Conf.dr.

Daniela-Tatiana Şoitu

RAPORT DE CONSILIERE Numele clientului: ___________________ Numărul sesiunii ___

Data şi locul sesiunii: _______________________ Scopul sesiunii:

Descrierea sesiunii:

Probleme legate de client, consilier, relaţie:

Scopuri sau planuri pentru acţiuni şi sesiuni de consiliere ulterioare:

Evaluarea sesiunii:

Evaluarea tehnicilor de consiliere:

Rezumat:

Semnătura consilierului

Data raportului

Conf.dr. Daniela-Tatiana Şoitu

Deprinderi de bază în consiliere (A. Ivey) Încurajările minimale - neverbale (mişcarea capului în semn de încuviinţare, mimică receptivă); - verbale: intervenţii verbale scurte prin care ajutăm clientul să continue sau să analizeze problema mai profund. Exemple de încurajări minimale: „Apoi?”, „Şi?”, „Deci?” „Îhîmm”, „Spunemi mai mult”, repetarea a unu-două cuvinte, reluări ale cuvintelor cheie ori a ultimei propoziţii. Parafrazarea - strâns legată de încurajarea minimală; - foloseşte cuvinte cheie; - focalizată pe ceea ce a rostit clientul mai înainte; - acoperă o intervenţie verbală mai amplă; - utilizează cuvinte cheie pentru a-i comunica clientului esenţa spuselor sale. Structura parafrazării: 1. numele clientului sau prenumele „tu”, „dv.” 2. cuvintele cele mai importante rostite de client 3. o propoziţie simplă, scurtă şi clară care cuprinde esenţa celor declarate de client 4. (facultativ) verificarea parafrazării: „Este adevărat?” / „Asta ai spus mai înainte?” / „Sunt aproape de adevăr?” / „Am auzit corect?” / Exemplu: Viaţa mea alături de el este groaznică. A fost promovat doar de curând, dar se crede cel mai mare şef. Îmi spune mereu ce am de făcut. De fapt, ieri mi-a spus că nu am făcut bine ce aveam de făcut şi că dacă nu îmi revin mă va concedia.  Încurajarea minimală: „Să te concedieze?” / „Îţi spune ce să faci?” / „Viaţă groaznică?”  Parafrazare: „Bogdan, spui că noul tău şef îţi face viaţa groaznică şi eşti îngrijorat că te poate concedia.” Interpretarea - exprimă punctul de vedere al consilierului; - poate fi utilizată abia după ce am dat atenţie şi am verificat modul în care gândeşte clientul. Exemplu: Mă simt pierdut. Tatăl meu bea foarte mult şi uneori o bate pe mama. Este greu acasă. Nu pot să fac nimic acasă. Îmi este greu sa învăţ acasă sau să fac orice altceva.  Încurajare minimală: „Te simţi pierdut” / „Greu să faci ceva”  Parafrazare: „Te simţi pierdut deoarece este foarte greu acasă şi nu poţi face nimic.”

Conf.dr. Daniela-Tatiana Şoitu

 Interpretare: „Se pare că tatăl tău este alcoolic. Acest lucru este greu de suportat de orice tânăr.” Reflectarea sentimentelor şi a emoţiilor - solicită un vocabular bogat pentru definirea stării existente Exemple: o pentru sentimente de bază - pentru „nervos”: enervare, furie, ură; pentru „fericit”: bucuros, vesel, entuziasmat; pentru „supărat” : nenorocire, durere, vinovăţie; „speriat”; timid, îngrijorat, fricos; o pentru sentimente mixte: nesigur, confuz, ambivalent, necăjit, tulburat, învălmăşit. o pentru sentimentele exprimate prin expresii - „am ajuns la culmea răbdării” – i se solicită clientului exemplificări, să-şi imagineze ce simte şi să descrie acest lucru. Paşii de urmat în reflectarea sentimentelor: 1. Denumirea sentimentelor – prin cuvintele, expresiile / metaforele folosite de client, în urma observării comunicării neverbale; 2. Structură propoziţională de tipul: „Pari să simţi...” / „Se pare că simţi ...” / „Înţeleg că te simţi .....” + eticheta emoţiei. 3. (facultativ) combinarea parafrazării cu reflectarea sentimentelor, pentru o mai bună clarificare: „Se pare că te simţi ........... când .............” / „Te simţi ............ deoarece .............. 4. (facultativ) verificarea emoţiei specificate: „Este corect?” / „Sunt pe aproape?” / „Aceste este felul în care te simţi?” / „Asta simţi?”

Rezumarea se realizează după ascultarea clientului o perioadă de timp (care poate fi de 3 minute, dar şi mai mult, până la o sesiune completă); are rolul de a descoperi relaţia dintre problemele cheie şi a le reformula, pentru a le retransmite clientului; scop principal: ajutorarea clientului să-şi integreze comportamentele, gândurile şi sentimentele; se deosebeşte de reflectarea sentimentelor prin aceea că acoperă o perioadă mai lungă de timp şi întregul şir al sentimentelor exprimate de client; se deosebeşte de parafrazare prin conţinutul mai amplu acoperit (nu doar ultima sau ultimele propoziţii, ca în cazul parafrazării): o sesiune sau mai multe; pune laolaltă mai multe parafrazări exprimate. A. Pentru cazul unui client care se confruntă cu probleme la serviciu şi căruia i s-a spus că este posibil să fie concediat: „ Din ceea ce mi-ai spus, în ora care tocmai a trecut, am reţinut trei aspecte cheie: 1) eşti foarte supărat pentru ceea ce ţi s-a întâmplat;

Exemple:

Conf.dr. Daniela-Tatiana Şoitu

2) cu toate acestea simţi că ai nevoie şi doreşti să vezi cum ai putea să-ţi îmbunătăţeşti activitatea la locul de muncă; 3) ai dori să ne întâlnim din nou săptămâna viitoare şi să discutăm despre acest lucru. Am înţeles bine?” B. Pentru un părinte necăjit că fiul lui consumă droguri (a treia întâlnire) „Spui că metoda pe care o foloseşti pentru a-l cuminţi pe fiul tău nu mai are efect; ţi-ai dat seama de aceasta din faptul că el continuă să se întâlnească cu cei care consumă droguri. Există, acum, o stare care contrastează cu sentimentele tale de furie din prima noastră întâlnire, când spuneai că doar şcoala este de vină. Spui, de asemenea, că i-ai acordat libertate prea devreme şi acum ai vrea să-l abordezi cu o măsură nouă, mai echilibrată. Este adevărat? Mi-a scăpat ceva?” Căutarea pozitivului şi a forţelor clientului urmează secvenţei fundamentale de ascultare şi rezumării; are nevoie de cel puţin un exemplu specific dat de client; dacă se realizează împreună cu clientul o listă a acestor elemente se vor face paşi esenţiali în rezolvarea problemei (existând o nouă perspectivă, pozitivă); poate cuprinde forţe specifice clientului (de acum şi din trecut), din mediul de viaţă (familie, prieteni etc.)

Focalizarea - oferă un prim mod de evaluare a problemei (este a clientului?, a clientului în mediul cultural?, a celorlalţi, dar influenţează clientul? etc.) - se poate realiza în mai multe forme: asupra clientului, consilierului, problemei, altor persoane, asupra familiei, contextului cultural ). Exemple: „Sunt foarte nervoasă din cauza examenului. Profesorul nu este corect faţă de mine. Dacă nu voi promova, s-ar putea ca părinţii mei să nu mă mai ajute în viitor. Şi nu voi putea ţine pasul cu colega mea de cameră, bogată şi rea. Şi apoi, zgomotul din cameră este aşa de mare că nu pot învăţa. Ce să fac?” • • • • Focalizarea pe client: „Te simţi frustrată şi descurajată.” Focalizarea pe consilier: „Am avut o experienţă similară când eram la şcoală şi ştiu cât de dificil este.” Focalizarea pe alte persoane: „Spune-mi mai multe despre colega ta de cameră!” Focalizarea pe problemă sau pe subiect: „Am auzit mai multe probleme şi preocupări. Printre ele: cea a examenului în sine, problema colegei de cameră, zgomotul din cameră, profesorul şi presiunea familiei şi probabil mai sunt şi altele. Pe care ai dori sa o discutăm mai întâi?” Focalizarea pe familie: „Simţi că eşti ameninţată de familie. Spune-mi mai multe despre ce se petrece în familia ta.”

