You are on page 1of 32

7.

AMBUTISAREA
7.1. Definiţii Ambutisarea este procedeul de deformare plastică prin care plecând de la semifabricate plane se realizează piese cave, sau plecând de la semifabricate cave se obţin piese cave mai adânci, fig. 7.1.

Fig. 7.1. Semifabricatul plan şi piesa ambutisată obţinută

Fig. 7.2. Elementele active în procesul de ambutisare

Pentru a se obţine piese de forma dorită, semifabricatul este împins de un poanson printr-o placă de ambutisare, fig. 7.2. Semifabricatul este presat iniţial de placa de presiune. La apăsarea cu poansonul materialul este tras între poanson şi placa de ambutisare încât de la un diametru mai mare al semifabricatului se obţine un diametru egal cu cel al matriţei. Placa de presiune este necesară pentru a împiedică cutarea materialului flanşei de tragere (cutare, înseamnă flambare pe direcţie tangenţială). Prin ambutisare se pot obţine piese de forme şi dimensiuni diferite începând cu cele mai simple de formă cilindrică de înălţime mică şi terminând cu cele de formă complexă asimetrică. În general o piesă ambutisată este rezultatul deformării semifabricatului într−o singură operaţie (fază) sau a mai multor operaţii (faze) succesive. Operaţia de ambutisare poate fi executată pentru anumite rapoarte D/d numite grade de deformare, iar pentru altele nu este posibilă. Cu cât acest raport este mai mare, cu atât dificultăţile obţinerii piesei sunt mai mari, realizarea deformării făcându-se în mai multe operaţii succesive.

121

7.2. Procesul de ambutisare Pentru realizarea unor piese cave, materialul suferă deformări plastice care în condiţiile unei plăci de presiune, eforturile unitare corespund unei stări plane de deformare. Deformarea semifabricatului începe cu apăsarea poansonului asupra părţii centrale a materialului, ce va constitui regiunea fundului piesei realizând tragerea treptată a flanşei pentru formarea peretelui vertical. Această stare de solicitare se concretizează prin prezenţa unor eforturi de tragere radială a materialului în spaţiul dintre poanson şi placa de ambutisare. Deplasarea continuă a flanşei şi micşorarea diametrului ei este posibilă ca urmare a prezenţei unor eforturi unitare de tragere radială şi de compresiune tangenţială. În felul acesta, se poate considera că, starea de eforturi la deformarea unui semifabricat plan, în procesul de ambutisare, este o stare plană de eforturi unitare, prezentându-se ca în fig. 7.3.

7.2.1. Eforturile unitare care apar în flanşă la ambutisare Sistemul de coordonate ales pentru analiza stării de eforturi unitare este un sistem de coordonate polare ρ şi θ, după care sunt orientate eforturile unitare σρ şi σθ, care constituie în acelaşi timp eforturile unitare principale. Asupra stării de eforturi unitare la ambutisare a unui semifabricat într-o piesă cilindrică influenţează fenomenul de modificare continuă a poziţiei şi dimensiunilor flanşei semifabricatului în vederea transformării ei în perete vertical, frecarea între semifabricat şi elementele active, fenomenul de îndoire şi dezdoire a materialului la trecerea de pe suprafaţa plană a plăcii de ambutisare pe partea racordată cu rm a acesteia şi ieşirea de pe partea racordată pe partea cilindrică. Toate aceste efecte influenţează asupra efortului unitar de tragere radială σρt, care poate fi scris sub forma:

122

în care: σρt este efortul unitar radial total; σρ − efortul unitar radial care caracterizează transformarea treptată a dimensiunilor flanşei plane a semifabricatului; σf − efortul unitar radial provenit din frecarea între semifabricat şi elementele active ; σi − efortul unitar radial provenit din îndoirea − desdoirea materialului la intrarea−ieşirea pe porţiunea racordată a plăcii de ambutisare. Frecarea pe porţiunea racordată este luată în considerare prin asimilare cu frecarea produsă la înfăşurarea unei curele pe o roată folosind relaţia lui Euler. Unghiul α pe care se consideră frecarea pe partea racordată în cazurile obişnuite este π/2. Fig. 7.3. Solicitările din flanşă în procesul de ambutisare Vom lua un element de volum din flanşă, fig.7.3 în coordonate polare. Considerăm că semifabricatul urmează să fie tras complet prin placa de ambutisare, piesa complet cavă, elementul dρ , dθ trebuie să ajungă la raza “r”. Pentru a ajunge la această rază, suprafaţa lui rămânând constantă, acesta trebuie să se lungească după dρ şi să se îngusteze după dθ . Elementele componente ale efortului unitar radial total pot fi determinate analitic. Pe direcţie radială, de întindere, se pleacă de la ecuaţia de echilibru pentru o stare de solicitare axial-simetrică şi se foloseşte şi o ecuaţie de plasticitate :

σρt=(σρ+σf)eμα+σi

(7.1)

ρdσρ/dρ+σρ-σθ = 0 σρ-σθ = σc
σ ρ = σ C ln
R

(7.2)

Rezolvând sistemul format din cele două ecuaţii se obţine :

ρ

(7.3)

σ ρ max se obţine pentru ρ = r
123

Variaţia ambutisare forţei la 124 . tot la diametrul d. [ ] [ ] [ ] Fig. Forţele de frecare sunt date de relaţia: F1= μQ (7.σ ρ = σ C ln R = σ ρ max r apare în zona “rm”.) şi alţi parametrii: Q=q A unde: A= aria presare . Pentru aceasta experimental s-a determinat dependenţele dintre P şi q.6 se obţine: 2μ π (7. fig. q>qoptim .7) π Q= q (2 R) 2 − ( d + h + 2rm ) 2 (7. Pentru: q<qoptim – P creşte datorită îngroşării materialului prin cutare.7.4) Tot pe direcţie radială mai apare un efort radial în flanşă provocat de forţele de frecare în flanşă cu placa de presiune şi placa de ambutisare. Problema determinării presiunii de apăsare este însă deosebit de complicată iar relaţiile de calcul sunt foarte laborioase.4.P creşte deoarece cresc forţele de frecare.4. mărimea acestuia se poate exprima funcţie de diametrul d. arată că efortul unitar σ f depinde de mărimea”μq”.10) σf = 4 R 2 − ( d + h + 2rm ) 2 2dh Această relaţie (7.9) σf = q 4 R 2 − ( d + h + 2rm ) 2 πdh 4 qμ (7.10). practic greu de folosit.6) Mărimea Q = f(q…. (7. σf = 2 F1 2μQ = πdh πdh (7.5) Aceste forţe vor da un efort σ f max .7. creând efortul unitar de frecare şi deci influenţează negativ. Apar forţe de frecare care se opun tragerii. (7.8) 4 Înlocuind în relatia 7.

