You are on page 1of 38

FORMULĂRI DERMO-COSMETICE CU PRODUSE APICOLE Produse naturiste on November 8th, 2011 - No Comments

INTRODUCERE

Cunoscându-se bine, ştiind ce li se potriveşte cel mai mult, controlându-şi comportamentul faţă de semenii lor, femeilor vor răspândi în jur farmec şi feminitate, iar fizicul va completa aceste trăsături deosebite. De aceea, trebuie să le recomandăm preocuparea pentru fizicul lor, îndeosebi să păstreze cât mai mult timp un obraz frumos şi tineresc îngrijundu-l din timp, fără să se demobilizeye la apariţia primelor semne ale vârstei, fiindcă un obraz frumos este cartea de vizită a oricărei femei. La toate popoarele, noţiunea de frumuseţe este asociată cu noţiunea de curăţenie, încă din cele mai vechi timpuri. Grăsimile şi uleiurile au servit la curăţirea şi netezirea pielii. Alifiile din ulei de palmier, ricin, untură, unt şi pulberi metalice serveau la apărarea pielii de insolaţii, frig, vânt şi înţepături de insecte. Se cunosc de asemenea preocupări pentru înfrumuseţare, cum ar fi vopsirea părului cu henne (utilizată şi astăzi). În Egiptul antic găsim preocupări pentru utilizarea produselor cosmetice în toaleta egiptencelor care au ajuns la un rafinament complicat. Astefl, în timpul dinastiei Ptolemeilor se utilizau în lumea întreagă “fardurile de Alexandria”. În timpul reginei Cleopatra, apare primul formular de cosmetică “Cleopatra gynoeciarum libri”, în care sunt indicate reţetele preparatelor utilizate de ea pentru a-şi păstra frumuseţea, distrus în incendiul renumitei biblioteci din Alexandria. Galenus a reprodus, însă părţile principale din formularul de cosmetică al lui Grypton care reda reţetele reginei Cleopatra. În secolele XIV – XV medicina oficială, în special cea franceză separă tratamentul cosmetic de practica legală a medicinii. Dermul, prin componentele sale celulare, are un rol important în procesele de apărare. Astfel, histocitele se pot transforma în macrofage, care înglobează particulele străine pătrunse în acest nivel. Limfocitele prezente în piele au capacitatea de a forma anticorpi împotriva diferitelor substanţe nocive (antigeni); mastocitele au capacitatea de a elibera histamina şi heparina, ca urmare a ciocnirii dintre antigeni şi anticorpi. Pielea are un rol şi în protecţia mecanică. Această funcţie a pielii se datoreşte atât keratinei cât şi grăsimii din stratul cornos al epidermului, care formeazaă o lama cornoasă elastică şi rezistentă la agresiunea factorilor din mediul extern, cât şi fibrelor elastice şi de colagen din derm. Protecţia chimică se datoreşte conţinutului în grăsimi al stratului cornos, care asigură astfel impermeabilitatea pielii faţă de apă şi faţă de substanţele acide şi slab alcaline. Reacţia acidă (pH = 5,5) a pielii îi conferă acesteia o rezistenţă faţă de microorganisme (bariera biologică).

Protecţia faţa de razele UV se datoreşte tot stratului cornos (bariera fizico-optică) şi mai ales melaninei (fotoprotector biochimic). Iată de ce ne-a preocupat în realizarea lucrării de licenţă optimizarea formulării unor produse dermato-cosmetice de îngrijire a pielii feţei destinate în primul rând femeii. În acest sens am ales ca principiile active în formulă să fie naturale, de origine apicolă, cuncoscută fiind compoziţia acestor produse, dar şi beneficiile terapeutice ale acestor produse.

CAPITOLUL I

PRODUSE ALE STUPULUI UTILIZATE CA MATERII PRIME ÎN FORMULĂRI COSMETICE ŞI FARMACEUTICE

Lăptişorul de matcă (gele royale) reprezintă produsul de secreţie al sistemului glandular cefalic (glandele hipofaringiene şi glandele mandibulare) al albinelor lucrătoare între a 5-a şi a 14-a zi de existenţă a lor (lucrătoarele purtând astfel numele de doici). Produsul se prezintă cu un aspect albicios cu reflexe sidefii, o consistenţă gelatinoasă, cu o savoare caldă, acidă, uşor dulceagă şi constituie hrana exclusivă a tuturor larvelor coloniei fără excepţie de la ecluziune până în a treia zi a existenţei lor, a larvelor alese pentru a deveni regine până în a cincea zi a existenţei lor, precum şi a reginei pe toată durata existenţei sale începând cu ziua în care aceasta părăseşte celula regală. Proprietăţile biologice ale lăptişorului de matcă observate în decursul anilor în mod empiric de apicultori sau în mod deliberat experimental şi clinic au consolidat poziţia de factor activ apiterapic. Din datele publicate sau comunicate de diferite centre de cercetare din lume – inclusiv la Congresele Apiterapice sau secţiunile de apiterapie ale Congreselor Apimondia se conturează ideea că lăptişorul de matcă este un reprezentant “eficace” biologic şi farmacologic pentru organismul uman în mod special[39]. O trecere sumară în revistă a principalelor observaţii de acest gen apiterapie experimental sau clinic se impune şi în lucrare a acestui reprezentant apiterapic cert. I. Matuszewsky şi colaboratorii relatează o gamă interesantă de date experimentale şi clinice în domeniul biomecanismelor lăptişorului de matcă, precum: - efectele favorabile observate la suferinţele unor organe izolate, ca de exemplu: arterioscleroza, ulcerul gastric şi duodenal, boli ale ficatului, precum şi în tulburări generale ale organismului (deficienţe fizice şi/sau mentale la copii, stări de epuizare generală a organismului;

- nu are efecte specifice la bolile unor organe, ci exercită un efect general asupra totalităţii organismului uman (probabil prin mezenchimul nespecific ca mediu de hrănire al tuturor organelor, presupun autorii), poziţie care se apropie de viziunea noastră, de considerare a organismului uman ca un sistem integral în care funcţionează subsisteme integratoare neuro-endocrino-meolică coordonatoare, ce realizează şi asigură homeostazia prin mecanisme corelativ-integrate. La etapa respectivă de relatare a viziunii integraliste, cercetătorii socoteau că mezenchimul ar realiza acest model integrator în organism, apreciind că 60% din greutatea corpului este formată din mezenchim socotit ca mediu de viaţă al tuturor celulelor specifice ale organelor corpului care exercită o anumită “funcţiune”, ca, de exemplu, celulele ficatului, rinichiului, muşchiului cardiac şi altele. Îmbătrânirea omului este socotită, pe lângă altele, ca expresie a diminuării, odată cu vârsta, a fluxului de sânge spre mezenchim, ca urmare a faptului că în fibrele musculare netede, în pereţii vaselor sanguine şi în organe apare tendinţa unor stări spastice ca urmare a tensiunii nervoase pe care o provoacă procesele de vitale, ritmul şi calitatea lor solicitantă în contextul vieţii moderne pe care o parcurgem. Activitatea meolică a mezenchimului activ este considerată de unii autori ca foarte intensă, fiind înzestrată cu un sistem enzimatic foarte specializat ce produce heparina, histamina şi serotinina. De remarcat rolul integrator pe care autorii îl atribuie mezenchimului, inserându-se prin aceasta în grupul celor care au “simţit” nevoia ştiinţifică a unei gândiri integratoare în interpretarea contemporană a proceselor biologice. Prin calităţile sale biologice lăptişorul de matcă a focalizat interesul multor ţări în care tradiţia medicaţiei naturiste este consacrată precum Japonia şi China. Lăptişorul de matcă este prezentat pe piaţa farmaceutică sub forma unor produse standardizate. Fiind un factor stimulant enzimatic interferează în procesele de dezintoxicare din organism. Studiul meolismului în xenobioze a relevat dependenţa faţă de doză, aminoacizii din lăptişorul de matcă participând la sinteza proteinelor active, împreună cu vitaminele. Aceste observaţii conferă lăptişorului de matcă candidatura la grupul substanţelor utilizate în profilaxia ecologică, la nivelul populaţiilor expuse intoxicaţiilor ecologice (plumb, mercur,etc). Alte proprietati farmacologice ale lăptişorului de matcă au fost consemnate de alţi autori,astfel: - intensificarea circulaţiei sanguine, acţiune hipotensoare prin substanţele colinergice conţinute; - acţiune disipativă şi antitumorală; - acţiune suplimentară energetică în maladiile cronice cu anorexie; - acţiune împotriva oboselii; - diminuarea anxietatii; - acţiune hipolipemică şi antidibetică; - actiune antibiotică; - acţiune în menţinerea greutăţii corporale şi activităţii organelor interne; - capacitate de reechilibrare; - acţiune asupra mutagenităţii, prezentând activitate antitumorală, raportul carcinogenităţii, mitogenităţii şi teratogenităţii fiind legat de mutaţia ADN-ului.

Braines şi L. însă efectul acţiunii lor este diferit. E. în scurta perioadă de creştere şi metamorfoză. precum liofilizarea imediată (G. În procesul de dezvoltare al insectei au loc modificări caracteristice în funcţie de activitatea fiziologică a secreţiei glandelor faringiene ale albinelor doici destinată hrănirii larvelor tinere de albine lucrătoare şi cea a secreţiei cu care sunt hrănite larvele de matcă. din larve dezvoltându-se. sau congelarea şi pastrarea sub 0°C (M. V. După datele lui S. Gakov). Sheel şi alţi autori. Smith).Compoziţia chimică: Prin compoziţia chimică a lăptişorului de matcă se asigură acţiunea de diferenţiere asupra dezvoltării mătcilor şi albinelor lucrătoare din familia de albine. Townsed). Alles şi colab. Dixon şi R. T. de aici decurge necesitatea punerii la punct a unei metode de determinare a activităţii fiziologice a componentelor lăptişorului de matcă ca indice al calităţii sale. în funcţie de regimul de alimentaţie. adaosul unui conservant special (N. La temperaturi deasupra lui zero grade.). studiind activitatea componentelor lăptişorului de matcă în timpul păstrării acestuia între 3 şi 10 zile la temperaturi peste 0°C observă că . secreţia glandelor hipofaringiene ale albinelor doici seamană ca aspect exterior cu cea a glandelor mandibulare. albine lucrătoare sau mătci. aceste două produse îşi pierd repede activitatea fiziologică. Există diferite procedee de extracţie a lăptişorului de matcă. Unii autori (P.

94 şi 4.5 şi greutăţi moleculare între 46 000 si 55 000. fapt care completează arsenalul proprietăţilor acestui produs apicol prin completarea înţelegerii capacităţilor sale biologice*40+. pentru fracţiunea Al. Astfel. peptide şi aminoacizi) distribuite în fracţiunile solubile şi insolubile în apă. serină şi glicină. De reţinut observaţia că aceste globuline IgG nu sunt identice cu cele din plasma umană din punctul de vedere al antigenicităţii.9 % hidrocarbonaţi (manoza. conţinutul în azot total fiind 2% în produsul proaspăt şi constituit în proporţie de 89% ca azot solubil şi 11% insolubil în apă. După autorii japonezi azotul neproteinic este reprezentat de către 5 peptide cu aminoacizi diferiţi şi o greutate moleculară de 1600. glutamic. Akita Fujimaky a reuşit extragerea unor componente cu apă distilată cu elemente de identitate cu gamma globulinele din lăptişorului de matcă. cu conţinut de hexoze (manoza. Conţinutul lăptişorului de matcă în unele sisteme enzimatice a constituit preocuparea unor centre de cercetare (Evans şi colaboratorii). factori care pot mări rezistenţa la boli şi întârzie senescenţa. ale căror rezultate a relevat un conţinut ridicat de fosfataze (acide şi bazice) recomandat în unele tulburări ale meolismului fosforului în condiţii patologice ale organismului omului (malnutriţie. fiind de fapt o glicoproteină cu 2. A3 cu pucnt izoelectric 4.6. lizina. cea mai mare parte este utilizat în alimentaţia umană. fiind de asemenea o glicoproteină cu 4.6 % hidrocarbonaţi (manoza şi glucoza). Prezenţa altor componente biologice active importante a fost consemnată de către rezultatele lui Wang Baolong privitor la conţinutul în gamma globuline al lăptişorului de matcă.0.63%. care au fost identificate în cursul analizelor structurale şi compoziţionale efectuate de diferite grupuri de cercetători asupra lăptişorului de matcă. Compoziţia lăptişorului de matcă cuprinde grupa de substanţe biochimice din clasa proteinelor (proteine propriu-zise. Ca proteine insolubile s-au izolat fracţiunile Al. hexozamine 0.3 % glucoză. carenţa de vitamina C. leucină. fracţiunea solubilă în apă conţine 5 fracţiuni proteinice. iar pentru fracţiunea A3 relevându-se caracteristicile: punct izoeletric 3. el constituind de fapt.9 – 75. acidul glutamic. . nanism pituitaretic). Fracţiunea B5 conţine proteine cu punct izoelectric 4. greutate moleculară 55 000 şi conţine o cantitate importantă de acid aspartic. conţine acizii aspartic şi glutamic dar şi leucina şi este o glicoproteină care conţine 4. respectiv 2.08 şi 0.5 % manoză. glucoza) între 4. greutate moleculară 63 000 şi conţinut evident de acizi aspartic. Azotul solubil – ce cuprinde pe cel proteinic şi neproteinic (amino-acizi liberi şi peptide) se distribuie între 73.05 şi urme de acid sialic.9% din azotul total[38]. Fracţiunea B4 are greutatea moleculară 46 000. glucoza).5.6 si 5. Grupa substanţelor proteinice cuprinde complexe glicoproteinice importante. punct izoelectric 6. Efectuarea testului biologic cuprinzând urmărirea creşterii larvelor a oferit observaţia că administrarea lăptişorului de matcă liofilizat conferă o creştere în greutate mai mare decât a puieţilor martori care au primit lăptişorului de matcă proaspăt (probabil prin modificarea concentraţiei factorilor constituenţi. ca rezultat al procesului liofilizarii).activitatea biologică scade semnificativ. un complement indispensabil dacă ne raportăm la calităţile şi cantităţile elementelor constitutive. serină. aspartic. hipotiroidism. p-alanina. greutate moleculară de 30 000 şi un conţinut de acizi glutamic. Fracţiunile Bl – B2 – B3 sunt glicoproteine cu puncte izoelectrice cuprinse între 4. printre aminoacizii constituenţi identificandu-se prolina (predominant). pentru proprietăţile sale regeneratoare a celulelor. Dacă o mică parte de lăptişorului de matcă serveşte în cosmetologie. păstrarea sub această temperatură timp de 2 luni modificând semnificativ activitatea biologică.6. Fracţiunea eterică preparată de autorii citaţi conţinând o cantitate suficientă de substanţe fiziologic active s-a dovedit eficientă biologic şi după 4 luni de păstrare.

care diferă de la individ la individ. care îşi trimite ramuri pe calea nervilor principali. Pielea are o suprafaţă de 1.3 mm). în rest. în zonele de flexiune ale membrelor se produc pliuri sau „gropi” ca în regiunile axilelor. ca şi alte organe. cea mai groasă fiind cea din palme şi tălpi. Alte regiuni în care se observă pliuri adânci sunt cele retroauriculare. la întreaga reţea de vase.2 – 0. vascularizarea şi prezenţa unui alt pigment de culoare galbenă (carotenul). pe pleoape este foarte subţire (0.6+.5 până la 2 mm. epidermul se hrăneşte prin lichidele transvazate din reţeaua vasculară. Mai există unele diferenţe pentru o aceeaşi regiune în funcţie de rasă. sex şi vârstă. este vascularizată de o reţea de vase sangvine şi limfatice bogate şi amplu ramificate. Pe suprafaţa pielii. la copii şi femei fiind mai subţire. submamare şi interfesiere. anterioare ale coatelor. Pielea. ci este un organ cu structură complexă. reprezintă 1/15 din greutatea totală a organismului şi are o grosime cu variaţii în funcţie de regiunea considerată. cu multiple proprietăţi şi funcţiuni. pielea are un desen rezultat din şanţuri fine care. devenind adesea sediul unor procese inflamatorii (intertrigo). care se extinde de la hipoderm la dermul superficial. cele de la pulpele degetelor constituind „amprenta digitală”. întretăiate. în special a stratului cornos. reglată în primul rând de sistemul nervos central.CAPITOLUL II PIELEA – LOC DE APLICARE A MEDICAMENTELOR SI COSMETICELOR Potrivit expresiei unei personalităţi a lumii dermatologice „pielea este faţada monumentală a corpului omenesc” care nu constituie un simplu înveliş protector. urmată de cea a cefei şi spatelui*3. îmbibând vascularizaţia pielii. care sunt orificii ale glandelor ce secretă sudoarea şi sebumul (grăsimea pielii). În ceea ce priveşte culoarea. oferă un aspect romboidal. palmelor şi tălpilor se observă la un examen mai atent un desen constituit din mici creste lineare paralele şi arcuite în diferite direcţii numite dermatoglife. Având vase proprii. astfel. aceasta este dată în primul rând de cantitatea şi calitatea pigmentului natural (melanină). Pielea mai are minuscule orificii sau infundibule denumite pori. posterioare ale genunchilor[15]. în afară de cele . Pliurile constituie zone cutanate de o sensibilitate particulară. la care se adaugă şi alţi factori cum sunt: dispersiunea luminii prin grosimea epidermului. inghinale.

la mijloc dermul şi sub acesta hipodermul. respectiv pentru perceperea diferitelor senzaţii din exterior: tactile.1. format dintr-un singur rând de celule cilindrice. de mâncărime. datorită rolului de a genera celulele care prin multiplicare şi migrare spre suprafaţă. Printre celulele bazale propriu-zise mai sunt presărate celule cu funcţii speciale. Structura histologică a pielii Ca structură. Mai intervin în reglarea circulaţiei cutanate hormoni şi substanţe rezultate din procese metabolice. în legătură directă cu mediul exterior. 12. constituit din celule voluminoase poliedrice. dureroase. Urmează cel mai gros din straturi. mai ales cu ocazia spălatului. Este numit şi stratul germinal. aşezate ca un mozaic. celule melanocitare. perpendiculare pe aşa-numita membrană bazală de care sunt ancorate prin acelaşi tip de filamente. Se deosebesc între ele atât structural. cât şi funcţional. permiţând dislocarea celulelor şi apariţia de leziuni de regulă buloase. alcătuiesc celelalte straturi epidermice. datorită grăunţelor de keratohialină. pielea este alcătuită din trei straturi distincte: la exterior epidermul. de rece*10. Pielea mai are şi un bogat sistem nervos format din terminaţii nervoase libere. unite între ele prin nişte filamente care le menţin strâns legate şi care în anumite boli sunt distruse. alcătuit din mai multe rânduri de celule turtite. fiind sub acest aspect ultimul stadiu al evoluţiei şi migrării celulelor epidermului din profunzime spre suprafaţă. pentru ca în cele din urmă să se desprindă şi să cadă insensibil. înalte. care potrivit unor cercetări mai recente ar pătrunde până în epiderm şi din organe nervoase cu structura şi funcţii specializate pentru diversele simţuri. 25+. cu rol în apărarea imunitară*24+. cuprinzând aproximativ 50 % din grosimea epidermului. care fabrică pigmentul melanic preluat apoi de celulele Langerhans. . bogate în keratină. 2. Sunt celule care şi-au pierdut unele componente caracteristice celulelor vii. Cel mai profund este stratul bazal. La rândul său epidermul este format din patru straturi: cel mai superficial. Stratul subiacent este alcătuit din câteva rânduri de celule romboidale alungite numit stratul granulos. de cald. substanţă care le conferă rezistenţa necesară rolului de protecţie. este stratul cornos.mai periferice numite capilare. stratul spinos sau mucos sau Malpighi. Vascularizaţia pielii intervine în metabolismul general al organismului şi al termoreglării.

care se turtesc spre suprafaţă. străbătut de fire de păr. corpul mucos al lui Malphighi) este constituit 4 – 8 rânduri de celule poligonale voluminoase. avascular. compact şi rezistent. Keratina poate conţine până la 10 % umiditate. → stratul bazal Stratul cornos(corneum) alcătuit din mai multe rânduri de celule plate cheratinizate. Această higroscopicitate permite menţinerea flexibilităţi şi moliciuni pielii. translucid. în celulele sale cilindrice. lipsite de nucleu. omogen. de aceea se numeşte stratul disfunct sau exfoliativ. Numeroase studii precizează ca întregul strat cornos serveşte ca barieră mecanică pasivă pentru absorbţia apei. Are o grosime între 0. reprezentând primele elemente celulare vii ale epidermului care conţin granulaţii bazofile. Stratul cărnos este în principiu impermeabil datorită structuri anatomice şi compoziţiei sale chimice. Difuziune prin acest strat este dificilă datorită conţinutului ridicat în keratină şi procentul mic de umiditate. ale singurului strat. strâns unite.03 – 0. transferate aici de la melanocite (celule specializate în producerea melaninei). care are capacitatea de a reflecta lumina incidentă datorită unui compus chimic pe care îi conţine denumit eleidina. Reprezintă o zonă barieră deoarece se opune transferului apei din piele.05 mm având următoarele straturi de celule aplatizate prevăzută cu pori: (Stratum corneum) → stratul cornos (Stratum lucidum) → stratul lucid (Stratum granulosum) → stratul granulos (Stratum spinosum) → statul spinos (Stratum basale). separate prin spaţii intercelulare. De aceea apa şi numeroase substanţe hidrosolubile nu pot străbate acest strat. Stratul lucid (lucidum) se află sub stratul cornos. datorită rigidităţii şi rezistenţei sale. Stratul germinativ (germinativum) sau bazal asigură înnoirea permanentă a epidermului. . canale excretoare ale glandelor sudoripare şi de terminaţii nervoase libere. este un strat subţire. Stratul filamentos sau spinos (spinosum). În partea cea mai superficială. celulele se desprind şi cad. se găsesc granulaţii de pigment melanic. Stratul granulos (granulosum) este format din câteva rânduri de celule. cornos.Epidermul este un strat epitelial pluristratificat.

apoi ele iau o formă sferică şi trec în final într-o formă aplatizată. elastin şi substanţa de baza omogenă: mucopolizaharide. Acest strat este format din: . mai subţire pe pleoape (0. Iniţial.nr. Dermul (corium. Dermul. orizontală.Fig. care au loc în această regiune. celule ce sintetizează fibre de colagen. nutriţia epidermului. 1. tălpi şi spate (3 mm). acestea se împing prin diviziune celulară. din interior şi trec prin diferite etape. straturile epidermului reprezintă diferite stadii de evoluţie ale celulelor germinative. în totalitatea lui este polarizat electric. 9]. legate de proteine (glicosaminoglicani). este separat de epiderm prin membrana bazală. corion. cutis) mai gros pe palme. realizând unitatea acestuia cu epidermul[5. murind treptat şi cheratinizându-se. graţie bogatei sale vascularizaţii. Stratul de celule germinative este strâns legat de derm.3 mm). Reprezentare schematică a unei secţiuni din piele cu epidermă. celulele sunt cilindrice şi orientate vertical. este compus din celule. însă aici se găsesc terminaţiile nervilor senzitiv. a doua componentă importantă a pielii. canalele şi porii glandelor sudoripare şi ale foliculilor piloşi. reticulin. având funcţia de a asigura. Este stratul cel mai rezistent al pielii. acid condroitin – sulfuric. care opune şi ea o importantă rezistenţă pătrunderii din mediul extern a substanţelor străine şi chiar a unor celule anormale (în tumori maligne) din epiderm. Epidermul. puternic deshidratat şi se comportă ca o membrană cu sarcini negative. toate acestea înglobate în ţesutul conjunctiv. acid hialuronic. acid mucoitin -sulfuric. El este nevascularizat. Prin componentele sale joacă rolul principal în procesele metabolice vitale. care este scheletul său ţesătura de rezistenţă a pielii. derm şi hipoderm În general. vase sangvine şi limfatice şi nervi. conţine fibroblaste.

vase de sânge şi nervi. inervat şi bogat în glande sebacee şi sudoripară. Stratul reticular (corionul. suportul sistemului reticulo – endotelial) e plasat sub epidermă şi e conectat cu ea prin papile (adelomorfe şi delomorfe. protuberante asemănătoare unor degete). care se deshidratează progresiv. straturile profunde fiind puternic hidratate faţă de cele superficiale. Hipodermul alcătuieşte forma de trecere de la piele la straturile musculare. nervi şi vase de sânge. din punct de vedere fizico – chimic un gel protidic constituit dintr-o dispersie organizată de proteine în apă.2. cu rol în limitarea pierderi de căldură şi în depozitarea grăsimilor. Celulele majoritare sunt fibroblastele. Constituentul principal al ţesutului conjunctiv.Stratul papilar (~ 0. După structura anatomică. înglobată în substanţa fundamentală omogenă. Dermul asigură drenarea apei din straturile profunde către suprafaţă. Gradul de hidratare a gelului se modifică din profunzime spre suprafaţă. fiindcă incizia paralelă taie mai puţine fibre de colagen şi necesită mai puţin ţesut cicatricial pentru includerea rănii. al treilea strat cutanat al pielii. formând stratul adipos al pielii alcătuit din trigliceridele acizilor graşi şi apă sub forma de emulsie apă în ulei*22. vase limfatice. 80 % din grosimea dermului) are o textură striată din fibre de colagen. de asemenea vascularizat. Între acestea. glandele sudorifice. limfatice şi terminaţii nervoase (corpusculi senzitivi). ce formează o reţea puternică şi elastică. formând împreună un ansamblu solid şi plastic. După . apăsare). Acest ultim strat al organului cutanat face trecerea spre ţesuturile aşezate în adâncime. În hipoderm se găsesc glomeruli glandelor sudoripara apocrine cu canale excretoare spre suprafaţa pielii. celule nervoase senzitive (la presiune). Papilele din vârful degetelor dau naştere amprentelor digitale. este un ţesut conjuctiv lax. vase sanguine. colagenul este un coloid hidrofil care joacă rol important în rezorţia substanţelor active hidrosolubile. Este ţesutul de rezistenţă a pielii. aceste glande sunt de două feluri: acinoase şi tubulare. Este străbătut de segmentele secretorii ale glandelor sudoripare. altele conţin terminaţii nervoase: corpusculi Meissner (senzori de atingere). Formaţiuni anexe ale pielii Glandele pielii îşi elimină produşi de excreţie la suprafaţa epidermului şi îndeplinesc funcţii fiziologice importante. muşchi lisi şi foliculii firelor de păr. Reţeaua formează un model cu linii de clivaj (Langer). bulbii piloşi prevăzuţi cu fibre musculare şi cu glande sebacee. adipos. se găsesc celule conjunctive care acumulează grăsime (celule adipoase). Conţine ţesut conjunctiv lax format din fibre colagenice. având în structura sa ţesut conjunctiv. Se numeşte şi ţesut adipos subcutanat. Stratul reticular conţine corpusculii Pacini (senzori de presiune. format din numeroase fascicole conjunctive orientate mai ales paralel cu suprafaţa pielii. conţinând glande sebacee.1 mm. 23+. dermul propriu-zis. vase şi terminaţii libere ale nervilor. În papile se găsesc terminaţii nervoase numite corpusculi tactili. 2. Pielea este considerată. în care se găsesc lipide şi substanţe hidrosolubile. Inciziile chirurgicale paralele cu liniile de clivaj se vindecă mai repede şi cu cicatrici mai mici decât cele perpendiculare. Unele papile conţin capilare ce hrănesc epiderma. substanţa fundamentală omogenă şi fibroblastele (celule producătoare de fibre).

zahărurilor. sebumul. atât ca organ de secreţie cât şi de excreţie. Structurile nervoase pe care le conţine îi dau posibilitatea să înregistreze informaţii despre condiţiile externe pe care le transmite creierului prin căile nervoase. fiind mai numeroase şi mai dezvoltate în anumite regiuni. coordonat de factori ne neuro – vegetativi şi umorali. Funcţiile pielii se pot clasifica în două mari categorii: Funcţiile elementare Ø keratogeneza Ø melanogeneza. 2. partea superioară a trunchiului. glande ecrine şi glande apocrine (ultimele două tipuri sunt glande sudoripare). . spre deosebire de glandele sebacee. Ele lipsesc în regiunile lipsite de păr (tălpi. la fiecare tub distingânduse o porţiune excretoare şi canalul sudoripar. Glanda sebacee este anexa unui folicul pilos. Glandele sebacee sunt mai dezvoltate şi mai numeroase în anumite regiuni ca: frunte. palme). Astfel. Pielea serveşte la depozitarea apei. Funcţiile pielii Pielea este un organ complex în corelaţie cu celelalte organe ale corpului uman. Pielea reprezintă un organ de absorbţie şi de metabolism. ţesutul adipos şi fibrele elastice protejează corpul faţă de agenţi mecanici externi. 20]. îndeplineşte funcţii importante biologice. În funcţionarea acestuia. împiedică pătrunderea substanţelor străine prin tegument. este pus în libertate prin distrugerea celulelor în care este înmagazinat. Pielea apără organismul de agresiunile mecanice. Produsul său de excreţie. realizând contact direct dintre organism şi mediul înconjurător reglând propriile sale raporturi cu procesele biologice din organism. aceasta îndeplineşte anumite roluri. porul sudoripar[17. Forma lor este tubulară. fizice. Toate aceste funcţii ale pielii sunt coordonate de factori neuro – vegetativi şi hormonal. Sebumul este evacuat în folicul pilos printr-un canal foarte scurt. fiind situată mai superficial decât glandele sudoripară. iar grăsimile greu saponificabile ale epidermului. conductu-1 sebaceu. sântul nazogenian.felul secreţiei se deosebesc glande holocrine (sebacee). bacteriologice.3. Sub aspect biofarmaceutic pielea joacă un rol important în viaţa organismului uman. asemănătoare cerii şi impermeabile. grăsimilor. chimice. trebuie considerată ca un adevărat organ dotat cu funcţii multiple. din care rezidă o a treia funcţie de apărare a integrităţii organismului. se deschide la suprafaţa pielii printr-un mic orificiu. Glandele sudoripare se găsesc pe toată suprafaţa pielii. Prin irigaţia cutanată. pielea joacă un rol primordial în menţinerea echilibrului termic şi în bună funcţionare a organismului. care după ce străbate dermul şi epidermul. nu numai ca o simplă membrană protectoare. sărurilor.

S-au evidenţiat două componente esenţiale ale keratinelor: filamentele şi matricea care le sudează. Melanogeneza Melanogeneza reprezintă proprietatea pielii de a forma o substanţă granuloasă de culoare brună. triptofan şi cu predominanţa cistina (lipsesc prolina şi hidroxiprolina). printre care alanina. mai instabilă fiind o a – keratina alterată în condiţiile de umezeală şi căldură*18+. pepsina). Prin structura pe care o are. respectiv 5. cu rezistenţă şi stabilitate crescută. care dă culoare pielii. solvenţi organici şi rezistă la digestia enzimatică (tripsina.2 % sulf (lipseşte histidina). . histidina. Biosinteza keratinei se desfăşoară în etape. lizina. în componenţa căreia se găsesc 18 aminoacizi. Keratina prezentă în epiderm şi în teaca firului de păr se numeşte keratina moale şi are o compoziţie de 2. scleroproteină cu structură fibroasă. în evoluţia lor spre suprafaţa cutanată o are dermul. prezentă în unghii şi în corticala firului de păr conţine 16 – 18 % cistină. alcalii.5 % cistieină. b – keratina. glicina. Epidermul produce zilnic 0. tirozina. În funcţie de structura spaţială se identifică două tipuri de keratină: a – keratina. în corpul mucos al lui Malpighii şi chiar în stratul cornos. respectiv 2 – 3 % sulf.6 – 1 gr keratină. leucina. keratina este insolubilă în apă. ce produce un factor ce influenţează proliferarea celulelor bazale. într-un proces care începe în stratul bazal al epidermului şi se sfârşeşte în celulele stratului cornos. fenilalanina. Ea se găseşte în cantitate variabilă în celulele bazale ale stratului germinativ. acizi. dar un rol important în difenţierea keratinocitelor. aflată în epiderm şi unghii.Funcţii de ansamblu Ø funcţia de sinteza Ø funcţia secretorie Ø funcţia de termoreglare Ø funcţia imunitară Keratogeneza Keratogeneza reprezintă o funcţie specifică epidermului. numită melanină. histidina şi keratina dură. la el participând toate organitele citoplasmatice ale keratinocitului.

menţine homeostazia si adaptarea fiziologică a organismului la mediul ambient. la aceeaşi expunere la soare în general persoanele blonde nu se bronzează la fel ca cele brunete. dă naştere pigmentului propriu-zis. sinteza tropocolagenului. Funcţia de sinteză Se realizează mai multe tipuri de sinteze: sinteza keratinei se efectuează printr-un mecanism complex în toate straturile epidermului. Pigmentul melanic are rol de protecţie faţă de lumină şi razele U V. sub forma unui gel amorf. de epifiză prin melanotonina. care poartă denumirea de factor natural de hidratare – NMF – natural moiturizing factor. proces ce se integrează atât în activitatea melanocitelor cât şi în aceea a întregului organism. cu un conţinut mare de cupru. de hipofiza prin melanotropina(MSH) şi de corticotropina (ACTH) şi în mică măsură de SNV*21+. prin concentraţia sa crescută de acizi graşi nesaturaţi şi esterificaţi . valorile medii fiind cuprinse între 5 şi 6. prin polimerizare. Aceasta este îndeplinită de către glandele sudoripare şi cele sebacee.6-chinonă. temperatura ridicată şi razele ultraviolete. Aciditatea pielii variază după regiuni între 4 şi 7. glandele endocrine. Substanţa fundamentală conţine şi compuşi necesar acestor sinteze. alături de stratul cornos. Rapiditatea formării acestui pigment diferă de la o persoană la alta ceea ce explica faptul ca. Filmul hidrolipidic. a proteinelor globulare se realizează către fibroblaste. Această manta hidrolipidică are mai multe funcţii. a MPZ (mucopolizaharidelor) şi a elastinei. care sunt eliberate în matricea dermului. creat ca urmare a funcţiei secretarii.Biosinteza melaninei are loc în melanocite. care nu ia parte la schimbările hidrice.5 % din totalul apei existente în piele. O proporţie de 20 % din acest procent îi reprezintă apa legată. Sinteza ei este un proces biochimic complicat în care tirozina se transformă în DOPA după care urmează alte etape în urma cărora rezultă indol – 5. prin activitatea cărora ia naştere mantaua acidă a pielii şi filmul hidrolipidic superficial*12+. ea fiind influenţată de sistemul nervos. cu un conţinut mare de apă (71. Melanogeneza este un proces dependent de mulţi factori interni. Melanogeneza este stimulată de hormoni glandelor. iar aceasta. Melanină este o proteină complexă. Astfel. Funcţia secretorie Cea mai importantă funcţie a pielii şi cea care interesează cel mai mult în cazul de faţă este funcţia secretorie.

explicându-se astfel capacitatea protectoare faţă de bacterii şi ciuperci.5 la femei. difuziunea oxigenului fiind posibilă numai într-un sens. centripet. vârstă. conform legii difuziunii gazelor. dar în special prezenţei acizilor aminaţi liberi. pH-ul pielii şi funcţia tampon pH-ul cutanat este rezultatul concentraţiei în ioni de hidrogen a substanţei hidrosolubile conţinute în stratul cornos al elementelor constitutive ale sudorii şi ale secreţiei sebacee. 5 la bărbaţi şi 5. învelişul cutanat are capacitatea de a menţine echilibrul biologic al ph-ului său faţă de acţiunea unor substanţe acide sau alcaline cu care vine eventual în contact. Mantaua hidrolipidică previne uscarea pielii şi îi menţine supleţea. Aciditatea de la suprafaţa pielii are efect bactericid şi fungicid. ce diferă de la un individ la altul.impiedică microorganismele patogene să se dezvolte la suprafaţa cutanată. Variaţiile valorilor de pH depind de localizare. Funcţia respiratorie Respiraţia cutanată reprezintă capacitatea pielii de a absorbi oxigenul din aerul atmosferic şi de a elimina bioxidul de carbon. Aceşti acizi graşi pot interveni direct în metabolismul bacteriilor şi să formeze împreună cu mantaua o barieră antibacteriană şi antimicotică eficace.6 pană la 4. Compoziţia sa depinde de factorii constituţionali. Pielea este mai rezistentă faţă de acizi decât faţă de alcalii. glandele sudoripare. de factorii exogeni şi endogeni şi se încadrează de la 5. Datorită unui sistem tampon complex. glandele sebacee şi acidul carbonic. realizat de substanţe care provin din stratul cornos. Capacitatea de tamponare este atribuită unui sistem acid lactic – lactat şi acid carbonic – bicarbonat. Valorile pH-ului sunt net acide.2. Alcalinitatea sudorii este crescută de transpiraţie termică. dar este constant pentru aceeaşi persoană. 14+. precum şi a acidului carbonic provenit din straturile interne şi difuzând spre suprafaţă*13. care determină şi punctul de saturare al sebumului. putându-se astfel depăşi în limita pH-ului natural. Funcţia senzorială . sex. formându-se o aşa numită manta acidă a pielii. Distrugerea mantalei hidrolipidice are ca urmare o creştere a producţiei de sebum până la atingerea punctului de saturaţie. fapt explicat prin solubilitatea cheratinei în alcalii.

Impulsurile primite de piele ajung pe calea nervoasă la centrii superiori sau centrii reflexelor şi permit o adaptare permanentă a individului la condiţiile externe. se pot scoate în evidenţă mijloacele de apărare ale pielii faţă de noxele aparţinând mediului înconjurător. respectiv radiaţiile termice. purtătoare de energie. şi joacă un rol plasticizant faţă de cheratina hidrofobă. de o mare importanţă. anume fibrele de colagen. frecarea (ce produc inevitabil o deformaţie. Acest factor asigură o difuziune optimă a apei din interior spre exterior. Astfel. şi fibrele elastice. Funcţia de reglare a metabolismului apei şi a temperaturii corporale Pielea prezintă şi rolul de organ reglator al metabolismului apei. iar pe de altă parte prin reţeaua de pigment melanic.O altă grupă de proprietăţi cutaneo – protectoare este destinată apărării faţă de noxele fizice. loviturile. capilarele se dilată. datorat unui complex epidermic denumit „factor natural de hidratare”.O primă categorie dintre ele este destinată să asigure rezistenţa pielii faţă de agresiunile exterioare mecanice precum presiunile. în limitele fiziologice. în speţă de keratină. conservând integritatea stratului cornos. iar glandele sudoare. asigurată de infrastructura fibrilară a scheletului epidermic şi de conexiunile desmozomiale fibrilare proprii conjunctivului epidermic. ionizate. ca şi perspiraţia (pierderea insesizabilă a apei prin piele). constituie „ecranul” fotoprotector cel mai superficial al pielii. Este vorba pe de o parte de toleranţa naturală a epidermului. evaporarea acesteia sustrăgând o parte de căldură în corp. Stratul cornos dotat cu proprietăţi de reflexie. difuziune şi absorbţie faţă de radiaţiile luminoase.Structurile principale care participă la realizarea fotoprotecţiei sunt reprezentate de stratul cornos. la căldură. luminoase. care asigură rezistenţa. . Capacitatea autoprotectoare a organului cutanat Ţinând seama de histologia şi fiziologia pielii. Mijloacele naturale de apărare ale organului cutanat împotriva noxelor sunt grupate în trei categorii: . . dar care dispare rapid atunci când nu exista o leziune) şi se datoreşte calităţii fizice a componentelor structurale ale pielii. inclusiv cel profesional. extensibilitatea si mobilitatea pielii. Funcţia senzorială include atât simţul tactil cât şi senzaţiile de durere şi cele termice. prin vasoconstrucţia sau vasodilataţia capilarelor corpului papilar. Reglarea termică este asigurată de sistemul vascular. .

Este vorba de pH-ul acid cutanat şi mai ales de prezenţa unor acizi graşi nesaturaţi dotaţi cu efecte bacteriostatice.Cel de-al doilea factor. Filmul hidrolipidic şi zona barieră reglează permeabilitatea pielii în ambele sensuri şi asigură pe această cale constantele fiziologice ale stării de hidratare. că organul cutanat este dotat cu unele mijloace proprii de ordin structural şi funcţional destinate a asugura apărarea faţă de agenţii fizici. Aceste din urmă proprietăţi implică participarea keratinei. puţin propice dezvoltării germenilor. lipide şi apă. din secreţiile sudorale şi sebacee. reţeaua de melanină. al cărei substrat morfologic este reprezentat de stratul lucid şi de stratul cornos. conducând la instalarea unor stigmate sau a unor dermatoze profesionale. Capacitatea autoprotectoare nu este insă nelimitată. impermeabilitatea ei in anumite limite faţă de unele substanţe hidro sau liposolubile. substanţei pigmentare revenindu-i aici rolul de „acceptor” al unei parii din energia dezvoltată de radiaţiile luminoase pătrunse în piele şi de a capătă unii compuşi toxici ce s-ar dezvolta în urma acţiunii fotochimice intratisulare. intervin modificări locale şi generale ale tegumentului. Se poate afirma deci. CAPITOLUL III PRODUSE DESTINATE ÎNGRIJIRII PIELII ÎMBĂTRÂNITE . Cele două zone determină şi un grad de tamponare şi de rezistenţă faţa de unele substanţe alcaline sau acide. Ultima categorie de mijloace protectoare ale pielii apără acest organ contra penetraţiei agenţilor nocivi (noxele chimice şi biotice) şi se constituie din aşa numita „zonă barieră” a pielii. chimici sau infecţioşi care ar putea acţiona asupra lui*33+. care prin emulsificare alcătuiesc un film hidrolipidic la suprafaţa pielii. Aceasta se explică prin faptul că la suprafaţa pielii se creează un mediu chimic. a electroliţilor sudorali şi a unor aminoacizi care concurează şi la stabilirea „mantalei acide” a pielii. Aceleaşi formaţiuni care realizează protecţia contra noxelor chimice ale pielii sunt destinate şi apărării antimicrobiene şi antiparazitare. protejează datorită situării sale mai profunde în derm. În cazul în care intensitatea sau durata de acţiune a unor noxe date epuizează mijloacele naturale de apărare a pielii. La nivelul acestor două straturi se acumulează unii produşi rezultaţi din procesul de keratinizare.

aminoacizi şi alte substanţe intracelulare. Preparatele antisolare pe bază de substanţe care au o acţiune de ecranare totală faţă de radiaţiile ultraviolete trebuie folosite în mod obligatoriu înaintea oricărei expuneri la soare*1+. Pentru îngrijirea pielii senescente. . Dintre acestea fac parte: extracte biologice placentare. Pentru îngrijire. fie un ulei cu un conţinut mare de nesaponificabile. ele constituie fracţiune minoră a uleiurilor vegetale care nu este transformată în săpun prin acţiunea unui produs alcalin. Numeroase formulări cosmetice conţin fie fracţiunea de nesaponifîcabile. pot contribui la hidratarea straturilor superficiale ale pielii. au o compoziţie complexă. embrionare şi tisulare.1. sau produsele de substituţie (peptide de colagen sau colagen denaturat) prin proprietăţile lor filmogene au un uşor efect tensionant asupra epidermului. acidul dezoxiribonucleic (ADN) este util în refacerea celulare. lichide biologice: lichid amniotic şi seruri de origine animală (cal. Datorită capacităţii lor de a absorbi apa. ficat. cicatrizarea şi hidratarea pielii. în particular enzime şi acizi aminaţi. În scopul prevenirii îmbătrânirii cutanate.III. să corecteze insuficienţa filmului lipidic. dar problema traversării sale prin bariera cutanată trebuie să fie dovedită şi elucidată. aortă. macromolecule: colagenul. este necesară folosirea zilnică a unor creme protectoare hidratante care să conţină compuşi cu rol de filtre solare. vitei. extractele embrionare şi tisulare se pot obţine din splină. se folosesc produse care: sa menţină hidratarea stratului cornos. Formulare Îngrijirea pielii îmbătrânite are mai mult un caracter preventiv şi mai puţin unul curativ. substanţele nesaponificabile (insaponificabile) sunt amestecuri complexe de origine vegetală care conţin steroli vitamine liposolubile. să amelioreze deficienţele microreliefului cutanat. elastina. bou). să îmbunătăţească circulaţia microsanguină. se preferă folosirea emulsiilor A/U cu caracter pozitiv. fosfolipide. extractele placentare liofilizate conţin proporţii mari de enzime. care prin compoziţia lor seamănă cu compuşii naturali ai pielii. atenuând ridurile şi producând o senzaţie de frăgezime la aplicare. conţinând compuşi adaptaţi pielii uscate şi principii active cosmetice specifice.

În apropierea punctului izoelectric. Gradul de hidratare a proteinelor. acidul retinoic. E. care îşi pierde elasticitatea şi unde se formează depresiuni ce vor favoriza formarea viitoarelor riduri. S-a constatat că în dermatoză seboreică este reţinuta o cantitate mare de apă. prin aplicarea topică a unei creme ce conţine acid retinoic. În concluzie. dar mai ales ai dermului. În sfârşit. Deshidratarea se manifestă la nivelul epidermului. esterii nicotinici sunt folosiţi adesea în concentraţie foarte redusă pentru a corecta paloarea tenului dar.2. la concentraţii de ioni de hidrogen diferite. Acest principiu activ nu este utilizat încă în cosmetică datorită caracterului său iritant. se face apel fie la extracte vegetale (hamamelis. Carenţa de acizi graşi esenţiali provoacă tulburări ale procesului de cheratinizare. Creme hidratante şi nutritive Creme hidratante Valoarea pH-ului pielii are efect asupra hidratării ei. dar ameliorarea microreliefului şi a ridurilor superficiale este pusă în evidenţă după utilizarea unor astfel de preparate[8]. castane de india.acizi graşi esenţiali. ce pot fi corectate prin aplicarea topică a acestor substanţe. în plus vitamina E prezintă proprietăţi antioxidante. s-au demonstrat efectele favorabile observate asupra fibrelor elastice care aparţin dermului şi asupra procesului de reînnoire celulară a epidermului. dar acţiunea sa topică nu a fost demonstrată la oameni. Eficacitatea în profunzime a cremelor revitalizante şi antirid este oarecum discutabilă. B6 au activitate trofică. in special a acidului linoleic. Foarte recent. Una dintre primele consecinţe ale alimentaţiei incorecte este deshidratarea pielii însoţită de alterarea filmului hidrolipidic. elasticitatea. un număr . O alimentaţie incorectă pe timp îndelungat afectează întotdeauna pielea. fie la derivaţi cum ar fi flavonoidele sau escina. vitaminele A. III. mai frecvent. care să favorizeze microcirculatia cutanată. lipsită de tonus şi mai puţin elastică. se recomandă utilizarea zilnică a unei creme de zi hidratante ce poate conţine filtre solare. va depinde de ionizarea grupelor NH3 şi COO a catenelor laterale. putând penetra prin piele. care face ca pielea să fie uscată. Centella Asiatica). producându-se edemul. pentru pielea îmbătrânită. Vitamina C ar acţiona asupra fibroblastelor. hidratarea şi carenţa lipidică pot fi ameliorate prin utilizarea regulată. bicotidiană a cremelor nutritive asociate cu un uşor masaj al feţei.

în timpul îmbibării. prin sistemul N. la nivelul căruia trebuie să acţioneze agenţii hidratanţi. la neutralizare.maxim de lanţuri laterale se vor apropia. se face prin fenomene osmotice începând de la straturile epiteliale subiacente. dar nu şi lactatul de sodiu sau iodura de potasiu. Constituenţii hidrosolubili se dispun între segmentele lanţurilor proteice.M. dirijează activitatea termodinamică a apei în faza de barieră a stratului cornos. Se conchide ca hidratarea este însoţită de un efect „gagenian” (gag = a pune calus în limba engleză). Pe de alta parte. Ureea. ceea ce permite moleculelor de apă să penetreze mai uşor. pierdută prin perspiraţie. efectele hidratante ale sărurilor sunt mult mai mici. principalul constituent hidrosolubil din stratul cornos. Park şi Badiel susţin ca retenţia apei depinde de proteinele conţinute în stratul cornos. ceea ce determină excluderea apei. Înlocuirea apei. Când dermul devine mai hidrofob nu-şi poate câştiga elasticitatea prin substanţe grase ci prin aport de apă.5% 1. capacitatea sării de a induce hidratarea este mai mare când pH-ul creşte punctul izoelectric. la pH-ul apropiat de punctul izoelectric. În acelaşi sens acţionează acidul lactic. facilitează acest proces. ducând la hidratare.(al keratinei). ţesutul extrage sărurile din soluţie. Acesta are următoarea compoziţie: Aminoacizi liberi Acid 2-pirolidin-5 -carboxilic Uree Amoniac Aciduric Glucozamina 40% 12% 2% 1. probabil în lanţurile laterale ale proteinei[11].5% . Aceasta explică de ce o sare are efect de înmuiere asupra ţesutului în apropiere punctului izoelectrice ăi de ce o dată cu creşterea pH-ului peste punctul izoelectric. S-a emis părerea ca proprietăţile vasco – elastice ale stratului conjunctiv. În partea mai ridicată (alcalina) a punctului izoelectric se va produce o suprimare a încărcăturii pe centrul cationic al proteinei.F.5% 1. încât lanţurile laterale vor avea aceeaşi sarcină şi respingerea lor va deschide structura. SCHADE şi HENSCHEL au constatat ca sărurile neutre pot provoca hidratarea ţesuturilor în următoarele condiţii: sărurile au capacitatea de a hidrata pielea uscata prin tratament prelungit. concentraţiile minime pentru a provoca îmbibarea sunt între 5M şi 20M. (Natural Moisturising Factor).

histidina. alcătuit în principal din: fructoză. . glicocol.5% 0.5 – 2% 3% Acidul 2-pirolidon-5-carboxilic se găseşte sub forma de sare de sodiu. iar la o umiditate relativă de 58 % fixează 61 % apă şi 35 %glicerol.5% 6% 12% 0. arginina. leucina. Uscăciunea şi fragilitatea epidermei este o consecinţă a scăderii cantităţii de glucide şi duce la senescenţă. puternic higroscopică. lizina. şi fenilalanina în proporţie de 3 – 5%. dar reacţia este reversibilă.5% Au fost izolaţi 16 aminoacizi: Serina Citrulina Alanina Treonina 20 – 23 % 9 – 16 % 6 – 12% 4 – 9% Ornitina. valina. Se trage concluzia ca lipidele stratului cornos protejează substanţele higroscopice din piele. După unii cercetători retenţia de apă a N. galactoză şi lactoză. Acid glutanic Acidurocanic 0.M. Prin hidroliza trece în acid glutamic. se bazează pe acţiunea unei fracţiuni neutre de zaharuri. izolate din stratul cornos al epiteliului uman. 13 %glicerol. asparagina.F. La 31 % umiditate sarea sa de sodiu fixează 20 % apă. împiedicând pierderea apei. manoză.5% 5% 4% 4% 1.Creatina Sodiu Calciu Potasiu Magneziu Fosfaţi Cloruri Lactaţi Citrati şi formiaţi 1. glucoză.

5 g Laurii sulfat de sodiu 0. ceruri emulgatoare. Cercetătorii japonezi au realizat sarea de trietanolamina a acidului DL-2-pirolidon -5-carboxilic folosita în creme eficiente în afecţiuni însoţite de prurit.S-au realizat preparate similare cu compoziţia factorilor hidratanţi naturali -Hidroviton – utilizaţi în creme în proporţie de 1 – 5 %.5g Alcool cetilic Unt de cacao 8g 6.5g 70g Alcool cetilic Glicerina Brij35 Apa Parfum 20g 12 g 3g 54. Cremele hidratante conţin o cantitate mare de apă (60 – 80%) inclusă sub formă de emulsie U / A sau A / U cu ajutorul unor emulgatori neionogeni sau ionogeni. Exemple: Ceara Lanette N Cetaceu Stearina Glicerina Apa 14g 2g 6g 6g 73g Ceara Lanette N Ulei de parafina Vaselina Apa 9g aa 10.5g .5g 0.

Aceste preparate sunt protectoare eficiente faţă de UV.60g lg 100 g A fost realizat un complex al acidului urocanic cu alantoina în proporţie 1:1 se dizolvă în apă 0.6 % care se încorporează în creme hidratante.20g Acid 2-pirolidon5-carboxilic 5g Hidroxid de sodiu Trietanolamina Apa la l.75g lg 0.5g 7g 0.Vaselina Apa 20g 65g Miristat de izopropil Lanolina Ceara Vaselina Colesterol Borax Nipagin Apa la 38g 6g 12. Creme nutritive .4 – 0.20g 100 g Acidstearic Ulei de parafina Propilenglicol 18g 5g 5g Monostearat de polioxietilen 20g Nipagin 0.

După o anumita vârsta pielea îşi pierde elasticitatea şi începe să se rideze. căderea părului. Vitamina A menţine integritatea şi capacitatea de apărare a pielii. Colesterolul are proprietatea de a stimula activitatea glandelor sebacee şi de a mări capacitatea de hidrofilie a ţesuturilor. Vitaminele D şi E se găsesc în cantităţi mari în uleiul din germeni de cereale. favorizând regenerarea pielii. produse apicole. cu timpul o culoare gălbuie chiar dacă li se adaugă antioxidanţi. proteine. Este utilă în eczeme. aminoacizi. Preparatele cu colesterol se conservă foarte bine. Pentru corectarea ridurilor chiar de la vârsta de 30 de ani. extract de nămoluri. sintetice şi fitoterapeutice ca: vitamine. formarea mătreţii. stimulându-le. colagen solubil. să fie condiţionate in borcane de porţelan sau de sticla Un rol important din punct de vedere ale unguentului şi al penetraţiei îi joacă colesterolul şi lecitina. Din grupul vitaminelor B se foloseşte şi acidul pantotenic denumit şi factorul împotriva încărunţirii. Preparatele cosmetice care conţin asemenea substanţe sa îndeplinească anumite condiţii: să fie de o puritate desăvârşită să-şi păstreze în timp activitatea să fie incorporate în baze de absorbţie in cat sa stimuleze procesele vitale ale pielii. alergii. acnee. hormoni. Vitamina F are un rol deosebit în metabolismul pielii şi al anexelor împiedicând fisurarea pielii.3 – 0.000 UI la l00 g creme (dozele crescute duc la descuamare). extract de placenta. Acesta conţin substanţe biologice active. acnee. seboree. naturale. sapropelice care influenţează direct procesele vitale ale pielii şi anexelor ei. contribuind la menţinerea pielii la regenerarea şi revitalizarea ţesuturilor. Lecitina completează proprietăţile fiziologice şi cosmetice ale colesterolul. lecitine. lipsa sa producând uscarea şi descuamarea ei. Aceste două substanţe intră în structura membranei celulare. Se utilizează în concentraţie de 100. este un emulgator mai slab decât colesterolul. se vor prefera doze mai mici. Posedă proprietăţi lipofile şi hidrofile servind la micşorarea tensiuni superficiale ale emulsiilor. de 0. Vitamina C măreşte rezistenţa ţesuturilor mai ales a celor lezate. şi pentru a proveni fenomenul de atrofie a ţesutului cutanat şi de degenererare. enzime. prin lipsa sa la congestionare pielii şi descuamări pitiriaziforme. cornificarea pereţilor glandelor sebacee.5 – 1%.4% mai ales la începutul folosirii. ele activeză cirulaţia. se utilizează cremele nutritive şi revitalizante. Sunt utile în eczeme. în timp ce cele cu lecitina capătă. . Se foloseşte în concentraţie 1 – 5 % proprietăţile sale emoliente cresc prin folosirea ei în ulei de soia. Cantitatea de colesterol folosită este 0. psoriazis. Vitaminele folosite in creme sunt acela care se absorb prin piele. Vitamina H (biotina) conduce.

Hormonii androgeni măresc secreţia de sebum. fapt pentru care 17-b-estradiolul se utilizează în tratamentul seboreei feţei şi pielii capului. care poate fi folosit pentru toate . Pe de altă parte hormonii estrogeni scad secreţia sebacee prin micşorarea glandelor sebacee. cu condiţia evitării asocierii colesterolului în formulările cosmetice pentru a împiedica trecerea în circuitul sanguin. Extractele de placenta reprezintă un complex biologic activ ca: hormoni. rezultate din procesele de fermentare anaeroba. în mecanismul coagulării. Potasiul moderează activitatea celulară.5 %. Extractele de nămoluri terapeutice conţin substanţe organice. vitamina C în cantităţi mici. în reducerea permeabilităţii membranelor epiteliale şi endoteliale.Hormonii care prezintă interes în biocosmetica sunt estrogenii. Pentru un proces metabolic normal. zilnic (3 – 4 luni). o creştere a respiraţiei circulare şi o stimulare a metabolismului). acizi graşi. vitaminele P şi K). Utilizarea lor în cosmetica este totuşi discutabilă. se impune un raport constant K / Ca. complex B. enzime (colesterin – fosfataza care produce o înviorare a circulaţiei. reprezentată de acizii aminaţi. la femei peste 50 ani. Fitohormonii sunt continuţi în extracte din plante. după stadiul iniţial de reparare progresivă. are efect de tonifiere prin nutriţia dermului şi creşterea capacităţii energetice a celulelor pielii.i / g crema sau doza minime de 260 / u. aminoacizi. raport care se realizează armonios prin tratament cu preparate ce conţin Pell – Amar. E. acţionând cu succes asupra pielii îmbătrânite. fitohormoni. / g crema. aplicate luni de zile. seminţe şi stimulează circulaţia sângelui. Sulful intervine favorabil în metabolismul stratului cornos şi al fanerelor ca şi în regenerarea foliculului pilos (reda supleţea. regenerare. polizaharide şi grăsimi. Se utilizează în concentraţii de până la 0. oligoelemente. Au efect asupra pielii îmbătrânite care se caracterizează prin apariţia ridurilor ca o consecinţă a pierderii elasticităţii şi a deshidratării sale. tonicitatea şi culoarea firului de păr). steroli. din extractul „Pell-Amar” contribuie la îmbogăţirea acestui element în piele. iar răspunsul este mai puternic la bărbaţi decât la femei şi fără efect la femeile de 26 – 30 ani. Se constată o eficacitate mărita după aplicarea estrogenilor naturali comparativ cu cei sintetici. Pentru un răspuns biocosmetic se preconizează un conţinut de 3 – 5 % extract în preparatele cosmetice. Este utilizat propionatul de testosteron 0.i. vitamine (A. Aplicarea prelungită a unguentelor cu estrogeni conduce la revenirea stării atrofice. sau unguente hidrofile. hormonii progestativi şi androgeni. Fracţiunea organică. Hormonii sexuali se utilizează în două domenii: tratamentul pielii şi tratamentul părului. mai frecvent în loţiuni alcoolice. îmbunătăţeşte tonicitatea. Hormonii estrogerd narurali sau sintetici sunt folosiţi în doze maxime de 350 u. prevenind astfel uzura celulară prematură. Un astfel de produs este uleiul de germeni de grâu. accelerează formarea celulelor. Progesterona se utilizează în cosmetica ca şi estrogenii. Clorul. enzime. şi creştere a troficităşii.5 – 1%. întreprinderea de cosmetice din Braşov comercializează crema „Nutrin” pe baza de extract de placenta (procedeul Filatov). scade permeabilitatea peretelui capilar. Calciul joacă un rol important în excitabilitatea neuromusculară. oligoelemente. În ţara noastră se prepara extractul de nămol sapropelic „Pell – Amar” al cărui mecanism la nivelul pielii este bazat pe formarea de substanţe de tip histaminic ca şi de acţiunea specifică de biostimulare. D.

acid boric. fosfataza alcalină. acizii graşi. în cantităţi de 5 – 10 %. el conferă turgorul pielii. Neomicina. Este componentul ţesutului conjunctiv formând majoritatea masei proteice a tendoanelor. hidrocortizonul 1 – 2 %. calmant. Dintre inhibitorii respiraţiei pielii se menţionează: conservanţii. cartilagiilor şi a pielii. Conţine glicina (30 %).tipurile de piele. regenerând ţesuturile. De asemenea. Polenul. secretat de albinele tinere. cold – cremele. enzime şi factori vitali necesari care acţionează ca biocatalizatori. Prin ruperea legăturilor intercatenare la încălzire de lungă durată se obţine colagen solubil. oaselor. datorită conţinutului lor în vitamine (A şi C). comprese calde sau reci. bacitracina. reprezintă 30 – 35 % din cantitatea totală de proteine. De asemenea. bicarbonaţi. sulfaţi. Este foarte eficace pentru tenul care începe să îmbătrânească. glucide. salivar. derivaţi fluorinaţi. pentru recăpătarea funcţiilor fiziologice normale. A fost introdusă noţiunea de „factor de respiraţie” al pielii. În ţara noastră se obţine un colagen solubil H08 cu masa moleculară 20000. creme. lăptişorul de matcă şi polenul. De asemenea. Pe lângă fitohormoni aceste produse au un conţinut bogat de vitamine E şi F. magneziu. O micşorare sau o accelerare a respiraţiei pielii apare în multe schimbări patologice şi fiziologice. zinc). Macromoleculele de colagen sunt alcătuite din trei lanţuri polipeptidice. alcoolul butilic. Produsele apicole. este un concentrat biologic cu mare valoare nutritivă. nu se găseşte în nici o proteina din organismul animal. glucide. are ca efect revitalizarea ţesutului cutanat. prin stimularea neofibrilogenezei. rehidratant şi nutritiv. ioduri. Dintre stimulatorii respiraţiei pielii se citează: extractul de placentă (3 – 5%). hidrocortizonul peste 3 %. Colagenul solubil al pielii scade o dată cu înaintarea în vârstă. loţiuni sau sub formă de pulverizaţii. Exemple: . antisepticele. Nu trebuie încălzit peste 40 de grade deoarece sunt distruse enzimele şi fitohormonii. cu o configuraţie de a-helix. pasta de oxid de zinc. care trebuie stabilit pentru fiecare formulă cosmetică sau de uz dermatologic pentru a determina efectul potenţial asupra metabolismului pielii. prolina şi hidroxiprolina (22 %) care. substanţe albuminoide etc. şi cu o greutate macromoleculară de aproximativ 400000. bromuri. Colagenul. au un efect revitalizant asupra ţesutului cutanat. Apa de mare este folosită în preparate cosmetice. Au un efect emolient. datorită conţinutului ei în substanţe minerale (cloruri. pot fi folosite şi alte uleiuri: de germeni de porumb şi ulei de avocado. lipide. vitamina A. aminoacizi. vitaminele A. constituent principal al ţesuturilor. s-a observat un efect favorabil în grăbirea cicatrizării pielii. B2. bogat în aminoacizi. extractul de placentă peste 5 %. Conţine: proteine. diferiţi agenţi chimici influenţează acest factor de respiraţie al pielii. acidul pantotenic. Bl. hormoni. substanţe minerale. vitamine. cu excepţia elastinei. ligamentelor. Algele marine se folosesc în preparate cosmetice sub formă de extracte. Lăptişorul de matcă. produs glandular.

Ulei de lavanda Creme nutritive pentru ten uscat: Ceara Lanolina 12 g / 10 g / 12 g / 5 g 2 g / 3 g / 2 g / 20 g 23 g / 20 g / 15 g / l g / l g / l g / l./ – / – / 15 ml Apa 20 g / 10 g / 20 g / 30 g ./10 ml / 10 ml / 10 ml -/–/–/1g -/–/–/8g Ulei de parafina Colesterol Cetaceu Vitamina F Borax Vitamina A Stearina Unt de cacao Ulei de germeni de porumb .3 g / 1 g / 1 g .3 g / 0.Creme nutritive(pentru ten gras).5 ml 0.50 g q.s.5 g 5 g / 5 g / 5g / 3 g 5 ml / – / – / 2. Stearina Ceara Cetaceu 10 g 10 g 6g 30 g Ulei de măsline Ulei de germeni de cereale 10 g Lecitina Apa de roze Trietanolamina Borax 1g 25 g 1g 0.

/ 0.s. Monostearat de gliceril Polietilenglicolmonooleat Vaselina Ulei de parafină Lanolina anhidră Cetaceu 4g 7g 8g 10 g 2./ 10 g Apa de migdale amare Lanolina Vaselina Lecitina Trietanolamina Nipagin .Parfum q./ 10 g .60 g / 60 g / 20 g 25 g / lg/.s/q.s./q.15 g ./ 20 g .5 g 3g Lanolina lichidă Lichid amniotic Apa la 4g 5g 100 g Creme nutritive pentru ten normal: Ceara Colesterol Ulei de parafină Apa Borax Apa de var 15 g / 0.s/q./ 50 g -/2g -/1g .

I. În lucrarea de faţă. Are o densitate de aproximativ 1. polen. Formularea produselor cosmetice cu extract de lăptişor de matcă II.s. B1. sub agitare continuă peste faza grasă. Prepararea s-a efectuat conform metodelor generale de obţinere a cremelor. glucide. Partea experimentală FORMULĂRI COSMETICE CU EXTRACT DE LĂPTIŞOR DE MATCĂ Dintre materiile prime biologic active. Alături de ceara de albine. propolis. hormoni. cât şi pentru efectul revitalizant asupra ţesutului cutanat. Prepararea formulelor cu extract de lăptişor de matcă Prepararea s-a făcut după metoda generală de obţinere a cremelor. Lăptişorul de matcă este un produs glandular secretat de albinele tinere pentru hrana larvelor tinere şi a reginei stupului. Faza apoasă a fost încălzită la aceeaşi temperatură.Parfum q. enzime. Este un concentrat biologic cu mare valoare nutritivă prin componentele sale chimice. substanţe minerale. la o temperatură de aproximativ 70°C s-a topit faza lipofilă. care acţionează ca biocatalizatori. pentru recăpătarea funcţiilor fiziologice normale. aminoacizi. un miros înţepător fenolic şi un gust acru. am urmărit obţinerea unor formulări cosmetice cu lăptişor de matcă (royal jelly). produsele apicole sunt considerate benefice atât pentru tratamentul unor stări de boală. păstură. parcurgând fazele descrise mai jos. vitaminele A. Se prezintă ca o substanţă omogenă. Este foarte eficace pentru tenul care începe să îmbătrânească. lipide. B2. miere. Pe baia de apă.s. Incorporarea ./q. după care s-a adăugat în fir subţire. lăptişorul de matcă reprezintă un component al unor formulări cosmetice.1 g / cm3 şi este parţial solubil în apă*36+. pentru regenerarea ţesuturilor. având culoare alb -gălbuie. Conţine proteine. de consistenţa unei paste.

.s-a realizat cu ajutorul unui agitator până la obţinerea unui preparat omogen. care să dea indicaţii privind calitatea preparatelor obţinute şi a stabilităţii lor în timp. Controlul fizico-chimic al formulărilor cu extract de lăptişor de matcă Asupra probelor obţinute s-a efectuat un control fizico – chimic. s-a adăugat extractul de laptişor de matcă. În final. II.

Determinarea capacităţii de întindere Proba s-a afectuat cu extensiometrul imaginat de Ojeda şi Arbussa. Pe partea externă a plăcii inferioare este lipită o hârtie milimetrică pe care sunt desenate cinci cercuri concentrice la distanţe egale de l cm. 31]. Determinarea culorii: o cantitate de probă întinsă pe o hârtie velină trebuie să prezinte o culoare omogenă. stratul de emulsie nu trebuie să prezinte grunji sau aglomerări. fără mirosuri străine. Pe faza apoasă se determină pH-ul. Determinarea aspectului: circa 1 g de probă se presează între două lamele de sticlă de 10 x 25 cm. ale căror diametre sunt gradate în mm. Pe partea inferioară. Determinarea pH-ului Determinarea pH-ului se realizează pe extract apos obţinut din proba de analizat. amestecând din când în când. Nu se admit picături de apă. alcătuit din două plăci pătrate cu latura de 11 cm. Determinarea mirosului: proba întinsă într-un strat subţire pe o placă de sticlă trebuie să prezinte mirosul componentelor. mirosul şi culoarea.1. pH-ul cremelor preparate şi al martorilor este cuprins între 5. peste care se aduce a doua placă de sticlă.5 mm. până se obţine un strat uniform cu grosimea de 0. se răceşte şi se îndepărtează faza grasă. conform FR X[30. ce cântăreşte 69. se aşează l g din crema de cercetat. 2. Amestecul se încălzeşte în baia de apă 30 minute. în centrul primului cerc. Privind prin transparenţă la lumină.5-6. 3. care apar de obicei de culoare mai închisă. Se notează după un minut raza medie a cercului ocupat . ulei sau grăsime. formulări ce nu conţin extract hidroalcoolic de lăptişor de matcă*34+. Simultan s-au efectuat determinări şi pentru martorii probelor experimentale. Controlul organoleptic Controlul organoleptic se referă la aprecieri în ceea ce priveşte aspectul. apropiat de pH-ul cutanat.5 g. după cum urmează: pentru emulsii şi creme grase: circa 2 g probă se amestecă într-un pahar de laborator cu 30 ml apă şi 5 ml ulei de parafină.

obţinând 10 valori ale tensiunii de forfecare. 10 trepte de viteză de forfecare. Testarea „in vivo” a acţiunii hidratante a formulărilor experimentale Evaluarea capacităţii de hidratare a celor patru produse a fost realizată cu ajutorul aparatului Multi Probe Adapter (MPA). cu atât unguentul are o mai bună calitate şi deci capacitate de întindere.de cremă în urma presării cu placa de sticlă. un sistem nou. După intervale de câte l minut se aşează pe centrul plăcii superioare a extensiometrului greutăţi de 100 g. 5. notând pe ordonată valorile suprafeţelor de cremă. Se calculează apoi suprafeţele corespunzătoare (pr2). 4. folosind sonda CC25. Această probă s-a efectuat asupra tuturor preparatelor. Pe baza rezultatelor s-au trasat curbele reologice. . Determinarea vâscozităţii Vâscozitatea a fost determinată cu ajutorul rheovâscozimetruiui Rheometer RC1 (Rheotec GmbH. flexibil şi adaptabil care combină multe sonde electronice de măsurat pentru piele. confortabil. S-au parcurs. respectiv vâscozitatea în funcţie de viteza de forfecare. Datele experimentale sunt înregistrate automat de software-ul Rheo 3000. Germania). iar pe abscisă valorile de încărcare în grame. Determinarea s-a realizat pe un volum de 3 ml pentru fiecare probă. 200 g şi 500 g. în ordine crescătoare. Cu cât suprafeţele sunt mai mari. Din valorile suprafeţelor ocupate de crema prin presare se trasează curbele extensiometrice. notând valoarea razei medii a cercului de cremă rezultat prin presare.

Aparatul Multi Probe Adapter Măsurarea nivelului de hidratare al pielii s-a realizat cu sonda pentru Corneometer CM 825 pentru măsurarea hidratării pielii şi cu sonda pentru Tewameter TM 300 pentru măsurarea pierderii de apă la nivel transpeidermal. Un câmp electric dispersat penetrează pielea în timpul măsurătorii şi este determinată dielectricitatea. I. în timpul măsurătorilor câmpul dispersat penetrează primul strat de piele şi determină dielectricitatea. Spre deosebire de măsurătorile de impedanţă. O lamelă va aduna surplusul de electroni (încărcare negativă) şi cealaltă deficitul de electroni (încărcare pozitivă). Condensatorul de măsurat arată schimbările capacitanţei în funcţie de hidratarea pielii. Principiul de măsurare al Corneometer CM 825 Măsurarea hidratării pielii este bazată pe metoda Corneometer recunoscută internaţional. metoda capacitanţei. Va apărea un câmp electric între lamelele metalice cu atracţie alternantă. nu există nicio relaţie galvanică între dispozitiv şi obiectul de măsurat sau efecte de polarizare. Această măsurătoare foloseşte constanta dielectrică a apei (81) şi a altor medii dielectrice. . O lamelă de sticlă separă lama metalică de aur din capul sondei pentru a preveni conducerea curentului.

Timpul foarte scurt de măsurare (1 secundă când se face o singură măsurătoare) previne efectele de ocluzie care ar influenţa rezultatul. Greutatea mică a sondei permite folosirea acesteia cu uşurinţă. ci doar transpiraţia pielii.Testarea cu Corneometer CM 825 Avantaje ale Corneometrului CM 825 Adâncimea de pătrundere a câmpului electric este foarte mică. Este posibilă verificarea calibrării dispozitivului la fel de bine ca şi adâncimea de pătrundere a câmpului electric. Sunt posibile măsurători unice precum şi măsurători continue. Sonda asigură stabilitatea temperaturii în timpul determinării. Măsurarea pierderii de apă la nivel transepidermic . În plus. care nu influenţează pielea. Schimbările de tensiune nu influenţează măsurătorile. poate fi executată o măsurătoare continuă fără contact direct cu pielea şi care nu determină hidratarea stratului cornos. Presiunea mică a capului sondei furnizează măsurători reproductibile. Aceasta nu este identică cu măsurătoarea pierderii de apă la nivel transepidermal din cauza temperaturii mediului ambiant. de aceea este măsurată doar hidratarea de la suprafaţa pielii.

Pentru determinări. Deoarece preparatele noastre conţin diverşi compuşi lipofili care au un efect ocluziv asupra pielii. Pentru testare s-a folosit aparatul Tewameter TM 300 (Courage Khazaka GmbH). preparatele au fost aplicate într-un mod similar cu testările anterioare. pe acelaşi lot de voluntari. am considerat necesară această determinare ca fiind un test de evaluare a puterii de hidratare a formulărilor experimentale.Măsurarea pierderii de apă la nivel transepidermic este un parametru important pentru evaluarea funcţiei barieră a stratului cornos. xxx Testarea cu Tewameter TM 300 Prin folosirea microprocesorului şi a celor două perechi de senzori este posibilă primirea informaţiilor despre valorile corespunzătoare de temperatură şi umiditate a fiecărei valori TEWL în timpul unei . Figura nr.

Această metodă este acceptată ca fiind măsurătoarea standard. pentru pielea sănătoasă (aproximativ 8 – 15 g / h / m2) este necesar un anumit timp ca senzorii să se încălzească la temperatura pielii. În partea experimentală s-au formulat. Dispozitivul afişează temperatura şi umiditatea în sondă în orice moment pentru măsurători TEWL exacte.măsurători complete. determinarea pH-ului. preparat şi caracterizat patru creme de tip U / A cu extract de lăptişor de matcă. Datorită greutăţii mici a sondei aceasta este uşor de mânuit. reproductibilă este atinsă doar când perechile de senzori (temperatură) au atins temperatura pielii. Controlul calităţii preparatelor experimentale a vizat controlul organoleptic. Senzorii de temperatură pot fi preîncălziţi pentru a face măsurătoarea stabilă. Avantaje ale folosirii Tewameter TM 300 Cu metoda „camera deschisă” influenţa asupra pielii este minimă. CONCLUZII Lucrarea de licenţă cu titlul. Astfel. în plus. Acest lucru este nou şi absolut unic: în condiţii normale de ambianţă o măsurătoare stabilă poate fi atinsă în 20 de secunde. permite totuşi o măsurătoare rapidă şi precisă. măsurătorile în afara unui climat controlat sunt uşor reproductibile. Nu mai este necesară o fază lungă de încălzire înainte de măsurătoare. scurtează mult timpul de măsurare. Design-ul cilindric al sondei previne influenţele exterioare (ex turbulenţele de aer). există un capac semipermeabil care poate fi pus pe sondă. „Formulări cosmetice cu extract de lăptişor de matcă” cuprinde în partea teoretică date din literatură privind produsele apicole care pot fi folosite în formulări cosmetice şi farmaceutice. În plus. În general o măsurătoare TEWL stabilă. Acest lucru are o mare importanţă pentru evaluarea acurateţii şi reproductibilităţii dispozitivului. . a capacităţii de întindere şi a vâscozităţii. Faptul că 2 perechi de senzori se află în vârful sondei şi gradientul dintre ei este măsurat. S-au stabilit compoziţiile acestor formule şi s-au preparat prin metoda amestecării celor două faze încălzite la aceeaşi temperatură şi triturare până la răcire. o nouă funcţie de preîncălzire a senzorilor îi încălzeşte pe aceştia cu +3°C (care este aproape de temperatura normală). posibilă fără utilizarea procedurilor de estimare în manipularea măsurătorilor. pentru emulsionarea fazelor. Din cauza cantităţii foarte mici de apă evaporată în mod normal.

Scripta. J. – The pharmacological basic of therapeutics... Medicală Universitară. 2002 Li J. 65. pp. 2001 Leucuţa S. H. – Tehnologie farmaceutică industrială. Ed. Ed. Goodman&Gilman’s. 1995 Ely L. Ed.. Cluj Napoca. Vicaş Laura.Schott. 2007. Ştiinţa şi Tehnica.. – Cosmetica modernă – Ed. Ed..Churchill – Livinsgtone Inc. Ed. Dumitrescu A.. Eur. Daci. STTP Pharma Sci. M. – Biofarmacie şi farmacocinetică. 10.. Bucureşti. 2000 Gamulea O. J. – Harrison – Principii de medicină internă. – Effervescent dry powders for respiratory drug delivery. 2007 .E.R.Biofarm. Mack Publishing Co. Achim Marcela – Prepararea medicamentelor. Polirom. Ed. – Remington: The Science and Practice of Pharmacy.De asemenea.Dacia.. Braşov.. pp. s-a efectuat testarea in vivo a celor 4 formule prin determinarea efectului hidratant şi de menţinere a funcţiei barieră a pielii.. 14. 2000 Leucuţa S. Bucureşti. Ghid practic.Cosmetics in Dermatology second edition. Moisa Corina – Prepararea medicamentelor. Bucureşti 1994. Cluj Napoca. Ed. 2002 Hîrjău V. Ed..4.E.. 53. 341 – 344 Lupuleasa D. – Emulsiile şi cremele cosmetice. Cluj Napoca.E.D.H. pp. – The influence of oleic acid on the formation of a spontaneous emulsions. Minesan... Nae-Hwa Kim. Lupuleasa D. Eur. Bucureşti. 2005 Godwin D. Pharm. 2005 Dobrescu D. Lobenberg R. Lupuleasa D. Universităţii din Oradea. 2000. 10th edition.A. Roa W. 1998 Leucuţa S. Groves M.A – Influence of Transcutol® CG on the skin accumulation and transdermal permeation of ultraviolet absorbers. Iaşi.Pharm. Ed. 1. ed. Preda Manuela. Limbird L. Pennsylvania. 346 – 353 Fauci A. – Memorator de medicamente – Ghid farmacoterapic. Didactică şi Pedagogică.. Ed. Januarie 2002. extractul de lăptişor de matcă prezentând şi potenţial nutritiv şi de menţinere a elasticităţii pielii. – Dermo – Cosmetologie. Easton. Gennaro A. 2011 Dracles Z. Coresi. Finaly W. Îndrumător pentru studenţii de la farmacie. 23-27 Hardman J. Rezultatele obţinute sugerează că aceste preparate pot fi destinate tratării pielii îmbătrânite. Felton L. 1998 Hîrjău V. and Biopharm. BIBLIOGRAFIE Cristea Aurelia – Tratat de farmacologie.

Ed. 2008 Rudnic M. New York. Lupuleasa – Tehnologie farmaceutică.365 – 366 * * * – Carbopol 971 P NF for pharmaceutical applications. Bucureşti.G. pp. Ginity J. MD. Universităţii din Oradea. Ed. 2nd World Meeting APGI/APV.M.F – Reactive species in cell signaling.J. Rossi S. Polirom. Proc. 4th World Meeting ADRITELF/APGI/APV Florance. 58 – 67 Vicaş Laura – Tehnologie farmaceutică. 279. Bucureşti. Polirom. Marcel Dekker Inc. Tech. Ediţia a X a. II. pg. Ferrari F. ed. The United States Pharmacopoeial Convention Inc. Worakul N. D. E. 75 din 2010 * * * – The United States Pharmacopoeia / 25rd National Formulary. 2004 * * * * * – Suplimentul 2006 al Farmacopeiei Române ediţia a X a. 4 th ed. I. Banker S.. Proc. Bonferoni M. III.430 – 440 Wu C. Ed. Bucureşti. Ed. D. 25 – 28 may 1998. 2003 Stroescu V. 2002. – Strategies for particle design using supercritical fluid technologies. – An evaluation of the chemical properties of aluminium hydrogel... ediţia 7. 18. Lupuleasa – Tehnologie farmaceutică. 2001 * * * – Suplimentul 2004 al Farmacopeiei Române ediţia a X a.8 * * * – Farmacopeea Română. pp.C. 2000 Thannickal V. Ordinul MS. ed. B.T. Medicală. vol. Medicală. Nr. 2010 Viseras C. – Bazele farmacologice ale practicii medicale. 2008... Medicală.. – Solid state characterisation of lambda carrageenen-basic drug interaction products.. 2008 * * * – Suplimentul 2001 al Farmacopeiei Române ediţia a X a. 2011 * * * – Regulile de Bună Practică Farmaceutică.Popovici Iuliana.W. Aguzzi C. Fanburg B. Ed. 2006 Vicaş Laura – Farmacocinetica substanţelor medicamentoase. 4. Eur. pg. 2000 Uprain K. PSTT 1999. ed. Goodrich Speciality Chemicals. pg. Lupuleasa – Tehnologie farmaceutică.eva. Ed. Polirom. vol. 6. 369 – 370 York P. 2001 Popovici Iuliana. (ed. Iaşi. Kottke M. Pharm. Iaşi... 14.. Paris. Ed. Medicală. 8 – 11 april 2002. D. Rockville. 2008 Popovici Iuliana. vol.B. Medicală. – Non-traditional plasticisation of polymeric films. Universităţii din Oradea. 2006 * * * – Farmacopeea Europeană. – Tablet dosage forms in Modern Pharmaceutics Dosage Forms. 11. 2004 http://www. Rhodes C. 1. Caramella C. 2.ro/sanatate/medicina-alternativa/ . Bucureşti.1. TDS214. Bucureşti.F. Iaşi.

ihealthtube.com/aspx/ .org/wiki/ http://www.wikipedia.esanatos.http://en.com http://www.