Analiza unei reclame și a unui discurs

Comunicarea, după cum probabil se ştie, este „unul dintre cei mai vechi termeni” 1 şi de asemenea, „una dintre cele mai vechi acţiuni, folosite atât de către fiinţele umane, cât şi de către celelalte vieţuitoare ale pămîntului”2. În ansamblul ei, comunicarea „este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare, transformare care are loc chiar şi în momentul în care se desfăşoară acest proces”3. Lucrarea de față abordează comunicarea publică în cadrul analizei de reclame și comunicarea politică în cadrul analizei de discurs. Comunicarea publică cuprinde, generic vorbind, mesajele pe care instituțiile publice le transmit înspre cetățeni prin intermediul mass-mediei. Comunicarea politică este inițiată de actorii politici cu scopul de a informa cetățenii asupra programelor politice promovate și, pe de altă parte, de a obține adeziune a acestora, exprimată prin vot. Reclama asupra careia mi-am concentrat atenția este reclama la Roșia Montană cu Maia Morgenstern, o reclamă controversată care a facut furori pe internet, fiind una dintre cele mai accesate reclame ale anului 2012. Sunt reclame care au capacitatea de a te lăsa cu gura căscată, ochii umezi și gândurile răvășite, o astfel de compoziție publicitară este și aceasta. Campania aduce în prim plan un subiect vechi și controversat: proiectul minier Roșia Montană, care acum a căpătat accente neașteptat de dramatice și neașteptat de profunde, subliniate de prestația emoționantă a uneia dintre cele mai emblematice figuri ale teatrului și cinematografiei românești. Secvenţa de început ne prezintă, sugestiv, într-un decor auster, într-o mină de aur, actrița care depune pe o masă toate bijuteriile de aur pe care le poartă, inclusiv cerceii pe care și -i smulge din urechi. Cu ochii înlăcrimați, și cu picături de sânge ce-i cad pe gât, Maia Morgenstern spune: ”Poftiți, domnilor. Tot aurul meu. Numai lăsați-ne în pace.” Mesajul final este impresionant: Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel și o țară. Ceea ce surprinde la spotul „Salvati Rosia Montana” este simplitatea – nu conține artificii, nici podoabe regizorale inutile, doar imagini, acorduri și vorbe grele. O lume alb-negru în care pata de culoare este aurul murdar de sânge. Clipul lucrează cu note de dramatism pur, cu imagini de o duritate rar întâlnită în peisajul publicitar actual. Dintre funcţiile comunicării tactile delimitate în cele cinci clase principale: atingeri care transmit emoţii pozitive, atingeri în joacă, atingeri de “control”, atingerea “rituală” şi atingerea în
1 Flaviu Călin Rus. Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice, Institutul European, Iaşi, 2002, p. 9 2 Flaviu Călin Rus. Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice, Institutul European, Iaşi, 2002, p. 9 3 Flaviu Călin Rus. Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice, Institutul European, Iaşi, 2002, p. 9

alt scop decât comunicarea propriu-zisă, în reclama aleasă întâlnim atingerile de control, atunci când Maia își smulge cu violență cerceii din urechi și lanțul de la gât, transmițând astfel mesajul întregii reclame. Brutalitatea smulgerii podoabelor este atât de expresivă încât te obligă să deschizi ochii pentru a vedea realitatea, acea realitate în care “un om valorează mai mult decat aurul pe care îl poartă.” Dintre zonele delimitate de Edward T. Hall, în această reclamă se regăsește zona publică; nu există comunicare interpersonală, Maia Morgenstern fiind singurul personaj al reclamei care transmite mesajul publicului, ea fiind așezată la o masă, față-n față cu acesta. Surprindem de asemenea, dintre elementele de kinezică, mișcarea afectivă: Maia respiră cu greu, înghite în sec, este cu ochii înlăcrimați și cu picături de sânge ce i se preling pe gât, starea ei transmisă fiind de tulburare și profundă tristețe. Totul se îmbină în mod excepțional, coloana sonoră cu imaginea și amândouă cu mesajul, a cărui forță tragică și acidă nu are niciun efect în lipsa celorlalte două elemente. Impactul campaniei este cutremurător, odată expuse imaginile ele îți rămân înscrise pe retină. Așa încât, efectul imediat este că va stârni interesul celor dezinteresați, acelor persoane cărora doar le -au fluturat pe lângă ureche povești despre Roșia Montană.

Pentru analiza de discurs am ales discursul lui Crin Antonescu de la mitingul USL pentru lansarea candidaților la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 care a avut loc pe 17 octombrie 2012 la Arena Națională, București. Pentru început, discursul său se incadrează in cadrul comunicării publice, datorită adresării sale în faţa unui auditoriu larg , de la care nu se aşteaptă niciun feedback (poate în afară de aplauze). Funcţiile comunicării tactile delimitate în cele cinci clase p rincipale: atingeri care transmit emoţii pozitive, atingeri în joacă, atingeri de “control”, atingerea “rituală” şi atingerea în alt scop decât comunicarea propriu-zisă; nu se regăsesc în discursul ales pentru analiză. Proxemica se încadrează în unul dintre cele patru tipuri principale de zone distinse de Edward T. Hall, mai precis, zona publică. Crin Antonescu se află pe o scenă dispusă în centru și

transmite mesajul întregului public aflat în tribune, la o distanță de peste 3,70m. Intensitatea vocii lui este foarte mare, el vorbește la un microfon și nu este posibil contactul vizual. De asemenea, sunt prezente elementele de kinezică care însoţesc şi completează comunicarea verbală. Emblemele ajută la comunicare; în momentul pășirii pe scenă, Crin Antonescu salută mulțimea, făcându-le cu mâna. Ilustratorii se regăsesc în acest discurs sub forma bastoanelor deoarece parlamentarul execută acele mişcări verticale ale mâinii menite să atragă atenţia auditoriului şi să-şi impună punctul de vedere; de asemenea observăm ideografele care descriu mișcarea gândului propriu, ilustrată de mișcarea orizontală a mâinilor. Trebuie precizat că vorbitorul face parte din higher class ceea ce îi determină un anumit comportament non-verbal specific, precum afirmă Birdwhistell. Totuşi acesta foloseşte o mişcare deictică în momentul în care arată cu degetul indicând “spre” Uniunea Europeană și spre cei care muncesc acolo. De asemenea, acesta arată cu mâna și spre poporul român prezent la discurs. Gesturile de reglaj relevă atitudinea participanţilor faţă de interacţiune şi oferă asigurări privind continuitatea discursului. Aplauzele mulțimii îl încurajează pe vorbitor să-şi continue ideile, la fel şi zâmbetele, semne ale faptului că le place şi aprobă ceea ce aud. Funcţiile comunicării regăsite în discurs sunt reprezentate de cea conativă, predominant, urmată de cea referenţială. Funcţia conativă este predominantă deoarece parlamentarul se adresează în mod direct receptorilor asupra cărora vrea să exercite o acţiune - aceea de convinge publicul de necesitatea unei schimbări în conducerea și administrarea țării, o schimbare în bine care poate avea loc doar cu partidul promovat la putere şi vizează efectul mesajului asupra acestora - susținerea prin vot a candidaților partidului promovat. Funcţia referenţială este o funcţie secundară în acest caz, vorbitorul indicând existenţa unor fapte concrete privind îmbunătățirile pe care le aduce acest partid. Axiomele Şcolii de la Palo Alto sunt în mare măsură îndeplinite având în vedere că este “imposibil să nu comunici”, iar europarlamentarul al cărui discurs este analizat comunică atât verbal cât şi non-verbal prin gesturile sale. A doua axiomă se referă la orice act de comunicare şi susţine că acesta se desfăşoară la două niveluri: de conţinut şi de relaţie. În acest caz conţinutul discursului este unul de tip politic, iar relaţia este de tip profesional. Precum spune cea de a treia axiomă, acest proces al comunicării este unul continuu şi nu poate fi divizat în segmente de tip cauză-efect, astfel şi acest discurs face parte dintr-un proces ciclic care nu se încheie odată cu

