UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE DREPT

- RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV PATRIMONIALĂ -

Răspunderea administrativ patrimonială

1.1. Fundamente constituţionale si legale privind răspunderea administrativ patrimonială Principiile constituţionale care se referă la răspunderea pentru daunele aduse persoanelor fizice şi juridice de către stat, autorităţi publice sau funcţionari publici sunt: statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale; autorităţile publice răspund patrimonial pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, cu posibilitatea introducerii în cauză a funcţionarului vinovat de încălcarea legii; funcţionarul public împotriva căruia s-a formulat personal acţiunea în justiţie, răspunde solidar cu autoritatea publică administrativă pentru pagubele produse în condiţiile precizate. Constituţia României cuprinde numeroase prevederi care constituie fundamentul juridic al răspunderii administrativ-patrimoniale. Este suficient să amintim dispoziţiile art. 21, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept, şi ale art. 52, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. În acest din urmă articol, la alin. (3) se mai prevede că “statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”. Legea organică care reglementează această instituţie este Legea nr. 554/2004. Se instituie astfel o nouă bază legală pentru instituţia răspunderii – administrativ -patrimonială, după ce timp de 14 ani, angajarea răspunderii autorităţilor publice pentru prejudiciile aduse prin acte administrative ilegale sau prin limitele serviciului public prestat cetăţenilor, se făcea în baza unei legi preconstituţionale.

1.2. Definire În doctrina actuală, răspunderea administrativ - patrimonială a fost definită ca reprezentând acea formă a răspunderii juridice care constă în obligarea statului sau, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate particularilor printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat al administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim1. Răspunderea administrativ-patrimonială reprezintă o forma de răspundere specifică dreptului administrativ.

1

Anton Trăilescu, Drept administrativ. Tratat elementar, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 367.

1.3. Autorităţile publice competente sa soluţioneze acţiunea privind răspunderea administrativ -patrimonială Actuala Constituţie, ca si Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, consacră soluţia capacitaţii exclusive a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiile de această natură, fiind vorba despre tribunalele administrativ - fiscale, iar pana la înfiinţarea acestora, de secţiile speciale de contencios administrativ si fiscal înfiinţate in cadrul tribunalelor judeţene si al tribunalului Municipiului Bucureşti, al Curţilor de Apel si al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie. Răspunderea administrativ-patrimoniala este o răspundere cu caracter autonom, supusa unor reguli speciale, proprii, altele decât cele care sunt consacrate de Codul civil si care guvernează regimul răspunderii particularilor.

1.4. Răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare Statul are o răspundere patrimonială exclusivă pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Ceea ce caracterizează răspunderea juridică a statului este faptul că nu este o răspundere “pentru culpă”. Pentru a se stabili răspunderea patrimonială a statului nu trebuie să se constate, în prealabil, culpa cuiva. Situaţia şi procedura sunt identice şi în cazul în care o persoană fizică sau juridică a suferit unele pagube materiale prin aplicarea unei legi pe care Curtea Constituţională a declarat-o neconstituţională. Persoana în cauză are dreptul să ceară instanţelor de judecată obligarea statului la repararea pagubelor suferite pe perioada de la intrarea în vigoare a legii şi până la încetarea aplicării acesteia, fără a fi nevoie să se constate şi culpa cuiva. Legislaţia românească nu defineşte noţiunile de „rea credinţă” şi „gravă neglijenţă”. În consecinţă, în situaţia altor procese decât cele penale dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare săvârşite şi acţiunea în regres a statului sunt condiţionate de existenţa, în prealabil, a unei hotărâri definitive prin care să se stabilească, în condiţiile legii, răspunderea penală sau disciplinară a magistratului.

1.5. Raspunderea solidara a autorităţilor publice si a funcţionarilor pentru prejudicii produse prin acte administrative, tipice sau asimilate Răspunderea patrimonială a autorităţilor administraţiei publice apare ca o consecinţă logică a raporturilor de drept public ce există între autorităţile administraţiei publice (care sunt create pentru a funcţiona normal, legal ) şi cetăţeni ( care atunci când sunt vătămaţi printr-o activitate administrativă anormală, nelegală, pot pretinde anularea actelor nelegale şi repararea pagubelor). Răspunderea autorităţilor administraţiei publice este cu precădere o răspundere primară, directă, nemijlocită, nefiind absolut necesară identificarea funcţionarului care a săvârşit greşeala deoarece condiţiile generale care atrag răspunderea sunt existenţa abaterii şi

culpa autorităţii administraţiei publice, chiar şi atunci când cauza săvârşirii ei rămâne necunoscut. În concepţia autorilor de drept civil, răspunderea directă şi nemijlocită o are prepusul şi numai în anumite condiţii comitentul. Constatam ca răspunderea funcţionarului public intervine numai daca acesta a acţionat ilegal. In cazul in care a acţionat legal, chiar daca a comis anumite prejudicii, el nu mai este răspunzător.

BIBLIOGRAFIE

I. Lucrări de specialitate

1. Anton Trăilescu, Drept administrativ. Tratat elementar, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004.

II. Acte normative

1.Constituţia României (M. Of. al Rom. , Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991) modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/23.10.2003 (M. Of. al Rom., Part.I, nr. 669 din 22 septembrie 2003).