You are on page 1of 16

MOTIVE ORNAMENTALE TRADIŢIONALE ÎN ARTA POPULARĂ DIN JUDEŢUL OLT calul și călărețul – Claudia Balaș Păstrând și continuând tradiții

milenare, poporul român a făurit o artă populară de o impresionantă originalitate, bogăție și expresivitate. Arta populară reflectă, cu mijloacele sale specifice, aspecte din lumea înconjurătoare și din viața istorică a fiecărei comunități. Ea oglindește relația dialectică între vechi și nou și integrează mereu, ca în paginile unei cărți, mersul înainte al societății. Arta populară creează obiecte necesare vieții și își culege sursele de inspirație artistică din mediul social natural înconjurător. Casa și construcțiile anexe, mobilierul, îmbrăcămintea și uneltele de muncă, obiectele de cult și cele legate de obiceiuri aparțin artei populare întrucât nu sunt produse numai pentru uzul practic și pentru mânuire, ele au și un efect artistic prin formă, culoare și decorație. Fiecare popor are un stil propriu de a concepe și a produce frumosul plastic. Originalitatea simțământului său artistic se oglindește în creațiile sale cele mai diferite, de la ustensile casnice rudimentare până la edificiile monumentale. Arta populară decorativă este un domeniu dintre cele mai importante pentru înțelegerea și cunoașterea trecutului și pentru cunoașterea calităților artistice ale unui popor. Ea este un document etnic important care, asemenea limbajului și altor fenomene sociale caracteristice, consemnează trecutul și felul de viață al poporului, demonstrează marile lui posibilități de dezvoltare culturală și Creația artistică populară este deci rezultatul unui îndelung proces la realizarea căruia au contribuit, pe lângă talentul și imaginația creatorului, un număr mare de factori de ordin geografic, economic, istoric, etnic, etc. Spiritul artistic românesc are o lungă și experimentată tradiție, făurind o artă populară de o impresionantă originalitate, bogăție și expresivitate. Prezentă pe tot cuprinsul județului Olt, creația artistică populară este exprimată în armonia proporțiilor și frumusețea decorativă a locuinței, în eleganța liniei și bogăția ornamentelor pieselor care alcătuiesc costumul, în policromia caldă a țesăturilor de casă, de o remarcabilă diversitate ornamentală, în forma și decorația vaselor de lut, în finețea crestăturilor de pe obiectele de lemn, etc.. Aproape nu există gen de artă populară pe care locuitorii județului Olt să nu-l fi cultivat și în care să nu fi realizat lucrări de un înalt nivel artistică.

1

locuințe. 1 Al. unelte. un fond popular de obiceiuri. mergând dincolo de semnificație.artistic. 311. Ornamentul ca realizare estetică era subordonat scopului magic. ale perioadei medievale și ale legăturilor cu Europa centrală și apuseană. deoarece fiecare etnie. București. La science de symboles. desacralizat. ca păstrătoare ale unor ecouri îndepărtate ale relației om . ***De la fibră la covor. datorită funcției lor socializante. elemente ale strălucitei culturi greco-romane și bizantine. 1980. Imagini și simboluri au supraviețuit pe obiecte de artă populară din toate zonele etnografice locuite de români pentru că au fost legate de un anumit mod de viață. Prin așezarea la răscruce de drumuri. documentară. ca părți ale vieții unor comunități dispărute. mituri și reprezentări greu de găsit în altă parte a Europei. 2 2 . Cercetând atent arta populară din județul Olt vedem că este purtătoarea unor motive ornamentale. 1998. Aproape toate aceste obiecte au un corespondent în arta populară românească – expresie a succesiunii neîntrerupte a numeroaselor generații ce au modelat ambientul conform cerințelor și gustului propriu1. 4 Rene Allean. mijloace de comunicare. 23. Alături de alte urme materiale. Introducere la Mircea Eliade. 12. 1972. simbolurile inițiale ale motivelor din arta populară s-au atrofiat. ornamentele vorbesc despre o impresionantă continuitate a civilizației și culturii pe tot teritoriul locuit de români. adună și concentrează prin analogii polivalente o mulțime de sensuri care nu se reduc numai la o singură semnificație sau numai la unele semnificații4. În structurile vechi ale artei. București. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.natură – credințe – rituri 3. 82. De la Zamolxis la Gengish – Han . decorul avea o netăgăduită bază magică. p. datorită condițiilor istorice. vase de lut. „El evocă și focalizează. 1975. ca emblemă. 3 Emil Condurache. fapt care explică continuitatea și perenitatea lor2. podoabe. așezări. sunt „semne”. S-au păstrat formele. fiecare motiv fiind corespondentul figurativ al unui simbol. au. a păstrat. Paris. București. alegorie. p. De-a lungul istoriei lor multimilenare. pe lângă valoare estetică. obiectele de artă populară. p. ceea ce constituie un factor important de integrare în realitate. Tradițiile folclorice. toate ornamentele au un factor comun. de un anumit mediu cultural. Simbolul este mai mult decât un semn. de credințele ancestrale. Aceasta permite stabilirea relației cu mediul de proveniență la un nivel profund. Prin ele transpar urme ale strămoșilor noștri geto-daci și traci. și una istorică. leagăn de formare a poporului român aflat și în centrul ariei lingvistice indo – europene. Editura Fundației Culturale Române. Indiferent cum le privim. Dima. Arta populară și relațiile ei. p. Editura Minerva. ale unor fenomene cu adânci semnificații și puternice corelații în trecut. atribut. zona carpato – danubiano – pontică. 7. fragmente de îmbrăcăminte.

Transilvania) au fost descoperite peste 200 de piese arheologice aparținând cultului Cavalerului Trac.. a ieșit la lumină din lovitura de copită dată de Pegas. Cavalerul Trac este reprezentat de un 5 6 Paul Petrescu. proteja caii. având o etimologie asemănătoare cu cea a lui Hippocrene. Epoca. zeița protectoare a cailor. imaginile au fost atât de transformate prin stilizare și geometrizare. p. pomul vieții.dunăreană în secolele 2 . rămânând doar ca reper al evoluției gândirii și societății omenești. imaginea unor motive celebre – calul. La vechii slavi. 1970. se întâlnește și pe meleagurile Dunării 9. Arcade în timp.fiecare epocă a avut preferință pentru anumite motive decorative. p. 203. p. Imaginea călărețului este foarte frecventă în arta scitică și în cea slavă. Hr. Parcurgând tumultuoase aventuri istorice.3 d. numele ei însemnând „izvor al cailor”. soarele. Pe teritoriul României ( Dobrogea. București. a cărui iuțeală de deplasare (răsărit și apus) devine atribut esențial pentru călătoria diurnă a Soarelui. adesea fiind reprezentat sub forma calului cu călăreț. măgarii și catârii. 8 Paul Petrescu. unde există un personaj: „Firicel fiul iepii”8. forma obiectul unui cult central. Editura Eminescu. 14. Slatina. etc. p. . pasărea. Prezent în toate mitologiile lumii antice. zeu venerat de populațiile trace din regiunea balcano . 6. nume totemic a cărui reminiscență o întâlnim și în basmele noastre populare. Zeul indian Indra este figurat sub forma calului sau călărețului. Editura Fundației „Universitatea pentru toți”. În lumea celtică. izvor de pe muntele Helicon care. Reprezentarea rituală a „Marei Zeițe” slave încadrată de doi călăre ți obișnuită în ținuturile scito . încât deseori nu le mai recunoaștem decât cu greu. Editura Meridiane. În spațiul european zeița romană de origine galică. 3 . mâna omenească.sarmatice.și-a pierdut demult sensul originar. calul lui Apollon. În acest sens. Călușul. Motive decorative celebre. Se știe că însu și numele celților înseamnă „călăreți”. 1973. În vechea artă decorativă rusească el era totdeauna legat de cultul Soarelui. Oltenia. ca și în arta populară rusească. A înțelege aceste motive înseamnă a le transforma în documente de viață. Ibidem. Transpuse în domeniul plastic și interpretate potrivit felului diferit de a percepe frumosul al atâtor popoare. p. 2003. calul a fost asociat atât cu Luna și zeită țile infernale. 7 Ion Ghinoiu. Cultul Eponei s-a dezvoltat din adorarea de către celți a calului. ele formând semne ale unui adevărat „scris ideografic”6. 204. în mitologia grecească. Paul Petrescu observă că „Decorul în arta populară este o uriașă și în parte nedescifrată carte nescrisă dar alcătuită din semne ordonate după reguli de o vechime imemorială și totuși mereu nouă”5. Epona. 9 Ibidem. unul din motivele preferate este calul. ca animal – totem și prin aceasta tabu. București. 205. cât și cu soarele și zeii uranieni. motiv pentru care imaginea ei se păstrează în firidele din pereții grajdurilor7. Celții erau supranumiți „copii de iapă”.

În antichitate./ Cu tine să zboare. 21. numite de arheologi Cavaleri Danubieni. vai. Dionysos. Calul este prezent nu numai în sărbătorile și obiceiurile din ciclul calendaristic. p. Legătura cavalerului cu apa este una dintre cele mai interesante pentru noi. Reprezentarea 10 Dumitru Pipidi (coord. p. un pom cu șarpele încolăcit și un altar 10. ci mai ales capul lui. ci și în cele care vizează viața omului (nașterea. Acestea redau o zeiță încadrată de doi cavaleri care poartă în sulițe balaurul dacic călcând triumfători dușmanii sub copite. fără inscripții votive. divinitatea călăuză a sufletelor morților și păzitoare a Infernului era Hecate. București. 11 Andrei Nour. În cartea românească a morților calul este animalul psihopomp care duce sufletul mortului în Lumea de dincolo: „Vai. căsătoria și înmormântarea). până la apariția și răspândirea creștinismului. 1976. În regiunile dunărene aparținând Daciei. la un străvechi început de an celebrat la echinocțiul de primăvară. 92 – 93.credințe. aparținând geto-dacilor./ Ca să mi te fure” (Calul mohorât)13. în arta noastră populară răzbătând până azi frecvente forme de transpunere plastică a acestei mitice legături. p. printre altele../ Cu dârlogii-n gură. rituri și superstiții geto-dace . Calul a fost o mare zeitate care. Editura Antet XX. București. însă./ Uită-te la vale. Scena sacră în care Cavalerul Trac apare singur sau însoțit de alte divinități (Cybele. ceea ce demonstrează persistența unui filon străvechi de tradiții în masa poporului. Editura Univers. 1977./ Vezi ce s-a ivit:/ Un cal mohorât/ Cu frâu-n picioare. X) . Demn de remarcat este și faptul că ceea ce este mai adesea figurat nu este calul în întregul său. 4 .tânăr călăreț care merge la vânătoare. iar sicriul. în orientul persan „cal de lemn”12. București. în semn de binecuvântare sau ține cu ea diferite obiecte cu caracter sacru. 141. Editura Științifică și Enciclopedică. Pe de altă parte. patroană a cailor. Este o prescurtare plastică a motivului și a simbolului care se întemeiază pe străvechea practică magică în care partea acționează pentru tot. Moesiei. Structurile antropologice ale imaginarului. Mâna dreaptă este ridicată. împreună cu timpul. op. 13 Ion Ghinoiu. Dicționar de Istorie veche a României (Paleolitic – sec. acești „Cavaleri Danubieni” erau priviți și ca având atribuțiuni de zei protectori ai călătoriilor pe ape11. 13. Între descoperirile arheologice amintite mai sus și materialul etnografic românesc sunt evidente legături. murea și renăștea simbolic. la pas sau în galop. Acești celebri „Cavaleri Danubieni” traci figurați pe atâtea monumente din sud – estul european au fost considerați de Pârvan ca fiind legați de Marea Zeiță. 2003. Cultul lui Zamolxis . zeiță a Lumii negre și a întunericului. Hermes) mai cuprinde. p. cit. mă Gheorghe. Dalmației au fost descoperite un număr mare de reliefuri sculptate.). În evul mediu occidental targa mortuară se numea „calul Sfântului Mihai”. Pe teritoriul județului Olt frecvența motivului calului în arta populară este relativ mare. 12 Gilbert Durand.

le 14 15 Gheorghe Focșa. rudimentară. este foarte frecventă în domeniul arhitecturii populare din județul Olt. unele însușiri specifice ele sunt călduroase iarna și răcoroase vara. 1957. pot fi distinse trei ipostaze principale ale Reprezentarea parțială a calului. Bordeiele au.. op. Bordeie biserici de lemn în „Otenia”. folosită ca definiție tehnică. Ele sunt apoi locuințe propice pentru ascunderea populației din calea năvălitorilor. Trebuie să remarcăm că aceste piese poartă chiar denumirea de „cai”. În aceste sate. 2. Puterea tradiției și un nivel redus al cunoștințelor tehnice și arhitectonice. (1940). p. 17. reprezentarea parțială. aveau intrările flancate de câte două capete de cai tăiate în câte unul din cosorobii laterali ai intrării în pantă 16. p. cu grinzi măsurând până la 12 m și cu secțiune de 10. 20. capul sau capul și gâtul calului. îngropate până la 1m în pământ. Biserica bordei din Oltenia. după spusele localnicilor. ca și al culturii în general. reprezentarea unui călăreț. 16 Gheorghe Focșa. 3. intrând în structura intimă a construcției și nefiind deci un element de decor suprapus sau periferic. prin figurarea capului sau a corpului și gâtului arcuit. cit.. București. Perpetuarea bordeielor se explică prin adaptarea lor la condițiile aspre ale climei cu mari variații de temperatură de la iarnă la vară. Bordeiele din sudul județului Olt care au dăinuit și au evoluat din comuna primitivă până în orânduirea capitalistă. 11 -14. au avut și ele un rol în dăinuirea acestui tip de locuință. constând în cioplirea sau cel mult dăltuirea bârnelor de lemn. și Nicolăescu – Plopșor C. I. p.30 cm. 5 . chiar și bisericile au fost în trecut tot bordeie de lemn sub pământ15. reprezentarea integrală a calului. în strânsă corelație cu evoluția condițiilor economice și politice generale reprezentau tipuri de locuință de caracter general pentru majoritatea satelor din această zonă14. Iată ce spunea Zoiță Floarea Voiculescu de 67 de ani din Drăghiceni la 20 mai 1949 când Gheorghe Focșa făcea cercetări în Romanați: „Cosorobii aveau urechi. În arta populară din județul Olt reprezentării motivului „cal”: 1. Elemente decorative la bordeiele din sudul regiunii Craiova . S. Aceste adevărate case construite din lemn de stejar masiv. Aceste reprezentări din domeniul arhitecturii populare sunt cu atât mai valoroase cu cât capetele de cai aflați la case sau biserici sunt fasonate în piese cu rol constructiv. Mazilescu . (fig.capului de cal avea aceleași semnificații apotropaice și puteri magice ca reprezentarea întregului corp. 1). I. Se remarcă de asemenea că tehnica de prelucrare a acestor cai este dintre cele mai vechi.

O categorie aparte. calul este prezent și în bisericile țărănești din județul Olt. 56. în care semnul crucii se combină cu discul solar sau cu pomul vieții. datorită importanței sale deosebite. Editura „Universitatea pentru toți”. 3/V – 1968. șarpele. „leat 7301”(1792 – 1793) iar o însemnare stabilește finalizarea lucrărilor la 7302. C. Slatina. realizându-se un decor de o mare originalitate20. este cea în care este făcută străvechea legătură mitologică a calului cu apa. cel mai reprezentativ monument al arhitecturii țărănești de lemn din Olt. Bisericile de lemn din Oltenia. p. 2)19. Pereții bisericii sunt realizați din bârne groase de stejar. București. Acest motiv decorativ apare și la biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Momaiu . p. 20 Doru Căpătaru. Ca și alte motive ornamentale simbolizând credințe precreștine și care participă la acele fenomene de sincretism cunoscut.zicea cai! Le punea de frumusețe”17. Bălan stabilesc anii 1765 – 1766. p. 263 – 264. 1984. în popor. martie 9 (1794)18. Așezarea celor două capete de cai tăiate în bârne mari de stejar pe cosorobii tindei nu era întâmplătoare ci calculată în așa fel ca să străjuiască intrările sau să aibă vedere largă asupra cuprinsului gospodăriei. același mod de finalizare regăsindu-se și la terminațiile arcelor de boltă ale naosului (fig. această bijuterie se remarcă și prin decorul stilizat – rozeta solară. p. ridicată de „Stan meșteru”. capetele de cai – de dimensiuni diferite. 74. Îmbinarea grinzilor este realizată în sistemul „cheotoare dublă”. 6 . 19 Aurelia Mincă. Realizată în stilul clasic al arhitecturii bisericilor de lemn din Muntenia. probabil meșter sau ctitor: „Constantin meșter” notează prin aceleași mijloace daltă și bardă. spicul de grâu. Printre aceste motive decorative se disting „capetele de cai” stilizate realizate ca terminații la grinzile superioare. Forma actuală datează din anii 1771 – 1776. În urma decifrării unui înscris chirilic din pridvor. Este prezentă aici vechea mentalitate amintită deja potrivit căreia. 265. de departe. construită în jurul anului 1817 de către „Noricoși” pe mo șie „megieșească”. 2005. fără să fără să altereze echilibrul și armonia arhitectonică. Această legătură este una dintre cele mai 17 Andrei Pănoiu. La acest monument terminațiile grinzilor sunt mai realiste (capete de cai). cioplite și terminate la partea superioară în forma capetelor de cai. Biserica de lemn din Ștefănești (fost Păroși) – Leleasca cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este. fără a se recurge la stilizările obișnuite.Tătulești. 18 Ibidem. calului i s-au atribuit puteri apotropaice – de păzitor al casei de duhurile rele. Pănoiu și C. Biserica de lemn din Păroși – Leleasca în „Revista muzeelor” nr. alături de care apare numele Nițu. spirala. Un interesant monument de artă. Bălan. Mihai Butoi. Monumente istorice și de artă din județul Olt. O însemnare de pe peretele din pridvorul bisericii consemnează anul 1549 ca an al ctitoririi. A.

interesante pentru noi. o adevărată lume a miniaturilor. de preferință într-o ușoară denivelare. Coada căucelor se termină cu un cap de cal stilizat. cal .. 7 .50m.10). Arcade. o „fluierice” integrându-le astfel în suita instrumentelor muzicale „primitive” (fig. Mai adăugăm lingurile care au coada terminată în formă de cap de cal. 21 Paul Petrescu. Este vorba de mici izvoare captate la nivelul solului. Majoritatea jucăriilor de lut produse în aceste centre de olari au în constituția lor. 12). astfel de fântâni nu se mai găsesc în județul Olt. având dimensiunea cea mai mare cam de 1. Este redat sub formă de registre orizontale pe toată suprafața scoarței. rombul. cuprinzând partea centrală și nordică a Olteniei 21. Această îngemănare cal – apă poate fi observată la căucele mari din lemn pentru băut apă aflate în colecțiile Muzeului Județean Olt. Am amintit mai sus căucele și cănile de lemn pentru apă (fig. Motivul decorativ „capul de cal” foarte stilizat. cum ar fi o coastă de deal. 207. apare pe numeroase scoarțe care se află în colecțiile Muzeului Județean Olt (fig. 7 . existent numai în țara noastră. Părțile laterale se termină fiecare cu câte o scândură tăiată în forma unui cap de cal văzut din profil. uneori foarte greu de recunoscut. Din păcate. un loc deosebit ocupă jucăriile de lut (fig. În județul Olt se găsesc numeroase exemple care contribuie puternic la ilustrarea vechii afinități dintre cal și apă. Unul din cazurile în care această afinitate. Între produsele ceramicii tradiționale lucrate de olarii din centrele de ceramică de pe Valea Oltețului. este cel al fântânilor zise cu „cai”. în arta noastră populară răzbătând până azi frecvente forme de transpunere plastică a acestei mitice legături.. are o arie relativ întinsă. prin îngemănarea celor două elemente în obiecte legate de viața cotidiană. Acoperișul într-o apă iese mult în față. flori stilizate). Izvorul este prins într-o cutie prismatică din scânduri groase de stejar.. pe cât se poate de limpede exprimată. Pe aceste scoarțe motivul decorativ „capul de cal” se integrează unor compoziții mai complexe la care participă și alte genuri de motive. îndeosebi geometrice și vegetale ( „coarnele berbecului”. dintre cele trei ipostaze amintite ale imaginii calului. Reprezentarea integrală a calului este mai puțin frecventă. acoperind gura fântânii. lipită de corp sau făcând parte din el. Tipul acesta de fântână. p.apă. intercalate de alte registre. 11). 3 – 6). Capul de cal formează terminația preferată a unor obiecte de lemn de folosință casnică.

Gilbert. 1998. p. este redată mai ales pe textilele țesute sau cusute. 1977. De menționat este și chipul calului sculptat ținut de primul călușar. Acestea sunt doar o parte din piesele existente în arta populară din județul Olt. Rene. 1980. Dima. până astăzi. 1975. Editura Fundației Culturale Române. unde sunt prezentate formele pe care le ia motivul decorativ al calului. Imaginea călărețului. un personaj prestigios și drag în același timp poporului.. Durand. 1972. București.Imaginea calului este folosită de olarii de pe Valea Oltețului. 1910. Bibliografie: *** De la fibră la covor. sunt cele ale capului de cal. București. care modelează astfel de pseudoinstrumente muzicale. Slatina. Allean. Arta populară și relațiile ei.14). imaginea calului este întruchipată cel mai adesea în motivul călărețului. La science de symboles. Structurile antropologice ale imaginarului. 8 . simbol al jurământului ascultării. Doru. Calul animal atât de îndrăgit și prețuit de om.55. Bisericile de lemn din Oltenia. imaginea călărețului apare foarte des ceea ce ne demonstrează că alături de străvechile tradiții și legende țesute în jurul călărețului. Emil. reprezentat în diverse chipuri în decorul arhitectonic al bordeielor și bisericilor din Olt. legate de modalități și tehnici pe cale de dispariție. cele mai vechi. București. acesta a rămas. Alexandru. este întâlnit și în decorul unor textile de interior –prosoape. Editura „Universitatea pentru toți”. pe ceramică. 13. ele au persistat de-a lungul unei lungi perioade istorice. Între aceste forme. fiind mai greu de realizat. înaintea începerii dansului destinat să aline boala22. etc. Datorită simplității lor de redare. fețe de pernă (fig. Condurache. De la Zamolxis la Gengish – Han . Sărbătorile de vară la români. Pe aceste textile. Paris. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. București. 22 Tudor Pamfile. Pe aceste obiecte. pe obiecte casnice. Introducere la Mircea Eliade. Editura Univers. 2005. București. Căpătaru.

Aurelia. X). Ghinoiu. București.Focșa. Editura Științifică și Enciclopedică. 9 fig. Arcade în timp. București. 1910. Slatina. Bordeie biserici de lemn și Nicolăescu – Plopșor C. Cultul lui Zamolxis . rituri și superstiții geto-dace. Nour. 2003. București. 2003. Pipidi. București. Pănoiu. Intrare în bordei. Biserica bordei din Oltenia în „Oltenia”. Editura Meridiane. 1. Biserica de lemn din Păroși – Leleasca în „Revista muzeelor” nr. București. 1976. Un interesant monument de artă. Mazilescu. 3/V – 1968. Dicționar de Istorie veche a României (Paleolitic – sec. C. Andrei.credințe. Tudor.). 1940. Mihai. Mincă. 1957. Editura Fundației „Universitatea pentru toți”. Paul. Bălan. Dumitru. Petrescu. Elemente decorative la bordeiele din sudul regiunii Craiova . I. (coord. Editura Eminescu. București. I. flancată de două capete de cai tăiate în cosorobii laterali . Editura Antet XX. 1973. Monumente istorice și de artă din județul Olt . S. Gheorghe. Ion. 1970. Motive decorative celebre. Pamfile. Sărbătorile de vară la români. Petrescu. 1984. Paul. Călușul. Butoi. Andrei.. București.. .

jud. Arc de la bolta naosului cu consola terminată în formă de cap de cal .biserica de lemn Ștefănești – Leleasca (1771 – 1776).fig. Olt 10 . 2.

3. inv. nr. com. Corbu. 2254.fig. Corbu. Căuc a cărui coadă în formă de cal. 4. Muzeul Județean Olt 11 . nr. Muzeul Județean Olt fig. com. 3073. inv. Căuc a cărui coadă se termină cu cap de cal stilizat.

6. 2255. com. inv. 5.fig. 5820. com. inv. Muzeul Județean Olt 12 . Căuc a cărui coadă se termină cu cap de cal stilizat. Muzeul Județean Olt fig. nr. Corbu. Cană din lemn cu mănușa sub formă de cap de cal stilizat. nr. Corbu.

8. Poboru. Foaie de scorță aleasă în tehnica karamani. com.este redat motivul decorativ „capul de cal” alături de motivul „coarnele berbecului”. 5377. decorată cu capete de cai stilizați și motivul „coarnele berbecului”. inv. Muzeul Județean Olt 13 . nr. 7. nr.fig. Poboru. com. 5377. Detaliu de scoarţă . inv. Muzeul Județean Olt fig.

9. Scoarță decorată cu motive geometrice și capete de cai. com. Scornicești.fig. 10. nr. nr. Muzeul Județean Olt fig. Scornice ști. Muzeul Județean Olt 14 . com. inv. 2046. inv. Detalii de scoarţă – motivul decorativ „capul de cal” şi motive geometrice. 2046.

nr. sub formă de cal. 11. com. inv.fig. Figurină – fluierici din ceramică. 12. Figurine – jucării din ceramică. Oboga (Grigore Ciungulescu). 293. com. nesmălțuite. Oboga (Grigore Ciungulescu) fig. nesmălțuită. Muzeul Județean Olt 15 .

decor vegetal și motivul „cal și călăreț”. com. 14. inv. Față de pernă din pânză de casă. Româna. 13. Față de pernă cusută în punct românesc. 646. com. nr. nr. decorată cu motivul „cal și călăreț” și motive florale.fig. Muzeul Județean Olt 16 . Corbu. Muzeul Județean Olt fig. cusută în punct românesc. inv. 708.