terminarea discursului. Comunicarea vorbitorului este atat digitală (comunicare verbală), cât şi analogică (comunicare non-verbală), astfel avem ideile exprimate verbal bazate pe fapte concrete, iar mesajele transmise prin intermediul comunicării non-verbale reflectă de fapt atitudinea sa şi felul în care acesta vrea să-i convingă pe receptori de realitatea faptelor expuse. După cum spune axioma a cincea, comunicarea este ireversibilă; discursul produce asupra ascultătorilor un efect întotdeauna, indiferent ca e mai intens sau mai slab, promt sau manifestat cu întârziere, efemer sau de lungă durată. În cadrul acestei comunicări există raporturi de forţă, precum spune şi axioma a șasea , şi implică tranzacţii atât simetrice cu ceilalți parlamentari cât și complementare cu populația votantă. De asemenea, observăm că parlamentarul Crin Antonescu a ”intrat în orchestră” conform ultimei axiome, deorece se înscrie într-o relație compatibilă cu mijloacele de comunicare, canalele și rețelele disponibile. Stilul formal caracterizează discursul analizat deoarece vorbitorul se adresează unui auditoriu numeros ale cărei reacţii sunt perceptibile pentru vorbitor. Se remarcă un n ivel înalt de coerenţă, fraze construite cu grija, cel mai probabil stabilite dinainte, dintr-un material lexical cât mai variat: ”Dacă astăzi s-a vorbit de federalizarea României, vă spunem noi că România va rămâne un exemplu în respectarea minorităţilor, dar va fi un stat unitar, naţional România.” O formă de manipulare a subiectivităţii folosită de către europarlamentar este manipularea contextului, acesta scoate în evidenţă elementele negative: ”Nu vreau să existe un singur român care să creadă că România a primit ceva de pomană în toată istoria ei, dar vreau să nu uitaţi că românii sunt mult mai prost plătiţi decât muncesc în țara lor, .... că au crescut economiile acelor ţări, că firme mari europene au făcut profit cu români.”Acest discurs a fost formulat în aşa manieră încât să aibă efecte sensibile asupra modului în care este pereceput mesajul. Sunt folosite ca şi argumente sofisme ale relevanţei precum: argumentul care invocă necunoașterea: ”Da, USL e suficient de puternică pentru a conduce România spre bine.”; argumente care invocă numărul, făcând apel la popor: ”Îi salut pe politcienii prezenţi la Congresul PPE şi îi salut, dar niciodată Europa nu va fi doar familia unor demnitari de moment şi a unei familii europene. Graham Watson este aici la Arena Naţională şi este aici, cu poporul român. Nu ai cum să fii în Europa fără poporul tău. În Europa, fără poporul tău eşti nimeni sau eşti o slugă. Noi suntem aici, cu poporul nostru, fără preşedinte.”; argumente care invocă compătimirea: ”să nu uitați că românii sunt mult mai prost plătiți decât muncesc în țara lor”.

Pe parcursul discursului, Crin Antonescu comunică şi pe canal vizual cu auditoriul, schimbând des privirea dintr-un loc într-altul al arenei, pentru a compensa distanţa fizică dintre el şi public.

Bibliografie: Rus, Flaviu Călin. Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice, Institutul European, Iaşi, 2002 http://www.youtube.com/watch?v=ARTYnPdbwXU 2012, miting USL http://www.youtube.com/watch?v=22O9J8PRK-Y - reclama Roșia Montană Discurs Crin Antonescu 17 octombrie

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful