METODE DE SUSTINERE SI REFACERE IN ACTIVITATEA SPORTIVA NOTE DE CURS PARTEA I 1.

Rolul kinetoterapeutului in activitatea sportiva ; controlul medical in sport 2. Definitia si clasificarea efortului; modificari induse de efort in organismul uman 3. Testarea capacitatii de efort . Relatia cu indicatorii efortului 4. Bazele metodice ale antrenamentului sportiv – relatia cu efortul 5. Creşterea şi dezvoltarea fizică - definitie, baze anatomice, factorii care le conditionează 6. Examenul medical al cresterii si dezvoltarii fizice 7. Bazele alimentatiei sportivului 8. Bazele medicatiei sportivului. Doping 9. Oboseala fiziologica si patologica: mecanisme, simptomatologie. Supraincordarea, supraantrenamentul 10. Refacerea post efort: baze generale, clasificarea mijloaceleor de refacere, scheme de refacere. 11. Interdependenta dintre sanatate si practicarea exercitiilor fizice. Contraindicatii pentru practicarea exercitiilor fizice. 12. Patologie respiratorie ; rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare 13. Patologie cardiovasculara; rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare 14. Stari psihice limita. factori psihogeni ; aspecte psihosomatice ; influenta alimentatiei in echilibrul psihosomatic al sportivului PARTEA A II-a 1. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI IN ACTIVITATEA SPORTIVA 2. TRAUMATISMELE SPORTIVE: CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TRAUMATOLOGIEI SPORTIVE CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR SPORTIVE 1. TRAUMATISMELE PARTILOR MOI: CLASIFICARE, TRATAMENT 2. TRAUMATISMELE ARTICULARE : CLASIFICARE, TRATAMENT 3. TRAUMATISMELE OASELOR: CLASIFICARE, TRATAMENT 4. MICROTRAUMATISMELE 5. AFECTIUNI CRONICE SI DISMETABOLICE, SECHELE ALE MACRO SAU MICROTRAUMATISMELOR 6. AFECTIUNI HIPERFUNCTIONALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR 7. FACTORII ( CAUZELE) CARE DETERMINA PRODUCEREA TRAUMATISMELOR IN PRACTICA SPORTIVA 8. PRINCIPALELE STRUCTURI ANATOMICE AFECTATE IN TRAUMATISMELE SPORTIVE; dpdv ANATOMO-BIOMECANIC 9. BAZELE RECUPERARII IN TRAUMATOLOGIA SPORTIVA.

CURS 1. Rolul kinetoterapeutului in activitatea sportiva; controlul medical in sport Rolul kinetoterapeutului in conditiile existentei echipei interdisciplinare sportive consta in : -Cunoasterea caracteristicilor anatomo-fiziologice specifice diverselor sporturi; -Prevenirea si recuperarea deficientelor fizice la sportivi prin: examenul dezvoltarii fizice; scop, tehnica. recunoasterea deficientelor fizice la sportivi; prevenirea si recuperarea deficientelor pre-existente dar si a deficientelor aparute ca urmare a practicilor sportive incorecte; programe individualizate de antrenament in scopul corectarii deficientelor fizice Prevenirea si recuperarea anatomica si functionala a principalelor structuri lezate in practica sportiva; particularitati regionale: -cunoasterea notiunilor antomo-biomecanice ale structurilor afectate in traumatismele sportive; -cunoasterea unor factori favorizanti, factori declansanti, fiziopatologia traumatismelor; -cunoasterea principiilor generale de recuperare ale traumatismelor sportive: obiective, durata, mijloace -utilizarea principiilor de antrenament pentru profilaxia traumatismelor ; relatia cu sportul practicat -utilizarea principiilor de recuperare in traumatologia sportiva; grupe de exercitii recuperatorii pe segmente corporale -cunoasterea modalitatilor terapeutice specifice cu aplicatii in traumatologia sportiva : crioterapie, hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare, electroterapie - cunoasterea afectiunilor hiperfunctionale produse prin suprasolicitare sportiva ; clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. -cunoasterea afectiunilor cronice postmicro sau macro traumatisme: clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. -tapping si strapping -Cunoasterea principiilor de masaj din practica sportiva ; relatia masaj -perioada de antrenament ; relatia cu specificul sportului: -masajul inainte de antrenament ; masajul intraefort ; masajul de refacere -masajul terapeutic si recuperator in diverse afectiuni survenite la sportivi - masajul in conditii meteorologice speciale -Cunoasterea metodelor pentru refacerea mobilitatii articulare si flexibilitatii tesuturilor moi ; -Cunoasterea metodelor de investigare ale tonusului muscular si fortei musculare; -Cunoasterea metodelor pentru ameliorarea fortei si rezistentei musculare; -Cunoasterea patologiei coloanei vertebrale in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; -Cunoasterea patologiei membrului superior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; -Cunoasterea patologiei membrului inferior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare.

In conditiile in care echipa interdisciplinara este incompleta kinetoterapeutul poate prelua o parte din sarcinile celorlati membri. Astfel el poate interveni (de preferinta impreuna cu medicul) in : -Recunoasterea si tratamentul oboselii patologice,asupraincordarii, supraantrenamentului. -Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere in functie de specificul sportului -Recuperarea traumei psihice post traumatice; metode de antrenament mental, tehnici de concentrare si relaxare -Testarea capacitatii de efort pe teren ; metode de mentinere si refacere ale capacitatii generale de efort pentru sportivul traumatizat -Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare; stari psihice limita -Stabilirea ratiei alimentare in activitatea sportiva ; dietetica alimentara corectiva a unor afectiuni. -Administrarea medicatiei de sustinere si refacere in practica sportiva. Controlul medical constituie un sistem unitar de metode si practici medicale prin care se asigura recoltarea si integrarea datelor medicale in vederea cunoasterii organismului individului nesportiv pentru selectia initiala si a celui sportiv cu stare de antrenament diferita, a factorilor interni si externi care conditioneaza starea de sanatate pentru obtinerea performantelor. Rolul controlului medico – sportiv 1. Stabilirea starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva; investigarea si tratamentul diverselor afectiuni, deficiente fizice, traumatisme. 2. Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort prin investigare in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv 3. Optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament prin urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale (indicatii de sustinere a efortului, refacere dupa efort, regim alimentar) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor 4. Rol in selectie, orientarea si reorientarea sportiva, in aprecierea rezervelor si estimarea performantei; 5. Rol in sustinerea efortului, refacerea post efort, recuperare post traumatica. 6. Stabilirea contraindicatiilor temporare si definitive ale efortului. Sarcinile controlului medical constau in : a) Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort; aceasta se investigheaza in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv prin culegerea datelor in timpul efortului specific din orele de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau cantonament sportiv. b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale in scopul optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament (indicatii de sustinere a efortului si refacere dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea procesului de antrenament in conditiile modificarii regimului de efort ca volum, intensitate si complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa efort si de recuperare sau reabilitare.

de profilul morfologic. El poate fi instituit si la cerere din partea sportivilor sau a antrenorilor in vederea stabilirii starii de sanatate. . trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortului (aerob. prioritate in aplicarea lor. Adevarata selectie sportiva are loc la pubertate (selectia secundara) cand parametrii morfofunctionali tind sa se stabilizeze.la schimbarea ciclurilor de efort .pentru urmarirea eficacitatii masurilor de tratament in cazul unor imbolnaviri in vederea restabilirii capacitatii sportive. a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva: . Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si ating scopul in masura in care se individualizeaza in raport cu natura efortului si cu perioada de pregatire sportiva. ci sa ofere . Modelul biologic al performerului este adaptat varstei. sexului si cerintelor de performanta. Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuarii controlului medical sportiv initial si periodic ori de cate ori situatia o impune si cu precizarea ca datele alese nu trebuie sa ramana consemnate numai in fisa medicala a sportivului. parte integranta a procesului de antrenament include acele masuri medicale care urmaresc accelerarea procesului de restabilire a functiilor metabolice si sistemice perturbate de efort. Trebuie insa avut in vedere ca exista si posibilitatea compensarii intre indicii morfofunctionali incat in final se contureaza o medie a caracteristicilor. este dominata de starea de sanatate.de la un ciclu de pregatire la altul. controlul medical poate fi initial. Pentru conturarea modelului biologic se opereaza cu anumiti indici morfofunctionali intr-o prioritate stabilita. anaerob. are caracter obligatoriu pentru toate disciplinele sportive in vederea participarii la antrenamente si competitii. Selectia initiala. controlul medical sportiv are ca scop si orientarea medico-sportiva.cu alt tip de solicitare functionala sau biomecanica. De asemeni pot exista situatii cand apare plafonarea sau cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru proba in care s-a consacrat si atunci se impune reorientarea sportiva spre o proba care nu afecteaza starea de sanatate. Dupa scopul urmarit. Recuperarea medicala este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Refacerea dupa efort. si periodic in functie de planul calendaristic competitional . prepubertara. In afara selectiei. de motivatia copilului si a familiei pentru sport. mijloacele folosite avand o anumita ierarhizare.Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile medico-pedagogice menite sa asigure organismului resursele necesare prestarii efortului si optimizarea acestora la nivelul cerut de performanta.la intrarea si iesirea din forma sportiva . functional si neuropsihic al parintilor si de aspectul dezvoltarii fizice a copilului care trebuie sa se situeze la nivelul indicatorilor medii pe tara.pentru instituirea celor mai adecvate masuri de sustinere si refacere dupa efort . cand se urmareste selectia primara si orientarea sportiva. Pentru o selectie buna si operanta. Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probei sportive unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare. mixt) din fiecare ramura sportiva.

investigatie in efort specific dar scopul investigatiei ramane acelasi controlul eficient si concret medico-biologic al antrenamentului. Pe baza acestor date se alcatuieste avizul medicosportiv ce cuprinde: diagnosticul starii de sanatate. insotit de examene de specialitate si examene paraclinice. Aceasta va permite sprijinirea antrenorului in dirijarea antrenamentului prin furnizarea unor date obiective pe care acesta le poate integra in planul de antrenament. antrenor). Un asemenea examen ofera datele medico biologice de referinta. Jurnalul de autocontrol (realizat de sportiv si interpretat de medic sau kinetoterapeut). 3.fie ca se efectueaza la 4 luni (micro sau macro circuite) pentru componentii loturilor nationale si olimpice . Acest examen cuprinde: anamneza medico-sportiva. Exceptand examenul medico-sportiv initial (care are un caracter de selectie) toate celelalte examene medico-sportive fie ca se efectueaza la 6 luni . supraveghere medicala a antrenamentului. Instrumentele medicale utilizate in dirijarea stiintifica a procesului de antrenament: 1. evaluarea dezvoltarii fizice. Observatia medico-pedagogica (realizata de medicul echipei. iar planul de antrenament trebuie sa-si propuna atingerea modelului biologic si a formei sportive ca o consecinta a pregatirii sportive. examenul clinic pe aparate.antrenorului o baza de date operante pentru slefuirea performantei sportive. kinetoterapeut. examenul medico-sportiv finalizat prin eliberarea avizului medico-sportiv (realizat de medic). Avizul se incheie cu o prognoza privind performanta biologica si implicit performanta sportiva. medicatia si refacerea. 2. de la care se pleaca.sunt examene medico-sportive periodice. somatoscopie pentru evaluarea starii de nutritie. metodico pedagogie privind alimentatia. EVALUARE . calitatile motrice si psihice ce ar trebui perfectionate prin antrenament. medicosportive. indicatii si contraindicatii medicale. Teminologia utilizata este extrem de variata: observatie medico-pedagogica. de nutritie si dezvoltare fizica si a starii functionale si al capacitatii de efort. evaluarea functionala si a capacitatii de efort.pentru majoritatea sportivilor legitimati .

fapt care a condus la aparitia notiunii de intensitate a solicitarii. Clasificarea clasica. .suma tuturor repetarilor in gimnastica.100) din posibilitatile maxime ale subiectului. . sporturi individuale (sporturi in care se realizeaza repetarea unor exercitii sau executii tehnice). frecventa respiratorie. Procesul de antrenament in sportul de performanta urmareste cresterea continua a capacitatii de efort. modificari induse de efort in organismul uman Simplificat prin efort fizic intelegem capacitatea organismului de a desfasura un lucru mecanic (efort) la o intensitate cat mai mare si mentinerea acestei activitati un timp cat mai indelungat. scrima sau numar de executii pe min (jocuri sportive. gimnastica).valori functionale: puls. deci submaximala pentru un sprinter de valoare si de 4/4 (100 %).inot. imparte efortul in: * efort de scurta durata. din sporturile cu dominanta forta-viteza in care sunt implicate majoritar sistemele neuropsihic si . jocuri sportive. deci maximala pentru un semifondist.valori biochimice: lactacidemie. relatie ce nu se mai pastreaza in eforturile cu intensitate foarte intensa sau foarte mica. cel mai frecvent fiind utilizata frecventa cardiaca si consumul de oxigen. net diferite de intensitatea efortului. .5 m/sec poate reprezenta o solicitare de 3/4 (75 %). 3/4. 4/4) sau procente (50. Acesti indicatori sunt completati de specificitatea. box. cei doi indicatori fundamentali fiind volumul si intensitatea efortului. De exemplu o alergare de viteza cu 7.timp de lucru (efectiv si pauze). De asemenea s-a observat ca pentru aceeasi intensitate de efort prestat.suma kgm forta prestati in ridicarea halterelor.numar de reprize. Relatiile dintre nivelul solicitarii si intensitatea efortului sunt evidentiate prin valori functionale.viteza de deplasare (m/sec) in atletism. canotaj. predominant anaerob. Intensitatea efortului reprezinta cantitatea de efort (lucru mecanic) efectuat in unitatea de timp.suma distantelor parcurse in alergare. In atletism se foloseste frecvent aprecierea intensitatii solicitarii prin fractii (2/4. judo. tensiune arteriala. concursuri. . . canotaj. frecventa cardiaca variaza de la individ la individ. lectii de antrenament pentru dezvoltarea fortei.unitati de putere (watti. natatie. ciclism. starturi. Intensitatea solicitarii reprezinta pretul functional platit de organism pentru efectuarea unui efort si se apreciaza prin: . Ea se apreciaza prin mai multe modalitati: . . uzuala.70.CURS 2. kgm f/min) ce impune cunoasterea travaliului prestat si a timpului necesar efectuarii lui (ridicare de haltere sau greutati cunoscute la inaltimi exact masurate si la intervale de timp cronometrate). S-a contatat ca in cazul solicitarilor submaximale fata de capacitatea de efort aerob a subiectului exista o crestere liniara a consumului de O2 si a intensitatii efortului. ciclism.ritmul (tempoul) de lucru ce reprezinta numarul de actiuni pe minut in lupte. Volumul efortului reprezina cantitatea totala de lucru mecanic efectuat de sportiv sau suma tuturor eforturilor efectuate (travaliul total) si poate fi apreciat prin: . . Definitia si clasificarea efortului. densitatea si complexitatea efortului.

aspecte dimensionale ale toracelui. Dintre factorii externi o atentie deosebita trebuie acordata caldurii si supraincalzirii. etc. alergari (400-1500 m). ne intereseaza starea de sanatate a aparatului respirator. pentru sportiv. oboseala este factorul decisiv pentru reducerea efortului. Fiziologii definesc mai obiectiv oboseala ca fiind inabilitatea de a mentine intensitatea efortului. box. deci cantitatea de energie consumat pe secunda trebuie sa scada. volumele respiratorii. hipertermia. atletism. o entorsa sau luxatie articulara. *Acumularea de acid lactic *Glucoza sanguina *Aminoacizii cu lanturi ramificate Epuizarea rezervelor energetice musculare si acumularea de acid lactic sunt in legatura directa cu muschiul. *Rezervele energetice musculare (ATP-ul.neuromuscular. scrima. ne intereseaza volumul sanguin.cordul . metabolic si muscular. -starea de sanatate si reglarea activitatii cardiovasculare -sangele . * efort mixt cu dubla componenta aeroba si anaeroba cu solicitare mai ales neuropsihica pe care il intalnim in jocuri sportive. pCO2. impiedicand intensificarea in continuare a efortului. posibilitatile de vasoconstrictie/vasodilatatie capilara. tipul respiratiei *Sistemul cardiovascular : .asigura transportul oxigenului sub forma libera sau legata cu hemoglobina.arborele vascular . glicogenul muscular). cantitatea de hemoglobina. predominant aerob ce caracterizeaza sporturile de rezistenta si in care sistemele solicitate maximal sunt cel cardiorespirator. numarul eritrocitelor. ne intereseaza forta de contractie. care odata cu selectionarile . Factorii limitativi ai capacitatii de efort Limitarea capacitatii de efort a organismului este determinata de organele ce ajung la limita capacitatii lor functionale sau de epuizarea substantelor implicate in generarea energiei. volumul sistolic. astfel incat sportivul va ceda mai usor la stresul fizic. dar ultimii doi factori implica creierul (SNC). deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale sau toracelui. * efort de lunga durata. tenis de camp. Ideea ca oboseala se datoreste pur si simplul epuizarii energiei este naiva in lumina descoperirilor ultimilor ani. Deci. dar acestia sunt factori patologici si nu fiziologici. frecventa respiratorie.pompeaza sangele in tot organismul . Modificari induse de efort la nivelul diferitelor organe La inceputul antrenamentului apar adaptari generale. numarul capilarelor . putand sintetiza factorii limitativi ai capacitatii de efort dupa cum urmeaza : *Sistemul respirator .asigura aportul de oxigen din atmosfera. travaliul cardiac . disocierea oxihemoglobinei la nivel tisular sI conditiile tisulare locale(pO2. o infectie virala. temperatura.ne intereseaza elasticitatea arterelor mari. Creierul poate detecta modificari in nivelul constituentilor sanguini si va raspunde crescand sensibilitatea sportivului la oboseala. pH-ul).. Exista desigur si multe alte motive pentru imposibilitatea de a face efort: un muschi traumatizat. fosfocreatina. frecventa cardiaca.

in timp ce adaptarea epigenetica cuprinde ansamblul modificarilor ce apar in urma solicitarilor sistematice. fiind dependente in principal de insusi procesul de antrenament (ciclitatea. ridicarea halterelor. in eforturile submaximale aerobe la 100-150 l/min iar in cele maximale aerobe la 150-180 l/min. Modificarile respiratiei in efort A. circulatia sanguina fiind accelerata in timpul efortului. Cresterea amplitudinii respiratiei se produce paralel cu cresterea frecventei numai pana la o anumita valoare (40-50 resp/min) dupa care amplitudinea miscarilor respiratorii scade. frecventa la care se pastreaza un raport bun intre inspiratie si expiratie. . in efort aprovizionarea cu O2 la nivelul organismului este limitata datorita timpului scurt de contact intre aerul alveolar si sangele din capilare. Aprovizionarea este compensata prin cresterea amplitudinii respiratorii si disparitia spatiului mort. in eforturile de intensitate medie poate ajunge la 60 l/min. echipamentul. in repaus este de 8 l/min. Modificari imediate (acute) includ: . respiratia este blocata in inspiratie profunda pe tot timpul desfasurarii acestora.) Adaptarea metabolica se refera la totalitatea modificarilor functionale si metabolice ce insotesc imediat administrarea stimulilor de efort.consumul de O2. etc. La periferie are loc o crestere a coeficientului de utilizare a O2 de catre sangele . in repaus este de 16-18 respiratii/min. frecventa respiratorie este mai mare decat dupa eforturi dinamice de durata lunga si aceeasi intensitate. . in functie de intensitatea. Dupa efectuarea eforturilor maxime. se calculeaza inmultind VC cu frecventa respiratorie) creste proportional cu durata si intensitatea efortului. Imediat dupa terminarea efortului amplitudinea creste pentru a acoperi datoria de O2 acumulata. exprimand in ultima instanta statutul de organism antrenat. ceea ce va duce la acumulare de CO2. apoi frecventa respiratorie scade treptat.frecventa respiratorie. Cea mai buna frecventa respiratorie este de pana la 30 resp/min. frecventa respiratorie poate atinge valori de 40-50 resp/min. VER). dar si de factori extragenetici. in timp a diferitelor structuri celulare si tisulare. Dupa eforturi izometrice cu apnee totala. dupa eforturile intense si de lunga durata 30-40 resp/min. parteneri. Se modifica atat in timpul efortului cat si dupa incetarea acestuia. Dupa terminarea efortului in primele 30-40 sec se mentine o ventilatie pulmonara foarte crescuta. sariturile. aparatura. iar dupa cele moderate 25-30 resp/min. aruncarile.amplitudinea respiratorie creste foarte mult pentru a asigura un debit respirator mai mare si deci o cantitate mai mare de O2 (creste VIR. . Limitele acestor adaptari specifice depind in primul rand de patrimoniul genetic individual. Cresterea frecventei peste aceasta valoare se realizeaza prin scurtarea expiratiei. de scurta durata.adecvate si limitarile tot mai accentuate ale parametrilor solicitarii vor deveni din ce in ce mai specifice. .debitul respirator (cantitatea de aer care trece prin plamani timp de 1 min . conditiile materiale. Imediat dupa terminarea efortului frecventa respiratorie creste (valori de 20-30 resp/min pana la 40-50 resp/min). durata efortului si gradul de antrenament. loviturile de atac.in alergarile pe distante foarte scurte.

8 sau 1/2 la antrenati si 1/1.frecventa respiratorie. are loc utilizarea mai prompta si mai intensa a O2 la nivel tisular. Pneumograma (inregistrarea miscarilor respiratorii) va arata o amplitudine mai mare. in efort cei bine antrenati efectueaza efectueaza apnee totala. inclusiv modificarile de forma ale toracelui . canotajul. antrenamentele la altitudine) care maresc ventilatia pulmonara atingand un debit respirator maxim. B. se formeaza un stereotip dinamic datorat sinergismului contractiei muschilor membrelor cu cel al miscarilor respiratorii si scade datoria de O2.5 la neantrenati (deci creste durata expiratiei). De asemenea prin antrenament se imbunatateste si eficienta schimburilor gazoase prin bariera alveolopulmonara. in repaus consumul de O2 este de 250 ml/min. bradipnee in repaos si cresterea frecventei respiratorii in efort la limita necesitatilor cu un bun echilibru al consumului de O2 si al eliminarii de CO2. Explorarea aparatului respirator in medicina sportiva: A. desi acesta este important. Antrenamentul creste mult minut volumul .debitul respirator ramane nemodificat in repaus (8 l/min) si creste mult in efort (150-180 l/min) pe seama cresterii amplitudinii respiratorii. in repaus este 10-12 resp/min la sportivii antrenati si se datoreste dezvoltarii mari a musculaturii inspiratorii si cresterii elasticitatii cutiei toracice. creste rezistenta la hipoxie si implicit timpul de apnee prin folosirea rezervelor tisulare de O2. atingand valori de 50006000 ml/min fata de 3000-3500 ml/min la neantrenati (adaptare respiratorie si circulatorie si cresterea coeficientului de utilizare a O2 din sangele arterial). Starea de sanatate a aparatului respirator. . iar dupa terminarea efortului datoria de O2 este platita printr-un numar mai mic de respiratii decat la cei neantrenati. in concluzie antrenamentul induce modificari adaptative tardive in repaos si efort realizand o respiratie mai economica. alergarile de fond. un indicator mai bun se realizeaza prin corelarea VO2 maxim si a pragului aerob-anaerob influentat de asemenea de antrenament. un raport inspiratie/expiratie modificat si o frecventa mai mica. -capacitatea vitala atinge la cei antrenati valori de 6500-7000 ml in functie de ramura de sport practicata.arterial de la 30-40% la 70%. Modificarile tardive pot reprezenta parametrii gradului de antrenament. Ca rezultat creste volumul curent de repaus de la 500 ml la neantrenati la 700-800 ml la antrenati. . la sportivii de anduranta s-au inregistrat in efort volume de peste 120l/min. Raportul dintre inspiratie si expiratie este de 1/1. in eforturile medii ajunge la 1500 ml/min in cele submaximale la 2500 ml/min iar in eforturile maximale la 3000-3500 ml/min. Sportivii si antrenorii au cautat de mult timp o metoda simpla care sa ofere un indice al performantei sportive ce poate fi folosit in selectie. creste capacitatea vitala cu scaderea procentuala a volumului rezidual. Cresterea ventilatiei se realizeaza prin cresterea volumului curent (contractie diafragmatica).amplitudinea miscarilor respiratorii creste tot pe seama dezvoltarii musculaturii toracice. Un bun sportiv nu este intotdeauna cel cu cel mai mare VO2 maxim.consumul de O2 in efort este mai mare la antrenati. VO2 maxim poate creste prin antrenament cu pana la 25% . Exista ramuri de sport (inotul. Produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie /min reprezinta minut volumul. ele includ: . .

dar se accentueaza evident imediat dupa terminarea efortului (65-75 resp/min) 5. informatii furnizate de examenul somatoscopic. inspir fortat si expir fortat.B. Aceste investigatii pot fi completate cu examinari somatoscopice ce inregistreaz tipului respirator (costal superior. . valoarea medie este de 1. La copii si sportivi valorile normale depasesc 90% CV.diametrele toracice anteroposterioare si transverse . 4.volumul expirator de rezerva (VER) . dupa o expiratie maxima. VEMS-ul are o periodicitate zilnica. Volumul expirator maxim pe secunda (VEMS) reprezinta volumul de aer pe care subiectul poate sa-l elimine in prima secunda dupa o inspiratie forta. baschet. Sunt caracteristice sportivilor bine antrenati. cea mai mare valoare apare la ora 9 dimineata.volumul inspirator de rezerva (VIR). Furnizeaza informatii asupra starii si calibrului bronhiilor si rapiditatii volumelor pulmonare de schimb. 2.indicele Erissman. Pentru obtinerea valorilor relativ normale se adauga 8% la indicele Tiffeneau.in efort maximal respiratia este mult redusa. cea mai mica la ora 18. Determinarea se poate face prin metoda clinica (palpare) sau metoda spirografica. 2 l (35-42% din CV) La sportivi procentajul VER este deseori mai mare.in efort mediu = 35-40 resp/min . valoarea medie este de 0. in cadrul acestui examen se va inregistra : . in special la cei ce practica sporturi ce se efectueaza cu toracele blocat (haltere. spate plat) sau sechele de rahitism (stern infundat.in repaus = 12-18 resp/min . Aspecte dimensionale si functionale pulmonare Parametrii utilizati cel mai frecvent sunt : 1. handbal. matanii costale etc. 2. 3. 5 l (16-18% din CV). Frecventa respiratorie (Fr) reprezinta numarul de cicluri respiratorii pe unitatea de timp in conditii bazale. Un ciclu respirator complet e format dintr-o faza inspiratorie si una expiratorie cu durata in proportie de 1/1 . . Prezinta valori absolute si relative (indicele Tiffeneau).in efort submaximal = 60-70 resp/min . creste la sportivii ce practica volei.1/1. Capacitatea vitala (CV) formata din 3 fractiuni : . Consumul de O2 (VO2) reprezinta volumul de O2 retinut in arborele respirator din volumul de aer pe 1 minut in conditii de repaos. 5 l (40-49% din CV). Aspectele dimensionale ale cutiei toracice si gradul de elasticitate al acesteia. lupte). C.perimetria toracica in repaos. Calcularea valorilor absolute si relative se face ca la VEMS. Indicele Tiffeneau = VEMSx100/CV (80% din CV). valoarea medie este de 1. este egal in medie cu 300 ml. Volumul inspirator maxim pe secunda (VIMS) reprezinta volumul de aer ce poate fi introdus in arborele respirator in prima secunda a unei inspiratii maxime si fortate.). . costo-abdominal). . putand ajunge pana la apnee. in functie de a mai buna stare de antrenament. costal inferior. Tipurile costal inferior si costo-abdominal favorizeaza o volumetrie respiratorie mai buna prin eficienta crescuta a functiei diafragmatice.volumul curent (VC). La sportivi s-au inregistrat urmatoarele valori: . rugby (96-100%). Se mai determina eventualele modificari ale curburilor coloanei vertebrale cu implicatii in determinarea volumului cutiei toracice (cifoza.

dar nu poate depasi 200-250 ml nici macar la sportivii bine antrenati. tensiunea diastolica scade cu 10-15 mm putand ajunge pana la ton infinit. .Cantitatea de sange circulant creste in timpul efortului cu 1-2 l prin antrenarea masei de sange din organele de depozit (ficat.frecventa cardiaca creste in timpul si dupa terminarea efortului ajungand la 100120 batai/minut dupa un efort moderat si la 180-200 batai/min dupa un efort intens si prelungit.Viteza de circulatie a sangelui creste in efort de circa 3 ori (circuitul complet este efectuat in 7 secunde in efort intens fata de 21 secunde in repaus). scade cu 10-40% in ortostatism. Modificari imediate .volumul sistolic.Volumul cardiac prezinta modificari imediat dupa efort datorita tonusului vagal (dependent de SNV si catecolamine: adrenalina si noradrenalina). .debitul cardiac sau minut volumul inimii este de 4-5 l/min in repaus la un adult neantrenat si de 2.3 l/min la sportivi. Tensiunea diferentiala se mareste atunci cand organismul supus la efort se adapteaza bine. Debitul cardiac scade in timpul contractiei izotermice datorita intoarcerii venoase deficitare. Cresterea volumului sistolic se datoreste unor contractii ventriculare puternice cu golirea mai buna in timpul sistolei ventriculare.Modificarile cardiovasculare in efort A. la sportivii bine antrenati se realizeaza mai rapid. Cand tensiunea sistolica se mareste. Debitul cardiac creste mai mult la un sportiv antrenat decat la un incepator pentru acelasi tip de efort. piele) prin vasoconstrictie reflexa. in efort ajunge la 120-130 ml. daca va creste imediat dupa efort inseamna ca s-au depasit posibilitatile de adaptare ale organismului. . in efortul foarte intens si de durata lunga poate ajunge pana la 130-150 ml. dar se mareste si tensiunea diastolica. la femei volumul sistolic este mai mic. . Mecanismul de crestere difera si el: la sportivul antrenat creste prin cresterea debitului sistolic in timp ce la cel antrenat creste prin cresterea frecventei cardiace. datorita vasodialatatiei periferice. putand ajunge in efort pana la 25-25 l/min la neantrenati si de 35-45 l/min la sportivii ce depun eforturi de rezistenta prin cresterea frecventei si a volumului static. Revenirea se realizeaza rapid in primele 2-3 min si mai lent in urmatoarele 4-5 min. . La sportivi debitul sistolic in efort se mareste de 2-3 ori fata de neantrenati. . Tensiunea maxima sau sistolica creste in functie de durata si intensitatea efortului. Reprezinta cel mai important parametru pentru aprecierea suportarii efortului de catre organism si a starii de antrenament.5 . Tensiunea minima sau diastolica se modifica si ea in functie de natura efortului si gradul de antrenament a sportivului. in eforturi intense. nu se produce proportional cu frecventa cardiaca deoarece cresterea acesteia scurteaza diastola si umplerea atriilor se face incomplet. O buna adaptare este ilustrata de scaderea volumului cardiac postefort. . splina. pana la 180-200 mmHg dupa eforturi intense si 140-160 mmHg in eforturi moderate.Tensiunea arteriala se modifica atat in timpul efortului cat si dupa efort. aceasta demonstreaza ca efortul a fost obositor. Daca volumul inimii modificat dupa efort. La un adult neantrenat in repaus clinostatic volumul sistolic este de 60-80 ml sange.

B . . Un efort care ridica frecventa cardiaca sub 130 pulsatii/min nu modifica dimensiunile inimii.modificari tardive sau de antrenament. inima trimite un debit sistolic mic (40 ml) iar in ventricul ramane o cantitate apreciabila de sange care reprezinta sangele de rezerva. Bradicardia determina o pauza mai lunga intre sistole si deci o refacere mai buna a potentialului biologic. ciclisti. . in repaus cand nevoia de O2 si substante energetice e mica. canotaj. Aceasta hipertrofie nu se produce prin cresterea numarului de fibre musculare ci a diametrului fibrelor miocardice si reprezinta o adaptare eficienta a inimii la necesitatile crescute in efort. Ea este foarte accentuata la sportivii care realizeaza eforturi de anduranta. Modificarile de antrenament ale sistemului cardiovascular sunt deci in functie de ramura de sport practicata. El este utilizat in primele momente ale efortului cand intoarcerea venosa este ingreunata datorita presiunii intratoracice. ca si eforturile care ridica frecventa la peste 180 pulsatii/min. deci se pot produce schimburi mai intense (la sportivii antrenati raman in tesuturi 80-90 ml/l O2 fata de 50 ml/l O2 la cei neantrenati). Cand efortul este judicios efectuat ca durata si intensitate. Aceasta se datoreste adaptarii treptate la hipoxie. . . Exercitiile fizice practicate timp indelungat produc in mod lent modificari morfologice si functionale asupra sistemului cardiovascular. modificarile prpoduse dau o mai buna adaptare la efort si o marire a capacitatii de lucru. iar in minutele urmatoare mai lent. Odata cu intreruperea practicii sportului modificarile de antrenament dispar lent in acelasi ritm in care s-au instalat. o neadaptare la efort sau o stare de oboseala cu vasoconstructie periferica deci o irigatie mai slaba la nivelul muschilor.volumul sistolic la cei antrenati este de 40-50 ml in repaus datorita acitcolinei eliberate in miocard de terminatiile nervului vag (scade frecventa cardiaca). inot) ca si la halterofili si luptatori. .dimensiunile cordului se maresc prin hipertrofia miocardului de la 300 g la 500 g. Cand efortul a fost bine suportat frecventa cardiaca isi revine mai repede decat TA Cand organismul face fata greu la efort situatia se prezinta invers. desi cercetari recente afirma ca antrenamentul nu modifica semnificativ valorile tensiunii arteriale.frecventa cardiaca prezinta valori scazute la sportivii cu un bun grad de antrenament (30-40/min) si in eforturi maxime se adapteaza mai rapid decat inima celui neantrenat. Revenirea tensiunii arteriale dupa efort se fece in doua faze: in primele minute revine rapid.acesta semnifica o stare nefavorabila. Dupa un antrenament indelungat sistolele sunt mai puternice iar debitul sistolic creste la sportivul antrenat la 180-200 ml fata de 100-120 ml la cel neantrenat.debitul cardiac la persoanele antrenate este de 3 l/min fata de 5 l la cele neantrenate. inotatori si schiori fondisti (efort de .tensiunea arteriala si mai ales cea sistolica coboara atingand valori de 100-110 mmHg in repaus. Cele mai accentuate modificari se intalnesc la cei ce practica probe de fond si mare fond (ciclism. alergari.coeficientul de utilizare a oxigenului creste la sportivii bine antrenati printr-o mai buna utilizare a O2 la nivelul tesuturilor (mai ales musculare). in eforturi intense volumul sistolic si debitul cardiac cresc prin golirea mai frecventa a ventriculelor si nu prin cresterea frecventei cardiace. La canotori. . in urma antrenamentelor numarul de capilare se mareste si se creaza o suprafata mai mare de contact intre sange si tesutul muscular.

radiologie) Modificarile sangelui in efort (compozitie. a tulburarilor de ritm si conducere. a valvulopatiilor. in cele de lunga durata apare hipoglicemia pana la 60 mg%. zgomote cardiace ritmice. post-sarcina. . bine batute. Concentratia maxima suportata de omul neantrenat este de 150-160 mg% . 2. Deci plasma in efort va suferi modificari cantitative si calitative.proteinele totale sanguine cresc in efort cu peste 11% (depasirea momentana a mecanismelor de reglare a presiunii osmotice. inaintea inceperii efortului exista o hiperglicemie datorita eliberarii crescute a catecolaminelor si mobilizarea glicogenului hepatic prin glicogenoliza (glicemia este de 160-190 mg%). Explorarea sistemului cardiovascular in medicina sportiva in cazul sistemului cardiovascular se exploreaza : 1. Economia functionala cardiaca se caracterizeaza prin bradicardie. in urma glicolizei anaerobe ce caracterizeaza eforturile de scurta durata si intensitate maximala se acumuleaza acid lactic (valori normale 15 mg%. proprietati) Plasma sufera modificari atat in ceea ce priveste volumul cat si compozitia.glucidele (glicemia) variaza in general intre limitele normale. . policardiografie). Explorari functionale cardiovasculare -Metode pentru determinarea capacitatii de efort in laborator: A. in eforturile de scurta durata glicemia nu se modifica. tulburari de ritm). existand un echilibru intre glicogenoliza si gliconeogeneza. tensiune arteriala in limite normale corespunzatoare varstei. cu o buna capacitate de reglare clino-ortostatica. ecocardiografie). in cazul efortului fizic exagerat exista tendinta scaderii proteinelor totale si a albuminelor datorita hipercatabolismului proteic. Evaluarea dimensiunilor cordului (ecografie. in efort de 50-60 secmaximul poate ajunge la 300 mg%). Starea de sanatate si economia functionala cardiovasculara (examen clinic. Estimarea parametrilor performantei cardiace (ecocardiografie. datorita metabolitilor de efort. a modificarilor benefice induse de efort la nivelul aparatului cardiovascular Examenul clinic poate decela stetacustic (cu ajutorul stetoscopului) unele din aceste modificari (bradicardia.rezistenta) creste volumul cardiac prin hipertrofia peretilor musculari (efort de volum) in timp ce la sportivii din atletica grea miocardul este supus unui efort de presiune iar cresterea dimensiunilor cordului se realizeaza prin dilatare.lipidele (lipemia) sufera o scadere prin intensificarea metabolismului acizilor grasi (creste lipaza lipoproteica) la 500-650 mg% fata de 600-750 mg% la adultul sanatos. in cadrul efortului din probele de fond. pierderi ce duc la hemoconcentratie falsa. mare fond. Examinarile sunt necesare pentru stabilirea absentei malformatiilor congenitale.Metode pentru determinarea pragului aerob-anaerob (pragul intensitatii optime de lucru) C. sufluri cardiace. EKG. pre-sarcina 3. .Metode pentru masurarea capacitatii de efort anaerob Metode de investigare ale capacitatii de efort in efort specific 4. Oglinda catabolismului proteic o reprezinta ureea sanguina si acidul uric care cresc dupa efortul fizic. Se apeciaza contractilitatea. mars se pierde cantitate mare de apa prin transpiratie care poate atinge 3-5 kg.Metode pentru masurarea capacitatii de efort aerob B.

Dupa unii autori rezerva alcalina a fost gasita mai mare la sportivii antrenati. la nivel muscular se acumuleaza acid lactic. -coagularea scade proportional cu parametrii efortului in timpul si dupa efort. .leucocitele cresc dupa efort pana la 10000-12000/mm3 sange in special pe seama granulocitelor neutrofile care cresc de la 2500-5000 la 6000-8000/mm3 sange.pH-ul sanguin vireaza spre aciditate prin acumulare de cataboliti acizi (acid lactic). 17-18 g%). . Aceasta reprezinta un mecanism fiziologic dar in anumite conditii poate conduce la oboseala patologica. apoi prin mijloace de refacere. Modificari musculare in efort In conditiile unui efort intens.presiunea coloid osmotica (dependenta de cantitatea de proteine plasmatice) creste. Copii necesita o atentie deosebita deoarece ei prezinta tendinte spre aciditate si mecanisme compensatorii neeficace. . si anume:numarul hematiilor creste pentru satisfacerea cererilor de O2 . de aceea prin antrenament se incearca o crestere a tolerantei la acid lactic.potasiul plasmatic creste cu 10-35% fata de valorile din repaus (hiperglicemie. Valorile normale ale pH-ului sanguin sunt de 7. Datorita piederilor prin transpiratie (efort fizic de lunga durata. . care in asociere cu alti factori va genera oboseala musculara. ci constituie doar o deplasare a leucocitelor dinspre organele abdominale spre muschi si tesuturi periferice ca expresie a solicitarilor crescute in efort. Dupa efort din acidul lactic rezultat 1/5 se va degrada in prezenta O2 pana la CO2 si H2O. psihic. . hiperaldosteronism cu retentie sodata).rezerva alcalina (cantitatea de baza din sange care poate interveni in neutralizarea acizilor ficsi) scade in timpul efortului (valori normale 50-55 vol% CO2).presiunea osmotica (dependenta de concentratia diferitelor elemente anorganice cristaloide) sufera modificari minore. . Efortul fizic influenteaza si proprietatile fizice ale sangelui. in efort apare deci acidoza metabolica. conditii de micro si macroclimat deosebite) ce se realizeaza pe seama volumului plasmatic apare o crestere a densitatii sanguine si a vascozitatii prin hemoconcentratie secundara scaderii volumului plasmatic. acidoza metabolica si respiratorie). metabolic).42. supraantrenament. 4/5 va resintetiza glucoza.sodiulsi clorul plasmatic cresc usor in efort (hemoconcentratie. iar scaderea ei variaza cu intensitatea efortului si acumularea de acid lactic.26.3-7. prioritar adresate substraturilor biologice afectate de efort. 100 . Elementele figurate sufera si ele o serie de modificari caracteristice in efort.7 vol% CO2 1500 m = 27 vol% CO2 3000 . Prevenirea acestor manifestari poate fi realizata in primul rand prin antrenament (fizic.400 m = 21 . Se pare ca aceasta scadere ar fi in legatura cu activitatea crescuta in efort a glandelor suprarenale ce influenteaza direct interventia unor factori ai coagularii. Frecvent s-au depistat si hiponatremii moderate in efort.19.(Margaria). fapt care poate constitui o frana a cresterii si dezvoltarii organismului. .10000 m = 28 . in eforturile de lunga durata pot apare hipopotasemii. Aceasta crestere nu este reala.5 vol% CO2 . schimbarile se datoresc in principal modificarilor mari suferite de volumul plasmatic. ca si cantitatea de hemoglobina (400000-500000 E/mm3 .

ceea ce duce la hipoxie tisulara. care dispare prin repaus. Substantele metabolice rezultate din contractia musculara produc o vasoconstrictie locala si spasme ale ale arteriolelor insotite de o crestere a permeabilitatii peretilor vasculari. dozat incorect. datorita consumului mare de energie. prin diminuarea preciziei in efectuarea miscarilor si prin tremuraturi. Testarea fortei musculare se face cu ajutorul dinamometrului. Apare in urma unei activitati excesive si prelungite si se manifesta prin diminuarea fortei maxime de contractie. Cercetarile au aratat ca mecanismul de instalare al oboselii s-ar datora decuplarii excitatie-contractie. in timpul relaxarii muschiului capilarele se pot umple din nou cu sange oxigenat din sistemul arterial. Cand contractiile musculare se succed rapid. Circulatia sanguina capilara din muschi are si ea rol in instalarea oboselii musculare. Masurarea trebuie sa fie reproductibila si sa pastreze acelasi unghi articular. Factorii care determina oboseala musculara sunt multipli. manifestata printr-o diminuare a activitatii muschiului. Cand acesta este mare. Un alt factor este raportul dintre perioadele de lucru si cele de pauza. iar substantele energetice si oxigenul sunt furnizate in cantitati insuficiente. Exprimarea se face in kgforta. potentialul electric nu mai poate antrena aparatul fibrilar. se imparte . Metode de laborator pentru determinarea fortei musculare Principala metoda de masurare si inregistrare a fortei unor grupe musculare in flexie sau extensie este dinamometria. Dinamometrele au dimensiuni. Se mai manifesta si prin difuzia contractiilor si la alte grupe musculare. Indicele global de forta se calculeaza insumand fortele calculate anterior. capilarele nu au timp sa se umple si in acest caz oboseala se instaleaza repede. in timpul contractiei musculare capilarele sunt comprimate si sangele din acest teritoriu trece in sistemul venos pentru a se intoarce la inima. Uzual se inregistreaza forta flexorilor palmari stangi si drepti. forta muschilor regiunii scapulare si forta muschilor regiunii lombare. aparat ce se bazeaza pe capacitatea de deformare a unui arc de otel sub actiunea exercitata de o presiune externa. prin scaderea potentialului functional al organismului si printr-o senzatie subiectiva caracteristica. Astfel prin contractiile musculare se produce un mecanism de pompare periferica a sangelui. In timp se produce o adaptare cu deschiderea unor capilare de rezerva si ulterior cu formarea unor noi capilare. dar cel mai important este lucrul mecanic efectuat in unitatea de timp. valoarea metodei creste odata cu posibilitatile evaluarii comparative. Sub influenta antrenamentului are loc o hipertrofie a fibrelor musculare si deci o marime de volum a muschiului si implicit a fortei musculare. Deformarea arcului antreneaza un indicator ce ramane pe punctul maxim al deplasarii si dupa ce forta exercitata a incetat.Oboseala musculara este o stare fiziologica tranzitorie. puteri si forme adecvate grupelor musculare pe care dorim sa le testam. La inceputul hipertrofiei unui muschi activ reteaua vasculara capilara ramane in urma. oboseala se instaleaza rapid si intens. poate conduce la ischemie. relaxarile fiind foarte scurte. Efortul fizic. urmat de calcularea indicilor de forta segmentara. Centrii nervosi intervin compensator prin corectarea acestei insuficiente periferice si obosesc in mod secundar. De asemenea substantele rezultate din catabolism nu pot fi indepartate din muschi.

adaptari circulatorii si respiratorii. asupra sistemelor functionale intervin ansambluri endocrine care asigura o mobilizare mai rapida a tuturor functiilor. se poate utiliza ca metoda de control si indrumare in dirijarea antrenamentului. De asemenea creste secretia de bila cu favorizarea digestiei lipidelor. termoreglare. insulina. coapsa. Se asociaza inhibatia secretiei de insulina si instalarea treptata a utilizarii lipidice predominant. precum si a puterii de refacere. antebrat. dar de scurta durata prevaleaza activitatea simpato-adrenala (MSR). dar si de conditiile externe (frig. glucagonul. In perioada de refacere intervin in principal hormonii glucocorticoizi. tiroxina. fiind rezervate unor aspecte particulare. la antrenati. intensificarea circulatiei) si metabolice. Masa musculara activa se determina uzual prin metoda celor 5 plici de tesut adipos si reprezinta suportul material al miscarii. Explorarea sistemului endocrin in medicina sportiva In medicina sportiva. In efort insa asistam la o reducere a acestor functii in scopul maririi potentialului de efort al organismului. androgeni. In efortul fizic prelungit este implicat in principal axul hipofizocortico-suprarenalian care regleaza producerea de minerale si glucocorticoizi cu efecte metabolice asupra metabolismului glucidic si lipidic (gluconeogeneza si lipoliza). sub actiunea sistemului nervos parasimpatic are loc o intensificare a functiilor digestive (motorii. Modificarile digestive in efort In repaus. astfel incat spre deosebire de stomac si intestin la acest organ apare o vasodilatatie cu o irigare consecutiva mult imbunatatita. in adaptarea la efort. STH. Testarea se realizeaza cu ajutorul miotonometrului prin recoltarea datelor din zona de maxima dezvoltare a masei musculare. Interventia mecanismelor endocrine estedependenta si de integritatea morfofunctionala a sistemului. Echilibrul homeostatic include verigi multiple ce constau in directionarea metabolismului glucidic si hidromineral. adaptarea la stress. In eforturile cu solicitari nervoase si psihice predomina activitatea simpato-adrenala si tiroidiana. de absorbtie). Ca + . La nivelul ficatului efortul fizic are o actiune stimulatoare. gamba) in contractie si relaxare. de intensitatea si volumul efortului. metodele de determinare a nivelului hormonal nu fac parte din bateria de teste uzuale. temperaturi ridicate). hipoxie. De asemenea se pot masura si perimetrele musculare (brat. Modificarile endocrine in efort Hormonii creaza un fond general de adaptare la efort prin mobilizarea adecvata a resurselor functionale si mentinerea hormostaziei generale in conditiile specifice efortului fizic intens. Adrenalina si noradrenalina secretate de glanda medulosuprarenala determina efecte vegetative (adaptarea cronotropa si inotropa a inimii. In efortul fizic intens. In completarea investigatiilor se poate utiliza miotonometria care este o metoda de control a starii functionale de baza si in activitate a fibrei musculare. de gradul de antrenament. Alti hormoni ce intervin sunt STH (hormonul de crestere).la 4 si se raporteaza la greutatea corporala sau la masa activa. ADH (hormon antidiuretic). starea emotionala.

Influenta efortului la nivelul sistemului nervos implica atat modificari la nivelul sistemului nervos central cat si la nivelul sistemului nervos periferic. observata dupa eforturi intense si prelungite.in acest caz se poate recomanda si tomografia computerizata. O alta modificare a dinamicii proceselor corticale. Electroencefalograma sportivilor se incadreaza in aspectul persoanelor normale. prin stimularea proprioceptorilor muschilor solicitati si prin factorii hormonali.viscerale care. Dupa 10-15 minute de la debutul efortului creste forta si rapiditatea reactiilor reflexe. prin scaderea controlului cortical asupra organelor si sistemelor. are la baza o serie de legaturi somato-cortico. rezistenta la hipoxie. este inhibitia protectoare ce se traduce prin slabirea si incetinirea reactiilor reflexe. La sportivii antrenati aceasta stare poate scadea ca durata sau poate dispare. sub efectul iradierii excitatiei care cuprinde scoarta si regiunea subcorticala. Explorarea sistemului nervos in medicina sportiva Investigatia neuropsihica a sportivului incepe cu examenul clinic neurologic si psihic. reobaza . aspecte redate in cadrul capitolului VI. Dupa unii cercetatori patologia supraantrenamentului este naloaga cu cea a nevrozelor si se manifesta. determina aceste modificari somato-vegetative Debutul efortului fizic este insotit de o inhibitie de scurta durata a reflexelor si reactiilor vegetative.urmare a aparitiei acidozei va creste aciditatea gastrica (eliminarea ionilor H ). Se poate utiliza in diversele perioade de pregatire. pe langa tulburarile de comportament. Pe graficul logaritmic se traseaza curba intensitate-durata pentru nerv si pentru muschi. Sistemul nervos prezinta modificari inca inaintea inceperii efortului fizic propriu-zis (starea de start). -timpul de trecere a curentului prin tesutul studiat. cu expresie functionala cronaxia (dublul reobazei). -acomodarea exprimata pri bruschetea cresterii curentului. in plus pot apare dereglari cortico-subcorticale ce se manifesta prin scaderea capacitatii functionale a scoartei cerebrale cu cresterea excitabilitatii centrilor subcorticali. aspecte ce se amplifica proportional cu starea de antrenament sau in scop diagnostic cand suspicionam existenta unor afectiuni organice cerebrale. manifestate prin cresteri ale excitabilitatii corticale. Paraclinic pentru evaluarea activitatii nervoase superioare se realizeaza electroencefalograma (EEG) iar pentru evaluarea sistemului neuromuscular (studiul excitabilitatii unui nerv) se determina urmatorii parametri : -curentul prag. pentru a aprecia reactivitatea scoartei cerebrale. si vor fi descrise in cadrul capitolului VI. indusa sau nu de efort. care suporta o influenta mai mare decat reactiile somatice. Explorarea sistemului digestiv in medicina sportiva Ca determinari uzuale in cadrul examenului medico-sportiv functia ficatului este apreciata prin realizarea si interpretarea testelor sanguine hepatice (transaminaze). Alte investigatii sunt realizate in caz de suspiciune de patologie hepatica. Dupa incetarea efortului apare o stare de excitatie reziduala care se poate mentine un timp indelungat. impreuna cu patologia tubului digestiv. plecand din centrii motori excitati. rezonanta magnetica nucleara sau ecografie cerebrala. Poate fi elementara si unitara (pentru activitatea electrica a unor . in mod reflex (pe baza reflexelor conditionate). Aceasta stare a sportivului in care si pe plan vegetativ apar modificari. in timpul efortului sportiv si dupa efort. Electromiografia (EMG) reprezinta metoda de studiu a activitatii electrice a muschiului in contractie voluntara.

sectiuni). O coroborare a datelor intre amplitudinea mare a PME (peste 10 mV) si a valorilor scazute ale latentei distale indica o buna pregatire neuromusculara a sportivului. SINTEZE INDICI RESPIRATORI 1. inaltime. recoltata dimineata. 46-50 pentru nervul sciatic popliteu extern. exprimata in mV. Pe baza analizei rezultatelor obtinute se pot recomanda cele mai eficiente exercitii pentru dezvoltarea muschilor solicitati de efortul sportiv. La sportivii bine antrenati are valori mici.Frecventa cardiaca (FC). valori inferioare =bradipnee (reprezinta o modalitate economica de adaptare a organismului la antrenament) 2. Aceasta se poate calcula cu ajutorul potentialului muscular evocat (PME) la un stimul excitant. in functie de perioada de pregatire si forma sportiva. modificari ale potasiului). in puncte proximale sI distale sI se exprima pe secunda. exprimata in milisecunde . exprimata im m/s . cu ajutorul electrozilor de suprafata). Amplitudinea potentialului muscular evocat. reprezinta timpul parcurs de stimul de al locul excitatiei la locul culegerii. variaza in functie de sex. variaza la sportivi. creste in stari de oboseala. 56-62 pentru nervul ulnar.unitati motorii sau a unor fibre izilate) sau globala (inregistreaza activitatea electrica a intregului muschi. Viteza de conducere este constanta la acelasI individ sI este innascuta . -latenta raspunsului. Prin investigarea vitezei de conducere motorie in medicina sportiva se poate dirija procesul de selectie pentru probele de viteza si rezistenta. in medicina sportiva se poate folosi EMG globala pentru studiul deprinderilor motrice si al miscarilor din tehnica sportiva. Electroneuronografia este o metoda evoluata prin care se determina viteza de conducere a impulsului nervos pentru nervii periferici senzitivi sI motori. INDICI CARDIOVASCULARI 1. PME cuprinde: -amplitudinea potentialului. De asemenea poate oferi informatii importante in patologie (traumatisme.Capacitatea pulmonara vitala (CV) normal: 3500 ml. in repaos: -valori normale: 60-80 batai/minut . grad de antrenament. Latenta distala furnizeaza date despre functionalitatea placii neuromusculare. este in functie de numarul de fibre musculare care raspund la stimuli. -durata potentialului. valori superioare =tahipnee. intre 417 mV. compresiuni. exprima viteza diferita de conducere a axonilor ce compun nervul motor . alcaloza. -sub 60 batai/minut = bradicardie. Frecventa respiratorie (FR): in stare de repaos este de 16-18 respiratii/minut . constituie semn de adaptare cardiovasculara la antrenanament ( deci reprezinta o conditie favorabila daca persoana practica regulat efortul fizic) . hipomagnezemie. limitele normale sunt 50-60 m/s pentru nervul median. aplicat pe nervul periferic. . De asemenea electromiograma poate fi utilizata pentru diagnosticul tetaniei (hipocalcemie. Investigarea curenta a parametrilor neurogramei ne furnizeaza date importante in aprecierea evaluarii functionale a capacitatii de efort la sportivii de inalta performanta. Vlorile fiziologice variaza intre 2-4 milisecunde. care ilustreaza forta si calitatea fibrei musculare.

cresteri = procese inflamatorii. scaderi = spasmofilie/tetanie asociat cu spasme musculare -proteine totale : normal 68 mg/100 ml sange -fier : 50-80 gamma/100 ml sange -VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) : normal 4-6 mm/h . de aceea este bine cand valorile sale cresc. semn de diabet zaharat. -peste 85 mm Hg se considera hipertensiune ANALIZE SANGUINE 1. iar CDS este colesterolul « rau » care se depune in interiorul vaselor si creste riscul de arteroscleroza. -numar trombocite : normal 150 000. .-peste 80/batai/ minut = tahicardie. peste aceste valori reprezinta un efect benefic al antrenamentului. normal 500-800 mg la 100 ml sange.scaderi = tulburari de coagulare. in repaos: -valori normale maxima: 100-140 mmHg (10-14 cm Hg) -sub 100 mm Hg = hipotensiune arteriala -peste 145 mm Hg = hipertensiune arteriala -140 mm Hg = tensiune arteriala de granita -valori normale minima: ½ +10 mmHg din valoarea maxima . se intalneste in cure de slabire severe. 2.Tensiunea arteriala (TA). CDC este asa numitul colesterol « bun ». valori crescute indica un risc mare de boli cardiovasculare. Se discuta despre 3 tipuri de valori ale colesterolului : colesterolul total (CT). scaderi= boli grave asociate cu scaderea imunitatii .Glicemie (concentratia glucozei in sange) : normal 60-120 mg la 100 ml sange . Redam mai jos un tabel centralizator al acestor valori.300 000/mm3 sange . Raportul CT/CDC nu trebuie sa fie mai mare de 5. sub 60 = hipoglicemie. recoltata dimineata. 4. colesterolul cu densitate crescuta (CDC cau HDL) si colesterolul cu densitate scazuta (CDC sau LDL). exceptie la copii la care frecventa cardiaca are in mod fiziologic valori mai mari ca la adult (tabel) 2. peste 120 = hiperglicemie. semn ca inima lucreaza neeconomic din diverse motive ce trebuiesc investigate .Lipemie (lipidele totale din sange) .Colesterol (o varietate de lipide din sange). inanitie ai dupa unele eforturi aerobe foarte intense . 5.Hemoglobina : normal 12-14 g la 100 ml sange . 3. sub aceste valori = anemie.Alte analize -numar leucocite : normal 6000-8000/mm3 sange . situatie nefavorabila. dificultati de stopare a hemoragiilor -calcemie (cantitate de calciu din sange): normal 9-11 mg/100 ml sange .cresteri moderate = infectii . favorizand cresterea capacitatii de efort aerob.

Pragul aerob-anaerob este pragul intensitatii optime de lucru. Eforturile mixte sunt reprezentate de eforturile prestate pe baza energiei eliberata prin ambele procesele biochimice (anaerobe si aerobe) ale contractiei musculare (jocuri sportive. testul Bosco si testul TTR ( travaliul total realizat). testul Wingate. -starea de antrenament . De asemenea in limitarea capacitatii de efort intervine si glucoza sanguina. Nu necesita aparatura pentru realizarea efortului. testul Sargent. in ritmul imprimat de metronom. Relatia cu indicatorii efortului Cunoscand caracteristicile efortului putem stabili care sunt factorii determinanti ai efortului si modalitatile de influentare pozitiva ale acestora ( proces de antrenament.). instalarea formei sportive . lupte. limitele organismului si rezervele existente. Explorari functionale cardiovasculare Aceste teste sunt teste de laborator ce urmaresc evolutia frecventei cardiace (FC) si a tensiunii arteriale (TA) in repaos. Prezinta urmatoarele caracteristici : . Testarea capacitatii de efort ofera indicatii pretioase pentru sportiv si antrenor privind adaptarea organismului la efort.CURS 3. acesta fiind si factorul limitativ principal. efortul consta in genoflexiuni realizate intr-un interval strict de timp. alimentatie. Exista doua mari categorii de teste utilizate pentru determinarea capacitatii de efort aerob. Pe baza determinarii capacitatii de efort putem aprecia : -daca stimulii etapei anterioare au fost utili sau indiferenti . medicatie). In cadrul efortului anaerob energia este eliberata de procesele anaerobe ale contractiei musculare iar factorii limitativi ai efortului sunt in totalitate intramusculari.intensitate de 80-100% din echivalentul mecanic al VO2 maxim. A. cel mai concludent parametru pentru evaluarea capacitatii de efort aerob este unanim considerat consumul maxim de oxigen (VO2 max). Testarea capacitatii de efort . In cazul efortului predominant aerob capacitatea de efort fizic se poate defini drept capacitatea de transport a oxigenului de catre sistemul cardiorespirator. . Testarea capacitatii de efort anaerob se realizeaza in laborator prin metode indirecte ce pun in evidenta randamentul activitatii musculare in conditii de anaerobioza. Metodele indirecte utilizeaza determinarea VO2 max pe baza FC masurata in efort.volum mediu (durata 1-3 min. -prezenta oboselii acute sau a starii de supraantrenament . In determinarea acestuia se descriu 3 categorii de metode: biochimice. Cele mai folosite teste sunt : testul Miron Georgescu. Cele mai utilizate sunt : proba Schellong. -prognoza rezervelor de performanta. revenire. neuromusculare . efort standardizat. Vom studia deci parametrii functionali ai aparatului respirator si cardiovascular. glicogenul muscular (substrat energetic) si aminoacizii cu lanturi ramificate cu rol in aparitia oboselii centrale. Determinarea capacitatii de efort in laborator Se realizeaza prin metode directe (spiroergometrice)sau indirecte (proba Astrand). proba Martinet si proba Ruffier. B. probele de semifond din atletism) .

solicitari .exprima anumite stari de disconfort fiziologic. 1. ramane inca tributara laboratorului unde efortul poate fi dozat cu exactitate. Rapoartele cele mai mici reprezinta eficienta puterii de transport si consum metabolic a oxigenului. mai corect intensitatea efortului/W raportat la VO2/P la fiecare treapta de efort. a raportului intensitatii efortului (W) si raspunsul FC. Parametrii inregistrati sunt cei mai usor accesibili ce permit calcularea si valorificarea imediata a rezultatelor si nu creeaza disconfort pentru sportiv si antrenor care logic. Pentru sporturile cu predominanta anaeroba acest prag optimal are valoare de 6 mmol lactat fata de sporturile aerobe unde eficienta maxima este in jur de 4 mmol. raspunsul adaptativ la efort este pozitiv. care pe plan biologic. dar este din pacate nespecific. cat si estimarea adaptarii la efort luand in calcul valorile obtinute in saptamana precedenta. nu ar accepta ca medicul sa le perturbe procesul de antrenament pentru a-si crea conditii favorabile investigatiei. inscrierea grafica a valorilor formeaza o curba a evolutiei echilibrului biochimic paralel cu efortul. Testarea capacitatii de efort pe teren Evaluarea capacitatii de efort in efort specific (pe teren) permite obtinerea unei imagini cat mai reale a posibilitatilor sportivului care este explorat in mediul sau familiar. Au urmatoarele atribute: .exprima dinamica refacerii imediate si tardive .permit diagnosticul gradului de antrenament si al formei sportive Testele de teren nu pot exprima cu exactitate capacitatea de efort. in categoria testelor de teren distingem doua tipuri: functionale si biochimice. OMS recomanda eforturi de 50 W ce se intensifica din 3 in 3 minute pentru baieti si 30 W pentru fete cu acelasi ritm de 3 min. Metoda neuromusculara determina activitatea energetica optima aeroba prin stimularea punctului motor prin impulsuri rectangulare de intensitate constanta dar cu frecventa crescanda cu cate 10 sau 20 cicli/s la obtinerea lucrului optimal (amplitudine maxima constanta si fara deformari ale neurei). In perioada solicitarilor maximale (obiectiv competitional) pragul trebuie sa atinga sau depaseasca 80% din puterea maxima aeroba.exprima sindromul de adaptare (raspuns functional) la efort in limite economice sau neeconomice (control biologic) . Indispensabile sunt atat o scurta anamneza inaintea inceperii antrenamentului. Metoda biochimica determina lactatul sau excesul de baze (BE) prin micrometoda ASTRUP. Indiferent de metoda sportivul este supus la efectuarea unei serii de eforturi de intensitate crescanda (trepte).si cardiorespiratorie. Metoda cardiorespiratorie cuprinde calcularea echivalentului ventilator (V/VO2 in l). Atat timp cat inscrierea grafica are un aspect orizontal sau cu foarte mica tendinta de ascensiune. Testele functionale includ: . Trecerea relativ brusca la inscrierea verticala reprezinta momentul de rupere a echilibrului optim aerob-anaerob si debutul acumularii datoriilor metabolice. Testele de teren care se aplica ulterior pot fi cu sau fara efort specific (proba clinoortostatica sau testul Ruffier sunt teste de laborator cu efort standard) . oboseala. Valorile se racordeaza bazal si dupa fiecare treapta de efort.

in momentul de varf.aparitia proteinuriei.aciditatea totala stabila ..lactatul capilar . Pe de alta parte.in cazul in care puterea aeroba este scazuta. Teste functionale : . suntem in masura sa apreciem daca sportivul se gaseste in starea de antrenament superioara sau chiar in forma sportiva. Din urina: . Dintre testele enuntate cel mai accesibil parametru este frecventa cardiaca. calitatile psihomotrice.A. -in functie de situatia de moment. se pot face urmatoarele recomandari: . examenul EKG. se fac prognoze asupra rezervelor biologice de performanta.densitatea urinara . ca si durata si densitatea sa joaca un rol deosebit de important in cresterea capacitatii de efort in antrenament. in cadrul acelorasi elemente se pot decela eventuale stari de oboseala acuta. care se raporteaza neaparat la etapa respectiva de pregatire si la data obiectivului principal competitional al sezonului. .proba Schellong. surmenaj sau chiar supraantrenament. cilinduriei . pe intreg parcursul unui plan de pregatire anual. la incheierea antrenamentului si in perioada de revenire la 3.miotonometria si dinamometria inainte si dupa antrenament. de repaus si de efort.testul Ruffier. Pe baza probelor functionale cardiorespiratorii (diferentiate in functie de specificul sportului). La examinari succesive. curba greutatii si compozitia corporala. Frecventa cardiaca masurata inaintea lectiei de antrenament si in anumite momente ale antrenamentului (dupa incalzire. hematuriei.diureza in ml/min in efort . Teste biochimice: B1. . se va pune accentul pe cresterea acesteia prin pregatire fizica generala cu volum mare. . se pot aprecia efectele antrenamentului asupra capacitatii de efort a sportivului. la o frecventa cardiaca de 150-170 . De asemenea. simptomele subiective. EMG. EEG.Din sange: . . suprasolicitare.ureea serica B2. Volumul si intensitatea efortului. Frecventa cardiaca se poate inregistra manual (palpatoriu) sau prin teletransmisie. la aceasta se poate adauga si inregistrarea presiunii arteriale. B. ionograma micro ASTRUP. de etapa de pregatire si de data obiectivului principal si avand mereu in vedere conceptia metodica cea mai moderna (antrenamente cu volum s intensitate mari pe tot parcursul pregatirilor).urmarirea frecventei cardiace in diferite momente ale lectiei de antrenament .relatia cu indicatorii efortului.hemoglobina serica .pH-ul urinar .micoproteinele urinare Interpretare si recomandari in testarea capacitatii de efort . Vom analiza acest parametru. tinand cont de factorul emotional care face ca valoarea cifrelor obtinute sa nu reflecte in totalitate starea de efort.calcularea indicelui de refacere Dorgo. 5 10 min) ofera posibilitatea alcatuirii unei curbe de reactivitate cardio-vasculara si vegetativa care ar trebui sa se suprapuna cu cea a efortului imaginata de antrenor.capacitatea vitala inainte si dupa dupa antrenament.

sa nu se foloseasca eforturi cu intensitate maxima sau sub maxima din cauza volumului prea mic de lucru 3. daca obiectivul este indepartat. Indicatiile metodice care pot fi trasate pentru dozarea volumului si a intensitatii sunt urmatoarele: 1. in asemenea cazuri avem de a face cu o intrare fortata in forma sportiva. Atragem din nou atentia ca forma sportiva se apreciaza dupa specificul ramurii de sport la diversi parametri sau la diferite nivele ale aceluiasi parametru. este timp suficient pana la data obiectivului principal. daca este realizata in apropierea obiectivului principal. cat si cea anaeroba sunt bune. dar insotita de o putere anaeroba slaba.existand suportul functional necesar. cat si cea anaeroba sunt slabe. antrenamentul pe intervale). 2. . iar ceilalti indicatori de asemeni buni. intr-un stadiu ulterior. in felul acesta obtinandu-se cel putin o buna putere anaeroba si chiar o crestere oarecare a capacitatii aerobe. in asemenea cazuri.in cazul unei puteri aerobe bune. executate cu viteza ridicata. Pentru cresterea capacitatii de efort anaerob se recomanda ca: .batai/minut. dupa care. se poate aprecia ca s-a instalat forma sportiva.cand atat puterea aeroba. . se scade usor volumul si se creste intensitatea pentru a realiza o marire consecutiva a puterii anaerobe. se recomanda in primul rand sa sporeasca volumul efortului in vederea cresterii puterii aerobe. ci se insista pe cresterea intensitatii. oboseala survine repede si impiedica efectuarea numarului de repetari necesare insusirii optime a deprinderilor. indicatiile medicului trebuie sa fie foarte precise. in caz contrar. se indica cresterea puterii anaerobe prin marirea intensitatii efortului si reducerea relativa a volumului (de exemplu. Intensitatea optima de lucru in antrenament este de cca. la nivelul cerintelor. . cand puterea aeroba ajunge la nivelul cerintelor. sau pentru scoaterea planificata din forma.masa si forta muschilor sa se dezvolte prin solicitari cu intensitate maximala sau submaximala fata de posibilitatile sportivului . caci este bine stiut ca forma sportiva este mai lesne de realizat decat de mentinut un timp indelungat. 70% din posibilitatile maxime aerobe ale subiectului pentru cresterea capacitatii de efort aerob si de 70-100% din posibilitatile maxime anaerobe ale subiectului pentru cresterea capacitatii de efort anaerob Indicatiile practico-metodice pentru durata efortului pot fi sintetizate astfel: 1. Daca pentru insusirea unor deprinderi tehnice sau tactice. pentru a favoriza mentinerea acestei forme . Atunci cand se urmareste cresterea ambelor capacitati de efort (aerob si anaerob) rezultate optime se obtin in urma cresterii volumului efortului in conditiile in care se mentin la un nivel adecvat intensitatea. durata si densitatea efortului. Aceasta indicatie este perfect valabila numai in cazul in care. nu mai este indicata cresterea de volum. este nevoie de un numar mare de repetari. Daca obiectivul este apropiat. Pentru cresterea capacitatii de efort aerob se va tine cont ca: .viteza de alergare se perfectioneaza de asemenea prin alergari cu viteza submaximala sau maximala fata de posibilitatile sportivului 4.la volum de lucru si numar de lectii egal se obtin cresteri mari numai daca intensitatea efortului este mare . .efortul din antrenament trebuie sa aiba o intensitate care sa ridice pulsul intre 150-160 pulsatii/min si lactacidemia la 4 mmol/l .cand atat puterea aeroba. se recomanda ca durata efortului sa fie mica.

experimental s-a demonstrat ca forta musculara creste saptamanal fata de nivelul initial cu: . 5. nu au avut nici un efect . in zilele in care se planifica un volum mare de lucru este bine ca el sa fie impartit in 2-3 lectii si nu intr-una singura in ceea ce priveste frecventa antrenamentelor pentru cresterea fortei. Se mareste astfel capacitatea sportivilor de a efectua la finis un sprint prelungit. in locul unor driblinguri prelungite). 4.2. fond.sub 30% contractiile nu au efecte favorabile asupra cresterii fortei musculare In ceea ce priveste densitatea efortului.cresteri maxime ale fortei musculare s-au obtinut prin durate reprezentand 30% din durata maxima posibila .la o intensitate de 60-70%. nu determina cresteri mai mari ale fortei musculare . studii efectuate privind influenta frecventei antrenamentelor asupra capacitatii de efort aerob considera ca: . angajarea jucatorilor in actiuni individuale prelungite este nerationala pentru ca acestea duc rapid la oboseala. durata este 6-10 sec . in cadrul antrenamentelor izometrice pentru cresterea capacitatii de efort anaerob s-au impus urmatoarele concluzii: . dar cu durata mai lunga.produc oboseala mai rapid decat cele cu aceeasi intensitate si durata mai scurta . durata este de 2-3 sec .in antrenament. cu durata de 60 sec.4% cu doua antrenamente/zi . separate prin intervale lungi de timp .duratele optime ale contractiilor izometrice. durata este 15-20 sec .4. in cadrul antrenamentului cu intervale este indicata folosirea unor intervale scurte. La fixarea tacticii de joc.6% cu trei antrenamente/zi Frecventele mai mari de 5 antrenamente/zi nu determina cresteri ale fortei musculare si deci nu sunt rationale. 3. in functie de intensitatea lor sunt dupa autorii citati mai sus. urmatoarele: . ciclism.la o intensitate de 100% din forta maxima a contractiei. in probele de lunga durata (maraton. peste 30%.se obtin rezultate mai bune atunci cand volumul de efort se fractioneaza in mai multe zile. Pentru practica sportiva Hettinger recomanda sa se efectueze zilnic 3-5 contractii cu intensitate maxima si durata de 2-3 sec pentru fiecare grupa de muschi ce participa la executia miscarii. sub 30%.4. decat atunci cand se fac eforturi mari. deci sunt cele mai indicate. Din contra. Eforturile cu durata peste 3 minute . fragmentarea eforturilor in bucati scurte permite mentinerea unui ritm de joc foarte intens fara sa se resimta oboseala (de exemplu in fotbal este de preferat jocul cu pase.utilizarea de durate superioare. schi fond). au avut efecte cu atat mai mici cu cat durat contractiei era mai scurta.4% cu un singur antrenament/zi . cu o intensitate mai mare decat VO2max a sportivului.la o intensitate de 40-50%. .impiedica prestarea unui volum adecvat de efort si nu permit sa se obtina cresteri optime ale capacitatii de efort aerob 6. durata este 4-6 sec . Pauzele de dupa fiecare repetare fac ca senzatia de oboseala sa fie mai mica decat cea din eforturile continue. iar cele sub 10%.la o intensitate de 80-90%. Repetarile de intervale cu durata de 2-3 minute determina solicitari cardio-respiratorii la fel de mari ca si eforturile de aceeasi intensitate.durate inferioare.

Pregatirea fizica generala urmareste dezvoltarea nivelului general al posibilitatilor functionale ale organismului sI intarirea sanatatii. resspectand legile si principiile antrenamentului sportiv. cu repetari. actiuni motrice foarte asemanatoare cu cele din concurs . de pastrare a echilibrului biologic. continutului si duratei pauzelor crescand cerintele pentru una din componente in conditiile in care restul componenetelor raman constante (de exemplu din ce in ce mai repede/mai greu/mai mult) -metode competitionale. determinismul capacitatii de efort si posibilitatile de influentare ale acestuia. datorita legaturii indestructibile intre antrenament. -metode de influentare pedagogica. ce conduc pe cale controlului si autocontrolului. numarului de repetari pe serii si reprize. iar pe de alta parte se urmareste sa se aplice acestora corectiile impuse de fiecare combinatie specifica unei probe anume. mai intai la elaborarea modelelor corecte de miscare. ce au drept scop perfectionarea maiestriei tehnico-tactice. Pregatirea tehnico-tactica Marea varietate a cerintelor tehnice si tactice existente in activitatea sportiva a facut necesara o sistematizare a acestora dupa cum urmeaza: . in care pregatirea fizica.actiuni motrice integrale care constituie obiectul specializarii si se executa in concordanta cu cerintele regulamentului din ramura de sport corespunzatoare . -Factorii antrenamentului sportiv includ: pregatirea fizica generala. incepand cu cele care se apropie de exercitiile de pregatire speciala si terminand cu cele care se deosebesc esential de acestea. (predare. variante ale acestora. Conceptul modern de pregatire fizica se caracterizeaza printr-o abordare multilaterala. in activitatea practica de dezvoltarea acapacitatii motrice se ia in consideratie pe de o parte indicatiile generale privind metodica dezvoltarii tipurilor fundamentale de eforturi (de forta. perfectionarea continua a calitatilor motrice. si educarea calitatilor volitive. ce urmaresc dezvoltarea aprofundata a calitatilor si deprinderilor motrice (pe intervale. -exercitii de pregatire speciala . vitezei de executie. Arsenalul metodic al antrenamentului sportiv cuprinde : -metode cu exercitii standardizate. poarta totusI pecetea particularitatilor specializarii respective si a mijloacelor cu efect compensator. viteza. cu adresabilitate larga atat pentru largirea fondului deprinderilor motrice cat si pentru caracterul compensator si de relaxare in raport cu aprofundarea specializarii. rezistenta. exista anumite aspecte metodice ale antrenamentului sportiv ce trebuie cunoscute. mijloace video. de precizie si eficienta in executie.CURS 4 Bazele metodice ale antrenamentului sportiv – relatia cu efortul Chiar daca vorbim din punct de vedere al kinetoterapeutului sau al medicului de medicina sportiva. analiza biomecanica).elemente sau parti ale exercitiilor de concurs. Exercitiile fizice utilizate pot fi grupate in 3 categorii : -exercitii de concurs . Standardizarea se poate adresa marimii ingreuierilor.pregatire tehnico-tactica sI pregatire psihologica. etc). la cresterea gradului de corectitudine.gama practic nelimitata. etc). dobandirea experientei competitionale. -exercitii de pregatire generala . apoi la procesul invatarii si perfectionarii acestora.

sariturile in apa si cu schiurile. 3 . in aceasta grupa sunt incluse.5 . patinajul artistic.antrenament pe intervale scurte (30-50m .antrenament pe intervale scurte (sub 400 m) . viteza. 2 .antrenamentul pe plan inclinat. cat si realizarea unui stil personal de interpretare a modelelor respective.prin utilizarea unor incarcaturi mari cu un numar redus de repetari (incarcari maximale) . 100m) . inot. REZISTENTA -Criteriul brut de apreciere a capacitatii de rezistenta este VO2max .Metoda eforturilor variabile . VITEZA Este o calitate motrica puternic conditionata genetic putand fi influentata prin antrenament.grupa specializarilor caracterizate prin marea varietate a actiunilor unde se urmareste in special cresterea stabilitatii in executie (precizie) la actiunile de perturbare: opozitia adversrului. Sporturile incluse in aceasta grupa sunt: box.Metodele cele mai utilizate in antrenamentul pentru dezvoltarea rezistentei sunt: . giudo.antrenamentul flexibilitatii tendoanelor .grupa specializarilor care necesita o stabilizare a structurilor dinamice ale exercitiilor . canotaj. incarcarea emotionala.antrenament pe intervale foarte lungi (3-20 km. Metode de antrenament pentru imbunatatirea capacitati aerobe .2 Km) . peste 30 km) Alte metode de antrenament: .antrenament la altitudine .antrenament pe intervale lungi (0.Metoda eforturilor uniforme (continue) . in aceasta grupa sunt incluse halterele.stretching . prin pregatirea tehnica la aceste specializari se urmareste atat cresterea stabilitatii in executie prin reducerea deviatiei spatiale. la aceste sporturi caracterul hotarator al tehnicii se materializeaza prin capacitatea de adaptare motrica la nivelul din ce in ce mai inalt de forta. lupte.Metoda antrenamentului pe intervale FORTA Antrenamentul de forta poate fi realizat in 2 moduri importante : . scrima si jocuri sportive. caracterizate printr-o continua deplasare in spatiu: alergari. oboseala. gimnastica.1 .prin utilizarea unor incarcaturi mai mici cu repetari frecvente si o scurta pauza intre serii.antrenamentul de forta . Metode de antrenament pentru imbunatatirea capacitati anaerobe .antrenament mental . probele de sarituri si aruncari din atletism precum si toate specializarile. ciclism. caiac-canoe. rezistenta si deci pregatirea tehnico-tactica este strans legata de cea fizica. depasirea vitezei de executie insusite. patinaj viteza.grupa specializarilor care necesita o stabilizare a astructurilor cinematice ale exercitiilor.

volum şi dimensiuni a corpului. pometilor). dar apar frecvent variatii mari ale stării de nutritie. Ca notiuni de apreciere se utilizează termeni calitativi: foarte bine dezvoltat sau insuficient dezvoltat etc. altele suferă unele modificări moderate (dezvoltarea centurii scapulare la canotaj). nasului. respectiv viabilitatea din momentul conceptiei până la exit. iar dezvoltarea este un proces calitativ de diferentiere celulară. odată cu modificări functionale ale diferitelor sisteme metabolice şi cardiorespiratorii. Hormonii tiroidieni au o actiune puternică asupra osteogenezei şi joacă un rol în . forma capului. în raport cu cerintele sportului de înaltă performantă. tonusului neuromuscular.perioada de creştere şi dezvoltare. Aceste procese sunt conditionate de actiunea unor factori interni reprezentati de ereditate. prin fenomenele de adaptare. Factorii ce influentează creşterea şi dezvoltarea fizică Factorul genetic Unele însuşiri au un caracter puternic dominant şi nu se schimbă în cursul vietii unui individ (culoarea ochilor. coordonării. . Vom aborda în mod deosebit perioada de creştere şi dezvoltare.CURS 5. alimentatia. fortei. Hipofiza îşi exercită rolul direct asupra creşterii prin hormonul somatotrop (STH). Nu sunt modificări importante ale staturii şi ale proportiilor segmentare. de mecanismele neuroendicrine genetic determinate şi de a unor serii de factori externi printre care cităm: în perioada intrauterină . chiar dirijează creşterea şi dezvoltarea. stimulează şi. capacitatea functională aerobă prin antrenamentul de rezistentă).perioada de maturitate şi reproducere. Factorii endocrini Rolul factorilor hormonali asupra proceselor de creştere este foarte important. apoi factorii geoclimatici. activitatea lor fiind coordonată de sistemul hipotalamo-hipofizar. activitatea motrică.definitie. Creşterea este un proces cantitativ de înmultire celulară privind sporirea în greutate. ce marchează o perfectionare şi o adaptare a aparatelor şi sistemelor din organism.altele sepot modifica puternic (hipertrofia musculară la halterofili. mobilitătii articulare. elasticitătii musculoligamentare. .perioada de involutie (senescenta . prin exces de tesut adipos sau reducerea acestuia). compensare şi supracompensare pe care le declanşează. Prin creştere şi dezvoltare întelegem un complex dinamic de procese biologice prin care trece organismul omenesc în evolutia sa până la maturitate. recunoaşte trei perioade importante: .termenul de senilitate indică o involutie timpurie). efortul fizic şi psihic (deoarece aceste două tipurii de solicitare în sport nu pot fi disociate). în unele împrejurări. rezistentei. Cresterea şi dezvoltarea fizică .starea de sănătate a mamei şi evolutia normală a sarcinii. factorii care le conditionează Ontogeneza organismului uman. baze anatomice. Printre factorii externi. aruncători. exercitiul fizic. de modificări biometrice cu variatii ale vitezei. cu referiri la corelarea şi dozarea efortului cu particularitătile antropologice de vârstă. însotite de modificări de structură (manifestate prin creşterea sau reducerea masei active. a părului. o evolutie complexă şi o integrare coordonată a lor într-un tot unitar. care se traduce prin modificări functionale şi îmbunătătiri calitative.a. noxele din mediul ambiant ş.

cardiopatiile. hepatopatiile. La adolescenŃi. Timusul participă în procesele de creştere şi dezvoltare din primele luni. tendinta la obezitate şi diabet. Începând din perioada pubertară. aerul. Factori externi În perioada de viată intrauterină. După naştere.6-10/11 ani .5 ori mai mare la copiii între 1 şi 3 ani decât la adult. prin componenta corticală.metabolismul proteic şi mineral. nevoile energetice şi plastice sunt deosebit de mari. micro şi macroclimatul. gradul de poluare. cheltuiala minimă de energie este cu 30-60% mai mare decât la adult. Prima copilărie (0-3 ani) . încă din primele zile de viată şi până la adânci bătrânete. creşterea este influentată permanent de factorii de mediu. Regimul de viată – combaterea sedentarismului Aceste modificări cu caracter particular. b) A doua copilărie (3-6 ani) = perioada preşcolară c) A treia copilărie (6-16 ani) = şcolară: . îşi spun de asemenea cuvântul. la ora actuală.perioada neonatală 0-1l. unele aspecte negative: sănătatea mai precară. Conditiile de igienă permanentă.). permit împărtirea copilăriei în mai multe perioade: a). În afară de faptul că această perioadă este caracterizată prin exces de mişcare. apar caracterele sexuale secundare. metabolice. aglomerarea şi expunerea la afectiuni epidemice şi infectioase. mediul urban oferă conditii pentru o mai bună dezvoltare.6-11/13 ani . hemopatiile. Dacă din punct de vedere social şi economic. soarele. participă la metabolismul bazal. Factori patologici În primul rând trebuie subliniat deficitul statural în anomaliile cromozomiale. participă la reglarea circulatiei periferice şi a functiilor musculare. sistemul de alimentare. exprimat pe kilocorp. precum şi în cadrul unor sindroame malformative.BăieŃi .perioada sugar 1-12l.perioada copil mic 1-3 ani. deficiente fizice ca urmare a hipotoniei sistemului neuro-musculo-ligamentar.Fete . cu imprimarea unor caractere constitutionale. sinergică cu sistemul nervos simpatic. dintre care apa. starea de sănătate a mamei. în copilărie şi adolescentă. Suprarenalele. Substanta medulară a suprarenalei. ca şi toate bolile infectioase cronice . metabolismul bazal este de 2-2. al glucidelor. al apei şi sărurilor minerale.perioada şcolar mic: . iar anabolismul proteic este stimulat şi urmat de dezvoltarea sistemului muscular şi a fortei. intră în functie hormonii gonadali. căldura unt foarte activi. . . utilizarea băuturilor alcoolice sau a medicatiei teratogene pot influenta evolutia fătului. Toate afectiunile cronice cu evolutie prelungită pot opri sau încetini procesele normale de dezvoltare (digestive. Factorul alimentar În perioada de creştere. stressul psihic deosebit fac să apară.TBC etc. stările de oboseală sau de stress.

4. pubertatea. Cu cât factorii patologici.elemente morfologice globale (greutate. indiferent de natura lor. Determinări directe somatometrice: . . Patologia procesului de creştere şi dezvoltare fizică În aprecierea evolutiei normale sau patologia dezvoltării fizice se folosesc reperele antropometrice fată de cele standard.gigantismele (cu deviatia standard >20%) Cauze: ereditare.rapoarte dintre lungime. Este relativ frecventă (1.1% la băieŃi şi 1. greutate şi unele perimetre.14-16 ani d) Adolescenta propriu zisă (adolescentă juvenilă) .13-15 ani .obezitatea.16-17/18 ani. În general. înotul. poate fi apreciată ca o întârziere a creşterii. Tulburări prin exces de creştere a) Talie . În practică.Băieti . Aparitia nucleelor de osificare şi evolutia procesului de maturizare osoasă (semnul Riesser) 3. adolescenta şi tineretea formează vârsta de tranzitie între copilăria propriu-zisă şi maturitate. reprezintă screeningul de rutină pentru evaluarea dezvoltării fizice. După gradul deficitului statural. a piciorului plat.. talie) . determinarea periodică a taliei. patinajul artistic. vârstă de la care se poate începe initierea în anumite sporturi (gimnastica sportivă şI ritmică. greutatii şi a perimetrului capului.de statură mică.elemente morfologice partiale (perimetre diametrale în segm.subdezvoltati. . fie forma percentil. O deviatie standard de peste 8% în minus. Ca un efect negativ al fenomenului de accelerare a dezvoltării biopsihosociale asupra creşterii se observă o frecventă mai mare a tulburărilor de postură.perioada pubertară (matutizare sexuală): . 2.nanici (deficit statural mai mare de 20%) 2. Există tabele de creştere care utilizează fie media şi deviatia standard.subnanici (deficit statural între 10-20 %). .Fete .câştig excesiv în greutate . e) Tineretea -17-18 ani -> 22-23 ani Se consideră că prepubertatea. copii de vârstă şcolară se consideră: . schiul alpin) se disting următoarele perioade: . b) Greutate . Tulburările procesului de creştere includ : 1.6% la fete) Începând cu vârsta preşcolară. hiperfunctia hipofizei. Tulburări prin deficit de creştere. valoarea antropometriei constă în a defini creşterea secvenŃială a unui subiect şi acest motiv impune repetarea măsurătorilor. Eruptie dentară. intervin mai devreme şi pe o durată mai mare în viata copilului cu atât influenta lor este mai accentuată asupra creşterii şi dezvoltării ulterioare a copilului.) . care este cea mai precisă. Unele constante biologice.perioada prepubertară -11-13/14 ani (cu puseu de creştere în Talie şi Greutate) . Criteriile de apreciere ale creşterii includ: 1.

. Ea se face mai ales pe seama alungirii membrelor inferioare.Dintre calitătile motrice. are mare mobilitate şi iradiere. mult mai pregnant la fete. însă aria motrică este departe de maturizare.Aparatul respirator are urmatoarele particularitati: -plamanii sunt mai mari decat cutia toracica. -amplitudinea excursiilor respiratorii este mica. curba creşterii fetelor depăşind-o pe cea a băietilor cu 3-4 ani. Coordonarea mişcărilor. ci numai efort dinamic. Aspecte practice: copiii invată repede mişcări noi. orientarea în timp şi în spatiu sunt slabe din cauza dezvoltării incomplete a analizatorului kinestezic. .Sistemul al II-lea de semnalizare (vorbirea) are incă rol redus în activitate şi comportament. Este singura perioadă în care valorile somatice ale fetelor sunt mai mari decât ale băietilor.ritm de creştere încetinit. Deja din acest moment se observă actiunea creşterii accelerate. Aspecte practice: Această vârstă permite initierea copiilor în practicarea unui număr mare de discipline sportive. peste necesar.valorile medii ale ambelor sexe sunt aproximativ egale. . în jocurile dinamice. . astfel încât anvergura care era mai mică decât talia devine egală cu aceasta. .Aparatul cardio-vascular este incomplet dezvoltat. ca volum este aproape ca la adulti. forta flexorilor predomină asupra extensorilor. -tesutul pulmonar este mai bine dezvoltat.mai bogat vascularizat decat la adult. . în procesul educatiei fizice se va pune accentul pe grupele extensoare şi pe exercitiile de corectare prin mişcare a deficientelor posturale. le execută însă imprecis.comparativ cu cea ventriculara. iar rezistenta este cel mai slab exprimată dintre calitătile motrice. Se recomandă ca jocurile dinamice să aibă pauze lungi. Creşterea este în general uniformă. Aspecte practice: Se va evita efortul static şi se vor corecta permanent pozitia şi eventualele atitudini vicioase. Cresterea inimii drepte ramane in urma inimii stangi. viteza şi forta sunt putin dezvoltate.Preşcolari mari ( 5-6 ani) Caracteristic în această perioadă sunt: . ceea ce poate conduce la deformatii ale coloanei vertebrale. accelerându-se spre sfârşitul perioadei. Fenomenul principal care actionează în această perioadă este accelerarea ritmului de creştere în înăltime până la 13 ani şI în greutate până la 14 ani. învătarea înotului este cea mai îndicată. Aspecte practice: Nu se vor folosi exercitii cu efort static.tesutul elastic este mai putin dezvoltat.Partea atriala este mai lata. oboseala apare rapid. Vârsta şcolară mică (antepubertară) = 6-11 ani fete. .Creierul.Muşchii sunt putin dezvoltati. . Aparatul locomotor: -Oasele se pot deforma uşor în urma unor mari solicitări şi îndelungate. angrenând mari grupe musculare. pubertatea coborând fată de secolul trecut cu 1-2 ani. Sistem nervos : . Aspecte practice: Din acest motiv. 6-12 ani băieti.se observă o creştere ceva mai accentuată a membrelor. .trunchiul creşte într-un ritm mai lent. .Excitatia este mai puternică decât inhibitia.

diferentiate . creşterea membrelor inferioare se opreşte înainte de pubertate. nu pot asigura marirea corespunzatoare a volumului toracelui in efort. La băieti creşterea membrelor inferioare continuă până la 15 ani.Activitatea S. fara insa a echilibra excitatia .Aparatul locomotor . aria motrica corticala se apropie de maturatie fiind complet dezvoltata abia la 13-14 ani. ulterior (8-11 ani) acesta se incetineste mai ales in sfera somatica (cresterea taliei). insa fara prea multa eficienta . . mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7 ani . diametrul transversal si cel anteroposterior sunt mai mari ca la adult. diferentele între sexe nu sunt mari. creşte şi tonusul muscular ceea ce va conduce la îmbunătătirea staticii posturale. la fete si 7 si 11 ani la baieti . insuficient dezvoltati. . marele dintat. datorita acestui fapt . de precizie . Inhibitia de diferentiere este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a elementelor nou receptionate . Membrele inferioare cresc mult la 12 ani. nemaifiind atat de orizontalizate. amplitudinea miscarilor respiratorii fiind din aceasta cauza .cordul reactionează puternic. nu insa si ca dimensiuni . remarcandu-se o predominanta a excitatiei. fiind mai adecvate la solicitarile usoare . La fete începe o accelerare a creşterii datorită aparitiei pubertătii.Până la 10 ani. La inceputul perioadei (6-7 ani) ritmul de crestere este mai rapid . Intre 7 si 9 ani .Aparatul cardio-vascular . insa forta este slaba din cauza masei musculare inca reduse . se perfectionează. deci anvergura creşte. . trunchiul devenind mai scurt.Aparatul respirator . dar volumul este mic . insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa . presiune şi răsucire. Creierul este aproape ca la adult ca greutate.N. In aceasta etapa nu mai apar centri noi de osificare.Timpul şi spaŃiul sunt apreciate mai just. Coastele iau o directie descendenta. Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate deosebita. pentru ca ulterior. Vitezele de reactie si de executie sunt mai bune . scade ritmul de osificare si de crestere fara de etapa precedenta . coordonarea si miscarile devin mai precise iar contractiile inutile se exclud treptat . sternocleidomastoidienii) . dar neeconomic la efort. ceea ce favorizeaza efectuarea mai ampla a miscarilor in articulatii .C. pectoralii . scalenii. se înregistrează dezvoltarea întregului organism. dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuneaza sau face dificila fixarea stabila a notiunilor noi . ceea ce va conduce la creşterea rezistentei la tractiune. intre 9 si 11 ani la fete si 11 si 12 ani la baieti sa fie o etapa de proliferare activa care duce la aparitia apofizelor. vestibular si vizual se perectioneaza . Activitatea nervoasa superioara se perfectioneaza in sensul ca se dezvolta capacitatea de inhibitie corticala. irigatia coronariana este bogata. In aceasta perioada fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre procesele corticale fundamentale. a oaselor sesamoide si la definitivarea cavitatilor medulare . deci trunchiul devine mai lung. Analizatorul kinestezic . dar ingreuneaza realizarea unor miscari fine. Plamanii incep sa se asemene ca structura ca plamanii de adult inca de la 7 ani.Musculatura cunoaşte o bună dezvoltare.creşte rezistenta şI duritatea oaselor. capacitatea de efort creste . Tonusul muscular este însă încă mai scazut fata de adult. accentuânduse în acelaşi timp diferentele de sex . Muschii respiratori accesorii (abdominali. .Toracele devine asemanator cu cel al adultului ca forma.

relativ mica . Capacitatea de efort creşte, însă este departe de a atinge valorile maxime. Aplicatii practice: Se insistă asupra unei tinute corecte, însuşirea unui ritm corect al mişcării; - se recomandă atentie la dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui şi gâtului. - rezistenta la efort static este mică; efortul dinamic este favorizat de gradul mai mare al fortei; - eforturile de fortă şi de rezistentă nu sunt recomandate. Vârsta şcolară mijlocie (pubertară) = 11-13 ani la fete ; 12-14 ani la baieti Caracteristicile acestei perioade sunt: - înăltimea - ritmul de creştere al fetelor se încetineşte progresiv, pe când la băieti se înregistrează o creştere compensatorie; - curba greutătii - continuă să fie intensă până după pubertate, mai ales la fete, prin depuneri de tesut adipos în exces, caracteristice sexului; - se schimbă ritmul creşterii segmentare, bustul marcând la rândul său o creştere; - se stabilesc definitiv proportiile corpului; - cresc dimensiunile toracelui, lătimea umerilor (diametrul biacromial) la băieti, umerii fetelor rămânând mai înguşti ; - paralel cu membrele inferioare cresc şi membrele superioare, anvergura depăşind cu 24cm înăltimea; - aparatul locomotor gracil în perioada pubertară devine mai viguros, segmentele osoase crescând mai putin în lungime şI mai mult în grosime; - cresc volumul şi forta musculară; - functiile motrice devin mai active. La sfârşitul acestei perioade de mare furtună endocrină, se instalează definitiv diferentele între sexe: fetele au talia mai mică, tesutul osos mai gracil, tesut adipos în exces ce conferă corpului rotunjimile caracteristice, tesutul muscular şi forta mai slabe, apare gratia feminină; băietii depăşesc fetele ca talie, greutate (pe seama masei active) şi a dezvoltării dimensiunilor laterale, sistemul osos fiind mai puternic. Aşa cum am arătat fenomenul central al acestei perioade este pubertatea şi maturizarea sexuală, produsa de fluxul crescut al hormonilor sexuali, ceea ce determina aparitia caracterelor sexuale secundare , concomitent cu profunde modificari somato-vegetative si psihice. Daca pana la varsta de 11 ani secretiile endocrine abundau in hormoni de crestere, dupa aceasta varsta sistemul endocrin se caracterizeaza printr-o intensa activitate secretorie a ovarului respectiv a testiculului, care, prin hormonii sexuali, determina modificari morfologice si functionale ale organismului . Evenimentul este marcat la fete prin aparitia primei menstruatii , iar la baieti prin aparitia ejacularii . Se produce sexualizarea corpului, fenomenele de maturizare sexuala impletindu-se cu acelea de maturizare neuro- psihica. Apar caracterele sexuale primare, care constau in maturizarea si dezvoltarea organelor genitale ce capata forma anatomica de la adult , devenind in acelaşi timp functionale . Odata cu pubertatea se evidentiaza caracterele sexuale secundare , respectiv la baieti dezvoltarea laringelui si schimbarea vocii, aparitia pilozitatii axiale si pubiene (de tip rombic), cresterea masei musculare , iar la fete, dezvoltarea glandelor mamare, aparitia pilozitatii axilare si pubiene (de tip triunghiular), depunerea caracteristica a paniculului adipos. La femei diametrele bazinului sunt mai mari, acesta fiind adaptat pentru parturitie.

Fenomenele sexuale secundare conduc la profunde modificări somatice. Pubertatea este marcata de doua fenomene importante: acceleratia si neotenia. Acceleratia este fenomenul biologic conform caruia generatia actuala comparativ cu cele trecute inregistreaza un spor in inaltime si in greutate. Explicatia acestui fenomen consta in implicarea a trei factori : alimentatia calitativ superioara, mai bogata in proteine , urbanizarea si factorii genetici . Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizarii somato-sexuale si intarzierea maturizarii psiho-intelectuale, odata cu intarzierea maturizarii sociale (integrarea socio-profesionala mai tardiva, urmare a cresterii perioadelor de scolarizare, legat de sporirea volumului informational necesar specializarii in diferite domenii). Fenomenul de neotenie prezinta avantaje cat si dezavantaje . Avantajul major este marea plasticitate a sistemului nervos , de unde decurge capacitatea psiho-intelectuala , la parametrii mult mai inalti a generatiei actuale . Consecinta negativa este crearea unui conflict biologic intre nivelul de maturizare psiho-intelectuala si maturizarea sexuala incheiata timpuriu . - Aparatul locomotor: - Oasele se dezvolta la aceasta varsta mai ales pe seama cresterii lor in grosime , prin depunerea de saruri minerale (calciu si fosfor) si prin consolidarea structurii functionale intime. Ele devin mai rezistente la actiunea factorilor mecanici de presiune, tractiune si rasucire in detrimentul elasticitatii lor anterioare . La nivelul coloanei vertebrale, intre 13 si 15 ani are loc inchiderea canalului sacrat; la 13 ani se termina procesul de sinostozare al pediculilor corpurilor vertebrale . Dezvoltarea toracelui in prima parte a varstei pubertare esre lenta , dupa care urmeaza o dezvoltare mai accentuata . La osul coxal remarcam sudarea celor trei oase componente (ilion , ischion si pubis), intre 12 si 16 ani la fete si 13 si 18 la baieti . Capul humeral se sudeaza de restul epifizei intre 13 si 16 ani la fete si 14/17 ani la baieti . - Articulatiile sunt slab dezvoltate iar ligamentele nu asigură în suficientă măsură rezistenta la tractiune, răsucire. - Muşchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor, nu şi în grosime, ceea ce explică valorile încă mici ale fortei musculare. Cresterea in lungime a oaselor si alungirea muschilor dau aspectul caracteristic al puberului: inalt si slab, cu toracele ingust , plamanii cu volum mic, tonus muscular scazut, predispunand la deformari ale coloanei vertebrale , aparitia sau accentuarea piciorului plat . - SN se dezvoltă rapid. Cresc procesele de inhibitie. Functia celui de al II-lea sistem de semnalizare domină asupra primului. Mişcările au încă un caracter brusc, cu precizie redusă. Viteza de reactie şi de repetitie sunt dezvoltate însă rezistenta nu atinge încă valorile adultului. - Aparatul cardiovascular. Cordul este voluminos comparativ cu toracele ; mecanismele de reglare a circulatiei sunt frecvent tulburate (predominanta simpatica, care se exagereaza la efort) Se întâlnesc frecvent sufluri cardiace, aritmii şi crize de HTA. Deşi aparatul circulator şi respirator sunt mult solicitate din cauza creşterii masei corporale,

efortul fizic nu este contraindicat decât în cadrul unor leziuni organice. - Aparatul respirator . Se dezvolta intens in perioada pubertara. Creste amplitudinea miscarilor respiratorii, creste frecventa respiratorie, creste capacitatea vitala si de asemenea respiratia tisulara (apreciata dupa consumul maxim de oxigen pe minut). - Modificările endocrine, nervoase şi neuro-psihice accentuează discrepanta dintre dezvoltarea fizică şi capacitatea funcŃională reală a organismului, lucru ce se manifestă prin mişcări nesigure, stângace, tulburări în coordonarea mişcărilor, tulburări neurovegetative vasomotorii, irascibilitate, emotivitate, tendinŃa spre jocurile competiŃionale zgomotoase. Aplicatii practice - la această vârstă este suficient dezvoltat substratul nervos şi locomotor necesar învătării motrice complexe şi se pot efectua eforturi de viteză pe distante scurte, săriturile, aruncările cu materiale sportive corespunzătoare, jocurile sportive, alternate cu pauze de odihnă mai lungi, înotul, gimnastica. - sunt contraindicate eforturile maximă cu solicitări mari ale aparatului locomotor. - sunt indicate exercitiile fizice cu structuri diferite ale mişcării şi cu caracter variat al efortului neuromuscular. - La vârsta pubertară exercitiile trebuie alese în functie de natura efortului şi de solicitările specifice fiecărei ramuri. Vârsta şcolară mare (post pubertară) = 16-19 ani Odata pubertatea incheiata, copilul s-a transformat in tanar care, atat din punct de vedere al dezvoltarii morfofunctionale cat si al capacitatii de efort si caracteristicilor psihice,se apropie tot mai mult de adult. Studiile au aratat ca, la varsta de 18-19 ani unii indici ai dezvoltarii fizice, ca inaltimea, greutatea si perimetrul toracic ating aproape complet nivelul indicilor morfologici similari ai adultilor. In etapa postpubertara se constata o incetinire a ritmului dezvoltarii somatice. Prin prisma varstei cronologice, etapa postpubertara se intinde pana la 20-22 ani, la fete si 23-25 ani, la baieti. La nivelul coloanei vertebrale are loc inchiderea canalului sacral, intre 15-18 ani. Oasele membrelor prezinta un ritm lent de crestere si definitivare a procesului de osificare. Osificarea scheletului continua de-a lungul perioadei postpubertare; sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari are loc mai tarziu (intre 20 si 25 de ani) . Oasele se apropie de structura si rezistenta osului adult; cartilagiile de creştere se subtiaza, marcand inceputul osificarii lor si a incetarii cresterii in inaltime . - Muşchii cresc în volum, ceea ce conduce la creşterea fortei, rămân în urmă viteza, coordonarea. Creşte tonusul muscular şi capacitatea de rezistentă la efortul static. - S.N. atinge nivelul de dezvoltare al adultilor. Al II-lea sistem de semnalizare este dezvoltat, ceea ce permite folosirea explicatiei ca metodă de predare. - Sistemul cardio-vascular se caracterizează prin echilibrarea în dezvoltare a organelor centrale şi periferice. Aparatul cardiovascular isi accelereaza vascularizarea. Volumul si greutatea miocardului cresc , mai ales cordul stang. Arterele si venele mari ating aproape dimensiunile de la adult Creşte economia functiilor de efort şi adaptarea la efort. Aparatul respirator , morfologic , se apropie de situatia de la adult dar functional este inca departe si isi continua dezvoltarea. In aceasta perioada se constata dezvoltarea laringelui precum si sporirea numarului de fibre elastice pulmonare. De asemenea, frecventa respiratorie scade, in timp ce amplitudinea miscarilor respiratorii creste, capacitatea vitala sporeste, consumul maxim de oxigen creste considerabil .

a vitezei şi amplitudinii mişcării. schi alpin). Este o calitate complexă care este rezultante mai multor factori. La selectie se impune o foarte mare exigentă fată de această calitate.In aceasta perioada are loc stabilizarea secretiei interne si a reglarilor vegetative simpatice si parasimpatice . se maturizează la vârste diferite.Pe lângă eforturile bazate pe exercitii de viteză se poate include treptat şi efortul de rezistentă şi de fortă. al orientării corpului în spatiu. Motricitatea Motricitatea este conditionată de factori interni şi externi care actionează toată viata. viteza şi îndemânarea. iar dintre calitătile motrice. . Caracterele ereditare stabile sunt dimensiunile longitudinale ale corpului şi segmentelor. greutatea. Cunoaşterea şi respectarea particularitătilor de vârstă constituie o necesitate pedagogică. . cum ar fi: simtul echilibrului. Particularităti psihice . care determină selectarea şi folosirea metodelor şi mijloacelor de pregătire în raport cu posibilitătile şi particularitătile dezvoltării copiilor. antrenorul sau kinetoterapeutul trebuie să individualizeze efortul în raport cu dezvoltarea psihică a copilului.orientarea corpului în spatiu este mai bună la 12-14 ani chiar în comparatie cu adultul. diferentierea şi reproducerea directiei. care după cum s-a văzut. . cu conditia ca efortul să fie corespunzător dozat iar subiectii să fie supuşi periodic controlului medical. ceea ce înseamnă că selectia finală având în vedere această calitate se face în jurul vârstei mentionate. coordonarea membrelor şi a marilor grupe musculare. deci solicitările mari la vârste mici găsesc un aparat vestibular bine dezvoltat. deci o maturizare precoce care asigură realizarea performantelor în sporturile de îndemânare (gimnastica sportivă şi ritmică.profesorul de educatie fizică. dar cu intensitate sporită în copilărie şi adolescentă. fetele devansându-i pe băieti. Caracterele ereditare labile sunt perimetrele corpului. Îndemânarea generală fiind o calitate înnăscută stă la baza îndemânării speciale care se dezvoltă numai în conditii speciale ale sportului respectiv.echilibrul static deplin evoluat la 6 ani. acestea fiind mai greu influentabile de efortul fizic. Aplicatii practice . Factorii interni sunt reprezentati de caracterele ereditare (stabile şi labile).echilibrul dinamic se îmbunătăteşte rapid şi timpuriu. sărituri în apă. Evolutia şi perfectionarea acestor simturi are loc astfel: . care se maturizează la 12-14 ani. Evolutia ontogenetică a calitătilor motrice Viteza reprezintă un caracter ereditar stabil. Se prezintă în continuare o scară de regresie a dezvoltării vitezei: Băieti/Fete 12 ani83%94% 13 ani86%97% 14 ani89%98% 15 ani95%99% 16 ani97%100% 17 ani100%100% Îndemânarea are substratul biologic situat în aria motrică a scoartei cerebrbale şi a analizatorului kinestezic. al diferentierii şi reproducerii intensitătii contractiilor musculare. având ca substrat morfofunctional scoarta cerebrală care se maturizează la 14 ani. Nivelul performantelor este direct proportional cu gradul de maturizare al substratului morfofunctional respectiv. iar dintre calitătile motrice forta şi rezistenta.

Dezvoltarea psihică.simtul ritmului se dezvoltă uşor de la 7-8 ani. . deci se impune ca antrenarea ei să aibă loc înaintea pubertătii (la grădinită şi şcoala elementară).diferentierea şi reproducerile amplitudinii şi intensitătii contractiei musculare sunt deplin evoluate la 14 ani. Din cele expuse mai sus se poate desprinde concluzia conform căreia dezvoltarea îndemânării trebuie să se facă timpuriu. Volumul maxim al cordului şi consumul maxim de oxigen se maturizează după vârsta de 19 ani. depinzând de numărul şi viteza de angrenare a unitătilor neuromusculare.2% 87.Detenta (forta/viteză) este expresia puterii musculare maxime în minimum de timp. Valoarea ei maximă se găseşte la 15-16 ani şi se obtine foarte uşor în copilărie (11-14 ani). cât şi în . rezultat din jocul contractiei şi relaxării musculare. ceea ce este foarte important pentru selectie. . Această calitate combinată înregistrează dezvoltarea maximă la 14-16 ani. putând fi modificată de factori interni şi externi (temperatura ambiantă. el influentând favorabil calitatea şi economia mişcării. deci se va tine seama de stadiul de dezvoltare psihică atât la selectie. deci travaliul exploziv. Dezvoltarea excesivă a mobilitătii articulare produce efecte negative atât pentru perfectionarea celorlalte calităti motrice. cât şi deficiente de postură. . În timpul pubertătii această calitate înregistrează un regres. pentru că efortul fizic produce modificări calitative ca efect al actiunii factorilor interni (interoceptivi) şI externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale.). Se ştie că fetele la 14 ani şI băietii la 16 ani posedă un volum cardiac de 80% din cel al adultului. oboseala. acesta din urmă crescând liniar de la 12 la 20 de ani (Astrand). Mobilitatea articulară depinde de elasticitatea muşchilor şi ligamentelor. Forta este calitatea care depinde de dezvoltarea tesutului muscular. se dezvoltă în etape.Rezistenta musculară locală şi generală depind foarte mult de fortă.2% 81.5% 93. Se prezintă alăturat nivelul de dezvoltare a fortei în copilărie: Băieti 56% 68% 80% 92% 100% Fete 56. gradul de antrenament etc. ca şi celelalte calităti mentionate anterior..7% 100% 10-14 ani 14-16 ani 16-18 ani 18-20 ani 20-30 ani Rezistenta generală are ca substrat biologic capacitatea sistemului cardiorespirator.

deoarece atentia se fixează mai greu. este anxios în ceea ce priveşte corectitudinea exercitiilor. se dezvoltă stăpânirea de sine şi fată de altii. Datorită fenomenului de accelerare în această perioadă se obtin rezultate sportive foarte bune. de sinceritate şi chiar de prietenie. atractive. Pubertatea ridică alte probleme. are o teamă de ridicol. multilaterale. apare seriozitatea. dar pentru obtinerea rezultatelor bune în pregătire antrenamentele trebuie să fie simple. Se cere formarea şi educarea hotărârii. tenacitătii. are putere de învătare a tehnicii. 1. 2. . 3. conştient. de vivacitate. de încredere. În postpubertate (adolescentă) conduita este plină de dinamism. ceea ce impune o reconsiderare a atitudinii psihopedagogice fată de aceştia. pregătirea psihologică trebuie să îmbrace virtuti specializate şi individualizate. De aceea antrenorul trebuie să dea dovadă în comportament de mult tact. Mişcările trebuie învătate corect. curajului. Copilul posedă o mai mare capacitate de gândire. La vârsta şcolară mică copilul se caracterizează prin exces de mişcare. la metoda demonstratiei adăugându-se cu bune rezultate şi cea a explicatiei. perseverentei. de întelegere. initiativei. Climatul de lucru trebuie să fie optimist şi să domnească buna dispozitie. În acest moment.procesul de antrenament. copii obosesc şi nu mai pot acumula corect tehnica. aceasta fiind vârsta la care se poate realiza perfectionarea tehnicii. Adolescentul prezintă crize de timiditate destul de frecvent.

urmărirea dinamică a efectelor etortului fizic sportiv asupra indicilor de dezvoltare fizică. indicarca tipului de exercitii fizice care ar avea efecte positive asupra dezvoltării sau/şi perfectionarii fizice d.din fată .CURS 6. obişnuită *într-o pozitie specifică sportului practicat *într-o pozitie care corectează sau încearcă să corecteze anumite deficiente subiectul va fi examinat: . în vederea aprecieirii tipului de efort fizic sportiv în care subiectul ar putea realiza un randament optim e. atât pe orizontală cât şi pe verticală. Metodele utilizate în realizarea examenului de dezvoltare fizică sunt: • somatoscopia • somatometria (antropometria) • calcularea indicilor somatometrici (antropometrici) • prelucarca statistică a datelor sumatometrice (antropometrice) Somatoscopia. apoi segmentar pe aceleaşi planuri. depistarea deficientelor fizice c. încadrarea examenului dezvoltării fizice în examenul medico-sportiv complex. b.din profil examen cu firul cu plumb înscrierea plantogramei Examenul somatoscopic se va face întâi global în plan frontal (anterior şi posterior) şi în plan sagital. aprecierea gradului de dezvoltare generală a organismului: aprecicrea armonică şi a raportului în dezvoltare a diferitelor segmente ale corpului: aprecierea raportului dintre dezvoltarea în înăltime şi volum a corpului.din spate . Somatoscopia apreciază: • tinuta sau atitudinea subiectului • starea globală de nutritie • repartitia tesutului adipos • dezvoltarea masei musculare Material şi metodă: • se utilizează cadrul antropomentric care este un cadru din lemn de cel putin 2 / 2 m. Se vor nota următoare elemente: . este o metodă clinică de apreciere din punct de vedere estetic a dezvoltării fizice şi care constă într-o apreciere vizuală a subiectului. Întretăierea lor realizând o grilă cu ochiurile de 5 /5 cm sau 10/ 10 cm • fotografiere sau filmare • subiectul este solicitat să se plaseze : *în spalele cadrului antropometric. Examenul medical al cresterii si dezvoltarii fizice Obiectivele examenului de dezvoltare fizică sunt următoarele : a. suport pentru o retea de fire dispuse la distantă de 5 cm sau 10 cm una de cealaltă. în dreptul semnului care marchează centrul cadrului *într-o alitudine relaxată.

aduşi înainte. plană).Bolta planetară: normală. . încurbate cu conexitatea anterior şi cu rnarginea tibială anterioară ascutită (tibie în iatagan) etc. . diminuată (picior plat de gr.Talia (aprecierea calitativă . rotund sau în butoi (cu diametrele egale). foarte bine dezvoltată. . .Pozitia picioarelor poate fi normală. scoliotică. III) ori accentuată (picior scobit).Conformatia abdomenului: suplu şi elastic. . ridicati (tepoş).gradul I• se compensează prin mişcare . Gilusul scoliatic se accentuează în flexia coloanei vertebrale.Triunghiurile taliei (spatiile brahio-toracice) formate de fata laterală a trunchiului şi fata internă a membrelor superioare. mai în fată sau mai în spate). . prezenta gilusurilor sau depresiunilor. Dimensiunile bazinuiui diferă la cele două sexe: este mai mic la bărbat şi mai mare la femeie (în special mai lat). abdusă (valg . în minus.gradul III• segmentul estc fix .Gradul de dezvoltare şi repartizare a tesutului subcutanat (în exces. în timp ce la femei este mai mare sau egal cu cel al umerilor. devenind inegale în caz contrar. normal. armonios dezvoltată sau cu predominentă pe anumite segmente corporale). foarte mare sau foarte mică). lordotică. uniform sau neuniform repartizat). care se grupează în felul următor : . . În plan frontal crestele iliace trebuie să fie la aceeaşi înaltime. În plan sagital bazinul trebuie să fie înclinat în fată cu aproximativ 35°. Diametrul transversal al bazinuiui la bărbat este mai mic decât cel al umerilor. coborâti . inegal depărtati de coloana vertebrală (orientarea se face după unghiul inferior).Conformatia coloanei vertebrale: aspectul curburilor fiziologice. . prezentarea curburilor patologice în plan frontal (scolioze) sau sagital (cifoze şi lordoze) precizând localizarea şi gradul acestora.gradul II• păstrează mobilitatea • compensează devierea • nu hipercompensează . . . bombat anterior şi în părtile laterale.situatie în care mateola internă este proiectată înăuntru şi axul calcaneului orientat înafara). normal. cifotică. Acestea sunt egale când arhitectonia toracelui şi bazinului este corectă. plat (cu diametrul sagital mic). .Conformatia toracelui: normală (cu diametrul frontal mai mare decât cel sagital). medie. înclinate înainte sau lateral) . .Pozitia bazinuiui în plan frontal şi sagital. echi (sprijinit numai pe vârf). . asimetrici (unul mai jos sau mai sus.mică. cifolordodică. adusă (var). în valg sau recurbati. .Simetria toracelui.Pozitia capului şi gatului (corectă. dând trunchiului un aspect de trunchi de con cu baza în sus.Plicile subfesiere sunt denivelate când bazinul este înclinat în plan frontal: este mai jos cea din partea înspre care este mai coborât bazinul..Pozitia omoplatilor:departati de peretele toracic (dezlipitisau decalati) denivelati. . mare. încurbată lateral cu conexitatea înafară (gamba în var).Atitudinea corpului (corectă. .Gradul şi armonia dezvoltării musculaturii (slab. I. în var. II.Conformatia gambei: normală.Pozitia genunchilor poate fi normală.Pozitia umerilor: corectă. Modificările constatate la nivelul aparatului de sustinere se pot prezenta ca deviatii încadrabile în patru grade de deficiente fizice.

diametrul bitrohanterian . Somatometria. inferioare) • dimensiuni transversale .diametrul toracic antero posterior • dimensini circulare .flexorie / extensorie . impuse de anumite sporturi. Se mai analizează pozitiile sau atitudinile fixe.anvergura • dimensiuni sagitale .articulatii individuale . este o metodă paraclinică obiectivă de evaluare a dezvoltării fizice. indicându-se o scrie de exercitii fizice corectoare pentru prevenirea sau recuperarea acestor deficiente. cât şi mişcarea specifică. cu mare valoare în selectie: se stabilesc indicatii şi contraindicatii în functie de cerintele sportului. Somatometria apreciază caracterele somatometrice (antropometrice) ale unui subiect. care pot sau chiar creează deficiente fizice.globală (considerându-se la nivelul coloanei vertebrale) • forta segmentară . pe baza măsurătorilor effectuate în functie de anumite reperec anatomice (puncte antropometrice) şi calcularea unor indici. Dominantă.diametrul toracic transvers .diametrul biacromial . inferioare) • dimensiunile masei somatice .perimetrele segmentelor membrelor(superioare.lungime membre (superioare. pe baza valorilor obtinute din măsurătorile directe.greutatea corporală Alte determinari: • mobilitatea articulară .gradul IV• deviatii monstruoase cu deficit organic accentuat La sfârşitul examenului somatoscopic datele obtinute vor fi comparate cu modelul.perimetrul fesier . respectiv cu biotipul somatic.lungime trunchi . a stării de nutritie cât şi a o serie de parametrii functionali ai aparatului locomotor.pe grupe musculare mari • tonusul muscular • structura corporală se determină prin metoda măsurării grosimii celor 5 plici cutanate standard . în vederea creării substralului morfologic necesar dezvoltării calitătilor fizice.• ireductibil prin mişcare . Acestea se grupează în : • (dimensiuni longitudinale .perimetrul toracic .perimetrul abdominal .lungime bust .statura (talie) .

in care intra protidele si unele saruri minerale: Ca. O dieta echilibrata furnizeaza energia necesara diverselor activitati prin arderea unor trofine alimentare aflate in proportii corecte in compozitia dietei. Din punct de vedere al rolului pe care il indeplinesc in organism. izoleucina. vitaminele (12-13). pe ora. sarurile minerale. Cl. care au un anumit rol in organism in ceea ce priveste nutritia. metabolismul bazal se ridica la aproximativ 1 kcal pe kilocorp. Trofinele sunt substante bine definite din punct de vedere chimic. K etc. .necesarul energetic bazal (1kcal/kgcorp/ora). P.. CALCULUL CONSUMULUI ENERGETIC Metabolismul bazal reprezinta cantitatea minima de energie exprimata in kcal. Din prima grupa fac parte glucidele si lipidele. . Grupa a doua poate fi divizata in doua subgrupe si anume: . I etc. metionina. substantele alimentare (trofinele) mai pot fi divizate in doua grupe: esentiale (indispensabile) si neesentiale. leucina.8.cele cu rol catalitic (de reglare a unor reactii chimice).48 + T(cm) x1. Trofinele neesentiale pot fi sintetizate in organism pe seama altor trofine. -cu 0. Colegiul American de Medicina Sportiva recomanda calcularea numarului minim de calorii/zi pentru un sportiv tanar. Alimentatia sportivilor trebuie sa asigure urmatoarele necesare: . Na. precum si 3-4 acizi grasi (oleic. vitaminele si apa.Calculul necesarului zilnic de calorii pentru adultul tanar antrenat implicat in sportul de performanta. Valorile obtinute se inmultesc pentru primele saptamani : -cu 1.cca.V(ani) x4. 400 Kcal/24 ore -stil moderat activ de viata . 600 Kcal/24 ore -stil activ de viata . De exemplu: elementele minerale (15-18). in cazul al doilea.cca. a acizilor grasi si a aminoacizilor.85 + 655 . Aceste substante alimentare indispensabile omului sunt: protidele. tirozina si valina) din cei 23-25 cunoscuti.V(ani) x 6. Co. -pentru femeii : G(kg) x14 + T(cm) x 5 + 66 .21 pentru cei care au urmat regimuri restrictive in antecedente . fenilanina. Adultul tanar neantrenat La valoarea metabolismului de repaos calculata anterior se adauga consumul suplimentar zilnic dupa urmatoarea grila: -stil sedentar de viata . antrenat. El se raporteaza la m2 de suprafata corporala sau kilocorp.cca. pentru mentinerea functiilor vitale. Bazele alimentatiei sportivului Alimentele sunt alcatuite dintr-o serie de substante sau factori nutritivi (trofine). din cei 16-20 acizi grasi cunoscuti. necesara organismului aflat in stare de repaus la pat. B. lipidele. in care intra vitaminele.) si apa.9 pentru cei care au prezentat obezitate. linolenic si arahidonic).CURS 7. 800 Kcal/24 ore Consumul zilnic de calorii astfel obtinut reprezinta regimul normocaloric. In aceasta categorie intra majoritatea glucidelor. acestea se impart in doua grupe: energetice sau calorice si protectoare sau de intretinere. Sub aspectul importantei lor in alimentatie. cistina. glucidele (hidrocarbonatele).cele cu rol plastic (de refacere).7. Cele esentiale nu pot fi elaborate in organism pe masura necesitatilor si trebuie furnizate din mediul extern. dupa formula : -pentru barbati : G(kg) x8. unele saruri minerale (Fe. linoleic. treonina. triptofanul. A. 10 aminoacizi (lizina.

. laptele si branzeturile.necesarul energetic in procesul de crestere (pana la 16-18 ani).necesarul energetic pentru activitatea intelectuala. Necesarul de proteine animale este asigurat de : .1 kcalorii -1 g glucide furnizeaza 4.3 kcalorii PROTEINELE Protidele (proteinele sau albuminele) sunt substante extrem de complexe.pierderi energetice rezultate din prepararea alimentelor (5-10%). IV. care contin o cantitate mare de protide mantionam: carnea si produsele din carne.5 g/kgcorp/zi de la 6 luni. .0 g/kgc/zi la femei. pentru activitati medii 100-300kcal/ora. . Ele sunt indispensabile vietii. Cantitatea de proteine functionale depinde de functia organismului.8 g/kgcorp/zi -pentru copii in crestere 2. ouale.2 g/kgc/zi la barbati si 1. iar pentru proteine 40% din ratia energetica zilnica). Din cantitatea totala de protide..necesarul energetic ce decurge din activitatea sportiva zilnica (antrenament.deficit de asimilatie (10-15% din totalul caloriilor se pierd in procesul de alimentatie). -Ratia calorica pentru activitati fizice usoare este de 75-100kcal/ora.pentru persoanele foarte active 1. II.0. a caror molecula este constituita din C. . Intra in compozitia plasmei si nucleului si participa la toate functiile celulei vii. miozina) I. . III. in organism nu exista depozite proteice asa cum se intalnesc la hidratii de carbon (glicerolul) sau la lipide (triglicerialele din tesutul adipos). iar pentru activitati foarte grele mai mult de 500kcal/ora. . O.5-1.8 g/kgc/zi.4 g/kgcorp/zi in primele luni si 1. . cele de origine animala reprezinta 60%. Aportul zilnic de proteine este 12-15% din valoarea ratiei alimentare (15-20% in unele sporturi): . competitie.necesarul reclamat de actiunea dinamica specifica alimentelor (pentru lipide si glucide 8-10% din ratia zilnica.necesarul energetic pentru cheltuieli energetice neprevazute. . . refacere). Dintre alimentele de origine animala. profesionala. -1 g proteine furnizeaza 4. leucina si izoleucina pot fi foarte importanti in stimularea refacerii musculare dupa eforturi foarte intense si in reducerea oboselii centrale. fiind constituentii fundamentali ai materiei vii. cele de origine vegetala 40%.Proteinele musculare (actina. scolara. pentru activitati grele 300-500kcal/ora. Proteine cu valori speciale .pentru sportivii implicati in eforturi intense se indica 1. H.Albumina plasmatica . cum ar fi boala sau existenta unui mediu stressant.necesarul reclamat de termoreglare (8-10% din ratia zilnica). pestele. .1 kcalorii -1 g lipide furnizeaza 9.Hemoglobina sanguina cu rol in transportul oxigenului (legat de fierul bivalent din structura hemului) . N. S si P.Aminoacizii cu lanturi ramificate reprezentati de valina.pentru sporturile de forta 4g/kgc. .

in special in timpul perioadelor de varf in pregatirea sportiva. LIPIDELE Lipidele sunt substante nutritive prin excelenta energetice. H. cerebrozide). -Lipide compuse: fosfolipide. steroli) iar cele complexe din C. reprezinta forma de depozit a lipidelor in organism. al acizilor biliari si al vitaminelor liposolubile. Este necesara suplimentarea proteica. H. Se gasesc in grasimile de provenienta animala. vegetarieni sau pentru sportivii cu diverse probleme gastrointestinale care nu pot ingera suficiente proteine. asociat cu utilizarea unui procent cat mai mare de PUFA in cadrul acestor grasimi. oua si proteine vegetale. . lapte si produse lactate. din care o masa pe saptamana cu ficat.grasimi nesaturate . anumite forme de cancer. formate din molecule mai simple sau mai complexe.cu legaturi duble intre atomii de carbon (acidul linoleic . Uleiurile polinesaturate nu pot fi utilizate insa pentru prajit deoarece se produc radicali liberi foarte activi chimic ce pot fi daunatori in orgamism lipidele se gasesc sub forma de: -Lipde simple : trigliceride. ce reprezinta precursorul hormonilor sterolici (corticosuprarenalieni). Pentru sportivi este importanta mentinerea grasimii totale din dieta la un nivel scazut. -prostaglandine ce intervin ca mesageri chimici in procesele celulare ( reparatii celulare. 2 iaurturi mici. ficat.grasimi saturate . Lipidele simple sunt alcatuite din C. diabet. lipoproteine. peste. Suplimentarea cantitativa a dietei se recomanda in cazul copiilor aflati in perioada de crestere sI al sportivilor din sporturile pe categorii de greutate sau cu dominanta forta/viteza. Suplimentarea calitativa a dietei se face individualizat in functie de specificul sportului cu aminoacizi esentiali. intrand in structura membranelor celulare . Se gasesc in peste si vegetale. procese inflamatorii. V.. Acizii grasi esentiali sunt acizi nesaturati cu mai mult de o legatura dubla (polinesaturati PUFA). Aportul proteic poate fi suficient atat timp cat dieta se compune dintr-o varietate de alimente incluzand carne. zilnice pentru care se pot folosi proteine solubile ce reduc timpul de digestie. P. splina) unde indeplinesc roluri metabolice importante . De asemeni este necesara pentru sportivii din sporturile de anduranta cu antrenamente intense. 4-5 oua/saptamana -zilnic 250 ml lapte sau 120 ml lapte concentrat/30 g lapte praf. 50 g branza vaci. Grasimile se pot clasifica in: . Lipidele pot fi de origine animala si vegetala. Alimentele ce contin PUFA sunt: uleiul de floarea soarelui. O dieta bogata in acesti acizi grasi creste riscul pentru atac de cord. O. Lipide cu valori speciale . O (gliceride. ficatul de cod. forma cea mai simpla.-250-300 g carne/zi.16 C). a unor medicamente (steroizi anabolizanti) . 30 g cascaval.fara legaturi duble intre atomii de carbon (acidul palmitic . -Lipide derivate : steroizi avand ca reprezentant principal colesterolul. 2-3 mese cu peste.18 C). N. Una din modalitatile de realizare ale acestui deziderat o constituie inlocuirea untului cu margarina sau utilizarea numai a uleiurilor in prepararea diverselor diete. sunt constituenti celulari importanti mai ales in anumite tesuturi (sistem nervos. reprezentata de esteri ai acizilor grasI cu glicerolul. carnea "grasa" de peste (hering. sensibilitatea tesuturilor la durere). S (fosfatide. somn).

cele de origine animala reprezinta 70%.0-2. maltoza. creierul. -dizaharide: zaharoza (zaharul). Un rol deosebit in efortul sportiv il joaca si trigliceridele formate din acizi grasi cu lant mediu (MCT). margarina). fapt demonstrat experimental prin cresterea plasticitatii hematiilor permitand un consum maxim de O2 si nivele sanguine crescute la subiectii ce realizeaza antrenamente la altitudine. III. de aceea ar fi benefica o suplimentare in omega . V. fructo-oligo-zaharide. frisca. dovleac. galactoza. -oligozaharide : maltodextrine. seminte de floarea soarelui. Necesarul de lipide este asigurat de : . 1999): . alune.3 . Calitativ se pot administra PUFA si trigliceride cu lanturi medii.Lipidele de origine vegetala se gasesc in urmatoarele alimente: masline. Unul din acestea este controlul reparatiilor celulare afectate in timpul efortului.3 g pe kilocorp/24 de ore II. branza grasa. Aceste trigliceride se transforma rapid in energie si nu se depun sub forma de depozite lipidice. 35 g grasimi vegetale (ulei. fructoza (levuloza). lactoza. I. slanina. Trigliceridele cu lanturi medii sunt rapid absorbite din intestin (ca si CHO) si usor transporate prin membrana mitocondriala. Dupa complexitatea moleculei lor.Un rol deosebit revine acizilor grasi nesaturati (PUFA). Prostaglandinele sunt de asemeni implicate in procesele inflamatorii si in sensibilizarea tesuturilor la durere. Aceste trigliceride administrate oral sunt oxidate precoce in timpul efortului si pot servi astfel ca substrat energetic in eforturile de ultraanduranta.5 g kilocorp/24 de ore -la sportivii ce practica sporturi care se desfasoara intr-un mediu cu o temperatura scazuta 2. se impart in urmatoarele categorii (Consiliul European de Alimentatie. Aportul zilnic de lipide este 25-30% dir ratia alimentara: -la sportivi 1. Al doilea rol al PUFA este reprezentat de sinteza prostaglandinelor care functioneaza ca mesageri chimici controland multe procese tisulare. soia. -polioli: isomalt. smantana. cele de origine vegetala 30%. .30 g unt/zi .acizi grasi. mai ales a celei eritrocitare. aspirina inhiba sinteza de prostaglandine si determina diminuarea raspunsului la durere. sunt formate din 3-9 unitati . migdale. PUFA sunt necesari pentru a furniza fosfolipidele adecvate nu numai pentru crestere dar si pentru reparatiile celulelor afectate. in sinteza prostaglandinelor sunt implicati sI acizii omega 3 (acizi grasi nesaturati cu lanturi lungi de atomi de carbon) care se gasesc in uleiul de somon. porumb. maltitol. sorbitol.monozaharide: glucoza. . DesI exista si in natura. untura. de aceea ar putea fi o componenta importanta pentru dietele competitionale in eforturile de ultra anduranta. PUFA influenteaza structura membranei celulare. galbenusul. O2. carnea grasa. GLUCIDELE Glucidele (hidrocarbonatele. cel mai frecvent se obtin industrial prin transformarea glucidelor. laptele. untura de peste. IV. nuci. sunt asa numitii alcooli zaharati. H. Nu este necesara suplimentarea lipidica cantitativa. . ficatul.Lipidele de origine animala sunt untul. Din cantitatea totala de lipide. icrele. zaharurile) sunt substante nutritive in compozitia carora intra C.

Glucide cu valori speciale? In ultimii ani in alcatuirea dietei sportive a intrat si un alt grup de polizaharide. De aceea aportul de fibre trebuie mentinut la limita inferioara in timpul perioadelor de pregatire intensa si precompeti I. formate din unitati de glucoza (glicogen).).cresc retentia de H2O in fecale. 4 portii de salata.11 g pe kilocorp/24 de ore (600 .150 . Aceasta cantitate poate furniza de la 1200 . paste fainoase. zaharul. mierea. marmelada. rahatul. ajungand pana la mii de unitati. paine. Acestea sunt CHO complecsi ce nu pot fi bine digerati in intestinul subtire uman si nu contribuie mult in producerea de energie. II. stafide.faina/cereale: 30 g mic dejun/gustare . 5 mere. 10 g de fibre alimentare sunt continute in urmatoarele cantitati de alimente : 3 felii paine integrala.). glicogenul (denumit si amidon animal). ovaz etc. Glicogenul se gaseste in muschi si ficat si este comparabil cu amidonul din cartofi. 3 banane. hidrocoloizi. bomboanele. . Necesarul zilnic de fibre este de 4050 g. Glucidele se gasesc in cereale (graul. in schimb indeplinesc alte roluri importante: . soia. -polizaharide: amidonul (amiloza. fulgi de porumb. 4 masuri de fulgi de porumb. 200 g arahide sau soia. Maltodextrinele se obtin pe cale industriala prin hidroliza partiala a amidonului si au o putere de indulcire inferioara mono sI dizaharidelor. 6 portocale. au peste 10 unitati glucidice. amilopectina). mazare etc.350 g . banane. Cantitatea de glicogen din ficat este de aproximativ 100 g dupa unii autori. 20 prune sau caise uscate. si anume cele prezente in fibre. leguminoase uscate (fasole. dupa alti autori. Aportul zilnic de glucide este de 55 . orez. . In organismul uman CHO sunt depozitati sub forma unor lanturi lungi. reducand pericolul constipatiei si leziunilor mecanice intestinale. fructele. fructe uscate (prune. III. cartofi. linte. Ratie tip pentru glucide include: . curmale etc. nevoia de glucide este aproximativ de 10 .glucidice.60 % din ratia alimentara in medie. caise.200 g Cantitatea de glicogen din muschi este de aproximativ 300 g pentru persoanele sedentare si peste 500 g la persoanele cu grad crescut de antrenament prin combinarea efortului cu o dieta bogata in CHO. Reversul unei alimentatii bogate in fibre consta in faptul ca poate reduce absorbtia unor compusi importanti. celuloza. porumbul.). la sportivi. .furnizeasza elemente nutritive pentru celulele ce captusesc intestinul gros si le imbunatatesc functia. in special minerale. De asemeni fibrele vor reduce procentul de CHO digerabili in dieta ceea ce va restrictiona refacerea rezervelor de glicogen. dulceturile. Unele fibre de tipul celulozei aduc beneficii moderate pe cand altele ca pectinele prezente in majoritatea fructelor au o eficacitate mare.2000 kcal. pectine.faina: 300 . 4 morcovi. Plantele si produsele lor sunt bogate in fibre daca nu au fost prelucrate (exemplu faina alba). smochine.cartofi: 400 g de 3 ori pe saptamana cu orez de 2 ori pe saptamana cu legume . zarzavaturile. siropurile.800 g). alte vegetale.determina satietate si astfel reduc tendinta de supraalimentare.imbunatatesc eliminarea unor substante toxice din intestinul gros.

Ele sunt egal responsabile de cresterea glicemiei si ratei oxidarilor si deci a performantei si au efecte asemanatoare asupra nivelului insulinei in timpul efortului. O activitate fizica intensa la care se poate adauga si influenta caldurii poate diminua. in concluzie el trebuie sa consume lichide inaintea inceperii antrenamentului. maltoza) . . Pentru efortul cu durata mai mare de 45 minute se recomanda minim 20 g. in pauze si dupa incetarea efortului. optimal 80 g consum CHO pentru fiecare ora de efort ce urmeaza. aspect foarte important deoarece necesarul de CHO si de lichide sunt ambele determinate de intensitatea si durata efortului..1000ml lichid cu 30-60 minute inaintea inceperii efortului.5 litri. deoarece stimuleaza digestia. Este necesara suplimentarea glucidica pre. supe. Ín activitatea sportiva se recomanda ingerarea apei minerale alcaline.dizaharidele (sucroza.dulceata: 50 g IV. fructe. compoturi..monozaharidele (glucoza) . gimnastica etc. ceai. chiar inhiba senzatia de sete. aspecte foarte importante in conditii de temperatura ridicata. Preparatele administrate inaintea efortului sau in timpul efortului trebuie sa aiba un continut scazut in fibre celulozice si un index glicemic inalt spre deosebire de mesele normale din perioadele de antrenament.5-1. zarzavaturi etc. Ingerarea lichidelor trebuie esalonata ín timp si ín cantitati mai mici. vitaminizata si índulcita. Cu putin timp ínaintea eforturilor intense si de scurta durata nu este indicata consumarea unor cantitati mari de lichide. Un exces de fibre celulozice conduce la scaderea evacuarii gastrice si a ratei eficacitatii enzimelor hidrolitice. CHO ingerati trebuie sa fie usor digerabili si rapid absorbiti. APA Pierderea apei din organism ín proportie de 10% atrage dupa sine o serie de tulburari. Reglarea consumului de bauturi bazata in exclusivitate pe senzatia de sete este insuficienta .ea debuteaza numai dupa o pierdere de apa de 0. intra si post efort. ciorbe. iar pierderea ín proportie de 21% aduce moartea. siropuri. mai mult pentru a ínlatura senzatia de uscaciune a mucoasei bucale. lapte. Ele pot accelera tranzitul intestinal si determin fermentatia bacteriana cu producere de gaze. cum este cazul la fotbal. Un sportiv care incepe o competitie sau un antrenament cu un deficit de apa ignorat se plaseaza mai repede intr-o zona de performanta redusa. Sursele primordiale in efortul intens sunt: . haltere. regleaza excretia prin sarurile care le contine si ínlatura mai repede fenomenele de oboseala.amidon solubil Aceste tipuri de CHO sunt toate dizolvabile in lichide. atunci sportivii pot consuma 200 ml apa minerala alcalina. deoarece íngreuiaza activitatea inimii si rinichilor. Recuperarea apei se face prin consumarea de: apa potabila. Inainte de competitie se recomanda consumul a 500 .zahar: 50 g . maltodextrine) . Daca pauza dureaza mai mult timp.polimeri (malt. Ín cadrul pauzelor se recomanda ingerarea a 100 ml de lichid. Aceste cantitati nu influenteaza semnificativ evacuarea gastrica sau cresterea absorbtiei intestinale de apa.

din poluarea mediului sa in urma stresului. PRINCIPII DE ALIMENTATIE SANATOASA Caracteristicile alimentatiei sanatoase (fiziologice) sunt : . Scheidner) : 1. 7. 6. Consum limitat de alcool. . resarare. 3.previne ateroscleroza si hipertensiunea . .Solutiile de rehidratare sunt de necesitate stringenta atat in timpul pauzelor. alcalinizare. 9. POWERLEAN. 5.asigura longevitatea. vitamine substante biologic active (antioxidante. constituind grupa energogenelor nutritionale. MINERALELE sunt substante esentiale pentru sistemul musculo-scheletic ca si pentru multiple actiuni biologice. .previne dislipidemiile si cancerul . . rezaharare. GATORADE. Completarea dietei cu suplimente nutritionale: oligoelemente. Exista o serie de preparate ce utilizeaza surse naturale si care se utilizeaza si/sau ca suplimente alimentare. -Exista numeroase produse tipizate de tip ISOSTAR.creste rezistenta la stres.Dupa incheierea efortului sportivul trebuie sa bea pentru a compensa cat mai repede eficitul de apa. . aport de saruri. Pentru a atinge aceste obiective este necesar sa se pastreze proportiile indicate anterior pentru proteine. Consum de alimente alcaline. solutiile de rehidatare tinand cont de toti acesti factori.stimuleaza procesele chemoprotective. iar in cazuri severe poate determina chiar moartea. -Compozitia lor trebuie sa satisfaca urmatoarele deziderate: rehidratare. Alimentatie echilibrata si variata. . 4.stimuleaza sistemul imunitar. Consum minim de zahar. . impreuna cu hormonii si cu enzimele formeaza grupa biocatalizatorilor care guverneaza totalitatea reactiilor organismului uman. Consum de alimente cu fibre vegetale. Decalogul alimentatiei fiziologice este (dupa Fr. de principiile asocierii alimentelor sI de structura .stimuleaza functiile cerebrale . fibre. Existenta unui deficit de apa poate fi determinata practic si fiabil prin controlul greutatii corporale inainte si dupa efort. Consum de alimente native (nepreaparate).acopera necesarul de calorii . 8. OVOMALTINE. VITAMINELE participa la multe reactii biochimice care transforma alimentele in energie. . Consum minim de sare. 10. O scadere a depozitului de vitamine poate cauza o deteriorare a sanatatii. lipide sI glucide. Efortul duce la cresterea eliminarilor unor minerale implicate in procesele celulare de aceea este importanta cunoasterea acestor aspecte in scopul suplimentarii dietei sportivului. saruri minerale si glucide. Dieta saraca in grasimi. Evitarea alimentelor conservate. cat sI dupa incheierea efortului. carnitina) pentru neutralizarea radicalilor liberi proveniti din alimentele conservate. 2.

hreanul. smochine sau uscate. cirese. Alimentele din grupa 1 si cele din grupa 2 nutrebuie consumate decat separat unele fata de celelelte. fructe acrisoare . legume. cartofi.banane. organe. alimentele se pot clasifica in 4 grupe : Grupa 1 cuprinde alimentele bogate in hidrati de carbon (cereale. piperul . zahar alb. ghimbirul. verdeturi. avocado. in functie de principiile de asociere. soia. Se recomanda ca orice masa sa contina 80% fructe si legume. Grupa 3 contine alimente neutre : grasimi. carnati.piramidei alimentare. paine. pere. smantana. paste fainoase. alimente conservate. galbenus. Persoanele care vor sa slabeasca vor evita in plus maioneza. produse din faina alba. castane. . froctele cu boabe. fructe uscate cu pastai. Alimentele din grupa 3 (neutra) pot fi combinate cu cele din grupa 1 sau 2. mustarul. deci nu in timpul aceleiasi mese. arahide. ceaiul negru. fructe dulci . Grupa 4 cuprinde alimentele de consum redus sau interzise pentru persoanele hiperponderale: marmelada. condimente. cafeaua. otetul. nuci. peste. branza de vaci. prajituri. produse lactate.mere. piersici. pasare. Grupa 2 include alimentele bogate in albumina: carne. salam. macesele.

ulei). Legume. reprezentand 10% din ratia pe 24h. 2. 8. urmatorii factori: progresul obtinut in domeniul alimentatiei sportive. oligoelemente si vitamine. fructe.PRINCIPII DE ALIMENTATIE SPORTIVA Respectarea regimului de viata si a regimului alimentar in tot timpul antrenamentului. 6. 4. reprezinta un factor de baza care conditioneaza pregatirea organismului la un nivel cat mai ridicat si realizarea unor performante superioare. reprezentand 8% din ratia pe 24h. 3. in continua crestere. fructe. al pregatirii biologice si lupta impotriva bolilor infectioase. hiperglucidica. reprezentand 2% din ratia pe 24h. Parerea generala la ora actuala este aceea ca performantele sportive de exceptie obtinute in ultimii ani au avut la baza. cresterea masei musculare in efortul de forta . lactate). reprezentand 15% din ratia pe 24h. Este o ratie hipocalorica.la micul dejun 25-30%. Produse zaharoase. printre altele. Cereale. reprezentand 10% din ratia pe 24h. Carne. frisca. smantana.viteza (ratie hiperproteica. normo sau usor hipoproteica. 7. . A. Principalele grupe de alimente pot fi sintetizate in opt categorii: 1. C. 5. hipolipidica. leguminoase uscate. si mai ales in perioadele de concurs. Grasimi alimentare (unt. Bauturi. Ratia de refacere are ca scop combaterea acidozei indusa de efort si compensarea consumului si pierderilor din efort.la cina 25-30%. reprezentand 15% din ratia pe 24h. Oua.la dejun 40-45%. Ratia competitionala . . B. peste si derivate ale acestora. Repartitia ratiei alimentare pe 24 de ore este urmatoarea: . Ratia de intretinere sau sustinere urmareste cresterea rezervelor de glicogen muscular si hepatic necesare mai ales in efortul de rezistenta (ratie hiperglucidica -regimul de 7 zile). Lapte si derivate lactate. reprezentand 40% din ratia pe 24h. hiperhidrica si bogata in radicali alcalini (legume.

-la baieti dupa adolescenta tesutul adipos scade pana la varsta adulta cand incepe sa creasca din nou . masurarea greutatii corporale este completata cu aprecierea starii de nutritie. cu o masa activa corespunzatoare. care are in vedere calculul procentului de tesut adipos subcutanat sI al masei active (compozitia corporala). normoglucidic.insulino dependent). Recomandari privind reglarea greutatii si a cantitatii de tesut adipos Practicarea regulata a exercitiului fizic are ca rezultat o pierdere redusa a numarului de kilograme (medie 70-90 g/saptamana). . 2. RECOMANDARI PENTRU CRESTEREA SAU SCADEREA IN GREUTATE Cantitatea de grasime este modelata genetic. hipolipidic. daca exista un exces ponderal si de tesut adipos. . hiperproteic. Abordarea este insa mult mai complexa. cresterea tonusului muscular si a masei musculare (usoara). obtinerea unei siluete mai zvelte. 2000).Cand se urmareste o scadere mai mare in greutate este obligatorie asocierea exercitiului fizic cu o dieta hipocalorica Pentru optimizarea proportiei de masa activa sI tesut adipos se recomanda urmatoarele: 1.studii efectuate au aratat ca subiectii supraponderali au fost 62% barbati cu varste intre 55-64 ani si 78% femei cu varste intre 65-74 ani. cu o masa activa redusa se indica regim hipocaloric. Are insa un rol profilactic important in prevenirea sI controlul cresterii in greutate. hipolipidic 3. asociat cu un deficit de masa activa se va indica un regim alimentar normocaloric. apoi scade odata cu dezvoltarea masei musculare . hipolipidic. debutul adolescentei 11-15 ani si ultimul trimestru de sarcina) si cresterii cantitatii de lipide continute de acestea . Evolutia cantitatii de tesut adipos este urmatoarea : . daca exista un deficit ponderal cu deficit de masa activa se indica un regim alimentar hipercaloric.in sportul de performanta. la femeile de peste 50 ani poate ajunge la 31-35% din greutatea corporala. hiperproteic. normoglucidic.la fete cresterea continua pe tot parcursul vietii.normoproteic. necesitand luarea in calcul a unor factori . normo sau hiperglucidic (in functie de tipul efortului). conduce la un consum energetic de 5 kcal/minut. . COMPOZItIA CORPORALA. iar la obeze la 30-70% din greutatea corporala .creste in primul an al vietii. Obezitatea se datoreaza cresterii numarului de adipocite (primul an de viata. endocrin si de aportul caloric al dietei. Mersul viguros. antrenament pentru cresterea masei musculare.GREUTATEA CORPORALA . daca exista un exces ponderal si de tesut adipos. 4.creste la adolescenta . spre exemplu . diabet non. prevenirea obezitatii sI aparitiei bolilor cronice asociate acesteia ( afectiuni coronariene. . normo sau hiperglucidic (in functie de tipul efortului). De aceea atunci cand se urmareste o scadere mai mare in greutate este obligatorie asocierea exercitiului fizic cu o dieta hipocalorica (Serbescu. daca exista o greutate corporala corespunzatoare.seindicaregimhipocaloric. antrenament pentru cresterea masei musculare . normo sau hipolipidic ( in functie de proportia tesutului adipos). hiperproteic.

. 50 g branza de vaci. ardei.454 Kg grasime pura este nevoie de cheltuirea a 3500 Kcal. dar numai pe seama masei active. uneori in cantitate chiar mai mare decat initial. baI de aburi. . Pentru o pierdere ideala de 1-1.suplimentari: obezii prezinta riscuri sporite la efort. Dietele foarte severe (cu reducerea inclusiv a lichidelor ingerate) au ca rezultat o pierdere minima de tA. -in urma scaderii in greutate urmeaza o perioada de stabilizare sau incetinire a ratei de pierdere in greutate prin scaderea metabolismului bazal. Pentru cresterea sau mentinerea greutatii. -in cazul regimurilor hipocalorice se tine cont de faptul ca reducerea cantitativa a dietei trebuie sa se faca cu minimum 200 .reducerea consumului de oxigen.5 kg/saptamana. . 200g fructe. De asemenea creste riscul aparitiei bolilor cardiovasculare datorita mobilizarii grasimilor intraabdominale. Pentru scaderea in greutate. imbracaminte impermeabila. . Se recomanda reduceri mici calorice ale unui numar cat mai mare de alimente.scaderea performantelor motrice pentru o scadere prin deshidratare de 3% din greutatea corporala Cea mai indicata metoda pentru pierderea greutatii suplimentare consta in mici restrictii in consumul energetic zilnic.reducerea functiei cardiace in timpul eforturilor submaximale.300 Kcalorii si maximum 1000 Kcal/zi.reducerea fortei musculare .scaderea fluxului sanguin renal . eventuali factori ereditari. corelat cu cresterea cheltuielilor energetice prin practicarea regulata a exercitiilor fizice. in schimb se pierd minerale. Scaderea brusca in greutate favorizeaza declansarea unor tulburari gastrice. numai pe seama tesutului adipos. 1/4 litru iaurt. .Cina: salata de cruditati cu 1 ou fiert tare. soldat cu pierderea a 0.scaderea volumului plasmatic sI sanguin. ceea ce necesita reevaluarea situatiei. . ar trebui cheltuite 1000 . 5-10 ridichi. castraveti cu otet si o lingura ulei.5 kg/saptamana.depletia rezervelor de glicogen hepatic . . dar mai ales metabolice care duc la o refacere tot atat de rapida a tA in momentul terminarii regimului. Se indica un efort fizic sustinut. respectiv 500 Kcal/zi. 40 g paine neagra.aparitia precoce a oboselii.Mic dejun: ceai sau cafea neagra cu 1 bucata zahar. rosii. desi mentinem acelasi numar de calorii ingerate. regim alimentar pentru slabire. capacitati functionale limitate. Regim pentru slabire (1100-1200 calorii): .1500 Kcal/zi atat prin efort fizic cat si prin reducerea aportului alimentar. . 40 g paine neagra. diuretice. . 300 g fructe. etc) genereaza multiple activitati negative : . Din acest motiv la selectia medico-sportiva si controalele medicale periodice este bine sa investigam sI sa corectam din timp acesti factori. trebuie sa se tina cont ca pentru pierderea a 0. . glicogen. apa. rosii. se fac bai de aburi.tulburari de termoreglare . bogat în vitamine si saruri minerale. .Pranz: salata de varza cruda rasa. Exista si situatia cand un sportiv vrea sa treaca la o categorie inferioara de greutate. salata verde. Cresterea în greutate se observa la sportivi între sezoanele competitionale. 200 g carne slaba de vaca. Colegiul American de Medicina Sportiva considera ca scaderea brusca in greutate (utilizarea zilnica a saunei. sarac în lipide si protide. laxative. electroliti. ardei.

regim vegetarian. Necesarul in vitamina C creste odata cu varsta. Vitamina D este necesara absorbtiei calciului si mineralizarii ososase. Regimul alimentar va fi hipercaloric si hiperproteic. Astazi se recunoaste ca maximul masei osoase probabil este atins pana la 25 de ani.Trim Fit.Stop Apetit. cu masurarea frecventa a plicilor subcutanate si ajustarea in consecinta a programului. . ceea ce inseamna ca prin instituirea acestei diete 5 zile/saptamana s-ar castiga 1-1.5 Kg/saptamana. asociat cu un program de antrenament viguros. Carenta de zinc este responsabila de nanism si intarziere pubertara. iar un supliment de acid folic este necesar pentru fetele insarcinate si cele ce provin din medii defavorizate.preparate pe baza de plante pentru reducerea greutatii corporale de tip Bio-Cla 100. Se recomanda un exces caloric de 1000 . 2001): -cel putin odata in adolescenta la copiii fara factori de risc particulari . fiind unanim admis ca acest aport trebuie crescut pentru a satisface necesitatile impuse de crestere. Necesarul vitaminic este de asemenea crescut la adolescent.produse dietetice naturale pentru cresterea poftei de mancare de tip Rubisol si Apetit NUTRITIA SI ALIMENTATIA SCOLARULUI SI ADOLESCENTULUI Aportul energetic trebuie sa acopere nevoile legate de cresterea activitatii fizice sI nevoile legate de accelerarea cresterii. in afara cazurilor de supraponderabilitate Necesarul de calciu la adolescent este controversat. Doza zilnica recomandata este de 15 mg pentru fete. -investigatie repetata in fiecare an in caz de sarcina.trebuie sa se tina cont ca pentru a castiga 0. Trim 4 Life. Astfel se recomanda : . Normoponderol. iar acidul folic sintezei de ADN. in timp ce la baieti doza scade de la 12 mg la 11-14 ani la 10 mg ulterior. obiceiuri alimentare particulare. Vitamina A este necesara in cantitati crescute datorita rolului sau in crestere. Citrimax&Chromium. Diett. Accelerarea cresterii masei slabe antreneaza o crestere a necesarului de fier pentru sinteza mioglobinei. Astfel se recomanda cel putin 3 mese zilnice cu alimente bogate in calciu. Fat Burners . sarcina.1500 Kcal/zi. in proliferarea sI diviziunea celulara. Adolescenta este varsta la care carenta in fier este cea mai ridicata. Fructele si legumele proaspete lipsesc de multe ori din alimentatia copilului si adolescentului. in acest sens investigarea anemiei se va face prin efectuarea analizelor sanguine (Ciofu. administrarea de contraceptive orale. modificat de activitatea fizica. pierderi menstruale abundente sau alte pierderi de sange. in reglarea greutatii corporale se pot utiliza ca adjuvante si diverse preparate din plante sau suplimente alimentare. Ele nu sunt medicamente propriu-zise ci contin in exclusivitate substante naturale. Se considera ca aportul de calciu la adolescenti este scazut. Modificarile concentratiei zincului variaza cu stadiile pubertatii fara a se evidentia un deficit net. antrenament fizic intens. La copiii si adolescentii ce practica diverse sporturi se va tine cont si de suplimentarea calorica si sau in trofine alimentare datorata practicarii sportului. deoarece este necesara in sinteza colagenului. boli cronice. Fat Absorber. Ambele au o importanta majora pentru adolescent.454 Kg masa musculara trebuie sa existe un exces caloric de 2500 Kcal. Preapratele moderne de combatere a obezitatii reduc cantitatea de tesut adipos fara sa afecteze starea de sanatate. Se impune depistarea anemiei feriprive la adolescent deoarece simptomele carentei de fier sunt necaracteristice.

consumati excesiv. seleniu) dar care au o importanta deaosebita in realizarea performantei si care au o absortie scazuta si o excretie crescuta in cazul unei diete bogate in hidrati de carbon. de asemenea. care exercita sau potenteaza reactii eliberatoare de energie. adesea. solutii de rehidratare sau preparate medicamentoase de tipul polimineralizantelor. dar pentru aceasta este nevoie. In ceea ce priveste mineralele exista insa unele elemente a caror administrare se face individual datorita rolului deosebit pe care acestea il joaca in organism In cazul sportivilor insa. Doping Folosirea judicioasa a medicamentelor. odihnei in conditii optime si aportului alimentar echilibrat cantitativ si calitativ. poate fi deosebit de utila pentru pregatirea biologica a sportivilor. se consuma exagerat datorita efortului sportiv. Trebuie avut in vedere ca efortul sportiv de inalta performanta. iar explicatia prezentei lor si in aceasta categorie de produse farmaceutice consta in faptul ca. saracind astfel depozitele. organismul este capabil sa refaca singur cea mai mare parte dintre factorii consumati. se elimina prin lichidul sudoral. Sustinerea efortului si favorizarea refacerii pot fi justificate si prin alte considerente de ordin biochimic. . Pentru imbunatatirea performantei se mai adauga la aceasta lista si bicarbonatul de sodiu si fosfatii. zincul si magneziul. Iata ratiunile pentru care aceste produse deschid lista grupelor de substante implicate si utile in refacere (metabolica. neuromusculara etc. MINERALE Constituie primele grupe din medicatia ergotropa. efortul intervine ca un factor suplimentar si de aceea recomanda o suplimentare care trebuie sa compenseze pierderile prin urina si transpiratie si sa imbunatateasca statusul mineral al organismului. Bazele medicatiei sportivului. de timp si de o cantitate mare de energie. atat in antrenament cat si in competitii este deosebit de mare. necesara efortului sportiv. neuropsihica. pe de o parte. ori o asociere de asemenea compusi. altele au o importanta mai mica. In general. homeostazia refacuta.CURS 8. Compusii biochimici energogeni. iar. cupru. Ca sustinatoare de efort sau in refacere. fierul. mai ales a unor substante la limita dintre factori nutritivi si medicamentele propriu-zise. pe de alta parte. Medicatia de refacere reprezinta o grupa de produse naturale sau sintetice ce joaca un rol compensator pe plan metabolic (compenseaza atat consumul indus de efort cat si pierderile prin transpiratie). poate depasi limite adaptative. in egala masura ele deschid lista substantelor de refacere (trofotrope). administratia izolata apartinand in mare masura indicatiilor strict medicale. deci substante fiziologice. Suplimentarea se face prin dieta. rationala pentru medicatia de sustinere si de refacere dupa efort. O categorie aparte o constituie cea a alimentelor ce se gasesc in cantitati mici in organism (zinc. pentru ratiuni bine justificate. 1. trebuie inlocuiti. epurarea catabolitilor acumulati in cantitati toxice trebuie favorizata. chiar daca sunt respectate regulile metodice. ca urmare a efortului sportiv. vitaminele se administreaza in complexe. astfel incat daca nu este sustinut si dozat corespunzator. fara sa se substituie insa antrenamentului rational. Elementele minerale al caror status este mai frecvent dereglat in organismul uman sunt calciul.). Iata asadar o justificare fiziologica. Unele vitamine joacaun rol deosebit in sustinerea efortului sportiv. Sustinatoarele de efort reprezinta produsi farmaceutici naturali sau de sinteza. in exces. VITAMINE.

AMINOACIZI SI CONCENTRATE PROTEICE (LAPTE. legand lanturile lungi de acizi grasi liberi pe care le trece prin membrana mitocondriala si le duce la locul betaoxidarii celulare.Suplimentarea cu aceste elemente este recomandata in perioadele de antrenament intens sau in orice situatie in care sportivii prezinta limitari ale aportului alimentar (alimentatie vegetariana. lecitina (rol in activitatea nervoasa superioara) sI impiedica infiltrarea grasa a ficatului. Se recomanda de asemeni si in sporturi de mare anduranta (triatlon. utila in eforturile sportive de anduranta. La randul sau aceasta se transforma in acetilcolina (mediator chimic cu rol in cresterea vitezei de reactie). 2. fructoza cu vitamine. detoxifiante.). in special prin glucoza si fructoza (miere. alpinism). Se recomanda in sezonul rece si perioadele pregatitoare. miere). desi glicoliza (anaeroba) incepe chiar din primele secunde ale efortului. zincului. Aceasta compensare (refacere) se realizeaza prin ratia hiperglucidica din alimentatie. dulciurile (zahar. Ca produse farmaceutice se utilizeaza glucoza pura (pulvis). . imbunatatind rata de eliberare energetica. SOIA. tablete de glucoze. si chiar supracompensata. Depletia de glicogen muscular. cromului. peste) are rol in sinteza colinei.ceea ce permite un randament superior celui anterior. COMPUSI GLUCIDICI Glucoza constituie o sursa energetica in efortul de anduranta. impiedica acumularea de acid lactic in muschi . branzeturi. uneori si hepatic. Cele mai valoroase glucide sunt cele provenite din alimente. dulciuri.Acidul glutamic intervine in metabolismul muscular sI neuronal. magneziului. cum ar fi: painea. . Dintre produsele tipizate mentionam: Eleutalul. trebuie compensata dupa efort pentru a repeta antrenamente si competitii la intervale relativ scurte de timp. mentionam: . Dintre mineralele cu administrare individualizata atragem atentia asupra calciului. Concentratia plasmatica de glutamina scade la sportivii de anduranta fiind importanta pentru o imunitate optima ca si pentru sinteza proteica . gimnastica). devenind astfel sursa de energie. fainoase etc. Pharmenergovitul. PESTE) Dintre aminoacizii ce au rol important in practica sportiva. ca urmare a efortului de durata.Lizina intervine in sinteza proteinelor musculare.Glicocolul (din gelatina) este folosit pentru obtinerea creatinei si fosfocreatinei (depozit energetic pentru eforturile de scurta durata). alaturi de metionina (carnitina) . indirect are actiuni anabolizante. in componenta acestor produsI intra glucoza sI dextroza ca sursa de energie. un polialcool izomer al glucozei. Glucoza sau fructoza sunt comercializate sub forma de tablete energizante.Metionina (din cazeina din lapte. cereale etc. se recomanda in eforturile de scurta durata. . vitamina C care intervine in procesele oxidative ca un catalizator.Carnitina stimuleaza transportul acizilor grasi in mitocondrii. unii intrand in compozitia unor produse farmaceutice. cartofi. sI fierului. sporturi pe categorii de greutate. Creatina se administreaza sI sub forma orala 5 g/zi in sporturile cu dominanta anaeroba majoritara. 3. Mezoinozitolul este forma activa a inozitolului .Acidul aspartic intervine in obtinerea energiei (ciclul Krebs). Sub forma de fosfatidilmezoinozitol intra in compozitia fosfolipidelor membranare si favorizeaza transportul grasimilor din ficat.

alcoolici sI la cei expusi la substante poluante.Apilarnilprop sub forma de drajeuri (contine apilarnil liofilizat 10 mg si propolis pulvis 7mg). pre sI post operator. Este de asemenea folosita de sportivi in perioada pregatitoare sau in cazurile de suprasolicitare. diaree sI voma persistenta ca sI alte stari patologice ce conduc la deficite proteice in performanta sportiva aminoacizii pot fi utilizati in atat ca medicatie sustinatoare a efortului cat si ca medicatie de refacere. aminoacizii putand fi utilizati pentru crestere masei musculare (efort de forta-viteza. in medicina aminoacizii se utilizeaza ca medicatie parenterala in forme severe de insuficienta hepatica sau renala. Creatinasub forma de fosfocreatina reprezinta principalul depozit energetic in eforturile de scurta durata. Este un energostimulant general si un activator biologic. eforturi repetate. in refacerea posttraumatica. malabsorbtie. body building.Aslavital . haltere .Lecitina. Colina si inozitolul intra in structura lecitinei . Acidul gama-aminobutiriccontribuie la cresterea nivelului de serotonina din organism. .etc). L-taurina intervine in stimularea activatatii SNC si a miocardului . impreuna cu ornitina ajuta la detoxifierea ficatului. 4. colina intra in structura membranelor celulare si se intalneste sub forma combinata cu unele vitamine. Tirozina este transformata in prezenta vitaminelor C.Arginina si carnitina stimuleaza hormonul de crestere. combaterea oboselii centrale. sporturi de lupta.preparate pe baza de Ginseng .Vitamina B15 . in ceea ce priveste efectele aminoacizilor acestea sunt extrem de complexe. L-cisteina are un rol antioxidant. influentand dispozitia psihica si somnul. o glicerofosfatida cu rol energetic in sporturile cu profil de anduranta. este un factor de detoxifiere la fumatori. Se administreaza in eforturi de durata medie sau scurta. impiedicand depunerea acestora in ficat. stimularea activitatii cardiace. In cadrul medicatiei de refacere ca tonice generale mentionam : . Se recomanda ca tonic general. in perioada pregatitoare. inozitolul se gaseste in proportie mare in structura creierului. dar sI pentru efectele de stimulare a activitatii SNC. nespecific. Inozina si succinatul favorizeaza utilizarea oxigenului si accelereaza furnizarea energiei avand ca rezultat o crestere a performantei . Dintre stimulentele cu efecte generale asupra organismului vom atrage atentia asupra Humanophortului (Hipocrate). dupa rezectii de stomac sau intestin. a anxietatii. efecte hepatoprotectoare sI de eliminare a amoniacului. Ambele substante contribuie la arderea si descompunerea lipidelor. a fierului si cuprului in catecolamine . potentat de administrarea asociata cu alti antioxidanti. inozina contribuie si la eliminarea amoniacului din muschi. in suprasolicitarile fizice de tip astenic. Pe piata romaneasca exista foarte multe preparate ce contin lecitina . S-a sugerat ca administrarea de arginina si carnitina stimuleaza secretia hormonului de crestere hipofizar (STH) ce influenteaza cresterea masei musculare. PREPARATE MEDICAMENTOASE CU CU EFECTE TROFICE SI TONICE GENERALE LA NIVELUL ORGANISMULUI In cadrul medicatiei de sustinere cu rol trofic si tonic general mentionam urmatoarele preparate : . B6.

actionand astfel favorabil asupra metabolismului neuronal). cat sI la nivel celular prin stimularea regenerarii celulare sI ameliorarea proceselor metabolice. solutie injectabila comercializat sub diverse denumiri (Piracetam. flavonidele. sub forma de tablete sau fiole buvabile. PRODUSE MEDICAMENTOASE CU EFECTE NEUROTROPE Avand in vedere importanta SNC in reglarea tuturor functiilor organismului.Pornind de la piritinol. L. E. Nootropil. manganul. coenzima Q. seleniul. Din cadrul preparatelor din plante cu actiune neurotropa amintim Mentat. vitaminele B1 si B2 si cafeina baza. Intervine in reactiile de oxido-reducere. protector al sistemului nervos si activator neuronal. Gerovitalul H3. 800 mg. Vinca minor. are o actiune la nivelul SNC sI neurovegetativ. Cea mai mare parte a oxigenului utilizat in procesele metabolice se combina in final cu hidrogenul. s-a realizat produsul Pirivin C drajeuri. Neurostim. in sustinerea efortului sportiv se utilizeaza numeroase preparate medicamentoase cu efecte neurotrope.Cerebryl. peroxidul de hidrogen si radicali hidroxil. Dintre acestea mentionam : . care protejeaza neuronii impotriva diverselor agresiunifiind util in refacerea neuropsihica. mentine echilibrul proceselor corticale asigurand buna functionare a sistemului nervos. Vita-Roz . Pe baza piracetamului a fost realizat produsul Piravitan. care imbunatateste atentia si memoria actelor motrice. Are actiune lipotropa. atentia. amelioreaza circulatia cerebrala sI metabolismul neuronal. caruia i s-a adaugat vincamina (alcaloid extras dintr-o planta. memoria. energizant. datorita reducerii partiale a oxigenului. . are actiune lipotropa 5. In timpul efortului producerea de radicali liberi este crescuta prin diverse mecanisme incluzand producerea in cadrul metabolismului celular a unor intermediari de tipul superoxizilor.Piritinolul. cu actiune biocatalitica celulara. antiaterogena. glutationul. exercitand efecte ergotrope asupra SNC. Efectele sale ca substanta neurotropa constau in ameliorarea functiilor psihice implicate in procese cognitive ca invatarea. Memotal. care la randul lor conduc la formarea peroxidului de oxigen ce poate reactiona acizi grasi nesaturati cu generarea unui nou radical liber. Din acest grup fac parte vitamina C. care amelioreaza circulatia cerebrala.Piracetam sub forma de comprimate de 400 mg.cisteina. Stamin). ANTIOXIDANTE Radicalii liberi rezultati in urma actiunii agentilor exogeni sau cei formati in urma proceselor metabolismului celular au efecte nocive asupra organismului. cu rezultate benefice pentru sportivul stresat. 6. derivat de piridoxina.. ambele cu efecte evidente in refacerea neuropsihica si neuromusculara. 4-5% formeaza superoxizi. Piracetamul este unmetabolit rezultat din activitatea neuronala.Gerovital Aslavitalul reprezinta un factor eutrofic regenerator. formand apa. carotenoidele. Asociat cu Piritinolul potenteaza efectele acestuia. Acest radical initiaza un lant de reactii cunoscut sub numele de peroxidare lipidica avand ca rezultat final alterarea celulei musculare. N-Piracetam. Pentru a evita actiunea nefasta a acestor factori exista un grup de substante naturale numite antioxidante. creste rezistenta la oboseala psihica. Medicatia de refacere utilizeaza in principal : . Lucetam.

B12) sunt indispensabile pentru activitatea SNC. Aminoacizii cu lanturi ramificate intervin in geneza oboselii centrale. hiperexcitabilitate nervoasa. Reamintim si rolul sucului de orz verde prin proprietatile sale hepatotrope. atentie. preparatele medicamentoase au fost prezentate in cadrul capitolului dedicat fitoterapiei. Aceasta determina cresterea capacitatii de regenerare hepatica si stimularea neogenezei hepatocitelor. Suplimentarea alimentatiei sportivilor cu astfel de suplimente alimentare mareste eficienta producerii de energie si scade necesarul de oxigen. B9. in sindroame de suprasolicitate intelectuala sI fizica (stres). Preparatele ce contin complezul B se administreaza pentru sustinerea biologica a efortului cu dominanta neuropsihica.Nervosedinul. ajutand la obtinerea de performante crescute. Ca urmare a catabolismului proteic rezulta amoniac. Vitaminele grupului B (B1. imbunatateste memoria si capacitatea de invatare. Dintre preparatele complexe de aminoacizi cu rol in metabolismul SNC reamintim Muscle Nitro si Good Nights 4 Life 7. B4. PRODUSE MEDICAMENTOASE CU EFECTE HEPATOTROPE In cadrul medicatiei de sustinere a functiei hepatice un rol important il ocupa produsele ce contin un complex de biflavonizi (silimarina. Reamintim si preparatele pe baza de aminoacizi asociati cu vitamina B6. magneziul. B6. stari de anxietate. primul sistem din organism. dupa sistemul nervos.B2. Eficacitatea terapeutica a silimarinei se bazeaza pe doua mecanisme de actiune: in primul rand protejeaza structura externa a membranei celulei hepatice astfel incat substantele hepatotoxice nu patrund in celula. Sedativ PC lecitina. B8. tulburari de memorie. concentratie. silibianina) pentru rolul hepatoprotector cu actiune lipotropa. Administrarea acestor aminoacizi permite muschilor sa nu mai arda propriile proteine. B3. B7 -biotina. silibina. administrata impreuna cu mierea contribuie suplimentar la imbunatatirea functiilor cerebrale. 1986). zincul si cuprul intervin in numeroase procese enzimatice. Anterior am prezentat preparatul Magne-B6. au si importante efecte neurotrope. care simte efectele stresului. Calciul.acid folic. intarziind astfel aparitia oboselii. utilizat pentru astenie psihica. Din acest motiv intra in compozitia unor preparate medicamentoase cu rol in combaterea stresului fizic sI psihic. Un alt preparat care exercita si puternice efecte neurotrope este Aslavitalul. Unele preparate asociaza sI bioelemente in scopul actiunii sinergice a cestora cu vitaminele grupului B in combaterea stresului. Ginseng.colina.pantotenat de calciu. produce dereglari in transformarea glicogenului in energie. are efecte toxice asupra SNC. in stimularea functiilor nervoase (Bonke. B5. Lecitina intervine in nutritia celulei nervoase. care desi fac parte din grupa substantelor cu efecte trofice si tonice generale. in al doilea rand silimarina stimuleaza activitatea polimerazei A cu efect in cresterea sintezei proteice ribozomale.inozitol. Deoarece silimarina se obtine din fructele de Slybum marianum Gaertn. Produsele pe baza de lecitina se administreaza in scopul cresterii eficientei mentale datorita efectelor tonice pe care le exercita la nivelul sistemului nervos prin activarea metabolismului cerebral. Din aceste motive valorile sanguine ale amoniacului . hiperemotivitate. Amoniacul are efecte toxice asupra celulelor. Astfel calciul intervine in transmiterea influxului nervos sI alaturi de vitamina B1 regleaza activitatea sistemului cardiovascular. alaturi de alte preparate hepatoprotectoare realizate din plante (Liv 52).

a hipertensiunii arteriale. Fosfolipidele joaca un rol esential in organism ca elemente structurale ale membranelor si ca reglatori ai functiilor de schimb intre compartimentul intra si extracelular. PUFA influenteaza structura membranei celulare. de aceea ar fi benefica o suplimentare in omega . comprimate efervescente). Lipovitan). cu rol in refacere (Mecopar Forte. 1994). Preparatele hepatotrope pe baza de fosfolipide esentiale sunt reprezentate de : Esfogran. colina si metionina cu vitamine din grupul B avand ca rezultat un complex de factori lipotropi. mai ales a celei eritrocitare. Aceasta prostaglandina este cea mai importanta pentru combatrea arterosclerozei. furnizand substrat energetic celulelor hepatice. Farcovit B12. fapt demonstrat experimental prin cresterea plasticitatii hematiilor permitand un consum maxim de O2 si nivele sanguine crescute la subiectii ce realizeaza antrenamente la altitudine (Faure. Complex fosfolipide esentiale cu vitamine. din care se obtine prostaglendina E. Liver Aid. SALMON OIL.trebuiesc mentinute in limite normale.Arginina-Sorbitol este utilizata in principal in scopuri medicale. BIOMARIN PLUS. Essentiale. OMS recomanda ca 3% din caloriile introduse in organism sa fie furnizate de acizii grasI esentiali (5% pentru copii). Acizii grasi Omega 3 reprezinta un supliment important pentru prevenirea aritmiilor si a mortii subite. Sorbitolul este un alcool polihidroxilic care se metabolizeaza in principal in ficat pana la fructoza sau glucoza. dar prin extindere poate fi utilizata sI la sportivi pentru efectele detoxifiante hepatice. respectiv acidul alfa-linoleic sI gama-linoleic (vitamina F). cu actiune hepatoprotectoare.acizi grasi. magneziu si arginina. Tot pentru sinteza prostaglandinelor se utilizeaza 2 acizi grasI nesaturati. 1993) si se prezinta sub forma de capsule gelatinoase (OMEGA 3 FISH OIL. obtinut din ulei de cocos. ca si pentru activarea schimburilor enzimatice de la nivelul membranelor. Aceste trigliceride administrate oral sunt oxidate precoce in timpul efortului si pot servi astfel ca substrat energetic in eforturile de ultraanduranta. hepatoprotectori si hepatotrofici. exercita o actiune detoxifianta prin fixarea amoniacului in ciclul ureogenetic si scaderea hiperamonimiei induse de efortul de anduranta si oboseala metabolica. Administrarea unei cantitati crescute de acizi grasi nesaturati necesita o asociere cu antioxidanti in doza mare pentru a evita peroxidarea lipidica. asociaza acidul glutamic. . intrand in compozitia a numeroase produse farmaceutice (Aspatofort. MEDICAtIE CU ROL iN SUPLIMENTAREA LIPIDICA Asa cum s-a aratat in cadrul capitolului despre lipide. Amonia Scavengers) Alte preparate pe baza de aminoacizi. Hepaton. de aceea ar putea fi o componenta importanta pentru dietele competitionale in eforturile de ultra anduranta.3 . California Fitness comercializeaza un preparat numit MCT Power. Hepabionta 8. Exista o serie de preparate pe baza de aminoacizi care ofera hepatoprotectie sI cresc eliminarea amoniacului. . Acidul aspartic. Tot un produs bazat pe arginina este si Sargenor ( produs de Sarget Pharma sub forma de solutie buvabila. Produsele care contin acesti acizi au la baza uleiul de peste (Sanders. Trofopar. TRIPLE FISH OIL). alaturi de sarurile de potasiu. Un alt grup de produse cu actiune hepatotropa sunt cele care contin fosfolipide esentiale. Trigliceridele cu lanturi medii sunt rapid absorbite din intestin (ca si CHO) si usor transporate prin membrana mitocondriala. Metaspar.

metilendioxiamfetamina. hidromorfone. STIMULENTE Urmatoarele stimulente sunt interzise. fenfluramina. diamorfina (heroina). Regleaza ritmul circadian sI prin el intreg organismul. Substantele incluse în Programul de Monitorizare 2004 nu sunt considerate substante interzise. morfina. Se gaseste in farmacii sub forma de Evening Primrose Oil (California Fitness. Din aceasta cauza se modifica raportul optim dintre cele 2 tipuri de acizi. niketamida. infarctul miocardic. selegilina. amiphenazol. Catina este interzisa când concentratia acesteia în urina este mai mare de 5 g/mL. Se gaseste sub forma a diverse preparate. previne cancerul. fenetilina.metilendioximeta. amelioreaza depresiile si indispozitiile pasagere. pemolina. DOPING Prima definitie a dopingului s-a dat in 1963 ca reprezentand folosirea unor substante de sinteza in scopul cresterii artificiale a randamentului in competitie si care pot aduce prejudicii sanatatii si eticii sportive.metilefedrina. Se poate folosi cu bune rezultate si la sportive pentru reducerea sindromului premenstrual.metilfenidat. metadona. parahidroxiamfetamina. CANABINOIDE Canabinoidele (ex. oximorfona. catina.marihuana) sunt interzise. Steroizi anabolici androgeni (SAA) .Alimentatia omului modern este bogata in acizi grasi saturati si uleiuri prelucrate industrial din care lipsesc acizii grasI nesaturati. mefentermina. amfetamina.hasis.si L-): adrafinil. Stanley). metamfetamina. amfetaminil. etilamfetamina. mefenorex. Uleiul de Primula contine aproximativ 72% acid alfa. AGENTI ANABOLICI Agentii anabolici sunt interzisi 1. Este extrem de benefica la sportivii care suporta variatii de fus orar. In acelasi timp este un puternic imunostimulant si antioxidant. S3.SUBSTANTE INTERZISE S1. modafinil. bromantan. induce somnul in mod natural. fentermina. pentazocina. benzfetamina. ducand la aparitia bolilor cardiovasculare. 9. Definitia acceptata actual este mai complexa. S2. norfenfluramina.linoleic sI 9% acid gamalinoleic. fapt pentru care este numita ceasul corpului. accidentele vasculare cerebrale. fenproporex. S4. efedrina. mesocarb. fencamfamina. petidina. NARCOTICE Urmatoarele narcotice sunt interzise: buprenorfina. carfedon. A.metilamfetamina. imbunatatind si calitatea lui. etilefrina. prolintan. inclusiv izomerii lor optici (D. amfepramona. oxicodona. MELATONINA Aceasta substanta are un rol aparte in medicatia efortului sportiv. mefetamina. fara efecte neplacute la trezire. dextromoramida. fenmetrazina. stricnina si alte substante farmacologice similare. fendimetrazina. si anume intelegem prin doping folosirea unor metode si substante artificiale care cresc performanta sportiva aducand prejudicii sanatatii si eticii sportive (septembrie 1994 Comisia Medicala a Comitetului International Olimpic). Melatonina este un principiu activ secretat de glanda pineala in conditiile in care intensitatea luminii scade.

fluoximesteron. quinbolon. analogii si factorii de eliberare ai acestora: Eritropoetina (EPO) Hormonul de crestere (hGH) si Factorul de crestere insulino-similar (IGF-1) Gonadotropina corionica (hCG) interzisa numai în cazul barbatilor. hidroxietilamidon) .19-norandrostendiol.constrictiei/astmului induse de efort. bolasteron. danazol. BETA-2-AGONISTI Toti beta-2-agonistii.a.oxymesteron. Alti agenti anabolici Clenbuterol. ciclofenil. stanozolol. substituenti de plasma (ex. epitestosteron. stenbolon. Contrar prevederilor Standardului International pentru Exceptii Terapeutice. oxabolon. HORMONI PEPTIDICI Sunt interzise urmatoarele substante.dehyidrochlorometiltestosteron.19-norandrostendiona. 2. zeranol. drostandiol. În astfel de situatii este necesara o notificare medicala în conformitate cu Sectiunea 8 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice (EUT). acestea fiind permise.miboleron. clostebol. dar nu se limiteaza la: androstenediol.dextran. si analogii (o substanta derivata din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substante si care pastreaza un efect farmacologic similar) acestora. boldion. daca are o structura diferita). deltal. dar nu se limiteaza la: androstadienona. fehidroepiandrosteron (DHEA). chiar.4-hidroxi-19 nortestosteron.mestanolon. metiltestosteron. oxandrolon. testosteron si analogii acestora.androsten-3. S7. tamoxifen sunt interzise numai la barbati. SAA exogeni ( sunt substante care nu pot fi produse de organism în mod natural) includ. oxymetholon. salbutamolului.si L-. dihidrotestosteron. SAA endogeni (sunt substante care pot fi produse de organism în monatural) includ.metenolon. inclusiv izomerii lor optici D.metandienona.17-diona.mesterolon. clomifen.4 hidroxilestosteron. în cazul prevenirii si/sau tratarii astmului si a bronho.tetrahidrogestrinon. atunci caând laboratorul a identificat o concentratie de salbutamol (liber pls conjugat ca glucuronid) mai mare de 1000 ng/mL. noretandrolon. 1-testosteron(deltal-dihidro-testosteron). probenecid. drostanolon. trenbolon. proba va fi considerata pozitiva în cazul în care sportivul nu poate dovedi ca rezultatul anormal a fost o consecinta a utilizarii terapeutice a salbutamolului inhalat. sunt interzisi cu exceptia formoterolului. doar prin inhalare. androstenediona. metandriol. S5. AGENTI MASCATORI Diuretice (o aprobare medicala în concordanta cu Sectiunea 7 din Standardul International pentru Exceptii Terapeutice nu este valabila daca proba de urina a sportivului contine un diuretic în asociere cu o substanta interzisa la nivelul pragului de infractiune sau sub prag). b. formebolon. norboleton. AGENTII CU ACTIVITATE ANTI-ESTROGENA Inhibitorii de aromataza. inclusiv mimeticii (un mimetic este definit ca o substanta cu efect farmacologic similar altei substante. S8. boldenon. Gonadotropine sintetice si pituitare (LH) interzise numai în cazul barbatilor Insulina Corticotropinele S6. salmeterolului si terbutalinei. gestrinon.

rectala.Fotbal (FIFA) .Diureticele includ: acetazolamid.mersalyl. C. cateterizare.spironolactona. dar nu se limiteaza la.50g/L) . elemente genetice si/sau celule care au capacitatea de a creste performanta sportiva. chimica si fizica consta în folosirea de substante si metode. S9. Daca nu este specificat nici un prag. sau intramuscular. substitutia urinei si/sau falsificarea. Pragul de infractiune doping este mentionat în paranteza pentru fiecare federatie. triamteren. produsi de hemoglobina microîncapsulata.Boules (CMSB)(0.Karate (WCF)(0.40g/L) . care altereaza integritatea si validitatea probelor colectate în timpul controlului doping. hidroclorotiazid). M3.tiazide(bendroflumetiazid. CHIMICA SI FIZICA Manipularea farmacologica. Utilizarea de produse care maresc absorbtia.10g/L) . b.Tir cu arcul (FITA)(0. canrenon. dar nu limitat la. bumetanid. . prezenta oricarei cantitati de alcool va constitui o infractiune doping.furosemid. SUBSTANTE INTERZISE ÎN ANUMITE SPORTURI P1. Detectarea se va realiza prin analizarea respiratiei si/sau sângelui. Aceste includ. ALCOOLUL Alcoolul (etanolul) este interzis numai în timpul competitiilor. în sporturile mentionate mai jos. METODE INTERZISE M1. CRESTEREA CAPACITATII DE TRANSFER DE OXIGEN Sunt interzise urmatoarele: a.Pentatlon modern (UIPM)(0.05g/L) .Automobilism (FIA) . homolog sau heterolog sau de produse hematologice (din celule rosii) de orice origine. GLUCOCORTICOSTEROIZI Glucocorticosteroizii sunt interzisi în administrarea pe cale orala.02g/L) .10g/L) .10g/L) . inhibarea excretiei renale si alterari ale concentratiei testosteronului si epistosteronului.Aeronautica (FAI)(0. Aceasta consta în utilizarea de saânge autolog. altele decaât cele necesare unui tratament medical legitim. MANIPULAREA FARMACOLOGICA. perfluorochimicale si efaproxiral (RSR13). inclusiv agenti mascatori.Sporturi cu role (FIRS)(0. acidetacrinic. intravenos. chlortalidon. B. si alte substante cu structura chimica si efecte farmacologice similare. înlocuitorii pe baza de hemoglobina modificata inclusiv. substituenti de saânge pe baza de hemoglobina. M2.Motociclism (FIM) . amilorid. DOPINGUL GENETIC Dopingul cu gene sau celule este definit ca utilizarea non-terapeutica de gene. Dopingul cu sânge. transportul sau eliberarea de oxigen (ex.Gimnastica (FIG)(0.indapamid.eritropoetinele. clorotiazid. Celelalte cai de administrare necesita o notificare medicala în conformitate cu Sectiunea 8 a Standardului International pentru Exceptii Terapeutice.Biliard (WCBS) .

Haltere (IWF) . propranolol.40g/L) . BETA BLOCANTE Daca nu este specificat altfel. levobunolol. alprenolol. timolol.Triatlon (ITU)(0.Box (AIBA) .Schi (FIS) numai pentru sarituri . P3. atenolol. beta-blocantele sunt interzise doar în competitie. . carteolol.Haltere pentru sportivi cu handicap (IPF) -Canotaj (FISA) categoria usoara .Taekwondo (WTF) .Judo (IJF) . bunolol. nadolol. pindolol. metipranolol. nici o Exceptie Terapeutica nu va fi valabila pentru utilizarea diureticelor. sotalol.Karate (WKF) . metoprolol.Lupte (FILA) .Lupte (FILA) P2. carvedilol. celiprolol. dar nu sunt limitate la urmatoarele: Acebutolol. betaxolol. Totusi.Wushu (IWF) .Culturism (IFBB) . labetalol. în urmatoarele sporturi care reclama categorii de greutate si în sporturile în care pierderile de greutate pot creste performanta.Schi (FIS) .. bisoprolol. DIURETICE Sunt interzise în si în afara competitiei în toate sporturile ca agenti mascatori. în urmatoarele sporturi: Aeronautica (FAI) Tir cu arcul (FITA) Automobilism (FIA) Biliard (WCBS) Boules (CMSB) Fotbal (FIFA) Bob (FIBT) Bridge (FMB) Sah (WCF) Curling (WCF) Gimnastica (FIG) Motociclism (FIM) Pentatlon modern (UIPM) Popice (FIQ) Navigatie cu paânze (ISAF) doar cu cârma Tir (ISSF) interzis în afara competitiei Schi (FIS) în sarituri si snowboard stil liber Înot (FINA) în scufundari si înot sincron Lupte (FILA) Beta-blocantele includ. oxprenolol. esmolol.

de un interpret. * Se stabileste de catre Centrul de Control in colaborare cu sportivul care au fost medicamentele administrate in ultimele 48 h. Hormoni peptidici S6. * Proba de urina se imparte in doua vase alese de sportiv.SUBSTANTE SI METODE INTERZISE SI ÎN COMPETITIE SI ÎN AFARA COMPETITIEI SUBSTANTE INTERZISE Toate categoriile de mai jos se refera la toate substantele si metodele prezentate în sectiunea respectiva. Agenti cu activitate anti-estrogenica S8. Agenti de mascare METODE INTERZISE M1. * Daca din prima proba se obtin rezultate pozitive. dar in multe tari au inceput sa fie realizate in orice moment al anului. S4. . * Sportivul trebuie sa fie identificat cu exactitate de directorul Centrului de Control. Celalalt este plasat in alt container pentru teste de rezerva. * in sala de asteptare nu asteapta decat un singur sportiv. Îmbunatatirea capacitatii de transfer de oxigen M2. * Unul din vase este preluat intr-un container sigilat si transportat la laborator. 70 ml (in fata oficialului). chimice si fizice M3. Agenti anabolici S5. * Sportivul semneaza ca toate procedurile au decurs in conformitate cu regulamentul controlului doping. Sportivii trebuie sa fie de acord cu recoltarea unor astfel de probe. Beta-2 Agonsti S7. daca este necesar. * Sportivul alege un cod pentru probe si cele doua vase sunt sigilate . Doping genetic Prosedura care trebuie urmata atunci cand un atlet este suspicionat de utilizarea dopingului sau in cadrul controalelor de rutina este urmatoarea: * Spotivul este convocat la Centrul de Control Doping si poate fi acompaniat de o alta persoana (coleg) si. Manipulari farmacologice. In prezent cele mai multe testari au loc in cadrul evenimentelor sportive majore. * Sportivul isi alege un vas pentru analize si insoteste oficialul in camera in care se recolteaza o proba de urina de min. atunci se repeta testele si pentru a II-a proba.

Supraincordarea Aceasta reprezinta forma acuta a oboselii patologice. rezultati in muschi. acid lactic si amoniac pentru anduranta medie. dereglarea raportului dintre hiperexcitabilitatea nervului si a muschiului). dupa cum urmeaza (date sintetizate in tabelele precedente): pentru oboseala fizica. teoria intoxicarii cu cu metaboliti intermediari. depletia de CP si acumulare de protoni-acid lactic pentru eforturile de anduranta scurta. Depletia de glucoza circulanta (creierul utilizeaza 5g/min). Prevenirea acestor manifestari limita de suprasolicitare poate fi facuta. Oboseala fiziologica si Supraincordarea. localadepletia de CP pentru eforturile pana la 35s. Weichardt. atletismDepletie de glicogen Anduranta lunga I97% la 10000m atletism 35-90min si 90-360min100% la maratonDepletie de glicogen+ Anduranta lunga II si IIIAcumulare de peroxizi MECANISMELE OBOSELII CENTRALE (NEUROPSIHICE) A. pentru oboseala centrala. psihica sunt incriminati trei factori: scaderea glucozei circulante (creierul utilizeaza 5g/min si este foarte sensibil la scaderea glicemiei. vegetativi. psihic sau mixt. B. factori neuropsihici. depletia de glicogen pentru eforturile de anduranta lunga I si depletia de glicogen si acumularea de peroxizi lipidici pentru anduranta I. Lech . Newsholme. Oboseala patologica se diferentiaza de cea fiziologica care apare normal in efortul sportiv si poate fi prevenita si corectata prin mijloacele refacerii. si Leech T. Schiff. teoria toxinei specifice. Trecand peste cateva teorii mai vechi. 800m50% la 800mAcumulare de protoni inot: 100. teoria heterocronismului. III. psihic. Se subintelege ca in efort aceasta oboseala poate merge pana la epuizare. s-au precizat cauzele oboselii. acumulare de protoni. valina. apoi prin mijloace de refacere. chenotoxina.1988) Felul si durata efortuluiATP derivat din Cauze majore de oboseala metabolismul aerob % 5-35s0% la 100mDepletie de CP Atletism. Aceasta stare implica disconfort fiziologic.simptomatologie. II. prioritar adresate substraturilor biologice afectate de efort. metabolic). fiind insotita de senzatii neplacute si o scadere accentuata a randamentului fizic. MECANISMELE OBOSELII LA SPORTIV (dupa E. supraantrenamentul patologica: mecanisme. in urma unor cercetari efectuate de Newsholme E. 200m 2-10min65% la 1500mAcumular de protoni+NH3 Anduranta medie 10-35min87% la 5000m. cresterea unor aminoacizi din sange (leucina. C. in special stresul. in tabelele urmatoare se prezinta cateva aspecte cu privire la mecanismele oboselii la sportivi. T. teorii care s-au s-au dovedit a evidentia mai mult efectele oboselii si nu cauzele acesteia. in primul rand. Depletia unor aminoacizi (leucina. in 1988. triptofan) in sange si patrunderea lor in creier. prin antrenament (fizic. valina. Hill si Pluger. deci abandon. musculara. cum ar fi acidul lactic.. inot10% la 200m 36-120s25% la 400mDepletie de CP Atletism: 400. constand in discordanta . 35s-2min. care au incercat sa explice cauzele acestei oboseli (teoria epuizarii substratului energetic. triptofan) si cresterea lor in creier printr-un deficit al enzimei (5 hydroxiaminotriptoxina).CURS 9. Factorii psihici.

de inducere a influxului nervos. dar si in cea fizica (apetit. de regula suprasolicitari inainte de obtinerea formei sportive. parcurgand urmatoarele etape obligatorii: scoaterea din mediu si trimiterea intr-o statiune la altitudinea de 600-800m pe timp de 3-4 saptamani. reactivitate etc. usor anabolizant. un asemenea tablou clinic a devenit azi o raritate. care consta in afectarea profunda a intregului organism (de unde rezulta rolul SNC) in geneza acestei afectiuni sportive. puternici). Printr-o supraveghere medico-sportiva atenta. in functionarea analizatorilor. organismul este depasit de efortul respectiv. cisteina. astenie. Prof. Supraantrenamentul (nevroza de suprasolicitare) Acesta reprezinta forma clinica a oboselii patologice cronice. cu alte cuvinte. glicocol. sportivul poate ramane marcat cateva saptamani. vitamine. de regula prin interventie medicala energica. cu tratament igieno-dietetic (alcalinizant. scaderea Hb. bogat in cruditati si lactate. evidentiate pe ECG. care este in fapt o tulburare hemodinamica ce poate sa apara la schimbarea brusca de pozitie. Daca se depaseste acest moment acut. Daca totusi se ajunge la acest tablou morbid (boala in toata manifestarea ei) atunci tratamentul este complex. cand inhibitia de protectie este afectata prin droguri. in special in sfera psihica. poate aparea mai ales la persoanele neantrenate. hepatice (pozitivarea testelor hepatice).se termenul de surmenaj) si cei la care efortul nu justifica instalarea bolii (in realitate fiind vorba de asocierea unor factori stresanti diversi. a organismului. aminoacizi de tip aspartat de arginina. Simptomatologia este impresionant de polimorfa.).dintre solicitare si capacitatea de raspuns pe moment. cand mijloacele de refacere pot readuce lucrurile pefagasul normal. diagnosticul fiind pus in faza preclinica. scaderea masei corporale (L. Georgescu M. minerale). motorie etc. stimulare functionala si organica prin complexe de vitamine si oligoelemente. reinsertia in sport facandu-se dupaun minutios bilant medico-sportiv (expertiza). cefalee. S-au descris doua forme clinice: tiroidiana (hiperfunctie) si suprarenala (hipofunctie). Aceasta manifestare. sau a fost confundata cu socul de gravitatie. Simptomatologia este extrem de polimorfa. vitaminele E. iar concluziile sunt favorabile se poate permite cu . in convalescenta dupa boli infectioase sau contagioase. clacaj cardiac. in lucrarea Probleme medicale ale antrenamentului sportiv. Evidentiem intr-o anumita ordine principalele semne: tulburari de comportament. B15) si odihna activa (pentru sedarea neuronilor stresati si atragerea in activitate a unor noi neuroni de rezerva). hidro-zaharat. motiv pentru care ramane sub supraveghere si tratament medical. neurovegetative etc. tulburari cardiovasculare. C. Un prim bilant sportiv se va face la 4-5saptamani dupa o asemenea etapa si daca factorii stresanti au disparut. somn. propunandu. care astazi reprezinta cazurile cele mai numeroase. antioxidante de tip seleniu. dupa sediul manifestarii clinice. medicamentos (sedare corticala. din ce in ce mai rara astazi la performeri. clacaj muscular. in cazuri de dopaj. Rolul SNC in aparitia acestei boli este confirmat si de a treia categorie. elemente patologice in urina. putand merge pana la lipotimii cu pierderea cunostintei si afectare senzoriala. de excitabilitate neuromusculara. distinge urmatoarele grupe de sportivi care ajung la supraantrenament: cei care au obtinut (ca urmare a unor greseli metodice in pregatire. iar sportivul devine un caz problema. manifestari digestive. modificari EEG. a vitezei de reactie. EMG. iar randamentul sportiv este constant scazut. A fost descris ca inima fortata. de solicitare. Prokop sustine ca o scadere de 3% in greutatea corporala trebuie suspectata de supraantrenament).

reluarea progresiva a efortului (pregatirea fizica) nespecific pe timp de 4 saptamani. membrele inferioare devin mai usoare. Chiar si in aceste conditii protectia boxerului reclama ca la juniori sa acordam un interval de timp mai mare pana la meciul urmator si bineinteles sa efectuam a doua zi un examen neuropsihiatric minutios (incluzand si o encefalograma). iar senzatia de anxietate si sufocare este inlocuita de o usoara stare de . KD reprezinta o pierdere trecatoare. mergand pana la abandon. ci este o stare speciala de disconfort fiziologic. picioare de plumb. pana la 60 respiratii peminut). Rolurile arbitrului si medicului sunt decisive in protectia boxerilor care trec prin astfel de situatii. presiune arteriala sistolica (peste 200mmHg) si diastolica crescute. urmeaza o senzatie de usurare a respiratiei. un supraantrenament este recuperabil in 4-6 luni. instantanee am putea spune. uneori aritmic. sa aiba sete de aer (angoasa). exprimata prin pierderea controlului central asupra pozitiei ortostatice. Punctul mort (faza critica) Nu reprezinta propriu-zis o forma de boala indusa de catre sport. ceea ce ar pleda in favoarea ideii ca nu-si pierde cunostinta sau aceasta pierdere este extrem de scurta (1-3s). Rezulta deci ca. atentie si chiar stare de obnubilare etc. ducand la recaderi. la box. rapid si superficial (tachipnee. motivata de considerente financiareconomice. congestionat. facies vultos. de asemenea. luciditatea. casi lovitura in zona lombara. Arbitrii pot evita. la un moment dat. o anumita curba de efort. hipocondrul drept-ficat. uneori fara posibilitatea de a mai reveni in elita sportului de performanta. tahicardie (peste 200 batai/min). cianoza extremitatilor. ordonand continuarea luptei daca se considera necesar acest lucru. incepe sa respire cu dificultate (dispnee). poate avea efecte dezastruoase. reapare dorinta de concurs si de victorie. ca si in cazul KO (o luna de zile). sfera psihica (dar si psihoterapia complexa) avand un rol de prim ordin in recuperarea dupa KD (cadere la podea. epuizare. intr-o competitie de durata (de la zeci de minute la ore). iar sportivul si colectivul doresc reintrarea in echipa se va permite reluarea efortului specific. printr-un efort volitiv de exceptie. Arbitrul controleaza starea boxerului. Daca sportivul. frecventa respiratorie si cardiaca scad. de scurta durata. timp de 4-6 saptamani. iar la repetarea a 2-3 KD. in urma unui traumatism (lovituri cu pumnul. senzatii de sufocare. pozitia de garda. aparitia KO (dictand uneori abandon). a cunostintei. uneori letale. invinge aceste dificultati.titlu experimental si sub supraveghere medicala. de regula. urmeaza un nou bilant medicosportiv si daca rezultatele sunt in continuare bune. tulburari de perceptie. boxerul cade la podea ca secerat. Astfel. un ultim control medicosportiv (expertiza) poate confirma recuperarea cazului si introducerea in antrenamente si competitii. fara limite. miscarile respiratorii devin mai ample. dureri precordiale. Graba in reintroducerea in circuitul sportiv. insotita de pierderea cunostintei peste 9s si intreruperea meciului) reprezinta o forma de soc. dar se ridica (reflex) extrem de repede. 1-3s). menton si mandibula-barbie). care se intalneste numai in sporturile ciclice. dureroase. manusa de box) intr-o regiune reflexa (de regula sinusul carotidian. cu pierderea cunostintei si uneori insotita imediat sau la distanta de complicatii grave. KO (caderea la podea in urma unei lovituri primite in zonele reflexogene amintite sau a unei lovituri in zona scrotala-nepermisa de regulament. in conditii normale. sportivul care avea un anumit randament. asistat medicosportiv si cu accent deosebit pe refacere. plexul solar. chiar in cazul castigarii meciurilor sa impunem o restrictie competitionala. iar medicii trebuie sa instituie toate masurile diagnostice si profilactico-terapeutice necesare. cu puls superficial. dar sub supraveghere medicala cel putin 1 an (caz problema).

cu tot cortegiul de manifestari nefavorabile pe plan cardiorespirator. Profilaxia acestei stari se realizeaza prin antrenamente rationale. ciclism sosea etc. fara a fi pregatit pentru ele. daca nu cumva epuizarea a fost atat de puternica (se pot adauga adevarate crize hepatice. La originea acestor tulburari specifice sportive sta dereglarea ce apare intre cele doua procese corticale de baza: excitatie-inhibitie. devenind astfel o arma tehnica pretioasa (ruperi de ritm pe parcurs datorita carora adversarul. .zisa a doua transpiratie. crize precordiale etc. care perturba homeostaza interna a organismului si se exprima printr-o stare de disconfort fiziologic.) incat sportivul este silit sa abandoneze. metabolic. alergare.). toate induse de stresul psihofizic reprezentat de efortul competitional. abundenta. neuromuscular. ilustrate prin simptoma-tologia descrisa mai inainte. poate intra in punct mort si chiar abandona).euforie. care urmaresc sa indeparteze acest incident in afara cursei sau prin adaptarea si stapanirea cu usurinta a acestei simptomatologii de catre sportivul bine antrenat. Este vorba deci de o manifestare fiziopatologica. Printr-un antrenament inteligent un performer poate realiza aparitia acestei stari adversarului sau.apare de regula o transpiratie profunda. trebuin sa fie tratat ca un pacient in stare de soc. care marcheaza sfarsitul acestui episod neplacut. cu scaderea randamentului. acida si asa. care permite chiar accelerarea ritmului (inot.

. masaj-automasaj. Refacerea dupa efort foloseste mijloace trofotrope.).presopunctura.). revin in 1-3 zile. dupa acele mijloace care pot actiona eficient si rapid asupra substratelor fiziologice stresate de efortul din antrenamente si/sau concursuri. mijloacele psihice.Balneofiziohidroterapice (hidroterapie calda. . . dupa o zi de efort sportiv. indicatorii neurohormonali. scheme de refacere. cada. medicatie neurotropa-psihotropa). . aeroionizare negativa natural-artificiala. masaj subacvatic. bazin.Farmacologice (compensatorii. indicatorii metabolici revin in ore.Cardiorespiratorii. . norma calorica etc. presopunctura. Privind in mod pragmatic lucrurile avem in vedere o refacere dupa antrenament. afectate de efortul sportiv. dieta de refacere. cu plante.Aeroionizarea negativa naturala si/sau artificiala. Mijloacele folosite sunt: antrenamentul sportiv. enzimatici etc. Fiind o componenta a antrenamentului sportiv.CURS 10. oxigenare naturala-artificiala. trainingul autogen. . De asemenea. Refacerea dirijata completeaza.Neuromusculare.relaxare neuromusculara. bogata in vitamine si oligoelemente. distingem: Mijloace care accelereaza refacerea neuropsihica .trainingautogen.Acupunctura. . minerale). clasificarea mijloaceleor de refacere. .Oxigenarea naturala si/sau artificiala. accelereaza refacerea naturala a organismului (nu o poate substitui) care are loc intr-o anumita succesiune: indicatorii vegetativi revin in minute.Psihoterapice (convorbiri. manual etc. dupa un ciclu saptamanal sau de etapa. sugestia-autosugestia. .Hidroterapie calda (dus. odihna activa si pasiva. 2.Endocrinometabolice. hidro-zaharata. yoga etc. compenseaza. substitutive). sauna. refacerea dupa efort. restabilirea dupa efort).Neuropsihice.). se supune legitatii antrenamentului sportiv. .Odihna activa-odihna pasiva (somnul). acupunctura. mijloacele farmacologice. Refacerea se adreseaza unor organisme sanatoase. sare Bazna. Dupa apartenenta mijloacelor de recuperare .Masaj (vibromasaj. yoga etc. reechilibrarea hidroelectrolitica. tehnici de relaxare neuropsihice. hidromasaj.). -Psihoterapice(sugestia-autosugestia. dirijate in vederea reeditarii starii homeostatice dinainte de efort si mai ales a depasirii acesteia.Dietetice (alcalinizante. .Odihna activa si pasiva (somnul). cura de altitudine joasa (600-800m) etc. Mijloacele de refacere se pot clasifica : 1. Refacerea post efort: baze generale. . Dupa efectele exercitate . . care are doua fatete: una ergotropa (antrenamentul propriu-zis) si cea trofotropa (refacerea.

Masaj.Refacerea metabolica. extracte de suprarenala.Farmacologie (glucoza. . saruri de acid aspartic. . miorelaxante. K.Dieta (alcalina.Medicatie (glucoza sau fructoza. . Na. acupunctura. vitamine.Reechilibrarea hidroelectrolitica. Eforturi neuropsihice .Reechilibrarea hidroelectrolitica. . acupunctura. .Refacerea neuromusculara. presopunctura.Oxigenarea si aeroionizarea negativa.Hidroterapie calda. vitaminele B. yoga. Eforturi mixte (jocuri sportive) . .Oxigenarea naturala si/sau artificiala. baropresiune musculara. masaj (zilnic). Vitamine B.Medicatie (Piracetam. masaj.Refacerea neuropshica. . vitamine si minerale. E. . Piracetam.).Training autogen.Refacerea neuropsihica. . Vitaspol. hidrozaharata. Fosfocreatina etc. C.Refacerea endocrinometabolica. Mg. . Mg. . .Refacerea neuromusculara. Mijloace care accelereaza refacerea neuromusculara .Tehnici de relaxare neuromusculara. Mijloace care accelereaza refacerea cardiorespiratorie . . . . . . ..Farmacologice (ATP. C.Refacerea cardiorespiratorie. Eforturi aerobe (peste 3 minute) . P. . Piravitan. presopunctura. Tirozina). la finele ciclului saptamanal. Mg.Refacerea neuromusculara.Hidroterapie calda. Glicocol. cat si a antrenamentelor complexe de refacere. glicocol.Psihoterapie. bogata in vitamine si minerale).Refacerea neuromusculara. . Aspartat de Mg. . Piravitan.Odihna activa (eventual la 600-800m altitudine). ATP. Mijloace de baza ale refacerii corelate cu natura efortului Eforturi anaerobe (pana la 2 minute).Training autogen.Odihna activa si pasiva. oligoelemente). . Mijloace care accelereaza refacerea endocrinometabolica . . vitamine B.Sauna (15min saptamanal). cand aplicam o gama . .Refacerea neuropsihica. Aspartat de arginina. P. yoga. Carnitina etc.Refacerea cardiorespiratorie si metabolica.). saruri deacid glutamic. Fosfocreatina. Ca. hipnosedative etc. acupunctura. ATP. In activitatea sportiva vorbim de aplicarea unor mijloace de refacere zilnica. K.).Dieta (alcalina. Ca. sauna. . Glucoza. bogata in glucide. Folcisteina. Na.Odihna activa si pasiva. Lecitina. Lisina. Carnitina.

neuromuscular. metabolic. metabolic. metabolic. analizatori. BASCHET. metabolic. Deci. metabolic. HANDBAL. JUDO: neuropsihic. cardiorespirator. metabolic. ORDINEA PRIORITARA A MIJLOACELOR DE REFACERE IN FUNCTIE DE SPORT ATLETISM:. analizatori. CULTURISM: metabolic. POPICE: neuropsihic. pulsul in clinostatism si ortostatism. neuromuscular. metabolic. CANOTAJ: cardiorespirator. AUTOMOBILISM-MOTOCICLISM: neuropsihic. neuropsihic. metabolic. HOCHEI PE GHEATA: neuropsihic. timpul de reactie.mai larga de mijloace de refacere. in scopul reeditarii homeostaziei de efort dinaintea efortului sportiv (antrenament sau competitie) si chiar depasirea acestui prag prin realizarea supracompensarii. CICLISM VELODROM: neuropsihic. patinajviteza. cardiorespirator. neuromuscular. metabolic. maraton. greutatea corporala dimineata la sculare sau inainte-dupa antrenament). fiziologice. patinaj artistic. CICLISM SOSEA: metabolic. PENTATLON MODERN: neuropsihic. cardiorespirator. definim refacerea dirijata ca acea parte componenta a antrenamentului care foloseste dirijat unele mijloace naturale sau artificiale.sprint. sarituri cu schiurile: neuropsihic. provenite din mediul intern sau extern. . schi fond: cardiorespirator. metabolic. fond. INOT: cardiorespirator. GIMNASTICA: neuropsihic. dispozitia de antrenament. SPORTURI DE IARNA : . analizatori. metabolic. KAIAC-CANOE: neuropsihic. neuromuscular. neuromuscular. .schi alpin. apetitul. neuromuscular. neuromuscular. TENIS DE MASA: neuromuscular.semifond. neuromuscular.biatlon. pH urinar si sanguin. folosim o serie de teste clinice si paraclinice. bob. CALARIE: neuropsic. TENIS DE CAMP: neuropsihic. SAH: neuropsihic. LUPTE: neuropsihic. neuropsihic. dimineata la desteptare. FOTBAL. o serie de parametri biochimici (examenul urinii. analizatori. SARITURI IN APA: neuropsihic. reprezinta posibilitati obiective de apreciere a refacerii postefort. hemoglobina serica. BOX: neuropsihic. . TIR: neuropsihic. Jurnalul de autocontrol (somnul calitativ si cantitativ. neuromuscular. spirometria etc. mars: metabolic. VOLEI. Controlul biomedical al refacerii Pentru obiectivizarea refacerii. HALTERE: neuropsihic. aruncari: neuropsihice. neuromuscular. sarituri.probe combinate: neuromuscular.). neuromuscular. acidul lactic din sange si ureea serica etc. YACHTING: neuropsihic. metabolic. dinamometria. neuromusculare. neuromuscular. metabolic. RUGBY. . POLO. sanie.

presomasaj). Observatii: . 8. muscular) 1. 8. Relaxare autogena sub indrumarea specialistului sau alte tehnici de relaxare. 6. Vitaspol-1sau 2 fiole. 1 min bazin sau dus). 2. Rehidratare: 300ml lapte. 3. iodura de potasiu 1/1000. Antrenament psihosomatic sau alte tehnici de relaxare sub supravegherea specialistului. 10-15min sau cada (bazin). Odihna pasiva. Alimentatia: Hidro-zaharata. 4. Polivitaminizant S-2 tablete. fructe. 7. zilnica a mijloacelor cuprinse la punctele 2. 6. 5. normoproteica. suc fructe. sah.SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORTUL PREDOMINANT ANAEROB (efort neuropsihic. Odihna activa. la care se poate adauga 25g glucoza sau miere. lapte batut sau ceai cu 1/2 lamaie. 9.Pentru sah. Dus cald: 15min la 38-42o sau cada (sare Bazna. alcalina. iodura potasiu). scrima (Piravitan). organe. Alimentatia: bogata in legume. 8. 11-cel putin o sedinta pe zi. Masaj: 10min manual sau 6min instrumental (hidromasaj. Polimineralizant S-2 sau trei tablete. 5. hipolipidica. psihologul.Pentru celelalte sporturi incluse in aceasta categorie (inclusiv jocurile sportive) se recomanda utilizarea sistematica. 6. lactate. 4. de doua ori pe saptamana (la mijlocul curbei efortului de varf saptamanal sau la sfarsitul ciclului saptamanal) se indica organizarea unor sedinte de antrenament de refacere ce vor include intr-o inlantuire logica toate mijloacele expuse mai sus. 12. Psihoterapie: 8-10min cu antrenorul. Aeroionizare negativa si oxigenare: 10min. 4. Sauna: 10min (1min in sauna si 1min afara. 10. tir. Reechilibrea hidroelectrolitica: 300ml suc de fructe sau apa minerala alcalina+1/2 lamaie. 7. medicul. Polimineralizant S-2 tablete. hidromasaj. Eleutal-2 sau 3 tablete. cu lamaie.Antrenamentul de refacere se desfasoara pe baza indicatiei si sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonamente). scrima se recomanda cu precadere aplicarea mijloacelor de la punctele 1. 10. vibromasaj). . musetel. 4. . Se prefera masajul manual. 11. Medicatie: Vitaspol-1 sau 2 tablete per os. musetel. Medicatie: Polivitaminizant S-2 tablete. Sauna: 8-10min (1min sauna. 3. cu sare Bazna. 3. neuromuscular) 1. in lipsa se poate folosi iaurt. ceai bine indulcit. tei. in bazin sau la dus). 9. Masaj: 15min manual sau 10min instrumental (vibromasaj. 8 (Nootropil). 2. 11. bogata in cruditati si lactate. 5. hipolipidica. metabolic. Oxigenare sau aeroionizare negativa: 10-15min dupa tehnici individuale sau colective. Dus cald: la 38-42o. 2. Energin-2 sau 3 tablete. . tei. 25g glucoza sau miere. Nootropil-1 sau 2 capsule pentru tir. bogata in fibre si gelatine. SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORTUL PREDOMINANT AEROB (efort cardiorespirator.

lactate. Odihna activa si pasiva. 6. 2. cu o durata de 60-90min. Reechilibrarea hidroelectrolitica: 300ml ceai. 8. 10. in functie de indicatia medicului. scrima. 11. 4. Eleutal-4 sau 5 tablete sau 1015g glucoza sau miere. box.normoproteica. calitative. Sauna: saptamanal. 8. Alimentatia: predominant alcalina. 3. 10. 7. fructe. 1min dus sau bazin). tenis de camp) 1. Medicatie: Vitaspol-1 sau 2 fiole per os dupaantrenament.Antrenamentul de la sfarsitul saptamanii (refacere) va dura 90min. . normoproteica cu proteine de valoare. 1-2g CLNA. Observatii: . .Antrenamentul de refacere se efectueaza la indicatia si sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonament). 7. .in aceste sedinte durata saunei poate creste la 15min si a procedurilor de masaj la 20min pentru cel manual si 10min pentru cel instrumental. 9. . 5. Observatii: . iodura potasiu). sare Bazna. 3. 1g CLK si 1/2 lamaie sau sirop (15g glucoza). 5. hidrozaharata.Antrenamentul de refacere se desfasoara la indicatia si sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonament). 11. Tehnici de relaxare: la indicatia medicului. cada sau bazin (plante. Polimineralizant-3 pe zi la masa de dupa efort. Masaj manual sau instrumental: 10min zilnic. legume. incepand cu 30min odihna activa (alta activitate) dupa care 60min se aplica mijloacele de refacere descrise (sauna si hidroterapie calda 30min). 12.De doua ori pe saptamana (la mijlocul ciclului saptamanal. . 8 (odihna pasiva).Dupa fiecare antrenament se vor efectua mijloacele prevazute la punctele 1. in care se vor utiliza toate cele 11 mijloace de refacere descrise. Dus cald: 15min la 38-42o. 7. Odihna pasiva (somnul). La sfarsitul ciclului saptamanal se va efectua intreg ciclul de refacere (1-8). . 6. 15min (2min sauna. Odihna activa. Eventual la mijlocul saptamanii se mai poate adauga si sauna (conform recomandarii medicului de lot). hipolipidica. alergari atletism 400-1500m. suc de fructe sau lactate sau 300ml apa minerala alcalina+vitamina C 200-400mg+100mg vitamina B1. SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORTURILE DE TIP MIXT (aerob-anaerob si neuropsihic: jocuri sportive. dupa momentul de varf al curbei efortului saptamanal si la sfarsitul ciclului saptamanal) se vor efectua antrenamente de refacere. 9.Dupa fiecare antrenament (cu exceptia antrenamentelor de refacere sau a celor cu caracter de odihna activa) se vor efectua cele prevazute la punctele 1. 6. Psihoterapie. Psihoterapie. 4. 2. Polivitaminizant: 2 drajeuri la masa de dupa efort.

SCHEMA DE REFACERE DUPA EFORT PREDOMINANT NEUROPSIHIC (tir. Polimineralizant S. cruditati. 4. . 9. 1-2 fiole dupa antrenament. 4. Medicatie: Nootropil (piracetam) sau Piravitan. portari la jocuri) 1. tir cu arcul. ca mijloc de refacere. 4-5 tablete dupa efort. 2 capsule. 5. cu 10-15 zile inainte de competitie. 10. Cu indicatie medicala se poate administra Glicocol-Nevrosthenin. 7. zilnic sau la sfarsit de saptamana se desfasoara la indicatia si sub supravegherea personalului medico-sanitar. la sfarsitul saptamanii. Alimentatie: Cpnform cerintelor si consumului din efort (echilibrata.La sfarsitul ciclului saptamanal si eventual la mijlocul saptamanii se va efectua o sedinta de antrenament de refacere cu o durata de 90-120min (in functie de durata odihnei active: 30 sau 60min) in care se vor utiliza toate mijloacele descrise (1-9). iodura de potasiu) si masaj 10min. 6. bogata in lichide. sare Bazna. 2. Polivitaminizant S. 9. Dus cald sau cada 10min (plante. Eleutal. in aceste antrenamente se poate folosi si sauna 10-15min (2min in sauna si 2 afara. in bazin sau dus). 2 tablete. pistol viteza. 8. 3. Tehnici de relaxare neuropsihica si neuromusculara. Psihoterapie. 2 drajeuri. 7.Antrenamentul de refacere. Aeroionizare negativa-oxigenare. cu caracter general). a psihologului sau altor specialisti pentru psihoterapie si tehnicile de psihorelaxare-training autogen. . . Odihna pasiva (somnul). Odihna activa (30-60min). organe. scrima. iar masajul va dura 15min (manual. 8. peste). lactate. Observatii: Dupa fiecare antrenament se vor efectua cele mentionate la punctele 1 si 2 sau 3. Training autogen.

cantitatea şi intensitatea efortului.practica medico-sportivă a demonstrat că suflurile sistolice întâlnite deseori la copii. Exercitiile fizice practicate în mod ştiintific. Efectele exercitiului fizic asupra organismului Efectele exercitiului fizic se răsfrâng asupra organismului în general şi asupra fiecărui organ în parte. specialiştii cu bogată experientă medicosportivă au elaborat baremuri medicale pentru fiecare ramură sportivă. a capacitătii de muncă. poate să indice sau să contraindice efortul fizic. În ceea ce priveşte sportul de performantă. aceleaşi exercitii care duc la întărirea sănătătii pentru unii. Contraindicatii pentru practicarea exercitiilor fizice. starea de sănătate de conditiile de mediu. Efectele efortului fizic asupra organismului sunt imediate şi tardive (de antrenament). Exista baremuri de sănătate. sex. asupra procesului de îmbătrânire. pentru că acolo unde există anumite tare organice sau functionale înăscute sau câştigate. ducând la hipertrofia musculară prin asmilarea crescută a proteinelor în miofibrile. pentru altii. pentru că abaterile de la starea de sănătate sau de la dezvoltarea fizică armonioasă pot constitui factori limitativi pentru performantă. natura şi dozarea acestuia ca volum şi intensitate.o serie de modificări structurale şi functionale care traduc în ultimă instantă o creştere marcată a economiei organismului. în functie de posibilitătile individuale. Discernământul stabilirii incapacitătii de efort şi duratei acesteia revine medicului sportiv. pot produce agravarea unor tulburări. Rolul kinetoterapeutului . pot dispărea odată cu antrenamentul fizic dirijat şi supravegheat medical . încă din copilărie a exercitiului fizic. volumul şi intensitatea trebuiesc adaptate fiecărui organism în functie de vârstă. . manifestându-se hotărâtor asupra potentialului fizic. Interdependenta dintre sanatate si practicarea exercitiilor fizice. Gradul şi sensul acestor modificări depind de natura. cu o tolerantă bună de efort.CURS 11. care devin obligatorii şi cu aplicare strictă mai ales în perioada controlului medical initial. Muşchiul îşi îmbunătăteşte tonusul şi forta. Se modifică numărul şi grosimea fibrelor musculare. au o influentă binefăcătoare asupra organismului la toate vârstele. Nu există nici un sector al economiei organismului care să nu resimtă această influentă. Eludarea acestor baremuri aduce prejudicii sănătătii copiilor dar şi o risipă de timp pentru ei şi antrenori. O bună stare de sănătate nu se poate atinge sau realiza în afara practicării regulate. Tipul efortului. care devin operante numai în măsura în care se individualizează şi astfel permit diagnosticul de aptitudine sau inaptitudine în practicarea exercitului fizic bazat pe un substrat obiectiv. Efectele tardive sau de antrenament ale efortului fizic se caracterizează printr. de aptitudini.se redă astfel şansa acestor copii de a duce o viată normală fără restrictii de activităti sportive Prin posibilitatea aplicării programelor de educatie fizică în mod diferentiat în raport cu posibilitătile somato-functionale ale organismului. se restrânge domeniul “scutirii” de a practica educatia fizică. dar niciodată fără un control riguros şi periodic al sănătătii. iar profesorii şi antrenorii au obligatia de a respecta indicatiile medicale pentru a se evita instalarea sau agravarea unor complicatii. Numai un control medical periodic pentru testarea tolerantei la efort. în vederea selectiei prepubertare.

de inima dilatată. Deosebim astfel exercitii care măresc forta musculară. îşi mentin o vârstă biologică relativ mai tânără în raport cu persoanele sedentare. îndemânarea). la persoanele antrenate. volumul şi intensitatea trebuiesc adaptate fiecărui organism în functie de vârstă. măreşte capacitatea de refacere a fibrei şi face posibilă efortul fizic intens şi de mai lungă durată. De aici aspectele de economie functională. din cele arătate mai sus. hipotonă a bolnavului cardiac care nu mai este capabilă. departe de a fi dăunătoare sunt dimpotrivă un fenomen de adaptare. pentru altii. Inima creşte în dimensiuni. În acest mod se poate lucra analitic pentru oricare dintre calitătile fizice deficitare (forta. cavitătile se dilată reuşind să pompeze cu fiecare bătaie mai mult sânge care aprovizionează cu oxigenul necesar celulele în functie. Natura sau tipul efortului. dar niciodată fără un control riguros şi periodic al sănătătii. În concluzie. de aptitudini. putând să trimită în circulatie către organele în plină activitate tot mai mult sânge oxigenat. în comparatie cu un neantrenat. deoarece au un efect predominant asupra aparatului cardiorespirator şi hemotisular. aceleaşi exercitii care duc la întărirea sănătătii pentru unii. rezistenta. Sunt citate numeroase cazuri de octo şi nonogenari. în mod special a creierului şi a inimii. sex. încă din copilărie a exercitiului fizic. altele care dezvoltă supletea articulară. de îmbunătătire a economiei cordului. . antrenamentul fizic are un rol deosebit în prevenirea aterosclerozei şi la întârzierea procesului de îmbătrânire. înbunătătindu-i functiile. pentru că prin mărirea cavitătilor. pentru că acolo unde există anumite tare organice sau functionale înăscute sau câştigate. precum şi a puterii de contractie a inimii antrenate. generatoare de bioenergie convertită în procese metabolice şi functionale adaptate. se desprinde ideea că o bună sănătate nu se poate atinge sau realiza în afara practicării regulate. Pe măsură ce omul înaintează în vârstă se produce o scleroză a vaselor de sânge (ateroscleroză). datorită fortei de contractie scăzută. sunt mai rezistenti la îmbolnăviri. Din gama variată de exercitii cele mai benefice pentru organism sunt acele exercitii care dezvoltă rezistenta. în repaus. în ciuda vârstei cronologice. Efectele repetării exercitiului fizic la intervale regulate sunt date de volumul şi de intensitatea acestuia. să facă fată cerintelor perifericelor. sunt necesare mai putine bătăi pe minut pentru a realiza acelaşi debit sanguin. fapt ce atrage după sine o proastă irigare a tesuturilor. pot produce agravarea unor tulburări. Modificările benefice cardio-vasculare favorizează modificări optime biochimice şi metabolice prin îmbunătătirea proceselor oxidative celulare. Se afirmă de către lumea medicală că inima omului cu activităti şi preferinte sedentare este o inimă atrofiată datorită lipsei de solicitare. Aceaste modificari. care datorită activitătilor fizice regulate şi sustinute. Astfel. iar în cazul în care apare boala coronariană. altele care îmbunătătesc rezistenta la eforturi prelungite. capacitatea de efort a cordului creşte. Producând o creştere a numărului de vase sanguine. Dacă exercitiile fizice sunt continuate în mod regulat şi sistematic atât la vârsta medie cât şi la bătrânete. precum şi o deschidere de noi vase colaterale. aceşti indivizi se bucură de o mai bună sănătate. starea de sănătate de conditiile de mediu. Trebuie să facem câteva precizări privind creşterea dimensiunii inimii la sportivi. Forta de contractie a inimii antrenate este excelenta şi acest fapt deosebeşte în mod esential inima mare tonică de sportiv.Solicitarea repetată a muşchiului dezvoltă circulatia sanguină. viteza. coordonarea. simptomele subiective şi obiective sunt mai putin severe. a calibrului lor.

pot dispărea odată cu antrenamentul fizic dirijat şi supravegheat medical S-au instituit baremuri de sănătate. prin practicarea unor eforturi mici şi repetate care duc la antrenarea functiei inimii cu aparitia semnelor de economie functională. dar cu tolerantă la efort bună. dar este şi mai grav. luxatii. de volum şi intensitate mică sau medie. dacă această interdictie vine din partea pedagogului sau instructorului sportiv dar mai ales din partea corpului medical. trebuie să recomandăm copiilor activităti fizice cât mai variate. entorse. Este deci falsă alarma unor părinti care la cele mai mici semne disfunctionale. dar cu unele restrictii privind volumul. sau chiar la abandonarea vietii sportive din cauza aparitiei unor tulburări functionale initiale. În aceste conditii. care devin operante numai în măsura în care se individualizează şi astfel permit diagnosticul de aptitudine sau inaptitudine în practicarea exercitului fizic bazat pe un substrat obiectiv. interzic copiilor practicarea educatiei fizice şi a sportului. leziuni musculare sau. Scutirea temporară totală are în vedere acele situatii care pentru un moment nu permit efectuarea exercitiilor fizice (ex. ceea ce nu constituie uneori o raritate. pot fi definitive. apar o serie de dereglări neurovegetative care se atenueaza şi chiar dispar prin practicarea moderată a efortului fizic pentru că acesta contribuie la întărirea şi echilibrarea proceselor corticale. după o investigare amănuntită a tulburărilor în scopul stabilirii caracterului functional sau organic al acestora. dacă nu se instituie masurile indicate. Acestora. Scutirea temporară partială se indică acelor situatii în care subiectii pot desfăşura unele activităti fizice care nu implică în regimul lor suprasolicitarea segmentului lezat. tinând cont şi de reactia individuală la testele de reglare vegetativă sau de efort. care pot avea caracter reversibil dacă se respectă rigorile unui control medical de specialitate sau devin ireversibile. În perioada de creştere a copiilor şi mai ales la pubertate. De asemenea efortul fizic practicat sub îndrumarea kinetoterapeutului şi sub supraveghere medicală a demonstrat că suflurile sistolice întâlnite deseori la copii. natura şi dozarea acestuia ca volum şi intensitate. să indice practicarea unor eforturi fizice mici sau medii. care îmbunătătesc sfera somatofunctională şi psihică. Aşa este . fără semne de decompensare (defectul septal atrial. pentru a facilita dezvoltarea inimii şi aparitia unei tolerante la efort. Scutirea definitivă şi totală se adresează acelor subiecti a căror stare de sănătate sau de dezvoltare fizică se agravează prin programele analitice şcolare. procese care reglează întreaga activitate functională. totale sau partiale. pot fi interpretabile în raport cu experienta medicală în domeniul efortului. Numai un control medical periodic pentru testarea tolerantei la efort. sau temporare. dar mai ales contraindicatiile. de stare febrilă). intensitatea sau complexitatea efortului. Astfel în functie de handicapul somatic sau functional. leziuni ale aparatului locomotor ca fracturi. cele însotite de alterarea stării generale.De asemenea. Scutirea definitivă partială are în vedere subiectii care pot participa la orele de instruire fizică. indicatiile. prolapsul valvular fără insuficienta mitrală) obligă corpul medical să testeze capacitatea de efort şi numai în urma acestui rezultat. poate să indice sau să contraindice efortul fizic. dorinta unor tineri de a grăbi performanta printr-un regim de efort nesupravegheat poate duce la plafonarea lor. Chiar prezenta unor anomalii congenitale de cord uşoare. în functie de boală li se recomandă programe de gimnastică medicală. contraindicatiile legate de incapacitatea de efort fizic.

se recurge la amânarea temporară sau programarea ciclului în functie de calendarul competentional al obiectivului principal de performantă. -Malformatii faringiene .de exemplu repausul segmentar recomandat în unele leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea programului de pregatire. Facem mentiunea că stările fiziologice ale fetelor nu beneficiază de scutire de educatie fizică. -Boala Scheuermann. laringiene. -Laringite specifice: sclerom. -Bronşita cronică. dar fără interesarea zonei afectate de leziune. -Coxartroza avansată. -Discopatii faza a III-a. -Exostoze multiple sau recidivate cu tulburări functionale importante. tumori maligne rinosinusale. -Scolioze gradele II-III cu rotatie vertebrală mare. cu insuficientă vertebrală. 3. -TBC pulmonar activ. Date medicale statistice arată că organismul feminim este capabil chiar de performante sportive în perioada ciclului menstrual. -Miastenie. -Malformatii şi distrofii osoase cu tulburări functionale sau deformatii osoase. -sclerodermia. insuficienta respiratorie (+30%). -Scleromul nazal. cu tulburări de statică sau dinamică vertebrală. -Atreziile foselor nazale. Sistem respirator: -Astmul bronşic cu crize paroxistice. stadiul II (osteocondroza vertebrală). -Bronşiectazia. tumori faringiene. -scrofuloza. -scleroza în plăci. -Tumori maligne osteoarticulare. Sistem osteoarticular şi muscular: -TBC osos şi osteoarticular. 2. TBC. -Boala Dupuytren. -Granulomul malign. dar mai ales intensitatea efortului. -Miopatii. -Malformatii congenitale ale piramidei nazale. -eczemă generalizată rebelă la tratment. Dacă ciclul menstrual îmbracă caracter patologic (hipermenoree) se vor reduce atât volumul. Tegumente şi mucoase: -psoriazis generalizat. Lista afectiunilor ca constituie contraindicatii pentru practicarea educatiei fizice şi sportului (grupate pe aparate si sisteme) 1. exceptie facând numai în măsura în care intensitatea efortului interesează în mod special sfera micului bazin care poate augmenta fluxul menstrual. . sarcoidoză. -Tumori pulmonare. şi numai în caz de dereglări sau stari de boală. -Osteomielite acute sau cronice. -Sarcoidoza. -dermatomiozita sistematică sau în plăgi.

blocul atrioventricular total. -Anomalii traheobronşice şi tumori maligne. -Boala polichistică arinichilor. Sistem cardiovascular: -HTA esentială sau secundară. ritmurile nodale generatoare de tulburări paroxiatice. politoze. 5. -Extrofia veziculară. 4. -TBC urogenital. -Anomalii ale vaselor mari (anevrisme) sau ale vaselor coronare. 6. oscilantă).-Papilomatoza laringiană recidivantă. -Afectiuni cronice miocardice (cardiopatie ischemică de toate tipurile. care afectează performanta cardiacă sau constituie factor de risc vital (moarte subită) cum sunt: fibrilatia atrială. precoce. -Sindrom Marfan. -Arteriopatii periferice. cu afectarea patului vascular (HTA neurogenă. sindromul de pre-excitatie LGL sau WPW cu tulburări paroxistice de ritm. -Hepatita cronică agresivă. blocurile sinoatriale. -Tulburări de ritm sau conducere. -Afectiuni cronice pericardice. -Stenoze şi comunicări traheobronşice. -Hidronefroza congenitală prin sindrom de colet. stenoze esofagiene. boala nodului sinusal cu tulburări paroxistice de ritm sau conducere. -Sindrom nefrotic. Sistem uro-genital: -Glomerulonefrita cronică. -Boli vasculare ale esofagului . -Litiaza renală malignă (nefrocalcinoză). -Insuficienta renală cronică. cardiomiopatii. -Ectopia testiculară uni sau bilaterală. prolapsul de valvă mitrală asociat cu insuficienta mitrală sau cu tulburări paroxistice de ritm. -Valvulopatii congenitale şi câştigate. -Neoplazii urogenitale. -Anomalii ale vaselor renale (stenoze). Sistem digestiv: -Maladia ulceroasă (puseu acut). -Esofagite cronice specifice. -Rectocolita ulcerohemoragică. pancreatita cronică. tulburări de ritm ventricular extrasistole multiple. . -Rinichiul în potcoavă. tahicardie ventriculară. -Rinichiul ectopic sau mobil (grade II-III). stadiile incipiente necesită observare în timp şi expertizare minutioasă. -Sindrom varicos însotit de tromboembolism sau tromboflebite. în stadiile II-III. tumori maligne. -Rinichi hipoplazic uni sau bilateral. fibrilatie ventriculară. blocurile de ramură (blocurile congenitale care afectează performanta cardiacă trebuie expertizate şi avizate individual). -Rinichi unic congenital sau chirurgical. miocardite cronice postinfectioase.

-Boala Addison. -Paralizii definitive ale nervilor cranieni. -Tulburări de personalitate. -Miopia mai mare de 5 dioptrii. -Pseudohiperparatiroidism. degenerescentă hepatolenticulară). -Pareză definitivă a nervului sciatic. -Paralizii definitive ale rădăcinilor nervoase. -Acromegalia. -Traumatisme grave cu afectarea auzului şi echilibrului. -Hipertiroidism (boal Pecklinghausen). toxice-etilism cronic). atetoze. -Tireotoxicoza. -Mixedemul. -Osteoporoze şi osteomalacii severe. ataxii. -Sindroame extrapiramidale (Parkinson. -Adenomul hipofizar. . -Insuficiente suprarenale secundare (centrale). -Insuficienta hipofizară. -Sarcină după luna a III-a. cu tulburări functionale. -Hermafroditism şi pseudohermafroditism. 9. -Disgenezii gonadale (Barr negativ la fete). -Nanismul hipofizar. -Transsexualism. Sistem nervos: -Sechele encefalitice grave. -Sindrom hipoglicemic organic. -Neurastenii cu evolutie prelungită sau forme severe. -Malformatii auriculare. -Enocrinopatii acute. sindrom maniaco. Organe de simt: -Stenoza conductului auditiv extern. -Sindrom Cushing. -Hipoparatiroidism sever. -Diabetul insipid. coree ereditară. -Neoplazii genitale. -Sindroame cerebeloase şi cerebelomedulare. 8. enurezis.-Incontinenta de urină. boala Graves-Basedow. -Sindrom adipozo-genital. -Hipertensiuni arteriale endocrine. -Traumatisme ale nervului acustic. melancolia. -Feocromocitom. Sistem endocrin: -Neoplazii endocrine. -Pubertate precoce prin leziuni intracraniene. -Psihoze (schizofrenie-psihoza discordantă. 7.depresiv.

-Pterigion avansat.-Ptoza palpebrală I-II. . -Sinblefaron. -Glaucom. -Poliartrită cronică reumatoidă. 10. -Keratocon. -Cataractă congenitală sau căpătată. -Periarterită nodoasă. -Spondilita ankilopoietică. -Starbism convergent cu unghiul strabic mai mare de 5°. Boli autoimune -Lupus eritematos diseminat. -Ectropion avansat. -Entropion. -Sindrom Reitter.

etilismul. profilaxie şi recuperare. Alimentatia insuficientă/dezechilibrată. . Bolile infectioase din copilărie (rujeola. elaborarea şi realizarea unor programe de gimnastică respiratorie. Fumatul este un factor de risc pentru cancerul bronhopulmonar. rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare Se retine faptul că unele boli pulmonare au caracter heredo-colateral (astmul bronşic). Rolul kinetoterapeutului constă în depistarea precoce a modificărilor de formă ale toracelui. pentru altele trebuie avute în vedere contagiunea intrafamiliala şi conditiile improprii de viată (tuberculoza pulmonară). indicatii privind balneoterapia. bronşita cronică. aerosoloterapia. Patologie respiratorie . de statică ale coloanei vertebrale şi initierea unor programe de posturare. Tratamentul prelungit cu antibiotice poate produce micoze pulmonare. neaerisită. locuinta insalubră (rece. Faringitele repetate ridică suspiciunea unei infectii streptococice care conduce la reumatism articular acut cu afectare cardiacă sau la afectare renală. emfizemul pulmonar şi poate agrava afectiunile virotice şi bacteriene pulmonare. Traumatismele toracice sau anomaliile coloanei vertebrale şi ale toracelui (congenitale sau dobândite) pot conduce la insuficientă respiratorie cronică sau acută. supraaglomerată) sunt conditii favorizante pentru afectiunile respiratorii acute sau cronice.CURS 12. vegetatii adenoide) se pot complica cu bronşită cronică şi astm bronşic. Diabetul zaharat agravează pneumopatiile infectioase. Virozele respiratorii repetate pot anticipa instalarea pneumoniilor sau a unui astm bronşic. tusea convulsivă) se pot complica cu o bronhopneumonie şi pot favoriza instalarea bronşiectaziei. De asemenea astmul bronşic paote fi sugerat şi de alergiile din antecedente. recuperarea complexă în diverse patologii respiratorii. Afectiunile nazofaringiene (deviatii de sept nazal.

boli endocrine: hipertiroidismul se asociază cu tulburări de ritm şi HTA. pentru a reuşi astfel. risc crescut de HTA. În acest context evidentierea auscultatorie a unui suflu orificial întăreşte această presupunere. . cât mai precoce. mio. adeseori secundară unei boli renale sau endocrine. alimentatia hipercalorică bogată în glucide şi lipide pot favoriza sau agrava boala cardiovasculară. Un interogatoriu atent poate oferi date deosebit de interesante din trecutul bolnavului (antecedente personale) sau ale membrilor familiei sale (antecedente heredo-colaterale: sunt importante relatiile despre accidente coronariene sau vasculare cerebrale. Dintre antecedentele personale patologice atragem atentia asupra următoarelor afectiuni: .bolile metabolice (diabet. . La adulti (mai ales la bărbati) apare cardiopatia ischemică în forma ei dureroasă (angina pectorală sau infarctul miocardic) sau nedureroasă (moarte subită. EKG şi uneori ecografia. izolat sau asociat (pancardita reumatismală). pot determina RAA cu cardită reumatismală. Consumul de alcool şi cafea în exces. aritmiile cardiace şi insuficienta cardiacă). accidente coronariene şi cerebrale. examenul radiologic. arterită la ascendenti ce poate semnifica o predispozitie la ATS sau alte boli cardiovasculare). scarlatină. obezitate) ce pot determina ATS. coronarite.infectiile de focar buco-dentare. initierea unor programe de profilaxie cardiovasculară şi diminuarea factorilor de risc cardiovascular.CURS 13. kinetoterapeutul trebuie să recunoască semnele şi simptomele cardiace. conditii de viată şi muncă. pielonefrita cronică cu HTA în stadii mai înaintate.boli renale: glomerulonefrita acută şi cronică se însoteşte de HTA şi insuficientă cardiacă. Rolul kinetoterapeutului constă în recunoaşterea unor simptome şi semne clinice caracteristice unor boli prin mijloacele cele mai simple (anamnezic. prin urmărirea valorilor tensiunii arteriale). . hipotiroidismul cu incidenta crescută a ATS. surmenajul intelectual. Patologie cardiovasculara rolul kinetoterapeutului in prevenire si recuperare În general pentru diagnosticul bolilor cardiovasculare sunt suficiente examenul clinic. . prin întrebări simple referitoare la simptomele ce pot să apară. . . comportamentali: pentru HTA şi arteroscleroza sistemică cel mai frecvent). sedentarismul.scarlatina ce se poate complica cu RAA cu interesare cardiacă.reumatismul articular acut ce poate afecta endo-. patologia specifică practicantilor unui anume sport.HTA secundară în Cushing. La tineri se noteză frecvent o nevroză cardiacă sau HTA. reumatism articular acut şi coree acută ce pot atrage atentia asupra unei valvulopatii câştigate. dismetabolici. Efortul fizic intens. hiperaldosteronism primar şi feocromocitom. de cauză streptococică. De asemenea. fumatul pot constitui factori de risc deosebit de importanti în aparitia şi dezvoltarea unor boli cardiovasculare. la şcolari este frecventă infectia streptococică care determină angină sau rinofaringită. La naştere şi după naştere (preşcolari) se evidentiază frecvent cardiopatii congenitale (malformatii congenitale). stress-ul emotional şi conflictual.sau pericardul. factori de risc pentru bolile cardiovasculare (dietetici.

prin facilitarea instalării unor mecanisme compensatorii care să îi asigure sportivului reluarea cât mai rapidă a antrenamentului. 1 şi gr 2 fără afectarea organelor tintă şi fără conditii clinice asociate nu are contraindicatie pentru sport dar impune scăderea intensitătii efortului până când interventia terapeutică reuşeşte să controleze HTA. Dacă sportivul este necooperant. ecografie renală). În managementul preHTA şi HTA la sportivi sunt esentiale: A. acid vanil mandelic. B. din 1993. C. Rolul kinetoterapeutului este important în influentarea atitudinilor comportamentale pozitive ale sportivilor. hipolipemiantă şi de slăbire. debutul HTA primară are loc la vârste tinere. în special la cei aflati la pubertate. nu urmează tratamentul. Rolul kinetoterapeutului este deosebit de important atât în profilaxia aparitiei HTA prin exercitiul fizic. dar nici că la tineri.ansamblul activitătilor necesare pentru a influenta în mod favorabil evolutia bolii. trigliceride. nu se prezintă la controale la intervalele stabilite de medic. se pot întâlni modificări pasagere ale valorilor sistolice. dacă examenul clinic sugerează a fi necesar. suprarenale. de genul mortii subite coronariene existând relatii de determinare. ca şi pentru a asigura pacientilor cea mai bună conditie fizică.Kinetoterapeutul poate interveni în dozarea şi individualizarea efortului. cauze renale (ex.primul lucru la care trebuie să gândim când depistăm valori TA crescute la tineri. iar sportivul trebuie să respecte cu strictete regimul igieno-dietetic şi eventual tratamentul medicamentos stabilit. precum şi în conduita privind readaptarea la efort..IDENTIFICAREA CAUZELOR DE HTA SECUNDARĂ . dieta hiposodată. LDL. nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că. Dacă acest deziderat este atins se poate practica efortul sportiv dinamic dar cu evitarea efortului izometric. obezitate. Readaptarea nu trebuie să fie considerată un fel de terapie izolată. mentală şi socială posibilă pentru ca ei să poată. . mentinând-o la valori constant < 140 / 90 mmHg. 17 cetosteroizi. HDL. uneori. între efectele acestuia din urmă şi evenimente tragice survenite în antrenament sau concurs. TSH) sau cauze neurologice (tomografie computerizată). Practicarea sportului are efect benefic asupra valorilor TA şi reduce factorii de risc: sedentarism. se contraindică sportul de performantă. să-şi păstreze sau să îşi reia un loc. creatinină serică. fibrinogen). în reducerea stresului psiho-emotional provocat de competitie. ci trebuie privită ca o parte integrată tratamentului de ansamblu’’. Sunt necesare controale repetate pentru sesizarea eventualei agravări a TA. Schimbarea stilului de viată presupune evitarea tutunului. ionograma serică şi urinară. La reuniunea de la Copenhaga. se pot caută cauze endocrinologice (ECO tiroidă. HTA gr. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC (colestrol. test de tolerantă orală la glucoza. Dacă nu depistăm nici una din cauzele enumerate mai sus. pe cât posibil la fel de normal. glicemie. ecografie cardiacă). în viata comunitătii. cauzate de tulburări vegetative. IDENTIFICAREA ATINGERII ORGANELOR TINTĂ prin investigatiile amintite anterior. OMS a stabilit definitia readăptării cardiace: . întolerantă la glucoză. cauze cardiovasculare (Rx cardio-pulmonar. prin propriile lor eforturi. nu efectuează investigatiile paraclinice solicitate la depistarea TA şi ulterior periodic pentru surprinderea aparitiei complicatiilor. cafeinei. alcoolului. urină. cât şi în recuperarea acesteia. dislipidemii.

schimbarea comportamentului datorata diferentierii psihicului acestora si adaptarii la noile conditii de viata si munca. Aceste aprecieri se referă la HTA primară. HTA secundară de cauze incurabile contraindică efortul competitional. concomitent cu o dislipidemie. usor de apreciat dar dificil de definit asa numita stare de spirit . Sportivii supraponderali. metode de antrenament mental. regulile alimentare (bune sau rele) si alti factori. Jacobsen) Prin aceasta se pot realiza următoarele aspecte: identificarea elementelor de sine statoare ale sistemului de interpretare al atletului. Este totuşi importantă urmărirea evoluŃiei acesteia în conditiile lipsei tratamentului. In activitatea sportiva exista un nivel optim. ci si de cea a colectivitatii si a sportului practicat. Grupele de medicamente care pot fi folosite cu sigurantă la sportivi. Aspecte psihosomatice . Psihicul sportiv depinde nu numai de structura proprie fiecarui individ. si deci cum putem antrena mintea.pentru care performanta este optima.a supraîncordării. Anumite conditii. -Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere în functie de specificul sportului -Recuperarea traumei psihice post traumatice. . iar când aceştia sunt contraindicati.HTA gr 3 şi cea de grade inferioare cu risc înalt (grupa de risc C )au contraindicatie pentru sportul de performantă. cum ar fi felul de viata. antrenamentul. ramura sportiva practicata. aruncatori) prezintă în general valori ale TA la limita superioară a normalului. Stari psihice limita. sa aratam cum pot fi acestea abordate de catre atlet . care practica efort izometric (halterofili. impun un comportament psihic si intelectual al sportivului deosebit de ceilalti indivizi. Se pot practica exercitii de întretinere care ameliotează parametrii biologici ajută la scăderea în greutate şi ajută la scăderea valorilor TA . Kinetoterapeutului întervine in : -Recunoaşterea şi tratamentul oboselii patologice. Pentru HTA „de cabinet’’ sau „de halat alb„ nu există încă date precise de asociere cu risc cardio-vascular sau este inocenta. Influenta alimentatiei in echilibrul psihosomatic al sportivului Starea psihica a sportivilor. Factori psihogeni . CURS 14. sa interconectam fiziologia si psihologia stressului sa evidentiem eventualele aspecte ale somatizarii aspectelor psihice. Se cunosc modificarile care survin la tinerii sportivi care ajung la marile cluburi. sa indicam cum pot fi acestea modificate. supraantrenamentului. Pentru anumiti sportivi aceasta limita este foarte ingusta fiind usor de alunecat in ambele directii colaterale. ambele dispărând de obicei la deconditionarea de efort şi scaderea în greutate . scopul urmarit. Decizia de a o trata depinde de profilul factorilor de risc. fără efecte semnificative asupra fiziologiei efortului sunt blocantii canalelor de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. tehnici de concentrare şi relaxare Kinetoterapeutul a intervenit activ în aceste procese prin : a)masaj de relaxare b)streching c)antrenament mental de relaxare (Schultze. blocantii receptorilor de angiotensina.

crescand nielul de acizi grasi in sange. Psihologii sportivi considera ca anxietatea poate fi clasificata in doua categorii: anxietatea cognitiva.Aceasta poate fi adevarata pentru anxietatea cognitiva dar exista anumite domenii unde se pot realiza conexiuni folositoare ce duc la intelegerea fenomenelor prin care stressul influenteaza performanta. Aceasta reprezinta un mecanism prin care anxietatea . Hormonii de stress stimuleaza si mobilizarea acizilor grasi din tesutul adipos. oxidarea acizilor grasi necesita mai mult oxigen decat oxidarea glucozei. Pentru atletul implicat in performanta efortul de antrenament poate fi crescut. Anxietatile sunt considerate ca fiind total negative. e drept cu dificultate. cu mobilizarea unui numar mai mic de fibre si deci o dependenta mai mare de metabolismul anaerob.La atleti. *Nivelul plasmatic crescut de acizi grasi va creste in plasma nivelul triptofanului liber si va influenta concentratia cerebrala a unui mediator important . exces de acid lactic si oboseala. ducand uneori la supraantrenament si din nou la scaderea performantei. este necesara sau scaderea vitezei sau implicarea mai intensa a metabolismului anaerob ce duce la aparitia precoce a oboselii. Nivelele pozitive sunt asociate cu o crestere a hormonilor de stress (adrenalina in sange si nonadrenalina in tesuturi) si o mai buna reglare a ratei degradarii glicogenice in muschi. O stare de hiperexcitabilitate este de asemeni in detrimentul atletului putand fi sinonima cu anxietatea(stare irationala ce interfereaza cu un comportament normal si cu performanta). dar cat de defavorabile pot fi depinde de natura si intensitatea anxietatii.generale la nivelul scoartei cerebrale si anxietate somatica ce are ca manifestari fiziologice cresterea ratei cardiace. In cazul unor nivele negative fenomenele se vor produce in sens opus. Alte cauze ale interesului scazut pot fi determinate de anxietati de diverse tipuri fara legatura cu sportul. In acest sens o hiper-stare de spirit (surescitare) va cauza cresterea ratei mobilizarii acizilor grasi si a oxidarii lor putand cauza probleme din doua motive : *Pentru generarea aceleiasi cantitati de ATP. O primejdie deosebita a starii de spirit negative o constituie mecanismul de feedback: scazand performanta va scadea si mai mult nivelul starii de spirit si in consecinta din nou performanta. Cauza poate fi o boala acuta (raceala sau deranjament intestinal) sau in cazul atletilor de sex feminin un sindrom premenstrual. Deoarece aportul de oxigen este unul din factorii ce limiteaza performanta pentru distantele medii. transpiratii ale palmelor. De exemplu "starea de spirit" poate influenta centrii motori corticali.5 hidroxitriptamina cauzand aparitia oboselii centrale. nivelele scazute ale "starii de spirit" constau in lipsa de interes la antrenament si chiar la competitii. "fluturi" in stomac. O sarcina important a antrenorului o constituie deci identificarea cauzei primare si inlaturarea ei. irosirea combustibilului. astfel incat la nivele pozitive sunt implicate mai multe fibre musculare avand ca rezultat scaderea lucrului mecanic pentru fiecare fibra si cresterea cantitatii de energie obtinuta prin metabolism aerob. o hiperstimulare va rezulta in cresteri ale utilizarii glicogenului. De fapt starile de spirit negative reprezinta un sindrom precoce al supraantrenamentului. O hipostimulare poate avea ca efect desfacerea unei cantitati prea mici de glicogen cu o crestere a utilizarii glucozei sanguine si deci cu aparitia riscului hipoglicemic. George Bannister considera in 1955 ca starile psihice ale sportivului sunt "total in afara cunostintelor de fiziologie si probabil de biochimie".

Controlarea nivelului de nervozitate si tensiune la inceputul competitiei prin mentinerea nivelului hormonilor de stress la limite scazute. * Cunoasterea metodelor de evitare a hiperexcitatiilor inaintea inceperii competitiei este esentiala . Totusi exista si atleti care simt ca fiind necesara prezenta antrenorului.somatica si cognitiva pot interactiona crescand efectul acestui mesager la nivel cortical avand ca rezultat o scadere marcata a performantei. Situatia nu a diferit mult nici in medicina unde desi bolile psihice au fost recunoscute ca entitate aparte de mult timp. * Abilitatea de a manevra orice circumstanta nefamiliara este de asemeni esentiala. Cu toate acestea rolul psihologiei a fost luat in serios relativ recent. medicul. RogerBannisterafirma ca: "Desi fiziologia desemneaza limite circulatorii si respiratorii pentru efortul muscular. Antrenorul. " Desi rareori exprimata atat de elocvent ca Bannister. aceste rezultate sustin conceptul potrivit caruia performanta este asociata cu o stare mentala pozitiva". Incercarile de analizare si eventual de modificare ale proceselor psihice. * Mediul nefamiliar al desfasurarii competitiei nu trebuie sa disturbe atletul. Wiliam P. * Unii atleti prefera sa fie singuri inaintea competitiei si sa se incalzeasca singuri in scopul realizarii unei concentrari mai bune. a regimului efortodihna si a alimentatiei diferentiate în functie de perioada de activitate si de nevoile individuale. rolul psihicului in mentinerea si restaurarea sanatatii fizice este apreciat de putin timp. * Cea mai buna modalitate de a-i ignora pe ceilalti concurenti consta in auto asigurarea atletului ca este bine pregatit si stie cum sa se relaxeze si concentreze asupra evenimentului. Atletul trebuie sa fie capabil sa se relaxeze psihic inaintea cursei si eventual in timpul cursei pentru a preveni cresteri prea mari ale hormonilor de stress ce altereaza balanta dintre metabolismul glucidic si lipidic in detrimentul performantei. O scurta perioada de odihna (10 . cel care stabileste granita fragila dintre infrangere si victorie este factorul psihologic ce determina si cat de aproape se apropie atletul de limitele absolute ale performantei. Psihologii duc o lupta acerba pentru a dezvolta mijloace care sa le permita sa descrie si aprecieze comportamentul . putini se pot indoi de importanta unei atitudini mentale corecte in orice sarcina umana trasata dincolo de limite. Echilibrul intre hipo si hiper-stimulare. trebuie sa vegheze asupra starii de sanatate. ale gandirii necesita o abordare diferita fata de cele fiziologice sau biochimice. kinetoterapeutul si chiar sportivul însusi.15 min) dupa incalzire si inaintea inceperii concursului poate fi foarte importanta. prin metode ce vor fi prezentate in continuare . In echilibrarea balantei un rol important il joaca stabilirea profilului psihologic al atletului. In acest sens trebuie retinut ca * Micile distractii sau probleme ce apar inainte de competitie nu trebuie sa afecteze atletul. Morgan concluziona in urma unui studiu ca: " Analiza prin regresie multiplaa indicat ca anxietatea si atitudinea globala a sportivilor a fost responsabila de 45 % din variatiile performantelor. * Cunoasterea a ceea ce urmeaza sa faca determina recastigarea increderii in cazul in care aceasta s-a alterat inaintea inceperii competitiei.Aceasta abordare holistica a medicinei isi are corespondent in antrenamentul sportiv. prin educatia medico/sportiva ce i se face. esential pentru performanta optima este fragil si greu de apreciat. deoarece este dificil sa separam aceste procese si sa le masuram cantitativ.

anxietate. ca viteza a fost sub pragul anaerob. Ideal am putea extinde aceasta abordare la factorii psihologici. deoarece ea implica faptul ca acest sistem poate fi influentat . Psihologii descriu aceasta afirmand ca intre stimuli si raspuns se intercaleaza un sistem de interpretare. deci antrenat. muschii atletului vor fi saraci in combustibil energetici. El isi are sediul la nivelul scoartei cerebrale.modificari in mediul intern sau extern. Totusi.uman intr-un mod precis si cantitativ. Aceasta legatura functionala intre fiziologic si psihologic in sport reprezinta o arie de interes crescand in relatie cu stressul competitional si realizarea performantelor de optime. In cazul unui reflex adevarat un stimul va produce mereu acelasi raspuns: o lovitura scurta la nivelul tendoanelor cvadricepsului va determina extensia gambei prin contractia muschiului cvadriceps. In literatura de specialitate exista multe afirmatii de genul: performanta depinde de un parametru fizic. lucru deloc usor. Vom incepe cu ipoteza curbei "U inversat" introdusa pentru prima oara de Yerkes si Dodson in 1908. care va fi raspunsul ? In acest stadiu al cursei. Acesta este stimulul. implica memoria si judecata si aferentele tutror simturilor. aceasta modulare este foarte importanta. In ciuda acestor greutati s-a elaborat totusi un model deja aplicat in practica. Comportamentul sportivului Cea mai simpla definitie a comportamentului o reprezinta raspunsurile sau actiunile ce apar ca raspuns la stimuli . mediu inconjurator ceea ce va permite folosirea lor cu ambiguitate. . Aceste sunt in mare masura simplificari . nu va abandona si in lipsa unui raspuns pozitiv va sosi al doilea. Atletul cu incredere mai mica in propriile sale forte va accepta situatia.ca dieta precompetitionala a umplutrezervele glicogenice si ca glicogenul a fost economisit in timpul cursei. reactionand la stimuli fara necesitatea gandirii. In contextul problemei noastre. performanta anaeroba depinde partial de depozitele de glicogen. Dar daca atletul si-a antrenat mintea in vederea unei asemenea situatii si isi poate folosi resursele mentale in vederea unei abordari pozitive raspunsul comportamental va fi de asemeni pozitiv Atletul va aprecia ca pregatirea pentru cursa a fost buna. de exemplu timpul pentru parcurgerea cursei de 10000 m depinde partial de VO2 maxim. toate aceste reflexe cu exceptia celor foarte simple pot fi modificate prin gandire. efortul suplimentar si durerea vor fi absolut necesare in lupta pentru victorie. Actiunile reflexe permit corpului sa comute comenzile pe "pilot automat". cuantificate si repuse in imaginea complexa. Pentru a exemplifica cum sistemul de interpretare influenteaza performanta sa consideram cazul unui atlet aflat in finala unei curse de 5000 m.parti mici dintr-o imagine complexa dar ele permit elaborarea unor modele ce pot fi testate. Sistemul de interpretare este genetic conditionat si modulat de toate experientele pe care le-am avut din momentul nasterii si pana in prezent. In consecinta nu vom putea defini cu exactitate termeni ca stress. Acest sistem interpreteaza stimulii in raport cu parerea individului despre situatia prezenta. Atletul apreciaza ca o crestere a ritmului nu este numai posibila ci a fost planificata din start si reuseste sa o atinga castigand cursa. ba chiar imposibil dupa unele afirmatii. Trebuie sa acceptam insa ca modelul nu este foarte precis. deoarece parametrii psihologici nu pot fi disecati si cuantificati in acelasi mod ca si cei fizici.

Alte cauze ale interesului scazut pot fi determinate de anxietati de diverse tipuri fara legatura cu sportul. De fapt starile de spirit negative reprezinta un sindrom precoce al supraantrenamentului.generale la nivelul scoartei cerebrale si anxietate somatica ce are ca manifestari fiziologice cresterea ratei cardiace. ducand uneori la supraantrenament si din nou la scaderea performantei. principiul de conducere al activitatii fiind "vom vedea atunci ce vom face" Exista deci un nivel optim pentru aceasta atat de usor de apreciat dar dificil de definitasa numita stare de spirit . Sa luam un atlet.O sarcina important a antrenorului o constituie deci identificarea cauzei primare si inlaturarea ei. ci presiunea va trebui sa fie redusa pe o durata mare de timp inainte ca performanta sa revina la normal. dar cat de defavorabile pot fi depinde de natura si intensitatea anxietatii. Psihologii sportivi considera ca anxietatea poate fi clasificata in doua categorii : anxietatea cognitiva. sau o persoana oarecare. actual nu mai are un rasunet real in lumea sportiva. Cea mai evidenta inadvertenta a modelului este usor observabila: faptul ca notiunea de stare de spirit are un numar foarte mare de componente.Coordonata x poate fi asimilata cu starea de spirit pozitiva. O stare de hiperexcitabilitate este de asemeni in detrimentul atletului putand fi sinonima cu anxietatea(stare irationala ce interfereaza cu un comportament normal si cu performanta). O alta inadvertenta a curbei de tip U inversat este aceea ca desi este justificata prin experiente subiective. La atleti. nu se incetineste ci se "ingheata" . deci implicit starea de spirit. Pentru atletul implicat in performanta efortul de antrenament poate fi crescut. dar aceste relatii nu sunt usor de ilustrat prin grafice. Se va ajunge la un punct unde el sau ea va trece peste limita . Intr-un anumit context o putem denumi panica. nivelele scazute ale "starii de spirit" constau in lipsa de interes la antrenament si chiar la competitii. Cauza poate fi o boala acuta (raceala sau deranjament intestinal) sau in cazul atletilor de sex feminin un sindrom premenstrual. transpiratii ale palmelor. e drept cu dificultate. este scazut. . desi unii autori au utilizat termenul de stress sau anxietate. o problema mult mai complexa ar fi aceea a explicarii relatiei. O primejdie deosebita a starii de spirit negative o constituie mecanismul de feedback: scazand performanta va scadea si mai mult nivelul starii de spirit si in consecinta din nou performanta. aflat intr-o situatie stresanta si sa crestem presiunea. Nu vom obtine o buna performanta in activitati despre care nivelul de constientizare. Din acest punct recuperarea nu se reduce la re-inversarea curbei.pentru care performanta este optima. Pentru anumiti sportivi aceasta limita este foarte ingusta fiind usor de alunecat in ambele directii colaterale. Este important de notat ca tot ceea ce se cere de la acest model este sa descrie relatia dintre performanta si echilibru psihic. Psihologii accepta ca relatia dintre performanta si "stare de spirit" este multidimensionala. iar schimbarea nu va fi gradata asa cum prezice curba ci dramatica. "fluturi" in stomac. Perfectionarea curbei U inversat Modelele de tipul celui prezent anterior sunt prime aproximari ce necesita in timp stabilirea unei balante intre acuartetea lor (ceea ce adesea semnifica complexitate) si eficienta utilizarii. Anxietatile sunt considerate ca fiind total negative.

Modelul discutat prezice ca un nivel crescut de anxietate somatica va avea un minim de efecte adverse daca anxietatea cognitiva nu este crescuta. testul SERP ( profilul reactiilor emotionale in sport).testul SCAT (testul de anxietate sportiva competitionala). oricat de bun ar fi modelul el este apreciat de sportivi in functie de aplicabilitatea sa practica. O serie de cauze ce pot fi implicate sunt: *distragerea atentiei Concentratia scade si gandirea tactica este alterata.El omite aceasta sarcina in programul de antrenament. Sa te cunosti pe tine insuti Primul pas in perfectionarea abordarii psihice a performantei este sa-ti descoperi punctele tari si punctele slabe. desi constient de eroare alergatorul va fi incapabil sa rupa cercul vicios si va repeta greseala. *efecte hipnotice Acestea pot apare atunci cand atletul se focalizeaza asupra rezolvarii problemei si nu asupra cauzelor. atunci cresteri minore ale anxietatii somatice pot determina scaderi catastrofale ale performantei.Curba de tip U inversat in viata reala nu este nici simetrica. el include 42 de intrebari ce presupun tot atatea raspunsuri sincere care trebuie sa aleaga una din variantele: aproape intotdeauna/deseori /uneori/rar/aproape niciodata. orarele de antrenament nu vor mai fi respectate si atletul va putea chiar sa renunte la sport. Comportamentul histeretic este o consecinta a acestei teori. nu necesita aparatura complicata si costisitoare. Netratata. Oricum. De exemplu daca un alergator de 800 m porneste prea repede din cauza stressului si oboseste repede. In teoria catastrofei interactioneaza un numar de functii variabile continue producand discontinuitati. dar nu o uita in realitate astfel incat anxietatea persista (sau creste). anxietatea se extinde si in consecinta va afecta toate aspectele antrenamentului. . Profilele ne ofera de asemeni informatii asupra ariilor in care un individ deviaza marcat de la caracteristicile unui sportiv de succes si care pot fi remediate prin interventia antrenorului sau chiar a atletului. ultimele adesea fiind cele mai dificil de tratat. Se produc erori strategice si cursa va fi pierduta.o proprietate cunoscuta ca histerezis Recent psihologul Lew Hardy a reunit aceste idei prin aplicarea teoriei matematice a catastrofei . Avantajul obtinerii de informatii despre psihicul sportivului consta in utilizarea si antrenarea acestei hotarari in scopul obtinerii performantei. Sarcina antrenorului va consta in identificarea indicatorilor nivelului crescut de anxietate cognitiva si ajutarea atletului in inlaturarea cauzelor inainte ca acestea sa cauzeze o problema serioasa . In fiecare din aceste teste aspectele complexe ale personalitatii sunt identificate dintr-o lista numeroasa de caracteristici. reale sau imaginare. Performanta va scadea. odata cu aparitia problemei. Testul SERP a fost elaborata de Thomas Tutko si Umberto Tosi. *extinderea anxietatii Chiar cand este determinata de o cauza specifica ca in exemplul de mai sus. *evitarea sarcinii Atletul poate fi ingrijorat in legatura cu esecul in realizarea unei sarcini specifice : de ex. Acest fapt deschide drumul spre autoinvestigarea psihologica pentru care exista o serie de teste ce includ testul POMS (profilul starilor de spirit / dispozitionale). Daca anxietatea cognitiva e mare. Solutia? Atletul trebuie sa adopte o abordare pozitiva si sa discute cu antrenorul din timp. 400 m in 60 sec. nici reversibila si are un aspect diferit depinzand de directia in care este traversata . Testele psihologice sunt mai simple decat cele fiziologice. anxietatea poate conduce la alte afectiuni.

Brent Rushall a facut exact acest lucru si a obtinut o lista cu principalele atribute psihice necesare sportivului de elita Acestea sunt redate mai jos impreuna cu o serie de comentarii ale autorului. odata ce profilul a fost alterat. suparare/ostilitate. vesel. Dr. . Profilul de tip iceberg este caracteristic nu numai pentru alergatori ci si pentru alti atleti. furie si peste medie pentru vigoare. odihna. * Abilitatea de a se concentra total in timpul perioadei de antrenament pentru competitiile majore. ziua precedenta si in momentul desfasurarii testului utilizand raspunsurile: deloc/putin/moderat/ destul de mult/extrem O conculzie interesanta a acestui studiu desfaturat de dr. in jurul mediei pentru suparare. pe baza unor raspunsuri la anumite cuvinte sau fraze ce includ nefericit. In aceasta perioada sunt indicate tehnici de relaxare si antrenament psihic in vederea controlarii starii de spirit. P. canotori si aruncatori de greutate. vigoare/activitate. Din pacate. scoruri mai inalte sau mai joase pot indica probleme ale caror solutii sunt oferite in ultimul capitol. Pentru fiecare din acestea subiectul trebuie sa-si exprime ceea ce a simtit saptamana trecuta. tensionat. Antrenamentul intens imediat inaintea unei competitii va avea un efect nefavorabil. Inaintea competitiei este necesara o perioada de 2 . obtinerea formei sportive.Analiza testului implica gruparea intrebarilor in cateva categorii ce reprezinta tot atatea caracteristici psihologice importante in competitie. cu cateva zile in urma. Pentru atletii de elita exista trasaturi fiziologice si biochimice specifice la care se adauga si trasaturi psihologice particulare. Limitele normale pentru fiecare caracteristica sunt intre 10 . Increderea decurge din convingerea ca ai facut totul asa cum trebuie : antrenamentul. Cel mai direct mod de a afla ce atribute psihice conduc la succes ar fi teoretic acela de a-i intreba pe atletii care au avut succes. * Incredere in fortele proprii ca vei avea o cursa conform asteptarilor.25. Utilizarea testului SERP nu poate furniza criterii de comparatie deoarece el nu se poate aplica la ne-sportivi. Profilul de tip "iceberg" se inverseaza in supraantrenament si testul POMS poate fi unul din cei mai buni indicatori ai acestei stari. In acest test atitudinea (starea de spirit) subiectului este analizata din 6 puncte de vedere. W. * Abilitatea de a implica un efort de durata si intensitate mai mare in competitie decat in antrenament. SERP-ul inregistreaza deci scorul pentru fiecare din aceste caracteristici care se poate prezenta grafic (vezi anexele). depresie/respingere. dar testul POMS a oferit rezultate interesante. Atletii se inscriu sub media normala pentru tensiune. Concentrarea pentru o competitie anumita permite antrenorului si sportivului sa atinga forma fizica si mentala. oboseala/inertie si confuzie/consternare. depresie. Morgan de la Universitatea din Wisconsin este acela ca atletii au un profil POMS distinct. fara griji. nepasator. restabilirea formei initiale dureaza mai mult la sportivi decat la nesportivi. Sunt atletii diferiti fata de populatia normala ? Raspunsul este da. in acest sens planificarea antrenamentului devine vitala. inabilitate de concentrare. Intelegerea mecanismelor de functionare ale corpului ajuta mult in antrenament si competitie si duce la o crestere a increderii. Cu cat atletul este de categorie superioara cu atat "icebergul" este mai pronuntat.Jumatate din intrebari sunt pozitive in sensul ca un raspuns de tipul "aproape intotdeauna" ridica scorul. in cealalta jumatate sunt negative. dieta si abordarea psihica. oboseala si confuzie. stiind ca nu esti intr-o stare de supra-antrenament.4 zile (uneori chiar mai mult) de refacere si odihna. * Abilitatea de a-ti analiza corect performanta in competitie. tensiune.

este aplicata in momentul propice si trebuie schimbata daca se modifica circumstantele. * Mediul nefamiliar al desfasurarii competitiei nu trebuie sa disturbe atletul.Atingerea unei viteze corecte este vitala. * Controlarea nivelului de nervozitate si tensiune la inceputul competitiei prin mentinerea nivelului hormonilor de stress la limite scazute. * Strategia va include si ceea ce trebuie facut in cazul in care lucrurile nu decurg cum neam fi asteptat. Este interesant de remarcat ca multe din aceste observatii au fost urmate de Roger Bannister in pregatirea sa din 1954 pentru a sparge bariera de timp pentru o mila. * Micile distractii sau probleme ce apar inainte de competitie nu trebuie sa afecteze atletul.15 min) dupa incalzire si inaintea inceperii concursului poate fi foarte importanta. campionul olimpic la maraton a fost invins de Zatopek in ciuda faptului ca Peters castigase recordul mondial numai cu 6 saptamani inainte si faptului ca Zatopek alergase in curse de 5 si 10 km inaintea maratonului obtinand primul loc. * Inaintea competitiei este important sa se realizeze cat mai multe repetari mentale ale evenimentului. Numai prin antrenament corect sportivul va putea dezvolta o buna apreciere a timpului si distantelor. in 1952 Jim Peters. zborul durand 9 ore. . Aceasta infrangere a fost atribuita faptului ca echipa britanica a calatorit spre Helsinki cu un avion vechi cu patru motoare. O scurta perioada de odihna (10 . evitand astfel supraantrenamentul. un start prea rapid si metabolismul anaerob va crea probleme ce nu pot fi rezolvate la viteza respectiva. Peters a ajuns acuzand dureri de cap si stare de oboseala . * Cea mai buna modalitate de a-i ignora pe ceilalti concurenti consta in auto asigurarea atletului ca este bine pregatit si stie cum sa se relaxeze si concentreze asupra evenimentului. Totusi exista si atleti care simt ca fiind necesara prezenta antrenorului. * Obligatoriu o strategie competitionala detailata trebuie pregatita si invatata. * Cunoasterea a ceea ce urmeaza sa faca determina recastigarea increderii in cazul in care aceasta s-a alterat inaintea inceperii competitiei. Strategia poate castiga o cursa numai daca este adecvata.cu greu aceasta poate fi considerata o stare de spirit care sa implice includerea in sine sau sa permita relaxarea inaintea evenimentului. In ziua competitiei antrenorul sau a fost prezent pentru a-i da incredere si pentru ai reaminti de momentele in care trebuia sa se relaxeze. * Cunoasterea metodelor de evitare a hiperexcitatiilor inaintea inceperii competitiei. * Unii atleti prefera sa fie singuri inaintea competitiei si sa se incalzeasca singuri in scopul realizarii unei concentrari mai bune. Aplicareauneistrategiiimplicaantrenamentementale precompetitionale intense pentru evitarea indeciziei generatoare de anxietate ce poate apare in timpul competitiei. Capacitatea de a-si modifica strategia implica nu numai interpretarea comportamentului celorlalti concurenti ci si interpretarea corecta a semnalului propriului metabolism si fiziologii pe care atletul le primeste in timpul cursei. iar in ziua concursului a incercat sa-si scada tensiunea vizitand prieteni din Oxford. El s-a antrenat minim. * Abilitatea de a manevra orice circumstanta nefamiliara este esentiala. s-a odihnit 5 zile inaintea concursului. Atletul trebuie sa fie capabil sa se relaxeze psihic inaintea cursei si eventual in timpul cursei pentru a preveni cresteri prea mari ale hormonilor de stress ce altereaza balanta dintre metabolismul glucidic si lipidic in detrimentul performantei. In contrast cu victoria lui Bannister.

pozitiv. abandonand. labil afectiv. Dispozitia afectiva de start este determinata in primul rand de reflectarea formei sportive in constinta sportivului.stimuleazacurajul. de modul cum scoarta cerebrala reuseste sa controleze impulsurile subcorticale si sa regleze activitatatile endocrina si viscerala ale individului. spirit de echipa. Interesant este faptul ca nu rareori sportivul se echilibreaza. sportivul clacheaza psihic si fizic. esec. de pregatirea moral. instabil. transforma de cele mai multe ori emotia in performanta.volitiva. antrenamentul mental este posibil. tensiune musculara. Starile psihice limita Reprezintă ansamblul de manifestari subiective induse de efort pe fond de tensiune psihica. racirea extremitatilor. de motivatia concursului si de ideile mobilizatoare dupa care se conduc sportivii in activitatea lor: patriotism. responsabilitati. Apatia de start apare pe fondul unei emotivitati astenice. chiar in ziua concursului. impulsiv. rezistenta. Pentru a fi efectiv. vertij. dorinta de a invinge. agitat. manifestarile psihice sunt insotite si de reactii negative de tip hipersimpatic: intensificarea pulsului si a respiratiei. Acesta este sensul care trebuie saorienteze profilaxia starilor negative de mai sus. MANIFESTĂRILE PSIHOPATOLOGICE ÎN SPORTUL DE PERFORMANłĂ A.luciditatea. negative. bine pregatit psihic. lipotimie. antrenamentul mental trebuie inceput cat mai devreme in viata unui atlet si continuat tot timpul carierei sale. indolenta pana la apatie. De cele mai multe ori emotiile au un continut stenic. Febra de start se dezvolta pe fondul unei emotivitati hiperstenice: sportivul devine anxios.alteori. intensitatea ajungand maxima in ajunul competitiei.Tehnici de antrenament mental Modificarile de comportament au o istorie lunga si destul de intunecata. 2. combativitatea. Faptul important este ca metodele folosite sunt valabile. Psihologia sportiva este in acelasi timp o arta si o stiinta dar din ce in ce mai mult ultima. lipsa dorintei de a participa la concurs. cu inversarea ritmului somn-veghe. Sindromul precompetitional Acesta se manifesta ca o reactie psihogena in care subiectul simte concursul cu mai multe zile inainte. cand epuizarea precompetitionala persista. sportivul traieste in mod firesc stari emotionale deosebite. se mobilizeaza si are performante meritorii. 1. palpitatii. se instaleaza starile negative de start cu cele doua aspecte: febra de start si apatia de start. Starile negative de start in preajma startului. somnolenta. . sporesc energia. cu siguranta ca implica mult mai mult din partea antrenorului decat un "speech" inainte de concurs. caracteristice. transpiratii. inapetenta cu pierdere in greutate. in esenta randamentul sportiv. Cand incarcatura afectiva a reactiilor emotionale depaseste posibilitatile de adaptare ale activitatii nervoase superioare. Caracteristic pentru acest sindrom este incapacitatea de a se elibera de gandul obsesiv al responsbilitatii concursului. abandon. Manifestarile concrete ale reactiilor emotionale sunt reflectate de particularitatile tipului de activitate nervoasa superioara. neincredere in propriile posibilitati. Simptome psihice: dispozitie depresiva. trecand usor de la o euforie exagerata la lacrimi. detasandu-se de aceasta idee obsedanta. nu se poate concentra. reactii negative. tremur. neatent. Este unanim recunoscut faptul ca sportivul bine antrenat.

sugestia verbala aplicata preventiv si curativ de antrenor. normal 50-60 microvolti). Nevrozele de coordonare-profesionale. O alta forma de stare limita-oboseala psihica se intalneste la performerul sportiv. desi destul de dificil. nu numai necazurile dar şi bucuriile ne stresează. sportivii cu emotivitate astenica beneficiaza in alimentatia lor de produse lichide stimulatoare de tipul Isostar. iritare. Un rol insemnat in recuperarea acestor sportivi il joaca psihoterapia de sustinere. Nu este rar cazul in care sportivul isi justifica insuccesul acuzand o stare de oboseala. raspundere. Care sunt. M. Aceste stari. nu numai durerea ci şi plăcerea. perturbare. Nevroza isterica-manifestari de ordin afectiv.In mod preventiv. obosesc mai mult psihicul decat o activitate de mare angajament. Nevroza obsesivo-fobica. Se pare însă că stresul este sinonim cu însăşi conditia vietii. cu doze mici. a antrenamentului mental. nu numai plânsul dar şi rasul.spasme musculare involuntare digitale la tenismeni sau ciclisti. aşa cum demonstrează cercetătorii stresului. Atarax si regulatoare vegetative. Se stie ca antrenamentele de anduranta din natatie. se manifesta prin hipertensiune temporara psihogena. Ansilan. obliga sportivii la sute de bazine intr-o singura zi.frecvent instalata în sporturile cu predominanta aeroba dupa traumatisme. Epuran). atunci. nu numai prezenta dar şi absenta stimulărilor. in mod izolat sau in contextul general al oboselii. desi antrenorul si medicul sportiv exclud semnele de supraantrenament.dispare ritmul alfa fiind înlocuit cu frecvente rapide beta. S-a observat ca unii sportivi au randament insuficient. c) Stresul fizic. in special in perioada precompetitionala. psiholog. Coca Cola. medic de lot. valina) cu un deficit functional enzimatic. devin pasagere. Starile psihice limita sunt descrise ca un ansamblu de manifestari subiective ale individului provocate de situatii dificile. Asa numita oboseala precoce pare sa fie in primul rand psihica. Pragul de oboseala este legat si de interesul pentru actiune: monotonia.. acceptiunile termenului? . de vreme ce. precum si repetarea mentala a exercitiului de concurs. datorita unor motive conflictuale: transferuri la alte cluburi sau insarcinati cu un rol neplacut. Power Lean. esec: GENERALITĂTI DESPRE STRES În vocabularul curent termenul de "stres" este utilizat cu sensul de neplăcere. b) cresterea unor aminoacizi in sange si creier (lecitina. Nevroza hipertensiva sau hipertensiunea psihosomatica. Uneori este necesar sa se asocieze o medicatie tranchilizanta minora. Nevrozele sportive Psihonevroza anxioasa . de tip Rudotel (Medozepam). efort la granita posibilitatilor organismului pe un fond de mare tensiune psihica (dr. O situatie considerată stresantă este consecvent evitată. provocat de lupta pentru reusita.traseul EEG subvoltat ( sub 10-15 microvolti. odata cu incetarea respectivelor motive conflictuale. B. plictiseala. Pentru oboseala centrala psihica sunt incriminati trei factori: a) scaderea glucozei circulante (creierul utilizeaza 5g/min si este foarte sensibil la scaderea glicemiei).

ca stare specială a organismului. Dimpotrivă. care trebuie să se adapteze unei situatii problematice. Aceasta se realizează de către persoana însăşi. altii se comportă în mod echilibrat chiar în "toiul luptei". ne pot tulbura şi perturba actiunile. ca neplăcere. actionează cu calm şi eficientă reuşind să facă fată cu bine situatiei. Dar această stare depinde la rândul ei de particularitătile fiecăruia. atât în bine cit şi în rău. Stresul. la fel de adevărat este şi faptul că el este pe deplin controlabil. situatiile conflictuale dintre indivizi. previne multe dintre eşecurile unor persoane bine pregătite în planul cunoştintelor. Irina Holdevici. Asta înseamnă că avem o mare influentă asupra propriilor stări de stres. cu economie de timp şi satisfactii datorate obtinerii unei concentrări optime a atentiei. între intelect şi . Deci problema nu constă în a elimina complet stresul (lucru dealtfel imposibil câtă vreme suntem fiinte vii dotate cu simtire) ci doar în a-l transforma într-un factor de optimizare a stării de concurs. Astfel se poate obtine autoreglarea stărilor psihice în directia şi sensul succesului. Unii îşi dezorganizează conduita fie şi numai datorită anticipării catastrofice a evenimentelor viitoare. Emotiile cu intensitate mare. Pozitia cea mai potrivita fată de stres poate fi rezumată într-o formulare simplă dar care trebuie interpretată adecvat.relaxareaşi autoprogramarea mentală prin intermediul imaginatiei dirijate. deoarece o anumită doză de stres permite acea mobilizare optimă a organismului pentru obtinerea succesului în raport cu scopul propus. Reducerea tensiunii emotionale la un nivel prea coborât. unui echilibru emotional de nivel ridicat.În general. Aceasta nu înseamnă că orice emotie este dăunătoare sau inutilă şi că rezultatele cele mai bune le obtin cei pentru care lucrează "rationalitatea rece". De aici şi importanta pregătirii psihologice. Trăim emotii pozitive dar şi emotii negative. deci e vorba despre un proces de autocontrol. poate fi provocat de o gamă largă de factori: stimuli fizici sau emotii puternice (pozitive sau negative). alta din partea individului care interpretează situatia. Astfel.autosugestia. amenintarea statutului social. ATITUDINEA FATA DE STRES. Astfel. fără a fi nevoie să consultăm cabinete medicale şi să consumăm medicamente. deoarece starea de stres este resimtită în general ca disconfort (chiar şi în formele sale moderate). altii se stăpânesc. oamenii au reactii extrem de variate: unii intră în panică şi au un comportament care îi pune în pericol sau care periclitează existenta altor persoane. necesar. unei memorii fidele. printr-o mobilizare a resurselor organismului. este echivalentă cu apatia. Intrarea conştientă şi voluntară într-o stare optimă pentru concurs. incertitudinea în privinta viitorului. chiar şi în cazul unei catastrofe sau calamităti naturale. chiar dacă sunt pozitive. CONTROLUL STRESULUI CA FORMA DE AUTOCONTROL Dacă stresul este inevitabil în situatia de concurs. Care sunt mijloacele? În opinia cunoscutului specialist psiholog dr. prin stres se întelege acea stare a organismului caracterizată printr-o tensiune cu variate grade de intensitate. Deci stresul are o dublă determinare: una din partea stimulului. AUTOCONTROLUL EMOTIONAL Pregătirea psihologică are ca scop principal autoreglarea nivelului emotional. putem spune că "în competitie stresul este un rău necesar": rău. miza mare a unor evenimente etc. principalele metodesunt:gândireapozitivă.

3. in maxim de efort . sub impulsul fricii. In plus. iar dupa colt observi ca greul abia incepe! Va garantez eu ca acolo nu mai este suverana masa musculara. sa presupunem ca pe ultimii 20km incepe vantul din fata. pierde teren in fata unuia putin mai slab pregatit fizic. Intr-un efart simplu. Aceasta abordare iti va furniza rezerve de energie pe . si asa mai departe. Poti porni cu energie debordanta. psihicul isi poate aduce aportul in mod semnificativ. pachet de muschi. dar cu un psihic mai puternic. Este clar ca psihicul este o parghie de performanta deosebita.capacitatea de îşi stăpâni nervozitatea.in panta sau in sprint . aşa cum cer momentele parcurse. teama ori neliniştea între limitele care permit o bună desfăşurare a activitătilor de pregătire şi executie. vointa de a atinge obiectivul. b)în momentele dinaintea probei.afectivitate. se realizează o sprijinire reciprocă având efecte pozitive pentru activitatea desfăşurată. Cine a urcat serpentine stie care este sentimentul care te cuprinde cand crezi ca te apropii de varful pantei. Moralul. spre exemplu. care incepe usor usor sa scada. atat in cresterea performantei. iar pe la 70km deja numeri secundele care trec intre 2 borne kilometrice.posibilitatea de aşi economisi energia psihică şi de a o pune la lucru. el apare si in alte curse. dorinta de a invinge.capacitatea de a părea nepăsător atunci când situatia cere aceasta.observi ca partenerul/concurentul tau se lanseaza si nu poti face fata. la nivel volitiv: dispare vointa. când tensiunea emotională creşte pe măsură ce se apropie data primei probe. d)după încheierea concursului. 2. Este abandonul. Este uneori chiar mai bine sa amplifici dificultatea cursei decat sa o desconsideri. Se cunoaste faptul ca.capacitatea de a elimina gândurile negative. in primul rand. desi nu intru-totul cunoscuta. doar pentru un exercitiu imaginativ. in general pe distante mai lungi. până la declanşarea ei totală în momentele hotărâtoare. mersul pe bicicleta este un proces de lunga durata. Este asemanator cu acel sentiment care apare cand. a rezultatului scontat. Capacitatea creierului de a ne ajuta in anumite momente este evidenta. Pregatirea unui concurs nu trebuie sa cuprinda doar antrenamentul fizic. suntem capabili de lucruri altfel greu de imaginat. O sa dau cateva exemple: . c)pe toată durata desfăşurării concursului. unde eforul este consumat gradual. treptat. cat mai ales in scaderea ei. altfel apar intrebari de genul "De ce fac eu asta?". apoi pe la 50 te intrebi cat mai ai pana la destinatie. Echilibrul emotional obtinut prin tehnicile cele mai adecvate se exprimă în: 1. Intervine atunci o sfortare. "Nu ar fi mai bine sa fac o pauza mica?". Sportivul trebuie sa isi pregateasca psihicul. dispare suportul energetic care sa sustina organismul. nu exploziv ca intr-o cursa de 100m. Creierul si muschii trebuie sa conlucreze. mai mult de forma. de urcusuri si coborasuri repetate. dupa care abandonul luptei.30km. puterea de concentrare. contribuie hotarator la obtinerea performantei.de multe ori. atunci când se stabileşte un acord de sens şi intensitate. E important să ştim cum se realizează autocontrolul emotiilor în următoarele situatii: a)în zilele dinaintea concursului. Atletul perfect. dupa 20. sa anticipeze greutatile care ii pot aparea. Acest fenomen nu este specific bicicletei. ca de exemplu mersul cu bicicleta. Sau ca la final drumul este presarat de pante. 4. acel inamic de temut pentru cicloturist. în avantajul gândirii pozitive.

boli. Învătarea modalitătilor de combatere a stresului nu te transformă în “supraom”. crescând calitatea vietii fiecărui individ. Definitiile din dictionare ne spun că “a combate “ înseamnă de fapt a lupta. 3. în relatiile personale. Apare uneori în fiecare seară la telejurnal. in situatii de epuizare. combaterea efectivă a stresului va aduce o schimbare importantă în viata de zi cu zi. Aceasta necesită o investitie atât de timp cât şi de energie din partea individului. Dar această investitie merită făcută deoarece individul se va simti mai bine. pierderea slujbei. Învătarea acestor modalităti nu este un lucru simplu. naşterea. La aceasta se adaugă şi soarta care ne poate rezerva propriile ei surprize: decese neaşteptate ale celor dragi. De cele mai multe ori el nu le va putea "face fată".parcurs. Stresul ce apare ca o parte integrantă a vietii de zi cu zi. Putini oameni ştiu să combată stresul în mod eficient. la serviciu. (de obicei cu succes) împotriva interventiilor . familia şi prietenii au propriile lor planuri care uneori pot fi diferite de ale noastre. nimeni nu poate să prevadă toate dificultătile şi nu poate găsi solutii imediate pentru problemele pe care le are şi aceasta pentru că au o mare importantă actiunile şi atitudinile celorlalti. pur şi simplu am vegeta. Fără existenta stresului în viata noastră. Atunci când individul este supus mai multor probleme stresante în acelaşi timp.Stresul este inevitabil: poate apare peste tot. trei sunt fundamentale: Stresul ce apare ca urmare a unui eveniment serios şi neaşteptat. accidente. ca orice alte deprinderi. Stresul ce apare ca o componentă a fiecărei etape a vieŃii: căsătoria. Caracteristici ale stresului 1. Cum să faci fată stresului Există posibilitatea de a combate stresul zilnic şi în felul acesta am putea evita multe dintre efectele sale negative.Stresul nu este în întregime dăunător. Stresul face parte din viată. el va începe să-şi petreacă timpul reactionând la evenimentele care s-au abătut asupra lui. A combate stresul nu înseamnă numai să supravietuieşti. Din tipurile de stres ce apar în viata individului. acasă. sa incerci sa te transpui in conditii de epuizare. cum ar fi accident de maşină sau moartea bruscă a unei persoane dragi. Este foarte util sa te vizualizezi in fata pantelor. Modalitătile de combatere a stresului nu sunt însuşiri naturale ale indivizilor. atingerea vârstei mijlocii sau pensionarea. (cum ar fi obligativitatea unui serviciu unde nu suntem multumiti) înainte de a face ceva pentru a schimba situatia initială. Doctor Hans Seyle. Aceste tehnici te pot ajuta in depasirea situatiilor dificile. sau cel mult blazarea. Nimeni nu poate avea controlul total asupra unei situatii. Ce presupune combaterea stresului? În primul rând va trebui să scăpăm de conceptiile greşite legate de combaterea stresului.Stresul se transformă în suferinte grave atunci când se întâmplă prea multe evenimente neplăcute într-un timp foarte scurt. fata de situatia in care subapreciezi efortul si poate interveni abandonul. 2. Se găseşte în comunicatele băncilor şi în carnetele de note ale propriilor copii. ele trebuie învătate. pe stradă. a afirmat că "stresul este sarea şi piperul vietii". o autoritate mondială în probleme de stres. de maxim de efort. Nemultumirile de la serviciu se pot datora sefului sau unui coleg.

numãrul de copii care suferã consecintele stresului la care au fost supusi si ajung în atentia medicilor creste. chimici (drogurile.amorteala . familiale si personale. regimul incorect de activitate). tahipnee cu sau fara respiratie superficiala .tensiune musculara (contracturi dureroase în zona spatelui. cresterea ritmului respirator. dificultati de concentrare) .prezintã dereglãri functionale ale sistemelor fiziologice. Medicii pediatrii sunt îngrijorati de cresterea rapidã a numãrului copiilor cu întârzieri ale dezvoltãrii psihice si fizice: copiii sunt brutali. aeratie esofagiana . printr-o varietate de simptome si conduce la alterarea simultanã a mai multor functii ale organismului.transpiratie abundenta . medicamentele.tahicardie (modificari ale pulsului) .rãutãciosi.paloare datorata vasoconstrictiei .ameteala . biologici (diverse microorganisme). radiatiile.migrene . de excitatie continua. Stresul se manifestã. cãldura.dureri stomacale . Formele moderate ale stresului si cele virulente se manifestã prin simptome diferite Stres moderat Unul din aspectele identificate si cerecetate recent in practica sportiva este cel al somatizarii aspectelor psihice.cresterea tonusului muscular (rigidizarea anumitor grupe musculare) . Situatiile enumerate conduc la dereglarea comportamentului si a stãrilor emotionale.ceea ce usureazã diagnosticul. Acest fenomen este rezultatul unei varietati de circumstante culturale.senzatia de a nu putea respira. situatii conflictuale la scoalã. Copilul contemporan se confrunta zilnic cu mult mai multe situatii stresante decât copiii de acum 10-15 ani. de obicei. Astãzi copilul suferã nu numai din cauza influentelor negative a mediului înconjurãtor ci si din cauza instabilitãtii mediului social.greata . Factorii de stres se împart în urmãtoarele categorii: factori fizici (frigul. conditiile meteorologice etc. Tradus în viata de zi cu zi “a combate“ devine o modalitate de a face fată cu succes la stresul vietii şi la constrângerile ei de a nu ne lăsa dominati de acestea. mincinosi. psiho-emotionali (familie dezorganizata. Anxietatea somatica (somatizarea anxietatii) se refera la simptomele fizice si fiziologice ale anxietatii.tremuraturi (maâini. Somatizarea este fenomenul în care subiectul resimte si îsi exprima starile emotionale la nivel somatic prin tulburari fizice.furnicaturi . Reprezintă capacitatea de rezolvare a situatiilor ce se ivesc şi depinde până la urmă de echilibrul individual. maxilarelor) .hipervigilenta (starea de pânda."nod în gâat". Desi termenul somatizare este larg utilizat se impune diferentierea între somatizarea anxietatii si tulburarea psihiatrica numita somatizare.neplăcute din mediul exterior. Ca urmare. picioare) . umerilor. Principalele simptome ale anxietatii: Simptome fizice .). poluarea).

. îngrijorarea excesiva si nejustificata.capacitate slaba de concentrare .spasme ale colonului .dureri în piept (angina pectorala) . Simptomele tipic asociate somatizarii anxietatii (dupa Gelenberg) includ: . nerabdare .la nivelul sistemului genito-urinar: -nevoia frecventa de a urina -probleme sexuale .la nivelul sistemului musculo-scheletal: .tensiune musculara . teama difuza în fata unor factori exteriori perceputi ca fiind amenintatori.dislalie (bîlbîiala) .oboseala .alte dureri . Posibile simptome fizice ale anxietatii : .psihosomatice: v.ameteala .la nivelul sistemului cardiovascular: .perturbari ale somnului (insomnie de culcare.extremitati reci (degetele) . a unor pericole reale sau imaginare. lipsa încrederii în sine. fie în combinatii variate si constituie principalele cauze pentru care se ajunge la medicul de familie.palpitatii (cauze diverse) -dureri de cap . insomnie de trezire) .insomnie .dispepsie .comportamentale:activitatedezorganizatasiperformante diminuate.tremuraturi involuntare .dureri de cap Aceste simptome pot aparea fie separat. starea de neliniste.excitatie nervoasa. lipsa energiei. mai sus .modificari ale vocii (tremor.la nivelul sistemului gastro-intestinal: -senzatia de gura uscata -dificultati în deglutitie (nod în gaât) -senzatia de ″foame″în stomac -prezenta de gaze / aer în intestine . . pierderea vocii) . tendinta de a depasi starea de disconfort prin diferite mecanisme de aparare.la nivelul SNC: -temeri .oboseala . raguseala.tahicardie .dureri abdominale .stari subiective: sentimentul de nesiguranta.iritabilitate .insomnie .sentimentul de a fi pe marginea prapastiei .vigilenta .

altii carnea.crampe în parte superioara a stomacului . A Brief History of the Annual International Symposium on Respiratory Psychophysiology. fapt urmat imediat de o gama larga de tulburari la nivelul aparatului circulator (cresterea pulsului. Baltimore. transpiratie. Research and Clinical Treatment. umerii cazuti. a regimului efort-odihna si a alimentatiei diferentiate în functie de perioada de activitate si de nevoile individuale. genunchii îndoiti. in special proteinele sI vitaminele din grupa B1. Asa cum s-a aratat pe larg in prima parte alimentele pot influenta comportamentul psihomotor sportiv.simptome de hiperventilatie ± respiratie superficiala. administrarea acidului glutamic are ca efect o . carentata. Press. Cercetarile in acest domeniu sunt insa incipiente. de regula pentru asigurarea starii de sanatate.la nivelul sistemului respirator :. Unii secialisti considera ca toate simptomele fizice ale anxietatii sunt în legatura cu hiperventilatia (Fried R. aceste preocupari au depasit de mult sfera asigurarii starii de samatate trecand in zona cresterii randamentului sportiv. trebuie sa vegheze asupra starii de sanatate. kinetoterapeutul si chiar sportivul însusi. cat si deficitul alimentar. spatele curbat. apatiei prin actiunea centrala a aminoacizilor aminati. evidentierea si evaluarea manifestarilor psihosomatice aparute. produsele lactate etc.. Termenul “anxietate fizica″ a fost inventat de Moshe Feldenkrais si utilizat initial în lucrarea ″Body an Mature Behaviour″. prin educatia dietetica ce i se face. Atat excesul alimentar. Alimentatia corecta sI suplimentarea vitaminica preocupa in mod diferit dar general pe toti oamenii. În acelasi timp. London 1987).diaree sau constipatie . ca si a posibilitatii influentatii acestor aspecte prin alimentatie.) produc tulburari în organism si pot prejudicia integritatea fizica si psihica a sportivilor. Este necesar.. etc). Cauzele sunt multiple. Anchetele efectuate în randul sportivilor arata ca aproape 80% dintre ei prezinta o alimentatie deficienta. in acest sens lucrarea prezenta isi propune determinarea aspectelor psihosomatice prin utilizarea unor chestionare recent elaborate in cadrul unei echipe de cercetare a Facultatii de Educatie Fizica si Sport.ca alimentatia sa fie individualizata. Tulburari in nutritia azotata pot produce perturbari in emotivitate de tipul tristetei. John Hopkins Univ. Aceasta este frecvent provocata si mentinuta de anxietate si de stressul cronic netratat (Timmons B. The Hyperventilation Syndrome. 1994). 3. Alte pattern-uri ale anxietatii se refera la postura: capul plecat. medicatie si metode de antrenament mintal (training autogen ). oamenii îi tin respiratia.) si terminand cu abuzul sau deficitul alimentar. in sport insa. modalitati de influentare si corectare. Structura alimentatiei sportivilor si influentele acesteia. Lucrarea prezenta isI propune insa evidentierea unui aspect inedit: influenta alimentatiei asupra psihicului sportivului si evaluarea profilului psihic al acestuia prin utilizarea unor programe de autoevaluare psihica sI antrenament mental. Autorul explica faptul ca prima reactie a oamenilor la stimuli înspaimântatori este sa-si contracte muschii flexori din partea anterioara a corpului (abdominali) si musculatura viscerala de la nivelul stomacului si diafragmei. ca urmare a lipsei unei educatii dietetice. Antrenorul. De asemenea. ca scop in sine (pentru a-si mari forta sau pentru a slabi etc. medicul. începand de la alegerea spontana a alimentelor (unii prefera glucidele.

crestere a activitatii psihice si mentale, ca sI ameliorarea performantei musculare. Deficitul in vitamina B1 determina tulburari de tip emotivitate crescuta, depresie, lipsa de coordonare, afectari ale formei fizice. Un regim prea bogat in zahar sau prea rafinat poate produce o carenta in tiamina prin deficit de absorbtie. S-a avut in vedere sI rolul protidelor fosforate din digerarea carora rezulta glicocolul sI metionina cu rol deosebit de important, si anume: glicocol --> creatina --> fosfocreatina (sursa de energie in efortul de viteza); metionina --> colina --> acetilcolina (faciliteaza transmiterea excitatiei nervoase la muschi). Glicocolul se gaseste indeosebi in cartilagii, ceea ce implica consumarea gelatinei, iar metionina se gaseste in cazeina (lapte, branzeturi). Cholina, de exemplu, -un alcool bogat in nitrogen - este o componenta atat a acetilcolinei - un neurotransmitator vital pentru creier sI sinapsele neuromusculare, dar sI o componenta a fosfolipidului lecitina -o componenta esentiala a membranei celulare. Fosfolipidele se aseamana cu trigliceridele deoarece contin o unitate de glicerol, dar acesta e legat de 2 si nu de 3 acizi grasi. Pozitia ramasa libera la nivelul glicerolului este ocupata de un grup fosforic si colina. Membranele sunt formate din molecule de fosfolipide dispuse intr-un dublu strat cu gruparile de acizi grasi proiectate spre interior sI gruparile de fosfat-colina spre exterior. Aceste grupuri sunt hidrofile si formeaza o legatura stabila cu apa -un aranjament ideal pentru o membrana ce trbuie sa separe 2 compartimente apoase. Fosfolipidul care contine colina se numeste fosfatidilcolina sau lecitina. Colina poate fi sintetizata in cantitati suficiente in corpul uman pentru a satisface necesitatile normale dar nu sI pe cele ale sportivului aflat in perioade de antrenament intens. Nivelul de colina in plasma scade marcant dupa eforturi de lunga durata sau intensitate marcata posibil datorita proceselor de reparatie intense postefort. De aici necesitatea suplimentarii in dieta a colinei. Pentru aceasta se recomanda sa se consume o cantitate mare de peste, de altfel de mult timp considerat « bun pentru creie r». in perioada de varf colina poate fi administrata sI sub forma de granule de lecitina. Aminoacizii cu lanturi ramificate reprezentati de valina, leucina sI izoleucina pot fi foarte importanti in stimularea refacerii musculare dupa eforturi foarte intense sI in reducerea oboselii. Acest grup de aminoacizi este special sI pentru faptul ca ei sunt singurii aminoacizi folositi in generarea energiei in timpul contractiei musculare atunci cand rezervele de glicogen se prabusesc intr-un efort de durata medie sau lunga. Desi aceasta contributie este mica consecintele pot fi semnificative deoarece acesti acizi sunt transportati in celulele creierului printr-un transportor comun cu triptofanul. Triptofanul reprezinta un precursor in sinteza 5-hidroxitriptaminei ce joaca un rol foarte important in oboseala centrala determinand atletul sa incetineasca sau sa depuna un efort mental deosebit pentru invingerea momentului critic. Daca acizii cu lant ramificat sunt folositi ca sursa de energie, concentratia lor in sange va scadea, nu vor mai actiona competitiv cu triptofanul de unde va rezulta o absorbtie o absorbtie crescuta a acestuia si oboseala centrala marcata. De aici necesitatea administrarii unor cantitati crescute din acesti aminoacizi care sa mentina un nivel plasmatic crescut.

Exista si un produs, glutamina, care nu s-a comercializat intens, pentru ca in timpul depozitarii se poate transforma spontan intr-un compus toxic dar va fi curand pe piata sub forma unui praf pulverizabil in mancare sau bauturi.

PARTEA A II A
1. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI IN ACTIVITATEA SPORTIVA Rolul kinetoterapeutului in conditiile existentei echipei interdisciplinare sportive consta in : - Cunoasterea caracteristicilor anatomo-fiziologice specifice diverselor sporturi; - Prevenirea si recuperarea deficientelor fizice la sportivi: _ examenul dezvoltarii fizice; scop, tehnica. _ recunoasterea deficientelor fizice la sportivi; _ prevenirea si recuperarea deficientelor pre-existente dar si a deficientelor aparute ca urmare a practicilor sportive incorecte; programe individualizate de antrenament in scopul corectarii deficientelor fizice - Prevenirea si recuperarea anatomica si functionala a principalelor structuri lezate in practica sportiva; particularitati regionale: _ cunoasterea notiunilor antomo-biomecanice ale structurilor afectate in traumatismele sportive; _ cunoasterea unor factori favorizanti, factori declansanti, fiziopatologia traumatismelor; _ cunoasterea principiilor generale de recuperare ale traumatismelor sportive: obiective, durata, mijloace _ utilizarea principiilor de antrenament pentru profilaxia traumatismelor ; relatia cu sportul practicat _ utilizarea principiilor de recuperare in traumatologia sportiva; grupe de exercitii recuperatorii pe segmente corporale _ cunoasterea modalitatilor terapeutice specifice cu aplicatii in traumatologia sportiva : crioterapie, hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare, electroterapie _ cunoasterea afectiunilor hiperfunctionale produse prin suprasolicitare sportiva ; clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. _ cunoasterea afectiunilor cronice postmicro sau macro traumatisme: clasificare, fiziopatologie, profilaxie, recuperare. _ tapping si strapping - Cunoasterea principiilor de masaj din practica sportiva ; relatia masaj - perioada de antrenament ; relatia cu specificul sportului: _ masajul inainte de antrenament ; masajul intraefort ; masajul de refacere _ masajul terapeutic si recuperator in diverse afectiuni survenite la sportivi _ masajul in conditii meteorologice speciale - Cunoasterea metodelor pentru refacerea mobilitatii articulare si flexibilitatii tesuturilor moi ; - Cunoasterea metodelor de investigare ale tonusului muscular si fortei musculare; - Cunoasterea metodelor pentru ameliorarea fortei si rezistentei musculare; - Cunoasterea patologiei coloanei vertebrale in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; - Cunoasterea patologiei membrului superior in practica sportiva; principii de profilaxie si recuperare; - Cunoasterea patologiei membrului inferior in practica sportiva; principii de profilaxie sI recuperare.

In conditiile in care echipa interdisciplinara este incompleta kinetoterapeutul poate prelua o parte din sarcinile celorlati membri. Astfel el poate interveni (de preferinta impreuna cu medicul) in : Recunoasterea si tratamentul oboselii patologice, a supraincordarii, supraantrenamentului. - Refacerea post efort cu utilizarea unor scheme de refacere in functie de specificul sportului - Recuperarea traumei psihice post traumatice; metode de antrenament mental, tehnici de concentrare si relaxare - Testarea capacitatii de efort pe teren ; metode de mentinere si refacere ale capacitatii generale de efort pentru sportivul traumatizat - Recuperarea neuropsihica in sindroame de suprasolicitare; stari psihice limita - Stabilirea ratiei alimentare in activitatea sportiva ; dietetica alimentara corectiva a unor afectiuni. - Administrarea medicatiei de sustinere si refacere in practica sportiva. OBIECTIVE EFECTE a.Morfologice 1. Favorizarea proceselor de crestere si dezvoltare fizica 2. Prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului ; 3. Corectarea atitudinilor si deficientelor corpului. b.Functionale 1. Cresterea capacitatii generale de efort; 2. Cresterea capacitatii functionale a aparatului cardio-vascular (minut/volum, debit sistolic); 3. Cresterea capacitatii functionale a aparatului respirator (volume si capacitati pulmonare); 4. Cresterea capacitatii functionale a aparatului locomotor (amplitudini articulare, proprietati musculare); 5. Cresterea capacitatii functionale a celorlalte aparate si sisteme ale corpului. c.Neuropsihice 1. Dezvoltarea capacitatii de relaxare fizica (musculara, functionala) si psihica; 2. Dezvoltarea capacitatilor coordinative; 3. Dezvoltarea capacitatilor de invatare motrica, a expresivitatii si cursivitatii miscarilor. Controlul medical constituie un sistem unitar de metode si practici medicale prin care se asigura recoltarea si integrarea datelor medicale in vederea cunoasterii organismului individului nesportiv pentru selectia initiala si a celui sportiv cu stare de antrenament diferita, a factorilor interni si externi care conditioneaza starea de sanatate pentru obtinerea performantelor. Rolul controlului medico – sportiv 1. Stabilirea starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva; investigarea si tratamentul diverselor afectiuni, deficiente fizice, traumatisme. 2. Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort prin investigare in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv 3. Optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament prin urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale (indicatii de sustinere a

efortului, refacere dupa efort, regim alimentar) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor 4. Rol in selectie, orientarea si reorientarea sportiva, in aprecierea rezervelor si estimarea performantei; 5. Rol in sustinerea efortului, refacerea post efort, recuperare post traumatica. 6. Stabilirea contraindicatiilor temporare si definitive ale efortului. Sarcinile controlului medical constau in : a) Supravegherea dinamica a starii de sanatate si a capacitatii de efort ; aceasta se investigheaza in conditii de laborator (testarea in efort standard) si pe terenul sportiv prin culegerea datelor in timpul efortului specific din orele de educatie fizica, lectia de antrenament, competitie sau cantonament sportiv. b) Controlul medico-pedagogic pentru urmarirea aplicarii in practica de catre antrenor si sportiv a prescriptiilor medicale in scopul optimizarii starii de sanatate si a starii de antrenament (indicatii de sustinere a efortului si refacere dupa efort) ca si respectarea masurilor de recuperare in cazul unei imbolnaviri sau leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea procesului de antrenament in conditiile modificarii regimului de efort ca volum, intensitate si complexitate. O buna conlucrare medic sportiv-antrenor implica intelegerea notiunilor de sustinere, de refacere dupa efort si de recuperare sau reabilitare. Notiunea de sustinere a efortului se refera la masurile medico-pedagogice menite sa asigure organismului resursele necesare prestarii efortului si optimizarea acestora la nivelul cerut de performanta. Refacerea dupa efort, parte integranta a procesului de antrenament include acele masuri medicale care urmaresc accelerarea procesului de restabilire a functiilor metabolice si sistemice perturbate de efort. Atat sustinerea cat si refacerea sunt procese care-si ating scopul in masura in care se individualizeaza in raport cu natura efortului si cu perioada de pregatire sportiva, mijloacele folosite avand o anumita ierarhizare, prioritate in aplicarea lor. Recuperarea medicala este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate. Dupa scopul urmarit, controlul medical poate fi initial, cand se urmareste selectia primara si orientarea sportiva, si periodic in functie de planul calendaristic competitional ; are caracter obligatoriu pentru toate disciplinele sportive in vederea participarii la antrenamente si competitii. El poate fi instituit si la cerere din partea sportivilor sau a antrenorilor in vederea stabilirii starii de sanatate, a starii functionale si a capacitatii de efort in diferite etape de pregatire sportiva: - la schimbarea ciclurilor de efort - la intrarea si iesirea din forma sportiva - pentru instituirea celor mai adecvate masuri de sustinere si refacere dupa efort - de la un ciclu de pregatire la altul. - pentru urmarirea eficacitatii masurilor de tratament in cazul unor imbolnaviri in vederea restabilirii capacitatii sportive. Selectia initiala, prepubertara,este dominata de starea de sanatate, de motivatia copilului si a familiei pentru sport, de profilul morfologic, functional si neuropsihic al parintilor si de aspectul dezvoltarii fizicea copilului care trebuie sa se situeze la nivelul indicatorilor medii pe tara.

antrenor).sunt examene medico-sportive periodice. Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuarii controlului medical sportiv initial si periodic ori de cate ori situatia o impune i scu precizarea ca datele alese nu trebuie sa ramana consemnate numai in fisa medicala a sportivului.observatia medico-pedagogica (realizata de medicul echipei. Aceasta va permite sprijinirea antrenorului in dirijarea antrenamentului prin furnizarea unor date obiective pe care acesta le poate integra in planul de antrenament. trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale efortului (aerob. -examenul clinic pe aparate. Pentru conturarea modelului biologic se opereaza cu anumiti indici morfofunctionali intr-o prioritate stabilita. iar planul de antrenament trebuie sa-si propuna atingerea modelului biologic si a formei sportive ca o consecinta a pregatirii sportive. Instrumentele medicale utilizate in dirijarea stiintifica a procesului de antrenament: . metodico pedagogie privind alimentatia. kinetoterapeut. medicosportive. de nutritie si dezvoltare fizica si a starii functionale si al capacitatii de efort. De asemeni pot exista situatii cand apare plafonarea sau cand starea de sanatate constituie un factor limitativ pentru proba in care s-a consacrat si atunci se impune reorientarea sportiva spre o proba care nu afecteaza starea de sanatate. Acest examen cuprinde: anamneza medico-sportiva. supraveghere medicala a antrenamentului. Avizul se incheie cu o prognoza privind performanta biologica si implicit performanta sportiva. somatoscopie pentru evaluarea starii de nutritie. medicatia si refacerea. Un asemenea examen ofera datele medico biologice de referinta.examenul medico-sportiv finalizat prin eliberarea avizului medico-sportiv (realizat de medic). Trebuie insa avut in vedere ca exista si posibilitatea compensarii intre indicii morfofunctionali incat in final se contureaza o medie a caracteristicilor. Exceptand examenul medico-sportiv initial (care are un caracter de selectie) toate celelalte examene medico-sportive fie ca se efectueaza la 6 luni . In afara selectiei.fie ca se efectueaza la 4 luni (micro sau macro circuite) pentru componentii loturilor nationale si olimpice . ci sa ofere antrenorului o baza de date operante pentru slefuirea performantei sportive. Modelul biologic al performerului este adaptat varstei. mixt) din fiecare ramura sportiva. . investigatie in efort specific dar scopul investigatiei ramane acelasi controlul eficient si concret medico-biologic al antrenamentului.pentru majoritatea sportivilor legitimati . evaluarea functionala si a capacitatii de efort. evaluarea dezvoltarii fizice. de la care se pleaca. . Pentru o selectie buna si operanta. controlul medical sportiv are ca scop si orientarea medico-sportiva. Teminologia utilizata este extrem de variata: observatie medico-pedagogica. Aceasta se face de obicei la selectia secundara cand datele medicale pot ajuta antrenorul la stabilirea probei sportive unde sportivul are cele mai bune sanse de afirmare. .Adevarata selectie sportiva are loc la pubertate (selectia secundara) cand parametrii morfofunctionali tind sa se stabilizeze. sexului si cerintelor de performanta.cu alt tip de solicitare functionala sau biomecanica. indicatii si contraindicatii medicale. anaerob. Pe baza acestor date se alcatuieste avizul medicosportiv ce cuprinde: diagnosticul starii de sanatate. insotit de examene de specialitate si examene paraclinice. calitatile motrice si psihice ce ar trebui perfectionate prin antrenament.jurnalul de autocontrol (realizat de sportiv si interpretat de medic sau kinetoterapeut).

Traumatismul sportiv reprezinta “orice trauma intentionata sau neintentionata ce actioneaza asupra corpului uman.sechele ale macro sau microtraumatismelor IV Afectiuni hiperfunctionale ale aparatului locomotor ca forme localizate de supraantrenament sau suprasolicitare Dupa tipul structurilor afectate macrotraumatismele pot fi clasificate in: . intinderile si rupturile musculare. _ recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta a segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort. CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR SPORTIVE I Macrotraumatisme II Microtraumatisme III Afectiuni cronice si dismetabolice .complex si intensiv in vederea recuperarii grabnice a sportivului. contuziile/ elongatiile nervilor. . TRAUMATISMELE SPORTIVE: CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TRAUMATOLOGIEI SPORTIVE Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de traumatismele ce survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive. _ mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a medicamentelor trebuie sa fie eficiente. folosindu-se frecvent repausul segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire fizica. presiuni. defecte de echipament sportiv s.Traumatisme ale partilor moi (contuziile.clinice specifice numai sportivilor neintalnindu-se la alti indivizi. rezultata in urma participarii la orice activitate care necesita efort fizic. complexa si rapida pentru a se putea aplica un tratament specific . efectuata in scop recreational sau competitional. plagile.a.” Aspecte caracteristice ale traumatologiei sportive : _ cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice practicarii sporturilor .2.depinzand de sportivi de antrenor. intinderile si rupturile de tendoane. tractiuni) care produc contuzii. plagi sau fracturi. de carente alimentare. _ repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale.avand in vedere ca orice intrerupere mai mare a pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de efort. acestea realizandu-se numai printr-o colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor. _ timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus . _ obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni traumatice in stadiul mai ales reversibil ci in special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea si aplicarea tratamentului in stadiul preclinic. cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic.Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca fiind ”rezultatul fortelor externe reprezentate de agenti mecanici (lovituri. _ stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta. _ unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo. _ scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala anatomica si functionala a sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care sa se corecteze in timp.de greselile de organizare a competitiilor. traumatismele inchise ale vaselor) .

tesut adipos. plagile. echimoza usoara. Utilizarea prin alimentatie sau suplimentare medicamentoasa a substantelor cu rol important in limitarea si vindecarea echimozelor: vitamina K cu rol in coagulare (legume cu frunze verzi inchis. vitamina C cu rol in formarea colagenului (2 . . intinderile si rupturile musculare.Traumatisme osoase (fracture.medicatie antiinflamatorie pentru prevenirea edemului. disjunctii. conducand la aparitia unor forme anatomo-clinice specifice. TRATAMENT Acest tip de traumatisme include contuziile. luxatii. minerale (fier.. iaurtul). ultasunete) general . soia. cu initierea culorilor spectrului de la rosu pana la galben si verde.C/ zi). Diagnosticul se pune pe baza acuzelor subiective: durere.aplicatii de unguente cu enzime proteolitice (Lasonil. Evolutia este benigna. dar pe masura ce leucocitele se acumuleaza pentru a initia vindecarea au loc si alte reactii chimice. Tratament imediat: local . antialgice. instabilitatea posttraumatica a genunchiului) .refrigeratie (comprese reci. incluzand o forma locala si / sau generala. contuziile/ elongatiile nervilor.medicatie antiinfectioasa (antibiotice) in cazul contuziilor cu hematoame mari. in timp ce leziunile de suprasolicitare pot rezulta in urma unui stres cauzat de o suprasolicitare mecanica repetata in zona tesutului afectat (agenti de intensitate redusa si frecvent repetati). vitamina E cu rol antioxidant (400 .pot fi impartite in traumatice (accidentale) si de stress (de suprasolicitare) Macrotraumatismele determina o leziune anatomica distincta (fractura. Tratamentul este imediat si tardiv. complexul vitaminelor B. magneziu. fisuri. luxatie). leziuni de menisc.Traumatisme articulare (entorse. Poate fi insotita de un hematom (acumulare de sange) difuz. Mobilat). intinderile si rupturile de tendoane. Macrotraumatismele sunt de regula rezultatul unui accident sau actiunii unei forte externe de intensitate mare (agent unic. Eventualele complicatii constau in infectarea sau calcificarea hematomului. Contuzia reprezinta strivirea partilor moi (piele. siliciu). Este frecvent intalnita in practica sportiva (8 . calciu. muschi) prin lovire sau presare.antiinflamatoare. spray) general .Este determinata de lezarea vaselor sanguine mici cu acumularea sangelui in tesuturile inconjuratoare. periostite. unguente anesteziante sau antiinflamatorii (Voltaren.32 %). apofizite) Dupa mecanismele implicate in etiologia traumatismului. Tratament tardiv : local . incapacitate functionala ca si pe baza aspectului tegumentelor si eliminarea altor leziuni posibile. zinc. Acumularea de eritrocite da aspectul vanat al pielii (echimoza). TRAUMATISMELE PARTILOR MOI: CLASIFICARE. Acestea limiteaza treptat functia dinamica a sportivului ducand in unele cazuri la retragerea timpurie a sportivului din activitatea competitionala. 1. Fenilbutazona) fizioterapie (curenti interferentiali. . cupru. gheata. Atentie! nu se va administra Aspirina (efect anticoagulant).25000 ui/zi. nu necesita interuperea activitatii sportive. traumatismele inchise ale vaselor.5 g vit. beta coratenul (morcov) . Afectiunile aparute in urma unor suprasolicitari provoaca o serie de leziuni microtraumatice la nivel musculo-scheletic. vitamina C Tratament profilactic.800 UI).

700 Kg. gard rupt la atletism). Plagile reprezinta sectiunea pielii. rugby) cu precadere la musculatura posterioara a coapsei se datoreste unei neglijente de tonus si forta a acestor grupe cu antrenarea prioritara a cvadricepsului. a unei circulatii sanguine locale deficitare. umiditatea crescuta a aerului si mai ales asocierea acestora scad elasticitatea musculara. In conditii normale rezistenta tesutului muscular la tractiune este foarte mare. fotbal. deci nu s-au . pentru ”a atrage un puls”. De exemplu quadricepsul poate rezista fara rupturi la forte de 250 . Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la inceputul antrenamentului/competitiei ca`nd sportivul nu si-a facut o incalzire buna. dar pot fi nefavorabile in cazul plagilor profunde sau complicate. Tratamentul impune toaleta plagii urmata de pansament sau eventual sutura chirurgicala. apasand usor deasupra si dedesubtul ei la diferite ad`ancimi. Intinderile si rupturile musculare reprezinta macrotraumatisme produse prin intinderea fibrelor musculare peste limita elasticitatii tesutului muscular. fracturi) Localizarile lor prezinta o anumita specificitate legata de unele discipline sportive: regiunea posterioara a coapsei la atleti si fotbalisti. eroprofilaxie antitetanica. Greseli metodice caracterizate prin antrenarea inegala a anumitor grupe agoniste in detrimentul grupelor antagoniste. Pot fi produse prin contractia musculara brusca a unui muschi in anumite situatii favorizante si predispozante (factori interni) sau prin actiunea unor forte externe. Temperatura scazuta a mediului inconjurator.5 minute). precum si o serie de deficiente biologice. Apasati 2 puncte din zona lombara intre a doua si a treia vertebra lombara la distanta de doua . Evolutia si prognosticul sunt de obicei bune in plagile superficiale. Pot fi produse prin lovire cu piciorul (fotbal). Astfel numarul mare de traumatisme ce survin in unele discipline sportive (atletism. Un aspect deosebit il constituie legatura dintre imbolnavirile de tip virotic si intinderile si rupturile musculare. Odata cu cresterea temperaturii scade va`scozitatea colagenului. hipovitaminoze.patru latimi de deget de coloana vertebrala (2 . prajina. muschii pectorali si deltoizi la canotori. De aceea aparitia leziunilor de tipul intinderilor si rupturilor musculare este in mare masura conditionata de o serie de factori favorizanti. regiunea anterioara a coapsei la halterofili. sau prin intepare (scrima. Pentru autotratament se poate utiliza dosul palmelor care maseaza zona lombara timp de un minut in vreme ce inspirati profund. cu sau fara intensarea si a tesuturilor subiacente. Dintre factorii predispozanti mentionam existenta unei spasmofilii. cu manusa (box). un semn al unei intensificari a circulatiei s`angelui si a energiei. In diminuarea elasticitatii musculare s-a incriminat si prezenta produselor de catabolism rezultat din travaliul muscular.400 Kg iar tricepsul sural la forte de 400 . plagi. in raandul carora se inscriu: 1.Presopunctura. fiind secundare altor traumatisme (contuzii. acidului sialic. Predispozitia la intinderi si rupturi musculare apare frecvent la inceputul antrenamentului c`and muschii nu sunt suficient incalziti si gradul de vasodilatatie este insuficient. umorale ce tin de un metabolism modificat al MPZ. De asemeni musculatura membrelor inferioare este mai expusa decat a membrelor superioare. macanismul probabil fiind acela de blocare a unor enzime musculare. flexorii mai mult dec`at extensorii. Claudatus si Kirshberg au aratat ca forta musculara se reduce direct proportional cu scaderea temperaturii si ca schimbarile presiunii atmosferice modifica procesul de oxigenare tisulara. musculatura membrelor mai mult decat a trunchiului. Gach noteaza ca se poate trata o echimoza aflata in orice parte a corpului. Scaderea elasticitatii musculare. 2. cu diverse aparate sportive ajutatoare.

aparuta brusc in timpul efectuarii unei miscari. Durerea are caracter de arsura. Reluarea antrenamentului este permisa dupa disparitia totala a durerilor. masajul pentru a nu agrava leziunile. Continuitatea tesutului muscular este pastrata. Varsta are de asemeni importanta deoarece rezistenta la rupere a muschilor este de doua ori mai mare la copii. la cateva ore dupa incetarea efortului. In aceste conditii caldura locala determina vasodilatatie favorizand hemoragiile. Rupturile reprezinta intinderi excesive ale tesutului muscular cu intreruperea continuitatii anatomice. 5.10 zile. Oboseala sub forma acuta. Pe prim plan al simptomalogiei sta durerea.muschi).articulatii . In unele cazuri durerea poate apare tardiv. De asemeni administrarea steroizilor anabolizanti duce la scaderea elasticitatii tendoanelor datorita unor depozite fibroase asociate cu cresterea rapida a volumului fortei musculare. Dupa unii autori. dar au amploare redusa si produc dureri.tendinoase. Miscarile active ale segmentului lezat sunt posibile.forte opozante interne (contractie musculara puternica asociata cu franare brusca a miscarii) . erori in refacere. 3. Primul ajutor incepe prin punerea in repaus a muschiului lezat prin imobilizare cu ajutorul unei atele. Lipsa de sinergism se manifesta si la sfarsitul competitiei caand efortul prelungit scade controlul SNC asupra coordonarii ca si eficienta mecanismelor reflexe locale (muschi . Caldura locala este contraindicata deci mai multi specialisti datorita faptului ca de cele mai multe ori intinderile coexista cu rupturi de capilare. Dupa intinderea ei replierea ei poate fi fibrilara sau ”clacaj” (cand sunt lezate . 4. leziunile sunt localizate primar in perimisium. ducand in final la rupturi musculo . excese si viata nesportiva. este precis localizata . Evolutie: Intinderile musculare se vindeca fara urmari in timp scurt 5 . aplicatii refrigerante locale. Alti factori favorizanti sunt echipament sportiv necorespunzator. Miscarile active nu sunt dureroase decat in momentul in care amplitudinea este atat de mare incat se intinde muschiul lezat.permeabilizat sinapsele si nu s-a prestabilit imaginea complexa si coordonata a miscarii. La palpare se percepe o zona a muschiului de consistenta crescuta. Diagnosticul este greu de diferentiat de cel de ruptura fibrilara mai ales in primele momente. Intinderile musculare reprezinta forma cea mai usoara a leziunilor musculare produse prin actiunea acuta a fortelor interne care intind excesiv tesutul muscular. mai ales sub forma supraantrenamentului local (efort anaerob) este insotita de alterarea structurii tesutului muscular cu scaderea elasticitatii acestuia. O grija deosebita se va acorda incalzirii preefort. Miscarile vor avea amplitudinea limitata de punctul in care se simte o jena dureroasa in zona accidentata. leziunile sunt microscopice si intereseaza formatiunile intracelulare. fizioterapie). Pentru favorizarea vindecarii se utilizeaza dupa 24 ore de la accident mijloace care activeaza circulatia in zona lezata (aplicatii calde. Factorii declansanti includ: . tesutul conjunctiv ce inconjoara fasciculele de fibre musculare.forte opozante externe (impingerea subiectului de catre adversar).contuzii directe . dureroasa sla palpare. Se contraindica continuarea efortului.

continuarea efortului si aplicatiile calde locale in primele 48 h.E 0. vie (ca un cutit).injectabil intramuscular dupa a 4 a zi. . fasciculara (cand sunt interesate cateva fascicule ale muschiului) sau totala (cand este interesat tot corpul muscular). -in cazul imobilizarii ghipsate mentinerea acesteia 10 .12 zile. 1 injectie/ zi x 10 zile: . Este strict interzis masajul in primele 8 .5 zile . roentgenterapia 2 . Valoarea precizarii acestui diagnostic prezinta o importanta deosebita pentru conduita terapeutica. apoi in pozitia normala). NAPOSIM 5-10 mg 2cp /zi . spray refrigerent . impotenta functionala este insemnata.10 -din ziua a 4 a unguente cu enzime proteolitice Lasonil / LLL Chemotripsina -din ziua a 5 a infiltratii locale cu solutie de procaina cu hidrocortizon perifocal (in afara cavitatii hematomului). curenti diadinamici( DF. limfa).crioterapia (comprese reci dupa protectia predeosebita a tegumentului cu unguent.Fosfobion f I . Diagnosticul diferential intre intinderea si ruptura musculara se realizeaza prin echomiografie sau punctie exploratorie.fizioterapie: laserterapia (primele zile).in primele 24 .3 sedinte in primele 2.B1 100 mg f I .PL) in urmatoarele 3-8 zile. raze US calde. bai de lumina. Mydocalm . la palpare se percepe o tumefactie fluctuenta (hematomul) la nivelul rupturii.12 zile -continua medicatia antiinflamatorie p`ana in ziua a 7 a -continua medicatia relaxanta pa`na in ziua 8 .vit.48 ore se aplica: .3 zile.imobilizare: aparat ghipsat (initial in pozitia antalgica. In cazul rupturilor musculare intinse (peste un sfert din diametrul muschiului) tratamentul consta in interventie chirurgicala cu refacerea integritatii musculare.procaina 2% 2cm3 Contraindicatii : in suprainfectii sau mai devreme de 4 . vit C 200mg 3tb/zi.25 g dj/zi.Tolazolin . solux dupa 8 zile. In cazul unei rupturi musculare durerea este brusca. se impune intreruperea imediata a efortului. La scurt timp dupa accident depresiunea dispare prin acumulare de lichid (sa`nge. .cateva fibre). Hematomul se evacueaza prin punctie. se aplica 2-3 inj. la 3 zile interval) -medicatie trofostimulanta timp de 10 zile: oral vit.relaxante: Clorzoxazor.dupa 48 h atela va fi fixata pe partea opusa muschiului lezat pentru aplicarea diverselor mijloace terapeutice. prezenta hematomului confirmand ruptura musculara. Tratamentul este diferentiat in functie de gradul leziunii: .antiinflamatorii : Fenilbutazona .antalgice: Algocalmin .vit B6 50 mg f I . sau o depresiune in plina masa musculara avand forma rotunda sau ovala. cu margini dure reprezentate de fibrele musculare rupte care s-au contractat.

Tratamentul include tratament antiinflamator antalgic. La locul rupturii se constata o depresiune a regiunii. La o ruptura palparea depisteaza o depresiune la nivelul respectiv. in medie 2 . Miozitele sunt afectiuni provocate de suprasolicitare.ionizari cu novocaina asociate ulterior cu diapulse si menajarea musculaturii abdominale. Ca localizari distingem afectarea urmatoarelor tendoane Localizare Tendonul lui Achile (imposibilitatea de a se ridica sau mentine pe varfuri) Tendonul cvadricepsului SPORTUL volei. Ca factori favorizanti se citeaza carentele vitaminice.Timpul de vindecare al rupturilor musculare depinde de marimea rupturii. sutarea balonului si mai ales la flexia membrului inferior pe trunchi. imobilizare 30 de zile in equin. laserterapie. tulburarii circulatorii periferice. Intinderile si rupturile de tendoane a u drept cauza in majoritatea situatiilor un macrotraumatism de natura interna si mai rar externa. imobilizare 30 de zile in unghi drept interventie chirurgicala. este asociata cu o crestere a temperaturii locale. Tratamentul se axeaza pe masajul cu gheata in primele 48 de ore. Sportivul incepe sa simta o usoara durere. conditii meteorologice precare. Au debut lent datorat unei solicitari severe. hipo sau hipertonie. cura balneofizioterapica. atletism Tratament chirurgical . antiinflamatorii. unitare (durere ce creste treptat in intensitate si poate persista si dupa incetarea efortului). Cand ruptura este in apropierea insertiei osoase se poate produce si smulgere osoasa. Daca nu se iau masurile corespunzatoare si sportivul continua pregatirea in timpul unui efort intens apare o durere vie urmata de impotenta functionala a segmentului subiacent. alimentare. Tratamentul consta in repaos segmentar si tratament medicamentos si fizioterapic asemanator cazurilor de leziune musculara fibrilara. fotbal. intereseaza mai multe corpuri musculare. dureros (cicatrice musculara) cu scaderea elasticitatii si contractilitatii. insotita de aparitia unei induratii la nivelul unui tendon. repaus segmentar.5-2 cm deasupra simfizei pubiene si la 1-2 cm de linia mediana. infectii virale. uneori chiar pe marginea externa a portiunii musculotendinoase a muschiului drept abdominal se poate palpa o mica zona indurata. fizioterapie . uneori un discret edem sau fenomene inflamatorii. Entezitele sunt suferintele zonei terminale musculo-tendinoase.4 saptamani pentru rupturile fibrilare. Prin suprasolicitare se pot produce microleziuni in portiunea miotendinoasa sau tendinoperiostala a formatiunilor de insertie. miorelaxant. Dupa inlaturarea atelelor se recomanda gimnastica medicala si reluarea gradata a efortului. care afecteaza frecvent grupe musculare. Acestea se traduc prin durere. . sedative. ionizari cu novocaina. baschet. In formele cronice corpul muscular este transformat in mare parte intrun cordon fibros. cel mai frecvente sunt cele la nivelul dreptilor abdominali. Aceasta se caracterizeaza prin dureri persistente la nivelul regiunii suprasimfizare la miscarille de alergare. Durerea este localizata sla 1. Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor muschilor pe os sau cel al jonctiunii musculotendinoase sau musculoaponevrotice. La palpare durerea este difuza. Diferentierea intre intinderea si ruptura tendonului se poate face pe baza aspectelor clinice: in intindere miscarea segmentului subiacent este posibila dar produce dureri iar palparea tendonului pune in evidenta o zona dura sau tumefiata.

supraantrenamentul. Se mai utilizeaza roentgenterapie. chiar si imobilizare gipsata. asociate cu compresia produc in timpul . Tratamentul include in primele 48 de ore masaj cu ghiata. rugbi. Intinderi si rupturi ale unor aponevroze si fascii Prezinta o incidenta redusa in cadrul traumatologiei sportive. in urma unui traumatism initial sau luat in urma producerii unor modificari metabolice locale prin suprasolicitarea segmentului respectiv. Odata cu evolutia bolii lichidul se resoarbe si are loc trecerea la forma cronica (uscata) in care tumefactia este mai mica. roentgennterapia. nespecific si metabolic ce intereseaza tendonul si teaca sinoviala a acestuia av`and factori favorizanti si declansanti comuni cu tendinita.palparea : o zona dura. In unele cazuri leziunile se datoresc unor traumatisme repetate prin suprasolicitare care prin forte de frecare repetate . greseli metodice de ppregatire. deprinderi biomecanice gresite. aplicatii fizioterapeutice. antalgice si antiinflamatorii Tendinita esta o afectiune a tendonului ce se exprima clinic prin acuze subiective dureroase. In intinderile de tendoane se recomanda imobilizare in aparat gipsat in pozitie de relaxare a tendonului.inspectia : tumefactie . Tratamentul comun include relaxante musculare. imobilizare 30 de zile Tratamentul imediat (primele 12-48 ore). oboseala. sau actiunea repetata a unor forte de frecare si tractiune. atletism. In rupturi partiale / totale de tendoane se recomanda interventie chirurgicala si imobilizare in aparat gipsat cu prinderea articulatiei supra si subiacente. medicatie antiinflamatorie si trofostimulante si eventual imobilizare gipsata 10-15 zile. Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator. Tratamentul consta in roentgenterapie antalgica. antiinflamatoare.Tendonul extensorului inelarului volei. baschet. Prezinta 2 forme clinice: acuta si cronica In forma acuta (exudatiza) zona tendonului afectat este tumefiata.manevrele de intindere pasiva sau activa ale tendonului sunt foarte dureroase sau imposibile Examenul paraclinic care precizeaza localizarea si marimea leziunii este ecomiografia. repaos segmentar iar in cazurile acute chiar imobilizare gipsata in pozitie de relaxare a regiunii 10-15 zile. In perioada recuperatorie se vor utiliza curenti diadinamici si solux. impastata. fluctuanta (lichid intrasinovial) si dureroasa la miscarile pasive si active. handbal. Principala complicatie sunt cicatricile aderentiale intre tendon si sinoviala. carentele alimentare. Tratamentul fiind chirurgical se recomanda ca dupa ce sportivul a fost sedat sa fie transportat imediat la spital. Examenul clinic evidentiaza urmatoarele aspecte: . S-a demonstrat ca o elongatie a unui nerv cu mai mult de 15% din lungimea sa de repaos determina o oprire a irigatiei sanguine a nervului respectiv. dureroasa uneori insotita de crepixatii . dura iar la palpare sau diverse miscari se percep crepitatii Tratammentul in formele acute include crioterapia. Poate surveni brusc. Factorii favorizanti includ tulburari circulatorii. Contuzii si elongatii de nervi Survin cel mai frecvent in lupte. portari fotbal imobilizare 30 de zile interventie chirurgicala. menajare segmentara. infiltratii locale ca hidrocortizon. cu temperatura locala crescuta. tulburari endocrine. obiectiv prin modificari de forma si / sau consistenta a tendonului. trofostimulante. trofostimulente.

in discordanta cu o temperatura usor crescuta). Vasele sanguine periarticulare se pot rupe. anticoagulante. In entorsele mai grave e lezata si capsula articulara. 2. Traumatisme inchise ale venelor si arterelor Se pot produce printr-un traumatism de origine interna (elongatia vasului printr-o miscare fortata) sau externa (contuzie).eforturilor tulburari ischemice si deformari mecanice ale nervilor. luxatii. -impotenta functionala (incapacitatea de a efectua miscari voluntare in articulatia lezata) este prezenta imediat dupa accident. Entorsele de genunchi se insotesc si de leziuni ale meniscurilor articulare. Pe langa leziunile articulare se produc si leziuni ale partilor moi periarticulare (tegumente. Cauza declansanta este de obicei de origine interna prin efectuarea unei miscari anormale ca amplitudine si directie in aria respectiva. prin decelerarea brusca a inertiei corpului sau a segmentului respectiv. afectiune ce apare in urma unui efort intens cu miscari monotipe. durere. dureri de tip arsura. In aceste cazuri este necesar ca examinarea si supravegherea tratamentului sa fie facute de un specialist neurolog. muschi). a caror amplitudine depaseste limitele fiziologice. Mai des intalnita este flebita de efort. Ea survine ca urmare a edemului aparut datorita tulburarilor de circulatie locala prin reflexele vasomotorii declansate si intretinute de durere. antiinflamatorii. fapt ce da nastere la hemoragii subcutanate si la modificarea culorii tegumantelor. arterita) sau la formarea unor cheaguri (tromboflebita traumatica). Reintensificarea tardiva a durerii nu reprezinta un fenomen de agravare a leziunilor sau de complicatie a entorselor. iar cel mai frecvent elongat este nervul sciatic. disjunctii. Entorsele reprezinta traumatisme articulare acute produse prin miscari violente. TRATAMENT Acest tip de traumatisme include entorse. localizata la nivelul articulatiei. Apar si importante tulburari functionale din care pe prim plan stau cele produse pe cale reflexa asupra circulatiei locale. Esta cauzata de excitatia mecanica si chimica a numerosilor receptori senzitivi aflati in articulatie si in zona inconjuratoare. traducandu-se prin tumefactie si roseata tegumentelor regiunii. leziuni de menisc. Leziunile intereseaza ligamentele articulare ca elemente ce asigura soliditatea articulatiei si se opun depasirii anumitor limite ale miscarii. Simptomatologia clinica a entorselor este reprezentata de: -durere spontana. tesut celular subcutanat. nervi. puls ’agatator’ (frecventa cardiaca mare. Uneori durerea spontana poate avea caracter fazic. jena sau impotenta functionala. este puternica imediat dupa accident. Semnele clinice sunt reprezentate de senzatia de amorteala si greutate in segmentul inervat de nervul respectiv. TRAUMATISMELE ARTICULARE : CLASIFICARE. aplicatii de Lasonil iar cel general cuprinde antibiotice. Cel mai frecvent este contuzionat nervul cubital la nivelul santului olecrano epitrochlean. dar nu scot suprafata articulara din pozitia anatomica normala. instabilitatea posttraumatica a genunchiului. Urmarirea clinica va fi intotdeauna dublata de analizele de laborator clinic. vie. In aceste cazuri tratamentul local impune repaosul complet la pat. descreste treptat (ore) si apoi se reintensifica putand ajunge la fel de intensa sau depaseste chiar nivelul initial. In entorsele usoare ea este redusa la o jena functionala . In ambele cazuri este afectat peretele vasului care poate fi sectionat producand hematomul sau poate fi lezat numai invelisul intern al peretelui ducand la inflamatia lui (flebita. comprese umede.

indometacin. urmat de articulatiile cotului. In functie de marimea leziunilor entorsele pot fi impartite in : Entorsele de gradul I se manifesta prin dureri vii la nivelul articulatiei afectate survenite in urma unei miscari gresite. Entorsele de gradul II se mentin imobilizate 10-14 zile. Recastigarea totala a functiei articulare necesita 2-3 saptamani ulterior in care se realizeaza tratament fizioterapic si gimnastica medicala. Ramurile sportive cu cele mai numeroase entorse sunt in ordine : fotbalul. fie din acumularea de s`ange provenit din vasele rupte prin traumatizarea capsulei (hemartroza). Imediat dupa accident tegumentele au culoare normla sau sunt usor inrosite ca urmare a eventualelor traumatisme directe. fenilbutazona) -repaos segmentar cu sub. cartilagiilor cu ruptura ligamentara totala sau smulgerea ligamentelor impreuna cu un fragment osos ce compune articulatia. tumefactia si impotenta function ala totala articulara si o coloratie violacee a tegumentelor regiunii ca urmare a hematomului produs prin ruperea capsulei sau a ligamentelor.resimtita sub forma de tensiune in articulatia traumatizata. Radiografia nu pune in evidenta modificari apreciabile. luptele. handbalul. atletismul. Lichidul intraarticular rezulta fie din hipersecretia de lichid sinovial de catre capsula lezata (hidartroza). eventual cu leziuni microscopice. deoarece secretarea unnei mari cantitati mari de lichid sinovial necesita timp mai indelungat. rugbyul iar articulatiile cele mai frecvent distorsionate au fost ale gleznei. Entorsa de gradul II prezinta in afara de durere. Temperatura locala a tegumentelor este crescuta in entorse. Ele provin din sangele extraarticular. comprese reci -antalgice si antiinflamatoare (5-7 zile) local si general (diclofenac. datorita vasodilatatiei din jurul articulatiei traumatizate. Culoarea tegumentelor. din vasele rupte in momentul accidentului. Entorsa de gradul III prezinta in plus leziuni ale fibrocartilagiilor. semnifica existenta hemartrozei . Marimea de volum a articulatiei se datoreaza edemului periarticular care este variabil in functie de gravitatea entorsei ajunga`nd p`ana la stergerea conturului osos si prezenta de lichid intraarticular (genunchi). urmata de tumefactia regiunii si de jena sau de impotenta functionala a articulatiei respective. Acumularea rapida de lichid intr-o articulatie traumatizata. In entorasele de gradul II si III apar la 24-48 h de la accident echimozele (pete albastru violaceu) in jurul articulatiei traumatizate. interesat in pozitie de cliva -contentie elastica Contraindicatii: -continuarea efortului -masajul -caldura locala imediat dupa producerea entorsei Evolutie : Entorsele de gradul I imobilizate 5-7 zile se vindeca total. Tratamentul entorselor Tratament imediat (in primele 24h) -refrigeratie prin spray sau aplicare de ghiata. pumnului si halucelui. Anatomic exista o destindere a aparatului capsulo ligamentar articular. Echimozele intense si progresive trebuie sa trezeasca suspiciunea unei fracturi si implica realizarea de urgenta a unei radiografii. . Radiografia pune in evidenta un grad redus de instabilitate articulara. In entorsele grave impotenta functionala este totala de la inceput si persista vreme indelungata. gimnastica. genunchiului.

semne obiective: deformarea regiunii. Imobilizarea se va face timp de 7-14-21 zile in functie de sediul si graviditatea luxatiei. Pot fi complete cand deplasarea mare a oaselor face ca suprafetele articulare sa-si piarda total contactul dintre ele si incomplete (subluxatii) cand suprafetele articulare mai pastreaza un contact partial. inainte de aparitia contracturilor musculare (extensie si contraextensie. pericol cu atat mai mare cu cat timpul scurs de la tratamentul anterior e mai scurt si tratamentul efectuat a fost incomplet.partile moi din jurul luxatiei sufera leziuni si tulburari de diverse grade: tegumentele si tesutul subcutanat.tonusul muscular: musculatura bine dezvoltata si cu un tonus puternic creste soliditatea articulatiei. tendoanele si muschii din jurul articulatiei Diagnosticul se bazeaza pe: . smulgeri) .capsula articulara (intindere. Luxatiile reprezinta lezari articulare complexe care implica fata de entorsa inca doua elemente de gravitate: dislocarea suprafetelor articulare si leziuni periarticulare si articulare extinse. Semnele pot imbraca aspecte patognomonice: umar in epolet”. Tratamentul include: 1. primele 35-40 minute. nervii.varsta. semnul clapa de pian – luxatie acromioclaviculara.semne subiective: durere puternica insotita de impotenta functionala . reducerea luxatiei si imobilizarea segmentului in pozitia in care se gaseste Reducerea va fi cat mai rapida. dintre care: . rupere).Entorsele de gradul III necesita imobilizare prelungita (3-4 saptamani) in aparat gipsat si tratament complex de vindecare si recuperare inca 1-2 luni.lux . . tipului de luxatie si eventuale fracturi asociate. Examenul radiologic. masurarea lungimii segmentului (scurtarea segmentului afectat). scapulohumerala. echimoze. uneori in incidente speciale permite precizarea diagnosticului. . sedarea bolnavului 3. O atentie deosebita se va acorda solicitarii articulatiilor in cazul prescolarilor si scolarilor mici pentru ca la aceasta v`arsta tonusul muscular are inca un nivel scazut. vasele sanguine. fixitatea articulatiei (segmentul se poate deplasa cand se actioneaza asupra lui dar revine spontan la pozitia initiala dupa suprimarea fortei deplasatoare). Scopul manevrelor de reducere consta in deplasarea capului osului luxat. . totale. combaterea durerii 2.ligamentele (rupturi partiale. Articulatiile mobile (sinoviale) plane sau cu o cavitate putin adanca (umar. Tratamentul recuperator se incepe imediat dupa imobilizare prin contractii izometrice ale . modificarea raporturilor anatomice ale regiunii. degete) sunt mai frecvent afectate decat cele fixe sau cele cu o buna corespondenta a suprafetei articulare . pozitia si procedele sunt stabilite in functie de localizarea luxatiei).traumatismele anterioare ale articulatiilor slabesc rezistenta si expun la recidive. In luxatii sunt lezate: . . astfel incat el sa parcurga in sens invers drumul facut in momentul iesirii din articulatie. Frecventa luxatiilor depinde de anumiti factori favorizanti.structura articulatiei.

Disjunctiile si diastazisurile sunt afectiuni traumatice care intereseaza articulatiile fixe de tip sinartroze. In ultima instanta se recomanda tratamentul chirurgical. acumulare de lichid in articulatie. motociclism. Ele impun interventii chirurgicale . proeminente. Ca localizari ele au interesat in ordine. mici fracturi parcelare. schi. iar diastazisul echivaleaza cu luxatia. Localizarile mai des inta`lnite sunt: articulatia acromioclaviculara. fizioterapie complexa. Disjunctia echivaleaza cu entorsa si se rezuma la o simpla fortare a aparatului capsuloligamentar. sold.musculaturii segmentele adiacente si miscarilor articulare vecine. Nucleul pulpos se deshidrateaza se fragmenteaza iar indul fibros prezinta rupturi radiale sau concentrice. fotbal. Traumatismul repetat la acest nivel determina aparitia unor formatiuni circumscrise. capetele segmentelor osoase schimbandu-si raporturile anatomice. de obicei nedureroase. In aceste rupturi se pot angaja fragmente nucleare realizand hernii nucleare posterioare si osteofitoza anterolaterala. roentgenterapie si repaos regional. aplicarea de bandaje compresive. 3. Profilactic se recomanda utilizarea aparatoarelor pentru zonele mai frecvent traumatizate (cot. Clinic se caracterizeaza prin dureri ce cresc in intensitate . fracturi . bucati din ligamentul incrucisat. apofizite. depozite de fibrina. fragmente de menisc. In practica medico sportiva sporturile in care s-au intalnit mai multe artoze au fost halterele. lupte. fisuri. trohanteriene si a bicepsului femural. osificari artrozice. cele mai ferecvente forme clinice fiind discopatia lombara si discopatia cervicala. Bursitele reprezinta afectarea traumatica a burselor (formatiuni sacciforme) situate in vecinatatea articulatiilor sau acolo unde tendonul sau muschiul aluneca pe un plan osos. In privinta tratamentului. Caracteristic pentru aceste blocaje este usurinta cu care se deblocheaza. umarul. Artozele reprezinta leziuni degenerative ale componentelor articulare (distructia cartilajelor si fibrocartilajelor articulare si proliferarea tesutului osos subiacent). Dupa suprimarea imobilizarii se apeleaza la miscari activ pasive si cu ingreunari pana la restabilirea completa a amplitudinii si valorii musculaturii. genunchiul. Tratamentul consta in punctii evacuatoare si instalatii cu coagulante si hidrocortizonice. genunchi) formele cele mai frecvente fiind bursitele retroolecraniene. boxul. tenisul de camp. Tabloul clinic consta in dureri determinate de migrarea discului. Tratamentul include in perioadele de acutizare (dureroase) o medicatie antiinflamatorie si antalgica asociata cu agenti fizioterapici antiinflamatori si sedativi pe fondul unei menajari segmentare. Discopatiile la sportivi au ca substrat deteriorarile structurale ale discurilor intervertebrale. Sporturile implicate sunt : calarie. judo. sciatalgii. cotul. prepatelare. cu un continut fluctuent. articulatia sacroiliaca si articulatiile tibio-peroniere superioare si inferioare. Corpii straini pot apare dintr-un franjure sinovial detasat ulterior. Luxatiile recidivante survin la solicitari care in mod normal sunt bine suportate datorita laxitatii capsulei si ligamentelor aparuta pe fond de traumatizare articulara. rugbyul. Tratamentul consta in extragerea pe cale artoscopica. Corpii articulari se traduc clinic prin prezenta unei hidartroze moderate si a unor blocaje ale articulatiei datorate interpunerii acestor corpi intre suprafetele articulare. TRATAMENT Acest tip de traumatisme include periostite. discreta „impastare” a formatiunilor capsuloligamentare. fotbalul. repaosul sportiv este prima masura careia i se asociaza medicatia antiinflamatoare. TRAUMATISMELE OASELOR: CLASIFICARE. voleiul.

Cele mai frecvente fracturi se intalnesc in fotbal (20%). Ea intereseaza in special tibia si fibula.fracturi fara deplasare . Se produc atunci cand forta traumatizanta are o intensitate mijlocie. Tratamentul consta in imobilizare gipsata 2-3 saptama`ni.7%). unguente locale antiinflamatorii. o tumefiere profunda.8%). autolovire de un plan dur) Cea mai expusa este regiunea tibiala anbterioara si maleolele tibio peroniere.fracturi incomplete (linia de fractura nu intereseaza toatacircumferinta osului ) . Deocamdata etiopatogenia acestei fracturi nu este deplin elucidata. interesand in mod frecvent tibia pe fata interna si creasta acesteia. . metacarpienelor. calcaneu.5%). rotula. O a doua categorie este reprezentata de periostita cu evolutie lenta. fotbalul. gimnastica.Periostitele In practica medico . situatie in care fractura se numeste cominutiva) . insumarea solicitarilor la nivelul osului). Apofizitele reprezinta interesarea unor proeminente osoase pe care se insera un muschi sau un grup muscular. prin rasucire. Tratamentul include crioterapie. Cele mai frecvente localizari au fost intalnite la nivelul maleolei peroniene. precum si de insertiile musculaturii gambei. hocheiul. handbal (6. dureri la palpare (exacerbate la alergare sau mers). lateral. In mod clasic fracturile se impart in : . O alta clasificare imparte fracturile in: . Durerile ce apar sunt provocate de fortele ce se transmit prin insertiile musculaturii coapsei pe extremitatea proximala a tibiei cu incrucisare pe tablia tibiala.3%).3%) box (3. fizioterapie resorbanta si antalgica. hochei (7. medicatie antalgica si trofostimulenta. dar in geneza ei se incrimineaza o serie de factori favorizanti (tulburari ale metabolismului fosfocalcic.1%). fie de fragmentele osoase si osul ajunge in contact cu exteriorul).fracturi cu deplasare (cand fragmentele osoase sunt deplasate intre ele longitudinal.fracturi deschise (tegumentul si straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant. lupte (5. metatarsienelor. De obicei aceste variante de leziuni osoase apar in cursul unor activitati fizice prelungite sau repetate si sunt insotite de dureri musculare si de tumefactia regiunii afectate. iar sporturile in care s-au produs au fost: atletismul. atletism (4. menajarea segmentului pana la recuperarea totala. corticala opusa ramanand de obicei intreaga. contractia violenta a muschilor. la gimnastica (10. Fracturile reprezinta o intrupere totala sau partiala a continuitatii unui os aparuta in urma unui traumatism. Local se produce o ²impastare².5%).fracturi inchise (segmentele osoase sunt acoperite integral de piele) . aplicatii fizioterapice. continuandu-se cu tesutul periostal. rugby (8. Un alt tip de fractura care poate apare la sportivi este fractura de stress (de oboseala) datorata unor suprasolicitari osoase repetate. Sunt mai frecvente in sport la nivelul apofizelor tibiale anterioare. osteoporoza. Periostita acuta traumatica este de obicei rezultatul unei lovituri directe a unei regiuni in care osul este acoperit de putine straturi de parti moi (lovire cu bocancul de catre adversar.fracturi complete (cu 2 segmente sau cu mai multe fragmente mari si mici. luptele. Fisurile sunt leziuni ale oaselor care nu intereseaza intreaga sectiune a acestora ci numai o portiune variabila din el.sportiva se cunosc doua categorii de periostite.

constatabila) a continuitatii unui os (exemplu rotula rupta in doua). durerile dintr-un focar de fractura costala se exacerbeaza atunci cand se solicita intregul arc costal. poate avea sediul in focarul de fractura sau pot aparea dureri reflectate. aparuta din primul moment. Pentru precizarea diagnosticului de fractura uneori este nevoie sa provocam durerea: astfel.Localizarile cele mai frecvente includ tibia. ca de exemplu: durerile reflectate la genunchi. Vom provoca o oarecare durere care arata suferinta partilor moi traumatizate . O alta manevra utila. . femurul. Vor fi avute in vedere doar daca se percep in mod int`amplator. care se impart la randul lor in semne de probabilitate si de certitudine . in clipa in care degetul ajunge la locul unde este fracturat osul. nu trebuie sa executam toate manevrele amintite pentru a ne convinge asupra diagnosticului. mai ales in depistarea fracturilor partiale (ce se pot confunda cu entorsele) este tehnica provocarii durerii prin presiunea la distanta. oferind si detalii asupra tipului fracturii.crepitatiile osoase (frecatura osoasa se constata o data cu provocarea mobilitatii anormale.Semne clinice generale (semnele socului traumatic) si semne locale. Simptomatologia fracturilor consta în: . prin apasare pe stern). . Observatii. . tegumentul). Bineinteles ca numai examenul radiologic poate certifica fractura. cat si al celui spongios. se percepe atat la mana cat si la auz). calcaneul si metatarsienele.Semne locale de probabilitate: -durerea. De exemplu. experientele in vitro arat`nd o rezistenta mai mare a osului compact la solicitarile mecanice. De retinut: uneori aceste semne nu apar in mod evident.deformarea regiunii. punerea in evidenta a unei fracturi de metatarsian: se apasa in ax pe degetul corespunzator. de subluxatii si uneori chiar de luxatii. nici in timpul primului ajutor si nici mai tarziu. fibula. . . vasele sangvine. In literatura de specialitate sunt descrise astfel de microfracturi at`t la nivelul tesutului osos compact.echimozele pot fi comune si in entorse. bolnavul va acuza o durere mai vie. nervii. . durerea in punct fix se depisteaza pipaind regiunea cu un deget din aproape in aproape. in fracturi echimozele apar tardiv. .intrerupere (neta. . (In aceleasi conditii. pentru ca riscam ca mobiliz`and o fractura fara delasare sai rupem periostul si sa deplasam fragmentele osoase. Deci. Spre deosebire de cele din entorse. complicand astfel evolutia bolii sau putem leza tesuturile moi din jur (muschi regionali. Cand osul se fractureaza in apropierea sau in interiorul unei articulatii . suferinta se confunda usor cu suferinta data de entorsa. Aceasta frecatura este aspra.scurtarea segmentului anatomic (comuna si unor luxatii). tendoanele.lipsa transmiterii miscarilor dincolo de fractura (o miscare pe care bolnavul o poate face intr-o parte a segmentului fracturat nu se transmite celeilalte parti). fiind interzisa provocarea lor cu scop diagnostic. contuzii sau luxatii.mobilitate anormala (existanta unei miscari unde aceasta nu exista in mod normal). daca victima acuza dureri mari pe traiectul unui os si membrul afectat nu pare deformat. Semne locale de certitudine . pe care le acuza bolnavii cu leziuni primare ale soldului.impotenta functionala.

smulgerile microscopice produc procese de fibroza reparatorie sau decalcifieri heterotope (osificari. MICROTRAUMATISMELE Microtraumatismele sunt leziuni de suprasolicitare provocate de agenti traumatici de intensitate mica. dar frecvente. tulburari endocrine latente. Cand procesele de uzura fiziologica depasesc pe cele de regenerare. Formatiunile anatomice trec. si mai ales pentru insertiile acestor formatii. circulatie sanguina regionala deficitara si altele. prin contrast cu durerea locala este buna. In saptamana a doua se incepe terapia medicamentoasa pentru consolidarea calusului (anabolizante. vascularizatie regionala precara. In saptamana a treia si a patra se incep calciterapia si vitamina D2. timp in care se vor efectua exercitii de gimnastica cu menajarea segmentului lezat. duc la fenomenele de periartrita sau de artroza. . dureri care desi prezinta si perioade de remisiune . dar repetate. randamentul este de obicei bun Factorii care duc la producerea unor microtraumatisme sunt urmatorii: . printr-un proces fiziologic de uzura care este compensat prin altul de regenerare celulara. de obicei.factori predispozanti: conformatii anatomice particulare (dezaxari articulare. Simptomatologia acestor afectiuni se traduce prin aparitia durerilor legate de efectuarea fizic. efectuat de medicul ortoped . fie prin frecarea si denudarea unor straturi profunde ale acelorasi tendoane. Tratamentul fracturilor include: . La unele portiuni musculo-tendinoase. Midocalm). osteofitoza). vitamina C).tratamentul medicamentos al fracturii comporta doua faze: in primele zile dupa fractura se administreaza calmante (Mialgin) si miorelaxante (Cloroxazon. compresiunile mici. deformatii fizice congenitale minore. produc edeme ale cartilajelor urmate de erodarea acestora si necrozarea tesutului osos spongios subjacent. Aceleasi formatii insa pot trece si printr-un proces patologic de uzura. 4. acesta duce la inceput la aparitia unor tulburari reversibile in structura intima a celulelor apoi la tulburari functionale (cu modificari in structura intima a celulelor). de natura interna se pot manifesta la nivelul diverselor tesuturi fie prin descuamarea abundenta a unor endotelii de invelis ( in cazul unor contractii bruste si repetate ale unui tendon). au de obicei un caracter progresiv ajungand la intensitati mari. microleziunile provocate de accidentele mici. La nivelul capsulelor sau al altor formatii articulare. care depasesc potentialul de regenerare a tesuturilor in cauza si care produc microleziuni anatomice. Cand intre procesele de uzura si cele de regenerare se produce un dezechilibru in defavoarea regenerarii. fizioterapia si dupa 6-12 luni balneoterapia marina. Din saptamana a doua si mai ales dintr-a treia se poate incepe si exersarea segmentului imobilizat cu miscari pasive si limitat active. . adaugand treptat hidroterapia. in ceea ce priveste suprafetele articulare. in final starea generala a sportivului. deficituri metabolice tisulare congenitale (tesuturi cu putere redusa de functionare si mai ales de regenerare).tratamentul ortopedic ce consta din reducerea si imobilizarea gipsata a fragmentelor segmentului respectiv. atunci asistam la instalarea fenomenelor de imbatranire. dar frecvent repetati. Dupa scoaterea gipsului si dupa constatarea bunei consolidari a fracturii se continua cu exercitiile de gimnastica medicala generale si segmentare.tratamentul functional cuprinde 2 perioade: perioada imobilizarii gipsate. Agentii traumatici.Imobilizarea provizorie a fracturilor are scopul diminuarii durerilor (important pentru prevenirea instalarii socului si evitarea complicarii leziunulor initiale. in mod normal.

Sunt afectiuni produse de suprasolicitarea acuta la nivelul unor insertii osoase. starile de oboseala.agenti microtraumatici pri forte multidimensionale: forfecari.durerea este strict legata de repetarea producerii microtraumatismului (deci cauza nemijlocita este continuarea practicarii sportului respectiv). rotari etc. solicita articulatiile piciorului propriu-zis (baschet.i .apofizite acute . contrastand cu acuzele locale.8%. cu intervale. ale membrelor inferioare (fotbal) sau superioare (volei. au de obicei un caracter progresiv.starea generala a sportivului este buna.ligamentita acuta. al olecranului (tenis de camp). desi prezinta si perioade de remisiuni. tendonul achilian (gimnastica). Agentii microtraumatici pot avea urmatoarele forme: . atletism). Clasificarea microtraumatismelor sportive Putem subclasifica microtaumatismele sportive in: a) Microtraumatisme sportive prin suprasolicitare acuta Aceste afectiuni apar ca rezultat al unui deficit de refacere locala.factori favorizanti: unele boli infectioase ( in special virotice). prin podiumul dur. in cazul localizarilor osoase.. . Apare la nivelul regiunii antero-externe a capsulei tibiotarsiene (schimbarea adidasilor sau a dispozitiei crampoanelor). . in circuit). . De exemplu: jocurile sportive. randamentul de obicei foarte bun. tendonul bicepsului brahial (volei). Cauzele predispozante sunt reprezentate de vascularizatia anatomica redusa a acestor formatiuni si de diferenta de elasticitate a acestora fata de celelalte formatiuni anatomice ce alcatuiesc acelasi lant biomecanic. tendinita acuta. radiografia regiunii arata leziuni de tip distrofic. . Cele mai frecvente localizari sunt la nivelul ligamentului colateral intern al genunchiului (scrima. fotbal). Acest fel de agent traumatic apare la efectuarea unei miscari monotipesi violente (ce depaseste caracteristicile morfofunctionale ale tesutului respectiv).capsulita de suprasolicitare. Simptomatologia acestor afectiuni se traduce prin aparitia durerilor legate de efectuarea efortului fizic. . in general aceste afectiuni sunt caracterizate de urmatoarele aspecte: . dureri care. antrenamente supradozate (cele care produc stari de anaerobioza ca: antrenamentul izometric.anamneza ne poate ajuta la identificarea naturii microtraumatismului. schi).factori declansanti: agenti traumatici caracterizati prin doua aspecte: intensitate mica si repetare mare. In unele cazuri durerile violente impun scoaterea sportivului din activitate pentru un timp limitat. .agenti microtraumatici prin smulgeri repetate (la haltere. carente alimentare si vitaminice. Schimbarea biomecanicii sau intreruperea efortului in cazul unui exercitiu nou duce la cedarea fenomenelor. Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei clinice si a datelor de laborator (radiologic si clinic). Statisticile arata ca din totalul microtraumatismelor. in cadrul acestei grupe distingem : . Cele mai frecvente localizsri sunt la nivelul insertiei tibiale a tendonului rotulian (fotbal). echipament necorespunzator si mai ales unele greseli in dirijarea refacerii. volei).agenti microtraumatici prin compresiuni axiale (lovirea cu pumnul la box). afectiunile microtraumatice nete reprezinta 5. . a tendonului cvadricepsului (haltere. polo). a regiunii posterioare a capsulei genunchiulu.

Palparea regiunii provoaca dureri mari in timp ce examenul radiologic este negativ. Radiografia bazinului arata marirea spatiului articular la nivelul simfizei pubiene si in final necroze osoase sau osificari heterotrope). Tratamentul consta in administrarea medicatiei antialgice. antiinflamatorie. #n formele acute se recomanda repaus segmentar (uneori cu imobilizare). Este cauzat de microleziunile produse de actiunea unor forte centripete axiale rezultate din lovirea consecutiva si violenta cu pumnul.Cotul dureros al jucatorului de tenis de camp este un miocrotraumatism exprimat printr-o epicondilita humerala. 5.a) Microtraumatisme sportive propriu-zise Aceste afectiuni se adreseaza in special formatiunilor osteo-cartilaginoase. artoza. tardiv se complica cu fenomene de necroza osoasa la nivelul carpienelor. Astfel distingem: 1. fiind produse de agenti cu directii centripete axiale. paralele si inele. in urma unor solicitari mecanice consecutive ale membrelor inferioare. Mana dureroasa a gimnastilor se refera la acuzele dureroase. legate de antrenamente desfaturate in conditii improprii (noroi.Pubialgia fotbalistului este o osteochondrita simfizo-pubiana cauzata de producerea unor microtraumatisme repetate la acest nivel. in special scafoidului si semilunarului. Dorsalgia caiacistilor este o afectiune caracterizata prin dureri la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare. Aceste leziuni sunt localizate initial la nivelul cartilajelor suprafetelor articulare. zapada. Tratamentul include antialgice. Tratamentul de baza ramane cel balnear cu bai sulfuro-iodate (Govora. antiinflamatorii. produse de hiperextensia palmei la pozitia stand pe maini sau la lucrul la bara fixa. net identificati intr-o serie de sporturi. trofostimulante) insotit de repaus sportiv 7-12 zile. canoisti. fizioterapie. iar in cel tardiv se complica cu un proces de periostita si cu afectarea secundara a tesutului osos subjacent. curenti diadinamici. determinata de actiunea sub forma de tractiuni bruste si violente asupra insertiilor epicondiliene ale muschilor supinatori ai antebratului. Se datoreaza unei fortari multidirectionale consecutive a articulatiei piramidalo-pisiforme. ionizari cu novocaina si raze . aplicatii de unguent cu fenilbutazona. aplicatii percutane cu unguente cu enzime proteolitice si resorbtive (Mobilat.Pumnul dureros al boxerului. Afectiunea este specifica jucatorilor de fotbal care folosind procedeul de lovire ”cu latul” (marginea mediala a piciorului) produc ”deschideri” ale bazinului ce forteaza simfiza pubiana. Se caracterizeaza prin aparitia durerilor vii la nivelul regiunii supero-externe a cotului accentuate mai ales de miscarile de supinatie ale bratului. Evolutia este trenanta. antiinflamatorii. 2. Cazurile netratate duc in final la artroze. in stadiul tardiv se poate ajunge chiar la modificarea aspectului anatomic al articulatiei. Se caracterizeaza pe de o parte prin leziuni ale ligamentului interspinos si ale insertiilor spinoase ale acestuia iar pe de alta parte prin leziuni de tip artrozic la nivelul suprafetelor articulatiilor interspinoase. minge grea si uda). Simptomatologia clinica include dureri ale simfizei pubiene. 4. Tratamentul este exclusiv medicamentos si conservator (antialgice. Herculane). In stadiul incipient se produce o entezita a insertiilor osoase. in special la nivelul eminentei hipotenare. ionizari cu novocaina si raze infrarosii. canotori. intalnita la caiacisti. curenti diadinamici. Lasonil). si care se datoreaza unei apofizite interspinoase. 3. Tratamentul consta din medicatie antialgica. antiinflamatorii. medicatie antalgica si trofostimulanta.

aplicatii percutane cu unguente cu enzime proteolitice si resorbtive (Mobilat. . Reluarea efortului este permisa dupa 2-6 luni de repaus dar frecventa recidivelor este mare. cartilaje de crestere. mai ales la genuflexiuni. calciterapie. 6. antialgice. cura heliomarina. deoarece afecteaza dezvoltarea normala a segmentului in cauza. in cazul durerilor violente este necesara punerea totala in repaus a genunchiului cu atela gipsata cruro-gambiera. mai ales dupa antrenament sau curse lungi. atletism. jocuri sportive).Apofizita tibiala antero superioara OSGOOD. Clinic se manifesta prin dureri spontane si la palparea spinelor tibiale antero-superioare. hiperemia si hipertermia regiunii. cura heliomarina.Epifizita vertebrala Scheuermmann (7-14 ani. Piciorul dureros al alergatorului reprezinta un microtraumatism produs de fortele de flexie axiala la nivelul oaselor metatarsiene generate de alergarile de fond si semifond. patinaj. Radiografia pune in evidenta o ingrosare a corticalei oaselor metatarsiene. Examenul radiologic pune in evidenta modificari caracteristice (noduli Schmorl. gimnastica) este o pseudoapofizita produsa prin tractiunile repetate ale tendonului rotulian asupra insertiei sale de pe nucleul de osificare antero-superior al tibiei. aparitia lordozei compensatorii. Clinic se manifesta prin dureri vii si schiopatare. insotite de deformarea. Tratamentul consta in scoaterea copilului din pregatirea sportiva. imobilizarea cu atela gipsata 10-14 zile. gimnastica patinaj) se manifesta prin dureri la nivelul rotulei. antiinflamatorii local si general. deformarea coloanei (cifoza) si rigiditatea acesteia. calciterapie. insotite de deformarea regiunii. A doua cauza care poate provoca dureri la nivelul pumnului (in regiunea mijlocie) este reprezentata de microtraumatismele osului semilunar si al capsulei acestuia. Apare si la canotori. vitaminoterapie. Simptomele acestei afectiuni constau in dureri la nivelul coloanei vertebrale. tumefactia si hiperemia regiunii. . vitaminoterapie. calciterapie. antiinflamatorii local si general.SCHLATTER (12-14 ani. Simptomatologia clinica consta in aparitia durerilor persistente la nivelul piciorului.Apofizita rotuliana SINDING LARSEN JOHANSON (10-15 ani. modificari ale corpurilor vertebrale). volei. Prognosticul este grav daca afectiunea nu este rapid si corect tratata. . Tratamentul consta din medicatie antialgica. cura heliomarina. Localizarile cele mai frecvente ale acestor epifizite.Apofizita calcaneana SEVER (piciorul de bataie in baschet. gimnastica medicala pentru asuplizarea coloanei vertebrale din pozitia at`rnat. jocuri sportive. altern`nd cu perioade de imobilizare si corset ortopedic corectiv. apofizite sau osteochondritesunt reprezentate de: . Lasonil). nuclee de osificare ce se incadreaza in grupa epifizitelor sau necrozelor aseptice. raze ultrasurte reci. stare marcata de oboseala.infrarosii. b) Microtraumatisme la copii si juniorii sportivi Aceasta grupa de afectiuni include forme clinice int`lnite mai frecvent la oase insuficient maturizate. accentuate de efort. vitaminoterapie. baieti 9-15 ani). atletism. Radiologic apare fragmentarea nucleului de osificare. Tratamentul consta in intreruperea activitatii sportive. Radiografia prezinta un proces distrofic cu zone cu condensari si osteoporoza ale patelei (aspect de cer cu nori). fotbal. hernii intraspongioase. gimnastica. . handbal. antiinflamatorie.. Se datoreaza fracturii prin presiune a nucleului de osificare a pofizei mari a calcaneului si frecvent este localizata pe piciorul de bataie. mai ales la priza pe rama a acestora. ionizari sau curenti diadinamici.

precum si la nivelul aparatului locomotor si de sustinere. boli dismetabolice. pot apare la sportivi tulburari functionale simple. .tratarea unor tulburari sau boli preexistente. conducator). in functie de intensitatea.respectarea echilibrului intre efort si odihna. fapt care justifica aprofundarea at`t a datelor legate de diagnostic. este absolut necesar sa se faca diagnosticul diferential al afectiunilor pur traumatice de cele prin suprasolicitare sportiva. . . aponevrozite. tenosinovite. calciterapie. Dintre aceste afectiuni mai frecvent intalnite in practica sportiva sunt cicatricea musculara. in unele situatii. cura heliomarina. modificari si leziuni microscopice sau chiar leziuni anatomice. ulterior talonete ortopedice. circulatie etc. De aceea. dar. chiar medico-legale.respectarea repausului sportiv necesar unei complete vindecari. Ca masuri de prevenire pot fi enumerate urmatoarele: .3% din totalul traumatismelor) ale aparatului stato-kinetic. . durata si complexitatea acesteia. meniscite. caracterizate prin posibilitatile recidivante si potentialul lor evolutiv agravant. SECHELE ALE MACRO SAU MICROTRAUMATISMELOR Aceasta grupa cuprinde un numar destul de mare de afectiuni (11. Cazuistica traumatologiei sportive din ultimii ani diferentiaza. capsulite. atrozele. spondiloliza si spondilolibtezisul AFECTIUNI HIPERFUNCTIONALE ALE APARATULUI LOCOMOTOR In antrenamentul sportiv.). Formele anatomoclinice includ: miozite. cat si a celor de tratament. si o categorie de afectiuni caracterizate in patogenia lor prin lipsa unui agent macrotraumatic. caracterizate prin urmatoarele: sunt rezultatul urmarilor in timp ale unor macro sau microtraumatisme la nivelul unor tesuturi sau formatii anatomice ce prezinta si alte afectiuni preexistente (reumatism. implica nu numai responsabilitatile sociale ale tuturor factorilor implicati (sportiv. periartrita scapulo-humerala. Studierea acestora a demonstrat ca la nivelul aparatului locomotor stabilirea diagnosticului este mult ingreuiata de aparitia in cursul pregatirii sportive a unor traumatisme inerente. vitaminoterapie. neurologice s. Afectiunile hiperfunctionale ale aparatului locomotor sunt forme de suprasolicitare si uneori de supraantrenament. tendinite. si reprezinta expresiile clinice ale efectelor efortului efectuat in anumite conditii asupra unor tesuturi si . .). datorita suprasolicitarii organismului. laxitatea articulara.recuperarea functionala atenta si totala dupa fiecare traumatism. Daca in primele stadii ale bolii caracterul modificarilor este reversibil.efectuarea corecta a tratamentelor macro sau microtraumatismelor survenite in activitatea sportiva. in ultimele el este ireversibil. Se permite continuarea activitatii sportive dupa vindecare AFECTIUNI CRONICE SI DISMETABOLICE. in afara unor afectiuni de origine net traumatica. calcifierea musculara heterotropa. medic. Asemenea tulburari determinate de suprasolicitarea sportiva pot fi intalnite la nivelul unor organe si functii interne (respiaratie. tratamente balneare etc. ligamentite. antrenor. Afectiunile cronice ale aparatului stato-kinestezic ce pot surveni la sportivi.).acordarea unei atentii deosebite perioadelor speciale de odihna activa sau pasiva pentru refacerea organismului sportivului (concedii.Tratamentul necesita imobilizare in cizma gipsata cu descarcare calcaneeana 14-21 zile. localizate la nivelul aparatului locomotor. mioentezite.a.

ridica serioase implicatii terapeutice. in plus. de compozitie . Infectiile cu substante ce afecteaza fie direct tesuturile. fiind rareori intalnite la alte categorii de efort. decat in traumatologia sportiva. poate duce in anumite situatii la producerea unor tulburari functionale sau mai tarziu la unele leziuni histologice. Din cauza acestei etiopatogenii. Delimitarea continutului grupei de afectiuni este precizata in primul rand de prezenta unor factori patogeni de origine strict endogena. neurotrofici s. la nivelul structurilor histologice. atat mecanici. 5. cat si biochimici. Infectiile cu germeni banali sau mai ales cu virusuri altereaza atat capacitatea functionala. cat si structura histologica a anumitor organe sau formatii anatomice. De aceea dirijarea alimentatiei sportivilor reprezinta un element deosebit de important in procesul de pregatire sportiva. 3. Aceste afectiuni ale aparatului locomotor se refera deci la modificarile ale caror cauze se gasesc in interrelatia dintre efortul depus si organismul sportivului. In aceste situatii continuarea eforturilor sportive in conditii de suprasolicitare a organismului va duce la aparitia unor tulburari sau leziuni anatomice. se produc modificari de pH. in afara importantei teoretice a problemei. 2. Formele anatomoclinice ale afectiunilor hiperfunctionale sunt precizate de natura histologica a formatiilor anatomice interesate. Folosirea unor tipuri speciale de antrenament . nu numai pentru a asigura substratul energetic al activitatii. incluzand miozite. capsulite. Factorii meteorologici pot constitui cauze favorizante prin frig. apomvrozite sau forme combinate miooentezite si tenosinovite. ligamentite. ele se integreaza mai mult in fiziopatologia efortului sportiv. in cazul unei supradozari de durata sau intensitate. tendinite. umezeala sau prin conditii deosebite de ingreuiere a terenului pe care se desfasoara activitatea sportiva (noroi. ci mai ales pentru a preveni posibilitatea producerii unor astfel de tulburari sau leziuni. cu consecinte insemnate in capacitatea functionala a anumitor tesuturi. precum si a aspectelor generale legate de asemenea afectiuni. care realizeaza procente variate de lucru mecanic in hipoxie. circulatorii. Factorii favorizanti in aparitia afectiunilor hiperfunctionale ale aparatului locomotor al sportivilor pot fi constituiti de urmatoarele situatii: 1. Carentele alimentare si vitaminice aparute in anumite perioade determina imposibilitatea unor recuperari totale functionale sau plastice. Acest lucru. In aceste cazuri continuarea unui efort sportiv neadaptat la noile situatii va duce la inceput la producerea de tulburari si in final la aparitia leziunilor histologice sau anatomice la nivelul acestor formatii. 4. afectiuni specifice activitatii sportive de performanta. Ne referim in special la antrenamentul cu intervale si la cel izometric.a. ca urmare a unor tulburari generale sau locale. fapt care duce la solicitarea brusca si neobisnuita a unor grupe musculare neacomodate la aceste miscari. Categoria amintita cuprinde. care se desfasoara preponderent in regim de metabolism energetic anaerob. dar mai ales in profilaxia afectiunilor hiperfunctionale. exprimate printr-o tulburare intre efectele efortului sportiv si echilibrul biologic general si local al organismului. in anumite conditii ( inghet. zapada). gheata.formatii anatomice cu calitati biologice modificate. fie o serie de functii vitale (de exemplu hemoglobina din sange). Ei produc modificari importante in regimul circulatiei periferice. vor favoriza aparitia unor afectiuni hiperfunctionale. noroi) se creaza dificultati variate in statica si echilibrul corporal. asadar.

6. b) Suprasolicitarea competitionala: Suprasolicitand posibilitatile biologice ale sportivilor.dupa rolul lor in producerea traumatismului : factori predispozanti factori declansanti factori favorizanti . Introducerea pregatirii timpurii la copii de 9-10 ani poate constitui in anumite situatii un factor favorizant pentru aparitia. Aceste tulburari fiziopatologice determina baza modificarilor functionale si structurale ale aparitiei afectiunilor hiperfunctionale (de exemplu. Dar. a unor afectiuni hiperfunctionale. unii antrenori ii incadreaza in competitii care se desfasoara pe parcursul unor perioade lungi. in special la nivelul cartilajelor de crestere. Suprasolicitarea sportivului poate surveni in urmatoarele situatii: a) Greseli metodice (din partea antrenorului). Vom sublinia modificarile pe care le poate produce incadrarea unui copil intr-un program de pregatire nerational. survenita dupa un meci de fotbal la un jucator care a folosit pentru prima data o pereche de ghete cu dispozitia crampoanelor schimbata. Dintre factorii declansanti in producerea leziunilor hiperfunctionale ale aparatului locomotor al sportivilor mentionam ca prim element suprasolicitarea.folosirea unei aparaturi sportive sau accesorii de echipament sportiv neadecvate. poate produce aparitia unor tulburari sau leziuni de tip hiperfunctional.supradozarea globala a parametrilor efortului sportiv fata de posibilitatile biologice ale subiectului respectiv. un junior pus sa joace permanent intr-o echipa de seniori). precum si lanivelul unor sturcturi musculo-tendinoase. In acest fel. Un exemplu graitor in aceasta privinta il prezinta aparitia bruscaa unei miozite de efort. in anumite conditii.supradozarea localizata la anumite regiuni sau formatii anatomice. desele angajari psiho-emotionale ale competitiilor creeaza tulburari la nivelul sistemului nervos central si periferic.supradozarea lucrului pentru dezvoltarea excesiva a unei anumite calitati fizice ce va da transfer negativ in alte calitati (de exemplu cresterea fortei scade coordonarea). activitatea sportiva se desfasoara pe un fond incomplet refacut. . FACTORII ( CAUZELE) CARE DETERMINA PRODUCEREA TRAUMATISMELOR IN PRACTICA SPORTIVA SE IMPART IN : . c) Greseli in dirijarea procesului de refacere: Exista inca unii antrenori si sportivi care considera gresit ca in pregatirea sportiva toata atentia trebuie indreptata catre efort. . Suprasolicitarea manifestata asupra intregului organism sau numai la nivelul unei regiuni sau unei anumite formatiuni anatomice. efortul si refacerea constituie impreuna continutul pregatirii sportive. Dirijand si supraveghind numai primul element. produsa prin exersare intempestiva sau corectarea fortata a unor anumite miscaro biomecanice. care cu timpul va duce la aparitia unor tulburari functionale si in final la leziuni histologice. in conditiile cumularii unor factori predispozanti sau favorizanti. intre efort si refacere apare un decalaj in favoarea primului. . si las`nd ca refacerea sase desfasoare de la sine. neglij`nd procesele de refacere. tardiva la acestia. modific`nd astfel substantial mecanica staticii si dinamicii membrului inferior. Daca sportivii respectivi nu au un echilibru biologic si mai ales nervos bine adpatat. concretiz`ndu-se in: . al celui vegetativ si la nivelul glandelor endocrine. efortul.biochimica si fizica a anumitor structuri care constituie substratul anatomo-patologic al afectiunilor hiperfunctionale.

Tesuturile corpului uman sunt potential capabile sa reziste la un stress considerabil . De exemplu sprintul sau sariturile necesita din partea muschilor dezvoltarea rapida de forte mari pentru a realiza actiunea si de asemenea un control ridicat al intregului corp si al segmentelor acestuia la fiecare contact al piciorului sau aterizare In consecinta acest tip de antrenament sau activitate trebuie intodusa gradual . cauzele sau factorii care favorizeaza aparitia traumatismelor sportive se clasifica in : . . In ceea ce priveste conditionarea si pregatirea este importanta analiza modului de antrenament al sportivului. a unei carente alimentare sau vitaminice .factori intrinseci legati de caracterele anatomice si biomecanice ale sportivului (tabel 1). Factori declansanti – starea de oboseala a sportivului. Anumite tipuri de miscari presupun din partea corpului fie dezvoltarea rapida a fortelor fie un control ridicat al acestora. greselile metodice ale antrenorului.De exemplu nu este neobisnuit ca organismul sa poata suporta greutati de pana la 3 ori greutatea proprie chiar si atunci cand corpul este in miscare.pregatire Discrepante in lungimea membrelor Conditii climaterice . In orice caz tesuturile care nu au fost obisnuite cu asfel de greutati. La randul lor.putand fi vorba de o intensitate crescuta sau un volum excesiv sau a unei distante prea mare. jocul dur al adversarului. Factorii favorizanti sunt reprezentati de prezenta la sportivul in cauza a unei boli interne sau infectioase. fara legatura cu sportivul. greseli in procesul de refacere. Tabel 1 . pregatire fizica necorespunzatoare etc.dupa originea lor : cauze care pot fi legate de: sportivul accidentat de adversar de conditiile mediului exterior in care s-a efectuat antrenamentul sau concursul de deficientele organizatorice Factorii predispozanti se refera la prezenta unor deficiente fizice sau organice congenitale sau dobandite observate la sportiv dupa producerea accidentului. echipament sau aparataj sportiv necorespunzator. greutatea sportivului. desfasurarea efortului in conditii meteorologice grele.factori extrinseci.umiditate inferioare .conditionare Malaliniament/variatii anatomice . varsta Factori genetici Factori endocrini Erori de antrenament-conditionare si pregatire Cele mai frecvente erori de antrenament intalnite in practica sportiva se datoreaza in principal antrenorului fiind vorba de abordarea unei metodici gresite in diferite perioade de pregatire ale sportivului..temperatura Dezechilibre musculare Terenul de antrenament sau competitii Muschi cu forta redusa( asimetrii de forta) Kinesiologia sportului Flexibilitate redusa Echipament inadecvat Deprinderi neuro-musculare reduse Nutritie incorecta Disfunctii ale lantului kinetic Factori psihologici Compozitia corporala Factori de risc ai anumitor sporturi Sexul. nu sunt adaptate sa le sustina si sunt predispuse la traumatisme. Factori favorizanti ai traumatismelor Factori extrinseci Factori intrinseci Erori de antrenament .

Schimbarea brusca a suprafetei de desfasurarea a antrenamentelor predispune la traumatisme aceasta datorandu-se nu numai diferentei de impact ci si feedback-lui de la nivelul muschilor si articulatiilor care va fi diferit. Utilizarea unui echipament necorespunzator cum ar fi greutatea prea mare a rachetei sau tensionarea . umiditatea crescută a aerului si mai ales asocierea acestora scad elasticitatea Cmusculare.maraton) in care pierderile cutanate si pulmonare de lichide pot depasi 2l/ora. Oboseala sub forma acută. neinsotite de o hidratare adecvata. in special in tipurile extreme de climat. mai ales sub forma supraantrenamentului local (include anaerob) este insotită de alterarea structurii tesutului muscular cu scăderea elasticitătii acestuia Planificarea programului de antrenament cu mai multa atentie precum si imbunatatirea metodicii acestuia pot duce la scaderea factorilor de risc extrinseci . O data cu cresterea temperaturii. Astfel numărul mare de traumatisme ce survin in unele discipline sportive cu precădere la musculatura posterioară a coapsei se datoreste unei neglijente de tonus si forta a acestor grupe cu antrenarea prioritara a cvadricepsului. Greselile metodice caracterizate prin antrenarea inegala a anumitor grupe agoniste in detrimentul grupelor antagoniste pot fi responsabile de aparitia unor traumatisme. deci nu s-au permeabilizat sinapsele si nu s-a prestabilit imagine a complexa si coordonata a miscării. In acest mod organismul va avea nevoie de o serie de antrenamente pentru a–si putea controla diferenta de incarcare si schimbarile pozitiei articulatiilor. ducand in final la rupturi musculo-tendinoase. duritatea sau elasticitatea sunt deosebit de importante in anumite discipline sportive in raport cu anumite tipuri de leziuni ce pot fi produse. Temperatura scăzută a mediului inconjurător. Terenul de antrenament sau joc Calitatile terenului de antrenament sau joc din punct de vedere al compozitiei suprafetei. Lipsa de CmusculareC se manifesta si la sfarsitul competitiei cand efortul prelungit scade controlul SNC asupra coordonării ca si eficienta mecanismelor reflexe locale. Lipsa aceasta de sinergie este mai neta la inceputul antrenamentului/competitiei cand sportivul nu si-a făcut o incălzire buna. De asemenea. mai ales in sporturile de rezistenta (ciclism . cand agresiunile termice.in programul de antrenament de preferinta dupa o perioada de cateva saptamani de antrenament general. Echipament inadecvat Echipamentul sportiv are deseori un rol semnificativ in aparitia unor leziuni. Este important sa fie identificate leziunile specifice pentru o anumita activitate sportive si sa fie amplificata functia lantului kinetic legata de partile corpului cu risc de a fi traumatizata. scade vascozitatea colagenului. Kinesiologia sportului Tinand cont de faptul ca fiecare sport realizeaza stresuri unice kinesiologice si biomecanice asupra lantului kinetic implicat in miscarile musculare. Conditii climaterice Pot avea o influenta importanta asupra organismului. respectarea metodelor de optimizare a mecanismelor sportului duce la prevenirea leziunilor ce pot aparea. pot deveni stresante pentru competitori. forta Cmusculare se reduce cu scăderea temperaturii iar schimbările presiunii atmosferice modifica procesul de oxigenare tisulară. sau in sezonul cald. administrarea steroizilor anabolizanti duce la scăderea elasticitătii tendoanelor datorita unor depozite fibroase asociate cu cresterea rapida a volumului fortei musculare.

Un efort de intensitate mare necesita o rata mare de producere a energiei pentru asigurarea careia cea mai convenabila sursa o constituie hidratii de carbon. afectand in principal articulatiile portante. sau unei alimentatii monotone (sandvisuri.excesiva a corzilor acesteia in tenisul de camp pot conduce la aparitia microtraumatismelor de suprasolicitare. ajungand la concluzia ca mai predispusi la traumatisme sunt adolescentii si adultii tineri. De exemplu osteoartrita este mai comuna in randul femeilor decat in cel al barbatilor datorita diferentelor in anatomia genunchiului (femeile prezinta o incongruenta patelofemurala mai CmusculareCu decat barbatii). Varsta Unii autori au legat varsta de incidenta traumatismelor. Barbatii si femeile sunt implicati in activitatea sportiva de performanta intr-un numar aproximativ egal dar barbatii avand o tendinta mai mare spre agresivitate practica in general sporturi mai dure si ca urmare expunerea la risc este mai mare. Activitatea fizica S-a incercat demonstrarea faptului ca relatia dintre o activitate fizica sustinuta si un nivel scazut de traumatisme sportive se datoreaza rezultatelor Cmusculare ale fitnessului si fortifierii musculare. lichide si electroliti necesare pentru compensarea pierderilor va fi mai mare.) si sarace in vitamine hidrosolubile. Factori constitutionali – relatia dintre statura si greutate corporala O inaltime sau o greutate excesiva care depaseaste valorile standard sunt strans legate atat de macrotraumatisme cat si de traumatismele de suprasolicitare din cadrul sportului de performanta. Anatomia si biomecanica articulara Anatomia si biomecanica idiopatica la nivelul oricarei articulatii conduce la aparitia traumatismelor locale. O explicatie poate fi si faptul ca rezistenta la rupere a muschilor este de doua ori mai mare la copii. Se datoreaza de obicei unei subalimentatii. Lungimea exagerata a membrelor poate produce in actiuni de schimbare rapida a directiei un stress suplimentar asupra articulatiilor membrelor. in special B si C sau deshidratarii produsa in urma efortului fizic prin pierderi de apa si electroliti. Totusi riscul de ranire creste odata cu intensificarea activitatii fizice. Pe de alta parte pentru a reduce intensitatea socului de contact ce trece prin corp sunt extrem de importante utilizarea de incaltaminte adecvata si suprafata de joc optima . produse de patiserie etc. Nutritie incorecta Poate fi implicata in geneza fracturilor de stress (alimentatie saraca in calciu) sau a crampelor musculare. Prezenta unei diferente de lungime la nivelul membrelor inferioare cauzeaza Cexact muscoloscheletale. Relatia dintre dimensiunile CmusculareC ale corpului si numarul mare de traumatisme se explica prin prezenta unei pozitii inalte a centrului de gravitatie si lungimea mare a membrelor. de exemplu in urma studiilor statistice s-a inregistrat o incidenta de 4 ori mai mare a deficientelor coloanei vertebrele in randul gimnastelor decat in randul esantionului . Unele anormalitati sunt dobandite in timpul practicarii activitatii sportive. Sexul In general 2/3 dintre persoanele traumatizate in timpul activitatii sportive sunt barbati . Cu cat durata efortului este mai mare cu atat cantitatea de hidrati de carbon. Corelat cu intensitatea mare a efortului apare si o crestere a producerii caldurii metabolice care va antrena pierderi crescute de apa si electroliti prin transpiratie si urina. cu localizare frecventa la nivelul articulatiei genunchiului.

peste limitele fiziologice ale structurilor respective. De exemplu. deviatiile in var/valg. Aceste afectiuni pot conduce in timp la aparitiea spondilitei precum si la degenerarea CmusculareC a discurilor intervertebrele. dezechilibru muscular. conduce la traumatisme musculoscheletale. dizlocarile. Pe de alta parte sportivii care au dezvoltat o masa Cmusculare mai mare vor exercita un stress suplimentar asupra structurilor de sustinere. O laxitate excesiva poate cauza instabilitate si de aceea creste riscul de traumatism. Aceste dezechilibre musculare pot fi si rezultatul unor greseli metodice in antrenamentul pentru cresterea fortei musculare. mobilitate articulara Aplicarea unui stress suplimentar asupra sportivului. o relatie intre laxitatea ligamentara a genunchiului si traumatismele ulterioare de genunchi in fotbal au fost confirmate si mai apoi infirmate de alte studii. entorsele produc efecte secundare in timp. Astfel in tenisul de camp multi tenismeni se antreneaza pentru forta predominant pe CmusculareCul anterioara a umarului (dintat anterior. De exemplu o rotatie interna Cmusculare redusa a umarului CmusculareCul CmusculareCu de o rotatie externa excesiva s-a dovedit ca predispune la leziuni ale coifului rotatorilor. piciorul cav. Asimetriile de forta sau deficitul de forta pot sa explice rezultatele insuficiente ale recuperarii dupa traumatisme la unii Cmusculare. Laxitatea ligamentara Studiile asupra laxitatii ligamentare a dus la rezultate controversate. intinderile . De exemplu . Malaliniamentul /variantele anatomice in lantul kinetic Modificari si deviatiile de la pozitia anatomica normala a oaselor si articulatiilor se numesc malalinieri . torsiunea excesiva a tibiei. Oricum instabilitatea functionala a gleznei conduce la viitoare traumatisme la acest nivel. trapez si romboizi) marind asfel riscul unei leziuni ale coifului rotatorilor. Aceste dezechilibre musculare sunt adesea sechele ale unor traumatisme mai vechi.de control. Predispozitia la intinderi si rupturi musculare apare mai frecvent la inceputul antrenamentului cand muschii nu sunt suficient incălziti si gradul de vasodilatatie este insuficient. nerecuperate corespunzator. au condus la scaderea incidentei entorselor de glezna in randul jucatorilor de fotbal cutraumatisme anteriaore. diferentele de lungime intre membrele inferioare mai mari de 2cm si anteversia excesiva a femurului pot determina probleme biomecanice ce stau la baza aparitiei unor leziuni traumatice. Un Celati asemanator il are si prezenta unei forte musculare scazute sau a dezechilibrelor musculare intre membrele inferioare. Controlul motor Traumatisme preexistente (antecedente personale patologice) Anumite afectiuni cum ar fracturile. iar riscul unei recidive depinde de tipul de sport practicat. Forta _musculara. Una din cele mai răspandite axiome in sport este aceea după care sportivii “puternici” suferă mai putine accidente. Malaliniamentul si variantele anatomice cum ar fi pronatia excesiva a antepiciorului. marele dorsal. iar antrenamentele de coordonare ale gleznei in vederea imbunatatirii stabilitatii functionale. prezentand o predispozitie mai mare la traumatisme. Hipermobilitatea periferica ce a fost masurata cu ajutorul fleximetrului nu a condus la rezultate ingrijoratoare cu privire la traumatismele suferite suferite de gimnaste. Din studiile realizate nu reiese că forta musculară in sine (sau lipsa ei) poate fi legată de accidentări ci mai degrabă diferentele de fortă intre segmentele simetrice ale corpului.

ce dermina un grad mai mare de instabilitate ligamentara Cele mai frecvente leziuni ligamentare in practica sportiva se intalnesc la nivelul genunchiului. Aceasta asociere conduce de asemenea la aparitia multor accidente rutiere si a accidentelor aparute in timpul activitatilor recreationale. Ligamentele sunt formatiuni extrem de elastice datorita continutului crescut de fibre de elastina.sunt structuri articulare afectate des in practica sportive. De asemenea si o capacitate redusa de coordonare poate predispune la traumatisme.cotului. umarului si pumnului. incepatorii sunt mai predispusi la traumatisme in multe disciplie sportive. Multe studii au descoperit de asemenea o asociere intre timpul de Cmusculare intarziat si cresterea incidentei traumatismelor accidentale. Comparativ cu sportivii experimentati. Sunt frecvente traumatismele in valg ce determina leziunile de ligament colateral medial. dpdv ANATOMO-BIOMECANIC Ligamentele . Exista 3 grade de leziuni : a) lez de gradul I – intindere fara rupturi fara instabilitate consecutiva importanta b) lez de gradulII – rupturi partiale ligamentare si o anumita instabilitate c) lez de gradul III – rupturi complete ale structurii ligamentare . Leziunile ligamentare ale genunchiului – reprezinta peste 40% din totalul leziunilor traumatice sportive la nivelul acestei articulatii. Aceste circumstante explica Cmusculare numarului redus de studii asupra relatiei dintre controlul motor central si traumatismele musculoscheletale. Au forma unor benzi de fibre . In leziunile de gradul I se observa : durere inflamatie redusa a tesuturilor mai si efuziune articulara fara instabilitate consecutiva In cele de gradul II – laxitate de 5-15 grade ( se apreciaza in testingul pentru valg cu genunchiul flectat la 30 grade ) durere si inflamatie mai accentuata a tesuturilor moi. doar teste care pot masura doar cateva dintre componentele acesteia. ce duc la rupturi ale fibrelor. Coordonarea poate fi de asemenea efectata daca programul de reabilitare nu a fost adecvat. Cunoasterea cauzelor care pot duce la aparitia unor traumatisme in practica are o deosebita importanta nu numai pentru precizarea corecta a diagnosticului . Accidentele provocate in urma consumului de alcool sau droguri sunt un bun exemplu al legaturii dintre un control motor redus temporar Celat accidentale. Nu exista nici un test care sa poata masura exact toate componentele coordonarii. In acest caz genunchiul este ortezat . cu o cantitate mai mare de lichid articular decat la gradul I. o accidentare minora in fotbal este adesea urmata de accidentare grava in urmatoarele 2 luni. Leziunile ligamentare sunt rezultatul unor suprasolicitari prin forte excesive . Un traumatism anterior conduce la dezechilibre musculare fie intre membrele inferioare sau superioare fie intre grupele de muschi flexori si extensori. gleznei.ci mai ales pentru luarea precoce a unor masuri in vederea prevenirii producerii lor.tratamentul inadecvat dupa un traumatism ligamentar la nivelul genunchiului poate conduce la instabilitatea genunchiului si la osteoartrita postraumatica. paralele ce asigura o rezistenta crescuta opunandu-se miscarilor cu amplitudine excesiva sau anormale. PRINCIPALELE STRUCTURI ANATOMICE AFECTATE IN TRAUMATISMELE SPORTIVE. Aparent incepatorilor le lipseste coordonarea specifica de a Cexact anumite tipuri de activitati in siguranta.

.I – entorsa prin inversie a gleznei ce determina o intindere a ligamentului talofibular anterior. tendinita achiliana. Cele mai frecvente leziuni tendinoase la sportivi sunt : tendinita bicipitala.structura tendinoasa este slaba in comparatie cu muscihiul Factorii care favorizeaza leziunile sunt : -oboseala musculara reduce eficienta biomecanica si capacitatea tendonului de a absorbi socurile .abilitatea de a absorbi energia contractila a muschilor in actiune . gimnastica . cele mai frecvente fiind intalnite la fotbal . .determina directia finala de actine a muschiului Sunt formate din fascicule formate din benzi regulate din fibre de colagen .tendonul este sub tensiune inainte de aplicarea sarcinii . inflamatia redusa a tesuturilor moi. ruptura ligamentului incrucisat anterior si a celui colateral medial intalnite in traumatismele sportive din fotbal sau tenis) . Tendoanele rol . leziinile de gr.sunt cele mai frecvente tipuri de traumatisme. tendinita labei de gasca.handbal.musciul atasat este contractat la maximum . tendinita gambierului posterior. forte repetate de frecare si tractiuni ale tendoanelor contribuind la lezarea lor .extensibilitate crescuta .datorita flexibilitatii lor se pot adapta la formele structurilor osoase articulare . intre care exista spatii cu tesut in care patrund vasele si nervii aferenti Cele mai multe leziuni de tendoane in practica sportiva se produc prin : suprasolicitare. tenosinovitele (un singur strat de resut conjunctiv) si tenovaginitele (teaca peritendinoasa cu structura dubla).atat in faza de recuperare ( asigura stabilitatea genunchiului si ajuta la vindecarea ligamentului ) cat si dupa inceperea activitatii sportive In leziunilede gradul III – genunchiul devine instabil si necesita un suport extern constant de substitutie sau reconstruire chirurgicala . Leziuni ligamentare ale gleznei.reducerea flexibilitatii si rezistentei musculare . Daca entorsa este severa poate produce o leziune ligamentara de gr 2 sau 3 Daca este rupt mai mult de un complex ligamentar poate sa apara o instabilitate semnificativa a gleznei Entorsele tibiotarsiene reprezinta 43% din totalul entorselor . CARTILAJUL SI MENISCURILE Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin cu rol in facilitarea miscarilor articulare in preluarea socurilor si protectia osului subcondral. manifestate prin crepitatii Leziunile tendinoase se manifesta de obicei prin : dureri. fara efuziune articulare .(exemple : ruptura totala de ligament incrucisat anterior in urma unor leziuni torsionale fara contact ale genunchiului. Paratendonitele includ peritendinitele. reducerea flexibilitatii si afecterea stabilitatii. Leziunile tendoanelor pot aparea daca .tulburarile biomecanice ale articulatiei In urma acestor agresiuni apar.inflamatia tendonului ( tenosinovita ) .forta se aplica pe tendon rapid si oblic . tendinita coiful rotatorilor.in interiorul tecilor sinoviale se pot produce aderente .grupul musculo-tendinos este intins . tendinitele cotului la tenis tendonita patelar la ciclisti si in baschet.

bursele inflamate avand volum crescut maresc frecarea in planul de miscare rezultand durere si reducerea mobilitatii.traumatismul repetat determina modificari sub forma unor formatiuni circumscrise proeminente care se simt la palpare.sunt formatiuni saciforme cu pereti formati din membrana sinoviala situate in vecinatatea articulatiilor . .reducerea stresului articular Meniscurile .imobilizare sau “descarcare” de greutate .joaca un rol important in stabilitatea genunchiului.lupte.dureri . handbal . . se mai pot produce rupturi ale capsulei meniscale cu fragmentarea cartilajului.protejeaza cartilajul articular de traumatismele repetate . calcaiului ) .scintigrafie.sunt formate din fibrocartilaj .suprafata osoasa) pentru a favoriza miscarile cu frecare redusa. Tabloul clinic include : dureri .acelasi tip de leziune poate afecta concomitent sau succesiv tendonul si bursa subiacenta ( frecvent la nivelul umarului . volei.crepitatii si scaderea mobilitatii .la nivelul umarului datorita solicitarilor excesive sau repetate cu frecare si tractiuni ale coifului rotatorilor la aruncatorii de ciocan disc greutate determina inflamatie atat la nivelul tendoanelor coifului rotatorilor cat si ale bursei care se cronicizeaza ( cu formare de tesut cicatriceal ) care duc in timp la pierderea mobilitatii si instalarea umarului blocat . Mecanismul de producere al leziunilor tip ruptura de menisc este in cele mai multe cazuri o combinatie intre torsiune si stres de impact la nivelul genunchiului. mai ales in flexie de 90 Leziunile de menisc sunt frecvente in fotbal. Urmate de refacerea mobilitatii articulare si recuperarea rapida a sportivilor. . FASCIILE Sunt tesuturi conjunctive care compartimenteaza structurile somatice si faciliteaza miscarea stabilind planuri tisulare cu frecare redusa Se disting: .BURSELE .RMN Se urmareste .combaterea durerii si a hidrartrozei (antiinflamatoare nesteroidiene ) .la alergatori ca urmare a unor modifiari biomecanice se pot instala bursite trohanteriene ca urmare a reducerii flexibilitatii fasciei iliotibiale si a structurii tendonului fesierului mijlociu .Leziunile de cartilaj sunt foarte frecvente la nivelul articulatiei patelofemurale ( este cea mai frecventa leziune la genunchi a alergatorilor ) Clinic . .sunt interpuse intre structuri opuse ( ex tendon. reprezentand 50% din totalul leziunilor de genunchi in traumatologia sportiva.genunchiului. gimnastica .sunt necesare pentru diagnostic examenul radiologic.bursitele superficiale cum sunt cele olecraniene si prepatelara pot fi afectate secundar in urma unor traumatismesau microtraumatisme directe repetate.efuziune articulara .leziunea caracteristica este inflamatia. sau acolo unde pielea tendonul sau muschiul aluneca deasupra unei proeminente osoase . bandaje compresive rontgenterapie repaus sportiv regional.infiltratiile intrabursale cu corticoizi au efecte pozitive cu ameliorarea durerilor si reducerea inflamatiei .

incalzirea insuficienta a muschilor la inceputul antrenamentului sau competitiei .· fasciile superficiale . sindromul de compartiment cronic.leziunile musculare pot fi produse fie direct prin traumatism sau prin microtraumatisme repetate (suprasolicitare) . .oboseala musculara prin suprasolicitare precum si oboseala generala a sportivilor surmenati. OSUL . in flexibilitate propioceptie.in lipsa unor tratamente adecvate sportivul risca sa faca noi leziuni in aceleasi structuri sau intr-o alta regiune in lantul kinetic regional Crampele musculare. dezechilibre de forta intre agonisti si antagonisti. Factori predispozanti . gradul de vasodilatatie fiind insuficient.cele de gradul II sunt insotide de rupturi de fibre musculare muschiul ramanand integru . tenismeni Clinic se caracterizeaza prin: dureri. . . In faza cronica sunt declansate de eforturi mici sau apar in repaus Tratamentul urmareste cresterea sensibilitatii fasciilor.dupa procesul de reparare a muschiului apar modificari ale functiei muschiului : deficite de forta . sindromul de frictiune al tractului iliotibial ( genunchiul alergatorului) MUSCHII Rupturile musculare se produc datorita contuziei directe sau intindere exagerata Exista trei grade de rupturi musculare: .in l ziunile de gradul III muschiul este rupt in intregime Cei mai afectati muschi in sport sunt ischiogambierii (cea mai frecventa leziune in traumatologia sportiva ) iar la aruncatorii de ciocan sunt frecvente ruptura bicepsului si cea a marelui pectoral. Aceste simptome apar in timpul efortului si dupa efort (faza acute). fibroza musculara.leziunile de gradul I sunt simple intinderi musculare fara rupturi structurale . .confera libertate de miscare · fasciile profunde formeaza septuri intermusculare si compartimente in extremitatile inferioare si superioare In sport cea mai importanta leziune este sindromul compartimental – apare ca rezultat al cresterii presiunii in interiorul unui compartiment tisular delimitat de planuri osoase si fascii Aceste cresteri de presiuni produc tulburari in tesuturile moi ale compartimentului respectiv Sindromul apare frecvent la membrul inferior la alergatori si la membrul superior la halterofili.temperatura scazuta la nivelul structurilor periarticulare si perimusculare determina reducerea eficientei actului contractil precum si flexibilitatea aparatului mecanic articular. Cel mai frecvent se intalneste fasciita plantara. corectarea eventalelor anomalii biomecanice prin orteze. scaderea fortei musculare si a sensibilitatii in zona lezata. hipertonie musculara.

a.. In final.Se trateaza local cu corticosteroizi plus program kineto de tonifiere locala . Cele mai frecvente fracturi de stres sunt consecinte ale erorilor de antrenament (75%) Acest tip de fracturi a fost descris la soldati.. in fracturile de stres ale femurului este interzis sprijinul 4-6 saptamani Orice imobilizare sau lipsa de sprijin trebuie insotita de exercitii pentru mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare a segmentelor indemne si exercitii izometrice sau electrostimulare la nivelul musculaturii din zona pentru a permite revenirea sportivului cat mai rapid in activitatea sportiva.leziunile nervilor periferici sunt conseciente ele unor tractiuni sau compresiuni ( o elongatie a unui nerv cu mai mult de 15 % din lungimea sa de repaus determina o oprire a irigatiei sanguine a nervului respectiv cu ischemie secundara . 1986. Incidenta fracturilor de stress este intre 5-30% la soldati si 0. Recuperearea este de asemenea necesara si dupa tehnicile chirurgicale. 1990) si numai un numar redus se refera la acelasi gen de solicitare aplicata osului trabecular. TESUTUL NERVOS . experientele in vitro aratand o rezistenta mai mare a osului compact la solicitarile mecanice. In cadrul tratamentului se stabileste gradul de imobilizare necesar pentru a asigura vindecarea fracturii. Schaffler s. calcaneul si metatarsienele.clinic dureri . 1989.1% la sportivi . cat si al celui spongios. sportivi si balerini (Giladi et al. Oboseala (fatigue) sau stressul tisular este un proces prin care intr-un material supus unor solicitari mecanice ciclice apar modificari structurale permanente. In literatura de specialitate sunt descrise astfel de microfracturi atat la nivelul tesutului osos compact. Toate traumatismele musculoscheletice trebuie sa beneficieze de recuperare medicala. existandinca lacunein ceea ce priveste etiopatogenia acestora. Scopul primar al .. femurul.Tratamentul necesita intreruperi ale activitatii sportive timp de 3-4luni -leziunile de nerv median sunt un tip de traumatism intalnit frecvent la tenismani aruncatori ridicatori de greutati .. Localizarile cele mai frecvente includ tibia.scheletul osos este frecvent sediul unor leziuni in diferite discipline sportive. 1989. chiarin conditiile aplicarii unor nivele de solicitare inferioare rezistentei statice a materialului osos apar microfracturi denumite fracturi de stress.metatarsienelor(10%) radiusul si tibia cate (9%). 1999). In fracturile interarticulare vertebrale este necesara imobilizarea cu intreruperea activitatii pentru 3 luni .leziunile de plex brahial prin elongatie sunt rezultatul miscarilor bruste fortate de inclinare laterala a coloanei vertebrale cuplata cu coborarea umarului de aceeasi parte.pe fondul acestei ischemii instalandu-se cal mai des leziuni neurologice periferice ) tulburarile ischemice pot fi consecinte si ale unor traumatisme repetate prin suprasolicitare care asociate cu compresia produc in timpul efortului tulburari ischemice si deformari mecanica ale nervilor . Mann et al.arsura profunda in antebrat si parestezii la nivelul degetelor 2si3 mai ales in efort BAZELE RECUPERARII IN TRAUMATOLOGIA SPORTIVA. cele mai frecvente localizari fiind la nivelul falangelor mainii 16% metacarpienelor ( 12%) . fibula. Majoritatea studiilor se refera la comportarea la solicitari ciclice a osului cortical (Caler si Carter.

pacientul sa se poata intoarce la activitatea sa reducand in acelasi timp riscul reaccidentarii.ex cu greutati specifice acestor segmente pentru mentinerea fortei si amplitudinii de miscare a trenului superior cat si a membrului neafectat . Ele trebuie sa fie rezonabile si posibil de atins dar in acelasi timp trebuie sa fie provocatoare pentru pacient.ex pentru soldul si glezna piciorului afectat pentru a preveni deconditionarea Obiective pe termen lung/scurt Cand un traumatism impune neparticiparea sportivului la antrenament pentru cel putin o luna trebuie stabilite atat obiective pe termen lung cat si obiective pe termen scurt. apoi complexe. Exercitiile for fi utilizate gradat.Kt isi propune reducerea edemului cu 1cm si cresterea mobilitatii articulare cu 15 grade/sapt. etc. cu respectarea unor principii. Exista 2 obiective de baza ale programului de recuperare in traumatismele sportive I. reducerea durerii la 3 dintr-o scala de 10 si atingerea unui procent de 90% din mobilitate/2 sapt. Antrenamentul normal cu manajarea segmentului lezat .i. izometrică. Exemplu 2 – cresterea fortei cu o jumatate de grad. Exemplu 1 . In programul de recuperare totala a sportivului exercitiul terapeutic joaca un rol important privind reintoarcerea sportivului la activitatea sportiva . cardiovascular.recuperarii in traumatismele sportive consta in permiterea sportivului sa se intoarca in activitatea sportiva in cel mai scurt timp si la capacitate functionala maxima./zonei lezate intr-un mod eficient si sigur Primul obiectiv cuprinde exercitii pentru sist. Daca recuperarea este incompleta creste riscul unui nou traumatism al aceleiasi structuri sau in alta parte a corpului iar sportivul este incapabil sa realizeze performante la nivelul celor anterioare traumatismului.f orta. prevenirea deconditionarii II. EXERCITIUL TERAPEUTIC Exercitiul terapeutic corect aplicat restabileste parametrii fiziologici deficitari a. Obiectivele pe termen scurt sunt importante pentru ca ii ofera pacientului un scop concret care sa-l mobilizeze si sa il sustina psihologic. Obiectivul pe termen scurt se stabileste pe parcursul a uneia sau 2 saptamani si depinde de raspunsul pacientului la tratament si de abilitatea lui de a progresa. coordonare si miscarile specifice sportului practicat.ex pentru mentinerea fortei si amplitudinii de miscare a trenului superior cat si a membrului neafectat . rezistenta. dupa cum urmeaza: Faza Segmentul traumatizat Restul corpuli I Pozitii statice alternante II Exercitii pasive Exercitii active moderate III Exercitii active. reabilitarea segm. la inceput simple. exercitii pentru segmentele neafectate exemplu – pacientul care prezinta un traumatism al genunchiului ce nu permite incarcarea totala a greutatii pe piciorul respectiv isi poate mentine conditia fizica prin exercitii in piscina si exercitii pentru extremitatea superioara a corpului . aceasta implicand parametrii normali de flexibilitate. cu rezistentă. Componentele recuperarii sunt : · antrenamentul muscular (muscle conditioning) pentru: . Exemplu de obiectiv pe termen lung final ar fi reintoarcerea sportivului la activitatea competitionala.

Exista 2 principii importante ale antrenamentului muscular: 1.scaderea timpului de repaos intr repetitii .cresterea rezistentei . testare izokinetica (KinCOM) In afara atrofiei musculare din traumatismele acute. Durerea persistenta poate determina alterarea musculara datorita scaderii input-ului neural. Progresia in cadrul programului de recuperare de la un parametru la urmatorul se realizeaza numai dupa ce s-a obtinut refacerea totala a primului parametru.cresterea frecventei sau duratei actiunii . testare functionala (standing jump). respectiv testare manuala mussculara (compararea fortei musculare dezvoltata impotriva unei rezistente opus de terapeut). exista mai multe posibilitati: . Astfel. In acelasi timp reducerea masei musculare nu se asociaza intotdeauna cu o reducere direct proportionala a fortei musculare. Caracterul atrofiei musculare pare sa depinda de lungimea relativa a muschiului imobilizat si. Exista cateva metode de evaluare a fortei musculare. deoarece stratul adipos subcutanat creste odata cu pierderea masei musculare..cresterea vitezei miscarii . Astfel muschii imobilizati intr-o pozitie alungita isi mentin greutatea si aria de sectiune transversala a fibrelor mai bine decat muschii imobilizati intr-o pozitie scurtata. intr-un stadiu avansat al recuperarii pacientul va trebui sa simuleze sarcinile specifice sportului respectiv. adaptatre specifica la cererea impusa (SAID) 2. inflamatie si imobilizare. In traumatismele cronice masuraea circumferintei membrului afectat subestimeaza adesea atrofia. alare fatibabilitatea musculara si scaderea rezistentei. ca urmare a a unui raspuns celular la durere. supraincarcarea Programul trebuie sa fie specific tipului traumatismului si sportului.fiecare parametru bazandu-se pe cel dinaintea sa. In ceea ce priveste supraincarcarea. un anumit grad de atrofie este asociat afectiunilor de suprasolicitare. in contrast cu antrenamentul de intensitate maximala care va implica fibre albe. ca si cand am incerca sa construim o piramida de la baza spre varf.activare musculara si re-educare musculara . ANTRENAMENTUL MUSCULAR Efectele traumatismelor la nivel muscular constau in atrofie rapida. Efortul cu o intensitate submaximala va recruta fibre oxidative lente. din acest motiv de tipul si numarul impulsurilor de la nivelul stretch receptorilor.refacerea fortei si rezistentei musculare · refacerea flexibilitatii si amplitudinii de miscare · refacerea coordonarii si proprioceptiei (controlul neuromuscular) · corectia anomaliilor biomecanice · mentinerea fitnes-ului cardiovascular · recuperarea traumei psihice Ei se succed in aceasta ordine in programul de recuperare. De exemplu la pacientii cu durere patelofemurala apare atrofia vastului medial si gluteului mijlociu. Forta musculara scade.cresterea numarului de repetitii .modificarea formei exercitiului FORTA SI REZISTENTA MUSCULARA .

. O poate ridica intr-o singura repetitie. Alergarea la maraton este un exemplu in care sportivul executa activitati repetitive care necesita R. este pierduta. va executa ex.prezenta tesutului cicatricial in zona Exemplu – daca un pacient nu are un grad de F suficient pentru a putea executa o abductie completa impotriva gravitatiei. obtinerea F si R musculare devine o prioritate a programului de recuperare. care sunt mai tolerate si care vor creste si F musc. terapeutic care trebuie imbunatatiti in timpul programului de recuperare F musc. Exemplu. este imobilizat pe o perioada de timp .muschiul si nu articulatia are mobilitate redusa Daca m. F. musc. AM. musc.este abilitatea m. AM a umarului nu poate ajunge la 170 grade. muschilor cafei rotatorilor normala . pac. Exemplu 1 . o parte din forta musc.. musc. musc. in programul de recup ex.R. sau un grup musc.daca un aruncator de sulita are F. dinamica.el tinde sa-si piarde flexibilitatea sau gradele de mobilitate.astfel pentru mentinerea acestora. pana cand acesta devine destul de puternic sa tolereze ex.se refera la nivelul de miscare posibil intr-o articulatie AM poate fi limitata de o serie de factori : . Un program de recuperare corect plaseaza recuperarea AM si a flexibilitatii pierdute ca . restrictiile fasciale. valoarea F si R pierdute depinzand de zona unde s-a produs traum.Ligamentele. de perioada de imobilizare. musc. R. in activitate statica este perioada de timp in care un gimnast se poate mentine in pozitie de cruce la inele. Dintre toti parametrii ex. FLEXIBILITATEA SI AMPLITUDINEA DE MISCARE Exista o diferenta tehnica intre flexibilitate si mobilitate dar in terminologia functionala diferenta este minima.. cu F crescuta .Odata ce pacientul progreseaza. .nu se poate intoarce la activitatea sportiva Exemplu 2 – daca un pacient care se recupereaza dupa un sindrom dureros patelofemural nu poata tolera exercitii cu greutati mari pentru a-si imbunatatii F.dar nu are R necesara executiei unui numar mai mare de 10 repetari .reprezinta F. este cel mai evident si cel mai important. atunci. din jurul artic.Forta muschilor din jurul artic .. Flexibilitatea – este adesea folosita cand ne referim la mobilitatea muschilor si la lungimea la care ei se pot intinde. de gravitatea acestuia. In urma unui traum. se influenteaza reciproc : cand creste F.. Nevoia unei R muc. se imbunatateste si R si invers. Acesta este un motiv pentru care masurarea AM pasiva si activa este diferita una de cealalta.maxima pe care un muschi sau un grup de muschi o poate dezvolta. de stretching trebuie introduse cat de repede ne permite starea pacientului. si relatia dintre aceasta si F musc sunt uneori trecuta cu vederea.. de a sustine o F submaximala intr-o activitate statica sau repetitiva .Mobilitatea capsulei articulare . AM pasiva a umarului fiind mai mare decat cea activa. Inflexibilitate. cu R. De obicei este masurata prin determinarea greutatii pe care un m.flexibilitatea muschiului sau a grupului de m.intr-o perioada de timp. F si R musc.

Pe de alta parte. presupunandu-se in mod gresit ca pacientul este gata sa se intorca la activitatea sportiva daca si-a recapatat forta musculara si mobilitatea. desi si ceilalti parametrii trebuie recuperati in timpul primului stadiu de recuperare. accentul se pune flexibilitate si AM. cum ar fi forta musculara. Daca aceasta perioada de timp a trecut sansele refacerii unei mobilitati totale sunt diminuate considerabil.ganditiva-va cat de incapabil s-ar simti un saritor la garduri daca ischiogambierii lui ar fi inflexibili ? Forta lui ar fi mai putin importanta daca el nu ar avea flexibilitatea necesara sa intinda piciorul peste gard . si de a raspunde constient sau inconstient prin mentinerea unei posturi corecte sau prin executia corespunzatoare a miscarii.al doilea motiv se refera la faptul ca recuperarea AM cat mai devreme are impact asupra procesului de vindecare. pentru ca alti parametrii se bazeaza pe flexibilitatea zonei afectate. performantele sportive si miscarile specifice. forta. In timpul procesului de vindecare exista o fereastra de oportunitate cand mobilitatea zonei lezate poate fi influentata si schimbata.care pe masura ce se maturizeaza devine mai consistent/dens. si rezistenta crescuta si pe capacitatea lui de a le initia rapid si corect. dar pe de alta parte intinde tesuturile sanatoase din jurul lui limitandu-le mobilitatea. Acesta este motivul pt care proprioceptia si coordonarea sunt ultimii parametrii abordati de kt. Totusi exercitiile pentru proprioceptie pot fi introduse precoce in programul de recup daca pacientul si-a recapatat forta si mobilitea articulara.cicatricial. Coordonarea si executia miscarilor specifice sportului practicat se bazeaza pe abilitatea pacintului de a executa aceste miscari cu o flexibilitate. Proprioceptia – este abilitatea corpului uman de a transmite informatii despre pozitia acestuia . Urmarile acestei maturizari a tes. incercarile ulterioare de o imbunatatii mobilitatea sunt foarte dificile. proprioceptia si coordonarea nu sunt complet refacute. O multitudine de factori afecteaza proprioceptia si coordonarea unui pacient. Ultimul stadiu al programului de recuperare a proprioceptiei si coordonarii se bazeaza pe exercitii care sa mimeze miscarile specifice sportului practicat de pacient. Daca echilibrul.primul. Daca nu se executa mobilizari in timpul acesei faze de remodelare cand tes. . In concluzie. in cadrul programului de recuperare trebuie refacute mai intai forta musculara si mobiltatea.de a interpreta informatiile. echilibrul si coordonarea sunt componentele proprioceptiei. se formeaza tes. . PROPRIOCEPTIA SI COORDONAREA Proprioceptia si coodonarea sunt de obicei neglijate in programele de reabilitare. in programul de recuperare. cicatricial sunt pe o parte benefice pentru ca micsoreaza dimensiunea cicatricei. Obtinerea flexibilitatii cat mai precoce este necesara din 2 motive : . Componentele proprioceptiei Agilitatea. o serie de factori sunt influentati de proprioceptie si coordonare. Pt a atinge un nivel al proprioceptiei si coordonarii potrivit pt intoarcerea la activitatea sportiva. riscul producerii unei raniri creste considerabil. In timpul procesului de vindecare a tesutului dupa o leziune. nou format este cel mai usor de modelat. musc.prime obiective ale acestuia.

Sistemul vestibular Sist. vizual sau proprioceptori. in cazul echilibrului static si in afara bazei de sustire in cazul echilibrului dinamic. Daca un muschi are o flexibilitate limitate astfel incat nu permite o AM normala necesara activitatii. Un sportiv care nu are un echilibru bun este expus accidentarilor. proprioceptorii joaca un rol neurosenzorial vital in abilitatile motorii ale pacientului. de la cele mai simple cum ar fi ortostatismul pana la cele mai complicate (activit. acuratete. Datorita faptului ca forta influenteaza echilibrul intr-un program terapeutic forta va fi restabilita inaintea restabilirii proprioceptiei.atunci muschiul va fi incapabil sa asigure o coordonare normala a segmentului pentru aceste activitati. precizie. Creierul primeste informatii sensoriale de la sistemul vestibular. urechi si proprioceptori este cruciala pt mentinerea echilibrului si a posturii. Echilibrul este influentat de forta musculara si de informatiile primite de la SNC (sistemul nervos central). coordonare si echilibru extrem de bune. O infectie a urechii interne conduce la probleme in mentinerea echilibrului. Echilibrul Echilibrul este abilitatea corpului de a-si mentine echilibrul prin controlarea centului de gravitate in cadrul bazei de suport ( sustinere) .Daca un muschi este prea slab pentru a sustine miscarea unei segment al corpului atunci nu ne putem astepta la un control al miscarii segmentului respectiv. Acesta permite ochilor sa ramana imobili in timp ce corpul este in miscare.deoarece aceasta necesita din partea lui o agilitate. Unul dintre saci. Sistemul oculomotor (vizual) . sacula. dar si acestia la randul lor depind de sistemul vestibular. Bineinteles ca este necesar ca pacientul sa detine o flexibiliate buna o forta si o rezistenta musculara pentru o executie corecta a miscarilor. Exista si alti factori care pot influenta echilibrul. detecteaza miscarile spre inainte si inapoi ale capului. Aceat proces are denumirea de nystagmus. Echilibrul este fundamental in toate activitatile. Include trei canale semicirculare din interiorul urechii interne care detecteaza schimbarile de pozitie si ajuta corpul sa mentina postura verticala. dar. de la cele statice pana la cele dinamice. si de asemenea doi saci. Un test simplu pt a sublinia importanta informatiilor vizuale este urmatorul : stati intr-un picior cu ochii deschisi. Daca inchideti ochii veti descoperii ca este mult mai dificil sa va mentineti echilibrul. utricula. Urechea interna permite aparitia reflexului vestibulo-ocular. riscul unei reaccidentari creste semnificativ. regleaza echilibrul . sau daca muschiul este incapabil sa lucreze suficient de mult timp pentru a asigura executia miscarilor cu o acuratete crescuta (precizie) . . sistemul oculomotor (vizual) si proprioceptori. proprioceptia este cruciala pentru a permite pacientului sa execute orice fel de miscare si in orice conditii la un nivel maxim . celalalt. Daca in urma producerii unui traumatism echilibrul nu a fost recuperat in totalitate. Ambii saci sunt influentati de gravitatie si sunt sensibili la miscarile capului si ale corpului. Proprioceptia este fundamentala pentru o performanta crescuta a sportivului . vestibular din urechea interna este responsabil pt trimiterea de informatii catre CNS privind pozitia verticala sau orizontala si miscarea. fiind factorii cheie de care depinde capacitatea sportivului de a executa activitatile specifice sportului practicat cu dexteritate. Aceasta combinatie de informatii dinspre ochi. Cu alte cuvinte. maiestrie. sportive).

Evaluarea echilibrului Exista teste simple care ajuta la evaluarea echilibrului unui pacient. Din acest motiv este imortant ca pacientul sa-si recapete forta musc inainte de a trece la ex. Pacientul nu trebuie sa-si piarda echilibrul. nu va avea capacitatea sa executa o lovitura de atac a mingii cu o tehnica corecta. dar daca atletul se foloseste de tehnica fixarii vizuale. Daca muschii sunt slabiti ei trebuie sa munceasca mai mult pentru a obtine un auput specific activitatii. Coordonarea Coordonarea este un proces complex de combinare a activitatii unui grup minim de muschi care lucreaza impreuna. in care pacienul sta cu picioarele apropiate si ochii inchisi. un voleibalist cu o forta scazuta a m. stimuleaza si alti m. lina pentru a afectua miscarea cu o forta corespunzatoare si intr-un timp corespunzator. somatosensorial. cum ar fi patinatorii. Coordonarea depinde de contractia corecta a m. Pacientul trebuie sa mentina aceasta pozitie pt minim 30 sec fara a atinge podeaua cu piciorul celalalt. De exemplu.Vederea ofera informatii despre pozitia rexacta a corpului in spatiu. Daca un muschi este prea slab pentru a furniza un raspuns corespunzator. precum si de contractia sinergistilor si a stabilizatorilor. Coordonarea cuprinde nu numai comenzile excitatorii de realizare a contractiilor si miscarilor. . fixand cu privirea un obiect imobil poate evita piererea echilibrului si ameteala. proprioceptiv este uneori denumit si sist. Daca functiile lor nu sunt complet recuperate pacientul risca reaccidentarea si performantele sale sunt diminuate. de coordonare. facand miscarea respectiva imprecisa. Pacienti implicati in sporturi care necesita schimbari rapide de pozitie. Antrenarea fortei agonistilor cat si a antagonistilor este la fel de importanta pentru o miscare coodonata pentru ca prezenta unor agonisti puternici poate creste viteza membrului care se misca iar o forta crescuta a antagonistilor poate facilita oprirea miscarii intr-un timp cat mai scurt . redusa a abductorilor soldului la membrul de sprijin. Un test mai dificil este urmatorul :pacientul sta pe piciorul ranit cu celalalt picior ridicat. Daca un muschi este implicat intr-o activitate dar nu este suficient de puternic pentru a executa miscare cu o forta normala. activitatea va fi lipsita de coordonare si incorecta. Sistemul proprioceptiv Sist. Care in conditii normale sunt inactivi pentru a asista miscarea. Cand proprioceptori sunt afetati de un traumatism abilitatea de a functiona a sistemul este diminuata. agonisti si de relaxarea simultana a antagonistilor. ≪ Miezul ≫ coordonarii este in primul rand realizat prin procesele inhibitorii decat prin cele excitatorii. Acest sistem este denumit sistemul oculomotor. ci si comenzile de inhibare de blocare a altor contractii si miscari. Daca pacientul s-a comportat bine la acest test dificultatea poate fi crescuta prin executarea acestuia cu ochii inchisi. producand o iradiere a excitatiei spre alte grupuri musculare. Un jucator de fotbal care prezinta o forta musc. in cadrul unei scheme de miscare contiua. Cel mai simplu dintre ele este testul Romberg. Proprioceptorii articulatilor genunchiului si gleznei sunt deseori raniti in activitatea sportiva conducand la reducerea echilibrului si cresterea timpilor de reactie. nu va avea capacitatea necesara pentru a mentine corpul stabil si pentru a asigura o baza de sustinere necesara sutarii mingii cu celalat membru. trebuie sa invete sa ignore informatii vizuale pentru a evita starea de ameteala. gimnastii sau dansatorii.rotatori scapulari.

Toate activitatile de coordonare necesita repetitii.afectand inhibitia care asigura coordonarea perfecta a miscarilor necesare executiei actiunilor respective. viteza de executie si forta sunt fundamentale pentru coordonare in activitatea sportiva. emotionale se produce o mare raspandire a excitatiei in SNC care va crea incoordonari pe perioada respectiva . Agilitatea sportiva necesita o serie de calitati : flexibilitate. de dezvoltare a coord. Kt trebuie sa fie constient de acest lucru cand pacientul executa ex teraputice.Inhibitia In dezvoltarea coord.a) de exemplu – un jucator de fotbal trebuie sa execute miscari in zig-zag pe teren pentru a ocoli aparatorii echipei adverse iar un jucator de baschet care sprinteaza pe teren trebuie sa aiba capacitatea de a se opri brusc pentru a arunca la cos. nedorite. Daca executia pac.repetarea frecventa a unor activitati secundare fara legatura cu activitatea de baza engramata o poate afecta pe aceasta conducand la perturbari. continuarea executiei unei miscarii incorecte va duce la formarea unei engrame nedorite. Inhibitia nu poate fi antrenata direct. hochei etc). . viteza. Agilitatea extremitatii superioare este necesara in sporturi precum polo. activitatea trebuie intrerupta deoarece. . Majoritatea ramurilor sportive necesita in special agilitatea extremitatii inferioare( fotbal. a devenit mai putin precisa datorita aparitiei oboselii. putere. dezvoltarea coordonarii prin repetitii este cruciala. poate progresa la activitatile dinamice cum ar fi placa de balans instabila la sarituri pentru MI si ex de aruncare a mingii la un punct fix pentru MS. cresterea fortei si a complexitatii sunt metode de a creste gradul de dificultate a ex de coordonare. forta. echilibru si coordonare.in starile de teama. asta inseamna ca orice ex de coordonare din programul terapeutic include multe repetitii. de la activitati statice spre cele dinamice. determina o iradiere a impulsurilor la nivelul SNC . Se va incepe cu activitati simple progresandu-se apoi spre activitati mai comlexe. Factori care pot perturba coordonarea : -Un efort muscular intens. Agilitatea este o . baschet etc.prezenta durerii are un efect important asupra coordonarii . ea trebuid sa fie faciliata prin activitati controlate precise si simple pana cand engrama este dezvoltata suficient si pacientul poate creste viteza de executie fara sa produca raspunsuri musculare nedorite. de exemplu – odata ce pacientul este capabil sa stea intr-un picior pe o suprafata instabila cum ar fi un sul de spuma sau o suprafata elastica. Odata cu recuperarea fortei. Agilitatea Agilitatea este abilitatea de a controla directia corpului sau a segmentelor acestuia in timpul miscarilor rapide. De asemenea cresterea vit de executie. Executie exercitiilor cu un grad mare de precizie este vitala in dezvoltarea coordonarii. In stadiile precoce. activitatea nu trebuie sa fie dificila in asa fel incat pac sa nu produca o iradiere a excitatiei si raspunduri musc.oboseala este cel mai comun si important dusman al coordonarii Dezvoltarea coordonarii Precizia miscarii. putand aparea potentiale accidente in timpul acestuia. este foarte important sa fie inhibate activitatile musc nedorite. Agilitatea cuprinde schimbari de directie rapide precum si opriri si starturi bruste.

Exercitiile care dezvolta echilibru dinamic imbunatatesc coord si ex precoce pentru dezvoltarea agilitatii sunt foarte greu de inclus intr-o categorie pentru ca pot cuprinde toate combinatiile intre agilitate echilibru si coordonare. Pentru a fi eficace. puterea poate fi crescuta prin cresterea distantei pe care se executa miscarea. . Concepte generale . progresia lor realizandu-se prin complexitate si viteza de executie cat mai apropiate de cele executate in timpul sportului practicat. . viteza trebuie sa fie insotita de coordonare. Exercitiile pentru extremitatea superioara si inferioara progreseaza de la simplu la complex si dezvolta acuratetea prin repetitie In practica este destul de dificil de realizat o distinctie clara intre ex care dezvolta echibru si cele care dezvolta agilitatea intrucat intre echilibru si abilitate exista o relatie stransa si de aceea este dificil sa le diferentiezi cu exceptia exceptia ex de baza cum ar fi activitatile elementare de echilibru static si ex.echilibrul este prima componenta a proprioceptiei ce trebuie recuperat . terapeutice pentru agilitate pot incepe cu ex simple progresand la activitati mai complexe.Progresia se realizeaza doar in cazul in care pacientul stapaneste ex simple . pe de alta parte o flexibilitate adecvata . aceasta va fi fara valoare. De exemplu activitatile pentru dezvoltarea agilitatii in cazul unui baschetbalist pot include ex. Exercitiile terapeutice pentru agilitate imita miscarile specifice sportului practicat. Forta este un factor de control in manevrabilitatea pacientului. de refacere a flexibilitatii si a fortei. La fel ca in cazul coordonarii. O flexibilitate mai mare permite o putere mai mare. de agilitate pentru un voleibalist includ : sprinturi cu fata /spatele pe directia de alergare.calitate avansata ce se bazeaza pe flexibilitate.saritura. Dar ceea ce devine si mai dificil este distingerea intre exercitiile din fazele cuprinse intre cele 2 mentionate. Forta este si ea o componenta a agilitatii. opriri bruste si alergare cu spatele. . schimbari bruste de directie. ex.Concentrarea pac trebuie sa fie max. forta si putere. coordonarii si agilitatii urmeaza dupa ex. complexe de agilitate din faza imediat anterioara reintoarcerii la activitatea sportiva. Tinand cont de faptul ca puterea este necesara pentru agilitate.Exercitiile simple de proprioceptie includ activitati in care pac se concentreza asupra unuia sau 2 obiective si ex care necesita activitatea unui singur membru fara a produce iradiere. costituid baza altor calitati : viteza si putere. ex cu alergare laterala si activitati de alergare oprire.urmat de coord si in final de agilitate deoarece agilitatea se bazeaza pe coord si aceasata la randul ei pe echilibru.Daca un pacient de 90 kg este incapabil sa-si controleze propria greutate in timpul miscarii. Puterea este importanta pentru ca o putere mai mare permite sportivului sa se miste mai repede. iar puterea este forta ori distanta parcursa supra timp. De alergare cu pasi adaugati. un pacient care are o forta buna poate controla inertia pe care o creaza o miscare in forta . Exercitii terapeutice pentru dezvoltarea proprioceptiei In cadrul unui program de recuperare. alergare serpuita printre conuri. ex. pentru ca aceasta este importanta pentru o executie corecta a activitatii. exercitiile terapeutice pentru dezvoltarea echilibrului. De exemplu.Toate ex simple se executa cu viteza redusa si cu un control ridicat .

cele pentru MS pot fi atat in lant inchis cat si cu lant deschis. poate incepe cu un ex mai simplu cum ar fi stand in sprijin pe 2 picioare unul in fata celuilalt a.Progresia se realizeaza prin cresterea vitezei de executie si a fortei si prin ex ce cuprind mai multe activitati simultane sau prin executia unor ex cu ochii inchisi. Progresia exercitiilor pentru MI . proprioceptive trebuie introduse mai multe ex in lant kinetic inchis iar pentru un gimnast programul trebuie sa cuprinda ex atat cu lant inchis cat si deschis. facilitand de asemenea si stabilizarea dinamica a articulatiilor.. Pentru a incuraja acest lucru pot fi incluse in programul terapeutic activitati proprioceptive inca din primele faze ale programului. Exemple de exercitii . .executarea mai multor activitati simultan : mentinand pozitia stand pe un picior pacientul prinde si arunca mingea de la piept (se poate creste greutatea mingii) .Pac.pivotari si rasuciri. . pentru sportivii ce practica sporturi de prindere si pasare a mingii in programul de ex.se progreseaza apoi spre ex de echilibru dinamic : activitati specifice sp cum ar fi alergarea in toate directiile. in DV pe o minge swiss cu picioarele ridicate de pe podea. Intr-un lant kinetic inchis ex progreseaza de la cocontractie fara miscare pana la miscare pe o suprafata stabila si pe o suprafata instabila.Scopul ex propriceptive este stimularea pac sa executa activitatile cu acuratete crescuta. Aceastea pot progresa spre ex in lant kinetic inchis. Sariturile pot incepe cu folosirea ambelor membre progresand la activitati unilaterale. . permitand initierea activitatilor de stablizare cu un nivel al fortei de frecare redus aplicat asupra structurilor statice. varful celui din spate sa atinga calcaiul celui din fata (daca membrul afectat este in spatele celui neafectat ex este mai dificil ). Exercitiile in lant kinetic inchis au efecte benefice asupra extremitatii superioare dintr-o serie de motive : confera umarului o stabilitate mai mare datorita congruentei articulare marite. Progresia exercitiilor pentru MS Desi majoritatea ex pentru MI sunt activitati in lant kinetic inchis. i. determina stimularea proprioceptorilor. Ex de pliometrie pot fi incluse la sfarsitul ex proprioceptive.un exercitiu mai avansat se realizeaza prin pozitionarea pacientului in ortostatism in sprijin pe un picior pe o suprafata instabila cu ochii deschisi si apoi inchisi. Exercitiile proprioceptive in lant kinetic deschis includ :facilitari neuromusculare proprioceptive cu stabilizare ritmica.paientul progreseaza prin executarea exercitiilor cu ochii inchisi . De exemplu. Acest tip de exercitii are rolul de a facilita co-contractia muschilor din jurul umarului. stresul la nivelul ligamentelor este mai mic. Activitati mai avansate includ sarituri .echilibru static din pozitii cat mai apropiate de sportul practicat : gimnastul executa standul pe un picior pe barna sau cu soldul piciorului de sprijin in rot externa . Exercitiile avansate in lant kinetic inchis pentru stabilitatea umarului includ exercitii izokinetice si exercitii in lant kinetic inchis cu benzile elastice. Pacientul incepe ex cu ambele brate pe podea si apoi ridica membrul neafectat incercand sa mentina echilibrul pentru 30 sec .se incepe cu acivitati simple de echilibru static : stand pe piciorul afectat cu ochii deschisi si bratele pe langa corp timp de 30 sec. Daca pac are dificultatti in executarea acestui ex. executate la inceput cu viteza reduda apoi cu viteza mai mare.

hipertrofia fibrelor neuronale se produce dupa aproximativ 3-4 saptamani de antrenament de forta . Exercitiile de facilitare neuromusculara in care se foloseste rezistenta manuala sau cu achipament ajuta la recapatarea fortei si a proproceptiei. Mobilizarea segmentului este precedata de caldura superficiala si ultrasunete. Mobilitatea completa fiind realizata prin intinderi terminale blande Pentru a realiza un echilibru muscular cat mai bun se combina intinderile cu un program de forta. Trebuie inceputa cat mai precoce dupa stapanirea durerii si leziunilor acute.. progresand in functie de vindecarea leziunii si cresterii mobilitatii articulare .pacientul in DV cu MI sprijinite pe o masa si palmele pe minge.cresterea fortei musculare permite refacerea precoce a functiei si performantei. Cu ochii inchisi pacientul incearca sa duca bratul in pozitia in cara l-a dus kt. functionale ca si in cazul MI trebuie adaptate la cerintele sportului practicat de exemplu : pentru pac care practica sporturi de aruncare .ex funct progreseaza de la activit de aruncare cu viteza redusa si pe o distanta mica pana la activitati cu viteze crescuta si in final aruncari cu viteza max pe distanta apropiate de sportul practicat. Exercitii de repozitionare activa Kt misca membrul afectat intr-o anumita pozitie apoi il readuce in pozitie de start. . Obiective : refacere functionala cat mai completa ameliorarea mobilitatii si a flexibilitatii ameliorarea fortei si rezistentei musculare ameliorarea agilitatii sportive si coordonarii -Mobilitatea . Ex pliometrice pentru agilitate pot fi folosite in programele de ex pentru MS incluzand : folosirea rezistentei propriului corp ( flotari) sau mingi medicinale Exe. Tehnici de antrenament de forta _ izometric _ izotonic _izokinetic . Antrenamentul de forta -Poate fi inceput precoce . 30 sec. Exercitiie functionale pot fi usor introduse intr-un program pentru MS. Mingea este impinsa inainte mentinand aceasta poz.progresia ambelor include : pac misca mingea folosindu-se de brate catre inainte /inapoi/ lateral .Muschii sunt mult mai eficienti mecanic daca se pot scurta si lungii la maxim . previne contractarea tesuturilor moi si asigura propioceptia articulara .ex cu terabandul bazate pe capacitatea de a opune rezistenta miscarii Exercitii de repozitionare pasiva Kt pozitioneaza membrul neafectat al pacintului intr-o anumita pozitie (flexie umar) iar pac incearca sa executa cu bratul afectat aceeasi miscare. mai ales prin exercitii izotonice. Exercitiul se executa cu ochii deschisi/inchisi iar cand apar greseli de executie pac incearca din nou.flexibilitatea si echilibrul functional In functie de leziuni mobilitatea poate avea anumite indicatii de limitare ( doar miscari pasive si limitate ) dar daca sportivul o tolereaza trebuie dusa pana la amplitudine completa Mobilizarile articulare asigura nutritia cartilajului articular .

creaza un mare potential de leziuni._cu banda rezistiva _ cu diferite rezistente _ pliometric _exercitii in lant kinetic Antrenamentul izometric _ prin contractii izometrice se poate obtine o crestere a fortei de aprox 5% pe sapt. fiind mult apropiate de engramele musculare utilizate in sporturile dominante pentru membrele inferioare .variatii de sotron. contribuind la marirea mobilizarii de unitati motorii si la marirea si rafinarea engramelor musculare. prestabilite la nivelul articulatiilor unui membru ale carui segmente intampina o rezistenta fixa – presiunea piciorului sau pozitia de genoflexiune . – se fac 5-10 contractii maximale pe zi . step ex pliometrice de nivel inalt -sarituri inainte si inapoi peste obiecte joase. fiind utila pentru stimularea functiilor si activitatilor specifice unor sporturi _ in antrenamentul dupa leziuni utilizarea unor rezistente trebuie facuta cu grije pentru a prevenii fortele de compresie excesiva asupra articulatiilor afectate’ Exercitiile pliometrice si antrenamentul de putere _exercitiile pliometrice sunt contractiile musculare concentrice precedate de intinderi ale acelorasi grupe musculare . _ contractia izometrica trebuie sa fie aproape maximala si destul de lunga ( recrutarea totala a fibrelor) si repetata de mai multe ori pe zi _ exercitiile izometrice nu realizeaza hipertrofia musculara si nu creste rezistenta in activitatea dinamica _ ex izometrice protejeaza articulatia de stres si provoaca mai putine reactii inflamatorii decat ex izotonice _ cel mai important rol al ex izometrice este de a stabiliza corpul in ortostatism si utilizarea membreler inferioare Antrenamentul izotonic _ exercitiile izotonice sunt excentrice ( de alungire a muschiului sunt considerate capabile de a produce leziuni musculare inflamatorii sau iritativesi concentrice.sunt fundamentale fiziologic pentru membrul inferior. _ maresc viteza si puterea . si permit efectuarea unor contractii musculare mai puternice si cu mai multa forta _ exemple de exercitii pliometrice: ex pliometrice de nivel scazut. pliometrice specifice sportului practicat Antrenamentul de putere .se utiliseaza pe langa exercitiile pliometrice si exercitii cu greutati Exercitiile lantului kinetic ex in lant kinetic inchis : – contractii musc coordonate . sarituri rapide de o parte si de alta a unii linii sau a unor obiecte ex.sunt indicate in recuperarea leziunilor posttraumatice la nivelul membrelor inferioare .sarituri .Exercitiile pliometrice de viteza mare si solicitare crescuta . Banda elastica rezisenta _ permite ex cu rezistente progresive in multiple planuri de miscare .

. La nivelul gleznei . cu mingea pediatrica ( moale elastica moale ) si miscari specifice ale genunchiului.la nivelul membrului inferior ele sunt criticate. propioceptie si dexteritati specifice sportului Dupa refacerea fortei sau concomitent cu antrenamentul de forta . grupul de muschi sunt antrenati pentru mentinerea echilibrului si a stabilizarii artostatice Propioceptia genunchiului se amelioreaza cu exercitii in ortostatism si in decubit . ele fiind similare cu miscarile folosite in sport . Ultimul obiectiv pentru sportivi este sa aiba forta si agilitatea maxima pentru a mari performanta si a preveni recidiva leziunilor. Recastigarea propioceptiei ( dupa intreruperea feed-back-ului propioceptiv de la o articulatie . preferandu-se cele in lant kinetic inchis Agilitate . Recuperarea este completa daca sportivul poate executa la nivel optim pozitiile si miscarile specifice sportului fara dureri si fara disfunctii. Daca este afectat mersul .mers carioca sau in cruce si pentru sportivi alergari in cerc sau in labirint. sportivul trebuie sa recastige agilitatea si coordonarea optimala pentru revenirea in activitatea sportiva .exercitiile in lant kinetic deschis – sunt importante pentru membrul superior inainte de revenirea in sport . in special ale gleznei. tendon sau muschi lezate ) poate fi realiza prin exercitii pe planseta mobila pentru ameliorarea echilibrului si refacerea miscarilor de coordonare la membrului inferior. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful