You are on page 1of 39

SCURTĂ PREZENTARE A OLTULUI
Deşi călăuza de faţă are drept principal obiectiv prezentarea turistică a celui de al treilea defileu al Oltului — dintre Turnu Roşu şi Cozia — credem că este util a reliefa cîteva date privind întregul Olt de la izvor şi pînă la vărsare. Oltul porneşte la drum din Carpaţii Orientali, izvorînd din muntele Hăşmaşul Mare (1 793 m) sau Hăghimaşul Mare, cum i se mai spune, la numai cîteva zeci de metri de locul unde îşi are obîrşia Mureşul. Privindu-l la izvor, cu greu ai putea crede că firavul pîrîiaş cu apă cristalină e începutul unui rîu atît de important. Bazinul său de recepţie cuprinde 24 300 km2, ceea ce reprezintă aproximativ a zecea parte din întregul teritoriu al ţării noastre. De-a lungul celor 706 km ce-i străbate de la izvor pînă la vărsare, Oltul primeşte nu mai puţin de 130 de afluenţi, din care 57 pe malul drept şi 73 pe cel stîng. Apele sale străbat un număr de 3 defilee importante: 1) Tuşnad, situat între munţii Harghita şi muntele Puciosu; 2) Racoş, aflat în partea de nord a munţilor Perşani şi 3) Turnu Roşu—Cîineni—Cozia, cel mai lung dintre defilee (47 km). În drumul lui. Oltul parcurge zone climatice diferite, care fac ca apele sale să aibă un regim neregulat. În drum spre Transilvania, Oltul are creşteri, mai ales vara, din ploi. La sud de Carpaţi, debitul sporeşte îndeosebi primăvara fiind influenţat de topirea zăpezilor şi a ploilor timpurii. Nici viteza de curgere a apelor Oltului nu este aceeaşi, ceea ce prezintă importanţă pentru turismul nautic. Oltul este navigabil de la Feldioara (la nord de Braşov); de aici pînă la Boiţa cursul său este domol (5—8 km/h). Între Boiţa şi Rîmnicu Vîlcea, rîul devine mai agitat, apar grinduri bolovănoase, insule, apa este mai repede (15 km/h) şi mai adîncă. De la Rîmnicu Vîlcea şi pînă la vărsarea în Dunăre (în apropiere de Islaz), Oltul redevine un rîu de şes ce curge mai încet (5—8 km/h), făcînd meandre şi întîlnind insule, iar la vărsarea în Dunăre formează o mică deltă. De-a lungul parcursului său, Oltul străbate sau se învecinează cu un mare număr de localităţi, printre care multe de interes turistic sau balnear. Printre acestea: Miercurea Ciuc, Băile Miercurea Ciuc — fost Helvig, staţiunea Harghita, Homorod, Tuşnad -Băi, Bicsad, Malnaş, Bodoc, oraşul Sf. Gheorghe, Vîlcele, Prejmer, Braşov, Feldioara, Rotbav, Racoşul de Jos, Rupea, Şercaia, Vad (Poiana Narciselor), Făgăraş, Avrig, Sibiu, Turnu Roşu, Brezoi, Cozia (mănăstire şi munte), Căciulata, Călimăneşti, Rîmnicu Vîlcea. Olăneşti, Govora, Drăgăşani, Slatina ş.a. OLTUL ŞI VALEA SA Problema genezei Văii Oltului, în cadrul celui de al treilea defileu al său, a preocupat de multă vreme pe oamenii de ştiinţă. S-a pus întrebarea: a existat sau nu săpătura pe alocuri abisală — prin care apa Oltului s-a strecurat din Transilvania înspre Cîmpia Română înainte de ridicarea Carpaţilor sau această cale este opera apelor rîului şi afluenţilor săi ? Cum de a avut Oltul atîta putere să ferestruiască masivul carpatic ? Omul de ştiinţă francez Em. de Martonne, care a cercetat arhitectura Carpaţilor şi a Văii Oltului, a emis ipoteza captării, adică a ferestruirii de către Olt, şi cu sprijinul altor ape, a acestei văi, în timp ce geologul român Ghika-Budeşti, împreună cu alţi oameni de ştiinţă, a susţinut ipoteza existenţei acestei căi înainte de ridicarea lanţului carpatic. În contextul geografic al Văii Oltului, cele două complexe muntoase — munţii Făgăraş la răsărit şi munţii Căpăţînii, Latoriţei, Lotrului şi Cibinului la apus — reprezintă cheia de boltă a întregului edificiu al frumoasei sale arhitecturi. Dar munţii nu circumscriu numai „geografia frumuseţii" Văii Oltului, ci şi pe cea fizică. Clima, regimul apelor, flora şi fauna sa, toate sînt determinate de vecinătatea masivelor muntoase. Am vorbit de această vecinătate; să încercăm acum s-o conturăm. Pentru uşurinţa înţelegerii, să analizăm — comparativ — poziţia celor două complexe faţă de Olt. La est se află masivul munţilor Făgăraş, care prin complexitatea reţelei sale orografice şi prin măreţia peisajului, în special de-a lungul unei creste de 70 km lungime, este cea mai grandioasă regiune alpină din lanţul Carpaţilor româneşti. Între vîrful Suru (2 281 m), aflat la extremitatea vestică, şi vf. Moşului (2273 m), în cea estică, înălţimile nu coboară sub 2000 m (vf. Suru este accesibil, din Valea Oltului, de la staţia C.F.R. Sebeş-Olt, din gara Turnu sau halta Valea Fratelui). Culmile Negoiu (2535 m) şi Moldoveanu (2543 m) reprezintă cele mai înalte vîrfuri de munţi din ţara noastră. Sub aspect turistic, este important faptul că masivul Făgăraş poate fi străbătut de la un capăt la celălalt. Acest complex muntos se distinge prin două şiruri de culmi: culmea nordică (despre care s-a amintit mai sus), ce se caracterizează prin masivitate şi înălţime, accesibilă mai mult dinspre nord, şi sudică

(din care fac parte munţii Coziei, Frunţile, Ghiţu), mai fragmentată şi cu înălţimi mai domoale, la care se poate ajunge mai lesne dinspre sud. Pe ,,acoperişul" înalt al munţilor Făgăraş cad anual peste 1200 mm precipitaţii. Datorită versantelor mai înclinate ale Făgăraşului înspre Podişul Transilvaniei, reţeaua orografică este orientată mai mult în această direcţie. Oltul, în trecere prin Ţara Făgăraşului, primeşte nu mai puţin de 20 afluenţi (Sîmbăta, Sebeşul, Arpaşul ş.a.). Apele acestor afluenţi coboară din munţi — mai ales în lunile de primăvară — cu destulă repeziciune. Presiunea apelor dinspre malul stîng fiind mai mare decît dinspre cel drept, albia Oltului este împinsă înspre nord. „Castelul de apă" al Făgăraşului, cum i se mai spune capacităţii sale de alimentare cu apă a zonei învecinate, pompează cantităţi însemnate de apă prin afluenţii ce-i primeşte Oltul atunci cînd străbate cei de al treilea defileu, între Turnu Roşu şi Cozia. Numărul acestor afluenţi nu e prea mare, dar debitul lor este destul de bogat. La vest, Oltul împreună cu Jiul delimiteză un vast complex alpin a cărui suprafaţă atinge aproximativ 5000 km2. El poate fi împărţit în două: în partea sa vestică se află munţii Sebeşului şi Parîngului, iar în cea estică — vecină cu Oltul — patru şiruri de masive muntoase ce se răsfiră că un evantai de la nord la sud: munţii Cibinului, Lotrului, Latoriţei şi Căpăţînii. Comparînd munţii de la est cu cei de la vest de Olt, se poate face următoarea remarcă: munţii Făgăraşului au văile orientate în direcţia sud-nord şi nord-sud, ceea ce are repercusiuni asupra cursului apelor şi accesibilităţii turistice, în timp ce munţii de la vest de Olt, datorită fragmentării în patru şiruri, au văile îndreptate spre est şi nord-est. Şi în acest ultim caz accesibilitatea turistică este determinată de realităţi geografice. Rîul Sadului, valea Lotrioarei, rîul Vadului, valea Lotrului — împreună cu afluentul său principal, Latoriţa — sînt exemple concludente în această privinţă. O altă comparaţie are în vedere altitudinea. Cu toate că piscurile munţilor de la vest de Olt nu ating altitudinea celor mai înalte culmi ale Făgăraşilor, şi aici putem întîlni vîrfuri ce ating 2 244 m alt, cum este cazul Cindrelului din munţii Cibinului; acesta constituie totodată şi un punct de întîlnire a mai multor trasee turistice (dinspre Păltiniş, cabana Oaşa etc.). Din şirul munţilor Lotrului se conturează vîrfurile Cristeşti (2 233 m), Ştefleşti (2 202 m), Balindru (2 209 m), ce pot fi accesibili de la cataractele Lotrului. Munţii Latoriţei cuprind, de asemenea, piscuri de peste 2 000 m, cum ar fi Puru (2 048 m), Fratoşteanu (2 053 m), accesibili şi dinspre Ciunget. Ambele şiruri de munţi ce delimitează Valea Oltului prezintă unele culmi mai coborîte, dar nu mai puţin impresionante, situate în imediata vecinătate a Oltului. Printre acestea, vf. Bulzului (1 383 m), situat în dreptul haltei de cale ferată Valea Fratelui, vf. Pleaşa (1 198 m), aflat în apropiere de Cîineni, muntele Cozia (1 677 m) (toate pe malul stîng al Oltului) şi vf. Poiana Pietrilor (1 253 m), în apropiere de Rîul Vadului, apoi vf. Rigla (1 424 m), lîngă comuna Sărăcineşti, Năruţu (1 499 m) (pe malul drept), împreună cu alte culmi mai coborîte, constituie pereţii celui de-al treilea defileu al Oltului. Covorul vegetal caracteristic din această regiune este format în principal din fag. Cu scoarţa sa netedă, frunzele ovale sau eliptice, aspectul său mîndru, constituie una din podoabele acestei regiuni. El creşte numai în Europa — şi nicăieri nu este atît de frumos că la noi. În lungul Carpaţilor — şi în această regiune fagul formează o bandă continuă, între molid şi gorun. Din acest covor vegetal nu lipseşte aici nici jneapănul, pe care-l întîlnim în limita superioară a pădurilor Lotrului, Cibinului, Parîngului, Retezatului. El constituie brîuri masive care înconjura povîrnişurile abrupte. În timp ce în Pirinei şi în Alpii vestici se întîlnesc adevărate păduri de jnepeni arboriformi, ajungînd pînă la 26 m înălţime, la noi el are trunchiul culcat, tîrîtor. Între etajele acestea de vegetaţie se pot întîlni multe plante interesante, printre care struna cocoşului (Cerastius transsilvanicus) pe muntele Buila, vf. Vioreanu, micsandre sălbatice (Erysimum banaticum) pe povîrnişurile muntelui Cozia ş.a. Fauna regiunii înconjurătoare, precum şi a apelor Oltului, Lotrului etc. cuprinde specii interesante. Etajul montan cel mai ridicat este dominat de prezenţa caprelor negre, care pot fi zărite uneori în preajma cabanei de la lacul Bîlea. Un alt locuitor al înălţimilor este cerbul carpatin, apreciat de specialişti drept rasă cea mai nobilă şi mai puternică a întregii specii. Din fauna regiunii nu lipseşte ursul, cu care se întîlnesc nu numai vînătorii, ci şi cei care culeg fructele de pădure. În apele Lotrului, Latoriţei şi în partea superioară a Oltului, precum şi în alte ape mai mici putem întîlni păstrăvul (25—35 cm lungime şi 250—300 g greutate). Lacom, el urmăreşte şi atacă boişteanul şi grindeiul — peşti mai mici. PRIN SIBIU ŞI ÎMPREJURIMILE SALE ORAŞUL SIBIU (D.N.7. — LA 314 km DE BUCUREŞTI) Scurtă prezentare geografică şi turistică. Oraşul se află situat la 45° 48' latitudine nordică şi 24° 09' longitudine estică, la 427 m alt. În cadrul geografic al ţării, Sibiul are o poziţie aproape centrală, fiind aşezat în depresiunea cu acelaşi nume, pe ambele maluri ale rîului Cibin. Vecinătatea munţilor Cibinului şi Făgăraşului, apropierea de Valea Oltului, precum şi monumentele sale istorice, galeriile de artă şi întreaga

alţii de pe malurile Moselei sau din Luxemburg. fondatorul muzeului ce-i poartă numele. din paleolitic. datează tot din acest secol. care a fost omorît chiar pe treptele acestui lăcaş. În jurul actualei Pieţe a Republicii (fostă Piaţa Mare). Cu trecerea anilor. îşi face apariţia o reţea de uliţe noi. Secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Breslele. În evul mediu localitatea purta un alt nume: Cibinum. arheologie şi istorie. Documentele atestă totodată prezenţi elementului autohton înaintea colonizării. şi numele generic de saşi. Obiective turistice: (l) Muzeul Brukenthal (Piaţa Republicii nr. de asemenea. Magheru). Piaţa 6 Martie din zilele noastre este înglobată în incinta fortificată. Kossuth). La aceasta au contribuit în special legăturile comerciale cu Ţara Românească. Secolul al XIV-lea. casele se înmulţesc. piese arheologice din epoca romană a Daciei. unde sînt expuse colecţii din diferite epoci (str. unde pot fi văzute exponate de mineralogie. în stil francon. oraşul este trecut prin foc şi sabie de iureşul năvălirii tătarilor. Republicii nr.a. Faurului etc. Kossuth). la parter). al XVI-lea) construcţia bisericii evanghelice (începută în sec. de unde. obiecte de uz casnic. Există dovezi ale prezenţei omului în această regiune încă din cele mai îndepărtate timpuri. situaţie la care contribuie şi poziţia sa de „oraş de răscruce de drumuri". botanică. după cît se pare pe baza planului unui arhitect vienez. Tot în această perioadă se ridică şi bastionul Haller (la capătul de sud al str. cît şi aglomerarea lor. În biserică se găseşte mormîntul lui Mihnea Vodă cel Rău. care apar mai întîi sporadic. Măcelarilor (azi str. Numai 100 de oameni reuşesc să se salveze din această teribilă împrejurare. achiziţionînd tablouri. Unele din ele vorbesc despre „terra Blachorum" (ţara românilor) sau „silva Blacorum et Bissenorum" (pădurea românilor şi pecenegilor) ş. casele se răsfirau pe partea vestică a colinei (actuala Piaţă 6 Martie). a sec. Iran. În anul 1241. pielarilor (str. instalaţii tehnice şi meşteşugăreşti etc. olarilor. austriac. costume. Secolul al XVII-lea. care cuprinde unelte. Presiunea armatelor turceşti se intensifică în această perioadă. Alexandru Sahia). Avram Iancu) etc. important centru de cultură şi artă. Astăzi se mai pot vedea turnurile dulgherilor. 4. prin care trecea drumul roman ce venea dinspre Valea Oltului şi mergea mai departe spre Apullum (actuala Alba Iulia). Fondatorul acestui aşezămînt. în special în a doua jumătata. care se poate vedea în Piaţa Republicii. porţelanuri. cea de guvernator al Transilvaniei i-a oferit prilejul de a vizita de multe ori Viena. entomologie ş. La Sibiu se află buni meşteşugari. La colonizare au participat şi elemente originare din Saxonia. construiesc turnurile de apărare care le poartă numele. Se continuă fortificarea oraşului începută în sec. Tîrgul Fînului. petrografie. Din perioada stăpînirii romane există. mobilier. str. care erau obligate pe vremea aceea să asigure paza oraşului. În acelaşi timp ia sfîrşit (în sec. s-a născut la Nochrich (judeţul Sibiu) în anul 1723. ceea ce-i da un anume farmec Sibiului pitoresc de azi. mostre mineralogice şi petrografice ş.a. care se află în actuala piaţă a Griviţei. al XIV-lea). Tot aici a fost înmormîntat şi baronul Samuel von Brukenthal. Dogarilor. iar după acest eveniment. iar în Ţara Românească domnii şi boierimea feudală sînt constanţi cumpărători ai mărfurilor produse de ei. Construite din lemn. ce poartă de asemenea denumiri legate de ocupaţia locuitorilor: str. descoperite la Turnişor (o suburbie a oraşului). iar străzile se ramifică. Tot atunci s-a construit palatul Brukenthal.a. . Lipsa de spaţiu determină atît creşterea construcţiilor în înălţime. Pintenarilor (azi str. Bastionul Soldisch. sediul muzeului cu acelaşi nume din zilele noastre. dar rănile provocate aşezării se vindecă destul de repede. şi construcţia bisericii evanghelice. al XVIII-lea (1781—1785). al XIV-lea. Pădurarilor (actuala str. Manejului). interioare ţărăneşti. Palatul a fost construit în a doua jumătate a sec. Zidurile anterioare năvălirii tătarilor (1241) cuprindeau actuala Piaţă a Griviţei. purtînd denumiri care amintesc de meseriile celor ce trăiau acolo: str. ceramică. archebuzierilor (str. apoi în secolele următoare iau o mare dezvoltare. Direcţia de dezvoltare a oraşului se îndreaptă spre rîul Cibin.. fără a ştirbi prea mult din atmosfera burgului medieval.constelaţie de locuri pitoreşti în cadrul cărora se află îi conferă Sibiului o mare pondere în fluxul turistic intern şi internaţional. confirmă existenţa aşezărilor omeneşti în aceste locuri. Este interesant de urmărit evoluţia aşezării care stă la baza oraşului Sibiu de astăzi: Secolele al XII-lea şi al XIII-lea. Secolele următoare adaugă noi construcţii şi deschid alte perspective oraşului. cărţi. Coloniştii aduşi aici de regele Geza al II-lea (1141—1161) erau originari unii din Flandra. 1 Mai). în cinstea împărătesei Maria Tereza. Muzeul cuprinde astăzi următoarele secţii: ştiinţele naturii (în str. Străzile devin strîmte şi întortocheate. 4) este cel mai vechi şi mai mare din ţara noastră. baronul Samuel von Brukenthal. etnografie şi artă populară. colecţii de exponate de etnografie din Egipt. determinînd fortificarea localităţii în continuare. care aparţine fazei finale de fortificare a oraşului (str. (secţia are un ierbar ce datează din 1733). Urme de acum 120000—100000 ani. Casele din lemn sînt înlocuite treptat cu altele de cărămidă. documente care pomenesc de localitatea Cedonia (Sibiul de azi). str. circumscriind o piaţă ce purta numele de Piaţa Mică. al XII-lea. probabil. Pulberăriei) etc. numit şi „terezian". Printre alte funcţii pe care le-a avut. Vopsitorilor. Tîrgul Vinului. în stilul barocului tîrziu. Secolul al XVIII-lea se evidenţiază printr-o importantă lucrare edilitară: pavarea străzilor. Tot în această perioadă se înalţă Turnul Sfatului.

). Pe fundalul medieval al trecutului. toate celelalte se află în sălile clădirii din str. — str. descoperindu-se opere aparţinînd unor pictori celebri. covoare. N. care a fost deteriorată şi apoi restaurată în urma atacurilor turceşti de la 1493. pictură. În staţiune se aplică tratamente împotriva bolilor aparatului locomotor.000 volume (manuscrise. a fost înălţată către începutul sec. precum şi cu trenul. Bălcescu nr. aparţinînd stilului baroc. Nicolae Bălcescu nr. C. sistemului nervos periferic ş. Republicii nr. Bălcescu nr. Se mai pot urmări şi azi canalele pe care aluneca grătarul ce permitea accesul în cetate. Camping la Dumbravă. În Dumbravă este amenajat unul din cele mai moderne campinguri din ţară. care cuprinde diferite obiecte legate de ocupaţia de bază a locuitorilor (oieritul ş. parcul „l Mai". Tot aici se pot vizita grădina zoologică. casele. Tot aici se află şi gara C. şteampuri pentru zdrobit minereul aurifer. Aman. Aşezată la 7 km de centrul oraşului. Jordaens. În Răşinari se pot vizita: muzeul etnografic. (3) Păltiniş. A fost reconstruit în anul 1588. Ieşind din Sibiu pe o şosea ce se îndreaptă spre sud. unele din ele exploatate şi pe vremea romanilor.. olandeză. Australia. Laponia etc. tramvaiul străbate un drum pitoresc (7 km).F. aflată la poalele Cindrelului. turnul aparţine sec. N. Cisnădie. 53. hotelul a găzduit personalităţi celebre. tipărituri vechi. care cuprinde o bogată colecţie de sculpturi şi de tablouri aparţinînd şcolilor: flamandă. 5. Informaţii turistice: Hoteluri: . aflată în partea de nord-vest a Sibiului (15 km).a. Boiţa — Turnu Roşu. între clădirile moderne ridicate în ultimii ani. apoi. care a înlocuit atelierele neîncăpătoare şi slab utilate în care lucrau muncitorii sibieni acum cîteva decenii.a Obiective turistice în împrejurimi: (1) Dumbrava. Dumbrava este legată de acesta printr-un tramvai. aflat în partea de nord-vest a Pieţei Griviţa. în Sibiu s-a dezvoltat. germană. al XII-lea. Pictura românească este bine reprezentată prin Grigorescu.a. (4) Ocna Sibiului. Cu excepţia secţiei de ştiinţe ale naturii. Făgăraş. foste pîlnii ale vechilor saline. este una din cele mai vechi clădiri din Sibiu (sec. cum a fost cazul tabloului „Suzana în baie pîndită de doi bătrîni" a lui Franz Floris (1516—1570) etc. „Bulevard" — Piaţa Unirii nr. În apropierea staţiei de tramvai se află un restaurant. pînă în satul oierilor cu vechi tradiţii. (3) Biserica catolică din Piaţa Republicii. în special în ultimii ani. Sălişte. cheile Cibinului ş. Avrig.împăratul Romanilor" str. portul specific prezintă un interes deosebit. artă feudală din sudul Transilvaniei. parcul „23 August" ş. În colecţie se remarcă tablouri de Tizian. Ocna Sibiului are 15 lacuri. cristelniţa turnată în bronz de meşterul Leonhardus în 1438 ş. În centrul oraşului de astăzi. unde se pot vedea costume. 4. situat pe versantul nordic al munţilor Cibinului şi în vecinătatea munţilor Lotrului. Tonitza.Lacul fără fund" (lac helioterm unic în lume). Băncilă. Uliţele. care merge pe bd.a. 4 (printre alţii. constituind una din porţile de centură ale „oraşului de sus". cu rădăcini adînci în preistorie (aici s-au descoperit urme ale omului din neolitic). Agenţii: O. ce oferă condiţii excelente pentru practicarea canotajului. într-o mică depresiune. Oraşul are astăzi un număr impresionant de unităţi industriale cu profiluri diferite. . Victoria. Chineză. al XV -lea. (2) Răşinari. De vizitat:. Localitatea Răşinari.). casa memorială Octavian Goga. obiecte de cultură populară. austriacă. al XIV-lea. T. al XIV-lea pe locul unei basilici romanice. Sînt curse directe sau cu legături).R. P. Andreescu. a fost construită în anii 1726—1728 de către călugării iezuiţi. muzeul etnografic în aer liber (unde sînt expuse pive.. În afara monumentelor menţionate. mai tîrziu pe Mihai Eminescu care era în turneu la Sibiu cu trupa lui Pascali etc. suferind ulterior renovări. Rubens. care oglindesc ingeniozitatea meşterilor populari în decursul secolelor) şi un pitoresc lac. printr-un urcuş în serpentină. sculptură etc. 10. reprezentînd răstignirea..a. Veronese. apoi pe frumoasa stradă Calea Dumbrăvii. Se fac mereu investigaţii noi.. care a fost demolată. ca regele Carol al XII-lea al Suediei. se mai află vechea şi frumoasa biserică în stil romanic. cuptoare de topit metale. (6) Turnul scărilor. Gara şi autogară — Piaţa gării (de aici pleacă autobuzele spre diferite localităţi şi staţiuni balneoclimaterice. Ocna Sibiului..) de unde se pot admira frumoasele perspective ale înălţimilor Cibinului. diferite triburi africane. engleză şi românească. Luchian ş. În interior sînt demne de reţinut: fresca lui Johannes de Rosenau din 1445.R.F. cabana Gîtul Berbecului. învecinată cu pîrîul Stezii. Sibiul oferă încă un mare număr de obiective de interes istoric. o industrie modernă. De la Dumbravă. De la Răşinari pînă la Păltiniş (22 km) şoseaua. printre care: Păltiniş. din Piaţa Griviţei. Snyders etc. (5) Turnul de lîngă Primăria Veche datează din sec. după 14 km întîlnim o veche aşezare întemeiată pe la începutul sec. N. biserica Cetate etc. ferăstraie. biblioteca documentară cuprinde aproximativ 240.a. Sadu. arta plastică. Monument de artă în stil gotic. este accesibilă cu autobuzele care pleacă de la autogară. Van Dyck. Sebeşului — cabana Santa.R. Parîngului. duce la Complexul turistic Păltiniş. — str. (4) Biserica evanghelică. (5) Cisnădie. De-a lungul vremii biserica evanghelică a suferit adăugiri şi măriri. uşa de fier forjat a sacristiei din 1471. Situată pe valea Pîrîului Alb. este o aşezare veche. al XIII-lea). Complexul este dominat de culmea Onceştilor (1 717 m alt. Parcuri şi grădini: parcul „Sub arini". moderne şi contemporane din diferite domenii). mobilier. trece pe la cabana Curmătura Stezii. (2) Turnul Sfatului (despre care s-a amintit anterior) este situat între Piaţa 6 Martie şi Piaţa Republicii..

se află la confluenţa rîurilor Cibin şi Sadu. drumul de fier se bifurcă: o linie de cale ferată duce spre nord -est. iar pe cîmpul de luptă au rămas o mulţime de leşuri. care. se ajunge la cătunul Fundul Rîului (2 km). Părăsind Tălmaciu.N.T. principele Ardealului. la Avrig-Făgăraş-Braşov. iar în dreptul km 299.a. şoseaua (D. Dealul Furcilor. Drumul duce prin frumoasa vale a Sadului. Satul este situat la poalele dealurilor ce preced intrarea Oltului în defileu. cetatea Tălmaciu. De pe Dealul Furcilor se poate admira însă frumoasa panoramă a începutului celui de al treilea defileu al Oltului. În continuare drumul este dificil.N. formată din cinci cătune: Ciupari (10 km). iar alta spre sud. pentru scurtă vreme. în dreptul km 311. Tălmaciu a căpătat în ultimii ani un pronunţat profil industrial.).7) îşi desfăşoară panglica spre sud. În amonte de hidrocentrală se află locul numit „Masa Verde". Şoseaua asfaltată (D. iar mai apoi spre sud. iar astăzi funcţionează aici o staţiune meteorologică automată. Se trece apoi pe lîngă mica aşezare forestieră Dudaş (7 km). trec prin Tălmaciu şi au staţia terminus la cabana Gîtul Berbecului. de unde poteci marcate duc spre piscurile munţilor Făgăraş (printre care vîrfurile Tătaru şi Suru). apoi se abate spre dreapta de albia rîului Cibin şi trece pe sub un pod de cale ferată (calea ferată ce duce spre Podul Olt. nu a mai fost refăcută. ia acest curs. împreună cu alte cetăţi (Turnu Roşu. drumul trece prin comuna Boiţa (la 6 km de Tălmaciu şi 22 km depărtare de Sibiu). o aşezare cu frumoase livezi. la o depărtare nu prea mare unul de altul. care este traversat de două poduri de cale ferată.N. după care. după confluenţa Sadului cu Pîrîul Porcului. apare în stînga şoselei şi în dreapta căii ferate.DE LA SIBIU LA TURNU ROŞU Drumul ce duce la Veştem (D.A. părăsind albia rîului. a. urmînd firul Oltului. se opreşte la cabana Gîtul Berbecului (5 km).). Lupta a avut loc pe cîmpia dintre Şelimbăr şi Sibiu. despicătura pe care o fac apele Oltului între munţi (de aici pînă la începutul trecătoarei sînt numai 4 km). Şi calea ferată. ale cărei ruine se mai pot vedea pe „Dealul Furcilor". D. În direcţia Avrig-Făgăraş-Braşov. după 1330. căror joncţiune are loc în partea sudică a oraşului. Mailaţi (1 km). Hidrocentrala Sadu (7 km). Porţi şi garduri înalte delimitează case construite după specific ardelenesc. precum şi ţara şi munţii Făgăraşului. aceasta purta numele de Landskrone sau Coroana Ţării şi se spune că a fost construită după incursiunea lui Vlaicu Vodă înspre Sibiu (în 1369). După staţia Podul Olt. Cetatea a fost dărîmată pe vremea regelui Matei Corvin. Pe calea ferată drumul continuă spre sud. 1) trece în continuare prin localitatea Veştem (6 km). 1) trece mai întîi prin Şelimbăr (6 km). De la Tălmaciu pînă la cabana Gîtul Berbecului sînt în total 40 km. alcătuia un sistem de apărare al trecătoarei Turnu Roşu. Şoseaua străbate locuri cu un relief din ce în ce mai frămîntat. Prima staţie pe ramificaţia sudică a căii ferate e Turnu Roşu.000 de ostaşi. Aşezat în depresiunea Cibinului. Pe partea dreapta a şoselei.). Mai departe drumul trece prin mica aşezare Sădurel (2 km). ultimul din cele dnei ale comunei Rîul Sadului. Ruinele ce se disting bine chiar din depărtare aparţin fostei cetăţi Tălmaciu. care duce spre Valea Oltului. se întîlneşte cu D. pereţii devin aproape verticali. guvernatorul Ardealului. în timp ce rîul Cibin îşi abate cursul la început spre vest. unde se ramifică spre Rîmnicu Vîlcea sau Braşov) Următoarea localitate. construită în anul 1896 (printre primele din ţară).N. ale cărei turbine sînt antrenate de apele din lacul de acumulare aflat în amonte. plecînd din Sibiu. prin cîteva serpentine scurte. Rezultatul bătăliei: Andrei Bathory. Săpăturile arheologice făcute au scos la lumină dovezi materiale din timpul statului sclavagist dac independent (anii 60-106 e.). de formă tronconică. la aproximativ 25 m deasupra lacului de acumulare. iar şoseaua asfaltată (D. pe un mic platou. Cetatea. care constituie centrul comunei Rîul Sadului. valea rîului se strîmtează şi mai mult. continuînd drumul. Pe şosea. întîlnim şi cascade (lîngă izvorul Groşilor). În vechime. în continuare urmează comuna Rîul Sadului.6) care duce. Aşezată într-un pîlc de brazi. 7.N.7) trece prin apropierea laturii sudice a acestuia.G. Lotrioara ş. Interesant de remarcat este faptul că locuitorii (ciobanii) din Boiţa şi din alte localităţi — . De atunci. pe o ridicătură se află inscripţia 1599. care atrage atenţia că în apropierea acestui loc s-a desfăşurat bătălia istorică. şi înconjurată la exterior de un şanţ peste care — la poarta principală — se lăsa un pod. cu o cabană la 571 m alt. pe şosea. condusă de Mihai Vodă Viteazul. unde este şi o cabană (546 m alt. Mihai Viteazul a devenit. Pe aceasta rută circulă autobuze D. a fost înfrînt. Ca urmare a acestei victorii. localitate aşezată pe ambele maluri ale rîului Sadu. Tălmaciu (7 km de Veştem şi 20 km de Sibiu).N. Beberani (2 km). Confruntarea a început în jurul orei 10 dimineaţa şi a durat pînă către seară. Mai sus de Sădurel. străbătînd o serie de comune interesante din punct de vedere turistic: Sadu (8 km). construită în stil romanic.n. Din Tălmaciu se desprinde un important traseu turistic (km 253. apărată de turnuri pătrate. precum şi din perioada sclavagistă romană (106— 271 e. l. ce au fost îngropate într-un mormînt comun.n. urmează Hidrocentrala Sadu V (15 400 KW). Părţile beligerante dispuneau fiecare de cîte 25. locul de naştere al lui Samuil Micu (zis Klein). Barajul este construit în arc de cerc (prima realizare de acest fel din ţara noastră).. pînă la un punct. în apropierea unui mal stîncos. după care şoseaua. unde se află o păstrăvărie. cabana se află la 1 175 m alt. prin localitatea Porceşti (după halta de cale ferată Sebeşul de Sus). Mai tîrziu. care se îndreaptă spre vest.. în luna octombrie a acelui an.. Valea lui Ivan (1 km). Localitatea are totodată o mare vechime. pînă la cabana Gîtul Berbecului. era de forma ovală.

În acel an. În ceea ce priveşte întregul ansamblu de clădiri este interesant de reţinut. Cetatea Turnu Roşu se află pe malul drept al Oltului. al XIV-lea cetatea este martora trecerii armatelor Ţării Româneşti. orzul. pe partea dreaptă a drumului. precum şi de trecătoarea Turnu Roşu. iar pămîntul se lucra cu ajutorul săpăligii din corn de cerb.T. şi printre acestea Caput Stenarum (Boiţa de azi). peste drum. după ce devastaseră satele din jurul Sibiului. Uneltele descoperite la Boiţa şi expuse la Muzeul Brukenthal — cuţite pentru viţa de vie. cetatea Turnu Roşu. leagă Boiţa de Tălmaciu şi Sibiu.n. Turnu Roşu — Cozia. constituind multă vreme aşa-numitul „limes transalutan". administraţia austriacă construieşte în trecătoarea Turnu Roşu un drum mai bun. Cea mai veche clădire este fostul donjon (primul Turn Roşu). Boiţa şi altele. conduse de fraţii Buzeşti. Săpăturile arheologice efectuate aici au scos la iveală dovezi materiale care atestă prezenţa omului în aceste locuri încă din neolitic. De atunci dealul din spatele cetăţii poartă denumirea de „Dealul turcilor". Sadu. la independenţa Ţării Româneşti. aşezarea purta numele de Caput Stenarum şi îndeplinea rolul de poziţie întărită în sistemul defensiv roman. printre altele. pînă în prima jumătate a sec. unii istorici susţin că cetatea ar fi fost ridicată după lupta de la Posada (1330) dintre Basarab şi Carol Robert d'Anjou.Tălmăcel. care contrastează cu arhitectura construcţiilor. precum şi cu vecinătatea inegalabilului defileu al Oltului. se aprobă ca cetăţile să fie puse sub administraţia saşilor din sudul şi centrul Transilvaniei. care cuprindea satele Tălmaciu. Dar aici au întîmpinat rezistenţa celor din cetate.A. O altă construcţie care prezintă interes . Dezastrul turcesc din anul 1493 este legat de menţinerea puterii de rezistenţă a cetăţii Turnu Roşu. În această perioadă.5 km de centrul satului Boiţa (24 km de Sibiu). Acest sistem de apărare se întindea de-a lungul Oltului.20—1. Pentru remedierea acestei situaţii. în perioada romană. turcii se întorceau cu prăzile spre Valea Oltului. căpitanii de oaste ai lui Mihai Viteazul. al XIV-lea. pe nume Schwantz. În sprijinul susţinerii vechimii cetăţii se aduce arjfu-mentul arhitecturii sale — planul pătrat — adesea folosită de arhitecţii bizantini între sec.a. urmarea acestei independenţe se desprinde dintrun document semnat la data de 3 februarie 1453. potrivit legendei. Răşinari etc. pe o colină. Vasele erau lucrate cu mîna. Printre cei ce susţineau necesitatea menţinerii capacităţii de apărare a cetăţii Turnu Roşu se afla şi regele Matei Corvin. bituşea (cojocul) ş. În anul 1717. construit pe o mică colină ce domină trecătoarea. Astfel. Pe la sfîrşitul sec. ambele aflate dincolo de Olt (pe malul său stîng). este cea mai veche clădire din complex şi s-a păstrat aproape neschimbată în decursul vremii. În prima sa parte. căciula. în. Curse regulate D. nedepinzînd de conducerea saşilor din Sibiu. În epoca istorică. De la un ofiţer austriac. în imediata apropiere a şoselei asfaltate.). care să înlesnească trecerea cailor şi căruţelor. În timpul perioadei istorice (între anii 106—271 e. Rezultatul acestei confruntări militare a dus. apoi prin forma să paralelipipedică. dorind cu acest prilej şi un domeniu feudal. după cum se ştie. Şi evenimentele i-au dat dreptate. primul rînd. Trebuia să se asigure un punct de apărare al importantului drum comercial prin trecătoare. se păstrează o stampă. către cîmpul de luptă de la Şelimbăr. — atestă activitatea locuitorilor de acum mai bine de 20 de secole. se află Cetatea Turnu Roşu. alcătuit din unele piese de tradiţie dacică: gluga. pierzînd în bătălie mulţi oameni prizonieri şi prăzi. drumul ce duce spre sud este şi el mai bine întreţinut. iar culoarea de un roşu aprins a donjonului ar veni. de la Turnu Roşu la Gura Lotrului. de la sîngele turcesc cu care au fost stropiţi pereţii. meiul. precum şi de alte localităţi de pe Valea Oltului. erau clădirile vămii. Oltenia este ocupată de trupele austriece (pînă în anul 1739). folosind munca sclavilor. Zidurile groase (de 1. care aminteşte de starea deplorabilă în care se afla. din care se poate vedea cum arăta cetatea Turnu Roşu pe acea vreme: un turn masiv. Construirea acestei cetăţi în defileul Oltului a fost impusă de considerente de ordin strategic şi comercial. Din acest moment situaţia se schimbă radical: zidurile cetăţii sînt reparate. Cu acest prilej trebuie reţinut că denumirea de Turnu Roşu este purtată — în afară de cetate — şi de localitatea şi gara Turnu Roşu. Din însemnările existente (prima datează din anul 1411) rezultă că în acel an cetatea Turnu Roşu era condusă de un castelan. Urmează un grup de clădiri. Pitorescul aşezării este determinat de frumuseţea locurilor înconjurătoare. care alcătuiesc la un loc cetatea Turnu Roşu. şoseaua îl însoţeşte de aproape. cu cromatismul uneia din ele (de un roşu aprins). înspre Olt. numite „castre". faptul că aparţin unor perioade istorice diferite. Unele ipoteze istorice duc începuturile ceăţii Turnu Roşu departe în adîncul vremurilor. de unde începe cel de al treilea defileu al Oltului. care trece mai întîi prin dreptul unui mic cimitir al eroilor din războiul de la 1916—1918. adică o linie de apărare de-a lungul căreia se aflau din loc în loc întărituri. al X-lea şi al XIV-lea.a. Oltul intră în ultimul şi cel mai frumos defileu al său.50 m) sînt făcute în mare parte cu piatră de rîu.G. de la vărsarea lui în Dunăre şi pînă în Ardeal. La 2. care se remarcă din complexul clădirilor cu pereţi de culoare roşie stridentă. — au răspîndit de-a lungul şi de-a latul ţării portul lor. fiare de plug ş. populaţia băştinaşă se ocupa în continuare cu agricultura. ÎNTRE TURNU ROŞU ŞI GURA LOTRULUI Trecînd de Boiţa. În această perioadă se cultiva grîul.

Dar datorită marii izolări în interiorul defileului. variaţia nivelului apelor Oltului fiind extrem de neregulată (pînă la 7 m în decurs de 24 de ore) punea în primejdie securitatea omului.) în cca 5 ore de mers. (Conturul pe care-l ia aici albia Oltului are aspectul unor cifre. într-o vreme ajunge cuib de haiduci. Construită în anul 1963. sînt folosite astăzi drept sanatoriu de boli nervoase. Multă vreme s-a crezut că această cetate se afla la confluenţa Lotrului cu Oltul. cetatea Lotrioarei nu prezintă prea mare interes şi procesul degradării ei continuă. Situată la 1650 m alt. pătrunde Oltul între pereţii Carpaţilor. Primele veşti documentare cu privire la cetatea Lotrioarei le găsim într-un document din 1407. Valea Lotrioarei constituie un obiectiv pitoresc. îl constituie construcţiile administrative. lucru curios. Astăzi se păstrează doar o parte din zidul său şi. Imediat după traversarea podului peste rîul Vadului se află halta de cale ferată Valea Fratelui. cetatea este scoasă din anonimat. Construcţiile de la gura Lotrioarei. Pereţii din ce în ce mai strîmţi ai defileului obligă şoseaua şi calea ferată să se apropie şi mai mult. cabana dispune de un bufet-restaurant şi de 12 locuri de cazare. apoi 7". turnul de acces.Ca într-un lacăt greu — scrie Geo Bogza — ce nu s-ar deschide decît cu ajutorul unui cifru. . după invazia turcilor din 1493. poate mai impresionant prin abruptul pereţilor. Preajba şi Coasta Cîinenilor. Lotrioara (4 km de cabana Valea Oltului). părăsind-o în cele din urmă pentru a se retrage în Ţara Românească. dar ulterior s-a stabilit că adevărata ei aşezare era la gura Lotrioarei. cea dinspre Olt. La muzeul Căilor Ferate din Bucureşti este menţionată realizarea inginerului român Rîmniceanu Mihail (1852—-1916). Construcţia nu a avut însă o viaţă prea lungă. şoseaua se strecoară între pereţii din ce în ce mai abrupţi ai defileului. În timpul mişcării revoluţionare din anii 1848—1849. frumoase poieni şi locuri bune de pescuit păstrăvi.. lumină electrică. Pe un pinten de deal stîncos se văd resturile zidurilor vechii cetăţi a Lotrioarei. De la cronicarul Hieronimus Oestermayer ne-a rămas informaţia cum că surparea turnului s-ar datora unei mari revărsări a Oltului. în dreptul km 244 a luat fiinţă cabana Valea Oltului (3 km de Turnu Spart). care nu au schimbat decît într-o foarte mică măsură aspectul de cetate feudală. trece în. Un al treilea grup de clădiri. Acum începe propriu-zis cel de al treilea defileu al Oltului. întîlnim ruinele unei vechi întărituri. cu cele două prelungiri estice. astfel că un document din 1453 pomeneşte de dărăpănarea ei. teren de schi în apropiere.este cel de al doilea Turn Roşu. Trupele revoluţionare se adăpostesc aci şi rezistă vreme îndelungată. Oltul străbate un drum din ce în ce mai dificil. Trei căi: şosea. în cadrul pitoresc al unei poieni. Mai întîi cifra 3. Pentru a se asigura o bună deservire turistică pe această porţiune a văii. de munţii Lotrului. Ulterior. de la care o altă potecă marcată (triunghi roşu) coboară spre cabana Suru. Apropierea de apele Oltului i-a fost fatală. În continuare. El a despărţit munţii Făgăraş. Viaţa cetăţii este curmată în urma incursiunilor turcilor. Din valea Lotrioarei un drum nemarcat duce la cabana Prejba (1 630 m alt. înalt de aproximativ 18 m. Durata parcursului: aproximativ 8 ore. greutăţilor legate de apărarea ei. Curmătura Surului. Tipul construcţiei era asemănător cu al turnurilor de apărare de la Sibiu. pe plaiul Fruntea Moaşei. necesitînd unele lucrări speciale. turnul avea ferestre de tragere aşezate în trei etaje. mai recente. frumuseţea şi sălbăticia peisajului decît cel realizat de Dunăre la Porţile de Fier. De aici pleacă o potecă marcată (bandă roşie) spre vîrfurile Claia Bulzului. stăpînirea celor şapte scaune săseşti. Adîncimea şanţului pe care se scurg astăzi apele Oltului o obţinem scăzînd altitudinea sa (355 m) din altitudinea de peste 2 000 m a munţilor din vecinătate. Este vorba de Turnul Spart (5 km de Boiţa). . împreună cu alte cetăţi. nu departe de apa Oltului. apoi 5. cabana are bufet şi restaurant-cantină. şoseaua se situează între Olt (la stînga) şi calea ferată (la dreapta). cu vîrful vizibil de aici — Suru (2 282 m). În jurul acestui turn s-au emis tot felul de ipoteze. lung de 47 km. Chica Fedeleşului. Este interesant de ştiut că pe această porţiune a Oltului construcţia căii ferate a întîmpinat mari dificultăţi. atribuindu-i-se o vechime vecină cu perioada existenţei statului dac sau a stăpînirii romane. care în anul 1904 a condus aceste lucrări. apă curentă. apă şi cale ferată îşi ţin tovărăşie. pînă în apropiere de staţia de cale ferată Rîul Vadului (km 235). Revenind la drumul nostru. dînd parcursului un mare pitoresc. construit în spatele unei alte clădiri. el a fost ridicat mult mai tîrziu. În stînga şoselei. printre stîncile ce-i stau în cale. Halta prezintă interes pentru turiştii care doresc să viziteze unele piscuri şi cabane din munţii Făgăraşului.. apropiindu-se de locul de vărsare al unui afluent important. În realitate. observăm în continuare că în aval de halta Valea Fratelui. la care se putea ajunge pe o scară în spirală. Cu puţin înainte de a primi din partea dreaptă un afluent important — Rîul Vadului — Oltul este traversat de calea ferată pe un pod curb.) În această porţiune a drumului Oltul este flancat de calea ferată la stînga şi de şoseaua asfaltată la dreapta. de formă hexagonală. străbătut de un drum carosabil de-a lungul căruia se întîlnesc rare aşezări omeneşti. cu ziduri de peste 4 m grosime la bază. situate la nord şi la sud de valea Lotrioarei. pentru a construi încă o stavilă în cazul unor alte incursiuni. ce se află aliniată la şosea. petrecută în anul 1533. care adăposteau pe vremuri vama şi locul de carantină pentru oameni şi mărfuri. Lăsînd în urmă cetatea Turnu Roşu. Aşezările omeneşti sînt rare în defileu.

al XVII-lea. care conducea trupele române. a fost centrul unuia din primele mici voievodate (despre care amintesc unele documente din 1247). vizitînd în trecere Cîinenii. 2 km de Robeşti). Biserica are aspectul unei cetăţi. la Copăceni. în faţa şoselei şi a podului pe sub care trece calea ferată.T. În martie 1849 se abat prin Cîineni Simion Bărnuţiu. austriecii au curăţat albia Oltului spre a-l face navigabil. De la Cîineni.a. îşi păstrează forma originală. Imediat ce iese din Cîineni. însă cu toate eforturile depuse. Peste Olt. Mult mai tîrziu. cu o turlă elegantă pe naos şi o clopotniţă masivă pe pronaos. În construcţia caselor acestei aşezări rurale se simte influenţa arhitecturii ardelene. în valea mîndră şi bogată a Topologului". Înspre sud se aflau chiliile mănăstireşti. cu cîte un turn de formă poligonală în colţurile dinspre nord. Mai departe drumul îl duce prin Sălătruc. în timp ce şoseaua rămîne în continuare fidelă malului drept al Oltului. Plescioarei (904 m). de aceea. pe timpul domnului Radu Leon (1664—1669). Pe anumite sectoare acest drum este deservit şi de curse D. drumul trecea pe atunci de pe un mal pe altul al rîului. din care astăzi a rămas doar un mic corp de clădiri cu cîteva încăperi boltite şi un foişor. Oltul şi valea să nu constituie unicul drum de legătură cu exteriorul.. Istoricul Grigore Tocilescu a descoperit. urmăreau un scop administrativ şi strategic — legarea Olteniei de Transilvania. drept întărit apoi şi de Radu cel Mare în 1509. cu o inscripţie în limba latină. Balota. executate în timpul ocupaţiei austriece a Olteniei (1718—1739) din ordinul împăratului Carol al VI-lea (austriecii numeau acest drum „Via Carolina"). calea ferată trece de pe malul drept pe cel stîng. ca la o fugă de cal din pragul ţării. n.G. această porţiune de drum s-a situat numai pe partea dreaptă a Oltului. Alexandru Vlahuţă scrie în „România Pitorească": “Cîineni. pentru că de pe malul său stîng se desprinde un drum ce înconjură pe la est muntele Cozia (drum folosit şi de romani).. pe unde trecea drumul roman. Grebleştii. unde aşezările omeneşti au dispus de un.. constructorii de pe vremea aceea nu au putut înlătura piedicile ce le stăteau în cale — enormele stînci de piatră. Aron Pumnu ş. lîngă podul de fier. care aparţin artei feudale religioase din sec al XVIII-lea. menţionat într-un hrisov din 1436 al lui Vlad Dracu (tatăl lui Vlad Ţepeş).a. au rămas numeroase urme de la drumul pe care-l foloseau romanii. Nu departe de acestea (pe locul numit „Turnuleţe") există ruinele unui castru numit Pons Vetus (podul vechi). prin care domnul acordă mănăstirii Cozia dreptul de vamă la Vadul Oltului (pe acea vreme localitatea purta numele de Genune). Tot pe malul drept. iar picturile sînt din anul 1718. Valea Oltului prezintă aici o deschidere mai largă. După gara Cornetu. Lucrările. pe stînga şoselei. Aşezat într-un cadru pitoresc." (pe atunci nu departe trecea frontiera).A. are ca ctitor pe . izgoniţi din Ardeal ca indeziderabili. Actuala biserică. În acelaşi timp. ocolind muntele Cozia pe la vest. situată în mijlocul laturii dinspre vest a zidului împrejmuitor. care a precedat existenţa unui alt voievodat mai cuprinzător — al lui Seneslau. schitul se remarcă printr-o interesantă arhitectură. şoseaua îşi urmează neabătută calea spre sud. construit în anul 138 e. aminteşte aici de lucrările de construire a drumului pe Valea Oltului. Schitul Cornetu. Dar Oltul separă aci două aşezări: cea de pe malul drept — Cîinenii Mari (Cîinenii de Vîlcea) şi cea de pe malul stîng — Cîinenii Mici (Cîinenii de Argeş). Unii autori situează în această depresiune locul de desfă şurare al vestitei bătălii de la Posada (1330 — între Basarab şi Carol Robert d'Anjou). apar comunele Racoviţă şi Copăceni. sat mare aşezat de o parte şi de alta a Oltului. nu are pridvor. În dreptul podului peste Olt se înalţă monumentul eroilor căzuţi în timpul celui de al doilea război mondial. apare un important monument de arhitectură religioasă: Schitu Cornetu (5 km de Balota). conduse de inginerul Friedrirh Hauptman. Înainte de a intra în Cîineni. un castru roman (în dreptul schitului Cornet). Două biserici din Cîineni. O placă de marmură. în urma săpăturilor făcute în 1894. atît şoseaua. cît şi calea ferată se apropie de una din cele mai mari aşezări omeneşti din această porţiune a defileului: Cîineni (4 km de comuna Rîul Vadului). calea ferată trece din nou pe malul drept al Oltului. Peste Olt. Tot aici a fost ucis generalul David Praporgescu. Intrarea în incinta schitului se face printr-o poarta boltită. Despre Cîineni aminteşte un document de pe timpul lui Mircea cel Bătrîn (din anul 1415). care poartă denumirea de depresiunea Titeştilor (Ţara Loviştei). prezintă interes din punct de vedere arhitectonic. care aparţine sec. Ultimul este un sat vechi. după ce depăşim vf. numit pe vremea aceea „Praetorium". străbătînd satele Robeşti (7 km de Cîineni). Schitul este împrejmuit de ziduri de piatră ce formează un patrulater. Şoseaua se strecoară pe lîngă un perete de piatră ce poartă denumirea de Coasta Cîinenilor. ajungînd pînă la valea Topologului şi apoi la Curtea de Argeş (65 km). depresiunea în care se află Cîinenii. Florian Aaron. Gavril Munteanu. (fost Sărăcineşti. Ştefan Micle (viitorul soţ al poetei Veronica Micle). călare. construită în 1687. ridicat în 1666. Mult mai tîrziu (între anii 1851—1858). Şuiei şi ajunge la Curtea de Argeş. iar lărgirea şi modernizarea şoselei a fost făcută după 23 August 1944 (între anii 1959 şi 1961). Găujanii ş. spaţiu mai întins. trece „şerpuind printre colinele plaiului Loviştea. Pentru a uşura construirea drumului.În continuare. Mult mai tîrziu. de unde se deschide o frumoasă privelişte spre Olt.

unde va fi construită centrala electrică cu o capacitate de 900 GWh (mai mult decît hidrocentralele de la Bistriţa şi Argeş luate la un loc). Prejba (2 km). utilizîndu-se îndeosebi lemnul de fag care se găseşte din abundenţă pe aceste meleaguri.5 la aproximativ 3 km de schit. şoseaua trece prin comuna Proeni. al XVIII-lea. În locul acesta Valea Oltului prezintă multe imagini pitoreşti. în anul 1583.Mareş Băjescu. Turnu Roşu (în nord) şi CîineniTiteşti-Curtea de Argeş (sud-est). văduva postelnicului Dumitru din Vălcăneşti. Şantierul de construcţie al barajului de la Vidra se întîlneşte la cca 14 km depărtare de cataracte. Apele ce vor pune în mişcare turbinele vor fi conduse spre Ciunget printr-o galerie de fugă (de 11 km) pe sub munţii Mănileasa. apoi la casele Balindru (care se află la confluenţa pîrîului Balindru cu Lotru). Pentru parcurgerea acestei rute turistice. şoseaua trece prin satul Călineşti (care se întinde între km 216. De aici drumul duce spre Cataractete Lotrului (cca 12 km).5 şi 214. Aşezările omeneşti stabile ce urmează după Brezoi. care se desfăşoară între km 211 şi 216. sacrificindu-se doar chiliile dinspre vest. Numai în ultimii ani prelucrarea buştenilor se face pe baze tehnice moderne. Gura Latoriţei (7 km). monumentul a fost restaurat între anii 1923 şi 1925. Cu 1 Intre paranteze sînt indicate distanţele dintre localităţi . aceasta din urmă în afara axei Oltului. care s-a mărit substanţial în ultimii ani. Odată trecut acest obstacol. la confluenţa apelor Latoriţei cu Lotrul. ce se strecoară printr-o deschidere îngustă între doi pereţi (muchia Văraticului din muntele Cozia pe malul stîng şi stînca Foarfeca pe malul drept). În ultimul timp. pe partea dreaptă a şoselei se află mica aşezare Golotreni. velvornic şi ban al Craiovei. Fratoşteanu. Începe depresiunea Brezoi (continuarea depresiunii Titeşti) sau Loviştea (Ludovic von Sturmer. În dreptul Proenilor ia sfîrşit prima parte a defileului ce începe la Turnu Roşu (această porţiune are o lungime de 39 km). caracteristic construcţiilor religioase din sec. şanţ cu peşte). Păscoaia (3 km)1. adică în locul numit Gura Lotrului (64 km de Sibiu. Pentru a nu demola schitul.). în timpul ocupaţiei austriece. Şoseaua urmează malul drept al Oltului. într-un splendid decor natural. Săliştea (3 km). în urma lucrărilor ce se desfăşoară la Vidra). Schitul Cornetu este considerat un monument reprezentativ. Pentru a o depăşi s-au adoptat două soluţii: pentru calea ferată — un tunel ce o străbate. Localitatea îşi trage denumirea de la sălaşul unui haiduc numit Brezoi. la Vidra se va crea un lac de acumulare lung de aproximativ 10 km.a. şi-a notat că în limba localnicilor cuvîntul „lovişte" însemna groapă. Pictura aparţine sec. Prima localitate pe care o străbatem este Brezoi (2 km de Gura Lotrului şi 3 km de staţia de cale ferată Lotru). Malaia (1 km). prima este cea de care ne ocupăm în această lucrare. Drumul pe malul Latoriţei duce la Ciunget (6 km). anume la Gura Lotrului. în dreapta — apa Lotrului pe ale cărui maluri se află localitatea Brezoi. la locul de vărsare a Lotrului în Olt. Înainte de a intra pe podul de peste Lotru. în apropierea staţiei de cale ferată Lotru se ramifică şi traversează Oltul un scurt traseu feroviar. posibilităţile de acces s-au mărit şi mai mult. un loc deosebit de pitoresc. trece peste această ramificaţie a căii ferate şi se apropie de podul construit peste Lotru (lotru=haiduc). 3 km de Proeni. pe o spaţioasă terasă a Oltului. În anul 1720. demne de relevat: în stînga — apa Oltului. în apropierea căreia este un loc bun pentru camping. nunta viitorului domn Mihai Viteazul cu Stanca. legate de restul ţării prin culoarele Cozia (în sud). Localitatea Voineasa se află la 11 km depărtare de gura Latoriţei. Ne aflăm în apropierea confluenţei Lotrului cu Oltul. O fabrică de cherestea pentru prelucrarea lemnului de răşinoase ia fiinţă aici în anul 1873. După terminarea lucrărilor de construire a barajului. masiva stîncă Albioara obturează malul drept al defileului şi se apropie mult de Olt. al XVIII-lea. mai mici (cu excepţia Voinesei. un călător străin care a trecut în 1816 prin acesta locuri. în urma deschiderii lucrărilor de construire a barajului de la Vidra.6 (la cca 4 km de Călineşti). sînt următoarele: Valea lui Stan (4 km de Brezoi). ofiţerul austriac Schwantz (despre care s-a amintit şi cu alt prilej) o trece pe harta întocmită de el. Cu acest prilej trebuie spus că depresiunea Titeşti-Brezoi (Ţara Loviştei) este formată dintr-un complex de văi şi terase. 13 km de Căciulata şi 15 km de Călimăneşti). circulaţia feroviară a fost abătută printr-un tunel săpat pe sub zidul apusean al aşezămîntului. Avariat în timpul primului război mondial. traversîndu-l la Voineasa şi apoi la cataractele Lotrului (unde există un viaduct). iar pentru şosea — trecerea peste tunel. al XVII-lea (turnul clopotniţei peste naos ş. -La ieşirea din Călineşti. În mica biserică cu pridvor a aşezării a avut loc. iar a doua se abate spre valea Lotrului. Îndepărtîndu-se de schitul Cornetu (numele provine de la pădurile de corn din apropiere). în care se îmbină armonios linia vechii arhitecturi (planul şi decorul faţadei) cu linia construcţiilor religioase din sec. Tot aici se află punctul de răspîntie a două rute turistice de o mare frumuseţe. Calea ferată a rămas pe malul stîng al Oltului. Podul de peste Lotru se găseşte la km 203. ce leagă această staţie de localitatea Brezoi (la 3 km depărtare de staţia Lotru). Drumul spre aşezările omeneşti de pe valea Lotrului urmează în general malul drept al rîului. un aport substanţial îl aducea în trecut calea ferată forestieră dintre Brezoi şi Voineasa. Depresiunea Brezoi a luat naştere în urma a două evenimente geologice distincte: o prăbuşire a locului unde se află acum localitatea Brezoi şi o înălţare a Coziei. Plaiul Poienii şi Vînăta.

În acelaşi timp. Pe vremea plutelor. Se ştie. de unde începe un traseu turistic spre piscurile muntelui Cozia. dar nu mai puţin pitorească. din care 5 km la vest de Olt. după care vine una mai mică — Cîrligul Mic. Imaginaţia populară a dat şi un alt contur acestei denumiri: un cal înaripat despre care legenda spune că s-ar fi transformat într-o stană de piatră. Caucaz ş. Urmează halta Turnu — importantă pentru turiştii ce vin la mănăstirea Turnu. vase cu sare pluteau pe apele sale).). magistrala feroviară străbate nu mai puţin de 5 tuneluri. Un alt început al traseului se află mai jos. cu cel mai înalt vîrf Năruţu (1 499 m alt. despre o stîncă numita Clopotul (sau. Anumite particularităţi naturale evidenţiază culmea Coziei şi sub aspectul climei mai dulci. Nyarady). tulichina (Daphne blagayana) s. cu vîrful Ciuha Neamţului (1 677 m alt). Sub aspect turistic. ce obligă apele Oltului la unele salturi. Ţinînd seama de interesul turistic pe care-l prezintă această regiune. mai în glumă. pentru cei ce-şi conduceau navele prin aceste locuri. ambele nu prea încurajatoare. La clopot) se spune — pe de o parte — că aici s-ar fi sfărîmat o ambarcaţie ce transporta un clopot pentru mănăstirea Cozia. Astfel. printre care cel mai important este Latoriţa. Valea Oltului. care are 29 km lungime. „Bătrînul Olt purtat de gînduri" se strecoară printre două masive muntoase: muntele Cozia (1 677 m) pe malul stîng şi Năruţu (1 499 m) pe cel drept. cît şi spre valea Argeşului (spre est). că stejarul ocupă — pe scara altitudinii — un etaj inferior fagului.acest prilej se va deschide şi o importantă rută turistică de intensă circulaţie. iată cîteva date privind Lotrul. la Cozia: E. În acelaşi timp se observă o inversiune a etajelor de vegetaţie. în dreptul Călimăneştiului. prezintă un interes deosebit. rară sau unică etc. Denumirea de Lotrişor este împrumutată de la numele unui mic afluent al Oltului ce curge în imediata apropiere (curse regulate leagă acest camping de Călimăneşti). fac parte din crestele sudice ale Făgăraşilor. Aici şi-au dat întîlnire elemente floristice din Alpi. VALEA OLTULUI PRIN DEFILEUL DE LA COZIA Revenind la Brezoi şi de aici mai departe pe şoseaua de pe Valea Oltului. Urmărite din tren. ochii şoricelului (Saxifraga stellaris). şi 35 km la est de acesta. aflate pe malul stîng al Oltului. desigur. unde se află şi un bufet. Balcani. de la cătunul Păuşa sau Bivolari. spre a împiedica transporturile militare. În cazul Coziei. al florei. se crede că stînca ar fi fost prăbuşită în Olt. Jiblei şi Rîmnicului Vîlcea (spre sud). deoarece pe anumite trasee este destul de uşor accesibilă. Pe şosea — în dreptul Cîrligului Mare al Oltului — putem poposi la campingul „Lotrişor". Curbele pe care le face cursul repede al apei dovedesc greutatea cu care Oltul răzbate prin strîmtoare. Primul izvorăşte din lacul Cîlcescu (cel mai întins dintre lacurile glaciare ale munţilor Parîng). cel mai înalt dintre vîrfurile ce formează masivul Coziei în partea estică a Oltului. Defileul este străbătut de şosea (pe partea dreaptă) şi de calea ferată (pe cea stîngă). precum şi din întregul masiv. de data aceasta avînd la bază temeiuri istorice. Culmea Coziei are o lungime totală de cca 40 km. Urmează apoi o curbă (cea mai mare pe care o face rîul în acest sector) numită Cîrligul Mare. Tot aici poate fi întîlnită floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum). de pildă. Cîrligele Oltului apar începînd de la cariera halta Coziei (aici se exploatează roca pe care geologii o numesc gnaisul de Cozia). care are o lungime de 8 km (cele două porţiuni au în total 47 km). fapt care răpeşte călătorilor posibilitatea de a urmări în întregime frumoasele privelişti ale Oltului în defileul Cozia. considerăm necesar să facem cunoştinţă mai îndeaproape cu: MUNŢII COZIA Munţii Cozia. aflîndu-se la o depărtare de cca 20 km de creasta principală a acestora. poate fi cuprins cu privirea şi cadrul natural al Călimăneştiului.a. des întîlnite sînt: măceşul (trandafirul sălbatic). după pacea de la Siştov din 1791. ne aflăm la intrarea în cea de a doua parte a defileului Turnu Roşu-Cozia (întrerupt între Proeni şi Gura Lotrului). Lung de 76 km. Astfel. Între staţia Lotru şi Călimăneşti. în mod deliberat. Poporul a împrumutat acestor locuri nume care vorbesc în mod plastic despre dificultăţile pe care le întâmpinau navigatorii de pe vremuri (avem ştiri că Oltul era o importantă arteră de navigaţie încă din timpuri îndepărtate: în 1222. depresiunea Loviştei. munţii Făgăraşului (spre nord). ce poartă denumirea ştiinţifică de Rosa Coziae Nyar (după numele celui care a identificat-o aici. datorită climatului de nuanţă mediteraneană (favorizat şi de expunerea versantului). acest „galop acvatic" i-a făcut pe plutaşi să afirme. pe de altă parte. că se consideră mai degrabă călare pe un armăsar nărăvaş decît pe o plută. Un şir de trepte de piatră. sau culmea Coziei cum li se mai spune. mai în serios. poartă numele de Armăsarul. cel de al doilea îşi are izvorul lîngă Cotul Ursului. Primeşte peste 80 de afluenţi. situat într-o poiană. I. stejarul urcă pînă la 1 200 m şi chiar pînă la 1 300 m.a. în timp ce fagul coboară sub altitudinea de 1 000 m şi uneori . culmea Coziei (în partea de la est de Olt). coada şoricelului sau rocoţele cum i se mai spune (Achillea coziensis Nyar). Înainte de a ne înapoia la axa turistică principală. un vîrf ce se profilează pe cumpăna de ape dintre bazinul Jiului şi al Lotrului. Lotrul îşi are obîrşia la confluenţa a două ape — Cîlcescu şi Pravăţ. oferind privelişti de neuitat atît spre Valea Oltului.

Ultima datează de pe vremea primului război mondial. Cărarea se desfăşoară în continuare pe Muchia Vlădesei. Ne apropiem de locul numit „Muchia trăsnită"'. autoturismele turiştilor opresc adesea în dreptul unei mici construcţii moderne ce adăposteşte un bătrîn izvor care poartă denumirea . construite din lemn.La troiţă" şi de aici la mănăstirea Stînişoara. Se spune că romanii. cu ocazia înfrîngerii austriecilor de către turci la Cozia. iar unul din dreptul aşezării Vărateca. de unde se deschide o frumoasă privelişte spre înălţimile munţilor Făgăraş. goruni. unele — deşi pleacă din puncte diferite: Turnu sau Călimăneşti — se întîlnesc la locul numit „La troiţă''. ale cărui piramide din stînca formează cunoscuta Poartă a Vulturilor (numită aşa pentru că este accesibilă numai vulturilor). drumul se apropie de un pîrîiaş cu apă limpede. Ne găsim în apropierea vf. după care urmează o insulă de vegetaţie de molid (de remarcat umbra de o întunecime mai accentuată lăsată de arborii de molid. După această dată el este folosit ca adăpost pentru oi. venea să-şi petreacă vacanţele la mănăstirea Turnu. Continuînd urcuşul. aflată în imediata apropiere a apei. La înapoiere. În dreptul gării Turnu. . au căzut pradă flăcărilor (în 1932). care coboară pînă la Cascada Urzicii de lîngă mănăstirea Stînişoara. . unde se găseşte o bancă pentru drumeţii osteniţi. Biserica veche a mănăstirii a fost zidită pe timpui domnitorului Ţării Româneşti Ion Duca (1676) de către mitropolitul Varlăm şi ctitorul Ene Lipscanii. trăind la început în peşteri (în incinta aşezămîntului se află săpate în stîncă adăposturi pentru monahi. iar mănăstirea Stînişoara e schitul din „Mustafa Efendi ajunge Macarie monahul" — o altă povestire a scriitorului. se găseşte o ridicătură stîncoasă. care durează cca 3 ore. Cuza. este bine conturat. fagi. în apropierea căruia se află peştera Haiducului. în 1908 este restaurat. Trecînd pe lîngă cascada unui pîrîu de munte numită Sub Încuietori (apa cade de la o înălţime de cca 15 m). Dovada existenţei turnului este susţinută de denumirea iniţială de „Mănăstirea de după turn". În dreapta se află Chleanţul Bulzului. printr-o pădure de pini. astăzi părăsite). mure. Se crede că primii călugări ai mănăstirii ar fi venit de la Cozia. După aproximativ 1 oră şi jumătate de la plecare se ajunge în punctul „La troiţă". nu departe. Bulzul. Scriitorul Gala Galaction. iar de aici duc la mănăstirea Stînişoara. Copiţaua (numele provine de la asemănarea cu o căpiţă de fîn). în încercarea lor de a forţa Valea Oltului spre nord (în direcţia cetăţilor dacice) au făcut această spărtură. Din punct de vedere turistic este important de reţinut faptul că mănăstirea are posibilităţi de cazare. de aici drumul urcă printr-o pădurice de brazi. deşi nemarcat. revenim pe malul stîng al Oltului. Dintre acestea. Pornind de la halta Turnu spre mănăstirea Turnu alegem unul din numeroasele trasee turistice ce duc spre vîrfurile Coziei. Construită în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat (1744—1748). apar în faţă abruptul Bulzului. (Vîrful are două denumiri: Ciuha Mare sau Ciuha Neamţului. iar unele descrieri de natură din povestirile sale sînt inspirate din împrejurimile pitoreşti ale acestei regiuni. situată pe o ridicătură. fiind refăcute ulterior. trecînd pe lîngă cabana Cozia. numit Colţul lui Damaschin. iar pe cel sudic — deasupra mănăstirii Stînişoara — stejărişul. deşi nu ar fi exclus că denumirea de Cozia să fi venit din limba slavonă. iar mai tîrziu spre Piatra Vlădesei. ajungînd pe cel mai înalt vîrf al Coziei (1677 m). Stînca este despărţită de trupul masiv al muntelui printr-o despicătură prin care se strecoară calea ferată. în amintirea domnitorului Alexandru I. cînd trapele germane instalaseră aici tunuri). care îşi trage numele de la „turnul de veghe” (situat probabil ceva mai jos. apoi continuă spre Stînişoara trecînd pe lîngă Peştera din cale şi pe la stîncile Sălbaticul şi Gura Balaurului. Primul popas se face la mănăstirea Turnu. pe malul Oltului). Vechile case ale aşezămîntului. Pe versantul nordic al Coziei stăpînesc molidişurile şi făgetul. Drumul spre Stînişoara începe chiar din curtea mănăstirii Turnu. mergînd pe acelaşi drum. pe care-l primeşte mai tîrziu. Durducul. În anul 1788. Drumul pătrunde apoi spre un loc mai neted. poteca apucă spre est. de unde şi numele de Stînişoara. După coborîşuri şi suişuri. Pe partea stîngă se deschide prăpastia numită Scoaca Ursului. Este vorba de Masa lui Traian. aceştia au prădat schitul.. Ciuha Mică. în apropierea cheilor Bulzului (de o mare frumuseţe). întinse zone de vegetaţie acoperă ca o haină trupul frămîntat al muntelui: ferigi. către care duce un drum uşor.. punct întărit încă de pe vremea romanilor. Aici drumul de la mănăstirea Turnu se întîlneşte cu cel care vine de la Călimăneşti — Bivolari — Păuşa.chiar pînă la 350 m. După traversarea pîrîiaşului şi urcarea unui mic deluşor se ajunge la mănăstirea Stînişoara. Mai departe. pe lîngă un colţ de stîncă uriaş. este în apropiere. construindu-se actuala biserică din zid. Celelalte trasee pornesc d e la mănăstirea Stînişoara. Coborînd şi urcînd din nou se ajunge la vf. impresionant. Un arbore care creşte aici în stare sălbatică este nucul (se afirmă chiar că în limba turcă „Koz" înseamnă nucă. De curînd a fost inaugurat un traseu turistic cu elicopterul de la Călimăneşti la Cozia.Fîntîna lui Cuza". la km 200 pe şosea. despre care se afirmă că venea adesea în acest loc. mănăstirea purta pe atunci numele de „Schitul din Nucet". în care „coza" înseamnă capră). ceea ce înseamnă că mănăstirea Stînişoara. smeură. Ţara Loviştei şi sudul Văii Oltului. după care se înalţă. Aceste locuri au servit scriitorului Gala Galaction pentru fundalul povestirii sale „Zile şi necazuri din zaveră". Pe traseul căii ferate. urmînd o potecă pe alocuri în pantă pronunţată. de unde se deschid privelişti minunate spre sudul Văii Oltului. în comparaţie cu cea produsă de foioase). poteca urmează o cărare în serpentine. Drumul de la halta Turnu — mănăstirea Turnu. împreună cu familia. de pe versantul nordic al Coziei. Drumul durează aproximativ 5—6 ore.

iezere în bălţile Ialomiţei. Dar pe-un vîrf de munte stă Mihai la masă Şi pe dalba-i mînă fruntea lui se lasă. construită înainte de anul 1900. Traversînd Oltul pe malul drept (în acest loc transportul se face cu barca).).dar dîndu-şi seama că nu este singurul obstacol pe care-l vor întîlni în cale. îmbinarea meşteşugită a elementelor constructive a dat naştere unui tip arhitectonic autohton. la ieşirea Oltului din defileu (aici ia sfîrşit culoarul îngust ce a început la km 206 îşi care se termină la km 198). alternarea rîndurilor de cărămizi cu tencuielile. Pe de altă parte. cu frumoase coloane de piatră sculptate în spirală. În anul 1846. deasupra uşii din pronaos. În realitate. cu un debit mare. dar lucrările începute au fost sistate datorită mişcării revoluţionare din 1848 (în acel timp chiliile călugărilor se aflau la intrarea în mănăstire)..Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul": „Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe o vale verde oştile dormea. trecem pe la Bivolari. respectiv zugrăvirea. aşezămîntul Coziei avea 25 de sate. schimbări de destinaţie. dărui te de domnitorii Ţării Româneşti şi de marii boieri. care indică anul zidirii 1300 (6809). În anul 1879. voievodul Constantin Brîncoveanu adăuga faţadei dinspre vest pridvorul. Comisia monumentelor istorice a întreprins o mare acţiune de restaurare (1927—1930). Între anii 1958 şi 1962 au avut loc vaste lucrări de consolidare şi restaurare a Coziei. aparţinînd epocii brîncoveneşti. ale cărui coloane poartă amprenta arhitecturii brîncoveneşti (coloane de piatra sprijinite pe căpiţele mari purtînd podoaba florilor de acant ş. alegîndu-şi ruta ce se abate la est de muntele Cozia. al XV-lea. Data ctitoririi s-a aflat un timp în centrul unor neconcordanţe ce s-au datorat inscripţiei de pe piatra aflată deasupra intrării principale a bisericii. construit în 1707 — înfăţişarea originală. Cozia era transformată în penitenciar.Masa lui Mihai Viteazul". Cercetătorii au ajuns la concluzia că ambele inscripţii sînt greşit scrise. Tipul lăcaşului. Placa originală a fost însă distrusă în timpul primului război mondial.a. Şi pictorul Theodor Aman s-a inspirat din această legendă în realizarea unei picturi ce poartă acelaşi titlu ca şi poezia lui Bolintineanu. care a influenţat pe un întins spaţiu geografic arhitectura bisericilor din ţara noastră. Intrînd pe poarta mănăstirii. în anul 138 e. Cu acest prilej s-a urmărit îndepărtarea elementelor adăugate în decursul vremurilor. Cu excepţia bolniţei. Mănăstirea Cozia este singurul lăcaş bisericesc din ţara noastră care şi-a păstrat — cu excepţia pridvorului. Se pare că lucrările de definitivare. domnitorul Bibescu şi-a propus să facă reparaţii temeinice aşezămîntului. ne aflăm în depresiunea Jiblea.n. au preferat să-l ocolească. adormit în 1418". Multă vreme mănăstirea Cozia a avut în stăpînire mari întinderi de pămînt. o alee îngrijită duce pînă în pridvorul bisericii. Izvoarele de apă caldă existente pe timpul romanilor au dispărut sub terasamentul de cale ferată. precum şi de dreptul de vamă la Cîineni (despre care s-a mai amintit). Mănăstirea este aşezată la 360 m alt. Numaidecît după ieşirea din defileu. el fiind considerat un element de o deosebită valoare arhitectonică. poate fi considerat un exemplu în acest sens. 7) trece pe lîngă poarta mănăstirii. fiind sfinţită la data de 18 mai 1388.. După o altă perioadă de peste 250 de ani.. care reliefează un contrast cromatic pregnant. reparaţii. într-un cadru pitoresc: în vecinătatea nemijlocită a Oltului (la 1 km depărtare de locul unde ies apele sale din strînsoarea defileului) şi la umbra muntelui Cozia. cu scopul de a reliefa şi mai bine particularităţile acestui valoros monument de artă feudală religioasă. În decursul vremii. atestă influenţa bizantină. se observă pisania ce cuprinde eroarea în legătură cu anul construcţiei aşezămîntului. Planul trilobat al Coziei. Locul mai poartă şi alte denumiri: „Masa lui Mircea''. toate celelalte construcţii se află grupate în partea stîngă a şoselei. mănăstirea a suferit diferite modificări. . S-a păstrat pridvorul. ruinele unui castru — Arutela — construit pe timpul împăratului Hadrian. În sfîrşit.. asemănător cu al mănăstirilor Vodiţa (azi ruinată) şi Tismana.. Denumirea de Bivolari i-a venit de la fosta crescătorie de bivoli a mănăstirii Cozia. Continuînd drumul pe malul stîng al apei. la km 197 se află un important monument de artă religioasă: Mănăstirea Cozia (11 km de Gura Lotrului). au fost făcute mai tîrziu. În pronaosul lăcaşului se află înscrisă o altă dată: 1385 (6894). precum şi elementele decorative vădesc influenţa bisericilor din valea Moravei (Serbia). N. a cărei suprafaţă se întinde pe 100 km2. adăugiri. în jurul anului 1391. construit de Brîncoveanu. mănăstirea Cozia a fost zidită între anii 1387— 1388. Şoseaua Sibiu-Rîmnicu Vîlcea (D. După primul război mondial. o mulţime de mori. Prin sec. Cercetările întreprinse în legătură cu mormîntul voievodului Mircea au permis să se constate că el a fost înmormîntat într-un . După mai bine de 150 de ani de ia zidire lăcaşul a fost reparat de Neagoe Basarab (în 1517). bucurîndu-se totodată de privilegii comerciale. Poetul Bolintineanu evocă această stîncă în una din cele mai frumoase poezii ale sale . La intrarea în biserică. Unul din cele două morminte din pronaos aparţine voievodului ctitor Mircea cel Bătrîn şi este acoperit cu o placa de marmură albă cu inscripţia: „Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea Domnul Ţării Româneşti. Numai în ultimii ani s-a reuşit să se recapteze un izvor cu apă caldă (32—35°).

se remarcă tabloul votiv care-l înfăţişează pe Mircea împreună cu fiul său Mihail. Celălalt mormînt din pronaos aparţine mamei lui Mihai Viteazul. le-au evocat în versurile lor. a cărei amprentă se poate vedea şi acum. turla este formată din douăsprezece laturi. a fost descoperită prima stemă a Principatelor Unite. originală atît prin seria de firide lungi şi înguste. într-o vitrină este expusă haina bisericească a fostului stareţ al mănăstirii. în cunoscutul „Memorial de călătorie"." Tot în această parte a mănăstirii se află paraclisul lui Mihnea Turcitul (construit în 1583). Lîngă biserică. „Mircea apare aici tînăr. ochi mari. tipărită la Bucureşti. arată cum a călătorit — „din schit în schit de la Cozia pînă la Tismana" — împreună cu prietenul său Gr.a. lăcaşul aproape nu-şi are egal în ţară în ce priveşte liniile arhitectonice. copiind diferite lucrări („Istoria asediului Vienei".). Printre obiectele expuse sînt diferite tipărituri bisericeşti (o evanghelie românească din 1682. pe timpul voievodului Radu Paisie. George Topîrceanu. Asupra lăcaşului mănăstiresc de la Cozia şi-au îndreptat atenţia mulţi fruntaşi ai literaturii române. amenajat în aşa-numitul Cerdac al lui Mircea. ceea ce constituie un semn că lăcaşul este o ctitorie domnească. De proporţii reduse (12 m lungime şi 4 m lăţime). au poposit între zidurile mănăstirii. Ion Pilat. amîndoi îmbrăcaţi în costume de cavaleri medievali. Tot el arată. tipărită în Polonia ş. în cadrul unei călătorii mai vaste pe care o întreprinde (însoţit de un grafician şi de soţia sa Saşa). Alexandru Vlahuţă. frumuseţea mănăstirii şi măreţia peisajului. care au întreprins o călătorie pe Valea Oltului în anul 1842.a. pe peretele din faţă. Ş-ale valurilor mîndre generaţii spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadenţă îl izbesc. care datează de pe timpul lui Mircea. se prelungesc. reproducînd spusele unui călugăr bătrîn. În mîini susţin o machetă a mănăstirii. ctitorul Coziei. cît şi prin măiestria cu care sînt potrivite proporţiile diferitelor părţi componente ale monumentului. Dînd frîu liber imaginaţiei sale. care după moartea năprasnică a fiului ei s-a călugărit sub numele de Teofana şi şi-a încheiat viaţa la Cozia. Între zidurile Coziei au trudit mulţi caligrafi care. că mănăstirea ar avea ieşiri secrete de care se făcea uz în caz de primejdie. La ieşirea din biserică privirile sînt atrase de chenarele ferestrelor. Pictura actuală nu este cea originală. Pe unul din pereţi. În anul 1860. ce asigură pătrunderea luminii în interiorul lăcaşului. Clădirile din jurul bisericii. Alexandrescu. cu fruntea înaltă. are trei braţe. sub un strat gros de tencuială. iar pe partea stîngă a şoselei. au suferit de-a lungul vremii multe modificări. În anul 1707. Privirea este deosebit de pătrunzătoare şi expresivă. „Istoria risipirii Ierusalimului" ş. interesant monument de arhitectură bisericească. În naos. Cozia este vizitată de arheologul şi scriitorul Alexandru Odobescu. DE LA COZIA LA RÎMNICU VÎLCEA Înainte de a ajunge la următoarea localitate de pe traseu — Călimăneşti—Căciulata — ne întîmpină pe partea dreaptă a şoselei un motel elegant. exprimat la nivelul posibilităţilor artistice ale timpului. construcţie aparţinînd epocii brîncoveneşti. Alexandrescu a evocat marea personalitate a lui Mircea cel Bătrîn. printre care şi actualele chilii. poetul Gr. urcăm spre biserica bolniţei. Aşezată pe pereţii bazei pătrate. Către ţărmul dimpotrivă se întind. Acelaşi autor. Părul blond îi împodobeşte capul. Crucea de pe turlă. Pe de altă parte. Ca urmare. ca George Coşbuc. care respectă în mare măsură pe cea veche. Grigore Alexandrescu şi Ion Ghica. este construit în 1710. bărbia ascuţită. Alţi poeţi români. Ion Ghica. impresionaţi de. ce alternează şi cu alte tencuieli. fiind doar alungite pe timpul lui Brîncoveanu. au contribuit la răspîndirea cuvîntului scris. în reportajul său de înaltă ţinută literară „România Pitorească" scriitorul reliefează rolul Coziei de „cetate de pază şi ocrotire în zile de primejdie". paharnicul Şerban Cantacuzino realizează una nouă. În 1818 mănăstirea adăpostea o şcoală Existenţa unei biblioteci este de asemenea confirmată. cu globuri aurii. Un alt poet şi scriitor. Paraclisul dintre latura nordică a mănăstirii. Psaltirea în versuri a lui Dosoftei. la cîteva sute de metri . revoluţionarul Popa Şapcă. Cea mai importantă aparţine epocii brîncoveneşti. În aripa sud estică a mănăstirii se găseşte micul muzeu al Coziei. rezervă Coziei un capitol aparte. El aduce în arhitectura vremii o notă nouă. în vestita poezie „Umbra lui Mircea la Cozia". despre care vorbeşte Grigore Alexandrescu în „Umbra lui Mircea la Cozia": „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. vizitează mănăstirea Cozia pe la sfîrşitul secolului trecut. în partea dreaptă. Dincolo de elementul podoabei se poate remarca profilul unui mare conducător realist". numit al lui Brîncoveanu. construit în 1542. Părăsind mănăstirea şi traversînd şoseaua. străbătute de ferestre înalte şi înguste. ale cărui faţade sînt ornamentate cu benzi de cărămidă aparentă.). se află havuzul cu apă. în „Amintiri despre Grigore Alexandrescu". Rozetele sînt tot de pe vremea lui Mircea. „Istoria luării Ţarigradului".sarcofag de tip egiptean — unic în ţara noastră — ce imita forma corpului omenesc. De o deosebită valoare arhitectonică este turla mare a bisericii. Prin fereastra cerdacului ce dă spre Olt se văd zidurile vechi ale mănăstirii. nas energic.

la est — cu dealurile Jardei şi Viilor. Băilor. staţiunea se bucură de un mare prestigiu îndeosebi pentru apele sale. chiar pe malul Oltului. Legătura dintre Călimăneşti. ca „1 Mai" şi „Vila Florilor" (ultima construită după modelul vilei din Capri a scriitorului Axel Munthe). ar veni de la Cîmpul lui Căliman. Unele menţiuni documentare scot în relief faptul că dintre locuitorii Jiblei se recrutau în evul mediu paznicii funiilor celor ce coborau în ocnele de sare. la cca 4 ore de mers pe jos spre vest. iar calea ferată se învecinează nemijlocit cu satul Jiblea. Cele dintîi notaţii istorice asupra localităţii le întîlnim în tratatele doctorilor Episcopescu (1837) şi Fătu (1874).de motel. După secularizarea averilor mănăstireşti.F. sînt indicii că aşezarea este foarte veche. Se spune că efectul curativ al apelor ar fi fost observat mai întîi la vite. la 260 m alt.N. bd. Halta Călimăneşti-Căciulata. Dar în acelaşi timp trebuie menţionat că sub această denumire — de Călimăneşti — figurează şi în hrisovul lui Mircea cel Bătrîn din 1388. (care organizează excursii spre diferite puncte de interes turistic). pe o terasă din vecinătatea Oltului. Din anul 1910. la 45° 15' latitudine nordică şi 24°15' longitudine estică. iar mai tîrziu unele hrisoave care vorbesc de numele unor domnitori. 6 km pe direcţia nord-sud şi 4 km est -vest. În continuare. Informaţii turistice: Agenţia de voiaj C. întîlnim un camping modern. există de asemenea o sală de cultură fizică medicală. Aşezat în partea sudică a Carpaţilor Meridionali. Sînt amintite şi unele paşale şi bei ce foloseau apele tămăduitoare ale Călimăneştiului (probabil şi ale Căciulatei). Călimăneştiul este prima localitate importantă după ieşirea Oltului din defileu. Izvorul de la Căciulata. Podişor. zidită în anii 1521—1522 şi pictată în anul 1707. Adevărata punere în valoare a acţiunii terapeutice a apelor de aici. La ieşirea din Călimăneşti şoseaua trece pe lîngă podul ce duce la Jiblea. construit la sfîrşitul secolului trecut în stil baroc. a publicat în . pe care este aşezat astăzi oraşul şi unde înainte păşteau vitele. legată de Călimăneşti printr-un pod de beton — dă un deosebit farmec staţiunii. printre care de al lui Matei Basarab. (sezonieră).. localitatea Căciulata (km 194). Medicul francez Caillot care a întreprins pe vremuri o călătorie de studii în Ţara Românească. drumul se desfăşoară astfel: pe şoseaua asfaltată spre Rîmnicu Vîlcea (care urmează neabătut malul drept al Oltului) şi pe calea ferată. în partea stîngă a şoselei. înlesnind trecerea pe malul său stîng. iar pe de altă parte este aşezat el însuşi într-un frumos cadru natural. Aflată în zona unui climat continental. Castrele de la Bivolari. precum şi o mică bisericuţă.a. aşezată în mijlocul unei păduri seculare. Staţiunea prezintă interes şi din punct de vedere turistic. Ostrovul — o insulă a Oltului. cu particularităţile ce decurg din poziţia sa geografică specifică. ce se strîmtează pe . ce şerpuieşte la început pe malul stîng. un parc. în continuare.. Se spune că în acest schit s-a călugărit mama lui Mihai Viteazul Un mic ponton traversează la scurte intervale Oltul. se înalţă clădirea impunătoare a pavilionului central. pentru că le întîlnim şi la alte localităţi balneare) Cert este că aşezarea Călimăneşti figurează pe harta întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino (1700).). staţiunea este concesionată pe timp de 50 de ani societăţii capitaliste „Călimăneşti-Govora". la sud —-cu dealul Lăstunul (pe partea stîngă a Oltului). Se afirmă că aici ar fi existat un castru roman. care au descris pentru prima dată valoarea terapeutică a apelor de aici. Depresiunea Jiblea pe care o străbatem are la început o deschidere largă. accesibilă cu pontonul de la Ostrov sau pe podul de la Jiblea. după o scurtă curbă a şoselei. înzestrate cu aparatură modernă. Localitatea se întinde. iar Călimăneştiul la 1. 32.). cu autobuzul. într-un frumos parc. ea trece în grija Ministerului de domenii. Agenţia O. loc de atracţie pentru vizitatori.5 km de Căciulata. Spre sud. oraşul Călimăneşti-Căciulata prezintă un dublu interes: pe de o parte constituie o importantă bază de plecare spre diferite puncte pitoreşti (Cozia. bd. reumatice ş. Gura Lotrului etc. sporesc farmecul staţiunii. Lenin nr. Căciulatei. se aplică tratamente de fizioterapie. care împreuna cu Călimăneştiul şi alte aşezări mai mici formează o singură unitate administrativă şi balneo-climaterică: oraşul Călimăneşti.R. se află mănăstirea Frăsinei.T. Lenin. În Ostrov se află o plajă. Loc de parcare pentru autoturisme: vizavi de restaurantul „Călimăneşti". Jiblea şi Căciulata se face cu ajutorul unei curse locale regulate. după care l-au aplicat şi păstorii (astfel de legende au o circulaţie mai largă. Din punct de vedere turistic. iar la vest cu dealurile Naşa. Actuala biserică este ctitoria lui Neagoe Basarab. A fost întemeiată în anul 1710 şi mărită în a doua jumătate a secolului trecut de episcopul Calinic. foarte apreciat de vizitatori. Vile cochete. iar înainte de a intra în Rîmnicu Vîlcea (în apropiere de halta Bogdăneşti) trece pe malul drept. recomandate în tratamentul multor boli (ulcere duodenale. În instalaţiile balneare. precum şi a posibilităţilor de reconfortare are loc numai după 23 August 1944. dincolo de Olt. Un timp staţiunea este exploatată (în condiţii rudimentare) de către călugării de la Cozia. potrivit unei povestiri transmise oral. drumul întîlneşte. despre a cărei existenţă pomenesc hrisoave dinainte de anul 1500. Denumirea de Călimăneşti. Peste dealuri. cu aproximaţie. la sud-vest — cu dealul Manga. Se învecinează la nord şi nord-est cu dealul Păuşei (pe partea stîngă a Oltului) şi unele ramificaţii ale munţilor Căpăţînii (pe partea dreaptă a rîului). aflat într-un cadru pitoresc. pe de o parte.L'Union medicale" un articol în care se referă la proprietăţile curative ale apei de la Călimăneşti. La capătul sudic al Ostrovului (care privit de sus are forma unui vapor) este un restaurant. constituie de asemenea un punct de atracţie. rinichi. Căciulata se află la 2 km de Cozia.

la un nivel ridicat de dezvoltare economică. În tipografia înfiinţată în 1705. oraşul a cunoscut relativ de timpuriu o importantă activitate. la poalele dealului Capelei. o dată cu dezvoltarea celorlalte regiuni. Ivireanu a tipărit zeci de cărţi în limba română şi ediţii bilingve. ci regiunile de deal. În a doua jumătate a sec. la intrarea în Rîmnicu Vîlcea se află biserica Cetăţuia. care. economic şi cultural. şi în acelaşi timp o localitate climaterică şi turistică. ei s-au refugiat în biserică. al XVI-lea Rîmnicu Vîlcea se află alături de alte oraşe ale Ţării Româneşti. caligrafieri de cărţi şi tipărituri bisericeşti. al VI-lea e. care duc spre importante centre de interes turistic (Olăneşti. Faptul era cunoscut şi în trecut: cînd era bolnav. Piteşti. în 1718). Radu de la Afumaţi. al XVIII-lea. mergînd spre nord. unde au fost ucişi. de istorie („Istoria Ţării Româneşti".la aer". Rîmnicu Vîlcea îşi păstrează avantajul de staţiune climaterică.. Tipăriturile ieşite din teascurile de la Rîmnic au avut o largă circulaţie în sec. prin înmuierea lui „b" să se ajungă la actuala denumire („rîmnic"). Hîrtia necesară tipăriturilor era furnizată de „moara de hîrtie" de la cătunul Olteni (la cîţiva kilometri de Rîmnicu Vîlcea). Numele oraşului ar veni — după unii autori — de la apa ce curge în vecinătatea sa (Olăneştiul sau Oltul). Anul precis al fondării oraşului nu este cunoscut. La răscoala lui Tudor Vladimirescu (1821) au luat parte mulţi panduri originari din judeţul Vîlcea. Rîmnicu Vîlcea — capitală de judeţ — este un important centru administrativ. care a ajuns episcop de Rîmnic. pe un mic deal. unde spera să găsească adăpost la boierii Craioveşti. sub comanda banului Udrea şi a fraţilor Buzeşti. la care se poate ajunge pe un drum în serpentină. Moldova şi Muntenia. Ocnele Mari.). Pe dreapta se înalţă dealul Manga (776 m). „Cronica slovenilor". Ajunşi însă de urmăritori. manuale didactice (Aritmetică. pot fi întîlnite şi operele lor. Cuvîntul de origine slavă „rîba" — peşte — a evoluat în „rîbnic" — apă bogată în peşte. Dincolo de Olt se vede satul Malul Alb. Din punct de vedere cultural. Dar dezvoltarea oraşului a bătut multă vreme pasul pe loc. menţionează că este scris „în oraşul domniei mele numit Rîmnic". Oraşul a fost adesea trecut prin focul războaielor pe care turcii le purtau cu austriecii. Oraşul este un însemnat nod de artere de circulaţie rutieră şi feroviară.S R.a. bogată în peşte. în hrisovul domnesc din 20 ianuarie 1388. Poziţia sa de loc de trecere pe drumul ce lega Transilvania de Ţara Românească i-a favorizat dezvoltarea. . împreună cu fiul său. Cel care a făcut să strălucească luminile vieţii culturale la Rîmnic a fost Antim Ivireanu. apoi Bujoreni (4 km). Urmărit. Anul 1907 a avut răsunet şi în această parte a ţării. Govora. o parte din armatele lui Mihai Viteazul. După această crimă. La aceasta a contribuit desigur faptul că în sec. cu importante livezi de pomi fructiferi. Trecutul economic al oraşului este indisolubil legat de condiţiile sociale şi tehnice ale vremii. Cantemir. O cercetare ulterioară întreprinsă de bibliograful Alexandru Hodoş a stabilit pe la sfîrşitul secolului trecut că ele au ajuns în zeci de localităţi din Ardeal. Istoricul Xenopol susţine că ar fi fost întemeiat în sec. în sfîrşit. Arhitectura lăcaşului actual este simplă. . Cert este că exista pe timpul voievodului Mircea cel Bătrîn. lîngă Rîmnicu Vîlcea şi -a stabilit tabăra generalul revoluţionar Magheru. Curtea de Argeş şi Valea Oltului). Trigonometria) ş. originar din Gruzia (Asia Mică). În anul 1848. Cu timpul. locuitorii oraşului au ţinut adunări în care îşi afirmau adeziunea pentru Unirea Principatelor. De pe această înălţime se deschide o frumoasă perspectivă asupra regiunii înconjurătoare. Horezu. numit aşa din cauza cenuşii de culoare albă depusă în urma unor uriaşe explozii ce s-ar fi produs în neogen (acum 18 milioane de ani).n. iar pe stînga dealul Lăstunul (sub 600 m). care s-au retras aici după insuccesul mişcării. s-a îndreptat spre Oltenia. PRIN RÎMNICU VÎLCEA RÎMNICU VÎLCEA (LA 18 km DE CĂLIMĂNEŞTI) Scurtă prezentare geografică şi turistică.parcurs. petrecută în anul 1529.a. Tot pe malul Oltului se poate distinge silueta Complexului de industrializare a lemnului din Rîmnicu Vîlcea ş. XVII—XIX nu cîmpia era principala producătoare de cereale (în mare parte acoperită de păduri sau necultivată). plăcută. Tăttărescu la sfîrşitul secolului trecut. În interior se pot vedea picturi restaurate de pictorul Gh. În timpul luptei pentru Unire. „Divanul" lui D. Aşezat pe malul drept al Oltului. biserica a fost arsă. oraşul se găseşte în zona de contact între Subcarpaţii getici şi Podişul Getic (230 m alt. în apropierea confluenţei Oltului cu pîrîul Olăneşti. Acest loc a constituit cîndva scena răfuielii boierilor din Ţara Românească cu Radu de la Afumaţi. Prin 1599 au trecut pe aici. Drăgăşani. care s-a concretizat prin numeroase copieri. Pe partea dreaptă a şoselei. Pătraşcu cel Bun venea la Rîmnic. cu unele elemente ale stilului armenesc. pe o terasă înclinată. pentru ca. Industria se limita acum cîteva secole la moara mănăstirii Cozia (poate şi altele pe care le puneau în mişcare apele Oltului). zidindu-se mai tîrziu o alta (după unii istorici în anul 1680). Rîmnicu Vîlcea se bucură de o climă blîndă. Ne apropiem (pe şosea) de satul Bogdăneşti (la 9 km de Călimăneşti). La Rîmnicu Vîlcea au trudit mulţi cărturari şi printre manuscrisele Academiei R. datorită aşezării sale — în zona subcarpatică — care-l fereşte de asprimea iernii şi de arşiţele lunilor de vară. Date din trecutul oraşului. ginerele lui Neagoe Basarab.

Urmînd acest drum se poate vizita pitorescul sat submontan Cheia. pe care se află satele Gurguiata. staţiunea are o climă blîndă. al XVI-lea. Paraschiva. c) de la staţia „Zăvoi" (20 km pînă la Olăneşti-Băi). aşezată iniţial în alt loc. a fost făcută din ordinul domnitorului Mihnea Vodă în amintirea celor morţi de ciumă. în perioada cînd era profesor de muzică în oraş şi cîntăreţ la strana Episcopiei din Rîmnicu Vîlcea. Ulterior a fost mutată şi aşezată în dreptul bisericii din faţa parcului. Trecem printr-un parc alei cărui alei ne poartă spre bufetul „Capela".A. se intră în Olăneşti-Băi (20—21 km). se ajunge pe culmile munţilor Căpăţînii. apoi Păuşeşti-Măglaşi (12 km). Şoseaua asfaltată spre Olăneşti străbate o zonă pitorească. la nr. diferite obiecte casnice şi de podoabă etc. se află casa memorială Anton Pann. la nr. Statuia lui Barbu Ştirbei atrage atenţia asupra faptului că parcul a fost înfiinţat din iniţiativa domnitorului Barbu Ştirbei. b) de la autogara D. În fundul parcului. De la Căminul staţiunii din str. în anul 1737. Comanca ş.pentru ca în ultimii ani Rîmnicu Vîlcea să capete un contur nou. Se pare că ultima denumire vine de la muncitorii ce scoteau sarea cu sacul din saline. în 1853 de către chimiştii Poenaru şi Marin. o cetate. o aşezare la confluenţa pîrîului Cheia cu rîul Olăneşti. trecem pe lîngă (3) Palatul Culturii. Prima treaptă o formează piscurile Vioreanu (1 890 m). (De la şoseaua asfaltată Rîmnicu Vîlcea-Olăneşti şi pînă la satul Cheia sînt 4 km pe un drum neasfaltat. dar şi de vestigii istorice. 8 pleacă de asemenea curse speciale gratuite pentru cei veniţi la Olăneşti cu bilet de odihnă. în cadrul căreia este aşezat Olăneştiul. sînt o dovadă a vechimii lor. prin construirea unor importante unităţi industriale. Urmează Valea Cheii (14 km). îndreptîndu-ne spre partea centrală a oraşului. pe str. nu sînt mai puţin lipsite de importanţă. În anii care urmează se efectuează alte analize ale apelor ce izvorăsc în număr mare (în 1837 de către dr. (2) „Crucea mişeilor". Albul (1 809 m) şi Piatra (1 532 m).a.G. Lenin şi Mihai Bravu se află (6) Biserica Cuvioasa St. Un obelisc aminteşte şi el de începuturile grădinii. lemn etc. loc de odihnă şi plimbare. gaze.T. pe timpul lui Pătraşcu cel Bun şi mai tîrziu în perioada domniei lui Mihai Viteazul. printre care cerbi şi căprioare. Pe drumul spre Olăneşti. Mergînd mai departe spre partea sudică a oraşului. Autobuzele circulă minorele 5 şi 23. terminat pe vremea lui Mihai Viteazul. Ea se află pe cea de a treia treaptă a înălţimilor ce coboară dinspre nord -vest. unde se află monumentul închinat eroilor din Războiul pentru Independenţă din anul 1877. Bulevardul Tudor Vladimirescu se termină în dreptul scărilor ce duc spre (4) dealul Capela. în sec. Argeş. la întretăierea străzilor V. Staţiunea este situată în cadrul unei zone naturale pe care geologii şi geografii o numesc „regiunea Olăneşti-Cheia". I. Continuînd drumul în direcţia dealului Capelei. 70 de ani mai tîrziu se fac primele analize ale apelor de aici şi încet-încet se înfiripă o mică staţiune. Ambele rîuri — Cheia şi Olăneşti — îşi trag apele din munţii Căpăţînii.. este o mică rezervaţie de animale. Aici a locuit scriitorul. pe un drum forestier. care prin „opisul domnesc a hotărît facerea grădinei pentru preumblarea obştească". Masivul Buila este vizibil din Cheia. piatră. Prima menţiune despre Olăneşti o întîlnim în legătură cu statornicirea unui hotar de către boierul Drăghici Olănescu. de unde se deschide o frumoasă perspectivă asupra întregului oraş. Olga Bancic (9 km).) După Olăneşti— sat (17 km). 35 se poate vizita (5) Muzeul de istorie şi etnografie. Lăcaşul. În acest loc a existat. Horezu şi Buda Vlădesii. printre care Complexul de industrializare a lemnului. De un deosebit interes sînt picturile care. trecînd prin comunele Vlădeşti (6 km). susţinute pe alocuri de contraforturi. 18.. vase. DE LA RÎMNICU VÎLCEA LA OLĂNEŞTI O primă rută turistică importantă pleacă din Rîmnicu Vîlcea spre Olăneşti (20 km). Zidurile ce împrejmuiesc grădina (din cărămidă subţire şi bolovani de rîu). Pornind de la gară pe bulevardul Tudor Vladimirescu. Un deosebit interes îl prezintă descrierea sugestivă a milenarei ocupaţii a olăritului din zona Rîmnicu Vîlcea. care cuprinde exponate în legătură cu Valea Oltului şi regiunile învecinate pe diferite perioade: fragmente de ceramică. Obiective turistice. Slătioara. Fabrica de materiale de construcţii etc. o zonă joasă de 480-800 m alt. cărora li se spunea „măglaşi". din str. pe partea stîngă este (1) grădina publică. înspre malul pîrîului Olăneşti. Se spune că în partea sudică ar fi funcţionat o moară de apă. în cadrul căreia se află din cele mai vechi timpuri centrele de olărit Dăeşti. 18 (21 km pînă la Olăneşti).8 Martie". Gării nr. modern. a doua este o zona înaltă de 1000-1 160 m alt. Desigur că toate acestea s-au realizat şi datorită resurselor de materii prime de care dispun solul şi subsolul din apropierea oraşului (petrol. Ferită de vînturi. sare. care adăposteşte astăzi sediul casei de cultură. Tablourile votive îi reprezintă pe ctitorii: Pătraşcu cel Bun şi Mihai Viteazul. şi apoi urmează treapta a treia. Barbu Ştirbei. se găseşte parcul Zăvoi. care păstrează în acest domeniu elemente tradiţionale. cu toate că aparţin unei epoci mai noi. ceea ce o face accesibilă în cursul întregului an. Coborînd de pe dealul Capela şi urmînd apoi str.. Fabrica de mobilă . un frumos loc de odihnă şi recreare. pe malul pîrîului Olăneşti. are forma de navă cu altar poligonal în exterior. Nu departe se află şi o plajă. iar în faţa parcului — o staţie de autobuze. Drumul spre staţiune poate începe: a) de la gara Rîmnicu Vîlcea. Tudor Vladimirescu nr. apoi în 1869 de către chimistul Bernard .). a cărui temelie a fost pusă în 1557 de către Pătraşcu cel Bun. Un document din 1760 aminteşte despre importanţa curativă a apelor de la Olăneşti. interesant monument istoric.. iar de aici. Episcopescu.

Renumele său a trecut dincolo de hotarele ţării. Părăsind satul Cheia. 24. se desfăşoară din dreptul izvoarelor nr. Stogu. cu numeroasele sale izvoare. în 1718. aruncîndu-ne privirile spre înălţimile de pe malul stîng al Olăneştiului. Putem reveni la Olăneşti urmînd firul pîrîului Cheia. iar de aici la Olăneşti.a.La peşteri". De asemenea.).F. mica staţiune trece printr-o grea încercare: o ploaie torenţială şi apele furioase ce-o însoţesc duc la vale cele cîteva construcţii existente. şi — în final — (4) la vf. Stogu. după ce trecem de cabana forestieră Mînzu. care se sfîrşeşte după cabana forestieră Mînzu. ne continuăm calea spre obiectivul propus — vf. observăm casele aşezărilor (3) Pietrişu şi Comanca (unde se află un schit ce datează din anul 1736). Pictura din interiorul lăcaşului păstrează maniera bisericilor maramureşene. însoţit fiind şi de elevii Şcolii de medicină din Bucureşti. 7. Mergem pe o potecă lată care urcă pînă la locul denumit . 10 ş. În vecinătatea locului unde opresc maşinile se află (1) parcul Unirii. cu picturi originale exterioare ce datează din anul 1720. 8.a. ficat şi colecistită. întîlnim (2) Izvorul nr. Localitatea Olăneşti-Băi constituie o bază de plecare spre mai multe puncte de interes turistic.a. iar apoi pietruit. În continuare. Tot aici se pot vedea trei icoane de tîmplă originare din Albac. Dacă se urmează acest traseu. Carol Davila. spre care se abate un drum din valea pîrîului Olăneşti La aproximativ 4 km depărtare de Olăneşti întîlnim Podul Rărită. 14 — pe malul drept al rîului Olăneşti. 11. Pînă la Gurguiata sînt cca 2 ore de mers. Traversînd micul pod peste pîrîu şi urcînd o uşoară pantă. Un alt traseu. traseul nostru vă întîlni şi pitorescul sat submontan (7) Cheia. Cel care depune multă stăruinţă în popularizarea efectelor curative ale izvoarelor de aici este clucerul Toma Olănescu. boiştean etc.R. situat pe locul unei vechi ctitorii a doamnei Chiajna.a.a. La intrarea în sat ne întîmpină o fîntînă cu apă rece şi bună la gust. 3 şi 5 — pe malul stîng. drumul pe care-l străbatem ne poartă spre puncte cu denumiri sugestive: Piatra Tăiată.T. din anul 1545. În drum vom întîlni (6) schitul Iezer. cît şi pentru băi. vom reveni la şoseaua asfaltată Rîmnicu Vîlcea — Olăneşti. ajungem la (4) Lacul Folea. despre care s-a amintit la început şi unde se află un interesant schit.). 24. pe malul rîului Olăneşti. renumit pentru acţiunea tămăduitoare a apelor sale. construit în anul 1784 pe locul unui schit mai vechi din lemn. situate în partea dinspre sud a vf. Turnul şi acoperişul înalt din lemn poartă amprenta construcţiilor bisericeşti specifice Ardealului. pe care ne putem înapoia spre Olăneşti. Urmînd un drum de pe marginea de jos a lacului. 9. aflat tot pe malul drept. se bucură de o bună reputaţie pentru efectele sale curative în tratarea bolilor de rinichi. În anul 1895. Încă un efort şi sîntem la periferia satului Tisa. Revenind la drumul de la care ne-am abătut. ş. Undiţele sau căutatul pe sub pietre dezvăluie pescarilor amatori bogăţiile piscicole ale pîrîului Olăneşti (păstrăv. Trebuie observat că drumul pe care-l urmăm este un traseu de creastă. Cu toate calităţile apelor. zăgăzuit de un baraj pe care harnicii lucrători forestieri îl folosesc pentru transportul materialului lemnos. funiculare etc. biserica este din Albac. mulţimea izvoarelor şi marea varietate a elementelor mineralizate pe care le conţin permit folosirea apelor atît pentru băut. cu drumuri de acces spre masivele păduroase. iar cele cu nr. Un membru al familiei Olănescu a ridicat. O bancă din apropiere serveşte pentru un scurt popas de reconfortare. Izvorul nr.5 km nord-est de localitate). după aproximativ 1½ oră de mers. se pot atinge următoarele puncte de interes turistic: (1) la capătul nordic al Olăneştiului se desprinde o potecă ce duce spre Piatra Scrisa (la 1. 10. trecînd mai întîi prin (1) satul Tisa. explică existenţa aşezărilor omeneşti la astfel de altitudini. un plăcut loc de recreare. Baden. 12. continuat de unul forestier. Se poate pune întrebarea: cum a ajuns această biserică la Olăneşti ? Istoricul de la intrare ne spune că în acest lăcaş a ascultat Horia cuvîntările călugărului revoluţionar Sofronie de la Cioara. ce se desfăşoară între două văi: la vest — valea pîrîului Olăneşti (pe caro am avut prilejul s-o cunoaştem) şi la est — valea pîrîului Cheia. care rivalizează cu cele ale unor staţiuni renumite de peste hotare (Hali. dar la o distanţă de aproximativ 1 km de centrul staţiunii. Poştă. apare vestita (2) bisericuţă din Albac. casa Bădescu. În continuare. (3) Izvoarele staţiunii sînt grupate astfel: cele cu nr. Drumul pe care mergem străbate o zonă de exploatări forestiere. Cu toate acestea. urmărind drept obiectiv final vf. În apropiere se află şi diferitele unităţi de deservire turistică (O. care ne impresionează prin uriaşul său trup calcaros. după care traversăm pîrîul Folea. De aici putem coborî spre (5) cheile Recea. care a suferit modificări de-a lungul vremii (partea dinspre nord a fost adăugată în anul 1920). Aix-les-Bains ş. Stogu (1049 m) — situat înspre nord-vest de Olăneşti — se pot străbate următoarele trasee turistice: valea pîrîului Olăneşti. construcţia păstrează forma şi pictura originale. 9. Ulterior. a cărei înfăţişare contrastează cu restul clădirilor.N. 7. pe malul căruia se defăşoară un drum la început asfaltat (pînă la Izvorul nr 24). 8. un loc deosebit de pitoresc — opera apelor Cheia şi Căprăreasa. Astfel. şi ne poartă spre vest.). în anul 1907. Drumul pe un teren frămîntat duce spre o altă aşezare: (2) Gurguiata. Aici se poate vizita (3) schitul Bradu.. construindu-se în Albac o biserică mai mare. în forma sa actuală.Landway ş. acest lăcaş a fost mutat lîngă Piteşti.). abia după 23 august 1944 s-au întreprins lucrări de modernizare prin mărirea capacităţii staţiunii şi sporirea debitului izvoarelor.. În anul 1870 vine la Olăneşti dr. Genunchiul Calului s. într-adevăr. În general. Agenţie de voiaj C. Prezenţa apei la 700 m alt. Wiesbaden. ce porneşte de asemenea din localitatea Olăneşti-Băi. apoi. Aix-la-Chapelle. Stogu. Refacerea care a urmat a fost mult îngreuiată de munca de îndepărtare a pămîntului ce astupase izvoarele. la confluenţa pîrîului Olăneşti cu pîrîul Rărită (i se mai spune şi podul Cîinelui). . din zid.

numită şi „Pluta lui Caragiale". zidită între anii 1701 şi 1706. Se spune că I. pe timpul cînd era revizor şcolar al judeţelor Argeş şi Vîlcea. în apropierea Ocniţei ar fi existat vestita aşezare dacică Buridava de sub stăpînirea lui Burebista (70—40 î. se află biserica Titireciu. un parc etc. spune: „Nici o piatră din acest castel nu e care să nu îl fi costat pe tatăl meu cît un bolovon de sare". ferită de curenţi datorită dealurilor ce o înconjură (unele din ele cu aspect albicios din cauza depunerilor de cenuşă vulcanică). auzită întîmplător în acest loc. al XVIII-lea). Şoseaua continuă apoi la vest de Uzina de produse sodice Govora (D. Cu o vechime de peste 67 de ani. într-o regiune pitorească. concentrate (apele ating o concentraţie de 250 g la litru). apoi pe vremea lui Mircea cel Bătrîn. Şi la Ocniţa. Importanţa sării sub aspect alimentar şi economic a fost adesea subliniată de diferiţi autori. După Rîureni urmează localitatea Căzăneşti (3 km). ca şi la Ocnele Mari. în urma unei plimbări la Ocnele Mari. Localitatea următoare este Govora- . o poveste despre un pădurar cu numele de Ion. Curse regulate de autobuze D. O mărturiseşte Paul de Alep. cu frumoase livezi. Localităţile Ocnele Mari şi Ocniţa se află la o altitudine de 310 m. Tot de la Ocnele Mari pornea pe vremuri unul din vestitele „drumuri ale sării" (care coincidea pe unele porţiuni ale sale cu „drumul oilor" ce ducea spre Cîmpia Dunării). Important este că această sare nu se obţinea cu uşurinţă.n. la aproximativ 2 km depărtare de Ocnele Mari.64. Legenda spune că pe cîmpul întins din apropiere ar fi staţionat armatele împăratului Traian în timpul războaielor cu dacii. cu picturi din aceeaşi perioadă. de unde i-ar fi venit şi denumirea. unde se vindeau mărfuri aduse de departe. Eficacitatea apelor este folosită pentru tratarea bolilor de femei.N. Odinioară. localitatea şi -a păstrat o anumită autonomie (pînă în sec. L. satul Rîureni se afla aproape de Olt. sînt posibilităţi de tratament datorită existenţei unui izvor de apă cloruro-sodică şi a unor lacuri cu apă sărată. de care s-a bucurat în trecut şi un alt oraş — Cîmpulungul. nefiind corespunzătoare procedeelor moderne. Drumul de la Rîmnicu Vîlcea trece prin apropierea dealului Troianul (în dreapta).G. Obiective turistice. Ue asemenea. Vechile saline se află în apropiere de Ocniţa. Importanţa şi specificul locului pe care sînt aşezate staţiunile sînt legate de prezenţa unor straturi de sare ce se află uneori la adîncimi nu prea mari. Ele nu mai funcţionează. Fiecare piatră e o bucată mare. (2) Biserica din Teica (sat ce face parte din comuna Ocnele Mari) este o ctitorie din 1726. fiul său Vlad Dracu. Ocnele Mari figurează pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino (1700).) şi mai tîrziu de sub aceea a temutului rege dac — Decebal (87—106 e. Noaptea se taie acest mineral.A. dorind să arate costul ei ridicat. DE LA RÎMNICU VÎLCEA LA GOVORA ŞI HOREZU Către Govora şi Horezu drumul naţional 67 (asfaltat) trece prin următoarele localităţi: Rîureni (7 km). staţiunea dispune de numeroase vile. După unele cercetări de dată recentă. Datorită acestei bogăţii. iar ziua se scoate la suprafaţă. Exploatarea sării s-a făcut în aceste locuri încă de pe timpul romanilor.n. Referindu-se la o cetate construită de Mircea cel Bătrîn. anemii etc. alimentat de patru izvoare (cu o temperatură de 12—15°C). Un alt eveniment ce a avut loc aici (de astă dată istoriceşte dovedit) este legat de revoluţia de la 1848. care l-a însoţit pe Macarie al Antiohiei într-o călătorie prin Ţara Românească (1653—1658). o plajă cu 120 de cabine.N.N. unde era trecută. El scrie: „Metoda de tăiere a sării se face cu multă muncă. Drumul se face mai întîi pe D.64 — spre Drăgăşani — trece prin faţa uzinei). În locul lor au fost instalate sonde (care se pot vedea pe partea dreaptă a şoselei).).T.DE LA RÎMNICU VÎLCEA LA OCNELE MARI ŞI OCNIŢA Ocnele Mari şi Ocniţa se află la o depărtare de 12 km de Rîmnicu Vîlcea. de aici desprinzîndu-se D. (3) În apropiere de Ocniţa. ar fi poposit la un mic han de pe aici. fac legătura între Rîmnicu Vîlcea şi Ocnele Mari şi Ocniţa. sub denumirea de „Minera grande di sale". fiind ctitoria spătarului Mihai Cantacuzino. se pare că l-a inspirat să scrie drama „Năpasta". situate pe malul unui lac sărat. pe malul stîng al Oltului. iar la km 195 şoseaua se ramifică. din eroare. apoi punctul Pluta (2 km). Faptul era destul de binecunoscut şi în trecut. Printre locurile şi monumentele ce prezintă interes se pot cita: (1) parcul şi plaja staţiunii.e. boli de piele. în satul Lunca. Pavilionul de băi a luat fiinţă în 1900. Ei — lucrătorii — sapă adînc pînă ce dau de sare. În trecut se bucura de mare faimă „bâlciul de la Rîureni". Drumul spre Ocnele Mari (şoseaua asfaltată) străbate un teren uşor ondulat. Caragiale. cînd generalul revoluţionar Magheru şi-a cantonat trupele pe cîmpul de la Troianul.67 spre Ocnele Mari. cu ajutorul cărora se extrage sarea din adîncurile pămîntului şi se pompează pe conducte la Uzina de produse sodice Govora. Existenţa sării în subsolul acestor locuri a deschis şi calea spre înfiinţarea unei staţiuni balneare cu instalaţii pentru băi sărate. Localitatea este deservită şi de calea ferată Rîmnicu Vîlcea—Slatina. în greutate de cca 200—300 oca". dar din cauza revărsărilor a fost mutat mai departe de rîu.

Satele străbătute au frumoase case pe temelii de piatră. Trecutul aşezămîntului poate fi urmărit vizitînd construcţiile mănăstirii. La amenajarea izvoarelor a contribuit şi inginerul francez Bochet. 12 km de la gara Govora). înclinaţia spre cele lumeşti ale ieromonahului Paisie şi a lui Popa Dobre etc. la mică distanţă de Olt. întregul aşezămînt a suferit importante modificări în decursul vremurilor. care împreună şi cu alte plante întregesc covorul vegetal. Cercetătorii au descifrat patru etape în evoluţia construcţiilor: una anterioară ctitorului Radu cel Mare. Se afirmă că tipografia adusă de Matei Basarab de la Kiev a funcţionat în chiliile din latura de est. sistemului nervos periferic. Pentru a vizita Mănăstirea Bistriţa (39 km de la Govora-Băi) se face întîi cale întoarsă pînă la Govora-sat (4 km). descoperind pete unsuroase pe luciul apei dintr-un puţ. trecutul mănăstirii Govora. precum şi depărtarea nu prea mare de Arnota completează tabloul pitoresc al aşezării. seninătatea privirii Doamnei Cătălina. într-o regiune de dealuri. a sesizat autorităţile. analiza apei de la Govora este determinată de dr.a.. Stoeneşti (4 km). a treia din vremea lui Matei Basarab şi a patra din timpul lui Constantin Brîncoveanu. Satele din apropiere. . mobilă ţărănească. Numele de „Bistriţa" şi-l trage mănăstirea de la cuvîntul slav . care au constituit punctul de plecare al formării staţiunii. Constantin Brîncoveanu (1688—1714) folosea probabil construcţiile de aici ca loc de popas în drumul său spre frumoasa ctitorie de la Hurez. într-un cadru pitoresc. continuînd apoi drumul pe D. printre care Costeşti. care este închisă la nord de munţi: Căpăţînii şi la sud de Măgura Slătioarei. Turnul de la intrare. Istoricul staţiunii se întemeiază mai întîi pe povestiri orale de largă circulaţie. Faptul s-a petrecut în jurul anului 1860. În 1874 s-au făcut primele sondaje. dîndu-i o notă luxuriantă. Arnota. pe valea pîrîului Hinţa. care înseamnă . precum şi cu vestita ceramica de Horezu. unde exista spaţiu suficient. printre care mănăstirile Bistriţa. domnea întunericul. Tot lui i se datoreşte captarea izvoarelor de la vestitele staţiuni balneare franceze Vichy şi Aix-les-Bains. pe un întins spaţiu geografic locuit de români. După satele Buneşti (4 km). Situat în apropierea unei importante răspîntii de drumuri. Cazania ş. Un deosebit interes îl prezintă picturile din interiorul bisericii. un document de la Radu cel Mare (1496—1508) afirmă că el există încă „de la părinţii. dar mai ales repezi ale Bistriţei vecine. printre care a lui Radu cel Mare şi a doamnei sale Cătălina. Ele aparţin epocii brîncoveneşti şi au o notă realistă. curţile au adesea porţi sculptate. La 5 km depărtare de mănăstirea Govora se află un alt obiectiv turistic important: Govora-Băi (4 km de la Govora-sat. sosit în ţară în acest scop (1887). lucru confirmat abia în anii de după 23 August 1944). înalţă zidurile. la km 12. drumul se bifurcă spre Costeşti (7 km).. prin tipăriturile realizate (Psaltirea slavonă. este azi înalt şi impunător.a.N. ai cărei apărători circulau pe un drum de strajă. Situată la poalele culmilor Builei şi în imediata vecinătate a cheilor Bistriţei (vîlcene). Tot el aduce şi instalează tipografia.) mănăstirea Govora a ajutat la vehicularea cuvîntului scris românesc într-o epocă în care. care azi nu mai există. aparatului respirator ş. Printre îmbunătăţirile aduse în această perioadă se numără supraînălţarea turnului-clopotniţă şi construirea contraforturilor destinate să oprească degradarea clădirilor. Staţiunea dispune de instalaţii moderne de fizioterapie. ca şi al satului din apropiere se pierd în negura vremurilor.bîstrî". stejar.67 (asfaltat) în direcţia Horezu—Tg. În cazul Govorei. le prevede cu creneluri. deosebit de atrăgător. Pravila mică. şi anume din pronaos (în număr de opt). care exprimă însuşirile psihologice ale personagiilor: chipul luminos al lui Radu cel Mare. Din construcţia anterioară lui Radu cel Mare nu se păstrează decît un colţ în partea de răsărit a aripii nordice a chiliilor. T3intr-un Lemn şi Surpatele. În anul 1885. Spre Govora sînt îndrumaţi bolnavii cu afecţiuni ale aparatului locomotor. În interior. aşezămîntul de la Govora se bucură de o intensă atracţie turistică. Govora poate constitui punctul de plecare spre mai multe locuri de interes turistic. ceea ce înseamnă că înainte de Radu cel Mare. Pe timpul lui Matei Basarab. casele sînt împodobite cu bogate ţesături.repede" şi este în legătură cu apele nu numai cristaline şi reci. Şoseaua străbate un drum pitoresc. ci şi trăsăturile caracteristice ale chipurilor. Staţiunea este situată la 360—476 m alt. a existat aici un aşezămînt mult mai vechi. Bărbăteşti (3 km) ş. a doua — de pe timpul lui. mănăstirea Bistriţa se integrează într-un minunat cadru natural. bunicii şi străbunicii noştri''. Din biserica lui Radu cel Mare a supravieţuit o fundaţie spre sud de biserica actuală. Zorileanu.. 22 km de la Rîmnicu Vîlcea. cu prispă lată şi beciul înalt. se spune că un ţăran din satul Cernelele. Oricum ar sta lucrurile. plantaţii de brad. De altfel. cum este şi cazul celorlalte staţiuni de pe Valea Oltului. în legătură cu descoperirea efectului tămăduitor al apelor. mănăstirea avea aspectul unei cetăţi. printr-o întinsă zonă depresionară. care este considerat întemeietorul staţiunii.a.sat (3 km). azi dispărut. a lui Constantin Brîncoveanu şi ale altora. Jiu. Matei Basarab (1632—1654) întăreşte şi reface incinta. în apropierea căruia se află mănăstirea Bistriţa. Străbat pînă la noi nu numai „strălucirea costumelor. Despre trecutul acestui lăcaş mănăstiresc. de dimensiuni mai modeste altădată. 9 km de gara Govora şi 17 km de la Rîmnicu Vîlcea). Drept recunoştinţă i s-a ridicat un bust în vecinătatea băilor. Bernard. (Petele unsuroase demonstrat de fapt prezenţa petrolului. În afară de aceasta. În acelaşi an este trimis la Govora dr. de unde se poate merge la Mănăstirea Govora (1 km de satul Govora. Dobriceni (6 km). azi acoperita de straturile de flori. Vegetaţia este formată din păduri de fag. considerat ctitorul mănăstirii. Hurez. datorată alunecării terenurilor.

După zidirea mănăstirii. Clima regiunii este plăcută. sub domnia lui Neagoe Basarab. Istoriceşte. Construcţia actuală a bisericii poartă amprenta stilului modern occidental. fapt ce-l determină pe Barbu Ştirbei. Între anii 1519 şi 1520. dar cu un regim sporit de precipitaţii (850 mm anual). Despre această peşteră amintesc atît Grigore Alexandrescu în .. " Un alt obiectiv către care se îndreaptă atenţia vizitatorilor este Mănăstirea Arnota (aproximativ 4 km de la Bistriţa). complet străină de arta monumentală feudală românească. spre satul Romani. În decursul vremii. În acel timp. este adăugat pe cheltuiala lui Constantin Brîncoveanu. am putea spune la „parterul" ei. din apropierea unei fîntîni.. În pronaos sînt pictaţi ctitorii: Matei Basarab cu soţia sa Elena. Grigore Decapolitul. Vlad Călugărul. De-a lungul vremii sînt semnalate reparaţiile făcute de către Matei Basarab şi Constantin Brîncoveanu. cu o mică turlă. cu deosebirea altitudinii. Scăpînd de urmăritorii săi şi ajungînd domn. închisă spre miazăzi de Măgura Slătioarei (767 m) şi dominată spre nord -est de muntele Buila (1890). lăcaşul se afla în mare paragină. În timpul războiului ruso-austro-turc din 1787 şi după aceea. care în 1510 distruge lăcaşul din temelii. satul Romani aparţine aşezămîntului Păduri seculare. se azvîrle Bistriţa vijelios. lăcaşul de la Hurez a avut de suferit în urma menţinerii în mănăstire a unei unităţi militare turceşti de 1800 oameni. pentru că domnul ţării. la numai doi ani de la preluarea domniei. urmînd o cărare peste dealuri (cca 1 oră de mers pe jos). cum era obiceiul vremii. Constantin Brîncoveanu se hotărăşte să construiască aici un lăcaş de veşnică odihnă pentru întreaga familie Tot el a avut grijă să înzestreze mănăstirea cu moşii. În 1846. În timpul războiului de independenţă (1877—1878) mănăstirea a slujit ca spital pentru prizonierii turci şi ostaşii români.N. (De la ramificaţia Costeştilor pînă la mănăstirea Hurez — pe şosea — sînt în total 6 km. Un alt loc deosebit de atrăgător îl constituie cheile Bistriţei — un defileu cu pereţi prăpăstioşi. Liniştea şi existenţa lăcaşului sînt însă tulburate de rivalitatea şi duşmănia dintre boierii Craioveşti şi Mihnea cel Rău. pe locul mănăstirii era o baltă cu stuf. Arnota a suferit adăugiri şi transformări care au schimbat fosta ei înfăţişare. Au de suferit . deasupra cheilor Bistriţei. cu locuitori cu tot. De aceea. se află o bisericuţă situată sub nivelul intrării înguste. aflat în biserică. Plasată în contextul aceloraşi coordonate geografice. Satul Romani din apropierea mănăstirii este amintit într-un document din 1487. ea exista în anul 1494. Pridvorul. aşa cum s-a făcut şi la mănăstirea Tismana. De la Arnota există două posibilităţi de a ajunge la Mănăstirea Hurez: fie de a străbate acest drum pe jos cu punct de plecare din satul Costeşti. întăreşte în acel an anumite danii făcute anterior mănăstirii. Pictura interioară este executată de pictorul Gh.Mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1492. pentru 333 galbeni. folosit pînă la un anumit punct şi de maşinile ce urcă spre carierele de piatră. Brîncoveanu îl cumpără în 1685. Matei Basarab a secat balta. care prezenta şi o anumită siguranţă în cazul unor împrejurări neaşteptate. s-o refacă radical. „mare vornic". ferită de vînturi. Din spatele mănăstirii. Un model rar de artă sculpturală îl reprezintă uşa bisericii. Dintre vechile construcţii ale aşezămîntului s-a păstrat doar bolniţa zidită în 1515 de către boierii Craioveşti. unde cu greu putea pătrunde piciorul omenesc şi în care răsuna cîntecul înfiorător al cucuvelei — huhurezului — acesta era cadrul natural de atunci al mănăstirii. care a fost realizată tot datorită lui Constantin Brîncoveanu. care a slujit în armata lui Mihai Viteazul. unde se pot vedea picturile originale în stil bizantin. cît şi Alexandru Vlahuţă în „România Pitorească" (apărută în 1901). Matei Basarab porunceşte să se aducă şi să se reînhumeze la Arnota rămăşiţele pămînteşti ale tatălui său. schimbîndu-i stilul iniţial. între anii 1852 şi 1856. În 1648. Lui Brîncoveanu i-a plăcut acest loc.) Mănăstirea Hurez este situată în cadrul depresiunii subcarpatice Hurez. În orice caz. construcţia aşezămîntului monahal este legată de anul 1633. Ele au fost construite — în stil gotic — pe timpul domnitorului Barbu Ştirbei. înainte de a fi domn. În interiorul peşterii. păduri. o cărare care „atîrnă" deasupra malurilor prăpăstioase ale cheilor Bistriţei duce spre peştera sf.Memorialul de călătorie" (scris în 1842). puţin recomandabile datorită pantelor destul de abrupte. a umplut locul cu cărbuni şi a durat lăcaşul în amintirea acelei întîmplări. Ctitorii aşezămîntului sînt boierii Craioveşti. fie de a reveni la şoseaua asfaltată (D. Arnota se înalţă în vîrful unei coline. mori şi sate de români. La intrarea în mănăstire ne întîmpină chiliile cu aspect relativ recent. Danciu Vornicul. pentru a ne abate apoi pe un drum pietruit pe valea Romanului. între pereţii de piatră. O cale ferată îngustă urcă sus spre munte. hanuri. este cel mai indicat. Mănăstirea are un mic muzeu de artă religioasă veche. Matei Basarab a fost urmărit pe aceste meleaguri de către turci. care au luat locul unor construcţii mai vechi. din lemn de castan. turistice şi pitoreşti că şi mănăstirea Bistriţa. apoi tatăl lui Matei Basarab — Jupîn Danciu. Drumul în serpentină. O legendă locală povesteşte că. Biserica mănăstirii este zidită în stil bizantin. Tăttărescu. mănăstirea este reînălţată şi refăcută. domnitorul de atunci al ţării. Mai multe cărări ce trec prin apropierea unui mic cimitir.67) ce duce spre Horez. De la huhurez — spune legenda — i-a venit numele locului şi mănăstirii. duc spre mănăstire. Alexandru Vlahuţă a redat astfel impresia creată de acest colţ al naturii: „Tot muntele e crăpat de sus şi pînă jos şi pe fundul acestei tăieturi. în care se intră printr-o deschidere de aproximativ 80 cm. O lucrare de artă este piatra de pe mormîntul lui Matei Basarab.

Constantin Vodă Cîrnul şi Radu Vodă Şerban. Ştefan. Lăcaşul a fost restaurat o dată înainte de primul război mondial. Dar abia în anii 1957—1959 şi următorii. Un tablou din 1350. Privită de la distanţă. despre care s-a . fiica domnului. de asemenea. pe apa Romanului). floarea-soarelui. pe peretele ce desparte pronaosul de pridvor.mobila mănăstirii. se încadrează în ansamblul bine echilibrat şi armonios al construcţiei. adică ale acelora care au condus lucrările. iar pe peretele dinspre vest — Laiotă. Un loc central în cadrul grupului de clădiri mănăstireşti îl ocupă biserica mănăstirii sau biserica mare cum i se mai spune (32 m lungime). ţăranii pun stăpînire pe anumite bunuri ce aparţineau aşezămîntului mănăstiresc. domnitorul Moldovei). una mai mică deasupra pronaosului şi alta mai mare peste naos. cu complexe comerciale moderne. de pictorul Freidwald. despre care se afirmă că este cea mai reuşită. apoi cei patru băieţi (în partea stîngă a tabloului): Constantin. alături cu cei patru coconi. În acelaşi timp. Apostol şi Cernica Ştirbei. cu un portal ornamentat şi o frumoasă verandă cu stîlpi sculptaţi Mergînd mai departe. vătaful zidarilor. Actualmente Horezu este centrul unei regiuni cu un puternic profil pomicol şi zootehnic. cu frumoase şi originale deschideri de bolţi. în timp ce pe cel din stînga uşii de intrare se află pictate chipurile ispravnicilor Badea. Tismana. Vaideeni ş. feţele naive ale copiilor) denotă o orientare spre o pictură realistă în portretistica vremii. Între care şi Măgura Slătioarei. chipul luminos al doamnei Marica. Reliefarea trăsăturilor sufleteşti pe chipurile din tablou (faţa puţin încruntată a domnului.a. Smaranda.a. este zugrăvită „Judecata de apoi". Sf. acţiunea de restaurare a luat amploare. Pe peretele din dreapta. sala stîlpului singuratic. În secolele ce au urmat de la zidirea aşezămîntului de la Hurez. În biserică se află frumoase candele de argint împodobite cu imitaţii de flori — floarea de dovleac. printre altele. la aproximativ 4 km depărtare se intră în localitatea Horezu (44 km de la Rîmnicu Vîlcea). Trei schituri se află în apropierea mănăstirii — Sfinţii Apostoli (spre nord). neam cu domnul. Un orăşel curat. Maria (care a ajuns mai tîrziu soţia lui Duca Vodă. Mitropolia din Bucureşti ş. în pridvor.a. printre care Motru. ne îndreptăm spre paraclisul mănăstirii — o bisericuţă mică. sînt casele domneşti. mănăstirea Hurez participă şi ea la mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu. printre care şi acela al Ancuţei Brîncoveanu. Pe peretele din dreapta se pot distinge portretele familiei Brîncoveanu: Constantin Vodă Brîncoveanu. frunze de acant — caracteristice artei decorative brîncoveneşti. Vucaşin Caragea pietrarul şi Manea. Stana. reparaţii. Piteşti. azi ruinat (în sus. fosta reşedinţă a lui Brîncoveanu. În biserică se pot vedea. modificări.a. În partea dreaptă a tabloului sînt înfăţişate cele şapte fete: Iliaca. Bistriţa. Ştefan (la vest de mănăstire) şi Sf. adică cea mai aproape de adevărata lui înfăţişare. sub conducerea Direcţiei monumentelor istorice. între 1907 şi 1912. construcţiile au suferit deteriorări. biserica bolniţei (avînd destinaţia de a sluji călugărilor bolnavi). descendenţi bărbăteşti ai familiei. Tot în pronaos. paraclisul nu sînt singurele lăcaşuri din ansamblul mănăstiresc de la Hurez.). mult timp servind mai ales ca tîrg pentru aprovizionarea acestui aşezămînt monahicesc. Pe unul din pereţi apare din nou figura lui Constantin Brîncoveanu. Ioan. transformată în grajd ş. În curtea mănăstirii se înalţă foişorul lui Dionisie Bălăceanu (1753). iar în dreapta — stema Cantacuzinilor. se remarcă din nou aceea care-l reprezintă pe Brîncoveanu. Peisajul natural în cadrul căruia se află Horezul este dominat de masivul Buila şi alte înălţimi mai mici. Lădeşti. îngrijit. În pronaos se află mai multe morminte. un candelabru ş. aflat în clădirea arhondăriei. Dezvoltarea localităţii Horezu a fost legată de apropierea mănăstirii Hurez. Semnalăm aici. cu o autogară ce deserveşte un trafic intens de pasageri în diferite direcţii (Rîmnicu Vîlcea. Safta. În apropierea bisericii bolniţei se află foişorul bolniţei (unde se spune că venea doamna Marica Brîncoveanu cu fetele ei). Cele două turle poligonale.). sînt reprezentaţi domnitorii din neamul dinspre tată şi cei dinspre mamă ai Domnului Constantin Brîncoveanu: Şerban Cantacuzino. pentru că sub portretele ispravnicilor se înşiră chipurile lor: Istrate lemnarul. Evenimentele anului 1821 se răsfrîng de asemenea asupra lăcaşului. o frumoasă tîmplă sculptată. Nici meşterii nu au fost uitaţi. Biserica mare. Băbeni. Alături şi de alte aşezăminte. Părăsind incinta mănăstirii şi revenind pe şoseaua asfaltată (D. din a cărui ramură se trăgea. domnul Constantin Brîncoveanu. se află stema sculptată a Ţării Româneşti. cu un plan treflat.N. apoi pe sub turnul clopotniţei. în stînga. Radu şi Matei (toţi pieriţi în mod tragic la Constantinopol. În mănăstire se intră mai întîi pe sub un portal. ce au fost întărite şi aprovizionate. chenarul ferestrelor conţine şi elemente de decor — rozete ajurate ce amintesc de broderiile orientale. cu catapeteasma din tei aurit. Trecînd printr-o uşă a unui zid ce separă curtea mănăstirii de bolniţa. care a intrat în tradiţia construcţiilor multor biserici din ţara noastră (Curtea de Argeş. se trece în curtea bisericii bolniţei. singura descendentă directă care este înmormîntată aici. bolniţa. Doamna Marica Brîncoveanu (şi ea nepoată de domn). înfăţişează exteriorul mănăstirii pe acea vreme. stolnicul. Bălaşa (care a ctitorit biserica din Bucureşti ce-i poartă numele) şi Ancuţa (al cărei mormînt se află în pronaosul bisericii). Biserica este bogat ornamentată: are un brîu frumos sculptat. unde. spre sud. 67). Deasupra intrării principale a bisericii. fost stareţ al mănăstirii. în 1714). după mamă. printre alte picturi. O ramura meşteşugărească care a făcut faimă Horezului este ceramica de Horezu. Tot în curtea mănăstirii. A patra figură din stînga îl reprezintă pe Constantin Cantacuzino. mănăstirea Hurez creează impresia unei cetăţi: clădirile dispuse pe trei laturi închid o incintă interioară. Neagoe şi Matei Basarab şi portretele familiei Cantacuzino dinspre mamă.

cu un zid puternic din bolovani de rîu. cu urmele casei voievodului. Drumul Horexu — Tg. ambele clădiri formează un grup de monumente istorice. care a fost zidită între ani 1512 şi 1517 de Neagoe Basarab. La capătul nordic al oraşului se află (4) biserica Episcopală. La aceasta contribuie faptul că este legat de restul ţării printr-o linie ferată şi şosele asfaltate şi neasfaltate. reliefat şi de scriitorul Alexandru Davila în drama istorică „Vlaicu Vodă". într-un cadru natural deosebit de pitoresc. pe locul unei construcţii mai vechi ruinate. veterinari). În anul 1852. Cula Greceanu adăposteşte astăzi un muzeu etnografic. avea doar 700 de case şi 3500 de locuitori. Împreună cu biserica învecinată. Rîmnicu Vîlcea (45 km — neasfaltată).). se pot vizita: mănăstirea Polovragi (20 km). în direcţia construirii unor obiective industriale (Combinatul de industrializare a lemnului. Întemeierea mănăstirii Curtea de Argeş (1517) este un însemnat eveniment religios şi arhitectural. care a îndepărtat chiliile din apropierea bisericii.a. este Curtea de Argeş. cheile Galbenului şi Peştera Muierii de la Baia de Aramă (11 km). Aici s-ar fi prăbuşit meşterul Manole. a cărei construcţie a început în primii ani de domnie a lui Basarab şi s-a terminat în timpul lui Vlaicu Vodă (sec. XIII—XIV). Printre obiectivele turistice importante trebuie să menţionăm: (1) ruinele Curţii domneşti (sec.) şi a creării unui mare centru şcolar (pentru tehnicieni silvici. Începînd din sec. pentru că în ultimul timp revista „Argeş" a reliefat în paginile sale bogăţia deosebită a picturii populare. Unele modificări interioare au alterat însă vechiul stil al lăcaşului.).a. în întregime asfaltat. deoarece toate privilegiile ce se cuveneau aşezării revin acum mănăstirii. al XIII-lea Curtea de Argeş este centrul unui mic voievodat românesc. a căpătat în ultimii ani valenţe noi.vorbit şi cu alt prilej. care-şi făcuse aripi de şindrilă pentru a sări de pe acoperişul bisericii. Tot în centrul oraşului se pot vedea (3) ruinele biserii catolice Sin Nicoară (sec. printre care Măldăreşti (4 km de la Horezu). care nu contribuie însă la dezvoltarea economică a oraşului. Sub aspect turistic. În forma ei actuală este opera arhitectului francez Lecomte du Nouy. Jiu este asfaltat. horticoli. Nivelul artistic . dintr-o inscripţie rezultă că ar aparţine anului 1824 (unii afirmă însă că e mai veche). Jiu. care laolaltă cu construcţiile ţărăneşti vecine se integrează în vastul ansamblu natural al peisajului local. Oraşul se bucură în acelaşi timp de o mare atracţie turistică. Localitatea cu importante monumente istorice. În continuare. În 1654.a. Zidurile împrejmuitoare cuprind. pe care o întîlnim înspre malul Argeşului. Cula Duca prezintă interes datorită decoraţiilor plafonului cerdacului ş. XIV). în trecere prin Ţara Românească. este o confirmare a obiceiurilor acelor timpuri atît sub aspectul îmbrăcămintei. Curtea de Argeş este un orăşel de munte situat la o altitudine de 450 m. şi-a zidit soţia (astfel de legende au o circulaţie mai largă. Pe locul unde a căzut — spune legenda — a ţîşnit un izvor de apă rece. o apreciază drept „una din marile minuni ale lumii". care trece prin 4 tunele mici). cît şi acela al podoabelor. pe lîngă aceste ruine (o incintă pătrată. adăpostind curtea domnească a primilor Basarabi. Fabrica de confecţii ş. şi un deosebit de important monument de artă religioasă veche. ale corpului de gardă etc. aflat la o distanţă de 45 km de Rîmnicu Vîlcea. semnificativă în acest sens este pictura murală aflată deasupra uşii de intrare ce-l reprezintă pe Radu Negru (1374— 1384). Mormîntul acestui voievod. sat răsfirat pe un mic platou ce domină valea Luncavăţului. Un deosebit interes îl prezintă frescele. aflat în biserică. împreună cu frumoasele locuri ce le înconjură. foarte gustoasă. cît şi pentru alte aşezări pitoreşti. . Cîineni (58 km — neasfaltată). Paul de Alep. Abia în ultimii ani oraşul Curtea de Argeş cunoaşte o activitate economică şi culturală dintre cele mai rodnice. localitatea Horezu constituie o excelentă bază de plecare atît pentru vizitarea mănăstirilor Hurez. printre care o serie de vase de lut smălţuit din Horezu). În secolul următor devine capitala Ţării Româneşti. de pildă. (2) biserica Sf. Este înconjurat de bogate livezi care i-au adus o faimă binemeritată. DE LA RÎMNICU VÎLCEA LA CURTEA DE ARGEŞ Un alt important. care. Legată de această legendă este (5) Fîntîna Meşterului Manole. pe drumul ce duce spre Tg. În tabloul votiv pot fi văzute chipurile ctitorilor Neagoe Basarab şi Despina Miliţa (care şi-ar fi vîndut bijuteriile pentru a se putea termina lăcaşul). Căpăţîneni (25 km — asfaltată) şi de aici pînă la Baraj (6 km — drum în serpentină. printre care spre Piteşti (39 km — asfaltată). cu caracterul lor monumental şi cu remarcabila expresivitate a personajelor. pe malul stîng al rîului Argeş. Biserica este construită după tradiţia arhitecturală bizantină (un plan în formă de cruce greacă înscrisă ş. XIII). Legenda spune că lucrările de construire a mănăstirii ar fi fost încredinţate meşterului Manole. Cula Greceanu a fost construită în 1791 de Gheorghe Măldărescu. Construcţia culei Duca este de dată mai recentă.deosebit de ridicat a dus pînă departe faima meşterilor olari (Muzeul de etnografie de ceramică de la Neuchatel din Elveţia dispune de o bogată colecţie de ceramică din Argeş. Bistriţa şi Arnota. Construirea ei este legată de un episod din trecutul Ţării Româneşti. Se pare însă că simţul artistic în această zonă nu s-a limitat numai la meşteşugul olăritului. obiectiv turistic. pentru a-şi duce lucrul la bun sfîrşit. realizată de zugravi ţărani. Nicolae Domnesc. Multă vreme Curtea de Argeş înregistrează o slabă evoluţie. fiind întîlnite şi în alte ţări din Balcani). Aici se pot vizita vestitele cule —Greceanu şi Duca. şi anume lupta între ortodoxism şi catolicism.

. apărute după retragerea mării în terţiar. Primul urcuş ia sfîrşit şi drumul. un hotel modern „Argeşul". intră pe valea Topologului (km 158) începînd al doilea urcuş. apoi un urcuş spre comuna Bascovele (km 140) şi în sfîrşit o nouă coborîre în direcţia văii pîrîului Bascov (un afluent al Argeşului). În total. ridicată în amintirea participanţilor la marea răscoală din 1907 ş. Piteştiul a jucat un rol important şi datorită drumurilor „sării". Drăganul (km 127—133).a. Republicii. Haşdeu. unde se află satul Morăreşti (km 148). Creşterea potenţialului industrial al Piteştiului are loc după 23 August 1944. (5) Tri-Vale.. Paralel cu dezvoltarea industrială a oraşului s-au construit complexe comerciale. al . în 1888 — una de textile. coregonul (Coregonus) ş. Cele 4 turbine ale centralei produc 220 megawaţi anual.) şi centrala electrică subterană (la 614 trepte sub pămînt) spre care sînt canalizate apele Argeşului printr-o nouă albie betonată (11 km lungime). precum şi numeroase blocuri de locuit. În Valea lui Stan. pentru a intra în oraşul Piteşti (60 km de la Rîmnicu Vîlcea şi 114 km de la Bucureşti) Oraşul este situat la confluenţa Argeşului cu rîul Doamnei. pomicultură etc. văi cu o deschidere largă..a. pe strada cu acelaşi nume. oraşul este ferit de vînturi aspre. Economia oraşului era slab dezvoltată. În spatele zidului înalt de beton (165 m) se deschide un frumos lac de acumulare — largă arteră turistică spre poalele sudice ale munţilor Făgăraş. B. Astfel. De timpuriu este remarcată bogăţia sa viticolă. Fabrica de tananţi „Argeşul" ş. şoseaua traversează trei urcuşuri pronunţate. După traversarea Oltului. În ultimii ani lacul a fost populat cu specii de peşti valoroase. drumul urcă pe valea rîului Simnic.a. Caragiale ş. ies la lumină două conducte uriaşe prin care se strecoară apele Argeşului spre centrala electrică. într-o carte tipărită la Leipzig. la aproximativ 270 m alt. scrie despre vinul de la Piteşti şi din alte regiuni . apoi trece prin comunele Budeşti şi Blidari. într-un punct de contact al Podişului Getic cu Cîmpia Română. Fiind situat într-un loc adăpostit (între dealurile Ştefăneşti şi Valea Mare — la est. atingînd la un moment dat Dealul Negru sau Dealul Milcoiu (km 162). ce străbate maluri abrupte. dealuri cu o pantă pronunţată. care prezintă într-un mod interesant trecutul judeţului. toate la un loc formînd un tablou plin de farmec. Piteştiul este un important loc de întretăiere a mai multor artere de circulaţie rutieră şi feroviară în diferite direcţii. nr. Tablourile care însoţesc aceste suişuri şi coborîşuri sînt întregite de livezi.. Roca slabă din care sînt formate dealurile a constituit pentru constructorii şoselei Rîmnicu Vîlcea — Piteşti (60 km) un complex de probleme. Biblioteca centrală etc.. 82) cuprinde Casa de creaţie populară.De la Curtea de Argeş se poate vizita Hidrocentrala Gh. viticultură. Printre obiectivele turistice ale Piteştiului figurează (1) Muzeul de istorie (bd. Din valea Topologului şoseaua urcă.).că nu este mai prejos nici unui vin din Europa". Şoseaua.). este un minunat parc înăuntrul căruia se află (6) biserica Trivale de la 1699. drenaje. Prima menţiune documentară despre oraşul Piteşti datează din anul 1388. dar a fost refăcută pe timpul lui Vlad Ţepeş. De la Curtea de Argeş pînă la baraj sînt 29 km. După aproximativ 2 km ajungem la Barajul în arc al hidrocentralei. La 12 km depărtare de Piteşti — la Goleşti — se află un complex muzeul cu mai multe secţii: etnografie. despre tare se afirmă că a existat şi pe vremea lui Basarab. care străbate un drum de o rară şi neobişnuită frumuseţe. (4) Parcul central al oraşului în dreptul căruia se află statuia „Răscoala". În jurul lacului Vidraru (cu suprafaţa de 893 ha şi la o altitudine de 830 m) există o şosea circulară neasfaltată. un oarecare Johan Kubnor. Gheorghiu-Dej de pe Argeş. care a transformat-o în închisoare. În 1860 se construieşte o fabrică de săpun. de sate pitoreşti şi zone împădurite. trecînd prin Deduleşti (km 152).a. ambele de capacitate mică. prin apropierea căreia trece şoseaua.oalelor de pămînt" şi al „oilor". Noile descoperiri arheologice sînt redate organizat şi sugestiv. unde se află casa memorială a compozitorului Gh. (3) Palatul Culturii (str. (2) Teatrul de Stat „Alexandru Davila" (scriitorul s-a născut lîngă Piteşti. Urmează un nou coborîş spre valea Cotmenei. la Goleşti). Şoseaua suie mereu în serpentine. Valea Ursului (km 124) ş. P. Diferitele lucrări care s-au făcut (ziduri de sprijin. Stephanescu (vizitat pe vremuri de Vasile Alecsandri. 60). În 1787 se inaugurează un drum de poştă pe ruta Bucureşti—Piteşti—Curtea de Argeş. puţuri absorbante) urmăresc să consolideze acest drum sinuos. şi se referă la morile domneşti de aici. în 1724. DE LA RÎMNICU VÎLCEA LA PITEŞTI Şoseaua asfaltată ce se îndreaptă spre Piteşti străbate o zonă de dealuri care reprezintă uriaşe conuri de dejecţie. Papuceşti şi Turceşti — la vest şi dealul Găieştilor — la sud).a. Victoriei nr. cînd au luat naştere o serie de obiective industriale de mare capacitate (Combinatul de industrializare a lemnului. de pe vremea lui Mircea cel Bătrîn. Ion Ghica. trece prin Căpăţîneni (25 km). Fabrica de textile „11 Iunie". printre care păstrăvul curcubeu (Salmo irideus G. al cărui curs spre Olt este amenajat în trepte. Şoseaua trece apoi prin apropierea cetăţii Poenari (4 km). fapt ce prezintă interes pentru pescarii amatori. după care se strecoară printre aşezările Dumbrăveşti (km 134—135). după ce trece prin comuna Milcoiu. istorie. spre platforma Cotmenei. O legendă locală susţine că în acest loc şi-ar fi pedepsit Vlad Ţepeş soţia pentru trădare.

situată pe un drum lăturalnic. Localitatea este aşezată pe malul drept al Oltului. provenind probabil din atelierele muntelui Athos. la 6 km depărtare se intră în oraşul Drăgăşani (53 km de la Rîmnicu Vîlcea). zidită de Ştefan Cantacuzino şi formată din subsol şi parter. pe la punctul numit „Baba Floarea”. Construcţia actuală. a construit o nouă biserică de zid în locul aceleia zidite de boierii Buzeşti. 64. un afluent al Bistriţei. Cadrul natural al localităţilor pe acest parcurs este bogat împodobit de coline înverzite. Creţeni. Zăvideni. A fost întemeiat de boierii Drăgoiesei la începutul sec.5 km depărtare de rîu. Iar dacă ne bazăm pe temeiuri istorică. este din bîrne de stejar încheiate la capete. decoraţiile exterioare. ne găsim în cea de a doua incintă a mănăstirii.N. în drum spre Drăgăşani.Memorialul de călătorie". Drăgăşani. Locuitorii satului unde se află mănăstirea sînt urmaşii robilor ei de odinioară. Cînd ajunge domn. cu un plan dreptunghiular. ca şi şoseaua asfaltată. În pridvorul bisericii este mormîntul familiei lui Şerban Vodă. pridvorul deschis. 64 sau pe calea ferată ce urmează. realizată în anii 1840—1845 de stareţa Platonida. delimitînd între ele ostroave. De remarcat planul trilobat. Revenind pe D. Printre picturile din interior prezintă valoare artistică chipul Maicii Domnului din cupolă. Pe vremea ocupaţiei austriece a Olteniei. urmînd un drum de ţară. al XVI-lea. Mitrofanii ş. precum şi uşa bogat ornamentată. ceea ce permite . care aducea pe vremuri venituri mănăstirii. La aproximativ 4 km depărtare de mănăstirea Dintr-un Lemn se află Schitul Surpatele (la care se ajunge urmînd un drum de ţară care şerpuieşte printre livezi şi ogoare. Mănăstirea Dintr-un Lemn este aşezată pe malul Otăsăului. Începutul mănăstirii l-a făcut — după cum susţine o legendă orală — o bisericuţă din lemn. precum tot de aici provine şi numele de astăzi al lăcaşului: Dintr-un Lemn. pe o cărare peste dealuri. Cele mai mari podgorii sînt la Sîmbureşti.. De la Rîmnicu Vîlcea pînă la BăbeniBistriţa sînt 19 km. Piscul Dobrii. De-a lungul acestui drum se înşiră un important număr de localităţi pe ambele maluri ale Oltului. Odăile şi saloanele sînt frumos mobilate cu mobilă stil Biedermaycr. intrînd mai apoi în satul Surpatele) Este vorba de un lăcaş mănăstiresc mai puţin cuprinzător ca mănăstirea Dintr-un Lemn. susţinînd că lăcaşul ar fi fost construit de un pustnic din lemnul unui singur copac. Tot el pune să se repicteze biserica şi face şi alte lucrări. Mitrofani. Pictorul francez Lancelot a realizat o gravură ce înfăţişează această mică bisericuţă. mănăstirea Dintr-un Lemn a fost supusă unor reparaţii şi modificări care nu au schimbat însă prea mult aspectul ei de pe timpul lui Ştefan Cantacuzino. Intrînd în curtea mănăstirii putem vedea moara de apă a aşezămîntului.N. Ulterior biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid de către boierii Buzeşti. Lunca Oltului este aici largă. între care semnalăm comuna Ioneşti. iar de aici la Frînceşti — 6 km. pe latura stîngă a celei de a doua incinte este stăreţia. În partea de vest a mănăstirii se găseşte bolniţa sau bisericuţa de lemn. înzestrînd-o cu odoare. conducătorul Eteriei. cu livezi şi vii. de unde şi numele de Surpatele. Marica Brîncoveanu. construită de Preda Brîncoveanu. în vecinătatea unor dealuri ca: dealul Drăgăşanilor. Paul de Alep (1654) a preluat şi el această legendă. malul drept al Oltului. urmaşul lui Brîncoveanu la domnie. urmaşi ai Drăgoieştilor. unde în 1821 au avut loc o ciocnire între trupele turceşti şi cele comandate de Ipsilanti. Compoziţia lor din calcar. situat pe un teren care în decursul vremii a suferit alunecări. Pînă la mănăstirea Dintr-un Lemn — de la Frînceşti — sînt 4 km. Pe sub o boltă se trece în prima incintă a lăcaşului. Biserica de lemn (actuala bolniţa) nu este cea iniţială. După satul Călina. biserica de zid are drept ctitori pe Preda Brîncoveanu. În decursul vremii. Stîlpii pridvorului sînt lucraţi la strung. la 1. Intrarea la parterul clădirii se face prin foişor. vechea icoană de argint pe care sînt zugrăviţi Maica Domnului şi Isus se crede că aparţine sec. Dar cel care dă lăcaşului forma sa actuală este Ştefan Cantacuzino (1714—1716). într-o regiune de dealuri. nepotul lui Matei Basarab (1632—1654) şi bunicul lui Constantin Brîncoveanu. Un timp a predat muzica religioasă la această mănăstire Anton Pann. îndeosebi brîiele alcătuite din motive florale. Ea a constituit construcţia de la care a pornit şi s-a dezvoltat întreaga mănăstire. apoi Zăvideni. Dealul Mare. Constantin Brîncoveanu se îngrijeşte de ctitoria bunicului său. Orleşti. Mai există însă posibilitatea de a ajunge la mănăstire şi de la mănăstirea Govora. XVIlea. care a folosit-o pentru a construi nuvela istorică „Doamna Chiajna". Capul Dealului. El adaugă bisericii o turlă pe pronaos. Din punct de vedere turistic este interesantă Mănăstirea Dintr-un Lemn. Oltul devine mai leneş. Trecînd pe sub bolta turnului. soţia Domnului Constantin Brîncoveanu. cu un plan trilobat şi turle octogonale înalte.a. Legenda întemeierii mănăstirii a atras atît prin romantismul.DE LA RÎMNICU VÎLCEA LA DRĂGĂŞANI De la Rîmnicu Vîlcea la Drăgăşani se merge pe D. atît şoseaua. de la Băbeni-Bistriţa spre Frînceşti. În anul 1706. printre care şi a mănăstirii Dintr-un Lemn. trecînd mai întîi pe la mănăstrirea Surpatele. În faţă se înalţă turnul-clopotniţă despre care se crede că a fost ridicat pe timpul lui Ştefan Cantacuzino. fostul castru roman (Pons aluti). a cărui boltă este sprijinită de frumoase arcade. cît şi prin deznodămîntul ei tragic pe scriitorul Alexandru Odobescu. unde se află biserica de zid a lăcaşului. Ieşind din biserică. De asemenea. adesea se desparte în braţe. care a fost refăcută din temelii în anii 1753—1814. argilă şi nisip favorizează dezvoltarea viţei de vie. conducerea militară a urmărit fortificarea mănăstirilor. sau de la Govora-Băi. cît şi calea ferată trec prin apropierea mai multor localităţi. Pe partea stîngă a Oltului domină livezile. Despre ea ne vorbeşte şi Grigore Alexandrescu în .

Pădurile de stejar şi fag îmbracă anumite porţiuni din dealurile Drăgăşanilor. (2) ruinele fostului castru roman Rusidava. pot prilejui o excursie plăcută. Riesling. Numele localităţii este de origine slavă şi înseamnă „apă sărată". S-au construit blocuri de locuit. Faima viticolă a Drăgăşanilor a fost reliefată de diferite documente ale vremii. dar şi istorică. cu pitoreştile sale zăvoaie de sălcii. Pe de altă parte. în dreapta Oltului. Un anume Raichevici scrie. iar de pe înălţimea terasei pe care se află se vede cursul sinuos al Oltului. incendii. Sub aspectul istoriei literare. desfăşurîndu-se pe două terase. în anul 1821. la est de întreprinderea agricolă de stat şi la 150 m de şoseaua naţională. în oraş funcţionează mai multe întreprinderi. În ultimii ani. plantate cu soiuri valoroase — Muscat Otonel. la Drăgăşani. autorul pieselor de circulaţie universală —. clima caldă a permis dezvoltarea unei faune specifice. Printre aceştia Eugen Ionescu.a. sfeclei de zahăr. Prin Slatina trec pandurii lui Tudor Vladimirescu în drum spre Bucureşti. Arheologii au stabilit că în apropierea localităţii de astăzi au trăit oamenii aşa-numitei culturi de prund de acum cca 600 000 de ani. în cadrul unui larg amfiteatru. Istoricul N. Dealurile plantate pe alocuri cu vii îl mărginesc. În document se aminteşte. Înainte de anul 1889. În acelaşi timp. o şcoală cu profil horti-viticol etc. care dau vinuri superioare. Oraşul a avut de îndurat multe vitregii: războaie. Oraşul este aşexat pe malul stîng al Oltului. cînd locuitorii din satul frumoasei lui i-au jucat o festă. cu o producţie de 50 000 tone . Drăgăşanii sînt evocaţi de poetul Grigore Alexandrescu în poezia „Mormintele".Rinocerii". o fabrică de mobilier şcolar şi mobilă împletită.Domnul de rouă" a întreprins odată o călătorie pe minunata Vale a Oltului.. apele Oltului curgeau mai aproape de oraş. începuturile vieţii omeneşti se pierd în negura vremurilor. Slatina se afirmă prin cîţiva oameni de litere. scrisă în 1847.Istoria comerţului românesc'' subliniază anumite aspecte ale comerţului cu vinurile din Drăgăşani la Sibiu. în 1788 că „la Drăgăşani sînt cele mai bune vinuri''. care este înfrînt şi obligat să fugă spre Turnu Roşu. „Scaunele" ş.. dar era tîrziu. printre alte puncte de vamă. la cîntatul cocoşilor. Cabernet. În anul 1821 se semnalează aici o bătălie între trupele turceşti şi cele ale lui Ipsilanti. oraşul Slatina ocupă un loc aparte prin construirea Uzinei de aluminiu . Pinot Gris. unde a întîlnit într-un sat o prea frumoasă fată. Localitatea are nu numai faimă viticolă. Printre animalele ce trăiau în această regiune se pot cita: cămila. şi Slatina. Imaginaţia populară a ţesut o frumoasă legendă legată de existenţa acestor ruine. Din punct de vedere al vechimii aşezării se cuvine să arătăm că oraşul este menţionat într-un document din 1368 al lui Vlaicu Vodă. Uneltele lor: simple pietre de rîu.. printre care menţionăm întreprinderea Vin-Alcool unde se prelucrează strugurii din podgoriile Drăgăşanilor (ce însumează o suprafaţă de aproximativ 6 600 ha. Monumentul se află în apropierea Spitalului unificat. dar lucrările efectuate atunci l-au îndepărtat obligîndu-l să alunece pe o altă albie. Dealurile din jur sau frumoasa luncă a Oltului. flăcările răscoalei au cuprins satele din jurul Drăgăşanilor.16 Februarie". iar alta în sîngerosul an 1907. autor al mai multor scrieri. au tăiat toţi cocoşii din sat. Sauvignon. ciumă. un magazin universal etc. a cărui cetate — spune legenda — se află pe locul ruinelor. O menţiune documentară din 1548 a lui Vintilă Vodă aminteşte de această localitate. iar înainte de revărsatul zorilor. Judecînd după descoperirile arheologice din apropierea Drăgăşanilor.. „Domnul de rouă" s-a trezit. elefantul (Elephans primigenius) şi alte animale de climă caldă (rinocerul etrusc. La ieşirea sa din defileul Oltului l-au întîmpinat nemiloasele raze ale soarelui şi l-au topit cu cal cu tot. Printre monumentele istorice pe care le putem întîlni în oraş menţionăm: (1) obeliscul ridicat în amintirea eteriştilor greci căzuţi în luptele cu turcii. întinse moşii şi vii se aflau la Drăgăşani în stăpînirea boierilor Buzeşti (nu mai puţin de 128 de moşii). mastodontul (Mastodon borsonii). cioplite la un capăt pentru a fi uşor mînuite. un cinematograf modern. cu ocazia vizitei pe care o face împreună cu Ion Ghica La Drăgăşani a văzut lumina zilei scriitorul Gib Mihăescu (1894—1935). un liceu teoretic. o casă de cultură. Pe valea Dîrjovului. Nopţile şi le petrecea la iubita lui. La lupte au participat şi cete răzleţe din armata lui Tudor Vladimirescu. Valurile răscoalelor ţărăneşti se preling pînă în oraş: una în vara anului 1899. Un pod stabil este amintit aici mult mai tîrziu (1840). De la Drăgăşani se poate vizita un oraş în plină dezvoltare.dezvoltarea culturii cerealelor. iar în viitor se va construi o fabrică de încălţăminte. . Ele sînt întrutotul asemănătoare cu uneltele descoperite în Africa Centrală — la Oldway. încăleca grăbit şi pleca spre reşedinţa lui de aici. În 1907. În istoria dezvoltării industriale a ţării. În acele timpuri Oltul se trecea pe un pod de vase. Este vorba de legenda „Domnului de rouă". s-au descoperit urmele materiale ale „copiilor copilăriei omenirii".a. Iorga în . numită „de la Olt" (Camelus alutensis). de care s-a îndrăgostit. Numele vestitului haiduc Iancu Jianu este legat de Slatina (1812—1818). prin care negustorii braşoveni obţin dreptul de a face comerţ cu Ţara Românească. cum le-am putea spune.). adesea premiate la marile concursuri internaţionale). Pentru a nu fi prevenit de ivirea zorilor. pantera cu colţii laţi ş. vechiul tîrg al Drăgăşanilor a căpătat caracteristicile unui orăşel modern. la o depărtare de cîţiva kilometri. În acelaşi timp aici îşi au sediul o staţiune de cercetări horti-viticole. Apa Oltului primeşte în amonte de Drăgăşani afluentul Congrea (pe partea stîngă) şi în aval (pe partea stîngă) pe Pesceana. Dar toate pînă într-o zi. tutunului şi legumelor. care este amplasată pe o suprafaţă de cca 40 ha. şi anume: Slatina (41 km de la Drăgăşani). Pe timpul romanilor se afla aici castrul roman Rusidava.

C. Piteşti. nr. R. Editura C. 1962. Ionaşcu nr. Editura meridiane. C. 1965. nr. MĂNĂSTIREA GOVORA. N. Conea. BIBLIOGRAFIE Augustin.P. Florescu. V. Epuran.. Ionescu. voi. Editura ştiinţifică. Aici a funcţionat prima şcoală din Slatina (sec. Gh. GEOLOGIE ŞI DRUMEŢIE. Rădoi.A. 1965. 1966. Editura meridiane. Roşu. 1966. Editura meridiane.F. 1968.. Editura meridiane. Editura meridiane. U. CIRCUITUL MARILOR TRECĂTORI.S.a. 77). N.T. II. Edit. se află la dispoziţia populaţiei şi a vizitatorilor. cinematografe. Florescu Graur. ce cuprinde interesante exponate pe această temă. 358. (5) schitul Strehareţ (1672).P. Irimie. Lupu. MĂNĂSTIREA HUREZ. 1905. Natura. SIBIU ŞI ÎMPREJURIMI. Editura meridiane. Papiu Ilarian. 1963.R. Un cartier nou — Crişan — figurează pe harta mereu schimbătoare a oraşului. PROFILE TOPOLOGICE PRIN CARPAŢII MERIDIONALI. spaţii verzi etc.R. construit în 1888. 1965.R. pe care îl străbat autovehiculele ce vin şi pleacă din Oltenia.de aluminiu anual. 4.. Oraşul Slatina este legat de restul ţării prin magistrala feroviară spre Piteşti. Popescu. Davidescu..R. Editura meridiane. Mihăilescu. Trecutul îndepărtat al vieţii oamenilor şi dezvoltarea societăţii omeneşti în aceste locuri pot fi urmărite la (2) Muzeul judeţean (str. MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN.C. 1959.C.. Irimie. FĂGĂRAŞUL. Putem vizita apoi (4) schitul Clocociov. 1965.. nr. ISTORIA ARHITECTURII DIN R. DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ÎN R. Maniţiu.N. Rîmnicu Vîlcea. Pop Z. din Slatina pleacă curse regulate D. Editura Comitetului regional pentru cultură şi artă — Argeş. ARGEŞ — GHID TURISTIC. Editura meridiane. Piteşti. Probleme de geografie. opera sculptorului D.F. 1966. 1965. XVII). MUZEUL BRUKENTHAL Lupu. Piatra Olt ş. Industria alimentară va fi reprezentată printr-o întreprindere de industrializare a laptelui. O. M. MUNŢII CĂPĂŢÎNII ŞI COZIEI.N. spre Drăgăşani. C. Construcţiile de locuinţe capătă un avînt sporit..E. I. R. Rev. MÂNÂSTIREA COZIA.. construit pe timpul lui Matei Basarab (în 1645). Din punct de vedere turistic prezintă interes (1) podul peste Olt. Rev. E. 1960. Condurachi.G. În acelaşi timp. N.P. Complexe comerciale. CETATEA SIBIULUI. DIN ISTORIA CULTURII ARGEŞENE. 1966. în cartierul cu acelaşi nume. construită de un grup de boieri din Slatina în 1733. Editura Academiei R. Măţăoanu.R. L. Creţeanu. 1955. Gr. Stoica. Radu. Editura meridiane. VALEA OLTULUI. 1963. Gh. CUPRINS Scurtă prezentare a Oltului Oltul şi valea sa Prin Sibiu şi împrejurimile sale De la Sibiu la Turnu Roşu Intre Turnu Roşu şi Gura Lotrului Valea Oltului prin defileul de la Cozia De la Cozia la Rîmnicu Vîlcea Prin Rîmnicu Vîlcea De la Rîmnicu Vîlcea la Olăneşti De la Rîmnicu Vîlcea la Ocnele Mari şi Ocniţa De la Rîmnicu Vîlcea la Govora şi Hurezu De la Rîmnicu Vîlcea la Curtea de Argeş De la Rîmnicu Vîlcea la Piteşti De la Rîmnicu Vîlcea la Drăgăşani Bibliografie . Colecţia S.C. Colecţia S.S. V. Un monument care atrage privirile este (3) statuia Ecaterinei Teodoroiu în centru oraşului... adăpostită în chilii.S. 283. (6) biserica Adormirea Maicii Domnului. Craiova etc. A. VĂILE CARPATICE TRANSVERSALE.S. PE FIRUL OLTULUI.

BUCUREŞTI 1969 COLI TIPAR: 3. 59. MIHAI VITEAZUL Nr. .62 ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA „OLTENIA" CRAIOVA STR. 4 COMANDA Nr.