You are on page 1of 82

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC: Candidat,

IAŞI

1

“Comportarea în producţie a unor hibrizi noi de tomate (în cultură protejată) în condiţiile judeţului Iaşi”

2

Planul lucrării
PARTEA I. INTRODUCERE Capitolul 1 Importanţa culturii de tomate……….. 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. Importanţa alimentară a tomatelor……………………… Importanţa economico – socială a tomatelor…………… Importanţa agrotehnică………………………………………….. Răspândire şi suprafeţe cultivate………………………………...

Capitolul 2 Particularităţi botanice, biologice şi ecologice…………… 2.1. Particularităţi botanice şi biologice ale tomatelor ………………… 2.2. Particularităţi ecologice……………………………………………. 2.2.1. Cerinţe faţă de temperatură……………………………….. 2.2.2. Cerinţe faţă de umiditate ……………………………….... 2.2.3. Cerinţe faţă de aer ……………………………………….. 2.2.4. Cerinţe faţă de lumină…………………………………….. 2.2.5. Cerinţe faţă de sol………………………………………… PARTEA A II-A. DOCUMENTARE ÎN TEREN – LABORATOR Capitolul 3 Prezentarea unităţii S.D. Iaşi……………………………... 3.1. Istorie şi perspective ……………………………………………… 3.2. Cadrul natural şi evaluarea resurselor naturale ………………….. 3.2.1. Aşezare geografică ………………………………………. 3.2.2. Caracterizarea reliefului ……………………………….. 3.2.3. Caracterizare hidrografică……………………………….. 3.2.4. Caracterizare pedologică………………………………… 3.2.5. Caracterizare agroclimatică……………………………… 3.2.6. Concluzii asupra cadrului natural………………………… 3.3. Organizarea unităţii ……………………………………………… 3.3.1. Prezentarea generală a principalelor sectoare ……………. 3.3.2. Ferma horticolă “V. Adamachi” ………………………….
3

3.3.2.1. Ferma ca unitate de bază a organizării unităţii horticole 3.3.2.2. Modul de folosire a terenului ………………….. 3.3.2.3. Dotarea tehnico – materială…………………….. 3.3.2.4. Organizarea muncii şi retribuirea personalului…. 3.3.3. Atelierul didactico – experimental de legumicultură……. 3.3.3.1. Scop şi obiective ……………………………….. 3.3.3.2. Modul de folosire a terenului …………………. 3.3.3.3. Baza tehnico – materială………………………... 3.3.3.4. Organizarea muncii şi retribuirea personalului…. 3.4. Rezultatele economice ale unităţii ………………………………. Capitolul 4 Tehnologia cultivării tomatelor în solarii 4.1. Importanţa culturii 4.2. Soiuri şi hibrizi cultivaţi în solarii 4.3. Producerea răsadului 4.4. Pregătirea terenului în vederea înfiinţării culturii de tomate 4.5. Înfiinţarea culturilor de tomate 4.6. Lucrările de îngrijire 4.7. Recoltarea PARTEA A III-A. EXPERIMENTALĂ…………………………….. Capitolul V Scopul şi obiectivele, materialul folosit şi metoda de cercetare 5.1. Scopul şi obiectivele lucrării………………………………. 5.2. Materialul şi metoda de lucru……………………………… Capitolul VI Rezultate obţinute………………………………………. Capitolul VII Concluzii………………………………………………. Bibliografie……………………………………………………………

4

tocane. formată din alimente de origine animală şi de origine vegetală.55 mg.PARTEA I.3 mg.25 mg ş. se pot satisface printr-o raţie alimentară zilnică.80 mg. dar de mărime asemănătoare fructelor ajunse la 5 . tomate umplute ş. fosfor 24. Importanţa alimentară a tomatelor Cerinţa sporirii producţiei de legume se justifică prin valoarea alimentară deosebit de ridicată a acestora. sosuri. mai ales în tradiţia culinară românească. Importanţa culturii de tomate 1. ciorbe.a. cupru 0.a. complexul de vitamine B 0. magneziu 11.7 mg.12 mg şi zinc 0.8-0.13 mg. dar în cantităţi modeste. În stare proaspătă fructele se consumă sub formă de salate simple sau asortate cu alte legume. După efectuarea a numeroase cercetări s-a constatat că cerinţele de hrană ale organismului. mangan 0. cum ar fi: supe. sodiu 17.15 mg. vitamina C 20-60 mg. Fructele proaspete se folosesc şi la obţinerea unei multitudini diverse de preparate culinare. vitamina PP 0. La 100 grame de fructe proaspete. ghiveciuri.9 mg. Tomatele se cultivă pentru fructele lor care se consumă la maturitatea fiziologică.12-0. Se cunosc peste 125 feluri de preparate culinare (Patron.10-0. vitaminele au următoarele valori: vitamina A 0.9 mg. o au şi fructele verzi (imature. microelementele cele mai importante. 1984). 1989).09 mg (Enăchescu. Vitaminele sunt diverse. O anumită valoare alimentară. INTRODUCERE CAPITOLUL I . borşuri. tot la 100 g produs proaspăt sunt: aluminiu 1. Conţinutul fructelor de tomate în macroelemente la 100 grame produs proaspăt este următorul: potasiu 226 mg. în stare proaspătă sau conservată.3 mg şi calciu 8.1. fier 0.

Importanţa agrotehnică 6 .39 0.2 .12 P2O5 0.2. Uneori rentabilitatea recoltei scade în perioadele cu vârfuri de ofertă. Importanţa economico – socială a tomatelor Cultura de tomate. Recolta este destul de perisabilă.22 1. prin comparaţie cu alte culturi legumicole.04 0.3.01 0. Conţinutul în săruri minerale al unor legume în % din substanţă proaspătă Specia Tomate Castraveţi Fasole de grădină Ceapă bulbi K2O 0.06 0.10 1. dar există soluţii tehnice pentru păstrare şi transport pe distanţe mari. Consumul de forţă de muncă variază în limite foarte largi: 212 ore/om/ha la tomatele pentru industrie complet mecanizate şi peste 4500 ore/om/ha la tomatele de vară –toamnă palisate.28 CaO 0.maturitatea fiziologică) care se folosesc în prepararea murăturilor simple sau asortate. într-un raport bine echilibrat cu cheltuielile.01 MgO 0.29 0.64 0. dar recoltele timpurii şi cele din afara sezonului asigura recuperarea cheltuielilor din perioadele mai puţin favorabile economic.03 0. asigură venituri dintre cele mai mari. Tabelul 1.20 0.92 0. 1.07 0.

tomatele se răspândesc în toate zonelor globului cuprinse între cele două cercuri polare. şi celorlaltor legume din grupă. fertile şi irigate. tomatele ajung după prima călătorie a lui Magelan.Tomatele valorifică foarte bine terenurile legumicole însorite.4. 1969). numai din secolul al XVIII-lea (Maier. tomatele se pare că erau cunoscute din secolul al XVII-lea.1 milioane ha în 1991 la peste 3. dar ca legume. în această decadă. odată cu cartoful. practic. în sisteme intensive şi industriale sau în cele sustenabile şi de tip gospodăresc. Suprafeţele cultivate cu tomate au crescut în permanenţă. li se rezervă cele mai bune sole de teren.3 milioane ha în anul 2000. În Ţările Române au început a fi cunoscute la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea după ce a fost introdusă metoda producerii răsadurilor pe paturi încălzite cu biocombustibil de către grădinarii bulgari şi sârbi. În China şi Japonia ajung destul de repede. acolo unde găsesc condiţii prielnice de cultivare. chiar şi în ultima decadă a secolului trecut. În prima jumătate a secolului a XX-lea. Tomatele se pretează pentru diverse sisteme şi tipuri de culturi: în câmp sau în spaţii protejate. de la 3. reprezentând circa 9% din suprafaţa mondială cultivată cu legume. Răspândire şi suprafeţe cultivate La sfârşitul secolului al XVII-lea. ceea ce înseamnă o producţie totală de peste 85 milioane tone. unde au fost aduse din Europa de către coloniştii europeni. tomatele încep a fi cunoscute şi în Statele Unite ale Americii. De regulă tomatelor ca de altfel. În Rusia. În anul 2001 suprafaţa de tomate la 7 . devenind una dintre cele mai cultivate şi populare culturi legumicole. în secolul al XVI-lea. producţia medie a fost de peste 27 t/ha. 1. În Filipine precum şi în alte ţări asiatice. pentru recoltă timpurie sau mai tardivă etc. în ogor propriu sau în succesiuni şi asociaţii de legume.

nivel mondial a fost de 3.643.935 ha cu o producţie de 98.621.856 tone, respectiv o producţie medie cu puţin peste 27 t/ha. În România, suprafaţa cultivată cu tomate a crescut spectaculos în perioada 1938-1980, de circa nouă ori, adică de la 8,4 mii ha la 74,6 mii ha. În aceeaşi perioadă, producţia medie a crescut de la 6,25 t/ha, în 1938, la 13,88 t/ha, în 1980. După 1980, suprafaţa scade continuu, ajungând, în 1989, la circa 52 mii ha, dar producţia medie a crescut la circa 15,6 t/ha (Dumitrescu şi colab., 1998). Începând din 1990, suprafaţa cultivată cu tomate a scăzut până la 40-45 mii ha; în anul 2001, aceasta înregistrează 45,5 mii ha. Corespunzător acestei suprafeţe s-a realizat o producţie de circa 758 mii tone; producţia medie a fost de 16,7 t/ha. (FAOSTAT, 2001). Tabelul 1.3. Evoluţia suprafeţelor şi producţiilor în România în perioada 1999 – 2003 Anul 1999 2000 2001 2002 2003 Suprafaţa mii ha 46,2 46,2 34,4 31,9 29,9 Producţia mii tone 46,0 41,2 48,4 37,4 41,8 Producţia medie kg/ha 923 717 868 737 923

CAPITOLUL 2. PARTICULARITAŢI BOTANICE, BIOLOGICE ŞI ECOLOGICE

8

2.1. Particularităţile botanice şi biologice ale tomatelor Specia Lycopersicon esculentum Mill. aparţine genului Lycopersicon care face parte din subfamilia Solanaceae familia (Solanaceae) ai căror membri au aceeaşi formulă genomică (2n=2x=24). Tomatele sunt plante anuale în condiţii de cultură, deşi în locurile de origine, ca şi în zonele climatice asemănătoare, se comportă ca plante perene. Plantele sunt ierboase, dar în a doua perioadă a ciclului de viaţă dintr-un an încep să se lemnifice în zona tulpinii principale sau a ramificaţiilor de ordin inferior, precum şi în zona rădăcinilor. Rădăcina. Tomatele prezintă un sistem radicular puternic dezvoltat, atât în stratul lucrat al solului, dar şi în adâncime, ceea ce înseamnă că planta are nevoie de o cantitate mare de apă, dar poate rezista şi la secete prelungite. În afara rădăcinilor care au la origine rădăcina primară, sistemul radicular al tomatelor mai poate cuprinde şi rădăcinile adventive ce pornesc de pe tulpină, dacă aceasta este acoperită cu sol şi există o umiditate corespunzătoare. Tulpina. Tomatele prezintă o tulpină erbacee şi erectă când plantele sunt tinere. La unele soiuri, cu habitus mai redus, poziţia erectă se menţine pe întreaga perioadă de vegetaţi. În stadii de creştere şi dezvoltare mai avansate, datorită masei acumulate de lăstari, frunze şi fructe, tulpina se culcă pe sol şi plantele devin târâtoare, deoarece prezintă un ţesut mecanic (parţial semilignificat) slab dezvoltat. Calitatea tulpinii de a fi târâtoare favorizează planta să formeze rădăcini adventive şi asigură o timpurietate mai mare a recoltei. Tulpina, la plantele mature, are o grosime de circa 3 cm, este uşor muchiată şi acoperită cu perişori scurţi, măciucaţi şi glanduloşi, în amestec cu perişori tectori simpli, lungi şi ascuţiţi (Zanoschi şi Toma, 1985). Perişorii glanduloşi se rup uşor la atingere, eliminând un material cleios de culoare verde şi cu miros specific, ce conţine solanină şi diferite substanţe toxice pentru eventualii dăunători.
9

Creşterea tulpinii (şi implicit ramificarea) este diferită în funcţie de soi şi se încadrează în două tipuri de bază - nedeterminată şi determinată şi o alta intermediară O plantă cu tipul de creştere nedeterminată prezintă o tulpină principală care posedă în apex un mugure vegetativ care îi asigură o creştere continuă (nedeterminată). La plantele cu tipul de creştere determinată, după ce pe tulpina principală se formează 3-5 inflorescenţe, în apex se formează o inflorescenţă şi astfel creşterea mai departe a axului tulpinii principale este stopată. Frunza. Tomatele prezintă un sistem foliar bogat prin numărul şi suprafaţa frunzelor. Frunza este simplă, peţiolată, alternă (aşa cum s-a arătat la descrierea tulpinii), cu limbul puternic sectat, în segmente de forme şi mărimi diferite. O frunză tipică prezintă la nivelul limbului un rahis sau ax provenind din nervura principală. De o parte şi de alta, în acelaşi plan, sunt plasate segmentele (frunzuliţele sau foliolele) care conferă limbului un aspect imparipenat-sectat. Limbul se termină cu o foliolă mare şi prezintă de o parte de alta, în mod altern, până la opt foliole de aproximativ aceeaşi mărime. Feţele limbului sunt netede sau gofrate, dar, de cele mai multe ori, aceste caractere depind şi de condiţiile de mediu. Culoarea frunzelor este verde de diferite nuanţe: verde-deschis (verdegălbuie) la frunzele tinere, verde-argintie sau verde-albăstruie la frunzele mai bătrâne. Floarea. Tomatele au flori actinomorfe, hermafrodite, grupate în inflorescenţe cimoase simpodiale simple sau compuse, extraxilare, deci pe internod (Zanoschi şi Toma, 1985). Florile se prind pe axul inflorescenţei prin pediceli de 1-3 cm. Aceştia, de regulă, sunt articulaţi, iar din punctul articulaţiei se produce desprinderea fructelor de pe ciorchine. La cultivarele pentru recoltare mecanizată s-a introdus

10

caracterul “pedicel fără articulaţie” prin genele jointless (j1 şi j2), care asigură desprinderea fructelor fără pedicel. Floarea prezintă un caliciu format din cinci, mai rar până la 10 sepale unite. Corola este gamopetală, rotată, cu diametrul de 1-2,5 cm, alcătuită din cinci, mai rar până la 10 petale galbene, terminată cu cinci respectiv 10 lacinii. Androceul este alcătuit din 5-10 stamine (uneori chiar mai multe, de exemplu 16-18, la florile cu petale duble), cu filamente foarte scurte, libere, dar unite la bază cu tubul corolei. Gineceul este format din 2-7 carpele unite, prezintă un ovar superior continuat cu un stil lung care străbate tubul staminal şi se termină cu un stigmat capitat, lipicios; de regulă, stilul (stigmatul) nu depăşeşte nivelul anterelor. Structura florală prezentată asigură o autogamie foarte ridicată. În cazul când condiţiile de mediu sunt excesive, stilul poate scoate stigmatul deasupra conului anterial, fiind posibilă şi polenizarea cu polen străin. Fructul. Recolta utilă a tomatelor este formată exclusiv de fructele formate şi ajunse la un anumit stadiu de maturitate într-un ciclu de vegetaţie. De numărul şi mărimea fructelor depinde în mod direct cantitatea de recoltă. Fructul de tomate este o bacă carnoasă şi zemoasă de formă, mărime şi culoare varibile. Forma poate fi: mai mult sau mai puţin sferică, turtită, ovată, piriformă ş.a. Mărimea, apreciată prin cea mai mare dimensiune (diametrul maxim), poate fi (după Esquinas-Alcazar, 1981): foarte mică (< 3 cm), mică (3-5 cm), medie (5-8 cm), mare (8-10 cm), foarte mare (> 10 cm). Culoarea fructelor imature poate fi verde-închis sau verde-deschis, cu sau fără pată verde de culoare mai închisă, de forma unei calote în zona pedunculară. Culoarea fructelor mature este dată de culoarea pieliţei care poate fi incoloră sau galbenă şi culoarea ţesutului mezocarpului. Aceasta poate fi: verde (foarte rar, apare ca o mutaţie), galbenă, portocalie, roşie, roşie de diferite nuanţe (carmin, bordo).
11

iar cele sub 0 0C distrug rădăcinile.1). în general. 2. Temperatura solului sau. Temperaturile mai mici de 5-60C determină încetarea funcţiilor rădăcinii. 1994).1 Temperatura optimă a aerului pentru plantele de tomate în funcţie de faza de vegetaţie şi variaţia luminii 12 . dar mai mici de 350C. 1994). în funcţie de soi. 1985). reniformă. de culoare gălbuie-cenuşie.1. Într-un gram sunt cuprinse 300-380 seminţe.2. Germinaţia se realizează numai la temperaturi superioare pragului de 9100C. comprimată. mărimea fructului şi condiţiile de polenizare/fecundare (Zanoschi şi Toma. Suma gradelor de temperatură necesare germinării este de circa 160 0C (pentru pragul zero biologic egal cu 90C) (Chaux şi Foury. Temperatura aerului are efecte diferite în funcţie de faza diurnă sau nocturnă a zilei. că temperatura optimă în timpul nopţii sau în zilele noroase este mai mică cu 560C. de 2-4 mm diametru. din care rezultă. mătăsos-păroasă. ca regulă generală. faţă de cea din timpul zilei (tabelul 2. în funcţie de soi (Chaux şi Foury. Numărul de seminţe dintrun fruct variază de la 150 până la 300.2 Particularităţi ecologice 2. precum şi în funcţie de fenofaza parcursă de plante. a substratului de cultură influenţează germinaţia şi creşterea sistemului radicular. optimul realizându-se la temperaturi cuprinse între 20-250C.Sămânţa de tomate este mică. Cerinţe faţă de temperatură Plantele de tomate sunt influenţate în mod esenţial de valorile temperaturii realizate atât în sol cât şi în aer. Creşterea maximă a rădăcinilor se produce la temperaturi cuprinse între 15-190C şi 25-290C. O sinteză în acest sens a fost realizată de Bălaşa (1973). Tabelul 2.

2. 1994). în sensul realizării unui bilanţ de bioconversie negativ. chiar 13 . temperatura mai ridicată a accelerat dezvoltarea mai timpurie a celei de-a doua inflorescenţe. iar temperaturile mai scăzute de minus 1-30C determină îngheţarea şi distrugerea ţesuturilor plantei. în comparaţie cu temperatura de 160C. Fecundarea are loc în procent maxim la temperaturi ce variază în jur de 20-220C în timpul zilei şi 15-200C pe timpul nopţii şi este în general puţin afectată de temperatură.Faza de vegetaţie a plantelor De la semănat până la răsărit Timp de 7-8 zile după răsărit În continuare până la plantare De la plantare până la începutul fructificării În perioada fructificării În zile senine 23-25 14-15 20-22 22-25 25-27 Temperatura (0C) În zile Noaptea noroase 23-25 18-20 12-13 16-18 18-20 20-22 10-12 14-16 16-18 18-20 Important este de reţinut că temperaturile sub 9-10 0C sunt dăunătoare plantelor. Cerinţele faţă de umiditate Ca factor de vegetaţie pentru tomate. precum şi cele mai mici de 100C. De asemenea. 2. Florile se dezvoltă mai rapid la temperatură mai ridicată. Calvert (1964) arată că florile din prima inflorescenţă s-au dezvoltat mai rapid cu până la 12 zile la temperatura de 200C. apa are un rol crucial mai ales în realizarea producţiilor mari (Atherton şi Rudich.2. Cu alte cuvinte. Totuşi se apreciază că cele mai nefavorabile temperaturi sunt cele mai mari de 260C noaptea sau de peste 400C ziua.

datorită deshidratării şi “inaniţiei” florilor sau. determinat de variaţiile cantităţii de apă de la valori maxime la cele minime şi invers.dacă apa nu are implicaţii majore în toate fenofazele. 14 . un exces al umidităţii din sol. Dacă asfixierea este prelungită apar diferite carenţe cum ar fi cea de magneziu. fosfor sau azot. În faza înfloritului şi a legării fructelor. Tomatele sunt sensibile la asfixierea radiculară provocată de excesul de apă. determină căderea florilor sau avortarea. datorită acumulării în cantitate mai mare a substanţei uscate solubile. în schimb. în prima perioadă şi de 65-70% în cea de a doua perioadă. după o perioadă satisfăcătoare sau optimă din punct de vedere al regimului apei. ca urmare. Bălaşa (1973) distinge două mari perioade din acest punct de vedere: prima – până la formarea primelor fructe şi a doua – după formarea primelor fructe. intrarea rapidă în fermentaţie a sucului fructelor care intră în contact cu aerul şi îmbolnăvirea. În perioada maturării fructelor. un exces al umidităţii aerului constituie condiţii nefavorabile deschiderii anterelor şi scuturării polenului. respectiv negerminării grăunciorilor de polen. Se apreciază că fructele maturate în condiţii mai reduse de umiditate a solului au calităţi gustative mai bune. după o perioadă relativ secetoasă. de asemenea este afectată vigoarea plantei şi. În prima perioadă se recomandă o umiditate a solului de circa 60%. de exemplu. determina calitatea majorităţii proceselor de creştere şi dezvoltare. umiditatea aerului este optimă dacă are valori de 55-60%. stresul hidric este extrem de dăunător: seceta. iar după aceea valori variind în jur de 80%. Valorile optime ale umidităţii solului şi ale aerului variază în funcţie de fenofaze. Legat de cerinţele tomatelor faţă de apă. recolta este diminuată. deosebit de periculos este stresul hidric care poate interveni în cursul creşterii şi dezvoltării plantelor. determină crăparea fructelor (compromiţând valoarea lor comercială). precum temperatura.

Cerinţe faţă de lumină 15 .04 – 0. Curenţii reci şi vânturile pot avea numeroase efecte nefavorabile asupra culturilor de fasole. hrana). Astfel. creşterii. Atât în spaţiile acoperite.4.2.12 – 0. căldura. care reduce mult efectul favorabil al celorlalţi factori de vegetaţie (lumina. poate să scadă la 0.2.06% dar în cursul zilei. care scade mult şi apoi este efectul mecanic. În spaţiile acoperite. când există furtuni puternice.01 – 0. Uneori în solurile tasate sau în cele care formează crustă conţinutul de O 2 poate să scadă la niveluri dăunătoare cauzând asfixierea rădăcinilor. nivelul optim ridică la 0.3. datorită consumului plantelor în procesul de asimilaţie. dar şi asupra adăposturilor (în cazul meu solariile). Sursele naturale de CO2 în aer sunt respiraţia organismelor vii. Mai întâi este efectul asupra temperaturii aerului şi solului.03%.2. apa. Conţinutul aerului în oxigen este de obicei suficient pentru plante (21%).03% cât are atmosfera în mod obişnuit. Cerinţe faţă de aer Aerul influienţează viaţa plantelor legumicole atât prin compoziţia sa chimică cât şi prin mişcările sale. care conţine cel puţin 0.15%. fructificării şi producţiei plantelor. dăunător asupra tulpinilor şi frunzelor plantelor.02%. devenind un factor limitativ. Conţinutul mai ridicat al aerului în dioxid de carbon (CO2) are influienţă favorabilă asupra asimilaţiei clorofiliene. vânturile. conţinutul de CO2 creşte în cursul nopţii datorită respiraţiei plantelor la nivelele de 0. faţă de un conţinut de 0. 2. cât şi în aer liber se poate spori conţinutul de CO2 prin fertilizări susţinute cu gunoi de grajd în curs de fermentare. mai ales a plantelor (75%) şi “respiraţia solului” datorită descompunerii materiei organice şi respiraţiei rădăcinilor. Aerisirea în zilele însorite a spaţiilor acoperite este necesară şi pentru a înlocui aerul sărăcit în CO2 cu aer proaspăt.

2. Pe timp pronunţat la dimensiunile normale. încă verzi Devansarea şi sporirea producţiei timpurii. Scurtarea timpului până la apariţia bobocilor florali. practic aproape nu se maturează deloc şi nu pot fi recoltate şi valorificate conform planificării întocmită pentru condiţii normale. Faza când fructele sunt ajunse Grăbeşte foarte mult ritmul de maturare a la dimensiunile normale. dar fructelor.2 Efectele luminii pe faze de vegetaţie asupra plantelor de tomate (după Bălaşa. deoarece alungirea răsadului reprezintă un factor de risc major. Întârzierea fructificării respectiv a înfloritului Reducerea numărului de flori Insuficienţă Faza înfloritului şi legării Căderea florilor şi avortarea acestora. Faza de răsad Obţinerea unor răsaduri viguroase: scurte şi groase. 1973) Condiţiile de lumină Faza de vegetaţie în care se află plantele Faza de răsad Efectele provocate Etiolarea. Creşterea într-un ritm rapid a fructelor legate. maturarea fructelor este foarte mult încă verzi încetinită. dar noros. Referitor la cele prezentate în tabel. în faza de răsad poate fi compromisă total cultura de tomate dacă lumina este insuficientă. rezistente la boli şi temperaturi scăzute. sensibilizarea şi alungirea necorespunzătoare a plantelor. în perioada de iarnă. pentru principale fenofaze ale tomatelor este prezentată în tabelul 2. Tabelul 2. Se formează un număr mai mare de flori Abundenţă de în inflorescenţe. de lumină fructelor Căderea fructelor abia formate Prelungirea perioadei de înflorit Faza când fructele sunt ajunse Întârzierea maturării. fructelor Rămânerea tuturor fructelor pe plante până la recoltare. Fazele înfloritului şi legării fructelor pot fi puternic afectate de insuficienţa luminii mai ales la culturile din seră. 16 .Influenţa luminii în caz de abundenţă sau de insuficienţă. Scurtarea perioadelor de înflorit şi de legare a fructelor. lumină Faza înfloritului şi legării Legarea fructelor în toate florile.

În faza înfloritului şi a legării fructelor. determinat de variaţiile cantităţii de apă de la valori maxime la cele minime şi invers. În prima perioadă se recomandă o umiditate a solului de circa 60%. Tomatele sunt sensibile la asfixierea radiculară provocată de excesul de apă. după o perioadă satisfăcătoare sau optimă din punct de vedere al regimului apei. umiditatea aerului este optimă dacă are valori de 55-60%. datorită deshidratării şi “inaniţiei” florilor sau. determina calitatea majorităţii proceselor de creştere şi dezvoltare. Legat de cerinţele tomatelor faţă de apă. chiar dacă apa nu are implicaţii majore în toate fenofazele. precum temperatura. de exemplu. o eficientă reglare a factorului lumină se poate realiza prin alegerea corectă a schemelor şi desimilor de cultivare. respectiv negerminării grăunciorilor de polen. recolta este diminuată. un exces al umidităţii din sol. ca şi în celelalte prezentate. în schimb. fosfor sau azot. În perioada maturării fructelor. de asemenea este afectată vigoarea plantei şi. Valorile optime ale umidităţii solului şi ale aerului variază în funcţie de fenofaze se distinge două mari perioade din acest punct de vedere: prima – până la formarea primelor fructe şi a doua – după formarea primelor fructe. deosebit de periculos este stresul hidric care poate interveni în cursul creşterii şi dezvoltării plantelor. Cu alte cuvinte. iar după aceea valori variind în jur de 80%. Apa. un exces al umidităţii aerului constituie condiţii nefavorabile deschiderii anterelor şi scuturării polenului. determină crăparea fructelor (compromiţând valoarea 17 . ca urmare. în prima perioadă şi de 65-70% în cea de a doua perioadă. după o perioadă relativ secetoasă. stresul hidric este extrem de dăunător: seceta. determină căderea florilor sau avortarea. apa are un rol crucial mai ales în realizarea producţiilor mari.În aceste faze. Dacă asfixierea este prelungită apar diferite carenţe cum ar fi cea de magneziu. Ca factor de vegetaţie pentru tomate. ca şi prin aplicarea unor lucrări în verde care reglează habitusul şi foliajul plantelor.

5 –7. Se apreciază că fructele maturate în condiţii mai reduse de umiditate a solului au calităţi gustative mai bune. Cerinţele faţă de sol În cadrul terenurilor destinate culturilor legumicole. bine structurate. tomatele au cu prisosinţă asigurate cerinţele faţă de sol.0. cu un drenaj bun. solurile argiloase se încălzesc greu.2. Totuşi se apreciază că tomatele preferă şi realizează producţii optime pe solurile mijlocii. DOCUMENTARE IN TEREN-LABORATOR 18 . Cele mai bune soluri sunt apreciate a fi cernoziomurile şi solurile aluviale. intrarea rapidă în fermentaţie a sucului fructelor care intră în contact cu aerul şi îmbolnăvirea. profunde. Solurile prea uşoare (nisipoase) nu reţin suficient de bine apa şi accentuează seceta excesivă. bogate în humus (peste 2-3%). PARTEA a II-a. fertile. nisipo-lutoase sau lutonisipoase. datorită acumulării în cantitate mai mare a substanţei uscate solubile. O recomandare specială pentru alegerea solului se face în cazul culturilor înfiinţate prin semănat direct: solul trebuie să permită o foarte bună pregătire a substratului germinativ şi să aibă o fertilitate ridicată. şi cu un nivel al pH-ului cuprins între 5. cu apa freatică în profunzime (peste 4 m adâncime).lor comercială). 2. şi pot provoca asfixierea sistemului radicular.5.

În 1912 cu mari eforturi s-au construit două clădiri. Prezentarea unităţii – S. Istorie şi perspective În 1909 se înfiinţează un câmp de experianţă pentru disciplina de Chimie agricolă. Tot în acest an Ministerul Agriculturii şi Domeniilor aprobă 10 000 lei pentru înzestrarea fermei Ezăreni şi fermei Copou (terenurile preluate în 1920). o vacă. dar mai ales a profesorului A. o maşină de secerat. s-au cumpărat ceva maşini agricole (o garnitură de treier cu motor. care era proprietarul terenului. ce trec în posesia catedrei de Ştiinţe Agricole. terenul mai sus amintit şi în plus via Adamachi cu o suprafaţă de 16 ha. 19 . În 1924 aceste terenuri sunt predate Laboratorului de Chimie Agricolă.) şi câteva animale (4 perechi de boi. fosta proprietate a Academiei Române. pe un teren de 60 ha situat la Aroneanu. 10 oi şi câţiva porci). aici nu existau nici un fel de clădiri. 2454 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. La insistenţele profesorului Haralambie Vasiliu.D. una de cosit. alta de semănat. s-au făcut plantaţii de pomi şi viţă de vie. terenurile Universităţii au fost completate cu terenurile "“Gheţu şi Naum"”cu o suprafaţă de 31 ha. În 1911 s-au obţinut 113 ha la Ezăreni. arendat de la oraşul Iaşi. Ferma didactică ia fiinţă cu adevărat în anul 1922 prin adresa nr.1. etc. Iaşi 3. prin stăduinţa cadrelor didactice. O fermă organizată a luat fiinţă odată cu organizarea unei ferme pe lângă Catedra de Ştiinţe agricole a Universităţii Iaşi (1918). 3 perechi de cai. Cardaş.CAPITOLUL 3. Abia în anul 1920. se propune Ministerului Instrucţiei să intervină şi să obţină un loc viran în apropierea Observatorului Astronomic. Între 1929 – 1930 s-au mai primit subvenţii din partea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor pentru înzestrarea Staţiunii Zootehnice “Gheţu şi Naum”.

nr. Sub denumirea de Staţiunea Didactică funcţionează până în anul 1967 când îşi schimbă denumirea în Ferma horticolă nr.5 ha din trupul Rufeni.37 ha.73 ha. În baza Ordinului Ministerului Învăţământului de la 1 februarie 1964 poartă numele de Gospodăria Didactică. Institutul Agronomic Iaşi poseda ferme în suprafaţă de 177. suprafaţa de 62. în baza Dispoziţiei nr.În anul 1951 a luat fiinţă în cadrul Institutului Agronomic “Ion Ionescu de la Brad” facultatea de Horticultură. ier ferma Adamachi 21. iar în anul 1960. care în anul 1959 primeşte de la Sfatul Popular. suprafaţa de 8. subordonată Institutului Agronomic pentru asigurarea condiţiilor de practică productivă şi efectuarea unor cercetări din domeniul agriculturii. De la înfiinţare şi până astăzi ferma didactică a păstrat diverse nume: Gospodăria Didactică V. La 28 iulie. unitate specializată. Ca perspectivă se urmăreşte o reorganizare a terenurilor prin înlocuirea deci defrişarea plantaţiilor îmbătrânite cu alte plantaţii tinere introducându-se noi soiuri de mare valoare şi reprezentative. în 1951. Se are în vedere montarea de noi experienţe pentru executarea unor studii şi cercetări pentru obţinerea de rezultate valoroase în activitatea de cercetare a cadrelor didactice. Deci. trece în folosinţa facultăţii fermele Ezăreni şi Adamachi şi staţiunea zootehnică Copou.27 ha pentru înfiinţarea câmpurilor didactice pe lângă Facultatea de Horticultură. 206 a Consiliului Superior al Agriculturii.39 ha. Staţiunea Experimentală Horti-Viticolă cedează suprafaţa de 4. Prin H. 20 . În 1949 Ministerul Agriculturii prin decizia nr. Staţiunea Didactică Experimentală “Vasile Adamachi”. 3. Raionul Iaşi. în total.66 ha. Adamachi.M. 15 din anul 1975 a luat fiinţă Staţiunea Didactică experimentală Iaşi.C. 63 din 12 februarie. Ferma Ezăreni cuprindea 155.

.C.A.De asemenea. şi Liceul Agroindustrial Iaşi. fiind delimitată de către următoarele unităţi: . se doreşte executarea unor lucrări de evacuare a excesului de apă din sol provocat de apele freatice ce apar pe teritoriul fermei sub formă de izvoare de coastă. cu versanţi situaţi pe curbe de nivel variind între 170 m şi 90 m altitudine şi cu pante între 12 – 21%. S. în partea de SV se află o zonă de platou cu pante de 5 –8%. constituind un factor favorizant al alunecărilor de teren. Adamachi” a Staţiunii Didactice este amplasată în partea de NV a Municipiului Iaşi. Din punct de vedere teritorial-administrativ.1. 3.la sud. 3.la nord.la est.la vest.2. adiacent dealului Copou. Copou S.2. Caracterizarea reliefului Ferma horticolă este situată pe versantul dinspre vest şi sud. fiind încadrată între coordonatele geografice de 47010’ şi 47015’ latitudine nordică şi. Sub aspect geomorfologic. Copou S. ferma horticolă este situată în extremitatea S-V a Depresiunii Jijiei-Bahlui. integrându-se în zona de silvostepă a Podişului Moldovenesc.A. Cadrul natural şi evaluarea resurselor naturale 3. 21 . Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi.2. . municipiul Iaşi. . Relieful fermei este foarte frământat. ferma horticolă face parte din teritoriul cadastral al Municipiului Iaşi. cu orientare sudică şi sud-vestică. care se unesc la bază înspre sud formând valea ce face legătura cu şesul Bahluiului.C. 3 “V. de 27030’ latitudine estică. respectiv. Grădina Botanică şi S. .2. Teritoriul fermei este străbătut de două talveguri secundare. Aşezarea geografică Ferma horticolă nr.

3. în livezi de prun şi măr intensiv şi pe terenurile de pregătire.relief structural slab reprezentat. Astfel s-a executat o reţea de drenuri. Activitatea diferită a factorilor de mediu din cuprinsul acestei zone fac să se deosebească următoarele forme de relief: . Din acest motiv au fost executate lucrări de drenaj în zonele versanţilor unde apa din pânza freatică crea exces de umiditate şi s-au captat izvoarele punctiforme. . . Caracterizarea pedologică 22 .11 ha pe versanţii cu pantă de 16 – 25%. .relief structural bine reprezentat prin interfluvii şi versanţi.Gruparea terenului pe categorii de pantă în funcţie de relief indică următoarele situaţii: . antrenând mari cantităţi de pământ din stratul de suprafaţă şi care la schimbări de pantă provoacă alunecări de teren. Apa colectată se scurge prin firul de vale şi canalele de evacuare executate în debleul până la emisarul principal în această zonă. 3.2.33 ha pe versanţii cu pantă de 10 – 14%.3. Datorită teritoriului înclinat apele provenite din ploi şi zăpezi curg cu viteză pe văile apropiate.4. înainte sau în timpul înfiinţării plantaţiilor. Caracterizarea hidrologică Pe teritoriu fermei apele de suprafaţă apar şa zi sub formă de izvoare de coastă constituind un factor favorizant al alunecărilor de teren.relief de acumulare reprezentat prin terase eoluvionale şi pluviale. .40 ha situate pe platouri şi versanţi cu pantă cuprinsă între 0 – 10%. Apa provenită din aceste captări s-a dirijat în reţeaua de scurgere permanentă prin intermediul conductelor (drenuri colectoare) sau prin canale deschise.2.

structura grăunţoasă. textură luto-argiloasă. În ceea ce priveşte însişirile fizice ale solului. Orizontul Am are o grosime de 0 – 46 cm. culoare brun-gălbuie. culoarea brun-cenuşie. culoarea brun-gălbuie. Marnele obişnuite şi cele salifere se găsesc răspândite pe pantă. D. Pe văi se găsesc depozite aluvio-eoluviale care sunt în diferite faze de gleizare. Cercetările pedologice făcute din punct de vedere morfologic şi sistematic au făcut să se deosebească următorul tip de sol: cernoziomul mediu levigat (cambic) este principalul tip de sol din cadrul fermei. structura argilo-lutoasă. Solul prezintă o morfologie de tipul Am. stare umedă şi brun-cenuşie în stare uscată. prezintă acumulări de carbonat de calciu. prezintă un înveliş destul de variat datorită gradului mare de frământare şi expoziţie. culoare brun cenuşie foarte închisă.Suprafaţa fermei. Solul loessoid s-a format în procesul de loessidare a depozitelor pe terase sau chiar a unor marne. Orizontul Bv este cuprins între 60 – 90 cm. deşi relativ redusă. C. Orizontul Am/Bv este cuprins între 46 – 60 cm. Orizontul D este reprezentat de marna loessificată. textura este lutoargiloasă. acesta are o compoziţie granulometrică luto-argiloasă în orizontul Am şi argilo-lutoasă în orizontul Bv. Am/Bv. Orizontul C este cuprins între 90 – 171 cm. 23 . Bv. constituind principala rocă mamă. structură grăunţoasă. fiind format pe roci loessoide. Roca mamă este reprezentată prin marne obişnuite şi cele salifere lutoloessoide precum şi depozite aluvio-eoluviale. mediu poros.

01.75 în orizontul Am.10 C. chiar la suprafaţă.30C. Conţinutul în humus al solului atinge valori medii de 3. Reacţia solului este neutră în orizontul Am şi creşte spre profunzime. însă slab aprovizionat în potasiu mobil (24 – 35 mg/100).5 ÷ 4.20 C. pe data de 27 iulie fiind de + 460 C şi cea mai scăzută de – 32. Conţinutul în carbonat de calciu este în cantităţi dozabile. 3.5. Mediile lunii ianuarie sunt de – 3.6 0 C. Valorile cele mai mari ale temperaturii s-au înregistrat în 1909.Caracterizarea agroclimatică Temperatura Media anuală a temperaturii aerului la Iaşi este de 9. iar amplitudinea mediilor lunare este de 24 – 250 C.Greutatea volumetrică are valori mijlocii în orizontul Am şi creşte spre profunzime.2 ÷ 21. 24 . Conţinutul în azot total este ridicat.2.30 C înregistrată la 23. iar a lunii iulie 19. realizându-se o amplitudine absolută de 101.05 – 1.1963. efervescentă cu apa. spre slab-acidă.

3 11.4 4.6 13.8 1.5 1.7 22.2 -1.6 21.3 10.6 0.01 XI 2.4 1.9 18.02 3.7 18.3 22.8 2.2 15.4 17.6 10.4 -1.1.2 25 .5 0.7 0.9 8.6 6.1 23.1 4.8 116.4 Suma 114.5 17.23 10.6 11.2 21.3 126.6 14.9 -0.1 8.6 -4.5 14.4 10.7 8.4 20.9 17. Temperaturi medii lunare înregistrate la Staţia Meteorologică Iaşi în perioada 1994 – 2003 (0C) Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Media I II III IV -0.9 16.6 VI 18.1 125.0 19.6 15.1 8.5 131.9 22.06 V 17.9 19.1 15.4 9.2 -2.2 20.1 1.6 5.4 10.08 2.5 11 9.5 10.4 Media 9.8 19.2 10.3 20.9 -4.48 1.4 2.6 2.15 1.1 14.7 1.8 -2.7 128.4 112.6 1.6 22.9 3.8 22.2 IX 14.8 20.2 10.77 -2.1 10.5 10.4 4.5 18.6 10.9 2.8 -0.1 121.5 0.9 3.7 9.3 4.4 13.9 1.7 -2.3 17.5 1.6 5.7 VII 19.6 4.0 -0.2 120.3 14.4 -6.5 0.2 14.1 0.2 10.0 -0.1 VIII 19.1 10.2 2.5 6.2 20.7 115.9 15.6 9.6 1.0 20.6 6.5 XII 1.6 10.1 -3.2 -4.3 9.5 20.9 123.5 -1.7 -2.0 22.6 9.8 11.6 2.3 10.7 2.0 4.3 13.Tabelul 3.1 15.6 15.1 X 11.8 0.7 9.4 19.0 -3.9 21.6 21.4 21.

23. în perioada 1994 – 2003 Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Perioada Data ultimului îngheţ 24.06.10 19. aceasta fiind de fapt perioada optimă a culturilor agricole. Temperaturile de peste 50C încep la 23 martie şi se încheie spre 11 noiembrie. .La Iaşi. durata primului şi ultimului îngheţ.10 28. Depăşirea temperaturii de 00C are loc în jurul datei de 1 martie.04 Nu a fost 15. iar coborârea temperaturii sub această valoare are loc în jurul datei de 6 decembrie. grosimea stratului de zăpadă variind între 15 – 48 cm. iar cele ce depăşesc 100C se înregistreză între 11 martie şi 20 octombrie.04 Nu a fost 19.04 Data primului îngheţ 1.Frecvenţa grindei.2 . Tabelul 3.10 17.07 21.10 15. iar cel mai târziu la 20 mai.04 Nu a fost 28.10 26 .05 Nu a fost 25. perioadă în care se realizează 3 000 – 3 2000C. Durata medie a acoperirii solului cu zăpadă variază între 50 – 71 zile.05 Nu a fost 11.10 20.10 13. obişnuit primul îngheţ se înregisrează în jurul datei de 15 octombrie.04 Nu a fost 5.10 25. suma temperaturilor active.10 22.04 Nu a fost 18.04 Nu a fost 3.10 18.04 Nu a fost 26.

11 10.5 10 9.5 9 8.5 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Fig. Graficul temperaturilor medii anuale. 3. în perioada 1994 – 2003 27 .1.

3 236.8 272.5 110.1 168.4 258.5 307.9 52.0 42.1 77.2 71.9 74.4 28 .6 238.5 307.4 IV 161.2 98.5 43.0 134.9 253.4 118.4 147.2 37.0 95.0 287.9 79.8 300.0 190.1 68.5 284.7 42.2 303.8 213.1 297.2 115.8 147.2 174.7 165.2 309.4 328.3 182.0 70.2 175.9 V 264.5 43.0 123.2 149.1 278.2 80.9 90.0 216.0 181.7 201.0 129.6 204.0 72.1 276.3 X 114.2 271.3 206.8 39.4 180.8 160.4 191.3 82.1 274.3.8 172.6 123.6 286.3 257.1 XII 95.4 143.0 268.4 298.2 202.6 Lunile VII 312.0 211.4 VI 263.2 II 130.7 198.1 272. Durata medie lunară de strălucire a Soarelui (ore) în perioada 1994 – 2003 Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 I 125.7 47.6 95.7 215.6 39.3 208.5 336.3 51.4 39.7 264.5 VIII 277.3 57.0 121.3 238.0 211.5 89.9 225.4 202.0 132.6 299.9 73.Tabelul 3.3 174.0 III 117.0 203.7 61.4 159.3 XI 102.5 189.2 257.8 211.0 274.6 64.8 373.0 141.5 118.8 IX 215.7 129.0 160.3 51.0 58.2 311.

7 8.4 5.9 5.0 5.3 5.5 6.2 7.6 4.5 7.5 6.6 6.1 7.9 7.3 6.1 4.0 7.1 6.9 8.1 7.9 7.5 X 5.1 4.6 6.1 4.0 5.7 6.1 7.6 7.0 8.6 6.2 6.2 VIII 4.3 5.2 7.0 IV 7.8 7.1 6.3 5.8 7.7 3.0 VII 4.4 7.3 3.3 8.0 6.Tabelul 3.8 8.5 29 .2 6.2 5.2 8.8 8.2 6. Nebulozitatea mijlocie exprimată în zecimi de cer acoperit.7 5.0 III 5.2 IX 6.4 Media II 5.9 6.9 6.4 8.9 8.0 6. în perioada 1996 – 2003 Anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Media Lunile I 6.5 6.1 7.4 7.4 7.1 8.8 5.7 7.1 4.0 7.6 8.4 6.9 7.2 6.0 XII 8.8 7.9 5.7 5.4 7.1 6.3 VI 5.9 7.2 6.8 5.2 5.4 7.8 6.3 XI 7.3 5.5 7.6 7.4 6.4 6.1 6.5 5.8 7.4 6.9 7.7 5.4.1 7.8 6.6 4.7 6.1 7.9 6.0 7.3 V 6.0 5.1 6.9 6.8 6.1 6.7 7.1 6.4 6.4 8.7 5.

valorile fiind variabile de la un an la altul. 30 . reprezentate de cca 180 zile. în timp ce iarna se realizează doar 10% (ianuarie 22 kcal/cm2). pe când în perioada aprilie – august. este de 60 – 75%. durata de strălucire a Soarelui este în jur de 2051 ore anual. urmată de lunile august şi iunie. cu excepţia intervalului cuprins între datele medii de 23 noiembrie şi 21 martie. luna cea mai însorită în anii normali este luna iulie. Adamachi” precipitaţiile sunt în mai şi în iunie. Astfel umiditatea relativă a aerului este mai ridicată în lunile de iarnă (80 – 90%). mai ales vara.Caracteristicul acestei zone îl constituie ploile cu caracter torenţial din sezonul cald. iar diferenţa de la un an la altul este mare. Nebulozitatea are valori medii de 143. fenomen meteorologic cu repercusiuni asupra producţiei agricole. din acestea 40& revin perioadei de vară (iulie 17 kcal/cm2). Umiditate În cea mai mare parte a anului cad sub formă de ploi. sub formă de aversă. când se înregistrează de obicei 31 – 41 zile cu ninsori. Lipsa precipitaţiilor timp de 20 – 25 zile duce la apariţia secetelor.Lumina Distribuţia radiaţiei solare globale este uniformă în cursul anului şi are valori medii de 115 kcal/cm2.9 zile anual. Numeroase studii făcute pe o perioadă de mai mulţi ani atestă faptul că în zona fermei “V.

7 42.4 10.7 133.6 90.2 IX 73.9 123.4 40.2 49.7 22.5 51.7 41.6 66.6 114.3 323.2 818.2 26.3 6.4 28.9 40.1 31 .2 227.3 22.6 11.6 56.1 38.1 16.2 240.8 32.4 17.9 73.7 40.7 28.7 31.Tabelul 3.6 75.2 III 11.6 28.7 49.4 625.3 44.0 68.1 22.3 444.4 XII 35.2 65.2 63.1 38.3 39.8 138.8 72.7 35.2 71.3 30.07 55.4 120.7 78.6 90.8 34.3 7.2 67.8 25.1 26.9 12.1 111.8 52.2 34. Precipitaţiile medii lunare (mm) în perioada 1994 – 2003 Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Media I 9.3 74.5 30.7 27.6 53.8 52.6 381.9 37.3 9.4 3.2 9.3 28.5.0 160.4 52.0 23.2 XI 41.6 158.5 7.2 Suma 589.4 31.4 594.5 13.5 40.14 50.1 265.1 55.1 36.9 12.1 22.0 28.8 68.7 602.0 27.11 37.7 28.97 31.4 65.9 14.1 35.2 84.4 X 6.4 46.2 77.8 39.0 6.8 IV 18 21.5 17.2 30.5 32.8 14.3 VIII 16.2 67.82 68.1 34.8 41.1 22.8 670.3 594.2 17.2 17.6 54.4 VII 16.7 71.7 27.49 39.8 20.4 39.20 VI 94.1 56.3 V 49.1 14.9 65.9 119.1 44.5 Media 49.2 6.2 25.0 52.3 35.0 22.53 52.2 18.3 II 31.3 55.3 25.1 11.9 79.0 82.2 41.

Tabelul 3.9 5.2 5.3 V 6.6 II 6.5 7.R.0 6.4 6.9 5.3 6.3 7.4 6.7 XI 5.1 8.0 5.2 6.3 3.%) în perioada 1994 – 2003 Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 I 5.4 8.0 8.6 4.2 8.7 7.1 7.0 5.1 7.1 6.3 6.0 7.7 8.3 7.3 6.2 6.3 6.6 8.9 VII 5.1 6.9 5.5 6.7 8.8 8.9 7.8 7.6.8 6.8 5.0 6.6 7.8 7.6 6.5 6.1 7.6 X 7.2 8.5 7.4 8.3 IX 5.1 6.2 XII 6.4 5.6 4.1 4.8 7.6 8.7 6.9 7.9 5.7 5.7 6.3 5.5 6.9 8.0 7.1 32 .2 5.2 7.5 6.6 6.2 6.2 6.8 5.6 4.6 6.2 6.8 8.5 6.9 6.9 9.9 7.6 8.7 5.9 8.8 8.3 9.9 VI 6.6 7.8 6.0 9.3 3.7 7.7 7.4 6.2 7.7 5.9 9.6 7.3 8.9 VIII 5.8 7.7 7.5 7.4 8.5 3.1 6.7 6.0 7.1 7.1 III 7.1 7.8 7.9 7.1 IV 7.9 6.3 7.0 8.8 7. Umiditatea relativă a aerului (U.9 8.6 Media 6.1 4.3 6.4 7.9 6.3 8.

Graficul precipitaţiilor anuale în perioada 1994 – 2003 33 .2.70 60 50 40 30 20 10 0 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Fig 3.

SE si N cu o frecvenţă de 20-29% dinspre NV şi 8-12% dinspre N.7 3.2 1.5 4.8 2.4 VIII 3.3 3.5 2.2 2. în medie 76 zile anual.2 3.4 2.4 XI 2.8 2.6 .5 4.9 2.1 3.7 2.2 2.1 2.5 2.6 2.0 2.2 7.2 3.1 .0 Tabelul 3.6 II 3.2 4.1 4.5 5.8 3.4 4.5 3.4 3.5 3.2 2.5 2.1 3.9 3.7 3.8 2.6 2. valorile cele mai ridicate s-au constatat în perioadele de iarna şi primăvară.9 Luna VI VII 3.6 3.9 3.2 3.9 2. Direcţia predominantă a vântului.3 3.4 5.6 4. 3.3 V 3.4 2.1 2.5 3.3 3.5. Viteza medie a vântului (m/s).5 2.5 2.3 4.5 1.2 XII 4.8 3.2 4.5m/s.3 3.E NV II N N SE NV NV NV E V E NV III SE E NV E NV E NV SV E NV IV N NV S E NV NV E N E E V SE SE NV NV NV NV NV NV NV N Luna VI VII NV SE NV NV NV SE NV NV NV NV V NV NV NV V NV NV NV N NV VIII NV NV N NV V NV SE SE NV NV IX SE S N NV V NV NE NV NV NV X NV NV NV NV E NV E NV E E XI SE NV SE E NV NV NE NV SE E XII N NV NV NV NV NE NE NV NV E 34 .8 3.9 3.7 3.4. în perioada1994 – 2003 Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 I N NV SE NV NV NV E NV NV.2 2. la Iaşi.6 2.5 3.2 2.1 3.1 2.0 3.5 2.În ceea ce priveşte repartiţia în timp. se înregistrează un număr mare de zile cu intensităţi ale vântului mai ridicate de 11m/s.4 2.6 2.3 2.7.5 3. Adamachi” este dominată de mase de aer dinspre NV.0 2.3 3.5 2.8 3.7 4.5 4. Viteza medie corespunzătoare celor trei direcţii principale înregistrează .8.2 2.6 2.2 2.Regimul eolian Dinamica atmosferei din zona fermei “V.8 3. Tabelul 3.3 4.În timpul anului.2 4.5 X 2.8 2.1 3.5 .1 3.4.5 3.4 2.1 5.2 2.3 3.5 2.7m/s.9 2.3 IX 3.0 2.4 3.7 5.1 3.5 III 4.5 4.9 3.8 2.5 3.0 3.7 2.9 4. volori de 4. în perioada 1994 – 2003 Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 I 3.1m/s şi 2.5 7.0 1.9 IV 6.1 3.5 2.1 2.0 2.0 3.

3 3. unitatea trebuie să se autofinanţeze.Prezentarea generală a principalelor sectoare Staţiunea didactică Iaşi este unitate specializată.5 2.În ceea ce priveşte precipitaţiile.3 V 5.Adamachi” se încadrează în climatul temperat continental caracterizat prin ierni geroase datorită puternicei influenţe continentale.3 2. De asemenea.1. subordonată Universităţii Agonomice pentu asigurarea condiţiilor de practică productivă şi efectuarea unor cercetări din domeniul agriculturii.6 - 3. frecvenţa şi viteza văntului Direcţia de unde bate vântul Frecvenţa % Viteza (m/s) N 9. În conformitate cu cerinţele noului mecanism economico-financiar.5 2. Verile sunt călduroase. adică să-şi acopere integral cheltuielile de producţie din veniturile proprii şi să obţină beneficii cât mai mari pentru asigurarea reproducţiei lărgite.3.3. uneori cu perioade de secetă.5 4.9 NE 5.0 NV 21.3. care se datoresc influenţei anticiclonului Azoric. ceea ce reduce evaporarea.6.3 2.Pe de altă parte.9 SE 13.1 S 3.7 2. Direcţia. sere şi pepiniere. Unitatea deţine câmpuri demonstative.2.6 2.favorizând deci acumularea apei în sol.0 E 8. datorită numărului zilelor cu temperaturi mijlocii cuprinse între 10-200 rezultă că zona oferă resursele termice necesare unei horticulturi intensive.2 Calm 22. acestea sunt repartizate pentru toate lunile cu maxime spre sfărşitul primăverii. Tabelul 3. sectoare ce asigură efectuarea lucrărilor cu studenţii pe teren. colecţii de plante.Organizarea unităţii 3. fermă zootehnică.0 SV 4. 35 . se observă nebulozitatea mai mare în perioada rece a anului.Concluzii asupra cadrului natural Ferma “V.9.

Pentru plante horticole – legume.5 ha plantaţii pomicole şi 26 ha păşuni naturale. vie. şi anume: A.După modul de folosinţă. medici veterinari. Pentru plante de câmp B.din care 100 ha irigat. cu profil zootehnic şi bază furajeră.ceea ce realizează legătura între teorie şi practică în formarea viitorilor specialişti. suprafaţa agricolă se compune din: 397 ha teren arabil. B. C. cu profil de culturi de câmp. Staţiunea cultivă anual circa 160 ha grâu de toamnă. I Sectorul de producţie în cadrul căruia producţia este organizată în trei ferme cu profil diferenţiat. tehnologie. 20 ha orz.10. dendrologie. Sector de deservire. C. Ferma horticolă Adamachi. 30 ha porumb pentru boabe. Ferma Ezăreni. oenologie. Ferma Rediu. II Sector de cercetare (în cadrul fiecărei ferme) A. ingineri zootehnişti. Această fermă are o suprafaţă de 147 ha teren. La această fermă sau făcut mari investiţii în legătură cu construcţiile necesare creşterii unui număr mare de animale. Pentru creşterea animalelor. flori. cu profil horticol. 88 ha plante furajere. având o suprafaţă de 84 ha. ingineri horticultori. ce aparţine Facultăţii de Agricultură. 16. (vezi tabelul 3. pomi.) 36 . corespunzător celor patru specializări de pregătire a cadrelor cu studii superioare: ingineri agronomi. D. având o suprafaţă de 169 ha. Staţiunea didactică Iaşi deţine o suprafaţă de 509 ha teren agricol. Staţiunea este împărţită în două mari sectoare.10 ha fasole în ogor propriu.

Sectorul de cercetare pentru domeniul horticol este organizat pe discipline de specialitate: .3. dendrologie. ♦ sectorul legumicol cu suprafaţa de 9. tehnologia produselor horticole. Colecţiile şi câmpurile didactice constituie baza materială a disciplinelor de profil unde se efectuează demonstraţii aplicative. Adamachi” 3.55 ha.legumicultură – 9. ca parte integrantă a procesului de învăţământ şi totodată. 37 .viticultură – 1.1. organizarea unor teme de cercetare. colecţii pomicole şi câmpuri didactice pentru lucrări practice specifice disciplinelor din planul de învăţământ al Facultăţii de Horticultură.pomicultură – 2. Ferma “V. oenologie. Ferma “V. Adamachi” este organizată pe trei sectoare principale de producţie şi cercetare: ♦ sectorul viticol cu suprafaţa de 14.2. Disciplina de Legumicultură a avut un câmp didactic experimental în parcela Casa Sadoveanu. ♦ sectorul pomicol cu suprafaţa de 18. având drept scop principal deservirea învăţământului superior de la Facultatea de Horticultură.33 ha. . . Ferma ca unitate de bază a organizării producţiei horticole Prin specificul ei. .floricultură – 1.5 ha.5 ha. colecţie ampeleografică. Ferma horticolă “V. ferma horticolă constituie forma concretă de organizare a producţiei şi a muncii în cadrul sectorului horticol.3. Adamachi” constituie de asemenea unitatea de producţie unde studenţii Facultăţii de Horticultură îşi desfăşoară practica pe anii de studiu.3 ha.4 ha.3.87 ha.2. Aceste sectoare cuprind plantaţii şi amenajări corespunzătoare de producţie. precum şi practica pentru întocmirea lucrării de diplomă.

4.  atelier didactico-experimental de floricultură.Eşalonarea perioadelor de practică permite studenţilor să parcurgă întregul ciclu de producţie. 38 . asigurând condiţii pentru însuşirea cunoştinţelor tehnice.80 ha. Ferma horticolă are un centru distinct.33 ha. De asemenea. 3. Modul de folosire a terenului În anul 2003. 0.50 ha.  atelier didactico-experimental de legumicultură. Adamachi” este de 84 ha. având la dispoziţie toate mijloacele materiale necesare instruirii practice.55 ha. 0.3. ferma horticolă are în dotare întregul ansamblu de maşini utilizat în agricultură. Suprafaţa totală a fermei “V. a studenţilor.37 ha. în condiţii optime. 25 ha. 16. 6. specifice plantelor de cultură.2. 3.2. 7.50 ha. de organizare şi economice.50 ha. ceea ce asigură studenţilor posibilitatea să-şi însuşească cunoştinţele în domeniul mecanizării lucrărilor din sectorul horticol. Staţiunea Didactică Iaşi a avut în componenţa sa următoarele unităţi organizatorice:  sector de producţie. din care ocupate abuziv 7 ha cuprinzând: • arabil • livezi • vii • sere • solarii • păduri • ape şi stuf • drumuri • curţi şi construcţii 8 ha.

5 14 4.8 7.8 7.5 255 400 145 7 2 254 Ha 152 154 2 158 169 41 Ezăreni Stat Asociaţie 122 30 2 2 124 30 2 128 169 41 30 ha 8 25 19 16.5 472 3.5 6.8 9.5 14 4.5 54 3.8 7.5 54 2 3.5 14 26 6.5 6.5 288 244 3.5 14 26 6.5 77 84 7 ha 237 1 26 246 1 7 274 147 97 Rediu Stat Asociaţie 24 213 1 26 50 214 50 147 97 1 7 224 - 39 .5 8.5 15. Structura categoriilor de folosinţă a terenului în 2003 Categoria Arabil Pomi total Din care pe rod: Vii total Din care pe rod: Păşuni Fâneţe Total agricol Vegetaţie forestieră Construcţii Neproductiv Total exploatat Cuvenit AG 123/2002 Ocupat abuziv ha 397 26 20 16.5 77 84 7 Adamachi Stat Asociaţie 8 25 19 16.5 509 400 145 Total staţiune Stat Asociaţie 154 243 25 1 19 1 16.Tabelul 3.10.

20. 16. 13. 12.11. 5. 8.25 1 1 15 7 16 4 Producţia planificată kg/ha 4000 4000 20000 2500 20000 8000 5000 25000 2500 2500 200 2500 10000 10000 15000 10000 10000 5000 6000 6700 3000 Producţia obţinută kg/ha 2000 1550 4500 330 6101 5627 2625 11750 630 669 402 700 1892 1000 480 3508 3152 5145 7307 4110 3501 Producţia totală (kg) 240000 31000 45000 10000 91515 16882 132600 470000 6300 13375 4020 7000 23778 9476 4706 1000 480 52621 36071 116909 16441 40 . Cultura Grâu sămânţă Orz furajer Secară m. 19. 9. producţia medie şi totală realizată în 2003 Nrcrt 1. Secară boabe Cartof Cartof timpuriu Porumb boabe Porumb siloz Ovăz Soia Fasole boabe Lucernă fân Legume Varză Tomate timpurii Sfeclă roşie Morcov Mere Prune Struguri Cireş+vişin Suprafaţa (ha) 120 20 10 3 15 3 50 40 10 20 10 10 13 3 0. 2. 3. 10.v. 14. 11. 7. 21. 18.Tabelul 3. Structura culturilor. 15. 17. 6. 4.

1 grapă cu discuri dezaxabil. . Această repartizare se concretizează în organizarea unor formaţii de muncă. .depozit pentru vin. 41 . .1 tractor VR. Dotarea tehnico – materială Privitor la dotarea cu maşini şi utilaje se constată că acestea sunt insuficiente şi într-o avansată stare de uzură. 3.V. cât şi la catedra de mecanizare.M. este necesar ca forţa de muncă să fie repartizată pe subdiviziuni organizatorice şi locuri de muncă. Organizarea muncii şi retribuirea personalului Ferma horticolă “V. Pentru ca activitatea de producţie agricolă să se poată desfăşura în condiţii normale. . . a căror dimensiuni şi structură asigură efectuarea tuturor lucrărilor.2. . Acest fapt s-a datorat atât lipsei de piese de schimb cât şi fluctuaţiei mecanizatorilor. Maşinile şi utilajele folosite sunt: . Adamachi” este componentă a Staţiunii Didactice a U.1 plug cultivator pentru vie.1 tractor DT – 445.1 plug dezaxabil pentru livadă.4. în conformitate cu tehnologiile stabilite menite să realizeze un nivel ridicat al productivităţii muncii.3.2. Iaşi căreia îi este subordonată administrativ şi managerial. .1 tractor SV.1 maşină pentru stropit şi prăfuit purtată (MPSP) x 300.A. Menţionăm că pentru anumite lucrări de transport.3.3. .1 maşină pentru stropit tractată /MST) – 900. depozitare sau întreţinere a culturilor se apelează la celelalte ferme.staţie de vinificaţie. .Ş.3.

Cheltuieli realizate pe anul 2003 (mii lei) Nr. brigadă. crt. Atelierul didactico-experimental de legumicultură 3. grupă de muncă. gradul de calificare a forţei de muncă.3.9 ha din care amenajat cu folie pentru solarii 1 ha. Specificare 1 Cheltuieli totale 2 Cheltuieli cu personalul 3 Cheltuieli cu materiale Planificat 1094000 575000 629000 Realizat 2338165 523439 925837 3. sistemul de management adoptat. 1 2 3 4 Specificare Venituri total Venituri realizate Produse în stoc Producţia determinată Planificat 2343000 460000 Realizat 2553467 776879 810000 89699 Tabelul 3. Dimensiunea acestor grupe de muncă este dependentă de suprafeţele exploataţiilor.În funcţie de dimensiunea lor şi de specificul activităţii. aceste formaţii de muncă poartă diferite denumiri: echipă. Ei se referă la nivelul de mecanizare a lucrărilor agricole.19 ha drumuri şi zone de întoarcere a utilajelor.12.3.3. Există factori care influenţează dimensiunile şi structura formaţiunilor de muncă.13.2 ha. Tabelul 3. Venituri realizate pe anul 2003 (mii lei) Nr. precum şi de tehnologiile aplicate. mai cuprinde 0. 42 .3. volumul lucrărilor agricole. gradul de calificare a forţei de muncă. crt. dar în special cel de legumicultură cuprinde categoria de folosinţă – arabil în suprafaţă de 4. volumul lucrărilor ce urmează a fi efectuate. de productivitatea agregatelor. Scop şi obiective Atelierul didactico-experimental de horticultură în general. din care acoperit cu folie 0.1.

Adamachi” şi a Catedrei de mecanizare a Facultăţii de Horticultură. 0. unelte agricole.3. iar pentru anumite lucrări se foloseşte de baza tehnico – meterială a fermei horticole “V. tărgi. Dotarea tehnico – materială a atelierului de legumicultură cuprinde:  bărăci şi şoproane cu suprafaţa de 200 m2.2 ha. Baza tehnico – materială Atelierul didactico – experimental are o dotare tehnică proprie.90 ha. 43 .3.5 ha.  activitatea de microproducţie pe suprafaţa de 7. 3.  două aparate de stropit tip AS – 16.65 ha. 8. inclusiv o instalaţie de irigat prin picurare. etc.  mic inventar agricol constând din: roabe.  câmpul didactic cu suprafaţa de 0.55 ha.  instalaţii pentru irigat cu conducte subterane. 0.  motocultor ITN – 4. ambalaje.3.5.Atelierul didactico-experimental are ca scop înfiinţarea de culturi şi câmpuri experimentale pentru instruirea practică a studenţilor şi realizarea activităţii de cercetare a cadrelor didactice şi a studenţilor În anul 2002 în cadrul atelierului s-au realizat următoarele activităţi:  activitatea de cercetare ştiinţifică pe suprafaţa de 0.3..05 ha. împreună cu anexele instalaţiilor cu care este dotat şi remorcat.3.2 Modul de folosire a terenului În anul 2002 suprafaţa arabilă a acestui sector a fost ocupată astfel: • solarii: • răsadniţe: • culturi legumicole în câmp: 3.

Realizarea lucrărilor şi valorificarea producţiei se desfăşoară cu personal sezonier şi prin lucrări practice ale studenţilor. 3.asigurarea efectuării la timp a lucrărilor. are plan de producţie şi financiar al Staţiunii Didactice Iaşi.4. Se constată că structura acestora este în prezent nesatisfăcătoare. .3. răsadniţă cu încălzire biologică. În sectorul pomicol sunt plantaţii îmbătrânite de cireş. împreună cu tot instrumentarul corespunzător. şi în general întreaga fermă funcţionează pe principiul autogestiunii economice. 3. dar şi a raportului dintre specii.1 – 0.  solarii reci cu suprafaţa de 0. ca de altfel în orice unitate agricolă.utilizarea raţională şi integrală a forţei de muncă.2 ha. Rezultatele economice ale unităţii În general au fost exploatate toate suprafeţele existente în ferma “V.4. În ferma legumicolă. Organizarea muncii şi retribuirea personalului Activitatea atelierului se desfăşoară sub conducerea unui cadru specializat având calitatea de şef de fermă. Adamachi”. .5 ha. vişin şi prun şi lipseşte specia de cais.îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. datorită în principal fenomenului de îmbătrânire. Atelierul. 44 . anual se folosesc 0. organizării muncii îi revine următoarele sarcini: . În sectorul viticol există mai multe parcele cu viţă de vie îmbătrânită (în special cea plantată cu soiul Cadarcă).3. În anul 2002 rezultatele de producţie au fost influenţate de condiţiile climatice cât şi de condiţiile tehnico – materiale de care dispune ferma.

precizez că producţia de struguri a fost în totalitate calamitată. iar apoi cu excesul de umiditate provenit din ploile abundente ce au căzut în timpul verii şi toamnei. De asemenea. cele 9 tone ce s-au recoltat au provenit de pe coardele pornite de la baza butucului.Astfel. care prin culturile înfiinţate a adus un venit de peste 10 milioane lei. Singurul sector eficient a fost cel legumicol. 45 . în totalitate a fost calamitată şi producţia de piersici de pe suprafaţa de 1 ha. Dar trebuie să menţionez că şi în acest sector s-au întâmpinat greutăţi datorită lipsei de apă în anumite perioade (aprilie – iunie).

în concordanţă cu circumstanţele ecologice şi geografice şi. sortimentul este mult mai amplu şi satisface cerinţele pieţii actuale de pe tot globul. în condiţiile unui preţ de cost mai redus decât cel realizat la cultura din seră. . cu înfiinţarea culturii în aceeaşi perioadă ca în ciclul scurt şi desfiinţarea acesteia în jurul datei de 15-20 septembrie. funcţie de preferinţele consumatorilor.Capitolul 4 Tehnologia cultivării tomatelor în solarii 4. 4. solarii tunel înalte şi solarii joase). cu scopul realizării unor producţii timpurii. în sensul că mereu apar noi cultivare din ce în ce mai performante şi sunt eliminate cele care nu mai fac faţă exigenţelor actuale. Cultivarea tomatelor în solarii se realizează conform următorului flux tehnologic: pregătirea construcţiilor. La nivel mondial. Culturile de tomate se practică în două variante din punct de vedere al perioadei de vegetaţie: . hibrizi şi populaţii locale. începând cu sfârşitul lunii mai. cu sistemele şi tipurile de cultură.ciclul lung. cu înfiinţarea culturii în perioada 25 martie – 15 aprilie şi desfiinţarea acesteia în intervalul 15-20 iulie. în mod special. 46 . înfiinţarea culturii. Soiuri şi hibrizi cultivaţi în solarii Sortimentul de soiuri (cultivare) folosit la noi în ţară este deosebit de variat şi cuprinde peste 70 de soiuri.2. lucrările de îngrijire şi recoltarea. pregătirea terenului. interesele producătorilor. Sortimentul actual mondial ca şi cel din ţara noastră este deosebit de mobil. Importanţa culturii Cultura tomatelor în teren protejat în adăposturi din materiale plastice (solarii bloc.ciclul scurt. se realizează în perioada 25 martie – 15 septembrie.1.

