îl poate resimŃi ca ostil şi în care trebuie să respecte noi repere spaŃiale. 24 . cu atât creşte şi nevoia de securitate. foarte timpuriu. Fiecare individ reinterpretează. elaborarea şi reelaborarea identitară şi culturală a copilului vor avea importanŃă în viaŃa sa şcolară. când ar avea mai multă nevoie de securitate. Acest spectru larg de intenŃii lăudabile nu ar trebui totuşi să ascundă importanŃa reflecŃiei asupra fenomenelor sociale. sociale. mai ales mama. iar după faza de aculturaŃie trăită de mamă. nu mai pot să ofere copilului o securitate suficientă. modificările punctelor de reper familiare. psihologice. sexul. unele comportamente şi valori sunt preluate de la cultura Ńării gazdă şi altele sunt conservate.DificultăŃile adaptării mamei imigrate de curând. Iar forŃa analizei interculturale rezidă tocmai în această simultaneitate a învăŃării. părinŃii. reelaborează trăsăturile culturale ale comunităŃii sale în funcŃie de alte specificităŃi identitare ale sale. Pe de altă parte. par a avea repercusiuni particulare asupra interacŃiunilor sale cu copilul. Dar termenul „intercultural" este departe de a fi un termen neutru. Cu cât insecuritatea creşte. afirmând că o abordare interculturală în pedagogie îi impune celui care doreşte să o practice aproprierea schemelor şi filtrelor sale culturale. datorită schimbării şi dificultăŃilor. Uneori. Pentru acest motiv considerăm. lingvistice sau spaŃiotemporale.

de care sunt afectate clasele socioeconomice defavorizate.între care se poate vorbi de dificultăŃi lingvistice. se estompa fără a se fi găsit remedii performante. Nu mai este vorba de a crea structuri particulare. Grupurile culturale întreŃin aproape întotdeauna raporturi cu alte grupuri. pentru a crea practici pedagogice destinate tuturor elevilor. recunoscând fiecăruia legitimitatea unui loc echivalent în instituŃia şcolară. Ea a apărut aproape în momentul în care discursul sociologic asupra reproducŃiei şi inegalităŃii şcolare. de prezenŃa copiilor proveniŃi din familii de muncitori imigranŃi şi de importanŃa eşecurilor lor şcolare. care uneori se dovedesc a fi definitive cel puŃin pentru copiii emigranŃi. de altfel. punctuale. valori.social şi cultural . coduri. Astăzi. Cunoaştem mai multe tratamente ale eşecului şcolar. s-a operat o alunecare spre explicaŃia culturală. între culturi. în Europa occidentală. Astăzi. dar şi schimburi şi o constantă schimbare. funcŃionând după modelul compensatoriu cu mai mult sau mai puŃin succes. abordarea interculturală în educaŃie se detaşează de simpla pedagogie compensatorie. că determină un plan secundar de reprezentări. ci între copii purtători de culturi. Şcoala trebuie să estompeze lipsurile familiale prin sisteme de compensare. ştiind. ci de a propune o abordare pedagogică bazată pe schimbarea reprezentărilor şi raporturilor nu numai în mod ideal. i se atribuie urmatoarele: „interacŃiune în care aceste obiecte se constituie în aceeaşi măsură în care ele comunică". O abordare interculturală a pedagogiei a fost deseori definită ca un fel de pedagogie compensatorie. eşecul şcolar priveşte mai ales copiii imigranŃi şi explicaŃia acestuia se articulează deseori în jurul celor doi poli .În definiŃia dată de Ladmiral şi Lipiansky (1997) termenului „intercultural". instaurată pentru a asigura o mai bună înŃelegere în şcoală şi o mai bună însuşire a conŃinuturilor şcolare. Familiarizarea cu noŃiunea de abordare interculturală în şcoală nu trebuie ignorată. 25 . ceea ce determină conştientizarea specificităŃii lor. aceasta fiind legată direct. Ceea ce este important este acest fapt relaŃional. stiluri de viaŃă şi moduri de gândire proprii fiecărei culturi.

care ar fi ca un obstacol pentru alteritate şi pentru demersul intercultural. Dimpotrivă. În şcoală. Ea se vrea a fi un antidot al rasismului. în şcoală. ele au un mult mai mare avantaj. cultura înseamnă în egală măsură cultura altora. Ea are pretenŃia de a participa. care se doreşte a fi una dintre verigile active în sfera educativă.CURSUL 8 ENOCENTRISM SI ALTERITATE Aproape întotdeauna perceput ca o noŃiune negativă. Promovarea unei pedagogii interculturale înseamnă centrarea pe diversitatea culturilor pentru a se realiza un anumit tip de formare a omului de-a lungul existenŃei sale. cât şi propria cultură. grupuri de vârstă diferită. 26 . Abordarea interculturală în pedagogie şi psihologie Pentru a sesiza utilitatea dezvoltării unei abordări interculturale în educaŃie. la crearea colectivă a unui spaŃiu cultural care acceptă. etnocentrismul este un fenomen generalizat la toate culturile şi toŃi indivizii. Abordarea interculturală în educaŃie pleacă de la ideea că o mai bună înŃelegere între oameni este posibilă. Se înscrie în căutarea unei logici a păcii. generând un mod de a gestiona diversitatea şi dinamismul determinat de multitudinea contactelor. reelaborează semnificaŃiile culturale ale membrilor diferitelor comunităŃi în contact. este necesar să sesizăm modul în care psihologia consideră efectele contactelor între culturi şi modul cum o variabilă suplimentară acŃionează asupra determinismului şi cauzalităŃii. acela de a permite o conştientizare a structurilor propriului sistem. întâlnirile interculturale nu trebuie să reprezinte doar un mic fior exotic. etnii şi culturi diferite. singura posibilitate de înŃelegere mutuală şi în acelaşi timp de întâlnire. xenofobiei şi al altor forme de excludere. care ar fi astfel plasat în situaŃia de obiect. care nu se poate realiza decât prin frecventarea celor care nu fac parte din acelaşi sistem: persoane de sex opus. O abordare interculturală în pedagogie nu poate fi concepută ca o acumulare de cunoştinŃe asupra celuilalt. situaŃia interculturală oferă celuilalt statutul de subiect şi chiar subiect al devenirii noastre căci prin «digresiunea» spre celălalt se poate realiza interogarea profundă asupra sinelui. inserează.

De altfel. Malaiezia şi Indonezia. pentru alŃii evenimente neaşteptate şi bruşte. ecologice. se observă că aceste izolări nu sunt doar geografice. poate face parte din aceste noi şi utile concepte. Medii din ce în ce mai largi şi diverse conştientizează acest lucru şi încep să reclame noi paradigme. a acorda drepturi egale celuilalt. în educaŃie ca şi în ansamblul relaŃiilor sociale. sărăcia şi analfabetismul. pe de altă parte). pe de o parte. demografice. veritabile puteri regionale care au ambiŃii imperialiste faŃă de vecinii lor. Lumea a treia suferă. în special în Africa. mari schimbări au bulversat planeta. Apar state-lider. Dar în timp ce un nou grup de Ńări iese din subdezvoltare (Chile. medicale. Interculturalul. ar reprezenta o revoluŃie coperniciană în modurile de gândire ca şi în logicile de guvernare şi gestiune socială. iar cei slabi vor fi şi mai slabi. Realitatea ne impune o interdependenŃă a elementelor naturii. Modificări intervenite la nivel planetar Schimbările care au bulversat în ultimul timp planeta au fost pentru unii transformări progresive. se prevede amplificarea acestui proces: cei puternici vor fi şi mai puternici. marginalizarea socială ating în egală măsură populaŃia defavorizată (străini şi autohtoni) din Ńările bogate. îşi vor împărŃi roadele muncii la scară planetară. de câteva decenii. etice au fost atinse de aceste schimbări. care apare ca un adevărat continent uitat în ce priveşte dezvoltarea. depăşind etnocentrismul. Cu această cercetare de noi paradigme de comportament şi de acŃiune.Cursul 9 ARGUMENTE PENTRU O EDUCAłIE INTERCULTURALĂ SI SOLIDARĂ În acest început de secol. Planeta este chemată să facă acest lucru. dacă nu vrea să contribuie la propria distrugere.. o transformare profundă. Mexic. a grupurilor umane şi a indivizilor pe toată planeta. o nouă provocare este lansată formării şi ştiinŃelor educaŃiei. Argentina. Poate le este dată acestora o nouă şansă de a contribui la o dezvoltare solidară. Subdezvoltarea. mediatice. se asistă şi la o izolare a altor Ńări. sunt noile Ńări industrializate. a fundamenta comportamentul şi alegerile pe solidaritate. Toate sectoarele şi toate aspectele vieŃii noastre politico-economice. 27 . Se constată o sărăcire continuă a regiunilor celor mai sărace şi o îmbogăŃire a celor mai bogate (fie că este vorba de regiuni geografice sau de clase sociale în diferite Ńări) care se luptă pentru a-şi proteja privilegiile. A accepta alteritatea şi interdependenŃa.

se constată o situaŃie foarte dezechilibrată. el a fost recunoscut în cursul anilor '90 ca un element structural. cauzele şi consecinŃele lor. Reuniunea mondială pentru dezvoltare socială. În ceea ce priveşte evoluŃia demografică. A fost subliniată necesitatea de a combate sărăcia extremă de care suferă 1. în martie 2005.Începem deci să conştientizăm faptul că.3 miliarde de oameni. Astfel. MigraŃiile nu antrenează degenerescenŃa culturală de care unii se tem. deoarece migraŃiile pentru supravieŃuire ar precede într-un fel omul. Iată de ce trebuie combătute la nivel mondial sărăcia. populaŃia Globului era în jur de 2. din care 70% sunt femei. datorită unei rate crescute a natalităŃii şi unei rate scăzute a mortalităŃii realizate prin progresele medicinei şi ale igienei. Această creştere este însă inegal repartizată. care au o rată a natalităŃii foarte scăzută. Aceasta este realizată uneori doar prin imigraŃie. globalizarea problemelor nu va permite rezolvarea lor. constitutiv al societăŃii moderne. migraŃiile ocupă un rol esenŃial în dezvoltarea omului şi în învăŃare. condiŃiile în care ele se prezintă. reînnoirea. este semnificativă în acest sens. Dar dacă migraŃiile pentru supravieŃuire. de o importanŃă capitală pentru viitorul umanităŃii. Pe ansamblu. În 1950.5 miliarde. pentru cucerire sau exploatare au existat dintotdeauna.5 miliarde. Din punct de vedere al cooperării internaŃionale trebuie să privim critic problema migraŃiilor. percepută uneori ca o formă de dinamism. în 1990 . Ne putem gândi deci că. suferă de o scădere a populaŃiei şi au de rezolvat problema reînnoirii generaŃiilor. asupra populaŃiilor şi implicit asupra educaŃiei. InternaŃionalizarea fenomenului a avut repercusiuni importante asupra mediului. 28 . Fenomenul migraŃionist a luat forme noi. iar socialul va rămâne undeva în spate. Poate că ele sunt mai vechi decât umanitatea. Receptat ca un fenomen conjunctural şi local în anii '80. łările industrializate din Occident. ci. Sărăcia a fost recunoscută ca o „boală socială". iar în anul 2020 se estimează o populaŃie de 8 miliarde. şomajul şi dezintegrarea socială. iar dezvoltarea ca o condiŃie de menŃinere a păcii. dimpotrivă. atât timp cât economicul va domina asupra spiritului. Se ştie că migraŃiile au existat dintotdeauna. desfăşurată sub egida NaŃiunilor Unite la Copenhaga. populaŃia mondială a continuat să crească de-a lungul ultimelor secole. dar care împiedică Ńările respective să se dezvolte economic şi antrenează o problemă de malnutriŃie şi de educaŃie. în unele regiuni creşterea demografică este galopantă. la origine. apariŃia economiei de piaŃă a dus la creşterea complexităŃii dinamicii migratorii şi a făcut din acest fenomen o problemă cu efecte nedorite. 6 miliarde de oameni în anul 2000.

Tehnologia comunicaŃiei şi mass-media au fost marcate de o creştere vertiginoasă în cursul ultimilor ani. de şcolarizare a copiilor. fie că este vorba de refugiaŃi din faŃa violenŃei. 29 . care se văd private de orice garanŃie de stabilitate economică. migraŃiile politice deplasările masive ale populaŃiilor care au plecat în alte regiuni ale aceleiaşi Ńări şi exilul populaŃiilor care îşi găsesc refugiu în alte Ńări .datorită catastrofelor ecologice naturale (erupŃii vulcanice. Acestea au transformat modul de negociere comercială şi sistemele de gestiune financiară. cifrele se ridică la peste 35 milioane pentru persoanele deplasate în interiorul aceleiaşi Ńări şi la peste 20 de milioane pentru cei care au căutat refugiu în exterior (cf. au fost realizate proiecte de protecŃie a muncitorilor şi a familiilor lor.s-au accentuat în ultimii ani (cauzele economice nu sunt de altfel absente din conflictele politice). Producători. Niciodată mijloacele de comunicare nu au fost atât de performante şi sofisticate: audio. video. În Ńările industrializate. fără îndoială. beneficiari. internet. drepturile şi îndatoririle imigranŃilor sunt luate în considerare în cadrul problematicii mai largi a drepturilor populaŃiilor minoritare. unei ocupaŃii exterioare. In paralel cu aceste migraŃii legate de structura economică. cutremure de pământ) sau consecutive intervenŃiilor omului în mediul înconjurător. toŃi aceştia nu mai au patrie. La aceste forme de exod trebuie să adăugăm mişcările migratorii cu caracter ecologic şi numărul persoanelor încadrabile aici este de ordinul milioanelor (DDA. Fenomenul migraŃiei începe să fie privit într-o perspectivă mai largă: protecŃia imigranŃilor tinde să se înscrie în contextul drepturilor omului. fenomenul migrator este regândit în relaŃiile sale cu dezvoltarea. 2009) . care şi-au părăsit domiciliul pentru a pleca oriunde. riscuri considerabile pentru comunicaŃiile locale şi naŃionale.Fenomenul migrator a fost studiat în mod particular în ultimii douăzeci de ani. Această situaŃie atrage după sine. mobilitatea este indispensabilă. cu dreptatea socială. au transformat raporturile sociale şi au impus o nouă perspectivă asupra lumii. instaurând necesităŃi particulare şi relaŃii interculturale. Ele au bulversat economia. Fie că este vorba de persoane care cer azil putând pretinde statut de refugiaŃi (conform ConvenŃiei din 1951 şi Protocolului din 1967). de integrare a lor în noul mediu sociocultural. datorită unei agresiuni. 2004). pacea şi protecŃia mediului. distribuitori. unei dominaŃii străine sau unor evenimente ce au tulburat grav ordinea publică. BIT.

Documentele pregătitoare ale ConferinŃei mondiale asupra drepturilor omului. S-a ajuns uneori la juxtapunerea. se constată că raŃionalitatea nu a permis asigurarea gestiunii unei lumi solidare şi pacifiste. turismul sexual. fabricarea şi răspândirea armelor constituie mai mult o ameninŃare decât un mijloc de apărare. Un aspect al acestei revendicări a valorilor se exprimă prin intermediul recunoaşterii drepturilor omului şi al dezvoltării instrumentelor internaŃionale ce permit constituirea bazelor etice şi juridice comune pentru întreaga umanitate. pentru ca aceste culturi să trăiască. ComunicaŃia devine una din trăsăturile fundamentale ale vieŃii emigranŃilor. Raporturile cu etica sunt. în timp ce se dezvoltă măsurile de apărare a privilegiilor. stigmatizarea. După o eră pozitivistă. războiul. violente şi ucigaşe. în ultimii ani s-au extins mai multe flageluri. marginalizarea culturilor „altora". EducaŃia este producătoare de cultură (şi nu numai reproducătoare). O reîntoarcere la etică. dispariŃiile. actualmente ea se referă la valori şi la locul acestora în cadrul educaŃiei. este necesară. 30 . Nu trebuie negată sau neglijată realitatea diversităŃii culturilor. profană sau religioasă. atentatul la integritatea corporală şi tortura. sexismul. ale rasismului. Cuceririle recente ale ştiinŃei şi tehnologiei impun situaŃii şi probleme noi. astfel de eforturi au putut deveni instrumentele unor forme particulare. Terorismul. exploatarea muncii copiilor. perverse. traficul de stupefiante au luat forme noi. Deviate de la scopul lor.RelaŃiile sociale şi interpersonale sunt la rândul lor puternic influenŃate de mijloacele de comunicaŃie moderne. Prin radio. Puterile totalitare. au fost pervertite de egoism şi au sfârşit în opresiune. televiziune şi telefonie mobilă. menŃionează în special rasismul şi excluderea sub toate formele sale. mutilările şi agresiunile sexuale împotriva copiilor şi a femeilor. Ele se afla într-un câmp de relaŃii multiple. Întradevăr. în curs de schimbare. de dreapta sau de stânga. din locurile cele mai îndepărtate se pot stabili relaŃii internaŃionale şi afla ce se întâmplă în orice alt colŃ al planetei. de asemenea. Se asistă deci la reacŃii diverse. care se repercutează asupra Ńărilor de origine. prin fiinŃele umane creatoare care le integrează şi le transformă. violenŃa fizică. culturile nu sunt statice. O importantă activitate este desfăşurată pentru a determina anumite poziŃii etice şi pentru a le legifera. transformările şi amestecurile. Contrar a ceea ce se gândeşte încă adesea. înscriindu-le în raporturile diferite care iau în consideraŃie (şi acceptă reciproc) valorile fiecăreia dintre ele. desfăşurată la Viena în aprilie 2003. BogăŃiile colective au fost folosite doar de către unii şi numărul celor excluşi de la bunăstare creşte. interdependenŃele. Capacitatea de distrugere a luat o amploare care depăşeşte orice măsură.

educaŃia pentru solidaritate nu constituie o măsură izolată ale cărei efecte reperabile să fie suficiente. în parte. absenŃa educaŃiei. condiŃiile socioeconomice defavorabile rezultate. este vorba de o acŃiune esenŃială şi eminamente politică. Şi totuşi.Sunt citate. regionale sau locale. ca şi autorităŃilor educative. în faŃa intereselor economice şi a problemelor politice ale lumii. Totuşi. cât şi asupra vieŃii sociale şi economice. Unde se plasează educaŃia faŃă de modificările petrecute la scară planetară ? De la crearea lor. dimpotrivă. 31 . autorităŃile au început să se intereseze mai mult decât în trecut de rolul şi impactul educaŃiei în viaŃa socială. insuficienŃa resurselor destinate instituŃionalizării şi administrării justiŃiei. piedicile care îi sunt puse. forurilor financiare. Apelul lor a fost amplificat prin alte instanŃe internaŃionale. internaŃională şi democratică. AcŃiunile efective au fost asumate rareori în cadrul proiectelor de anvergură de către autorităŃile educative şi politice. intoleranŃa sub toate formele sale. au consecinŃe importante atât asupra formării. EducaŃia are nevoie de coerenŃă în timp. au tendinŃa de a duce la acŃiuni rapide şi pe termen scurt. Perioadele de conflicte şi de criză. corupŃia. absenŃa unei justiŃii într-adevăr independente şi neaplicarea rezoluŃiilor pertinente ale organelor sistemului NaŃiunilor Unite care luptă pentru exercitarea acestor drepturi. Ea impune o viziune globală (sistemică) şi prospectivă a realităŃii sociale. din transferul de resurse pentru acoperirea datoriilor externe şi inegalitatea termenilor de schimb internaŃional. Ansamblul raporturilor sociale este în curs de schimbare. organizaŃiile internaŃionale sau regionale. EducaŃia s-a găsit până acum într-o situaŃie paradoxală. cum sunt UNESCO (1945) şi Consiliul Europei (1949). Se pare că o dată cu evenimentele care au modificat relaŃiile internaŃionale. măsurile internaŃionale coercitive care atrag după sine lezarea drepturilor omului. Pe de altă parte. precum şi condiŃiile de viaŃă pe planetă. orientările economice şi ale comerŃului mondial. oferind pretexte bune conducătorilor. de asemenea: absenŃa democraŃiei şi a libertăŃii. Şcolile au fost tentate să răspundă la acest apel şi să creeze programe în acest sens. comerŃul ilegal cu arme. locale şi internaŃionale. adeziunea pe care ea o obŃine de la comunitate sau. ca şi politizarea drepturilor omului şi aplicarea acestor drepturi după măsuri diferite. există tendinŃa de a clasa educaŃia printre responsabilităŃile secundare ale statelor şi comunităŃilor. experienŃa părea să rămână adesea la nivelul militantismului. violenŃa generalizată. s-au preocupat să dea educaŃiei o dimensiune politică. Alegerile efectuate în această privinŃă. locul şi perspectivele care îi sunt oferite. terorismul şi traficul de stupefiante în toate fazele sale. neratificarea tratatelor internaŃionale referitoare la drepturile omului.

. . se impune să apreciem câŃiva termeni a căror utilizare este răspândită mai ales prin intermediul organizaŃiilor internaŃionale. CURSUL 10 .11 PENTRU O EDUCAłIE INTERCULTURALĂ: PRINCIPII CONCEPTUALE ŞI TERMINOLOGICE Termenii utilizaŃi în exprimare sunt dificil de stabilit la nivel universal şi mai greu de decodificat decât se crede adesea Într-adevăr. De aceea. Când se trece de la o limbă sau de la un stat la altul.educaŃia pentru dezvoltare .educaŃia pentru pace şi dezarmare. culturale. . Cu toate că diversele aspecte ale educaŃiei pentru înŃelegere internaŃională sunt interdependente. în măsura în care tradiŃiile. conceptul educaŃiei pentru înŃelegere internaŃională este utilizat ca un termen generic. sau chiar de la o instituŃie la alta.educaŃia pentru drepturile omului. EducaŃia internaŃională (sau „educaŃia în perspectivă internaŃională") este un termen utilizat în principal de către UNESCO. Aceasta subliniază rolul esenŃial pe care-1 joacă educaŃia în lumea (post)modernă şi pe care îl va juca din ce în ce mai mult într-o lume în care resursele umane şi creativitatea vor valora mai mult decât resursele industriale. legislaŃiile sau doar convenŃiile de limbă pot să difere. 32 . cuvintele sunt reflectarea de către cel care le utilizează a propriei lumi şi sunt înscrise într-un context particular. sociale. educaŃia internaŃională nu se limitează la dimensiunile geografice şi transfrontaliere. instituŃionale sunt determinante.educaŃia pentru democraŃie şi civism. cele mai marcante şi care au fost mai bine individualizate sunt: . care înglobează pe toŃi ceilalŃi. . . Ea articulează solidaritatea de la nivelul comunităŃii locale cu cea a comunităŃii internaŃionale. situaŃiile.educaŃia pentru toleranŃă . politice. Pentru această organizaŃie. termenii utilizaŃi pot crea probleme.educaŃia pentru mediu . ale cărui aspecte istorice. În perspectiva Recomandării din 1974.educaŃia interculturală. .Adunarea generală a NaŃiunilor Unite a proclamat deceniul ce a început de la 1 ianuarie 2000 drept Deceniul EducaŃiei pentru Drepturile Omului.

promovarea drepturilor copilului. egalitatea drepturilor fundamentale indiferent de sex. sociale. în concluzie. 2003). EducaŃia pentru democraŃie şi civism. este vorba de acordarea unei atenŃii deosebite acestui aspect. culturale. • aducerea la cunoştinŃa individului a mijloacelor prin care drepturile omului pot să fie traduse în realitatea socială şi politică. protecŃia minorităŃilor naŃionale sau etnice. de asemenea. după cum este prevăzut în documentele internaŃionale şi regionale relative la drepturile omului. reafirmarea drepturilor persoanelor handicapate. în consecinŃă. Programele ar trebui. ea trebuie să recunoască indivizibilitatea tuturor drepturilor omului. a xenofobiei şi a celorlalte forme de intoleranŃă. civile şi politice. dezvoltare şi dreptate socială. printre scopurile sale se numără: • încurajarea atitudinilor de toleranŃă. Cât despre învăŃarea drepturilor omului. În consecinŃă. lupta împotriva rasismului. crime). protecŃia drepturilor muncitorilor imigranŃi şi a membrilor familiilor lor. religioase şi lingvistice. ca şi drepturilor individuale şi colective. In alŃi termeni (ConferinŃa mondială asupra drepturilor omului. a pactelor internaŃionale referitoare la drepturile omului. ea ar trebui să suscite o înŃelegere şi o conştientizare care să întărească angajarea universală în favoarea acestor drepturi. la nivel naŃional şi internaŃional.EducaŃia pentru Drepturile omului. de respect şi de solidaritate inerente drepturilor omului. • acumularea de cunoştinŃe despre drepturile omului atât în dimensiunea lor naŃională cât şi internaŃională şi despre instituŃiile abilitate pentru punerea lor în practică . în acelaşi timp. de asemenea. Este vorba. la democraŃie. ea trebuie să acorde aceeaşi importanŃă drepturilor economice. educaŃia în materie de drepturi ale omului ar trebui să se refere la pace. a „DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului". 33 . EducaŃia în materie de drepturi ale omului se sprijină pe principiile care stau la baza „Cartei NaŃiunilor Unite". de eliminarea analfabetismului şi de orientarea educaŃiei spre împlinirea personalităŃii şi întărirea respectului faŃă de drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului. lupta împotriva torturilor şi a dispariŃiilor forŃate (răpiri. Promovarea drepturilor omului include. EducaŃia pentru democraŃie subliniază faptul că valorile democratice sunt absolut necesare pentru exerciŃiul efectiv al drepturilor omului şi al libertăŃilor sale fundamentale. să evite o prezentare reducŃionistă a drepturilor omului şi să sublinieze indivizibilitatea şi interdependenŃa lor.

să fie nediscriminativă. ea este conştiinŃa critică şi reflecŃia asupra rolului acestor reguli de viaŃă socială în cadrul vieŃii şcolare. de origine. EducaŃia civică desemnează toate practicile educative şi toate conŃinuturile învăŃământului care au drept scop transmiterea şi deprinderea regulilor de viaŃă individuală şi socială. să fie nediscriminativă (neluând în considerare diferenŃele local-naŃional. este cetăŃean al unei Ńări anume. toleranŃei. identitatea şi cetăŃenia. cetăŃenia. drepturilor omului şi egalităŃii între bărbaŃi şi femei.cheie. ea trebuie. Ea desemnează drepturile şi îndatoririle unui individ participant la viaŃa unei colectivităŃi politice. ceea ce se poate schimba. Ceea ce se construieşte pune în joc relaŃia cu celălalt. recunoaşterea prin celălalt a identităŃii fiecăruia. numele.. O educaŃie pentru civism trebuie. într-un ansamblu sociopolitic. se însuşesc valori. Este vorba de edificarea unei „culturi a păcii" având drept fundament valorile universale ale respectului vieŃii. iar o aprofundare constantă a acestor noŃiuni este necesară. Se poate schimba identitatea. cu unele excepŃii. Ceea ce este impus este ceea ce primeşte fiecare la naştere. 34 . EducaŃia pentru pace şi dezarmare. Se făureşte o identitate. recunoaşterea existenŃei celuilalt. ea trebuie să fie construită cu participarea fiecăruia. chiar dacă este imigrant. axat pe participare şi conceput astfel încât să permită indivizilor şi societăŃii civile să-şi amelioreze calitatea vieŃii (EducaŃia pentru drepturile omului şi democraŃie. pe baza unei viziuni comune. prenumele. de asemenea. el se înscrie. 1993).Procesul educativ ar trebui să fie el însuşi democratic. ceea ce îi este transmis. libertăŃii. regional-planetar). sunt legăturile de filiaŃie. Fiecare. Pacea nu înseamnă absenŃa războiului. de asemenea. În acelaşi timp. solidarităŃii. de apartenenŃă: numele. Este înregistrarea la Starea civilă. Ceea ce se poate schimba există în realitate. NoŃiunea de civism aparŃine spaŃiului politic. care acoperă fiecare trei tipuri de semnificaŃii diferite: ceea ce este impus şi atribuit. Şcoala are datoria de a respecta această identitate şi de a arăta fiecăruia care-i sunt drepturile . religia. ceea ce se construieşte. ansamblul elementelor prescrise şi coercitive.. Ea face apel la două concepte .

să îi înveŃe că este important să refuze violenŃa şi să adopte mijloace paşnice de rezolvare a dezacordurilor şi conflictelor. toleranŃa ca atitudine ce trebuie înrădăcinată în spiritul tuturor şi al fiecăruia. atât la nivel local.să inculce generaŃiilor viitoare sentimente de altruism. de solidaritate şi înŃelegere. între istorie şi prezent. jurnaliştilor şi părinŃilor din lumea întreagă. mai întâi. Are drept scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii şi înŃelegerea relaŃiilor care se Ńes în interiorul sistemelor ecologice. CunoştinŃele şi competenŃele astfel achiziŃionate ar trebui să le permită promovarea acestor valori şi aducerea unor modificări în viaŃa lor şi a comunităŃilor lor. bazate pe siguranŃa propriei identităŃi şi pe capacitatea de a recunoaşte dimensiunile multiple ale omului în contexte culturale şi sociale diferite". Ea vizează cultivarea. între guvernanŃi şi guvernaŃi. la copii ca şi la tineri. de oraşe şi de sate. EducaŃia pentru mediu. miniştrilor şi înalŃilor funcŃionari responsabili de educaŃie la toate nivelurile. ca o condiŃie a unei dezvoltări durabile. pacea. între majoritate şi minoritate. pentru a le cere : . proclamat Anul internaŃional al toleranŃei. a unor atitudini şi valori precum solidaritatea mondială. către cultura şi istoria lor.să ne crească copiii şi adolescenŃii într-un spirit de înŃelegere şi deschidere către ceilalŃi. Directorul general al UNESCO a lansat. de deschidere şi respect faŃă de semeni.EducaŃia pentru toleranŃă. a securităŃii şi a dialogului intercultural. EducaŃia pentru dezvoltare. între cetăŃean şi non-cetăŃean etc. dar şi dispozitivele funcŃionării sociale şi politice care guvernează şi formează legăturile între oameni. . între state. un apel la toleranŃă înŃeleasă în acest sens. Ceea ce este pus în joc aici este. 35 . toleranŃa. prin urmare. . ca şi spre umanitatea lor fundamentală care este în egală măsură a noastră. UNESCO a vrut să dea un nou sens „toleranŃei". Apel la toleranŃă (fragment): „Lansez un apel către toŃi şefii de state şi de guverne. cât şi la nivel mondial. dreptatea socială şi conştiinŃa mediului înconjurător. primarilor de metropole. membrilor comunităŃii religioase. în direcŃia înŃelegerii că puterea noastră de a aprecia fiecare persoană reprezintă baza etică a păcii. tuturor educatorilor. Pentru anul 1995. între om şi natură.

solidaritate. 36 . semnul: .interogaŃiei în reciprocitate. a modurilor de viaŃă. O dată cu dezvoltarea comunicării. „intercultural" este în acelaşi timp. multiple şi. -unei dinamici şi al unei relaŃii dialectice.etc. individul sau grupurile în relaŃiile cu semenii şi în înŃelegerea lumii. La nivelul realităŃii. . dezvoltarea trebuie să fie ecologic viabilă. în acest sens.recunoaşterii diversităŃii reprezentărilor. întreaga viaŃă şi orice relaŃie este dinamică. Spunem. adesea.în mod deosebit. abordarea interculturală trebuie realizată astfel încât aceste interacŃiuni să concure la un respect reciproc şi la îmbogăŃirea comunităŃilor solidare. culturile şi identităŃile se transformă şi fiecare participă la transformarea altor culturi. etno-.dialogului. plecând de la ele. Astfel.Pe de o parte. migraŃie. interdependenŃă. al dialogului şi schimbului între persoanele şi grupurile ale căror referinŃe sunt diverse. divergente. pe de altă parte. La nivelul proiectului de educaŃie şi de organizare socială. al descrierii obiective şi ştiinŃifice. de schimbări reale şi potenŃiale. . fiecare doreşte să trăiască sentimentul unei participări reale la viaŃa colectivităŃii. schimbului şi interacŃiunilor între aceste diverse reprezentări şi referinŃe. spunem în mod necesar interacŃiune. . a reprezentărilor simbolice la care se raportează fiinŃele umane. când spunem intercultural. schimb. se transformă. referinŃelor şi valorilor . culturo-. emigranŃi sau hibrizi. europeano. ea determină observarea dinamicii declanşate de comunicare. de asemenea: recunoaşterea valorilor. Astfel. în spaŃiu şi timp. orice cultură este hibridă şi noi suntem. într-un fel sau altul. Termenul de „intercultural" a fost ales atât din cauza sensului bogat al prefixului „inter". mişcări ale populaŃiei (regionale sau transcontinentale) şi recunoaşterea realităŃii interacŃiunilor care dau o anumită formă comunităŃilor care. ca şi a sensului (antropologic) al cuvântului „cultură". trebuie să se asigure participarea pe termen lung a membrilor comunităŃii. Abordarea interculturală are două dimensiuni. prin raport cu viziunea egocentrică (sau socio-. reciprocitate. mai mult decât la întărirea raporturilor de dominaŃie şi de respingere. centrică) din lume şi din relaŃiile umane. EducaŃia interculturală. recunoaşterea interacŃiunilor care intervin la un moment dat între multiplele aspecte ale aceleiaşi culturi şi între culturi diferite în timp şi în spaŃiu .

