You are on page 1of 193

Prof. univ. dr.

VERGINIA VEDINAŞ

MODUL DREPT ADMINISTRATIV II

Curs ID anul II

2011

CUVÂNT ÎNAINTE Dreptul public este dreptul unei epoci istorice. Al frământărilor acelei epoci, al mutaţiilor care intervin în plan legislativ, instituţional, în doctrina de specialitate, în viaţa publică în ansamblul ei. Astfel de mutaţii se acutizează în momente deosebite ale istoriei, cum este cel pe care l-a trăit România în ultimele decenii. Când a trecut de la un regim politic de tip comunist spre un regim democratic. De la un stat totalitar, la un stat de drept. De la statutul de ţară neintegrată în structurile europene şi internaţionale, la ţară în curs de integrare şi apoi stat membru, cu drepturi depline, atât al NATO cât şi al Uniunii Europene. Acest lucru a atras schimbarea în profunzime nu numai a instituţiilor, a principiilor care guvernează societatea, ci şi primenirea continuă a legislaţiei. O fluctuaţie legislativă căreia cu greu îi pot face faţă atât teoreticienii, cât şi practicienii. Schimbările legislative continue obligă la o continuă muncă de actualizare a informaţiilor, a opiniilor, a prelegerilor predate studenţilor, a cursurilor destinate pregătirii lor. Nu toate aceste fluctuaţii au avut o legitimitate incontestabilă. Multe dintre ele sunt determinate de motive conjuncturale, de ambiţii ale celor care s-au perindat la guvernare, de orgoliul de a schimba ce a fost înainte, de a face o aşa-zisă reformă, care, de multe ori, s-a dovedit a fi o pseudoreformă, condamnabilă prin consecinţele negative, perturbatoare, pe care le-a produs. E greu de înţeles de ce la interval de mai puţin de 3 ani trebuie să dăm la o parte o lege şi să punem alta în loc. Exempli gratia, legea descentralizării. Dar lucrurile se petrec şi, ca specialişti, ca dascăli, nu putem să facem abstracţie de ele. Ca oameni ai cetăţii, ca persoane învestite cu diferite funcţii şi demnităţi în stat, putem să le contestăm. Să le înfierăm de la tribuna Parlamentului sau de la altă tribună. Ca oameni de ştiinţă, trebuie să ne aplecăm însă asupra lor, să le analizăm, şi să le prezentăm în cărţile noastre, cu bune şi rele. Acest lucru ne obligă să ne actualizăm periodic cursurile, să ne reedităm cărţile, să fim „la zi” cu ceea ce înseamnă, din punct de vedere legislativ, doctrinar şi jurisprudenţial, domeniul pe care-l slujim. Dorindu-ne să vină o zi în care legile să fie mai stabile, mai aşezate. Schimbările legislative atât de frecvente sunt o formă de slăbiciune a unui stat, nu una de putere. Acest lucru m-am străduit să-l transmit atât studenţilor mei, cât şi colegilor pe care i-am avut în diferite demnităţi pe care le-am deţinut de-a lungul timpului. Respectul pentru ceea ce este valoros şi trebuie să rămână trainic. Respectul pentru lege, despre care Plutarh spunea că este regina tuturor muritorilor şi nemuritorilor. Respectul pentru muncă, singura care ne ajută să ne desăvârşim. Respectul între generaţii, între dascăli şi ucenicii lor. Cele mai grele examene ale vieţii mele erau cele prin care m-am străduit să câştig atenţia, respectul, şi de ce nu, şi afecţiunea Profesorilor Mei. Şi cele mai frumoase victorii, atunci când am avut sentimentul că am reuşit. Marii mei Profesori, scris cu literă mare, cărora le mulţumesc, fără să-i enumăr pe vreunul, pentru tot ce au sădit frumos, bun, adevărat şi valoros în mine. Cum mă străduiesc să fac şi eu cu studenţii mei. Prof. univ. dr. VERGINIA VEDINAŞ 2

PLANUL LUCRĂRII Unitatea de învăţare 1 - ACTIVITATEA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Unitatea de învăţare 2 - CONTRACTUL ADMINISTRATIV Unitatea de învăţare 3 - NOŢIUNEA DE PROPRIETATE, DOMENIU PUBLIC ŞI SERVICIU PUBLIC POTRIVIT CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI DIN 1991, REVIZUITĂ ŞI REPUBLICATĂ

Unitatea de învăţare 4 - MODALITĂŢI DE PUNERE ÎN VALOARE A DOMENIULUI PUBLIC Unitatea de învăţare 5 - REGIMUL JURIDIC APLICABIL DOMENIULUI PUBLIC Unitatea de învăţare 6 - SERVICIUL PUBLIC Unitatea de învăţare 7 - RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV DISCIPLINARĂ Unitatea de învăţare CONTRAVENŢIONALĂ 8 RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV

Unitatea de învăţare 9 - RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV PATRIMONIALĂ Unitatea de învăţare 10 - CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

3

ns. )1. &2. Competenţe dobândite: studenţii vor avea posibilitatea să definească actul administrativ. 288 4 . Actele juridice pe care le va efectua aceasta sunt de două categorii: 1 Paul Negulescu – „Tratat de drept administrativ”. autorii au denumit partea dedicată acestei materii ca “mijloacele juridice prin care puterea executivă lucrează asupra administraţiei: Actele puterii executive” (Subl. În ceea ce ne priveşte.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 ACTIVITATEA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. ca orice tip de activitate umană. a actelor juridice şi operaţiunilor materiale prin care aceasta acţionează. delimitarea regimului juridic spcific acestora. înţelegerea şi aprofundarea formelor de activitate a administraţiei publice. Literatura de specialitate. I . Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 6 ore I. În perioada interbelică. considerăm că activitatea administraţiei. se poate exprima prin două forme: prin acte şi prin fapte. vol. vor cunoaşte procedura de emitere şi vor putea să le identifice în situaţii concrete. operaţiunile administrative. 1934. NOŢIUNI GENERALE &1. Bucureşti. după regimul juridic aplicabil identifică două mari categorii de forme concrete de activitate a organelor administraţiei publice. p. Ediţia a II. respectiv: forme cărora li se aplică un regim administrativ de putere (exclusiv sau alături de alt regim juridic) şi forme cărora nu li se aplică un regim administrativ de putere. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a modalităţilor în care acţionează administraţia publică şi a principalelor categorii de acte utilizate de aceasta.

săvârşite în scopul de a aduce o schimbare în ordinea juridică existentă până în momentul acelei manifestări. realitatea existentă. realitatea socială. administraţia poate. sunt supuse dreptului comun.a) acte specifice administraţiei. astfel încât vom identifica două mari categorii de acte: 1) acte unilaterale. pot fi modificate şi fără intervenţia unor acte juridice. cum le arată şi titulatura. politică. mijloacelor şi regimului şi acestea sunt actele administrative sau contractele administrative. să presteze o activitate care nu ţine de specificul muncii sale (exemplu o activitate economică). prin care se obiectivează esenţa acesteia. contracte civile. semnificaţie juridică. şi acestea reprezintă actele juridice supuse dreptului comun. cea juridică în primul rând. care includ: contractele administrative. op. Deci. p. Acestea. cât şi actele de drept comun (în sensul larg al termenului). în acest mod. întâlnim: a) operaţiuni de putere (operaţiunile tehnico administrative şi cele prin care se realizează servicii publice). în ciuda faptului că “aceste operaţiuni nu constituie elemente ale voinţei juridice. Suntem de părere că. apreciem că faptele materiale ale administraţiei publice şi operaţiunile administrative ale acesteia pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii: 1) După regimul juridic în care se realizează. 1 Considerăm că nu se poate afirma în mod categoric că există fapte materiale. putem distinge: a) fapte. Actele juridice ale administraţiei publice reprezintă manifestările de voinţă ale acesteia. care includ atât actele administrative. vol. 2) acte bi sau multilaterale. se clasifică la rândul lor. &3. b) producătoare de efecte de altă natură. ele prezintă totuşi un interes juridic. care au şi o relevanţă juridică1. la fel ca şi cele realizate în regim de drept comun. 4. A Iorgovan – Tratat. 5 . în relaţie cu alte subiecte de drept. specificitatea ei. primele realizând puterea publică. Pentru aceste considerente. ale dreptului. operaţiuni ale administraţiei care să fie lipsite de orice încărcătură. Însă. În acelaşi timp. contractele de drept comun pe care le realizează administraţia şi care nasc pentru ea drepturi şi obligaţii la fel ca pentru orice subiect de drept. în funcţie de modul de exprimare a voinţei autorităţii administraţiei publice emitente. cit. celelalte nu. actele administrative sunt actele prin care administraţia se manifestă ca purtătoare a autorităţii publice. 2) După consecinţele pe care le produc. II. acte emise în regim de drept comun. b) acte prin care administraţia se comportă ca orice subiect de drept. A se vedea în acelaşi sens. b) operaţiuni care nu se realizează într-un regim juridic de putere (în general cele productive). Actele de putere publică. din punct de vedere al obiectivului. operaţiuni producătoare de efecte juridice. 12-19. ed..

univ. Înţelegem prin act administrativ una din formele prin care administraţia publică îşi realizează misiunea şi subliniem încă de la început. a modifica sau a 1 Al. prin care se acţionează asupra realităţii existente. Trebuie menţionat faptul că. cit. şi care poate consta: a) în mijlocirea emiterii (adoptării) actelor administrative (în sensul că le determină sau condiţionează emiterea. 207. 2001. 2) În al doilea rând. care au semnificaţia unor “operaţiuni de birou” sau de “administraţie internă”.. şi acestea sunt. 6 . TRĂSĂTURI &5. b) fapte şi operaţiuni prin care se mijloceşte realizarea obiectivelor administraţiei publice. Antonie Iorgovan. p. care prin act administrativ înţelege “acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice. În concluzie.. o varietate infinită de operaţiuni materiale” 2. ACTUL ADMINISTRATIV. care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere. 2 Romulus Ionescu . în general.3) După scopul lor.op. faptele materiale şi operaţiunile administrative au ca trăsătură dominantă scopul pentru care se realizează. Administraţia înseamnă mai mult fapte şi operaţiuni şi mai puţin acte juridice. O definiţie care impune prin rigoare şi conciziune regăsim în Tratatul prof. putem distinge: a) fapte şi operaţiuni prin care se realizează în mod direct misiunile administraţiei publice. acestea reprezintă o parte considerabilă din activitatea administraţiei. operaţiunile tehnico-administrative şi actele cu caracter politic1. c) fapte materiale de producţie. p. 132. DEFINIŢIE. care sunt prestate de toate categoriile de organe administrative. cele de prestare a serviciilor publice.Trăsăturile faptelor materiale şi ale operaţiunilor administrative 1) Ele nu concretizează o manifestare de voinţă. materiale. administraţia publică realizează o întreagă gamă de fapte materiale. putem spune că “datorită competenţei sale materiale şi teritoriale foarte variate şi în realizarea prerogativelor conferite de Constituţie şi legi. ca fiind cea mai importantă dintre acestea. sunt forme concrete. Negoiţă – op. II. executarea legii. validitatea). cit. &4. din punct de vedere al ponderii. din punct de vedere juridic. b) în realizarea celuilalt obiectiv al administraţiei. sau cele legate de emiterea sau punerea în executare a unor acte administrative.

7 . modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative. Valorificând elementele de constantă în definirea actului administrativ. II. sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti”1. ed. p. Iorgovan – Tratat. unilaterală şi supusă unui regim de putere publică precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti. 4. care emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de acestea. care constă într-o manifestare de voinţă expresă. prin care se nasc. apreciem că acesta reprezintă forma juridică principală de activitate a administraţiei publice.24. cit. în realizarea puterii publice. vol. &6.stinge drepturi şi obligaţii. 1 A. op..

În general. Deoarece “un act administrativ nu poate cuprinde o rugăminte. realizate de organele administraţiei de stat. Ca principiu. După cum se remarcă în mod just. pot consta în a da naştere. în literatura juridică există o diferenţiere în ceea ce priveşte ponderea formelor de activitate ale administraţiei publice. operaţiunile tehnice de administraţie şi operaţiunile direct productive”. şi anume: contractele. În conţinutul acestei trăsături pot fi identificate trei elemente : a) Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă. unilaterală şi supusă unui regim de putere publică.&7. ci numai o voinţă”1. c) regimul de putere publică nu exclude exercitarea de către instanţele judecătoreşti a unui control de legalitate. 2) Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă. Rezultă că “acest caracter deosebeşte actul administrativ de toate celelalte activităţi juridice sau nejuridice. se pot desprinde cu uşurinţă următoarele trăsături ale actului administrativ: a) actul administrativ este forma juridică principală de activitate a administraţiei publice. o părere sau expresia unui sentiment. la autorităţile aflate la baza sistemului organizării administraţiei publice sunt mai frecvente faptele materiale.. după cum urmează: 1) Actul administrativ este forma juridică principală de activitate a administraţiei publice. b) reprezintă o manifestare de voinţă expresă. o constatare. dar care nu fac parte din administraţia de stat. se scoate în evidenţă faptul că actul administrativ nu este singura formă juridică prin care lucrează administraţia. 8 . d) actul administrativ poate emana de la autorităţi publice sau de la persoane private autorizate de administraţie să presteze servicii publice. p. Acest caracter expres al manifestării de voinţă este determinat de regimul de putere publică în care se emit actele administrative. Voinţa juridică se exprimă 1 R. TRĂSĂTURILE ACTULUI ADMINISTRATIV Considerăm că din definiţia la care ne-am oprit. pentru ca autorităţilor plasate către vârful ierarhiei administrative să le fie specifică emiterea de acte administrative. Vom lua aceste trăsături şi le vom dezvolta. unilaterală şi supusă unui regim de putere publică. literatura juridică reţine caracterul unilateral al manifestării de voinţă. 222. ca la orice act juridic. e) prin actul administrativ se produc efecte juridice. în care este sau nu înglobat şi caracterul expres. Prin această caracteristică. cit. care. dar este forma juridică cea mai importantă. a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii. actele juridice unilaterale ce nu sunt emise în realizarea puterii de stat. Ionescu – op.

ci modalităţi procedurale care concură la exprimarea în condiţii legale a unei singure voinţe juridice. pp. vol. în cea mai mare parte. 5 Al. p. 4. Ilie Iovănaş – „Drept administrativ”. cunoscutele “hotărâri comune”. nu este numărul de persoane implicat în emiterea actului. Problema care se pune este dacă şi în aceste situaţii mai suntem sau nu în prezenţa caracterului unilateral al manifestării de voinţă juridică.24-27. cit. În ceea ce priveşte situaţia actelor adoptate de mai multe autorităţi. 172. 3 Romulus Ionescu – op. Voinţele subiectelor care participă la vot nu sunt “voinţe juridice”. op. să modifice sau să stingă drepturi şi obligaţii. este numai o formă procedurală necesară emiterii actului. 1 2 A..mutandis. Arad.. structuri colegiale. O primă categorie o reprezintă actele administrative emise cu participarea mai multor persoane.. ed. simplu şi clar“. cit. Trăsătura exprimă calitatea actului administrativ de a reprezenta concretizarea unei singure voinţe juridice. p. actul administrativ se deosebeşte pe de o parte de actele bi sau multilaterale ale administraţiei. b) Caracterul unilateral al voinţei juridice. Iorgovan – Tratat. care aparţine numai organului emitent. modificând sau stingând drepturi şi obligaţii. Negoiţă – op. de a interveni în realitatea juridică existentă. ea urmăreşte să dea naştere. Servo-Sat. p. totuşi în literatura juridică au fost mai multe discuţii în legătură cu existenţa unor categorii de acte administrative. 14. cit. producătoare sau neproducătoare de efecte juridice2. Distingem situaţia foarte întâlnită în care participanţii sunt persoane fizice. 219 9 . 4 Ibidem. Prin această trăsătură. În cazul organului colegial. şi ele îşi conservă caracterul unilateral. p. participă mai multe persoane juridice. Ed. 1997. cum se exprimă un autor3. Ea trebuie să aibă acel animus negoti contrahendi. pentru aceleaşi raţiuni. având în vedere că autorităţile administrative sunt. la emiterea unui act administrativ. în general două sau mai multe autorităţi administrative sau autorităţi administrative şi alte structuri nestatale. ca şi de faptele materiale ale acesteia. mutatis. majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului. 223. “Actul este unilateral nu pentru că este opera unei singure persoane ori a unui singur organ. Ceea ce conferă actului administrativ acest caracter. Deşi acest caracter al actului administrativ este “categoric. de două sau mai multe autorităţi administrative sau emise cu acordul. ci pentru că el degajă o singură voinţă juridică”5. confirmarea sau autorizarea altei autorităţi4.în mod expres şi neîndoielnic în scopul de a aduce o modificare în realitatea juridică existentă. II. Este situaţia actelor emise în comun. O a doua situaţie este aceea când. iar nu să fie jocandi causa1. dând naştere.

. iar prin Legea nr.acte emise la cererea prealabilă. Pentru a aduce un plus de argumente ideii că cererea prealabilă nu alterează caracterul unilateral al actului administrativ. cit. autorizaţii de tot felul) care se emit doar la cererea subiectului de drept interesat. După părerea noastră. dă naştere. Ionescu). cit. 24-39. există o diversitate de acte (permise. 554/2004 se dezvoltă. 289. c) Cât priveşte dimensiunea emiterii în regim de putere publică a actului administrativ. . ed. Şi în aceste cazuri.acte administrative emise la sesizarea unui alt subiect de drept . de acele acte administrative emise numai la cererea prealabilă a subiectului interesat. prin renunţare efectele actului juridic nu încetează.52 şi 126 alin. prin ea se deosebesc actele administrative de celelalte acte unilaterale ale administraţiei. op. fie în momentul retractării actului de către organul emitent (I. trebuie emis în 30 de zile.Actele administrative emise la cerere Reprezintă o categorie de acte destul de răspândită. pp. ca orice act administrativ. p. 4. pp. este nevoie ca renunţarea “să fie dublată” de reacţia organului care ar urma să emită actul. 3 Antonie Iorgovan . care sunt emise în regim de drept comun. vol. în caz contrar persoana în cauză având deschisă acţiune în contenciosul administrativ pentru obligarea la emiterea actului respectiv şi despăgubiri. ci îngăduie exercitarea unui control de legalitate de către instanţele judecătoreşti. modifică sau stinge drepturi şi obligaţii. vol. 10 . fiind vorba. Cum s-a pronunţat doctrina1. Fiind emise de “autoritatea administraţiei publice (în accepţiunea lato sensu. 3) Regimul de putere publică nu exclude. Prin art. I. De regimul de putere publică se leagă caracterul obligatoriu al actului administrativ. cărora li se aplică un regim de putere publică”2. Încetarea efectelor actului ar avea loc fie în momentul manifestării de voinţă (R.. Considerăm că actul de renunţare. fireşte. în care includem şi agenţii autorizaţi . principiul că actul administrativ este supus controlului de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ. 1 2 Antonie Iorgovan – Tratat. administraţia fiind sesizată prin cereri asupra nevoilor subiectelor de drept. iar drepturile şi obligaţiile corelative care iau naştere sunt consecinţa acestei unice voinţe juridice. manifestarea de voinţă juridică este unilaterală.op. Rodica Narcisa Petrescu .VV) în calitatea ei de purtătoare a puterii publice.. Iovănaş). pot fi identificate mai multe situaţii: .(6) din Constituţie se consacră. ea provine de la autoritatea juridică emitentă. precum şi executarea lui din oficiu3. în care să se facă menţiunea renunţării beneficiarului. în literatură se abordează şi problema renunţării beneficiarului la act. cit. Pentru ca efectele actului să înceteze. concretizată într-un act unilateral de retractare.op. II. Putem risca însă ca în practică. 284-286. atitudinea tardivă a autorităţii emitente să prejudicieze subiectul de drept.

Considerăm că pot fi identificate următoarele criterii de clasificare: I. în primul rând. 11 . la fel ca orice alt act juridic. şi actul administrativ produce efecte juridice de o anumită forţă. Antonie Iorgovan – Tratat. din două considerente: . pot fi identificate : a) acte care emană de la autorităţi administrative.pe de altă parte. 8. Editura Ştiinţifică. faptul că actul administrativ este o categorie de acte juridice. După organul de la care emană. modificarea sau stingerea de drepturi şi obligaţii corelative. Noţiunea de act juridic evocă acele manifestări de voinţă făcute în scopul de a produce efecte juridice. de stat sau autonome locale. desprindem concluzia că această trăsătură nu trebuie privită în mod absolutist. 4.Actele de drept administrativ. Tudor Drăganu. De menţionat că actuala Constituţie lărgeşte accepţiunea sintagmei „act administrativ” din punct de vedere al organului de la care emană. deşi sunt emise de autorităţi ale administraţiei publice. II. care deşi nu sunt emise de organe ale administraţiei publice. identificăm actul administrativ. 1959. 1 2 În acelaşi sens. Prin această trăsătură..33-35.pe de o parte. Bucureşti. şi actul administrativ intervine pentru a schimba realitatea juridică existentă. există unele acte care. din punct de vedere al naturii organului de la care emană. în condiţiile prevăzute de normale jruidice în vigoare. pp. prin actul de autorizare dat în scopul realizării unor servicii publice. sunt sustrase acestui control de legalitate (tradiţionalele fine de neprimire). sunt supuse acestui control de legalitate1. cât şi actele prin care se realizează administraţia mijloc de realizare a competenţei.Din aceste considerente. adică de structuri cărora le-au fost transferate anumite prerogative de realizare a administraţiei publice. III. . op. există acte administrative. prin naşterea. adică dă naştere. vol. b) acte care emană de la alte autorităţi publice decât cele administrative. ed. respectiv despre actul emis de administraţia publică şi despre actul emis prin delegaţie. 5) Ultima trăsătură a actului administrativ este aceea că. adică acele “limite“ de care vorbeşte legiuitorul constituant.2 Fiind o specie de act juridic. a căror realizare este garantată prin forţa de constrângere a statului. 4) Actul administrativ emană de la organe administrative sau de la structuri autorizate de organe administrative să presteze anumite servicii publice. cit. p. CLASIFICAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE &8. Prin această trăsătură se evocă. fiind vorba despre actul administrativ tipic. ci de alte autorităţi publice. ceea ce înseamnă că legea fundamentală califică drept act administrativ atât actele prin care se realizează administraţia-scop. modifică sau stinge drepturi şi obligaţii corelative. adăugând celor mai sus enunţate şi actele cu caracter administrativ emise de orice altă autoritate publică.

20. denumite generic autorizaţii. procese verbale contravenţionale). II. iar actele sunt calificate tradiţional „acte emise prin delegaţie”. p. cum ar fi cetăţenii.acte prin care se aplică diferite forme ale constrângerii administrative (diferite decizii cu caracter sancţionator.op.Drept administrativ român. Cum se apreciază şi în doctrină.5 Nu este mai puţin adevărat ca astfel de acte sunt opozabile şi altor subiecte de drept. care solicită serviciile unei autorităţi sau instituţii. permise de tot felul). Bucureşti. 71. . moment în care cad sub incidenţa unor dispoziţii din regulamentul intern al acesteia. cit. în termenii doctrinei interbelice. 3 Dumitru Brezoianu. La rândul lor. iar eliberarea altora are caracter obligatoriu pentru autoritatea publică respectivă (autorizaţii impuse)4. şi produc efecte faţă de personalul acestei instituţii. 2004. care au ca particularitate faptul că se aplică în interiorul unei autorităţi sau instituţii publice. Bucureştzi. 2 Rodica Narcisa Petrescu . ceea ce determină două mari categorii de acte administrative: a) acte administrative normative .acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate pentru subiectul sau subiectele cărora li se adresează.sunt acea categorie de acte juridice care produc efecte juridice faţă de un subiect de drept determinat. II.. p.. 5 Dana Apostol Tofan-Drept administrativ. vol. persoanele fizice sau juridice. . Colecţia Curs universitar. II. cit. 12 ..sunt cele care cuprind reglementări de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane2. Iorgovan-op. 2004. eliberarea unora din aceste autorizaţii este lăsată la aprecierea autorităţii emitente (autorizaţii libere). Ele produc deci efecte juridice erga omnes. Una din distincţiile dintre cele două catergorii este aceea că niciodată actele individuale nu pot încălca actele normative. 39. c) acte cu caracter intern. p. 297. cit. aceste acte pot fi normative (eremplu un regulament intern de organizare şi funcţionare) sau individuale (exemplu o decizie de numire a unui funcţionar public). Editura All Beck. Cel de-al doilea criteriu îl reprezintă întinderea efectelor juridice. 297. p. vol. la rândul lor. b) acte administrative individuale . certificate. IV.acte prin care se atribuie un statut personal. 4 A se vedea în acelaşi sens Rodica Narcisa Petrescu – op. respectiv drepturi şi obligaţii pentru un subiect de drept determinat (diplome. REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR ADMINISTRATIVE 1 Denumite „stabilimente de utilitate publică”. p. editura All Beck.acte administrative cu caracter jurisdicţional.3 Actele individuale. .c) acte care emană de la persoane private autorizate să presteze anumite servicii publice1. se clasifică în mai multe categorii: . A.

2.3 Majoritatea autorilor califică legalitatea drept elementul central al regimului juridic al actelor administrative. Cluj Napoca.. în sensul că acţiunea acestor subiecte de drept trebuie să se încadreze în limitele dreptului. ed. asigură respectarea strictă a reglementărilor sale de către ansamblul organelor lui. supremaţia legii. 41. În statele Europei Occidentale. 2004. 4. care au vechi tradiţii democratice. vol. respectiv condiţiile care privesc forma şi fondul acestui tip de act juridic. aşa cum am reţinut şi în definiţia formulată mai sus. 1992. 4 A. Subliniem faptul că în concepţia politică şi juridică occidentală caracterul obligatoriu al legii se referă în egală măsură la individ dar şi la autorităţile publice. b) procedura de emitere sau de adoptare a actului administrativ.Legalitatea actului administrativ Drept românesc şi drept comparat. credem că acestea pot viza: a) condiţiile de validitate ale actului administrativ. la stat. în aplicarea căruia justiţia dobândeşte o reală independenţă. vol. şi urmărind prin legislaţia sa promovarea drepturilor şi libertăţilor inerente naturii umane. Editura Dacia. cit. profesorul Tudor Drăganu. efectele propriu-zise.1 În ceea ce priveşte dimensiunile regimului juridic al actelor administrative. 3 Tudor Drăganu-Introducere în teoria şi practica statului de drept.pe de altă parte. profesorul Antonie Iorgovan. . Regimul juridic al actelor administrative cuprinde totalitatea condiţiilor. îi dau identitate în raport cu altele. cit. cu legea fundamentală şi respectând principiul ierarhiei actelor juridice. de fond şi de formă. II. începând. p. LEGALITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV &10.Tratat .10. d) controlul exercitat asupra actului administrativ. Editura All Beck. organizat pe baza principiului separaţiei puterilor statului. începând cu naşterea. p. 26. A. 4 Principiul legalităţii semnifică.2 „Patriarhul dreptului public contemporan”. până la încetarea producerii acestor efecte. toate subiectele de drept public sau privat trebuie să se supună legii.pe de o parte. Rozalia-Ana Lazăr. 13 . op. p. Bucureşti. care particularizează această instituţie. Capitolul I este intitulat „Principiul legalităţii ca dimensiune a statului de drept”. într-o dihotomie bine cunoscută epocii contemporane: . Legalitatea este analizată în doctrina de specialitate ca o dimensiune esenţială a statului de drept. baza legală. în întreaga lor activitate. op. se înţelege. defineşte statul de drept ca fiind un stat care. 1 2 Dana Apostol Tofan-Drept administrativ. denumit atât de frumos şi de adevărat de un alt specialist de marcă. c) forţa juridică şi efectele juridice ale actului administrativ.&9. Iorgovan.

respectarea legii nu este numai un principiu de drept. 40.. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. Şcoala de la Cluj a conceput legalitatea şi oportunitatea ca două condiţii distincte de validitate a actelor administrative. dintre mai multe soluţii posibile şi egale.1 &11. a conceput legalitatea ca o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a unui act administrativ.op.1 alin(5) vorbeşte expres despre respectarea Constituţiei. II. cu Ordonanţele de Guvern şi cu toate celelalte acte normative care au o forţă juridică superioară. pp. 14 . Asupra distincţiei dintre oportunitate şi scopul legii... 315-317. pp. Petrescu . Corelaţia legalitate-oportunitate Principiul legalităţii în doctrina românească a fost analizat în mod diferit de cele două mari Şcoli de drept public. 4 Art. Ea relevă astfel calitatea actului administrativ de a satisface atât rigorile stricte ale legii. cu legile elaborate de Parlament. p. am putea exprima ideea necesităţii unui comportament constituţional al autorităţilor publice. 2 3 A. considerăm şi noi ca esenţiale următoarele condiţii generale de legalitate: a) respectarea principiului supremaţiei Constituţiei în emiterea actului administrativ4. 4.Secţiunea pentru ştiinţe juridiceşi administrative. nu ca o condiţie de validitate de sine stătătoare. legalitatea actului administrativ poate fi definită ca reprezentând conformitatea actului respectiv cu legea fundamentală. a se vedea R. 2004. Ea trebuie interpretată în sensul că norma juridică respectivă consacră două veritabile principii ale statului de drept şi anume: supremaţia Constituţiei şi legalitatea. cit. Cristian-Gheorghe Gălăţanu. Şcoala de la Bucureşti. Împărtăşind acest ultim punct de vedere. derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de a alege. cit. n consens cu ideile exprimate în doctrină3.Regimuri politice contemporane. op. Iorgovan –Tratat. vol. cât şi o nevoie socială determinată. pp. N. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. oportunitatea ne apare ca un element al legalităţii. 7/2005. Ionescu – op. ci şi o trăsătură de conduită socială şi a activităţii sociale. Dacă legalitatea evocă faptul că actul corespunde literei legii. pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. 46. fără a se identifica cele două noţiuni2. 323. b) respectarea principiului legalităţii în adoptarea actului administrativ. în corelaţie cu oportunitatea. Ea instituie totodată obligaţia care trebuie să se regăsească nu doar în comportamentul persoanelor fizice. în aceeaşi măsură. 251 şi urm. oportunitatea reprezintă conformitatea actului administrativ în mod prioritar cu spiritul legii. ci şi în activitatea altor subiecte de drept public sau privat. al oricărui subiect de drept public sau de drept privat. Bucureşti. Principiul legalităţii evocă acea calitate a actului administrativ de a corespunde legii în accepţiunea lato sensu. p. Caietul Ştiinţific nr. Oportunitatea actului administrativ. ed. Editura All Beck. într-un timp şi loc date. cit. Din această perspectivă. în concepţia noastră.328. atât din punct de vedere al categoriilor de acte normative incluse în sintagma lege. cât şi din punct de vedere al 1 Cristian Ionescu. în schimb. a supremaţiei sale şi a legilor ca reprezentând una din îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Floriniţa Ciorăscu. R.Conceptul de putere discreţionară în administraţia publică.

alături de alţi autori4 că judecătorul de contencios administrativ care a fost învestit cu verificarea legalităţii5 unui act administrativ are competenţa să se pronunţe atât asupra aspectelor de legalitate. În cazul în care actul administrativ emană de la un alt organ decât cel competent. iar în cazul în care. Cât priveşte îndeplinirea condiţiilor de oportunitate.1 Ea este analizată în doctrina şi a altor state (Franţa. II. se pune problema intervenţiei celei mai drastice sancţiuni. de a alege.Conceptul de putere discreţionară în administraţia publică. instanţele de contencios administrativ apreciază că nu sunt competente să exercite un control de oportunitate al actelor administrative.Venezia. reputat reprezentant al Şcolii de la Cluj “prin oportunitate înţelegem realizarea sarcinilor şi atribuţiilor legale în termen optim. Iorgovan – Tratat. deşi a fost emis de organul competent. în limitele competenţei sale.. un factor de liberalism în regimul administrativ. elementul de constanţă în explicarea fiind acela că ea constă în marja de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi. Germania) dar şi în cea românească. 5 Legalitatea constituie „o limitare a puterii administraţiei. 1 Tudor Drăganu-Introducere în teoria şi practica statului de drept. op. 7/2005. Yves Gaudemet. 49. cit. Cristian-Gheorghe Gălăţanu. 4 A.cit. 4. astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune. J. c)actul administrativ să fie emis sau adoptat de organul competent. de Laubadére.48. Caietul Ştiinţific nr. după aprecierea lor. cum am precizat deja oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a administraţiei publice. op. p. un principiu liberal. cit. care a fost preluat şi în dreptul comunitar” (A. una din cele mai discutate şi disputate probleme ale dreptului administrativ din toate timpurile. d)forma actului administrativ şi procedura de emitere să fie cele prevăzute de lege. p.Secţiunea pentru ştiinţe juridce şi administrative. Practica judiciară a fost puţin comentată în doctrina de specialitate. 2 15 . p. aplicabile la cazul concret. în limitele competenţei sale.591). articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. Considerăm şi noi. Prin putere discreţionară a administratorului şi a judecătorului trebuie să înţelegem facultatea pe care le-o dă legea.prescripţiilor legii în ceea ce priveşte forma.C. dar cu eficienţă cât mai mare. ed. op.cit. cu cheltuieli minime de resurse materiale şi spirituale. Din puţinele soluţii pronunţate.186. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”.2 În opinia regretatului profesor Iovănaş.. fondul şi limitele competenţei organului care emite actul administrativ. acesta şi-a depăşit limitele de competenţă. p. vol. precum şi alegerea celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii”3. cât şi asupra celor de oportunitate. care cade sub cenzura instanţelor judecătoreşti.. sub aspectul posibilităţii de control judiciar asupra oportunităţii actelor administrative. 328. 1997. şi anume inexistenţa actului. 3 Ilie Iovănaş – op. apare problema excesului de putere. p. Floriniţa Ciorăscu. între mai multe soluţii posibile.

Aceasta reprezintă. supus principiului consensualismului. p. 4. forma scrisă. p. 8/2006. sub sancţiunea inexistenţei actului respectiv.2 Doctrina a fost întotdeauna consecventă în a susţine necesitatea ca actul administrativ să îmbrace.1 B.Hotărârile de Guvern. Art. 2/2001 privind regimul contravenţiilor. cât şi forma orală. 1 16 . instituită prin art. Rezultă concluzia că obligativitatea formei scrise. Bucureşti. deoarece se prevede obligativitatea publicării lor pentru a produce efecte juridice. de regulă. Exemplu cu titlu de şcoală care se dă în literatura de specialitate3 este avertismentul. În această ultimă categorie includem Hotărârile de Guvern. poate îmbrăca atât forma scrisă. cât şi acte administrative cu caracter individual.100 alin. caracter normativ. . prin modalităţi care presupun forma scrisă. având în vedere obligativitatea comunicării lor.în sensul restrângerii puterii discreţionare a administraţiei. care pot avea atât caracter normativ. Univers Enciclopedic. şi Elena Mihaela Fodor-Controlul judecătoresc asupra puterii discreţionare a administraţiei publice. dar pot să aibă şi caracter individual. 4 Rozalia – Ana Lazăr-op. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. op. sub sancţiunea inexistenţei lor. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. 2 Micul dicţionar academic. care. pot avea şi caracter individual. p. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. 453.(1) din Constituţie prevede că decretele Preşedintelui se publică în Monitorul Oficial.643. de regulă. cit. de altfel. 3 A. ele îmbracă însă numai forma scrisă.4 În ceea ce priveşte actele administrative normative. vizează atât acte administrative cu caracter normativ. vizează cele două categorii de acte ale Guvernului şi anume: . deşi îmbracă. cum spuneam. II. actele administrative cu caracter individual.. desprinsă din caracterul obligatoriu al publicării. care. cit. care au. potrivit prevederilor Ordonanţei de Guvern nr. În majoritatea cazurilor. Conceptul de formă desemnează structura internă şi externă a unui conţinut. această competenţă revenind exclusiv unor autorităţi administrative. Ed.Ordonanţele de Guvern. vol. Caietul Ştiinţific nr. Iorgovan – Tratat. Hotărârile de Guvern şi Ordonanţele de Guvern se publică în Monitorul Oficial. forma scrisă.40. 122. cât şi caracter individual. ele pot îmbrăca şi forma orală. În ceea ce priveşte forma scrisă.108 din Constituţie. FORMA ACTULUI ADMINISTRATIV &12. Astfel. ed. actele individuale îmbracă şi ele forma scrisă. Academia Română. p. un element de distincţie între actul administrativ şi actul civil. trebuie făcută distincţia între actele administrative individuale şi actele administrative cu caracter normativ. modul de organizare a elementelor din care se compune. de regulă. Astfel. Se cuvine însă să precizăm că regula publicităţii. 2002.

De necesitatea formei scrise se leagă şi alte condiţii de concretizare exterioară a actului. Antonie Iorgovan3 în următoarea prezentare: a) necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a conţinutului actului. cit. expunere de motive.(2) din Constituţia revizuită. 1992. 358 3 A. d) necesitatea verificării legalităţii lui în vederea sancţionării celor vinovaţi de eventualele vicii de legalitate a actului sau a celor vinovaţi de nerespectarea actului legal emis. autorităţile recurg la motivarea actelor administrative şi susţinem o asemenea procedură deoarece în acest mod se A. O situaţie deosebită prezintă actele administrativ-jurisdicţionale care sunt întotdeauna motivate. c) necesitatea de a constitui mijloc de probă în caz de litigiu. Potrivit art. 4. Editura Europa Nova. ed. e) realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv. 50. ea fiind impusă ad validitatem şi nu ad probationem. vol. plasat sub formă de preambul înaintea actului propriu-zis. Ele au menirea de a concentra elementele de drept şi de fapt care legitimează intervenţia actului juridic respectiv. vol... Astfel. b) O altă condiţie exterioară legată de forma actului este motivarea. 4 Trebuie avute în vedere dispoziţiile art.decretele Preşedintelui. op. 4. conform cărora cetaţenii aparţinând unei minorităţi naţionale cu o pondere semnificativă în anumite unităţi administrativ-teritoriale. p. Iorgovan – Tratat. I. supuse regulei publicităţii. p.univ.53. II. le reţinem pe cele formulate de prof. limba oficială în România este limba română. în condiţiile prevăzute de legea organică. după alţi autori2 pot avea şi caracter normativ şi caracter individual. Dar. op. În ceea ce priveşte argumentele care legitimează regula formei scrise a actului administrativ. a) Una din aceste condiţii este limba în care este redactat actul. Iorgovan – Tratat. Forma scrisă reprezintă o condiţie de validitate a actului. pp. Rezultă că şi actele autorităţilor administraţiei publice vor fi emise adoptate în limba română4. ed. cit. referat. Şi în legătură cu această problemă trebuie făcută distincţia (cu limitele pe care le vom evoca) între actele administrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ. au dreptul de a-şi folosi limba minorităţii respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile deconcentrate.120 alin. se motivează printr-o notă de fundamentare. b) necesitatea executării şi respectării de către cei care cad sub incidenţa actului. Ioan Deleanu – „Drept constituţional şi instituţii politice”. actele normative. În ceea ce priveşte practica.13 din Constituţie. Bucureşti. 2 1 17 . care după unii autori au numai caracter individual1. obligaţia motivării vizează şi unele acte administrative cu caracter individual (Hotărârile de Guvern cu caracter individual).

”ca o garanţie a respectării legii şi a ocrotirii drepturilor cetăţeneşti”. 90 din 2 02 2002. 35/2002. 18 . 6 Ana Rozalia Lazăr. cerinţe care se aplică. autorităţile administrative unipersonale emit acte administrative (ex. 85. 26 din H. N. PROCEDURA EMITERII SAU ADOPTĂRII ACTELOR ADMINISTRATIVE &13. ceea ce prezintă relevanţă mai ales în cazul contestării legalităţii unui act. pp. 24/2000. în Revista de drept public nr. Este vorba despre art. Publicată în Monitorul Oficial nr. cit. care se regăseşte deja cuprinsă în tezele viitorului cod de procedură administrativă. care sunt valabile şi pentru actele amdinistrative cu caracter normativ. Câteva considerente privind procedura aprobării tacite. 4 Publicată în Monitorul Oficial nr. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. cu respectareas strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie. spre exemplu în Franţa. în funcţie de momentul în care intervin: a) forme procedurale anterioare emiterii sau adoptării actului.6 Identificăm trei categorii de forme procedurale. articolul 33 alin.univ Rodica Petrescu1 de a introduce obligativitatea motivării tuturor actelor administrative.3 Reglementări privind redactarea hotărârilor autorităţilor publice locale regăsim în O..4 aprobată cu modificări prin Legea nr. va îmbunătăţi activitatea administraţiei. Consiliul local adoptă hotărâri). abuzive şi. 33-37 din Legea nr.139 din 31 martie 2000. 3/2003. Este unanim acceptat de teoreticienii şi practicienii dreptului administrativ că emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale care. Apreciem că introducerea caracterului obligatoriu al motivării actelor administrative.304-305. 334/22 06 2001. având în general natura juridică de operaţiuni tehnico-administrative. în egală măsură. Realizarea motivării tuturor actelor administrative are ca şi consecinţă punerea în acord a practicii administrative din ţara noastră cu aceea existentă în alte state. nr. nr. iar cele colegiale adoptă acte administrative (ex. iniţiază şi menţin sistemul decizional administrativ. p.5 Astfel. va diminua riscul ca administraţia să ia decizii arbitrare. care să excludă orice echivoc. Pentru aceste considerente. în final. şi actelor administrative individuale.op. (1) din Legea nr. ne raliem propunerii formulată de prof.Aspecte procedurale ale emiterii actelor administrative. 555/2001. deşi în majoritate nu produc efecte juridice prin ele însele.G. 24/2000 prevede că actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ. sobru. C. 673/2002.fundamentează motivele de legalitate ale unui act administrativ. concis. 953 din 24 12 2002. clar şi precis. 1 2 R. c) legislaţia actuală impune şi anumite reguli de redactare a actelor normative. republicată 2 şi art. primarul emite dispoziţii). 5 Publicată în Monitorul Oficial nr. Petrescu .G. Din punct de vedere terminologic. 7 şi art.

2 AVIZELE reprezintă puncte de vedere pe care le solicită altui organ autoritatea care urmează să emită (adopte) un act. 2002. pp. cit.. Forme proceduale prealabile (anterioare) emiterii sau adoptării actului administrativ Acestea au o frecvenţă destul de mare în activitatea administraţiei. statistici. Cuvântul aviz poate avea trei accepţiuni.58-59. Tudor I Budeanu. 335. Revăzută şi adăugită de autor. propuneri. în sfârşit. 42-43. p. proiecte. avizele reprezintă pot fi cerute altui organ.488. cea de părere (apreciere) competentă emisă de cineva din afară. anchete. 121.Tratat de drept administrativ român. vol. b) forme procedurale care au implicaţii în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative. R. relevanţă deosebită prezintă avizul. iar el nu poate emana decât de la o autoritate sau instituţie publică. Tudor Alexandru Chiuaru-Tratat de drpet administrativ. avizele mai sus analizate şi sub titulatura de acte pregătitoare. p. într-o problemă sau în mai multe probleme. 4.3 În opinia altor autori. 2001. Dintre acestea. 3 Tudor Drăganu-Actele de drept administrativ.p. Într-o formare mai dezvoltată. pentru a se informa şi a decide în cunoştinţă de cauză. 300-301..4 Nu putem accepta acest punct de vedere. c) forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptării actului. 1 A. compartiment sau funcţionar. 19 . referate. Ilie Iovănaş .op. am putea spune că sunt cele mai des întâlnite forme procedurale (studii. Odette Budeanu. o autoritate externă. În funcţie de consecinţele juridice ale acestor forme procedurale. Editura Junimea. Bucureşti. Iorgovan – Tratat. Petrescu – op. Partea generală. doctrina vorbind despre o veritabilă “teorie a avizului”1 şi acordul prealabil. II. ele mai sunt definite ca reprezentând opinii pe care un organ al administraţiei publice le solicită altui organ al administraţiei publice. ele se pot clasifica în trei categorii: a) forme procedurale care produc prin ele însele efecte juridice.b) forme procedurale concomitente cu emiterea sau adoptarea actului administrativ. asupra unei probleme aflate în dezbatere sau în procesul decizional şi. rapooarte. 2 Valentina Prisacaru. Iaşi. deoarece relevanţă are nu cine elaborează avizul sau ce structură din autoritatea publică este competentă să-l elaboreze.Zaharia.. ci de unde emană avizul. pp. cit. c) forme procedurale care nu afectează legalitatea actelor administrative. N. Ediţia a III-a.ed. &14. op. pp. op. Editura Lumina Lex. respectiv aceea de înştiinţare scrisă cu caracter oficial. pe aceea de rezoluţie a unei autorităţi competente. sesizări etc). 4 Gheorghe T Zaharia. cit. cit. În literatura juridică.

pe de o parte. p. să se conformeze conţinutului actului.146 lit. de sine stătător. Acest tip de aviz este singurul care are o determinare constituţională. 57. şi actele administrative. indiferent de forma pe care o îmbracă. avizele nu au nici acest scop. în final. pe de altă parte. cit. Iorgovan-Tratat. în Revista de drept public nr. Ele nu modifică. Câteva considerente privind procedura aprobării tacite. cum s-a exprimat deja doctrina. după caz. nu produc efecte juridice. ed. 3) Avizele conforme sunt acele avize care se caracterizează prin trăsătura lor obligatorie atât din punct de vedere al cererii. avizul consultativ sau facultativ nu poate fi 1 Ana Rozalia Lazăr. nici aceste consecinţe. II. a) şi avizele şi actele administrative reprezintă manifestări de voinţă cu caracter unilateral. la unul inferior sau superior organului pe care îl solicită. există deosebiri fundamentale dar şi unele asemănări.Aspecte procedurale ale emiterii actelor administrative.95 din Constituţie care prevede instituţia suspendării din funcţie a Preşedintelui României. vol. Alt text constituţional care prevede această operaţiune administrativă este art. avizele sunt. Între avize. 20 . prin ele însele. să depună diligenţele necesare emiterii lui şi. Spre deosebire de aspectul reţinut la avizul consultativ. 4.90 consacrat referendumului. deci de a produce efecte juridice. fundamentează manifestarea unilaterală de voinţă a organului administrativ. pe care îl poate decide Preşedintele României după “consultarea“ Parlamentului. p. Dar acest articol vorbeşte despre “consultare” ca operaţiune în sine. Avizele. operaţiuni administrative foarte importante.2 c) şi avizele şi actele administrative sunt emise de diferite categorii de autorităţi. procedura acesteia impunând “consultarea“ Curţii Constituţionale. Cum se precizează în doctrină. cât şi din punct de vedere al respectării lor. avizele sunt de trei categorii: 1) Avize facultative în care organul emitent nu este obligat nici să solicite avizul. Rolul lor constă în a contribui la caracterul legal al actului administrativ sau a întări legalitatea acestuia. înţelegem că organul administrativ are obligaţia să ceară. Ele condiţionează sau. b) dacă manifestarea de voinţă pe care o concretizează actul administrativ este făcută în scopul de a da naştere. realitatea juridică existentă.ceea ce nu înseamnă că se pot utiliza toate cele trei accepţiuni în sfera actelor administrative. a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii. 2) Avizele consultative sunt acel tip de avize pentru care legea prevede obligativitatea obţinerii lor şi facultatea de a le respecta sau nu. situat la acelaşi nivel. 2 A. Ele pot să fie solicitate de la o autoritate ierarhică sau de la un alt organ public. 3/2003. Din punct de vedere al naturii lor juridice. pe când art. să aştepte ca acest aviz să fie emis. Avem în vedere art. nici să-l respecte dacă l-a solicitat şi obţinut.1 În funcţie de regimul lor juridic. op.“h” prevede expressis verbis “avizul consultativ“ pe care îl dă Curtea Constituţională pentru procedura de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. 87.

rămânând practic doar un acord prealabil. op. ACORDUL Această formă procedurală reprezintă consimţământul pe care îl dă un organ public altui organ. 3/2003. relevanţă va avea acordul prealabil. c) acordul nu are ca şi consecinţă obligarea organului administrativ emitent al actului la emiterea acestui act. este nul. cit. p.3 Pentru formele procedurale prealabile. b) emiterea lui. 93. Credem că tot acte administrative complexe pot fi calificate şi acele acte administrative a căror emitere presupune îndeplinirea mai multor formalităţi procedurale prealabile. cit.op. în practică. 135. Dubla voinţă juridică exprimată a determinat calificarea actelor emise în baza lui. acordul poate fi prealabil.Legalitatea actului administrativ. p. op. Precizăm că.). atrage adoptarea unui act administrativ care este rezultatul manifestării de voinţă a două organe.58-59.Aspecte procedurale ale emiterii actelor administrative. care fie se află în fază de emitere.. El condiţionează numai valabilitatea unui act administrativ. potrivi Legii nr.. gazele. indiferent de forma sa: a) reprezintă o manifestare de voinţă cu caracter unilateral emisă de un organ administrativ. 4. 4 A Iorgovan – Tratat. Revista de drept public nr. în vederea emiterii de către acesta din urmă a unui anumit act administrativ. 185. concomitent sau ulterior emiterii actului administrativ. 2 1 21 . pp.art. Exemplu: anumite autorizaţii de construcţie pentru a căror emitere.. de către doctrină ca “acte administrative complexe”. El reprezintă tot o manifestare de voinţă a unei autorităţi publice determinate de lege. cel care a emis acordul şi cel care a emis actul4.solicitat de la organul superior ierarhic celui care emite sau adoptă un act administrativ. se impune obţinerea unor acorduri (ex. acordul de mediu). fie a fost deja emis. 3 Rozalia – Ana Lazăr. cit. cu modificările ulterioare. energia electrică etc. ed. vol II. atunci când este prealabil. acordul şi-a pierdut din prezenţă în fazele concomitente şi posterioare ale emiterii actelor administrative. Credem că pot fi identificate următoarele elemente ale regimului juridic al acordului. Acordul vizează astfel un act administrativ. cele care privesc apa.50/1991. certificate (certificatul de urbanism) şi avize de la diferite autorităţi publice (ex. prin care aceasta îşi exprimă consimţământul la emiterea unui act administrativ de către o altă autoritate publică. Rozalia – Ana Lazăr. cit. p. Câteva considerente privind procedura aprobării tacite . pentru că specificul raporturilor de ierarhie impune respectarea opiniei superiorului ierarhic1. Mircea Preda . care emis în absenţa sau cu încălcarea acordului.2 În funcţie de momentul în care intervine.

anchete sociale. p. publicată în Monitorul Oficial nr. la propuneri. p. 160 din 25 iulie 1995 şi Legea nr. sub aspectul legalităţii sale. 2 1 22 . acele proceduri. N. în cadrul operaţiunilor prealabile. care reprezintă variante. aprobată prin Legea nr. vol. Apreciem însă că este necesară analiza.(2) din OG nr.8 alin. O. 5 Pentru o analiză de ansamblu a reglementărilor enunţate.70/03. 125 din 16 octombrie 1996. 18 din 24 ianuarie 1904. Ea a fost modificată prin OG nr.2003. Legea nr. nu operaţiuni care emană de la alte subiecte de drept. în Revista de drpoet public nr..08. &15. indiferent că sunt anterioare. în baza dreptului la petiţionare sau a unor raporturi stabilite între diferite organe administrative. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. cit. 50/1991 cu modificările ulterioare2. 189/2004 de modificare şi completare a Legii nr. alte categorii de anchete. R.52/2003 în monitoarele oficiale ale judeţului. Alte operaţiuni prealabile emiterii actului Acestea pot îmbrăca o varietate de forme. f) nefiind act administrativ. consecinţă a prevederilor Legii nr. 82 din 20 iulie 1995.op. după caz. 75/2003 şi Legii nr. 4 Privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ-teritoriale. prin el însuşi. op.02. I. nr. O altă formalitate prealabilă este prevăzută de art. 50/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. dacă au monitoare oficiale proprii. certificate pentru executarea diferitelor construcţii potrivit Legii nr. concomitente sau posterioare emiterii sau adoptării unui act administrativ. într-un spaţiu accesibil publicului şi îl vor transmite şi către mass-media centrală sau locală.d) deşi condiţionează legalitatea unui act administrativ. El poate fi verificat. cit. însă numai în cadrul acţiunii formulate împotriva actului administrativ pe care îl fundamentează. 24/2004. de către instanţa de contencios administrativ. 75/20034 care constă în obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a publica proiectele de acte normative care cad sub incidenţa Legii nr. respectiv ale sectoarelor Municipiului Bucureşti sau ale oraşelor. ed. 52/20033 privind transparenţa în administraţia publică. art. publicată în Monitorul Oficial nr. e) acordul nu produce prin el însuşi efecte juridice. 4. 267. publicată în Monitorul Oficial nr. 240. el nu poate forma obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ de sine stătătoare. 619/30.08. pe care îl vor afişa şi la sediul propriu.1991. a se vedea Ion Imbrescu-Unele aspecte ale procedurilor specifice adoptării/emiterii actelor administrative cu caracter normativ. de la proiecte de acte administrative. 113-127. acte sau operaţiuni pe care le îndeplineşte organul administrativ însuşi. 163 din 07.. includem în categoria formelor procedurale. 52/2003. 4 din 14 ianuarie 1994. a proiectelor de acte administrative.5 În ceea ce ne priveşte. Iorgovan –Tratat. Petrescu . 3/2004. el condiţionează numai efectele juridice ale actului administrativ pe care îl fundamentează. Unele din aceste formalităţi sunt prevăzute în Legea nr. acordul. asemănătoare sau A.G. nu acoperă viciile de legalitate ale actului administrativ respectiv1.6 din această lege prevede că autorităţile administraţiei publice au obligaţia să publice pe site-ul propriu un anunţ privind intenţia de a emite un act administrativ cu caracter normativ. Astfel. pp.2003.

cit.. Obligaţia încheierii unei minute Potrivit prevederilor Legii nr. cit. b) decrete care sunt semnate de către Preşedinte şi sunt contrasemnate de către Primul-Ministru. Astfel. Majoritatea cerută pentru votarea actului Aceasta are în vedere numărul de voturi impus de lege pentru ca un act al organului colegial să poată fi adoptat. 1 2 Ibidem. Petrescu – op. cele două Camere ale Parlamentului adoptă acte (legi. N. Hotărârile de Guvern şi Ordonanţele de Guvern sunt supuse în totalitate regulii semnării lor de către Primul-Ministru şi contrasemnării de către miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare (art. hotărâri şi moţiuni) în prezenţa majorităţii membrilor lor. 303. şi rezultă din cele enunţate mai sus. Bucureşti. După cum susţin şi alţi autori3. 303. R. N. 52/2003.67 din Constituţie. Georgeta Duculescu – „Constituţia comentată şi adnotată”. Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru funcţionarea valabilă a organului colegial. Există trei tipuri de majorităţi2: a) majoritatea simplă.1 &16 Forme procedurale concomitente adoptării sau emiterii actului administrativ Aceste forme se întâlnesc cu prioritate la organele colegiale şi ele vizează funcţionarea legală şi adoptarea de acte juridice de către aceste autorităţi publice. p. p. sunt de două categorii: a) decrete care sunt semnate numai de către Preşedinte. care impune pentru adoptarea unui act votul majorităţii membrilor organului colegial prezenţi la şedinţă. 1997. raportată la prima. Victor Duculescu. Regula semnării şi contrasemnării actului Astfel. este impusă pentru ca un act administrativ să poată fi adoptat în mod valabil. cealaltă.108 alin.(4) din Constituţie). 411. decretele Preşedintelui.identice cu actul final şi care se întocmesc de compartimentele de specialitate din cadrul unei autorităţi sau instituţii publice competentă să emită sau adopte un act administrativ. p. c) majoritatea calificată reprezentată de două treimi (sau trei pătrimi) din numărul membrilor care compun organul colegial. potrivit art. distincţia între cele două tipuri de majorităţi este aceea că dacă una priveşte întrunirea legală a organului colegial. b) majoritatea absolută. Editura Lumina Lex. p. 3 R. cu excepţia cazului în care s-a hotărât ca votul să fie secret. care va include şi votul fiecărui membru. Petrescu – op. Constanţa Călinoiu. 23 . din punct de vedere al acestor două modalităţi procedurale. 285. respectiv majoritatea membrilor care compun organul colegial respectiv.. punctele de vedere exprimate cu ocazia desfăşurării şedinţelor autorităţilor administraţiei publice locale se consemnează într-o minută.

dar şi unele acte cu caracter individual. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că. în vedere intrării lor în vigoare.1 &17.Motivarea am analizat-o deja atunci când am abordat forma actului administrativ. (2) din HG nr. Partea I. fie prin predare directă acestuia. vom adăuga numai faptul că. 24 . am plasat actul administrativ în categoria actelor juridice. p. astfel că nu vom insista asupra ei. 61-63. p. vol. ele se comunică numai instituţiilor interesate. FORŢA JURIDICĂ A ACTELOR ADMINISTRATIVE &18. 135. ed. Iorgovan – Tratat. în caz contrar intervenind sancţiunea evocată pentru decrete şi ordonanţe. II. Prin această formulare.2 Publicarea vizează. legile. fie prin afişare la domiciliul sau sediul lui. actele administrative cu caracter normativ.. se supun obligatoriu publicării. 27 alin. 4.Drept administrativ. fie prin afişare într-un loc public sau prin alte mijloace de difuzare scrisă. comunicarea este operaţiunea procedurală care vizează actele administrative cu caracter individual. el fiind deci un tip de act juridic. cit. 4 A. Forme procedurale ulterioare emiterii actului De unele din aceste forme procedurale se leagă momentul producerii de efecte juridice de către actele administrative. pp. cit. Constituţia admite totuşi o excepţie de la regulă. 95-96. este vorba de hotărârile cu caracter militar. pp. actele normative ale autorităţilor administraţiei centrale de specialitate. potrivit art. respectiv inexistenţa. Actul administrativ l-am definit ca forma juridică principală de activitate a administraţiei publice.Napoca. subordonate sau autonome. 3/2003. sau prin alte mijloace. 555/2001. deşi o lungă perioadă de timp s-a considerat că autorităţile nu sunt ţinute să-şi motiveze actul decât dacă legea le obligă expres. se publică în Monitorul Oficial al României.. ca o condiţie de legalitate a actelor administrative. Ea este definită în doctrină ca reprezentând operaţiunea materială prin care un act administrativ este adus la cunoştinţa cetăţenilor fie prin imprimare. Revista de drept public nr. op. din ce în ce mai mult se recunoaşte nevoia de a se proceda la motivare. cit. cât şi caracter individual4. ordonanţele şi hotărârile de Guvern.3 Exemplu: Hotărârile de Guvern. care pot avea atât caracter normativ. Cluj. 306. Editura Accent. D. 1 2 Rozalia – Ana Lazăr-art. Articolul 10 din Legea nr. Doctrina o defineşte ca fiind operaţiunea prin care organul administrativ emitent aduce la cunoştinţă celui interesat un act administrativ. 3 Tudor Drăganu-Actele de drept administrativ. Rodica Narcisa Petrescu. care nu se publică în Monitorul Oficial. op. Astfel. care produc efecte juridice din momentul comunicării lor celor interesaţi. 2004. Ordinele prefectului se publică şi ele în monitoarele oficiale ale judeţelor. de regulă.

acest lucru realizânduse prin naşterea. p. Scurte consideraţii referitoare la sistemul juridic românesc. care se află la baza regimului juridic al actului administrativ. în acelaşi timp. p. care evocă acea trăsătură a actului care prezumă condiţia actului administrativ de a fi emis de organul menţionat prin forma sa exterioară. şi anume ştampilă. op.61-63. Autorii francezi o denumesc „prezumţia de conformitate cu dreptul” – Jean Rivero. p. regăsim regula executării din oficiu a actelor. 2 1 25 . prin care este subînţeleasă condiţia actului administrativ de a corespunde Constituţiei. în Revista de drept public nr. desprindem concluzia că actul respectiv se impune subiectelor de drept care sunt în egală măsură obligate să-l respecte sau să-l execute. legii şi actelor juridice emise în baza legii. o prezumţie iuris tantum. indică fundamentul şi jusitificarea obligaţiei de supunere imediată actelor administrative în statul de drept. p. Obligaţia de executare este o obligaţie de a face şi priveşte exclusiv acele subiecte de drept care au obligaţia punerii în executare a actului administrativ. modificarea sau stingerea de efecte juridice. 1/2006. Forţa juridică a actului administrativ este condiţionată de mai multe elemente: a) locul organului emitent în sistemul organelor administraţiei publice.3 Prezumţia de legalitate. caracterul ei relativ rezultând din faptul că ea poate fi răsturnată în cazul în care actul administrativ a fost atacat în faţa instanţelor de contencios administrativ iar acestea constată nelegalitatea lui. din punct de vedere al caracterului şi competenţei sale materiale şi teritoriale. Este o prezumţie relativă. pentru emiterea lui şi care îmbracă trei forme1: a)prezumţia de legalitate2. cunoscută şi sub denumirea de principiul executio ex officio.. nu doar pe cel sau cei care sunt însărcinaţi cu punerea în executare a actului respectiv.Executarea din oficiu a actelor administrative. cit. 41. Idem. 35. Ca o consecinţă a forţei juridice a actelor administrative şi ca o particularitate a acestora. 107). potrivit căreia actul administrativ este prezumat a corespunde adevărului. Obligaţia de respectare este o obligaţie de a nu face şi ea vizează orice subiect de drept. sfera acestora fiind astfel mai mare decât a celor care au misiunea executării actului. cit.Specific actelor juridice este faptul că ele reprezintă manifestări de voinţă făcute cu scopul de a modifica realitatea juridică existentă. Ceea ce fundamentează forţa juridică a efectelor pe care le produc actele administrative este prezumţia că ele au fost emise cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de lege.4 b) prezumţia de autenticitate. Jean Walineop. semnături etc. c) categoria de act. 3 Dana Apostol Tofan-Drept administrativ. Din aceste trei prezumţii care fundamentează forţa efectelor unui act administrativ. antet. b) natura organului emitent. 4 Diana Pasăre. c) prezumţia de veridicitate. în doctrină. Repere doctrinare şi jurisprudenţiale franceze şi comunitare în materie. în accepţiunea lato sensu. respectiv un act cu caracter individual sau cu caracter normativ.

actul însuşi fiind un titlu executoriu1. Jean Waline.66-68. 4 A. Astfel. p. Editura Servo-Sat. Aceste consecinţe. p. socială. înţelegem să evocăm. op. vol. cit. analizată uneori în doctrină sub denumirea de eficienţa actelor administrative3. 5 Cum se exprimă autorii francezi.. Aceste efecte constau în: a) obligaţia de a-l face cunoscut.Tratat. ed. 1 2 A. b) alte consecinţe (efecte). c) încetarea acestor efecte juridice. Ion Dragoman.Actele autorităţilor militare. În ceea ce priveşte efectele juridice ale actelor administrative. Sub această titulatură. (Jean Rivero. p. fără a mai fi necesară învestirea lui cu forţă juridică executorie. trebuie ca un act juridic să fie executoriu. care pentru a fi executate au nevoie dse un titlu executor. 322. cit. cel îndreptăţit a pretinde executarea acelei obligaţii poate cere intervenţia forţei de constrângere a statului direct în baza actului respectiv. Atunci când obligaţia rezultată din act nu e îndeplinită de bună voie. a) MOMENTUL DE LA CARE ACTUL ADMINISTRATIV ÎNCEPE SĂ PRODUCĂ EFECTE JURIDICE Se impune dintru început precizarea dacă avem în vedere organul emitent sau alte subiecte de drept. Iorgovan –Tratat. de natură economică. culturală etc.op.Pentru a se putea face apel la forţa de constrângere a statului. care vor constitui obiectul nostru de analiză. fără a fi nevoie de învestirea actului cu titlu executor. 2003.. toate consecinţele unui act administrativ. 3 Ilie Iovănaş – „Drept administrativ”.op. Regula executării din oficiu deosebeşte astfel actele civile. de cele administrative. la rândul lor. pentru organul emitent5. II. EFECTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE &19. decizia produce efecte imediat ce a fost luată. administraţia este ţinută să se conformeze conţinutului ei. 52. 4. p.2 E. prin publicare sau comunicare. 66. În cazul actelor administrative o asemenea operaţiune nu se mai impune.. care nu intră în sfera de analiză a prezentei lucrări. 1997. Arad. urmează să analizăm trei aspecte: a) momentul de la care ele încep să se producă. Iorgovan . iar de alţi autori sub cea de efectele juridice ale actelor administrative4. 110). ceea ce impune învestirea lui cu forţă juridică executorie. 1. într-o accepţiune mai largă. Editura Lumina Lex. pentru că actul însuşi este titlul executoriu. b) întinderea efectelor juridice ale actelor administrative. actul administrativ produce efecte din chiar momentul adoptării sale. 26 . 4. ed. vol. II. Bucureşti. cit. sunt de două feluri: a) consecinţe (efecte) juridice. Aceasta înseamnă că se poate trece la executarea actului administrativ direct în baza lui.

Vom spune astfel că actele administrative încep să producă efecte juridice din momentul în care ele au fost aduse la cunoştinţă. vol. specifică actelor individuale. cit. Apreciem că se impune reformularea tezei privind momentul de la care actele administrative produc efecte juridice. 4. 2. 52. cu admiterea unor excepţii. sunt active. legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. II. ele producând efecte juridice de la o dată anterioară emiterii lor. iar actele individuale de la data comunicării lor. legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. şi anume pentru cele care cad sub incidenţa actului. deoarece.op. cit. p.1. sub sancţiunea inexistenţei lor.. În principiu.op. sunt acte individuale pentru care Constituţia prevede obligativitatea publicării lor în Monitorul Oficial. Această problemă nu mai poate fi privită atât de categoric. trebuie făcută distincţia între felul actului. nu retroactive2. Astfel. în formele prevăzutede leg. care atestă faptul juridic al naşterii sau decesului care s-a petrecut înaintea emiterii lor şi care constată astfel o situaţie juridică preexistentă. Este vorba despre decretele Preşedintelui. Potrivit articolului 78 din Constituţie. de o manieră care să acopere toate aspectele.78 din Constituţie..69. În acest mod. care pot fi atât normative. în caz contrar. avem în vedere atât modalitatea comunicării. Pentru celelalte subiecte de drept. Iorgovan – Tratat. actele administrative produc efecte juridice pentru viitor. potrivit art. 27 .. 1 2 În acelaşi sens. b) a doua categorie de excepţii o reprezintă actele administrative care produc efecte juridice de la o dată ulterioară aducerii lor la cunoştinţă. 53.b) obligaţia de a nu-l modifica sau abroga decât după procedura îngăduită de lege. Ilie Iovănaş . Legislaţia şi doctrina au fundamentat teza după care actele normative produc efecte juridice de la data publicării lor. respectiv dacă avem de-a face cu un act normativ sau cu un act individual. cât şi cea a publicării. p. A. cât şi individuale. Exemplu de acte declarative sunt certificatele de stare civilă. despre Hotărârile de Guvern. ed. Ilie Iovănaş . cit. p. op. cum am mai avut prilejul să arătăm. De la principiul că actele administrative produc efecte juridice din momentul în care au fost aduse la cunoştinţă. există unele excepţii: a) o primă categorie de excepţii vizează actele administrative recognitive sau declarative.

ed. 4.op. inclusiv actul administrativ. 28 . (2) din acelaşi act normativ prevede că ele intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficialal României. 53. 241. şi încetarea producerii unor efecte determinate. Abordarea acestei probleme impune distincţia după cum ne aflăm în prezenţa unui act administrativ cu caracter normativ sau individual. în general. 554/2004 a contenciosului administrativ. p. În ceea cepriveşte ordonanţele de Urgenţă. I. de organul ierarhic superior.Această a doua modalitate “este utilizată mai ales în acele cazuri în care intrarea în vigoare a legii presupune o serie de operaţiuni prealabile. Posibilitatea intrării în vigoare la o dată ulterioară publicării subzistă şi în cazul Ordonanţelor.52 şi 126 alin. şi anume obligaţia de executare. care îşi fundamentează acest drept pe dispoziţiile art. Se cuvine să facem distincţie între încetarea producerii de efecte juridice. Partea I. Scoaterea din vigoare a unui act administrativ. Orice act juridic. Georgeta Duculescu – „Constituţia comentată şi adnotată”. 71-72. acestea sunt izvoare de drept.(6) din Constituţie şi ale Legii nr. dar şi pentru alte ramuri de drept.. b) ÎNTINDEREA EFECTELOR JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE &20. care pot solicita un anumit interval de timp “1. articolul 11 alin. 2 A. sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. . Astfel. Iovănaş . la rândul ei poate avea loc în mai multe moduri: a) prin anulare. (2) din Legea 24/2000 republicată în 2004 prevede că legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. de organul care l-a emis. op. cu excepţia celui penal. cit. al Hotărârilor de Guvern şi al Decretelor Preşedintelui. b) prin revocare. Cât priveşte actele cu caracter individual. dar şi pentru alte ramuri de drept. c) prin retractare. pentru dreptul administrativ. articolul 11 alin. p. de instanţa de judecată. Actele cu caracter normativ produc efecte juridice pentru dreptul administrativ. sub condiţia depunerii la Camera competentă să fie sesizată. 1 Victor Duculescu. Editura Lumina Lex. Iorgovan – Tratat. Bucureşti 1997. Constanţa Călinoiu. care se produce prin faptul material al aducerii ei la îndeplinire2. 69-84. partea I. a dreptului familiei. în baza raportului de subordonare ierarhică. c) ÎNCETAREA PRODUCERII DE EFECTE JURIDICE DE CĂTRE ACTELE ADMINISTRATIVE &21. vol. Exemplu actele de stare civilă produc efecte juridice şi în sfera civilului. p. în principal. produce efecte juridice până în momentul în care are loc scoaterea din vigoare a respectivului act. dacă în conţinutul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. cit.

precum desfiinţarea sau edificarea unei construcţii.95 reglementează instituţia “suspendării din funcţie“ a Preşedintelui României. F. organul ierarhic superior sau Parlament. p.(5). calificată în doctrină a reprezenta forma de “răspundere politică” a acestuia sau “răspunderea administrativ-disciplinară a şefului de stat”. art. b) Suspendarea ca sancţiune administrativ-disciplinară. Exemplu intervenţia unui fapt material. SUSPENDAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE &22. Considerăm că trebuie făcută distincţia între suspendarea unui act juridic. cum ar fi decesul persoanei sau executarea unei obligaţii materiale. cit.d) prin abrogare. 3 Constatăm că acest text consacră un tip de suspendare şi anume suspendarea de drept. Un alt text este cel al art. cit.. unica autoritate legiuitoare a ţării. cit . pp. actul atacat fiind suspendat de drept3. Operaţiunea de suspendare a efectelor unui act juridic poate fi definită ca reprezentând întreruperea producerii de efecte de către actul în discuţie sau încetarea temporară a efectelor actelor administrative2. care este reglementată de Ordonanţa de Guvern nr. care semnifică întreruperea efectelor cu acest caracter ale actului respectiv. şi anume: a) cauzele care determină intervenţia suspendării. Ilie Iovănaş . Ilie Iovănaş .(2) care prevede suspendarea miniştrilor. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Consiliu Judeţean sau primar.op. Valentin Prisacaru . 54. şi anume în temeiul unui text de lege (lege fundamentală sau altă lege). d) categoriile de suspendare. Regimul juridic general al suspendării actelor administrative Vom analiza această materie. fără a fi desfiinţat. care înseamnă întreruperea producerii oricărui efect de către actul respectiv şi suspendarea efectelor sale juridice. o regăsim consacrată în mai multe articole. nu se aplică în mod temporar şi provizoriu”. care intervine deci ope legis.. sub mai multe aspecte. cit. Fundamente constituţionale privind instituţia suspendării a) Referitor la suspendarea ca sancţiune care priveşte un act administrativ. 234. 66-67. Alţi autori o definesc ca fiind „situaţia în care un act administrativ.123 alin.op. În acelaşi sens.op. 2 1 29 . p. 180/2002. p. care se poate dispune de organul emitent. (Mircea Preda. Astfel.op. La această categorie trebuie să avem în vedere şi prescripţia. e) încetarea efectelor actului în alte moduri1. care consacră dreptul prefectului de a ataca în contenciosul administrativ un act emis de Consiliul Local. c) organele care pot dispune suspendarea. temeiul ei constituţional îl regăsim în art. 190).108 alin. astfel cum a fost ea aprobată cu modificări prin Legea nr.. b) efectele juridice ale suspendării.

30 . . 123 alin. op. care prevede că atacarea de către prefect a unui act al consiliului local.op. cel judeţean sau al primarului atrage suspendarea de drept a actului dedus judecăţii. p. suspendarea poate interveni atunci când se aplică o anumită sancţiune administrativ-disciplinară unui funcţionar public sau unei altei persoane încadrată într-un organ public. existând două tipuri de suspendare: 1) suspendarea de drept sau legală. II. 54. 2 Ilie Iovănaş-op. p. potest et minus2 (cine poate mai mult. Ca regulă generală. după încetarea cauzelor care au determinat intervenţia suspendării. 554/2004 consacră două tipuri de suspendare. Poate fi vorba despre însuşi legiuitorul constituant. cit. în baza unui text de lege. urmând ca. 4. în acelaşi sens.20 alin. A.suspendarea dispusă de instanţa de judecată. o încetare vremelnică a producerii lor.suspendarea dispusă de legiuitor sau de autorul actului. p. . c) În ceea ce priveşte organele care pot dispune suspendarea. dar şi în executarea lui1. care intervine doar în situaţii de excepţie.suspendarea dispusă de organul ierarhic superior.a) Cauzele care pot determina intervenţia suspendării sunt următoarele: 1. una care poate fi introdusă odată cu reclamaţia administrativă.suspendarea se dispune de organul emitent al actului. În al doilea rând. (5) din Constituţie. cit. care intervine ope legis. conform principiului de drept qui potest majus. Precizăm că actuala lege a contenciosului administrativ nr. să se producă fie repunerea în vigoare a actului. vol. . regimul acestor două tipuri de suspendări urmând a-l dezvolta odată cu analiza instituţiei contenciosului administrativ. 138. 2. în cadrul procedurii prealabile.. vizează tipurile (categoriile) de suspendare. Iorgovan – Tratat. şi avem în vedere art. cit. În egală măsură. paote şi mai puţin). Al.. 1 A se vedea. 188/1999 privind Statutul fucţionarilor publici prevede că atacarea de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a unui act ilegal în materia funcţiei publice atrage suspendarea de drept a actului respectiv. şi alta care poate fi introdusă odată cu acţiunea principală. în emiterea. art. (4) din Legea nr. d) Ultima problemă care se cuvine a fi analizată. nu doar de suspendare a actului. Negoiţă . Suspendarea ne apare ca o garanţie a asigurării legalităţii actului administrativ. suspendarea intervine atunci când există îndoieli (dubii) cu privire la legalitatea unui act administrativ. 94-97. Organul emitent şi cel ierarhic superior au şi drept de revocare. putem întâlni una din următoarele situaţii: . b) Efectele juridice ale suspendării actului administrativ au ca notă dominantă faptul că se produce o întrerupere a efectelor actului. poate fi vorba despre legiuitorul organic. fie scoaterea lui din vigoare prin căile prevăzute de lege. ed.

. atunci când desfiinţarea actului se face de organul emitent.suspendarea dispusă de instanţa de judecată.suspendarea dispusă de alte autorităţi publice. este şi un principiu el regimului juridic al actului administrativ.cauze anterioare emiterii actului. cererea fiind formulată odată cu sesizarea făcută în cadrul procedurii prealabile. II. 14 din Legea nr. cit. Astfel. cit. pot fi: . identificăm: . b) din punctul de vedere al momentului în care intervin faţă de emiterea actului. care produc efecte juridice ex nunc (pentru viitor).cauze ulterioare emiterii actului. indiferent că vizează nelegalitatea sau neoportunitatea lui..revocare care intervine pentru cauze de neoportunitate a acestuia.2) suspendarea dispusă de anumite autorităţi publice. . prin hotărârea Parlamentului. Astfel. dar că. . şi implicit prin alt gen de acte decât cele specifice procedurii judecătoreşti. prin aceeaşi cerere sau printr-o cerere separată. care determină ca efectele juridice ale revocării să fie ex tunc. ed. care poate fi solicitată odată cu acţiunea principală. care.revocarea intervenită pentru cauze de nelegalitate a actului.cauze concomitente cu emiterea actului. 4. . 554/2004 a contenciosului administrativ dispune că instanţa poate să procedeze la suspendarea actului în cazul în care există motive bine justificate şi pericolul producerii unor pagube iminente. Revocarea este două feluri: a) retractarea. cum menţionam. la rândul său. p.op. art. Cauzele care determină revocarea pot fi analizate din două puncte de vedere: a) din punctul de vedere al caracterului (conţinutul) cauzei. Ilie Iovănaş . REVOCAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE &23. Preşedintele. este de mai multe feluri: . În doctrină este unanim admis că revocarea este o specie a nulităţii. determină efecte juridice ex tunc. 55. atunci când se face de organul ierarhic superior celui emitent. 83. Articolul 15 din acelaşi act normativ reglementează al doilea tip de suspendare. op. în acelaşi timp. 1 A. în cazul în care a încălcat grav Constituţia.. la rândul ei. deci pentru trecut. cauzele revocării. prin decret al Preşedintelui poate fi suspendat din funcţie acel ministru împotriva căruia s-a cerut urmărirea penală. p. vol. Revocarea este definită de majoritatea autorilor ca fiind operaţiunea juridică prin intermediul căreia organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia desfiinţează (scoate din vigoare) un act1. poate fi suspendat din funcţie. G. b) revocarea propriu-zisă. 31 . Iorgovan –Tratat.

II.90. p.suspendarea poate fi dispusă de autorităţile competente să decidă revocarea.op. Aceste excepţii sunt deduse fie din natura actului. ed..85-86. vol. vol. care nu au deci autoritate ierarhic superioară. op.revocarea poate fi dispusă. .. A. 4. 3 A. cit. există unele categorii de autorităţi ale administraţiei publice care nu au organe ierarhic superioare şi ale căror acte pot fi revocate doar de ele.. există excepţii care privesc exclusiv actele administrative cu caracter individual. Ilie Iovănaş . Iorgovan – Tratat. op.Deşi revocarea reprezintă un caz particular al nulităţii1. în vreme ce anularea şi revocarea produc încetarea.. ed.sunt emise după o procedură specială. guvernată de principii similare procedurii judiciare. Iorgovan . II.op. Iorgovan – Tratat. dar şi de suspendare. A..anularea poate fi dispusă atât de organul ierarhic superior. II. îndoieli cu privire la nelegalitatea actului. pentru cauze de nelegalitate sau neoportunitate a lui. dacă există un asemenea organ ori de instanţa de judecată sau exclusiv de instanţa de judecată în cazul existenţei unor acte emise de autorităţile administrative care nu au organ ierarhic superior. şi în conformitate cu criteriile pe care leam enunţat mai sus. c) Din punct de vedere al efectelor produse.. dar şi un alt organ public competent. precizând situaţia existenţei organelor autonome. ed. vol. cât şi de cel ierarhic superior. cit. 56. 4 A. cit. cu caracter definitiv. 4. pe când suspendarea intervine când există dubii. p. cit. Excepţiile de la principiul revocabilităţii De la principiul revocabilităţii actelor administrative. intervine atunci când există certitudinea că actul este viciat. fie din efectele pe care le-au produs sau fie din voinţa legiuitorului. desprindem următoarea situaţie: . p. încetarea cu caracter temporar a acestor efecte. cu soluţiile exprimate de legislaţie şi jurisprudenţă. cit. b) Din punctul de vedere al autorităţilor care pot dispune cele trei tipuri de operaţiuni juridice. din mai multe puncte de vedere: a) Din punctul de vedere al cauzelor care le determină. 2 1 32 . . a acestor efecte. II.op. &24.85-93. următoarele categorii de excepţii: a) actele administrative cu caracter jurisdicţional . pp. ele intervenind atunci când există un litigiu în domeniul administraţiei active care impune a fi soluţionat. cit. op. de regulă instanţa de judecată. p.3 Identificăm. atât de organul emitent. ea se deosebeşte de anulare. suspendarea produce doar întreruperea. Ilie Iovănaş . 83. ca şi anularea. Iorgovan – Tratat. în consonanţă cu tezele exprimate în doctrină4. p. constatăm că revocarea. vol. deoarece actele administrative normative sunt oricând revocabile2. 56. 4. pot fi astfel doar retractate.

p.op.6 Susţinem însă opinia care a fost deja exprimată în doctrină. a căror existenţă a fost fie acceptată1. cit. op. Exemplu..cit. cum ar fi o dispoziţie de repartizare în muncă emisă de direcţiile de muncă şi ocrotire socială. fie negată2. în baza unui ordin de repartizare a fost încheiat un contract de închiriere.op.b) actele administrative care fie dau naştere la raporturi de drept privat (civile.. p.. rezidă în faptul că actul administrativ care precede un asemenea contract. cit. 60. ci doar de instanţa judecătorească. pp. 2 1 33 . de drept al muncii). în Justiţia Nouă nr. dacă s-ar admite revocarea actului administrativ. 61. devine o parte componentă a acestuia. în limbajul interbelic). dolozive. De altfel. p. Dintr-un act administrativ se pot naşte şi raporturi de muncă3. 59..op. 321.. cit. cit. Rodica Narcisa Petrescu . op. Raţiunea exceptării acestei categorii de acte constă în faptul că prin revocarea lor nu se poate restabili situaţia materială anterioară. raţiunea acestei excepţii. p. 8 Ilie Iovănaş . 4 Tudor Drăganu – „Actele de drept administrativ”.sunt exceptate de la principiul revocabilităţii din raţiuni care ţin de efectele materiale.. 57. el intrând în sfera circuitului civil. p. 279.op. 3 Ilie Iovănaş . p. pentru care irevocabilitatea subzistă. cit. pp. p.5 c) actele administrative care au fost executate material . Este vorba de actele administrative condiţie (sau condiţiune. cum s-a subliniat deja în doctrină. economice pe care le-au produs şi de ineficienţa pe care ar avea-o un act de revocare în condiţiile în care realizarea materială a actului s-a produs deja. Romulus Ionescu . cit.. d) Actele administrative declarate irevocabile printr-o dispoziţie a legii sau care au generat drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilităţii8. un instrument juridic4 de care depinde executarea însăşi a contractului. aceasta ar determina chiar rezilierea contractului.. ordinul de repartizare nu mai poate fi revocat. 324. Cât priveşte actele administrative care au fost emise în baza unui contract civil. ceea ce înseamnă că. el nu se mai poate bucura de caracterul irevocabil 7. cit. Fac totuşi excepţie. Tudor Drăganu – „Câteva consideraţii cu privire la actele de drept administrativ obţinute prin manopere frauduloase”. asigurarea ocrotirii stabilităţii juridice este şi raţiunea acestei excepţii.op. ceea ce nu este admis a se realiza de organul administrativ. 219 5 Ilie Iovănaş . Pentru ocrotirea stabilităţii raporturilor juridice. şi în această situaţie. în condiţiile în care contractul s-a încheiat deja. cit. din raţiuni care ţin de însăşi exceptarea lor de la principiul revocabilităţii. 7 Tudor Drăganu – „Actele de drept administrativ”. Paul Negulescu . actele administrative jurisdicţionale şi cele executate material.op.op.. 5/1961. 57-58. că în cazul în care orice act administrativ exceptat de la principiul revocabilităţii a fost obţinut prin manopere frauduloase. 6 Ilie Iovănaş . fie sunt emise ca urmare a existenţei unor contracte civile sau administrative.

6é édition. Sibiu. iar acestea trebuie să facă obiectul unei examinări atente şi să conducă la o decizie din partea autorităţilor competente. denumite de unii autori “acte de sancţionare“2. p. articol apărut în lucrarea Implicaţiile Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa asupra dreptului public şi a serviciilor publice. 3 Jean Boulois. Roger-Michel Chevallier. 2006. (2001) a Comitetului de Miniştri către Statele Membre ale Consiliului Europei asupra modalităţilor alternative de reglementare a litigiilor între autorităţile administrative şi persoanele private. iar în cea de-a doua categorie decizia legiuitorului vizează anumite categorii de raporturi juridice pe care le garantează sub aspectul stabilităţii. nu există totuşi identitate de situaţii. Diana Iuliana Pasăre-Revocarea actelor administrative –dimensiune a principiului bunei administrări. în prima categorie legiuitorul decide că anumite acte administrative nu pot fi revocate. 82. p. Caietul ştiinţific nr. înainte de sesizarea instanţei. vom identifica trei astfel de forme. Problema revocării actelor administrative în dreptul comunitar Curtea Europeană a Comunităţilor Europene de la Luxemburg a procedat la încorporarea în dreptul comunitar a unui set de principii existente în sistemele naţionale ale statelor membre. în cadrul căreia tema revorării actelor administrative apare ca fiind importantă pentru doctrina şi legislaţia adminsitrativă. 8/2006. Éditions Dalloz.op. Într-un asemenea context trebuie înţeleasă şi 1 În partea consacrată acestei probleme. 1994. contravenţională şi patrimonială.3 Se manifestă astfel pe plan european o preocupare pentru soluţionarea litigiilor ivite între administraţia publică şi cetăţeni căutându-se în acest sens modalităţi amiabile de reglementare. Constatăm că în această a doua situaţie. Deşi există anumite asemănări cu categoria enunţată mai sus. respectiv răspunderea administrativ disciplinară. că recursul în faţa administraţiei trebuie să fie accesibil subiectului oricărui act. printre care se regăseşte şi principiul revocării actelor administrative. Aceste acte. pp. care statuează. 4 Liliana Vişan. 34 . cit. şi poate avea ca obiect atât legalitatea cât şi oportunitatea actului. în anumite cazuri. precum şi pentru jurisprudenţă. 61. nu pot să fie revocate de organul care le-a emis sau de cel ierarhic superior. urmare a constatării că tratatele constitutive nu conţineau referiri la această materie. în principiu.. În plus se mai arată că recursurile administrative pot fi obligatorii. Tome I. ci raportul juridic care se naşte din act. e) Actele administrative prin care se aplică sancţiuni specifice celor trei forme de răspundere existente în dreptul administrativ1. &25. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. cât şi erupean. 288-289. nu actul însuşi este garantat. ci de autorităţile şi după procedura stabilite prin reglementări speciale.4 Consiliul Europei a adoptat la data de 05 09 2001 Recomandarea Rec. Editura Burg. 2 Ilie Iovănaş . atât la nivel naţional.Soluţia este impusă de principiul simetriei juridice. care obligă ca un act juridic să fie desfiinţat printr-un alt act juridic care are aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică superioară. Paris.Grands arréts de la Cour des Justice du Communautés Européennes.

deoarece prin promovarea unui recurs administrativ de către beneficiarul actului sau de către o persoană vătămată într-un drept sau întrun interes legitim se paote ajunge la revocarea acelui act. recunoscând următoarele categorii de nulităţi: a) acte inexitente. Diana Iuliana Pasăre-Revocarea actelor administrative. 1 2 Liliana Vişan. 35 . 72. A. Teoria nulităţii în perioada interbelică &27. 1943.dispoziţia articolului 7 din Legea nr. vol. se realizează reexaminarea unui act administrativ. Precizăm că în doctrină s-a pus în discuţie. în cele mai multe împrejurări nulitatea există fără text”3. art. Iorgovan-Tratat. elementul de distincţie cu titlu de şcoală care se dă este acela că “în dreptul privat nu există nulitate fără text. 424-466. cit. 554/2004 a contenciosului administrativ. p. care consacră caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile.op. 29/1990 perspectiva de a se renunţa la caracterul obligatoriu al procedurii prealabile. S-a optat însă pentru menţinerea obligativităţii procedurii prealabile sub forma recursului graţios şi a celui administrativ ierarhic din necesitatea de a răspunde acestor preocupări şi reglementări existente în plan comunitar. pp. Există suficiente asemănări între nulitatea din dreptul civil şi cea din dreptul administrativ. nulitatea unui act juridic. cit. Profesorul Paul Negulescu consacră secţiunea a VII-a a tratatului său4 “teoriei nulităţei actelor administrative de autoritate“. ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV Doctrina defineşte anularea ca fiind operaţiunea juridică ce constă într-o manifestare de voinţă în scopul de a determina. pp. 4 Paul Negulescu . p. În doctrină. Semnificaţia recursului în faţa administraţiei în materia revocării rezidă în faptul că. în mod direct. Institutul de arte grafice „Vremea”. II.. deci şi a actului administrativ. desfiinţarea actului şi. op. pe când în dreptul administrativ. 3 Jean Vermeulen – „Evoluţia dreptului administrativ român”.1 &26. Bucureşti. 4. reprezintă o sancţiune care intervine atunci când actul este lovit de unele vicii de legalitate.. Finalitatea unui asemenea demers este aceea de a asigura respectarea principiului bunei administrări. II. dar există şi aspecte care le disting fundamental. 107. în acest fel administraţia publică având posibilitatea să-şi reconsidere soluţia şi să reformeze actul administrativ din considerente de legalitate şi de oportunitate. vol. ed. discuţie reluată cu ocazia adoptării actualei legi a contenciosului administrativ. deci. 293-294. care nu au nevoie de nici o constatare. în acest mod.2 Din punctul de vedere al naturii sale. încetarea definitivă a efectelor juridice produse de acesta. pe când era în vigoare vechea Lege a contenciosului administrativ nr. cit.

p. &28.5 În cazul actelor emise de autorităţi ale administraţiei publice care nu se subordonează ierarhic altora. cine poate să invoce viciul respectiv şi în ce termen..Tratat. Sibiu. respectiv interesul particularilor. Instituţia anulării actului administrativ este prevăzută de art. să cercetăm ce influenţă are nerespectarea unei condiţii asupra validităţii actului. exemplu autorităţile centrale sau locale autonome. 2 1 36 . c) acte anulabile. autorităţi sau persoane fizice. 5 Ilie Iovănaş-op. p. persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim. Misiunea legii este să ţină cont de aceste interese şi să le concilieze.52 din Constituţie care consacră acel tip de anulare care este dispus de instanţa judecătorească. 426 A. al administraţilor. p.3 Un aspect esenţial al regimului juridic al acestei sancţiuni este faptul că ea este dispusă de un alt organ decât cel care a emis actul. în general pentru trecut. marele dascăl recunoaşte existenţa a trei mari categorii de interese: -interese generale. articol apărut în lucrarea Implicaţiile Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa asupra dreptului public şi a serviciilor publice. efectele sale juridice2.b) acte nule de drept. p. Potrivit textului menţionat. care au aparenţă legală. -interese individuale. dar sunt lovite de un viciu de o asemenea profunzime încât acesta poate fi constatat oricând. Editura Burg. care pot fi invocate într-un interval de timp determinat şi numai de acele subiecte de drept. vol. reprezentate prin unităţile administrativ-teritoriale. cit. vol. pp.. respectiv organul ierarhic superior sau instanţa de judecată4. 4 Valentin Prisăcaru-op. 62. -interese locale (regionale sau speciale). Repere ale teoriei actuale a nulităţii actului administrativ Anularea actului administrativ. 408.op. neputând fi acoperit prin trecerea timpului. Caietul ştiinţific nr. Iorgovan. trebuie să pornim de la condiţiile de fond şi de formă pe care legiuitorul le stabileşte. Paul Negulescu . cit. ed.op. care au un interes direct şi personal1. 69-80. când actul prezintă doar unele vicii de formă. cit. doctrina a definit-o ca fiind sancţiunea juridică care afectează efectele unui act care a fost emis sau adoptat cu încălcarea condiţiilor de fond. 4. II. adică interesele colectivităţii reprezentate prin stat. . Dreptul organului ierarhic superior de a anula actele organelor inferioare lor ne apare ca o consecinţă a dreptului de control general. cit. anularea nu va putea fi dispusă decât de instanţa de judecată. II. 2006. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. ca a oricărui act juridic în general. 3 Eduard Demciuc –Nulitatea contractelor adminsitrative. motiv pentru care dreptul de anulare nu e necesar a fi prevăzut expres. 233.. poate fi definită ca reprezentând o operaţiune juridică prin intermediul căreia actul se desfiinţează. 8/2006. încetând astfel. Pornind de aici. de formă sau de procedură stabilite de lege pentru validitatea sa. Autorul apreciază că atunci când analizăm problema nulităţii actului administrativ. Extrapolând constantele doctrinei la nulitatea unui act adminsitrativ.

52 din Constituţie şi ale Legii nr. c) de Ministerul Public. Astfel. procedura va fi cea instituită prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. anularea actului şi repararea pagubei. celelalte părţi ale actului continuând să producă efecte juridice.554/2004. în cazul anulării dispuse de organul ierarhic superior. cit . ceea ce înseamnă că procedura va fi cea specifică emiterii unui act administrativ. Nulitatea absolută are ca specific faptul că sancţionează nerespectarea.dacă în dreptul civil nulităţile relative pot fi confirmate de cel lezat. Din punctul de vedere al efectelor juridice. &30. . la încheierea actului juridic norme care ocrotesc un interes particular. 37 .op. Procedura anulării este diferită. b) de instanţa de judecată.. a unei norme care ocroteşte un interes general. nulitatea actului administrativ diferă de cea a actului civil2. 18 din lege. iar nulităţile absolute nu pot fi confirmate. În cazul în care instanţa judiciară decide anularea actului. 183. În cazul celei relative sunt nerespectate. obştesc. Ilie Iovănaş . completată cu normele Codului de procedură civilă la care trimite art. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. care îşi fundamentează acest drept pe dispoziţiile art. p. p. individual ori personal1. la încheierea actului juridic. instrumentul juridic prin care se dispune anularea va fi actul administrativ. deoarece nu contravin legii. . 63. 1 2 Gheorghe Beleiu-op. organul competent va putea să dispună anularea actului. este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim. Organele care pot dispune anularea unui act administrativ Această sancţiune poate fi dispusă de următoarele categorii de autorităţi: a) de organul ierarhic superior. iar nulitatea relativă pentru condiţii de mai mică importanţă.de o autoritate publică. indiferent de condiţiile care au fost încălcate. cit. Din punctul de vedere al întinderii efectelor. când este desfiinţat un act juridic în integralitatea sa şi în nulităţi parţiale. care poate anula doar anumite categorii de acte administrative (exemplu cele ale locurilor de detenţie). care privesc forma actului. în virtutea raportului de subordonare ierarhică. Nulitatea absolută intervine pentru încălcarea condiţiilor de fond. când se desfiinţează doar o parte a actului.astfel. cu modificările şi completările ulterioare. în dreptul administrativ pot fi confirmate ambele categorii de nulităţi sau numai nulităţile relative. esenţiale pentru validitatea actului. nulităţile se împart în nulităţi totale. în funcţie de organul care dispune anularea. &29.

II.100 care reglementează actele Preşedintelui. op. Cum afirmă plastic profesorul Tudor Drăganu4. p.82. de altfel. Romulus Ionescu-op. Regimul juridic al inexistenţei actului administrativ Inexistenţa este o sancţiune specifică a actului administrativ.. op.Nulitatea actelor administrative individuale. ca regulă a regimului juridic al anulării actului administrativ. 4. indiferent de condiţiile încălcate la emiterea actului şi de tipul de nulitate care urmează să intervină. 3 A. 5 A. aplicarea principiului de drept quod nullum est. respectiv decretele. vol.op. p. p. cit. cit. actul este desfiinţat ca şi când el nu ar fi existat.cit. Ca regulă... 38 . Valorificând tezele de referinţă ale doctrinei5. din raţiuni lesne de înţeles.II. va realiza ilegalitatea flagrantă a actului. nullum producit efectum. Este. Este vorba de art. vol. op. se comunică numai organismelor interesate. cit. 65-66. efectele juridice produse trebuie să fie ex nunc. Art. 64. în cazul nepublicării intervenind sancţiunea inexistenţei actului. 78-79. pp. Efectele anulării Precizăm că. p . în caz contrar intervenind inexistenţa actelor. de asemenea. 4 Tudor Drăganu . Legea fundamentală admite o excepţie în cazul hotărârilor cu caracter militar. Iorgovan-Tratat. 4. potrivit căreia atunci când anularea se face pentru motive de neoportunitate. anularea produce efecte juridice ex tunc. I.&31. care intervine atunci când viciile de legalitate care afectează actul sunt atât de grave. chiar şi unul cu inteligenţă medie.. de fundamentale.op. Iorgovan – Tratat. 65. ed. a căror publicare obligatorie în Monitorul Oficial o impune textul constituţional respectiv. faptul că anularea unui act administrativ atrage după sine anularea tuturor actelor a căror legalitate este condiţionată de legalitatea actului administrativ anulat3. Ne raliem concepţiei exprimate în doctrină2. desprindem următoarele dimensiuni ale regimului juridic al actelor inexistente: a) actele inexistente nu se mai bucură de prezumţia de legalitate a actului administrativ. 283. 1 2 Ilie Iovănaş .108 prevede acelaşi caracter obligatoriu al publicării în Monitorul Oficial al actelor Guvernului. pentru trecut. Reţinem. Fundaamente constituţionale actuale ale inexistenţei actului administrativ Avem în vedere două dispoziţii constituţionale exprese care transformă această instituţie într-una de rang constituţional. încât conştientizarea lor nu este o problemă pentru nici un subiect de drept. pp. cit . prezumţia de legalitate funcţionează până în momentul în care se constată sancţiunea respectivă1. cit. care. ed.. Ilie Iovănaş . INEXISTENŢA ACTELOR ADMINISTRATIVE &32. orice subiect de drept.

în timp ce actul care este doar nul nu poate fi retras decât în interior termenului de recurs2. doctrina franceză îl adaugă şi pe acela că actul inexistent poate fi retras (revocat) în orice moment de către administraţie. vom avea în vedere cu prioritate actele de stare civilă.1 din Legea nr. Ioan Alexandru. J. d) în actualul sistem constituţional. 114. 119/19963. din punctul de vedere al numărului şi al structurii sale. care a abrogat decretul fostului Consiliu de Stat nr. b) reprezintă un mijloc de evidenţă a populaţiei. nu se mai bucură de principiul executio ex officio. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. Cosmin-Ionuţ Enescu. de drept civil şi de drept administrativ. ALTE DIMENSIUNI ALE REGIMULUI JURIDIC AL ACTELOR ADMINISTRATIVE &33. instituţia inexistenţei a devenit de rang constituţional.1 c) acestui drept îi corespunde. c) se întocmeşte în interesul statului şi al persoanei (art. Acestor elemente de regim juridic. Mihaela Cărăuşan. Ion Popescu Slăniceanu. a autorităţilor publice în mod prioritar. în mod corelativ. unii autori le exprimă sub forma tezei că în cazul actelor inexistente nu mai operează prezumţia de legalitate şi nimeni nu poate fi ţinut să se supună prescripţiilor exprimate în astfel de acte.b) subiectele de drept destinatare ale actului sau care cad sub incidenţa lui. 1 39 . ea are următoarea semnificaţie: a) reprezintă înscrisul autentic doveditor al actului de stare civilă întocmit în registrul de stare civilă. 278/1960 şi actele juridice emise în baza lui1. Regimul legal actual al stării civile îl regăsim în Legea nr. 282 din 11 noiembrie 1996.1 din Legea nr.op. de a lua act de inexistenţa intervenită. 2 Jean Rivero. 2003. p. prin intermediul cărora autorităţile publice învestite cu atribuţii de stare civilă transpun în conţinutul lor elementele componente ale stării civile a persoanei. Bucureşti. d) serveşte la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor (art. au dreptul de a se prevala de inexistenţa actului şi deci de a refuza îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din act. obligaţia celorlalte subiecte de drept.119/1996). în baza actului. p. la executarea din oficiu şi la impunerea deci a forţei de constrângere a statului. cit. 281. 119/1996).. În ceea ce priveşte dimensiunea actului de stare civilă din perspectiva dreptului administrativ. La această ultimă parte. Actele de stare civilă reprezintă acea categorie de acte care au o natură juridică complexă. pentru că actul nu mai este prezumat a fi legal şi deci el nu mai constituie titlu executoriu. Dragoş Dincă-Drept adminsitrativ. Reunind cele două elemente de regim juridic. Editura economică. Jean Waline . ceea ce înseamnă că ele nu vor proceda.

Anularea. 1 40 . Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă Prin art.53 sunt recunoscute următoarele situaţii în care întocmirea ulterioară a unui act de stare civilă este admisibilă: a) când s-a omis întocmirea actului de naştere sau de deces. care înlocuieşte vechiul certificat şi a cărui emitere poate fi legitimată de intervenţia unor fapte materiale. rectificarea şi completarea actelor de stare civilă Aceste operaţiuni se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. deşi a fost luat consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă. în totalitate sau în parte. d) întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă. Duplicatul reprezintă un nou certificat de stare civilă. distrugerea sau deteriorarea certificatului original. eliberarea unui nou certificat este determinată de intervenţia unor cauze de natură juridică. astfel cum a fost ea modificată după procedura instituită de lege. Anularea. acestea atrăgând anularea vechiului certificat şi emiterea unuia nou care corespunde stării civile. 119/1996 şi dezvoltat prin normele metodologice de punere în aplicare a legii. în condiţiile în care au fost dispuse prin hotărâre judecătorească având caracter definitiv şi irevocabil. deci în cazul duplicatului. iar duplicatul va avea acelaşi conţinut cu certificatul pe care îl înlocuieşte. 1090/1960 şi 2290/1969. b) dacă actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act. Înţelegem că noul certificat de stare civilă va avea un alt conţinut decât vechiul certificat pe care îl înlocuieşte.58 din Legea-cadru). rectificarea sau completarea unui act de stare civilă sau a unei menţiuni înscrise pe acesta. dispuse prin hotărâre judecătorească având caracter definitiv şi irevocabil2. modificarea.Reconstituirea actelor de stare civilă Potrivit art. Regimul duplicatelor Regimul acestora este doar în mare reglementat prin Legea nr. 119/1996. 2 În această a doua situaţie.16 şi 52 din Legea nr. Este vorba despre Hotărârile fostului Consiliu de Miniştri nr. c) nu au existat registre de stare civilă. se înscriu numai prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător (art. În prima situaţie. reconstituirea actelor de stare civilă se face la cerere. Duplicatul nu trebuie confundat cu eliberarea unui nou certificat în cazul în care au intervenit unele modificări în starea civilă a unei persoane. în următoarele situaţii: a) dacă registrul de stare civilă a fost pierdut sau distrus. privind aprobarea metodelor de evidenţă a registrelor de stare civilă şi respectiv sancţionarea contravenţiilor la regimul actelor de stare civilă. sustragerea. deşi s-au depus actele necesare acestei operaţiuni. eliberarea unui nou certificat este determinată de un fapt material. modificarea. cum ar fi pierderea. b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă.

Nulitatea absolută a actului administrativ intervine pentru încălcarea: a) condiţiilor de fond. b) condiţiilor de formă. b) nulităţii relative. 2.TEST DE AUTOEVALUARE: 1. c) atât actele administrative cu caracter normativ. c) emiterii. Revocarea actului administrativ poate interveni pentru: a) nelegalitate. 4. b) publicării. c) inexistenţei. 7. c) inexistenţei. b) netemeinicie. b) nulităţii relative. c) neconstituţionalitate. Nepublicarea decretelor Preşedintelui României în Monitorul Oficial atrage sancţiunea: a) nulităţii absolute. Revocarea actului administrativ poate interveni: a) numai pentru cauze de nelegalitate. 5. 41 . b numai pentru cauze de neoportunitate. Constituie excepţii de la principiul revocabilităţii actelor administrative: a) actele administrative cu caracter individual. c) condiţiilor de formă şi condiţiilor de fond. Nepublicarea ordonanţelor de Guvern în Monitorul Oficial atrage sancţiunea: a) nulităţii absolute. cât şi actele administrative cu caracter individual. b) actele administrative cu caracter normativ. 3. Actul administrativ individual produce efecte de la momentul: a) comunicării. 6.

cât şi concomitente cu emiterea/adoptarea actului administrativ precum şi ulterioare emiterii/adoptării actului administrativ. c) nu poate interveni în cazul actului administrativ. a) o regulă a regimului juridic al actului administrativ. 10. prin excepţie: a) în cazul actelor cu caracter normativ. 9. c) ulterioare emiterii/adoptării actului administrativ. b) atât anterioare. 12. 14. Forma nescrisă (orală) se admite. 11.c) atât pentru cauze de nelegalitate cât şi pentru cauze de neoportunitate. c) nu poate interveni în cazul actului administrativ. b) ad probationem (pentru a constitui mijloc de probă). b) o excepţie a regimului juridic al actului administrativ. Forma scrisă a actului administrativ este o condiţie: a) ad validitatem (pentru validitatea actului). c) atât în cazul actelor cu caracter normativ cât şi în cazul actelor cu caracter individual. Suspendarea determină: a) încetarea definitivă a producerii de efecte juridice ale actului administrativ. b) o excepţie a regimului juridic al actului administrativ. concomitente şi 42 ulterioare emiterii/adoptării actului . Suspendarea actului administrativ este. b) încetarea temporară a producerii de efecte juridice ale actului administrativ. c) nu afectează efectele juridice ale actului administrativ. c) anterioare. 13. 8. c) nu este o condiţie a actului administrativ. Revocarea reprezintă: a) un principiu al regimului juridic al actului administrativ. Cauzele revocării pot fi: a) anterioare emiterii/adoptării actului administrativ. Formele procedurale de emitere/adoptare a actului administrativ pot fi: a) anterioare şi concomitente. b) în cazul actelor cu caracter individual. b) concomitente şi ulterioare.

Anularea unui act administrativ produce efecte juridice: a) întotdeauna pentru trecut (ex tunc). Publicarea este o modalitate de aducere la cunoştinţă: a) numai a actului administrativ cu caracter individual. Avizele pot avea: a) caracter consultativ şi conform. 16. c) pentru trecut. c) pentru dreptul administrativ. Comunicarea este o modalitate de aducere la cunoştinţă: a) a actului administrativ cu caracter individual. 20. b) din momentul elaborării actului. 15. civil şi comercial şi alte ramuri de drept. 43 . 19. prezent şi viitor. cu excepţia dreptului penal. b) pentru dreptul administrativ. Actul administrativ normativ produce efecte juridice: a) numai pentru dreptul administrativ. b) numai a actului administrativ cu caracter normativ. Care din următoarele propoziţii este adevărată: a) Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru întrunirea valabilă a organului colegial. c) facultativ. consultativ şi conform. c) Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru adoptarea legală a actului de către organul unipersonal. civil şi comercial şi alte ramuri de drept. Actul administrativ produce efecte: a) din momentul comunicării actului administrativ individual şi publicării actului administrativ normativ. c) din momentul semnării şi înregistrării lui. b) pentru trecut. c) atât a actului administrativ cu caracter individual cât şi a actului administrativ cu caracter normativ. b) Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru votarea actului. 21. b) facultativ şi consultativ.administrativ. dar şi pentru viitor. 18. b) a actului administrativ cu caracter normativ. 17. muncii. muncii. când intervine pentru cauze de neoportunitate.

24. c) este prevăzută în Constituţie pentru Hotărâri de Guvern. prin raportare la rolul Guvernului. când este obligatorie publicarea. fixat de 44 . c) nu se mai bucură de prezumţia de legalitate. Ordonanţe de Guvern şi decrete ale preşedintelui. natura acestora şi scopul adoptării lor. a negocierii unui tratat internaţional de către Guvernul României şi a semnării sale de către Preşedintele României. b) este prevăzută în Constituţie pentru Ordonanţe de Guvern. 26. c) atât de organul ierarhic superior cât şi de instanţa de judecată. b) revocare propriu-zisă – atunci când se dispune de organul ierarhic superior. b) de organul ierarhic superior şi de instanţa de judecată. 23. b) nu se mai bucură de prezumţia de legalitate şi de regula executării din oficiu. c) de organul ierarhic superior. TEME DE DEZBATERE: • Calificarea. Inexistenţa actelor administrative: a) este prevăzută în Constituţie pentru Hotărâri de Guvern. cât şi revocare propriu-zisă. • Problema calificării actelor Guvernului – ordonanţe şi hotărâri. 22. Revocarea unui act administrativ poate îmbrăca una din următoarele forme: a) retractarea – atunci când se dispune de organul de la care emană actul. c) atât retractare. ca formă de activitate. de instanţa de judecată şi de Ministerul Public. 25. Anularea unui act administrativ se poate dispune: a) numai de organul ierarhic superior.c) atât a actului administrativ cu caracter normativ cât şi a actului administrativ cu caracter individual. Anularea unui act administrativ se poate dispune: a) numai de organul ierarhic superior. b) numai de instanţa de judecată. până la data constatării inexistenţei lor. Actele administrative inexistente: a) se bucură de prezumţia de legalitate.

• În ce constă. • Prezentarea unor operaţiuni concrete ale administraţiei publice şi încadrarea acestora în una din categoriile prezentate. regim de drept public/privat.Constituţie.1 lit. acorduri etc.). c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu actele administrative tipice? • De ce se apreciază în literatura de specialitate că actul administrativ reprezintă forma cea mai importantă de activitate a administraţiei publice? • Pot fi utilizate în prezent noţiunile de „act administrativ de gestiune” şi „act administrativ de autoritate”. „asimilarea” contractelor menţionate de art. consacrat de art. • Clarificarea noţiunilor de bază: putere publică. permise etc. • Identificarea diferenţelor de fond şi de formă dintre actele unilaterale şi contractele încheiate de administraţie. • Analizarea unor înscrisuri de la diverse autorităţi administrative prin care se concretizează „operaţiunile de birou” (de administraţie internă) şi operaţiunile administrative realizate în regim de putere publică (avize. licenţe. Precizarea criteriilor care 45 .) sau cu participarea mai multor organe ale puterii publice (cazul ordinelor comune ale unor miniştri). interes public. contract administrativ etc. • Semnificaţia şi importanţa „Programului de guvernare”. • Dezbaterea şi fixarea criteriilor de delimitare a operaţiunilor administrative de actele juridice. prin prisma dreptului pozitiv? • Condiţiile specifice în care o persoană de drept privat poate emite acte administrative. prin pronunţarea unei hotărâri care să suplinească lipsa manifestării de voinţă a administraţiei în vederea emiterii unui act administrativ? • Realizarea unei ierarhii a actelor administrative. implicaţia principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. 4 din Constituţie. • Interpretarea condiţiei referitoare la caracterul unilateral al voinţei emitentului. • Identificarea actelor normative care reglementează aspecte legate de încheierea unor contracte de către autorităţile publice. Identificarea unor asemenea subiecte de drept. • Identificarea actelor de natură politică din activitatea Executivului şi a modalităţilor în care acestea pot fi „cenzurate” sau supuse controlului politic. • Criteriile concrete de delimitare între actele administrative şi operaţiunile administrative/faptele materiale. • Comparaţie între calitatea de persoană juridică de drept public şi cea de persoană juridică de drept privat. în ipoteza unor acte administrative emise la cererea prealabilă a unor persoane interesate (cazul diverselor autorizaţii. 1 alin. în privinţa regimului juridic. • Se poate substitui instanţa de judecată organelor administraţiei publice. 2 alin.

• Ce caracter au prezumţiile care stau la baza forţei juridice a actului administrativ? Cum pot fi ele combătute? • Care sunt consecinţele practice ale principiului executio ex officio? • Care sunt modalităţile de „publicare” consacrate pentru diversele categorii de acte administrative? Se poate discuta despre „publicarea” unui act 46 .stau la baza unei asemenea ierarhii. • Formulaţi diverse ipoteze în care un act administrativ nu ar fi oportun şi precizaţi care sunt sancţiunile incidente. referate etc. • Cum pot fi desfiinţate formele procedurale care au stat la baza emiterii unui act administrativ (avize. • Particularităţile actului administrativ jurisdicţional. „drept de apreciere” şi unde sunt ele consacrate la nivelul dreptului pozitiv român? • În ce constă distincţia dintre „litera legii” şi „spiritul legii” şi care este importanţa acestor noţiuni prin raportare la relaţia legalitate-oportunitate? • Ce reprezintă principiul supremaţiei Constituţiei? • De ce este necesară forma scrisă a actului administrativ? • Ce reprezintă „inexistenţa” unui act administrativ şi unde este ea menţionată ca sancţiune juridică? • Argumentaţi dacă principiul motivării actelor administrative are o aplicabilitate generală. acorduri.) de către instanţa de judecată? Care este procedura aplicabilă şi unde este ea reglementată? • Identificaţi situaţii concrete în care este cerută majoritatea calificată pentru adoptarea unor acte administrative? • La ce categorii de acte este cerută contrasemnarea de către un alt subiect de drept şi care sunt semnificaţiile şi consecinţele acestei operaţiuni? • Diferenţa dintre „publicarea” actului administrativ şi „comunicarea” actului administrativ. • Care sunt principalele norme ce trebuie respectate la adoptarea proiectelor de acte administrative normative? Identificarea actelor normative incidente. indiferent de tipul actului atacat? • Care este diferenţa dintre un aviz conform şi un act administrativ? • Identificaţi în legislaţia noastră cele 3 categorii de avize prezentate în curs. • Ce se înţelege prin „regim de putere publică”? • Care sunt actele juridice ce pot fi catalogate. în acest caz. ca „acte de gestiune” ale administraţiei publice? • Identificarea principalelor acte normative în vigoare care instituie organe cu atribuţii de jurisdicţie administrativă. „exces de putere”. în prezent. • Importanţa teoretică şi practică a clasificării actelor administrative în acte normative şi individuale. • Care este relaţia dintre noţiunile de „putere discreţionară”. ca specie a actului administrativ.

prin raportare la efectele juridice ale actelor administrative declarative/recognitive. dacă va constata ulterior că este inoportun sau că l-a emis din eroare? • Raportul dintre „revocare” şi „retractare”. • Ce efecte juridice produce revocarea unui act administrativ normativ pentru considerente de oportunitate. Identificaţi deosebirile. conform legislaţiei actuale? Cum interpretaţi dispoziţiile art. 47 . • Care sunt diferenţele dintre suspendare şi revocare? • Daţi exemple de acte administrative care se încadrează. totuşi. • Care sunt subiectele de drept care au competenţa de anulare a unor acte administrative? Îşi poate anula emitentul propriul act. în funcţie de organul care o dispune. formal. ca procedeu de aducere la cunoştinţă publică a dispoziţiilor acestuia? • Comentaţi modul de interpretare şi aplicare al principiului neretroactivităţii. pot fi revocate. • Daţi exemple de organe administrative care pot emite acte administrative jurisdicţionale. în excepţiile de la principiul revocabilităţii. • Putem vorbi despre „abrogare” în cazul actelor administrative individuale? • Care sunt efectele concrete ale suspendării executării actelor administrative? • Precizaţi dacă suspendarea executării actului administrativ produce efecte juridice diferite. dar care. pentru a obţine în faţa instanţei de contencios administrativ anularea acestuia? • Pot fi desfiinţate actele administrative care nu pot fi revocate? Argumentaţi răspunsul.administrativ pe internet. potrivit actualei legislaţii. • Analizaţi comparativ regimul nulităţii actelor juridice în dreptul comun şi regimul nulităţii actului administrativ. consacrat de art. 15 din Constituţie. în privinţa actelor administrative individuale emise anterior în baza acestuia? • Argumentaţi dacă revocarea actului administrativ pentru motive de nelegalitate produce efecte şi pentru trecut sau doar pentru viitor. • Ce diferenţe există între revocare şi anulare. • Care sunt termenele de intrare în vigoare a actelor administrative şi cum se calculează ele. atunci când cel care le poate dispune este organul ierarhic superior emitentului? • Îşi poate invoca emitentul unui act administrativ propria culpă la emiterea actului. 78 din Constituţie? • Există diferenţe între obligaţia de respectare şi cea de executare a unui act administrativ? • Daţi exemple de acte administrative care produc efecte juridice şi în alte ramuri de drept decât dreptul administrativ.

în raport cu actele administrative subsecvente şi cu eventualele acte juridice de drept privat încheiate în baza acestora? • Ce importanţă practică prezintă distincţia dintre inexistenţă şi nulitate? • Prezentaţi cauze concrete care pot duce la anularea unui act administrativ. 48 .• Poate fi anulat un act administrativ intrat în circuitul civil? Precizaţi în ce ar consta această „intrare”. • Care sunt consecinţele anulării unui act administrativ.

Rezultatele aşteptate: studenţii vor înţelege ce reprezintă contractul administrativ şi care sunt elementele sale specifice Competenţe dobândite: studenţii vor putea să identifice care contracte dintre cele încheiate de autorităţile publice sunt „administrative” şi vor şti care sunt regulile de drept public aplicabile. care înţelege prin “teoria contractelor administrative”. executarea fidelă şi regulată a prestaţiei convenite prin contract. prin impunere unilaterală.op. pentru soluţionarea eventualelor litigii care ar putea apărea în executarea unui astfel de contract. Contractul administrativ reprezintă o creaţie a jurisprudenţei Consiliului de Stat francez1 şi el a fost dezvoltat în doctrină de unul din corifeii dreptului public din această ţară. vol.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2 CONTRACTUL ADMINISTRATIV • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. cit. b) puterile exorbitante ale administraţiei. înţelegerea şi aprofundarea noţiunii de contract administrativ şi a regimului juridic special în raport cu actele administrative şi contractele de drept privat. p. altor reguli decât cele care guvernează raporturile dintre particulari”. şi anume Gaston Jèze. II. 49 . d) competenţa tribunalelor administrative. c) anumite facilităţi pe care administraţia le dă celor cu care a contractat. 295. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 2 ore &1. care este prestabilită de legiuitor. Regulile specifice contractelor administrative privesc următoarele aspecte: a) forma contractului. 1 Charles Debbasch.. “contractele încheiate de administraţie pentru a asigura funcţionarea unui serviciu public şi care este supus. pentru ca aceştia să-şi poată duce la bun sfârşit prestaţiile stabilite prin contract. din punct de vedere al regulilor particulare. cu ajutorul cărora administraţia poate obţine.

înţelegându-se că este vorba despre contract administrativ. este vorba despre: darea în administrare. Definiţia contractului administrativ Contractul administrativ reprezintă un acord de voinţă. Repere actuale ale noţiunii de contract administrativ Perioada de după decembrie 1989 poate fi calificată ca o nouă etapă în evoluţia teoriei contractului administrativ. Un moment important în evoluţia acestei noţiuni este reprezentat de adoptarea Legii nr. închirierea şi darea în folosinţă gratuită1. în prima fază defineşte actul administrativ. deci un acord de voinţă încheiat între mai multe părţi. care nu numai că recunoaşte această noţiune. iar pe de altă parte recunoaşte posibilitatea existenţei unor mijloace juridice de valorificare a bunurilor proprietate publică. p. iar în fraza a doua prevede că sunt asimilate actelor administrative. (1) litera c) care. supus unui regim de putere publică. b) una din părţile contractului este un subiect determinat. executarea lucrărilor de interes public. cit.&2. 176. şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică. prestarea de servicii publice şi achiziţii publice. în sensul prezentei legi. Din definiţie şi în consonanţă cu tezele fundamentale ale doctrinei. 2 Alexandru Negoiţă.op. textul prevăzând soluţiile pe care le paote dispune instanţa atunci când acţiunea în contencios adminsitrativ are ca obiect un contract administrativ. desprindem următoarele trăsături ale contractului administrativ: a) este o convenţie. şi alte subiecte de drept. prima în istoria României în care ar fi trebuit să se regăsească fundamentată legal şi doctrinar existenţa acestui act juridic. prin care se urmăreşte satisfacerea unui interes general. pe de altă parte (persoane fizice.. pe de o parte. prin prestarea unui serviciu public. în cazul contractului administrativ părţile nu se bucură de 1 Această ultimă modalitate a fost prevăzută în urma revizuirii Constituţiei. &3. 554/2004 a contenciosului administrativ. Este vorba de art.(4) care declară. unde părţile se află pe poziţie de egalitate juridică.(4) se face referire expresă la această sintagmă. pe de o parte proprietatea publică inalienabilă. respectiv un organ care acţionează în realizarea puterii publice.136 alin. în articolul 18 alin. concesiunea. dar o şi explică în articolul 2 alin. pornind de la faptul că însăşi Constituţia din 1991 îl recunoaşte fără a-l califica expres cu denumirea de “contract administrativ”. persoane juridice sau alte organe ale statului subordonate celeilalte părţi). un organ administrativ sau alt subiect de drept autorizat de un organ administrativ2. dintre o autoritate publică. Dacă acest text operează numai cu noţiunea de contract. c) spre deosebire de contractele civile. 50 . efectuarea unei lucrări publice sau punerea în valoare a unui bun public. care nu se poate face decât către o regie autonomă sau instituţie publică. aflată pe o poziţie de superioritate juridică.

de exemplu a contractului de concesiune.. p. să nu existe “un echilibru perfect de interese. vol. 75. nu poate avea caracter consensual. 5 Pentru o concepţie apropiată.2 f) poziţia de superioritate a subiectului autoritate publică determină posibilitatea ca acesta să poată modifica sau rezilia unilateral contractul. el implicând o autoritate care acţionează în numele puterii publice. 51 . cât şi pe cale convenţională.. care sunt guvernate de dreptul comun3. atunci când interesul public o cere. 176Alexandru Negoiţă – op. spre deosebire de contractele de drept comun care nu pot fi modificate decât prin acordul părţilor sau. care se grefează. este firesc. 2 3 4 1 Alexandru Negoiţă -op. Dacă analizăm structura unui contract administrativ. constatăm că.. şi o altă voinţă. j) competenţa instanţelor de contencios administrativ pentru soluţionarea eventualelor litigii care ar putea apărea din executarea unui astfel de contract5. cit. p. una dintre ele. Dacă prima voinţa este exprimată într-un regim juridic mixt. 4. care. p. articol apărut în lucrarea Implicaţiile Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa asupra dreptului public şi a serviciilor publice. Sibiu.Tratat. în absenţa acestui acord. g) guvernarea lor de un regim de putere publică. care este un veritabil act administrativ. are o poziţie de superioritate faţă de celălalt subiect al contractului.116-119. punerea în valoare a unui bun public. 8/2006. Eduard Demciuc-Nulitatea contractului adminsitrativ. în realitate. şi anume subiectul determinat. avem de-a face cu două manifestări de voinţă din partea administraţiei: una prin care administraţia stabileşte. Caietul ştiinţific nr. De vreme ce scopul unui contract administrativ este satisfacerea unei nevoi de interes general. Editura Burg. a se vedea A Iorgovan. op. fără a se putea contopi cu acesta-partea reglementară. h) forma scrisă a contractului administrativ4. Ilie Iovănaş .această egalitate juridică. prin lege. preponderent de drept privat dar şi de drept public în acelaşi timp. exprimată prin caietul de sarcini. cea de-a doua voinţă este guvernată exclusiv de un regim juridic de drept public. cum se apreciază în doctrină. ed. efectuarea unei lucrări publice. cit. se sudează pe acordul de voinţă. de instanţa judecătorească. elemente de conţinut care pot face obiectul negocierii între aceştia-partea convenţională. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. de comun acord cu particularul. p. cit. el urmărind satisfacerea unui interes general şi putând îmbrăca una din următoarele forme: prestarea unui serviciu public. caracteristic contractelor civile şi comerciale“1. cit. 176. p. II. e) clauzele contractului sunt stabilite atât pe cale reglementară. d) obiectul contractului este de asemenea determinat.op. ca şi actul administrativ. spre deosebire de contractele civile. 2006.. 410.

2. Soluţionarea litigiilor care ar putea apărea din executarea contractului administrativ este de competenţa: a) instanţelor de drept comun. Administraţia încheie: a) contracte administrative şi de drept privat. Părţile contractului administrativ se află: a) pe poziţie de egalitate juridică. Contractul administrativ este: a) act juridic bilateral. sau efectuarea unei lucrări publice. 6. 4. Părţile contractului administrativ trebuie să fie: a) una din părţile contractului este un subiect determinat. 7. un organ administrativ sau alt subiect 52 . iar alteori. punerea în valoare a unui bun public sau o achiziţie publică. b) numai contracte administrative. Obiectul contractului administrativ îl constituie: a) prestarea unui serviciu public. b) act juridic unilateral. 3. b) punerea în valoare a unui bun public sau efectuarea unei lucrări publice. pe poziţie de inegalitate juridică. c) act juridic bi sau multilateral. c) prestarea unui serviciu public. pe poziţie de egalitate juridică. b) instanţelor de contencios administrativ.TEST DE AUTOEVALUARE: 1. c) satisfacerea nevoilor de interes general şi particular. efectuarea unei lucrări publice. c) atât a instanţelelor de drept comun cât şi a instanţelor de contencios administrativ. respectiv un organ care acţionează în realizarea puterii publice. c) numai contracte de drept privat. 5. b) pe poziţie de inegalitate juridică. Scopul contractului administrativ este: a) satisfacerea nevoilor de interes general. c) uneori. b) satisfacerea nevoilor de interes particular.

18/1991 a fondului funciar.de drept autorizat de un organ administrativ. b) contractul se poate încheia între două sau mai multe părţi. 8. persoane fizice sau juridice. b) prin convenţia părţilor. închirierea unui bun proprietate publică a statului. fără nicio condiţie. 977-985 Cod civil) sunt aplicabile şi în privinţa contractelor administrative? 53 . b) de un regim de drept comercial. 10. Clauzele unui contract administrativ sunt stabilite: a) numai pe cale reglementară. c) una din părţi trebuie să fie obligatoriu o persoană juridică de drept privat. sub acest aspect? • Identificarea actelor normative cu incidenţă în materia contractelor administrative şi a compatibilităţii acestora cu reglementările de ordin procedural aduse de noua Lege a contenciosului administrativ? • Care dintre dispoziţiile Codului civil referitoare la interpretarea convenţiilor (art. c) atât pe cale reglementară. c) şi formă scrisă şi formă orală. titlul de proprietate emis în baza Legii nr. sub aspectul obiectului şi al regimului lor juridic? • Care sunt instanţele competente să soluţioneze litigii legate de încheierea şi derularea contractelor administrative şi care este importanţa practică. cât şi prin convenţia părţilor. TEME DE DEZBATERE: • Care dintre următoarele acte reprezintă contracte administrative: concesionarea unui bun proprietate publică a statului. anunţul de primire a ofertelor în vederea concesionării unui imobil proprietate publică a statului? • Care sunt diferenţele între contractele de drept comun şi contractele administrative. c) de un regim de drept civil. procesul-verbal de desemnare a câştigătorului licitaţiei publice în materia achiziţiilor publice. 9. b) formă orală. Contractul administrativ poate să aibă: a) formă scrisă. Contractele administrative sunt guvernate: a) de un regim de putere publică. concesionarea unui bun proprietate privată a statului. închirierea unui bun proprietate privată a statului.

titlul de proprietate emis în baza Legii nr. procesul-verbal de desemnare a câştigătorului licitaţiei publice în materia achiziţiilor publice. concesionarea unui bun proprietate privată a statului. 18/1991 a fondului funciar. închirierea unui bun proprietate privată a statului. închirierea unui bun proprietate publică a statului.• Care dintre următoarele acte reprezintă contracte administrative: concesionarea unui bun proprietate publică a statului. anunţul de primire a ofertelor în vederea concesionării unui imobil proprietate publică a statului? 54 .

55 .

Competenţe dobândite: studenţii vor putea să delimiteze în mod corect domeniul public de domeniul privat şi de bunurile din proprietatea persoanelor de drept privat. Editura Lumina Lex. domeniu public şi serviciu public. de asemenea. înţelegerea regimului juridic aplicabil. În ţara noastră. 56 . Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 6 ore I. regăsim termenii de bun public. înţelegerea regimului juridic exorbitant al domeniului public. vor putea. Alexandru Ciobanu. REVIZUITĂ ŞI REPUBLICATĂ • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. Legea 1 Pentru o dezvoltare a acesteia problematici. 2001. a se vedea Verginia Vedinaş. dintre care menţionăm Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene nr. 396/1864. proprietate obştească.Reguli de protecţie domenială aplicabile unor bunuri private. capitolul II Privire asupra evoluţiei istorice a noţiunii de domeniu public. Istoric1 În toate statele au existat concepte şi realităţi juridice şi economice specifice pe care să le evoce. proprietatea obştei săteşti. înţelegerea şi aprofundarea noţiunilor de proprietate publică. să opereze în mod corect cu aceste concepte şi vor şti să facă aplicaţia principiilor juridice specifice. Bucureşti. O etapă distinctă în fundamentarea legislativă a conceptului de domeniu public este reprezentată de legiuirile adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. DOMENIU PUBLIC ŞI SERVICIU PUBLIC POTRIVIT CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI DIN 1991. GENERALITĂŢI & 1. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a diferenţelor dintre proprietatea publică şi cea privată. identificarea actelor normative relevante. domeniu public.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3 NOŢIUNEA DE PROPRIETATE.

Iorgovan-Tratat. dar se identifică şi bunurile care aparţin domeniului public judeţean. vol. op. 1923 şi 1938 aveau să conţină reglementări exprese sau implicite privind proprietatea cu cele două componente ale sale. cit.Concepte Între instituţiile de tradiţie ale dreptului administrativ. Editura All Beck. Tot în1864 se instituie Domeniul Coroanei. Editura Lumina Lex. 3 A. ideia de proprietate publică este considerată incompatibilă cu specificul acestui regim. 57 . 2001.. care au stârnit controverse de-al lungul timpului.1 Codul civil din 1864. deşi consacră noţiunea de domeniu public şi dependinţele acesteia. Alexandru Ciobanu. 2 Verginia Vedinaş. prin specificul lor. 59-61. Bucureşti. separat de cele care constituie domeniul comunal. deşi 1 Dana Apostol Tofan. 101. nu reuşeşte o clarificare conceptuală. asupra cărora continuă să aibă loc ample dezbateri în doctrina din ţara noastră şi din alte state este şi cea de domeniu public. 2004. vol. Interesul pentru această instituţie nu este pur teoretic. I. proprietate publică şi proprietate privată. în care sunt incluse anumite bunuri imobiliare. În perioada regimului totalitar. Prin Legea de secularizare a averilor mănăstireşti din 1863 s-a declarat că toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului. precum şi regimul juridic al expropriaţiunii pentru cauză de utilitate publică. care paote fi considerată o formă specifică de regăsire a ideii de domenialitate publică în regimul totalitar. p. nu pot fi deţinute de persoanele fizice sau juridice. 157. asupra cărora Coroana avea un drept de folosinţă.. fără să fie obligată să plătească vreo cauţiune sau impozit către stat. ci este determinat de implicaţiile pe care modul în care este ea înţeleasă le are în planul realităţilor economice.pentru regularea proprietăţii rurale din 1864 şi Legea nr. Prin aceste reglementări nu numai că se fundamentează noţiunea de domeniu public. 1378/1864 pentru expropriaţiune pentru cauză de utilitate publică. Bucureşti. ceea ce face ca ea să fie căzută înd esuetudine. nu pot fi apropriate. precum şi regimul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. pp. el limitându-se să preia dispoziţii ale Codului Civil francez din 1804. în fiecare stat anumite bunuri care. ea fiind înlocuită cu prorpietatea socialistă a întregului popor.. 2 Constituţiile României din 1866.3 &2. p. ci doar de statul sau unităţile administrativ teritoriale respective sau. sociale şi chiar politice din fiecare ţară. Goana după profit nu a putut să facă abstracţie de faptul că există.Drept administrativ. II. însă în realitate instituţia nu a dispărut. cât şi pe cea de domeniu public. iar imobilele care compuneau acest domeniu erau declarate inalienabile şi imprescriptibile. alcătuinduse astfel domeniul privat al acestuia.Reguli de protecţie domenială aplicabile unor bunuri private.

Tratat. Noţiunile nu sunt sinonime.136. culturală.135 intitulat “economia”. dat fiind faptul că în domeniul public se includ. istorică. articolul 138 intitulat “bugetul public naţional”. exemplu art. pe lângă bunurile proprietate publică. op.136 este reglementat în titlul IV intitulat “economia şi finanţele” şi este denumit “proprietatea”.. .. cele două articole-cadru. &3. Reglementare constituţională În ceea ce priveşte reglementarea constituţională a proprietăţii. având un rol dominant faţă de acestea din urmă. sfera proprietăţii publice etc. proprietatea publică şi proprietatea privată. care prin semnificaţia lor artistică. între domeniu public şi proprietatea publică existând o relaţie de la întreg la parte. 4. cit. Art. unde regăsim dispoziţii privind tipurile de proprietate. 58 . vol. unde proprietatea ne apare mai mult în accepţiunea sa juridică. justifică apartenenţa la domeniul public. ceea ce atrage un regim juridic specific. 1 A Iorgovan. care include. art.. de drept fundamental al cetăţeanului român în actualul sistem constituţional şi legal. art.pot fi deţinte şi de particulari.. care a fost fundamentată de profesorul Antonie Iorgovan. 44 şi 136. p. Susţinem astfel teza domeniului public în accepţiunea lato sensu. b) dispoziţii în care regăsim proprietatea reglementată implicit.1 Actuala lege fundamentală nu uzitează cu sintagma de “domeniu public”.un sediu general. 56 care reglementează “contribuţiile financiare” etc. ştiinţifică. economică. 123.un sediu special.44 se află plasat în titlul II. prin art. în care normele de drept public se suprapun peste cele de drept privat.44. pe lângă proprietatea publică şi anumite bunuri private. consacrat drepturilor. sub cele două forme ale sale. ci cu aceea de proprietate.. apreciem că putem avea în vedere două categorii de dispoziţii constituţionale: a) dispoziţii în care se reglementează expres instituţia proprietăţii. Din analiza conţinutului celor două texte. pe care aceştia au obligaţia să le respecte. Art. unde proprietatea ne apare mai mult în accepţiunea ei economică. Vom lua în discuţie ca prezentând relevanţă pentru materia noastră şi pentru instituţia pe care o analizăm art. titularii acesteia. libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor şi este intitulat “dreptul de proprietate privată“. şi anumite bunuri private. ele se supun unor reguli de protecţie din partea statului. rezultă că prin actuala lege fundamentală se consacră două sedii materiei proprietăţii şi anume: . ed. 44 şi 136. a locului unde sunt plasate în Constituţie. II.

REPERE ÎN DETERMINAREA STATUTULUI CONSTITUŢIONAL GENERAL AL PROPRIETĂŢII &4. 2 Crsitian Ionescu Constituţia României. vom recurge mai întâi. cum precizam mai sus. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. 772-773 şi 780. Editura Vatra Românească.2 Printr-o lege organică trebuie să se stabilească modul de dobândire a proprietăţii terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi. Din acest alineat desprindem structura proprietăţii în actualul sistem constituţional şi anume. implicite. configuraţia de ansamblu a proprietăţii în sistemul constituţionala ctual. la analiza art. a fost modificată norma care interzicea cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobândească terenuri în România. să consacre. Constatăm că. a proiectului. (2) al articolului 44 prevede că „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal. a se vedea Antonie Iorgovan. printr-un articol. Legea de revizuire comentată şi adnotată cu dezbateri parlamentare. În actualul sistem proprietatea privată este regula şi cea publică excepţia. precum şi prin moştenire legală”. alin. 63. corelaţia dintre ele I) Pentru o analiză logică. însă acest drept se va putea exercita numai în condiţiile care vor rezulta din procesul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană şi din alte tratate la care România este sau va deveni parte. iar prin alt articol dreptul fundamental de proprietate al cetăţeanului în actualul sistem constituţional. privată şi publică. pp. cum era prevăzut în versiunea iniţială a Constituţiei. şi numai pe bază de reciprocitate. potrivit noului conţinut al articolului 44 alin. 1 59 .1 Actualul articol 44 a suferit modificări consistente prin revizuirea din 2003.De altfel. II. (2). cit. p. care are următorul conţinut: (1) Proprietatea este publică sau privată. Târgu Mureş. Pentru dezvoltării asupra concepţiei avută în vedere încă din perioada de redactare a tezelor şi apoi.. Mai întâi s-a consacrat norma conform căreia proprietatea privată este garantată. În al doilea rând. şi nu doar dreptul de proprietate privată. indiferent de titular.Odiseea elaborării Constituţiei. cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în România. deci a sediului general. Prevederi constituţionale exprese. pe bază de reciprocitate. aceasta a fost şi opţiunea Comisiei de redactare a Proiectului Constituţiei. 1998. În forma actuală. op. în condiţiile prevăzute de legea organică. 136 din Constituţie.

136. Deşi textul nu precizează şi nici altele nu prevăd expres. Dacă prin alineatul anterior. şi anume inviolabilitatea. fie bunuri stabilite prin legea organică la care trimite Constituţia. fiind vorba despre următoarele tipuri de contracte administrative: cel de administrare. orăşenesc sau judeţean) care vor intra în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale. de interes naţional. respectiv statul şi unitatea administrativ-teritorială. În acest alineat regăsim delimitată sfera proprietăţii publice. marea teritorială. şi anume gruparea pe categorii a dispoziţiilor art. din punctul de vedere al izvorului juridic care le conferă acest statut. dimpotrivă. în condiţiile legii organice. În condiţiile legii organice. înţelegem că elementul de distincţie între cele două tipuri de titulari este cel al interesului corespunzător bunului. ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. care trebuie însă să se realizeze “în condiţiile legii organice”. îngăduie. precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. în opinia noastră. (5) Proprietatea privată este inviolabilă. existenţa unor modalităţi juridice de valorificare a acestei proprietăţi. constituantul român recunoaşte doi titulari ai proprietăţii publice. o sinteză a celui anterior. (3) Bogăţiile de interes public ale subsolului. apele cu potenţial energetic valorificabil. care vor intra în domeniul public al statului şi bunuri de interes local (comunal. şi anume inalienabilitatea. plajele. de asemenea. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. teza întâia. se consacra una din trăsăturile fundamentale ale proprietăţii publice. Caracterul inalienabil al proprietăţii publice nu exclude ci.136 se consacră una dintre trăsăturile fundamentale ale proprietăţii private. prin ultimul alineat al art. cel de concesionare publică sau de închiriere publică. cel de folosinţă gratuită. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. care determină identificarea următoarelor categorii de dispoziţii ale acestui articol: 60 . sunt fie bunuri stabilite de Constituţie. care nu se poate încheia decât cu o regie autonomă sau instituţie publică. Rezultă că acest caracter nu este absolut. (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Bunurile care aparţin domeniului public. fiind vorba despre bunuri de interes naţional. II) Cel de-al doilea reper constituţional este. În prezent.(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. că exerciţiul inviolabilităţii trebuie raportat la limitele instituite prin lege. Se prevede de asemenea garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice. spaţiul aerian. ele pot fi date în administrare unei regii autonome ori instituţii publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

. În susţinerea acestei teze pot fi aduse următoarele argumente: a) sfera proprietăţii publice este expres determinată de Constituţie sau de legea organică la care trimite aceasta.“d” face vorbire despre “resurse naturale“. proprietăţii publice. Constatăm că art. p. statul şi unitatea administrativ-teritorială. 4. înţelegând că aceasta poate fi determinată prin Constituţie sau prin legea organică la care trimite aceasta. pe când art. e) dispoziţii cu privire la regimul juridic al celor două tipuri de proprietate. 165. Printre aceste sarcini regăsim “exploatarea resurselor naturale.Tratat. că restul bunurilor care nu aparţin proprietăţii publice urmează să reprezinte bunuri proprietate privată. Astfel.136 vorbeşte despre “bogăţiile de interes public ale subsolului”.inalienabilitatea pentru proprietatea publică. închirierea şi darea în folosinţă gratuită. că proprietatea privată poate fi deţinută de orice persoană fizică sau juridică. în actualul sistem constituţional şi legal în România. fiind vorba despre ocrotirea şi garantarea acesteia.135 care consacră caracterul de piaţă al economiei şi sarcinile ce revin statului din acest caracter. per a contrario. 61 . op. de drept public sau de drept privat. privată şi publică. vor aparţine proprietăţii private. Aceşti titulari sunt expres şi limitativ prevăzuţi de Constituţie. . concesionarea.inviolabilitatea pentru proprietatea privată. Rezultă că nu se impune nici o calitate specială a acestora. f) dispoziţii cu privire la mijloacele de punere în valoare a proprietăţii publice. proprietatea privată este regula. în analiza sediilor proprietăţii şi a altor dispoziţii constituţionale. respectiv: .136 este plasat după art. c) dispoziţii cu privire la titularii proprietăţii publice.a) dispoziţii cu privire la structura (tipologia)1 proprietăţii. vol. art. potrivit Constituţiei sau legii organice. III) Cel de-al treilea reper îl reprezintă luarea în considerare. II. Iorgovan. în concordanţă cu interesul naţional”.. Constituţia nu cuprinde însă nici o dispoziţie specială cu privire la titularii proprietăţii private. rezultând. fiind vorba despre darea în administrare. 1 A. cit. d) dispoziţii cu privire la sfera proprietăţii publice... Specific unei economii de piaţă este ca bunurile să se afle în circuitul civil. iar cea publică excepţia. inclusiv statul şi unitatea administrativ-teritorială. b) dispoziţii cu privire la protecţia pe care statul o asigură proprietăţii publice. să facă deci obiectul unor acte juridice între diferite subiecte de drept.135 lit. Rezultă că restul bunurilor care nu aparţin. IV) Cel de-al patrulea reper îl reprezintă teza fundamentală potrivit căreia. ed.

credem că se poate vorbi despre o consacrare implicită a acesteia. în primul rând. neputând fi vorba. Aceasta poate fi dedusă.b) titularii proprietăţii publice sunt de asemenea expres prevăzuţi de Constituţie. Se lasă posibilitatea ca prin lege organică această sferă să poată fi extinsă. este o relaţie de la genul proxim la diferenţa specifică. cetăţean român. Dacă proprietatea publică nu poate fi deţinută decât de stat sau de unitatea administrativ-teritorială. supus unul regim de putere publică şi care le conferă statutul de persoane juridice de drept public. REGIMUL CONSTITUŢIONAL AL PROPRIETĂŢII PUBLICE. 62 . III. încă din primele rânduri. deci implicit a acelei proprietăţi private care este inclusă în sfera domeniului public şi care se supune unui regim juridic mixt. Vom identifica astfel o proprietate publică a statului. RELAŢIA DOMENIU PUBLIC-PROPRIETATE PUBLICĂ &5.136 alin. cu anumite excepţii. proprietatea privată poate aparţine oricărui subiect de drept.un domeniu public. fără a epuiza toate bunurile care o compun.un domeniu privat supus dreptului comun. de drept public şi de drept privat. Scara domenialităţii publice Am avut ocazia să precizăm.(2) decât despre stat sau unitatea administrativteritorială. B) se stabileşte de către Constituantul român ce bunuri intră în sfera proprietăţii publice. situaţie în care statul şi unitatea administrativ-teritorială au statut de persoane juridice de drept privat. V) Cel de-al cincilea reper considerăm a fi acela că. VI) Cel de-al şaselea reper constituţional este acela că statul şi unitatea administrativ-teritorială au două domenii: . şi implicit realităţi juridice. persoană juridică sau persoană fizică. Actuala Constituţie a României are un merit incontestabil în a tranşa dispute celebre exprimate de-a lungul timpului în această materie. oraş sau judeţ). dacă prin lege nu se prevede altfel. deşi Constituantul român nu consacră expres sintagma de domeniu public. pe care ne-am îngădui să le reţinem astfel: A) se stabileşte care sunt titularii proprietăţii publice. din regimul constituţional al proprietăţii publice. . inclusiv statului sau unităţii administrativ-teritoriale. care reprezintă cea mai mare parte din sfera domeniului public. dar şi din cel al proprietăţii private în ansamblul ei. în care regimul de drept public este predominant. cum dispune art. care cuprinde bunurile de interes naţional şi una a unităţii administrativ-teritoriale (comună. care cuprinde bunurile de interes local. ca un corolar al ideilor exprimate până în prezent. străin sau apatrid. că între cele două concepte.

2001. de concesionare. logic. b) regim mixt. Ea mai include şi unele bunuri proprietate privată care au o semnificaţie specială.C) din opoziţia dintre regimul juridic de putere aplicabil unor categorii de bunuri şi regimul juridic de drept comun aplicabil proprietăţii private. pentru bunurile proprietate privată care aparţin domeniului public. să stabilească faptul că acest caracter inalienabil nu exclude existenţa unor forme de valorificare şi de antrenare în circuitul social şi juridic. 17-23. de închiriere şi de folosinţă gratuită. 3) bunurilor domeniului public le corespund mai multe tipuri de drepturi: . a se vedea Verginia Vedinaş. între aceste două tipuri de regimuri juridice există “subtrepte“. Alexandru Ciobanu – „Reguli de protecţie domenială aplicabile unor bunuri proprietate privată”. Această structură hibridă a domeniului public este tratată de doctrină prin sintagma “scara domenialităţii”. D) legiuitorul constituant. pe de o parte. pp. 1 Cu privire la fundamentarea conceptelor de domeniu public în accepţiune lato sensu şi stricto sensu. pentru bunurile proprietate privată. existenţa a două domenii. rezultă. care pot fi reprezentaţi de orice subiect de drept şi titularii dreptului de pază şi protecţie. O situaţie specială au bunurile proprietate privată. nu se limitează doar la bunurile proprietate publică. . inalienabilă. Noţiunea de domeniu public. în ceea ce priveşte proprietatea publică. exercitat de reprezentantul statului sau unităţii administrativ-teritoriale. în opinia noastră: 1) reprezentarea în planul acestei realităţi juridice a unei “scări “ cu mai multe “trepte” pe care sunt plasate două categorii de bunuri. realizat prin intermediul celor patru tipuri de contracte administrative: de administrare. cu privire la care identificăm două categorii de titulari: titularii dreptului de proprietate privată. 2) aceste bunuri sunt supuse unui regim general de putere publică. a avut grijă să o declare.un drept de pază şi protecţie. 63 . 4) bunurile domeniului public diferă şi din punct de vedere al titularilor. al cărui titular poate fi oricare subiect de drept. O primă categorie de titulari o reprezintă statul şi unitatea administrativteritorială pentru bunurile proprietate publică din domeniul public. regim care însă îmbracă două forme: a) regim exclusiv de putere. Editura Lumina Lex. Ea evocă . Bucureşti. persoană fizică sau juridică deţinătoare a unui asemenea bun. iar pe de altă parte. combinaţie între regimul de putere şi regimul de drept comun care continuă să guverneze bunurile proprietate privată care aparţin domeniului public. aparţinând statului sau unităţii administrativ-teritoriale pentru bunurile proprietate publică. publice şi private. respectiv preeminenţa regimului de putere asupra celui de drept comun. care justifică apartenenţa la domeniul public1.un drept de proprietate publică. la rândul ei. .un drept de proprietate privată. pentru bunurile proprietate publică. un domeniu public şi unul privat. reprezentaţi de persoana juridică stabilită potrivit legii să acţioneze în numele statului pentru a exercita aceste prerogative.

în cazul contractelor care privesc bunuri publice. op. de un regim de putere publică. 64 . 3) A treia trăsătură este reprezentată de faptul că bunurile care aparţin domeniului public sunt guvernate. de către o persoană morală de drept public. deduse din faptul că au o utilitate publică. Această trăsătură nu trebuie înţeleasă în sensul că toată lumea le foloseşte.2 2) Bunurile domeniului public au o utilitate publică. pp. el trebuie să întrunească mai multe trăsături. putând fi vorba: a) despre un regim de putere publică exclusiv. tradiţional are o denumire specifică. publice şi private. IV. un drept de proprietate publică sau un drept de pază şi protecţie administrativă. şi realizarea unor venituri. ele au rolul de a satisface interesul public. după cum satisfac necesităţi sociale diferite. pentru bunurile 1 2 A Iorgovan . vom defini domeniul public ca fiind format din ansamblul bunurilor mobile şi imobile. suma de bani achitată pentru exploatarea privată a unui domeniu public. şi anume redevenţă. Numai că. obţinerea de profit nu reprezintă un scop în sine.. asupra lor exercitându-se. prin intermediul unui serviciu public. în mod direct sau indirect. De altfel. &7. bunul. vol II. Iordan Nicola. printre altele. după cum urmează1: 1) prin natura sa ori prin voinţa legiuitorului. cit.Atât contractele care au ca obiect bunuri private.. exemplu amenajarea unui parc de distracţii sau transportul în comun. Trăsăturile domeniului public Pentru ca un bun să poată fi calificat că aparţine domeniului public. Definiţia domeniului public Raliindu-ne în mare parte la definiţia formulată de prof. el este un scop subsecvent celui principal. public sau privat. unele din ele se particularizează prin modul în care sunt integrate în circuitul civil. la un moment dat în societate. mobil sau imobil. cit. se bucură de un regim de protecţie generală. ele beneficiind astfel de o protecţie specială. Trăsătura scoate astfel în evidenţă faptul că nu toate bunurile din societate. p. care se desprind din chiar definiţie. Antonie Iorgovan.univ.dr. 172-175. Prin această trăsătură se evocă faptul că.op. DEFINIŢIA ŞI TRĂSĂTURILE DOMENIULUI PUBLIC &6. satisfăcând în mod direct sau indirect un interes public şi care sunt supuse unui regim juridic de putere.Drept adminsitrativ. deşi toate bunurile aflate. ci doar unele dintre ele trebuie conservate pentru a fi transmise generaţiilor viitoare. să prezinte acele particularităţi care să justifice protecţia specială de care se bucură. care prin natura lor sau voinţa legiuitorului sunt supuse unor norme speciale de protecţie.80. şi anume realizarea interesului public. când bunul este valorificat prin intermediul unui serviciu public. Identificăm o folosinţă directă a bunului (exemplu – mersul pe stradă) şi una indirectă. în ansamblul lor. cât şi cele care au ca obiect bunuri publice urmăresc.

combinaţie între regimul de drept comun şi cel de drept administrativ. c) bunuri proprietate publică. b) inviolabile. Bunurile proprietate publică sunt: a) inalienabile. cât şi diferite persoane fizice sau juridice. 4) Ultima trăsătură este dedusă din cea anterioară.. cit. b) numai bunuri proprietate privată. c) statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Dacă la categoria anterioară sfera persoanelor morale de drept public este limitată de Constituantul însuşi la stat sau unitatea administrativ-teritorială. b) atât statul. TEST DE AUTOEVALUARE: 1. 3. 2. fiind vorba despre stat sau unitatea administrativ-teritorială. statul şi unitatea administrativ-teritorială. care poate exercita următoarele drepturi: a) titulara unui drept de proprietate publică. ea putând viza orice persoană publică care acţionează în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale1. . deci despre un regim mixt. b) titulara unui drept de pază şi protecţie. 61. dar şi bunuri proprietate privată cu o semnificaţie specială. Iorgovan . vol II. Regimul de putere publică aplicabil unui bun domenial poate îmbrăca două forme: . p. subiectul fiind.un regim de exercitare a dreptului de proprietate publică.un regim de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate privată pentru bunurile private care aparţin domeniului public. 1 A.proprietate publică aparţinând domeniului public. în acest caz. Bunurile proprietate publică pot avea ca titular: a) doar statul. şi ea vizează faptul că un bun domenial implică o persoană morală de drept public. Domeniul public include: a) numai bunuri proprietate publică. 65 .op. b) despre preeminenţa unui regim de putere asupra unuia de drept comun. c) grevate cu sarcini. în această situaţie sfera este mult mai largă.

în care regimul de drept privat are rol conducător. b) o relaţie de la întreg la parte. c) o relaţie de la parte la întreg. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi terenuri în România: a) în orice condiţii. În sistemul constituţional actual. Între conceptele de proprietate publică şi domeniu public există o relaţie de: a) sinonimie. c) prin două dispoziţii. c) de un regim de drept public şi de unul de drept privat. (3) din Constituţie şi de legea organică la care aceasta trimite. proprietatea este reglementată expres: a) printr-o dispoziţie care reprezintă sediul general. 136 alin. 136 alin. 66 . b) donate. cele două concepte având acelaşi înţeles. (3) din Constituţie şi prin hotărâri ale Guvernului. 7. b) de un regim de drept public şi de unul de drept privat. b) bunurile enumerate de art. În Constituţia României. b) vândute. regula o reprezintă: a) proprietatea publică. c) proprietatea meşteşugărească. în care regimul de drept public are rol conducător. 11. c) bunurile enumerate de art. 136 alin. una care reprezintă sediul general şi alta care reprezintă sediul special. 10. 5. întregul fiind domeniul public. 8. Bunurile proprietate publică nu pot fi: a) închiriate. Sfera bunurilor proprietate publică este compusă din: a) bunurile enumerate expres şi limitativ de art. 9. (3) din Constituţie.4. Bunurile proprietate publică pot fi guvernate: a) numai de un regim de putere publică. 6. b) proprietatea privată. fără nici o restricţie. întregul fiind proprietatea publică. b) printr-o dispoziţie care reprezintă sediul special. Bunurile proprietate publică nu pot fi: a) date în administrare.

c) în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. respectiv domeniul public stricto-sensu? • Care este soluţia de lege lata în privinţa accepţiunii noţiunii de „domeniu public”? • Ce categorii de bunuri private intră în componenţa domeniului public latosensu? • Există o consacrare constituţională a domeniului public? Argumentaţi. Statul şi unitatea administrativ teritorială deţin în proprietate: a) numai bunuri proprietate publică. pe bază de reciprocitate. b) numai bunuri proprietate privată. dacă prin lege nu se prevede altfel. • Care este diferenţa între „garantarea” şi „ocrotirea” proprietăţii publice şi private? • În ce constă „inviolabilitatea” proprietăţii private. 12. c) de un regim de drept privat. • Identificaţi diferenţele de regim juridic dintre bunurile publice şi cele private. în exclusivitate. precum şi prin moştenire legală. precum şi dintre bunurile private componente ale domeniului public lato-sensu şi celelalte bunuri private. consacrată de art. c) atât bunuri proprietate publică cât şi bunuri proprietate privată. 13. în condiţiile prevăzute de legea organică.b) în condiţiile stabilite prin tratate internaţionale la care România este parte. b) de un regim de drept privat. 136 67 . Domeniul privat al statului şi al unităţii administrativ teritoriale este guvernat: a) de un regim de putere publică. • Prezentaţi diferenţele dintre regimul juridic al domeniului public şi regimul juridic al domeniului privat? • Care sunt titularii domeniului privat? Argumentaţi. TEME DE DEZBATERE: • Care este natura juridică a dreptului pe care administraţia îl are asupra domeniului public? • Identificaţi diferenţele dintre domeniul public şi domeniul privat. • Ce reprezintă domeniul public lato-sensu.

alin. • Care sunt principalele reglementări în materia proprietăţii publice? • Care sunt criteriile actuale care stau la baza delimitării domeniului public? • În ce constă regimul de putere publică aplicabil domeniului public? 68 . • În ce constă „dreptul de pază şi protecţie” pe care puterea publică îl are asupra bunurilor private din domeniul public? • Reliefaţi diferenţele dintre domeniul public lato-sensu şi domeniul public stricto-sensu. 5 din Constituţie? • Ce reprezintă „scara domenialităţii”? • Care sunt bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice? Pot fi ele „dezafectate”? • Precizaţi modalităţile de integrare în circuitul economic a bunurilor proprietate publică.

dare în folosinţă gratuită. Constatăm. GENERALITĂŢI &1. concesionate sa închiriate. dar le şi explică. Astfel inalienabilitatea acestor bunuri semnifică faptul că ele “nu pot fi înstrăinate. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice. pe de o parte. inclusiv de către particulari. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4 MODALITĂŢI DE PUNERE ÎN VALOARE A DOMENIULUI PUBLIC • • • • Obiective specifice: cunoaşterea şi înţelegerea modalităţilor prin care bunurile din domeniul public pot fi integrate în circuitul economic. ele pot fi date numai în administrare. pe de o parte. Competenţe dobândite: studenţii vor putea să identifice şi să explice în ce modalităţi juridice poate fi exploatat domeniul public. în dezvoltarea principiilor constituţionale. şi din modul de formulare.(1) lit. cu consecinţele juridice de rigoare. pe de altă parte. Este vorba de cele patru tipuri de contracte administrative: dare în administrare. Modalităţi constituţionale de valorificare a bunurilor domeniului public.(4) din Constituţie consacră.136 alin. fără a se aduce atingere principiilor de bază care îi guvernează regimul juridic. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 4 ore I.11 alin. vor înţelege regulile speciale în materie. închiriere publică. iar. caracterul inalienabil al proprietăţii publice. pe care le consacră. Art. şi faptul că ele 69 .. înţelegerea diferenţelor specifice dintre aceste modalităţi de exploatare a bunurilor publice şi modalităţile de exploatare a bunurilor private. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a modalităţilor în care domeniul public poate fi pus în valoare (utilizat). compatibilitatea dintre inalienabilitatea bunurilor proprietate publică. prevede principiile regimului juridic aplicabil bunurilor domeniului public. concesiune.“a“ din Legea nr. în condiţiile legii”. Art. modalităţile juridice prin care aceasta poate fi valorificată.

o mare parte a specialiştilor în drept să sesizeze carenţele pe care le are şi să recomande. şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. până în la 30 iunie 2006. unde specialişti de forţă ai dreptului public. se prezintă ca o traducere nereuşită a unor directive europene. pe termen limitat.86 din Legea administraţiei publice locale recunoaşte competenţa consiliilor locale şi judeţene de a da în folosinţă gratuită. art. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 17 din Legea nr. în cea mai mare parte a ei. 60/2001 privind achiziţiile publice. Publicată în Monitorul Oficial nr. ceea ce nu s-a întâmplat. Regimul juridic al contractului de concesiune a fost reglementat. este deficitară din punct de vedere al conţinutului său.1 aprobată cu modificări prin Legea nr. 34/19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. lucrările publice. au semnalat cât de deficitară este legea care. bunuri mobile sau imobile proprietate publică sau privată persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activităţi de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. apartenenţa lor la domeniul public şi guvernarea de un regim de putere publică.625 din 20 iulie 2006 3 Astfel de discuţii s-au purtat şi cu ocazia sesiunii ştiinţifice a Institutului de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. 215/2001. ceea ce a determinat.cadru aplicabilă acestei materii. astfel încât ea reprezintă în prezent reglementarea . în art. Reglementare care. modalitate care este prevăzută şi de actuala Constituţie revizuită. până la urmă. ci doar valorificarea lor. 219/1998 privind regimul juridic al concesiunilor. al tehnicii de redactare. cu atât mai mult unul care vizează proprietatea publică. pe termen limitat. serviciile publice. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice”. prin Legea nr. Astfel. Art. al modului în care trădează anumite constante ale dreptului. 418/15 mai 2006. 34/2006 a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă nr. dată de la care a intrat în vigoare noua reglementare. printre care s-au numărat profesoarele Rodica Narcisa Petrescu de la Cluj-Napoca şi Dana Apostol Tofan de la Bucureşti. 337/20062 Acest din urmă act normativ a abrogat.17 mai consacră o altă modalitate de utilizare a bunurilor domeniului public.pot fi administrate. pe când se afla în procedura de adoptare la Parlament. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri 1 2 Publicată în Monitorul Oficial nr. 213/1998 dispune că “Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. 219/1998. Precizăm că şi Legea nr. în folosinţă gratuită. neaprobarea ei de către forul legiuitor. persoanelor juridice fără scop lucrativ. concesionate sau închiriate. 70 .3 Ulterior Ordonanţei de urgenţă nr. a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii. 213/1998 în art. fără rigoarea de formulare şi de conţinut care ar trebui să caracterizeze orice act normativ. potrivit interesului public pe care sunt menite să-l satisfacă şi care legitimează. din păcate.126 şi Legea nr. pe lângă Legea nr. operaţiuni juridice care nu au ca efect înstrăinarea bunurilor respective.

569 din 30 06 2006. pe care le vom analiza separat.1 astfel încât sunt în vigoare două reglementări privind contractul de concesiune. 1 Publicată în Monitorul oficial nr.proprietate publică. una care priveşte concesiunea serviciilor publice şi a lucrărilor publice şi alta concesiunea bunurilor proprietate publică. 71 .

cel care primea bunul în folosinţă. în prezent. -concedentul îşi rezerva întotdeauna dreptul de a răscumpăra concesiunea. CONTRACTUL DE CONCESIUNE PUBLICĂ II.1. Când obiectul contractului de concesiune îl reprezintă bunuri din domeniul public al statului sau al unităţii administrativteritoriale. deci un contract de concesiune privată. Aceste trăsături sunt definitorii şi în prezent pentru instituţia concesiunii. care puteau îmbrăca o formă valorică sau alte avantaje materiale (în natură). Încercând o definiţie care să respecte istoricul acestei instituţii. ea preluând. cadrul general pentru contractul de concesiune a bunurilor proprietate publică. &3.(2) din OUG nr. -se încheia pe o perioadă determinată de timp. acesta este reprezentat de prevederile OUG nr. în împrejurări determinate. Definiţia şi trăsăturile contractului de concesiune Potrivit art. proprietarul îşi păstra dreptul de a dispune de acesta (jus abutendi). de aici caracterul răscumpărabil care. constatăm că activitatea de concesionare ne apare ca un mijloc juridic de punere în valoare a unui bun public şi care era guvernată de mai multe trăsături: -se încheia între două părţi. -caracterul oneros. va fi deci un contract civil. Regimul juridic actual Ordonanţa de urgenţă nr.II. ceea ce ne determină să apreciem că instituţia concesiunii publice are în prezent o determinare constituţională. un contract de concesiune publică. reglementarea din Legea nr. &4. Obiectul contractului de concesiune Prima precizare care se impune a fi făcută vizează regimul juridic al bunurilor care pot fi concesionate. deoarece ea vizează bunuri proprietate publică. de asemenea. denumite concedent (proprietarul) şi concesionar.(4) este concesionarea publică. este tradiţional pentru concesiune.136 alin. el va fi guvernat de un regim de drept comun. avea deci un caracter temporar. iar cel care folosea dispunea de jus utendi şi jus fruendi. 1. 54/2004 concesiunea de bunuri publice 72 .Concesiunea bunurilor proprietate publică &2. el va fi guvernat în exclusivitate de un regim de putere publică. Cât priveşe regimul legal al acestui tip de contract. 219/1998. deci va fi un contract administrativ. Regimul constituţional şi legal actual al contractului de concesiune publică Una dintre modalităţile de valorificare a bunurilor proprietate publică recunoscute de legea fundamentală prin art. -nu atrăgea după sine înstrăinarea bunului. în sensul larg al termenului. pe care le vom dezvolta în cele ce urmează. în mare parte. Când obiectul contractului îl reprezintă bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale. 54/2006 reprezintă. el presupunea întotdeauna anumite avantaje pentru proprietar.1 alin. 54/2006.

instituite prin art.10. cel care transmite concesiunea şi concesionarul. prin art. în egală măsură. transmite pentru o perioadă determinată. care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa. care. concretizat în plata de către concesionar a unei redevenţe. unei alte persoane numite concesionar. Părţile contractului de concesiune Contractul de concesiune se încheie între două părţi. şi consiliilor judeţene şi locale. e) caracterul oneros al contractului. B) concesionarea prin negociere directă. pentru bunurile proprietate publică a statului. 73 . cu notificarea prealabilă a concesioanrului. principiul aprobării concesiunii pe baza studiului de oportunitate şi a caietului de sarcini. Consiliului general al Municipiului Bucureşti şi instituţiilor publice de interes local. d) concesionarul acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa. el încheindu-se pe o perioadă determinată de părţi. potrivit art. Articolul 53 din OUG nr.12. 54/2006 prevede următoarele : « Concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de cocnesiune. în numele statului sau al unităţii administrativ. pentru bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale. română sau străină. potrivit art. după caz. care se elaborează în baza studiului de oportunitate.reprezintă acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică.teritoriale. Procedura de concesionare Ordonanţa de Urgenţă nr. orăşenesc sau comunal. 54/2006. care nu poate fi mai mare decât limita maximă stabilită de lege. b) caracterul temporar al contractului. având ca obiect bunuri proprietate publică. respectiv cea de 49 de ani. a căror exploatare constituie. c) obiectul contractului poate fi reprezentat de un bun proprietate publică. orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat. prin Hotărâre de Guvern sau prin hotărâre a consiliului judeţean.5 din OUG nr. Cele două proceduri de concesionare. este un contract administrativ. ministerelor sau altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. din motive excepţionale legate de interesul naţional sua local. în schimbul unei redevenţe. denumită concedent. Din definiţie rezultă următoarele trăsături ale contractului de concesiune: a) reprezintă un contract. după caz. Calitate de concesionar poate avea. respectiv concedentul. f) contractul de concesiune cuprinde o parte reglementară şi o parte convenţională. &6. dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică. 54/2006 instituie. un drept şi o obligaţie pentru concesionar.6. Calitatea de concedent poate aparţine. sunt: A) concesionarea prin licitaţie publică. » &5. cel care primeşte în concesiune bunul respectiv.

Conţinutul orientativ al contractului urmează a fi aprobat prin normele metodologice. &7.8 interdicţia subconcesionării de către concesionar. prin simplul acord al părţilor. ca principiu care guvernează relaţiile contractuale dintre părţi. B.cu excepţia unor situaţii prevăzute chiar de ordonanţă. Dacă nu s-au depus 3 oferte. Clauze contractuale a) OUG nr. în mod clar. câte unul pentru fiecare parte. b)Contractul de concesiune cuprinde atât clauzele prevăzute în caietul de sarcini cât şi cele convenite de părţi. în două exemplare. regula conform căreia contractul se încheie într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data relizării comunicării deciziei privind atribuirea contractului de concesiune. libere de sarcini. nu au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile. e) Instituirea. c) În contract trebuie prevăzute categoriile de bunuri ce urmează a fi utilizate de concesionar.42 şi 50. Dispoziţii privind contractul de concesiune A. cele care revin de plin drept. prin art. -orice persoană interesată are dreptul de a solicita şi de a obţine documentaţia de atribuire şi clarificări privind această documentaţie. Potrivit art. în urma publicării anunţului de licitaţie. complet şi fără ambiguităţi. C) Încetarea concesiunii. se derulează astfel: -concedentul are obligaţia să publice în Monitorul Oficial. d) Termenul pentru care se încheie contractul poate fi de cel mult 49 de ani. după repetarea procedurii de licitaţie. Termenul în care se încheie contractul OUG nr. au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile. încetarea contractului de concesiune poate avea loc 74 . la încetarea concesiunii şi cele care vor reveni concesionarului. Şi această procedură presupune publicarea anunţului de negociere directă. prin art. Se pot solicita clarificări. la clarificări. concedentului. f) contractul se încheie în limba română. -concedentul are obligaţia de a răspunde. 54/2006 instituie. care nu pot contraveni obiectivelor concesiunii prevăzută în caietul de sarcini. respectiv realizarea unei posibile egalităţi între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi obligaţiile care îi sunt impuse . B) Concesionarea prin negociere directă se aplică atunci când. 54/2006 instituie. în tot sau în parte. pe care concedentul e obligat să le soluţioneze. cu posibilitatea de a fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniţială. şi de a transmite răspunsurile către persoanele interesate. a cărui depăşire atrage plata unor daune interese de către aprtea în culpă.57din lege. partea a VI-a şi într-un cotidian de circulaţie naţională şi locală anunţul de licitaţie. Interdicţia trebuie prevăzută în contract. -procedura de licitaţie se poate desfăşura numai dacă. a echilibrului financiar al concesiunii. concedentul este obligat să anuleze procedura şi să organizez o nouă licitaţie.Licitaţia la rândul ei.

34/2006. prin renunţare. atunci când concesionarul nu-şi respectă obligaţiile. a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a exploata bunul. în calitate de concesionar. la care tremite definiţia. d. cu deosebirea că în contrapartida lucrărilor executate contractantul. Concesiunea de servicii şi lucrări &8. modalitate care are caracter sancţionator1. II. Definiţia contractului de lucrări o regăsim în articolul 4 din OUG nr. administraţia poate pune capăt concesiunii. Regimul legal actual Art. prin denunţarea unilaterală din partea concedentului. c. (2) din OUG nr. g) din OUG nr. 2) excepţia: înainte de expirarea termenului. dintr-o cauză de forţă majoră. el fiind acel contract care are ca obiect execuţia unor lucrări sau proiectarea cât şi execuţia unor asemenea lucrări sau realizarea.2. în calitate de concedent. pp. Ed. în caz de neînţelegere fiind competentă instanţa de judecată. prin orice mijloace. în următoarele situaţii: a. în sensul articolului 4 alin. prin rezilierea unilaterală a contractului de către concedent. a unei construcţii care corespunde necesităţii şi obiectivelor autorităţii contractante. Contractul de servicii. în calitate de concesionar. 3 lit.107-108). construcţia însemnând. altul decât contractul de 1 „În virtutea principiului precarităţii. Bucureşti.. în calitate de concedent.prin una din următoarele modalităţi: 1) regula: la expirarea duratei pentru care s-a încheiat contractul. 34/2006. cu posibilitatea plăţii unor despăgubiri către concesionar. destinat să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnică sau economică. rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcţii de clădiri sau lucrări de geniu civil. cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului. dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor pe o perioadă determinată sau acest drept. 75 . în cazul dispariţiei. fără plata unei despăgubiri. All Beck. cu plata unor despăgubiri către concedent din partea concesionarului. potrivit articolului 6 din OUG nr. dreptul de a exploata serviciile pe o perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite. ci ori de câte ori decizia este motivată de un interes general”. este. cu deosebirea că în contrapartida serviciilor prestate contractantul. b. primeşte din partea autorităţii contractante. 34/2006 defineşte contractul de concesiune de lucrări publice ca fiind acel contract care aceleaşi caracteristici ca şi contractul de lucrări. însoţit de plata unei sume de bani prestabilite. nu numai atunci când concesionarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate. (Emil Bălan – „Introducere în studiul domenialităţii”. 2004. acel contract de achiziţie publică. 34/2006. Contractul de concesiune de servicii reprezintă contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de servicii. rezilierea unilaterală de către concesionar atunci când concedentul nu-şi respectă obligaţiile ce-i revin. primeşte din partea autorităţii contractante.

română sau străină. fapt care ar încadra contractul respectiv fie în categoria contractelor de achiziţie publică.lucrări sau de furnizare. 34/2006 se prevăd materiile în care nu se aplică prevederile ordonanţei. care desfăşoară activităţi de natura celor prevăzute de reglementarea cadru actuală.8 din OUG nr. astfel cum acestea sunt prevăzute în unele din anexele legii.Anunţul de participare se publică în :SEAP (Sistemul electronic de achiziţii publice). b) oricare organism de drept public. 54/2006. caz în care va anunţa acest lucru în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire. cel care transmite concesiunea şi concesionarul. cu personalitate juridică. de regulă. regional sau local . respectiv concedentul. în Monitorul oficial 76 . care este selectat printr-una din procedurile de atribuire prevăzute de lege. e)oricare subiect de drept. c)oricare asociere formată din două sau mai multe autorităţi contractante. d)oricare întreprindere publică ce desfăşoară activităţi prevăzute de lege. sau de autoritate contractantă. a orgnaului de conducere sau de supervizare se află mai mult de jumătate din numărul membrilor care sunt numiţi de o autoritate contractantă sau de un organism de drept public . &9. Calitate de concesionar poate avea. autoritatea contractantă nu urmăreşte dobândirea execuţiei unei lucrări sau a unui serviciu. dintre cele prevăzute la literele a) şi b) . instituite prin capitolul III din OUG nr. 34/2006 : a) oricare organism al statului. dar numai în cazul în care prin obiectul respectivului contract. în care solicită depunătorilor interesaţi depunerea de oferte. 34/2006 sunt următoarele: A) Licitaţia deschisă Se desfăşoară. la litera c). cel care primeşte în concesiune activitatea sau serviciul respectiv. De semnalat faptul că prin articolul 220 din OUG nr. altul decât cel prevăzut la litera a). Ea se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de participare. într-o singură etapă. Părţile contractului de concesiune de servicii şi lucrări Contractul de concesiune se încheie între două părţi. poate avea. care are ca obeict prestarea unuia sau mai multor servicii. Calitatea de concedent. situaţia în care are ca scop concesionarea bunurilor publice. care acţionează la nivel central. În prezent se aplică OUG nr. fie în categoria contractelor de concesiune a căror atribuire este reglementată de prezenta ordonanţă. care a fos tînfiinţat pentur a satisface nevoi de interes general comercial sau industrial şi care se află într-una din următoarele situaţii : este finanaţat de o autoritate contractantă. orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat. între care se regăseşte. se află în subordinea unei autorităţi contractante sau în componenţa consiliului de adminsitraţie. potrivit art. pe care am analizat-o deja anterior. Proceduri de atribuire a contractului de concesiune Procedurile de atribuire. autoritate publică sau instituţie publică. altul decât cele prevăzute la literele anterioare. însă auroritatea contractantă poate decide dacă orgnizează o etapă suplimentară de licitaţie electronică. &10.

deschisă sau cu preselecţie. d) din OUG nr. şi valoarea contractului e mai mare de 125 000 Euro. nu a fostd epusă nici o ofertă sau au fost depuse numai oferte inacceptabile sau neconforme. partea a VI-a. prin aplicarea criteriilor de selecţie . a)-c) din OUG nr. Proceudra dialogului competitiv presupune. în două etape : a) etapa de selectare a candidaţilor. 8 lit. c)Dialogul competitiv Din interpretarea articolului 94 din OUG nr. este necesară anularea procedurii iniţiale a licitaţiei deschise. şi după caz. atunci când natura lucrărilor. la rândul ei. în urma aplicării licitaţiiei deschise. trei etape : -etapa de preselecţie a candidaţilor . nu ar permite atribuirea contractului de achiziţie publică în cauză. şi valoarea contractului e mai mare de 420 000 Euro. -etapa de evaluare a ofertelor finale depuse.al României. -etapa de dialog cu candidaţii admişi în urma preselecţiei. 8 lit. de regulă. autoritatea contractantă are dreptul să decidă organizarea unei etape suplimentare de licitaţie electronică. în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. situaţie în care este obligată să anunţe decizia respectivă în anunţul de participare şi în documentele de atribuire. restrânse sau a dialogului competitiv iar cerinţele iniţiale ale licitaţiei nu trebuie modificate substanţial . Autoritatea contractantă va deschide ofertele la locul şi la data indicată în anunţul de participare. -în situaţii excepţionale. 34/2006. B)Licitaţia restrânsă Aceasta se desfăşoară. prin aplicarea criteriului de atribuire. b) etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidaţii selectaţi. în cazurile prevăzute de ordonanţă. pentru identificarea soluţiilor apte să răspundă neecsităţilor autorităţii contractante şi în baza căreia candidaţii vor elabora şi depune oferta . restrânse sau a dialogului competitiv. La această procedură. autoritatea contractantă poate apela în următoarele cazuri : -atunci când. autoritatea contractantă face parte din categoria celor prevăzute la art. rezultă că autoritatea contractantă va apela al dialogul competitiv atunci când sunt îndeplinite două condiţii : -contractul este considerat a fi de complexitate deosebită . În afara acestor două etape. produselor sau serviciilor sau riscurile pe care ele le implică nu permit o estimare iniţială globală a contractului . sau când valoarea contractului e mai mare de 500 000 Euro.1 Orice operator economic interesat are dreptul de a solicita şi obţine documentaţia de atribuire şi clarificări privind această documentaţie. 77 . -procedura licitaţiei. 34/2006. Pentru a se apela la negociere. 34/2006. 1 Este vorba despre cazurile când autoritatea contractantă face parte din categoria celor prevăzute la art. temeinic motivate. D) Procedura de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

sau ca parte a unei alte proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servicii. atuni când concurenţii pot obţine premii sau prime de participare. îndeosebi servicii financaire sau inteelctuale. G)Cererea de oferte Se poate aplica numai atuni când valoarea estimată. H)Concursul de soluţii Acestea se poate organiza ca o procedură independentă. -atunci când lucrările ce urmează a fi executate sunt necesare exclusiv în scopul cercetării ştiinţifice. experimentarea. dcaă nu urmăresc un profit.-atunci când serviciile ce vor fi furnizate. dezvoltarea tehnologică. determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează autorităţii contractante . este mai mică decât echivalentul a 40 000 Euro pentru contractul de furnizare şi servicii şi 250 000 Euro pentru contractul de lucrări. E) Procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. a unei cantităţi suplimentare de preoduse faţă de cele livrate anterior . Iniţierea procedurii se realizeaă prin publicarea unui anunţ de participare. autoritatea contractantă are dreptul să apeleze în următoarele cazuri : -atunci când. La aceatsă procedură. nici măcar acoperirea costurilor . care se publică în SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice) şi în Monitorul 78 . artistice sau de protecţie a unor drepturi de exclusivitate. iar achiziţia se realizează prin operaţiuni pe piaţa de disponibil . de la un judecător sindic sau printr-o procedură de faliment sau lichidare reglementată prin lege . -când produsele care urmează să facă obiectul contractului sunt fabricate exclusiv pentru cercetarea ştiinţifică. fără TVA. -când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare. -atunci când produsele sunt cotatela bursa de mărfuri. de la furnizorul iniţial. -când este necesară achiziţionarea. -atunci când produsele sunt achiziţionate foarte avantajos de la un operator economic care îşi lichidează definitiv afacerile. contractul de achiziţie poate fi atribuit numai unui operator economic . sunt de aşa natură încât caietul de sarcini nu paote fi elaborat cu rpecizia pe care o impune atribuirea prin licitaţie . din motive tehnice. care nu au fost trecute în contractul iniţial sau autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze noi lucrări sau servicii similare celor deja achiziţionate prin contractul iniţial. care a fost atribuit prin licitaţie. -în cazuri speciale. experimentării sau dezvoltării tehnologice şi numai dacă acestea nu se realizează pentru obţinerea unui profit şi nici nu urmăresc acoperirea costurilor aferente. J)Procedura atribuirii contractului de concesiune Legea obligă autoritatea contractantă să asigure transparenţa atribuirii contractelor de concesiune. când procedura licitaţiei sau o negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare nu poate fi respectată din motive de extremă urgenţă.

A.alte instituţii publice de interes naţional. pp. Textul este în deplină concordanţă cu art. partea a VI-a. 16 şi 23 din Legea nr. . 34/2006. 554/2004 a contenciosului administrativ. atunci când valoarea estimată a contractului de concesiune este mai mare decât echivalentul a 5 000 000 Euro.125. cu încălcarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice. sintagmă care. (1) din OUG nr.437. 15. îl regăsim reglementat în art. Cât priveşte valorificarea bunurilor proprietate publică aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale. .Oficial al României. .12. renunţând la calea administrativ jurisdicţională de atac.autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. 79 . 34/2006. Administrarea bunurilor proprietate publică Art. 21 alin. astfel cum a fot el modificat şi completat prin legea nr. are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ jurisdicţională. trebuie avute în vedere şi dispoziţiile Legii nr. judeţean sau local. 286/2006. ÎNCHIRIEREA ŞI DAREA ÎN FOLOSINŢĂ GRATUITĂ A BUNURILOR DOMENIULUI PUBLIC &11. în condiţiile Legii nr. în accepţiunea legii. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante. prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante. 14. sau în justiţie. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. 430. Caietul Ştiinţific nr. este sinonimă cu cea de proprietate publică. Anunţul de participare trebuie transmis spre publicare cu cel puţin 52 de zile înainte de data limită de depunere a aplicaţiilor. Despăgubiri pot fi solicitate şi acordate doar pe calea acţiunilor în justiţie. care recunoaşte consiliilor locale şi judeţene posibilitatea de a 1 Cu privire la unele aspecte procedurale privind soluţionarea acestor categorii de litigii.Soluţionarea litigiilor care au ca obiect contractele de concesiune a bunurilor proprietate publică. poate fi reprezentat de: . mai exact ale art. precum şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.1 Articolul 255 alin. a se vedea Eugen Chelaru. 213/1998. III. (4) din Constituţie. care proclamă caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative speciale.prefecturi. în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă nr.Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. ADMINISTRAREA.12 statorniceşte următoarele reguli în ceea ce priveşte contractul de dare în administrare: a) Subiectul de drept care poate primi în administrare un bun proprietate publică. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. Regimul contractelor de administrare şi de închiriere a bunurilor domeniului public. 6/2004. 215/2001. se poate adresa de la bun început instanţei de contencios administrativ competente.regii autonome.

pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii. în art. Editura All Beck.12 alin. potrivit legii. neconfundându-se cu drepturile reale derivate din dreptul de proprietate civilă.dacă bunul respectiv este un bun care aparţine domeniului public naţional. În aceste litigii. deoarece ea duce la o identificare a statutului proprietarului cu cel al titularului dreptului de administrare. p. atunci când titularul lui nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere. potrivit Codului de procedură civilă. titularul dreptului de administrare va sta în instanţă în nume propriu. posibilitatea ca dreptul de administrare să poată fi revocat. iar unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de consiliul judeţean (sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti) sau de consiliul local. sunt. darea în administrare se va face prin hotărâre a consiliului local sau judeţean. . în condiţiile legii.dreptul de administrare conferă titularului său capacitatea de a poseda.(3). . Nu împărtăşim soluţia recunoaşterii dreptului de a dispune de bun. să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice. B. care poate determina chiar revocarea dreptului de administrare. Astfel. darea în administrare se face prin Hotărâre de Guvern. 2004. astfel: . 80 . folosi şi dispune de bunul respectiv.în litigiile privind dreptul de administrare.12 alin. 60. să fie concesionate ori să fie închiriate. o înstrăinare deghizată. care dau un mandat scris. preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. Dreptul de administrare are o natură administrativă. b) Actul juridic prin intermediul căruia bunul poate fi dat în administrare diferă în funcţie de natura acestuia. titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul acestui drept.(3). Închirierea bunurilor proprietate publică 1 Emil Bălan. după cum urmează: . teza a doua.Introducere în studiul domenialităţii.în litigiile privind dreptul de proprietate. Consiliile locale şi judeţene hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor care fac parte din domeniul privat de interes local sau judeţean. Totodată. legea face distincţie între litigiile privitoare la dreptul de administrare şi litigiile privitoare la dreptul de proprietate. titularul dreptului de administrare răspunde.dacă bunul aparţine domeniului public de interes local sau judeţean. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor. următoarele: .hotărî ca bunurile care aparţin domeniului public sau privat de interes local sau judeţean. d) Dispoziţii privitoare la litigiile care se pot naşte din administrarea sau închirierea unor bunuri publice. după caz. ceea ce înseamnă. potrivit art. Bucureşti. în ultimă instanţă.1 c) Prerogativele celui care administrează bunul. în fiecare caz în parte. Legea recunoaşte.

C. cu modificările şi completările ulterioare. fiind vorba. conţine o normă prin care se recunoaşte posibilitatea.pentru bunurile proprietatea publică a statului. ca şi cele privind dreptul de concesiune. b)Titularii contractului de închiriere. astfel: . română sau străină. prin închiriere.11 alin. e) În ceea ce priveşte regimul juridic al soluţionării litigiilor privind dreptul de închiriere.calitatea de a transmite.bugetele locale. ca şi la darea în administrare. acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte de 20-50 % . c) Instituirea principiului licitaţiei publice pentru concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică (art. 213/1998.(2).17 din Legea nr. -pentru bunurile proprietate publică a unităţilor administrativteritoriale. pentru veniturile produse din concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate publică a statului. d) Dispoziţii privind destinaţia sumelor încasate din concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau unităţilor administrativteritoriale. . pentru stat şi unităţile administrativ-teritoriale. potrivit art. revine titularului dreptului de proprietate sau a celui de administrare.bugetul de stat. în funcţie de natura bunului. 15).14 alin. de a da imobile din patrimoniul lor.chiriaş poate fi orice persoană fizică sau juridică. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. prin Hotărâre de Guvern. art. care se stabileşte. Hotărâre a Consiliului Judeţean. Din coroborarea acestor dispoziţii. persoanelor juridice fără scop lucrativ. . pe termen limitat. după caz. . 14. despre: . 81 .12 alin. 213/1998. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a Consiliului Local prin care s-a aprobat închirierea .(2) pot fi: .în situaţia în care contractul de închiriere se încheie de către titularul dreptului de administrare. pentru veniturile realizate din închirierea sau concesionarea bunurilor proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale. prevăzute de lege şi de Constituţia revizuită Art. în folosinţă gratuită.15 şi 16 din Legea nr. Alte modalităţi juridice de punere în valoare a bunurilor proprietate publică. regăsim următoarele elemente privind contractul de închiriere a bunurilor proprietate publică : a) Actul juridic prin intermediul căruia se face închirierea diferă. precum şi în Legea nr.Dispoziţii privind regimul acestui contrat regăsim în art. pe care leam prezentat anterior. 215/2001 privind administraţia publică locală. închirierea se face prin hotărâre a consiliului judeţean. astfel că discuţiile făcute atunci rămân valabile. un bun proprietate publică. după caz. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.(6) stabileşte că sunt aplicabile cele privind contractul de administrare. închirierea se face prin Hotărâre de Guvern.

Această instituţie este reglementată de capitolul VII. Constatăm că. Art. dispune că “Lucrările de construcţii şi reparaţii de interes public. că unul din elementele care îl deosebeşte de contractul de drept comun este faptul că are un obiect determinat.127 şi 129 din aceeaşi lege. după caz. şi numai în baza unei licitaţii publice în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege”. b) principiul realizării acestor lucrări numai pe baza unor documentaţii tehnico-economice a căror avizare şi aprobare se face de consiliile locale sau judeţene “după caz”. contractele care îşi propun efectuarea unei lucrări publice sunt contracte administrative. vol.126 din Legea nr. Rezultă că. 215/2001. teza finală din Constituţia revizuită prevede posibilitatea ca bunurile proprietate publică să fie date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.. op. după caz. la rândul său. pe termen limitat. Acest obiect determinat. 286/2006. care este determinant pentru astfel de lucrări. adică în funcţie de interesul lucrării respective. 1 Iordan Nicola. din punctul de vedere al naturii juridice. poate să constea în: prestarea unui serviciu public. Este deja o constantă în teoria contractului administrativ. bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală ori judeţeană. p. La fel ca şi concesionarea. prin hotărâre. orăşeneşti şi comunale. 123. LUCRĂRILE PUBLICE DE INTERES NAŢIONAL ŞI LOCAL &12. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. municipale. din Legea nr. administrarea şi închirierea bunurilor proprietate publică şi darea în folosinţă gratuită a acestora este de competenţa Guvernului. de consiliul local sau de consiliul judeţean.128 din Legea nr. potrivit căruia “consiliile locale şi cele judeţene pot da în folosinţă gratuită. după caz. adoptate înainte ca legea fundamentală să recunoască această posibilitate. I. se instituie următoarele reguli în ceea ce priveşte lucrările publice: a) interesul public. În acest fel se conferă legitimitate constituţională textelor legale mai sus menţionate. intitulată chiar “lucrările publice“. (4).Drept administrativ.136 alin. cit. oraşelor. 215/2001 a administraţiei publice locale. secţiunea a II-a. Art. coroborat şi cu art. finanţate din bugetele comunelor. punerea în valoare a unui bun public sau efectuarea unei lucrări publice. 215/2001.O dispoziţie similară este prevăzută şi de art. municipiilor sau judeţelor se execută numai pe baza unor documentaţii tehnico-economice avizate sau aprobate. prin acest text. a consiliilor judeţene.1 IV.. ori. persoanelor juridice fără scop lucrativ. 82 . astfel cum a fost el modificat prin Legea nr.

f) principiul licitaţiei în ceea ce priveşte atribuirea spre execuţie a lucrărilor publice.c) sunt incluse în categoria de lucrări publice atât lucrările de construcţii cât şi cele de reparaţii. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a principalelor reguli juridice care guvernează modul de gestionare. a principiilor de bază aplicabile. d) principiul legalităţii în ceea ce priveşte elaborarea. 128). 88 prevăzând că în conformitate cu prevederile legii urmează a se realiza operaţiunile respective. de a prezenta interes public.. înţelegerea şi aprofundarea regimului juridic specific domeniului public. art. principiile instituite de Constituţie şi de legile subsecvente. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5 REGIMUL JURIDIC APLICABIL DOMENIULUI PUBLIC • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. exploatare a domeniului public. întreţinere. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 4 ore &1. analiza şi aprobarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului. Competenţe dobândite: studenţii vor cunoaşte regulile esenţiale în materia proprietăţii publice. cu condiţia precizată mai sus. Generalităţi 83 . licitaţie care urmează a se realiza în condiţiile legii şi cu respectarea strictă a documentaţiilor tehnico-economice aprobate (art.

96. cum adaugă acelaşi text legal. un principiu de rang constituţional şi legal.univ. pentru că ele nu pot fi înstrăinate. imprescriptibilitatea. însă este vorba de o alienabilitate limitată. p. partea generală.11 lit. Antonie Iorgovan. pentru bunurile proprietate publică şi un regim domenial (de putere) special. 4 Antonie Iorgovan. Prin urmare. “date numai în administrare. 211. Inalienabilitatea. A admite că toate bunurile care aparţin domeniului public. nelimitat. reprezintă. p.1 Vom determina astfel un regim de drept public general absolut. Ediţie revăzută şi actualizată”. vom vorbi despre o inalienabilitate absolută şi nelimitată a bunurilor publice din domeniul public şi despre o alienabilitate relativă.op.. precum şi imposibilitatea grevării cu sarcini sau servituţi2. Imposibilitatea înstrăinării lor nu exclude însă existenţa unor forme de punere în valoare a bunurilor proprietate publică. B. precum şi raporturile juridice care iau naştere între titularii acestor bunuri şi terţele persoane. a bunurilor proprietate privată care aparţin domeniului public sau. condiţionată. 2 Antonie Iorgovan – op. cit. în condiţiile legii”.3. înseamnă a exclude în mod nejustificat şi nelegitim de la posibilitatea înstrăinării categorii importante de bunuri. p. 2000. Principii Cele patru principii aplicabile proprietăţii publice sunt inalienabilititatea. Acest principiu vizează bunurile publice care aparţin domeniului public.“a”. care ar pierde posibilitatea de a mai dobândi în proprietate aceste bunuri. A. sunt inalienabile. despre principiul inalienabilităţii bunurilor domeniului public care fac obiect al proprietăţii publice şi despre principiul prohibirii ori restrângerii vânzării bunurilor domeniale care sunt obiect al proprietăţii private4. vol.(4) din legea fundamentală. care se exercită. pp. Cel de-al doilea principiu este insesizabilitatea. Am afecta astfel şi dreptul statului sau al unităţii administrativ-teritoriale. 4. Potrivit art.210-213. ele putând fi. 84 . Considerăm că asemenea bunuri private pot fi înstrăinate. acest principiu semnifică faptul că bunurile domeniului public “nu pot fi înstrăinate”. inclusiv cele private. Ea impune astfel autorizări. exercitarea unui drept de preemţiune al statului etc. ed. pentru bunurile proprietate privată care aparţin domeniului public.. 1 Luana Sabău. insesizabilitatea. concesionate sau închiriate. cât şi de art. 3 Mircea Preda – „Drept administrativ.11 din legea organică. cum se exprimă prof. Editura Lumina Lex. în egală măsură.cit.136 alin. el fiind consacrat atât de art. în Revista de drept public nr.Regimul juridic al domeniului public al unităţilor administrativ teritoriale. &2.Noţiunea de regim juridic al domeniului public evocă ansamblul regulilor aplicabile bunurilor care aparţin domeniului public. II. sub paza persoanei morale de drept public. 1/2001. ca întregul drept de proprietate. Bucureşti. limitată. de altfel.212. vol II.

ca dedus din caracterul inalienabil al proprietăţii publice. Editura Tehnică. iar Legea nr. Imprescriptilitatea este ultimul principiu al regimului juridic aplicabil domeniului public. Acest principiu este consacrat şi de Legea nr. Dacă în ceea ce le priveşte pe primele. 422/20014. el poate fi urmărit sau executat silit. Constituţia nu prevede expres acest principiu. ele fiind insesizabile absolut. 94.„Domeniul Public. 5 Liviu Giurgiu . Imposibilitatea grevării cu sarcini sau servituţi este cel de-al treilea principiu care guvernează bunurile domeniului public. p. 182/20003 şi ale Legii nr.10. să nuanţăm între bunurile publice şi cele private din domeniul public. decât cu respectarea strictă a prevederilor Legii nr.“b”. 2000. apoi restrângerea sferei unor eventuali creditori sau excluderea persoanelor fizice şi juridice străine etc.2001. putând vorbi despre o sesizabilitate limitată a acestora. (1) şi îl dezvoltă la acelaşi alineat. Bucureşti. nu se va putea trece în nici un mod la vânzarea lor publică.11 lit. Ele nu pot fi urmărite de creditorii celor care le stăpânesc. în art. cu prioritate. prevede că asupra bunurilor domeniului public nu se pot constitui garanţii reale. dar apreciem că ea îl prevede implicit. Din punct de vedere al prescripţiei extinctive5. 71. din nou. Avem în vedere. mobiliare sau imobiliare. situaţia este cât se poate de clară. 213/1998 îl menţionează la art. nu pot să constituie obiectul unor drepturi reale accesorii: gaj. Astfel. 213/1998. Editura All Beck. 1997. în vederea realizării creanţelor lor. “b”. şi ea trebuie înţeleasă atât sub aspectul extinctiv cât şi achizitiv. 407/24. în privinţa bunurilor private din patrimoniul cultural naţional. Insesizabilitatea semnifică astfel faptul că bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executării silite. Repere juridice”.13 admite că “servituţile asupra bunurilor din domeniu public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituţi sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia sunt destinate bunurile afectate”.Drept administrativ.2000. în sensul că “bunurile din domeniu public“ au ca specific faptul că “nu pot fi supuse executării silite”.11 alin.Dacă un bun este sesizabil. p. un drept de preemţiune al statului. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. 530/27. D. C. privilegii1. 4 Publicată în Monitorul Oficial nr. Bucureşti. titularii unor astfel de bunuri pot să le recupereze oricând şi fără nici o obligaţie de despăgubire de la particularii care le deţin. credem că în ceea ce priveşte bunurile proprietate privată nu mai putem susţine o asemenea idee.2 Trebuie. 87. inclusiv a dispoziţiilor care consacră dreptul de preemţiune al statului. 1 85 . 2 Iordan Nicola. care. indiferent de buna sau reaua credinţă a acestora. pierzânduse astfel caracterul lui inalienabil. ipotecă. Ion Adam – „Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor din România”. lit..07. p. cit. op. iar la art. prin executare silită.

b) instituţiilor de utilitate publică. TEST DE AUTOEVALUARE: 1.. c) prin dialog competitiv şi negociere directă. 213/1998. 86 . c) regiilor autonome şi societăţilor comerciale.În raport cu prescripţia achizitivă. precizăm că aceste principii guvernează regimul juridic doar al bunurilor domeniului public al statului sau unităţii administrativ teritoriale.(2) din Legea nr. cit. Contractul de concesiune poate avea ca obiect: a) numai un bun din domeniul public al statului sau unităţii teritoriale. am exemplifica prin invocarea art. Bunurile din domeniul privat al acestora se supun principiilor dreptului comun. 1 Dana Apostol –Tofan.1 În final. nu este posibilă dobândirea bunurilor domeniale pe calea uzucapiunii sau a posesiei de bună-credinţă. Lucrările publice pot fi atribuite: a) numai prin licitaţie publică. 4. persoană fizică sau juridică. persoană fizică sau juridică. p. b) numai un bun din domeniul privat al statului sau unităţii teritoriale. care prevede că “dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniu privat este supus regimului juridic de drept comun. II. c) oricărui subiect de drept. De altfel. Bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea: a) unei societăţi comerciale. administrativ administrativ administrativ administrativ 2. dacă legea nu dispune altfel”. c) atât un bun din domeniul public al statului sau unităţii teritoriale cât şi un bun din domeniul privat al statului sau unităţii teritoriale. dacă prin lege specială nu se dispune altfel. b) unei regii autonome sau instituţii publice. o asemenea dispoziţie este prevăzută expres în mai multe acte normative.5 alin. Bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită: a) oricărui subiect de drept. 3. b) prin dialog competitiv.op. 129. vol.

Partea a VI-a. pentru bunurile proprietatea publică a statului. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 9. în Monitorul Oficial al României. 7. 10. 8. b) numai titularul dreptului de administrare. c) întotdeauna în două etape. Procedura licitaţiei deschise se desfăşoară: a) de regulă. 87 . c) numai prin hotărâre de Guvern. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. pentru bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale. atunci când valoarea estimată a contractului de concesiune este mai mare decât echivalentul a 4. b) numai în Monitorul Oficial al României. Închirierea unui bun proprietate publică se poate face: a) prin Hotărâre de Guvern. Anunţ de participare se publică: a) numai în SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice). Partea a VI-a. precum şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.5. 6. c) numai prin hotărâre de Guvern. b) prin hotărâre a consiliului judeţean. într-o singură etapă. pentru bunurile proprietatea publică a statului.000 Euro. pentru bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale. caz în care va anunţa acest lucru în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire. c) în SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice). indiferent de natura bunului. b) o autoritate publică din sfera puterii judecătoreşti. Poate avea calitatea de subiect care transmite în închiriere un bun proprietate publică: a) numai titularul dreptului de proprietate. c) atât titularul dreptului de proprietate cât şi titularul dreptului de administrare. indiferent de natura bunului. b) prin hotărâre a consiliului judeţean. dar autoritatea contractantă poate decide dacă organizează o etapă suplimentară de licitaţie electronică. care funcţionează pe lângă Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. b) de regulă. Administrarea unui bun proprietate publică se poate face: a) prin Hotărâre de Guvern. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este: a) organism cu activitate administrativ jurisdicţională. într-o singură etapă. c) o autoritate publică din sfera puterii legislative.845.

11. Procedura licitaţiei restrânse se desfăşoară: a) într-o singură etapă. situaţie în care este obligată să anunţe decizia respectivă în anunţul de participare şi în documentele de atribuire. conform Legii nr. c) un contract comercial. b) un contract civil. Contractul de concesiune este: a) un contract administrativ. prin aplicarea criteriilor de selecţie şi etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidaţii selectaţi. etapa de selectare a candidaţilor. Contractul de concesiune se încheie: a) între două persoane juridice de drept public. • Prin ce modalităţi se poate ajunge la înstrăinarea unui bun aflat la un moment dat în domeniul public? • În ce constă dreptul de dispoziţie asupra bunurilor publice conferit titularului dreptului de administrare. b) între două persoane juridice de drept privat. • Sunt incidente principiile aplicabile bunurilor proprietate publică şi pentru bunurile proprietate privată considerate ca fiind de domeniu public. în sensul larg al acestuia? • Cine pot fi deţinătorii bunurilor private componente ale domeniului public lato-sensu? • Identificaţi bunurile private componente ale domeniului public lato-sensu şi actele normative care reglementează regimul juridic al acestora. c) în afara primelor două etape. b) numai în două etape.213/1998? • De ce sunt catalogate drept „contracte administrative” modalităţile de punere în valoare a domeniului public. TEME DE DEZBATERE: • Argumentaţi dacă principiul inalienabilităţii bunurilor publice are un caracter absolut sau nu. c) între o persoană juridică de drept public şi o persoană juridică de drept privat. 13. prin aplicarea criteriului de atribuire. 12. autoritatea contractantă are dreptul să decidă organizarea unei etape suplimentare de licitaţie electronică. prevăzute în Constituţie? 88 .

• Identificarea entităţilor care pot avea calitatea de concedent. • Care este structura contractului de concesiune? • Care este durata maximă a contractului de concesiune? Dar durata minimă? • Ce clauze obligatorii trebuie incluse într-un contract de concesiune? • Care sunt etapele atribuirii unui contract de concesiune? • Care sunt căile de atac prevăzute de legislaţia în vigoare în materia contractului de concesiune? • Care este instanţa competentă să soluţioneze litigiile legate de încheierea şi derularea contractelor de concesiune? • Ce reprezintă „principiul echilibrului financiar al concesiunii” ? • În ce constă „teoria impreviziunii” şi care este aplicaţia ei în materia contractului de concesiune? 89 . • Este corectă afirmaţia că bunurile enumerate în Anexa Legii organice nr. • Identificarea diferenţelor dintre contractul de concesiune şi celelalte modalităţi de punere în valoare a domeniului public. • Identificarea bunurilor. în privinţa bunurilor publice? • Care sunt subiectele de drept care pot primi dreptul de folosinţă gratuită? • Identificaţi. „instituţiile de utilitate publică” care pot beneficia de folosinţa gratuită a bunurilor din domeniul public. prin raportare la textele legale în vigoare. închirierea şi darea în folosinţă gratuită pentru bunurile din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale? • Prin ce diferă darea în administrare de închiriere. • Care sarcini şi servituţi sunt compatibile cu regimul juridic aplicabil bunurilor publice? • Sunt sesizabile bunurile care formează domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale? • Sunt aplicabile normele dreptului administrativ în privinţa domeniului privat? • Care este procedura de delimitare a domeniului public de domeniul privat? • Argumentaţi dacă Anexa Legii nr. activităţilor sau serviciilor publice care pot face obiectul contractului de concesiune. concesionarea. 213/1998 sunt bunuri exclusiv proprietate publică? • Ce categorii de bunuri ale statului sau unităţilor administrativ-teritoriale pot fi date în folosinţă gratuită? • Compararea contractului de concesiune de lucrări şi servicii cu contractul de concesiune a bunurilor proprietate publică.• Pot fi utilizate darea în administrare. 213/1998 conţine o enumerare exhaustivă a bunurilor proprietate publică.

• • • • • Pot fi concesionate bunurile din domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale? Care sunt criteriile determinante în selectarea ofertei câştigătoare. în cadrul procedurii concesionării? Ce se înţelege prin denunţarea unilaterală a contractului de concesiune? În ce circumstanţe se poate renunţa la continuarea derulării contractului de concesiune? Ce reprezintă „bunurile de retur”? Dar „bunurile proprii”? Daţi exemple. 90 .

Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a semnificaţiei şi importanţei serviciului public. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 4 ore &1. ceea ce evocă ideea de utilitate publică sau serviciu public. a face un serviciu. prin serviciu public se desemnează un ansamblu de agenţi şi mijloace.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6 SERVICIUL PUBLIC • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. raportată la satisfacerea unui interes general. ceea ce impune un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. Generalităţi privind serviciul public Etimologic. a categoriilor sale. aprofundarea principiilor de bază şi a trăsăturilor regimului său juridic. cuvântul serviciu provine din latinescul servitum care are semnificaţia de sclav. înţelegerea şi aprofundarea noţiunii de serviciu public.Managementul serviciilor publice locale. p. Acest din urmă sens este cel mai des reţinut de jurisprudenţa tribunalelor administrative. care are ca misiune satisfacerea unui interes general. 63. care vorbeşte despre misiunea serviciului public. precum şi înţelegerea regimului juridic specific. sau a pune în serviciu. realizată de administraţie. Bucureşti. pe care o persoană publică sau un agent privat autorizat de o persoană publică le afectează realizării unei nevoi de interes public. Competenţe dobândite: studenţii vor putea să definească serviciul public şi să delimiteze necesităţile de interes public de necesităţile care nu sunt satisfăcute prin servicii publice.1 În sens organic. 91 . 2003. cunoaşterea normelor aplicabile. din mai multe considerente: 1 Iordan Nicola. Sensul funcţional evocă o activitate de interes general. de unde interpretarea de a fi în serviciul cuiva. vor cunoaşte modalităţile concrete de prestare a diverse servicii publice şi instrumentele contractuale aferente. Delimitarea între activitatea agenţilor publici şi cea a agenţilor privaţi care prestează servicii publice nu trebuie privită cu rigiditate. Editura All Beck.

autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti în vederea realizării 1 Daiana Maura Vesmaş. garantarea autonomiei universitare prin art. 4 alin 2). aşezate de legiuitorul constituant român la baza funcţionării tuturor autorităţilor publice.Internaţionalizarea dreptului. îşi menţine anumite pârghii inerente îndeplinirii funcţiilor sale: înfăptuirea justiţiei. fără privilegii şi discriminări (art. respectiv autonomia locală. chiar necesitatea satisfacerii într-un mod cât mai competent a interesului general impune administraţiei nevoia de a alege calea cea mai adecvată. Cât priveşte definirea serviciului public. Astfel consiliul judeţean reprezintă. Caietul Ştiinţific nr. statul. remarcat în literatura de specialitate. că serviciul public nu mai poate fi privit în epoca contemporană dintr-un punct de vedere exclusiv intern. mutaţii profunde şi efecte de substanţă asupra noţiunii. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. egalitatea în drepturi fără nici o discriminare.32 alin.(6). articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. 92 .a) în primul rând pentru că. potrivit art.Consideraţii privind noţiunea şi regimul juridic al sserviciului public european. Fundamente constituţionale actuale privind serviciul public în România Considerăm că prevederile constituţionale aplicabile serviciului public pot fi grupate în mai multe categorii: a) reglementări prin care se consacră principii generale. contribuţia acestora a devenit din ce în ce mai reprezentativă. ordinea publică. fenomenele integrative ale lumii au produs. apărarea teritoriului. Cu toate acestea. familială sau privată (art. peste tot în lume. stabilirea şi perceperea impozitelor etc. Astfel art.122 din Constituţie. 6/2004. b) în al doilea rând. sau în mod expres a serviciilor publice. b) reglementări care consacră principii care guvernează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice în general. Exemplu: egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. de nici o natură (art. inclusiv a celor care prestează servicii publice. fără a fi ţinută de o prioritate absolută dată instituţiilor publice. Trebuie avut în vedere şi faptul. 16 alin 1) coroborat cu acela că “nimeni nu este mai presus de lege“ (alineatul al doilea al aceluiaşi articol). din punct de vedere cantitativ. acesta reprezintă activitatea desfăşurată sau autorizată de un organ administrativ. prin care se realizează nevoi sociale de interes public. obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă. 460. a autonomiei serviciilor publice de radio şi televiziune şi exemplele ar putea continua. p. într-un timp relativ scurt. sferei şi regimului juridic aplicabil serviciului public. c) reglementări prin care se consacră autorităţile publice care au competenţă în prestarea serviciilor publice sau exercită anumite raporturi faţă de autorităţi care prestează servicii publice. 26 alin 1).1 &2. deconcentrarea serviciilor publice şi descentralizarea. 120 consacră cele trei principii care guvernează administraţia publică locală.

Paris. garantat de art.3 Doina Popescu. libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţeanului.M. odată cu acestea. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. Nu orice nevoie exprimată la un moment dat în societate poate fi catalogată drept o nevoie de interes public. care este considerată în doctrină ca unul din cele mai importante principii care guvernează serviciul public. 1991. J. publice sau private. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. care sunt dezvoltate prin legi sau ordonanţe de Guvern. la diferite servicii comunitare. 1 93 . Caietul Ştiinţific nr. All Beck. trebuie ca respectiva nevoie socială să fie valorizată de clasa politică. Colin. serviciul public fiind guvernat de principii stabilite atât la nivel constituţional cât şi prin legi. să fie concentrată într-o normă de drept. Ed. În această din urmă situaţie. care de asemenea pot fi publice sau private. reprezentantul în teritoriu al Guvernului. dreptul la informaţie se realizează prin mijloace de informare în masă. autorizată de administraţia publică să presteze un serviciu public prin exercitarea unei activităţi de interes general”. d) a patra categorie de reglementări o constituie cele cuprinse în capitolul II consacrat drepturilor. Dana Apostol Tofan – “Drept administrativ”. rezultă concluzia că valorile serviciului public sunt susţinute legal. 2003. cum ar fi cele referitoare la administraţia publică locală. 3 G. 3-éme édition. agenţii privaţi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea unui agent public2 c) continuitatea serviciului public. A. Bucureşti. 411. Guedon. este realizat prin instituţii de învăţământ. Exemplu: dreptul la învăţătură. practic.Droit administratif. unde.Principiile Legii administraţiei publice şi standardele serviciului public. ca o consecinţă firească a permanenţei statului şi a necesităţii de a asigura satisfacerea nevoilor de interes general fără întreruperi. Din interpretarea tuturor acestor prevederi constituţionale. 444. regăsim reglementate şi serviciile publice pe care ele le implică.420. care “conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale“. libertate sau îndatorire îi corespunde un serviciu public prin care este transpus în practică. 6/2004. Pentru a dobândi un asemenea statut. p. Trăsăturile şi clasificarea serviciilor publice Pot fi reţinute următoarele trăsături caracteristice ale serviciului public: a) scopul serviciului public este reprezentat de satisfacerea unei nevoi de interes general (public). Dupuis. etc. dreptul la ocrotirea sănătăţii prin serviciile publice de asistenţă socială (art. vol. pp. fiecărui drept. art.123 consacră instituţia prefectului. 32. p. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. 2 Stabilimentul de utilitate publică reprezintă “acea persoană juridică privată. b) realizarea serviciului public se poate face de agenţi publici (stabilimente publice) sau de agenţi privaţi autorizaţi de un agent public (stabilimente de utilitate publică).serviciilor publice de interes judeţean. 34). I.6.1 &3. la concesiuni.

faţă de uzagerii serviciilor publice. Bucureşti. &4. exclusiv sau alături de cele prestate de agenţi publici (transporturile în comun. justiţia.1 d) egalitatea în faţa serviciului public a beneficiarilor acestuia. într-un stat democratic. statul sau unitatea administrativ-teritorială deţinând un monopol asupra acestora (exemplu ordinea şi liniştea publică. pe nici un criteriu. ne oprim la următoarele: 1. identificăm: a) servicii publice administrative. Acest principiu. Principiul egalităţii mai este evocat în doctrina de specialitate şi prin sintagma principiul echităţii. pp. Din punctul de vedere al formei de realizare.. II. 1995. transporturile în comun de interes naţional etc). iar satisfacerea interesului general nu poate fi discontinuă. Din punctulde vedere al interesului activităţii prestate. a se vedea A. b) servicii publice de interes local (alimentaţia publică. b) servicii publice realizate de agenţi privaţi autorizaţi de agenţi publici. 2. întreruperea putând cauza grave tulburări în viaţa statală sau a colectivităţilor locale. care poate fi exclusiv administrativ. toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au aceleaşi obligaţii. sănătatea etc). Iorgovan – op. 94.188-189. p. . e) regim juridic de drept administrativ. 69-74. pentru serviciile publice prestate de agenţi privaţi autorizaţi de o persoană publică. care se explică prin faptul că.op.Raţiunea de a fi a acestui principiu rezultă din faptul că. 3. p.tratament egal şi nediscriminatoriu. cit. Pentru alte concepţii. serviciul public are menirea de a răspunde unei nevoi de interes general. în opinia noastră. identificăm: a) servicii publice de interes naţional (apărarea. combinaţie între regimul de putere şi cel de drept comun (de regulă comercial). Clasificarea serviciilor publice Din multele categorii care pot fi identificate. indiferent că sunt organizate de stat sau de unitatea administrativ teritorială. prin definiţie. Editura All. presupune. care considerăm că trebuie să vizeze toate serviciile publice. pp. Din punctul de vedere al naturii serviciului public. 137-147. Iordan Nicola. următoarele coordonate: . din punctul de vedere al cadrului general de exercitare a serviciului public.. apărarea naţională. justiţia etc).exigenţe comune pentru toate categoriile de beneficiari. Valentin Prisăcaru – „Tratat de drept administrativ”. cit. identificăm: a) servicii publice realizate exclusiv de agenţi publici. f) competenţa instanţelor de contencios administrativ. turism local etc). în cadrul serviciilor publice prestate prin agenţi publici sau un regim mixt. Iordan Nicola-op.. derivat din principiul mai larg al egalităţii în faţa legii. 2 1 94 . cit. vol. indiferent de modalitatea publică sau privată sub care se realizează2. ceea ce înseamnă că ei trebuie să beneficieze în aceeaşi măsură de servicii publice.

c) servicii publice culturale. b) de instanţele de contencios administrativ. 4. e) servicii publice industriale.b) servicii publice sociale. 6. f) servicii publice comerciale. c) atât de instanţele de drept comun cât şi de instanţele de contencios administrativ. Litigiile care privesc serviciile publice se soluţionează: a) de instanţele de drept comun. c) atât de organe publice cât şi de agenţi privaţi. b) numai de agenţi privaţi. Constituţia României recunoaşte: a) realizarea serviciilor publice numai prin intermediul agenţilor publici. b) un regim juridic de drept comun. Serviciul public este guvernat de: a) un regim juridic de drept administrativ. 3. c) principiul guvernării de un regim de putere publică. b) principiul egalităţii tuturor în faţa serviciului public. 2. Serviciul public se pot realiza: a) numai de organe publice. b) realizarea serviciilor publice numai prin intermediul agenţilor privaţi. g) servicii publice de agrement. Principiul continuităţii serviciului public derivă din: a) faptul că serviciul public satisface un interes general. 95 . d) servicii publice religioase. b) principiul echităţii. TEST DE AUTOEVALUARE 1. c) principiul eficacităţii. Principiul egalităţii mai este evocat în doctrină prin formula: a) principiul unităţii de tratament. c) şi de un regim juridic administrativ şi de un regim de drept comun. 5. iar interesul general nu poate fi întrerupt.

În sens material funcţional. • Care sunt serviciile publice consacrate de textele constituţionale? • Care sunt principalele acte normative din materia serviciilor publice de interes naţional. în materia concesiunii de servicii publice? • Care sunt modalităţile în care pot fi gestionate serviciile publice? • Analizaţi serviciile publice care constituie monopol de stat. TEME DE DEZBATERE: • Semnificaţia noţiunii de „serviciu public”. • Delimitarea necesităţilor sociale care pot fundamenta organizarea unui serviciu public.c) realizarea serviciilor publice prin intermediul agenţilor publici şi al celor privaţi. b) un ansamblu de agenţi şi mijloace pe care o persoană publică sau privată autorizată de o persoană publică le afectează realizării unei nevoi de interes public. În sens formal organic. b) un ansamblu de agenţi şi mijloace prin care o persoană publică sau privată autorizată de o persoană publică le afectează realizării unei nevoi de interes public. 8. serviciul public poate fi definit ca fiind: a) o activitate de interes general realizată de administraţie care are ca misiune satisfacerea unui interes general. • Ce reprezintă „principiul adaptabilităţii” serviciului public? • Care sunt serviciile publice de interes naţional şi cine le prestează? • Precizaţi principalele servicii publice de interes local şi actele normative care le reglementează? • În ce domenii regăsim şi agenţi privaţi care pot presta servicii publice? • Care sunt atribuţiile de control ale autorităţilor publice. • Identificarea dispoziţiilor legale care consacră continuitatea serviciului public. 7. respectiv local? • Ce reprezintă „delegarea de gestiune a unui serviciu public” ? 96 . serviciul public poate fi definit ca fiind: a) o activitate de interes general realizată de administraţie care are ca misiune satisfacerea unui interes general.

Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a modalităţilor în care se poate angaja răspunderea administrativdisciplinară. dar uneori şi legislativ şi jurisprudenţial. Subiectul activ şi subiectul pasiv al faptei şi respectiv al răspunderii Teoria generală a dreptului a fundamentat distincţia dintre subiectul activ şi subiectul pasiv al faptei. modul în care pot fi contestate sancţiunile aplicate ş. răspunderea cu caracter patrimonial a administraţiei publice era calificată prin referire la răspunderea civilă delictuală. sau. De exemplu. deci făptuitorul. existând şi în prezent autori care le contestă şi controverse. Astfel. Competenţe dobândite: studenţii vor cunoaşte şi înţelege ce reprezintă răspunderea administrativ disciplinară. procedura de sancţionare. după caz. în procesul de tragere la răspundere juridică. 97 . sancţionate ca atare. al răspunderii. înţelegerea şi aprofundarea noţiunii de „răspundere administrativă” în general şi de „răspundere administrativ disciplinară”. persoana fizică sau juridică a cărei faptă are statut de faptă ilicită. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 4 ore &1. categoriile de fapte ilicite pentru care se declanşează. abaterile administrative săvârşite de personalul din administraţie reprezentau încălcări ale dreptului muncii. sancţiunilor şi procedurilor specifice. Acesta devine. sancţiunile aferente. delimitarea acestei forme de răspundere de alte tipuri de răspundere juridică sau politică. şi respectiv. cu privire la existenţa lor şi regimul juridic care le guvernează. formele de răspundere specifice dreptului administrativ nu şi-au conturat multă vreme identitatea. în special. Fundamentarea noţiunilor Multă vreme răspunderea specifică dreptului administrativ era interpretată tradiţional prin referire la noţiuni şi instituţii specifice dreptului civil. a abaterilor. Practic.a. subiect pasiv al răspunderii. dreptului penal. subiectul activ al faptei este autorul acesteia. la nivel doctrinar.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7 RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV DISCIPLINARĂ • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. cunoaşterea reglementărilor în materie şi a procedurilor specifice.

554/2004 prevede pentru prima dată în legislaţia românească posibilitatea ca acţiunea reclamantului să poată viza.deci. c) Ultima formă de ilicit este ilicitul cauzator de prejudicii materiale sau morale a cărui săvârşire atrage şi ultima formă de răspundere aparţinând ramurii dreptului administrativ şi anume răspunderea administrativ patrimonială. sub forma abaterii disciplinare.. aplică sancţiunea. 503-544). &2. op. cit. 1 98 . a) Săvârşirea ilicitului administrativ propriu-zis.2 Spunem prejudicii materiale şi morale deoarece Legea contenciosului administrativ nr. a căror existenţă. determină intervenţia primei forme de răspundere din dreptul administrativ. subiect pasiv al acesteia. atât solicitarea unor despăgubiri pentru prejudiciile materiale suferite. în cadrul răspunderii funcţionarilor publici. vol. Răspunderea administrativ disciplinară Răspunderea administrativ disciplinară reprezintă prima formă de răspundere specifică dreptului administrativ. II. ea intervenind pentru săvârşirea ilicitului administrativ propriu-zis. şi anume răspunderea disciplinară. El reprezintă. Multă vreme acest gen de răspundere a fost identificat cu cea specifică dreptului muncii. deoarece se asimila statutul oricărei persoane care desfăşura o Precizăm că nu toţi autorii contemporani recunosc cele trei forme de răspundere.18 alin. În funcţie de fapta comisă şi de consecinţele sale. dacă reclamantul a cerut acest lucru”. care poartă denumirea de abatere disciplinară. în doctrina actuală. Fiind vorba despre ramura dreptului administrativ. 3 Art. atunci când s-a comis o anumită formă de ilicit.(op.(3) prevede: „În cazul soluţionării cererii. pp. această faptă poartă denumirea generică de “ilicit administrativ”. b) Cea de-a doua formă de ilicit administrativ poartă denumirea de contravenţie şi determină intervenţia celei de-a doua forme de răspundere specifice dreptului administrativ şi anume răspunderea contravenţională. aşa cum am mai precizat. cit. identificăm trei mari forme de răspundere specifice dreptului administrativ1. existenţa şi a unei răspunderi disciplinare specifice acestora. răspunderea contravenţională şi cea patrimonială a autorităţilor administraţiei publice. cât şi asupra reparării prejudiciilor de ordin moral suferite de reclamant3. &3. a fost fundamentată de profesorul Iorgovan. Forme de răspundere specifice dreptului administrativ Orice răspundere juridică intervine. 2 Dana Apostol-Tofan-Drept administrativ. în egală măsură. şi la a cărui concepţie ne raliem. analizează doar două forme de răspundere. în raport cu fapta. adică atunci când a fost săvârşită o faptă care încalcă o regulă de drept. 175-177. Astfel profesoara Rodica Narcisa Petrescu. instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunelor materiale şi morale cauzate. pp.Subiectul activ al răspunderii este autoritatea publică faţă de care se răsfrâng consecinţele faptei şi în a cărei competenţă intră tragerea la răspundere a făptuitorului şi care. pentru a recunoaşte.

(3) lit. fundamentat pe contractul individual de muncă. &4. promovată de autorii de drept al muncii.(3) din Legea nr. Capitolul VIII al acestei legi. Este vorba despre: a) mustrare scrisă. de asemenea. 600 din 8 decembrie 1999. o “muncă“ în accepţiunea lato sensu. 279/21. fiind exonerat de răspundere. Asupra constituţionalităţii legii sa pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. Însă modificarea ei de substanţă s-a realizat prin Legea nr. Este vorba despre teza unicităţii izvorului juridic de muncă. 233/1999 publicată în Monitorul Oficial nr. prevenirea şi sancţionarea corupţiei – publicată în Monitorul Oficial nr.G. 284/2000. 2 Publicată în Monitorul Oficial nr. Observăm că avem de-a face cu o formă a răspunderii subiective. nr.04. Această lege a fost adoptată la finele anului 1999. 4 A se vedea art.2004. 3 A se vedea O. 188/1999. fiind vorba despre Legea nr. 696/27 decembrie 2000 şi aprobată prin Legea nr. 1 99 . Legea a fost republicată în Monitorul Oficial nr.03. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri.G. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. de vinovăţie în săvârşirea abaterii disciplinare a funcţionarului public. consacră instituţia răspunderii administrativ disciplinare în privinţa funcţionarilor publici. o muncă. potrivit căreia orice persoană care desfăşura o anumită activitate.65 alin. Sancţiunile disciplinare aplicabile în această materie sunt. 638 din 28 decembrie 1999. deci prin săvârşirea unor abateri disciplinare.U. Nu este deci vorba despre o răspundere obiectivă. nr. 251/22. ceea ce determina calificarea respectivei fapte ca o abatere disciplinară. Fundamente constituţionale actuale privind răspunderea administrativ disciplinară Actuala Constituţie a României conţine unele dispoziţii. 82/2000. iar funcţionarul implicat va putea dovedi elementele care înlătură vinovăţia sa. publicată în Monitorul Oficial nr. avea statut de salariat.72 alin. bazate pe ideea de culpă. Acest tip de răspundere este declanşat prin încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor de serviciu. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. prin angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege. 293/28 iunie 2000 şi O. prevăzute în lege4. prin care a constatat că sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilă. celui al salariatului1. b) diminuarea drepturilor salariale cu 5%-20 % pe o perioadă de până la 3 luni.2 care a suferit ulterior mai multe modificări 3. publicată în Monitorul Oficial nr. Am porni discuţia de la art. 764/30 noiembrie 2001. intitulat “sancţiuni disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici”.activitate socială. care atrage după sine răspunderea disciplinară a salariatului.“j”care introduce statutul funcţionarului public printre domeniile care urmează a face obiectul de reglementare al unei legi organice. 661/2001 publicată în Monitorul Oficial nr.U.2003. care pot fi calificate că reprezintă veritabile temeiuri constituţionale ale acestei forme de răspundere.

de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani. se instituie o formă de răspundere administrativ disciplinară aplicabilă miniştrilor. care pot cere. Legea impune o individualizare a sancţiunii disciplinare aplicabile în funcţie de anumite criterii. care funcţionează în cadrul oricărei autorităţi sau instituţii publice. după cum a fost calificată de doctrină. care. O altă dispoziţie constituţională o reprezintă art. atunci când s-a cerut urmărirea penală a miniştrilor sau care poate interveni de drept. De asemenea.. existenţa în antecedente a unor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate. d) trecerea într-o funcţie inferioară pe o perioadă de până la 1 an. împrejurările în care a fost săvârşită. după caz.. 100 . pp. este prevăzută o procedură prealabilă obligatorie ce trebuie efectuată înainte de a i se aplica unui funcţionar public o sancţiune disciplinară. în cazul săvârşirii cu vinovăţie de către primul a unei abateri disciplinare. care este lăsată la latitudinea şefului de stat.330-335. după caz. anularea sau modificarea ordinului sau dispoziţiei de sancţionare. Definiţia răspunderii administrativ disciplinare Răspunderea administrativ disciplinară ne apare ca fiind acea situaţie juridică prin care se concretizează raportul sancţionator fără caracter contravenţional. Mustrarea scrisă poate să fie aplicată în mod direct de către conducătorul instituţiei publice în care lucrează funcţionarul public vinovat. atunci când ministrul în cauză a fost trimis în judecată. cu diminuarea corespunzătoare a salariului.(2). procedură ce constă în cercetarea prealabilă a faptei imputabile şi în audierea celui implicat. Printr-un alt text constituţional. şi care prevede că de la data punerii sub acuzare. cum ar fi: cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare. cit. 95 intitulat “suspendarea din funcţie” a Preşedintelui României. I. op. reprezintă răspunderea administrativ disciplinară a şefului de stat1. vol. în schimb pentru aplicarea celorlalte sancţiuni de către conducător este obligatorie propunerea venită din partea comisiei de disciplină. ed. Din această definiţie rezultă următoarele trăsături ale răspunderii administrativ disciplinare: 1 A. Iorgovan – Tratat.textul trebuie coroborat cu articolul 96 care reglementează răspunderea penală a şefului de stat. preşedintele este suspendat de drept. e) destituirea din funcţia publică.109 alin.c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau. stabilit între subiectul activ al faptei (autorul abaterii administrativ disciplinare) şi subiectul activ al răspunderii (autoritatea care aplică sancţiunea). este vorba despre suspendarea acestora din funcţie. comportarea generală la serviciu. &5. şi anume art. Se prevede în mod expres competenţa instanţelor de contencios administrativ de a soluţiona plângerile funcţionarilor publici nemulţumiţi de sancţiunea aplicată. 4. gradul de vinovăţie. consecinţele abaterii.

. poate interveni şi pentru încălcarea unei norme de drept penal. cu o amendă judiciară de 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi întârziere nejustificată. Subiect pasiv al răspunderii este autorul faptei ilicite. . Exemplu. Exemplu. fiind vorba despre: 1. are un pericol social mai redus decât infracţiunea. şi Curţii Constituţionale în a sancţiona pe conducătorul autorităţii publice care nu trimite la timp actele dispuse de ea. . la rândul ei. Abaterea administrativă. ca la orice tip de răspundere. sau poate reprezenta o abatere administrativ disciplinară. putând fi vorba despre: . ceea ce atrage 101 . 554/2004 a contenciosului administrativ.un organ de stat.a) Reprezintă o situaţie juridică.un organ administrativ (de regulă). 47/1992 cu modificările ulterioare. funcţionar sau nefuncţionar public. potrivit art.o persoană fizică.(4) din Legea nr. spre deosebire de răspunderea contravenţională.13 alin. care. calitatea de persoană juridică. la această formă de răspundere. temeiul obiectiv al răspunderii.de regulă. atunci când fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. în condiţiile Codului penal. Aceeaşi competenţă este recunoscută. d) Altă trăsătură vizează caracterul faptei săvârşite. după cum urmează: . situaţie de asemenea cu caracter de excepţie. ci doar personalitatea de drept public (calitatea de persoană morală de drept public). fapta de neglijenţă în serviciu. c) Părţile răspunderii administrativ disciplinare sunt.un alt organ public (prin excepţie). din punctul de vedere al gradului de pericol social se situează sub contravenţie. încălcarea unei norme de drept administrativ (exemplu suspendarea permisului de conducător auto pentru încălcarea regulilor de circulaţie).prin excepţie. nu întruneşte deci elementele constitutive ale infracţiunii. subiectul activ şi pasiv al acesteia. 2. Subiectul activ al răspunderii administrativ disciplinare este autoritatea publică în a cărei competenţă cade sancţionarea ilicitului administrativ săvârşit de făptuitor. o infracţiune. instanţa judecătorească de contencios administrativ este competentă să sancţioneze conducătorul autorităţii publice care nu trimite la timp actele pe care ea le-a solicitat. poate reprezenta.o structură nestatală. Specific acestei abateri administrativ disciplinare este că fapta poate reprezenta: . al abaterii administrativ disciplinare. b) Această situaţie juridică reprezintă conţinutul unui raport juridic sancţionator fără caracter contravenţional. neavând relevanţă. . răspunderea administrativ disciplinară intervenind pentru comiterea unei abateri administrativ disciplinare.un funcţionar public. deci personalitatea juridică. putând fi vorba despre un subiect colectiv sau unul individual de drept. adică un complex de drepturi şi obligaţii corelative. prin Legea nr. .

Diversitatea de acte normative care consacră sancţiuni administrativ disciplinare face ca aceste sancţiuni să aibă denumiri extrem de diferite sau. dimpotrivă. G. Specific răspunderii administrativ disciplinare este faptul că sancţiunile sale nu sunt privative de libertate.04. Sancţiunile administrativ disciplinare Dacă răspunderea contravenţională se fundamentează pe o lege-cadru1. publicată în Monitorul Oficial nr.publicată în Monitorul Oficial nr. În ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici şi regimul răspunderii disciplinare aplicabile acestora. şi la cea contravenţională etc. Există de asemenea reglementări adoptate pentru diferite categorii de funcţionari publici. statute speciale.publicată în Monitorul Oficial nr. publicată în Monitorul Oficial nr. Exemplu: sancţiunea administrativ disciplinară a amenzii sau a avertismentului.35 din16 ianuarie 2006 4 Aprobat prin Legea nr269/2003.04. de unde rezultă că răspunderea administrativ disciplinară este o răspundere subiectivă. 7/2006. cu modificările şi completările ulterioare. de existenţa temeiului subiectiv. circumstanţele în care s-a produs etc). bazată pe culpă.180/11. dar nici n-ar fi de conceput ca funcţionarul public respectiv să nu fie supus nici unei sancţiuni. care se regăseşte şi la răspunderea penală. f) În sfârşit. C.incidenţa art. necesitatea legitimă de a fi instituită legal o cale de sancţionare.360/2002publicată în Monitorul Oficial nr.2001.441 din23 iunie 2003 5 Aprobat prin Legea nr.243/2004. De aici. ca principiu.2002. publicată în Monitorul Oficial nr. identice cu sancţiunile specifice altor ramuri de drept sau altor forme de răspundere specifice dreptului administrativ. Precizăm ca în prezent şi sancţiunile specifice răspunderii contravenţionale au acelaşi caracter. În măsura în care se dovedeşte că fapta comisă de un funcţionar public nu are caracter penal (lipseşte elementul subiectiv.07. Absenţa vinovăţiei atrage imposibilitatea intervenţiei răspunderii administrativ disciplinare. 268/22.5 toate acestea prevăzând şi sancţiuni specifice categoriilor de funcţionari publici pe care le reglementează. concretizată într-o amendă disciplinară aplicată funcţionarului vinovat. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.440 din 24 iunie 2002 3 Aprobat prin Legea nr.(1) din Codul penal.3 al corpului diplomatic şi consular.181 alin. nu poate interveni răspunderea penală. aprobată cu modificări prin Legea nr. există o reglementare-cadru. cum sancţiunile administrativ disciplinare se concretizează în emiterea unui act 1 În prezent O. nr. Din punct de vedere procedural.410/25. în ceea ce priveşte răspunderea administrativ disciplinară.2 al funcţionarului public parlamentar. 2/2001 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. cum ar fi cel al poliţistului. respectiv Legea nr. 2 Aprobat prin Legea nr.4 al personalului vamal. fiind vorba despre răspunderea administrativ disciplinară. aceasta nu beneficiază de existenţa unei reglementări cu valoare de lege-cadru.532 din14 iunie 2004 102 . e) Această formă de răspundere este condiţionată de vinovăţie. o ultimă trăsătură a acestei răspunderi vizează caracterul sancţiunilor sale.2002.

3. Subiectul activ al răspunderii disciplinare pot fi: a) numai un organ administrativ. cât şi de drept penal. 2. c) o răspundere disciplinară şi una patrimonială. TEST DE AUTOEVALUARE 1. c) numai pentru încălcarea normelor de drept penal. rezultă că procedura de adoptare a actului sancţionator este procedura de emitere a actului administrativ prin intermediul căruia se dispune. o răspundere contravenţională şi o răspundere patrimonială. b) o răspundere obiectivă. Care din următoarele definiţii ale constrângerii administrative este corectă: a) Constrângerea reprezintă totalitatea măsurilor dispuse de organele administraţiei publice. Răspunderea specifică dreptului administrativ poate fi: a) o răspundere administrativ disciplinară.administrativ. în scopul de a preveni săvârşirea de fapte antisociale. b) pentru încălcarea atât a normelor de drept administrativ. Răspunderea disciplinară este: a) o răspundere subiectivă. b) Constrângerea administrativă reprezintă totalitatea măsurilor dispuse de 103 . Subiectul pasiv al răspunderii disciplinare poate fi: a) numai un organ de stat. c) o structură nestatală şi o persoană fizică. de a sancţiona comiterea unor asemenea fapte. Răspunderea disciplinară poate interveni: a) numai pentru încălcarea normelor de drept administrativ. de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor. 6. cât şi alt organ public precum şi un funcţionar public. b) atât un organ de stat cât şi o structură nestatală sau o persoană fizică. b) atât un organ administrativ. 4. de a executa obligaţiile acestora sau de a pune în executare obligaţii dispuse de autorităţi publice din sfera celor trei clasice puteri sau din afara acestei sfere. c) numai un funcţionar public. b) o răspundere administrativă şi una civilă. în temeiul legii şi cu folosirea puterii publice. 5.

Suspendarea din funcţie este o sancţiune disciplinară pe care Constituţia o prevede pentru: a) preşedintele României şi miniştri. constrângere administrativă şi executare silită. de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Care din următoarele sancţiuni se pot aplica deputaţilor şi senatorilor: a) atenţionarea. 104 . de a executa obligaţiile acestora sau de a pune în executare obligaţii dispuse de autorităţi publice din sfera celor trei clasice puteri sau din afara acestei sfere. c) Constrângerea administrativă reprezintă totalitatea măsurilor dispuse de organele administraţiei publice. b) funcţionarii publici. interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte. c) personalul contractual. • Care sunt ipotezele în care se poate recurge la executare silită în materia răspunderii de drept administrativ? • Stabiliţi corelaţia dintre răspundere. 9. 8. c) răspunderea patrimonială. retragerea cuvântului. poliţie administrativă. Care din următoarele forme de răspundere specifice dreptului administrativ beneficiază de o reglementare cadru: a) răspunderea administrativ disciplinară. avertismentul.organele administraţiei publice. c) avertismentul şi amenda. de a sancţiona comiterea unor asemenea fapte. b) răspunderea contravenţională. b) amenda şi obligarea la prestarea unei munci în folosul comunităţii. de a sancţiona comiterea unor asemenea fapte. TEME DE DEZBATERE: • Ce reprezintă „ilicitul administrativ”? • Prezentaţi diferenţele dintre răspunderea în dreptul administrativ şi constrângerea administrativă. îndepărtarea din sală pe durata şedinţei. pe o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice. în scopul de a preveni săvârşirea de fapte antisociale. de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor. 7. chemarea la ordine. în scopul de a preveni săvârşirea de fapte antisociale. în temeiul legii şi cu folosirea puterii publice.

de către funcţionarul public care apreciază că a fost în mod nelegal sancţionat? • Motivaţi dacă este obligatorie parcurgerea unei proceduri administrative prealabile de către funcţionarul public ce contestă legalitatea unei măsuri de sancţionare administrativ-disciplinară.• Care sunt sancţiunile corespunzătoare fiecărei categorii de răspundere administrativă? • Care sunt sancţiunile specifice răspunderii administrativ-disciplinare? • Prezentaţi actele normative de bază în materia răspunderii administrativdisciplinare.N.F. 188/1999? • Ce semnificaţie are sesizarea A. • Care sunt diferenţele dintre răspunderea disciplinară din dreptul administrativ şi răspunderea disciplinară din dreptul muncii? • În ce constă procedura prealabilă în materia răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici? • În ce constă principiul individualizării sancţiunilor administrativdisciplinare? • Care sunt dispoziţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ sancţionator? • Cine are dreptul de a aplica sancţiunile administrativ-disciplinare prevăzute de Legea nr. 188/1999? • Care este procedura de cercetare a abaterilor disciplinare. • Există sancţiuni disciplinare aplicabile primarului ? • În ce ipoteze se poate dispune eliberarea din funcţie a aleşilor locali? • Ce reprezintă cazierul administrativ? • Cum se pot contesta sancţiunile administrativ-disciplinare? 105 . conform Legii nr.P.

pp.44 alin. sancţiunile aplicabile. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. a abaterilor şi sancţiunilor specifice. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 6 ore BAZELE CONSTITUŢIONALE ALE ADMINISTRATIV CONTRAVENŢIONALE RĂSPUNDERII I. 1-2/1996. principii aplicabile răspunderii administrative. în ansamblul său sau specifice fiecăreia dintre cele trei forme de răspundere din dreptul administrativ. înţelegerea şi aprofundarea răspunderii contravenţionale. 8/2006. a fost şi rămâne în vizorul doctrinei. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a condiţiilor în care se angajează răspunderea contravenţională Competenţe dobândite: studenţii vor cunoaşte condiţiile în care se angajează răspunderea contravenţională. putem avea în vedere. ca o problemă complexă.Răspunderea contravenţională. &1. 80-83. care continuă să provoace disucţii şi controverse. Caietul Ştiinţific nr. Astfel art.(9) consacră un principiu aplicabil unei sancţiuni comune şi răspunderii penale şi celei contravenţionale şi anume legalitatea confiscării. 2 Asupra acestei materii. folosite 1 Claudiu Cornea-Unele opinii privind răspunderea contravenţioală a persoanelor juridice pe marginea Proiectului Codului contravenţional al Republicii Moldova. Editura Atlas T&T. Constituţia noastră consacră. a modalităţii de contestare. p. precum şi procedura de contestare a sancţiunilor. în Revista de Drept Public nr. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene.1 După cum arătam în secţiunea anterioară. expres sau implicit. 686. ca formă a răspunderii juridice.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8 RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV CONTRAVENŢIONALĂ • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. 106 . Articolul respectiv prevede că numai în condiţiile legii pot să fie supuse sancţiunii confiscării bunurile care au fost destinate. ca reprezentând fundamente constituţionale exprese ale răspunderii contravenţionale mai multe dispoziţii2. a se vedea Corneliu Liviu Popescu – „Reglementarea constituţională a contravenţiilor”. Cât priveşte răspunderea administrativ-contravenţională.

cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. publicată în Monitorul Oficial nr. op. cit. gruparea contravenţiilor în funcţie de obiectul lor. &2. p. care produc urmări periculoase din punct de vedere social sau care ameninţă anumite valori sociale. vol.Elementele constitutive ale faptei antisociale numite contravenţie sunt următoarele: obiectul.1 Contravenţia a aparţinut astfel iniţial sferei trihotomice a ilicitului penal. A. ilicitul contravenţional este de natură penală. Instaurarea regimurilor totalitare a avut ca efect. 107 .Consideraţii privind contravenţia şi regimul sancţionator contravenţional. p. adică scoaterea ei din sfera penalului şi introducerea în sfera administrativului. Ele sunt prevăzute în actul normativ de stabilire şi sancţionare a faptei calificate de organul competent ca şi contravenţie. alături de crime şi delicte. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRAVENŢIEI &3. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială. care rezultă uneori chiar din titlul actului normativ respectiv5.La origine. 379. 2 A. Art. Latura obiectivă a contravenţiei Constă în acţiunea sau inacţiunea făptuitorului. în unele situaţii. B. Prin contravenţie se încalcă normele de drept administrativ. 196 din 27 septembrie 1991 şi republicată în Monitorul Oficial nr. comercial etc). 32/1968 a fost publicată în Buletinul Oficial nr. iar. de regulă. în anul 1968 să fie adoptată o lege-cadru. 6/2004. în fapte comisiv–omisive. 3 Legea nr. 2/2001.4 II. dar poate interveni şi pentru încălcarea normelor aparţinând altor ramuri de drept (financiar. Obiectul contravenţiei Obiectul contravenţiei este reprezentat de valorile sociale apărate de normele de drept. 4. Procesul de dezincriminare a contravenţiei2 s-a realizat prin Decretul nr.. aprobată cu modificări prin Legea nr. Tehnica de reglementare are în vedere. 5 Exemplu Legea nr. Iorgovan-Tratat. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. 180/2002. dezincriminarea acesteia. a ordinii şi liniştii publice.15 alin. latura obiectivă. pentru ca. 32 din 19683 care a fost abrogată prin Ordonanţei de Guvern nr. II. Legea nr.ori rezultate din infracţiuni sau contravenţii. el fiind consacrat încă prin Codul penal francez din 1810. 1 Elena Mihaela Fodor. Caietul Ştiinţific nr. 268/22 aprilie 2002. subiectul şi latura subiectivă. 387 din 18 august 2000.(2) arată că legea dispune numai pentru viitor. 184/1954. 653. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. în planul normativităţii juridice şi în materia contravenţiei. 4 Publicată în Monitorul Oficial nr. ed.148/14 noiembrie 1968.

în sensul că minimul şi maximul amenzii se reduc la jumătate din minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită (atunci când contravenienţii sunt persoane cu capacitate deplină de exerciţiu)3. care este în acelaşi timp subiect activ al contravenţiei. 2/2001. Claudiu Cornea-Unele opinii privind răspunderea contravenţioală a persoanelor juridice pe marginea Proiectului Codului contravenţional al Republicii Moldova. persoană fizică sau juridică. primari. ei răspund contravenţional pe jumătate. minorii între 14-18 ani au capacitate de exerciţiu restrânsă. 3. Deoarece valorile sociale ocrotite de normele juridice contravenţionale aparţin persoanelor fizice sau juridice. potrivit art. Subiectul activ al răspunderii contravenţionale este persoana care exercită dreptul de a aplica sancţiuni şi de a constrânge la executarea acesteia. străin sau apatrid. instanţe judecătoreşti).(1) care prevede că avertismentul. 2. militarii în termen nu răspund contravenţional. p. prin organele competente (poliţişti. desprindem din textul legii următoarele principii: a) regula este că poate fi contravenient orice persoană fizică.44 din Ordonanţa de Guvern nr. (3) din OG nr.2 O asemenea concluzie se desprinde şi din conţinutul art. adică persoana fizică sau juridică autoare a contravenţiei. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”.11 alin. 11 alin. cât şi inacţiunea. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. b) excepţia este că nu pot avea calitatea de contravenienţi: 1. care se răsfrânge şi în domeniul răspunderii lor contravenţionale. 686. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene.6 alin. Procesul-verbal de constatare se trimite A se vedea Capitolul XVIsecţiunea 4. minorii până la 14 ani nu răspund contravenţional (art. Caietul Ştiinţific nr. 3 Art. 8/2006. 2/2001. Faptele comisiv-omisive sunt fapte cu caracter mixt. Cât priveşte persoana fizică în calitate de contravenient. Inacţiunea constă în neîndeplinirea unei fapte la care obligă norma juridică. raportul juridic de conflict se stabileşte între titularii valorilor sociale protejate şi cei care au adus atingere acestor valori . amenda contravenţională şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se pot aplica oricărui contravenient. este contravenientul. Subiectul pasiv al răspunderii contravenţionale. în conţinutul cărora se regăsesc atât acţiunea. titularul dreptului de a aplica sancţiunea contrvenţională este statul şi unitatea administrativ-teritorială. Subiectul contravenţiei După cum am precizat deja într-o secţiune anterioară1 fiecare formă a răspunderii juridice identifică două subiecte: subiectul activ şi subiectul pasiv. 2 1 108 . B. Astfel. 2). cetăţean român.Acţiunea ilicită constă în comiterea unei fapte pe care norma juridică o interzice.

Din definiţie rezultă următoarele trăsături ale contravenţiei: A) faptă săvârşită cu vinovăţie. O contravenţie poate fi comisă nu doar de o singură persoană. Aceste aspecte vor fi avute în consideraţie de către agentul constatator.(3) stabileşte că atunci când au luat parte mai multe persoane. Ediţia a III-a. Intenţia relevă un grad de pericol social mai mare al faptei decât culpa. Art. III.comandantului unităţii din care face parte contravenientul. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. B) faptă prevăzută şi sancţionată prin lege. Doctrina1 defineşte vinovăţia ca reprezentând starea subiectivă a autorului faptei ilicite. dacă procesul-verbal este întemeiat.1 din O. a pluralităţii de contravenienţi. în momentul încălcării ordinii de drept. nr. nu şi existenţa însăşi a acesteia. D. fiind vorba despre instituţia participaţiei. măsuri disciplinare. Latura subiectivă Reprezintă atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia. 2004. elementul subiectiv îmbracă forma intenţiei. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. prin ordonanţă sau hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei. 1 109 . care constă în poziţia autorului faptei faţă de fapta săvârşită şi consecinţele acesteia. cu ocazia individualizării şi aplicării sancţiunii contravenţionale. Partea generală. G. Elementul determinant al laturii subiective este vinovăţia.10 alin. 290. spre a i se aplica. exprimând atitudinea psihică negativă a acestuia faţă de interesele şi valorile sociale ocrotite de normele juridice. Art. dar el poate fi întâlnit şi sub forma culpei. a consiliului judeţean ori a Consiliului General al municipiului Bucureşti. trebuie ca subiectul activ al contravenţiei să fie vinovat de comiterea acesteia. A)Faptă săvârşită cu vinovăţie Pentru a interveni răspunderea contravenţională. ordonanţă de Guvern. oraşului. Legea-cadru nu consacră Mircea Preda-Drept administrativ. ci de mai multe persoane. prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei. Bucureşti. DEFINIŢIA ŞI TRĂSĂTURILE CONTRAVENŢIEI &4. În majoritatea cazurilor. oraşului. p. 2/2001 defineşte contravenţia ca reprezentând fapta săvârşită cu vinovăţie. sancţiunea urmează să se aplice fiecărei persoane în mod separat. a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. stabilită şi sancţionată prin lege. Semnificaţia diferitelor forme ale vinovăţiei constă în aceea că pot afecta gravitatea contravenţiei. Editura Lumina Lex.

este de mai multe feluri: a) intenţie directă. Primul act normativ prin care se pot reglementa contravenţii este Mona Maria Pivniceru. Ca şi în cazul infracţiunii. însă acceptă posibilitatea intervenţiei lui. Petre Susanu. Intenţia. vinovăţia există numai atunci când fapta ilicită este săvârşită cu intenţie sau din culpă. contravenţii: 1. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. p. vinovăţia reprezintă o atitudine a subiectului activ al faptei faţă de fapta comisă şi urmările pe care aceasta le are sau ar putea să le aibă. Ilicitul contravenţional poate consta în una din următoarele categorii de atitudini: . 1 110 . Ea relevă faptul că subiectul de drept (cu excepţia neglijenţei) este conştient că fapta sa este contrară legii. 1997. identificăm următoarele organe care pot reglementa.o inacţiune. prin ordonanţă sau hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei. Potrivit acestui articol. La nivel central. el o comite. B)Faptă prevăzută şi sancţionată prin lege. o faptă antisocială se poate produce în următoarele împrejurări: a) atunci când făptuitorul (contravenientul) prevede rezultatul faptei sale. Din culpă. b) atunci când subiectul activ al faptei nu prevede rezultatul faptei sale. Iaşi. . Această a doua trăsătură a contravenţiei se mai numeşte şi legalitatea contravenţiei sau legalitatea contravenţionalizării1 şi ea reprezintă un transfer în materia contravenţionalului a principiului din dreptul penal “nullum crimen sine legem. în ciuda acestui fapt. 9 şi urm. municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti. Institutul European. a consiliului judeţean ori a Consiliului General al municipiului Bucureşti. în prezent. Indiferent de formele pe care le îmbracă. situaţie care reprezintă uşurinţa sau culpa cu previziune. omisive şi comisive.o acţiune. suntem în prezenţa neglijenţei sau a culpei fără previziune (culpa in omitendo). nulla poena sine lege” (nici o infracţiune nu există în absenţa legii şi nici o pedeapsă nu există fără să existe lege).fapte cu caracter mixt. că ea produce anumite urmări periculoase pentru societate şi că. Dan Tudorache-contravenţia. nu-l acceptă şi socoteşte fără temei că nu se va produce. b) intenţie indirectă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. în acelaşi timp. Îndrumar teoretic şi Practic. oraşului. vinovăţia constituie latura subiectivă a contravenţiei. Parlamentul reprezintă prima autoritate competentă să reglementeze contravenţii.însă o definiţie a vinovăţiei. nu urmăreşte ca el să se producă. atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea ori comiterea acelui rezultat. la rândul ei. . rezultând că au aplicabilitate principiile prevăzute în Codul penal (art.19).

curăţenia şi igienizarea acestora. a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru copii. 2/2001 nu precizează la care tip de lege se referă textul respectiv. care este competentă să stabilească reglementări în materie contravenţională. pot fi stabilite şi sancţionate contravenţii în toate domeniile de activitate. -hotărâri ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot reglementa contravenţii numai în domeniile care sunt prevăzute expres de art.3 alin. 2. a şcolilor şi a altor instituţii de educaţie şi cultură. în mod obligatoriu: a) descrierea faptelor ce constituie contravenţie. În cazul în care se aplică sancţiunea amenzii. b) sancţiunea care urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea. Enumerarea conţinută de articolul mai sus menţionat este enunţiativă. întreţinerea străzilor şi trotuarelor. Art. împrejmuirilor şi a altor construcţii. 1 Este vorba despre următoarele domenii: salubritate. El îşi realizează această competenţă prin Ordonanţe de Guvern (simple sau de urgenţă) sau prin hotărâri de Guvern. La nivel judeţean şi local pot fi stabilite contravenţii prin: -hotărâri ale consiliului judeţean. de unde concluzia că reglementarea contravenţională este de domeniul legii ordinare. a şcolilor şi a altor instituţii de educaţie şi cultură. Guvernul este cea de-a doua autoritate publică la nivel central. Analizând prevederile Constituţiei vom constata că materia contravenţională nu este rezervată domeniilor de reglementare ale unei legi organice. întreţinerea clădirilor.astfel legea. nu limitativă. prin care pot fi stabilite şi sancţionate contravenţii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege. ca şi prin hotărâre de Guvern şi prin ordonanţă de Guvern. 111 . întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi. 2 alin 3 din Ordonanţa de Guvern nr. după caz. 2/20011.1 din Ordonanţa de Guvern nr. întreţinerea clădirilor. ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale celui local. amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe. în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului. în sensul că se recunoaşte posibilitatea pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti de a stabili şi alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale în care acestea să poată stabili şi sancţiona contravenţii. Art. c) pot fi cuprinse şi anumite tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagube pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor. actul normativ va trebui să cuprindă limita minimă şi maximă a acestei sancţiuni sau. depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere. cote procentuale din anumite valori. întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor.(1) din actul normativ-cadru prevede că actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor trebui să cuprindă. activitatea din pieţe. deşi art.(1) prevede în mod expres că prin lege. 2 alin. împrejmuirilor.

11 alin. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este uşor de stabilit. . .(2) din Legea administraţiei publice locale nr.datorită beţiei involuntare complete.în eroare de fapt. acest termen era de trei luni de la data săvârşirii faptei. . Cât priveşte primul tip de prescripţie.datorită infirmităţii. .datorită constrângerii fizice sau psihice.(1) se prevede că se înlătură caracterul contravenţional atunci când fapta este săvârşită în următoarele condiţii: .Legea instituie principiul potrivit căruia actele normative contravenţionale intră în vigoare în termen de 30 zile de la data când au fost publicate. iar în cazul hotărârilor consiliilor locale sau judeţene. CAUZELE CARE CONTRAVENŢIONALĂ ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA &5. .Prescripţia Se consacră două tipuri de prescripţii: a) prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale. IV.5 alin. ca în penal. . Anumite dificultăţi apar în situaţia contravenţiilor care se desfăşoară în timp. O primă categorie de cauze care înlătură răspunderea contravenţională o reprezintă cele care vizează eliminarea caracterului ilicit al faptei. În cazuri urgente. &6. În acest caz.în stare de necesitate. fără ca acesta să poată fi mai mic de 10 zile. Legea prevede faptul că numai instanţa de judecată este competentă să constate cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei.în legitimă apărare. legiuitorul îngăduie ca actul normativ contravenţional să poată intra în vigoare şi într-un termen mai scurt.13 prevede un termen general de prescripţie. apărând problema dacă în materie contravenţională întâlnim. de 6 luni de la data săvârşirii faptei1. în situaţia contravenţiilor care constau dintr-o faptă ce se consumă într-un singur act.datorită iresponsabilităţii. 1 Potrivit Legii nr. dacă are legătură cu fapta săvârşită. punerea în aplicare se face şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. b) prescripţia executării sancţiunii contravenţionale. . 32/1968. 215/2001.datorită cazului fortuit. 112 . În art. momentul producerii actului respectiv reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. art.

Se impune firesc condiţia ca sesizarea să se fi făcut în termenele prevăzute la art. blocarea contului bancar. suspendarea sau anularea. executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie. o regăsim reglementată de art. care apare în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp. Din punctul de vedere al actului normativ care le consacră. prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale se întrerupe pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare şi urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată. 3 Articolul 5 (4) prevede faptul că prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare. suspendarea Legea nu numai consacră. 2 Adică în 6 luni de la data săvârşirii sau de la data constatării. 2/2001. după caz. dar şi defineşte conceptul de “contravenţie continuă”.(1) şi (2)2. mai multe categorii de sancţiuni contravenţionale.13 alin. a avizului. În ceea ce priveşte prescripţia executării sancţiunii contravenţionale. În situaţia în care fapta a fost săvârşită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie. Astfel.instituţia contravenţiei continuate. 2.Considerăm că pot fi identificate mai multe criterii de determinare a acestor tipuri de sancţiuni şi. închiderea unităţii. amenda. SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE &7. b) sancţiuni contravenţionale complementare: confiscarea. Prescripţia va opera în situaţia în care sancţiunea nu a fost aplicată în termen de 1 an de la data săvârşirii. 1. nr.14 din O. Din punctul de vedere al naturii lor.G. în termen de 2 ani de la data aplicării ei. 1 113 . identificăm două mari categorii de sancţiuni contravenţionale: a) sancţiuni contravenţionale prevăzute de reglementarea-cadru. V. dacă prin legi speciale nu se dispune altfel. a acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi. Actuala reglementare prevede că în cazul contravenţiilor continue1. întâlnim două categorii de sancţiuni: a) sancţiuni contravenţionale principale: avertismentul. b) sancţiuni contravenţionale prevăzute de alte acte normative3. termenul curge de la data constatării faptei. dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat celui sancţionat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. de asemenea. prestarea unei activităţi în folosul colectivităţii. în cazul contravenţiilor continue. respectiv constatării faptei. Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie. implicit.

2/2001 conţine o derogare de la principiul stabilirii şi sancţionării contravenţiilor. el este o sancţiune morală.activităţii agentului economic. nr. temporar sau definitiv. materializată prin dojenirea. spre deosebire de legea anterioară. Este consacrată posibilitatea ca limitele amenzilor prevăzute în actele normative prin care se reglementează contravenţii să poată fi reduse sau majorate periodic. pp. Petru Susanu. cit. care în primul său alineat menţionează expres caracterul administrativ al amenzii. 2/2001 şi ea semnifică atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite.8 din reglementarea-cadru. Legea-cadru a prevăzut limite minime şi maxime pentru contravenţiile stabilite prin acte ale autorităţilor locale şi centrale. pornind de la relaţia obiectiv-subiectiv. prin hotărâre a Guvernului.. d) intervenţia avertismentului materializează problema individualizării pedepsei. sed non peccatur. ci ca să nu se mai păcătuiască. Rodica Narcisa Petrescu .7 desprindem următoarele dimensiuni ale regimului juridic al avertismentului: a) se aplică în cazul săvârşirii unei fapte de o gravitate mai redusă. În acelaşi sens.op. precum şi prin hotărâri de Guvern. Ea constă într-o sumă de bani pe care trebuie să o plătească contravenientul care săvârşeşte o contravenţie cu un grad mai mare de pericol social şi care se face venit la bugetul de stat. &9. însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale în vigoare. Din conţinutul art. fundamentată şi pe adagiul filozofico-juridic lex punit non solum quia peccatur. &8. deoarece se expune unor sancţiuni mai aspre decât cea a avertismentului. 35. b) prin natura sa intrinsecă.7 alin. retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior. p. c) art. El se aplică atunci când “fapta este de mică importanţă şi se apreciază că acela care a săvârşit-o nu o va mai repeta chiar fără aplicarea amenzii”1.Amenda contravenţională Sediul materiei îl reprezintă art. a cărui semnificaţie este aceea că se pedepseşte nu doar pentru că s-a păcătuit. cât şi scris.Avertismentul Este cea mai uşoară sancţiune contravenţională principală prevăzută de art.G. prevede că avertismentul se aplică atât oral. în sensul că prevede că sancţiunea avertismentului poate fi aplicată şi dacă actul normativ contravenţional nu-l reglementează expres. 513-514. e) reglementarea actuală. cea contravenţională nu atrage Mona Maria Pivniceru. Dan Tudorache – op.. dezaprobarea făptuitorului pentru ceea ce a săvârşit şi îndrumarea ca pe viitor să nu mai comită o faptă ilicită. desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. 7 din Ordonanţa de Guvern nr. 1 114 . Spre deosebire de amenda penală.(3) din O. cit.

Fac excepţie amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene. Confiscarea Sediul materiei îl reprezintă art. Potrivit art. 1 115 .44 alin.5alin.”a” din O.(9) din Constituţie. 228/21 mai 1999. serviciile publice în domeniul cărora se poate dispune sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii4. 82/18 mai 1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. 4 Este vorba despre următoarele domenii: întreţinerea parcurilor şi a drumurilor. care se fac venit la bugetul local respectiv. 2 Legea nr. c) această sancţiune este alternativă cu amenda. a orfelinatelor. suma respectivă se reţine integral ca venituri extrabugetare.decăderi sau interdicţii pentru persoanele sancţionate şi nici nu constituie antecedent care să influenţeze o sancţionare viitoare. Consiliul Local este cel care stabileşte domeniile în care contravenienţii pot presta activităţi în folosul comunităţii.G. în consonanţă cu prevederile art. &11. Minorii până la 16 ani nu pot fi sancţionaţi cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul colectivităţii.(3) lit. publicată în Monitorul Oficial nr. Destinaţia sumelor de bani rezultate din amenzi este aceea că ele se fac venit la bugetul de stat.(1) din Legea nr. cu titlu permanent. grădiniţelor. pe când obligarea la prestarea unei munci în folosul comunităţii se dispune de instanţa de judecată. având caracter exemplificativ3. nr. iar diferenţa revine unităţii administrativ-teritoriale din care face parte agentul constatator1. păstrarea curăţeniei şi igienizarea localităţilor. Amenzile aplicate în temeiul unei legi sau al unei hotărâri de Guvern se varsă la bugetul de stat în proporţie de 75%. şi este repartizată pentru dotarea cu mijloace specifice activităţilor din domeniu. d) organul competent să aplice această sancţiune este exclusiv instanţa judecătorească. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii. Obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii Sancţiunea de obligare la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este reglementată prin Legea nr. 3 Art. Amenda este aplicată de organul administrativ competent să constate şi să sancţioneze contravenţia. desfăşurarea de activităţi în folosul căminelor pentru copii şi bătrâni.4 alin.(5) teza finală. După cum prevede art. şcolilor. Din analiza prevederilor legale.(4) prevede în mod expres că “serviciile publice enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ”. &10. precum şi situaţiile în care legea prevede expres o altă destinaţie. 2/2001. spitalelor. pot fi identificate următoarele elemente de regim juridic ale sancţiunii obligării la o muncă în folosul comunităţii: a) durata maximă a obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este de 300 de ore. b) această sancţiune nu poate fi stabilite decât prin lege. care. 82/1999.18 alin.8 alin. 82/19992. dispune că pot face obiectul confiscării bunurile destinate. e) sunt prevăzute de lege.

până la executarea sancţiunii dispuse de organul competent. VI. condiţiile în care se realizează. este constatarea contravenţiei.G. femeilor gravide sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la 2 ani. &13. respectiv între 25 şi 150 de ore. g) este interzisă aplicarea acestei acţiuni în cazul persoanelor cu handicap. poate să asigure supravegherea muncii contravenientului. 2/2001. de maxim 3 ore pe zi. pe o durată între 50 şi 300 de ore. h) contravenientului îi este recunoscută posibilitatea de a formula plângere împotriva măsurilor care privesc conţinutul activităţii.G.15 alin. precum şi în cazul militarilor în termen. cu excepţia duminicii. Această durată poate fi prelungită la 8 ore pe zi în situaţia în care contravenientul poate să facă acest lucru. Calitatea de agent constatator este recunoscută următoarelor subiecte de drept: 116 . precum şi a modului în care se exercită supravegherea. 2/2001 prevede că “Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă”. În cazul contravenienţilor cu vârstă între 16 şi 18 ani. iar primarul localităţii. li se poate aplica o asemenea sancţiune. nu este de natură să schimbe identitatea instituţiei respective. nr. 2/2001 Intervenţia acestei formei de răspundere specifice dreptului administrativ presupune parcurgerea mai multor etape. PROCEDURA CONTRAVENŢIONALĂ CONSACRATĂ DE ORDONANŢA DE GUVERN NR. de la constatarea săvârşirii faptei. Aceasta se soluţionează de instanţa judecătorească unde s-a pronunţat hotărârea.47 din O. iar în zilele nelucrătoare. 2/2001 &12. să o transfere dintr-o ramură de drept în alta.(1). declanşează procesul de intervenţie a răspunderii contravenţionale.f) această sancţiune se execută după orele de program ale contravenientului. dar durata ei este redusă la jumătate. Norme procedurale aplicabile Art. Fazele procedurii administrative potrivit O. în speţă ale Codului de procedură civilă. practic. denumite generic “agenţi constatatori”. prin persoane împuternicite. în termen de 10 zile. Sediul materiei este reprezentat de capitolul II din O. contravenţia se constată de persoane anume prevăzute de lege. Constatarea contravenţiilor Prima etapă care. printr-o sentinţă care este executorie şi care se comunică Primăriei la care contravenientul a depus plângerea. Considerăm că întregirea regimului unei instituţii cu reglementări aparţinând altei ramuri de drept. nr. este de 8 ore pe zi.G. unde regăsim mai multe categorii de dispoziţii: a) Dispoziţii cu privire la subiectele de drept îndrituite să constate contravenţia. I. ca determinare şi competenţă. nr. Potrivit art.

actul prin care se constată existenţa acestui tip de răspundere nu este hotărârea judecătorească. descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei. numele. Spre deosebire de alte forme de răspundere juridică. b) A doua categorie de dispoziţii o reprezintă cele care privesc modalitatea concretă. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”.primarul. să atragă atenţia contravenientului cu privire la dreptul pe care acesta îl are de a face obiecţiuni.ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.17 din O. datele personale din actul de identitate. numele şi prenumele contravenientului. de prefecţi.prenumele. spre exemplu răspunderea penală. 8/2006. în cazul răspunderii contravenţioanle. posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzută de actul normativ. termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.(1) după cum urmează: data şi locul unde este încheiat actul. . Aceste obiecţiuni urmează a fi consemnate distinct în procesul-verbal. Legea actuală mai adaugă o cauză care poate atrage nulitatea procesuluiverbal contravenţional. precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale. Este vorba despre obligaţia instituită în sarcina agentului constatator ca. fapta săvârşită. iar în cazul persoanelor juridice denumirea şi sediul acesteia. 1 Acesta se încheie de către agenţii constatatori şi care trebuie să cuprindă două categorii de clauze: . . în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie. de preşedinţi ai consiliilor judeţene. . 2 Celelalte menţiuni ale procesului-verbal sunt prevăzute în art. primari. a căror inexistenţă duce. prin care se constată contravenţia. de primarul general al Municipiului Bucureşti. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. ci procesul verbal de sancţionare contravenţională. conform art. ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului. în momentul încheierii procesului-verbal. inclusiv codul numeric personal. calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator.. a căror absenţă nu mai este sancţionată cu nulitatea procesului-verbal2. nr. dacă acesta prevede o asemenea posibilitate. juridică. În cazul în care contravenientul este minor.persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale. indicarea societăţii de asigurări. p. data.alte clauze. orei şi locului în care a fost săvârşită precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. special abilitaţi. prenumele şi domiciliul părinţilor sau al altor reprezentanţi sau ocrotitori legali ai minorului. semnătura agentului constatator). 1 117 .G.clauze cu caracter obligatoriu. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. procesul verbal va cuprinde numele.16 alin. Caietul Ştiinţific nr. Ovidiu Mircea Ursuţa Dărăban-Consideraţii cu privire la prezumţia relativă de adevăr a procesului verbal de sancţionare contravenţională.674. prenumele şi calitatea agentului constatator. 2/2001 la nulitatea absolută a procesului-verbal contravenţional (numele.

ceea ce atrage necesitatea efectuării unei “menţiuni” pe actul respectiv. Aplicarea sancţiunii contravenţionale Sediul materiei este capitolul III din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001.19 alin. În situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii. de acelaşi agent constatator. un act administrativ contravenţional.18 prevede obligaţia contravenientului de a se legitima. de către cel care îl încheie şi de către contravenient. la clauzele procesului-verbal se mai adaugă cele care privesc numele. c) Dispoziţii privind identificarea contravenientului Art. însă agentul constatator are obligaţia să menţioneze în el împrejurările în care s-a încheiat. în care regăsim următoarele categorii de dispoziţii: a) Dispoziţii privind organul competent să aplice sancţiunea Interpretarea art. d) Dispoziţii privind întocmirea procesului-verbal Le regăsim în art. Regula este reprezentată de aceea că agentul care constată fapta este şi cel care aplică sancţiunea. Legiuitorul a avut în vedere şi alte situaţii. în situaţia în care nu există nici un martor. Se prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. data emiterii şi organul care l-a emis). pe fiecare pagină.în rubrica intitulată “alte menţiuni”. care trebuie adeverită de un martor. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei reprezintă un act administrativ cu un caracter special. Aceasta reprezintă situaţia “tipică”. repetate. Există situaţii în care agentul constatator întâmpină greutăţi în identificarea contravenientului. care sunt obligaţi să-i acorde sprijinul necesar.încheierea procesului-verbal în absenţa făptuitorul sau când acesta refuză să semneze. actul său de identitate (număr. ceea ce atrage posibilitatea de a apela la ofiţerii şi subofiţerii de poliţie. iar pentru determinarea locului de muncă. În sfârşit. urmează să prezinte alte acte pe care le are asupra sa şi care contribuie la stabilirea acestuia. precum şi semnătura martorului. în această materie. Este consacrat principiul ancestral pentru răspunderea juridică “non bis in idem”. prezentând actul de identitate. procesul-verbal va putea fi încheiat. II. sub sancţiunea nulităţii. 118 .(1) care dispune regula semnării. pe care le-am putea califica “atipice” şi care pot consta în: . legea-cadru consacră o regulă şi o excepţie. în sensul că se prevede că pentru aceeaşi faptă nu se pot aplica două sau mai multe sancţiuni principale. . în care contravenientul este prezent şi acceptă să semneze procesul-verbal de contravenţie.în acest caz. constatate în acelaşi timp. se încheie un singur proces-verbal. prenumele şi domiciliul martorului.21 îngăduie concluzia că.

de modul şi mijloacele de făptuire ale acesteia.. În situaţia în care nu există tarif de evaluare. 21(2) teza finală). pe baza tarifului existent şi va face în procesul-verbal menţiunea despre despăgubirea dispusă. de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În această situaţie. care fie o menţionează în mod expres. prin săvârşirea contravenţiei. dacă există tarif de evaluare a pagubei. Dan Tudorache – op. să se fi produs pagube unui terţ. cit. fie fac trimitere la dreptul comun în materie. 119 . procesul-verbal se trimite de îndată organului sau persoanei competente. Constatăm că legea instituie principiul individualizării sancţiunii contravenţionale. prin art. în situaţia în care are şi competenţa de a aplica sancţiunea. să ţină seama de împrejurările în care fapta a fost săvârşită. p. Ceea ce se impune a fi subliniat este faptul că “numai printr-o prevedere expresă inserată în actele normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor un alt organ decât cel care constată are competenţa să aplice sancţiunile contravenţionale”1. Dacă nu are o asemenea competenţă. se înţelege că sancţiunea complementară a confiscării va fi dispusă de organul care este îndrituit să aplice şi sancţiunea principală. d) Dispoziţii privind regimul procedural al confiscării în materie contravenţională Dacă agentul constatator este competent să aplice sancţiunea.23 prevede posibilitatea în care. e) Ipoteza în care fapta săvârşită reprezintă infracţiune Pot exista situaţii în care agentul constatator să aprecieze că fapta este 1 Mona Maria Pivniceru. iar sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal (art. Petru Susanu. c) Dispoziţii cu privire la eventualele pagube pricinuite prin comiterea contravenţiei Art. că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. 72. agentul constatator.Această regulă este prevăzută în majoritatea actelor normative în materie contravenţională.(3). În situaţia în care cel care aplică sancţiunea este altcineva decât agentul constatator. partea vătămată are posibilitatea de a-şi putea valorifica pretenţiile în conformitate cu legea civilă. el va putea dispune şi confiscarea. Excepţia poate fi consacrată prin actele normative contravenţionale şi ea constă în recunoaşterea posibilităţii ca alte organe decât agentul constatator să aplice sancţiunea. b) Dispoziţii privind modul de aplicare a sancţiunii Legea dispune. va stabili şi despăgubirea.21 alin. de scopul urmărit.

30 alin 2)2. Petru Susanu. încât sunt mai în măsură decât agentul constatator să dispună o sancţiune care să corespundă scopului oricărei forme de răspundere juridică. în situaţia în care. asemenea cercetări se prelungesc în timp. 3 Mona Maria Pivniceru. dezînvestirea făcându-se prin încheierea de scoatere de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului organului de urmărire penală”1. împreună cu copia de pe rezoluţia. verificând legalitatea şi temeinicia procesuluiverbal de contravenţie. Petru Susanu. posibilitatea ca aceştia să aplice ei înşişi sancţiunea.. respectiv cel preventiv. deşi fapta a fost urmărită ca infracţiune. Dan Tudorache . după caz. ne-am îngădui să afirmăm că acestea sunt mai îndrituite să o facă decât agentul constatator datorită cercetărilor pe care le-au făcut şi care au determinat cunoaşterea în amănunt a împrejurărilor. ajunge la concluzia că fapta socotită contravenţie a fost săvârşită în asemenea condiţii încât. Se înţelege că “acelaşi text din legea-cadru va fi aplicat şi de instanţa judecătorească. Petru Susanu. p. Este posibil însă ca organul în drept. situaţie în care actul de sesizare sau constatare a faptei. 73. cit. potrivit legii penale. atunci când actul normativ contravenţional prevede o asemenea posibilitate. într-o asemenea situaţie fiind vorba despre sesizarea organului de urmărire penală de către cel care a constatat fapta antisocială. fără să mai fie nevoie să trimită din nou dosarul agentului constatator. pentru a se lua măsurile care se impun. conform legii (art. educativ şi sancţionator. Art. nu contravenţie.op. p. f) Sistemul ablaţiunii Legea-cadru recunoaşte o înlesnire substanţială3 fundamentată pe teza realizării scopului sancţiunii şi care constă în posibilitatea recunoscută contravenientului de a se plăti jumătate din minimul stabilit de lege pentru fapta respectivă (art.26). cit. Credem că legea actuală ar fi putut depăşi concepţia vechii Legi nr. 2 1 120 .. fie şi la nivel de memorie decât organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.. 32/1968 şi ar fi putut să consacre. de pe hotărârea instanţei. 4 Mona Maria Pivniceru. pentru simplificarea procedurii. cât şi implicarea agentului constatator în realizarea în practică a sistemului ablaţiunii. să stabilească faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.săvârşită în asemenea condiţii. respectiv procurorul sau instanţa de judecată. ordonanţa procurorului sau.30 consacră calea procedurală prin care agentul constatator se “dezînvesteşte”.op. 78-79. iar agentul constatator poate mai greu să reconstituie faptele. textul prevăzând posibilitatea contravenientului “de a achita pe loc sau în termen de 48 de ore de la data Mona Maria Pivniceru. Mai mult chiar. Dan Tudorache . încât ea reprezintă infracţiune. 79.op. Oricum. care priveşte atât aducerea la cunoştinţă a acestei facilităţi legale. consecinţelor faptei antisociale şi comportamentului făptuitorului. cit. ea constituie infracţiune. se trimit de îndată organului în drept să constate contravenţia. Dan Tudorache . pp. Acest sistem instituie un drept pentru contravenient şi o obligaţie pentru agentul constatator. Aplicarea acestui sistem implică ipoteza prezenţei contravenientului în momentul încheierii actului constatator4.

În situaţia în care agentul constatator constată fapta şi aplică sancţiunea.încheierii procesului-verbal contravenţional jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ. p. Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la Trezoreria finanţelor publice. pp. în cazul confiscării unor bunuri care aparţin altei persoane fizice sau juridice decât contravenientul.comunicarea către persoana fizică sau juridică. 524-527. Mona Maria Pivniceru.înştiinţarea de plată. când acesta a aplicat şi sancţiunea. precum şi în cazul în care a fost obligat la despăgubire. a) Calea de atac 1 2 Rodica Narcisa Petrescu . nr. iar contravenientul este de faţă la încheierea procesului-verbal. fie prin agenţii procedurali.înmânarea sau după caz. fie celui care a aplicat sancţiunea. . Comunicarea actelor contravenţionale sus-menţionate se face fie prin poştă.comunicarea către partea vătămată.25 supune obligaţiei comunicării două categorii de acte: . în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă care întregesc prevederile prezentei reglementări2. organului din care acesta face parte.. cit. copia acestuia şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului. 121 . orice urmărire încetează.op. Căile de atac împotriva actelor de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor Sediul materiei este reprezentat de capitolul IV din O. făcându-se menţiune despre acest lucru pe procesul-verbal contravenţional. Art. în scopul producerii de efecte juridice de către procesulverbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii. 88. Comunicarea se realizează către trei categorii de subiecte de drept1: . . care se comunică persoanelor interesate în termen de o lună de la data aplicării. III. comunicarea procesului-verbal contravenientului.op. în cazurile de excepţie în care agentului constatator nu-i este recunoscută şi competenţa de a aplica sancţiunea. care revine fie agentului constatator. g) Comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii Legea instituie. 2/2001.. agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal”.procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii. cit. care se comunică de asemenea persoanelor interesate. Petru Susanu. iar o copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite. . Dan Tudorache. În cazul în care contravenientul a achitat pe loc jumătate din minimul amenzii prevăzută de actul normativ pentru fapta respectivă. obligaţia comunicării acestuia.G. prin poştă. în situaţia în care contravenientului i s-a aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii.

astfel: .32 alin. b) Efectele plângerii Art.op. în ceea ce îl priveşte pe contravenient. cit.31 din lege instituie.(3) instituie ca principal efect al plângerii suspendarea executării. fie un act administrativ în cazuri specificate de legea specială”2. .1 din O.când plângerea a fost formulată de partea vătămată. dacă există o asemenea situaţie. că atunci când autorul plângerii este contravenientul.953/2006 s-a stabilit că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. efectul suspensiv se exercită numai în ceea ce priveşte despăgubirea. . care prevedeau obligativitatea depunerii plângerii.deşi legea nu prevede expres.partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea stabilită pe bază de tarif. .se înţelege că. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. .nr.2/2001. acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens. p. deşi legea nu prevede expres. şi opiniile acolo citate. în funcţie de subiectul care a formulat plângerea. la organul din care face parte agentul constatator. cât şi părţii vătămate şi persoanei căreia îi aparţin bunurile confiscate. se depune la organul din care face parte agentul constatator.. însoţită de procesul-verbal.. vom înţelege. suspendarea va viza toate clauzele procesuluiverbal sau numai acelea care au fost contestate de contravenient.32 alin. 1 2 Rodica Narcisa Petrescu . 122 . Antonie Iorgovan . însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei.Art. efectul suspensiv priveşte numai măsura confiscării. cu următoarele precizări: .G. adică o cale prin care se atacă la judecătorie o hotărâre dată de un organ obştesc sau administrativ cu caracter jurisdicţional.când plângerea se formulează de persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate. Plângerea. vol II.cel căruia îi aparţin bunurile confiscate poate face plângere numai în ceea ce priveşte măsura confiscării. 300. împreună cu dosarul cauzei. plângerea. Acest text dispune că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării actului.op. care reprezintă o “cale devolutivă de atac. Legiuitorul face din nou distincţie. c) Organele competente să soluţioneze plângerea Anterior. acesta va putea face plângere împotriva tuturor clauzelor procesului-verbal. se trimitea la Judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. pp. 530-532. cit. drept cale specifică de atac1 plângerea. Această cale de atac este recunoscută atât contravenientului.

p. 676. o reprezintă înregistrarea plângerii direct la instanţa de judecată (de altfel. se va restitui proprietarului o despăgubire egală cu valoarea de circulaţie a bunurilor.G.36 din O.U. Art. legea preia principii din procedura penală şi prevede că motivarea recursului nu este obligatorie. 34. în sensul micşorării sau chiar a înlocuirii sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului. Executarea sancţiunilor contravenţionale O regăsim reglementată în capitolul V din O. bunurile confiscate se restituie celui în drept.întrucât prin această procedură se putea ajunge la blocarea accesului liber la justiţie. modificat în mod expres. cum ar fi O. 2/2001.op. nr. IV.91.34 alin. în mod obligatoriu va fi citată şi societatea de asigurări menţionată în procesul verbal de constatare a contravenţiei. Recursul este suspensiv de executare. după publicarea deciziei menţionate. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. Recursul urmează a se exercita la tribunalul în a cărui rază teritorială se află judecătoria a cărei hotărâre este supusă recursului. secţia de contencios administrativ şi fiscal. dacă a fost anulat procesul-verbal sau a fost constatată nulitatea acestuia. rezultă că soluţia. 3 Ovidiu Mircea Ursuţa Dărăban-Consideraţii cu privire la prezumţia relativă de adevăr a procesului verbal de sancţionare contravenţională. Caietul Ştiinţific nr.41 din ordonanţă dispune că. o asemenea dispoziţie a fost inserată în acte normative speciale în materie contravenţională. să modifice sancţiunea aplicată. încă. este garantată “posibilitatea de a justifica şi apăra măsura luată în contradictoriu cu contravenientul”2. instanţa va putea.G. 2/2001 care prevede că atât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Soluţionând plângerea prealabilă.33 din O. republicată).nr. Art. Legea prevede. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. 8/2006. Ca un element de noutate. este consacrat prin art.3 Recursul se poate formula în termen de 15 zile de la comunicare. Dan Tudorache. nr. precum şi orice alte persoane care pot contribui la rezolvarea temeinică a pricinii1. motivele de recurs putând fi susţinute şi în faţa instanţei. 2 Mona Maria Pivniceru. cât şi recursul formulat împotriva hotărârii judceătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea. nr. prin art. în virtutea prevederilor art.G. Prin participarea şi a agentului constatator. precum şi orice alte cereri incidente.. sunt scutite de taxă de timbru. 2/2001 prevede că la judecarea cauzei se citează obligatoriu persoana care a făcut plângerea.(2). deşi textul ordonanţei-cadru nu a fost. 1 123 . Petru Susanu. cit. că plângerile împotriva proceselorverbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere. iar dacă au fost valorificate.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Un aspect foarte important şi care constituie tot un element de noutate. p. În cazul în care contravenţia s-a produs în urma unui accident de circulaţie.G. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. martorii indicaţi în procesul-verbal sau în plângere.

acestea având fiecare în parte calitatea de titlu executoriu3. Dan Tudorache – op. sau comunicării lui. op.Mona Maria Pivniceru. organului financiar al localităţii în care domiciliază sau îşi are reşedinţa contravenientul. la rândul ei. cit.de organul din care face parte agentul constatator. se consideră executat în momentul realizării lui. fără vreo altă formalitate. a jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege pentru fapta respectivă. 532-533.. poate fi executată în două moduri: a) în mod voluntar de către contravenient.achitarea pe loc. când îmbracă forma scrisă1. că va achita amenda în 48 de ore. Avertismentul.. TEST DE AUTOEVALUARE: 1. în acelaşi sens . Dan Tudorache op. p. 3 Rodica Narcisa Petrescu. 124 . Art. b) prin executare silită. şi achitarea efectivă în acest interval. . se poate materializa în trei modalităţi2: . b) minorii între 14-18 ani. Executarea de bunăvoie a sancţiunii amenzii contravenţionale. 2 A se vedea. p.39 alin. în baza aceluiaşi principiu al ablaţiunii. dacă contravenientul nu formulează plângere împotriva acestui act. Executarea silită a sancţiunii amenzii contravenţionale se poate face de către următoarele categorii de organe: . ceea ce presupune intervenţia forţei coercitive a statului. în baza sistemului ablaţiunii. Mona Maria Pivniceru.în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată. precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu. sub semnătură. Petru Susanu.de instanţa de judecată. de regulă.Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut de lege.angajarea. procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti de soluţionare a plângerii. cit. fiind o sancţiune cu caracter moral.. cit. în cazul în care nu s-a exercitat calea de atac. . Care din următoarele categorii de subiecte răspund contravenţional: a) minorii până la 14 ani. 95. când îmbracă forma orală.(2) mai prevede necesitatea ca aceste organe să comunice din oficiu. 95. Amenda. cit. c) persoanele lipsite de discernământ. Petru Susanu. 1 Rodica Narcisa Petrescu .op. pp. .

Sancţiunile contravenţionale sunt: a) numai sancţiuni principale. Plângerea împotriva procesului verbal contravenţional se depune: a) la organul din care face parte agentul constatator. b) la instanţa de judecată. Recursul formulat împotriva soluţiei pronunţată de judecătorie la plângerea împotriva procesului verbal contravenţional are următoarele efecte: 125 . 5. c) atât sancţiuni principale cât şi complementare. Secţia civilă. cât şi patrimonial. Amenda este: a) o sancţiune morală. 6. 3. b) numai sancţiuni complementare. atât moral. Competenţa de a soluţiona plângerea aparţine: a) judecătoriei în raza căreia s-a săvârşit contravenţia. a) atât la organul din care face parte agentul constatator cât şi la instanţa de judecată. b) o sancţiune cu caracter patrimonial. atât moral. respectiv judecătoria. folosite sau care au rezultat din infracţiuni sau contravenţii. b) judecătoriei de la domiciliul agentului constatator. b) de tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti. b) o sancţiune patrimonială. Pot fi confiscate: a) numai bunurile provenite din infracţiuni. c) are un caracter mixt.2. Secţia comercială. 4) Avertismentul este: a) o sancţiune morală. c) are un caracter mixt. c) bunurile care au fost destinate. Secţia de contencios administrativ şi fiscal. cât şi pecuniar. 8. b) numai bunurile provenite din contravenţii. c) judecătoriei de la domiciliul contravenientului. 9. c) de tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti. Recursul împotriva soluţiei pronunţată de judecătorie la plângerea împotriva procesului verbal contravenţional se soluţionează: a) de tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti. 7.

c) atât prin acte ale autorităţilor publice centrale cât şi locale. 15. 14. La nivel judeţean pot fi reglementate contravenţii prin: a) hotărâri ale consiliului judeţean. La nivel local pot fi reglementate contravenţii prin: a) hotărâri ale consiliului local. b) o răspundere obiectivă. b) dispoziţii ale primarului. b) nu este suspensiv de executare. b) în toate cazurile. c) are caracter mixt. iar în altele nu o suspendă. b) numai din inacţiuni. 12. 11. d) dispoziţii ale preşedintelui consiliului judeţean. Posibilitatea de a achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii este recunoscută: a) numai dacă actul normativ contravenţional o prevede expres.a) este suspensiv de executare. Răspunderea contravenţională este: a) o răspundere subiectivă. 10. 13. Sistemul ablaţiunii semnifică: a) posibilitatea de a achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege pentru fapta respectivă. c) acte ale conducătorilor serviciilor publice. bazată pe culpă. b) posibilitatea de a achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii stabilită de agentul constatator. c) numai în cazul în care cuantumul amenzii depăşeşte 500 RON. atunci când sunt expres prevăzute de lege. c) în unele situaţii suspendă executarea. obiectiv şi subiectiv în acelaşi timp. 126 . 16. Pot fi stabilite şi sancţionate contravenţii: a) prin acte ale autorităţilor publice centrale. b) ordine ale prefectului. Ilicitul contravenţional poate consta: a) numai din acţiuni. c) din fapte cu caracter mixt. comisiv-omisive. b) prin acte ale autorităţilor publice locale.

• Care sunt autorităţile publice care pot reglementa în materie contravenţională? • Ce reprezintă vinovăţia. c) menţinerea în vigoare a procesului verbal contravenţional.17. Procedura contravenţională este consacrată de: a) prevederile O. b) prevederile Codului de procedură civilă. în materia răspunderii contravenţionale? • Care sunt subiectele de drept care nu răspund contravenţional? • Identificaţi conţinutul cauzelor de înlăturare a răspunderii contravenţionale. c) prin lege constituţională. c) prevederile O. Plângerea contravenţională are ca efect: a) suspendarea executării procesului verbal contravenţional. • Identificaţi sancţiuni principale şi complementare instituite prin legi speciale. nr. 20. • Argumentaţi dacă materia contravenţiei este de domeniul legii organice sau al legii ordinare.G. b) anularea procesului verbal contravenţional. b) o cale administrativ jurisdicţională. nr. 2/ 2001 privind răspunderea contravenţională. 2/ 2001. • Care este natura juridică a procesului-verbal contravenţional? 127 . c) o cale judecătorească de atac. 18. Plângerea contravenţională reprezintă: a) o cale devolutivă de atac. TEME DE DEZBATERE: • Care sunt diferenţele dintre contravenţie şi infracţiune? • De ce se spune că instituţia contravenţiei este una de rang constituţional? • Poate fi cutuma izvor de drept în materie contravenţională? • Argumentaţi dacă răspunderea contravenţională reprezintă o răspundere de tip subiectiv sau obiectiv. b) prin lege ordinară. Contravenţia este reglementată: a) prin lege organică. care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. 19.G.

• Argumentaţi dacă organul emitent al procesului-verbal are posibilitatea de a revoca măsurile dispuse. propriu suveranităţii este să se impună tuturor şi să nu se poată pretinde nici un fel de despăgubiri. nr. Un moment crucial în evoluţia acestui tip de răspundere l-a jucat 128 . Dar superiorul ierarhic al acestuia? • Identificaţi elementele care trebuie consemnate obligatoriu în cuprinsul procesului-verbal constatator. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 2 ore &1. poate să producă prejudicii particularilor. Acestor probleme. ca orice tip de activitate umană. 17 din O. • Argumentaţi raportul dintre art. Iniţial. 16 şi art. situaţiile în care pot răspunde patrimonial şi funcţionarii.G. Problema este dacă şi în ce măsură administraţia va răspunde pentru aceste prejudicii. Competenţe dobândite: studenţii vor cunoaşte regimul juridic al răspunderii administrativ-patrimoniale. s-au dat răspunsuri diferite. fundamentată pe principiul suveranităţii. iar dacă răspunsul este afirmativ. Activitatea administraţiei. legislaţia relevantă. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9 RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV PATRIMONIALĂ • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a modalităţilor în care administraţia răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate. Fundamente constituţionale Reprezintă a treia formă de răspundere specifică dreptului administrativ. 2/2001. care este regimul juridic aplicabil acestei forme de răspundere. potrivit căruia. s-a susţinut teza lipsei de răspundere. precum şi a normelor concrete aplicabile. sub sancţiunea nulităţii absolute. înţelegerea şi aprofundarea formelor de răspundere patrimonială a autorităţilor publice.

3 În acelaşi sens.4.V. c)o acţiune îndreptată concomitent împotriva autorităţii şi funcţionarului. &3. A. iar Tribunalul de conflicte a dat o soluţie de principiu. 4 A. cit. răspundere. 1 129 . sub formă tipică sau asimilată.Decizia Blanco din 1873 a Consiliului de Stat Francez. în baza Codului civil. Legea îngăduie ca titularul dreptului fundamental să poată opta pentru oricare din cele trei forme de acţiune. nici absolută.2 Actuala Constituţie conţine mai multe dispoziţii. Iorgovan – Tratat. inclusiv o acţiune care să urmărească antrenarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorităţilor publice. &2. 4. 52. însă în regim de putere publică. 459. indiferent de obiectul acţiunii. II. S-a solicitat declinarea de competenţă.Droit administratif. 554/2004 a contenciosului administrativ îngăduie exercitarea a trei forme de acţiune4: a)o acţiune îndreptată numai împotriva autorităţii pârâte. Una din primele condiţii ale unei acţiuni în contenciosul administrativ este ca actul atacat să fie act administrativ. 459. condus de muncitorii unei manufacturi. Din toate aceste dispoziţii se desprinde concluzia că actuala Constituţie recunoaşte dreptul fundamental al cetăţeanului român de a fi despăgubit pentru prejudiciile produse prin actele administrative ale autorităţilor publice3. Categorii de acte care pot fundamenta o acţiune pentru antrenarea răspunderii administrativ-patrimoniale Cât priveşte categoriile de acte care legitimează o acţiune în reparaţii. Tipuri de acţiuni în angajarea răspunderii administrativpatrimoniale Legea nr.. care variază în funcţie de nevoile serviciului şi de necesitatea de a concilia drepturile statului cu drepturile private. 1988. cit. 44. 2 René Chapus. p. vol.(5).) nu este nici generală. în sensul că răspunderea care revine statului pentru pagubele produse de persoane aflate în serviciul său nu poate fi judecată după principiile instituite pentru raporturile dintre particulari. Autorităţile publice competente să soluţioneze acţiunea privind În cauza în care s-a pronunţat această decizie era vorba despre o fetiţă care a fost accidentată grav de un vagonet încărcat cu tabac. Rezultă că ceea ce este de esenţa actelor care pot fundamenta o acţiune în contencios. nu poate fi vorba decât despre aceleaşi categorii de acte care pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. această responsabilitate ( mai corect. Montchrestien.V. Paris. 978. este ca actul atacat să fie reprezentat de un act prin care se realizează o activitate de natură administrativă. care să antreneze deci răspunderea administrativ-patrimonială a autorităţilor publice. &4.. II. op. b)o acţiune îndreptată exclusiv împotriva funcţionarului. Ea are reguli speciale. ed. ed. 53 şi 123 alin.1 prin care s-a statut faptul că pentru pagubele cauzate particularilor prin faptele persoanelor care îndeplinesc anumite servicii publice nu pot fi aplicabile principiile stabilite în Codul civil pentru raporturile dintre particulari. vol. p. Iorgovan – Tratat. Tatăl fetiţei a introdus acţiune în daune în faţa Tribunalului din Bordeaux. din care o semnificaţie aparte au articolele 21. p. tome II. op.

răspunderea administrativ-patrimonială Actuala Constituţie, ca şi Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, consacră soluţia capacităţii exclusive a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiile de această natură, fiind vorba despre tribunalele administrativ- fiscale, iar până la înfiinţarea acestora, de secţiile speciale de contencios administrativ şi fiscal înfiinţate în cadrul tribunalelor judeţene şi al tribunalului Municipiului Bucureşti, al Curţilor de Apel şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceste instanţe se pot pronunţa atât cu privire la prejudiciile rezultate din nelegalitatea actelor, cât şi la cele deduse din neconstituţionalitatea acestora. Asupra viciilor de legalitate şi de neconstituţionalitate, în egală măsură, urmează a se pronunţa instanţele judecătoreşti. De asemenea, judecând nelegalitatea actului, instanţa judecătorească este competentă să se pronunţe şi asupra aspectelor de neoportunitate a actului. &5. Natura prejudiciului a cărui reparaţie poate fi solicitată prin acţiunile privind răspunderea administrativ-patrimonială a autorităţilor publice Din punctul de vedere al condiţiilor încălcate prin actul administrativ, tipic sau asimilat, care produce prejudicii, ne raliem concepţiei potrivit căreia judecătorul de contencios administrativ se poate pronunţa atât asupra legalităţii actului, cât şi asupra oportunităţii lui. Legea nr. 29/2990 a contenciosului administrativ, în prezent abrogată, din perspectiva naturii prejudiciului a venit cu o inovaţie care a avut ca efect revoluţionarea materiei contenciosului administrativ în ansamblul său, fiind vorba despre posibilitatea ca instanţa de judecată să se poată pronunţa atât asupra prejudiciilor de natură materială, cât şi asupra prejudiciilor morale. Avem în vedere art.11 alin.(2), care dispunea că “În cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute“. Această normă a fost menţinută prin art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care, într-o formulare relativ asemănătoare, prevede că „În cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru“. Prin art.52 alin.(3) din Constituţie se instituie o formă de răspundere patrimonială specială a statului, pentru prejudiciile produse prin erori judiciare. În forma iniţială a Constituţiei, se făcea referire doar la erorile judiciare în materie penală, dar, în urma revizuirii, această răspundere a fost extinsă la toate erorile judiciare, fără excepţie.1 Această răspundere nu înlătură răspunderea judecătorilor care au acţionat cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă. Răspunderea administrativ-patrimonială este o răspundere cu caracter autonom2, supusă unor reguli speciale, proprii, altele decât cele care sunt consacrate de Codul civil şi care guvernează regimul răspunderii particularilor.

1 2

Dana Apostol Tofan- Drept administrativ, op. cit., vol. II, p. 259. Ilie Iovănaş - op. cit., p. 178.

130

&6. Forme ale răspunderii administrativ patrimoniale Trebuie avute în vedere două astfel de categorii de forme: a) forme ale răspunderii administrativ patrimoniale prevăzute de lege, care au deci o consacrare expresă în textele legale în vigoare, şi avem în vedere Legea nr. 554/2004 şi Constituţia. b) forme ale răspunderii patrimoniale deduse în mod implicit din principiile doctrinei şi jurisprudenţei, precum şi din unele soluţii legislative generale, fără a se bucura însă de o reglementare cu caracter de lege-cadru. Răspunderea administrativ-patrimonială, din punctul de vedere al semnificaţiei laturii subiective, poate fi de două feluri: - o răspundere obiectivă, care intervine indiferent de vinovăţia autorităţii publice chemată să răspundă; - o răspundere subiectivă, care este bazată pe culpa autorităţii publice răspunzătoare. Identificăm următoarele forme ale răspunderii administrativ-patrimoniale1: a) Forme de răspundere obiectivă Acestea, la rândul lor, pot îmbrăca două modalităţi de concretizare: 1) Răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare; 2) Răspunderea patrimonială exclusivă a autorităţilor administraţiei publice pentru limitele serviciului public. b) Forme ale răspunderii bazate pe culpă Întră în aceatsă categorie răspunderea patrimonială solidară a autorităţilor publice şi a funcţionarului pentru pagubele materiale sau morale cauzate prin acte administrative tipice sau asimilate, inclusiv prin contracte administrative. Am inclus, în această formă de răspundere, şi pe cea pentru prejudiciile produse prin contracte administrative, dat fiind faptul că prin articolul 2 alin. (1) litera c, teza a doua, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt asimilate, actelor administrative, în sensul legii respective, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziţiile publice. &7. Răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare Art.52 alin.(3) din Constituţie dispune expressis verbis că “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.Constatăm că
Precizăm că în identificarea acestor forme de răspundere ne-am raliat la concepţia profesorului Antonie Iorgovan – Tratat, op. cit., vol. II, ed. 4, pp.461-462.
1

131

legea recunoaşte o acţiune în regres a statului împotriva acelor magistraţi care au acţionat cu rea credinţă în exercitarea funcţiei lor.1 Această formă de răspundere intervine nu datorită unor acte, ci datorită unor erori judiciare, deci unor prejudicii deduse din hotărâri judecătoreşti prin care au fost comise erori judiciare, fiind vorba, în mod firesc, de două astfel de hotărâri: - una prin care se soluţionează un litigiu în mod definitiv şi irevocabil; - o alta, prin care se constată că hotărârea anterioară a conţinut o eroare. Intervenţia acestei forme de răspundere presupune, pe lângă necesitatea existenţei celor două hotărâri, şi formularea, de cel îndrituit, a pretenţiilor pentru repararea daunelor materiale sau morale suferite. &8. Răspunderea patrimonială a autorităţilor administraţiei publice pentru limitele serviciului public O asemenea formă de răspundere nu are încă o consacrare expresă, ea se deduce din principiile constituţionale care ocârmuiesc în prezent societatea, spre exemplu principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice coroborat cu acela că nimeni nu este mai presus de lege (art. 16 alin.1 şi 2); garantarea dreptului la viaţă, precum şi la integritate fizică şi psihică, prin art.22, drept care poate fi lezat prin limitele unui serviciu public. Cât priveşte condiţiile care ar trebui să fundamenteze intervenţia acestei forme de răspundere, credem că trebuie avute în vedere următoarele trei condiţii: - să existe un serviciu public care să prezinte anumite “limite”2, adică să conţină anumite carenţe de organizare şi funcţionare care să pună în pericol anumite valori materiale sau umane; - să existe un prejudiciu, de natură materială sau morală, care să fie produs datorită limitelor serviciului public respectiv; - să existe un raport de cauzalitate între limite şi prejudiciu, aceasta reprezentând o condiţie specifică răspunderii juridice în general; - să se formuleze pretenţii de către partea prejudiciată. &9. Răspunderea solidară a autorităţilor publice şi a funcţionarilor pentru prejudicii produse prin acte administrative, tipice sau asimilate Această formă de răspundere are nu doar o recunoaştere legală expresă, ci şi un regim juridic dezvoltat, o lege-cadru, fiind vorba despre Legea nr. 554/2004. Din conţinutul acestei reglementări, raportat la Constituţie, desprindem câteva principii care guvernează regimul acestei forme de răspundere : 1) Legea condiţionează acţiunea în prejudicii de acţiunea în anulare a actului3 ori în obligarea la emiterea unui act administrativ, în cazul actului administrativ asimilat. Rezultă că odată cu cererea de anulare totală sau parţială a unui act sau de
A. Iorgovan-Tratat, op. cit., vol. II, ed. 4, p. 461; Dana Apostol Tofan-Drept administrativ, op. cit., vol. II, pp. 257-258. 2 A. Iorgovan – Tratat, op. cit.,vol. II, ed. 4, p. 464. 3 Ilie Iovănaş - op. cit., p. 177.
1

132

Legea consacră. 29/1990. recunoaşte posibilitatea ca instanţa să se poată pronunţa atât asupra despăgubirilor materiale. cât şi asupra celor morale1.. aceste pretenţii pot fi formulate ulterior. În ceea ce priveşte condiţiile intervenţiei aceste forme de răspundere. 2. pp. tipic sau asimilat. 133 . După cum am arătat deja. cererea acestora este condiţionată de declarare în prealabil a ordonanţei ca fiind neconstituţională. reclamantul trebuie să-şi precizeze şi pretenţiile. însă numai în situaţia în care a fost emisă o sentinţă judecătorească prin care se anulează. un act administrativ sau se dispune obligarea la emiterea unui act. 2) Instanţele competente să se pronunţe asupra despăgubirilor solicitate sunt aceleaşi care se pronunţă şi asupra ilegalităţii actului administrativ. 554/2004 este posibilitatea ca acţiunea să poată fi formulată şi personal împotriva funcţionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau interes legitim. adică instanţele de contencios administrativ. de Curtea Constituţională. 4.O asemenea posibilitate este menţinută prin actuala Lege a contenciosului administrativ nr. în tot sau în parte. tipic sau asimilat.posibilitatea chemării în garanţie a superiorului ierarhic funcţionarului public chemat în proces. 3) Această formă de răspundere este atrasă doar de actele administrative tipice sau asimilate. ci şi prin 1 Antonie Iorgovan – Tratat. să fie ilegal. . care sunt prevăzute de Legea nr. în prezent abrogată. trebuie să facem distincţie între două categorii de condiţii: a) condiţii generale. vol II. pe cale de acţiune separată.obligare la emiterea actului. 3. nu doar prin emiterea unui act administrativ ilegal. alte două principii. 554/2004. de admitere a unei acţiuni în contencios administrativ. cit. Dacă nu le cunoaşte. de sine stătător sau alături de autoritate. în tot sau în parte. ed. prin articolul 11 (2). care privesc admisibilitatea unei astfel de acţiuni când obiectul ei este reprezentat de cererea de acordare de despăgubiri materiale sau morale: 1. op. şi anume: . În cazul cererilor formulate în contenciosul administrativ de către persoanele vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale. 4) O altă regulă pe care o instituie Legea nr.solidaritatea dintre funcţionar şi autoritatea publică în ceea ce priveşte suportarea despăgubirilor dispuse de instanţă. în cazul actului administrativ tipic. condiţia ca actul atacat. dacă le cunoaşte.. condiţia privind legătura de cauzalitate dintre actul administrativ ilegal şi prejudiciu. condiţia ca actul atacat să fi cauzat prejudicii materiale şi morale. care a dat ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul. 471-472. pentru prima dată Legea nr. b) condiţii speciale. ilegale ale autorităţilor publice. 554/2004. Se impune a fi precizat faptul că prejudiciul este cauzat. în ceea ce priveşte litigiile în care funcţionarul este parte în proces.

care din următoarele forme de răspundere reprezintă forme ale răspunderii obiective: a) răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. 134 . prejudiciul se produce prin chiar neemiterea actului. 2. Totodată. TEST DE AUTOEVALUARE 1. care din următoarele forme de răspundere reprezintă forme ale răspunderii subiective: a) răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. vol II. ed. ceea ce atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea diferitelor litigii. cit. 4.. c) răspunderea pentru prejudiciile produse prin acte administrative. 3. de prestarea unui serviciu public sau efectuarea unei lucrări publice.punerea lui în executare. În cazul actului asimilat. Aceleaşi condiţii trebuie îndeplinite şi în cazul în care răspunderea autorităţii publice intervine pentru prejudiciile cauzate în baza unor contracte administrative. b) numai printr-o acţiune îndreptată împotriva funcţionarului autorităţii. actuala lege a contenciosului administrativ asimilează actului administrativ şi contractul administrativ care poate avea ca obiect punerea în valoare a unui bun proprietate publică.. b) numai o răspundere subiectivă. 4.. c) atât o răspundere obiectivă cât şi o răspundere subiectivă. op. Cum am menţionat deja.. nu orice ilegalitate a actului produce prejudicii. Alegeţi. 1 Antonie Iorgovan – Tratat. în baza Legii contenciosului administrativ”1. Alegeţi.467. b) răspunderea pentru prejudiciile produse prin contracte administrative. Răspunderea patrimonială este: a) numai o răspundere obiectivă.trebuie să fie constatată de instanţa de judecată. Aceste contracte se supun unui regim de putere publică.Ilegalitatea actului administrativ. ceea ce atrage efecte juridice de natură a produce prejudicii. c) printr-o acţiune îndreptată atât împotriva autorităţii cât şi a funcţionarului. Angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a unei autorităţi se poate face: a) numai printr-o acţiune îndreptată împotriva autorităţii pârâte. 4. p. condiţia privind culpa autorităţii publice.

7. c) răspunderea patrimonială pentru limitele serviciului public. dacă s-au produs prejudicii. 135 . Funcţionarul public poate chema în garanţie: a) pe superiorul său ierarhic. b) un act administrativ bi sau multilateral (contract administrativ). care a semnat alături de el. obiectiv şi subiectiv. 554/2004 a contenciosului administrativ permite ca obiectul acţiunii să-l formeze: a) un act administrativ individual. Funcţionarul public poate fi parte în proces atunci când obiectul acţiunii îl formează: a) obligarea şi la plata unor despăgubiri materiale sau morale. 9. Funcţionarul public răspunde pentru producerea unor prejudicii: a) în situaţia în care a acţionat ilegal. 6. Răspunderea pentru limitele serviciului public este: a) o răspundere subiectivă. b) anularea totală a actului administrativ.b) răspunderea pentru prejudiciile produse prin acte administrative. c) pe conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. b) indiferent dacă a acţionat legal sau ilegal. c) atât un act administrativ individual cât şi un act administrativ bi sau multilateral (contract administrativ). 8. Care din următoarele forme de răspundere administrativ patrimonială sunt prevăzute expres de Constituţie (2 variante corecte): a) răspunderea pentru prejudiciile produse prin acte administrative. 5. funcţionarul public va răspunde: a) în solidar cu autoritatea sau instituţia publică. c) răspunderea pentru prejudiciile produse prin erorile judiciare. Legea nr. c) în situaţia în care a acţionat legal. b) va răspunde individual. b) o răspundere obiectivă. c) obligarea la emiterea unui act administrativ. b) răspunderea pentru limitele serviciului public. 10. c) o răspundere cu caracter mixt. suportând întregul prejudiciu. de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze un act administrativ. 11. c) după cum hotărăşte instanţa de judecată. Dacă se admite acţiunea în obligarea la despăgubiri. b) pe celălalt funcţionar public.

În cazul admiterii unei acţiuni prin care se angajează răspunderea patrimonială pentru acte administrative ilegale. b) când erorile judiciare sunt produse în domeniul administraţiei. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este: a) o răspundere subiectivă. 15. b) o răspundere obiectivă. 14. instanţa poate obliga: a) la acordarea de despăgubiri materiale. TEME DE DEZBATERE: • Care sunt textele constituţionale care fundamentează răspunderea patrimonială a autorităţilor publice? • Răspunderea administrativ-patrimonială caracterizează numai administraţia publică sau şi alte autorităţi publice. c) o răspundere cu caracter mixt. b) la acordarea de despăgubiri morale. c) în cazul oricărui tip de erori judiciare. b) o răspundere obiectivă. Răspunderea pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare poate interveni: a) când erorile judiciare sunt produse în materie penală. din afara sferei Executivului? • Cine poate formula o cerere de acordare de despăgubiri împotriva administraţiei publice? • Cine poate avea calitatea de pârât într-un litigiu privind angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale? • Ce se înţelege prin „limitele serviciului public”? • Care acţiuni ale puterii publice declanşează răspunderea administrativpatrimonială a acestora? • Care este natura juridică şi regimul juridic aplicabil răspunderii administraţiei publice pentru prejudiciile cauzate? • Analizaţi comparativ teoria „civilistă” şi cea „administrativistă” a 136 . Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative. tipice sau asimilate este: a) o răspundere subiectivă. c) la acordarea de despăgubiri materiale şi morale. 13. obiectiv şi subiectiv. obiectiv şi subiectiv.12. c) o răspundere cu caracter mixt.

răspunderii statului pentru pagubele cauzate particularilor. respectiv răspundere subiectivă? • În ce constă răspunderea statului pentru erorile judiciare? • Cine are calitatea de „funcţionar” în sensul art. 16 din Legea contenciosului administrativ? • În cazul răspunderii pentru emiterea de acte administrative nelegale. • Cine are competenţa de a decide acordarea despăgubirilor ? • Cum se pot executa deciziile judecătoreşti privind acordarea de despăgubiri de către autorităţile publice? • Ce se înţelege prin răspundere obiectivă. cine va plăti despăgubirile? • Care sunt actele administraţiei care pot declanşa răspunderea administrativpatrimonială? 137 .

de natură necontencioasă. care este un control politic. 554/2004. NOŢIUNE ŞI ISTORIC &1. care priveşte legalitatea actelor administrative.UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10 CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV • • • • Obiective specifice: Cunoaşterea. Termenul “contencios“ derivă din latinescul contendo. potrivit clasicului principiu al separaţiei puterilor. a se vedea Emil Cernea. Rezultatele aşteptate: înţelegerea de către studenţi a procedurii de contencios administrativ reglementate prin Legea nr. Competenţe dobândite: studenţii vor cunoaşte procedura în baza căreia pot fi contestate actele şi contractele administrative. o excepţie de nelegalitate şi alte acte procesuale specifice etc. cum am stabilit deja în capitolele anterioare.1 şi o colaborarea şi un control reciproc. Asupra activităţii puterii executive se exercită. care evocă ideea unei înfruntări prin luptă. a instanţelor competente şi măsurilor care pot fi dispuse de către instanţe. Revista de drpet public nr. în scopul realizării unui echilibru necesar bunei funcţionări a statului respectiv. dintre două părţi. Prin intermediul lui se urmăreşte să se Pentru regăsirea acestui principiu în sistemul românesc. Înţelegerea noţiunii de contencios administrativ trebuie să pornească de la faptul că funcţionarea celor trei puteri în stat presupune. 1 138 . o luptă a unor interese contrarii. Este vorba de o luptă în sens metaforic. cât şi un control din partea autorităţii judecătoreşti. vor putea să delimiteze actele care nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ. 1/1999. vor avea cunoştinţele necesare pentru a şti să redacteze o acţiune în contencios administrativ. pp. atât un control parlamentar. înţelegerea procedurii contenciosului administrativ.apariţia principiului separaţiei puterilor în dreptul românesc. 1-3. înţelegerea şi aprofundarea noţiunii de „contencios administrativ”. pe lângă separarea lor. din care una va ieşi învingătoare. Timpul mediu necesar pentru acumularea informaţiilor : 8 ore I. contendere.

al tribunalelor administrative. cit. se evocau toate litigiile din sfera administraţiei publice. 2 Antonie Iorgovan. al instanţelor speciale şi specializate de contencios administrativ. la un moment dat. &3. care ţinea seama de anumite elemente specifice şi inerente litigiilor din care este alcătuit.3 În sens larg. II. ea reprezentând instrumentul prin intermediul căruia administraţii se pot apăra de abuzurile administraţiei. &2. prin actele administrative ilegale ale acelor autorităţi publice. c) sistemul anglo-saxon.1 Noţiunii de contencios administrativ i s-a dat. 1 Teodor Mrejeru-Contenciosul administrativ. Editura Universală Alcalay & Co. b) sistemul francez. 139 . condiţie determinantă a existenţei şi întăririi statului de drept.469.. Jurisprudenţă. 31. Contenciosul administrativ-instituţie fundamentală a statului de drept Instituţia contenciosului administrativ este o instituţie fundamentală în orice stat de drept. p. Bucureşti. 2/2004. 4 A. Iorgovan . Doctrină. p. 3.asigure aplicarea corectă a legii de către autorităţile administraţiei publice. Ediţia a-II-a. cum am arătat deja anterior. în drepturile sau interesele lor legitime. în fruntea cărora se află Consiliul de Stat ca instanţă supremă de contencios administrativ.Contenciosul administrativ român. cât şi în sens larg şi în sens restrâns: a) în sens larg. 2003. termenul de contencios administrativ a fost folosit atât în sens formal şi material. Rarincescu. se evocau exclusiv litigiile care intrau în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti. Editura All Beck.Din nou despre revizuirea Constituţiei (teze şi antiteze) în Revista de drept public nr. vol. încă din perioada interbelică. p. 1931. existent în Franţa până la Revoluţia din 1789. care avea în vedere natura organului care îl exercită şi un sens material. Bucureşti. în care litigiile de acest gen sunt soluţionate de instanţele de drept comun. p. indiferent de autoritatea care le soluţiona. În perioada interbelică. considerate prin ele însele independente de natura jurisdicţiunii căreia îi sunt supuse.op. Sisteme de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile publice şi cetăţeni În lume au existat mai multe sisteme în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor dintre particulari şi administraţie4: a) sistemul administratorului judecător. 24 3 Constantin G. sintgma contencios administrativ evocă ansamblul litigiilor care apar între autorităţile publice şi particularii care se consideră lezaţi. b) în sens restrâns.2 un sens formal. în care organe din sânul administraţiei înseşi erau învestite cu soluţionarea acestor litigii.

Bucureşti 1937.126 alin. 554/2004. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. 2 Publicată în Monitorul Oficial nr. 262/19 iulie 2007. Art. Art. Editura Universală Alcalay & Co. El poartă denumirea de “dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică “ şi consacră unul din drepturile fundamentale ale cetăţeanului român în actualul sistem constituţional şi legal. 376. În prezent. II. FUNDAMENTE CONSTITUŢIONALE ACTUALE ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV &4. inclusiv dreptul fundamental 1 Constantin Rarincescu – „Contenciosul administrativ român”. 73. contenciosul administrativ se bucură.21 creează cadrul general al valorilor care pot fi ocrotite prin justiţie. Ioan Vida. cu modificările şi completările care i s-au adus prin Legea nr. În urma revizuirii Constituţiei. principii şi situaţiuni aparţinând dreptului public”1. “adoptată ulterior adoptării legii contenciosului administrativ.4 Constituţia din 1991. 29/1990 şi care reprezintă un pas important în procesul de consolidare a acestei instituţii fundamentale a statului de drept. 510 din 30 iulie 2007. 5 Antonie Iorgovan. constituie categoria drepturilor-garanţii. 262/2007. 122 din 8 noiembrie 1990. După revizuirea legii fundamentale a avut loc o modificare a prevederilor care constituie fundamente constituţionale ale contenciosului administrativ.53 intitulat “restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“ instituie principiile care trebuie respectate atunci când are loc orice restrângere a exerciţiului unui drept sau unei libertăţi. cit. Una din primele reglementări adoptate de Parlamentul ales democratic în mai 1990 a fost Legea din 7 noiembrie 1990 a contenciosului administrativ2.Doctrina interbelică l-a definit ca fiind “totalitatea litigiilor născute între particulari şi administraţiile publice cu ocazia organizării şi funcţionării serviciilor publice şi în care sunt puse în cauză reguli. alături de dreptul de petiţionare prevăzut de art. se garantează controlul de legalitate al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.51. care. conţine anumite dispoziţii care conferă în mod clar un câmp mai larg noţiunii tradiţionale de contencios administrativ”5.3 cu modificările şi completările realizate prin Legea nr. inclusiv în cadrul litigiilor de contencios administrativ: drepturile. . 140 . Art. abrogată în prezent prin Legea nr. p. de o nouă reglementare. 554/2004.52 reprezintă principalul sediu constituţional al contenciosului administrativ. cum spuneam. care a abrogat vechea Lege nr. libertăţile şi interesele legitime. prin art. 4 Publicată în Monitorul Oficial nr. Legea nr. 1154 din 7 decembrie 2004. p.„Le contencieux administratif…” op.(6)..

garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ. p. mijloacele de restrângere a exerciţiului unor drepturi şi scopul legitim urmărit sau ca un raport echitabil între interesele individuale şi interesul public. 1 141 .182). Dacă aceste texte nu folosesc expressis verbis noţiunea de contencios administrativ.“k” face vorbire expresă despre instituţia contenciosului administrativ.(2) vorbeşte despre unele “limite“ ale dreptului pe care-l consacră şi care urmează a fi reglementate prin lege. De asemenea. pp. Tome VIII (XLJ) No. ca o dimensiune a dreptului de tutelă administrativă2 exercitat de prefect.52 din Constituţie. principiul proporţionalităţii este conceput ca un raport just.2.prevăzut de art. în baza căruia acesta poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ un act emis de Consiliul Local. c) tutela de aprobare în situaţia.Principiul proporţionalităţii şi excesul de putere în activitatea autorităţilor publice. Caietul Ştiinţific nr. Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. Juillet – Décembre 1997.(6).(3) lit.73 alin. 6/2004. De altfel. care-i permite prefectului să-l înlocuiască pe primar atunci când acesta refuză sau neglijează să emită un act. În acest cadru constituţional în limitele căruia poate avea loc restrîngerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi se regăseşte şi respectarea principiului proporţionalităţii. când deciziile autorităţilor locale sunt condiţionate de aprobarea organului de tutelă (Virginia Vedinas – „Quelques consideration concernant les principes de l’organisation des États d’aufourdhui” – în Revue Roumaine des Sciences Juridiques. echitabil între situaţia de fapt. actul atacat fiind suspendat de drept. Art. respectiv: a) tutela de anulare care permite prefectului să anuleze actul organului teritorial. în schimb art. cu excepţia actelor care privesc raporturile cu Parlamentul şi a actelor de comandament cu caracter militar. articolul respectiv prevede şi competenţa instanţelor de contencios administrativ de a soluţiona cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale. III. introdus în urma revizuirii Constituţiei.52 alin. considerat ca unul din principiile fundamentale ale statului de drept. 2 În doctrina franceză se vorbeşte despre „trilogia formelor de tutelă”.(5) o consacră expres.articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. Consiliul Judeţean sau primar. 285-302. Şi art. b) tutela de substituire. şi art. 554/2004 ŞI CONSTITUŢIEI Cu privire la semnificaţia acestui principiu. ea reprezentând unul din domeniile pe care legiuitorul constituant le-a rezervat reglementării legii organice. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. a se vedea Marius Amzulescu.1 În jurisprudenţa CEDO.123 alin. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ACŢIUNII ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV POTRIVIT LEGII NR.126 alin.

2 1 Este vorba despre Antonie Iorgovan. au fost luate în considerare şi propunerile care s-au făcut în doctrina de specialitate. partea I. caz în care instanţa de contencios administrativ anulează cererea. în urma modificărilor intervenite. 1 alin. 2 Ea a fost atacată la Curtea Constituţională de Avocatul Poporului. 1154 din 07 12 2004.Noua lege a contenciosului administrativ. publicată în Monitorul oficial al României. Spre deosebire de varianta iniţială a Legii nr.(5).1154 din 7 decembrie 2004.1cu modificările şi completările ulterioare. legea de modificare a ei a încorporat sugestiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. care. Publicată în Monitorul Oficial nr.3 a respins sesizarea. care a ţinut o şedinţă a plenului judecătorilor. Realizate prin Legea nr. Principalele modificări aduse prin Legea nr. Legii contenciosului administrativ fiindu-i consacrate două monografii de referinţă4. 4 142 . &6. 262/2007 asupra Legii nr. dacă apreciază că încălcările produse drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor se datorează unor acte administrative ilegale. Editura All Beck. În cele ce urmează vom prezenta cele mai importante modificări aduse de Legea nr.510 din 30 iulie2007. 554/2004. care poate sesiza instanţa de contencios administrativ atunci când apreciază că ileglitatea actului administrativ nu poate fi înlăturată decât prin justiţie. 554/2004.Comentarii şi explicaţii. Completarea cu care vine legea vizează situaţia în care petiţionarul care l-a sesizat iniţial pe Avocatul poporului nu-şi însuşeşte acţiunea la primul termen de judecată. Editura Roata. precum şi nenumărate articole apărute în revistele de specialitate. 3 Publicată în Monitorul Oficial nr. doar cu acordul prealabil al persoanei ale cărei drepturi au fost încălcate. dar sesizarea instanţei se poate face în prezent. constatând că prevederile din lege care privesc dreptul Avocatului poporului de a sesiza instanţa de contencios administrativ sunt constituţionale. care reglementează regimul acţiunii introduse în contenciosul adminsitrativ de Avocatul Poporului.262/2007. 2004 şi Dacian Cosmin Dragoş. 507 din 17 noiembrie 2004. Regimul acţiunii care poate fi introdusă de prefect. 1 alin.&5. 554/2004. iar Curtea. 1. aşa cum menţionam deja. Bucureşti. prin decizia nr. 2. (3) al Legii nr. A fost modificat art. Bucureşti 2005. Geneză şi explicaţii.Legea contenciosului adminsitrativ. 554/2004. 554/2004 a contenciosului administrativ. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. nr. împreună cu magistraţii Curţilor de Apel şi ai Tribunalului Bucureşti. pe care le vom utiliza în conţinutul prezentei lucrări.Nu în ultimul rând. a fost proiectată preponderent în mediul academic. vizată de art. Ministerul Public poate sesiza instanţa de contencios administrativ şi în cazul în care printr-un act administrativ cu caracter normativ a fost vătămat un interes legitim public. Într-o a doua situaţie. Instituţia contenciosului administrativ îşi află în prezent reglementarea în Legea nr.

a stârnit în doctrină şi jurisprudenţă numeroase controverse dar şi interpretări şi aplicări dincolo de litera legii. atunci când apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept. care a fost în integralitate modificat. prin care se apără starea de legalitatea. inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie s-a interpretat că excepţia paote fi ridicată în termen de un an de la data emiterii actului. a finelor şi neprimire şi procedurii în materie de contencios administrativ.. care au determinat modificarea întregului articol. De aceea formularea iniţială din lege „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând” a fost înlocuită cu „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual. ordinea de drept. dat fiind faptul că acestea exercită un contencios obiectiv. după care textul a fost eliminat printr-o ordonanţă de urgenţă. a condiţiilor de admisibilitate. eliminându-se precizarea din textul vechi că trebuie să ne aflăm în prezenţa vătămării unui drept sau interes legitim. 5.3. s-a făcut şi cuvenita precizare că pot face obiectul excepţiei doar actele administrative unilaterale cu caracter individual. între care se regăseşte şi trăsătura că excepţia de nelegalitate nu este supusă unor termene. A fost modificat textul articolului 1 alin. Iniţial s-a prevăzut că participarea este obligatorie. declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională. consacrată de articolul 4. Anumite probleme a creat în practică articolul privind participarea procurorului în litigiile de contencios administrativ. în care se regăseşte semnificaţia termenilor cu care operează legea. în sensul că acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la emiterea actului. urmând să prezentăm modificările intervenite cu ocazia analizei trăsăturilor reglementării în materia contenciosului administrativ. în orice fază de procesului. Exempli gratia. iar competenţa derivă din legile speciale care reglementează acţivitatea. în jurisprudenţa unor instanţei jduecătoreşti. 7. indiferent de data emiterii acestuia. ci şi eficienţa instituţiei în ansamblul său. 4. care îi dă dreptul procurorului să participe la soluţionarea litigiilor de contencios administrativ. Dreptul autorităţii publice emitente a unui act administrativ unilateral nelegal care nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului a fost şi el modificat. în condiţiile legii. inexistentă în forma iniţială a 143 . (9). a drepturilor şi libertăţile cetăţenilor.” În acest fel. poate fi cercetată oricând. iar în prezent avem o formulă permisivă. astfel încât în prezent Prefectul. Reglementarea privind excepţia de nelegalitate. 6.O modificare de substanţă a suferit articolul 2. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice alt subiect de drept public pot introduce acţiune în contencios administrativ. deşi în formularea iniţială se precizează că excepţia de nelegalitate poate fi ridicată oricând. în ansamblul său. ceea ce practica arunca în aer nu numai constantele trasate de doctrină în ceea ce priveşte regimul juridic al acesteia.

caz în care partea va notifica decizia de renunţare organului administrativ jurisdicţional în cauză. Regimul plângerii prealabile. în sensul în care prevede expres posibilitatea părţii de a renunţa la calea administrativ jurisdicţională prevăzută de o lege specială. plângerea prealabilă poate fi formulată oricând. conform căreia în cazul actului administrativ normativ. după cum litigiul vizează încheierea contractului (termenul va curge de la data încheierii). care poate fi introdusă în termen de 6 luni. modificarea contractului (termenul va curge de la data modificării). b) s-au adăugat situaţiilor în care plângerea prealabilă nu este obligatorie şi alte două cazuri. reglementat de articolul 7 al legii. cauzele de nelegalitate urmând a fi apreciate prin raportare la legile în vigoare la data emiterii lor. încălcarea obligaţiilor contractuale (termenul va curge de la data producerii încălcării). Conţinutul articolului 7 privind atacarea actelor administrative jurisdicţionale a fost şi el modificat. şi ele vizează posibilitatea de a face obiectul unei asemenea excepţii şi acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9. fie după ce calea administrativ jurisdicţională a fost deja declanşată. Reglementarea privind introducerea unei acţiuni în contencios administrativ pentru persoanele vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din 144 . renunţare care se poate face fie de la început. De asemenea. expirarea contractului (termenul va curge de la data apariţiei cauzei care atrage stingerea obligaţiilor). sau interpretarea contractului (termenul va curge de la data constatării unei clauze interpretabile). 554/2004. în care caz suspendarea judecării nu mai intervine pentru că însăşi instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia este competentă să se pronunţe asupra ei. 8. Cererea de revizuire se poate introduce în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii. O altă modificare necesară vizează situaţia în care excepţia de nelegalitate se ridică în faţa instanţei de contencios administrativ. care nu era prevăzută iniţial. dispoziţie necesară atâta vreme cât acest tip de act poate fi atacat oricând. a fost consacrată posibilitatea atacării cu revizuire a hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a unei excepţii de ilegalitate care a fost respinsă ca inadmisbilă. care se calculează în mod diferit. 262/2007. Reglementări privind regmul juridic al excepţiei de nelegalitate au fost aduse şi prin articolele II şi III ale Legii nr. respectiv cel al actului administrativ asimilat sub forma refuzului nejustificat şi a faptului de a nu se răspunde petiţionarului în termenul prevăzut de lege precum şi cel al excepţiei de nelegalitate. 10. c) a fost clarificat regimul plângerii prealabile în cazul contractelor administrative. însă necesară deoarece actele administrative cu caracter normativ pot fi oricând atacate în faţa instanţei de contencios administrativ. s-a modificat după cum urmează: a) s-a consacrat o dispoziţie nouă.legii. prin sesizarea direct a instanţei de contencios administrativ.

Articolul 11 privind termenele de introducere a acţiunii a fost reformulat. de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare. acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă. a fost completat cu situaţia în care acţiunea vizează refuzul autorităţii de a pune în executare actul administrativ emis ca urmare a soluţionării cererii sau a plângerii prealabil. 13.ordonanţe declarate neconstituţionale a fost completată cu prevederea conform căreia în cazul în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii a fost pronunţată urmare a ridicării excepţiei în altă cauză. O completare necesară în regimul juridic al suspendării executării actului administrativ atacat vizează situaţia în care acţiunea în fond se soluţionează. caz în care va fi depusă şi copia certificată după acel act. 12. Conţinutul articolului 12. anularea unui act adminsitrativ sau obligarea la emiterea unui asemenea act sau la realizarea unei operaţiuni administrative. acesta este suspendat de drept. 11. în termenul maxim de un an de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Dacă acţiunea în fond a fost câştigată. odată admisă. Aceasta deoarece s-a constatat că unele persoane sunt interesate numai de suspendarea. cu rea credinţă. A fost de asemenea recunoscută posibilitatea ca acţiunea să poată avea ca obiect şi acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe declarate neconstituţionale. că formulează numai plângere prealabilă şi cerere de suspendare şi se prevalează de faptul că suspendarea. autoritatea emite încă un act cu un conţinut identic. suspendarea încetează de drept. O altă modificare adusă în regimul suspendării vizează situaţia în care. Regimul suspendării actelor administrative după sesizarea autorităţii publice cu plîngerea prealabilă a fost modificat şi completat. Au existat astfel de situaţii în ultimii ani şi pentru a elimina riscul repetării lor. în sensul în care termenele şi modul de calcul să vizeze în egală măsură atât actul adminsitrativ unilateral cât şi contractul administrativ A fost prevăzută şi situaţia suspendării procedurii de soluţionare a plângerii prealabile potrivit unei legi speciale. legiuitorul a prevăzut că în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă. după cum urmează: a) s-a prevăzut că în cazul în care persoana nu introduce acţiunea în anulare în termen de 60 de zile de la pronunţarea suspendării. dacă a expirat termenul maxim de un an de la data emiterii actului. nu şi de desfiinţarea actului. produce efecte până la soluţionarea în fond. care reglementează actele care trebuie ataşate cererii. ea putând fi câştigată sau pierdută de reclamant. suspendarea dispusă după formularea plângerii prealabile îşi prelungeşte 145 . indiferent când se petrece aceasta. după ce s-a dispus suspendarea cerută după formularea plângerii prealabile. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. caz în care termenul de 6 luni curge de la reluarea procedurii.

emiterea sau încheierea actului. deduse din acte administrative tipice sau asimilate considerate ca ilegale. pe de o parte. 14. au fost completate dispoziţiile articolului 15 care reglementezaă suspendarea care poate fi solicitată odată cu acţiunea principală. guvernate de un regim juridic predominant de drept public. O completare importantă şi necesară. emis sau încheiat actul. dat fiind faptul că s-a constatat că datorită încărcării instanţelor cu dosare. actualul text face referire la persoana care a contribuit la elaborarea. se subînţelege că dacă acţiunea în fond a fost pierdută. Ana Rozalia Lazăr – „Reforma justiţiei şi contenciosul administrativ”. care se poate face în termen de 15 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere. Sunt consacrate şi reguli procedurale de judecare a acestei cereri. pe considerentul că autoritatea publică este aceea care emite sau încheie actul. dat fiind statutul României de membru al Uniunii Europene este cea care adaugă motivelor de revizuire şi situaţia în care prin hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate pe calea contenciosului administrativ a fost încălcat principiul priorităţii dreptului comunitar asupra dreptului intern. A fost modificat conţinutul articolului 16 care prevede posibilitatea introducerii în cauză a funcţionarului. la 30 de zile. 5/2003. Spre deosebire de forma iniţială. Deşi legiuitorul nu mai prevede expres. (1) al Legii nr. şi cei vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime. în Revista Curierul Judiciar nr. Termenul de redactare şi motivare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ a fost majorat de la 10 zile. termenul de 10 zile este imposibil de a fi respectat.efectele până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. efectele suspendării încetează la data soluţionării în fond a cauzei. Prin art. 17. să prezinte Parlamentului spre aprobare. cu precizarea că motivele pentru care se poate formula o asemenea cerere sunt aceleaşi ca şi motivele care justifică suspendarea după formularea plângerii prealabile. 1 146 . Modificarea este de fond şi nu de formulare. Definiţia contenciosului administrativ1 Contenciosul administrativ reprezintă totalitatea litigiilor dintre autorităţile publice. pe de altă parte. într-un termen de maxim 60 de zile de la înregistrare. 15. funcţionarul numai contribuie la aceste operaţiuni. IV alin. de competenţa secţiilor de contencios administrativ ale instanţelor judecătoreşti. proiectele de legi pentru reglementarea diferitelor jurisdicţii administrative speciale. în procedură de urgenţă. În sfârşit. &7. care prevedea că poate fi introdusă în cauză persoana care a elaborat. 16. 262/2007 se impune Guvenului ca în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 1-8. adică existenţa unor cazuri bine justificate şi necesitatea prevenirii unor pagube iminente. cât era iniţial. p.

554/2004 face vorbire despre „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim”. în Revista de drept public nr. 1 147 . 3 Antonie Iorgovan. nu şi de fapt. Prin Legea nr. Parlamentul emite.52). 2 Rodica Narcisa Petrescu . respectiv contractele administrative. cât şi asupra actului administrativ asimilat2. 554/2004. atât de acte administrative unilaterale cu caracter individual sau normativ. Nu vom putea ataca în contenciosul administrativ o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti.p. se recunoaşte posibilitatea de a se ataca la instanţele de contencios administartiv şi ordonanţele de Guvern. &8. Prin Legea nr. executarea lucrărilor de interes public. 554/2004. În cadrul acţiunilor în contencios administrativ pot fi atacate actele emise de autorităţile publice. se instituie un control direct. în acord cu prevederile articolului 126(6) din Constituţie. Până la revizuirea Constituţiei. care privesc punerea în valoare a unui bun proprietate publică.73 şi 76 din Constituţie. potrivit art. (1) litera c) din legea. pp. organice şi ordinare) şi hotărâri. legi (constituţionale. Curtea Constituţională nu se putea pronunţa asupra vătămării adusă unui particular. Exemplu. acte de drept comercial şi acte administrative.363. este vorba. Analiza trăsăturillor contenciosului administrativ în baza Legii nr. care vor avea deci calitatea de pârâte (art. cât şi de acte administrative bi sau multilaterale. pe cale de acţiune judiciară. raportată la Constituţie.cadru.Comentariu privind unele puncte de vedere referitoare la Proiectul Legii contenciosului administrativ. iar dacă se invoca excepţia de neconstituţionalitate. însă vom ataca în contenciosul administrativ actele cu caracter administrativ ale acestei autorităţi publice.3 2) O a doua trăsătură priveşte calitatea părţilor in litigiu.op. pentru că în competenţa ei intră numai dezlegarea unei probleme de drept. Cât priveşte calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ. care era de neconceput într-un stat de drept. În ceea ce priveşte actul administrativ care poate face obiectul contenciosului administrativ. prestarea unui serviciu public sau efectuarea unei achiziţii publice. potrivit articolului 2 alin. 85-86. în contenciosul administrativ nu vor putea fi atacate decât actele administrative ale acestuia. cit. acte de drept al muncii. Se înţelege că din toate aceste categorii de acte pe care le emite un organ public. atât asupra actului administrativ propriu-zis.O autoritate publică poate emite mai multe categorii de acte: acte specifice statutului său constituţional1. întrucât aceasta este supusă căilor de atac potrivit procedurii civile. acţiunile care aveau ca obiect ordonanţe de Guvern erau respinse ca inadmisibile.. articolul 1 din Legea nr. În acest fel se ajungea la un cerc vicios. 554/1994 şi a Constituţiei 1) O primă trăsătură o reprezintă obiectul litigiilor de contencios administrativ. 3/2004.

iar într-o accepţiune foarte largă. prin care să-i ceară acesteia să-şi revizuiască atitudinea. 262/2007 s-a prevăzut posibilitatea ca.183). 2 Constantin Rarincescu .Prin modificările aduse de Legea nr. cit. 554/2004. dar şi morale. înlocuirea unui act administrativ. -“recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim“ în formularea consacrată de legea-cadru şi de cea fundamentală. 106. modificarea. Cât priveşte plângerea prealabilă (sau acţiunea administrativă prealabilă). reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ. care semnifică posibilitatea ca instanţa să oblige autoritatea pârâtă la emiterea actului solicitat de reclamant. p. . p. putând fi vorba despre anularea. după caz. cum vom arăta ulterior. fie de o anulare totală. în funcţie de întinderea efectelor anulării.. una din următoarele soluţii: . atunci când apreciază că legea îi conferă acestuia un asemenea drept. despre despăgubiri materiale.repararea pagubei.anularea actului. 1 Contenciosul de plină jurisdicţie este acela care „pune în lucru plenitudinea puterilor judecătorului. pe calea procedurii prealabile să se poată solicita şi dispune şi modificarea nu numai revizuirea actului administrativ atacat.1 În conformitate cu actuala reglementare se instituie un control de plină jurisdicţie. 4) A patra trăsătură a contenciosului administrativ vizează caracterul obligatoriu al plângerii prealabile. 1996. Recursurile administrative pot fi de mai multe categorii: Recursul graţios este acel tip de recurs căruia îi sunt caracteristice două trăsături: -se exercită la aceeaşi autoritate care a emis actul administrativ supus recursului. şi anume un contencios de plină jurisdicţie. 554/2004. (1) litera j) din lege. în sensul că reclamantul poate să solicite şi instanţa poate să dispună. 148 . Jean Waline – „Droit administratif”. Poate fi vorba. 16é édition. să săvârşească o prestaţie sau să se abţină de la o acţiune sau o operaţiune materială2. în sensul revocării sau modificării acestuia. ci să pronunţe şi condamnări” (Jean Rivero. chiar să adopte o anumită atitudine. Judecătorul poate să restabilească ordinea de drept nu doar prin puterea de anulare. Paris. atât Legea nr. sub forma recursurilor administrative. Dalloz. fie despre una parţială. putând fi vorba.op.cadru o defineşte ca fiind cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare.3) A treia trăsătură vizează tipul de contencios instituit prin Legea nr. ele semnifică o posibilitate a subiectului vătămat de a se adresa administraţiei care i-a produs vătămarea sau celei superioare ei. cât şi Constituţia vorbesc expres despre această posibilitate a instanţei. Articolul 2 alin.

datorii vamale şi accesorii ale acestora. să fie retractat. b)Curţile de apel judecă. p. cererile şi procesele privind actele autorităţilor şi instituţiilor publice centrale. după cum urmează: a) tribunalele judecă. care se judecă în cadrul secţiilor speciale de contencios administrativ existente la nivelul tribunalelor. 449. 217/27. 554/2004 obligă autoritatea administrativă la parcurgerea procedurii prealabile. procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene precum şi cele care privesc taxe şi impozite.2000. de peste 500 000. astfel cum a fost el modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. contribuţii. în primă instanţă. ca instanţe de recurs. Publicată în Monitorul Oficial nr. în primă instanţă. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă.cel care-l exercită poate cere să fie emis un act administrativ. 149 .o altă trăsătură a acestei forme de recurs vizează pretenţiile recurentului. 5) A cincea trăsătură a contenciosului administrativ o reprezintă dublul grad de jurisdicţie fondul şi recursul. . ce anume poate cere cel care–l exercită de la organul ierarhic superior celui al cărui act i-a produs o anumită vătămare. 1 2 Ibidem. datorii vamale şi accesorii ale acestora.7 din Legea nr. recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în fond în materia contenciosului administrativ (litigiile care privesc actele administrative ale autorităţilor locale şi judeţene. precum şi ale articolului 10 din Legea nr.2. Curţilor de Apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În prezent. competenţa materială a instanţelor judecătoreşti este stabilită prin art. precum şi cele care privesc taxe şi impozite.04. -din punctul de vedere al sferei sale de aplicare nu vizează decât actele emise sau adoptate de organele administrative care au organe superioare ierarhic. care au fost soluţionate în fond de tribunale). c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Curţile de Apel în primă instanţă. care poate îmbrăca forma recursului graţios şi a celui ierarhic şi al cărei regim îl vom dezvolta cu prilejul abordării condiţiilor de admisibilitate ale unei acţiuni în contenciosul administrativ. Recursul ierarhic are ca specific următoarele trăsături: -se exercită la organul ierarhic superior organului care a produs vătămarea. art.. contribuţii. obiectul său.138/20002 şi OG nr. 554/2004. Cât priveşte actuala reglementare în materia contenciosului administrativ.58/2003 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. de până la 500 000 . modificat sau anulat1.

3 Legea admite. textul actual prevede posibilitatea introducerii în cauză a persoanei care a contribuit la elaborarea. c) funcţionarul public poate fi chemat în instanţă numai dacă se solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere2. emiterea sau încheierea actului administrativ atacat. p.după caz. posibilitatea ca la data introducerii acţiunii în anulare reclamantul să nu cunoască întinderea reală a pagubei. 2002.-V. funcţionarul nu face decât să contribuie la elaborarea. cit. funcţionari sua chiar personal contractual) spre deosebire de vechea reglementare care restrângea sfera doar la funcţionarul autorităţii pârâte. având deci calitate procesuală pasivă1. emiterea sau încheierea actului. şi anume cea care a contribuit la elaborarea. Lumina Lex. Partea Generală. este pârât în litigiul de contencios administrativ. care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim (subl. spre deosebire de varianta iniţială care făcea referire la persoana care a elaborat. cât şi cea care se face vinovată de neemiterea lui. emiterea sau încheierea actului.Unele controverse doctrinare privind legea contenciosului administrativ la un an de la intrarea în vigoare (partea a II-a) în Revista de Drept public nr. pe considerentul că actul emană de la autoritatea publică. 90.. însă numai în situaţia în care se solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere. din interpretarea căruia pot fi desprinse următoarele aspecte: a) poate fi chemat în justiţie atât persoana fizică. 1 150 . 7)Cea de-a şaptea trăsătură a actualei reglementări în materie de contencios administrativ o reprezintă posibilitatea ca acţiunea să poată fi formulată şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea.6)Cea de-a şasea trăsătură a reglementării privind contenciosul administrativ o reprezintă posibilitatea de a fi atacate în justiţie şi actele administrative cu caracter jurisdicţional (art. revizuită şi adăugită de autor. ns. b) funcţionarul public chemat în justiţie are calitate procesuală de sine stătătoare. faţă de care se poate angaja răspunderea (demnitari. Ed. a III–a. prin art. Trebuie semnalat faptul că articolul 16 din Legea nr.). Bucureşti. prin refuzul rezolvării cererii referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim. 6 din Legea nr. Cum am precizat deja cu prilejul analizei principalelor modificări aduse de Legea nr.op. îl regăsim în art. 554/2004). Mihaela Popa. reprezintă o sferă mult mai largă de subiecte din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. Regimul legal al funcţionarului public implicat în emiterea actului administrativ atacat sau neemiterea actului solicitat. ori. emiterea sau încheierea lui. 554/2004 operează cu noţiunea de persoana ceea ce. conceptual.16. Ed. 3 Nicolae Scutea. 2/2006. p. p. 19.547.V. 262/2007. În această situaţie Valentin Prisacaru – ”Tratat de drept administrativ român”. emis sau încheiat actul. 340. 2 Mircea Preda .

Rezultă că funcţionarul public poate avea calitatea de pârât în litigiile în care cererea de despăgubiri se introduce odată cu cererea de anulare sau de obligare la emiterea actului. articolul 16 alin. de anulare sau de obligare la emiterea actului. 8) Cea de-a opta trăsătură a reglementării actuale privind contenciosul administrativ o reprezintă consacrarea unor garanţii procesuale pentru judecarea cererilor de contencios administrativ şi pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile. legea consacră următoarele garanţii procesuale: a)posibilitatea pe care o are instanţa judecătorească de a aplica anumite amenzi judiciare. Credem că în această a doua situaţie acţiunea nu poate fi formulată împotriva funcţionarului.el poate introduce ulterior cererea de despăgubire. pot fi introduse numai împotriva autorităţii publice.op.. care se poate aplica tot conducătorului autorităţii publice în situaţia în care nu este respectat termenul de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţată de instanţa judecătorească de contencios administrativ. În cadrul acestor litigii prin care se solicită despăgubiri ulterior judecării şi admiterii acţiunii principale în anulare sau în obligare la emiterea unui act. Este vorba despre amenda în cuantum de 10% din salariul minim brut pe economie care se poate aplica conducătorului autorităţii publice care nu trimite până la termenul stabilit de instanţă actele şi documentele solicitate şi amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere nejustificată. este supusă judecăţii” 1. fără a se solicita despăgubiri. e)posibilitatea. În principal. persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor în solidar cu autoritatea publică pârâtă. pentru funcţionar de a “chema în garanţie pe superiorul său ierarhic de la care a primit ordin scris să elaboreze sau nu actul a cărui legalitate totală sau parţială. 340. d)legea instituie principiul solidarităţii dintre funcţionarul public şi autoritate. în faza de executare. deoarece acesta nu a avut calitate procesuală pasivă în cadrul acţiunii principale. p. cit. şi acţiunea principală va putea fi formulată numai împotriva autorităţii emitente a actului. atât pe parcursul judecării cererii cât şi după judecare. astfel încât nu pot fi chemate în litigiul în despăgubire alte părţi decât cele care au stat în proces în cadrul acţiunii principale. termenul de prescripţie pentru această cerere curgând de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei. 151 . 1 Mircea Preda. (1) teza finală prevăzând că în cazul în care acţiunea se admite. De aici concluzia că acţiunile al căror obiect exclusiv îl reprezintă anularea actului sau obligarea la emiterea lui.

Contenciosul administrativ obiectiv are ca semnificaţie faptul că prin acţiunea cu care l-a învestit pe judecător reclamantul urmăreşte să apere un drept obiectiv sau un interes legitim public5. în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii. 187.contencios administrativ obiectiv De la început trebuie precizat. 12è édition. Astfel. destinat a apăra legalitatea obiectivă. unde judecarea fondului se face de către un complet format dintr-un singur judecător.2/2004. respectiv contenciosul subiectiv şi contenciosul obiectiv. 2 Eugen Popa. d) reglementări speciale privind constituirea completelor de judecată. p.op. vom avea contencios administrativ subiectiv atunci când reclamantul. 255. faptă care se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 2500 la 10 000 lei.1/2006. ci deopotrivă pentru contenciosul administrativ obiectiv. Mihaela Popa. c) celeritatea procedurii de judecată a acţiunii în fond. 63. Dalloz. 4 Această sintagmă a fost in trodusă prin proiectul Legii contenciosului administrativ. Paris. 5 Această sintagmă a fost in trodusă prin proiectul Legii contenciosului administrativ.1 În doctrină2 sunt recunoscute. în sensul de a verifica dacă a fost adusă atingere unor drepturi care reprezintă conţinutul unei situaţii juridice Nicolae Scutea. p. solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă referitoare la un drept subiectiv sau interes legitim personal4.262. din perspectiva caracterului inovator al noii legi a contenciosului administrativ. &9. Contencios administrativ subiectiv . cit.Unele controverse doctrinare privind Legea contenciosului administrativ la un an de la intrarea sa în vigoare. spre deosebire de dreptul comun. în sensul de a cerceta dacă un act administrativ tipic sau asimilat a adus atingere unei situaţii juridice subiective. 3 Gustave Peiser – „Contentieux administratif”. în sensul că judecarea în fond a acţiunilor se face de un complet de 2 judecători. publicat în Revista de Drept Public nr. în Revista de drept public nr. a căilor ordinare şi extraordinare de atac..b) încriminarea ca şi infracţiune a neexecutării din motive imputabile sau nerespectării hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ. a redactării şi motivării hotărârilor judecătoreşti precum şi a celei de punere în executare a hotărârilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti. Criteriul de distincţie între cele două forme de contencios priveşte caracterul dreptului care este valorificat prin acţiunea promovată3.2/2004. pp. prin acţiunea introdusă. 1 152 . două forme ale contenciosului administrativ. 2001. publicat în Revista de Drept Public nr. faptul că aceasta consfiinţeşte nu numai cadrul general pentru exerciţiul contenciosului administrativ subiectiv.

p.. 4) Condiţia îndeplinirii procedurii administrative prealabile sub forma recursului graţios şi (sau) a recursului administrativ ierarhic.123 alin. pp. Altfel spus. cit. contenciosul subiectiv pune în cauză interese individuale. în formă tipică sau asimilată. 1 153 . Ne vom afla astfel în prezenţa unui contencios subiectiv atunci când reclamantul solicită instanţei să anuleze o autorizaţie de construcţie care aduce atingere unui drept de proprietate sau altui drept fundamental al său. Sfera condiţiilor de admisibilitate Legea nr. Sintetizând distincţia între cele două tipuri de contencios. pe când contenciosul obiectiv urmăreşte apărarea ordinii de drept.(5) din Constituţie şi articolelor 1alin (8) şi art. 262/2007. pe când contenciosul obiectiv urmăreşte să apere stricta resepctare a legalităţii. profesorul Tudor Drăganu afirmă că prin contenciosul administrativ se tinde să se asigure respectarea unor drepturi recunoscute de lege unor persoane fizice sau juridice. legea instituind termene de exercitare atât a plângerii prealabile. 2) Condiţia ca actul atacat să emane de la o autoritate publică. 554/2004 &10. op. cu modificările şi completările care i s-au adus prin Legea nr. 3 din Legea nr. Jean. 554/2004 consacră următoarele condiţii de admisibilitate ale unei acţiuni în contenciosul administrativ: 1) Condiţia ca actul atacat să fie act administrativ. cât şi a acţiunii. Actuala reglementare consacră forme ale contenciosului obiectiv. 554/2004.609. O acţiune în contencios obiectiv exercită prefectul în temeiul art. 5) Condiţia termenului. 3) Condiţia ca actul atacat să vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.cu caracter general şi impersonal1 şi dacă s-a adus atingere unei stări de legalitate generală.2 IV.. &11. 608. cit. 141. Analiza condiţiilor de admisibilitate 2 Charles Debbasch. CONDIŢIILE ACŢIUNII ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ÎN BAZA LEGII NR.op. de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau de Ministerul Public.Claude Ricci. Tudor Drăganu-Liberul acces la justiţie. abstracţie făcând situaţia juridică a părţii vătămate prin actul administrativ ilegal. Este vorba despre acţiunile introduse de Avocatul Poporului.

1.CONDIŢIA CA ACTUL ATACAT SĂ FIE ACT ADMINISTRATIV, ÎN FORMĂ TIPICĂ SAU ASIMILATĂ. Într-o excelentă monografie a venerabilului profesor Tudor Drăganu, această condiţie este evocată prin formularea condiţia ca actul atacat să fie un act administrativ emis de o autoritate publică sau un fapt material asimilat de lege unui asemenea act.1 Constatăm că se face referire nu la acte administrative asimilate, ci la fapte asimilate de lege unui act administrativ, soluţie legitimă, de altfel, dacă avem în vedere că, riguros juridic, este vorba despre un fapt asimilat de legiuitor, prin efectele sale, unui act, şi nu invers. Prin articolul 2 alin. (1) litera c) din Legea contenciosului administrativ, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 262/2007, se dă o definiţie extensivă noţiunii de act administrativ,2 în sensul că aceasta evocă actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte adminsitrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ (subl. ns.-V.V.). Faţă de varianta iniţială a legii, prin Legea nr. 262/2007 au intervenit două modificări, una care face precizarea că actul emis de autoritatea publică trebuie să fie emis în regim de putere publică pentru a fi atacabil în faţa instanţei de contencios administrativ şi cea de-a doua, reprezintă o completare a legii, cu posibilitatea ca legi specială să prevadă şi alte categorii de contracte administrative care să fie supuse controlului de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios adminsitrativ. Acelaşi articol, prin alin. (2), asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legaltăcerea administrativă şi tardivitatea.3 Spre deosebire de Legea nr.1/1967, care nu îngăduia controlul judecătoresc asupra actelor administrative cu caracter normativ, actuala reglementare recunoaşte expres o asemenea posibilitate.

1 2

Tudor Drăganu-Liberul acces la justiţie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 117. A. Iorgovan-Noua lege a contenciosului administrativ, Geneză şi explicaţii, Editura Roata, Bucureşti, 2004, p. 283. 3 Pentru o analiză asupra formelor de manifestare a refuzului rezolvării cererii şi a tardivităţii, ca modalităţi de exprimare a pasivităţii administraţiei, a se vedea Daiana Vesmaş, Nicolae ScuteaProblema pasivităţii administraţiei în dreptul german. Aspecte de ordin substanţial şi procedural, în Revista de drept public nr. 3/2003, pp. 27-44.

154

Pornind de la faptul că vechea lege nu conţinea reglementări exprese privind actele administrative normative, dacă ele pot sau nu să fie atacte şi dacă da, cu ce consecinţe, în doctrină s-a pus problema efectelor unei sentinţe judecătoreşti prin care se anulează un act administrativ cu caracter normativ, dacă această sentinţă judecătorească produce efecte juridice inter partes litigantes, ca oricare altă sentinţă judecătorească ori produce efecte juridice erga omnes. În ceea ce ne priveşte, am considerat întotdeauna că răspunsul trebuie să aibă în vedere a doua variantă, şi anume faptul că o sentinţă judecătorească prin care se anulează un act administrativ cu caracter normativ produce efecte juridice faţă de toate subiectele de drept1. Totodată, am considerat că se impune, crearea cadrului legal prin care aceste sentinţe judecătoreşti să fie aduse la cunoştinţă, putându-se lua în consideraţie soluţia publicării lor în Monitorul Oficial, pentru sentinţele judecătoreşti care vizează acte administrative emise de autorităţi ale administraţiei centrale sau în Monitoarele Oficiale existente la nivel judeţean, pentru cele care vizează acte cu caracter normativ emise de organe ale administraţiei publice de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. O asemenea soluţie s-a impus prin art. 23 din Legea nr. 554/2004 intitulat chiar „obligaţia publicării”. Delimitarea actului administrativ de ordinele şi instrucţiunile de serviciu Necesitatea ca actul atacat să fie act administrativ pune în discuţie problema distincţiei între actele administrative, pe de o parte, şi alte acte juridice sau operaţiuni tehnico-administrative, pe de altă parte, respectiv delimitarea actului administrativ de alte înscrisuri2 sau de simplele adrese sau circulare3. Acestea reprezintă comunicări prin care un superior ierarhic, de regulă um ministru, face cunoscute subordonaţilor săi intenţiile sau un punct de vedere privitor la executarea unui serviciu, interpretarea unei legi sau a altui act normativ4. Înţelegem, din această definiţie, că prin intermediul circularelor nu se modifică o situaţie juridică deja existentă sau nu se naşte o situaţie juridică inexistentă până atunci. Pentru că, dacă se întâmplă acest lucru, circularele încetează să mai reprezinte un instrument de comunicare, ele devin o veritabilă decizie administrativă, împotriva căreia este admisibil un recurs jurisdicţional5. Circularele sunt astfel instrumente obligatorii pentru agenţii din administraţie, fără a produce însă, de principiu, consecinţe juridice pentru cei administraţi.
1 Dana Apostol -Tofan- Puterea discreţionară şi excesul de putere al autorităţilor publice, op. cit., p. 166. 2 Rodica Narcisa Petrescu - op. cit., pp. 382. 3 Antonie Iorgovan - op. cit., vol II, pp. 480. 4 Jean Rivero, Jean Waline - op. cit., p. 98. 5 În acelaşi sens s-a pronunţat şi Consiliul de Stat în mai multe rânduri. Pentru exemplificare, Jean Rivero, Jean Waline - op. cit., p. 99.

155

Dacă ele produc consecinţe juridice, îşi pierd calitatea de “circulare”, ele devin veritabile acte administrative, susceptibile de a fi atacate pe calea contenciosului administrativ1. Legea nr. 554/2004 prin art.18 alin.(2), astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 262/2007, admite că “Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (8) şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii”. Deosebirea faţă de varianta iniţială a legii constă în faptul că aceasta făcea referire la actele şi operaţiunile administrative, pe când varianta modificată a textului, în mod corect face referire doar la operaţiunile administrative, pe considerentul că actele administrative pot fi atacate de sine stătător, în condiţiile legii. Ordinele sau instrucţiunile de serviciu nu reprezintă nici ele, în principiu, acte administrative propriu-zise, ele putând avea un caracter intern sau extern. Cum se atrage, în mod corect, atenţia, în literatura de specialitate2, lucrurile nu trebuie însă privite în mod rigid, astfel încât orice ordin de serviciu, indiferent de efectele sale, să fie calificat ca operaţiune administrativă, sustrasă controlului de legalitat3. Subscriem propunerii formulată deja4, potrivit căreia îi revine instanţei judecătoreşti obligaţia şi misiunea de a evalua adevărata voinţă a autorităţii emitente, consecinţele pe care ea le-a produs, forma concretă pe care o îmbracă actul cu care a fost sesizată, pentru a stabili dacă acesta este act administrativ sau nu. În concluzie, credem că principala preocupare a instanţei, atunci când îşi stabileşte competenţa rationae materiae de a se pronunţa asupra unui act administrativ, va fi să ţină seama de următoarele principii: a) în conformitate cu art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004, operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii (acte administrative pregătitoare) vor putea fi atacate în contenciosul administrativ odată cu actul administrativ pe care îl fundamentează; b) nu orice ordin, instrucţiune, circulară, trebuie exceptate de la contenciosul administrativ şi calificate ca operaţiuni administrative, neproducătoare de efecte juridice. Unele din acestea, indiferent că emană din interiorul sau exteriorul organului public pârât, sunt producătoare, prin ele însele, de efecte juridice şi atunci ele pot fi atacate de sine stătător în justiţie. După cum accentuează în mod constant autorii francezi, trebuie făcută distincţia între circularele interpretative, care sunt măsuri de ordin intern şi
Charles Debbasch - op. cit., p. 207. A. Iorgovan - op. cit., vol II, p.481. 3 În doctrina franceză se susţine că „circularele sau instrucţiunile de serviciu sunt prescripţii generale pe care şefii de serviciu le dau funcţionarilor plasaţi sub autoritatea lor în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legilor şi regulamentelor” (André de Laubadère, Jean Claude Venezia, Yves Gaudemet, op.cit., 1996, p.695). 4 A. Iorgovan - op. cit., vol. II, p. 483.
2 1

156

circularele reglementare care sunt decizii exterioare. Primele sunt sustrase unui control jurisdicţional direct, celelalte nu1. c) există, în sfârşit, anumite adrese, informări, înregistrări, ale administraţiei, care reprezintă pure operaţiuni administrative şi care sunt sustrase controlului de legalitate al actelor administrative. 2. CONDIŢIA CA ACTUL ATACAT SĂ EMANE DE LA O AUTORITATE PUBLICĂ Cea de-a doua condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în contenciosul administrativ este condiţia ca actul atacat să emane de la o autoritate publică. Vechea Lege nr. 29/1990 vorbea despre acte administrative emise de autorităţi administrative. Constituţia încă în versiunea din 1991, prin chiar modul de denumire a art.52 “dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, ca şi din conţinutul acestui articol, rezultă că s-a îndepărtat de la spiritul tradiţional al instituţiei, îngăduind ca orice act administrativ, indiferent de autoritatea publică de la care emană, să poată fi atacat în contenciosul administrativ. Între noţiunile de autoritate publică şi autoritate administrativă există o relaţie de la întreg la parte, sau, în termenii logicii formale, de la genul proxim la diferenţa specifică. Actuala Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu numai că face referire la acte administrative emanând de la autorităţi publice, dar şi defineşte, prin articolul 2 alin. (1) litera b), în forma rezultată în urma modificărilor care i s-au adus, ce este aceea o autoritate publică, respectiv orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public (subl. ns.-V. V.). Faţă de forma iniţială a textului, modificările intervenite prin Legea nr. 262/2007 au avut în vedere precizarea caracterului legitim al interesului public, precum şi eliminarea părţii finale a definiţiei, care se referea la prestarea unui serviciu public în regim de putere publică, care nu se mai impunea în condiţiile în care de esenţa unui serviciu public este satisfacerea unei nevoi sociale de interes public în regim de putere publică. Rezultă că în baza actualei reglementări pot fi atacate în justiţie două categorii de acte administrative: a) acte prin care se realizează administraţia-scop (emise de autorităţile administraţiei publice); b) acte prin care se realizează administraţia-mijloc de realizare a competenţei (acte emise de alte autorităţi publice decât cele administrative). Constituţia, prin articolul 52, a stabilit astfel că garanţia constituţională prevăzută de el este aplicabilă ori de câte ori o autoritate publică, indiferent dacă
1

Charles Debbasch - op. cit., p. 207.

157

face sau nu parte din sistemul de organle ale administraţiei publice, emite un act administrativ.1 Acest lucru înseamnă că, pornind de la autorităţile publice consacrate în prezent de Constituţie, respectiv Parlamentul, Preşedintele, Guvernul, ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prefectul, primarul, consiliile judeţene şi comunale, Avocatul Poporului, instanţele judecătoreşti, în frunte cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul public, Curtea Constituţională şi Curtea de Conturi, prevederea articolului 52, care reprezintă un drept garanţie, este aplicabilă de câte ori acestea recurg, în activitatea lor, la emiterea sau adoptarea de acte administrative.2 Precizăm că trebuie să fie vorba despre acte administrative, în sensul în care acest concept este în prezent definit prin Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că fiecare din autorităţile repsective are competenţa de a emite şi alte categorii de acte juridice. Exemplu, Parlamentul adoptă legi şi hotărâri. Însă Parlamentului îi revine şi competenţa de a numi în unele funcţii publice, prin acte care, ca natură juridică, sunt acte administrative şi pot fi cenzurate, din punct de vedere al legalităţii lor, de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. 3. CONDIŢIA CA ACTUL ADMINISTRATIV ATACAT SĂ VATĂME UN DREPT RECUNOSCUT DE LEGE SAU UN INTERES LEGITIM Legea din 1990 a contenciosului administrativ făcea referire doar la “drepturile sale recunoscute de lege“. Constituţia României din 1991, în forma iniţială, consacra posibilitatea persoanei vătămate “într-un drept al său“ de o autoritate publică, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. În urma revizuirii Constituţiei, art.52 vorbeşte atât despre drepturi, cât şi despre interese legitime. Legea nr. 554/2004, în spiritul Constituţie, în articolul 1 alin. (1) face referire atât la drepturi, cât şi la interese legitime. Subliniem caracterul legitim al interesului, ceea ce înseamnă că nu orice interes este ocrotit prin justiţie. Pentru a se bucura de o asemenea protecţie, constituantul şi legiuitorul actual impun caracterul legitim al interesului, ceea ce rezultă dintr-o evaluare făcută de legiuitor şi transpusă într-o normă de drept. Înţelegem astfel că o acţiune în contenciosul administrativ, în baza art.1 din Legea nr.554/2004 şi a art.52 din Constituţie, poate să fie întemeiată pe ocrotirea a două categorii de valori: a) drepturi; b) interese legitime. Articolul 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, în forma modificată prin Legea nr.262/2007, defineşte dreptul vătămat ca fiind orice drept fundamental prevăzut de Constituţie, de lege sau de un alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ (subl. ns.-V.V.).Faţă de forma iniţială a legii,
1 2

Tudor Drăganu-Liberul acces la justiţie, op. cit., p. 121. Tudor Drăganu-Liberul acces la justiţie, op. cit., p. 121.

158

care făcea referire numai la Constituţie şi lege, forma modificată adaugă sau de alt act normativ, completare necesară dat fiind faptul că un drept poate fi recunoscut şi prin alt act normativ decât Constituţia sau legea. Interesul legitim este şi el definit prin literele p) şi r) ale aceluiaşi articol, sub cele două forme ale sale, privat şi public. Astfel interesul legitim public este definit ca reprezentând interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Interesul legitim privat este posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea relizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat. Problema legitimităţii interesului ocrotit pe calea unei acţiuni în justiţie, în general, şi a contenciosului administrativ, în special, este foarte importantă, dat fiind faptul că nu orice tip de interes face obiectul unei protecţii printr-o acţiune judiciară. Trebuie să fie vorba despre un interes care se întemeiază pe drept, pe cutumă sau pe principiile generale ale dreptului, fiind de neconceput ca interesele nelegitime să fie ocrotite prin justiţie.1 În concluzie, putem spune că atunci când se invocă prezenţa unui interes legitim, trebuie să se aibă în vedere nu numai definiţia legală dată de Legea nr. 554/2004, ci şi trăsăturile acestuia identificate în doctrină, dat fiind fpatul că filozofia textelor constituţionale este în sensul extinderii protecţiei acordate cetăţenilor, dincolo de limita drepturilor subiective.2 4. CONDIŢIA ÎNDEPLINIRII PROCEDURII ADMINISTRATIVE PREALABILE Legea nr. 554/2004, prin articolul 7 alin. (1) obligă persoana vătămată ca înainte de a se adresa instanţei de judecată, să se adreseze pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ vătămător sau de la expirarea termenului legal, autorităţii emitente, care este obligată să rezolve plângerea în 30 de zile. Această primă formă procedurală prealabilă poartă denumirea de recurs graţios. Sesizarea instanţei va putea să se facă în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicată soluţia sau, în cazul în care autoritatea sesizată era obligată să o facă, deoarece persoana vătămată poate sesiza instanţa şi în cazul în care aceasta sau cea ierarhic superioară nu rezolvă reclamaţia administrativă cu care a fost sesizată. Alin. (7) al acestui articol prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

1 2

A. Iorgovan-Tratat, op. cit, vol. II, ed. 4, pp. 561-562. Petronela Cernat- art. cit., Revista de Drept Public nr. 2/2006, p. 20.

159

Ministerul Public.mod de restabilire a legalităţii în administraţai publică pe cale amiabilă. Astfel. 6/2004. b) caracterul obligatoriu al acestei proceduri. în cazul celui asimilat1. exercitat faţă de autoritatea administrativă ierarhic superioară celei care a emis actul. Din interpretarea art. Mai mult chiar. are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale. c) vătămatul nu este obligat să parcurgă ambele faze ale procedurii. a se vedea Mihai Bîrgău. 554/2004 rezultă următoarele elemente ale regimului juridic al procedurii administrative prealabile: a) poate îmbrăca două forme. în cazul excepţiei de nelegalitate şi a actului administrativ asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori. declarate neconstituţionale. respectiv forma recursului graţios2 şi a celui administrativ ierarhic. după caz. articolul 7 alin (6) prevede că plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. a se vedea Dacian Cosmin Dragoş – „Recursul administrativ şi contenciosul administrativ”. de cei vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale. Cea de-a doua formă pe care o poate îmbrăca procedura administrativă prealabilă este recursul administrativ ierarhic. ea va fi respinsă.recursul graţios. după caz. şi anume în cazul acţiunilor introduse de prefect. faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi administrative. iar dacă a fost primită. 160 . Ultimele două situaţii. pp. acţiunea nu poate fi primită.7 din Legea nr. 262/2007. pe calea contenciosului administrativ. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”. Editura All. referitoare la excepţia de nelegalitate şi actul administrativ asimilat au fost introduse prin Legea nr. există autorităţi publice faţă de care nu se poate parcurge decât calea recursului graţios. Avocatul Poporului. în cazul excepţiei de nelegalitate şi a actului administrativ asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori. Este vorba despre autorităţile centrale care nu sunt 1 Cu privire la regimul juridic al procedurii administrative. în absenţa parcurgerii ei. Bucureşti. Avocatul Poporului. dispoziţiile din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. ceea ce înseamnă că. Ministerul Public. 2 Cu privire la regimul juridic al acestei forme de recurs. 2001. în cazul acţiunilor introduse de prefect. 392-396. Există şi situaţii în care plângerea prealabilă nu este obligatorie. în cazul actului administrativ tipic sau era obligat să o facă. Cum spuneam anterior. Caietul Ştiinţific nr. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau cei vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe. plângerea prealabilă nu este obligatorie. faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal. a determinat necesitatea consacrării de reguli procedurale specifice. şi contractele amdinistrative.Recunoaşterea expresă a posibilităţii de a se ataca.Beck.

Un element de noutate pe care îl aduce este posibilitatea de a exercita acţiunea prealabilă şi o terţă persoană. pe orice cale. Iorgovan.subordonate (Preşedintele. (7). în limitele termenului de 6 luni. autorităţile centrale autonome) precum şi autorităţile autonomiei locale. În cazul în care era vorba despre o „înlocuire. plângerea prealabilă se poate introduce. printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept. p. Cum legea nu conţine prevederi exprese. (3) din Legea nr. în limitele termenului de 6 luni prevăzut de alin.99 şi 107 ale Constituţiei din 1923 se pot face oricând. din momentul în care a luat cunoştinţă. Termenul de 6 luni este un termen de prescripţie. f) persoana vătămată va putea exercita calea procedurii administrative prealabile în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ tipic sau trebuia să i se comunice (actul administrativ asimilat). ne raliem concepţiei exprimate potrivit căreia “autoritatea ierarhic superioară poate fi sesizată concomitent.. dacă cel vătămat doreşte acest lucru şi este posibil (adică există organ supraordonat ierarhic) să se exercite ambele forme de recurs. şi peste termenul prevăzut la alin. cit. conform căruia este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim. mutare sau punere la retragere în contra legii a funcţionarilor inamovibili legal numiţi. fiind vorba despre un efect al recunoaşterii pentru terţele persoane a calităţii de subiect de sezină a instanţei de contencios administrativ. d) legea nu obligă.4 din lege). la un termen posterior celui în care a fost introdus recursul graţios ori după ce s-a primit răspunsul nefavorabil din partea emitentului“1.2 Avem în vedere articolul 7 alin. din momentul în care a luat cunoştinţă. A. CONDIŢIA TERMENULUI DE INTRODUCERE A ACŢIUNII3 Rodica Narcisa Petrescu – op. 366. În cazul în care particularul a adresat o cerere administraţiunii. 313. pe orice cale. cererea în justiţie se va face după expirarea unui termen de 30 de zile de la înregistrare de către autoritatea administrativă sau de la notificarea ei prin portărei şi în termen de 30 de zile libere de la această dată” (art. cererile se vor face în termen de 30 de zile libere de la publicarea lor în Monitorul Oficial. plângerea prealabilă are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale. 554/2004. h)Plângerea prealabilă poate fi formulată şi de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim. pentru motive temeinice. 2 1 161 . În cazul actelor administrative unilaterale. op. 3 Reglementarea din 1925 dispunea că cererile întemeiate pe art. 5. de existenţa acestuia.Noua lege a contenciosului administrativ. dar nici nu interzice. g) În cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative. printr-un act administrativ cu caracter individual. adresat altui subiect de drept. dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. cit. (1). p. de existenţa acestuia. Guvernul.

prescripţia poate fi întreruptă. în condiţiile în care termenele de prescripţie au un regim juridic diferit faţă de cele de decădere. op. cel mare.Noua lege a contenciosului administrativ.1 Pentru a elimina eventuale controverse doctrinare. cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. în jurisprudenţă şi doctrină. În literatura de specialitate2 s-a exprimat părerea prin care se consideră inoportună calificarea expresă a termenelor. op. cel de 6 luni de prescripţie şi cel de un an. cel mic. cit. (1) din Legea nr. de soluţionare a cererii. a unui contract adminsitrativ. care reglementează dreptul autorităţii publice emitente a unui act administrativ nelegal de a putea solicita 1 2 A. a plângerii prealabile. 554/2004. cit. a semnificaţiei termenelor. e) data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii. data introducerii cererii sau data încheierii procesului –verbal de conciliere. Iorgovan. mai ales că unul era mai mare şi altul mai mic. Dacian Cosmin Dragoş. după caz. este de decădere. d) data expirării termenului prevăzut la art. dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. se pot introduce în termen de 6 luni de la: a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Potrivit articolului 11 alin. în cazul contractelor administrative. pentru motive temeinice. p. unul din elementele de noutate adus de actuala lege a contenciosului administrativ îl constituie articolul 1 alin. distingându-se doar ordinea de aplicare şi condiţiile în care ele pot fi folosite. în forma iniţială. (1) lit. Astfel. 262/2007. Se admite că. ori tocmai această diferenţiere a avut-o în vedere legiuitorul atunci când a optat pentru soluţia respectivă. este de prescripţie. acestea pot fi atacate oricând.pe considerentul că ele ar avea acelaşi efect juridic. Toate legile contenciosului administrativ aoptate până acum au pus problema. celălalt. în cazul actului administrativ individual. (1). c)data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile. p.Ultima condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în contenciosul administrativ este condiţia termenului. Termenul de 6 luni constituie regula. h). poate opera repunerea în termen. de decădere. în jurisprudenţă şi doctrină au apărut deja discuţii cu privire la termenele de introducere a acţiunii. actuale lege prevede că un termen. 324. Este discutabilă o asemenea opinie. calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau.Legea contenciosului adsministrativ. b) data comunicării refuzului nejustificat. 2 alin. recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. după caz. 255. (6). data luării la cunoştinţă. 162 . fără a se putea depăşi termenul maxim de un an. respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii. a naturii lor juridice. În cazul ordonanţelor sau dispoziţiilor din ordonanţe considerate neconstituţionale. cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual. Există categorii de litigii pentru care.

că exerciţiul acestui drept fundamental suportă şi unele limite. 2 Pentru o analiză în detaliu asupra acestei probleme.. art. Din prima categorie fac parte actele pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede. b) actele de comandament cu caracter militar. pp. parţial. dar se prevăd şi excepţiile. Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”.126 alin. 554/2004 reglementează această materie în articolul 5 intitulat „actele nesupuse controlului şi limitele controlului”. Legea nr. prin care să se stabilească atât condiţiile. respingând astfel apărările de tardivitate formulate de părţile interesate. respectiv actele care privesc raporturile cu Parlamentul şi actele de comandament cu caracter militar. nu numai că se consacră principiul conform căruia controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ este garantat. În acest fel. Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal. cit. Acestui text se adaugă.(6). cât şi limitele exercitării acestui drept. 53 care creează cadrul constituţional în care drepturile şi libertăţile fundamentale pot să cunoască unele restrângeri.Secţiunea pentru ştiinţe juridic eşi administrative.2 Pe lângă aceste categorii prevăzute de Constituţie. p. a se vedea Ion Dragoman.(2) din Constituţie trimite la o lege organică. EXCEPŢIILE DE LA CONTROLUL DE LEGALITATE EXERCITAT DE INSTANŢELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV1 &12. După revizuirea Constituţiei. Prin jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti.instanţei de contencios administrativ constatarea nulităţii acestuia în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. în principiu.52 alin. o altă procedură judiciară.. 29/1990”(Eugen Popa . El prevede. trebuie să mai avem în vedere încă două categorii de acte administrative care.op. 163 . p. în alin. articol apărut în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene. fie se supun unui control de legalitate exercitat de alte instanţe judecătoreşti. după cum am mai avut prilejul să arătăm.Determinarea sferei excepţiilor Art. 249). 249) sau „acte care nu pot face obiect al acţiunii în contenciosul administrativ”(Mircea Preda. prin specificul obiectului lor. cit. s-a statuat că este competentă să se pronunţe şi să judece chiar dacă a trecut mai mult de un an de la emiterea actului. care nu sunt altceva decât categorii de acte administrative care urmează a fi exceptate de la controlul exercitat de instanţele judecătoreşti. prin textul nou introdus şi devenit art. prin lege organică specială. 348-359.Militarii şi contenciosul administrativ. fie se supun unui control de legalitate limitat. Celei de-a doua categorii aparţin actele administrative emise pentru aplicarea regimului 1 Unii autori le tratează sub titulatura „excepţiile de la controlul judecătoresc realizat în temeiul Legii nr.op. (1) că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ următoarele categorii de acte: a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. constituantul român admite. Caietul Ştiinţific nr. V. 6/2004.

epidemiilor şi epizootiilor. prin lege specială. excepţii absolute. actele pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede. sau. ACTELE ADMINISTRATIVE ALE AUTORITĂŢILOR PUBLICE CARE PRIVESC RAPORTURILE CU PARLAMENTUL Constituţia vorbeşte. am constatat că există două categorii de acte administrative exceptate de la contolul de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ: acte administrative care sunt sustrase în totalitate contenciosului administrativ. p. în care intră actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război. raportate la dispoziţiile legii cadru în materie. 159. cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice.stării de război. &13.Legea contenciosului administrativ. cit. cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice. b)acte administrative sustrase parţial de la controlul de legalitate sau excepţiile relative. actele de comandament cu caracter militar. şi acte administrative care se supun unui control limitat. care pot fi atacate numai pentru exces de putere. Legea nr. Analiza sferei excepţiilor de la controlul de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios adminsitrativ Din conţinutul prevederilor articolului 126 alin. 126 alin. epidemiilor şi epizootiilor. (6) din Constituţie. care pot fi atacate numai pentru exces de putere. precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale. Chiar din titlul articolului 5 şi din conţinutul lui. V. în art. în formularea unui alt autor. 554/2004 face referire la “actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile cu Parlamentul” 1 Dacian Cosmin Dragoş. despre „actele care privesc raporturile cu Parlamentul”.1 ACTELE ADMINISTRATIVE SUSTRASE ÎN TOTALITATE CONTROLULUI DE LEGALITATE AL INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV &13. al stării de asediu sau al celei de urgenţă. 164 . (6). în opinia autorului precitat. din raţiuni care ţin de natura actului sau care. precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale. o altă procedură judiciară. al stării de asediu sau al celei de urgenţă.1 categorie în care intră actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. dimpotrivă se supun unui control judecătoresc. dar acesta este realizat de alte instanţe decât cele de contencios adminsitrativ. rezultă că se au în vedere două categorii de acte administrative exceptate de la contenciosul administrativ: a)acte administrative sustrase în totalitate controlului de legalitate exercitate de contenciosul administrativ. op.

spre exemplificare: mesajul Preşedintelui prevăzut de art. precum şi a celor de comandament cu caracter militar4. 89). p. precum şi actele de comandament cu caracter militar. 85 şi 103 ) etc..op. p.op.op. ar fi fost de dorit ca Legea din 1925 să facă acest lucru. 11). calificate tradiţional de doctrină ca “acte de guvernământ”.Constituţia României din 1923 prevedea. ea îngăduind să se aibă în vedere. care “nu avea căderea“ de a se pronunţa asupra actelor de guvernământ. cum avea să precizeze ulterior Lega nr. 4 Această prevedere este o noutate. Considerăm că formularea “actele care privesc raporturile cu Parlamentul”. actele privitoare la relaţiile Guvernului cu Parlamentul. 160-162.actele privind războiul. 100-120. . din care menţionăm doar câteva. în lumina dreptului de acces la o instanţă judecătorească”. unii autori francezi1 recunosc următoarele categorii: a) actele executivului în raporturile cu Parlamentul. în doctrină. pp. legislaţie. Însă dispoziţiile acestei legi.86). referendumul (art. traducere din limba franceză. are o vocaţie generoasă. Apreciem că în această categorie de acte exceptate sunt cuprinse actele cu caracter politic emise în exercitarea atribuţiilor constituţionale dintre organul reprezentativ suprem (Parlamentul) şi cei doi şefi ai executivului (Preşedintele şi Guvernul).actele de politică internaţională străine tratatelor. actele referitoare la relaţiile Guvernului cu state sau organizaţii internaţionale.90). . Alţi autori2 califică drept acte de guvernământ: actele Preşedintelui Republicii. 309). 3 Corneliu Liviu Popescu – „Exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la contenciosul administrativ. după cum era şi este necunoscut dreptului francez. jurisprudenţă. În ceea ce priveşte categoriile de acte de guvernământ. 66-69. pp. &14. Cum Constituţia din 1923 doar consacră dreptul. Rarincescu . potrivit revizuirii constituţionale. cit. b) actele executivului în relaţiile cu puterile străine. fără să-l definească. consultarea Guvernului de către Preşedinte (art. italian etc”. şi Jean Rivero.actele referitoare la aplicarea tratatelor. Charles Debbasch. 11/2003. . cit. deoarece până la această dată „termenul acesta era necunoscut în dreptul nostru. Am enunţat conţinutul acestui articol.. în articolul 107. 2 1 165 . în Revista Curierul Judiciar nr. Jean Waline . 554/2004.88.G. că puterea judecătorească nu are căderea de a judeca actele de guvernământ. Numai doctrina germană îl teoretizase (Otto Mayer – „Le droit administratif allemand”.. care prevede lipsa de competenţă a puterii judecătoreşti.Această categorie de excepţii aparţine actelor cu caracter politic. (C. Paris 1903. actele administrative ale tuturor autorităţilor publice în raporturile cu Parlamentul. p. Jean – Claude Ricci. în care intră: -actele referitoare la negocierea şi încheierea unui tratat internaţional. desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru (art. fără să precizeze ale cui raporturi se stabilesc cu Parlamentul. dizolvarea Parlamentului de către Preşedinte (art. cit. ACTELE DE COMANDAMENT CU CARACTER MILITAR3 Constituţia din 1923 consacră pentru prima dată în dreptul românesc conceptul de act de comandament cu caracter militar.

sunt şi ele lapidare. determină concluzia caracterului de excepţie al actelor prevăzute la art. “b” din Legea nr. 1-2/1997.actele autorităţii militare prevăzute la art. care. (1) lit. în raporturile pe care le naşte. Ioan Dragoman. arbitrariul. Mai trebuie luate în consideraţie şi alte dispoziţii din legea fundamentală. 166 . sustrase absolut controlului de legalitate.126 alin. . 2000. nesupunerea faţă de Constituţie şi de lege.118 dispune că “Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului. erau clasificate în două categorii: .(6). 554/2004. & 15 Fundamentarea constituţională şi legală actuală a actelor de comandament cu caracter militar Constituţia actuală enumeră categoriile de acte care ar fi sustrase controlului de legalitate în art.(2). a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”. armata supunându-se aceloraşi rigori ale statului de drept. despre actele care privesc raporturile cu Parlamentul şi actele de comandament cu caracter militar.3 alin.1 şi art. Floarea Şerban. nu poate tolera abuzul. Pentru a înlătura problemele apărute în jurisprudenţă sub incidenţa vechii legi.Comandament şi administraţie în activitatea militară. Sibiu. 25.actele de comandament cu caracter militar.avem în vedere art. Astfel. care nu vor putea fi atacate decât în privinţa decretelor de punere în retragere şi numai pentru cuantumul pensiunii. p. astfel cum era el consacrat prin diferite legi organice. Actele care emană de la autorităţile militare. Raportarea acestor dispoziţii la cele ale Legii din 2004. nu se încadra în excepţia prevăzută în art. a se vedea Antonie Iorgovan. încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.Despre actele de comandament cu caracter militar. mai mult îngreunează procesul de clarificare decât să-l sprijine.5 alin.1 Tot despre „acte de comandament cu caracter militar” face vorbire şi art. a independenţei şi a unităţii statului. 41. 3. pentru garantarea suveranităţii. fără discriminări şi privilegii. Extrem de important este faptul că doctrina şi jurisprudenţa au consacrat soluţia că actele autorităţilor militare care privesc statutul legal al militarilor. căruia ar trebui să-i corespundă o interpretare cu acelaşi caracter. fiind vorba. 5 lit. încălcarea principiului egalităţii tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice. şi a principiului constituţional că nimeni nu este mai presus de lege. în Caietul ştiinţific al Institutului de Ştiinţe Administrative al României. în Revista de Drept Public nr. potrivit reglementării interbelice. actuala lege a contenciosului administrativ defineşte actul de comandament cu 1 Cu privire la această categorie de acte. Aceasta înseamnă că instanţele de contencios administrativ trebuie să manifeste maxim de prudenţă atunci când încadrează un act administrativ în categoria celor de comandament cu caracter militar şi deci a celor exceptate de la controlul de legalitate. art.2 al Legii din 1925. cum am mai spus.“b”. p.

Bucureşti. categorie în care se încadrează actele pentru modificarea sau completarea cărora se prevede. care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei în timp de pace sau război ori. capacitate. 2 Constantin Rarincescu. editura Universală Alcalay & Co.1 Raţiunea sustragerii acestei categorii de acte de la controlul de legalitate constă în a asigura spiritul de disciplină al subordonaţilor. două asemenea categorii. 5 A Iorgovan-Noua lege a contenciosului amdinistrativ. 4 A. F. p. p. manevre. Din conţinutul acestei definiţii. PRIN LEGE SPECIALĂ. O ALTĂ PRCEDURĂ JUDICIARĂ. unde se încadrează cele pe care deja le-am analizat. op. atribuirea şi efectuarea de comenzi.caracter militar în articolul 2 litera j). Pentru a ne afla în prezenţa unui asemenea tip de acte. după caz. Comentarii şi explicaţii.. cit. rezultă că în sfera noţiunii intră toate ordinele şi instrucţiunile de serviciu privind măsurile de pregătire a trupelor. fiind identificate. cit. cit.art. op. pentru a se asigura funcţionarea serviciului de apărare naţională. 164. în termeni actuali.307. 2005. mobilizările şi concentrările de trupe. acesta reprezentând „actul administrativ referitor la poroblemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate. p. de pensionare3 sau. o altă prcedură judiciară.Contenciosul administrativ român. exerciţii şi operaţiuni militare. 45. 3 Cosmin Dacian Dragoş. În doctrină. Este vorba despre actele contractuale.avansări. 311.4 & 16. 2 litera j) din Legea contenciosului administrativ vor putea fi atacate în faţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ. acte legate de managementul resurselor umane.. de punere în retragere. actele de administraţie militară sau actele autorităţilor militare cum ar fi cele care privesc numiri în grad. 164. Şerban. dar şi „acele condiţii de energie. b)fine de neprimire deduse din existenţa unui recurs paralel. p. actele de gestiune încheiate de autorităţile militare cu diferite persoane în vederea aprovizionării. în mod tradiţional.. Bucureşti. unitate şi rapiditate necesare operaţiunilor militare”. specifice organizării militare. 1 167 . Iorgovan. la îndeplinirea serviciului militar”.5 actele administrative exceptate mai sunt evocate şi prin sintagma de „fine de neprimire”. este Dacian Cosmin Dragoş.2 Este neândoielnic faptul că restul actelor care emană de la autorităţile militare şi care nu aparţin celor definite prin art. resepctiv: a)fine de neprimire deduse din natura actului. Editura All Beck. ACTELE PENTRU MODIFICAREA SAU DESFIINŢAREA CĂRORA SE PREVEDE. prin lege specială. acte de sancţionare.1936.Legea contenciosului administrativ. p.Legea contenciosului administrativ.

lucrul firesc. cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice. care ameninţă suveranitatea.necesară întrunirea mai multor condiţii. precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale. 1/1999. După cum se poate constata.1 aprobată cu modificări prin Legea nr. 453/2004. legiuitorul face precizarea expresă a caracterului legii. independenţa. De aici condiţia ca. 554/2004. starea de asediu este definită ca reprezentînd ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică. respectiv actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război. reglementat în prezent prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. (1) litera n). Starea de urgenţă este definită prin articolul 1 2P Publicată în Monitorul Oficial nr. cu modificările care i s-au adus prin legea de aprobare. nu ne aflăm în prezenţa unui recurs paralel. 168 . ublicată în Monitorul Oficial nr. pe calea specială de atac să se obţină aceeaşi satiosfacţie. iar derogarea de la prevederile ei se poate face tot printr-o lege organică. care pot fi atacate numai pentru exces de putere. şi să fie astfel vorba despre o altă procedură judiciară. 22/21 01 1999. În această categorie se încadrează actele prevăzute la articolul 5 alin. ACTELE ADMINISTRATIVE SUSTRASE PARŢIAL CONTROLULUI DE LEGALITATE AL INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV &17.2. Definirea excesului de putere o regăsim în articolul 2 alin. fiind vorba despre regimul stării de asediu şi de urgenţă. -o ultimă condiţie care mai poate fi reţinută vizează ce poate fi obţinut pe calea judiciară specială prevăzută de lege.2 Potrivit articolului 2 din OUG nr. unitatea ori integritatea teritorială a statului. actuale sau iminente. (3) din Legea nr. rezultă că dacă această procedură se exercită în faţa unui organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale. 1/1999. economică. şi anume: -o lege organică specială să prevadă o altă procedură de atac. aplicabile pe întreg teritoriul ţării ori în unele unităţi administrativ teritoriale. Această categorie de acte mai este evocată în doctrină şi prin acte emise în situaţii excepţionale. ca şi când ea s-ar fi derulat în faţa isntanţelor judecătoreşti. de altfel. V. al stării de asediu sau al celei de urgenţă. acesta semnificând exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. instituite pentru adaptarea capacităţii de apărare a ţării la pericole grave. -această cale specială de atac să se exercite tot în faţa unei instanţe judecătoreşti. Per a contrario. 544/2004 este o lege organică. militară. socială şi de altă natură. epidemiilor şi epizootiilor. 1052/12 11 2004. dacă avem în vedere că Legea nr.

instanţele judecătoreşti vor aprecia dacă actul atacat respectă principiul proporţionalităţii între măsura pe care o instituie şi cauza care a determinat-o. sau înlăturarea. Iorgovan-Noua lege a contenciosului administrativ. prin conţinutul său. cum face actuala reglementare. 169 .1 Dat fiind specificul acestor acte.3 al aceluiaşi act normativ ca fiind ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică.. Legea din 1925. 307. dar şi cu respectarea obligaţiilor asumate de România potrivit dreptului internaţional. dacă nu este discriminatoriu şi dacă el era necesar. toate aspectele de procedură. Aceste prevederi din Legea organică a contenciosului administrativ şi din Ordonanţa de Urgenţă privind regimul stării de asediu şi al celei de urgenţă. care este în mare parte diferită de procedura civilă obişnuită. cit. p. 366. în primul rând articolul 53. ca şi actuala reglementare a cuprins. Natura normelor procedurale aplicabile3 1 2 3 A. care se instituie în următoarele situaţii: a) existenţa unor pericole grave. nu sunt aplicabile regulile de drept comun procedural. se completează cu dispoziţiunile procedurale de drept comun”. A. Rarincescu . actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale. atât doctrina. al condiţiilor în care ele se emit. b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea. limitarea. p. de soluţionare a cauzelor. economică şi de ordine publică. op. nu trimitea la Codul de procedură civilă. achiesăm la opinia formulată în doctrină că ele nu pot fi să vizeze decât încălcarea unor drepturi sau libertăţi..” Această problemă a apărut deoarece legea interbelică nu consacra nici o soluţie pentru această situaţie. Legea interbelică nu a acoperit însă. care impune o procedură specială de sesizare a instanţelor judecătoreşti. nu şi a unor interese legitime. nou introdus prin legea de aprobare. op. dacă el a fost necesar pentru înlăturarea urmărilor unei situaţii excepţionale. aplicabile pe întreg teritoriul ţării ori în unele unităţi administrativ teritoriale. în lipsa unor dispoziţii exprese în legea organică. într-o societate democratică. p. ci şi norme de drept procedural.op.. Instituirea şi menţinerea uneia din aceste două măsuri. printre dispoziţiile sale. După cum se susţine în literatura de specialitate. potrivit articolului 31 din Ordonanţă. cât şi jurisprudenţa exprimându-se în sensul că „legea contenciosului administrativ în materie procedurală. a unor dezastre. trebuie aplicate în consonanţă cu prevederile articolului 53 din Constituţie care reglementează regimul restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. după caz. direct textele constituţionale.2 VI. cit. cum nu o face nici actuala reglementare. se poate face numai în măsura în care este impusă de situaţia existentă. Răspunsul la problema enunţată mai sus a fost pozitiv. raţiunea instituirii acestora constând în natura specifică a litigiilor. 307.G. PROCEDURA ÎN MATERIE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV &18. Astfel. C. se vor aplica. în soluţionarea litigiilor care au ca obiect excesul de putere. nu doar norme de drept substanţial. Iorgovan-Noua lege a contenciosului administrativ. S-a pus problema dacă. cit. ”în lipsa unor dispoziţiuni speciale sau contrarii în legea contenciosului administrativ.

Actuala reglementare prevede în art. 16. După cum constatăm din această definiţie. care făcea referire la soluţionarea excepţiilor a fos înlocuită cu soluţionarea cauzei. că “Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. pe de altă parte. Trăsăturile generale ale procedurii administrative contencioase Sintagma “procedură administrativă contencioasă” include ansamblul normelor procedurale consacrate de legea contenciosului administrativ şi Codul de procedură civilă. care are în jur de 250 de membri şi care nu este rupt de administraţia activă.V. cit. În analiza aspectelor de ordin procedural aplicabile contenciosului administrativ. cu modificările şi completările care i s-au adus prin Legea nr. 15. pe de o parte. care îşi află izvorul în Codul de procedură civilă. Dalloz. partea finală. se află în strânsă legătură cu ea2. instituţia contenciosului administrativ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice. consacrate de Legea nr. vom porni de la recunoaşterea a două categorii de norme procedurale aplicabile: a) norme procedurale specifice. Jean.op. Autorii români. prin comparaţie cu procedura judiciară de drept comun. 262/2007.. 1 2 Charles Debbasch. p. dat fiind faptul că în această ţară există separarea între jurisdicţia judiciară şi cea administrativă. că există instanţe speciale şi specializate de contencios administrativ. precum şi cu procedura reglementată de prezenta lege. 2001.Claude Ricci. în conformitate cu care se introduc şi se soluţionează litigiile care privesc actele administrative tipice sau asimilate ale unei autorităţi publice şi cei vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime şi se pun în executare hotărârile pronunţate. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă. În literatura franceză. în fruntea cărora se află Consiliul de Stat. particularităţile care caracterizează procedura administrativă contencioasă. 170 . şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.” Prin modificările operate prin Legea nr. 262/2007. instrumentarea şi judecarea recursurilor şi a diferitelor altor tipuri de recursuri susceptibile a fi date în competenţa jurisdicţiilor administrative1. 12-é édition.). organ independent al administraţiei. de sine stătător. cu caracter monografic sau fără un asemenea caracter. ns. în conţinutul ei se regăseşte referirea expresă la noţiunea de “jurisdicţie administrativă”. Paris. 554/2004. Gustav Peiser – „Contentieux administratif”. orice lucrare care abordează. dimpotrivă. p. cu prilejul soluţionării cauzei (subl. astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 262/2007 s-a înlocuit sintagma raporturi de autoritate cu cea de raporturi de putere. analizează şi caracteristicile procedurii administrative contencioase. comune procedurii civile obişnuite. de regulă nu au tratat până în prezent.V. b) norme procedurale generale.28. Noţiunea evocă ansamblul regulilor privitoare la introducerea. &19.

reprezintă un ansamblu de norme procedurale speciale şi specifice. după În acelaşi sens Valentin Prisacaru . care este o procedură administrativă. (5) din Legea nr. mai exact de drept administrativ. Ministerul Public. 1 171 . Bucureşti. 554/2004. care în materie de contencios administrativ îmbracă forma suspendării executării actului. b) Normele procedurii administrative contencioase sunt norme de drept public. Editura All Beck. pe de altă parte. Este foarte importantă precizarea cu privire la necesitatea compatibilităţii între normele procedurale obişnuite şi specificul instituţiei contenciosului administrativ.„Contenciosul administrativ român”. au existat propuneri şi variante de introducere. a instituţiilor din procedura civilă obişnuită care nu sunt compatibile cu procedura specifică litigiilor de contencios adminsitrativ. în măsura în care există compatibilitate cu specificul raporturilor care se circumscriu instituţiei contenciosului administrativ. . În final. ordonanţa preşedinţială. lăsându-i-se judecătorului de contencios administrativ deplina libertate de a aprecia în ce măsură reglementările Codului de procedură civilă sunt sau nu compatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice. două etape1. care este o „procedură judiciară”. şi anume: . p. în corpul legii. procedura administrativă contencioasă presupune. Articolul 7 alin. 215/2001 a administraţiei publice locale. al celor care privesc actele asimilate sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori. şi (4) din Legea nr. prevăzută de articolele 14 şi 15 din Legea nr. 1994. c) Din punctul de vedere al derulării sale în timp. Exempli gratia. care se completează cu normele procedurii civile obişnuite. devenit Legea nr.Pot fi identificate. în raport cu prevederile Constituţiei şi ale legii cadru în materie. 554/2004 prevede că în cazul acţiunilor introduse de prefect.procedura anterioară sesizării instanţei de contencios administrativ.58 alin. s-a renunţat la o prevedere care să conţină instituţiile considerate incompatibile cu specificitatea litigiilor de contencios administrativ. Spunem “de regulă” deoarece există anumite categorii de litigii de contencios administrativ pe care legea le exceptează de la obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile. 262/2007. se prevede că ordinul prefectului prin care se constată dizolvarea de drept a consiliului local poate fi atacat de consilierii interesaţi la instanţa de contencios administrativ. iar procedura administrativă prealabilă nu se mai efectuează. de regulă. 554/2004 a contenciosului adminsitrativ. următoarele trăsături caracteristice ale procedurii administrative contencioase: a) Din punctul de vedere al conţinutului său. Avocatul Poporului. şi cei vătămaţi în drepturile sau interesele lor legitime. Astfel. Aceasta este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În procesul de elaborare a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. pe de o parte. prin art. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe.procedura în faţa instanţei de contencios administrativ.(3). 183.

caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal, precum şi al excepţiei de nelegatitate, nu este obligatorie procedura prealabilă. d) Procedura judiciară în materia contenciosului administrativ este, de regulă, supusă dublului grad de jurisdicţie, fondul şi recursul, reprezentând astfel o excepţie de la regula triplului grad de jurisdicţie, care caracterizează cea mai mare parte a litigiilor aparţinând procedurii civile obişnuite. Din nou am făcut precizarea “de regulă”, cu privire la dublul grad de jurisdicţie, dat fiind faptul că există anumite categorii de litigii de contencios administrativ care sunt supuse unui singur grad de jurisdicţie, în sensul că fie sunt exceptate de la exercitarea recursului, fiind soluţionate în primă şi ultimă instanţă, fie sunt supuse exclusiv recursului, eliminându-se fondul care este asimilat cu parcurgerea unor faze administrativ-jurisdicţionale. Astfel, potrivit art.58 alin.(3) şi (4) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, hotărârea instanţei de contencios administrativ prin care se soluţionează acţiunea formulată de consilierii interesaţi împotriva ordinului prefectului prin care se constată dizolvarea de drept a unui consiliu local în anumite situaţii1 este definitivă şi irevocabilă, deci nu este supusă recursului. e) Procedura judiciară în materia contenciosului administrativ are ca specific caracterul urgent al judecării cauzelor. Este adevărat că principiul celerităţii este specific administrării justiţiei în ansamblul său2, dar judecarea litigiilor de contencios administrativ trebuie făcută de o manieră în care principiul celerităţii trebuie aplicat şi respectat în mod deosebit. O asemenea concluzie se desprinde din conţinutul, terminologia normelor procedurale consacrate prin Legea nr. 554/2004. Astfel, regăsim utilizată formula “de urgenţă” atât în art.17 care reglementează judecata în fond, cât şi în art.20 care reglementează judecata în recurs3. f) Caracterul public4 al procedurii judiciare în materia contenciosului administrativ, cu precizarea că în anumite litigii se poate aplica regula din procedura civilă conform căreia atunci când instanţa apreciază, în funcţie de elementele specifice ale fiecărei speţe, poate decide ca şedinţa să se desfăşoare în secret5.

1 Este vorba despre situaţia în care consiliul local nu se întruneşte timp de 3 luni consecutiv sau nu a adoptat, în trei şedinţe ordinare consecutive nici o hotărâre precum şi situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unul şi nu se poate completa cu supleanţi (art. 58 alin. 1). 2 Pentru o analiză monografică a acestui principiu, a se vedea Gheorghe Dobrican – „Procesul civil, urgentarea judecăţii”, Editura Continent XXI. 3 Textul prevede „Curtea Supremă de Justiţie va judeca recursul de urgenţă”. 4 Procedura contencioasă în Franţa are ca specific caracterul secret. Acest caracter îşi are obârşia în caracterul secret specific administraţiei franceze. Un asemenea caracter secret este nuanţat de obligaţia judecătorului de a respecta regulile unei dezbateri contradictorii între părţi, de a le permite acestora să-şi prezinte apărările şi să aibă cunoştinţă de toate elementele utile procesului. (Charles Debbasch, Jean- Claude Ricci - op. cit., pp. 17- 18). 5 Potrivit art.121 alin.(2) din Codul de procedură civilă ”Instanţa poate dispune ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz , părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele”.

172

g) Caracterul accesibil din punctul de vedere al cuantumului taxelor aferente litigiilor de contencios administrativ. Ca şi în sistemul francez1, litigiile de contencios administrativ impun taxe de timbru mult mai mici decât litigiile civile sau comerciale. Art.17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 147/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia celor care au ca obiect contracte administrative, care se vor taxa la valoare. &20. Părţile în litigiul de contencios administrativ Calitatea de reclamant o poate avea, cum am mai avut prilejul să arătăm, o persoană vătămată. Considerăm că nu are relevanţă capacitatea civilă2 a reclamantului persoană juridică. În ceea ce priveşte reclamantul persoană fizică, acesta trebuie să aibă capacitate de drept civil. Când este vorba despre un grup de persoane, acesta nu trebuie să aibă capacitate în sensul dreptului civil, ci capacitate morală sau, cum se exprimă un autor francez, să aibă vocaţia de a avea capacitate juridică 3. Cât priveşte titularii dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, legislaţia actuală recunoaşte calitatea de reclamant următoarelor subiecte de drept4: a) particularul, cel vătămat; b) prefectul5; c) unele autorităţi publice care au misiunea să vegheze la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cum ar fi procurorul, Avocatul Poporului6, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau Ministerul Public. În cazul acţiunilor prin care s-a vătămat un interes public, calitatea de reclamant o poate avea, pe lângă cele patru autorităţi precitate, şi orice persoană de drept public, ca şi organismele sociale interesate. Noţiunea de organisme sociale interesate evocă, potrivit articolului 2 alin (1) litera s) acele structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele
„Justiţia administrativă este mai puţin scumpă decât justiţia civilă”(Charles Debbasch, Jean- Claude Ricci - op. cit., p. 17-18). 2 Se impune, fireşte, pentru reclamantul persoană fizică să aibă capacitate de exerciţiu, pentru că un minor sau un incapabil nu poate să sesizeze instanţa de judecată. 3 René Chapus- op. cit., 2000, p. 397. 4 Are drept de a sesiza instanţa judecătorească, în baza art.123 alin.(5) din Constituţie şi a prevederilor Legii nr.340/2004 privind instituţia prefectului. 5 Astfel, Avocatul Poporului, potrivit art.55 din Constituţie, are ca misiune „apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti”. O îndatorire similară revine, potrivit art.131, şi Ministerului Public care, pe lângă apărarea valorilor mai sus enunţate, are şi sarcina de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi apărarea ordinii de drept. Rezultă că aceste două autorităţi publice pot sesiza instanţele de contencios administrativ, în realizarea statutului lor constituţional mai sus evocat. (Antonie Iorgovan - op. cit., p. 511). O asemenea competenţă este recunoscută expres prin actuala Lege privind contenciosul administrativ. Dispoziţiile din Legea nr. 554/2004 care prevăd dreptul Avocatului Poporului de a sesiza instanţa de contencios administrativ au fost atacate la Curtea Constituţională de către chiar instituţia Avocatului poporului. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 507/17 noiembrie. 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 1154/7 decembrie 2004, a respins această excepţie.
1

173

asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative. Una din inovaţiile aduse prin Legea nr. 554/2004 o regăsim în articolul 1 alin. (2), potrivit căruia se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. În acest fel se tranşează o problemă care, nefiind reglementată, a fost dezbtătută în doctrină şi întâlnită în jurisprudenţă, unde a primit soluţii diferite. Situaţia cea mai des întâlnită o regăsim în cazul autorizaţiilor de construcţie sau a celor de funcţionare a unor societăţi comerciale sau pentru desfăşurarea de activităţi la domiciliu. Calitatea de pârât, va reveni, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr 554/2004, şi articolului 52 din Constituţie, unei autorităţi publice, fiind vorba despre autorităţi publice din sfera celor trei clasice puteri ale statului sau din afara acestora. Capacitatea procesuală a acestora este fundamentată pe capacitatea de drept public (de drept administrativ) în virtutea căreia autorităţile publice, în lipsa personalităţii juridice, pot sta în proces, în nume propriu, în calitate de reclamant sau pârât1. Cum am mai avut prilejul să arătăm, pot fi atacate în justiţie actele administrative, indiferent de autoritatea publică de la care emană. În conformitate cu art.16 din lege, se recunoaşte posibilitatea ca acţiunea să poată fi formulată şi personal împotriva funcţionarului public care a elaborat actul sau care se face vinovat de neemiterea lui, însă numai dacă se solicită despăgubiri. &21. Felul acţiunilor în contencios în funcţie de regimul procedurii administrative prealabile Legea nr. 554/2004 instituie regula procedurală potrivit căreia introducerea acţiunii în contenciosul administrativ este precedată de parcurgerea procedurii administrative prealabile. De la această regulă există şi unele excepţii, fiind vorba despre acţiunile în contencios care nu mai presupun parcurgerea acestei proceduri. Rezultă că, în funcţie de regimul acestei proceduri, acţiunile2 în contenciosul administrativ se împart în următoarele categorii: a) Acţiuni care obligă reclamantul ca înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ să parcurgă procedura administrativă prealabilă, acestea reprezentând regula. b) Acţiuni care nu obligă la parcurgerea unei asemenea proceduri, acestea fiind acţiuni prevăzute prin reglementări speciale1.
Eugen Popa – „Contenciosul administrativ obiectiv”, Editura Servo-Sat, Arad, 1999, p. 23. Vasilica Neguţ, Alexandrina Zaharia – „Acţiunea în daune în contencios administrativ”, Revista Curierul Judiciar nr. 1/2003, p. 1-10.
2 1

174

1 Exemplu Legea nr.(3) că „atacarea unei Hotărâri de Guvern privind dizolvarea unui consiliu local nu mai presupune procedura prealabilă”. dispune în art.57 alin. 175 . ci din statutul titularului acţiunii. sub forma recursului graţios.215/2001 privind administraţia publică locală.c) Acţiuni în care întâlnim o formă atipică de procedură prealabilă. Această procedură este izvorâtă nu din raţiunea ocrotirii unui drept subiectiv. dar cu un regim juridic specific.

Dacă ea constată că respectivele condiţii sunt îndeplinite. fiind vorba despre o anulare totală sau parţială a actului. În conformitate cu art. “Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau. 554/2004. respinge acţiunea ca inadmisibilă pe fond. fără a a mai fi necesară procedura prealabilă. 554/2004. modificată şi republicată. raportate la Constituţie. Tipuri de acţiuni în contencios administrativ Dispoziţiile Legii nr. În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii s-a pronunţat în urma ridicării excepţiei într-un alt proces. va depune la dosar 176 . d) acţiuni în obligare la emiterea actului însoţite de cererea de despăgubiri materiale şi (sau) morale. care se regăsesc în prezent în articolul 9 al acesteia. Instanţa de contencios administrativ va repune cauza pe rol. numai dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională. sesizarea instanţei de contencios administrativ se face direct. persoana vărămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe.&22. însoţite de solicitarea de despăgubiri materiale sau morale. şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. în limitele unui termen de un an. Astfel. Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului Una din inovaţiile aduse de Constituţia revizuită a fost aceea a recunoaşterii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra ordonanţelor sau dispoziţiilor din ordonanţe declarate neconstituţionale. partea I. Actele ce trebuie ataşate cererii. În situaţia în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa. cu citarea părţilor. Instanţa de contencios administrativ verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. c) acţiuni în obligarea la emiterea unui act administrativ. &24. însoţită de excepţia de neconstituţionalitate. care curge de la data publicării în Monitorul Oficial al României. &23. În caz contrar. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. a Deciziei Curţii Constituţionale. după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat şi va da un termen. introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ. după caz. răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. O asemenea reglementare impunea prevederi mai ample în legea contenciosului administrativ. 12 din Legea nr. sesizează Curtea Constituţională. b) acţiuni în anularea actului. prin încheiere. determină concluzia existenţei următoarelor categorii de acţiuni. în funcţie de obiectul cererii: a) acţiuni în anularea actului.

514. se vor depune cererile din care rezultă parcurgerea celor două forme de proceduri. 1 177 . Astfel că. precum şi dovada achitării taxei de timbru. &25. cu excepţia acţiunilor care privesc contracte administrative.copia cererii. odată cu cererea se va depune.op. Dacă s-a parcurs atât recursul graţios. diferă după cum avem de-a face cu un act administrativ tipic sau cu unul asimilat: a) În cazul în care se atacă un act administrativ tipic. şi ele reprezintă completarea cu situaţia în care plângerea prealabilă nu este obligatorie. spre deosebire de celelalte litigii.V. p.). se va depune copia cererii din care rezultă parcurgerea acestei proceduri. iar până la înfiinţarea acestora. ns. în prezent. 17). Am precizat că această materie a suferit modificări faţă de reglementarea iniţială. rezultă că actele ce trebuie depuse la dosar. se va depune răspunsul acesteia. soluţia pronunţată de ea. Mai pot fi depuse alte acte pe care reclamantul le consideră că ar sprijini soluţionarea cauzei. În situaţia în care reclamantul introduce acţiunea împotriva autorităţii care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile. în funcţie de situaţia că autoritatea a formulat sau nu vreun răspuns.“1Modificările aduse articolului 12 prin Legea nr. Se mai depune actul prin care se dovedeşte îndeplinirea procedurii administrative prealabile şi care diferă. litigiile de contencios administrativ sunt soluţionate de tribunalele administrativ fiscale. copia cererii prin care s-a solicitat actul. cit. dacă acest demers este obligatoriu. redusă ca şi cuantum. certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică. precum şi cu aceea a refuzului autorităţii publice de a pune în executare un act administrativ emis de autoritatea publică la cerere sau urmare a procedurii prealabile. 2 Dacă s-a parcurs doar recursul graţios. care înfiinţa secţii de contencios administrativ doar la nivelul tribunalelor judeţene (şi al municipiului Bucureşti) şi al Curţii Supreme de Justiţie (art. precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. fondul şi recursul. În contenciosul administrativ. certificată pentru conformitate cu originalul (dacă nu există nici un răspuns din partea autorităţii). 262/2007 sunt subliniate în citate.. celor de contencios administrativ le este specific dublul grad de jurisdicţie. cât şi cel ierarhic. În cazul în care autoritatea emitentă nu a răspuns. dacă există. iar autoritatea emitentă a răspuns. ceea ce dezvăluie “intenţia legiuitorului ca acţiunile de contencios administrativ trebuie să fie la îndemâna cetăţeanului pentru apărarea drepturilor sale“3. cum spuneam. vol II. secţiile de contencios administrativ şi fiscal care funcţionează în cadrul Tribunalelor judeţene Din conţinutul acestei dispoziţii. Instanţele competente Am stabilit că. în funcţie de situaţia modului în care s-a parcurs această procedură şi de atitudinea autorităţii publice faţă de care s-a realizat ea2. dacă nu. se va ataşa: răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii (dacă există un asemenea răspuns). va depune la dosar şi copia certificată după acest act (subl. se vor depune soluţiile acestor două autorităţi publice. a cărei anulare totală sau parţială se cere. 3 Antonie Iorgovan. taxa de timbru este. cererea va fi însoţită de actul administrativ vătămător.-V. b) În cazul în care se atacă actul administrativ asimilat.

precum şi cele care privesc taxe şi impozite. -judecata în fond se face de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel. contribuţii. dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Competenţa teritorială (rationae loci) Art. de până la 500 000 lei. în litigiile privind actele emise de autorităţi centrale precum şi cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale. se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ. 178 . al Curţilor de Apel şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie. de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. judecarea în fond a cererilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ se face de un complet de 2 judecători. Ca o particularitate. de peste 500 000 lei. precum şi cele care privesc taxe şi impozite.. precum şi cele care privesc taxe şi impozite. Constatăm astfel că. dacă prin legea specială nu se prevede altfel.fiscale. contribuţii. competenţa va reveni secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor judeţene şi al municipiului Bucureşti.judecata în fond se poate face de către tribunalele administrativ fiscale. potrivit articolului 10 alin (2) astfel: -recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ. contribuţii. -recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios amdinistrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în prezent. Competenţa materială (rationae materiae) Articolul 10 alin. datorii vamale precum şi şi accesorii ale acestora. prevăzând competenţa instanţei de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului.fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. datorii vamale şi accesorii ale acestora. datorii vamale şi accesorii ale acestora. competenţa materială este următoarea: . pentru actele emise de autorităţi publice locale şi judeţene şi pentru cele care privesc taxe şi impozite. 10 alin. de până la 500 000 lei. (3) din legea contenciosul administrativ derogă de la regula de competenţă teritorială din dreptul comun. (1) din legea contenciosului administrativ prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene. &26. iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale. unde judecata aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului. Până la înfiinţarea acestora. Recursul se soluţionează. datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 500 000 lei. se soluţionează în fond. nou introdusă prin Legea nr. 262/2007. contribuţii.Completul de judecată este format din doi judecători.şi al municipiului Bucureşti.

pp. Legea actuală consacră. de 10 zile. aceasta urmând a se face în prezent. în condiţiile art. care impunea un termen. greu de respectat. ele nu se pot desesiza în favoarea celeilalte. 2 În practică acest termen este de regulă încălcat. 75-95. 17 instituie caracterul urgent al judecăţii de către instanţele de fond: “cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică. 1/2002.2 Prin art. Instanţa este obligată să rezolve cererea de suspendare de urgenţă şi cu precădere cu citarea părţilor. 262/2007 a fost reglementată situaţia în care autoritatea publică. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile. cu citarea părţilor. 10 alin. &27. Cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public. ceea ce face imposibilă respectarea termenului. emite un alt act adminsitrativ. 7. Important este însă că oricare din cele două instanţe au fost sesizate. atunci când în cauză este un interes public major. Ea poate fi atacată cu recurs. Judecarea acestei cereri se face de asemenea de urgenţă. prin articolele 14 şi 15 două tipuri de suspendare: suspendarea executării actului după formularea plângerii prealabileşi suspendarea solicitată prin acţiunea principală. reclamantul având astfel la alegere instanţa de la domiciliul său sau de la cel al pârâtului. de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ. Art. Prin Legea nr. nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale. în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. art. (3) teza a două prevede că dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului. ele sunt obligate să reţină şi să judece acţiunea. după sesizarea. Procedura1 în faţa instanţei de fond şi de recurs Art. a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare. 1 179 . Hotărârea prin care se dispune acest tip de susspendare este executorie de drept.Această competenţă are caracter alternativ. 14 alin.(1) prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unor pagube iminente. persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. Revista de Drept Public nr. spre deosebire de varianta anterioară a legii. din oficiu sau la sesizare. în cel mult 30 zile de la pronunţare. în completul prevăzut de lege”. dând dovadă de totală rea credinţă. Acelaşi caracter urgent regăsim şi în ceea ce priveşte redactarea sentinţelor. În ceea ce priveşte suspendarea executării actului. cu Dana Apostol Tofan – „Necesitatea codificării procedurii administrative”. 14 şi 15 se consacră instituţia suspendării actului de către instanţa sesizată. fapt explicat prin încărcarea foarte mare a instanţelor cu litigii. suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate.

În această situaţie. Cererea de suspendare poate fi introdusă şi de Ministerul Public. suspendarea încetează şi actul ilegal reintră în vigoare. Soluţiile la care se poate opri instanţa. se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. nemaifiind obligatorie plângerea prealabilă. în tot sau în parte. Şi această cerere se judecă de urgenţă. în tot sau în parte. 262/2007. în care se emite un act adminsitrativ cu acelaşi conţinut ca şi actul suspendat de către instanţă. &28. a actului atacat. la primirea acţiunii. de asemenea în totalitate sau parţial. care prevede că hotărârea de suspendare se dispune până la soluţionarea acţiunii în fond. acesta este suspendat de drept.18 din lege.554/2004. Alte aspecte procedurale Potrivit art. În această ipoteză. 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată. Pentru a preîntâmpina o asemenea situaţie. deşi acţiunea în fond a fost admisă. lucrările pe care aceasta i le-a cerut. dispusă în condiţiile articolului 14. hotărârea pronunţată fiind executorie de drept şi se poate ataca în termen de 5 zile de la pronunţare. s-ar fi putut crede că. dar actul fusese suspendat în temeiul articolului 14. instanţa va dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Prin Legea nr. Cel de-al doilea tip de suspendare este cea solicitată prin acţiunea principală. În lipsa oricăror precizări. În situaţia în care autoritatea pârâtă nu trimite. la termenul stabilite de instanţă. 180 .conţinut identic cu cel al primului act. Astfel. articolul 15 prevede că suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea. prin încheiere interlocutorie. pentru aceleaşi motive prevăzute de articolul 14 pentru primul tip de suspendare. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată. până la soluţionarea acţiunii în fond. atunci când în cauză este vorba despre un interes public major de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ. În acelaşi mod procedează instanţa şi în cazul refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri. 262/2007 s-a realizat o necesară completare a regimului juridic al suspendării cu situaţia în care s-a admis acţiunea de fond. împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui. să plătească statului. cu citarea părţilor.13 din Legea nr. sunt în strânsă corelaţie cu obiectul cererii. măsura suspendării. acţiunea sau putând să o respingă. cu titlu de amendă judiciară. conducătorul autorităţii publice va fi obligat. potrivit art. instanţa va dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act. instanţa putând admite. Precizarea din partea finală a fost introdusă prin legea nr. s-a introdus o nouă prevedere conform căreia în ipoteza admiterii acţiunii în fond. precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.

d) în cazul soluţionării cererii. 262/2007. instanţa va putea să se pronunţe şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate.Astfel. în forma iniţială. însoţită de dovada înregistrării recursului la instanţa de fond. 2 ). în termen de două zile de la comunicare. reglementat de articolul 148 alin. se soluţionează în termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia preşedintelui instanţei de recurs. împotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ.1 care a fost abrogată prin Legea nr. dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. (2) coroborat cu articolul 20 alin. recursul în situaţii deosebite. prin derogare de la regula consacrată de 1 Astfel. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare. o singură dată. (2) al articolului 21 a fost introdus un motiv de revizuire neprevăzut de Codul de procedură civilă şi care se adaugă motivelor prevăzute de acesta. Recursul şi căile extraordinare de atac Recursul în materie de contencios administrativ. se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. chiar înainte de primirea dosarului. prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informaţiilor scrise. în forma rezultată prin modificările aduse de Legea nr. articolul 21 recunoştea recurentului posibilitatea ca. soluţia este casată şi se rejudecă litigiul în fond. instanţa are posibilitatea să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. În acest scop se formulează o cerere de fixare a unui termen de urgenţă care. mai consacra o formă specială a recursului. Legea nr. care este obligată să redacteze hotărârea atacată. să o comunice părţilor. b) să oblige autoritatea publică să emită actul administrativ ori să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă. secţiile de contencios administrativ ale acestora. Potrivit articolului 21. 554/2004. dacă reclamantul a cerut acest lucru. reprezentat de pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar. Motivarea recursului se poate face. Atunci când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul. Termenul de recurs este de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare şi este suspensiv de executare (art. Prin alin. (2) din Constituţia României. 262/2007 şi înlocuită cu dispoziţii referitoare la căile extraordinare de atac. poate fi de competenţa Curţilor de Apel (dacă în fond s-a pronunţat tribunalul) sau a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dacă fondul a fost judecat de Curtea de Apel). În cazul în care se admite recursul. 181 . Soluţia prin care cererea este admisă se comunică instanţei de fond. sub sancţiunea nulităţii pentru tardivitate. republicată. în tot sau în parte. 20 alin. să expedieze dosarul într-un termen de 5 zile. c) concomitent cu una din cele două soluţii. &29. la această instanţă. să solicite preşedintelui instanţei competente să soluţioneze recursul şi să stabilească termenul de judecată a recursului. în situaţii deosebite cum ar fi împlinirea termenului până la care îşi poate valorifica dreptul pretins. Procedura de citare a părţilor şi de comunicare a motivelor de recurs urmează să se efectueze cu prescurtarea termenului de 48 de ore. cauza se trimite. care se face. art. 18 prevede următoarele soluţii la care se poate opri instanţa: a) să anuleze actul.

nu constituiau titluri executorii acţiunile care nu au caracter definitiv şi irevocabil sau. Din modul în care era formulat textul rezulta. deşi au un asemenea caracter. prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. penală. Cererea de revizuirea se soluţionează de urgenţă şi cu precădere. Înainte de a fi modificat. au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. 17 alin. la cererea. Articolul 22 prevede că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au admis acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit. Este prima lege prin care se transpune în practică principiul priorităţii dreptului comunitar asupra dispoziţiilor contrare din legislaţia internă prevăzut de Constituţia revizuită şi republicată. administrativă care urmează a fi adoptate în ţara noastră vor cuprinde dispoziţii care să promoveze acest principiu. ca şi întregul titlu din care face parte referitor la „integrarea euroatlantică”. dispoziţie pe care am apreciat-o la momentul adoptării legii. pe considerentul că scuteşte pe cel vătămat de o formalitate suplimentară. cu respectarea prevederilor actului de aderare. Precizăm că prin articolul 148 alin.art. temeinic motivată a părţii interesate. (2). în forma modificată. ci în termenul de 15 zile. Subliniem şi regulile specifice care guvernează regimul motivului de revizuire nou introdus prin articolul 21 alin. potrivit dreptului comun. prin ele s-au respins acţiunile formulate în baza legii contenciosului 182 . articolul 22 prevedea că hotărârile judecătoreşti pronunţate în contenciosul administrativ. astfel încât comunicarea şi. redactarea şi motivarea hotărârii se fac nu în termenul de 30 de zile cât prevede textul respectiv. într-un termen de maxim 60 de zile de la înregistrare. cu claritate. Considerăm că şi alte reglementări. prin care să solicite şi să obţină învestirea cu formulă executorie. ca o consecinţă a dobândirii de către România a statutului de membru al Uniunii Europene. precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. a fost consacrată norma conform căreia. Executarea sentinţelor pronunţate Regimul executării sentinţelor judecătoreşti se regăseşte în capitolul III din Legea nr. implicit. faptul că suntem în prezenţa unui titlu executoriu doar atunci când este vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-au admis acţiunile formulate în baza legii. 554/2004. -soluţionarea cererii de revizuire de urgenţă şi cu precădere. (2) şi care constau în: -derogarea de la articolul 17 alin. Per a contrario. nou introdus în urma revizuirii Constituţiei. în termen de 15 zile de la pronunţare. cu caracter definitiv şi irevocabil constituie titluri executorii. fiscală. &30. Prioritatea subzistă şi în cazul aderării la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. 554/2004. (3) din Legea nr. (3). ca urmare a aderării. într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare. şi ne referim cu precădere la viitoarele coduri de procedură civilă.

Prin alin. În acest spirit.administrativ. în opinia noastră. la solicitarea instanţelor. 183 . după caz. se face în termenul prevăzut în cuprinsul ei. se va aplica conducătorului autorităţii publice sau. iar în lipsa unui astfel de termen. potrivit dreptului comun. op. 262/2007 se prevede caracterul obligatoriu al publicării.. sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. II. (3) este încriminată ca şi infracţiune neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ. şi o insuficienţă de reglementare. în termen de 30 de zile de la 1 A. Partea I. Legea actuală aduce o inovaţie care este revoluţionară pentru sistemul nostru de drept şi prin care se tranşează o problemă amplu dezbătută în doctrină. după motivare. persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe zi/ întârziere. În ceea ce priveşte hotărârile care privesc acte administrative normative.1 Din motive pe care nu le împărtăşim. să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. 675. p. prin care s-a anulat. după caz.. Acesta prevede că executarea hotărârii prin care autoritatea publică este obligată să încheie. în forma în care a fost modificat prin legea nr. Acestea se publică obligatoriu. În situaţia în care termenul nu este respectat. fiind scutite de plata taxelor de publicitate. articolul 23 prevede că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. 262/2007 prezintă. 4. care permitea interpretarea că publicarea hotărârilor respective are loc numai în măsura în care solicită acest lucru reclamantul sau instanţa de executare.Tratat. în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti. iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. De regulă. Articolul 22. vol. cit. în urma modificărilor aduse prin Legea nr. Spre deosebire de formularea iniţială din lege. ed. în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. omiţând să menţioneze şi acordarea de despăgubiri cu caracter material sau moral. sau.. în tot sau în parte. hotărârile judecătoreşti produc efecte inter partes litigantes. la solicitarea instanţelor. s-a exprimat opinia ca efectele acestora să fie general obligatorii. Aceasta deoarece atâta vreme cât actul anulat produce efecte juridice general obligatorii. textul a fost modificat. determinată de faptul că el face referire numai la acordarea chetuielilor de judecată. Iorgovan. în Monitorul Oficial al României. Regimul juridic al obligaţiei de executare este reglementat de articolul 24. promovându-se soluţia din dreptul comun a învestirii cu formulă executorie şi a executării silite. referitoare la efectele juridice ale unei hotărâri judecătoreşti prin care se anulează acte administrative cu caracter normativ. un act administrativ cu caracter normativ. este firesc ca şi hotărârea judecătorească prin care este desfiinţat să producă acelaşi gen de efecte.

cu citarea părţilor. potrivit doctrinei. (2) se prevede că instanţa de contencios administrativ se pronunţă. şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. poate să fie cercetată oricând în cadrul unui proces. potrivit dreptului comun.. 677. printr-o acţiune în regres.. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă nici unei căi de atac. &31. ed. reglementată expres şi salutar pentru prima dată prin Legea nr. iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. vol. 184 . Articolul 4 din Legea nr.1 Doctrina actuală o defineşte ca fiind instituţia tradiţională a contenciosului administrativ. se aplică reglementările speciale. Prin alin. 554/2004. sesizează. la cererea reclamantului.. Atunci când cei vinovaţi sunt demnitari sau funcţionari publici. cu citarea părţilor şi a emitemtului. Conducătorul autorităţii publice poate. (1). că legalitatea unui act administrativ cu caracter unilateral. să se îndrepte cu pretenţii împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii. 2/2006. 500 lei la 10. prin încheiere motivată. Controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea excepţiei de nelegalitate a actului Excepţia de nelegalitate reprezintă. cu modificările care i s-au adus prin Legea nr. după procedura de urgenţă. p. care permite. constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond. pe cale de excepţie. în şedinţă publică. cauzele de nelegalitate 1 2 A Iorgovan-Tratat.Scurte consideraţii asupra invocării excepţiei de nelegalitate cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual. II. Bogdan Georgescu. în Revista de Drept public nr. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi. 262/2007.. Sancţiunea şi despăgubirile se acordă de instanţa de executare. din oficiu sau la cererea părţii interesate. Gabriela Bîrsan. indiferent de data emiterii acestuia. instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. p. de urgenţă. cit. Hotărârea se ia în camera de consiliu. 65. 4. În acest caz instanţa.000 lei. cercetarea legalităţii unui act administrativ unilateral pe cale de excepţie în cadrul unui proces pornit epntru alte motive decât celec are vizezaă anularea respectivului act.op.data aplicări amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 2. 554/2004 prevede. la alin. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze . care este scutită de taxa de timbru.2 Ilegalitatea actului administrativ mai poate fi însă invocată şi pe cale de excepţie. în cadrul unei proceduri suple. o apărare pe care o parte într-un proces o face împotriva unui act administartiv ilegal ce are incidenţă într-o anumită cauză.

62. nr. (3). 2/2006. În opinia naostră. pentru care este esenţială data emiterii actului. care stabilesc termenul de decădere de un 1 de la data emiterii actului.P..3 În ceea ce ne priveşte. în privinţa actelor administrative unilaterale cu caracter inidividual sunt incidente dispoziţiile art. nu este supusă unor termene. spre deosebire de controlul direct pe calea unei acţiuni adresată instanţelor de contencios adminsitrativ. R. care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere. Potrivit alin. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 2 Gabriela Bîrsan.1 În prezent constatăm următoarele dimensiuni ale regimului juridic al excepţiei de nelegalitate: a) excepţia de nelegalitate poate viza orice act administrativ. pe calea excepţiei de nelegalitate invocată într-un litigiu având ca obiect contestaţia formulată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual. 262/007. 2/2006. b) excepţia de ilegalitate poate fi invocată oricând. 185 . 554/2004. cit.. (2) şi (5) din din Legea nr. 61. pentru că în raport de aceasta se calculează termenele maxime de introducere a acţiunii. A gândi altfel înseamnă a afecta posibilitatea de protecţie a cetăţeanului împotriva actelor administrative individuale. 262/2007. pentru a întări specificul pe care aceasta îl prezintă. nu împărtăşim această concepţie şi apreciem că nu se poate realiza o extrapolare tale-quale a termenelor care vizează introducerea unei acţiuni în contenciosul administrativ cu cele care trebuie să guverneze invocarea unei excepţii de nelegalitate. Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal şi în doctrină s-a conturat opinia conform căreia legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter inidividual poate fi cercetată oricând.P. c) îndeplinirea condiţiei ca soluţionarea litigiului pe fond să depindă de actul administrativ care face obiectul excepţiei. Facem precizarea că regimul juridic al excepţiei de nelegalitate a suferit unele modificări prin Legea nr. a prezentului capitol. O asemenea precizare a fost introdusă prin Legea nr. p. cit. p. neprezentând importanţă data când a fost emis acel act. ceea ce determină instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia să verifice admisibilitatea în principiu a acesteia. soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului. excepţia de nelegalitate poate fi invocată oricând. în ambele. nr.D. Principalele modificări aduse prin Legea nr. 1 A se vedea &6. 554/2004. 11 alin. indiferent că avem în vedere un act administrativ normativ sau individual. anume acela că poate viza orice act adminsitrativ. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. pe care le-am analizat în secţiunea consacrată analizei acestei materii. Bogdan Georgescu-art.urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare în momentul emiterii actului administrativ. indiferent de data emiterii lui. 3 Gabriela Bîrsan. Bogdan Georgescu-art.D.2 În schimb. ceea ce nu poate fi acceptat. R.

afară numai dacă legea nu dispune altfel. faţă de care unii autori au exprimat unele rezerve. Editura Hamangiu. 4/2006. prin modificările aduse legii contenciosului administrativ s-a prevăzut citarea emitentului actului. în Jurisprudenţa Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe anul 2005. în Jurisprudenţa Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe anul 2006. iar cea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.probleme de admisibilitate şi alte observaţii procedurale. Pot face obiectul excepţiei de nelegalitate două categorii de acte administrative. însă în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a consacrat formula conform căreia în procesul având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate. în sensul că instanţa de fond suspendă cauza şi trimite dosarul la instanţa de contencios administrativ.3 dar a cărei filozofie o împărtăşim. în Revista de drept public nr. f) încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ este sustrasă posibilităţii de a fi supusă căilor de atac. pp. Bucureşti. 262/2007. Decizia civilă nr. legea nu făcea referire la citarea emitentului. 1620. pentru care legalitatea lor va fi cercetată în raport cu actele normative în vigoare la data emiterii actelor care fac obiectul excepţiei şi acte administrative emise ulterior intrării 1 Ratificată de România prin Legea nr. Of. este obligatorie citarea emitentului actului administrativ care face obiectul excepţiei şi introducerea acestuia în cauză. conform căruia judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. Vlad Verginică.d) invocarea excepţiei se poate face de către părţile interesate sau din oficiu. 1471/2006. p. 30/1994. aceea în care excepţia este invocată chiar în faţa instanţei de contencios administrativ care judecă acţiunea principală şi care are competenţa să se pronunţe şi asupra excepţiei. a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 3 A se vedea Dorel Dumitrescu. 2006. 1-3. Decizia civilă nr. 186 . O asemenea soluţie. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale1 precum şi a articolului 85 din Codul de procedură civilă.2 În acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. care a fost nou introdusă prin Legea nr. e) procedura care se aplică este asemănătoare celei în care se invocă excepţia de neconstituţionalitate. În forma iniţială. al României. pentru a se pronunţa asupra excepţiei. a dreptului procesual la apărare. pp. 4271/2005. 5557/2005 şi Decizia civilă nr. nr. Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal. Există o situaţie în care nu intervine suspendarea. 2006. g)judecarea excepţiei de nelegalitate se caracterizează prin urgenţă. cu citarea părţilor şi a emitentului actului. Partea I. Bucureşti. din punct de vedere al momentului emiterii lor: acte administrative emise anterior intrării în vigoare a legii. publicată în M. 90.Excepţia de nelegaliatte. 135 din 31 mai 1994. Editura Hamangiu. 2 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în opinia Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se impune pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialităţii.

impunându-se în continuare pronunţarea unei soluţii de achitare pentru motivul prevăzut de art. ceea ce a determinat modificarea lui prin Legea nr. determinată de interpretarea care s-a dat în jurisprudenţă cu privire la termenul în care se poate invoca excepţia.Excepţia de nelegalitate.. dacă actul de a cărui nelegalitate depinde însăşi existenţa faptei penale. cu bună ştiinţă. 554/2004. în jurisprudenţă s-a interpretat că excepţia de nelegalitate este supusă aceloraşi termene ca şi acţiunea principală..1 Exemplu. pentru recurs. p. (1) prevedea că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând. 4 alin. 3. care a fost respinsă ca inadmisbilă. pe cale de excepţie. excepţia poate fi invocată în cel mult un 1 Dorel Dumitrescu. a) C. atunci se impune cu necesitate a considera că nici fapta în discuţie nu a fost săvârşită vreodată. termenul de 48 de ore. 262/2007 a fost introdusă prevederea conform căreia hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. Vlad Verginică. în forma modificată). ci înlăturarea din cauză a actului a cărui nelegalitate a fost constatată. Pe cale de consecinţă. 2 Dorel Dumitrescu. cit. pentru care legalitatea lor va fi cercetată în raport cu dispoziţiile actualei legi cadru în materie. iar infracţiunea există numai dacă se va constata că actul este nelegal. atunci când e vorba despre un act administrativ cu caracter individual. În literatura de specialitate a fost sesizată ipoteza în care mai mult decât o simplă legătură cu cauza. intrinsec al procesului pe fond. care se poate săvârşi şi prin îndeplinirea în mod defectuos. 84. (1) lit.în vigoare a legii. a unui act de către funcţionarul public. articolul 4 alin. rămase definitive şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate. într-un litigiu penal care vizează săvârşirea de către un funcţionar public a faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în Revista de drept public nr. actul administrativ prezintă caracterul unui element esenţial. instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. 85. într-un asemenea litigiu se poate dovedi legalitatea sau nelegalitatea actului. care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere (art. 4/2006. va fi considerat că nu a fost emis niciodată. În forma iniţială a legii era prevăzut.probleme de admisibilitate şi alte observaţii procedurale. pen. 187 . prevăzută de art. în sensul că. însă s-a constatat în practică faptul că era un termen nerealist. Vlad Verginică. pot forma obiectul unei cereri de revizuire.. în ciuda faptului că şi în versiunea iniţială. Constatăm că excepţia de nelegalitate nu are ca efect anularea actului. Aceasta este o soluţie reparatorie.:fapta nu există. h) soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului. Pe cale de excepţie. imposibil să fie respectat. care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 246 Cod penal. 10 alin.. 262/2007. proc.2 j)Prin articolul III din Legea nr. care se calcula de la pronunţare. i) în cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului. Astfel. p.art.

c) art. în forma sa iniţială. O asemenea interpretare a permis instanţelor să respingă ca inadmisibile excepţii care vizau acte administrative emise cu peste un an înainte de formularea lor. Instituţia contenciosului administrativ reprezintă unul dintre domeniile pe care legiuitorul constituant le-a rezervat: 188 . ceea ce reprezintă o excepţie de la regula conform căreia cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 126 alin. 126 alin. În prima sa frază. 554/2004. 52. cu modificările ulterioare. c) dreptul la accesul liber la justiţie. se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. b) dreptul de petiţionare. k) Prin articolul II alin. cu modificările ulterioare. 4. Pentru a se corecta o asemenea stare de nelegalitate. cât şi a garanţiilor procesuale prevăzute de Legea nr. iar când priveşte un act administrativ normativ poate fi invocată oricând. c) drepturile şi interesele legitime.an de la emiterea actului. Principalul sediu constituţional al contenciosului administrativ este: a) numai art. 52 şi art. 262/2007 s-a prevăzut că dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevăzute de Legea nr. 3. b) numai art. (6). Art. 262/2007 a consacrat posibilitatea revizurii hotărârilor judecătoreşti care au creat-o. 554/2004 vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei. 21 din Constituţie creează cadrul general al valorilor care pot fi ocrotite prin justiţie. cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. 2. b) numai interesele legitime. prevăzută de articolul II din Legea nr. 262/2007. Legea nr. 554/2004. TEST DE AUTOEVALUARE: 1. 554/2004. (2) al Legii nr. Categoria drepturilor-garanţii este formată din: a) dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi dreptul de petiţionare. hotărârile respective fiind în mod evident ilegale. inclusiv în cadrul litigiilor de contencios administrativ: a) numai drepturile. (6). Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. textul prevede imediata aplicabilitate a prevederilor legale în judecarea atât a excepţiilor de ilegalitate.

Calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ o poate avea: a) numai o persoană fizică. 8.a) reglementării legii organice. Pot fi atacate în contencios administrativ: a) numai actele normative. b) se exercită la organul ierarhic superior organului care a produs vătămarea. b) numai despăgubiri cu caracter moral. c) reglementării prin hotărâri de Guvern. Recursul ierarhic: a) se exercită la aceeaşi autoritate care a emis actul administrativ supus recursului. Instanţe judecătoreşti competente să judece litigiile de contencios 189 . Procedura administrativă prealabilă are de regulă: a) caracter facultativ. 9. b) reglementării legii ordinare. c) caracter obligatoriu. c) atât o persoană fizică. b) se exercită la organul ierarhic superior organului care a produs vătămarea. 10. b) numai o persoană juridică. 11. cât şi actele individuale. c) atât actele normative. 6. b) fondul şi contestaţia în anulare. Recursul graţios: a) se exercită la aceeaşi autoritate care a emis sau adoptat actul administrativ vătămător. 5. b) caracter opţional. c) atât despăgubiri cu caracter material cât şi despăgubiri cu caracter moral. Pe calea contenciosului administrativ se pot obţine: a) numai despăgubiri cu caracter material. 12. Litigiile de contencios administrativ au următoarele grade de jurisdicţie: a) fondul şi apelul. b) numai actele individuale. cât şi o persoană juridică. c) fondul şi recursul. 7.

administrativ se constituie în cadrul: a) tribunalelor judeţene şi al judecătoriilor. c) numai actele de comandament cu caracter militar şi cele supuse recursului paralel. b) numai contenciosul subiectiv. Actuala lege a contenciosului administrativ recunoaşte: a) numai contenciosul obiectiv. atunci când se solicită plata unor despăgubiri. c) recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei. în condiţiile legii (Avocatul poporului. dar şi de o autoritate publică. b) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public. c) atât contenciosul obiectiv cât şi pe cel subiectiv. Obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ îl poate reprezenta: a) anularea unui act administrativ. Ministerul Public. al Curţilor de Apel şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 13. c) de persoana vătămată într-un drept sau interes legitim dar şi de o terţă persoană vătămată printr-un act administrativ individual adresat altei persoane. Acţiunea în contenciosul administrativ poate fi introdusă: a) numai de persoana vătămată într-un drept sau interes legitim. b) atât actele care privesc raporturile cu Parlamentul. indiferent de obiectul acţiunii. b) anularea unui act administrativ. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată: a) numai împotriva autorităţii de la care emană actul. cât şi cele de comandament cu caracter militar şi cele supuse recursului paralel. 15. c) tribunalelor judeţene. de o terţă persoană vătămată printr-un act administrativ individual adresat altei persoane. b) tribunalelor judeţene şi al Curţilor de Apel. un organism social interesat sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. 16. 14. b) de persoana vătămată într-un drept sau interes legitim. recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei. Precizaţi care din următoarele acte nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ: a) numai actele de comandament cu caracter militar. 17. 190 . c) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public. recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.

Procedura administrativă prealabilă poate să îmbrace: a) numai forma recursului graţios. b) drepturilor social politice. b) actele de administraţie militară. b) numai forma recursului ierarhic. b) părţile unui litigiu de contencios administrativ. Pe calea contenciosului administrativ pot fi atacate: a) actele administrative emise/adoptate de orice autoritate publică. 21. 24. c) oricând. c) drepturilor cu caracter economic. Ce anume conferă caracterul de contencios de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ: a) obiectul litigiilor de contencios administrativ. 22. 20. c) procedura de urmat într-un litigiu de contencios administrativ.18. Sunt exceptate de la exercitarea unei acţiuni în contenciosul administrativ: a) actele de comandament cu caracter militar. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică face parte din categoria: a) drepturilor garanţii. b) în termen de maxim un an de la emiterea actului. TEME DE DEZBATERE: • Care sunt accepţiunile date noţiunii de „contencios administrativ”? • Care sunt actele care pot forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ? 191 . 19. Excepţia de nelegalitate poate fi invocată: a) în termen de 6 luni de la emiterea actului. c) contractele încheiate de autorităţile militare. 23. c) atât forma recursului graţios cât şi a celui administrativ ierarhic. Procedura administrativă prealabilă poate să îmbrace: a) numai forma recursului graţios. b) numai forma recursului administrativ ierarhic. b) actele administrative emise/adoptate de autorităţile administrative. c) atât forma recursului graţios cât şi a recursului ierarhic.

554/2004? • Ce semnifică dublul grad de jurisdicţie în materia contenciosului administrativ? • Cine are calitate procesuală activă şi pasivă într-o acţiune de contencios administrativ? • Care sunt instanţele care au competenţa materială şi teritorială de soluţionare a acţiunilor în contencios administrativ? • Care sunt soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ? 192 . în sensul art. 52 din Constituţie? • Analizaţi comparativ „dreptul subiectiv” şi „interesul legitim” vătămate. ca temei al acţiunii în contencios administrativ? • Care sunt drepturile subiective ce pot fi apărate pe calea contenciosului administrativ? Dar „interesele”? • Ce se înţelege prin persoană vătămată. 21 alin. • Care este obiectul acţiunii în contencios administrativ? • Care sunt normele specifice ce guvernează acţiunile având ca obiect contractele administrative? • Care sunt contractele administrative ce pot forma obiectul acţiunii în contencios administrativ? • Care sunt etapele procedurale în materia contenciosului administrativ? • Care sunt taxele de timbru în materia contenciosului administrativ? • Ce reprezintă actul administrativ unilateral.• Cine se poate adresa instanţei de contencios administrativ? • Care este deosebirea între contenciosul administrativ subiectiv şi cel obiectiv? • Ce se înţelege prin „autoritate publică”. în sensul art. • Care este semnificaţia „finelor de neprimire” şi care sunt acestea? • Identificaţi normele de procedură civilă clasică incompatibile cu regimul specific acţiunilor în contencios administrativ. prin raportare la art.4 din Constituţie. 52 din Constituţie şi al Legii nr. 554/2004? • Care sunt subiectele „speciale de sesizare”? • Ce se înţelege prin „procedură administrativă prealabilă”? • Care sunt termenele de introducere a acţiunii în contencios administrativ şi care sunt consecinţele nerespectării acestora? • Care este diferenţa dintre „jurisdicţia administrativă” şi procedura prealabilă din Legea contenciosului administrativ? • Identificaţi jurisdicţiile administrative „speciale” reglementate în prezent de legislaţia internă. în terminologia Legii nr. • Argumentaţi caracterul obligatoriu sau facultativ al procedurii administrative prealabile prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

554/2004? 193 .• • Care sunt căile de atac în materia contenciosului administrativ? Care este procedura de executare a hotărârilor de contencios administrativ prevăzută de Legea nr.