Sortimentul de cultivare (soiuri şi hibrizi) de tomate recomandat şi folosit în ultimii ani în România este prezentat în tabelul 4.1. 47 .

Tabelul 4.1. Hibrizi de tomate pentru cultura în solarii folosiţi în România Soiul Perioada de vegetaţie Timpuriu Timpuriu Timpuriu Timpuriu Potenţial de producţie t/ha 70-80 60-70 70-80 70-80 Caracteristicile fructului Greutatea (g) Fermitate 185-230 150-200 150-200 150-200 Foarte bună Foarte bună Foarte bună Bună Forma Globuloasă Rotundă uşor turtită Globuloasă uşor plată Globuloasă Culoarea Roşie aprinsă uniformă Roşie intensă Roşie intensă Roşie intensă Alte caracteristici Indicat pentru culturi în solarii Indicat pentru cultura în solarii Indicat pentru sere ciclul I şi solarii Indicat pentru sere şi solarii Lucia F1 Solara F1 Gloria H 805 48 .

În funcţie de cantitatea de amestec ce urmează a fi pregătită se alege şi linia tehnologică corespunzătoare pentru pregătirea amestecului nutritiv. În scopul îndepărtării impurităţilor (cioburi de sticlă. Apoi se acoperă platformele cu prelate de polietilenă termorezistentă şi se introduce aburul sub presiune la temperatura de 120°C. După dezinfectare. Înainte de folosire. Dezinfecţia pe cale chimică se face pe platforme betonate sau pe prelate din material plastic. În cazul unor cantităţi mici. După administrarea substanţelor dezinfectante. amestecul nutritiv se omogenizează şi se acoperă cu 49 . pietre. se mărunţesc cu ajutorul maşinilor de mărunţit. Producerea răsadului Pregătirea amestecurilor de pământ constă în: mărunţire.3. menţinându-se până în momentul când în interiorul platformelor se înregistrează o temperatură de 90°C. platformele se menţin în continuare acoperite. dezinfecţie.) componentele se cern. sporirea fertilităţii şi corectarea pH-ului. După pregătire amestecurile nutritive se dezinfectează cu aburi sau cu substanţe chimice. lucrările de pregătire a amestecului de pământ se efectuează manual. La dezinfecţia cu aburi în interiorul platformelor se introduc conductele de dezinfecţie termică. omogenizare. mraniţa şi turba.4.5 m înălţime. peste fiecare strat administrându-se cantităţile corespunzătoare de substanţe dezinfectante (cele solide se administrează prin împrăştiere iar cele lichide cu ajutorul unor maşini de stropit sau cu stropitori). cernere. racordate la conducta de transportare a aburului. După preparare şi omogenizare. resturi vegetale grosiere-nemineralizate etc. se omogenizează. pentru a se evita reinfestarea. amestecurile nutritive se aşază în platforme de aproximativ 3 m lăţime şi 2. pe care amestecul nutritiv se aşază în straturi succesive.

T = turbă. În funcţie de specie şi scopul pentru care se folosesc amestecurile nutritive. să aibă reacţie neutră (pentru legumele din grupa verzei. să aibă permeabilitate pentru apă şi aer. Ţ = pământ ţelină.5 pentru majoritatea speciilor). 4.2).2.o folie de polietilenă.0-6.10 40 20 30 10 30 30 30 10 30 20 40 10 10 30 50 10 10 20 65 5 40 10 40 10 20 20 55 5 40 40 10 10 30 20 40 10 30 20 30 20 20 20 50 5 20 30 30 20 30 10 50 10 50 30 . culoare închisă (în scopul absorbirii unei cât mai mari cantităţi de energie solară).20 30 40 20 10 40 50 . uşor asimilabile de către plante. N = nisip. Tabelul 4. castraveţi şi pepeni) sau uşor acidă (pH 6.  Amestecuri de pământ folosite la producerea răsadurilor Amestecurile nutritive folosite la producerea răsadurilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie bogate în substanţe hrănitoare.25 20 20 50 5 40 10 40 10 20 60 20 50 30 .20 30 30 30 10 I Tomate II III I Ardei şi II pătlăgele III vinete IV I Castraveţi.20 30 40 20 10 50 25 . la prepararea acestora se folosesc diferite reţete (tab. II pepeni III IV I Varză. III salată N 25 10 25 10 20 10 20 20 25 20 25 25 10 25 B 5 5 5 - *) Prelucrare după diverşi autori. M = mraniţă. B = balegă de bovine 50 . II conopidă.10 10 30 40 20 30 20 30 20 50 30 15 50 30 . să fie lipsite de agenţii patogeni şi dăunători. Amestecuri de pământ folosite la producerea răsadurilor* Specia Reţeta M 50 30 40 40 40 50 30 50 30 Semănat Ţ T 25 20 40 25 50 50 40 30 60 40 40 40 25 20 30 25 50 25 20 40 25 50 Amestecuri de pământ (% din volum) Repicat în pat Repicat în cuburi M Ţ T N M Ţ T N 50 40 . Dacă se foloseşte imediat după trecerea timpului de acţiune şi de pauză. înainte de utilizare se face proba de fitotoxicitate a amestecului nutritiv.

pregătirea amestecurilor de pământ se face din timp. se fac experimentări şi cu pastile obţinute din turbă puternic presată. consum redus de forţă de muncă. folosirea mai raţională a spaţiului etc. turba se foloseşte numai după ce i s-a corectat reacţia. sau se face repicarea răsadurilor. Producerea răsadurilor în cuburi nutritive s-a răspândit şi la noi în ţară datorită avantajelor pe care le prezintă: mecanizarea integrală a lucrărilor din linia tehnologică de producere a răsadurilor. astfel ca pH-ul să fie de 6-6. Răsadurile de plante legumicole pot fi produse pe strat nutritiv (repicate sau nerepicate) sau în forme cu sau fără presarea amestecului nutritiv. în care se seamănă sămânţa drajată sau nedrajată. prevăzute cu o mică adâncitură în care se pune sămânţa sau se repică răsadul (strip-pots).5-0. iar în lipsa acestora se fac grămezi de forme regulate şi se acoperă cu prelate de P. într-o măsură tot mai mare.4 kg/m3 sulfat de potasiu.cuburile nutritive rezultate prin presare să nu se desfacă până la plantarea în câmp.2 kg/m3). În multe ţări producătoare de legume se practică.să fie respectată reţeta cu componentele ce intră în amestecul nutritiv. în special când acestea se utilizează pentru repicarea răsadurilor. . rezultate prin presarea amestecului nutritiv.5. La confecţionarea cuburilor nutritive trebuie respectate următoarele condiţii: .2-0. preţ mai mic. se adaugă 0. prin adăugarea de var (cca. până la întrebuinţare acestea se ţin adăpostite în şoproane. tehnologia de producere a răsadurilor în cuburi nutritive. Dat fiind timpul de pauză destul de îndelungat pentru unele produse chimice dezinfectante. la pregătirea amestecurilor. 51 .E.La pregătirea amestecurilor. Pentru simplificarea tehnologiei de producere a răsadurilor.7 kg/m 3 superfosfat şi 0. De asemenea. nu necesită ghivece din plastic sau hârtie.

în funcţie de răsadul care se produce. încadrate într-o linie tehnologică în care se face şi pregătirea amestecului nutritiv. Pentru producerea în forme fără presarea amestecului nutritiv . sau cu maşini acţionate electric.5 7. .5 11.5 8. ..cuburile nutritive să nu fie prea compacte.5 9.5 10. aceste ghivece se realizează şi sub formă de palete compartimentate (fagure) din polistiren (speedling).fiecare cub nutritiv să prezinte o mică adâncitură. pentru a putea fi paletizate.amestecul nutritiv să conţină un procent de umiditate de 60-70%.0 8.5 7.1. ghivece din hârtie (paper-pots).0 5.1.5 9.5 6. . În ultimul timp. 4.amestecul să fie bine cernut pentru a asigura o bună funcţionare a maşinii. în care se seamănă sau se repică răsadul.5 Trunchi de con Fig. ghivece din turbă (jiffy-pots).5 7. În funcţie de cantitatea de cuburi nutritive care trebuie pregătită.5 8.0 piramidă 6.0 6. de diferite capacităţi.5 6. în diferite mărimi.5 Trunchi de 7.5 5. Acestea sunt obţinute şi la noi în ţară. Ghivecele din mase plastice sunt realizate de diferite mărimi şi forme (trunchi de piramidă sau trunchi de con) (fig. Forma ghiveciului Dimensiunile cm H L l 11.0 6.5 5.).5 8.0 8 7. pentru a permite dezvoltarea rădăcinilor.Dimensiunile ghivecelor din mase plastice 52 . .0 7. 4. se folosesc ghivece individuale sau palete compartimentate din mase plastice (speedling). ghivece din celuloză şi ghivece din lut ars. confecţionarea lor se face cu dispozitive simple acţionate manual.

Durata degradării depinde de procentul de fibre sintetice. Umplerea ghivecelor individuale sau sub formă de palete cu amestec nutritiv se face manual sau mecanizat. La început. în anumite condiţii de umiditate. întărită cu fibre sintetice. în 6-8 săptămâni şi în 6-9 săptămâni. de umiditatea şi temperatura solului şi de cantitatea de azot din amestecul nutritiv. Ghivecele din hârtie au dimensiuni diferite (Ø între 2 şi 10 cm iar înălţimea între 4 şi 10 cm). încât să formeze prin depliere spaţii de forma unei prisme exagonale. după o anumită perioadă. acestea servesc la susţinerea amestecului de pământ. Benzile de hârtie sunt astfel lipite. pierzându-şi forma iniţială. ghivecele de hârtie sunt realizate în trei tipuri: cu degradarea hârtiei în 4-5 săptămâni. Benzile de hârtie care formează un ghiveci sunt lipite cu clei rezistent la apă. hârtia se descompune şi rădăcinile cresc libere în sol. permit scoaterea cu uşurinţă a răsadurilor cu amestecul nutritiv. Ele au Ø de 8-10 cm şi în momentul folosirii se umplu cu amestec nutritiv. lucrare care se poate face manual sau mecanizat. fără bază. După o anumită perioadă de la introducerea lor în sol. Prin introducerea lor în sol. apoi şi ca sursă de elemente nutritive pentru plante. înainte de umplere ghivecele de hârtie se aşază pe plăci din aluminiu 53 . cu sau fără însămânţare. Ghivecele din hârtie sunt confecţionate din benzi de hârtie specială. Deoarece nu au fund. În felul acesta.Ghivecele. Ghivecele din turbă sunt confecţionate prin presarea turbei (Sphagmum 7075%) amestecată cu celuloză 22-28% şi uree 2-3%. În funcţie de răsadul care trebuie să se obţină. Pentru aceasta se folosesc instalaţii de umplut ghivecele cu amestec nutritiv. Lipirea cu ghivecele vecine se face cu clei rezistent la apă numai o perioadă de timp. prin aşezarea pe stelaje metalice. ghivecele se desprind devenind independente. având formă de trunchi de piramidă. Producerea răsadurilor în palete alveolare (speedlinguri) se pretează la manipularea paletizată. după scopul urmărit. acestea se integrează în masa solului.

se depliază şi sunt umplute cu amestec nutritiv (manual sau mecanizat) şi apoi în acestea. Datorită udării. permiţând ridicarea separată sau paletizată. 1984). Primăvara. Este de menţionat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50 – 100 t/ha gunoi de grajd descompus sau chiar semidescompus (reactivează mai bine microflora utilă a solului). se repică sau se seamănă mecanizat sau manual. imediat după acoperirea solariilor cu folie. fertilizare şi erbicidare. după desfiinţarea culturii anterioare. se folosesc mai puţin la producerea răsadurilor de legume. care se aşază cu partea înierbată în jos în sere sau răsadniţe şi apoi se seamănă). ghivecele se desprind unele de altele.4. 300 – 500 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sulfat de potasiu. Dezinfecţia solului se face cu Sinoratox 5G sau 10G în cantitate 25-30 kg/ha sau. 54 . şi se finalizează în primăvară. ghivecele sunt aşezate în seră unde rămân până la plantare. Pregătirea terenului este realizată în două etape: toamna şi primăvara. se realizează un “pachet” de trei lucrări: dezinsecţie. Toamna se efectuează lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute (Ceauşescu şi colab. transportarea şi apoi plantarea lor. Ghivecele din lut ars spărgându-se uşor. 4. prin montarea foliei de polietilenă şi ancorarea (fixarea) acesteia. Pentru producerea răsadurilor în sistem gospodăresc se pot folosi pungile din material plastic sau cuburile din ţelină (de pe terenuri înţelenite se taie brazde de 8-10 cm înălţime din care sunt confecţionate cuburi. După semănat sau repicat.sau plastic. respectiv 10-15 kg/ha ori Galithion 20-25 kg/ha.. Pregătirea terenului în vederea înfiinţării culturii de tomate Pregătirea construcţiilor este o lucrare cu caracter general care începe din toamnă. după o perioadă de timp.

Lucrările de îngrijire Lucrările de îngrijire a culturii au în vedere. Pentru ciclul scurt se folosesc densităţi mai mari (35-45 mii plante/ha). Plantarea se realizează manual. după care se aplică unul din erbicidele Treflan 5 l/ha sau Dual 5 l/ha. realizarea unor producţii timpurii şi de calitate deosebită care să acopere costurile mari de producţie. Plantarea răsadurilor în solar se efectuează. 4. de zona de cultură şi de tehnologia care se va aplica în continuare. astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1. Schema de înfiinţare a culturii variază în funcţie de tipul de solar. în primul rând o stare bună de vegetaţie a plantelor. iar densitatea în funcţie de vigoarea plantelor. 55 . în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare. Semănatul în vederea obţinerii răsadurilor se face în perioada 10-15 februarie.6. 4. cu vârsta de 55-65 de zile. Ultima lucrare de pregătire a terenului este modelarea terenului şi marcarea rândurilor.5 –2 cm . iar în al doilea rând.Urmează fertilizarea starter cu azotat de amoniu 200 kg/ha sau cu un îngrăşământ complex NPK 200-250 kg/ha (Dumitrescu şi colab. repicatul are loc la apariţia primei frunze adevărate.5. în funcţie de zonă şi condiţiile meteorologice.). densităţi mai mici (28-33 mii plante/ha). în perioada 25 martie – 10 aprilie. Sămânţa trebuie să aparţină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii. iar pentru ciclul lung. Înfiinţarea culturilor de tomate Înfiinţarea culturii se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive. folosind 200-250 g sămânţă.

O primă lucrare aplicată culturii este completarea golurilor care se realizează. Irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie. Dirijarea indicilor hidrici ai solului şi aerului se face prin irigare. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4000 m3/ha. de regulă. în primele 5-10 zile de la plantare. cu azotat de amoniu 200 kg/ha. primele două ca la culturile în ciclul scurt iar a treia fertilizare o repetă pe a doua. eventual. Dacă la pregătirea terenului nu a fost efectuată fertilizarea starter. distribuită cu 10-12 udări şi de circa 6000 m 3/ha. când leagă fructele în a cincea inflorescenţă. în ciclul lung. după care temperatura trebuie să crească progresiv. temperatura trebuie să aibă valori de cel puţin 10-12 0C în sol şi de 15-200C în aer. numai manuale sau manuale şi mecanizate. Combaterea bolilor şi dăunătorilor este una dintre cele mai complexe şi pretenţioase lucrări. Fertilizarea fazială se efectuează în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). se efectuează de 5-7 ori în scopul afânării solului şi. datorită incidenţei mari a patogenilor ori insectelor şi acarienilor. în perioada legării fructelor în a doua inflorescenţă. În general. Dirijarea temperaturii este cea mai importantă operaţiune de reglare a mediului. În ciclul lung se aplică 2-3 fertilizări la sol. distribuită în 15-20 udări. când leagă fructele din prima inflorescenţă. În ciclul scurt se aplică două fertilizări: prima. Praşilele. combaterii buruienilor. astfel ca umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA. de la plantare până la apariţia fructelor şi de 6070% din IUA în perioada fructificării. cu îngrăşăminte complexe 200300 kg/ha. În perioada plantării. la 12-150C pentru înrădăcinare. Fructificarea se realizează optim la 18-22 0C în sol şi 20-250C în aer. iar a doua. se recomandă ca după prinderea plantelor şi intrarea lor în vegetaţie să se facă o fertilizare fazială cu aceleaşi îngrăşăminte.O lucrare cu caracter permanent este dirijarea factorilor de microclimat. aceştia au un spectru asemănător cu cel de la culturile din 56 .

0 0. Rovral.25 0.0 2.5 0.5 2.0 2.05 0.15 0.05-0. Combaterea bolilor şi dăunătorilor din culturile timpurii de tomate (după Toma şi colab.5 1 6 0. tulpini.10 0.0 2.0 2.0 5.50 0.05-0.2 0.2 0.2 0. tulpini fructe Bacterioze Coropişniţa Afide Xanthomonas vesicatoria Pseudomonas tomato Gryllotalpa gryllotalpa Myzus persicae Macrosiphon euphorbiae Macrosiphon solani Frunze.03 0.0 0.0 0.0 2.câmp. Tabelul 12.5 0.2 0.3-0.10 0.5-1.0-1. 2001) Boala sau dăunătorul Denumirea ştiinţifică Organe atacate Combaterea chimică Produsul Doza Concentraţia maximă soluţiei % kg (l)/ha 1 Alternarioza (pătarea brună) Septorioza (pătarea albă) 2 Alternaria solani 3 Frunze. tulpini 4 Ronilan. tulpini. fructe Frunze Septoria lycopersici Mana Phytophthora infestans Frunze.5 0.10 0.5-1.05 0.02 0.2 0.0 5.0 25 0.4 1.0 2..5 0.05-0.5 2.5 2. Dithane M 45 Captadin Benlate Topsin Bavistin Dithane M 45 Merpan Kocide Ridomil plus 48 Merpan Sandofan Curzate plus T Turdacupral Kocide Dithane M 45 Galithion 5G Chees Sinoratox Fastac Talsar Decis Ekalux S 5 0.1 7 1-2 1-2 2-3 1-2 tratamenteNumărul de 1 1 57 .6.5 5. tulpini Frunze.5 0.25 0. dar gravitatea pagubelor este deosebit de ridicată în cazul unor agenţi patogeni şi dăunători.2 0.05 0.2 0.5-1.04 0.25 0. fructe Rădăcini.

030.06 7 2-3 Păianjenul roşu Tetranycus urticae Frunze.3-0.05 0. realizarea producţiei timpurii. de mare importanţă sunt lucrările cu caracter special. tulpini. care au ca scop dezvoltarea generală a plantelor.6 6 0.5 0.06 Tabelul 12. Palisarea este o lucrare obligatorie.6 0. vârfuri de creştere Ekalux S Onevos Victenol Fastac Mospilan 1 2 1 0.10 0. copilitul. dar. conducerea plantelor fiind realizată pe verticală.Gândacul de Colorado Leptinotarsa decemliniata Frunze.08 0.02-0.25 0. de calitate ridicată şi o cât mai bună eşalonare. tratamentele cu substanţe bioactive şi defolierea. deoarece se folosesc cultivare cu creştere nedeterminată şi pentru a asigura o bună etalare şi conducere a plantelor pe verticală care permit o mai bună iluminare şi aerisire ca şi realizarea celorlaltor lucrări ce se aplică culturii.2-0. tulpini 4 Nudrin Metomex Lanate Fastac Mospilan Neoron Omite Daniron 5 0. tulpini 1-2 Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general.1 0. cârnitul. palisarea se efectuează numai folosind sistemul de susţinere al solarului. Pentru cultura în ciclul scurt.0 0. Copilitul se efectuează radical. dar se poate realiza şi folosind sistemul de susţinere (palisare) al solarului.6 – continuare 1 Musculiţa albă 2 Trialeurodes vaporariorum 3 Frunze.05 0.04 0.1 0.5 0. eliminându-se toţi copilii. plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului.2 0.8 1.05 0.05 0. În unele sisteme de conducere tulpina principală se suprimă şi în locul ei se lasă doi 58 . Aceste lucrări sunt: palisarea. În cazul culturilor organizate în ciclul lung.025 0.4 0.5 0. în mod deosebit. palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm.5 0.

la cultura în ciclul scurt şi între 55-70 t/ha.7. Cârnitul se efectuează la 3-5 inflorescenţe. în celelalte zone. Lucrarea se efectuează treptat până la nivelul inflorescenţei la care începe maturarea primelor fructe. recoltatul începe cu 5-10 zile mai târziu. pentru culturile realizate în ciclul scurt sau la 8-10 inflorescenţe. în cazul culturilor în ciclu prelungit. Perioadele de recoltare se termină în jurul datei de 30 iulie – la ciclul scurt şi 15 septembrie – la ciclul prelungit. Defolierea constă din îndepărtarea frunzelor îmbătrânite şi eventual bolnave de la baza plantelor. de obicei.copili care se conduc în forma de U sau V. Tratamentul cu substanţe bioactive se realizează pentru stimularea polenizării şi legării fructelor ca şi pentru grăbirea maturării fructelor. la cultura în ciclul prelungit. 59 . Producţia variază între 40-50 t/ha. atunci când fructele ating stadiul de maturare dorit (vezi cultura tomatelor timpurii în câmp). în cazul culturilor din ciclul prelungit. Recoltarea Recoltarea se efectuează eşalonat. în cazul ciclului scurt în perioada 25-30 mai în zonele sudice şi sud-vestice sau în perioada 5-15 iunie. săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. 4. Fructele devin corespunzătoare pentru recoltat. Copilitul se efectuează.

1). Materialul şi metoda de lucru În cadrul cercetărilor efectuate s-au luat în studiu 7 hibrizi de tomate care se folosesc în cultura din solarii. În anul 2003. Scopul şi obiectivele lucrării Cultura timpurie a tomatelor se practică în scopul obţinerii producţiei pentru consumul proaspăt. Velasco. stres şi foarte productivi. 60 . Fado. de provenienţă autohtonă. 6 de provenienţă străină: Maribel.1. materialul folosit şi metoda de cercetare 5.PARTEA a III-a. cu rezistenţă genetică la boli. ceea ce face şi obiectul temei de cercetare.2. au fost efectuate cercetări în vederea aprecierii agroproductive a unor hibrizi noi de tomate cu pretabilitate pentru cultura în solarii (tabelul 5. Spacestar şi Belle şi unul ca martor Export II. În acest sens se urmăreşte diversificarea sortimentului de soiuri şi hibrizi folosind în mare parte material biologic valoros de provenienţă străină. EXPERIMENTALĂ CAPITOLUL 5 Scopul şi obiectivele. Cultura s-a înfiinţat în câmpul didactic şi experimental al Facultăţii de Horticultură. dăunători. Iaşi pe o perioadă de ani. Banier. într-un solar tunel tip ICLF Vidra aparţinând disciplinei de legumicultură de la Facultatea de Horticultură Iaşi. 5. cu cheltuieli mai reduse folosind soiuri şi hibrizi adecvaţi.

61 . variantele fiind reprezentate de soiuri. iar pentru fiecare variantă s-au folosit câte 4 repetiţii.experienţa fiind aşezată după metoda blocurilor randomizate.

fructe uniforme. cu internodii scurte. culoare roşu aprins. câmp. cu port deschis 5 timpuriu 6 Rotundă. cu creşterea nedeterminată. talie 90-100 cm Vigurozitate mare. solarii.Tabelul 5.1. Variantele experimentale Varianta Nr. fermitate excepţională: producţie foarte mare şi sigură 5 Fado TmSwC5VF 2FrN 120-130 63 . compacte Plante viguroase. globulos turtită Rotundă Rotundă Globulos turtită Rotundă NVE Răspândit în toată lumea semitimpuriu Timpuriu Foarte timpuriu timpuriu 110-120 120-130 230-250 TmC5VF2Fr Răspândit în zona subtropicală Răspândit în toată lumea 8 Creşterea nedeterminată. producţie ridicată Fructe mari de calitate superioară Hibrid pentru culturi în sere. port deschis echlibrat Plante viguroase Plante viguroase. fructe uniforme. foarte productiv pentru culturi timpurii în câmp şi solarii Fructe de calitate superioară Creştere nedeterminată. 0 Specificare 1 Export II Maribel 2 3 4 Banier Velasco Rezistenţa plantei la agenţii patogeni 2 Tolerant la bolile specifice TmC5VF2Fr Wi Arealul de cultură Fructul Vigurozitatea Precocitatea Forma Greutatea (g/buc) 7 70-90 Observaţii 3 România 4 Vigurozitate medie.

solarii. fructe de calitate exceptională. culoare roşu aprins.câmp. câmp. Hibrid pentru culturi în sere. cu port mediu deschis dar cu o buna acoperire cu frunze 5 semitimpuriu timpuriu 6 Uşor turtită Rotundă uşor turtită 7 >250 180-220 8 Hibrid pentru culturi în sere. rezistente la transport Tm – Virusul mozaicul tutunului la tomate Sw – Virusul petalelor de bronz C5 – Clodiosporium V – Verticilium F – Fusarium rasele 1. solarii. producţii mari. coacere uniformă.Tabelul 5. cu creşterea nedeterminată.1 (continuare) 0 6 7 1 Spacestar Belle 2 Tm C5VF2Fr TmVF2 3 Răspândit în toată lumea Răspândit în toată lumea 4 Plante viguroase Plante viguroase.2 (F2) Fr – Fuzarioza coletului N .Nematozi 64 .

La plantare răsadurile au întrunit caracteristicile de calitate pentru răsadul de tomate şi anume: înălţimea între 14-16 cm. şi fig. Datele meteorologice din perioada experimentală sunt prezentate în tabelul 5. 65 . iar ca perioadă calendaristică 14 aprilie. numărul de frunze până la prima inflorescenţă. În perioada cercetărilor în cultură s-au efectuat observaţii şi măsurători privind înălţimea plantelor. 5. procentul de legare a fructelor în inflorescenţă. 6-7 frunze. diametrul la colet 5-6 mm. în ghivecele din mase plastice.1.Înfiinţarea culturii s-a efectuat cu răsad repicat. secvenţa înfloririi. prima inflorescenţă formată şi prima floare deschisă. greutatea medie a fructelor şi producţia obţinută.2. numărul de frunze pe plantă. iar repicarea s-a executat în faza de cruciuliţă. pentru aceasta semănatul s-a executat în sera caldă în perioada 18-20 februarie. Plantarea răsadului la locul definitiv a fost posibilă după 55 de zile de la răsărire.

8 6.2 67.3 8.2 -3.0 4.1 4.2 16.8 147.5 -8.2 0.6 91.4 37.9 -1.7 53.Tabelul 5.8 49.2 2.3 18.2 8.3 17.1 6.3 1.7 13.3 2.7 92.2 16.2 Durata de strălucire a soarelui (ore) 58.6 -7.7 2.0 5.2 14.6 3.4 100.9 2.1 123.1 1.7 15.4 80.2 9.3 4.1 8.2 1.5 16.2 18.8 4.9 11.0 23.1 16.9 20.5 56.7 79.6 298.5 24.5 6.9 35.2 52.3 3.6 3.7 66 .8 0 8.9 79.3 -7.3 28.1 22.4 49.6 19.2 19.6 92.2 22.5 -7.4 25.1 14.9 -1.2 11.6 4.4 13.6 -3.1 77.8 5.9 33.0 20.2 14.5 22.1 0.5 160.6 21.5 83. Evoluţia principalelor date meteorologice.5 20.0 12.1 -3.2 15.1 13.7 5.3 22.8 8.5 12.3 272.1 78.7 10.3 65. pe anul 2003 Luna şi decada Ianuarie I II III Februarie I II III Martie I II III Aprilie I II III Mai I II III Iunie I II III Iulie I II III August I II III Septembrie I II III Octombrie I II III Noiembrie I II Temperatura (0C) minimă maximă -7.2 10.4 14.1 19.6 -5.0 0.4 257.8 42.8 -0.7 24.9 70.2 10.1 8.2 1.3 7.5 -2.8 211.8 5.0 12.4 14.7 8.2 4.2 8.7 7.4 45.4 13.7 18.1 10.5 68.6 27.1 7.7 Precipitaţii (mm) 11.3 168.6 13.5 10.2 2.0 64.0 25.9 14.8 90.6 26. lunare şi decadale din Iaşi.1 6.2 -3.1 28.7 -7.4 13.2 15.9 19.1 87.9 -0.8 52.9 12.0 33.0 0.3 5.5 57.2 95.7 0.8 0.3 16.1 9.4 11.3 47.9 27.0 6.8 -2.1 40.3 13.2 16.6 0.3 19.2 2.8 13.0 40.9 21.1 8.2 68.7 58.2 2.9 174.3 215.6 25.7 19.1 25.9 133.4 22.0 10.8 5.5 3.0 0.4 27.9 27.6 10.5 11.9 24.4 72.2 26.9 36.0 1.4 27.2.6 0.8 12.1 85.1 17.0 8.2 21.2 15.8 17.3 1.5 19.7 18.9 Medie -4.5 21.4 21.7 0.6 31.

8 -1.0 3.4 5.8 43.5 -1.III Decembrie I II III -0.8 46.0 -1.3 3.1 -4.6 33.3 -7.5 77.6 0.5 1.2 2.5 -1.4 -0.1 0.0 1.5 5.3 67 .2 -3.6 4.4 -0.7 28.

Evoluţia temperaturii în perioada de vegetaţie.1. în anul 2003. lunar şi decadal .25 20 15 10 5 0 Decada I Decada III Mai Iunie Iulie August Septembrie Decada II Media Fig.5.

69 .

producţia timpurie (până la 31 iulie) şi cea totală (până la 1 septembrie). 80 zile şi 100 zile de la răsărire).CAPITOLUL 6 REZULTATE OBŢINUTE Experienţa s-a realizat pe un sol cernoziom cambic cu o caracterizare ecopedologică care relevă posibilitatea bună pentru cultura tomatelor. sistemul de susţinere a solarului a fost folosit pentru palisarea plantelor. Plantele au fost palisate şi conduse pe o singură tulpină care a fost cârnită după 10-12 inflorescenţe. Întrucât parcela experimentală a fost amplasată în spaţiul unui solar tunel. Tabelul 6. Variantele experimentale au fost aşezate într-un dispozitiv de blocuri randomizate cu patru repetiţii a câte 7 plante fiecare repetiţie.1). dinamica producţiei. diametrul la colet şi numărul de frunze (la 60 zile. a răsadurilor produse în sera înmulţitor (tabelul 6. În timpul perioadei de vegetaţie a fost aplicată tehnologia de cultivare a tomatelor timpurii recomandată de literatura de specialitate.1 Date calendaristice privind înfiinţarea şi evoluţia culturii Semănat Răsărit Plantat Prima recoltă Ultima recoltă 12 martie 28 martie 14 aprilie 20 iunie 1 septembrie 70 . Pentru realizarea activităţii experimentale pe parcursul perioadei de vegetaţie au fost efectuate observaţiile şi determinările biometrice din timpul perioadei de vegetaţie precum şi măsurători care au vizat creşterea plantelor în înălţime. Înfiinţarea culturii s-a făcut la 14 aprilie prin plantarea în rânduri distanţate la 70 cm şi 35 cm între plante pe rând.

00 18.75 18.3 Dinamica producţiei de tomate Nr.7 46.6 2.42 Tabelul 6.36 1.9 48.42 110.51 1.63 7.65 27.08 1.29 100 58.0 Iunie-Iulie t/ha % 25.18 116.23 0.01 60 zile ∅ (mm) 1.76 100 50.14 84.74 h (cm) 98.41 N.22 31.2 3.7 42.75 % 30.5 38.08 86.98 3.58 57.96 100 69.) Nr.83 83.2 1.9 Iunie-August (total) t/ha % 36.38 9.33 14.0 8.60 13.84 18.51 117.78 18.9 49.38 29.28 N.F.19 1.31 10.2 14.1 32.75 100 71 .93 25.20 1.38 h (cm) 78.37 60.20 31.92 80. 1 2 3 4 5 6 7 Varianta Specificare Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle Iunie t/ha 2.3 37.50 14. 11.21 100 64.63 32.1 August t/ha 11.00 14.95 82.91 1.50 56.48 1.22 1.40 49.10 15.86 73.14 77.1 t/ha 22.90 35.71 14.13 105.78 31.32 1.8 39.26 61.3 33.04 1.35 1.81 57.36 50.15 1.F.7 51.36 1.53 1.9 42.31 53.F. Dinamica creşterii plantelor: înălţimea (h).15 100 zile ∅ (mm) 1.69 16.1 36.5 31.58 13.51 100 64.37 1.32 N.30 1.19 1.03 15.47 21.80 108.64 5. 16.96 14.16 55.1 49.73 Iulie % 62.2 26.6 59.2.21 1.97 57.Tabelul 6.8 50.40 1.5 6.F.78 29.15 32.25 53.15 13.3 58.48 1.01 69.25 110. 10.45 19. 1 2 3 4 5 6 7 Varianta Specificare Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle h (cm) 50.71 15.58 100 54.24 % 6.25 80 zile ∅ (mm) 1. diametrul (∅) şi numărul de frunze pe plantă (N.

6.1. Dinamica de creştere în înălţime (cm) 72 .120 100 80 60 40 20 0 60 zile 80 zile 100 zile Export II Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle Fig.

1. 6.8 0. Diametrul plantelor la colet (mm) 73 .6 0.2 1 0.4 0.2.4 1.6 1.2 0 60 zile 80 zile 100 zile Export II Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle Fig.

25 20 15 10 5 0 Export II Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle 60 zile 80 zile 100 zile Fig.3. 6. Număr frunze pe plantă 74 .

Dinamica producţiei de tomate 75 .4.6.80 70 60 50 40 30 20 10 0 Iunie Iulie August Iunie-Iulie IunieAugust (total) Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle Fig.

25). 6. cu o vigoare aproximativ asemănătoare hibridului Export II pe care îl depăşesc uşor la ritmul de creştere în înălţime şi numărul de frunze pe plantă. În ceea ce priveşte diametrul la colet acesta a înregistrat următoarele valori: la 60 zile doar hibridul Fado prezintă diametrul la colet sub diametrul mediu al martorului. deci sub înălţimea medie a martorului. distinct semnificativă faţă de varianta martor.. Hibrizii Spacestar şi Belle au înregistrat o creştere foarte semnificativă faţă de martor.80 faţă de varianta martor (98. Maribel şi Velasco prezintă o creştere distinct semnificativă 110. toţi ceilalţi hibrizi se caracterizează printr-o creştere semnificativă.2 şi figurile 6. 76 .50 cm la hibridul Maribel şi 60.2. La 80 zile hibridul Banier are înălţimea de 77. În ceea ce priveşte înălţimea plantelor la 60 zile se poate observa că s-au înregistrat valori cuprinse între 49. elementele care indică creşterea plantelor la 60 zile.1. La 80 zile doar hibridul Maribel prezintă diametrul la colet mai mic decât a variantei mt.83.3. şi 6. ceilalţi hibrizi au înregistrat un diametru semnificativ la colet faţă de varianta martor. Hibridul Maribel prezintă o înălţime a plantelor la 60 zile sub înălţimea medie a martorului. La 100 zile diametrul la colet este semnificativ şi distinct semnificativ faţă de varianta martor. 80 zile şi 100 zile arată că hibrizii noi au creştere nedeterminată. Toţi ceilalţi hibrizi se caracterizează printr-un diametru la colet semnificativ şi distinct semnificativ faţă de martor. Înălţimea plantelor la 100 de zile se caracterizează prin creşterea înălţimii plantelor astfel: Fado şi Banier cresc semnificativ faţă de varianta martor.13 şi 110.01 la hibridul Belle..După cum reiese din tabelul 6..

4. t/ha 7. 1 2 3 4 5 6 7 Varianta Specificare Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle Producţia t/ha % 25.2 36.97 Semnificaţia diferenţei xxx xxx xxx xxx xxx xxx DL 5% . La 100 zile. s-a evidenţiat prin producţia extratimpurie hibrizii Spacestar şi Belle la care în luna iunie s-a obţinut 14% şi.2%. Fado. Spacestar şi foarte semnificativ la hibridul Banier.24 14. fiind foarte semnificativă.38 129. Tabelul 6.5 33.6.În ce priveşte numărul mediu de frunze pe plantă se observă că la 60 zile hibrizii Maribel şi Velasco înregistrează un număr nesemnificativ de frunze pe plantă faţă de varianta martor.1. Analizând dinamica producţiei de tomate (tabelul 6.4 Rezultate comparative privind producţia timpurie (până la 31 iulie).25 125. numai cultivarul Spacestar să depăşească martorul. La 80 zile toţi hibrizii au un număr de frunze pe plantă distinct semnificativ faţă de martor.2 31.80 12. fig.64 Se observă că la producţia timpurie toţi hibrizii au înregistrat o producţie mai mare decât a variantei martor.9 Dif.31 8.1% din producţia totală. faţă de Export II la care s-a însestrat numai 6.95 DL 1% .0 32. realizate până la 31 iulie.2. Dacă se analizează din punct de vedere cantitativ producţia timpurie realizată se constată că toţi hibrizii cultivaţi au depăşit producţia martorului. respectiv.31 149. ceilalţi hibrizi se caracterizează printr-un număr de frunze distinct semnificativ şi foarte semnificativ faţă de varianta martor.2 37.67 DL 0.1% . pentru ca. t/ha Nr.98 147.) se constată că în condiţiile de la Iaşi. la 77 .0 39. în privinţa producţiei timpurii.81 135. 8.06 156. realizând 73% din producţia totală faţă de 69% la Export II.01 100.3.3.30 6.05 11. numărul de frunze pe plantă este semnificativ la hibrizii Maribel.

7 50.30 28.06 t/ha (Spacestar).58 t/ha (Fado) la 69.75 178. de la 6.54 Semnificaţia diferenţei xxx xxx xxx xxx xxx xxx Producţiile totale înregistrate la cei şase hibrizi noi au variat de la 50.81 Dif.51 150.75 33. 1 2 3 4 5 6 7 Varianta Specificare Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle Producţia t/ha % 36.55 14.7 54.76 192.5).08 22. t/ha Nr. crt.29 t/ha.4.76 t/ha (Velasco). t/ha 28.6). Velasco 37. Tabelul 6.58 139. Producţiile totale cele mai mari s-au obţinut la hibrizii Velasco 69.5 58.98 t/ha (tabelul 6. În cazul tuturor hibrizilor cultivaţi s-au obţinut sporuri de producţie foarte semnificative faţă de martorul Export II (tabelul 6.0 64.29 177.76 t/ha.8 69.6.06 t/ha.5 Rezultate comparative privind producţia totală (până la 1 septembrie).31 t/ha şi Belle 36. Sporurile de producţie.25 t/ha (Fado) la 39.aceştia producţia timpurie a variat de la 31.05 t/ha.24 t/ha la 14. fiind foarte semnificative. 78 .37 18.5.6. fig. fig. Producţiile timpurii cele mai mari s-au realizat la Spacestar 39.5 64.96 162.75 t/ha şi Maribel 64.21 100. Belle 64.

Producţia timpurie (t/ha) .06 36.38 33.31 31.5.98 Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle t/ha Fig 6.40 35 30 25 20 15 10 5 0 25.01 32.81 37.25 39.

75 Export II (mt) Maribel Banier Velasco Fado Spacestar Belle t/ha Fig.76 64. 6.21 69.96 54.58 64. Producţia totală (t/ha) 81 .29 58.70 60 50 40 30 20 10 0 36.6.51 50.

Hibrizii studiaţi s-au caracterizat printr-o vigoare mare. 2.21 t/ha şi 69. Producţia totală a înregistrat valori cuprinse între 36.CAPITOLUL 7 Concluzii Din cercetările efectuate privind comportarea unor hibrizi de tomate la cultura timpurie se pot distinge următoarele concluzii: 1.Producţia timpurie a avut valori cuprinse între 25. asigură o bună perspectivă pentru producţie a acestor hibrizii.06 la hibridul Spacestar. • 82 .01 t/ha la hibridul Export II şi 39. Procentul bun de legare a fructelor. dar cu diferenţe destul de mari între ei atât ca înălţime cât şi ca număr de frunze. 3.76 t/ha. în special în inflorescenţele superioare şi producţia mare de fructe obţinută la nivel de plantă. mai ales a celor cu fructul mare. 4.

Petrescu C. Editura Didactica şi Pedagogică. I. – (1993 ) .. Marinescu.Legumicultură vol II . Ciofu Ruxandra. 9. 3.. Bucureşti. Bălăşa M.Legumicultură Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Universitatea Agronomică Iaşi. H. Stan. N. S. Munteanu. 4.. vol. (1984) . T. Iaşi. Saviţchi P. Bucureşti. 6.. Stoenescu. Stan. A. Iaşi.. 2.Legumicultură generală şi specială . Editura Ceres. Munteanu N. (1986) – Bolile plantelor legumicole. (2001) . N. ( 1999) . (2003) – Tomatele. Popescu V. 7. Editura “Ion Ion Ionescu de la Brad”. R. N... Chilom Palaghia..Legumicultură vol. B. Editura Ceres. (1987) – Legumicultură generală – Lucrări practice. N.. ardeii şi pătlăgelele vinete. V. Radu Gr. Stan N. Stan.Bibliografie 1.Bucureşti. Gh. (2001) – Legumicultura. Bucureşti. (1972) – Culturi forţate de legume. Butnariu. I – Editura “Ion Ionescu de la Brad”. Mănescu. Costache. 3. 83 ..Editura “Ion Ion Ionescu de la Brad”.. Ceauşescu. 5. N. Popescu.. Voican.. Atanasiu. Iaşi. Indrea D... M.Editura Didactică şi Pedagogică. 8.. Stan N.A. Stan..

Munteanu N. 12.1984) – Tehnologiile culturii legumelor în solarii.10. (2003) .Stan N. Iaşi.x x x – Anuarul statistic al României (1997) – Direcţia generală de Statistică Bucureşti.Editura “Ion Ion Ionescu de la Brad”. Bucureşti.x x x (1981 . 11. 84 .Legumicultură vol III .. MAIA.