Dar a te ocupa de o problemă nu înseamnă în mod necesar şi a avea mijloace pentru a o rezolva. spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu „interculturalitatea" şi cu perspectiva pe care termenul o defineşte. ele nu sunt deci implicite conceptului (multiculturalismul poate să considere suficientă juxtapunerea culturilor şi să ajungă la apartheid). dar ele nu sunt puse în evidenŃă în mod explicit. SocietăŃile sunt. apoi. 37 . naŃionali. interdependenŃele şi afinităŃile nu sunt văzute ca elemente mai mult sau mai puŃin marginale sau izolate ale vieŃii sociale şi ale activităŃilor educative. de fapt. un fel de multiplicare a mijloacelor şi a competenŃelor aflate la dispoziŃie. sunt inadecvate atunci când este vorba de responsabilitate globală şi de înŃelegere inter-culturală internaŃională. în legătură cu diversele minorităŃi (lingvistice sau etnice.Plecând de la experienŃele realizate în colaborare cu Consiliul Europei. rezidă în marea diversitate a situaŃiilor educative. interacŃiunile nu sunt excluse. De la extrema sărăcie la abundenŃă.sau multiculturale. importanŃa unei generalizări a abordării interculturale. în măsura în care toate comunităŃile sunt pluriculturale. de asemenea. Pentru o educaŃie realizată într-o perspectivă interculturală. într-o abordare „multiculturală". s-a vorbit mai întâi de „intercultural" în legătură cu relaŃiile dintre populaŃiile imigrante şi comunităŃile gazdă şi cele de origine. Ea oferă. Promovarea unei educaŃii pentru drepturile omului printr-un număr mare de persoane sau de instanŃe permite demarginalizarea şi scoaterea în evidenŃă a importanŃei sale. Cursul 12 STRATEGII ŞI PESPERCTIVE DE ACłIUNE O importantă dificultate. Se poate concluziona că valorile formulate în termeni locali. mai ales) prezente în Europa. atunci când se vorbeşte despre perspectivele educative. Multitudinea instanŃelor dezbătând aceleaşi probleme scoate într-un fel în evidenŃă impasul în faŃa cărora ele se află. Ele reunesc indivizi sau grupuri provenite din sau raportate la multe sau foarte multe culturi diferite. pluri. exclusiv religioşi şi laici. fiind pradă violenŃei şi mizeriei. proiectele pedagogice nu pot să fie aceleaşi şi există un fel de impudoare în a vorbi despre mijloace pedagogice mai mult sau mai puŃin sofisticate când anumite regiuni sunt lipsite de mijloacele cele mai elementare. în final. pentru a sublinia.

Mai întâi. iar mijloacele lor diminuate. EducaŃia interculturală într-o astfel de perspectivă priveşte deci: • • • politica educativă şi lingvistică. ca şi în modalităŃile de negociere adoptate pentru a reuşi în acestea. cu educatorii din sectorul educaŃiei informaŃionale. de formarea continuă şi de piaŃa muncii. asistenŃi sociali. alegerea priorităŃilor educative . pentru toŃi tinerii. formarea dascălilor şi a altor persoane (cadre şi autorităŃi şcolare. în activităŃile propuse. selecŃia şi repartizarea elevilor. • relaŃiile internaŃionale. cu universitatea şi comunitatea ştiinŃifică. Ele sunt prezente în deciziile luate. laice sau religioase) responsabile. mijloacele de învăŃământ. este important ca în propriul lor mediu profesional şi în propriul lor univers relaŃional să respecte drepturile omului. oricare ar fi instanŃele (de stat sau private. etc. coordonarea diferitelor instituŃii şi gestionarea fiecăreia dintre ele. în alegerile efectuate. organizarea şcolilor. trebuie să rămână o prioritate. psihologi. ToŃi sunt implicaŃi şi aceasta din două motive.). În al doilea rând. ci şi toŃi partenerii din comunitatea socială. • • • • • viaŃa clasei şi a şcolii. activităŃile extraşcolare. legislaŃia şcolară. un principiu fundamental şi o perspectivă care se regăseşte în întreaga organizare şi activitate a instituŃiilor educative. personal sanitar.Ele constituie o realitate. orarele. Egalizarea şanselor educative şi dezvoltarea unei educaŃii de calitate (pluralistă şi deschisă spre lume). Responsabilitatea de a dezvolta o astfel de educaŃie implică nu numai profesorii. gestiunea timpului de muncă etc. criteriile de evaluare a competenŃelor şi comportamentelor. 38 . cu instanŃele ce se ocupă de formarea profesională. de la creşă la universitate şi care priveşte întregul evantai al populaŃiilor în formare. Accesul la o educaŃie de calitate se reduce cu atât mai mult cu cât serviciile publice tind să fie devalorizate. este important ca ei să acorde sprijinul lor instanŃelor educative implicate să ia decizii care să favorizeze o educaŃie interculturală şi solidară. • relaŃiile cu părinŃii şi comunitatea socială.

nu trebuie uitate utilitatea educaŃiei la distanŃă şi rolul programelor e-learning în deprinderea scrisului şi cititului. . de aducere la cunoştinŃă a responsabilităŃii lor şi a rolului pe care ei îl pot juca . mijloacele de informare creând forme ale limbajului care se detaşează de cele puse în scenă de civilizaŃia scrisului. în sfârşit. . Obiectivele unei astfel de educaŃii variază în funcŃie de vârsta tinerilor. Pe de o parte.să dezvolte o atitudine activă faŃă de mass-media. 39 . O colaborare cu profesioniştii în comunicaŃie va putea să se desfăşoare în mai multe sensuri. se va putea solicita colaborarea directă a jurnaliştilor în campanii educaŃionale sau la proiecte pedagogice. Pe de altă parte. de educaŃie şi aculturaŃie.să îl pregătească pentru a da un sens personal mesajelor pe care le primeşte. această expunere acŃionează asupra modului de a gândi. foarte adesea. dispreŃuiesc şi resping această şcoală paralelă. s-ar putea utiliza atât în educaŃia informală.pentru a favoriza o „cultură a păcii" şi pentru a dezvolta în rândul opiniei publice un spirit de toleranŃă şi nu unul de violenŃă.să exploreze lumea tehnologiilor şi mijloacelor de informare. Aceasta va permite existenŃa unei diversităŃi de perspective care vor putea să fie fructuoase atât din punct de vedere al aparatului informaŃional. ele au devenit cele mai puternice mijloace de informare. de asemenea.Cooperarea cu mass-media. .să recepŃioneze mesajele vehiculate prin mass-media. Aceasta atrage după sine o mare responsabilitate pentru cei care lucrează în domeniul comunicaŃiei. O dată cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare şi cu fascinaŃia pe care au produs-o acestea asupra tuturor populaŃiilor Globului. La nivel gimnazial.să permită elevului să înŃeleagă mecanismele de comunicare în cadrul mass-media.să comunice prin intermediul sunetelor şi imaginilor.să îl facă pe elev capabil să se exprime şi să comunice cu limbajele şi cu mijloacele de comunicare complementare scrisului şi vorbitului. să asigure relaŃia cu comunitatea socială. Mediul în care trăim astăzi expune permanent individul mesajelor mass-media. . cât şi în cea formală informaŃiile pe care ei le transmit. La nivelul preşcolar şi primar. Cât despre suporturile educative născute din noua tehnologie a comunicării. Fenomenul atrage deopotrivă atenŃia educatorilor.susŃinându-i în acest sens . educaŃia prin mass-media are drept obiective : . . cât şi al unui exerciŃiu de spirit critic. care. Mijloacele de informare locale vor putea. ele vizează ca orice copil să fie capabil: . o comunicare mediatizată devine necesară.

ştiinŃele sociale subliniază din ce în ce mai mult importanŃa relaŃiilor. pe de o parte. Dar simpla afirmare a faptului că fiinŃele umane sunt. Colaborarea cu cercetarea. pe de o parte. Realitatea incontestabilă a interdependenŃelor se manifestă peste tot. de a observa. 40 . pe de altă parte. a comportamentelor şi a modurilor de viaŃă ale oamenilor. cheia înŃelegerii eşecurilor. a creativităŃii şi a funcŃionării societăŃilor noastre şi. în acelaşi timp.de a le dezvolta spiritul critic vizavi de aceste relaŃii.La nivel liceal obiectivele sunt între altele: . o cheie a vieŃii. sunt egale ca inteligenŃă. indiferent de etnie şi cultură. . pentru a le permite aprecierea dimensiunilor lor culturale şi estetice. iar ştiinŃele sociale îi acordă din ce în ce mai multă importanŃă.în plan negativ .de a stimula interesul lor pentru analiza relaŃiilor dintre realitate şi reprezentarea sa în mass-media. . După dezvoltarea teoriilor rasiste. recunoaşte şi descrie diversitatea reprezentărilor. a interacŃiunilor şi a interdependenŃelor. subliniind întâietatea anumitor grupuri de oameni şi făcând să treacă universalul prin filtrul valorilor şi comportamentelor occidentale. care .de a-i determina pe tineri să depăşească simpla consumare de plăcere a informaŃiilor. În faŃa acestei noi provocări.de a forma tinerii ca cetăŃeni autonomi într-o societate puternic influenŃată de către sistemele de comunicare mediatizată. de a demonstra şi de a proclama că toate fiinŃele umane. preocuparea oamenilor de ştiinŃă şi a instituŃiilor internaŃionale vizând promovarea drepturilor omului şi a libertăŃilor sale fundamentale s-a opus teoriilor pseudoştiinŃifice. ci ele constituie o relaŃie de primă importanŃă. a căror luare în consideraŃie nu poate fi doar un adaos facultativ. discriminările. . Acestea au fost cauzele războaielor.au demonstrat în modul cel mai clar interdependenŃa dintre fiinŃele umane aparŃinând diferitelor culturi. Pentru a realiza aceasta era nevoie. demnitate şi capacităŃi de tot felul şi. pe de altă parte. inerentă mesajelor audio-vizuale. în acelaşi timp. diverse şi fundamental egale nu este suficientă pentru a învinge egoismul. şi între oameni şi mediul lor natural.

două noŃiuni. a ceea ce diferenŃiază aceşti indivizi sau aceste grupuri unele de altele. de exemplu) decât atunci când este ameninŃată. identitatea se construieşte prin „reacŃii" pentru a se distanŃa de imaginea pe care celălalt o are despre sine sau pentru a i se conforma. dar aceasta este o realitate cu atât mai insesizabilă.la nivel interpersonal (nivel micro). IdentităŃile. ci ca pe nişte construcŃii plecând de la o dinamică relaŃională (comuniune de sentimente) care nu poate fi privită decât într-o manieră dialectică şi pluralistă. de o ipoteză euristică. . 41 . plecând de la un dat istoric (sau biologic . perceperea proceselor ce stau la baza învăŃării limbilor şi formarea competenŃelor plurilingvistice. Calitatea relaŃiilor cu celălalt joacă aici un rol important şi va fi de natură să transforme percepŃia şi suportul identităŃii. Fie că se referă la relaŃiile dintre state.mai ales pentru identitatea culturală -. viziunea. înŃelegerea identităŃilor este placa turnantă care favorizează sau blochează legăturile sociale. la integrarea europeană sau la relaŃiile cu minorităŃile.o comuniune de sânge). al luării în consideraŃie în practica profesională a fenomenelor identitare şi a raportului fiecărui partener cu aceste fenomene. sunt de un interes special pentru înŃelegerea internaŃională şi afirmarea realităŃii pluriculturale: pe de o parte.la nivel profesional. conceptul identităŃii. însă această imagine nu se construieşte izolat. . de asemenea. Cu toate că problema rămâne controversată în societate. Interpretarea faptelor. Ea este reflectarea reprezentării a ceea ce îl distinge pe individ de semeni şi. Pentru actorul social aflat într-o poziŃie destabilizată. ar fi vorba. identitatea (culturală) va apărea ca o strategie de legitimare. oamenii de ştiinŃă tind să nu mai perceapă astăzi identităŃile ca pe nişte determinări imuabile. în primul rând . La această dimensiune obiectivă a interacŃiunii cu mediul. Astfel. Problema identităŃii se întâlneşte la mai multe niveluri: . Pentru cercetător. cu cât ea nu este invocată (precum libertatea. iar pe de altă parte.la nivel social şi comunitar (nivelul macro şi mezo). care au evoluat în mod considerabil. imaginea pe care indivizii sau membrii unui grup o au despre ei înşişi sau despre grupul lor intervine în acest proces. se adaugă o dimensiune subiectivă.În acest sens. ca un standard sau ca un semn de aderare. la fenomenul migrării.

ceea ce ar trebui făcut pentru a ameliora această situaŃie nu este limitarea „ofertei lingvistice". Limbile şi învăŃarea lor. ale educaŃiei şi ale comunicării. ale dreptului. dezvoltarea şi protecŃia mediului. trebuie subliniată importanŃa unei interacŃiuni între cercetare şi practica educativă. SolidarităŃile sunt multiple. referitoare la schimburi culturale. 42 . la toate aceste niveluri. prin distanŃa pe care o poate lua prin raportarea la practica educativă. implicarea ei în realitatea concretă . Pentru a rezolva problemele ce decurg de aici există tendinŃa de a suprima bilingvismul. cooperarea între cercetarea ştiinŃifică şi practica socială devine o necesitate în toate domeniile: ştiinŃe exacte. se adoptă norme monolingvistice care să asigure comunicarea: se impune o limbă şi o succesiune de etape în învăŃarea ei. transferurile. studiile contemporane asupra funcŃionării vorbirii bilingve sau plurilingve le-au subliniat acestora coerenŃa. ci favorizarea unor relaŃii sociale mai bune şi egalitare. indivizii pot să adopte strategii identitare foarte diverse şi să facă alegeri eterogene. într-un context pluricultural. Este important să se stimuleze cooperarea între învăŃământul preuniversitar şi universitate. psihologic. Se crede. bogăŃia şi dinamismul. dacă ei se interiorizează sau îşi protejează familia în faŃa acestei deprecieri şi se simt umiliŃi. între instituŃiile ştiinŃifice şi industrie. Dar se subliniază insuficient importanŃa articulaŃiilor dintre limbi. de convieŃuiri cu celelalte limbi merg spre moarte. că este normal să se cunoască o limbă şi că fiecare individ trebuie să aibă o limbă maternă (şi numai una). ale ştiinŃelor umaniste. S-a observat că minorităŃile care sunt constrânse prin presiunea socială şi prin reglementările educaŃionale să înveŃe o limbă de circulaŃie mai largă şi sunt puse în situaŃia să reducă câmpul utilizării propriei limbi sunt supuse unei devalorizări culturale conducând la o vulnerabilitate care poate fi psihologic nefastă pentru copii. se ştie că limbile care se tem de transformare. adesea. ca şi interesul şi funcŃionarea pluralităŃii lingvistice. cercetarea. cu numeroasele sale probleme.Trebuie adăugat că. cu justiŃia socială. Practica. Privind în particular învăŃământul. în legătură cu respectarea drepturilor omului. solicită şi stimulează cercetarea. La modul general. interferenŃele sunt percepute ca ameninŃări putând duce la degenerescentă sau la erori de limbă. ştiinŃe economice şi sociale. Pe de altă parte. Plecându-se de la aceasta. oferă noi perspective susceptibile de a înnoi şi de a orienta această practică. de împrumuturi. Totuşi. Or. social şi politic. Se ştie că limbile şi modalităŃile de utilizare a repertoriului verbal figurează printre suporturile identitare privilegiate şi aceasta pentru că ele sunt învestite cu un rol simbolic care se situează la mai multe niveluri: cognitiv. la rândul său.

istoria mişcărilor migratoare intervenite în toate regiunile Globului. educaŃie şi mediu (abordate sistematic). dezvoltarea şi emanciparea minorităŃilor şi a populaŃiilor autohtone . • sensul dat termenului de democraŃie. • • relaŃia între învăŃarea limbilor şi înŃelegerea interetnică. • • problemele legate de dezvoltare . plecând de la ceea ce vrea să construiască învăŃământul. de rasism şi strategiile proprii de remediere. sociale şi politice de marginalizare. mai ales în ceea ce priveşte copiii. regulile şi funcŃiile democratice în diferite contexte. afective şi sociale ale învăŃării şi diferitele modalităŃi privilegiate conform culturilor şi grupurilor sociale. • contribuŃiile specifice şi raporturile diferitelor culturi şi religii ale drepturilor omului. • efectele afective şi cognitive ale sensibilizării la pluralitatea limbilor şi culturilor în grădiniŃe şi în ciclul primar. istorice. interne sau externe. • armonizarea obiectivelor şi conŃinuturilor de învăŃământ ale limbilor şi culturilor materne şi nematerne .Ar fi utilă. fenomenele psihologice. dezvoltare. 43 . Ar fi necesare cercetările privind : • relaŃiile dintre drepturile omului. • probleme legate de protecŃia. intercontinentale sau produse între Ńări vecine şi consecinŃele lor asupra culturilor şi formelor de educaŃie. condiŃiile modificării acestor roluri şi a acestor raporturi. artistice legate de relaŃiile internaŃionale şi interdependente la nivelul vieŃii sociale. • • probleme legate de relaŃiile interetnice. îndeosebi articularea între dimensiunile cognitive. Evantaiul domeniilor care merită a fi aprofundate este larg. dimensiunile sociale ale limbilor. • rolul specific al educaŃiei şi mijloacele sale de acŃiune în promovarea drepturilor omului. dezvoltarea şi protecŃia mediului. rolul lor simbolic şi raporturile pe care ele le întreŃin unele cu altele. de discriminare. politice. • reprezentările sociale ale drepturilor omului. în special. o aprofundare a cunoştinŃelor antropologice. • procesele şi strategiile de învăŃare.

• • istoria comportamentelor. elaborarea de planuri educative şi de programe gândite într-o perspectivă a educaŃiei interculturale şi asigurarea unui loc adecvat învăŃării drepturilor omului. metodelor şi structurilor formării iniŃiale şi continue a profesorilor şi educatorilor. Forurile preocupate de educaŃia pentru drepturile omului doresc să contribuie la: • • lupta contra analfabetismului. simbolurilor şi riturilor în diferite regiuni ale lumii. • istoria diferitelor domenii (arte. să contribuie la înŃelegerea fenomenelor legate de învăŃare şi educaŃie. În ceea ce priveşte ştiinŃele educaŃiei. să sporească volumul de informaŃii disponibile. să însoŃească şi să evalueze diferitele inovaŃii. modelele de exprimare (de exemplu. conŃinuturilor. o mai bună cunoaştere a acestor nevoi şi a manierelor de a le răspunde . să determine. trebuie să se procedeze într-un mod specific. o mai bună înŃelegere a fenomenelor şi interrelaŃiilor şi pot sugera noi strategii. AcŃiunile de cercetarea pot aduce noi clarificări. precum şi intervenŃia negocierilor în comunicarea interculturală. 44 . literatură. politeŃea. referinŃele etnice şi expresiile religioase contemporane şi compatibilitatea lor cu valori exprimate prin drepturile omului. egalizarea şanselor educative şi realizarea perspectivei internaŃionale. astfel încât dezvoltarea ştiinŃifică să participe la dezvoltarea calitativă a educaŃiei. studiul şi dezvoltarea strategiilor pentru educaŃia formală şi informală. • • noile strategii de informare şi utilizarea lor în educaŃia formală şi informală. • • • lupta contra violenŃei şi mijloacele de rezolvare a conflictelor într-o manieră paşnică. • diversele criterii şi forme de evaluare a cunoştinŃelor şi utilizarea testelor psihopedagogice în contexte pluriculturale. noile tehnologii şi potenŃialul lor de promovare a egalităŃii şanselor educative între indivizi. redând astfel interacŃiunile dintre culturi. jocul) conform culturilor şi comunităŃilor sociale. ştiinŃe şi religii etc). • analiză critică a obiectivelor.• diversitatea strategiilor de învăŃare. • cunoaşterea populaŃiilor vulnerabile şi cu nevoi speciale. modalităŃile de interacŃiune. culturale şi umaniste a educaŃiei. în perspectiva unei educaŃii interculturale.