Conf.dr. Daniela-Tatiana Şoitu

Focalizarea pe context cultural / de mediu: „Spui despre colega ta de cameră că este bogată şi rea. Simţi asupra ta unele presiuni financiare. Ai dori să vorbeşti puţin despre ceea ce simţi în legătură cu aceste diferenţe?”

Confruntarea - constă în punctarea discrepantelor dintre atitudini, gânduri şi comportamente : „Pe de o parte ...... dar pe de cealaltă .....” - ajută persoanele aflate în dialog să privească situaţia mai realist; - conţine date obiective, fără a fi moralizatoare; - orice afirmaţie poate fi evaluată şi – dacă se înregistrează discrepanţe confruntată. Forme de confruntare:  confruntarea clientului: „Spui în mod constant că te vei trezi dimineaţa să mergi la serviciu, dar nu o faci niciodată.”  confruntarea focalizată pe consilier: „ Şi eu spun că doresc să mă las de fumat, dar continui să fumez.”  confruntarea focalizată pe client şi pe consilier : „Pari să spui că relaţia noastră a fost bună, dar ceea ce simt în acest moment este că nu comunicăm.”  confruntarea neconfruntativă (prin parafrazare): „Spui că lucrurile merg mai bine pentru tine.” Feedback – deprinderea prin care i se comunică clientului modul în care el şi acţiunile lui sunt văzute de ceilalţi. Interpretarea / reformularea - diferă în funcţie de cadrul de referinţă / concepţia despre lume (abordările teoretice); - poate fi sub forma reformulării pozitive, a focalizării (pe client, situaţie etc);

Conf.dr. Daniela-Tatiana Şoitu

Fişa unui plan de intervievare şi dezvoltarea unui plan de intervenţie de lungă durată (A. Ivey) 1. Etapa stabilirii raportului de consiliere şi a structurării interviului - includeţi aspecte speciale legate de dezvoltarea relaţiei de consiliere. Ce aţi avea nevoie în structurarea interviului? Aveţi în vedere o anume teorie specifică? Ce deprinderi veţi utiliza? - structuraţi interviul pentru a-i explica clientului care este scopul consilierii, ce poate şi ce nu face consilierul. 2. Definirea problemei şi identificarea aspectelor pozitive - Care sunt problemele anticipate ale acestui client? Calităţile lui? Cum planificaţi să definiţi problema cu clientul? - Aflăm de ce a venit clientul la consiliere şi cum vede el problema; * Definirea problemei împiedică discuţiile fără sens şi oferă întâlnirii un scop şi o anume direcţionare; * Rol important: identificarea clară a competenţelor clientului. 3. Definirea rezultatelor - Ce şi-ar dori acest client? Cum veţi afla informaţiile despre el şi lumea ideală? - Cum i-ar plăcea clientului să fie? Cum ar fi dacă problema ar fi rezolvată? Ajută clientul să identifice rezultatele dorite. * Se poate realiza, uneori, o inversare a etapelor 2 şi 3. * Nu se poate trece la etapele ulterioare dacă nu s-a definit scopul. 4. Explorarea alternativelor / confruntarea incongruenţelor - Ce soluţii alternative ar putea fi generate? Ce teorii v-ar plăcea să folosiţi? Ce incongruenţe specifice aţi observat sau aţi aşteptat să vedeţi la acest client? Ce deprinderi veţi folosi? Cum veţi utiliza deprinderile? * Etapa aceasta poate dura cel mai mult. * Pot fi utilizate deprinderile de influenţare, dar cele de asistare asigură echilibrul. 5. Generalizarea abilităţilor - Ce plan specific de transfer în practică aveţi? Ce vă face să simţiţi că interviul a meritat efortul? Faceţi un contract cu clientul şi planificaţi o şedinţă de control săptămâna viitoare pentru a verifica ce anume a realizat. Aceasta vă va da măsura competentei active. * Este utilizată întrebarea: „Vei face asta?” – esenţială în menţinerea ideii de schimbare a gândurilor, comportamentelor şi sentimentelor clientului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful