You are on page 1of 38

TESTAMENT Fiecare poet îşi impune o viziune proprie asupra actului poetic; aceasta este expusă tematic în articole

programe, numindu-se artă poetică. ,,Ars poetica” reprezintă o profesiune de credinţă pe care Arghezi şi-a exprimat-o în mai multe poezii, dar cu precăderi în ,,Testament.” Aşezată în frunte volumului de debut din 1927, poezia prezintă probleme de ideologie literară şi de tehnică artistică. Textul poeziei nu versifică însă, în sensul că surprinde stări ale existenţei. Ceea ce frapează întâi în poezia lui Arghezi este rezonanţa unor neaşteptate împletiri lexicale. Asociaţiile rezultate au un dublu efect: material şi ideal. Formulele sunt aproape aforistice cu idei penetrante poetic. Ordinea porneşte de la cuvântul ,,carte,”cuvânt – cheie al întregii poezii: ,,Nu-ţi voi lăsa drept bunuri , după moarte Decât un nume adunat pe-o carte”. ,,Cartea” e astfel o treaptă : ,,Cartea mea-i fiule o treaptă”, ce face legătura între ,,străbunii mei” şi ,,tânăr” . Poetul evidenţiază şi elogiază strădania strămoşilor care prin ,,râpi şi gropi adânci (…) suite pe brânci” au făcut posibilă existenţa sa în continuare , ,,cartea” este ,,hrisov” , document , mărturie de credinţă a trecutului : ,,De osemintele vărsate-n mine”. Acest document atestă mutaţia muncii creatoare din plan material în plan spiritual : ,,Ca să schimbăm , acum , întâia oară , sapa-n condei şi brazda-n călimară”. Seva liricii argheziene îşi are rădăcinile în limba poporului . ,,Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”, pe care a modelat-o şi a aşezat-o în temelii prozodice : ,,Eu am iscat cuvinte potrivite”. Poezia sa este ,,leagăne urmaşilor stăpâni”, sugerând un proaspăt izvor de alinare al sufletului omenesc . ,,Cuvintele potrivite” sunt ,,versuri şi icoane” din limba strămoşilor a căror ,,cenuşă” a preschimbato în ,,Dumnezeu de piatră” , ,,Hotar înalt”. Rolul social al ,,cărţii” se evidenţiază în mai multe versuri : ,,Am luat ocara şi torcând uşure Am pus-o când să-mbie, când să-njure.” ,,Durerea noastră surdă şi amară O grămădii pe-o singură vioară” ,,Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte Şi izbăveşte-ncet pedepsitor Odrasla vie-a tuturor” Aderenţa lui Arghezi la estetica urâtului este evidentă şi în această poezie: ,,Din bube, mucegaiuri şi noroi Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi” Cartea, ,,slovă de foc şi slovă făurită” ascunde în ea ,,mânia bunilor,” flacăra nestinsă a conştiinţei lor. Interesant este de urmărit jocul ideilor. Singurul bun lăsat urmaşilor este o carte de poezie;carte este ,,hrisovul cel dintâi”ce consemnează mutaţia muncii creatoare din plan material în plan spiritual, realizându-se astfel schimbul instrumentelor de muncă. Poezia se defineşte apoi ca esenţă de cuvinte din limbajul comun. Ea s-a născut din ,,bube, mucegaiuri şi noroi,” care au menirea de ai aminti izvoarele. Poezia apare astfel ca o floare a răului, o metamorfoză a suferinţei. Cartea este

răzbunătoare, e ,,bici răbdat” iar frumuseţea obişnuită prin foc şi trudă ascunde o mânie ucigătoare. Poezia lui Arghezi, în întregime, este o ilustrare excepţională şi riguroasă a ,,artei poetice” din ,,Testament”dezvoltată pe o concepţie rămasă nealterată de-a lungul întregii sale vieţi. Amintiri din copilarie „Ion Creangă este scriitorul care are inegalabilul merit de a fin sintetizat într-o operă tot ceea ce limba română are mai valoros, operă care va dăinui tot atâta timp cât va exista poporul român cu idealurile acestor oameni”. El este „scriitorul genial care a adus limba poporului român în centrul literaturii culte”, închinându-i acesteia un monument etern, o operă de mică întindere, formată din „Amintiri din copilărie”, „Basme”, „Poveşti şi povestiri” şi nuvela „Moş Nechifor Coţcariul”. Aceasta este opera lui ion Creangă, suficientă însă ca despre ea să fi pronunţat generaţii succesive de critici şi istorici literari, atât din ţară cât şi din străinătate. George Călinescu a fost unul din marii critici care ni l-a înfăţişat pe ion Creangă în dimensiunile sale reale: „Întâiul mare scriitor român, ieşit chiar din rândurile poporului, scriind despre popor, însă ridicându-se la înălţimea marii arte” şi tot el afirmă că Ion Creangă este „însuşi poporul român, surprins într-un moment genial al expansiunii sale”. Ion Creangă s-a născut la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic : o condică de nounăscuţi a satului Humuleşti din 1839. Între 1846 şi 1855, urmează Seminarul de la Socola (Iaşi) după care este hirotonosit diacon. Nesimţindu-se însă atras de preoţie în 1864 se înscrie la Şcoala normală „Vasile Lupu” din Iaşi, condusă de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor înainte de a o termina. A fost un pedagog strălucit, care a introdus metode noi şi a elaborat manuale şcolare pentru care a scris povestirile: Inul şi cămaşa, Acul şi barosul, Cinci pâini şi altele. În 1875 îl cunoaşte pe Eminescu. Publică până în 1878 şi celelalte poveşti. Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă, Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă. După seria poveştilor când scriitorul ajunge la o rafinare artistică a limbii populare în 1881 începe să publice Amintiri din copilărie „primul roman al copilăriei ţărăneşti”. Primele trei părţi ale Amintirilor sunt publicate până în martie 1882 iar partea a IV-a apare postum în 1892, deşi, ea fusese scrisă se pare în 1888. În acest roman scriitorul evocă copilăria dintr-o perspectivă nostalgică, proiectată într-o lume a satului tradiţional. Într-o viziune de data aceasta clasică cu vădită tendinţă de evocare scenică scriitorul ne poartă în lumea mirifică a copilului universal. Scriitorul a mai publicat şi povestirile: Moş Ion Roată, Ioan Roată şi Vodă Cuza, Popa Duhu, Poveste, Povestea unui om leneş, Inul şi cămaşa, anecdote istorice sau parabole despre condiţia umană prezentate cu vădită tendinţă moralizatoare. Mai publică şi nuvela: Moş Nichifor Coţcariul în care evidenţiază şiretenia şi volubilitatea populară. Creangă se stinge din viaţă la 31 decembrie 1889. Ceea ce impresionează în întreaga operă a lui Ion Creangă este că prin ea respiră întreaga viaţă socială şi cadrul natural al Humuleştilor . Basmele, poveştile, deşi îşi desfăşoară acţiunea în lumi imaginare, cu personaje pe măsură, ghicim cu multă uşurinţă că dincolo de aura fantastică oamenii şi locurile sunt din zona Humuleştiului. De altfel, „Amintiri din copilărie” cuprinde până la saturaţie ideea apartenenţei scriitorului la

colectivitatea umană a satului, aderenţa de nedezlipit a acestuia la locurile natale, astfel încât fiecare din cele 4 părţi ale AMINTIRILOR începe cu referiri directe la casa părintească, la oamenii, la frumuseţea şi rezonanţa istorică a locurilor care împrejmuiesc Humuleştiul. Mândria cu care autorul vorbeşte despre acest „sat mare şi vesel, sat vechi şi răzeşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului, cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre ce ştiu a învârti hora, dar şi suveica, cu preoţi mândri şi dascăli şi poporani ca aceia de făceau mare cinste satului lor” impresionează încă din prima parte a Amintirilor.. Deşi se ştie că Humuleştiul era un sat apăsat şi el de toate grijile şi nevoile vremii, Creangă, întorcându-se la locul copilăriei sale, îl prezintă de pe poziţia copilului ce nu putea fi impresionat de greutăţile vieţii: „Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii?” . Nostalgia etern umană a copilăriei aduce o idealizare firească şi dă evocării un contur tremurat: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie”.Cunoscând din primele 3 părţi puternicul sentiment ce-l leagă de locul natal, nu ne mai mirăm când, în partea a IV-a, povestind ruperea de acest spaţiu, autorul începe cu o triplă comparaţie menită să sugereze durerea despărţirii de spaţiul humuleştean: „Cum nu se dă ursul scos din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp şi pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola” . Exclamaţia „Dragu-mi era satul nostru, cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul şi limpede ca cristalul în care se odihneşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri ” deschide un pasaj de un tulburător lirism care se trece firesc de la trecutul istoric ( „Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”) la orizontul vieţii familiale, sugerat de substantivele adunate-n enumeraţia „tata, mama, fraţii şi surorile”, orizont ce se lărgeşte treptat până la cuprinderea întregului sat de bucuriile copilăriei: „băieţii satului, pe gheaţă, la săniuş, zile frumoase de sărbători” şi cu frumuseţile naturii: „dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele”. Frumuseţea locului nu i se pare destul de convingătoare dacă nu aminteşte de obiceiurile şi creaţia artistică şi astfel enumeraţia continuă cu „şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat”, amintind de Mihai Scripcarul, rapsodul satului. “Amintiri din copilărie” reprezintă opera de maturitate artistică a lui Creangă. Cartea este un “roman” al vârstei inocente şi al formării, al modelării umane. Proiectata în spaţiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilăria nu reflecta numai dominantele vârstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, “Amintiri din copilărie” este si o evocare a satului tradiţional. Izvoarele de inspiraţie sunt autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva îndepărtată a maturităţii, fiind dominată de un impuls afectiv greu de stăpânit: nostalgia. Construcţia textuală nu urmează rigorile compoziţiei clasice. In cele patru părţi, scriitorul nu urmăreşte o ordine cronologica a desfăşurării faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referinţă in formarea eroului. Partea I se deschide cu evocarea şcolii, ridicată prin strădania părintelui, unde s-a adunat o mulţime de băieţi şi fete, printre care si Nică Dar copiii nu înţeleg rostul învăţăturii, aşa ca primesc în dar pe “Calul Bălan” si “Sfântul Nicolai” pentru a-i îndemna în acest sens. Nica va răspunde numai la stăruinţele mamei si ale bunicului David Creangă. Rupt de vatra satului, Nică pleacă

ne duceam surghiun dracului pomană”. Dialogul cu propriul cuget (din debutul părţii a III-a) este o modalitate de disimulare a intenţiilor unui artist genial. evocarea îndreptându-se asupra casei părinteşti. In capitolul al IV-lea. părăseşte satul pentru a urma seminarul de la Socola. Nepotrivirea de situaţii: drumul cu caii lui moş Luca – pentru a face şi mai evidentă nenorocirea ce-i lovise. să exagereze. ca atunci când cei doi se văd nişte „babalâci gubavi şi oftigoşi. UMORUL. Apare chipul mamei. a căror menire este să îngroaşe. la scăldat. nici mai puţin. Există în Amintiri numeroase situaţii hazlii: scăldatul.paragii duglişi din toată lumea. O anumită şiretenie sintactică duce la alunecarea povestirii de la serios la glumă: „Căci nu vă pară lucru de şagă: de la Neamţ până la Iaşi e câtu-i de la Iaşi până la Neamţ. Începutul părţii a II-a stă sub semnul lirismului nostalgic. aşa. Această despărţire reprezintă dezrădăcinarea din universul Humuleştilor. mila sfântului . să caricaturizeze. mâine – poimâine avem să ne trezim nişte babalâci gubavi şi oftigoşi”. icrişoare moi cât se poate de multe şi altceva de gustare în buzunarele dulamei. provoacă un râs spontan: „tot umblând noi din şcoală-n şcoală. furatul . căci chipurile călugărilor pe care le alege ca model tind spre caricatură: „Ş-apoi pune-ţi cuvioase Ilarie plosca cu rachiu la şold. ce nu le ajung?”.” Cuvintele capătă forme neaşteptate sau sunt aşezate în combinaţii surprinzătoare. nici mai mult. Exemplele pe care le adună Creangă în scopul convingerii mamei sale să-l dea mai curând la mănăstire stârnesc râsul sincer. Numai eu cu Zaharia. In acest capitol. într-o puternică antiteză cu starea lor sufletească: „fete şi flăcăi. Râsul este stârnit şi de prezenţa termenilor familiari.împreună cu bunicul său la şcoala din Broşteni. fuga cu pluta pe Bistriţa. Umorul lui Creangă se vădeşte mai ales în exprimarea poznaşă. mâine poimâine pot să ajung dichiu la vreun mitoc. Dar cele . eroul devenit adolescent este înfăţişat urmându-si în continuare drumul. mai mult ia. „slabi şi ogârjiţi”. Descrierea cailor lui moş Luca. „însurăţel de-al doilea”. ş-apoi mila sfântului!” . Ponderea o are însă ironia şi autoironia.cireşelor. etc. învinge tristeţea. al pupezei. memoria afectivă a eului narator reface drama adolescentului care.” Deşi povesteşte o întâmplare tristă. numai buni de făcut popi”. conştient de valoarea propriei creaţii. lacomi inculţi şi nesinceri. foiau prin sat în toate părţile. Ironia scriitorului are o paletă largă de manifestări: este ascuţită. eroul va avea parte de o serie de peripeţii: căderea în Ozana. este cunoscută: „preoţii noştri n-au mai trepădat pe la Socola şi. şederea în gazdă la Irinuca. pistoale în brâu pe sub rasă. D-apoi călugării. cu bucuria zugrăvită pe feţe. în toamna lui 1855. ieşirea din tărâmul miraculos al copilăriei. o adunătură de zam. comanacul pe-o ureche şi cu sabia duhului în mână şi pletele în vânt ia-o la papuc peste piciorul Răului spre Cărarea Afurisită dintre Secu şi Agapia din deal. semn al vitalităţii poporului nostru. plină de otravă. cuibăriţi prin mănăstiri. autorul face o descriere a zilei de sărbătoare în care se hotărâse plecarea. Ironia la adresa feţelor bisericeşti şi la adresa lui moş Luca. apoi la şcoala de catiheţi din Fălticeni. ghemuiţi în căruţa lui moş Luca. ca elev la şcoala domneasca din Târgul Neamţului. Aici. autorul face haz de necaz . atunci când se referă la cei bogaţi. umplerea de râie căprească. o dată cu întâmplările din copilărie: uratul de Anul Nou. ca în zi de sărbătoare. gătiţi frumos. în loc să stârnească compasiune. mucalită. Autoironia este evidentă: „şi cu câte ştiu. şi cu câte nu ştiu. pupăza din tei. de frunza frăsinelui. accentuează ridicolul situaţiei iar meditaţiile celor doi tineri pe seama şcolii. în antiteză cu cea făcută de Smaranda. nu-i încape cureaua de pântecoşi ce sunt.

“un pierde vară” împins spre învăţătură de mama şi bunicul sau. dar şi sărac. ca o fiinţă autoritară. bădiţa Vasile . Eroul este: “slăvit de leneş”. ea se înscrie în portretul clasic al mamei.“harnic şi ruşinos ca o fată mare” etc. zicalele şi proverbele („Ursul nu joacă de bună voie”). dinaintea uşii” etc.mai remarcabile din punct de vedere al autoironiei rămân partea a III-a a Amintirilor. Creangă este un povestitor desăvârşit. scriitorul surprinde cu luciditate procesul anevoios al devenirii sale intelectuale. prin acţiune ori limbaj. când mă lua cu binişorul nici atâta” şi finalul părţii a doua: „nici frumos până la 20 de ani. dar şi cu tact pedagogic. George Călinescu spunea că „Ion Creangă vorbeşte ca un povestitor.) dar şi mulţimea zicerilor . cum fură cireşe de la mătuşa Mărioara. dar Creangă îl laudă pentru plăcerea de a se juca cu cei mici şi pentru munca depusă pentru a-şi întreţine familia. “a banani”. Din punct de vedere al artei narative. tehnica orala a spunerii. puţină treabă făcea cu mine. aşa. Creangă reuşeşte să le schiţeze o individualitate prin tehnica detaliului. “a bâzâi”. prin caracterizare directă. Aproape toate sunt conturate sumar. Aluziile. Numărul personajelor ce apar în “Amintiri din copilărie” este relativ mare. care îi permite să nuanţeze caracterele. niciodată n-am fost”. Astfel este descris cum: Nică prinde muşte cu ceaslovul. Călinescu spunea ca în Amintiri Creangă evocă “copilăria copilului universal”. Smaranda este fiică de vornic şi având fraţi cu învăţătură se socoteşte superioara soţului ei ca putere de înţelegere a lucrurilor. cum dărâmă cocioaba Irinucăi la Broşteni. ca un om care stă pe laviţă şi istoriseşte altora. Apoi este văzută prin modul in care îşi manifestă grija faţă de casa şi de destinul copiilor. neastâmpărat. intâmplari de la scăldat. Altele seamănă cu eroii din basme: Mogorogea e certăreţ ca Gerilă.”Când mă lua cineva cu răul. Ca fire e moale. Urmărind evoluţia şcolară a lui Nică. cum scapă de râie. Tipologic. înfigând toporul în pământ. abundenţa expresiilor onomatopeice. Nică se conturează de la indeterminare la autodeterminare. Nică Oşlobanu pare o variantă a lui Chirică din povestea “Stan Păţitul”. mânuind cu abilitate răsplata si pedeapsa. care are o “copilărie vesela si nevinovată” în mijlocul familiei şi al megieşilor. fiind el însuşi erou în naraţiune” . impresionând prin modul in care “spune”. Semnul distinct al oralităţii este. cu pozne şi întâmplări a copilului din totdeauna şi de peste tot. a interjecţiilor si verbelor imitative (“troscpleosc”. Mai bine conturate sunt portretele părinţilor: Ştefan a Petrii e bărbat harnic şi gospodar. Principala trăsătură a operei lui Creanga este tendinţa scenica. Absenţa portretului fizic concentrează atenţia spre cel caracterologic. dar dispreţuieşte învăţătura. “huţa” etc. Nica apare ca orice copil de la ţară. îmbinările neaşteptate de cuvinte („surghiun dracului pomană”) creează efecte deosebite. expresiile populare („ştii tu moarea mea”). nici cu minte până la 30 şi nici bogat până la 40 . cum fură pupăza din tei. ca în anul acesta. Frumuseţea Amintirilor decurge din oralitatea stilului. mai întâi. afară. Creanga o evoca mai întâi ca pe o fiinţă cu daruri fantastice: “cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunaţii: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru şi abătea grindina în alte părţi. Multe personaje se reţin prin lapidarele şi expresivele caracterizări pe care le face autorul: Smărăndiţa e o “zgâtie de fată”. Nică se defineşte şi în relaţia cu celelalte personaje ale operei menite să înfăţişeze varietatea firii umane.nu m-am făcut. constituind surse variate de umor. ca în anul trecut şi ca de când sunt.

. şi preoţi şi mireni şi mărturisindu-şi unul altuia păcatele”. Târgu Frumos. Intrarea în Iaşi pe rohatca Păcurari provoacă ironia unui flăcău al dracului care se adresează lui moş Luca cu seriozitate: „Moşule. vara te înăbuşi de căldură şi ţânţarii te chinuiesc amarnic”. Supărarea lui moş Luca. şezând pe iarbă. mai puternici. o propulsează. aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti". vâlcică ce lăsam în urmă-ne scoteam câte un suspin adânc din piepturile noastre”. mai voinici şi mai voioşi. vara. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales în partea a IV-a. ultimele legături cu locurile natale se rup şi certitudinea înstrăinării este puternică. Amintiri din copilărie. oamenii. lemne. “mi-i era a învăţa cum nu ii e câinelui a linge sare”. Dialogul ascunde conflictul. de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte în toată viaţa lor”. spre munţii Neamului. stârnind o nemărginită duioşie: „pentru fiecare pârâu. să nu-i ieie vânt. Alteori in text apar versuri populare sau forme ritmate. G. iar cei mai mulţi cu nişte târsoage de bărbi cât badanalele de mari. în ceasul disperat al întoarcerii spre sine. de-ajuns. înviorează acţiunea. Comparaţiile sunt din limbajul popular: "cum nu se dă scos ursul din bârlog. Doamne fereşte. mai voinici. să nu faci vreo primejdie!” . . sarbezi la faţă şi zbârciţi. Antiteza este în avantajul munteanului: „Halal pe la noi” Apele-s dulci. din vârful codrilor Paşcanilor. iar soluţia băieţilor de a se confunda cu drobii de sare duce această veselie la apogeu. Localităţile enumerate indică traseul cunoscut: Ruginoasa. O dată cu munţii ce dispar. Călinescu scria "Creangă este expresia monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român".tipice. umbră şi răcoare în toate părţile. a expresiilor specifice limbii vorbite sau a întrebărilor şi exclamaţiilor. iar nu ca işti de pe la câmp. Scrisul lui Creangă este lipsit de metafore. Exprimarea este vie. sentimentele. O altă trăsătură a operei “Amintiri din copilărie” este dinamismul anecdotic. gândurile. ocările la are recurge împotriva chiolhănosului şi ticăitului provoacă veselie. Monologul interior apare în noaptea dinaintea plecării. iar întâmplările si oamenii prind viaţă. fântână. "doi cai ca nişte zmei". când evocă universul copilăriei şi când îşi întoarce privirea înapoi. rapiditatea cu care se derulează isprăvile. devine puternic evocatoare. Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaţii lexicale proprii: călugării „o adunătură de zamparagii "duglişi". Apare din nou enumeraţia. Popasul de la Blăgeşti subliniază diferenţele categorice între viaţa de la munte şi cea de la câmp: „Cum treci Siretul. dezvăluie sufletul personajelor. uluitoarea năvală a întâmplărilor.. e însuşi firul povestirii. Dăscălimea adunată la Socola stimulează ironia scriitorului: „Unia mai tineri. temperamentele. împreună cu părinţii lor. autentică. astfel încât intrarea în Iaşi se face cu bună dispoziţie. Naraţiunea sau relatarea în direct a naratorului. apa-i rea şi lemnele-s pe sponci. partea a IV-a – completări Drumul la Socola apare ca o îndepărtare progresivă de singurul loc pe lume unde se putea trăi fericit: „rămân satele şi locurile frumoase în urmă-ne şi tot altele necunoscute ni se înfăţişează înainte”. ia sama de ţine bine telegarii ceia. Descrierea apare în două momente ale acţiunii. că Iaşul ista-i mare şi. limpezi ca cristalul şi reci ca gheaţa. Podu Leloaiei. mai sănătoşi. expresivitatea limbii sale provine din comparaţii şi din prezenta altor tropi: “plângea ca o mireasa”. fraza e bogata în verbe.

. .. alcătuiesc universul sufletului ţărănesc..Ţara de dincolo de negură” desemnează ţinutul Deltei văzut sub dubla magie a unei naturi feerice şi a amintirii . cu Ioan Vodă cel Viteaz .Hanu Ancuţei”(1928 ) şi .Nicoară Potcoavă” ( 1952 )...Apa morţilor” ( 1911 ).Haia Sanis” ( 1908 ) . În primele creaţii inspirate din lumea satului se resimt influenţe naturaliste . Creator al romanului de evocare istorică . revolta spontană . târgul inert care distruge sufletul omenesc .. ..roman mitic deoarece are la baza mitul pastoral din balada Mioriţa: conflictul economic intre ciobani urmat de moartea unuia dintre ei.. Romanul ..Baltagul” (1930 ). asociază trecutului natura . dar şi a romanului modern.. Adevărul. Odată cu volumul . ..Creanga de aur” ( 1933 ). .. un adevărat epos al poporului român .. .Dumbrava minunată” ( 1922 ). . Demonstraţie – „Baltagul este un roman”: ... ..Nunta domniţei Ruxandra” ( 1932 ) şi ..Ostrovul lupilor” ( 1941 ) şi . ceea ce lasă impresia unui roman poliţist . ..Jocul unde nu sa întâmplat nimic” ( 1933 ).Balta liniştii” ( 1908 )..Neamul Şoimăreştilor” ( 1915 ) . Ţăranul păstor al unei lumi vechi.. Evocă un spaţiu închis . cum ar fi în . În epica condiţiei sociale . dreptatea.. iubirea pătimaşă. Însemnările lui Neculai Manea” (1907 ).Baltagul” înfăţişează meşteşugurile primordiale. . Baltagul a apărut în 1930 Romanul este o specie a genului epic in proza cu o acţiune complexă desfăşurată pe mai multe planuri.. arhaice. Bordeienii” (1912 ) . legendar şi mitic . . dezvăluind frumuseţea şi armonia peisajului românesc .Zodia Cancerului” ( 1929 ) . moral şi psihologic . 4)Condiţia istorică prezintă epoca de început a neamului .... prin reliefarea specificului popular şi a specificului naţional . urmărind pe de o altă parte un plan al acţiunii .Crâşma lui moş Precu” ( 1904 ) .. .. este în conflict cu elementele civilizaţiei moderne. Sadoveanu vede istoria ca pe o scenă imensă . Natura este văzută ca o condiţie a libertăţii . Se disting patru mari teme ale operei sale: 1) Condiţia socială este prezentată în opere ca:. Pentru M. evocând viaţa celor mulţi şi necăjiţi.La crâşma lui moş Precu” scriitorul insistă asupra explicării relaţiilor sociale dintre personaje . . . viaţa pastorală.. Scrierile sale sunt construcţii baladeşti . şi cu conflicte sociale sau psihologice. ... Ştefan Tomşa . în opere ca : . haiducia . Dureri înăbuşite” ( 1904 ) . 2)Viaţa târgurilor de provincie apare în . folclorul şi filozofia populară .Fraţii Jderi” ( 1935 – 1942 ). . istoria Moldovei cu Ştefan cel Mare . etc... Sadoveanu natura trăieşte în multiplicarea colosală a exemplarelor de floră şi faună . cu personaje numeroase. transhumanţa .. .Valea Frumoasei” ( 1938 ). Vasile Lupu . . transhumanţa. obiceiuri şi tradiţii din viaţa păstorilor . La noi în Viişoara” ( 1907 ).Dureri înăbuşite”. . 3)Despre natura patriei vorbesc . în care satul este păstrătorul specificului naţional apar . . Sadoveanu descrie retragerea ţăranilor din faţa civilizaţiei precum şi sentimentul dezrădăcinării şi al alienării..Ochi de urs” ( 1938 ). un spaţiu epopeic .Nopţile de Sânziene” ( 1934 ). Sadoveanu este epoca marelui roman realist. demnitatea.BALTAGUL Opera lui Mihail Sadoveanu Epoca în care scrie M.scene săteşti şi moravuri săteşti” nesupunerea la lucru . Duca Vodă . .Noda Florilor” ( 1951 )..Măria sa Puiul Pădurii” ( 1931 ). opera devenind un adevărat studiu social .Ţara de dincolo de negură” ( 1926 ).Împărăţia apelor” ( 1928 ) .Floarea ofilită” (1905 ) . opera lui Sadoveanu se va concentra într-o amplă frescă socială .Câinele” ( 1904 ). .Hanu Ancuţei” este considerată una din cele mai reuşite opere prin realizarea artistică deosebită .Şoimii” ( 1904 ). adânca comuniune a omului cu natura .. Romantică într-o primă perioadă.

Desfăşurarea acţiunii este constituită din plecarea la drum alături de fiul sau. Momentele subiectului Expoziţiunea constă în prezentarea locurilor şi a personajelor. asasinii lui Nechifor. şi găsirea rămăşitelor pământeşti ale lui Nechifor. nunta si botezul întâlnite în drum. etc. Naraţiunea . Nechifor Lipan (personajul absent. Gheorghiţă.Sadoveanu a fost deosebit de interesat de viaţa ţăranului de la munte .. portretul lui fiind realizat retrospectiv). fiul Vitoriei. unde-şi va situa acţiunea romanului . Gheorghiţă. care rămâne nepătată de sânge . etc. până în momentul plecării Vitoriei în căutarea lui Nechifor Lipan . Subiectul porneşte de la neliniştea Victoriei Lipan cauzată de întârzierea soţului .Gheorghiţă – străbate drumul cunoaşterii. tradiţii. de specific naţional . ar putea fi reţinută schematic în 3 părţi(compoziţia): 1) momentul aşteptării . Calistrat Bogza si Ilie Cutui. începând cu capitolul VII .. Parabola de la începutul romanului. .Mioriţa” pe care Sadoveanu a transfigurat-o într-o operă profund originală. Titlul este simbolic Baltagului este unealta magică însuşită de răufăcător şi redobândită de erou. mărturisirea crimei.).- roman monografic deoarece prezintă viata si obiceiurile muntenilor sub toate aspectele: datini.varietatea de personaje: Vitoria (personajul principal). este o fata gata de măritiş. În mod deosebit s-a simţit mai atras de ţăranii de pe valea Tazlăului şi a Bistriţei .Sunt numeroase conflicte: conflictul social (împrumutat din balada Mioriţa) si altele psihologice (îndoielile Vitoriei Lipan. o intrigă antropologica ce sugerează conflicte repetabile în decursul devenirii umane . Faptele din Baltagul se petrec spre finele secolului XIX .firul central al acţiunii este alcătuit din drumul Vitoriei: pregătirile pentru plecarea la drum alături de Gheorghiţă pentru a-si găsi soţul. fixată într-o cosmologie populară . La baza romanului a stat balada . a fost fascinat de frumuseţea vieţii lui . Minodora. începutul secolului XX înfăţişând o societate patriarhală arhaică care trăieşte schimbările aduse de pătrunderea unei noi civilizaţii moderne ( tren . Punctul culminant îl reprezintă mărturisirea crimei înfăptuită de cei doi criminali iar deznodământul o înfăţişează pe Vitoria cu planurile ei de viitor. cu infuzii romantice . de puterea de a învinge greutăţile . psihologia). se maturizează treptat prin experienţele acumulate. fiica Vitoriei. 3) actul justiţiar . îndeplinirea datoriei creştine şi cinstirea mortului . . este pretextul de a intra . . obiceiuri şi tradiţiile din viaţa păstorilor. lupta interioară din conştiinţa asasinului până la mărturisirea crimei). Are ca punct de plecare condiţia socială .romanul are un caracter iniţiatic pentru ca unul dintre personaje . . precum şi celelalte personaje cu care toţi aceştia interacţionează pe parcursul romanului.romanul are o tenta psihologică importantă: crima înfăptuită in vederea câştigului care va fi în final descoperită. Romanul începe cu prezentarea succintă . Există acţiuni retrospective: relatările Vitoriei despre viaţa alături de Nechifor Lipan realizate prin monologul interior si refacerea traseului străbătut de Nechifor din mărturisirile oamenilor . simplă . Povestea se desfăşoară pe fundalul unei existenţe pastorale . concepţii despre viata. telefon . felul de viaţă . 2) căutarea lui Nechifor Lipan . a vieţii păstorilor (vechime . Intriga este alcătuită din îngrijorarea Vitoriei pentru soţul ei.

cu toate cele de trebuinţă . Ea este o femeie simpla de la tara. la Dorna să cumpere nişte oi şi nu revenise la timp.valţ şi bluză”. avea stăpânire asupra lor”. A ajuns un bărbat falnic. Numele lui adevărat era Gheorghiţă. Avea si obiceiul „să-şi abată calul în preajma muierilor . O dată. având grijă de gospodărie şi de copii. Viaţa se desfăşoară calendaristic . cu ulicioare lungi şi ocolite .. ogradă cu adăpost pentru vite şi şură e aşezată după datina locului . a alungat nişte hoţi doar din vorbe. în care locuieşte Vitoria Lipan.. „om vrednic si fudul” care „nu se uita la parale numai sa aibă el toate după gustul lui” Vitoria ştie ca era „om cu harţag la chef”. ea îşi are originea la poalele Rămânea adesea singura. „De hoţi nu se temea. soţul Vitoriei. Casa cu prispă . toamna. plecase. abilitate si spirit de observaţie. Soţul Vitoriei Lipan. învârtind fusul sau suveica. Personajul secundar trăieşte doar din amintirile Vitoriei Lipan si din reconstituirea evenimentelor făcută de aceasta. era plecat cu turmele la apa Jijiei. era înaltă cu ochi căprui şi păr castaniu şi îşi iubea soţul. Din tradiţie şi datini se formează şi conduita morală a oamenilor . Purta mereu la el un baltag.ei nu-i trebuie .în substanţa romanului . Cioban „foarte priceput in meşteşugul oieritului” şi foarte avut. are crâşmă şi biserică . dar la patru ani îmbolnăvindu-se i s-au făcut „sfintele masle” i s-a schimbat numele „ca sa nu-l mai cunoască bolile si moartea” în Nechifor. tindă. A fost omorât intre satele Sabasa si Suha şi aruncat intr-o râpă cu cal cu tot. În roman se vorbeşte în primul rând despre modul de viaţă patriarhal al ţăranului de la munte . copii şi gospodăria de la poalele muntelui. reuşind să se descurce in situaţii dificile şi reuşind până la urma sa descurce iţele încurcate ale acestei crime. care avea o relaţie de dragoste cu fiul dascălului din sat. Nechifor Lipan. se roagă şi se sfătuieşte cu părintele Daniil FIRUL ACŢIUNII 1) Romanul debutează cu o povestire parabolică. Elemente premergătoare de caracterizare ale Vitoriei Lipan Vitoria Lipan este personajul principal al romanului „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. iar acasă rămăseseră Vitoria şi Minodora. pentru a pune stăpânire pe cele trei sute de ori ale sale. Acţiunea e localizată în Moldova. Preotul este şi sfetnic . ucis de cei doi tovarăşi ai săi: Bogza si Cuţui. „îndesat si spătos” cu mustaţă neagra si ochii cu sprâncene aplecate. În . „cu mare curaj” si ca „nu-i putea sta nimeni împotrivă”. Fiul său. satul Măgura.lucru aflat de la Vitoria de la ciobanii cei vârstnici. Trebuie sa fi fost omorât prin viclenie. îşi aminteşte Vitoria. fiica acesteia. între plecarea turmelor la păşunat şi întoarcerea lor în iernatic . Caracterizarea lui Nechifor Lipan Oier. cu cărări printre grădini . dovedindu-se a fi un adevărat detectiv particular. „de prieteni” gândeşte Vitoria Lipan. neştiutoare de carte dar cu frica de Dumnezeu şi dotată cu destulă înţelepciune. Mţii Tacăului. pentru că este fată de măritat şi altele trebuie să fie preocupările ei . Gheorghiţă. Ca o bună creştină ţine post. Avea înfăţişare plăcută. Satul . Ar fi visat sa se mute in locuri cu condiţii de trai mai blânde dar ca şi bradul sau ca orice muntean. Minodorei i se impută un comportament neconform realităţii rurale .

Bătrâna îi ghiceşte în cărţi: “una cu ochi verzi şi cu sprâncene îmbinate” îl reţine lângă ea pe bărbat. De asemenea îşi pregăteşte casa şi îşi gândeşte drumul pe care îl va urma. pe Minodora să o ducă la mănăstirea Văraticului unde e o soră de-a mamei călugăriţă. iar în jalbă îl rugă să scrie de toate necazurile ei. În Vitoria se cuibăreşte sentimentul dureros a morţii soţului ei . ceva mai departe. îşi pregăteşte sufletul. Mama îşi anunţă fiica de intenţia de a o căsători cu “un român aşezat cu casă nouă şi cu oi în munte”. 2) Se produce un alt semn: cocoşul cântă pe prispa casei întors înafară. de la care Vitoria află că soţul ei oprise acolo. Acolo munteanca se preface că-l caută pe Lipan pentru nişte bani şi află că acesta nu a mai fost văzut pe-acolo din toamnă. (…)şi I le spunea dinlăuntru. Lasă gospodăria în grija argatului Mitrea şi împreună cu Gheorghiţă pleacă în căutarea lui Nechifor . Ana să-i lumineze mintea şi să-i arate calea pe care s-o urmeze. Vitoria şi Gheorghiţă întâlnesc un botez la care au fost nevoiţi să participe. Vitoria şi Gheorghiţă au dus la biserică multe daruri.somn femeia are un semn rău despre soarta soţului: îl vede “călare. un semn de plecare. 11) Pe drum. în drum spre Dorna. moş Pricop.(…) Du-te la poliţai şi la prefect şi spune-le întâmplarea. iar preotul o îndeamnă să aştepte.“Vitoria îl judeca pe Lipan.Trimite pe fata ei . 4) Soţia încearcă să afle ceva despre cel dispărut cu ajutorul babei Maranda. Minodora .” 10) În Farcaşa îi găzduieşte un fierar. Munteanca i-a povestit prefectului că soţul ei plecase să cumpere nişte oi de la Dorna şi nu s-a mai întors deşi trecuseră şaptezeci şi trei de zile. Ea plănuise să plece la Dorna ca fiul ei. 3) Vitoria se adresează părintelui Daniil pentru sfat. 5) Vitoria nu ascultă vorbele răutăcioase ale bătrânelor din sat. La aceasta. cu lăutari şi cu petrecere. Prefectul o asigură că o să cerceteze şi că trebuie să scrie o plângere (o jalbă). acolo au întrebat de prefect. 9) Următorul popas este casa lui David la Călugăreni lângă Piatra Teiului . cu spatele întors către ea.40 mucenici din Sevasta”. la mănăstire . femeia spune că Nechifor “poate zăbovi o zi ori două.. Avea ea să-i spuie multe. cu bănuieli şi suferinţe vechi. 7) În 9 martie într-o zi de iarnă cu soare părintele Daniil a făcut o slujbă importantă. În dimineaţa următoare merseră până la Farcaşa unde se opriră din nou." 6) Vitoria şi Gheorghiţă au plecat de dimineaţă la Piatra unde au oprit la un han pe care îl cunoşteau. În acea seară Vitoria a început să depene amintiri cu Lipan. ca să facă cercetări. vrăjitoarea satului. ţinând post şi rugându-se. Arhimandritul o povăţuieşte să meargă la Piatra şi să se adreseze stăpânirii pământeşti. 8) În drumul lor făcură un popas pe malul Bistriţei lângă o topliţă. părintele îi scrie o jalbă către autorităţi şi face o slujbă pentru cei . “Sfânta Ana are să puie cuvânt la scaunul Împărăţiei cele mari. spuse Vitoria. trecând spre asfinţit o revărsare de ape”. la Borca. ca un bărbat ce se află. După bobotează primul drum îl face la mănăstirea Bistriţa pentru ca Sf. căci el crede că soţul ei întârzie dintr-o pricină oarecare. pentru potcovirea calului său. care “au întins plosca şi au ridicat pistoalele. îi opreşte un alai de nuntaşi. însă după aceea vine la sălaşul lui”. şi este hotărâtă să-l caute pe dispărut oriunde ar fi el. iar casa o va lăsa pe mâna părintelui Daniil. Acasă femeia se rugă de părintele Daniil să-i facă jalbă. pe gheaţa de pe apa Bistriţei. dar Vitoria nu prea crede. de acolo au pornit dea lungul Bistriţei până ce i-a prins noaptea lângă un han la Donea. Ea îşi plănuieşte cu de-amănuntul plecarea. Ori beau (…) ori îi omoară acolo pe .

Ajunşi la Vatra Dornei află de la un slujbaş că în noiembrie Nechifor cumpărase trei sute de oi. ei spunând că i-au plătit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Iar de-acum îmi mai rămân puţine zile. Sadoveanu realizează o monografie a satului românesc de tip arhaic : peisajul . Dincoace. Vitoria îi cere lui Bogza să-i dea baltagul său lui Gheorghiţă pentru ca flăcăul să-l admire. fuseseră trei. îşi conducea stăpânii intr-o prăpastie.”. care o însoţea. dar mama tot nu este de acord cu relaţia ei cu feciorul dascălului. am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu şi-am fost mulţămită şi înflorită cu dânsul. Gheorghiţă “plângea ca un copil mic”. asemeni fiului. Apoi spune cum a fost ucis bărbatul ei: urca muntele Stânişoara împreună cu doi tovarăşi din care unul l-a lovit cu baltagul în cap pe la spate şi l-a împins în vale cu cal cu tot. Reveniţi în Sabasa Vitoria şi fiul ei opresc la cârciuma d-lui Toma după care îl recunoaşte pe Lupu. câinele soţului.(…). La Sabasa. însă împuţinat de dinţii fiarelor”. împreună cu care plecase mai departe. 12) Vitoria Lipan află de la un crâşmar că soţul poposise acolo împreună cu doi ciobani. Tragedia nu este scopul romanului . în satul Suha. dar însoţită fiind numai de doi stăpâni.”. Iar craniul uman purta urmă de baltag. (…). prezentând evenimente fundamentale din viaţa omului ( cumătrie la Borca şi înmormântare la Cruci ) . 16) În timpul interogatoriului la care-i supune. fapt confirmat şi de soţia lui. ciobanul recunoaşte crima sa şi a lui Ilie Cuţui. A treia zi soseşte subprefectul Anastase Balmez care constată moartea violentă a lui Lipan. “Eu. pe unul dintre oieri îl chema Calistrat Bogza. După ce plăteşte o recompensă. 15) Privind resturile pământeşti ale tatălui. din acestea vânduse o sută de oi altor doi gospodari. datinile şi oamenii . 17) Are loc praznicul de după înmormântare. Simţind că va muri. dar mama lui era fermă şi se duse in sat după ajutoare.loc”. merge din cârciumă în cârciumă. destul!”). de asemenea o vor lua pe Minodora de la mănăstire. într-o gospodărie. Calistrat Bogza se înfurie. d-l Iorgu Vasiliu. pe Bogza şi Cuţui. Femeia invită pe subprefect şi pe cei doi ciobani la înmormântare. Era deja primăvară şi Vitoria împreună cu câinele. Rămăşiţele pământeşti ale lui Lipan sunt îngropate în cimitirul din Suha. la casa d-lui Toma. iar Gheorghiţă îl loveşte cu baltagul în frunte şi dă drumul câinelui. ea îl ia cu sine. care îi sugerează să întrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza şi Cuţui să ducă oile de la Dorna dacă ştiu de vânzarea de oi. Vitoria indicând semnalmentele soţului ei. ce-l muşcă de gât.unde crâşmarul. Nechifor Lipan nu mai era. Vitoria îi spune fiului că va plăti tot ce trebuie pentru a recupera turma furată. subprefectul primeşte răspunsurile date Vitoriei în timpul discuţiei cu ei de la primărie. în Suha. Mama şi fiul fac din nou un popas. cu nor. Pentru femeia oierului dispărut începe să “se facă lumină. îşi aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi. căci se simţea învinuit (“.Destul! răcni omul. după ce trec de satul Sabasa peste muntele Stânişoara. iar ei se conformează. Victoria discută cu cei doi ciobani. 13) Soţia d-lui Vasiliu îi spuse Vitoriei că pe celălalt îl cheamă Ilie Cuţui şi ambii sunt locuitori ai satului Doi Meri. 14) Gospodarul care-l ţinuse pe Lupu i-a căutat stăpânul înainte de a-l lua. Nechifor “era acolo. mai ales căciula brumărie pe care el o purta.

ideea de autodepăşire. deasupra căpşorului. prin care „inaugurează" în literatura română genul de povestiri inspirate din lumea plantelor. Dar în sufletul căprioarei se dă o luptă puternică între dragostea pentru iedul ei şi necesitatea de a se despărţi de el. pentru că vremea înţărcatului trecuse. Semnificaţii. fenomene din natura. a pădurii. semnifică frumosul. Naraţiunea este modul de expunere prin care se realizează fapte şi întâmplări intr-o succesiune logică. Mărinimie. Descrierea este modul de expunere prin care se înfăţişează trăsăturile caracteristice ale unor obiecte. se subliniază puterea dragostei materne duse până la sacrificiul suprem. intră apoi supt bolţi de frunze. catifelat şi umed. mătăsoasă a iedului. privelişti. armonia dintre ele şi natură. purtătoare ale unor trăsături umane. ce. Antiteza dintre realitate — puterile gândăcelului — şi aspiraţie — ajungerea la soare — subliniază încrederea în forţele proprii: „Nu cumva era o fărâmiţă căzută de acolo. pe spatele mamei lui si. ca un iad. Natura devine însă ameninţătoare: „Trece din poiană în poiană. si în alte schiţe ale volumului ca : Musafirul. Structură În schiţa Căprioara. cu trăsături proprii. comparaţia evidenţiază frumuseţea acestor gingaşe vieţuitoare. Dar ce depărtare ! Şi cum să ajungă ? Privi în sus. pe ţărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Pasăre de noapte. diminutivele devin mijloace de caracterizare cu bogate sugestii semantice. Propoziţiile interogative. manifestându-si în ea individualitatea sa artistică". că parcă floarea din vârf îşi deschidea paharul chiar. în schiţa Gândăcelul. Acesta şi-a întins capul cu botul mic. “S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare povestitor: ceea ce povesteşte el sunt o mie si una de nopţi ale romanilor[…]. de sus." . pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă. Emil Gârleanu publica volumul Din lumea celor care cuvântă. şi atunci. La început. foarte bun cunoscător al naturii şi înzestrat cu un excepţional spirit de observaţie. N. până ce pătrunde în inima întunecată. acolo trebuia să se întoarcă." Triplul şi dublul epitet. dedesubtul bulgărului de aur... tabloul pare a respira împăcare şi linişte : „Pe muşchiul gros. Căprioara. Cu toate că a avut ca model Histoires natureles ale lui Jules Renard. unde ar fi ferit de primejdii. rătăcită pe pământ ? .Modul de expunere dominant este naraţiunea. Gârleanu creează o operă plină de originalitate. exclamative. Procedeele se reîntâlnesc. Manolescu CĂPRIOARA de Emil Gârleanu În 1910. stări sufleteşti. Şi. ca o adeverire. căprioara stă jos. lângă iedul ei. Dialogul este modul de expunere ce consta in convorbirea dintre doua sau mai multe personaje. care se fac. Nedespărţite. zări lujerul unui crin ce se ridica aşa de înalt. Fricosul. miniaturalul. gâzelor si animalelor. chipuri de oameni. să-i culeagă razele". În drum. cu ochii închişi. Dialogul are şi el rol în caracterizarea indirectă a personajelor iar descrierea prezintă locurile si aspectul fizic al personajelor. umorul fin sunt elemente cu ajutorul cărora Gârleanu ilustrează ideea necesităţii de a aspira spre un ideal. Căprioara îl linge. de acolo căzuse. cald ca o blană a pământului. Învingându-şi cu greu dragostea de mamă. se lasă dezmierdat. se hotârăşte să-l ducă la „ţarcurile de stâncă din zare". cu grijă puterile şi se încredinţează că acesta „i se ţine voiniceşte de urmă". Ce se mai întrebi ? Fără îndoială. şi limba ei subţire culcă uşor blana moale. comparaţiile. mama îi încearcă. epitetele. Scriitorul. metaforele. o fărâmiţă de lumină închegată. creează adevărate lumi ce devin cuvântătoare.

Ar fi vrut să se rupă în două : jumătate să plece cu copiii sănătoşi. să asculţi pe mămica". lumina scade. Puiul cel mai mare. curiozitatea. în povestiri ca Privighetoarea. iar autorul foloseşte miniaturalul. cuprinsă în motto-ul : „Sandi. căprioara simte durerea. iar jumătate să rămâie cu puiul schilod. Emil Gârleanu realizează o „evocare narativă" de o concentrare maximă. respectarea poveţelor acestora. viaţa prepeliţei şi a puilor ei se desfăşoară liniştit. interjecţia onomatopeică. aşa cum imaginea lui se va topi în privirea şi inima mamei. dar e eliberat. neastâmpărul copilăriei. Imaginile sunt structurate gradat. la întunericul plin de spaime şi ameninţări din inima codrului." Chemarea cea ascultată a mamei era „pitpalac !". a zburat cu puii zdraveni. din dorinţa de a cunoaşte repede totul. se topeşte în adâncul pădurii. pic ! pic ! pic !. Naraţiunea are un singur plan al desfăşurării faptelor. Al. Semnificaţii. ca să nu-i slăbească hotărârea. mai bine numai unul — si fără să se uite înapoi. iar spaţiul se micşorează treptat.Ca o prefigurare a trecerii căprioarei în nefiinţă. Pădurea se dovedeşte a fi într-adevăr plină de primejdii. El umanizează „ lumea celor care nu cuvânta". la început. Puiul. coborându-se la dimensiunile eroilor săi. supt colţii fiarei. la pământ. exemplele alegorice sunt ilustrative. blândeţe. tratând-o cu înţelegere. delicateţe. care sufereau de frigul toamnei înaintate. şi este prins. fie prin desfăşurarea faptelor." Tensiunea puternică a momentului se transmite printr-o exprimare sugestivă — iedul „se topeşte în inima pădurii". o mâncau numaidecât . le-o firimiţea în bucăţele mici. Volumul Din lumea celor care nu cuvântă constituie partea cea mai apreciată din opera lui Emil Gârleanu. cu cioculeţele lor. pentru a ne introduce în acel mic univers: „Prepeliţa prindea câte o furnică ori câte o lăcustă. aspecte care dobândesc semnificat profunde. Decât să-i moară toţi puii. surprinzându-se astfel anumite elemente specifice. înspăimântat. care se agăţa cu disperare. Autorul antropomorfizează natura sau surprinde anumite aspecte ale relaţiilor dintre om si natură. de un secerător. Suflarea duşmănoasă a crivăţului. pornită fără veste într-o zi a hotărât-o. La început. Brătescu-Voinesti prezintă valori didactice deosebite. graţiosul. nu ţine seama de sfatul mamei de a sta ascuns. iar ideea este necesitatea de a se înţelege şi folosi experienţa de viaţă a părinţilor. PUIUL de Ioan Alexandru Brătescu-Voinesti O bună parte din creaţia lui l. Profund observator al vieţii. Portretele se realizează fie prin descrieri directe. Viaţa familiei începe astfel să fie zbuciumată. Mama îşi continuă exerciţiile de zbor cu puii sănătoşi. pe când ăl rănit striga cu deznădejde : — Nu mă lăsaţi ! Nu mă lăsaţi !" Intensitatea trăirilor are puternice valenţe educative pentru cei mici. căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei şi numai când acesta. drumul ei duce de la seninătatea luminoasă a poienii. apoi însă este împuşcat într-o aripă de un vânător. Structură Tema povestirii Puiul este naivitatea. deci drama prepeliţei si a puiului ei se prezintă pe fundalul general al anotimpurilor : . iar căprioara se sacrifică pentru a-şi salva puiul : „Prăbuşită în sânge. dar sufletul ei se frământă dureros. dar determinat de schimbarea anotimpurilor în durata anului. iar ochii i se tulbură de apa morţii. pentru a găsi o soluţie : „în inima bietei prepeliţe era o luptă sfâşietoare. si ei.

aripa caldă a mamei.moartea puiului Deci: naştere (primăvara). • • Toamna: Iarna: • . zbuciumul." Pentru ceilalţi pui.. c) episodul final în care se prezintă împlinirea aspiraţiei eroinei. luminează. Ianoş Năzdrăvan. urmează acum o picoteală plăcută. b) „împărăţia minunilor" din feerica dumbravă a Buciumenilor. construirea cuibului. . ale căror trăsături de caracter. plecarea. La mestecănei. . Duduia Lizuca plăsmuieşte o expediţie îndrăzneaţă. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este conceput într-o simetrie perfectă. . Lumea reală şi cea fantastică reflectată în imaginaţia copilului Părţile menţionate sunt pretexte pentru o incursiune cu adânci şi multiple semnificaţii în universul vieţii copiilor lipsiţi de copilărie. . Prin mintea lui fulgera crâmpeie de vedenii. . constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail Sadoveanu (Părul din ograda bunicilor. mirişte . Dumbrava minunată se distinge printr-o impresionantă vibraţie artistică. fiecare având câte un titlu semnificativ : Se vede ce soi rău este duduia Lizuca. şi doreşte ca omul să o ocrotească. armonia. dar constată că în multe cazuri acesta distruge echilibrul. cu bucuriile sau tristeţile caracteristice vârstei. povestirea cuprinde nouă capitole. lângă cei dragi. clocitul şi scoaterea puişorilor. prin contrast frumuseţea morală a Lizucăi .• Primăvara: Vara: creşterea puilor. prinderea şi eliberarea puiului cel mare. de a trăi fericită în casa bunicilor. sosirea prepeliţei. deliberat îngroşate. sta zgribulit de frig. încadrându-se în viitoare anotimpuri. Moartea va învinge însă numai în cazul unui singur pui : „ La marginea lăstarului. exerciţii de zbor pentru plecare. şi pică mort. cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune. Procedeul esenţial folosit de autor este personificarea. creştere (vara). autorul realizând „una dintre cele mai încântătoare combinaţii de realitate şi poezie ". timpul continuă. Sub aspect compoziţional. Desfăşurarea epică simplă evidenţiază drama unei fetiţe orfane. care se urcă o furnică . Alexandru Brătescu-Voinesti se vădeşte un mare iubitor al naturii. un pui de prepeliţă. populat de personaje caragialiene. sosirea vânătorului şi rănirea puiului.). moarte (iarna).a. în prim-plan apărând : a) Salonul doamnei Mia Vasilian. Sfat cu Sora Soarelui etc. Realitatea aceasta a relaţiilor dintre om şi natură insuflă povestirii o stăpânită mâhnire. cu aripa ruptă. maturizare (toamna). Băieţel. Dumbrava minuna de Mihail Sadoveanu Copilăria petrecută în mijlocul unei naturi feerice. Tehnica transferului între . Un om năcăjit s. tiranizate de mama vitregă. temă întâlnită în numeroase alte basme şi povestiri. pe care o străbate fetiţa însoţită de prietenul ei Patrocle. un carâmb de cizmă pe. Se clatină într-o parte si într-alta. După durerile grozave de până adineauri.

Numai ochii căprii. Lizuca îşi dezvăluie frumuseţea morală. Aceasta poezie este. ca si pentru slujnica acesteia. cuconiţa n-are să se mai poată uita la musafiri s decât c-un ochi. Patrocle. umbriţi de gene negre aveau în ei o mică floare de lumină. neindoielnic... însă voinică şi plinuţă. pregăteşte trecerea de la starea de veghe la ce~â de somn. este un căţel năzdrăvan . înaripată cu imagini feerice si personaje din lumea basmului. băieţeşte. ci. prietenul ei. în rotunzimea lui. Capu-i era foarte scurt tuns.). Sfarsitul iernii s. precum si a altor personaje din lumea fermecată a basmului. Pendularea între real si fantastic înlesneşte înţelegerea mesajului artistic. inghetul cuprinde pana si astrele si cerul („stelele par inghetate". Intr-un evident contrast apare imaginea Lizucăi în viziunea scriitorului însuşi : „Era. Dumbrava rămase iar tăcută în fumul ei de lumină. aspiraţia spre o viaţă fericită a tuturor copiilor orfani. Şi duduia Lizuca înţelegea că în farmecul acela are să se-ntâmple ceva deosebit.. natura capata imaginea „unui .. puritatea şi delicateţea sufletească. Viscolul. închipuieşte-ţi ! — Şi pe servitoare? — Si.. folosind simbolul miniatural. o fetiţa mărunţică. izvorând din văi şi cotloane necunoscute. „Şi cu toate că spre răsărit se înroşea luna şi creştea lumina peste pâcla ogoarelor.. intrucat. plasează în plan fantastic. ca si apariţia domniţei. ca într-un vis. a prichindeilor.. alături de suferinţele Lizucăi. el zugraveste imaginea unei nopti de iarna. cu genunchii nu tocmai curaţi. Sfânta Miercuri şi-a lăsat acasă căţeluşa „cu dinţii de fier şi eu măselele de oţel" . Miezul iernii Intre pastelurile lui Vasile Alecsandri inchinate anotimpului alb (Iarna.planul real şi cel fantastic se întrevede printr-o continuă alternare a imaginilor care oglindesc : ⇒ o natură picturală văzută în dimensiuni obişnuite ⇒ o natură transfigurată de imaginaţia copilului Integrată ea însăşi acestei lumi. un pastel. femeie frivolă. „împărăteasa furnicilor" le oferă un dar miraculos. si arăta." Pentru rezolvarea acestei cerinţe. Gerul." Scriitorul nu se limitează numai la înfăţişarea măiestrita a comuniunii dintre om şi natură. drăguţă. însufleţeşte si animă totul în jur. care transforma complet natura. spre marea satisfacţie a micilor cititori : „— După amiază. indiferent de categoria socială căreia aparţin. atribuind plantelor şi micilor vieţuitoare însuşiri omeneşti . Succesiunea de epitete si metafore depreciative sugerează prăpastia dintre mama vitregă si fetiţa orfană. în pădure o umbră tainică şi deasă se întindea. felurite bulbucături neregulate. aveţi în vedere faptul că imaginaţia copilei. in primul rand. Sub imperiul gerului.. Nu era deloc frumuşică si delicată duduia Lizuca. îndrăgostit de o himeră. Portretul fizic si cel spiritual se întregesc astfel din detaliile acumulate pe parcursul derulării acţiunii. Colţunii căzuseră şi arătau nişte picioruşe pârlite de soare. un mierloi este dojenit pentru nişte injurii etc. printr-un măiestrit joc de umbre si lumini. „dihanie şi soi rău" etc. Rochia de doc albastru stătea strâmbă si în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei. stejarii trosnesc de ger. Pentru doamna. Lizuca este „o ruşine si o nenorocire". Sora-Soarelui se apleacă parcă spre a o mângâia . Finalul este cel aşteptat : mama vitregă şi servitoarea acesteia primesc o pedeapsă binemeritată. imposibilitatea comunicării lor pe plan afectiv. Astfel. „gânganie".. Botinuţele îi erau pline de colb si cu şireturile desfăcute. „cerul pare otelit"). iar zapada scartaie sub picioare. cu un ger cumplit. Mia Vasilian. ca şi procedeul transferului. se include si cel intitulat Miezul iernei care completeaza tematic aceastaserie. şi pe cele ale morarului Statu-Palmă sau pe ale lui Făt-Frumos. Lăsarea treptată a nopţii. — Cum ? strigă Lizuca.a. poetul apeleaza la descriere pentru a infatisa unele aspecte din natura. Au săgetat-o albinele'? — Da. — Tare bine-mi pare ! Iar duduia Lizuca începu a-şi aduce aminte de întâmplările nopţii la hotarul împărăţiei minunilor".

Ne transmite un sentiment de galagie. fantastic!". isi exprima direct si propriile sentimente in fata acestor aspecte din natura.. Strofa se incheie cu personificarea: "navalnic vuiet vine". neclintit. campiile. Trasaturile specifice peisajului sunt infatisate. razele etc). ca inaltele coloane". zapada. auditive. Aceasta strofa ne transmite un sentiment . argintii etc. de munti. „organe sonore". Predominante sunt cele vizuale („zapada cristalina". -. dar. in care lumina lunii sporeste frumusetea rece. iar a doua zi s-a oprit. unde se aude vuietul ingrozitor al crivatului. codrii). dar. maret. luna. muntii. dinamice. el isi exprima propriile sentimente si realizeaza unele imagini artistice prin intermediul figurilor de stil. cumplit" si „templu maiestos". fantastic". Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este provocat de copiii care se jucau veseli in zapada si se bucurau de venirea iernii. Observam imagini vizuale. incat exclama: „O! tablou. pana ce isi face aparitia un lup „ce se alunga dupa prada-i spaimantata". Iarna pe ulita . ca in orice pastel. „farul tainic de lumina". „vazduh scanteios". „note ingrozitoare"). sugereaza un spatiu infinit. salbaticia ei. De aici reiese ca fumul vine de la hornurile caselor unde oamenii incearca sa le incalzeasca. care ii sunt altare. si de codri . stralucitoare.Observam personificarea: "Norii s-au mai razbunat" de unde reiese ca norii a inceput sa cearna fulgi mari de zapada spre apus. toate acestea avand valoarea stilistica de epitete cromatice. Mai intai poetul traieste senzatia de frig. Epitetele „sonore" si „ingrozitoare" ale substantivelor „organe" si „note" contribuie la realizarea imaginilor auditive care evidentiaza vuietul crivatului.„ger amar.. „ard ca vecinice faclii". de stingere a vietii. care cutreiera templul solemn al naturii. cerul. Cu ajutorul acestor elemente poetul descrie tabloul sinistru al iernii. De asemenea. iar toate acestea se subordoneaza cuvintelor cheie din poezie .comentariu In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat toata noaptea. se observa personificarea: "vantu-i linistit acum". exprimat direct sau doar sugerat mai ales prin adjective . ca in orice pastel. Aceste sentimente sugereaza si prezenta eului liric. de unde reies imagini auditive. prin intermediul unor imagini artistice. statice ce ne transmit un sentiment de liniste. zarva si de agitatie. sugerand un alb sters sau galbenul pal. Imaginile vizuale sunt realizate si prin comparatiile „fumuri albe .templu maiestos". de inghet. intrucat autorul descrie aspecte din natura care compun un peisaj hibernal. casele. Totul pare fara viata. „fumuri albe". solemn si grandios. accentuata de interjectia „o" si vocativul „tablou maret. elementele descriptive apartin atat cadrului terestru (padurile. ca apoi sa dea glas sentimentelor de uimire si de admiratie fata de maretia si solemnitatea naturii. de incremenire creeaza impresia de pustietate si de tacere apasatoare. neclintita a peisajului. In al doilea vers se observa epitetul: "pe rau e numai fum". Imaginea acestui templu este completata apoi de miile de stele care ard „ca vecinice faclii". cat si celui cosmic (stelele. culoarea predominanta este albul. A doua strofa ne prezinta imagini vizuale. „campii stralucitoare". evidentiind notele lui caracteristice. in cadrul imaginilor vizuale. in final.adevarate orgi sonore . Dupa cum se observa.albe. „stele argintii").. dar sunt prezente si imaginile auditive („trasnesc stejarii". Aceste atribute ale peisajului ii produc poetului o deosebita incantare. Din cele aratate se constata ca aceasta poezie este un pastel. Totodata. senzatia de neclintire. scanteios.

de unde reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi. Ea se oprise sa vada de unde vine zgomotul acela mare. In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat. A cincisprezecea strofa incepe cun inversiunea "s-otaraste rau batrana". A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului. aparut din senin pe ulita. Din urmatoarele versuri aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca era mai mare decat el. de asemenea. Cei mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. bucurie si veselie. Toti ceilalti copii il vazusera deja.statice. A zecea strofa incepe cu enumeratia "tot vine. Autorul compara copiii care vorbeau mult cu roata morii ce se invarte foarte tare. Ne transmite un sentiment de amagire. Observam 2 epitete: "ochii vii" si "zgomotoasa gloata" de unde reies imagini vizuale si auditive. statice. Copilul era incruntat. Observam imagini vizuale. A sasea strofa descrie un baietel strain. A saptea strofa incepe cu inversiunea: "haina-i maturand pamantul" de unde reiese ca haina copilului era prea lunga si o tara de pamant. In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc rupt. dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de grea pentru el. A patra strofa incepe cu epitetul personificator si comparatia: "gura fac ca roata morii". dar era prea tarziu. Observam ca toti copiii isi bateau joc de el. A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut atatia copii. Observam repetitia "abia. A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: "cade-n branci si se ridica". tot inoata" de unde reiese ca el se chinuia sa mearga cat mai repede. In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea conflictului dintre baiat si copii luandu-l de acolo. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de admiratie si remarcare de sine.abia" de unde ne dam seama ca isi tara cu greu haina si comparatia "cinci ca el incap in ea". Cosbuc ii compara. autorul ne da de inteles ca acei copii erau impartiti in diferite grupuri dupa varsta lor. Strofa se incheie cu inversiunea "norii ploi vestesc". tristete si mahnire. A treisprezecea strofa incepe cu inversiunea "altii-n gluma parte-i tin".de fericire. cu vrabiile gurese care se galcevesc. Ne transmite un sentiment de mila. Autorul ni-l descrie cu inversiunea: "largi de-un cot sunt pasii lui". incercand sa-l scoata dintre copiii care isi bateau joc de el. In a cincea strofa. Observam ca batranei ii pasa de baiat. A vrut sa se intoarca din drum. De aici reies imagini auditive. . Ne transmite un sentiment de amuzament. Observam inversiunea "de foame-adusi" care ne transmite un sentiment de mila.

izvorul.In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua copilul. „vom . Recunoastem epitetele si inversiunea "plina-i strimta ulicioara".-njura. sub ocrotirea batranului codru. „vom fi". constatam prezenta unui imperativ („ Vino") si a doua verbe la indicativ prezent {„tremura" si „ascund"). in interiorul caruia cei doi indragostiti vor lua parte la ritualul erotic. „blanda batere de vant". In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca batrana se supara pe copii. DORINTA Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un mare poet al iubirii.. dar copiii navalesc din nou asupra batranei. In ultima strofa se observa un dialog intre cativa sateni. „sa ridic") sau la indicativ viitor („sedea-vei". sentimente): Strofa I constituie o chemare intr-un spatiu fermecat. In aceasta poezie. Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata de zarva de pe ulita satului. Ne dam seama dupa enumeratia "bat.da din maini" de unde observam imagini dinamice. in lirica sa inchinata acestui sentiment se impletesc bucuria si suferinta. Elementele naturii sunt tipic eminesciene: codrul. imaginea vizuala a crengilor aplecate (care ascund „prispa cea de brazde") izoleaza spatiul real (aflat sub semnul timpului trecator) de spatiul iubirii (care devine insula de nemurire). In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii incepura sa latre cainii din curti.veselie. Daca urmarim formele verbale din strofa I. Ne transmite un sentiment de suparare. nu a durat mult deoarece copiii se tineau dupa ea razand. In acest sens. „or sa cada". Publicata la 1 septembrie 1876. dar sensul ei ultim este durerea iubirii neimplinite. Titlul exprima o aspiratie a sufletului tanar. verbele la conjunctiv („sa alergi". cu deosebire ultimele doua creeaza impresia ca ritualul erotic va avea loc in realitate. visul si dorul. indicativul fiind un mod al certitudinii. „sa cazi". in revista „Convorbiri literare". In urmatoarea strofa ni se descrie ca baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi facea cruce de ceea ce vedea. poezia „Dorinta" este alcatuita din sase strofe. Sentimentul este de armonie. aspiratia spre fericire. iar oamenii ieseau afara sa vada ce se intampla. In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se. toate alcatuiesc un tablou nespus de frumos al visului de dragoste. teiul. In strofa douazeci observam ca batrana se invartea cu batul in mana pentru a-si face loc.acestia au asemanat copiii cu o adunatura de tatari. . Incepand insa cu strofa a Ii-a. eul liric isi exprima propriile sentimente: dorul de dragoste. comuniunea cu natura. visul unei intalniri ipotetice cu iubita. Universul operei (idei. „sa desprind".

"Balada unui greier mic" de George Toparceanu Peste dealuri zgribulite. pe de alta parte./Toamna cea întunecată.visa") proiecteaza clipa intalnirii in vis si in ideal. repetitia "randuri-randuri ar putea sugera troienirea sub flori si sub vreme. infatisat in versurile: „Adormind de armonia / Codrului batut de ganduri". epitetele: ./Blestemând/Şi lăcrimând./Peste ţarini zdrenţuite. „Blanda batere de vant" si altele.„singuratece izvoare" si .blanda batere de vant" au rolul de a evoca un cadru bland. „parul galben"). epitetul ornant („fruntea alba". ele par sa-i acopere pe cei doi („ Or sa cada randuri-randuri"). asteptata clipa de iubire devine un „vis ferice" niciodata implinit./Stropi de tină. In „Dorinta"./Împrejurul ei departe/ Risipeşte-n evantai/Ploi mărunte. Primul dintre acestea este unul din cele mai eufonice2 versuri eminesciene. Lungă.. / Blanda batere de vant"). Spatiul in care este imaginat acest vis este unul armonios si muzical in care se aude cantul izvoarelor si susurul vantului („ingana-ne-vor c-un cant / Singuratece izvoare. In ultima strofa este imaginat somnul erotic. In final. inversiunea „Singuratece izvoare". In finalul poeziei discutate./Guturai… Şi cum vine de la munte. Cateva elemente de portret („ Fruntea alba-n parul galben ") contureaza mai clar idealul tanarului indragostit. imaginea florilor de tei care cad (ca o ploaie) peste cei doi indragostiti ar putea sa aiba doua semnificatii: cazute din „teiul sfant". in care aliteratia vocalei „a" si a consoanei „r" da nastere unei muzicalitati sublime. mangaietor./Frunze moarte. slabă şi zăludă. florile ii incununeaza pe cei doi iubiti cu un nimb al puritatii neprihanite. in urmatoarele trei strofe. personificarea codrului „batut de ganduri" reprezinta natura surprinsa in meditatie asupra propriilor sale glasuri. Mijloace artistice: La realizarea poeziei contribuie mai multe mijloace artistice: epitetul metaforizant („crengi plecate")./Toţi ciulinii de pe vale/Se pitesc prin văgăuni. In ultimele doua strofe./Iar măceşii de pe câmpuri/ O întâmpină în cale/Cu grăbite plecăciuni… . deodată. pe masura ce teiul isi va „ninge" petalele anilor peste clipa iubirii. personificarea izvorului care „tremura pe prund"./A venit aşa. ritualului erotic i se confera un sens sacru: iubita este „o mireasa blanda din povesti"1 („Sa-ti desprind din crestet valul") incununata cu flori de tei. pe masura ce teiul isi va asterne petalele anilor peste "clipa cea repede" a vietii. -/Când se scutură de ciudă./Botezând natura udă/C-un mănunchi de ciumafai. In conturarea spatiului iubirii. natura fiind "leaganul" in care este visata clipa de dragoste.

//Şi-apoi umple lumea toată/Că m-am dus şi i-am cerut… Dar de-acuş./Nu credeam c-o să mai vii/Înainte de Crăciun. începând cu sosirea toamnei si încheindu-se cu monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete si duiosie"./Tare-s mic şi necăjit! Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales în Rapsodii). Duiosia si compasiunea cu care Topârceanu vorbeste despre greier. el fiind un sentimental care transforma "-n glume lacrimile clare".. asupra surprizei ("A venit asa.Cri-cri-cri. cât si de diminutivele "casuta" si "greieras"./Că puteam şi eu s-adun/O grăunţă cât de mică. muiat în tuş/Şi pe-aripi pudrat cu brumă: . stropi de tina./Zise el cu glas sfârşit/Ridicând un picioruş.. ea aparând asemenea uni duh malefic care lasa în urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte./Fi’ndcă numi dă niciodată. cu rol personificator. Poezia are o structura bine articulata. pudrat cu bruma". Natura reactioneaza diferit în fata toamnei care "|vine de la munte/Blestemând si lacrimând": cuprinsi de panica. muiat în tus. "a iesit". guturai între termenii careia se intercaleaza epitetele marunte si moarte reliefeaza într-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp si transmite un sentiment de neliniste si de teama. cât si celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor verbe de miscare: "se pitesc". scriitorul zaboveste asupra imaginii greierului insistând asupra coloritului prin folosirea enumeratiei "negru. poetul insistând asupra rapiditatii actiunii. ciulinii "se pitesc prin vagauni". . Topârceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu lunga. Cu o arta desavârsita de miniaturist. peste tarini./Dar de-acuş s-a isprăvit…/Cricri-cri. "întâmpina". gingasia acestuia sunt evidentiate atât de enumeratia anterioara. deodata") si a dimensiunilor impresionante ale peisajului luat în stapânire de anotimp ("Peste dealuri zgribulite. slaba si zaluda. publicata în saptamânalul "Lumea bazar". iar epitetul cea întunecata evidentiaza una din trasaturile anotimpului — atmosfera mohorâta. O astfel de opera literara este si "Balada unui greier mic"./Negru./" Enumeratia ploi. iar greierasul îsi face aparitia "pe coasta./Din căsuţa lui de humă/A ieşit un greieruş./ Frunze moarte. în anul 1923./Ca să nu cer împrumut/La vecina mea furnică. Elementele cadrului natural sunt caracterizate prin epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie însusiri celor doi termeni ai enumeratiei peste dealuri. de fin bijutier. macesii o întâmpina "cu grabite plecaciuni". George Topârceanu a înfatisat în lirica sa acest univers cu duiosie si umor. frunze. al lumii gingase a florilor si a micilor vietuitoare. mic. Ciopraga) Sosirea neasteptata a toamnei "celei întunecate" este prezentata expeditiv în primele patru versuri.Doar pe coastă./ Stropi de tina. la urcuş.. fiind apoi inclusa în editia urmatoare a "Baladelor vesele si triste"./Toamnă gri. care blestema si lacrimeaza (sugestie a vântului si a ploii)./ Guturai./Toamnă gri. la urcus" iesind "din casuta lui de huma". mic./Peste tarini zdrentuite"). Atât toamna. (C.

împăratul Verde. fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb.]/ Dar de-acus s-a ispravit. rob"./". ca specific ancestral (străvechi) al basmelor. glas sfârsit". Micu). copleseste prin delicatete si duiosie. fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa izvorâta dintr-un calcul gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ înainte de Craciun. Împletirea elementelor reale cu cele fabuloase creează fantasticul. apoi în acelaşi an în ziarul "Timpul".Partea finala. care îmbogatesc registrul stilistic folosit anterior. Toamna îl gaseste pe greier cu camara goala. dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său. iar ca specie literară este un basm cult. boboc în felul său la trebi de aieste. [. Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant. nedumerind astfel chiar pe unchiul său. deoarece "harap" înseamnă "negru. care simt pentru el o simpatie . Ion Creangă. deşi era alb. cu întelegere pasivitatea. [. caci scriitorul priveste cu îngaduinta.] un poet necunoscut. aceasta balada putând fi socotita un exercitiu preliminar. depasind cu mult gingasia existenta în alte creatii. Devenit sluga spânului./ Si-apoi umple lumea toata/ Ca m-am dus si i-am cerut. întrucât jurase pe paloş. îşi asumă şi numele de Harap-Alb. Harap de Ion Creanga Alb – comentariu Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se încadrează în genul epic. în cuvintele greierului îsi face loc disperarea si resemnarea ("Dar de-acus./ Ca puteam si eu s-adun/ O graunta cât de mica/"). cum ar fi "Rapsodii de toamna"... cu cât posibilitatea împrumutului la "vecina furnica" este exclusa atâta timp cât orice încercare este urmata de refuz si de bârfa: "Fi'nca nu-mi da niciodata. Creangă îmbină supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc de unde reiese şi originalitatea unică a acestei creaţii. Naiv./Tare-s mic si necajit/" In cuvintele greierului ca si în întregul text îsi face loc umorul. singura consolare ramânându-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri. care cuprinde monologul greierului. ca atribute specific omenesti. diminutivul .. însă. precum şi pe fetele acestuia.. repetitia "dar de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si necajit". De aceea.piciorus".. neanteles" (D. scrise între 1930-1936. "folosit ca mijloc de transmitere a duiosiei" (D. El devine robul-ţigan. lipsit de experienţă şi excesiv de credul. A apărut în revista "Convorbiri literare". aista ţi-i numele.. deoarece are un autor. Micu). Semnificaţia titlului "Harap-Alb" reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: "Fiul craiului. naivitatea." Numele lui are sensul de "rob alb". Drama micii vietati este cu atât mai mare..] un umil functionar.. neglijenta.. şi altul nu. se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână. Un rol important în reliefarea atitudinii poetului îl au si epitetele "toamna gri". fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla"./ Toamna gri. în această creaţie narativă. Gcorge Topârceanu prefigureaza fabulele de mai târziu. la 1 august 1877. [. prin atitudinea acestuia. chiar daca îsi are nota ei de originalitate evidenta./")..

care face posibilă depăşirea primei probe de către eroul principal. pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a împăraţi peste o ţară aşa de mare şi bogată ca aceea". cu eroi şi motive populare. iar ca modalitate narativă. Mezinul. Verde împărat îi cere fratelui său. impresionat de amărăciunea tatălui. Deodată. şi merg patruzeci şi nouă" până când întâlnesc în codru "un om spân" care se oferă drept "slugă la drum". să nu cumva să aibă de-a face cu ei. Intriga. rod al unei solide educaţii căpătate în copilărie. relaţiile temporale şi spaţiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic şi a spaţiului imaginar nesfârşit: "Amu cică era odată într-o ţară" un crai care avea trei feciori şi un singur "frate mai mare.într-o înlănţuire cronologică întâmplările reale şi fabuloase la care participă personajele basmului. de a fi integru şi demn. care era împărat într-o ţară mai îndepărtată". prin dreptul podului. Ca trăsături ale basmului. iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Cei doi fii mai mari se sperie de urs şi se întorc ruşinaţi la curtea craiului. sunt prezente aici formule iniţiale tipice şi cifra magică trei. să-i trimită "grabnic pe cel mai vrednic" şi viteaz dintre fiii săi. specific basmelor populare. iar verii nu se cunoscuseră între ei. voinicul pleacă la drum. armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti din Humuleştiul natal al autorului. Construcţia şi momentele subiectului Subiectul este simplu. Fiul craiului şi calul pleacă la drum. îşi respectă cuvântul dat. craiul se îmbracă într-o piele de urs şi se ascunde sub un pod. şi merg două. ca să-i urmeze la tron. basmul continuând cu formule mediane tipice. iară mai ales de cel spân". dar a treia oară spânul îi iese în cale "îmbrăcat altfel şi călare pe un cal frumos" tocmai când fiul craiului se rătăcise prin codrii întunecoşi. incipitul este reprezentat de formula iniţială tipică oricărui basm: "Amu cică era odată într-o ţară". Expoziţiunea relatează faptele ce se petrec într-un ţinut îndepărtat. Naraţiunea la persoana a III-a îmbină supranaturalul cu realul. "şi merg ei o zi. deşi hainele sunt "vechi şi ponosite". întrucât el avea numai fete. Aşadar. Ion Creangă. în timp mitic. "o babă gârbovă de bătrâneţe" îi cere de pomană. apoi sfatul ca în călătoria lui să se ferească "de omul roş. "Povestea lui Harap-Alb" este însă un basm cult. dintre adevăr şi minciună. In acest cadru spaţio-temporal mitic se derulează . Cu toate acestea. care este dezamăgit de neputinţa lor şi rosteşte moralizator: "nici tu nu eşti de împărat. Voinicul îl refuză de două ori. armele şi hainele cu care a fost el mire". pentru că împărăţia fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pământului". Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului. iar "armele ruginite" şi să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei ca să aleagă acel cal care va veni "la jăratic să mănânce". apoi îl sfătuieşte să ceară tatălui său "calul. se duce în grădină "să plângă în inima sa". pe nume Verde împărat. nici împărăţia pentru tine". capabil să-şi asume vinovăţia. Deprins să urmeze sfatul părintelui . flăcăul nu-şi încalcă jurământul făcut spânului. deoarece are autor cunoscut. luând carte din partea tatălui şi. cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui. perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient. iar fratele mai mic trăia la altă margine ". peste mări şi ţări. primeşte binecuvântarea părintelui său şi pielea de urs în dar. "numai iaca îi iesă şi lui ursul înainte". ceea ce evidenţiază elementele reale ale basmuiui. Urmând întocmai sfaturile babei.spontană. craiul. la capătul lumii. Cei doi fraţi nu se văzuseră de multă vreme. (călăuzirea flăcăului către preţuirea şi respectarea tradiţiilor strămoşeşti). Ca să-i pună la încercare. Trece cu bine de această primă probă.

că altfel va fi "vai de pielea ta". dându-i şi o palmă "ca să ţii minte ce ţi-am spus"-. care se va da drept nepotul împăratului şi că va păstra taina "până când va muri şi iar va învia". care-1 va sluji cu credinţă. la care a invitat împăraţi. şi încotro te duci". apoi îl sfătuieşte pe fiul craiului să coboare şi el ca să se răcorească. de napuc bine a scăpa din una şi dau peste alta". dar pentru că îi mai ieşiseră în cale încă doi. Basmul este structurat în mai multe episoade înlănţuite. ce conturează un peisaj de basm Ajunşi la o fântână care "nu avea nici roată. spânul hotărăşte să-şi trimită sluga să-i aducă acele bunătăţi din grădina ursului. o aşază pe pământ cu gura în sus. având la masă "nişte salăţi foarte minunate". după care crăiasa albinelor îi dă o aripă. Tânărul îl ascultă pe spân. nici cumpănă. Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pielea şi capul cerbului pe care se aflau nestematele şi să le ducă spânului. Sub ameninţarea morţii. Atunci. că altfel "prinde mămăliga coajă". acela de a nu se însoţi cu omul spân. Voinicul ciopleşte un buştean şi le face un adăpost. Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară. anticipând astfel finalul basmului. Acţiunea continuă cu formule mediane -"Mai merge el cât merge". călătorii văd un roi de albine care se învârteau bezmetice. acolo îi vor putrezi oasele. îl trimite pe Harap-Alb să stea la grajduri. Desfăşurarea acţiunii începe odată cu sosirea la palatul împăratului Verde. Harap-Alb să-i dea foc şi ea va veni în ajutor. împăratul dă un ospăţ foarte mare în cinstea nepotului său. iar albinele se îngrămădesc acolo. când împăratul îi arată spânului nişte pietre preţioase foarte frumoase. care se constituie în tot atâtea probe la care este supus protagonistul. După un timp. care se căpătau cu multă greutate. spânul intră în puţ. că altfel "te-ai dus de pe faţa pământului".său. voievozi "şi alte feţe cinstite". de unde vii. Harap-Alb întâlneşte o nuntă de furnici şi trece prin apă ca să nu curme "viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate". ca. Pe un pod. În această secvenţă narativă este inclusă o pauză descriptivă. gândindu-se la sfatul pe care i-1 dăduse tatăl său. Harap-Alb. Următorul episod are loc după alte câteva zile. în timpul petrecerii. iar acesta îşi trimite sluga să-i aducă "pielea cerbului cu cap cu tot. eroul trecând cu bine şi această probă fabuloasă. unde Spânul se dă drept nepotul său şi. apoi pornesc împreună către Roşu împărat. să aibă grijă de calul lui. dar acesta trânteşte capacul peste gura fântânii şi-1 ameninţă că dacă nu-i povesteşte totul despre el. Episodul călătoriei este alcătuit din mai multe secvenţe narative. plângându-se calului: "parcă dracul vrăjeşte. Calul fabulos îl duce în zbor pe Harap-Alb la Sfânta Duminică. acela de a se feri de omul spân şi de omul roş. neavând pe ce să se aşeze. De remarcat este aici elipsa narativă. aşa bătute cu pietre scumpe. el se gândeşte că "aiasta-i ţara spânilor" şi-1 angajează drept călăuză. feciorul de crai jură "pe ascuţişul paloşului" că va fi sluga supusă a spânului. este înspăimântat. în caz de nevoie. umple plosca. incitat de poveştile bizare despre fata Împăratului Roş. iar aceasta îl ajută să-şi îndeplinească misiunea şi să treacă proba. ci numai o scară de coborât până la apă". spânul îi porunceşte lui Harap-Alb să i-o aducă degrabă pe această tânără. naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat. cum se găsesc". Harap-Alb îşi scoate pălăria. ca atunci când va crede că are nevoie de ea să dea foc aripii. într-o zi. "cine eşti. După un timp. înfumurat peste măsură. respectându-şi jurământul făcut.şi Harap-Alb . care întrerupe povestirea şi descrie codrii deşi şi întunecoşi. adică trecerea sub tăcere a secvenţei călătoriei făcute de erou ca slugă a spânului până la împărăţia unchiului său. crai. Spânul îi dă numele de Harap-Alb.

dă foc aripioarei şi într-o clipă o droaie de furnici. Harap-Alb cere fata. ajung cu toţii la împărăţie . pentru că i-o dă din toată inima. El primeşte zece baniţe de "sămânţă de mac. flăcăul consideră că "la unul fără suflet". care nu-şi putea crede ochilor. frumoasă "şi plină de vină-ncoace" şi nu ar vrea s-o ducă spânului. altfel "v-aţi dus pe copcă". amestecată cu una de năsip mărunţel" şi porunca de a alege până dimineaţă macul de nisip Atunci Harap-Alb îşi aminteşte de crăiasa furnicilor. Cerând încă o dată fata. Văzând cât este de frumoasă fata. dar care seamănă perfect cu fiica sa. înainte mult mai este" .unde Împăratul Roş îi supune la probe fabuloase şi foarte periculoase. dar fata împăratului. Harap-Alb dă foc aripioarei de albină. De aceea. pârjol făceau". se preface într-o păsărică şi "zboară nevăzută prin cinci străji". descrise detaliat de narator: Gerilă. împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet. între timp. "Dumnezeu să ne ţie. apoi încep să strige în gura mare. pe care Flămânzilă şi Setilă le fac să dispară într-o clipă. iar împăratul. că cuvântul din poveste. conform proverbului: "Lumea asta e pe dos.Dacă Harap-Alb va depăşi această probă şi le va deosebi. "ferice de tine va fi". Flămânzilă. "ovilit (ofilit) şi sarbăd (palid) de supărare şi ruşine". crenguţe) de măr dulce şi apă vie şi apă moartă" dintr-un loc numai de ea ştiut. căreia i se dă foc pe dedesubt. Harap-Alb le este tovarăş "şi la pagubă şi la câştig" şi se poartă prietenos cu fiecare. despre care aflase că "era un om pâclişit (negru la suflet) şi răutăcios la culme". că "pe unde treceau. "fiind nebun de dragostea ei". Împăratul refuză din nou să le dea fata şi-i supune altei probe. Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Ochilă şi Păsărilă se ţin după ea şi abia izbutesc s-o prindă şi s-o ducă înapoi în odaia ei. că cuvântul din poveste. era nevoie de "unul fără de lege". Mai întâi îi cazează într-o casă de aramă. "cu buzişoarele sale cele iscusite" şi casa rămâne "nici fierbinte. Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă "trei smicele (nuiele. atunci poate să ţi-o dau". "din cinci nespălaţi" câţi erau. Plin de ciudă. iar "dacă mâine dimineaţă s-ar afla tot acolo. turturica ajunsese cu vestea la împăratul Verde şi acesta se apucase să facă pregătiri pentru primirea fetei împăratului Roş. pe rând. cum era împăratul." Într-un târziu.întâlneşte. care se constituie în secvenţe narative. dar Gerilă suflă de trei ori. fiind şi aceasta o secvenţă fabuloasă specifică basmelor. spânul se repede să o ia în braţe. Următoarea probă este un ospăţ cu foarte multe bucate şi băutură. anume să o păzească toată noaptea pe fată. cinci personaje fabuloase. îi urează să fie vrednic s-o stăpânească. Calul se întoarce primul şi fata împăratului Roş porneşte cu ei la drum spre palatul împăratului Verde. dar ea îl îmbrânceşte şi-i spune că a venit . spre disperarea împăratului. deoarece "nu vă mai pot suferi". Fata vrea şi ea să-l supună la o probă. având puteri supranaturale. care -l ajută să o identifice pe fata împăratului. i-o veni "vreunul de hac"./ Toate merg cu capu-n jos/ Puţini suie. nici rece". mulţi coboară. Setilă. Cei şase prieteni s-au aşezat de pază de la uşa fetei până la poarta împărăţiei. "câtă frunză şi iarbă" au ales "năsipul de o parte şi macul de artă parte". înainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbură minţile privind fata care era tânără. Trecând şi această probă cu bine. tocmai bună de dormit într-însă. Harap-Alb este supus unei alte probe. acolo "unde se bat munţii în capete". dar dacă nu va reuşi vor pleca imediat de la curtea împărătească. întrucât simţea că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roş./ Unul macină la moară. Punctul culminant.episodul de la curtea Împăratului Roşu fiind introdus de formula mediană "Dumnezeu să ne ţie. Călătoria alături de cei cinci oameni ciudaţi este plină de peripeţii. sperând că. unul că "moare de foame" şi celălalt "că crapă de sete".

Deznodământul basmului constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.. Cine se duce acolo bea şi mănâncă. in povestiri si in operele dramatice. D-l Goe. cele mai citite si gustate de cititorii de toate varstele. relatiile interumane etc. veselia a ţinut ani întregi. daca ne gandim ca Goe .. si infatiseaza contrastul dintre pretentiile familiei in privinta educatiei si rezultatul acestei munci. unul dintre marii clasici ai literaturii noastre. se uită şi rabdă". e8v6821ee18psf Educatia defectuoasa primita in familie si in scoala. spânul se repede la Harap-Alb "şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş". Cititorul este atras de succesiunea dramatica a unor fapte „inedite" si pline de talc. îl înşfacă de cap. este una dintre operele literare cele mai cunoscute. basmul conţine formule specifice finale.. are puteri supranaturale şi-l poate reînvia. coruptia. constituie teme concretizate in schite ca Vizita. iară cine nu. Ca la orice nuntă împărătească din basme. justitia. Schita D-l Goe. care recunosc in personajul principal imaginea unei anumite varste si a unei gresite educatii primite in familie.. rezultat firesc al extraordinarei capacitati de observatie a scriitorului. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc şi prin ritualuri străvechi cu "cele trei smicele de măr dulce" şi cu apa moartă îi lipeşte capul de corp. ba chiar "soarele şi luna din ceriu râdea". prezente şi în creaţia lui Creangă.. Harap-Alb se trezeşte ca dintr-un somn adânc. presa. deoarece veselia a ţinut "ani întregi şi acum mai ţine încă". bine!". traficul de influenta si favoritismul.acolo pentru Harap-Alb. Doamne.. ca personaj fabulos. concretizat in comportamentul copilului. Finalul este fericit şi deschis. administratia de stat... strigând că aşa trebuie să păţească cel ce-şi încalcă jurământul. fata îl sărută cu drag. D-l Goe Ion Luca Caragiale.. cat si in nuvele. Compoziţional. Au fost poftiţi la nunta împărătească. manifestate in lumea scolii.. crai şi împăraţi. Lantul slabiciunilor. Turbat de furie că a fost dat în vileag. prin leacuri miraculoase.. cine are bani bea şi mănâncă. a creat prin intreaga sa opera o adevarata „comedie umana". Schita poarta ca titlu numele personajului principal caruia autorul i-a adaugat apelativul reverentios „domnul". prin care anticipeaza intentiile sale satirice. D-l Goe. o fresca sociala a Romaniei de la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea. pe lângă crăiasa furnicilor. "zboară cu dânsul în înaltul ceriului" de unde îi dă drumul şi acesta se face "praf şi pulbere". Ca si Vizita. crăiasa albinelor şi crăiasa zânelor. aşa că nunta începe "ş-apoi dă. intrucat a abordat cele mai diverse domenii ale vietii sociale: scoala. oameni importanţi "Ş-un păcat de povestariu (povestitor)/ Fără bani în buzunariu". căci "el este adevăratul nepot al împăratului Verde". a fost inclusa in volumul Momente si schite din anul 1901.. Iar pe la noi. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spân. S-a strâns lumea să privească. Aceste aspecte au fost infatisate atat in momente si schite. victoria adevărului. jurându-şi credinţă unul altuia. pe Harap-Alb. fiind publicata cu un an mai inainte in ziarul „Universul" din 12 mai. dar mai ales de catre copii.. Fata împăratului Roş./ Chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!". "şi acum mai ţine încă. S-au bucurat şi au petrecut cu toţii: "Veselie mare între toţi era. Bacalaureat. apoi îngenunchează amândoi în faţa Împăratului Verde ca să primească binecuvântarea. familia.a. Un pedagog de scoala noua s.

Goe insusi este imbracat intr-un frumos costum de marinar si este „impacientat" si „incruntat". ii da „o ciucalata" si scena ia sfarsit printr-o avalansa de pupaturi. „ se copilaresc" pentru a fi pe placul „puisorului". sunt zadarnice. in compania celor trei doamne: mama-mare. odorul.Sezi binisor. In timp ce „cucoanele se dau in vorba de una. prin intermediul faptelor si al personajelor. Goe dispare de pe coridor.cel al copilului si al maturului —. Titlul sugereaza si faptul. mamita si tanti Mita. cele trei doamne sunt nevoite sa plateasca biletul puisorului si. deoarece trenul nu soseste. Trenul se opreste. pe peronul din urbea X. deoarece „mam-mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate". in ciuda sfaturilor „lui mam-mare: . Acum.. in expozitiune aflam ca „tanarul Goe". ci doar un copil certat cu invatatura . „frumos gatite" asteapta cu nerabdare. personalul de serviciu „umbla forfota". a lui Goe: „ . O discutie „filologica" privind pronuntarea corecta a cuvantului marinar se incheie cu concluzia surprinzatoare prin obraznicie. dar Goe ramane pe coridor „cu barbatii". Caragiale nareaza faptele determinate doar de un singur moment semnificativ din viata personajului principal. caci bunica.. trenul accelerat care trebuie sa-1 duca la Bucuresti. in genul discutiilor de mahala. cativa tineri politicosi le ofera locurile. Mama-mare e disperata pana ce aude „bubuituri in usa compartimentului unde nu intra decat o persoana". iar tipetele lui Goe.un repetent -. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de calatorie care era „in pamblica palariei". Totul se termina cu bine. mamitica il cearta pe Goe. ca autorul inverseaza cele doua universuri umane pe care le infatiseaza . Dupa lungi „parlamentari". intamplarile narate se constituie si in aceasta schita in momente ale subiectului literar. si anume calatoria facuta cu trenul pana la Bucuresti. tras de mana de o parte si de alta. dar „captivul" este eliberat. Ca in orice opera epica.". Nazbatiile lui Goe ating apogeul in secventa urmatoare.. dupa ce se preface ca este suparata. impreuna cu cele „trei dame". asezandu-se pe un geamantan strain". mama-mare ii ia apararea si. dar nimeni nu poate sti cine a tras semnalul de alarma.L. Afectata si nervoasa. desi ata rupta si manivela rasturnata erau „tocmai in vagonul de unde zburase mai . lumea se alarmeaza. de alta. rasfatat si obraznic. a luat si „un beret" pe care i-1 ofera lui Goe in locul palariei. puisorule! Sa nu strici ceva!". prevazatoare ca de obicei. din aceasta disputa. Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect.nu este un domn. caci schita este o opera epica in care apar ca elemente constitutive actiunea. cand bunica se hotaraste sa stea cu „puisorul" pe coridor. I. Astfel. Acum actiunea atinge punctul culminant. Fiind vorba de o scHita. intre timp soseste si conductorul care cere biletele la control. Din nou cucoanele rasufla usurate si-1 saruta pe cel eliberat „ca si cum l-ar vedea dupa o indelungata absenta". o amenda „pe deasupra". deoarece Goe trage semnalul de alarma.. se comporta ridicol. pe cand cele trei „dame" se maimutaresc. Goe se blocase in cabina de toaleta. Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti: Mai intai. Mamita. dar categorica. Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri constituie intriga actiunii. el nu-1 asculta pe un tanar binevoitor care-1 sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra. gratie interventiei conductorului. intrucat Goe se comporta ca „un om mare". „se reazema in nas de clanta usii de la cupeu" si incepe sa urle. personajele si naratorul. dovedit de intreaga schita.Vezi ca sunteti proaste amandoua?". ca sa opreasca trenul.

de mici dimensiuni. inclinat spre comic. Caragiale este si in schite acelasi scriitor cu vocatie dramatica. ca fiecare schita constituie o secventa cu semnificatii aparte din marele si veritabilul tablou comic al societatii de la sfarsitul secolului tiecut. "Schita este o opera epica . Prin folosirea substantivului "vizita". Aici. ca urmare a unei proaste educatii. .Caragiale înfatiseaza întâmplari ce evidentiaza efectele educatiei gresite. Urmeaza deznodamantul actiunii. De remarcat sunt si savoarea dialogurilor si naturaletea replicilor care reliefeaza. Limbajul viu colorat. Caragiale. iar din categoriile lui estetice se remarca. deopotriva. cucoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras.o naratiune . In opera literara "Vizita". Referat "Vizita" de Ion Luca Caragiale Apartenenta operei la genul epic. caci. pâna astazi. mama copilului.adineaori palaria marinarului". In ciuda dimensiunilor ei reduse. cat si cel de limbaj. Ion Luca Caragiale [1852-1912] a ramas.L.. remarcandu-se si prin umorul care se degaja din comicul de situatie si de limbaj. întâmplari la care participa personaje reprezentative din societatea contemporana autorului. extra .ordinara abilitate cu care sunt creionate personajele fac din aceasta schita.. primite în familie. în care se relateaza o singura întâmplare semnificativa din viata unor personaje. care este o schita. Valoarea artistica a acestei schite consta in primul rand in comicul savuros izvorat din relatarea faptelor si din comportarea personajelor. ca si din celelalte momente si schite. Schita are consistenta unei scenete si de aceea ea a fost deseori dramatizata. I. rasfatatul Ionel devenind reprezentantul copiilor care sfideaza bunul simt. Numele sau este legat si de inegalabilele "Momente si schite". in scurt timp pasagerii ajung la Bucuresti. Toate aspectele reliefate pana aici evidentiaza in plus faptul ca I. specia literara schita. Actiunea dintr-o schita se petrece într-un interval de timp scurt. "O scrisoare pierduta" si "D-ale carnavalului". L. într-o viziune comica. în care prezinta aspecte caracteristice ale lumii românesti de la sfârsitul secolului al XlX-lea. cerandu-i birjarului sa le duca „la bulivar". cel mai mare dramaturg din literatura româna. Este prezent atat comicul de situatie. mai ales prin comediile: "O noapte furtunoasa". cu mândrie. autorul da un caracter general întâmplarii. caci partile narative si precizarile autorului referitoare la personaje pot constitui adevarate indicatii de regie. în care prezinta. L.în proza. schita D-l Goe. în forma sa nearticulata. cel mult o zi si într-un spatiu restrâns. succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor. un adevarat „monument" de arta literara. dupa ce trenul porneste. Titlul precizeaza împrejurarea în care povestitorul se întâlneste cu Ionel si constata urmarile "educatiei" despre care vorbea. umorul si ironia. pune in evidenta un univers uman cuprinzator si o problematica complexa. intr-o opera epica. talentul de dramaturg al lui I. creionate cu neintrecuta arta de catre scriitor.

Dupa ce discuta despre agricultura si despre vreme. ia din . în aceasta opera literara. deoarece aceasta vrea o sarutare de la copil. actiunea se constituie în "momente ale subiectului". oaspetele remarca absenta.. o veche prietina" ca "s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu. Ionel Popescu. schimba jocul copilului. ceea ce face placere atât doamnei Popescu. deoarece se alege cu o "puternica lovitura de spada". Prima victima este "jupâneasa cea ragusita". "M-am dus la Sf. care-i aclama mamei ca Ionel "nu s-astâmpara" si e gata sa rastoarne masina de facut cafea. care scoate sabia si începe sa atace tot ce-i iese în cale. în "expozitiune" autorul îl prezinta pe Ionel.. îi spune râzând ca si "maiorului" "îi cam place". Ea este salvata în ultimul moment de mama ce-i sarise în ajutor si care-si plateste cutezanta. Dupa ce-si arata încântarea provocata de strengariile baiatului si remarca entuziasmata cât este de destept. pe foteluri si pe jos stau gramadite fe de fel de jucarii" si alege o trâmbita si o toba. musafirul îi atrage atentia ca tutunul este o "otrava". unde îi apare în fata micul maior". cu care. In acest timp. deoarece din camera alaturata se aude "o voce ragusita de femeie batrâna". Ca în orice naratiune. în uniforma de mare tinuta". Intâmplarile sant povestite de catre narator. este si personaj-martor. Se apropie apoi de musafir. cât si fiului ei.. rugându-l sa nu se mai apropie de masina". Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile "educatiei". face un zgomot asurzitor. Observatia mamei "ca nu e frumos când sunt musafiri" si mai ales precizarea oaspetelui ca "la cavalerie nu e toba si maiorul nu canta cu trambita. care. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu. apoi. care intra pentru a aduce cafea si dulceata. Dupa ce precizeaza motivul vizitei. explicându-i ca se ocupa de educatia copilului.". dupa ce-i precizeaza ca la ei se fumeaza. "îmbracat ca maior de rosiori. mai ia câteva lingurite si dispare în "vestibul". "un copilas foarte dragut de vreo opt anisori". Prima fraza a schitei. Ionel merge într-un colt al salonului unde "pe doua mese. îsi continua conversatia cu musafirul. Primul efect al acesteia se vede imediat. Mama-l saruta si îl scuipa sa nu-l deoache. Musafirul îi duce în dar copilului o minge "foarte mare de cauciuc si foarte elastica". iar copilul. în timp ce se legana pe un cal de lemn. Dupa remarca mamei ca a mâncat prea multa dulceata. Aceasta se scuza. Oaspetele cere permisiunea de a fuma la cafea. sub ochiul drept. în ultimul timp. "luând o poza martiala". întâmplarea nu o supara pe doamna Popescu. pe canapea. constituie intriga actiunii [cauza actiunii]. pentru a-l ierta. întreaba obraznic: "Dar tu de ce tragi?". autorul îsi exprima în mod indirect gândurile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. deoarece "s-a facut baiat mare". deoarece participa la actiune."Fiind o opera epica. Surprins. doamna Popescu se îndreapta spre usa. care lucra "cu lingura în cheseaua de dulceata". din societate a doamnei. încât cei doi adulti nu se mai înteleg. de unde se întoarce cu cheseaua goala. iar gazda. Statutul de personaj-narator justifica povestirea la persoana I".

vizita facuta doamnei Maria Popescu. apare fragmentar în schita de portret facuta lui Ionel si în prezentarea interiorului casei doamnei Popescu. Deznodamântul schitei include plecarea oaspetelui care. La îndemnul mamei amuzate. de mici dimensiuni. dezordinea care domnea printre jucariile sale. care se dovedeste incapabila de a face educatie. Cel de-al treilea mod de expunere. descrierea. pâna îsi revine. ea îsi consoleaza oaspetele. conflicul cu slujnica. fumatul. care se poate concentra în câteva momente: discutia cu doamna Popescu. care este si punctul culminant al actiunii. apoi începe sa se joace cu mingea. trântirea mingii si lesinul îi ofera autorului prilejul de a reliefa personajele Ionel. fiind "eroul" întâmplarilor care-i evidentiaza trasatura morala de baza. doua moduri de expunere. în care se povesteste o singura întâmplare . dupa ce "tulbura grozav linistea ciucurilor de cristal" ai candelabrului. cere un foc. doamna Popescu. "proasta crestere". lipsa de respect fata de mama sa si chiar fata de musafir. deoarece conturba frecvent conversatia celor doi si îi toarna oaspetelui dulceata în sosoni. cu rol pasiv. sugereaza pozitia sa critica. în principal. Lipsa de educatie genereaza dispretul pentru slujnica pe care nu o asculta." Ionel este personajul principal al schitei. Naratorul-personaj. mai ales râsul mamei. spunându-i ca pata de pe pantalon "iese cu nitica apa calda". copilul lesina din cauza tutunului. pe care o pune în gura si. cum pretindea la începutul schitei. îi zboara musafirului ceasca. trântind-o cu atâta îndârjire. Indulgenta fata de nazbâtiile lui Ionel si mai ales maimutareala sentimentala a doamnei Popescu . deoarece participa in toate momentele actiunii. joaca cu trâmbita si toba.sunt departe de a conveni unei educatii "sanatoase". atacul. oparindu-l cu cafea. El îmbina. "Deoarece este o opera literara epica în proza. oaspetele îi aprinde tigara.vizita facuta de narator doamnei Popescu pentru a o felicita cu . slujnica. îl stropeste cu apa rece. care au rolul de a evidentia trasaturile morale ale personajelor caracterizate prin fapte si limbaj. obraznicia pe care o dovedeste servindu-se din tabachera musafirului. încât aceasta. cu un numar redus de personaje. în ciuda faptului ca era în vârsta. iar musafirul. pe care copilul o fumeaza pâna la carton. In momentul urmator. Si de aceasta data interventia mamei este formala. îsi da seama de ce disparuse Ionel în vestibul cu cheseauaj de dulceata . în timp ce mama este "disperata". "Intâmplarea povestita . prin ironia cu care relateaza micile incidente. naratiunea si dialogul. naratorul. Faptele lui Ionel stârnesc râsul. aparent detasat de ceea ce povesteste. abia acasa.personaj secundar . salutând militareste. Talentul de dramaturg al lui Caragiale este evident si în schita "Vizita".ca sa-i toarne dulceata în sosoni.tabachera o tigara.

Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica. Imparatul. iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. imposibil de implinit intr-o lume obisnuita.ocazia onomasticii s fiului sau . Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie. . dar ajutati si de "doamna palatului".prin care se evidentiaza câte o trasatura caracteristica a personajelor-proasta crestere a lui Ionel si incapacitatea doamnei Popescu de a-si educa fiul-iar timpul si spatiul de desfasurare ale actiunii sant restranse. nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Dar intr-o zi. dar. a nemuririi. si curata hainel si armele tatalui sau. Dupa ce respecta sfatul calului. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. cei doi razbesc din nou. nu cunostea scurgerea timpului. cu personaje fabuloase. locul si rostul omului in univers. Astfel. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos. este obligat sa refuze. "parte n-o sa aveti de el". "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. trupes si cu patru aripi". se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut. implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca. Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "alergand dupa un iepure. neputincios. sora cu Gheonoaia. "Cu dansele nu e chip de a te bate".L. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului. spune batranul. iar Fat-Frumos nu observa ca barba si parul ii albisera". in timp ce FatFrumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau. se transforma intr-o cautare a unui ideal superior. conceptia despre viata si moarte. Dorinta." Tinerete fara batranete si viata fara de moarte Basmul este incarcat de semnificatii. Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale. pe care se hotaraste sa-i revada. depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa". calul se intoarse inapoi. Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab". Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". La implinirea varstei de 15 ani. sensul si limitele fericirii. cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei. naratiunea "Vizita" de I. care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". ce ii va supune la numeroase probe de viata. ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul". Caragiale. Fat-Frumos ia calea intoarcerii. este o schita. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. un taram al fericirii. grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul). dar si el nazdravan. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos. lupta cu Scorpia. un cal gras.

Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala.O notă caracteristică a unora din poveştile lui Slavici este şi acordarea rolului de personaj principal fetei viteze şi isteţe. Semnificatiile textului. În povestea Floriţa din codru . Slavici a abordat un motiv întâlnit nu numai în Transilvania. palatele. de fiinta muritoare. structurata pe motive: 1. motivul reintoarcerii la conditia umana FLORIŢA DIN CODRU Ioan SlaviciCa şi Eminescu şi Creangă. proverbele. deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput. motivul imparatului fara urmas 2. motivul dorului de parinti 6.ce comunica cu omul dar nu sunt oameni. pentru ca in final sa ne readuca la realitate. dar el nu a prelucrat mecanicceea ce i-a oferit modelul popular.Slavici aprecia basmul popular ca specia cea mai apropiată de înclinaţiile spiritului spre fantastic. dealtfel numeroase. avand o geneze speciala. ni se pot dezvalui. Floriţa din codru. caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. motivul dorintei implinite 5. oglindind viata in mod fabulos. in general. descrierea. Slavici a găsit în folclor izvoare nesecate de inspiraţie. îmbogăţind.Astfel eroul reintra in conditia sa umana. interjectiile cu valoare onomatopeica. Limir-Împărat. Figura fetei dotate cu calităţi deosebite este pe primul plan în poveştile: Ileana cea şireată. de incheiere si chiar de interior. prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. de unde a trecut apoi în culegerile şi prelucrărilemultor creatori de basme: Muntenia – . motivul probelor depasite 4. prezente in text. Slavici a cunoscut încă din copilărie tezaurul folclorului şi a înţelesconcepţia despre lume a poporului din rândurile căruia s-a ridicat. expresiile locutionale. Basmul este deci. Exista fiinte -himerice. zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes. cişi în folclorul unor popoare mult mai îndepărtate. cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului. o creatie literara. Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". Scriitorul a adăugat elemente noi. cu putine amanunte vestimentare. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise. spre visare. si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. monologul interior. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar.Aşadar. stralucesc. Caracteristicile basmului. prelucrând şidezvoltând temele şi tradiţiile folclorice şi imprimând poveştilor o amprentă personală. urmarind evolutia narativa a basmului. cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare. Este relevanta limba folosita. dialogul. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea. dar care reprezintă şi chintesenţa înţelepciunii şi a năzuinţelor permanente ale poporului. motivul dorintei imposibile 3.

le coase hainele. care reprezintă simbolul binelui. cu atât se făceamai frumoasă.fetele care aveau grijă de ea. îi socoteşte nişte oameninăpăstuiţi şi caută să le uşureze viaţa: le curăţă coliba. a blândeţii şi gingăşiei în reeducarea unor oameninărăvaşi. Germania şi Rusia – Albă ca Zăpada . care o duce la palat. Aşa o găseşte fiul împăratului.Ori de câte ori se vestea trecerea fiului de împărat pe la crâşmă.Dar frumuseţea Floriţei trezeşte gelozia mamei vitrege.rochie. înfruntând greutăţile.1 Mama vitregă o urmăreşte pe Floriţa şi încearcă s-o piardă prin diferite obiecte vrăjite: inel.Slavici a adăugat noi valori şi semnificaţii substratului etic al creaţiei populare. Fata cu cât creştea. pentru a scăpa de ea. Oamenii i-au spus Floare. datorită Floriţei. Albania – Fatime . oglinda îi spunea că tot mai frumoasă eFloriţa. Hoţii o scapă de la moarte de două ori. prin bunătatea ei. La început hoţii sunt personaje înfricoşătoare. Ajunsă la casa unor hoţi. pune în evidenţă o însemnată ideeetică şi estetică. le face mâncare. dar. spre a-i distruge frumuseţea: să măture casa.Nărămuza . cârciumăreasa. să fiarbă mâncare. Floriţa reînvie şi devine soţiafiului de împărat.Rămasă în codru. îi îngrijeşte. Un crâşmar a plecat într-o dimineaţă dupălemne în pădure şi pe o poiană plină de flori a găsit o fetiţă ce se juca cu nişte pui de căprioară. Aici. i-au despletit părul şi i-au scos firul morţii . şiastfel. Aceştia se lasă de hoţie. găsită în codru.Influenţa pozitivă pe care Floriţa a exercitat-o asupra hoţilor. ştie să ia atitudine în lupta cu viaţa. Dar. dar a treia oară ei nu mai reuşesc şi rămânlângă sicriul ei. priveghind-o până mor toţi. Dar viaţa Floriţei este salvată. ducând-o acasă. . fiind plină de curaj. Crâşmarul a lăsat lemnele şi a luat fata în braţe. crâşma. mama vitregă trimite pe vrăjitoarea Boanţa. curtea.La Slavici subiectul apare localizat şi apropiat de realitatea satului românesc.În cele din urmă. devin oamenicinstiţi. Se afirmă prinfrumuseţe deosebită. îşi întreba oglinda dacă e frumoasă. aceea a eficacităţii exemplului bun. reuşeşte să-i transforme. şi-i duce cârciumăresei. Floriţa nu deznădăjduieşte. Portugalia – Regina vanitoasă . s-o omoareîn codru. Moldova – Cine-i mai frumoasă?. firul morţii . prin hărnicie. de dimineaţă până noaptea. Floriţa nu estefată de ţar sau împărat. ci o fată fără părinţi. după ce segătea. Aceasta o pune pe Floriţa la tot felul demunci peste puterile ei. de fiecare dată. Baba Boanţa ia ochii de căprioară care căzuseră la Floriţa în poală. Ungaria – Ceamai frumoasă femeie din lume. spunând că sunt ai Floriţei.să taie lemne.Floriţa e personajul principal al basmului.

Deosebitele sale calităţi morale sunt modele demne de urmat de cei mici. şi Nae Caţavencu. pentru că ar însemna căFarfuridi. şi produce spaimă celui care o pierde. prostia unor politicieni dinvremea sa. corupţia definesc deopotrivă viaţa politică şi viaţa de familie.Intriga piesei este declanşată de pierderea unui scrisori compromiţătoare.Sporireasemnificaţiilor etice se realizează şi prin conturarea unui profil moral.CaragialeCapodopera dramatugiei lui Caragiale esteO scrisoare pierduta (1884) şi îşi păstrează oregretabilă actualitate. trimisă de Tipătescu. O scrisoare pierdutade I.Datorită profundului caracter etic. Din această perspectivă lupta electorală nu este o luptă de principii.Găsind scrisoarea compromiţătoare Caţavencu o foloseşte ca mijloc de şantaj în lupta politică. apare candidatul dela centru. soţia lui Trahanache. va publica scrisoarea în gazeta pe careo conduce Răcnetul Carpaţilor. Plimbarea scrisorii de la un personaj la celălatluminează caractere. dezvoluind o tristă realitate: pierderea unei scrisori copromiţătoare hotăreşte viaţa politică unui orăşel. În primul rând Caragiale critică farsa alegerilor din trecut. Ea îi dă putere celui care o are în stăpânire.Dramaturgul surprinde mij loacele necinstite. Nu întâmplător Caragiale plasează acţiunea în timpul alegerilor. Tipătescu. şi maicanalie decât Caţavencu . ci de interese personale. lui Zoe. Conţinutul piesei este încă mult mai bogat vizând moravurile politice şiale vieţii de familie din epoca respectivă.Problematica piesei se poate reduce la două cuvinte: politica şi amorul.L. Este însă maicomplexă. Caragiale critică în acesată comediefarsa alegerilor din trecut. capitala unei judeţi de munte. pentru că în lupta pentru putere cade orice mască şi omul se arată aşa cum este în realitate. Suntem în anul de graţie 1883. folosite în lupta politică.sugerează că în lupta politică a vremii şantajului cu un text particular era un mijloc frecventfolosit. Lupta politică pentru desemnarea unui candidat se dă între Farfuridi sprijinitde Trahanache şi Brânzovenescu. Cei doi şantajaţi recurg şi ei la ameninţări şi cel din urmă ajung la şantajul cu o poliţăfalsificată de Caţavencu. Agamiţă Dandanache.Aceste trăsături negative dovedite în lupta politică caracterizează şi viaţa intimă de familie. În acelaşi timp pune în evidenţă incultura. Caţavencu.Forma articulată cu articol nehotărât sugerează că este vorba doar de unul din multele texte particulare. precum şi modul în care concepe finalul basmelor sale. folosite ca mijloc de şantaj în lupta politică. coru pţia şidemagogia politicienilor. dacă nu va fi sprijinit de Trahanache şi Tipătescu. psihologii.Repetarea procedeului -Dandanache câştigă tot prin şantajul cu o scrisoare pierdută. prefectul judeţului. Când lupta dintre cei doi atinge punctul culminant. se vădeşte şi valoarea educativă a poveştii Floriţa din codru . în stare de orice pentru a obţine puterea. sugerând astfel că farsa alegerilor este acelaşi peste tot.Intenţionat autorul nu precizează numele localităţii. Inmoralitatea. Ar fi minunat să nu-l mai înţelegem pe Caragiale. Acţiunea piesei se petrece într-un oraş de provincie. despre care autorul preciza: mai prost ca Farfuridii. Dandanache nu mai exista. .

inclultura.) Patriotismul lui Caţavencu este de paradă. . tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. putem zice. lipsa de logică. Dandanache este prostul vanitos.Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă.)…Ca orice român. În lupta politică nu reşeşte cel mai bun. ci cel mai priceput. După ce pierde scrisoarea devine umil. orice sentiment. care ascundă o puternică dori nţă de parveni re. tânăr inteligent şiindependent. lipsa de logică: Industria română e admirabilă. stăpânit de o dorinţă profundă de parvenire politică. corupt. inflexibil. travaliul. progres. candidatul grupului.nume. Exprimarea lui Caţavencu cuprinde numeroase contradicţii . demagogia.Satira este cuprinzătoare şi necruţătoare.greşeli demonstrând incultura. popor. Atâta vreme cât are scrisoarea esteorgolios. dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plânsul îl îneacă mai tare. reprezintă pentru el simple lozinci în lupta electorală: CAŢAVENCU (ia poză. supus. ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de-abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţăr işoara mea … (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. amantă. agresiv. Zoe este soţia infidentă. îşi pune pălăria la o parte. gustă din paharul cu apă. El ştie săemoţioneze. trece cu importanţă printre multţime şi suie la tribună. …după lupte seculare care au durat aproape 30 de ani…. individuale.Tăcere completă. El este mereu pregătit săschimbe masca. dacă sunt mişcat. e sublimă. Caţavencu ştie să simuleze orice emoţie. inclutura. dar lipseşte cu desăvârşire… . şi tot românul să prospere . este un fars patriotism.demonstrându-şi prostia. Principalatrăsătură a lui Caţavencu este capacitatea de a se adopta la orice situaţie. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Nae Caţavencu este reprezentantul tinerii burghezi locale. mai abilîn lupta pentru putere. Caţavencu este un actor desăvârşit: când se urcă la tribună el îşi intră în rol. în strare de orice pentru a-şi atingescopul.) Iertaţi-mă. Noiaclamăm munca. care nu se face de loc în ţara noastră! Scopul pentru care luptăCaţavencu este că România să fie bine. fraţilor. libaj. Este directorul ziarului Răcnetul Carpaţilor . Personajele sunt definite comlex.Concluzia piesei este amară. Discursurile sale pun în evidenţă demagogia. prin fapte. Astfel Caţavencu este demagogul latrans. Etse tipul politicianului demagog. să plângă. să influenţeze ascultătorii. să ţine discursuri din care practic se autodesfiinţează. Noţiunile de ţară. Aplauze zguduitore. Esteemoţionat.Caragiale îşi pune personajele să vorbească. scoate un vraf de hârtii şi gazete şi le aşază pe tribună. Aceste personaje prind viaţă datorită preţioaselor indicaţii scenice ale autorului. Tipătescu este junele prim (amantul). a spus nemuritorul Gambetta . Deviza sa este scopul scuză mijloacele. Personajele îmbină trăsături general valabile cutrăsături particulare. apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Pentru a câştigalupta politică Caţavencu nu ezită să folosească şantajul. linguşitor.

parvenitism.Pronunţarea greşită a unor cuvinte: a ndrisant . Aparenţa este de cinste. dintre ceea ce vor să pară personajele şi ceea ce sunt ele în realitate. nonsensuri. pentru că un individ atât de bine înzestrat pentru lupta politică trebuie să câştige la primul prilej. Astfel Caţavencu. Presupune căeşecul lui Caţavencu este momentan. Caţavenc u în contrast cu ade văratul politician). Şi în comedia luiCaragiale sursa comicului este contradicţia dintre aparenţă şi esenţa. folosind pleonasme. Şi în această comedie sub învelişul râsului seascunde satira.ComiculCaragiale este un maestru al comicului. Ai putinţică răbdare. truism e.Criticii literari au observa t că dramaturgul Caragiale deplas ează accentul de pe deformitatea exterioară a personajelor comice pe deformitatea interioară. amabilitate. Pristanda: curat ( murdar )Trahanache: Stimabile . intelectuală: prostia. corectitudine.Sunt prezente în această comedie diferite nuanţe ale comicului. ipoclizia. Toate aceste greş eli de limbă sunt oinepuizabilă sursă de râs. demagogie.Comicul de limbaj este mai bine realizat.inteligenţă.(să îmbogăţeze). Dandanache. Limbajul folosit de personaje ne dă informaţii preţioase despre identitatea personajelor. contradicţii . Zoe. În acest sens cu excepţia lui Tipătescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac şi ceea ce spun. dar realitatea este cu totul alta: corupţie. Cu puţine excepţii personajele se exprimă greşit. bampir . lipsa de logică a personajelor. Dramaturgul sancţionând defectele oamenilor şi ale societăţii. . nivel de cultură. plebicist . aparenţa politică. Contradicţia în termeni: După lupte seculare. Comicul este provocat de suficienţa. renumeraţie (Pristanda). care au durat aproape 30 de ani. dar pun în lumină nivelul intelectual şi sufletesc al acestor personaje. profesiune . ticăloşia. Trahanache. Prisanda sunt surprinşi în renunţarea lor de la condiţia ideală pe care ar trebuisă o reprezinte (Zoe în contr ast cu o femeie cinstită. capitalişti (Farfuridi). despre origine.Ticurile sau autonomismele verbale:Farfuridi: La douăsprezece trecute fix.

impingadu-le in zona ridicolului. în orice caz că au numele lor. incultura. un personaj ridicol. Tehnica este aceea aamplificării treptate a conflictului. corupţia. de amuzament. constituieo modalitate directa de caracterizare a personajelor oferindu-ne informaţii cu privire la gestica. Personajele comediei sunt relativ puţine. Titlul opereiconţine de asemenea si o coordonata spaţiala: „in provinţie”. de limbaj.criticând diferenţa dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para personajele comediei. parvenismul.inculturii si al parvenismului. dar si cu privire la decor. modalitate cunoscută sub numele de tehnică bulgărului de zăpadă. Întreaga acţiune se concentrează in jurul acestui personajfeminin. Chirita. insaconturează prototipuri umane. scriitorul conturându-i un portret moral prin acumulare de trasatori si prin fuziuneamodalităţilor de caracterizare directa (indicaţii scenice si replicile altor personaje) cumodalităţile de caracterizare indirecta (limbajul.„Chirita in provinţie” reprezintă o comedie de moravuri întrucât Alecsandri surprinde. parvenismul. inserate intre replicile personajelor. Sursele comicului variază in funcţie de ceia ce surprinde sisatirizează scriitorul: comicul de situaţie. Chirita in provinţie – Comentariu de Vasile AlecsandriComedia reprezintă specia literara a genului dramatic cult in care ni se prezintă o seriede evenimente menite a stârni rasul.Vorbind despre talentul lui Caragiale în caracterizarea personajelor prin nume. Luluta .Comicul numelelor ocupă un loc importatnt. dornic de a parveni. subliniind discrepanta dintre esenţa si aparenta. snobismul. simţim că personajele nu puteau să aibă alt nume. secundare. La acest conflict fundamentalautorul adaugă o serie de conflicte noi. Alecsandri ironizând dorinţa Chiritei de a se sincronizacu moda Parisului. Zoe care suntalarmaţi de un eveniment petrecut înafară şi dezvăluit parţial. senilitatea şi demagogia .sugerează trăsături ale posesorilor acestora: prostia. Piesa este remarcabilă în primul rând prin arta compoziţiei. viabile si in ziua de astăzi. limbajul si gesturile personajelor stârnesc hazul. iar răsturnarea de stituatii. Ca moduri de expunere dominante întâlnim dialogul si monologulce constituie modalitatea de caracterizare indirecta a personajelor si au rolul de a conturacaracterul personajelor. un personaj a cărui imagine este adusa in prim-plan ca fiind simbolul snobismului. Chirita simbolizeazăsnobismul. a dorinţei de a parveni. diminutivele ridicole -Agamiţă Dandanache-. ducându-si personajele. ca si şotul acesteia.ci şi un instrument a satirei. Iniţial apar în scenă Tipătescu. faptele personajului). fiind nu numai o sursă de râs.V.astfel încât acţiunea se complică progresiv. rădăcinile semnificative-Caţavencu.Titlul comediei ne indica numele protagonistei. caracter. Astfel aluziile culinare (legate de alimentate) -Farfuridi. incultura. intenţie. atitudinile. Apoi în prim plan apare Caţavencuşantazistul şi astfel se realizează conflictul fundamental a piesei. Categoria estetica prin intermediul căreia sunt surprinseevenimentele se numeşte comic.Alecsandri abordează tema inlaturarii corupţiei.satirizează moravurile societarii: corupţia. Astfel. nume.Comedia este structurata in doua acte. criticulIbrele anu preciza: Numele din opera comică a lui Caragiale le dau impresia că fac parte din personajele pe care le denumesc… La prima lectură sau reprezentare a unei comedii a luiCaragiale. dezvăluindu-ne totodată firul întregii acţiuni. ce subliniază si anticipeazăinarvertenta dintre esenţa si aparenta. Trahanache.Brânzovenescu-.mimica personajelor. Singurele intervenţii intext ale scriitorului sunt indicaţiile scenice care. Astfel.

snobismul si corupţiadescriu foarte bine acţiunile personajelor din opera. de o idee pura. ele fiind oarecum hilare.Utlizand un procedeu romantic.dar acest lucru este eronat. specifice Orientului. un cuplu romantic. incultura si corupţie.Alescsandri satirizeazăsocietatea. Gulita. un cuplu adept al ideilor inovatoare. si cuplul format din Leonas si Luluta. incultura. Leonas simbolizează tipul inteligent.capabila insa a iubi sincer. cu orfana Luluta. ce reuseste sa învingă sisa demaşte corupţia. deoarece termeni ca ipocrizia. carese lauda in fata celorlalţi ca ar fi o persoana cultiva care ştie multe lucruri din Occident. Gulita. prin intermediul situaţilor hilare.capabil in finalul operei a demasca corupţia . utilizarea unor neologisme cu forme si sensuri greşite(Chirita: „Nu sunt ipocondra”). incapabil a lua singur decizii si a-si asumaresponsabilitatea. dar eainga mai are idei învechite. moravurile acesteia. Chirita.simbolizează orfana. ridiculizându-si totodată personajele călăuzite de dorinţa de a parveni si de a accede in societate. privesc sincronizareamodei de la Paris cu cea din provincie. un personaj ilar. abil. schimbarea statului social dorind investirea in funcţiade ispravnic al şotului si casatoria unicului fiu. Gulita este tipul retardatului. V. exprima cam ce pot gândi personajele. „lingurission”).Comicul de limbaj se realizează prin vorbele unor personaje intr-o franceza inventatade ele („furculission”. cuplu caracterizat prin snobism. Comicul de caracter se manifesta prin personajul Chirita.De-a lungul comediei.Folosirea diminutivelor ca nume – Luluta. Fiecare personaj se crede grozav intr-un anumit domeniu. Vasile Alecsandri pune in antiteza doua cupluri:Chirita si şotul sau. Dorinţele Chiritei.