h⎞ ⎛ (7. materialul suferă o dublă îndoire.5.7. un element de volum după intrarea pe partea curbă a plăcii de ambutisare capătă forma din fig.15) 125 .13) dacă b=1.2 Eforturile unitare care apar în zona de tragere (zona rm a matriţei) La tragerea pe raza rm a matriţei.12) L = Ft ⎜ rm + ⎟dϕ 2⎠ ⎝ Ft = σ i dA = σ i bh (7. vom scrie lucrul mecanic pentru încovoiere şi lucrul mecanic pentru deplasarea elementului din poziţia I în poziţia II. Lungimea fibrei medii: L1=(rm+h/2)d ϕ (7. La această îndoire.11) La aceste solicitări apare efortul radial de întindere σρ sub influenţa căruia se poate produce ruperea materialului în zona periculoasă.Necesitatea utilizării elementului de apăsare se stabileşte în funcţie de lăţimea şi grosimea flanşei semifabricatului folosind anumite relaţii empirice. Astfel. la care lungimea fibrei medii nu se modifică. prima operaţie de ambutisare se poate face fără element de apăsare dacă: D-d ≤ (18…22)h.2.5. Fig. din relaţia 7. obţinem: h⎞ ⎛ Ldepl = σ i h⎜ rm + ⎟ d ϕ 2⎠ ⎝ Linc bh 2 = M i dϕ = W pl σ C dϕ = σ C dϕ 4 (7. Mai întâi este îndoit.5. 7.7.7. fig. O altă componentă a efortului unitar σρt.14) (7. Deformarea unui element pe partea racordată Pentru aceasta. apoi este îndreptat. rezultă la intrarea şi ieşirea materialului de pe partea racordată a plăcii de ambutisare.1.

20) 2rm 1+ h Valoarea σ max depinde deci de proprietăţile fizicomecanice ale rm materialului şi de raportul . egalăm relaţiile (7.19) σ = 2σ i σi = σC 4 (7.7. cu atât efortul unitar va fi mai mic şi forţa P este mai mică.6. Acest raport rm/h este dat tabelar în literatura de specialitate. h Fig. La început forţa descreşte după care apare o creştere.14) şi (7.18) trebuie dublată. Variaţia forţei de ambutisare funcţie de raza de racordare a plăcii de ambutisare Cu cât raza rm a plăcii active este mai mare.7.6. Practic s-a constatat că această dependenţă nu este uniformă.dacă b=1. σ max = σC 126 .16) şi obţinem: hσ C h h2 σ i h(rm + )dϕ = σ C dϕ .17) h⎞ 2 4 ⎛ 4⎜ rm + ⎟ 2⎠ ⎝ (7. obţinându-se relaţia (7. având alura graficului de mai sus. σ i = (7. (7. permiţând cutarea lui în zona razei şi provocând îngroşarea materialului. astfel încât valoarea efortului unitar calculat cu relaţia (7. fig.16) 4 cele două lucruri mecanice fiind egale.18) rm +2 h La trecerea pe porţiunea dreaptă când are loc dezdoirea. se consumă un lucru mecanic egal cu cel ce a produs îndoirea la intrarea pe partea curbă a plăcii active.20). pentru că semifabricatul rămâne pe o porţiune mare fără să fie presat. obţinem: h2 L= σ C dϕ (7.

(minus deoarece este scurtare) (7. iar gradul de deformare K=1/m =R/r va fi mai mare.3. şi are expresia: σ ρtot = ∑ σ ρpartial .29) 127 .7. tangenţială εθ şi normală εz ( pe grosime). Forţele şi puterea la ambutisare Forţa de ambutisare este cea care se creează în procesul deformării plastice a materialului prin acţionarea poansonului în vederea învingerii rezistenţei opuse de semifabricat concretizată prin efortul σρmax. În acest caz însă starea de deformare este o stare spaţială. Cu cât coeficientul de ambutisare m este mai mic cu atât εθ este mai mare. Pe rază. orice element aflat la o rază ρ pe flanşa semifabricatului trebuie să ajungă în poziţia corespunzătoare punctului vertical al piesei ambutisate de rază r<ρ. σθ =ε E Se ştie că alungirea specifică este: ε=Δl/l ρdθ − rdθ −ε = . Efortul unitar care apare pe direcţie tangenţială Stareade deformare la ambutisare poate fi studiată pe baza efectelor ce rezultă din starea de eforturi unitare.22) ρ ρ ε max = r R − 1 (7. P= σ ρtotal Aria = σ ρtot πdh (7. Mărimea forţei se poate calcula funcţie de efortul unitar radial maxim σρtotal şi secţiunea în care acest efort acţionează. îndoire-desdoire pe diametrul d . 7. Raportul m=r/R se numeşte coeficient de ambutisare. deformarea având loc după direcţiile radială ερ. de la această valoare trebuie să ajungă la rdθ. Dintre aceste deformaţii cea mai intensă este deformaţia tangenţială εθ. de a cărui valoare depind deformaţiile relative ale semifabricatului. -frecare. Considerăm un element de mărimea arcului ρdθ. Astfel. întindere.2.21) ρdθ ρ −r r ε =− = −1 + (7. Forţa de deformare apare pe măsură ce poansonul ia contact cu semifabricatul şi începe să se producă deformarea plastică a acestuia.23) Rezultă că εmax= f (r/R=m). acest efort unitar este maxim.3.

de obicei K1=1.31) în care: K1 este un coeficient. este dificil de aplicat în practică. în mm .7. Pentru cazurile practice se foloseşte o expresie simplificată: P= σ r πdhK (7. coeficientul K şi diametrul d se calculează în alt mod şi anume: dechivalent = dy = K1 F y (7.7. în daN/mm2 . 7.13.30) în care: σr este rezistenţa convenţională de rupere. P max P ~rm +rp+h Cursa Fig. dy − diametrul convenţional al piesei.Pentru că σ ρtot este o expresie complicată. K − coeficient ce depinde de coeficientul de ambutisare şi este dat tabelar. în mm . 128 . fig. Expresia (7. numai că în acest caz.30) este valabilă pentru piese de revoluţie. În figura de mai jos se prezintă graficul de variaţie al forţei P funcţie de cursă. Pentru piese dreptunghiulare şi pătrate se foloseşte o relaţie similară.7. după care începe să scadă. h − grosimea semifabricatului. d − diametrul piesei. când diametrul flanşei semifabricatului se micşorează în mod evident. Variaţia forţei de ambutisare pe lungimea unei curse Se observă că forţa P creşte de la valoarea zero la contactul poansonului cu materialul şi atinge valoarea maximă după 15…20% din cursa de lucru. Fy − aria fundului piesei ambutisate.

între peretele lateral şi fundul piesei.3 b: . r3 ≥ 3h. Realizarea raţională a pieselor ambutisate este însă legată de respectarea unor prescripţii constructive.32) F0 −aria semifabricatului plan. fig.între pereţii laterali.4. precum şi mărimea razelor de racordare între pereţi şi fund.între peretele latral şi flanşă. b) pentru cutii.între pereţii laterali şi fundul piesei.03 mm până la 40…50 mm. având diametre de la ordinul fracţiunilor de milimetru până la dimensiuni de ordinul metrilor. r2 ≥ (2…3)h.Pentru calculul coeficientului de ambutisare se utilizează o valoare convenţională determinată astfel: my = Fy/F0 − coeficient echivalent de ambutisare . . 7.5h. Numărul de operaţii necesar realizării piesei prin ambutisare depinde de raportul H/d (raportul dintre înălţime şi diametrul piesei real sau echivalent) de faptul că are sau nu flanşe. Se consideră că piesa este tehnologică pentru ambutisare atunci când aceasta se poate obţine dintr-o operaţie. 4. Tehnologicitatea pieselor ambutisate În prezent prin ambutisare pot fi obţinute piese din materiale cu grosimi de 0. . a) Pentru piese cilindrice cu flanşă (vezi fig.3. 129 . piese pătrate şi dreptunghiulare. . (7.între pereţii laterali şi flanşe r2 ≥ (2…3)h. între pereţi şi flanşe sau între pereţi în cazul cutiilor.a) se consideră că sunt tehnologice dacă: . r1 ≥ h unde h = grosimea materialului. 4.01…0. r1 ≥ 1.

Stabilirea formei semifabricatului pieselor ambutisate Semifabricatul piesei ambutisate are o formă plană. sunt necesare operaţii suplimentare de calibrare. Atunci când se cer precizii mai ridicate la piese. se consideră că volumul iniţial este egal cu volumul final şi în plus la ambutisare.4. chiar dacă pe unele zone apar subţieri sau îngroşări. este necesar ca pe semifabricatul plan să se prevadă adaos pentru tunderea marginilor pieselor 130 .3. Parametri geometrici principali ai pieselor ambutisate Atunci când vrem să obţinem raze mai mici de racordare între diverse elemente ale piesei. 4.Fig. nu se modifică. 7. Pentru a stabili dimensiunile în plan a semifabricatului şi forma pe contur a acestuia. Complicaţiile cresc în cazul pieselor complexe asimetrice. conicităţi (cu unghiuri mici mai ales). grosimea rămâne constantă. cele cu flanşe sub un unghi pe direcţia de ambutisare. datorită imposibilităţii stabilirii cu precizie a dimensiunilor semifabricatului celor care prezintă funduri în trepte. Aceste observaţii fac ca forma şi dimensiunea semifabricatului în plan să fie stabilite în ipoteza egalităţii suprafeţei piesei cu cea a semifabricatului. a celor de caroserii unde pentru ambutisare sunt necesare adaosuri tehnologice speciale pentru fixarea semifabricatelor în vederea evitării apariţiei cutelor şi a uniformizării stării de deformare şi de eforturi unitare. În general tehnologia pieselor este greu de apreciat.

fie după suprafaţa mediană în cazul unor grosimi mai mari.piese de formă complexă asimetrică. Piesele semifabricatului de revoluţie. Pentru piese mai precise. Forma şi dimensiunile semifabricatelor se stabilesc diferit. Pentru a stabili suprafaţa piesei. suprafaţa rezultând din însumarea lor. calculul se face prin echivalenţa suprafeţelor dupa suprafaţa mediană. iar diametrul D se stabileşte astfel: 1. atunci când marginile nu interesează.ambutisate.piese de revoluţie .7. iar calculul diametrului discului se obţine din echivalarea ariei piesei cu cea a discului. Stabilirea formei şi dimensiunii În cazul pieselor de revoluţie forma semifabricatului plan este un disc de diametru D a cărei suprafaţă este egală cu suprafaţa totală a piesei ambutisate.1. Pentru piese de precizie scăzută nu se prevăd margini de tundere. 7. Aceasta pentru că chiar la forme foarte simple datorită anizotropiei materialului.33) Fig. .piese de forma cutiilor . Când precizia este ridicată se prevăd şi margini de tundere. De exemplu (Fig. Dimensiunile pieselor cilindrice cu flanşă 131 .7. exterioară sau mediană. 2. . aceasta se descompune în suprafeţe elementare pentru care ariile se cunosc. în care aria piesei poate fi calculată fie după suprafaţa exterioară.8. marginile piesei rezultă cu ondulaţii.8): Se descompune în suprafeţe elementare S pentru care suprafeţele se cunosc: S1 ∈ (d1−d2) S2 ∈ (1 / 4 tor cu r1) S3 ∈ (cilindru H1d) S4 ∈ (1/4 tor cu r2) S5 ∈ (cerc de diametru egal cu d-2r2) Ss=Sp= ∑ S i i =1 5 (7. după cum piesa face parte din: .4.

conform căreia aria generată de o curbă plană în mişcare de rotaţie în jurul unei axe este egală cu produsul dintre lungimea curbei generatoare şi traiectoria centrului ei de greutate. La piesele de revoluţie de formă complexă problema determinării ariei este mai dificlă. Determinarea dimensiunilor semifabricatelor pentru ambutisarea pieselor 132 .35) în care: F este aria generată de curba în mişcare de rotaţie . În acest caz suprafaţa se calculează cu ajutorul teoremei lui Guldin−Pappus. LAB − lungimea curbei generatoare. rg − raza centrului de greutate al curbei.9.a) se foloseşte o construcţie asemănătoare poligonului funicular.) (7.9. Pentru determinarea razei centrului de greutate rg prin metoda grafică (fig.7. F=2π rg LAB (7. S5= π (d 4 2 1 2 − d2 + S 2 + H 1 d + S 4 + π ( d − 2r2 ) 2 Fig.34) 4 1 Suprafeţele S2 şi S4 sunt date tabelar în literatura de specialitate. Metoda grafică.7. Determinarea razei centrului de greutate al curbei se poate face pe cale grafică sau grafo−analitică. piesa neputându −se împărţii cu uşurinţă în elemente simple. care se face în următoarea ordine: Ss= πd 2 ∑S 5 i .

3. 133 . H-adâncimea cutiei. l3… 3.4. Se trasează la scară curba generatoare a piesei. numit polul construcţiei grafice. conform figurii 7. până când se ajunge la punctul N prin care se trasează dreapta 7′ paralel cu 7. l3 … prin razele 1. pe care se delimitează elemente geometrice simple (segmente de dreaptă şi arce de cerc). Pentru porţiunile din afara razei de racordare se consideră că piesa provine dintr-o îndoire pură. Prin acelaşi punct se trasează o dreaptă 2′ paralel cu 2. (7.1. care se prelungeşte până la intersecţia cu dreapta coborâtă din centrul de greutate al elementului l2. Se stabilesc centrele de greutate ale fiecărui element l1. la scară segmentele l1. se aşază cap la cap în ordine.2.m.d) . b) raportul A/B.a. Paralel cu axa de rotaţie (de simetrie) yy.1. care se uneşte cu extremităţile elementelor l1.36) 2. c) razele de racordare a pereţilor cu fundul cutiei sau între ei. Cu acestea se determină lungimea L a curbei generatoare: LAB= l1+l2+…+l6. l3.d. având lungimile l1. 2. 7. l2. În dreapta se alege un punct arbitrar O. din care se duc paralelele cu axa de rotaţie yy. … 4. l2.9. l2 …l6. La intersecţia dreptelor extreme 1′ şi 7′ se obţine poziţia centrului de greutate rg .c. Forma şi dimensiunile semifabricatelor pentru piese de forma cutiilor Atât forma cât şi dimensiunile acestor semifabricate sunt determinate de trei factori: a) raportul H/B. Centrul de greutate al segmentului de dreaptă se află la mijloc iar al arcului de cerc la distanţa A (tabelul 7. A-lungimea cutiei. Printr−un punct arbitrar ales M pe dreapta coborâtă din centrul de greutate al elementului l1 se trasează o dreaptă 1′ paralel cu 1. l2. B-lăţimea cutiei. 5. Prin punctul de intersecţie astfel obţinut se trasează o dreaptă 3′ paralel cu 3 ş. Aceste ipoteze permit stabilirea desfăşuratei pe direcţiile pereţilor obţinuţi prin îndoire şi diametrul discului din care ar rezulta colţurile ambutisate. iar pentru porţiunea de racordare se consideră că piesa se realizează printr-o ambutisare.

7.b: 1. fig.H).39) în care: H este înălţimea cutiei (inclusiv adaosul de tundere) . fig.1.rd) pentru cazul în care rc≠rd.2.10. Forma şi dimensiunilesemifabricatelor pentru cutiile înalte cu H/B>0.11.2.57 rd (7.10. se calculează lungimea părţii îndoite a peretelui rectiliniu: l =H+0. raze a căror valori se calculează cu formule existente în literatura de specialitate.H. Colţurile cutiei racordate cu raza rc.4. Dimensiunile semifabricatelor se calculează din condiţia de egalitate a ariei acestora cu aria pieselor ambutisate.7.a.7. 3.6 şi cu raze mici de racordare la colţuri Semifabricatele pentru aceste categorii de piese se stabilesc după o metodologie prezentată în cele ce urmează: 1.7. Fig. Având dimensiunile cutiei din desen. este dat în literatura de specialitate. se consideră a fi obţinute prin ambutisarea în aceste locuri a câte unui sfert de cilindru cu diametrul dc=2rc. rd − raza de racordare a peretelui cu fundul piesei. Determinarea formei şi dimensiunilor cutiilor scunde 7.6 Având în vedere faptul că materialul este puternic tras către zona de ambutisare se poate folosi un semifabricat circular pentru cutii pătrate. Din centrul O se duc perpendicularele OA şi OB pe laturile rectilinii ale cutiei până intersectează paralelele la laturi trasate la distanţa l. Pentru trasarea semifabricatului se procedează astfel. 2. fig.2. fig.11. 134 . Forma şi dimensiunile semifabricatelor pentru cutiile scunde cu H/B ≤ 0.7. Cutiile dreptunghiulare se obţin din semifabricate ovale având în vedere că acestea sunt alcătuite din două jumătăţi de cutie pătrată despărţite de o porţiune îndoită în U de lungime A−B.4. Pentru obţinerea acestuia este necesar la fiecare colţ câte un sfert de disc circular cu raza R=f(rc. pentru cazul în care rc = rd şi R =f (rc.7. Diametrul discului D pentru piesele pătrate.11 şi oval pentru cele dreptunghiulare. Se desenează vederea în plan a cutiei dreptunghiulare.

7.11. a b Fig. 3. La distanţa B/2 de capetele cutiei se trasează două semicercuri cu raza R. Având calculată lăţimea semifabricatului oval. În acest caz lăţimea semifabricatului trebuie să fie mai mare decât diametrul D. Cele două semicercuri ar trebui unite cu două drepte paralele cu laturile mari ale cutiei. se trece la corectarea capetelor prin racordare cu o rază R′>R a cărei valoare este egală cu K/2.40) 7. Forma şi dimesiunile semifabricatelor pentru piesele de formă complexă asimetrică Pentru piesele complexe nu există o metodă riguroasă care să permită stabilirea semifabricatului necesar prin faptul că modul de deformare al materialului nu poate fi stabilit riguros. astfel construit este: L=D+(A−B) (7. 135 .4. iar mărimea aceasta K se calculează cu o relaţie dată în literatură. Din această cauză este nevoie de un adaos de material care să descrească spre colţuri pentru a rezulta o piesă de înălţime aproximativ uniformă. acest mod de deformare fiind influenţat de faptul că prezintă sau nu forme simetrice. de grosime.2.3. aceştia vor rezulta la mijloc cu o înălţime mai mică decât la capete. rază dată în literatura de specialitate. Lungimea semifabricatului oval. însă datorită deplasării metalului de la colţuri spre pereţii laterali. Determinarea dimensiunilor semifabricatelor cutiilor pătrate şi dreptunghiulare 4. şi chiar de însăşi forma semifabricatului folosit.

se calculează desfăşuratele părţilor care se consideră a fi indoite .Din această categorie de piese fac parte piesele de caroserie la care nu contează precizia dimensională.se trasează un contur lin. Pe un asemenea mulaj se pot face şi unele observaţii legate de mecanismul deformării materialului în procesul de ambutisare. . în plus formele intermediare obţinute la întindere constituie indici importanţi pentru forma piesei la etapele succesive la ambutisarea în mai multe operaţii. În cazul când se cere respectarea dimensiunii exterioare a piesei cu toleranţa T. 7.7.se calculează părţile ce provin din ambutisare . Pentru aceasta se construieşte un model al piesei la o scară convenabilă după care se ia un mulaj de 2…3 milimetri grosime cu ajutorul unui tifon înmuiat în ceară. prin tăierea şi adăugarea de material. dispunerea câmpurilor de toleranţă este prezentată în fig. . Pentru determinarea aproximativă se procedează astfel: .după executare se studiază piesa rezultată. După răcire se scoate după model şi se întinde treptat şi uniform până ajunge la starea plană.12 a. O altă posibilitate orientativă de stabilire a semifabricatului plan se bazează pe studiul unui mulaj luat după un model al piesei ambutisate. care este apoi supus ambutisării. . Dimensiunile elementelor active Dimensiunile elementelor active pentru operaţia de ambutisare se stabilesc în funcţie de dimensiunea interioară sau exterioară impusă prin desenul de execuţie al piesei.7. în scopul unor pereţi de înălţime uniformă . Forma conturului exterior astfel obţinut este asemănătoare cu a semifabricatului plan necesar. La unele piese tunderea este inevitabilă. din care se deduce: 136 .se trasează şi se taie manual un asemenea semifabricat. Rezultă eventualele modificări ce trebuiesc făcute semifabricatului pentru corectarea piesei. .

(7. T −toleranţa piesei. Schema determinării dimensiunilor elementelor active la ambutisare cu respectarea dimensiunilor exterioare sau interioare ale piesei Dm= (D−T)+Tm.49) în care: Dm.12. D −dimensiunea nominală a piesei . 7. Tm.a) b) Fig. dp=(D−T−j)−Tp .48) (7. (7.50) (7. Asemănător se stabilesc dimensiunile elementelor active când se cere respectarea dimensiunii interioare a piesei. pentru care dispunerea câmpurilor de toleranţe este arătată în fig. Din desen rezultă: Dm=(d+j)+Tm. Dp sunt dimensiunile plăcii active şi poansonului. Tp −toleranţele de execuţie ale poansonului şi plăcii.51) dp=d−Tp 137 .7.12 b.

7. ungerea prin cufundarea semifabricatelor în lubrifiant. şi anume: 1. Ungerea se poate face în mai multe feluri. Ungerea la operaţiile de ambutisare Pentru micşorarea frecărilor la tragerea semifabricatelor la ambutisare.. evitând ungerea poansonului. ungerea cu pensula a suprafeţelor active ale plăcii de ambutisare şi ale plăcii de presiune. 3. Tratamentul termic la ambutisare La ambutisarea pieselor. 2. 5. 4. 3. ungerea cu o rolă îmbibată în lubrifiant. să formeze o peliculă uniformă pe suprafaţa tablei care să fie rezistentă la presiuni ridicate . Ecruisarea presupune o creştere a proprietăţilor de 138 . 2. să nu fie nocive. 7. Partea în contact cu poansonul trebuie să rămână neunsă pentru a nu favoriza alunecarea şi întinderea piesei. Dintre aceste proprietăţi capacitatea portantă a lubrifiantului este cea mai importantă deoarece funcţie de aceasta se asigură sau nu continuitatea peliculei de lubrifiant. oxizilor etc. deci apariţia unor fisuri.10. Lubrifianţii utilizaţi pentru ungerea pieselor la ambutisare trebuie feriţi de pătrunderea prafului. ungerea semifabricatelor numai pe o faţă. să poată fi uşor îndepărtat de pe piesele ambutisate. care ar putea forma un mediu abraziv şi ar produce un proces accelerat de uzură a elementelor active. 4. Cercetările experimentale au arătat că viteza de deformare influenţează comportarea stratului de lubrifiant. să nu atace chimic suprafeţele sculelor sau ale piesei. utilizată la ambutisarea pieselor din benzi. astfel că suprafaţa piesei se obţine fără ciupituri şi fără zgârieturi. cea către placa de ambutisare.9. Substanţele lubrifiante pentru a corespunde operaţiei de ambutisare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 1. ca urmare a deformării plastice a materialului. suprafeţele dintre semifabricat şi placa de ambutisare şi a elementului de apăsare se ung cu diverşi lubrifianţi. însă acest lucru este greu de făcut. Prin micşorarea frecărilor se evită creşterea eforturilor în material. să aibă o bună aderenţă la suprafaţa semifabricatului. Ungerea în vederea ambutisării trebuie făcută pe suprafeţele semifabricatului ce vin în contact cu placa de ambutisare şi elementul de apăsare. prin eforturile unitare care iau naştere în timpul procesului se produce ecruisarea materialului în diverse zone. să nu se evapore la temperaturile ce iau naştere în timpul lucrului.

8. care exprimă gradul de deformare al materialului în piesa ambutisată. 139 . Acest coeficient nu poate să scadă sub anumite valori limtă. semifabricatele sunt supuse unui tratament termic de recoacere de recristalizare.rezistenţă şi de scădere a celor de plasticitate. iar continuarea procesului de deformare poate conduce la ruperea materialului. Pentru condiţii ideale m = 0.37. −gradul de deformare realizat anterior operaţiei de deformare. La ambutisarea în mai multe operaţii succesive şi în special din bandă este preferabilă mărirea numărului de operaţii succesive în locul unor operaţii de tratament termic greu sau imposibil de intercalat în succesiunea operaţiilor de deformare. Pentru continuarea ambutisării. după un număr de operaţii. Pentru refacerea proprietăţilor de plasticitate ale materialului. întrucât în secţiunea cea mai periculoasă se depăşeşte efortul unitar de rupere. funcţie de mărimea coeficientului de ambutisare m = Dfinal / Dsemifabricat. putând apare ruperea materialului.. 4. Gradul de ecruisare al unei piese depinde de o serie de factori. după tratamentul termic de recristalizare. −folosirea agenţilor de ungere şi calitatea acestora etc. Atunci când o piesă ambutisată se obţine prin mai multe operaţii succesive apare ecruisarea materialului. ce se face local sau total prin încălzire la temperaturi corespunzătoare materialului şi gradului de ecruisare a acestuia. cum sunt: −proprietăţile fizico−mecanice ale materialului semifabricatului şi starea în care acesta se află. mărimea grăunţilor cristalini etc. în special în zona periculoasă de racordare a peretelui cu fundul piesei unde s−a produs deja subţierea materialului. Tehnologia de ambutisare a pieselor de diverse forme Piesele se obţin prin ambutisare în una sau în n operaţii. La metalele cu o capacitate înaltă de ecruisare. −geometria elementelor active şi în special razele de racordare. În urma acestor tratamente se restabilesc proprietăţile plastice. şi gradul de deformare obţinut la ambutisare. păstrând ridicate proprietăţile de rezistenţă ale peretelui piesei. ecruisarea apare după 1−2 operaţii. oxizii formaţi pe semifabricat se îndepărtează prin decapare în băi ce corespund materialului semifabricatului. Tratamentul local este preferat celui total deoarece înlătură ecruisarea numai la materialul flanşei.

9 a. fig.55. În operaţiile următoare. valoarea acestuia este cuprinsă în intervalul [0. funcţie de diverse materiale este cuprinsă între 0. Pentru coeficienţii de ambutisare mai mici decât cei recomandaţi sunt necesare mai multe operaţii succesive de deformare.9 b. Coeficientul de ambutisare la aceste piese se determină cu relaţia m = d/D. trei şi următoarele sunt egali. această rază descreşte cu diametrul. ajungând ca în ultima operaţie să aibă raza egală cu raza piesei finite.7<m<0.9. iar în operaţiile următoare. pentru majoritatea materialelor. Coeficienţii operaţiilor doi. 4. fig. Pentru aceste piese mărimea coeficientuluiu de ambutisare m corespunzător primei operaţii.5…0. 4. a b Fig.4.4. Pentru piese cu diametrul D<60 mm. 140 . racordarea dintre perete şi fund se face printr-o rază care în prima operaţie are valori mari fiind egală cu jumătate din raza plăcii de ambutisare. iar dacă valoarea rezultată din calcul este mai mare decât valorile limită determinate pe cale eperimentală piesa se poate realiza într−o singură operaţie de ambutisare.8.1 Tehnologii de ambutisare a pieselor cilindrice fără flanşă Aceste piese se obţin din semifabricate circulare ale căror diametru D se calculează pe baza egalităţii ariilor cu cea a semifabricatului.75]. Tehnologia de ambutisare a pieselor cilindrice fără flanşă Pentru piese mai mari cu diametrul (D> 60 mm ) în operaţiile intermediare raza de la fund se face printr-un perete înclinat la 450.

m2 = d2/d1.27) d d d d d m = = 1 2 3 ...29) lg d − lg(m1 D) n = 1+ (4. Dacă acest coeficient este mai mic decât cel din tabele. La piesele cu flanşa lată o parte importantă a materialului nu suferă defomaţii mari. realizându-se piese ambutisate fără flanşă.mn = dn/dn−1 (4.30) lg m2 Dacă n >1 şi are zecimale.. m = m1m2m3…. pentru că acesta nu este trecut în peretele vertical. Cele cu flanşa îngustă se ambutisează la fel ca piesele fără flanşă. d (4. ambutisarea se va face dintr-o operaţie. Tehnologia de ambutisare a pieselor cilindrice cu flanşă În această categorie sunt piese cu flanşă îngustă şi piese cu flanşă lată.. h3 se obţin din echivalenţa ariilor pieselor intermediare cu cea a semifabricatului..8. piesa se obţine din mai multe operaţii. Din aceste considerente pentru calculul lui m se utilizează un diametru convenţional notat dy care corespunde unui semifabricat din care ar rezulta o piesă fără flanşă şi se obţine din echivalarea ariei piesei fără flanşă cu cea a unui semifabricat plan din care s-ar obţine.…. Diametrele intermediare se obţin cu relaţiile de mai jos: d1= m1D d2 = m2d1……dn = mndn-1 (4. 141 .mn (4. valoare dată în tabele. respectiv materialul din flanşă. ce se va realiza dintr-un produs de coeficienţi de ambutisare parţiali. reprezintă coeficientul de ambutisare determinat pe baza desenului de execuţie al piesei şi al semifabricatului.26) în care: m1=d1/D. h2. n (m pentru n operaţii) (4.2..28) D D d1 d 2 d n −1 m = m1m2…mn pentru că m2 = m3 =…= mn ⇒ m = d/D = m1m2n-1 ⇒ m2n-1 = d/(m1D) şi obţinem: (n-1)lg m2 = lgd-lg (m1D) (4.Mărimea m=d/D.32) Deci my = dy Dacă acest coeficient rezultă cu valoare mai mare decât cea corespunzătoare primei operaţii. flanşa obţinându-se prin răsfrângere la 900.31) h1. se rotunjeşte în plus până la întreg. Din acest motiv coeficientul de ambutisare m de la piesele cilindrice numai poate fi utilizat deoarece numai corespunde stării reale de eforturi unitare. 4.

semifabricatului i se lasă un adaus pentru tundere. urmând ca în următoarele să se modifice numai diametrul piesei. m3…. înălţimile se calculează din aceiaşi echivalenţă a ariilor. încât pentru calculul numărului de operaţii se poate folosi o valoare medie a acestora. trebuie să se realizeze înălţimea H totală în prima operaţie. fig. În următoarele operaţii se realizează numai deformări ale zonei ambutisate..d fin d d d (4. d y d y d1 d n −1 my = m1m2m3….34) În acest caz coeficienţii m2. razele de asemenea în operaţii succesive scăzând dar nu esenţial.33) = 1 2 . înclinarea se realizează în prima operaţie.mn (4.36) lg mmediu Pentru calculul diametrelor d1. Atunci când se urmăreşte un diametru D de flanşă precis. 2.. d2…dn se folosesc relaţiile (4. 4. Pentru piesele de dimensiuni mici înălţimea H se realizează în operaţii succesive pe seama scăderii diametrului. rotunjit în plus (4.10.4..3. n =1 + lg d − lg(m1 d y ) 142 . La piesele cu flanşa înclinată.. Diametrul flanşei piesei se realizează în prima operaţie încât în operaţiile următoare se modifică numai diametrul d şi înălţimea H a ambutisării anterioare. 4. Tehnologii de ambutisare a pieselor cilindrice în trepte Pentru a stabili numărul de operaţii prin care se pot realiza aceaste piese. însă prezintă valori apropiate. La piesele de dimensiuni mari...33) iar.8. d n −1 = m1 mmediu (4. 3. La stabilirea tehnologiei de obţinere a pieselor cilindrice cu flanşă trebuie să se respecte regulile: 1. se foloseşte un coeficient echivalent de ambutisare my (vezi relaţia 4.37). numai sunt egali între ei.35) dy my = ⇒ n.

Fig... Ambutisarea pieselor cilindrice în trepte H d H 1 d1 H 2 d 2 d + + . ambutisarea se face întro operaţie.8.37) H n −1 H1 H 2 + + .7 şi α >200 şi în general α<800.. +1 H2 H3 Hn Dacă cu această relaţie se obţine un coeficient mai mare sau cel puţin egal cu cel prescris pentru prima operaţie la piesele cilindrice. piesele conice se grupează în trei categorii: 1.. 3. La ambutisarea în mai multe operaţii a acestor piese. ambutisarea se face în mai multe operaţii. la care raportul H/d<0. piesele conice înalte cu H/d>0...3 şi α (1000<α<1600). 4. În cazul unor piese cu precizie ridicată este necesară o operaţie finală de calibrare în matriţe speciale. 143 . Tehnologii de ambutisare a pieselor conice Tehnologia acestor piese este în principal determinată de geometria acestora. După aceşti parametrii. geometrie care este dată de raportul înălţime pe diametrul conului (H/d) şi de unghiul conului α ....7 şi α =300…800. n −1 n −1 + H D H3 D Hn D D my = 2 (4. 2. 4.4.10. în prima operaţie se realizează diametrul maxim iar în următoarele diametrele mai mici mărind treptat înălţimile acestora. piesele conice scunde. numărul lor rezultâd luând în considerare diametrul semifabricatului şi cel al treptei cu diametrul minim şi folosind relaţia de la piesele cilindrice. piesele conice medii la care H/d <0. Dacă rezultă un coeficient de ambutisare mai mic ca cel prescris..

11 a. 4. 4. 2. Tehnologia de ambutisare a pieselor conice scunde 144 . după ambutisare piesa îşi modifică forma. Piesele din a doua categorie (B) cu înălţime mai mică. 4. se apasă cu o placă de presiune cu forţe foarte mari care să permită realizarea unor deformări plastice mari în piesă.4. Fig.1. deoarece prezintă revenire mare provocată de faptul că materialul este deformat mult în zona elastică. Pentru evitarea acestui fenomen de revenire elastică se poate proceda în două moduri: 1.Ambutisarea acestor categorii de piese se face în funcţie de forma lor şi de proprietăţile fizico−mecanice ale materialului. Trebuie subliniat că datorită formei ascuţite a poansonului. Tehnologia de ambutisare a pieselor conice scunde În această categorie se deosebesc două grupe: h 1 A) cu > si D 40 h 1 B) cu < D 40 Piesele din prima categorie (A) cu înălţime mai mare se ambutisează direct fără nici un element de apăsare şi întotdeauna dintr-o operaţie. fig.11.8. adesea ruperea piesei în procesul deformării plastice. se realizează o frânare a tregerii materialului în placa de ambutisare cu ajutorul unor praguri de frânare. acesta ia contact cu o porţiune mică din materialul semifabricatului producând o întindere locală care poate provoca. fig.11 b. 4. aşa cum se va vedea în cele ce urmează.

4.4. a b Fig. 2. Tehnologia de ambutisare a pieselor conice înalte În această grupă de piese pentru faptul că unghiul α al conului piesei este mic şi înălţimea H este mare. formele de ambutisare la operaţiile intermediare corespund unor suprafeţe sferice şi numai ultima operaţie corespunde unei suprafeţe conice ca a piesei. prin modificarea unghiului conului începând de la partea superioară.12 a. obţinând ca forme intermediare piese cilindrice.4.8. 4.8. prin modificarea unghiului conului începând de la fundul piesei cilindrice.412 b. Numărul de operaţii necesar piesei conice pentru operaţiile corespunzătoare piesei cilindrice se calculează cu relaţiile stabilite anterior punând condiţia ca diametrul cilindrului ce trebuie realizat să fie egal cu cel maxim al 145 . fig. fig. urmând ca apoi să se execute mai multe operaţii la care piesele sunt conice. 4.2. Tehnologia de ambutisare a pieselor conice înalte Realizarea pieselor conice în acest caz poate fi făcută în două moduri: 1. Tehnologia de ambutisare a pieselor conice medii Se execută prin aceeaşi tehnologie ca şi piesele conice scunde.3. Atunci când sunt necesare mai multe operaţii. materialul din zona de contact cu vârful poansonului este foarte puternic solicitat.4.12. existând tendinţa de perforare. fig. Piesele conice se obţin din semifabricate plane în mai multe operaţii.12. În ambele cazuri diametrul cilindrului de la care se începe ambutisarea conică corespunde piesei finale. 4.

nici de deformare peste limita de rupere a materialului.13.. în mm.38) ni = a în care: a − diferenţa între conul final şi cilindrul înainte de transformarea în con. 4. 4. prin întoarcerea semifabricatului contactul cu semifabricatul a poasonului este mare. În operaţia a doua. h − grosimea matrialului piesei.. suprafaţa respectivă fiind realizată în prima operaţie. măsurată ca în fig. Fig. plecând de la piesele cilindrice se calculează cu o relaţie empirică: (6. cea de a doua operaţie constând dintr-o îndoire inversă. Piesă conică înaltă Pentru piesele de dimensiuni mici care fac parte din ultima gamă de piese conice confecţioante din materiale relativ plastice se poate aplica o tehnologie de realizare a acestora din două operaţii. În această operaţie se realizează numai răsfrângerea sau îndoirea inversă a bazei conice. nu există pericolul apariţiei unor cute. La prima operaţie se realizează la forma finală numai partea centrală a piesei. iar numărul de operaţii corespunzător piesei conice. 146 .piesei conice.13.8)h (4. În această operaţie contactul semifabricatului cu poansonul este mare încât nu există nici pericolul apariţiei unor cute. deoarece materialul este frânat la tragere ca urmare a formei pe care o are semifabricatul..

5 (piese cu grosimi mici) – se utilizează matriţe cu praguri speciale de frânare. 4. Tehnologia de ambutisare a pieselor sferice şi parabolice Procesul de deformare în cazul acestor piese decurge mai diferit comparativ cu celelalte tipuri de piese. Funcţie de grosimea relativă h/D.8.14 b.5. 2. Totodată jocul la început este mare între poanson şi placă astfel că pot apare cu uşurinţă ondulaţii şi cute ale semifabricatului. piesele rezultând în final prin tunderea marginilor. Parametrul ce se ia în considerare în acest caz este grosimea relativă h/D a materialului. 3. producând un efect de întindere locală biaxială. 4.14 c. se deosebesc trei metode : 1.71).14. acesta pentru piese semisferice fiind constant (m=0. 4. (h/D)•100<0. 147 . 4. Tehnologia de ambutisare a pieselor sferice şi parabolice Realizarea ambutisării pieselor din materiale subţiri presupune semifabricate cu lăţime mai mare.4. deoarece poansonul la început ia contact cu o suprafaţă mică. fig.5 (piese cu grosime medie) – se recomandă ambutisarea cu apăsare de reţinere sau formarea părţii sferice sau parabolice prin ambutisare inversă. fig.14 a. Aceste greutăţi nu pot fi apreciate pe seama coeficientului de ambutisare ca la celelalte piese. sau îndoire dublă a marginilor tablei. fig. a b c Fig. (h/D)•100 >3 (piese cu grosime mare) . (h/D)•100 >0.ambutisare într-o matriţă cu cavitate sferică fără element de apăsare.

ambutisarea cu încălzirea flanşei pieselor ambutisate . se realizează piese cave prin subţierea pereţilor. iar pentru realizarea unor înălţimi ale plăcii acceptabile se utilizează plăci cu con dublu. se ia α1=8…18o. La aceste unghiuri se obţine o placă înaltă urmărind ca diametrul Do sa fie redus la Dm.7. fig. 7. Ambutisarea se face în matriţe cu plăci de ambutisare cu simplă sau cu dublă conicitate. fig. sau cu o placă cu un singur con. În acest mod se reduce înălţimea plăcii. 7. ceea ce duce la realizarea unor piese mai înalte la acelaşi diametru. Fig.7. Dezavantajul este că fundul rămâne mai gros decât pereţii pieselor.11. plecând de la un semifabricat ambutisat în mod obişnuit.13 a.13 c. Pentru a nu rezulta plăci foarte înalte. în sensul că se poate obţine un coeficient de ambutisare mai mic decât la ambutisarea obişnuită. Ambutisarea cu subţierea voită a grosimii materialului Prin acest procedeu.13. 148 . fig. obţinându-se o creştere a înălţimii mai mult pe baza subţierii decât pe seama micşorării diametrului. Condiţiile optime de ambutisare sunt atunci când α1=5o. iar α1= 8…180. Ambutisarea cu subţierea grosimii pereţilor pieselor c.12. Procedee speciale de ambutisare Datorită particularităţilor de deformare a materialului sunt mai multe procedee de ambutisare care uneori sunt mai avantajoase pentru realizarea anumitor piese şi anume: .7. b. 7. fig.13 c. 7. α α α1 a. Avantajul este că se poate realiza o deformare mai mare a materialului. αi având 45o (unghi de intrare).13 b.

7)d. Pentru unele materiale este unicul mod de realizare a ambutisării (materiale pe bază de Mn şi Ti). Schema de principiu este prezentată în fig. prin ambutisare piese având înălţimea H= (1.- ambutisarea cu ajutorul cauciucului. permiţând realizarea piesei cu înălţimea de peste două ori ca la ambutisarea normală.6…0.3)d. Ambutisarea cu încălzirea flanşei pieselor Constă în aceea că flanşa piesei este încălzită în diverse moduri peste temperatura de recristalizare.14. 149 .3…2. Prin acest procedeu pot fi ambutisate atât piese cilindrice cât mai ales piese de forma cutiilor dreptunghiulare şi pătrate precum şi piese complexe. aceasta aducându-se într-o stare plastică care permite o ambutisare cu grad avansat. Dezavantajul este că nu poate fi aplicat la grosimi mai mari de 2 mm pentru că durata de încălzire a flanşei creşte mult şi procedeul nu este rentabil. ambutisarea hidraulică. fapt ce conferă o rezistenţă ce-i împiedică subţierea prin întindere. faţă de procedeele clasice la care H =(0. 7.1. După încălzire se coboară poansonul 3 prin care circulă apa printr-un circuit de apă 5 . Prin construcţia plăcii de ambutisare trebuie ca contactul cu piesa să fie cât mai mic pentru a permite acestuia răcirea prin poanson. Având contact cu semifabricatul se răceşte materialul pe suprafaţa de contact şi se realizează ambutisarea simultan cu răcirea pereţilor pieselor. Datorită acestor condiţii se pot obţine.14.12. care prin inductoarele 4 încălzeşte flanşa semifabricatului la temperatura necesară. În cazul pieselor complexe şi de forma cutiilor este raţional să se facă o încălzire neuniformă pe conturul piesei sau să se exercite forţe diferite de apăsare pentru a crea pe cât posibil o uniformizare a stării de eforturi unitare. Fig. Ambutisarea cu încălzirea flanşei pieselor La acest procedeu semifabricatul este presat între placa de ambutisare 1 şi placa de presiune 2. 7. 7.

parabolice.15. Etanşarea camerei hidrostatice poate fi făcută printr-o diafragmă în cazul ambutisării cu placă de ambutisare şi prin garnituri în cazul ambutisării pe poanson.12. Fig.7.2. fig. Nu poate fi aplicat la materiale cu rezistenţa ridicată deoarece nu trebuie să se depăşească în cauciuc presiuni de 100 daN/cm2. Pentru că se face la presiune constantă gradul de deformare al materialului poate fi mai mare decât la ambutisările obişnuite. piesele rezultând prin mularea acestora. Ambutisarea cu ajutorul cauciucului Cauciucul 2 dintr-o cavitate se comportă ca un mediu hidrostatic care presează semifabricatul obligându-l să se muleze pe poansonul 1 sau pe matriţă. 7. este rentabil aplicarea procedeului pentru serie mică.3. Ambutisarea se poate face cu placă activă din cauciuc.15.16. sau aliaje de zinc. adâncimea de ambutisare nu poate creşte din cauza apariţiei cutelor. Ambutisarea hidraulică Se aplică cu avantaje mari la piese sferice. fig. Problema mare este aceea a etanşării camerei în care este introdus lichidul care realizează deformarea prin faptul că presiunile sunt de 50…750 atmosfere. 7. dacă poansonul ar fi din cauciuc. 7. Sculele fiind simple. La acest procedeu semifabricatul este presat în forma plăcii de ambutisare sau pe poanson. Sculele în cadrul acestui procedeu sunt foarte simple. sau cu poanson din cauciuc. conice.7.12. fiind confecţionate din lemn. la care ambutisarea se realizează într-o singura operaţie. Ambutisarea cu ajutorul cauciucului Este aplicată la producţia de serie foarte mică pentru piese de adâncime mică. din aliaje cu o bună plasticitate şi rezistenţă mică la deformare (în special table de aluminiu de grosime mică ). 150 .

Pentru că nu există frecare între membrană şi semifabricat.3.a. Ambutisarea hidraulică b.. dând posibilitatea obţinerii unor piese complexe într-o singură operaţie.7. 7. Poansonul are în cap o diafragmă din cauciuc susţinută pe capul poansonului cu ajutorul unor piese. Semifabricatul aşezat pe placa de ambutisare este presat cu ajutorul diafragmei din cauciuc.16 a. Ambutisarea cu placă de ambutisare Piesa se obţine prin presarea materialului prin intermediul cauciucului în forma creată în placă (fig.12. nefiind necesară ajustarea acestuia în raport cu placa activă. -ambutisarea se poate face fără utilaje de presare folosind instalaţii de pompare de înaltă presiune sau forţa de apăsare a unor mecanisme cu şurub – piuliţă. Cele două principii sunt următoarele: 7. Gradul de deformare la ambutisarea hidraulică este mai mare ca la ambutisarea obişnuită.). asupra acesteia acţionând presiunea hidrostatică exercitată de un lichid (ulei). Ambutisarea hidraulică prezintă unele particularităţi cum ar fi: -deformarea se face fără poanson metalic.16. materialul este întins şi subţiat mai ales în zona din centru. -în timpul ambutisării presiunea hidrostatică este uniform repartizată pe semifabricat. Fig. 151 .1.

presiunea creşte fixând materialul piesei pe poanson. Presiunea de presare se citeşte la un manometru şi este reglată de un regulator de presiune.7. fiind cu atât mai mare cu cât modulul de ecruisare este mai mare. Semifabricatul 1. evitând întinderea deoarece apare frecare între poanson şi semifabricat. Efortul unitar de care materialul piesei este capabil creşte datorită ecruisării. Deformarea semifabricatului are loc în condiţiile exercitării unei presiuni ridicate din partea uleiului închis în cavitatea de jos. aşezat peste placa de ambutisare 2 este deformat sub acţiunea poansonului 4. se introduce presiune prin supapa de siguranţă la o presiune corespunzătoare pompei care poate fi mult mai mică decât presiunea de lucru. Cavitatea din placa de ambutisare este etanşată prin garniturile 6 apăsate de elementul 3. Din rezervor prin intermediul pompei.3. 7.16 b. Ambutisarea pe poanson Aceasta este cea mai bună metodă care poate merge la presiuni mult mai ridicate asigurând o presare mai uniformă pe poanson.12. fig. pompa fiind scoasă din funcţiune de către supapa de siguranţă . 152 . realizându-se astfel un grad de deformare mai ridicat. La apăsarea poansonului 4 în cameră.2. Gradul de deformare depinde în acelaşi timp de proprietăţile materialului.