You are on page 1of 3

Floarea Albastră

1)Încadrarea în literatura romînă și universală. Poemul Floare albastra, scris in 1872 considerat una dintre cele mai mari valori ale lirismului eminescian de tinerete, menit sa anunte marile creatii ulterioare, culminand cu

Luceafarul.
2) Genul și specia Genul liric. Este un poem filozofic, idilă și elegie, fiindcă pune în evidență motivele romantice ca ”floarea albastră, noaptea, stelele” ș.a, este prezentă simbioza dintre iubire-natură ce este cacacteristică elegiei, iar ca temă filozofică este tema fundamentală condiția geniului. 3) Semnificatia titlului Titlul ”Floarea Albastră” este o metaforă simbol, alcătuit din două cuvinte, substantivul ”floarea” reprezintă efemeritatea, iar adjectivul ”albastru” sugerează infinitul cosmic și aspirația. La
Mihai Eminescu acest simbol sugerează nostalgia nesfîrșitului sau femeia ideală, ce, de fapt, e una și aceeași. 4) Structura și conținutul Versificația este trohaică, în spiritul metricii populare, ceea ce înseamnă ca ac centele produc un ritm coborâtor, de alintare, dar și de tânguire. Nu altfel sunt manifestările fetei care se plânge galeș de pericolul de a fi părăsită și se alintă într-un spectacol erotic, prin care încearcă să-l seducă pe bărbatul ales. Versurile sunt scurte și uniforme; aproape toate au opt silabe, cu excepția versului întâi și patru din strofele șapte, zece, doisprezece care sunt de șapte silabe. Rima, cu rare asonanțe (caldură-gură, frunze-ascunse), ceea ce conferă versurilor de mijloc o sonoritate melodioasă, înaltă și alungită prin aliterație. Sonoritatea aceasta este apoi tăiată de versul final al fiecărei strofe care dă ritm întregului ansamblu muzical al poeziei. Toate acestea fac din poezia „Floare albastră” care cultivă forma de expresie a unui „clasicism romantic” o adevarată capodoperă a poeziei eminesciene .

Poezia este compusa din paisprezece catrene, care pot fi impartite in patru secvente lirice: reprosuladresat de iubita(primele trei strofe),cugetarea iubitului(strofa a patra),chemarea la iubire initiata deprezenta feminina (urmatoarele opt strofe),meditatia finala (ultimele doua strofe).Textul poate fi structurat pe doua planuri; in continuarea lor este folosita lirica mastilor, eul liricadoptand,pe rand,cele doua ipostaze,masculin si feminin. Fiecare dintre planuri contureaza o sferadiferita :lumea lui,reprezentantul omului de geniu,al cunoasterii absolute,al sferelor inalte si universuliubitei, cea care intruchipeaza umanul,terestrul,cunoasterea comuna. Incompatibilitatea celor douaplanuri este principala sursa a neimplinirii in iubire. I. Prima secventa lirica enunta reprosul adresat de prezenta feminina iubitului ; el contine referiri lasfera cunoasterii absolute,delimitand un plan indepartat aflat in adverbul "iar"("din nou"),defineste spatiulinfinit,abstract:"Iar te-ai cufundat in stele/Si in nori ,si-n ceruri nalte?" si contureaza nuanta de repros.Planul iubitului este contemplativ ,ingloband cultura ("campiile asire"),geneza universului("intunecarea mare"),creatia("piramidele-nvechite").Ratiunea sa abstracta, sugerata de verbele "acufunda","a gramadi(n gandire)","a cata",nu poate fi inteleasa de omul comun; aceasta diferenta este sesizata de iubita , care isi doresteca el sa recurga la sacrificiul de a-si parasi sfera si a se integra inlumea terestra pentru a gasi implinirea : "Nu cata in departare/Fericirea ta ,iubite!".

"bolta cea senina"(epitet)."prapastia mareata"(epitet).luna..Exclamatia "Ce frumoasa .protector.completata de constatarea " ea spuse adevarul" accentueaza diferentadintre abstarct si concret.in defavoarea pesimismului total. ale tenatiei catrea absolute.in acelasitimp.izvoarele care" plang in vale"(personificare.iar trairea momentului unic este echivalenta cu un miracol.prin sarutari " dulci ca florileascunse".generata de contrastul puternic dintre iluzie si realitate. specific eminesciene.critica literara considera cea de-a doua versiune ca fiindadecvata .care exteriorizeazaaceasta apropiere prin intermediul gestului:"Dulce netezindu-mi parul". rece/cald. Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii: eternitate/temporalitate.floare albastra" denota intensitatea trairiiesecului .II.Izolarea lor va fi totala.Tentatiile apropierii dintre ceidoi culmineaza cu "o sarutare".geniu si muritor."foi de mure".avand in vedere ca "Floare albastra" este o poezie de tinerete care ..considerata o cale decunoastere.in ansamblu . ceea ce il facuse pe T.planul cosmic si planul terestru .adresata de prezenta feminina. marea –simbol al genezei.Versul"Ca un stalp eu stam in luna" exprima singuratatea .vor trai doar unul pentru celalalt clipe de fericire ancorate in ternitate. O dubla perceptie.cel care aduce o nota sagalnica.Sentimentul iremediabil pierdut produce nefericire omului superior:"Si te-ai dus .Cadrul romantic reprezinta o tentatie pentru cel invocat si se compune din urmatoareleelemente:"codrul cu verdeata".Ultimul vers a cunoscut doua variante :"Totul este trist in lume!" si " Totusi..In decorulromantic .deoarece manuscrisul eminescian s-a pierdut.realizeaza ca ea este doar o himera ("si dispare"). Lumea abstracta este dominata de simboluri ale cunoasterii absolute.Visul de iubire devineiluzie din cauza incompatibilitatii dintre sferele celor doi indragostiti. Fiecare simbol present este o metafora prin care se contureaza lumea genialitatii: soarele fiind simbolul cunoasterii. piramidele – simboluri ale aspiratiei catre inalt.oferita in taina..Chemarea la iubire .Tristetea deriva din insasi conditia geniului.contureaza un vis proiectat in mijlocul uneinaturi unice.predominand nota populara:"si mi-i spune atunci povesti [.iar clipa magica a chemariieste perisabila.chiar daca este numita "dulce minune".dulce minune /S-amurit iubirea noastra". iubitul si iubita aspira la eternizareaacestui moment unic.ce nebuna/E albastra-mi dulce floare!" exprima exuberantaiubitei.imagineauditiva)."trestia cea lina"(epitet).care aminteste de peisajul paradisiac.fiind o axa intre cer si pamant. a cunoasterii absolute.luminat doar de astrul protector al indragostitilor .dar si revenirea de la visul frumos conturat de imaginatie .unirea spirituala dintre ei.printr-un diminutiv "mititica". masculine/feminine.]/Eu pe-un fir de romanita/Voi cerca de ma iubesti".completata si de adverbul cu valoare de simbol "dulce".pecetluieste.singurulcapabil sa uneasca . .acesta sugereazaapropierea dintre cei doi. aproape/departe.care. exprimat prin pronumele nehotarat cu valoaresubstantivala "totul". IV. contine oraza de speranta.care aspira la o iubire ideala.Limbajuldevine si el familiar.cugetarea din final.Interjectia exclamativa "Ah!". Compozitia romantica se ilustreaza prin confruntarea a doua planuri antitetice: lumea concreta a iubirii si cunoasterii terestre si lumea abstracta a geniului. Ea se autoportretizeaza .Reactia geniului este una detasata . Maiorescu sa-l declare pe Eminescu iubitor de antiteze cam exagerate.Ultima secventa lirica prezinta cugetarile geniului. Ideea superioritatii geniului reiese si din ultimulvers al secventei .etern si perisabil. detasarea apolinica/trairea dionisiaca."spre sat in vale". III.prin purtarea ratiunii.dar anunta .desi amagit de tendinta fericirii absoluteprin iubire ("inc-o gura").in singuratatea cadrului natural."ochi de padure"(metafora). abstract concret.Iubita imagineaza un intreg ritual dupa care se va desfasura povestea de dragoste proiectata inviitor.n-am zis nimica ". campiile – ale cunoasterii.Repetitia exclamativa " Floare albastra .este trist in lume!". care se insumeaza in opozitia viata-moarte:dezumanizarii prin meditatii idealiste asupra vieii i se propune contactul cu viata in forme temporale."stanca".atitudine care deriva din intuirea din intuirea profundeiincompatibilitati dintre cele doua planuri.surprinzand si emotia specifica momentelor de iubire:"Voi fi rosie ca marul/Mi-oi desface de-aur parul/Sa-ti astup cu dansul gura".Prezenta feminina din lirica eminesciana nu intruchipeaza perfectiunea .la realitatea cruda a incompatibilitatiidintre cele doua lumi."Eu am ras . Intoarcerea catre casa.izolarea geniului.Iubita este numita. atunci/acum.

naturaletea graiului rural: ”De nu m-ai uita.intre visul de iubire. rostite pe un ton elegiac.marcheaza dificulatatea eului masculin de a accepta ideea ca Implinirea nu este de gasit In demersuri cognitive. Intunecata mare". ce nebuna /E albastra-mi dulce floare!") accentueaza regretul eului liric. cult. uneori chiar avInd valoarea impersonala a unor adevaruri general valabile: Totusi este trist In lume!". prapastia mareata". „Grija noastra n-aib-o nime /Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?". Ideea. o prima trasatura a limbajului poetic este alternarea registrului popular. ci numai prin afect). ci si Intre motivele literare ce se regasesc In replicile lor: stele". sarutari dulci".aflandu-se la granita dintrecele doua etape ale eroticii eminesciene. poemul este structurat antitetic./Te-oi tinea pe dupa gat". elegie). simbioza om-natură. piramidele-nvechite" inspira puterea de a cuprinde spiritual universul Intr-o dimensiune tripla (pe verticala. soare". Incalte /Sufletul vietii mele". plasticitatea imaginilor poetice este data de coexistenta mai multor procedee: epitetul este folosit excesiv (Intunecata mare". Ce frumoasa. spune Eminescu Insusi. grav. fragilitatea iubirii. De asemenea. Personificarea (und-izvoare plang In vale") se regaseste accidental. In antiteza cu interventiile barbatului. iar Maiorescu Il caracterizeaza ca fiind „iubitor de antiteze cam exagerate"): opozitia se realizeaza nu numai Intre idealul hedonist. Tema ei este iubirea si natura. fiind cunoscut gustul excesiv al poetului pentru aceasta figura de gandire („Antitezele sunt viata". arhaic. 7)Curentul literar Amestecul speciilor lirice (poem filozofic. de-aur parul"). dionisiac asupra iubirii al fetei si cautarea de absolut a barbatului. alaturi de comparatie (voi fi rosie ca marul" . ca un stalp eu stam In luna" . trestia". firul de romanita" aduc In dicutie superficialitatea idealului fetei. iar exclamatiile retorice si repetitiile din final Floare albastra. posibil de implinit si iubirea ieremediabilpierduta. Mi-i tinea de subsioara. teme fundamentale. Ideea centrală exprimă tristeţea şi nefericirea omului de geniu pentru imposibilitatea împlinirii cuplului erotic. nori".portretul fetei are aura de generalitate a personajelor feminine de basm. antiteza ca procedeu artistic. meditatia filozofica. foile de mure". Voi cerca de ma iubesti". 6) Tema. efemeritatea conditiei umane. La nivel semantic. exemplificand nivelul figurilor sintactice si retorice. floare albastra". pe orizontala si temporal).Ea prezinta o idila ipotetica care se petrece intr-un cadru natural paradisiac.5) Limbajul poetic Astfel. Replicile fetei cuprind structuri ce amintesc de spontaneitatea. campiile asire". pe cand balta". ceruri nalte". idilă. regional cu cel literar. .