făcând totuşi referiri particulare la contextele şcolare. CURSUL 13 DIMENSIUNILE EDUCAłIEI INTERCULTURALE EducaŃia interculturală prezintă cel puŃin două dimensiuni. tinerilor sau adulŃilor. mijloace conceptuale pentru a percepe realitatea şi a interpreta informaŃiile pe care le primesc. a toleranŃei. a comunicării interculturale şi a păcii. în toată complexitatea lor. Punctele următoare vor fi formulate în termeni generali. să aprecieze posibilitatea de îmbogăŃire reciprocă ce poate fi realizată prin relaŃia cu celălalt şi să coopereze cu semenii săi. Ea mobilizează ansamblul personalităŃii individului şi potenŃialul de învăŃare până la a-i asigura dezvoltarea echilibrată şi armonioasă. care se articulează indisolubil una cu cealaltă: o dimensiune a „cunoştinŃelor" (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple unghiuri) şi o dimensiune a „experienŃei" (subiectivă şi relaŃională). care să-i permită să fie deschis semenului său. Prima dimensiune (deşi poate că ea ocupă un loc secund în procesul învăŃării) are drept obiectiv să furnizeze copiilor. după capacitatea lor de înŃelegere. Dimensiunea „experienŃei" înscrie educaŃia în viaŃă. 45 . să depăşească punctele de vedere parŃiale (care riscă să fie şi părtinitoare). să se situeze şi să comunice într-o lume diversă. Omul va învăŃa să descopere şi să stăpânească. sentimentele care intră în joc în cadrul relaŃiilor sociale şi interculturale. Dimensiunea „cunoştinŃelor" într-o educaŃie interculturală şi conŃinuturile învăŃământului Ar fi imposibilă abordarea succesivă a modalităŃilor educaŃionale cerute de către fiecare vârstă. stereotipurile şi prejudecăŃile. fiecare populaŃie sau fiecare context în parte. care să le permită luarea unei anumite distanŃe. de a le asigura o informare vastă şi obiectivă pe cât posibil. prin raportare la experienŃa lor cotidiană. să-şi respecte aproapele.• revizuire critică a manualelor şcolare şi elaborarea instrumentelor pedagogice compatibile cu o asemenea educaŃie. • stimularea cooperării între instanŃele educative şi mass-media în scopul de a face cunoscute drepturile omului şi de a-şi asuma împreună responsabilitatea educării populaŃiei în spiritul respectării acestora.

educaŃie politică şi etică. „drept".a instituŃiilor internaŃionale. precum şi asupra textelor adoptate pe plan regional. ca şi asupra încălcărilor care subzistă şi care sunt combătute. la dezvoltare. „egalitate". de a porni de la încălcarea acestor drepturi în unele regiuni ale lumii şi de a face din aceste drepturi ale omului valori pentru export. Cu toate că este important ca învăŃarea să se bazeze pe experienŃa elevilor. Se vor face referinŃe. Drepturile. bineînŃeles. fie că este vorba de o disciplină autonomă. Este important ca autorităŃile educative. Această libertate de exprimare. matematică sau biologie. capcana opusă celei mai sus prezentate. Ne referim. eforturile profesorilor vor fi în van. Aici sunt prezentate instituŃiile politice locale şi naŃionale. această deprindere a responsabilităŃii trebuie să fie protejate. comunitatea socială să le acorde profesorilor încredere. educaŃia interculturală se poate articula pe toate disciplinele de învăŃământ pentru că toate pot să invite la toleranŃă. funcŃionarea statului de drept. la textele privitoare la drepturile civile şi politice. la „DeclaraŃia universală a drepturilor omului". în aceeaşi măsură. dacă este cazul). fie că este vorba de ştiinŃele umane şi sociale. Se va sublinia caracterul individual şi interdependent al drepturilor omului. „libertate". conceptele. 46 . părinŃii. dacă este cazul . sociale şi culturale. Trebuie evitată. de aceea. Studiul drepturilor omului le va permite elevilor înŃelegerea unor noŃiuni precum „justiŃie". istorie. mai ales istoria şi geografia. Dar este important (şi este şi cazul educaŃiei informale) ca ea să Ńină cont. trebuie evitată capcana unei prezentări prea restrictive care prezintă pericolul egocentrismului. dreptul. Fără această încredere şi fără această securitate. limbile. literatura şi disciplinele artistice sau de ştiinŃele economice. într-o perspectivă internaŃională. „democraŃie". fie că este inclusă într-un ansamblu mai vast: protecŃia mediului.să o facă. la a reflecta asupra instrumentelor internaŃionale fundamentale referitoare la drepturile omului (simplificate. Este de datoria autorităŃilor locale şi naŃionale . dar şi la cele care se referă la drepturile economice. ca şi legislaŃia naŃională. astfel încât ei să poată înŃelege cele prezentate. etică sau de studiul religiilor. de asemenea. „pace". de evenimentele cotidiene şi să îndemne la reflecŃie asupra problemelor contemporane. în fapt. exerciŃiul cetăŃeniei şi al solidarităŃii locale şi internaŃionale va fi fictiv şi steril. la respectarea drepturilor omului. Se va atrage atenŃia elevilor asupra eforturilor depuse pe fiecare continent. ştiinŃe umaniste. desfăşurarea vieŃii locale trebuie integrate.În cadrul educaŃiei formale. Drepturile omului sunt abordate adesea în cadrul „educaŃiei civice". ÎnŃelegerea internaŃională se construieşte în egală măsură prin intermediul Istoriei.

în egală măsură. EducaŃia prin mass-media sau critica informaŃiei pot deveni discipline de învăŃământ de care va profita educaŃia interculturală. Este important ca elevii să conştientizeze faptul că ei pot să influenŃeze viitorul. de religie. Matematica şi ştiinŃele exacte permit. să facă o legătură între prezent. O astfel de abordare nu priveşte numai istoria. în egală măsură. Istoria va trebui să constituie pentru elevi o sinteză relativ la tot ceea ce se ştie în legătură cu societăŃile şi să-i ajute să sesizeze relaŃiile care leagă evenimentele în timp. 47 . prezenŃa schimburilor revigorând spaŃiul local. Plasând prezentul într-o perspectivă istorică. în preocuparea sa de a se distanŃa. au tendinŃa de a fi egocentrice. cât şi despre modul în care ei îl vor putea influenŃa în mod pozitiv. Câteva aşa-zise „descoperiri biologice" au fost utilizate pentru a justifica violenŃa războiului. de literatură. De altfel. Ńara şi construind (trecând prin perioade de înflorire şi decădere) comunitatea umană. eforturile se îndreaptă spre punerea la dispoziŃia elevilor şi profesorilor a instrumentelor pedagogice care favorizează o deschidere interculturală. o relaŃie între raporturile sociale ale trecutului. ajungând la ceea ce ele au construit. oraşul. demne de a fi memorate. Manualele de lectură. DenunŃarea unor astfel de fapte în cadrul instituŃiilor educative va constitui o contribuŃie semnificativă la instaurarea şi menŃinerea păcii. Istoria trebuie redimensionată la scara lumii contemporane şi regândită plecând de la interacŃiunile. ei vor trebui să aibă ocazia de a-şi expune părerile atât despre ceea ce va oferi viitorul. schimbările şi evoluŃia în timp. Este important. trecut şi viitor. hărŃi de geografie. O privire critică se justifică pentru toate instrumentele pedagogice şi documentele aflate la dispoziŃie. planşe etc. de asemenea. Un demers critic se învaŃă. o reinterpretare simbolică a trecutului plecând de la cunoştinŃele pe care le are prezentul. O întreagă gamă de activităŃi poate concura la aceasta. Se spune adesea că ştiinŃele sunt universale sau că ele sunt în exclusivitate occidentale. de a revizui proasta utilizare a teoriilor ştiinŃifice. Pe planeta noastră a existat dintotdeauna o suprapunere între local şi mondial. In consecinŃă. Elevii vor trebui învăŃaŃi. de exemplu) care se pot întâlni.Aceasta este o (re)construcŃie. astfel încât ei să poată aprecia cauzele şi efectele lor. elevii vor fi îndrumaŃi să vadă că societăŃile şi condiŃiile de viaŃă viitoare sunt fondate pe problemele de ieri şi de astăzi şi pe modul în care acestea sunt puse şi rezolvate. Este interesant de studiat aportul diverselor culturi la dezvoltarea ştiinŃifică şi de observat diferitele modalităŃi de abordare (modul de a socoti. o deschidere spre înŃelegerea internaŃională şi interculturală. de la modificările propuse în fiecare regim şi fiecare comunitate. obiectiva şi depăşi prejudecăŃile.

observarea circulaŃiei cuvintelor şi a faptului că. profesorii şi educatorii se vor strădui să facă astfel încât noŃiunile referitoare la aceste aspecte (interdependenŃă. empatie. limbile vii se transformă în contact unele cu altele. precum culturile. libertate. de a recepta şi analiza relaŃiile de putere în cadrul grupului. Dimensiunea „experienŃei" Şcoala (ca şi alte centre de formare sau educaŃie informală) nu este doar un loc de instruire. • Să dea ocazia fiecărui elev în parte să experimenteze diferite roluri (de animator şi de lider). el depinzând de calitatea relaŃiilor pedagogice. demnitate. negociere. să îşi asume o serie de responsabilităŃi. La toate vârstele. de solidaritate şi de acceptare reciprocă. Ea presupune organizarea şcolii şi a clasei într-o manieră favorabilă acestei experienŃe. să reflecteze. • Să urmărească locul acordat limbilor. la pace. 48 . să cunoască diferitele forme de a conduce. vor fi mai fructuoase. care să permită fiecăruia să înveŃe să se exprime. în instituŃie şi în societate. de achiziŃie a cunoştinŃelor. profitând de diversitatea lingvistică prezentă în comunitatea socială sau în mass-media. culturilor.Studiul limbilor străine va permite punerea în evidenŃă a împrumuturilor reciproce semantice sau lexicale . la dezvoltare şi la comunicare interculturală şi internaŃională. descoperirea şi depăşirea prejudecăŃilor) să prindă contur în comportamentul lor practic. În timp ce elevii şi tinerii vor învăŃa să cunoască conceptele fundamentale referitoare la drepturile omului. drept. să discute. profesorii vor fi atenŃi mai ales la următoarele elemente : • Să asigure o organizare democratică a clasei (şi a şcolii) sau a grupului respectiv. întreg învăŃământul este un proces de comunicare. Metodologiile de comunicare. justiŃie. respectul de sine şi respectul faŃă de semeni. Ea va trebui să fie prezentă şi valorizată în programele de învăŃământ. de a depista abuzurile şi de a învăŃa să reacŃioneze la ele.între limbi. este şi un spaŃiu de viaŃă şi experienŃă. învăŃarea limbilor este importantă. la toleranŃă. competenŃelor fiecăruia dintre elevi. fiindcă elevii sunt la fel de receptivi la ceea ce sunt şi trăiesc profesorii lor ca şi la ceea ce spun ei sau îi învaŃă. Trebuie ca profesorii să trăiască ei înşişi (mai întâi) comunicarea (interculturală) şi aceasta să fie reală şi pozitivă în instituŃie. Un astfel de climat nu se poate realiza de la sine. să Ńină cont de celălalt. cooperare. convingerilor etice şi religioase. locul acordat fetelor şi băieŃilor. nonviolenŃă. Pentru a asigura această calitate a experienŃei.

• Să se asigure deschiderea grupului spre exterior şi să se favorizeze o atitudine de empatizare cu membrii altor grupuri. • Să stăpânească fenomenele de violenŃă. Se constată din ce în ce mai mult în şcoli prezenŃa copiilor şi adolescenŃilor „Ńapi ispăşitori". cu asistenŃii sociali. poate fi o cale spre reducerea inegalităŃilor şcolare. Organizarea unui învăŃământ de grup care să determine cooperarea. apropiate sau îndepărtate.şi violenŃa se manifestă în şcoli. Ar fi benefică. Aceasta implică pentru profesor capacitatea de a fi atent şi de a depista aceste situaŃii. cu medicii. Este adesea o problemă de imagine de sine. precum şi la dispoziŃia părinŃilor lor. trebuie să li se dea ocazia de a învăŃa că există alte mijloace de comunicare (decât violenŃa). • Să asigure echipei educative ajutorul acordat de psihologi care să poată fi la dispoziŃia acelor copii care au dificultăŃi şcolare. 49 . veghind în acelaşi timp ca ei să fie bine primiŃi şi integraŃi grupului şi instituŃiei şi să se bucure de sprijinul şi înŃelegerea de care au nevoie. în egală măsură. oferindu-le o altă perspectivă asupra situaŃiei. Aceste tipuri de consiliere pot. ca şi în afara lor -. • Să se asigure respectarea drepturilor persoanelor cu cerinŃe speciale şi elevilor care au nevoi particulare. personalităŃii şi aptitudinilor acestor copii sau adolescenŃi şi să îi ajute să înŃeleagă şi să îşi asume dificultăŃile profesionale pe care le pot întâlni. de a reda încrederea victimelor. o colaborare cu psihologii. Cât despre tinerii care au tendinŃa de a fi violenŃi . de asemenea. relaŃionale sau afective. să îi ajute pe profesori în mai buna cunoaştere a elevilor lor. de a-i îndruma în acest sens şi de a le asigura efectiv un loc în mediul în care trăiesc.• Să observe calitatea relaŃiilor dintre elevi. de a nu lasă să se instaleze comportamentele masochiste şi sentimentul că este normal să fii lovit (pedeapsă. fatalitate etc). asigurând fiecăruia un anumit prestigiu.

va permite acumularea unor informaŃii diverse şi reale asupra obiectelor. fotografii. ci şi a unor „documente autentice". posibilitatea de a negocia şi ajunge la decizii consensuale. Gestionarea democratică a învăŃământului tinde să promoveze deprinderea exerciŃiului democratic în şcoală. La aceasta pot concura mai multe tipuri de activităŃi: realizarea de proiecte. dezvoltarea capacităŃii de a asculta şi a înŃelegerii reciproce. o pedagogie anume pentru a asigura o educaŃie interculturală. FORMAREA INTERCULTURALĂ Nu există propriu-zis o metodologie. privitor la drepturile omului. Va fi promovată o pedagogie activă şi participativă. exerciŃii de reflecŃie critică şi constructivă. ci doar mijloace care sunt. 50 . anchete prin interviuri. Nu trebuie înlăturat tot ceea ce a fost până acum. Se poate spera astfel la promovarea unei egalităŃi a şanselor educative : cu cât participă mai mulŃi elevi la interacŃiune. culturilor şi limbilor pe care le studiază elevii. emisiuni TV. nejustificate). mai mult decât altele. O educaŃie pentru comunicare implică stabilirea unui acord asupra interesului de a comunica şi asupra valorilor comune ale comunicării. ci trebuie acordată prioritate şi dezvoltate acele dimensiuni capabile a promova drepturile omului şi trebuie totodată lărgite perspectivele solidarităŃii. care să facă apel la toate capacităŃile lor şi care să le permită să se exprime şi să colaboreze. diferite activităŃi pot concura la aceasta (o parte din ele au fost deja menŃionate). a capacităŃilor de exprimare personală şi de transmitere a mesajelor constructive şi a informaŃiilor. ca foile de jurnal. dezbateri de idei plecând de la studii de caz.CURSUL 14 METODOLOGII ŞI MIJLOACE. Utilizarea nu doar a documentelor pedagogice. interpretări de roluri. discuŃii asupra unor probleme cu impact asupra vieŃii şcolii. metode active care să solicite interesul şi creativitatea elevilor. Ea favorizează comunicarea. cu atât mai mult vor fi interesaŃi în educaŃie şi vor învăŃa mai bine. recitări de poezii. Diferite moduri de abordare şi de organizare a învăŃământului. jurnale de clasă. ca şi un înalt grad de participare a fiecărui elev la viaŃa grupului. capabile de a dezvolta o dinamică interculturală şi o înŃelegere interculturală. povestiri. manifestări teatrale cu sau fără marionete. filme video. EducaŃia prin colaborare are drept scop asigurarea cooperării între grupuri. făcându-le mai concrete şi mai puŃin limitate (frontierele pe care le trasam sunt adesea. cercetări. socializarea şi rezolvarea pe cale paşnică a conflictelor.

diferite culturi. a argumentării. migraŃie) sau tinerele femei: educaŃie sanitară şi a vieŃii familiale. diferite medii sociale. lectură etc). deprinderea comunicării. pentru tinerii dezrădăcinaŃi (exod rural. Iată câteva tipuri de activităŃi fructuoase : . Spiritul de deschidere în interiorul şcolii şi al instituŃiei educative merge în paralel cu deschiderea spre exterior. alteori ca centru social. a centrelor de documentare audio-vizuale prezente în şcoală sau în comunitate şi a bibliotecilor virtuale aflate pe internet. iniŃierea în viaŃa civică. informarea elevilor şi/sau a comunităŃii sociale asupra anumitor probleme. Se va observa că aceeaşi propunere poate răspunde simultan unei mari diversităŃi de obiective: achiziŃionarea de cunoştinŃe. rolul mesajelor nonverbale. .Elevii vor fi. Un evantai larg de activităŃi se poate oferi în acest sens. se adresează ansamblului comunităŃii locale şi poate să răspundă unei mari diversităŃi de cerinŃe. a vieŃii civice. să înveŃe să negocieze şi mai ales să dea fiecăruia. în egală măsură. ÎnvăŃarea în şcoli şi clase eterogene şi pluriculturale constituie un avantaj pentru fiecare şi nu un handicap. în orice situaŃie. spre comunitatea locală şi internaŃională. la intersecŃia educaŃiei formale şi informale.Invitarea în şcoală sau în mediul educativ a unor persoane avizate din exterior. Aceste contacte vor fi cu atât mai benefice şi mai instructive cu cât invitaŃii reprezintă diferite puncte de vedere. Ea oferă un evantai de activităŃi. care să cunoască domeniile de studiu ale elevilor. Uneori şcoala funcŃionează ca centru de reuniune comunitară. Ea implică un spirit de deschidere şi de cooperare. pentru toate grupele de vârstă şi răspunde unui mare număr de nevoi: alfabetizarea sau activităŃile pentru tinerii neşcolarizaŃi sau care au întrerupt legătura cu şcoala prea devreme. stabilirea de contacte interculturale etc. muzică. aşa cum se tinde a se considera. lupta împotriva diferitelor forme de violare a drepturilor omului. invitaŃi să comunice vizavi de comunicare (adică o metacomunicare) pentru ca să înŃeleagă cum funcŃionează aceasta : raporturile dintre formă şi fond. învăŃarea limbilor. EducaŃia comunitară. posibilitatea de a-şi exprima opinia. semnele unor conflicte parŃiale şi modalităŃile de transmitere a unor „semnale liniştitoare". sensul şi motivele mesajelor neterminate.Utilizarea bibliotecilor. nu unul de selecŃionare şi respingere. Ei vor fi invitaŃi să. Aceasta poate fi ocazia întâlnirii a diferite generaŃii pentru activităŃi comune. dezvoltarea rurală sau acomodarea la viaŃa din marile oraşe. 51 . activităŃi pentru timpul liber (teatru.

mai ales cu diverse asociaŃii nonguvernamentale ale căror obiective sunt în relaŃie cu înŃelegerea internaŃională şi educaŃia interculturală. .Colaborarea cu asociaŃiile locale sau internaŃionale. respingerea cererii de azil etc. . Dramele (războaie. artistice şi muzicale. Aceasta creează interdependenŃă pozitivă între grupuri şi schimbă imaginea pe care unii o au despre ceilalŃi. Obiceiurile şi preferinŃele culinare pot fi ocazia descoperirii şi aprecierii altor specialităŃi culinare. nu îi lasă indiferenŃi. cărŃile-casetă) care permit accesul la educaŃia continuă unor noi categorii sociale şi constituie o cale de tranziŃie spre o altă formă de educaŃie (de exemplu.Vizitele.Organizarea de întâlniri între persoane de culturi diferite. apoi. profesorii pot să-i ajute pe elevi să-şi exprime solidaritatea cu cei afectaŃi. cursurile.) care se petrec zi de zi în întreaga lume şi cu care tinerii sunt confruntaŃi. zilele sau săptămânile de studiu centrate pe un aspect anume (mediul înconjurător. în cadrul educaŃiei civice.. pentru alfabetizare şi iniŃierea în lectură sau între lumea scrisului şi a vorbitului).Participarea la evenimentele culturale şi sărbătorile locale.InfluenŃele culturale reciproce între tineri. . dezvoltarea şi protecŃia mediului. . Cântecul este.să constate că toate culturile au dat naştere unor expresii artistice comparabile.ActivităŃile sportive. . a altor modalităŃi de pregătire sau de prezentare gastronomică. programele TV educative. de exemplu. . . limbi). la diversele activităŃi care sunt propuse.ReacŃia la evenimentele politice locale şi internaŃionale. . artizanat. ca ocazii de stabilire a unor noi relaŃii de prietenie. mai ales prin televiziune şi internet. arhitectură. Arta permite elevilor .PercepŃiile negative şi comportamentele ostile pot să se inverseze dacă grupurile respective sunt cooptate într-un proiect colectiv comun. iar manifestările sportive o încurajează. un minunat mijloc de participare şi de dezvoltare a unei culturi a păcii. pacea. Întâlnirile între tineri aparŃinând unor culturi diferite sunt ocazii de a cunoaşte şi aprecia alte coduri culturale şi alte moduri de 52 . cu drepturile omului şi emanciparea grupurilor minoritare.trecând prin filtrul propriilor sensibilităŃi şi experienŃe . practicarea sportului este benefică pentru sănătatea mentală şi fizică.Utilizarea noilor tehnologii ale comunicării (învăŃarea la distanŃă. foamete sau catastrofe ecologice) sau injustiŃiile (acte rasiste. Organizarea unor astfel de manifestări necesită o pregătire minuŃioasă dacă se vrea ca ele să depăşească interesul turistic şi confirmarea prejudecăŃilor. vizitarea de muzee şi expoziŃii.

expoziŃii. Mijlocul conceptual de bază rezidă în a conştientiza interdependenŃele şi a recunoaşte referinŃele etice constituite prin drepturile omului. atitudini şi practici. Ea vizează cunoştinŃele şi maniera de a integra aceste cunoştinŃe -într-o perspectivă de înŃelegere internaŃională şi de comunicare interculturală . Plecând de aici. în alŃi termeni. comportamente. UNITWIN. LINGUAPAX). în cadrul şcolii sau. Orientările date privesc.Participarea la activităŃile propuse de UNESCO (mai ales cluburile UNESCO. însă. data aniversară a „DeclaraŃiei drepturilor copilului" (1959) şi a „ConvenŃiei privitoare la drepturile copilului" (1989). dezvoltare. care să îşi găsească sursele în cunoştinŃele acumulate şi care să se repercuteze asupra practicii profesionale şi a comportamentului. Ca urmare. şi anume: 53 . din punctul de vedere al formării profesioniştilor în educaŃie. sistem de şcoli asociate la UNESCO. de a înŃelege problemele dezvoltării fiecăruia. de la o gândire egocentrică la o gândire solidară. pentru comunitatea locală: concursuri.în viaŃă. spectacole. în mod egal şi alŃi profesionişti şi ar putea fi adaptate la diferite contexte. pe de o parte. Toate tipurile de activităŃi pot fi propuse. Se propun adesea metode de învăŃământ şi li se cere educatorilor să le „aplice". elementele deja subliniate. din punct de vedere al cunoştinŃelor. ci de a le suscita şi alimenta creativitatea. .viaŃă. Este vorba de a permite profesioniştilor în educaŃie să treacă de la o gândire mono(culturală) la o gândire inter(culturală) sau. nu vom menŃiona de fiecare dată întreg evantaiul profesioniştilor vizaŃi de diversele noastre propuneri şi ne vom limita adesea la termenul de „formatori". dată aniversară a „DeclaraŃiei universale a drepturilor omului" (1948). Această „aplicare" priveşte atât educatorii. Toate vor constitui ocazii de a difuza informaŃii asupra drepturilor omului şi ale copilului şi pentru a sensibiliza opinia publică. ca şi celebrarea Zilei drepturilor omului pe 10 decembrie. metodologii şi pedagogii. în jurul elementelor relevând realităŃi sociale. anchete în jurul unei teme de reflecŃie (pace. sărbători. cât şi elevii: nu este vorba de a le cere supunere faŃă de aceste metode. Formarea interculturală a persoanelor implicate în procesul educaŃional Diferitele aspecte ale unei formări interculturale decurg din analizele prezentate în capitolele precedente. Această alimentare se defineşte în termeni de mijloace conceptuale. sexism). prin mediatizare. Pentru a simplifica. . proclamată de ONU. ne vom rezuma aici la a recapitula. rasism. adoptată de ONU. Cele mai fructuoase schimburi sunt cele care se articulează pe preocupări şcolare şi/sau care se repercutează asupra altor activităŃi. violenŃă. programa pentru formare s-ar putea articula.Celebrarea Zilei drepturilor copilului pe 20 noiembrie. sănătate.

regionale şi internaŃionale care sunt implicate în domenii de activitate având legătură cu educaŃia drepturilor omului într-o perspectivă interculturală (promovarea dreptăŃii sociale şi a egalităŃii şanselor educaŃionale. de a participa la ateliere. profesionale şi de informare de la nivel regional. • O cunoaştere a populaŃiilor defavorizate pe regiuni. • O cunoaştere a problemelor principale ale timpului nostru şi a încălcării drepturilor omului. Din perspectiva vieŃii şi a comportamentului. ca posibilitate de studiu al limbilor şi de deschidere către diferite culturi. Vor fi propuse experienŃe de comunicare interculturală. a situaŃiilor şi nevoilor lor. care facilitează înŃelegerea interetnică şi internaŃională. educaŃia comunitară. • O cunoaştere a instituŃiilor. cât şi instanŃele educative. educaŃia globală şi planetară. e asumare a responsabilităŃilor şi de automatizare preconizate şi să le dezvolte spiritul critic. emanciparea femeii. ca ocazii de a intra în contact cu membrii unor grupuri minoritare locale şi străine. deci cu care este posibilă colaborarea. Formarea va favoriza cooperarea mai mult decât competiŃia. • O cunoaştere a reŃelelor sociale. stagii şi seminarii. pentru dezarmare.• O cunoaştere a drepturilor omului şi a instrumentelor internaŃionale referitoare la acestea. de expresie. de sprijinul şi competenŃa cărora pot beneficia atât educatorii. procesul formării încearcă să ofere o structură democratică care să permită profesioniştilor viitori să experimenteze formele de comunicare. dezvoltarea şi protecŃia mediului etc). locale. cu care vor fi chemaŃi să colaboreze. a organizaŃiilor guvernamentale şi nonguvernamentale. educaŃia pentru pace. naŃionale. 54 . educaŃia democratică. la reŃele internaŃionale ale educatorilor şi formatorilor. educaŃia pentru rezolvare pe cale paşnică a conflictelor.

o dezvoltare nu numai economică. medii din ce în ce mai largi şi mai diverse au conştientizat inadecvarea fundamentelor ideologice ale societăŃii noastre egocentrice şi au reclamat noi paradigme de comportament şi acŃiune. se poate spera că ea le va pregăti să înŃeleagă mai bine noile mize care se conturează pentru societăŃile noastre în primul deceniu al secolului XXI şi le va asigura. căci de ea. apropierea interculturală ne dau poate o nouă şansă de a trece de la o logică „mono" la o logică a „inter"-ului. este invitată să contribuie la promovarea unei educaŃii pentru drepturile umane care depăşeşte etnocentrismul. de propria sa adeziune la principiile solidarităŃii şi de alegerile sale concrete depinde posibilitatea educaŃiei de a răspunde sau nu aşteptărilor sale. în urma schimbărilor care. condiŃie sine qua non a unei dezvoltări planetare echitabile. ci şi socială şi culturală. de fapt. solidară şi durabilă. prin recunoaşterea identităŃii colective şi a unui viitor comun. Au fost avute în vedere instanŃele educative. de asemenea fundamentale: o practică eficace a „inter"-ului reclamă angajamentul şi cooperarea tuturor partenerilor comunităŃii locale şi internaŃionale.şi uneori contradictorii care-i sunt atribuite. în ciuda situaŃiei paradoxale în care se găseşte. dar provocarea se adresează. au bulversat planeta.Concluzii Am văzut că. întregii comunităŃi sociale. Dacă ea poate face în aşa fel încât noile generaŃii să recunoască rolul esenŃial al interdependenŃelor şi interacŃiunilor şi să-şi însuşească activ o manieră mai constructivă şi dinamică a drepturilor omului într-o perspectivă interculturală. în pofida obstacolelor şi dincolo de mandatele specifice . InterdependenŃele sunt. în acest sfârşit de secol. O nouă provocare este deci lansată educaŃiei care. 55 . Drepturile omului.

. în F. 34-39). J. „Immigration. Rey.). P. F. Pistes pour une participation de la philosophie â une demarche interculturelle". (1988). (eds. 22 (pp. în International Journal of Psychology. Dasen.E.). New York. 111-131). (1993). Universite de Geneve (Cahiers de la Section des Sciences de l'Education.) (1993). Argyle. Universite Toulouse-Le Mirail.-C. 99-118) (a).Bibliografie Abdallah-Pretceille. Sage. W. voi.. marginalisation et chances educatives". „L'ecole interculturelle dans Ies modeles d'organisation de l'ecole au vingtieme siecle". (1993). (1992). C. London. Munoz Sedano. (1999). M. Caloz-Tschopp. Jongny/Vevey. 69). Human Behavior in Global Perspective: An Introduction to Cross-Cultural Psychology. Sage. în Education et Rercherche. şi Kim. (1997). M. Camilleri. New York. Vermes (eds. S. (1992).W. Caloz-Tschopp.H. „Le relativisme. Crossroads between Culture and Mind. No. N. Toulouse. Sartorius (eds. P. în PR. thematique: „La formation en situation interculturelle" (pp. M. du culturel â l'interculturel". Socialisations et cultures. şi Poortinga.. Toulouse. în Commission NaŃionale Suisse de l'UNESCO (ed.-C. M. (1993).. Comment traîter le phenomene migratoire â l'ecole?. Berry. Geneve. M. A.W. Intercultural Communication Theory : Current Perspectives. G.R. U. (ed.). F. „Neo-Piagetian Theories : Cross-Cultural and Differential Perspectives". 793-832). (1990).R. (1998). Y. Health and Cross--Cultural Psychology: Toward Applications (pp. CIEP de Sevres. J. Newbury Park CA. Toronto. Berry şi N. London. 1315 marş 1986. „La philosophie et la mobilite des populations. no. J. Publications de la Sorbonne. şi Perez-Maldonado.) (1989). Gudykunst. Dasen.S. Presses Universitaires du Mirail.) (1988). 15 (pp. Vers une pedagogie interculturelle. Actes du premier colloque de l'ARIC. Berthoud-Aghili. Segall. Paris. (1986). Jahoda. L'Harmattan.H. Methuen. în Les Cahiers du CERESI.W. Hogrefe. şi De Ribaupierre. Dasen. Bodily Communication (2"d ed. 207-236). ARIC (ed. L'individu et ses cultures (pp. Harvester/Wheatsheaf.P.B. Tanon şi G. Paris. Cross-Cultural Perspectives in Nonverbal Communication. Berry. A. Pergamon. Refugies et formation. Poyatos. „Acculturation and Mental Health".). 56 . 12/13 nov. M.

). Repertoire des institutions d'etude inter-culturelle.D. (eds.B. Grenoble. Presses Universitaires du Mirail.C. La Pensee Sauvage 57 . Vasquez. în G. Alltagswissen/ Les savoirs quotidiens/ Everyday Cognition. „A Strategy for Psychocultural Research". în ARIC (eds. şi Dasen.M. în H. Fribourg. Handbook of Cross-Cultural Psychology. Spindler (ed. Triandis şi A. 41-61). (1989). (1991). „Discussions autour du concept d'identite culturelle". UNESCO. Commission NaŃionale Suisse de l'UNESCO. Developmental Psychology. Allyn şi Bacon (pp. Berna.) (2000).) (1992). 295-304). 4. „Culture and Memory Development". Wassmann. Yahyaoui. Toulouse. J.) (1993). UNESCO (ed. Wagner. Comment introduire une pedagogie interculturelle â l'ecole ?. A. P. Whiting. J. Travail clinique et social en milieu maghrebin.W. Paris.UNESCO (1984). 187-232). Boston. Heron (eds. The Making of Psychological Anthropology.). (ed.A. Socialisations et cultures (pp. B. D. (1998). voi. University of California Press (pp. şi Whiting.R. Berkeley.). Editions Universitaires. A.

58 .