1

FARMACOLOGIE
CURS12

Influenţarea SNC asupra sensibilităţii dureroase
Influenţarea SNC asupra sensibilităţii dureroase se face cu analgezice. Cel mai puternic analgezic folosit este morfina. Morfina este o substanţă ce se găseşte în opiu. Opiul este extras din macul alb. Durerea este de 2 tipuri: - durerea fazică - când se produc anumite leziuni datorită unor stimuli ce au atins o anumită intensitate. Această durere durează atâta timp cât persistă stimulul, iar după dispariţia stimulului, încetează. - durerea tonică - este de lungă durată şi persistă după ce dispare stimulul dureros. Efectele morfinei au unele particularităţi: 1. Morfina acţionează în special asupra durerii tonice, cea fazică fiind influenţată doar la doze mari. 2. Dispare componenta psiho-afectivă a durerii: bolnavii simt durerea, dar nu-i mai deranjează. Deci, morfina scade intensitatea afectivă a durerii; de asemenea, diminuează orice stimul negativ din punct de vedere afectiv. 3. Creşte intensitatea stimulilor pozitivi. Diminuarea stimulilor negativi şi intensificarea stimulilor pozitivi explică dependenţa. 4. Morfina, datorită efectelor de mai sus, este cel mai puternic anxiolitic, dar nu se foloseşte datorită riscului de dependenţă. 5. Este sedativ: scade activitatea motorie şi intelectuală, iar la doze mai mari produce somnul hipnotic. Pe acest fond de sedare se produce o exagerare a imaginaţiei şi o diminuare a discernământului (fenomenele absurde, nu mai sunt absurde, se poate accepta orice). Această stare este însoţită de o stare de bine (euforie) ce nu apare de obicei la prima administrare. La prima administrare apare o stare de discomfort (disforie); dacă se continuă administrarea, apare euforia. 6. Are efecte somatice: este un bun deprimant al centrului tusei (dar nu se utilizează terapeutic); se foloseşte însă, într-o fractură costală, în care tusea poate agrava leziunea. La bolnavii cu bronşită cronică deprimarea centrului tusei nu este benefică pentru că împiedică eliminarea secreţiilor. 7. Diminuează tranzitul intestinal foarte mult. Se pot da oral doze mici pentru diaree, dar poate apare ca reacţie adversă constipaţia. 8. Este un deprimant puternic al centului respirator; deprimarea apare la doze apropiate de cele analgetice, putând merge până la oprirea respiraţiei. Deprimarea respiraţiei este astfel, cea mai importatntă reacţie adevrsă în administrarea acută. }n administrarea cronică, cea mai importantă reacţie adversă este dependenţa. 9. Este eliberatoare de histamină, ceea ce are drept consecinţe: vasodilataţie, scăderea tensiunii arteriale, bronhoconstricţie (asocierea cu deprimarea respiraţiei fiind foarte gravă), erupţii urticariene. 10. Stimulează centrul vomei; de aceea determină uneori greţuri şi vărsături. 11. Contractă sfincterele, în mod special sfincterul Oddi. Acest fapt este important în tratamentul colicii biliare, deoarece morfina diminuează durerea, dar prin contracţia sfincterului Oddi creşte spasmul căii biliare. De aceea, se încearcă scăderea durerii colice prin alte medicamente. Dacă durerea nu se calmează, se dă morfină asociat cu un antispastic (atropină). 12. Produce mioză. 13. Administrată mai mult de o săptămână, morfina dezvoltă toleranţă şi dependenţă. Aceste manifestări sunt complete: dependenţă fizică, psihică, toleranţă şi psihotoxicitate. Dependenţa psihică este corelată cu efectele resimţite de bolnav ca favorabile: o stare de bine, efecte anxiolitice, etc. Dependenţa fizică este corelată cu oprirea bruscă a administrării de morfină, ceea ce duce la apariţia sindromului de abstinenţă, ce are următoarele semne şi simptome:

Apoi receptorii σ s-a descoperit că sunt receptori pentru feniciclidina. care are efect analgezic. δ fiind bine definiţi.Phe .Gly . Astfel. Enkefalinele acţionează asupra receptorilor µ şi δ. Toleranţa se dezvoltă şi în funcţie de efectul analgetic.µ: analgezie supraspinală.Leu = Leuenkefalina Tyr . Crampele abdominale apar pe un fond general de dureri difuze. .Gly . Stimularea receptorilor µ. peptide ce numesc dinorfine. şi pentru că reacţia de eliberare este echimoleculară. deprimare respiratorie marcată. Aceştia se numesc receptori opioid like (ORL).Phe . k. Toleranţa este de tip farmacodinamic: toxicomanul îşi creşte doza de drog pentru a obţine starea pe care o vrea.Met = Metenkefalina Pentapeptidele se găsesc în structura unor molecule mai mari (precursori) numite proenkefaline. iar după 3 zile îşi administrează doza obişnuită. Iniţial au fost descoperiţi 2 agonişti fiziologici: 2 pentapeptide care determină aceleaşi efecte cu morfina. Şi acestea se găsesc sub forma unor precursori mai mari: POMC (proopiomelanocortina) sintetizată la nivelul hipofizei şi care este scindată în 3 substanţe: endorfină. De obicei se dezvoltă o toleranţă intensă faţă de durerea fazică. δ2. disforie şi mioză. Acestea se numesc endorfine. deprimare respiratorie slabă. se poate utiliza morfina pentru calmarea durerii tonice pe termen lung. k. MSH se secretă în condiţii de stress cronic. Analgezia supraspinală şi spinală . δ produce: . . acest fapt fiind periculos: dacă 3 zile morfinomanul nu-şi administrează morfină. k.k: analgezie spinală.2 .δ: potenţează efectele analgezice ale activării receptorilor µ şi k → cooperare µ-δ şi µ-k.Phe. Pe receptorii ORL acţionează o substanţă endogenă: Nociceptina. k2.Gly . ajunge să-şi administreze doze care depăşesc doza letală cu mult. k1. k. Pentru receptorii µ.prezintă piloerecţie. înseamnă că în stress se eliberează şi endorfine. acestea au fost numite enkefaline. Eliberarea celor 3 substanţe se face echimolecular (1:1:1). Din punct de vedere chimic. sunt formate din: Tyr .Gly .este tahipneic. Mecanism de acţiune Morfina acţionează pe receptori specifici numiţi receptori opioidergici. Se dezvoltă toleranţă faţă de reacţiile adverse: faţă de efectul vomitiv şi de deprimarea respiratorie. . anxios. Această toleranţă se poate diminua foarte repede (în 2-3 zile). s-au mai descoperit nişte receptori speciali pe care se fixează nici morfina nici substanţele endogene.Gly . stare de euforie şi dependenţă fizică. De aceşti receptori. cu midriază. deci. Acestea se găsesc în organism ca prodinorfine. pe lângă morfină. pe lângă aceşti receptori. S-a constat că există peptide mari ce înglobează secvenţa de aminoacizi Tyr . ACTH. Prima dată au fost descoperiţi 3 tipuri de receptori: µ.bolnavul este agitat. ACTH. ce acţionează ca atare asupra receptorilor µ şi δ fără a fi lizate la enkefaline. în prezent receptorii µ. σ.are diaree şi crampe abdominale. îi creşte tensiunea arterială.Gly . se mai leagă agoniştii fiziologici. k3. Când au fost definiţi prin clonare. Şi pe receptorii k acţionează nişte peptide mari care conţin tot cei 4 aminoacizi. δ1. şi o toleranţă scăzută faţă de durerea tonică. Aceştia au fost definiţi din punct de vedere chimic (prin substanţele care se leagă la receptori) şi prin clonare. Ulterior s-au descris şi receptorii δ. δ exitsă mai multe subtipuri: µ1. µ2. MSH. . Apoi s-au descoperit substanţe endogene pentru aceşti receptori. poate avea efect letal prin deprimarea respiraţiei. .

. Metadona . Are o particularitate: se absoarbe foarte bine în tubul digestiv (aproximativ 95% din cantitate administrată) fiind deci mai avantajoasă decât morfina. modifică activitatea canalelor de Ca2+ şi K+. Agonişti Morfina are efect slab în afecţiuni reumatice (acestea fiind afecţiuni inflamatorii). Apoi factorii care au produs leziunile dispar şi odată cu ei.neoplasme . Receptorii opioidergici sunt cuplaţi cu proteinele G: cel mai adesea cu Gi şi uneori cu Go. La nivelul acestor sinapse există un sistem de control al intensităţii stimulului nervos realizat prin fibre nervoase care vin din neuronii din SNC (cei mai numeroşi neuroni care trimit fibre se găsesc în jurul apeductului Sylvius). dar administrarea cronică duce la creşterea biodisponibilităţii. şi substanţele algogene. Are o durată de acţiune mai mare ca morfina. Doza pentru administrarea orală acută este de 6 ori mai mare decât doza injectabilă.are aceleaşi proprietăţi cu morfina. La nivelul măduvei. histamină. Hidromorfona . Se poate administra şi oral în tratamentele cronice.la nivelul cornului anterior face sinapsă cu neuronii motori pentru iniţierea reflexului de apărare. administrările fiind mai rare (efectul morfinei durează 4-6 ore. având toate prorpietăţile morfinei. La oprirea bruscă a tratamentului sindromul de abstinenţă este mult mai slab → se utilizează în tratamentul toxicomaniei şi dependenţei. Stimulul dureros ajunge la nivelul cordoanelor posterioare ale măduvei unde ia calea a 2 sinapse: .o sinapsă prin care informaţia dureroasă este dusă spre SNC.k şi antagonişti pe alţii . Unele proteine G determină. stimularea receptorilor duce la scăderea concentraţiei de AMPc. agonişti parţiali şi agonişti . din cauza biodisponibilităţii scăzute. iar pentru administrarea cronică este de 3 ori mai mare. în SNC.µ).durerea din IMA . acestea acţionează pe receptorii µ.3 O leziune produsă la nivelul organismului stimulează secreţia unor substanţe algogene: K+. seroronină. Se crede că şi creşterea secreţiei de serotonină duce la diminuarea durerii. Medicamente sintetice Acestea sunt: agonişti. antagonişti. Acest control se realizează prin peptidele endogene opioide. Traversează bariera hematoencefalică la fel ca morfina.5 mg hidromorfonă). Morfina se administrează dacă durerea are 2 caracteristici: . Se administrează subcutanat câte 10 mg / o dată. iar metadona 8 ore). Heroina are o particularitate: străbate uşor bariera hematoencefalică → dezvoltă mai repede dependenţă şi toleranţă. şi pentru că dau o toleranţă scăzută. Heroina .nu poate fi calmamtă cu alte medicamente Se adminstrează în: .are potenţă mai mare ca morfina (10 mg de morfină sunt echivalente cu 4-5 mg de heroină). Mecanismul de acţiune molecular pare să fie implicat în sindromul de abstinenţă la morfină: administrarea cronică de doze mari de morfină duce la creşterea sintezei de AMPc. Biodisponibilitatea în acest caz este mică. Deci. de asemenea.acţionează pe toţi receptorii. prostaglandine.colică care nu a răspuns la tratamentul cu antispastice Bolnavii cu afecţiuni neoplazice răspund cel mai bine la morfină. Acestea stimulează terminaţiile nervoase libere şi generează un influx nervos.este foarte intensă . opioidele acţionează pe receptorii k → analgezie spinală. dar are o potenţă mai mare (10 mg morfină sunt echivalente cu 1.antagonişti (sunt agonişti pe unii receptori . .

(Mialgina) . Antagonişti parţiali Pentazocina (Fortral) . Este contrindicat la toxicomanii dependenţi de morfină sau heroină. Spre deosebire de Nalorfină.deprimarea respiratorie este nesemnificativă. inclusiv deprimarea respiratorie. Se foloseşte cu grijă în combaterea efectelor morfinei utilizată ca analgezic în timpul operaţiilor. Când se asociază cu Morfină. Potenţa ei este mai mică: 10 mg morfină sunt echivalente cu 50 mg petidina). de aceea nu se foloseşte ca analgezic. Heroină. Naloxona se poate utiliza în intoxicaţia acută cu Pentazocină.efect antitusiv .acţionează pe toţi receptorii.este o substanţă agonistă pe k şi antagonistă pe µ. Hidromorfonă. Agonist-antagonişti Nalorfina . Se foloseşte ca antidot în intoxicaţia acută cu morfină. Naloxona se mai foloseşte pentru a preveni recăderile toxicomanilor după cura de dezintoxicare.(Metilmorfina) . fiind agonist parţial pe µ.nu are efecte psihice. administrată la morfinomani determină sindrom de abstinenţă. Pe lângă acţiunea pe receptorii opioidergici are şi efect parasimpatolitic → petidina nu produce mioză şi poate fi administrată în colice fără asociere cu atropină. Spre deosebire de morfină produce deprimare respiratorie slabă şi produce disforie (uneori cu halucinaţii). . Combate toate simptomele caracteristice efectelor morfinei.acţionează pe toţi receptorii. Dă dependenţă mai mai slabă ca morfina. Are efecte analgezice. Metadonă. la un morfinoman poate declanşa sindromul de abstinenţă.Efectul analgezic este mult mai slab (este comparabil cu efectul Paracetamolului). Antagonişti Naloxona .se manifestă la doze foarte mici în comparaţie cu dozele la care se manifestă efectul morfinei → este foarte utilizat ca antitusiv. Se utilizează în intoxicaţia acută cu morfină sau morfinomimetice.scade tranzitul intestinal . Petidină. Alte efecte: . Dacă se suplimentează anestezia cu opioide. . Codeina .4 Petidina . Administrarea de Nalorfină în intoxicaţiile acute cu morfină combate efectele produse de aceasta. .acţionează agonist asupra receptorilor k şi agonist parţial pe receptorii µ → este un puternic analgezic. postoperator se poate folosi Naloxona pentru trezire. dar aceasta exacerbează durerea. însă sunt de scurtă durată decât cele produse de morfină.este un antagonist pur. iar riscul de apariţie a toxicomaniei şi dependenţei este neglijabil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful