www.cimec.

ro
Trojeul de la poarta estica a cetatii
,Tnteresul pentru monumentele de la Adamclisi \'a
din zi ln zi odata cu descoperirile treptate ce se \'Or
face, nu va lnllrzia ziua ca Atlamclisi capete
un loc de onoare in celor mai
cunoscute niai \'estite ale cuHurii clasice. Acensta
va .fi S)lre cinsten naliunii române spre gloriJicnrea
acelor cu cari ne fJia ce nd esen n ue mlndri".
GIIIGOnE TOCILESCU
www.cimec.ro
www.cimec.ro
TROPAEUM TRAJAN!
1
Cetiltea
www.cimec.ro
2
Releveele, planurile $i ïluslrarea pieselor de arhitecturi1 au fos/ e(ectuale de ar hi-
lect Monica Mârgineanu-Cârstoiu, care a utilizat $i releveele întocmite înlre 1968- 197 4
de arhilect Sion.
Desenele privind ceramica $i obicclele diverse au (ost executa le direct sau copïale
dupi1 desenele autorilor de Constantin Conslantiniu, Epure Cornelia Lung11,
/ar pro(ilele au (ost desenatc dupi1 originalele autorilor de Juliana Barnea.
Fotogra(iile au (ost execulale în laboratorul Inslilulului de arheologïe-Bucu-
de Dan M. Perianu $il Nicolae Scarlat !.cu excepfia fo/ografiilor aeriene, pen/ru
ca re aulorii mulfumesc conducerii personalului 1 nsli/ululuï de geode:ïe, (ologranrnre-
II·ie, carlografie $1 01·gani:area leriloriului.
www.cimec.ro
ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE
,\ R E P LI B L 1 c· 1 1 S 0 C 1 A L 1 S T E R C) M Î\. N 1 ;\
INSTITUTUL DE
BIBLIOTECA DE ARHEOLOGIE XXXV
TROPAEUM TRAIANI
1
Cetatea
ALEXANDRU BARNEA, ION BARNEA (coordonator),
IOANA BOGDAN CÀ T ÂNICIU,
arhitect MONICA MÂRGINEANU-CÂRSTOIU,
GHEORGHE PAPUC
EDITURA ACADEMIE I REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
1979
www.cimec.ro
T ropaeum T raiani
1
La cité
TponeYM TpaJIHJII
1
ropo;:J;
EDITURA ACADEMIE! REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Bucure$ti, Calea Victoriei, 125
Cod p o ~ t a l 71 021
www.cimec.ro
Cuvlnt lnalnte
loN BARNEA
Preseurtàrl
SUMAR
1. ~ E Z A R E A GEOGRAFICA. NUMELE. ISTORICUL CERCETARILOR
loN BARNEA • • • • • • • • • • • •
II. STRATIGRAFIA
IOANA BoGDAN CATANICIU, ALEXANDRU BARNEA
III. INCINTA
1. Struc/uri'l, da/arc, is/oric
loANA lloaoAN CXTANICIU • • • • • • •
2. Seclorul de sud-vcs/ al zidului de incinla
GHEOTIGIIE PAI'UC
IV. SECTORUL A ~ 1 VIA PRINCIPALIS B-C
ALEXANDHU JlARNEA. • • • • • • • • • • •
V. SECTORUL D. POARTA DE EST LA SUD DE VIA PRINCIPALIS
loANA BoaoAN CXTANICIU, arhitect MoNICA MXRGINEANU-CÂRsToru • •
VI. ASPECTE ALE URBANISMULUI iN CETATEA TROPAEUM TRAIANI
arhitect MoNICA MXnaiNEANu-CÂRSTOIU, ALEXANDRu BARNEA
VII. PIESE DE ARHITECTURA DIN CETATEA TROPAEUM TRAJAN/
arhitect MoNICA MXRGINEANU-CÂRSTOIU, ALEXANDRU BAIINEA
Vlli. CERAMICA ~ 1 DESCOPERIRI MARUNTE
loANA BoGDAN CATANICIU, ALEXANDRU BARNEA.
CONCLUZII
ION BARNEA
Résumé TROPAEVM TRAJAN/
Legende des figures
7
9
13
35
47
64
79
!)5
10!J
12!1
177
227
233
255
www.cimec.ro
(j
TABLE DES MATIÈRES
Avant-Propos
loN BARNEA • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 7
Abréviatloas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . \l
1. LA POSffiON GÉOGRAPHIQUE. LE NOM. L'HISTORIQUE DES RECHERCHES
loN BARNEA ••••••••••••••••
II. LA STRATIGRAPHIE
loANA BooDAN CXTXNICIU, ALEXANDRU BARNEA
m. L'ENCEINTE
1. Structure, datation, lristuriquc
loANA BoGDAN CXTXNICJU
2. Le secteur sud-ouest du mur d'cnccinlc
GHEORGHE PAPUC •••••••••
IV. LE SECTEUR A ET VIA PRINCIPALIS 8-C
ALEXANI>I\U BARNEA • • • • • • • • • • , •
V. LE SECTEUR D, LA PORTE EST AU SUD DE VIA PRINCIPALIS
loANA BoGDAN CXTANICJU, architecte MoNICA MAitoiNEA,NU-CÂRSTOIU ••
VI. ASPECTS DE L'URBANISME DANS LA CITÉ TROPAEUM TRAIANI
architecte MONICA MAI\GINEANU-CÂRSTOIU, ALEXANDRU BARNEA • • •
VII. PIÈCES D'ARCHITECTURE DE LA CITÉ TROPAEUM TRAIANI
architecte 1\IOlo/ICA l\IARGINEANU-CÂRSTOIU, ALEXANDRU BARNEA • • •
Vm. CÉRAMIQUE ET DÉCOUVERTES DES PIÈCES DE PETITE TAILLE
IOANA BoGDAN CXTANICIU, ALEXANDRU BARNEA • • • • • • • • • • • , •
CONCLUSIONS
loN BARNEA ••••••••••••••.•
TROPAEUM TRAJAN/ (Résumé) .
Ugende des ligures . . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13
:l5
7\l
\);)
[()\)
1:2\l
177
227
233
255
www.cimec.ro
CUVINT INAINTE
Tropaeum 'l'raiani, simbol al victoriei decisive a lui Traian în razboaiele pentru
cucerirea Daciei {li al romanizarii populatiei geto-dace, este numele monumentului trium-
fal care comemoreaza aceasta izbînda, {li al a{lezarii întemeiate de ilustrul împarat în
apropiere de monument, una din cele mai mari a{lezt'iri romane dintre Dunare {li Marea
N eagra. A supra lor {li-a îndreptat atentia cercetatorul român curînd dupa reintrarea
Dobrogei în granitele României în urma razboiului de independenta din 1877-1878.
1n anul 1882, Grigore Tocilescu, directorul de atunci al Muzeului de antichitati, a des-
chis la Adamclisi, jud. Gonstanta, primul {!antier arheologic romdnesc. Sapaturile au
stabilit mai întîi caracterul maretului monument triumfal, despre care se exprimasera
mai înainte cele mai diferite pareri {li au du.<J la datarea lui în anul 109, sub împaratul
l'raian. Extinderea sapaturilor arheologice, î1wepînd din amû 1891, la cetatea situata
8pre V de satul Adamclisi, pe platoul din mlea Urluü, a avut ca rezultat descoperirea
ttnor importante inscriptii, pe baza ct'irora s-a putut preciza ca numele acesteia era Tro-
paeum Traiani, obJinîndu-se în acela{li timp date valoroa.<Je pentru începuturile {li evo-
lu,f1"a fortaretei construite lle Traian {li refacuta ,llin temelii" lle Constantin cel Mare
;'1i Licinius (316), {li a carei viata urbana s-a prelungit pîna la sfîr{litul secolului al
VI-lea - începutul celui de-al VII-lea. S-au stabilit planul {li caracterul cetatii, s-au
dezvelit portile principale, parte din incinta {li din strada principala, basilica forensü;,
pa tru bazilici cre{ltine, _ diferite alte constructii llin interiorul fostului municipium, o
bazilica de cimitir {I.a. ln acela{li timp au fost reluate sapaturile pe dealul monumentului
triumfal, unde s-au de.<Jcoperit altarul militar {li tumulul funerar (mausoleul).
Daca despre monumentul triumfal Grigore Tocilesctt a publicat, în colaborare cu
Otto Benndorf {li George Niemann, lucrarea de mare rasunet aparuta la Viena în 1895
{li mereu actuala, în schimb, rezultatele sapaturilor la cetate, cu exceptia majoritatii
inscripJiilor {li a unor mari edificii publiee, sumar publicate, au ramas inedite, din
cauza dispariJiei premature a marelui arheolog {li istoric român (1850-1909). Aceasta
lipsa a fost împlinita în parte de doua studii ale lui George Murnu, succesorullui Toci-
lescu la conllucerea Muzeului national de antichitati {li a {lantierului de la Tropaeum,
{li îndeosebi de temeinicul studiu de sinteza arheologico-istorica publicat de V asile
Pârvan în Huletinul Comisiunii monumentelor istorice, 1911.
Reluarea, la o scara mult mai redusa, a siipiiturilor arheologice la cetatea Tropaeum,
între anii 1933-1943, de catre profesorul de atunci lle la Universitatea din la{li,
Paul Nicorescu, n-a avut o soarta mai buna, rezultatele acestora riimînînd necunoscute
aproap_e în întregime.
lncepînd din anul 1968, Institutul de arheologie-Bucure{lti, la care un an
mai tîrziu s-au asocial Muzeul de arheologie din Gonstanta {li, pentru scurt timp, {li
unii arheologi de la la{li, a reluat siipaturile arheologice atît pe ,Dealul monumentului",
cît {li la cetatea Tropaeum. Siipiiturile urmiiresc obJinerea de noi date, pe baza ciirora
sa poatii fi reconstituitii cît mai exact istoria ora{lului {li a celorlalte monumente romane
de la Adamclisi. 1 n acest scop s-a început dezvelirea sistematica, pe niveluri de locuire,
a suprafetei întregii cetaJi. Totodata s-au reluat sapaturile la unele edificii publiee
dezt•elite mai înainte, efectuîndu-se o verificare a datelor {li concluziilor istorice obtïnute
7
www.cimec.ro
cu privire la acestea. P'ina în prezent s-au degajat în întregime porfile mari (de E
V) ale cetaf,ii romano-biza11tine (secolele (IV- VI), împreuna cu turnurile care le
flancheaza, strada principala în întregime, cu portiuni din cladirile adiacente; latura
de S a cetaJii în exterior, între poarta mica de S poarta de V. De asemenea, au
fost urmiirite apeductele cetaJii. Pe , Dealul monumentului" s-au încheiat sapaturile
arheologice la monumentul triumfal la tumulul funerar, reluîndu-se cercetarile la
altarul militar.
Sapaturile arheologice se efectueaza în colaborare cu Direct1'a patrimoniului cultu-
ral national, care are sarcina organiziirii întregului ca pe cea a executarii
lucrarilor necesare pentru protecJia, consolidarea restaurarea monumentelor desco-
perite prin sapaturi. Se are în vedere continua coordonare a activitatii de dezvelire
prin sapaturi arheologice, condusa controlata de I nstitutul de arheologie-
cu cea de protectie restaurare ce urmeaza poate fi efectuata de DirecJia patrimoniului
cultural naJional. Se poate 8pU11e chiar ca în buna masura activitatea de ccrcetare arheo-
logica e condiJionata de activitatea de protectie restaurare. Pe lînga o cît mai buna
a istoriei patriei în general, a procesului de romanizare în special, se
punerea în circuitul cultural turistic al tarii a unor monumente de o deo-
sebita valoare istorica artistica. ln acela{li scop, pentru punerea la adapost a monu-
mentelor pieselor ce nu pot ramîne în aer liber - în primul rînd a metopelor
celorlalte sculpturi de la monumentul triumfal -, Oonsiliul popular al judeJului
Oonstanta a constmit un local prop1·iu pentru muzeu, în mijlocul satului A.damclisi.
ln volumul de fata, a carui redactare ajost încheiata în septembrie 1916, se urmii-
valorijicarea a celei mai mari parti a rezultatelor sapaturilor arheologice din-
tre anii1968-1975 în cetatea·Tropaeum Traiani.Uneledinacesterezultateauvazutlumina
tiparului separat, în publicafii periodice de specialitate din ultimii am:. Pîna acum înaa cu
exceptia studiului amintit, publicatdeY. Pârran,astfeldestudiidesintezacuprivire la ce-
tatea Tropaeum n-aufostdate la iveala. JJeschizînd seria lucrarilor monografice despre cetatea
Tropaeum Traiani, acest volum caula sa jl:e mai mult decît un llaport defi11itiv de
sapaturi. ln ajara de un istoric al cercctarilor pîna la zi, se face o prezentare generala
a stratigrafiei a{lezarii, în lumina ultimelor siipaturi arheologicc, prezentare care
desigur va fi îmbunatatita completata de cercetiirile viitoare. De ascmenea, se fac
consideratii cu caracter general asupra incintei urbanisticii cetatii. Pe linga pieselc
de arhitectura rezultate din ultimele sapaturi, s-a urmarit o prezentare sistematica a
tuturor exemplarelor ce s-att mai pastrat din cele deacoperite mai înainte în cetate.
Pentru a nu da proporJii prea mari acestui volum, amplul capitol despre moncdcle
antice identificate ca aparute în cetatea Tropaeum pe teritoriul comunei A.damclisi,
deja redactat, a fost amînat pentru t)olumul tû II-lea. De aaemenea, pentru a pastra
cît mai unitar caracterul fiecarui volum, cel de-al III-lea va cuprinde rezultatele ttlti-
melor cercetari privind monumentul triumfal, altarul mausoleul, ca unele care for-
meaza 0 unitate aparte.
Seria volumelor deapre Tropaeum Traiani nu cuprinde care formeaza
obiectul unei culegeri generale de inscriptii latine de pe teritoriul
României.
loN BARNEA
www.cimec.ro
1- ro Blt'l
AAR
ACMI
ActaAntHung
ActaAntphiJippopolilana
AEl\1
AISC
AnDobr
ArhMold
ARMSI
BAR
HCJ\1J
Bernhard
HMI
Bockisch-Bottger
Bonis, E_
BonnerJahrb
Biiltger, B.
Brukncr, o_
HSHR
Callen der
Capidava
CIL
CNA
CRAI

Cüppers
DA
Da ci a
DIO, II
Dinogelia,
Dlssl'ann
DIVH
Dl\11
DMIA
DOP
DPCN
PRESCURTARI
Analelc Academiei Române-
Anuarul Comisiunii monumenlelor islorice.
Acta Antiqua Academlae Scientiarum Hungaricae, Budapesta.
Acta Antiqua Philippopolitana.
Archiiologiseh-Epigraphlsche Mltteilungen a us Osterreich- Ungarn,
Vien a.
Anuarul Institutului de studil clasiee, Cluj-Napoca.
Analele Dobrogei.
Archeologia Moldovei,
Academia Româna. Memoriile Sectiunii istorice.
Biblioteca Acactemici H. S. Homânia.
Uu!clinul Comisiunii monumcntelor istorice,
l\1. Maria Ludwika Bernhard, l.ampki $[arozylne, 1955.
Huletinul mouurnenlclor lslorkt•,
G. Bockisch-B. Biiltger, Spiilromiscfle und (rüflby:anlinische
I<cramik (Jairus), 1\.Iio, 47, 1966, p. 209-256.
Eva Bonis, Die /{aiserzeilliche J(cramik von Pannonien, Dissf'ann,
Il, 19-12.
Bonner Jahrbiicher, Bonn.
Burkhard Büttger, Die l{eramik(wrde aus dcm J(aslell Jairus und
ihr enlwicklungsgeschicflllicher Zusammenflang mil der spiilanliken
J(eramik der Balkanliinder, Klio, 48, 1967.
Olga Brukner, Basic Forms and Tcflnics of Roman Provincial
Ceramics in Sirmium.
Bulletin de la Section historique de l'Académie Houmaine,

M. H. Callender, Roman Amphorae, Oxford, 1965.
Gr. Florescu- H. Floreseu - P. Diaconu, Capidava. Monogra(ie
arheologicd, I, 1958.
Corpus Inserlptlonum Latlnarum.
Cronica numismaticli arheologica,
Comptes rendus de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres,
Paris.
1. H. Ceramica daco-gelicii., 1969.
Heinz Cüppers, Zwei Kaiserzeilliche Bi'andgriiber(elder im Kreise
Geldern, BonnerJahrb, 162, 1962, p. 299 urm.
Ch. Daremberg- Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquités
grecques el romaines.
Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne,
1- XII, 1924-1947; N.S., I, 1957.
R. Vulpe - I. Barnea, Din isloria Dobrogei, vol. II. Romanii
la Duncirea de Jos, 1968.
Gh. 1. Barnea, Maria Eugen Dirwgelia, J;
(eudalci limpurie de la Bisericufa-Garvii.n,
1967 (,Biblioteca de arheologie", XIII).
Dissertationes Pannonicae, Budapesta.
Dicfionar de islorie veche a Romdniei ( Puleolilic- sec. X),
Bucuresti, 1976.
Direcpa monumentelor istorice.
Dlrectia monumentelor istorlce de arta.
Dtrmharton Oaks Papers. Cambridge, ;\lassarhusscts.
Directia patrimoniului cultural naponal.
9
www.cimec.ro
10
Drag.
Dresse!
Epigr. Stuù.
FHDR
GodUnik Plovdiv
Godllinlk Sofia
Gomolka
Gose
Hayes
Hisiria, I
Holwerda
Tconomu
IGB
ILS
lniercisa, Il
IzvestijaSofia
Karnitsch
Keller
Klio
Knipowitsch
Kovrig, I.
Krnpolkin
Kuzmauuv
MAC
Ma Lcriale
l\INA
Murnu, G., Basilica-
cisiernii
Murnu, G., Jlouumeulc
de piatra
Jl,fyrina, II
Sovaesium, V
Oswald
l'ârvan, V.. Tomi
Pârvan, V., Tropaeum
Pârvan, V.. Ulmetum
Perl zweig
Ponti ca
Popescu, D.
Popili:m
HE
Hevi\luz
RevMuzi\lon
RIAF
RIR
RN
H. Dragendorf, Terra sigil/ala, Bonn, 1895.
CIL, XV, Inslrumenium Domeslicum, Berlin. 1899.
Eplgraphlsche Studien, Düsseldorf.
Fontes Historiae Daco-Romanae, II, 1970.
Godllinlk na Narodnija Arheologiceski Muzcj v Plovdiv.
Godl§nlk na Narodnija Arheologiceski Muzej v Sofia.
G. Gomolka, Kaialog der J{[einfunde (Jairus), Klio, 47, 1966.
E. Gose, Gefüfllypen der romischen l{eramik in Rlreinlancl,
BonnerJahrb, 1950, Beiheft 1.
J. W. Hayes, Laie Roman Pollery, Londra, 1972.
Hisiria. Monografie arheologicli, I, 1954.
J.H. Holwerda, Hel Laat Grieksche en Romeinsche Gebruiksaanle-
werk uii hel middellandsche-Zee Gebied, Leiden, 1936.
C. Iconomu, Opal fe greco-romane, Constant a. 1967.
Inscriplioncs graecae in Bulgaria reperiae, Sofia, cd. G. l\lihailo\·,
Sofia, 1956-1970.
Inscripiiones laiinae seleclae 2, cd. H. Dessau. Berlin, 195-1--19;,;,,
Archaeologia Hungarica, series nova, XXXVI, Budapcsta, 1957.
Izvestija na Archeologiceskija Institut, Sofia.
G. Karnitsch, Die Reliefsigillaia von Ovilava, Linz, 1959.
Erwin Keller, Spüiromische Grabfunde in Südbayern, Münchcn,
1971.
Kilo. Beitriige zur alten Geschichte, Leipzig.
T. Knipowltsch, Uniersuchungen zur J{eramik romischer Zeil
aus den Griechemiiidien an der Nordküsie des Schwarzen Meercs.
Die Keramik romlscher Zeii aus Olbia in der Sammlung der Ermi-
tage, ln Materialien zur rômlsch-germanischen Keramik, IV.
Frankfurt am Main, 1929.
I. Kovrig, Die Ilaupttypen der /{aiserzeiilichen Fibcln in Panno-
nien, DissPann, 2, 1937. 4.
V. V. Kropotkin, Rimskie imporlniie izdeliia v rJOsloéuoi t:vropc
Il-l V IJ.u.e., Archeologlia S.S.S.H., 1970.
(;. Kuzmanov, Typologie et chronologie des amphores de la haule
époque blfzanline, Arheologlia, Sofia, 197:J, 1, p. 11-21.
= Muzeul de arheologic - Constanta.
1\lateriale cercctiiri arheologicc, i.
1\luzculnatïonal de antichitiiti.
G. Murnu, De la celalea Tropaertm-J.diunc/isi: JJa.<ilica-cisicmù.
Studiu arheologic, ARl\tSI, 36, 1913, p. 421-410 + 10 pl.
G. Murnu, Monumenle de piatra din colec{ia de anticlrilii{i a
Muzeului de la Adamclisi, BCi\11, VI, 191:i.
S. 1\Iollard-Besques, Catalogue raisonné des figurines et reliefs
en ierre-cuile grecs el romains, 1 J, M1Jrina, Paris, 1963.
Philipp Filtzingcr, Die romisclre J(eramik aus dem _'fi/iliir/Jcrcich
von Novaesium (elwa 25 bis 50 n. Chr.), Berlin, 1972.
F. Oswald, T. Davies Pryce, An Introduclionlo llre StudiJ of Terra
Sigillaia, republicatii de G. Simpson, Londra, 1966.
V. Pârvan, Zidul ceiiilii Tomi, 1915, AHl\ISI, t. 37.
V. Pârvan, Ceiatea Tropaeum: considera{ii islorice,
1912, dupii BCMI, IV. 1911.
V. Pârvan. Celalea Ulmetum, I- III. 1912-1915
(ARMSI, t. 34, 36, 37).
Judith Perlzweig, Lamps of the Roman Period (The Aiheniau
Agora, VII), Princeton, New Jersey, 1961.
Pontica. Studii materiale de istorie, arheologie muzeografie,
Constanta.
Dorin Popescu, Cercelilri arheologice in Transilvania. Sondajele
arheologice de la 1956 (extras din Materiale,
2, 1956).
G. Popllian. Contribution à la typologie des amphores romaines
découvertes en Olténie (li•- IJJ• s. de n.è. ), Dacia, N.S., 18,
1974, p. 137-146.
Pauly- Wissowa, Ucal-EnciJclopüdie der klassiclrcu ,11/crlums-
wissenschafl.
Revista muzeelor,
Revista muzeelor a monumentelor istorice,
Revista pentru istorie, arheologie filologie,
Revista istoricii românà,
Revue numismatique, Paris.
www.cimec.ro
llohinson
SC! Y( A)
seN
Slrminm
Sl\11\luz
StCI
Szentléleky
TAB
Terisse
Tol'ilcscn, Fouilles
Tocilescu - Bcnndorf -
Niemann
Vinski
Waagé
Waagé, Hesperia, II
Welkow, I .. Sadovetz
Zcest
H. S. Robinson, Po/lery of the lloman Period, Cllronology. Tlle
Atl1enian Agora, V, Princeton, 1959.
Stndii cercetii.ri de istorie vcchc arheologie, incepinù dln
1974),
Studii cercetii.ri de numlsmaticii.,
Archaeological investigations in Syrmian Pannonia, 1- III, Bel-
grad, 1971.
Studii materiale de muzeografie istorie mllitarii.,
Studli claslce,
T. Szentléleky, Actent Lamps, Budapesta, 1969.
Terra Antiqua Balcanica, Veliko Tirnovo, 1975.
J. R. Terisse, Les céramiques sigillées gallo-romaines de Martre
de Veyr, XIX, Supplément, Gallia, Paris, 1968.
Gr. Tocilescu, Fouilles et recllerclles archéologiques en Roumanie,
1900.
Gr. Tocilescu- O. llennùorf- G. Niemann, Momrmcntul de la
Adanrklissi: Tropaeum Traiani, Viena, 1895.
Zdenko Vinski, Kasnoantièni starojedioci u Salontamkoj regiji
prema arheoloikoi ostavltini predslavenskog supstrata, Split, 1974.
F. O. Waagé, Ceramics and Islamic Coins, 1, ln Antioclr on-the-
Drontes, IV, Princeton, 1948.
F. O. Waagé, The Roman and Byzantine Pottery, Hesperia, II,
1933, 1.
1. Welkow, Eine Gotenfestung bei Sadovetz, Germania, 19, 1935,
p. 149-158.
1. B. Zeest, J(eramiceskaia tara Bospora, ln Materlaly i issleùo-
vanija po arheologii S.S.S.R., 83, 1960.
11
www.cimec.ro
1. ASEZAREA GEOGRAFICÀ. NUMELE. ISTORICUL
, CERCET ÀRILOR
lon Barnea
La jumatatea drumului, azi o moderna asfaltata lunga de 130 km, ce leaga Constanta
de Ostrov, pe teritoriul comunei Adamclisi, judetul Constanta, se afla ruinele unora din cele
mai importante monumente romane din tara noastra : monwnentul t1·iumjal cetatea Tro-
paeum Traiani (fig. 1). Situat pe dealul din partea de N-V a satului (cota 161), monumentul
inaugurat in anul 109 e.n., in cinstea victoriilor lui Traia,n împotriva dacilor a aliatHor lor,
reconstituit în 1975-1976 cu piese reproduse dupa originalele depuse în muzeul din
sat, ce îmbraca miezul de bolovani legati cu mortar suprapun treptele circulare de la baza,
domina pe o mare distanta întinsul platoului dimprejur. La vreo 200 m E se afla ruinele
altarului, iar la circa 80 rn N movila mausoleului, ambele contemporane în strînsa legatura
cu monumentul triumfal
1

La aproape 1,5 km spre SV, în valea Urluii, se întind ruinele cetatü Tropaeum Traiani,
al carei nume existenta, în prima sa parte de vietuire, sint legate de monumentele mentio-
nate de pe dealul din apropiere. Cetatea era situata ca într-un amfiteatru, pe platou mai jos
ùecit dealurile cc-l înconjoara pe pantele carora s-au mai ici colo urme ale carie-
relor de piatra antice. Ea se afla la o importanta rascruce de ùrumuri ce duceau de la
Dunare spre Marea Neagra laS spre N, prin mijlocul Dobrogei. 1'raseelc acestor drumuri
se distingeau mai bine la secolului trecut începutul celui prezent, cînd au fost
înregistrate de Gr. Tocilescu (BAR, ms. 5128, f. 12-15; 5129, f. 103-104).
La început un sat geto-dacic cu nume necunoscut, din va,lea Urluia
a fost cuprinsa în sistemul limes-ului ofensiv, cu care împaratul Traian a înlantuit întregul
tinut de la Dunarea de Jos, transformata probabil într-o statiune militara, pe linga care
s-a nascut un vicus civil. Numele roman al al locuitorilor ci apare în cîteva
inscriptii locale din secolele II-IV, sub formele: Traia1wnses Tropaeenses III, 12 470),
municipium Tropaeum (CIL, III, 12 473, 14 214, 2,6; 7 484 cu 12 461); civitas Tropaeensium
(CIL, III, 13 734) (Gr. Tocilescu, CRAI, 1905, p. 565; idem, RIAF,
X, 1909, p. 257; V. Pârvan, Cetatea Tropaeum, BCMI, IV, 1911, p. 3 f}i 173). ln afara acestor
inscriptii, el s-a pastrat numai în trei izvoare ale antichitatü tîrzii : Hierocles (Synecdemos,
637, 8: ), Theophylaktos Simocattas (I, 8: Tp6maov) otitia Ep iscopatuum (Tp67tocto<; )
De la antichitatii pîna în secolul al XIX-lea nu se mai nici o men-
tiune despre cetatea din valea Urluii. Abia pe la anul 1837, ofiterul prusia,n K. von Vincke-
Olbendorf, facînd parte dintr-o misiune militara, a trecut pc la, Adamclisi, not Îllll parerile
sale ùesprc monumentul triumfal de pc ùeal despre ruinelc cctatïï din valc.
1 Tocilescu- Benndorf- Niemann (ed. româml
germanii); Tocilescn, Fouilles; FI. Bobu-Florescn, .\lonu-
mentul de la Adamk/issi: Tropaeum Traiani,
cd. a Il-a (1961) ed. germ. (1965) (cu bibliografia);
H. Florescu, in Monumente islorice. S/udii $1 lucriiri de
res/aurare (Dl\11, f.n., p. 159-185); V. Har:Uu, Lldamclisi,
Edit. i\lcridiane, 1965; G. Bordenache- R.
Vulpe, in Enciclopedia dell' Arle An/ica, VII, Roma, 1966,
s. v.; DID, II, passim; Mihai Sâmpetru, Betraclllungen
über das Siegesdenkmal von Adanrklissi im Lic/1/e der archüo-
logiscllen Gmbunyen, Dacia, N. S., X III, 1969, p. 175 - 500.
13
www.cimec.ro
Scurta descriere a lui von Vincke este de o sumara a cu turnul
de pe latura de est, pe care, ca mai tîrziu, l-a luat drept poarta
2

În anul 1855, inginerul francez .Jules Michel, aflîndu-se în Dobrogea pentru construirea
unui drum între Rasova a avut prilejul ca pe lînga studiul valurilor al
Fig. 1. - Tropaeum Traiani imprcjurimilc (dupa P. Polonic, 1892).
a.ltor urme antice din jumatatea de S a acestei provincii, sa cunoasca ruinele cctatii de la
Adamclisi, despre care ne-a. lasat urmatoarele însemnari: , ... aproape de satul Adam-
Kilisse, se în mijlocul unei depresiuni în forma de câldare, alcatuita de coline împa-
durite, o incinta ovala înconjurata de un adînc de ziduri în ruina. Este unui
pe al carui nume antic nu-l Pamîntul este semanat de resturi de ;
din în se zidul care împrejmuia care poate fi urmarit.
0 poarta este înca în picioare se ascunde sub o gramada de iedera. 0 conducta de apa
a.ducea pîna-n un izvor bogat. Acum ea este intrerupta în aprovierea satului Adam-
Kilisse ... "
3
• Însemnarile lui J. Michel despre cetatea de la Adamclisi le-a folosit doctorul
Camille Allard, care a cunoscut Dobrogea cam în timp, cu prilejul unei misiuni sani-
tare în aceasta provincie
4

2 K. von Vincke, Das Karassu- Thal zwischen der Don art
unlerhalb Rassowa und dem Schwarz en Meer bei Ktlslendschi,
ln Monalsberichle tlber die Verhandlungen der Gesellschafl
(ür Erdkunde zu Berlin, I. Jahrgang, 1840, p. 186; Toci-
lescu - Benndorf - Niemann, p. 10.
14
3 J. Michel, Les lrUIJaux de défense des Romains dans
la Dobroudcha, Mémoires de la Société des Antiquaires de
France, t. XXV (1862), p. 40 (extras).
' Camille Allnrd, La Dobroulcha, Paris, 1859, p. 46,
nota 1.
www.cimec.ro
Nu mult mai Lîrziu geograful geologul austriac Karl Peters facea constatari asemana-
toarc cu cele ale lui von Vincke Jules Michel despre cetatea din Valea Urluii: , ... impuna-
toarelc resturi de zidarie . . . ne lasa sa ca aceasta trebuie sa fi fost una din cele
mai importante linii de dintre Dunare Pontul Euxin. Pentru ca din
motive - de izvoare regiune împâdurita - s-a dezvoltat mult aici
moderna, diu care cauza antice au fost distruse, chiar acum dispar pe zi ce trece,
deoarece . . . lucratorii în piatra nu se tem sa faca din ele diferite obiecte casnice, jghiaburi
pentru apa altele la fel sau sa împrejmuiasca satului cu blocuri mari de piatra.
Pentru toate aceste scopuri au fost tîrîte pietrele antice unele inscripyii chiar înlaturate cu
dalta. Numai ziduri brute mai stau în picioare ici colo" ...
5

0 scurta menyiune despre cetatea Tropaeum a facut Remus Opreanu, prefectul judeyului
în ziarul local ,Farul
6

Cu un an înainte de începerea sapâturilor la monumentul triumfal, Mihail C. Sutzu,
dupa ce descrie acest monument cîteva piese sculpturale ce-i aparyineau, adauga, pe scurt:
,Localitatea Adam-Clissi conyine alte resturi antice; la o mica de turn ( = monu-
mentul triumfal), un lagar întarit roman (castra stativa) a lasat ruine importante, turnuri,
întarituri ale caror ziduri sînt construite într-o tehnica asemanatoare cu
batrînului nostru monument. Împrejmuirea principala a lagarului are aproape 500 rn lun-
gime pe 300 largime. Poarta boltita care-i servea ca intrare este inca în picioare pe de
est, ca lucrari separate care-i protejau împrejurimile
7
• Totul formeaza o gramada de ruine
impunatoare"
8

Grigore Tocilescu îndreptat atentia asupra ruinelor cetatü înca diu luna mai 1882,
cînd pentru prima oara a vizitat localitatea Adamclisi, însoyit de Mihail Sutzu. Între anii
1882-1890 fiind ocupat cu dezvelirea studierea monumentului triumfal
9
, abia în anul
1891 a putut gasi timpul mijloacele necesare pentru începerea sapaturilor la cetate. Sapa-
turile au fost efectuate în 12 campanii, majoritatea de cîte circa trei luni fiecare, unele depa-
patru chiar cinci luni, în anii: 1891-1893, 1895-1897, 1904-1909.
Cu excepyia primului an de sapaturi, pentru care a prezentat o dare de seama
la Academia Româna
10
, a unei comunicâri facute în 1895 la Koln
11
, Gr. Tocilescu n-a
publicat nici un raport despre rezultatele sapaturilor la cetate, ci numai inscripyiile (mai
cele descoperite în ultimele campanii) foarte pe scurt pe cele mai de seama monumente
aparute în cursul primelor campanii de sapaturi dintre anii 1891 - 1897
12
• în anul
1907, fostul director al Muzeului national de propusese sa ,intr-o
forma cît mai concisa rezultatele sapaturilor" întreprinse pîna atunci în cetatea Tropaeum,
dar multiplele ocupayii, boala în cele din urma moartea survenita cu doi ani mai tîrziu
(1909), la vîrsta de numai 59 de ani, l-au împiedicat sa dea forma definitiva raportului
amplu pe carel-a lasat în manuscris (BAR, ms. 5 128, f. 6 295) la care s-au adaugat rapoar-
tele dirigintelui ultimelor doua campanii de sapaturi (1908 1909), ramase, de asemenea, în
manuscris (BAR, ms. 5 130, f. 11 230).
Luînd ca baza informayiile cuprinse în cele doua manuscrise amintite, cît pe cele
din BAR, ms. 5 129, în care, pe lînga prezentarea sumara a unor sectoare monumente
dezvelite prin sapaturi, se afla mai multe rapoarte ale delegayilor cu conducerea
din anii 1895 1904-1907, vom cauta sa prezentam pe scurt, mai întîi cele 12 campanii
de sapaturi diu timpul lui Tocilescu. Dupa a.ceca vorn arata cmn au în cont.innare
('l'lPI:tlt P sitpat.uri arhcologicc cfcetuate pîna în prezent la Adamclisi.
" K. Pelcrs, Gnzndlinien ;ur Geographie und Geolo,qie der
IJobroulsclza,, ,Denkschriftcn der Kaiscrlichcn Akademic der
\\ïsscnschaftcn naturwissenschaftlichc Classe", XXV Il,
\ïcna, 1867, p. 143.
0
Hem us Opreanu, ,,Farul Constantei", nr. 1, 12 mai 1880.
1
Gr. G. Tocilescu, BAH, ms. 5 128, f. 23, presupune câ
accslc ,lucrâri separalc" se reft>rii la constructia anexâ
llin de S-E al cetâtH.
8
C. Sontzo, Coup d'œil wr les monuments
a1Jiiques de la IJo/lroudja, , H<•vue arl'h{·ologiquc", '1:.!,
p. 296.
9
Tocilescu - Benndorf- Niemann, p. 18- 26.
10 Gr. Tocilcscu, Resultatul explori1rilor sale aJ·cfleologice
facule in vara anului 1891 la roman de lingtl Adam
Clissi, AAH., seria a II-a, t. XIV, 1891-1892,
1893, p. 1:i-34.
11
Idem, Ober die Ausgrabungen in der Stad/ Tropaeen-
siwn civilas, in Verllandl. d. 43. \'ers. dculsclz. Pbilol. u.
Sclzulm., Kôln, 1895, p. 193-200.
12
CIL, III, 12 461 - 12 -175; 1:1 7:11; 11 2H, 1- 18;
Gr. Tocilcscu, 1-'ouilll's, p.;,;,- 59, IHI- 92, 1!:11-- 201;
210.
15
www.cimec.ro
Grigore Tocilescu ne informeaza ca, înainte de începerea sapaturilor, ruinele cetaÇii aratau
astfel : ,Pe marginile unui platon întins, pe care crescuse o pâdure de maracini, se
teau urmele unor zidarii de 2-3 rn înaltime ... ln partea de nord-est se observa un zid bol-
tit gaurit, fiind acoperit de iedera; puteai pe sub bolta intra mai cu înlesnire în cetate,
scoborînd de la monumentul triumfal. De aceea toti cîti descrisesera ruinele, îl luasera drept
poarta ; s-a constatat a fi fost fereastra unui turn al cetatïï. Tot pe marginea platoului se
vedeau ... cam la distanta de 20-30 m, gramezi mari de dârîmaturi, în diametru de 20-
30 rn, pe care înca de la prima data le-am luat drept ruinele turnurilor de la zidul
înconjurator al cetatïï, ceea ce s-a confirmat continua a se confirma prin sapaturi. În schita
<le plan atunci întocmita figurau pîna la 20 turnuri. Numai cele doua turnuri de la poarta
de est, fiind cu totul îngropate în dârîmaturi, nu fusesera luate ca atare. În partea de sud-est
ne prezenta în vale o scobitura dreptunghiulara adînca, înconjurata, de asemenea, cu ziduri
stînd în legatura cu cetatea. Aceasta a.nexa, pe care la început o luasem drept fortareaÇa
pentru mica garnizoa,na a parc ... a fi fost un rezervor mare de apa. 0 vîlcea, plecînd
de la mijlocul zidului înconjurator dinspre apus, conducea drept spre rasarit taia cetatea
aproape în doua parti egale. Aceasta împrejurare, ca observaÇiunea ca de o parte de
alta a marginei vîlcelii se afla o vegetatiune mai deasa, semn ca nu erau constructii, mi-a
ideea, ca avem înainte-ne acolo strada principala (via principalis) a
ceea ce sapaturile aveau sa confirme numaidecît. În interiorul cetatii se vedeau bine desem-
nate urmele multor cladiri, care pîna la suprafata; în unele locuri adîncituri ce lasau
a se presupune subsoluri sau pivniti, iar în zidul înconjurator . . . movile de dli.rîmaturi, indi-
cele celor 20 de turnuri. Tot terenul era presarat cu cioburi, caramizi, pietre pierdute prin
maracini buruienile cele înalte" (BAR, ms. 5 128, f. 24-26; 5 129, f. 101-103).
1. Prima campanie de sapaturi a tinut de la 1 iunie pînit la 25 august 1891, timp pe
care Gr. Tocilescu 1-a petrecut ,în cort, în mijlocul ruinelor, lucrînd cu 40 soldatp'. Jurnalul
sapaturilor 1-a tinut S. custodele Muzeului national de antichitati, iar dupa plecarea
acestuia, studentul C. I. Cosmescu. La sfîqitul campaniei a fost prezentat Ministerului Cultelor
un ra port cu sumarul rezultatelor obtïnute, care ,s-a publicat în Monitorul oficial în
aparte" (BAR, ms. 5 128, f. 23-24).
Timp de vreo saptamîna înainte de începerea sapaturilor propriu-zise, s-a studiat terenul
s-au efectuat sondaje în düerite puncte ale cetatii, constatîndu-se ca aceasta are planul
unui pentagon neregulat, cu vîrful spre S, forma dispozitie determinate ,de terenul pe
care este avînd zidul înconjurator construit pe marginea platoului, de unde se putea
mai bine apara" (BAR, ms. 5 129, f. 105). Cetatea avea lungimea de la N spre S de 400 rn
latimea de 330 rn, ocupînd o suprafata de 10
1
/
2
ha. În coltul de S-E se afla un adaos
dreptunghiular, la un nivel mai jos, de marimea unui ha, înconjurat cu ziduri legat de
corpul principal al cetatïï (BAR, ms. 5 129, f. 104)
13

În fata portii de V s-a întrevazut de la început existenta unei intrari, ceea ce s-a
confirmat prin sapaturile care au fost începute din acest punct. S-au degajat intrarea latu-
rile turnurilor ce o flancau. Printre ruinele din fata portii ale turnului de N s-au gasit
mai multe schelete care ,judecînd dupa pozitiile neregulate dupa locul unde
s-au aflat", au fost atribuite aparatorilor cazuti la luarea distrugerea cetatii (BAR, ms.
5 128, f. 26). Înaintea turnului se afla scheletul unui cal. S-a dezvelit in continuare pavajul
portii, alcatuit din mari lespezi cioplite din unele piese arhitectonice provenind de la con-
structii mai vechi refolosite, in care au fost adîncite mici transversale, în scopul
de a servi drept opritoare pentru picioarele vitelor de transport doua mai adînci,
pentru rotile carelor. Trei pietre mari, cioplite pe una din fete, care se legau între ele, nu
lasau ,nici o îndoiala ca au facut parte din arcada sau arhivolta boltii". 0 a IV-a lespede,
pe care era cioplita în relief o roata cu opt spite, alcatuia probabil cheia boltei sau arcadei
de deasupra portii. Alte piese arhitectonice de la edificii mai vechi fusesera refolosite la con-
structia portii a turnurilor ce o flancau. ,Ele au fost lasate pe loc, spre a servi drept dova-
da despre acest fapt, pentru motivul ca scoaterea lor nu se putea face fara greutate fara
u Gr. Tocilescu, Resullatul explortirilor . .. , p. 13.
16
www.cimec.ro
stricarea restului zidariei". La poarta s-a dat peste o mare cantitate de fier oxidat multe
cuie, probabil restul unor balamale. Cite o gaura umpluta cu plumb, la extremitaWe pragului,
arata ca acolo au fost tîtînele portH. Un bloc de piatra de forma patrata, linga zid,
a dus la concluzia ca poarta a fost îngustatala o data mai tirzie (BAR, ms. 5 128, f. 27 -28).
Printre cele patru lespezi din pavajul portii se afla, cu scrisul în jos, inscriptia dedicata lui
Jupiter Olbiopolitanus, între anii 293-304, de catre grecul romanizat Nevius Palmas Theo-
timianus, document deosebit de important aratind ca din secolele II-III a supra-
vietuit pîna tîrziu, in timpul lui Diocletian Maximian (BAR, ms. 5 128, f. 28, 61 "i 91)
1
•.
In dreptul portii de V s-a gasit, de asemenea, altarul inchinat zeului Soare de catre un cen-
turion din legiunea I Italica despre care Tocilescu crede ca ,desigur odinioara fusese
zat intr-un mithraeum" (BAR, ms. 5 128, f. 30-31)
15

La 4 rn distanta de poarta, ,printre pietrele de la arhivolta, s-a gasit un relief reprezen-
tind intr-un cadru sculptat o figura femeiasca (o victorie), cu o coroana in mina dreapta.
Pc postamentul ei se vede sapata o cruce dubla bizantina. E de admis ca figura a fost pusà.
într-o de la poarta, faeind parte din ornamentarea a portii" (BAR, ms. 5 128,
f. 28-29)1
8

S-au dezvelit apoi intrarile celor trei turnuri de la poarta de V spre N. La 29,95 rn dis-
tanta de intrarea turnului ce flanca poarta pe latura de N s-a gasit intrarea in al doilea
turn, larga de 1,55 m. Mai departe, la 2,55 rn de intrarea in turn, a fost golit pina la 3 rn
adincime un put cu diametrul de 1 rn, construit din pietre brute, in care s-au gasit darimaturi
amestecate cu oase, carbuni La distanta de 20 rn de put, lînga zidul de incinta,
a aparut inscripÇia funerara menÇionînd peL . .Aemilius Severus din legiunea a XIII-a Gemina
(BAR, ms. 5 129, f. 108-109)
17
• La 39,13 rn de la turnul al 11-lea, s-a dat de intrarea
in marele turn dreptunghiular, al cami zid interior s-a pastrat pe de 6 m. Aici,
la baza stratului de dârîmaturi de 5-6 m grosime, se afla un strat gros de 0,50 m de grîu,
paie, fin lemne de stejar arse, care au dus la concluzia ca turnul era folosit ca magazie
sau turn de provizii (BAR, ms. 5 128, f. 29; 5 129, f. 109)
18
(fig. 4 ).
Inaintîndu-se cu sap:l.tura pe via principalis, la 50 rn de poart.:t V la N de canalul
de pe mijlocul acesteia s-au descoperit ruinele unui edificiu cu cint:i incaperi, dintre care o
sala mare cu coloane. Printre pietrele întrebuintate in zidurile acestei constructH se afla o
lespede purtînd doua inscriptü separate printr-o linie, cea din stinga amintind pe Julia Valen-
tina, fiica lui Julius Valentinus bis duumviralis municipii Tropaei
19
• In partea opusa a zidului
cu dubla inscriptie, in colÇul de V al zidului paralel cu acesta, era refolosita ca material
de o inscriptie dedicata împaratului Gordian (BAR, ms. 5 128, f. 29-30)
20

Campania s-a încheiat cu dezvelirea complexului de 10 incaperi din de N-V al
porÇii de V, in zidurile carora fusesera reintrebuintate mai multe piese arhitectonice pietre
cu inscriptü. La un colÇ al unei încaperi a aparut, in ziua de 15 iulie 1891, inscripÇia de
la ba.za unei statui a lui Traian, ridicata in anii 115-116 de Traianenses Tropaeenses, guver-
nator al Moesiei Inferioare fiind Q. Roscius Murena Coel·ius Pompeius Falco (BAR, ms. 5 128,
f. 30)
21
• Aceasta inscripÇie, impreuna cu cea menÇionata mai sus cu cea gasita linga
Adamclisi, publicata inca din 1882, pusa de ordo spl[ endi ]dissima mun[ ic ( ipii)] Trop ( aei)
22
,
l-au dus pe Tocilescu la concluzia ca din valea Urluii purta numele Tropaeum Traiani.
Tot în 1891 s-au gasit afara din cetate, in partea de N-V, doua fragmente dintr-o
diploma militara de bronz de la Traian, din anii 112-115 (BAR, ms. 5 128, f. 31)
23
, iar
in partea de N-N-Eun altar inchinat lui Apollo
24
"i un fragment de inscriptie purtînd numele
11
AEM, XVII, 1894, p. 103, nr. 46; CIL, III, 12 464;
V. Pârvan. Tropaeum, p. 165.
u AEM, XVII, 1894, nr. 47; CIL, III, 12 468; V. Pâr-
van, op. cil., p. 10, nota 85.
1a Credem ca piesa e una !ji cu cea publicatà de
G. Murnu, Monumenle de plaira, p. 115-116, fig. 26
datà ca provenind de la poarta de E.
17 CIL, III, 14 214, 8, V. Pârvan, op. cil., p. 9.
18 C. Pêrvan, op. cil., p. 171.
2 - •• 181
u AEM, XVII, nr. 48-49; CIL, III, 12 473.
2o CIL, Ill, 14 214, 2.
21 AEM, XVII, nr. 51; CIL, III, 12 470. Gr. Tocllescu,
op. cil., p. 15-16: inscrlptia s-a glisit ,.in coltul unul zld,
nu departe de pretoriu".
2
2
CIL, III, 7 484 12 461; AEM, XVII. nr. 55: cf.
CIL, III, 14 214, 6.
23
Gr. Tocilescu, AEM, XVII, nr. 54; idem, Foutiles,
p. 55- 56.
2
' AEM, XVII, nr. 50; CIL, III, 12 462.
17
www.cimec.ro
Rufus
25
• ln timpul sapaturilor în cetate l}i îniîmplator în împrejurimi, au aparut, de ase-
menea, (liferite obiecte marunte monede (BAR, ms. 5 128, f. 31-32).
2. A ùoua campanie ùe sapaturi a durat de la 1 iunie pîna la 15 august 1892, in primele
9 zile cu 50 de iar de la 10 iunie cu 24 Jurnalul descoperirilor a fost
de Pamfil Polonic, inginer topograf angajat ca ,diriginte de sapaturi". S-a urmarit delimitarea
degajarea a strazii principale a edificiilor existente de o parte de alta. S-a
constatat ca strada are lungimea totala de 300 rn de 5,90 m
28
• Ea merge, urcînd
treptat de la V spre E, pe o lungime de 170 rn, catre mijloc atingînd cota maxima de
13,53 rn fata de pragul de V. Dupa ce continua orizontaJ, strada coboara lin
spre poarta de E. S-a continuat dezvelirea edificiului din de N-V al unde au
fost întîlnite trei foarte mult ciocanite, cu prilejul refolosirü lor ca material de con-
structic
27
• La 105 rn de poarta de V, tot pe latura de N a strazii principale, s-au gasit doua
lespezi funerare ce se pare ca fusesera refolosite peste canalul stradal
28
, un postamcnt
cu o bucata de coloana deasupra. La de 69 rn de la poarta de V, spre S de canal,
s-a întîlnit o intrare cu patru trepte, iar mai jos de acestea o pardoseala de mortar amestecat
cu caramida sfarîmata. Lucrarea din acest punct a fost întrerupta, constatîndu-se la reluarea
sapaturilor, în anii urmatori, ca aici se afla ,bazilica dubla" (corect: bazilica ,cisterna").
La 75 rn de la poarta de V a fost dezvelit un edificiu de 31 x 14,50 rn, pardosit cu lespezi
mari de piatra, unele lungi de 2 m avînd o intrare cu coloane. S-au mai descoperit alte
ziduri s-au efectuat de control". Dintre obiecte gasite este de mentionat
,un cap de acvila de piatra", aflat pe stmda principaHL, în apropiere de ,bazilica cisterna"
(BAR, ms. 5 128, f. 32-35)
29

3. A treüt campanie de sapaturi a fost efectuata tot sub supravegherea lui Pamfil
Polonic, între 1 iunie - 31 aup;nst, cu 50 soldati, iar între 1-15 septembrie 1893 numai en
cîtiva lucratori civili din sat. S-a început sapatur;t pe straua principalâ, la 40 m de poarta
de V, descoperindu-Re canalul pe lungimea de 90 m, tuburile de apcduct diu interiurul lui
fiind pastrate numai pc lung-imea de 35 m. Strada a fost dezveliHi pP 3i> rn lunginw ;) m
latime. Într-un zid de lînga strada s-a gasit un fragment de inscriptie mentionînd pe un
oarecare, nascut la Axiopolis
30
• În darîmaturile din canal s-au gasit: fragnHnte de coloant>
frize, un fragment de vas de piatra, o oala mica de lut ars, o bucata de bronz cu cap de
eu, un fragment de cercel, trei monede bizantine de arama
Pmuta de E fm;;ese recunoscuta inca din prima campanie de sapaturi, dar turnul ce u
flanca N fusese luat drept poarta. Sàpîndu-se in continuare, la, 4 rn adîncime s-a dat
de lt>spezi)(' pavajului cu urmt> de ca,re, iar printre d§.rlmaturi a aparut de fundatic
:t din anul 316, cu numele împâratilor Constantin Licinius, ultimul martelat. Putin
mai la N de aceasta zacea trofeul simbolic (fig. 139), a nuuelui trofeu din vîrful
monumentului triumfal al lui Traian, de pc dealnl din apropiere, care se afla probabil de-
asupra inscriptiei
31
• în interiorul portii, spre N, la 1 ,;)() rn distanta de zid, s-au grtsit colo<Lnc
de la o constructie anterioara de-<t luugul una lîug;"'L alta, pe o lungime de 10 rn, ce(%
ce a dus la concluzia cii aceasta poarta, <:a :;oi ce;t dl' V, a fost îngustat;"'t într-o perioada de
timp mai tîrzie. Dintre diferitcle tlescoperiri sînL mentionate ,o acvila romana un chiup".
La poarta de S s-a sapat spre interiot· pc o port.iune de 10 x 5 rn, gasindu-sc în coltul
de S-V al portii o inscriptie fragment.ara închinahi lui ,Jupiter Dolichemts
32
, aici ,ca sà
îngusteze poarLL".
21 AE!\1, XVII, nr. 53; CIL, III, 12 469.
2o in jumiitatea de V, strizii principale, nedt'-
gajatii declt par(ial, este mai mlcii. Penlru jumàtatea
de E, unde Ilia principa/i.ç a fost dezvclitii in inlregime
in 1910, de câlre G. 1\lurnu, a se vedea maijos, p. 25-26.
27 CIL III, 14 211, 3.
28 Ibidem, 12 474 12 ·175 (= 11211, 13).
29 J>. Polonic afirmâ cii in 1892, sâpâturile au inceput
in luna aprille, la poarta de V, ca au fost continuatc, ca
ln anul precedent, pe linga rata interloarâ a zldulul de
inclntd, pinii la tnrnul de provlzli. Dupii ac!'ea au conti-
18
nuat pe strada prineipal:i, dl'zvelindu-sc parte din eanalul
dl' scurgere, lmpreuna cu apcduclul, pc cure le descrie
:uniinuntit. Tot el precizeazii di ln a nul J 891 s-a descoperit
hazilil'U de la N de via prin ci palis, denumila de Gr. Toci-
lescu, ,(orensis", iar de Y. Pàn·an ,sim pla". BAR, Ar hl va
P. Polonic, I, ms. 8, f. 11 - Hi; 1. Barnea, SC! VA, 26,
1975, 1, p. 61- 63.
ao CIL, III, 1-1211, 16.
31 AEM, X\'11, nr. 52; CIL, III, 13 7:1·1; Tocllescu-
Benndorf- Niemann, p. 128- 1:-10.
a2 Se pare c:'i aecsl fragment de inscriplle este inedit.
www.cimec.ro
La hazilica. ,forensi8" (,simpla" sau A), de la N de ria principalis, s-au <lPgajat tn•p-
tele ùe pe latunt de V s-a efectuat un sondaj Îll i11terior, coustati11du-se ca temclia fom·tc
:ulînca (2 m), din pietre fara mortar, a întîlnit la 1,80 m un strat puternic de anmra,
<Lpartine u11ei epoci mai vcchi. ln intcriorul bazilicii s-a dat peste un fragment de inscriptie
cu doua litere (MP), adus de la altarul funerar (BAR, ms. 5 128, 5 129, f. 120)
33

Peste strada spre S, s-a dezvelit parte din bazilica cu cripta transept. ln interiorul
ei, s-au gasit fragmente de capiteluri de marmura, ia,r înauntrul criptei ,foarte multe bucati
de mozaic divers colorate, resturile probabil a unci icoane" (dos. MNA, 1893, f. 144v).
S-a mai sapat la E de bazilica ,cisterna" în a,propierea zidului cu bolta dinspre coltul
de N-E al cet:ltii, unde, într-o suprafata de 8,60 x 4,80 rn, s-a dat peste încaperi în interiorul
carora se afhtu cinci chiupuri o piatra de În afara cetatii, în apropierea
sa,tului, fost identificata o portiune din apeductul bine conservat, din zid legat cu mortar
(BAR, ms. 5 128, f. 3tl-41; 5129, f. 112-121; ms. Polonic, 1, 8, f. 14-22; dos. MNA,
1893, f. 143-146).
J. A IV-a campanie de sapaturi s-a dupa întrerupere de un an, între 6
aprilie - 29 august 1895, cu 40 soldati cîfiva lucratori civili, sub supravegherea arhitec-
H .. Jacobi din Kôln J. Fakler din Au fost reluate sapaturile la poarta de
V cu cele doua tW'nuri ale sale, precum la turnul ùe provizii, în interiorul caruia s-au
gasit un mare chiup un fus de coloana lung ùe circa 2 m. Sapatura a fost dusa mai
departe, pîna la intrarea în turnul existent la N de turnul de provizii. La poarta de S s-a
precizat ca intrarea avea trepte era folosita num,ti pentru pietoni. La coltul dintre stîlpul
portii zidul de inci11ta s-a gasit un mare chiup, iar 16 rn mai dep;trte altc doua chiupW'i
alipite de zid. Executîndu-se sondaje în cuprinsul anexei din coltul de S-E al cetatii,
H-a ajuns la, concluzia ,provizorie" ca aici a fost un rezervor de apa. S-a continuat saparea
canalului de pe strada principaJa, facîndu-se observatia ca în ultima perioada el n-a mai fost
folosit, dovada faptul ca spre mijlocul o parte dintr-un edificiu tîrziu se afla chiar
deasupra lui. De asemenea, în cetate au fost continua,te sapaturilc ht hazilica cu transept.
lJa E de cetate s-a urmarit apeductul din tuburi de lut ar;,, <lezvelit de locuitorii din
Adamclisi, care scoteau pamînt pentru chirpici.
Pe dcalul monumentului s-a executat un de jur împrejurul monumentului triumfal
s-au facut sapatW'i la altar la movila (BAR, ms. 5 128, f. 41 - 46; 5 129, f. 29 - 58
(rapoarte Jacobi) f. 123 - 124; dos. MNA, 1895, f. 119, f. 264, 273; 274 298).
5. A V-a campanie de sapatW'i a fost executata de arhitecti, între 2 aprilie-
15 august 1896, primele doua luni cu 30, iar apoi cu 50 de soldati. Au fost continuate sapa-
turilc la po<trta de V a cetatïï îndeosebi de-a lungul incintei de V, unde au fost dezvelitc
ultimele t.rei turnuri, inclusiv turnul din coltul de N-V. S-au descoperit în continuare:
,edificiul civil din stînga intrarii pe poarta de vest", bazilica cu transept cu strada de la
V de perpendiculara pc via principalis bazilicu, sau A, situata vizavi la N
de strada principala. S-a urmarit prin ,sondaje" zidul de incinta de pe latura de N a cetavii,
fari'L sa se înWncasca vrco poarta în aceastâ parte. Pe panta dealului de la N de cetate s-au
ùcscopm·it bazilieii cimitîriale, ,ruinele unei 25-30 de morminte. S-a
cercetat apeductul aparut la 150 rn distanta de satului, constatîndu-se ca
în punctul rcspectiv era zidit ,bine tencuit cu mortar de var". Urmarindu-se în continuare
apeductul prin sondaje la distanta de cîte 10-20 rn, s-a observat ca gura acestuia era un
,zid în formil. de jghiab, la mijloc cu cararnida". De asemenea, a fost urmarit ape-
tluctul ùin ,hul'lanc lll<tl'i de parnint bine ficcare lungimea de 0, 70 - 0,80 m
diametral de O,UI m. circ;.t 100 m de cetatc s-au gasit din zidaria conductei"
(BAR, ms. 5 128, f. 47 -50).
6. A VI-a campanie, condusa de arh. ;r. ajutat de arh. O. Richter, discipol al
lui G. Niemaun din Viena, a durat cel mai mult 5 luni jumatate, prelungindu-se, cu o
întreruperc de -12 zile, ùe ht 28 :tprilie pîna la 22 noiembrie 1897. ln schimb, numùrul lucrato-
rilor a fust mtùt mai redu!-\ : la început numai 10 zilieri civili, iar dupa aceea 15 soldati.
13
Gr. Tocllescu, Fouilles, p. 67.
19
www.cimec.ro
S-a dezvelit porticus Jorensis (basilica Jorensis ), Rocotit atunci ,basilica
Traiana", împreuna cu anexa cu absida de pe latum îngusta de N. ln cuprinsul întregii
cladiri a fost gasita o mare cantitate de oase de animale, de pasari, solzi de fragmente
de cutite, barde, topoare etc., ,întrebuintate la macelarii", ceea ce a dus la concluzia ca,
într-o epoca mai tîrzie, ,întreaga cladire a fost transformata in hala". ln interior, s-au
mai gasit : 20 de lampi de lut ars, un chiup mare sfarlmat, fragmente ceramice romane, sticle
d.e parfum" doua cranii de om ,cu totul stricate". ln jurul porticului s-au aflat fragmente
baze de coloane, capiteluri 25 - 30 fragmente din capete de statui, din care unul bine
conservat, iar celelalte cu totul deformate, incît seamana mai mult cu bolovani (un cap
identic s-a gasit ca material de constructie in zidul mausoleului)
34
• La V de basilica Jorensis
s-au descoperit ziduri legate cu pamînt, socotite ,constructH barbare", dintre care una chiar
deasupra canalului, ,dovada ca lor nu le era cunoscuta existenta apeductului caii principale.
Asta explica multimea de chiupuri pentru apa". Peste strada (la N) de basilica jorensis s-a
sapat un corp de edificiu, pe suprafata de 77 x 12 rn, iar de-a lungul strazii principale o
serie de ziduri legate cu pamînt (BAR, ms. 5128, f. 51 -52).
La poarta de S s-au reluat cercetarile din anii precedenti, constatîndu-se ,doua recon-
structii, vizibile prin pietrele cu inscriptii întrebuintate ca pardoseala la pavajul poftii,
una din ele formînd chiar pragul portii" (BAR, ms. 5 128, f. 53; CIL, III, 14 214, 9, 10, 15 ).
7. Dupa o întrerupere de cîtiva ani, sapaturile au fost rel ua te în anul 1904, sub con-
ducerea tehnica a inginerului E. Frollo
35
• Timp de cel putin doua luni de zile, cît se pare ca
au durat lucrarile (15 iunie- 16 august), s-a sapat pe strada (cardo) perpendiculara pe
via principalis de la E de basilica jorensis, descoperindu-se mai multe din bazele
de pe aceasta parte a porticului. Pe strada, catre poarta de S, s-a gasit un fragment
purtînd litera D din inscriptia altarului funerar (BAR, ms. 5 129, f. 181) au.
La 27 rn de poarta de V a? la 10,30 rn S de canalul strazii principale, s-a dat peste
un zid semicircular, gros de peste 2 rn, peste un masiv de zidaric tencuit, care
,bazilicii cisterne". Deasupra darîmaturilor ce umpleau partea semicirculara a clâdirii s-a
gasit o lespede funerara de 0,95 x 0,90 rn, mentionînd pe L. Fujidius Lucianus, omorît de
costoboci în timpul functiei sale de duumvir al municipiului, document pretios, ramas inedit
pîna în ultimul timp, din care rezulta ca cetatea Tropaeum a fost înaltata la rangul de
municipium, tot în timpul împaratului Marcus Aurelius, ca Durostorum Troesmis, cu
putin înainte de anul 170, cînd viata prospera a în plin avînt a fost adînc tulburata
de invazia cumplita a costobocilor as. S-au dezvelit absida, cripta, parte· din pavajul de les-
pezi colturile de N-V S-V ale bazilicii, lunga în interior de 19,85 lata de 6,80 m.
ln zona respectiva s-au mai gasit fragmente de coloane de capiteluri, precum capete
de berbeci provenind foarte probabil de la capiteluri bizantine cu un astfel de decor sculptat.
S-a sapat, de asemena, la coltul de N-V al cetatii, unde se presupunea c-ar fi existat
o poarta, constatîndu-se ca în realitate era zid continuu (BAR, ms. 5 129, f. 180-183).
8. A VIII-a campanie a durat de la 27 august pîna la 27 noiembrie 1905, la început cu
cîtiva lucratori civili apoi cu 20 de soldati. Diriginte al sapaturilor a fost inginerul B.
Frollo, ajutat de V. Richter, custodele Muzeului din Adamclisi. S-au continuat lucrarile la
bazilica ,dubla" (,cisterna)" pe cît se pare, la bazilica cu transept. S-au descoperit frag-
mente de coloane, capiteluri inscriptii, despre care nu se face vreo mentiune mai precisa,
3& Douli dina ceste capete au !ost publicate de G. Murnu,
Jlonumenle de pia/rd, p. 116- 117, fig. 27- 28.
35
Tocilescu, BAR, ms. 5 128, f. 54, aflrmà cà ,in anii
1900- 1904 nu s-a lucrat nlciilerl, dln dllerite impreju-
rll.rl. mai ales din lipsâ de fondurl". din ms. 5 129,
f. 180- 183. rezultâ câ in 1904 s-a sâpat la Adamclisl,
f4clndu-se unele descoperiri demne de semnalat dlntre care,
deosebit de importantà, este din care rez ulta
data clnd a !ost lni'i.ltat la rangul de municipiu
(v. mai jos). Despre efectuarea de siip4turi la cetatea
Tropaeum ln vara anului 1904, ne lnformeaza precis G.
Murnu, Basilica clsternlJ, p. 423 R. Netzhammer, Die
20
chrisllichen A llerfümer der Dobrudscha, 1918,
p. 182.
3
6 Emilia Dorutlu-Boilà, Some Observations on the
Military Funeral Altar of Adamclisi, Dacia, N.S., V, 1961,
p. 348 fig. 7. '
37
Cred cii in BAR, ms. 5 129, f. 181 •, este o
(E ln loc de V), deoarece din tot ceea ce urmeaza in conti-
nuare rezulta ca este vorba despre bazilica .,cisternà",
in apropierea carela, a stat pe mal, pinâ de curind, cind
a fost transporta ta la Muzeul din Constanta. lmportanta
lnscriptle a lui L. Fufidius Lucianus (v. mal jos ).
81 Em. Popescu, StCl, VI, 1964, p. 185- :!03; in BAR,
ms. 5 129, f. 181 T, se a fla un desen al inscriptlel.
www.cimec.ro
în ceea ce priveijte forma, dimensiunile, continutul sau locul de gasire (BAR, ms. 5 128, f.
54:; 5129, f. 189-190).
9. Despre a IX-a campanie se ca s-a efectuat între 5 mai - 13 iulie 1906, avînd
ca. diriginte de sapaturi pe arhitectul Gustav von Cube din München, de la care a ramas un lung
raport dactilografiat despre toate monumentele descoperite la Adamclisi (BAR, ms. 5 129,
f. 220 - 246) iji o ,anexa" a acestui raport, unde sint prezentate amanuntit rezultatele sapa-
turilor sale la bazilica de marmura la baptisteriul acesteia (BAR, ms. 5 129, f. 247 -257).
Din pacate, ca în cazul majoritatii rapoartelor ,dirigintilor de sapaturi", lipsesc planurile
desenurile monumentelor, în cazul de fata pastrîndu-se nurnai unele ciorne deschite, planuri par-
tiale iji o încercare surnara de reconstituire a bazilicii demarmura (BAR, ms. 5 129, f.150-166)3
9

10. Campania a X-a s-a între 21 august - 31 octombrie 1907, sub dirigentia
arh. V. l\Iironescu. S-a sapat în continuare la ,bazilica dubla", îndeosebi pe laturile de N "i
de V, creindu-se o imensa groapa in jurul acestei constructii
40
• La poarta de V s-a dezvelit fata
interioara a zidului de incinta, pe o lungime de 17 m spre S. Aici, într-un strat de moloz cu
multa pamînt ars, la adîncimea de 0,80 rn, s-a gasit un fragment de fluier de os.
S-a urmarit degajarea zidurilor încaperilor dintre bazilica de marmura cu baptisteriul acesteia
zidul de incinta de pe latura de V a cetatii. S-au descoperit cîtiva din contrafortii de pe
latura de V a basilicii forensis. S-au facut unele ,incercari de sapaturi" la zidul deN al cetaW,
gasindu-se la 2 rn adincirne un canal pentru scurgerea apelor, construit. din pietre pavat cu
cararnida, avînd in sectiune 0,45 rn înaltime x 0,35 rn latime. Nu sc prccizeaza însa în ce punct
s-a gasit respectivul canal.
La 150 rn N-V de ce tate s-a descoperit un mormînt zidit din caramida, în care se aflau
doua ulcioare, unul mai mare altul mai mie (BAR, ms. 5 129, f. 259 - 284).
11. A XI-a campanie de sapaturi a durat de la 26 mai pîna la 26 august 1908, avind
ca ùiriginte pe arh. Heinrich Brôtz din Wiesbaden, angajat in urma recomandarii prof. E.
Ritterling, cu un numar mai mie de lucratori militari decît în primii ani. Au fost extinse "i
adîncite sapaturile în jurul ,bazilicii cisterne", dar mai ales la E f?i S de aceasta. ,tn spatele
altarului", la adîncimea de 5,50 rn, s-a gasit un cavou cu mai multe schelete umane. Cavoul
avea ,baza dreptunghiulara t?i partea superioara boltita în pamînt natural de culoare galbena"
(BAR, ms. 5 130, f. 11). La S de cladire s-au descoperit cîteva tuburi de lut ars, apaftinînd
unui apeduct care venea dinspre S (fig. 2), pe cît se pare de la izvoarele existente cu trei
kilometri mai departe, în vatra satului de azi Zorile. Aceasta descoperire a confirmat presu-
punerea formulata de Gr. Tocilescu chiar din primul an de sapaturi, ca edificiul deasupra
caruia s-a inaltat bazilica era un ,rezervor de apa" sau o ,cisterna" de unde iji denumirea
lui mai tîrzie de ,bazilica cisterna" (BAR, ms. 5 130, f. 39 - 40 "i 46)
41
• Sapaturile din vara
:tnului 1908 au dus la constatarea ca bazilica era inconjurata de un zid ca avea imprejur un
cimitir. Cimitirul era accesibil printr-o poarta cu trei trepte eare se afla in zidul de pe latura
de N, de-a lungul strazii principale (fig. 3). Pe latura de E zidul era prevazut cu contra-
forti, pentru a rezista împingerii masei de pamint ce se afla în aceasta parte, la un nivel mai
sus. ln interiorul incintei, la adîncimea de 4 rn, s-a gasit un mormînt (fig. 3). Acesta era
situat pe axa meùiana a bazilicii, iar in groapa lui se vedeau clar urmele lnaintea
intrarii in grota mormîntului se afla un schelet ,in pozitia cunoscuta". 0 alta des-
coperire de oase a fost facuta pe latura de S a bazilicii, cu 1,50 rn mai jos de amintitul ape-
duct din tuburi de lut ars. Aici, în unul loc, erau îngropate patru cranii o
rnultime de oase (fig. 2). De asemenea, s-a gasit material, ca la mormintul de la
ae Anumite plan uri, sectiuni, desene încercari de rccon-
stltulre ale lui G. von Cube, in forma lor deflnitlva, au fost
publicntc de V. Pârvan, Tropaeum, fig. 11- 16, 19, 26;
R. Netzhammer, op. cil., fig. 75- 78 Ch. Auner, Dobro-
geu, ln Dictionnaire d'archéologie chrétienne el de liturgie,
t. IV, 1, Paris, 1920, fig. 3 797- 3 799. Printre piesele
sculpturale desenate de G. v. Cube se alla postamentul
octogonal descoperit la E de bazllica de marmura (BAR,
ms. 5 129, f. 164) publient ln ultimul timp de AI. Barnea,
SCIV, 21, 1970, 4, p. 688- 689, fig. 7/1; tot in ms. 5 129,
f, 164, este reprodus un fragment de inscrlptie provenind
rlc la altarul funernr, dcscoperit printre ruinele bazilici
de marmura; vczi Emilia Dorutiu-Bolla, op. cil.,
p. 348, 355.
40
G. 1\turnu, op. cil., fig. 9: ,Plan de situatie a sapatu-
rilor facuteinjurul basillcil-cisterne in anul1907 de arh.
V. Mironescu"; fig. 11 : ,Planul orizontal al basillcil
cisterne" (partea de E, absida crlpta) fig. 14: ,Sec-
tiune transversala prin basilica-cisterna", de arhi-
tect.
ü Ibidem, p. 425 435- 437.
21
www.cimec.ro
E de bazilica : cuie ùe fier, sticla, fragmente ce-
ramice fragmente <lin piese sculpturale
de marmura, ceea cc amta legatura dintre cele
doua morminte.
În ziua de 9 iunie 1908, lîuga un mie ziù
din piatra cu pamînt, la un mctru deaHupra ape-
ductului amintit la un me tru su b nivelul actual al
solului (fig. 2), s-a descoperit un important tezaur.
Chiar lînga zid, se afla în verticala o
mica oala de lut ars, plina cu monede pîna la
gura. Fundul acestei ulcele, înalta de circa 13 cm,
îl acopereau 16 piese mari 9 mici de aur un
inel tot de aur, al cami sigiliu cra împodobit cu
o cruce simpla, înconjurata de lujeri. Restul oalei
îl umpleau 64 monede mari !;ii 12 monedc mici
de arama. H. Brôtz, care relateaza despre acea-
sta descoperire, presupunea ca ea dateaza din
ultima perioada de a cetatii. Gr.
Tocilescu noteaza pc marginea raportului lui
Brôtz : ,23 mo nede J ustinian, f52 mo nede .J uHtin-
Sofia, 2 monede Tibcrius Constantin" (BAH,
5 130, f. 41-42).
De-a lungul zidului de V al bazilicii
numita porticus Jorensis, s-a sapat o lata de
4 rn, dezvelindu-se constatîn-
i
i
1
1
.
G Mormînt
... .
------tftt--
d Îi
Fig. 2. - Schi!a r11 aprrlHl'lul grorq a cu ose-
mintc de la S de haziliea .,cislcrnii" (t:11pii arhlt.
Il. Brülz, 1908).
1

......
/3
1
1
1
22
Bazilica cislemà
t
0 f 2 . J01
Fig. 3.- l'lann! scctiunca
zonci de la E de haziliea .,eislcr-
na" (C) (rlnpii arhit. Il. Brot?:,
1909).
www.cimec.ro
du-se ca pc accst zid sc sprijina rcsturi de ,case barbare", prin carc, desigur, întelegeau teme-
liilc de ziduri legate cu pamînt. Cu privire la basilica forensis s-a facut observatia ca zidurile ei
au acela:;;i mortar amestecat cu ca zidurile canalului de pe via principalis, ceea ce
denota ca ,ambele datcaza din perioada" (BAR, ms. 5 130, f. 42 - 43).
P1,ef(t, (lgle t'
·pamlllf
/'n tromenlu/ Sfr8lli romW?J
--------:-----------
..
'
1 " ; r-"""
.......L..'-'---tlr-- -- J
Fig. 1. - Sectiune prin lurnul de provizii (dupa arhit. II. Brütz, 1908).
S-au ùczvclit în continuare ziùurilc legatc cu pamînt dintrc bazilimt de marmura bap-
ti::;teriu pe de o parte, turnul de provizii (fig. 4) zidul de incinta pc de alta. Reluîndu-se cercetarile
la poarta de E, in afara de pietre mai yechi, parte profilate, parte ornamentate în chip
diferit, refolosite ca matcrial de constructic, s-au mai gasit o conducta de plumb lunga de vreo
doi metri, provenind de la :tpeductul ce conducea !n cetate un obiect de bronz, ,probabil
lagarul axei vreunei roti de car". Faptul ca nivelul prelungirii în afara a canalului de pe via
principalis se afla mai sus ùecît nivelul pavimentului turnului dinspre S de la poarta de E
(T22), 1-a dus pe H. Brotz la concluzia ca accsta (canalul) este mai tîrziu decît poarta (BAR,
ms. 5 130, f. 43 - 44 ).
În afara de sapaturile s-au facut ,încercari" (sondaje) en cîte 2 - 3 lueratori,
in (liferite puncte ale cetatii. În timp s-au efectuat cercetari de suprafatii. în împreju-
rimi. Cu privire la bazilica cimitirul de pc panta de la N de cetate s-a facut observatia ca
pentru legatura cu cetatea se folosea drum ce duce:t la monunwntul triumfal. Mormin-
tele din cimitir crau dispuse în trcpte. C.tpela cimitirului se afla în punctul cel mai înalt,
iar în imediata apropiere existau cladiri ale caror ziduri crau legate cu pamînt. La 3 km
spre S, pc dealurile satului Zorilc, a fost cercetat apeductul din tuburi de lut ars, descoperit
cu un an mai înainte, care sc îndrepta spre cetatc. La N-V de satul pe drumul
spre Zorile, a fost identificata una din principalele cariere ale cetatii, in afara de cunoscuht
cariera de la Deleni (BAR, ms. 5 130, f. 45-47).
12. A XII-a ultima campanie de sapaturi, efectuata f'Ub directüt dupa indicatiile lui
Gr. Tocilescu, a fost începuta la 25 iulie 1909, închcindu-se pc cît se pare, odatit cu moartea
prematura a marelui om de (18 Reptembrie 1909). Aceasta campanie a decurs sub
conducerea tebnica a arhitect H. Brotz, care a functionat ca ,diriginte al sapatu-
rilor" pîna la 20 octombrie 1909 (dos. 1\'INA, 1910, f. 565), avînd colaborator pe Dionisie
Pecurariu, numit la 1 iunie 1909 desenator al Muzeului national de antichitati. Pentru sapaturi
au fost la dispoziÇie 30 <le militari.
Au fost reluate sapaturile la poarta de E, în vederea ùegajarii în întrcgime a acesteia
a turnurilor ce o flancau. S-a înaîntat pe via principalis spre V, pentru a se mai descoperi
vreo cladire eventual pietre cu inseriptii refolosite deasupra canalului. tn zidul turnului de
S (nr. 22) se afht reîntrebuintat ca material de constructie un fragment din al doilea exem-
23
www.cimec.ro
plar al votive a monumentului triumfal
42
, iar la S-E de acesta au aparut tuburi
de Iut ars unui apeduct (BAR, ms. 5 130, f. 115, 119 165)
43

Totodata s-a in 130 careuri cu latura de cite 40 rn (BAR,
ms. 5 130, f. 108 - 109). S-au reluat lucrarile de extindere spre interior a sapaturilor de
urmarire a canalului de la poarta de sud (fig. 5 ). S-au descoperit in întregime la tura de S
a bazilicii forensis o încapere patrata cu intrare la mijlocullaturii de N, la S-E de ,bazilica
Fig. 5.- Sectlune Iongitudinalil. prin trrptele canalul portii deS (dupii arhit. H. Briitz, 1909).
cisterna". ln centrul incaperii se afla o mare lespede patrata, pe care se va fi un stîlp
de lemn. 0 alta încapere a fost dezvelita în întregime la S de ,bazilica cisterna". AceaRta avea
pe latura de E o intrare cu trei trepte, iar în interior urme puternice de incendiu. Împreju-
rarea ca edificiile din material mai bun apar numai izolat au caracter public îl îndeamna
pe H. Brôtz sa afirme ca majoritatea zidurilor din piatra cu pamînt descoperite în eetate nu
sint ,barbare", ci romane. Cînd facea o astfel de se referea. in special la construc-
dintre ,bazilica cisterniï.'' basilica forensis, unde sub aceste ziduri constata ca nu se mai
aflau altele, spre deosebire de zona dintre bazilica de marmura turnul de pruvizii,
unde zidurile cu pamînt erau peste altc constructH mai vechi de-a peste
strada. Era însa de parere ca pen tru vcrificarca accstui lucru trebuiau efectuate sa pat uri mai
adînci, dupa cum de asemcnea credea ca v or trcbui continua te sapaturile la po art a. de B
(BAR, ms. 5 130, f. 98 - 125). Ra.poartele saptamînale întocmite de H. Brôtz sint unnatc de
desene fotografii ale mai multor obiecte descoperite în sapaturi (BAR, ms. 5 130, f. 127 -
230) (fig. 6), printre care fotografia unui fragment de de la altarul funerar (f. 223)"".
Un ,inventar de toate obiectele gasite cu ocazia sapaturilor de la cetatea Adamclisi în anul
1909", cu indicarea datei a locului de gasire a fiecaruia, întocmit de H. Brôtz D. Pecurariu
la Adamclisi, în ziua de 9 octombrie 1909, dupa moartea lui Tocilescu (dos. MN.A, 1909,
f. 132 - 133), încheie activitatea de sapaturi timp de 12 campanii în cetatea
romana din Valea Urluii. Bogatele rezultate ale acestei îndelungate au ri:\mas din
pacate in mare parte inedite fara de a fi publicate vreodata în intregime, din cauza
conditïïlor de gasire înregistrare adesea defectuoase, a lipsei multora din rapoartele de sapa-
turi, a materialului ilustrativ ce le în cele din urma, a în timpul
straine din primul razboi mondial (1916 - 1918) a aproape tuturor pieselor mai mari sau mai
mici adunate în fostul Muzeu de la Adamclisi.
u Emilia Dorutlu-Boilil., Un fragment necunoscu/ din
inscripfia lro(eului de la Adamclisi, StCI, VIf, 1965.
p. 209- 214; D. Ciurea- N. Gostar, Inscripfii de
la Tropaeum Traiani, ArhMold, VI, 1969, p. 114- 119.
24
'
3
tuburi au fost redescopcrite in ullimul timp
de Ioana Bogdan Ci'itaniciu.
4
' Emilia Dorutiu-Bolla, op. cil., p. a5G; v. aici
mai sus, nota 36.
www.cimec.ro
Dupa moartea lui Grigore Tocilescu, sapaturile arheologice de la .Adamclisi au fost con-
tinuate de G. Murnu, succesorul sau la Directia Muzeului national de antichitati. Ele n-au
durat însa decît o singura campanie, de la începutullunii august pîna în octombrie 1910, fiind
efectuate cu lucratori civili din Adamclisi din satele învecinate, al caror numar n-a
cifra de treizeci
45
• Însufletit de principii mereu valabile pentru toti cei ce practica sapaturi
arheologice, G. Murnu a cautat sa repare care sapasera ,pe sarite", in
El

•·
€'
8
®
0

@
®
@

@
..
u,l
0

((;)

@
j
4
Fig. 6. - 1, cerce! de aur; 2, 5, 6 obiecte.de bronz; :J, 4 obieclc de corn, dcscopcrilc
in siipiiturile din 1909 (dupa D. Pccurariu).
cautare de inscriptii de dcscoperiri senzationalc, 1asînd în urma un teren ce nu pàrea ,cer-
cetat curà,tit cu rost socoteala"
46

Pornind la lucru cu gîndul ca trebuie sà faca ,mai mult opera de reparatie", G. Murnu
a început sa degajeze în întregime via principalis, ,care într-o sapatura anterioara fusese abia
spintecata, aratîndu-se prin aceasta directia ei canalului ce o strabate în linie
dreapta, strada propriu-zisa ramînînd nedescoperita dcci necunoscuta". în campania din
1910, strada cu anexele ei au fost curatite de ,mormanele enorme de tarîna moloz ce le aco-
pereau", pe jumatatea dintre poarta de E basilica forensis, în total vreo 130 rn, încît la
sfîqitul unor lucrari ce au durat aproapc doua lu ni de zile, via principalis aparea ca ,o. cale
larga, uimitor de larga pentru acele vrcmi, un fel de ,bulevard", de o frumusete soliditate
extraordinara" 4
7

Largimea totala a strazii este de 14 rn, din care partea caro:mbila, pe mijlocul careia
se afla cana.lul apeductul, are latimea de 7 rn, iar trotuarclc existente de o parte de
alta, de cîte 3,50 rn fiecarc. Cite un porticus vialis acoperea. trotuarcle pe toata lungimea lor.
Peste 80 de piese a.rhitectonicc (piedestaluri, fragmente de coloane capiteluri), dintre care
Ci G.l\lurnu, Cronica siipèilurilor arlleologice de la ce/alea
Tropaeum-Adamclisi, BCMI, III, 1910, p. 140.
u Idem, Nol siipiiluri in ce/alea Tropaeum (1910),
3 - c. 1813
BCMI, III, p. 155-156.
'
7
Ibidem, p. 157-158.
25
www.cimec.ro
multe pc locullor, eon:-;tituie elemente ,care înlcsnesc foarte mult îneerearea unci reeunstruiri''
a porticelor. G. l\Iurnu a ajuns la convingerea ca nu numai canalul, ci întreaga stmdà era pavata
cu lespezi de piatra, iar cu privire la datare, via principalis îi aparea ca ,o rceon:-;truire sau o
constructie ulterioarà, facut à în urma unei distrugeri violente a cetatii. Canalul, în zidurile càruia
constata existenta mortar alcatuit din var gras, cârbune earàmida sfarî-
mata, ca fji la basilica era atribuit epocii lui Constantin cel Mare Liciniu. În :-;chimb,
,divcrsitatea disparitatea elemcntelor const.itutive" ale porticelor eP aeopereau trotuarele,
dar mai ales capitelmile ionice-imposta, care ,arareori sînt mai mult deeît îl îndreptau
spre ,o epoca tîrzie, apropiata de aceea a lui Iustinian", iar întregul :;;istem urbanistic sprc
oricntul grecesc în frunte cu Comtantinopolul
48
.
ln cursul campanii s-a sa pat la S de portù.:us (IJasilica) forensis,
unde a fost observatà existenta unei constructii mai vechi. Pe panta de la, N de cifjmelele
satului au fost identificate ,cinci cuptoare de var antice", dintre carc au fost sapatc doua. De
s-au cercetat apeductele cetatii, constatîndu-se ca acestea erau în numar de patru,
venind din diferite directii, iar în apropiere de Adamclisi, G. Murnu a ajuns ,pe urma unui val
roman", în legaturà cu care însa nu ne-a lasat date mai amanuntite. ln timp s-a
îngrijit de terminarea constructiei Muzeului din Adamclisi
49
• llitima lucrare pe care a fàcut-o
G. Murnu în legàtura cu cetatea Tropaeum a fost publicarea monumentelor de piatra din
colectia acestui muzeu
60

ln urma demisiei lui G. Murnu, în postul de director al 1\Iuzeului national de antichitat,i
a fost numit, la 15 decembrie 1910, Vasile pe atunci profesor agregat la Facultatea
de litere din (dos. MNA, 1910, f. 268). Spre deosebire de sau, noul director
n-a voit Ra mai reia sapaturile la Adamclisi, aratînd într-un documentat raport, înaintat la
13 octombrie 1911 ministrului Instructiunii al Cultelor, cauzelc carc l-au dcterminat sa
parasea.Rca ,dcocamdatà" acestc Hàpaturi:
1. ,Cetatea de la :-;e întindc pe o Huprafata df1 peste 12 ha a pastmt ruitw
diu 3 epod foartc dcoscbite, earc suprapun l'e întretaie îu fel, ea ecrcetarca lor prin
mijlocul pat urilor eere, pc lînp:a o met oda o atent ic o priee pere deoscbita din
partca cle :,;upravcghcre, care perwnal in asemcnca împrejuriiri trebuie ncaparat
sa fie numai !lin oamcni cu o buna prcgatirc Accst persona]
muzeului; el trchuic recrutai prcgatit de aci înainte ...
2. Sapàturile ùin 1recut }n·acticate aci, 1ocmai din lipsa aeestui personal, au fust fàcute
cu a1îta nepriccpere ùin punetul de vedere tehnic, încît au facut cxtrcm de dificile sapaturile
ult.erimtrc prin fa pt t:l ca toata eantitatca de moloz, cc a fost scoasa din intcrior, a fost aruncata
chiar la margillea ectatii, pe zidul înconjurator pc 1 urnuri ...
3. 1ntinderea peste 12 ha, reclama u muncà mult mai in1cnsiYa decît ce:t pc ('ctre
o putcm faee noi cu suma de 5 000 lei. .. Se luereaza aci de peste 20 ani numai o
midi, pm·te a intcrioriului a put ut fi ùata la iveala; daca ar fi sa continuam cu
:-;istcm, poaü• ca duprt alti 20 ani de munci'i.., înca n-am izbuti sa aceasta lucrare,
care C'll :-;tan•n dl' azi :L luerurilor, ameninta srt devie interminabila ... S-ar imobiliza astfcl
putilwle forte de eare dispune muzeul, *i noastrc asupra împrejuràrilor
istoricc ùin euprinsul tarii noastrc ar sta pc loc ... Imobilizîndu-ne deci la Adamclisi pentru
Illlti multa vremc, am condmnna istoriei la imobilizare acesta cred ca nu poate fi
idcalul nimanui. . . C'ondul;ii mai ales de accastà din urma consideratie, am hotàrît ca sa
deocamdata sapai urilc de la Adamclisi, pîna cînd bugetul statului organizarea
administrativa a muzeului ne vor permite ca sa pornim cîtcva campanii într-un
stil larg, cum reclama împrejurùrilc de acolo ... "
51

În sehimb, întemeindu-:-;e pe rezultatele sapaturilor conduse de Grigore Tocilescu, dintrc
carc in:-;criptiilc unele din cele mai importante monumente arhitectonice fusesera deja
cs Ibidem, p. 158- llil; 1\', 1911, p. ï!l- 82.
u Idem, Cronica s<lpülurilor, BC\11, 1\', p. Hl; idem
Jlonumcnte de piatra, p. !li 7\1:'\A, dos. 1910, f. 445,
474, 499 509. Cu privire la apedul'l<', :1 se ndl'::t idem,
Jlasi/icu cislerml, p. t:ll - .f:lï.
26
50
Idem, .Uonumenle de pialr<l, p. !)7- 127.
61
V. Pârvan, Raport no. 260 la no. 73 756-
cülre :\lin. Culte/or, 1911, p. 430- 431 (=dos. MNA,
1911' r. :1!18).
www.cimec.ro
publimtc, Y ile P:\rvan a intocmit un temeinie H1 ndiu de Hinteza cc comti-
t.uic pina baza informatiilor cu privire la ectatea din Valea Urluii
52

Dupa o întrerupere de aproape un :-;fert de secol, explorarea ruinelor romane de la
Adamclisi a reluata in anul lr33 ÙP Paul Nicorcscu, pP atunci profesor ln. Universitatea
din Noilc sapaturi propunean sa l:"'tnmreasca unelc probleme csentialc ale ü;tori('i cetatïï
Tropaeum monumentului triumfal, în1r-tln moment în care da.tarea. aeestuia din nrma ern
pusa din nou în discutie atribuita, pe baza unor observatü de detalii arhi1cctonicc de con-
:-;ideratii Rtilistice, epocii lui Constantin cel Mare
53
• Sapaturile au continuat în vrco zece campanii
de cite aproximativ o luna, aproa.pe în fiecare an, pînà în 1943 inclmüv
54
• Din pacate, elc au
fost executate cu mijloace materiale tehnice mult mai redu:-;c decît pc vrcmea lui 'l'ocilc:-;cu,
iar dcsprc rczultatele lor nu ne-n. ramas aproape nici o informatie scrisa, cu cxccptin. unei wurte
notitc
65
a unui ra port sumar de sapaturi
66
, la care se adauga despre o comunicar0
}>rivind fragmentul de inscriptie provenind de ln, monumentul triumfal descowrit de I-I. Brôtz
în 1909 în turnul de S (nr. 22) al portii de E, fragment rcg;al-iit de P. Nicmweu dupa 30 de ani,
fâra sa cunoasea pc prinml lui deseoperitor
57

Pc bn.za accstor extrem de sàràcacioasc informatH publicate, a unui jurnal de sapaturi
în manuscris, întocmit de catre D. Ciurea, asistentul lui P. Nicorescu, pentru sapaturile din
anii 1935 1937 - 1940, a diferitelor informatii verbale a constatarilor pc teren, se poate
reconstitui cu aproximatie activitatea sub conducerea lui P. Nicorescu la Adamclisi
între anii 1933 - 1943. Aceasta a constat în ,degajarea [în continuare] a zidului de ineinta
a turnurilor antic, urmàrind totoùati\. [ca Tocilescu] eventuala descoperire de noi
monumente epigrafice"
58
• Astfel, s-a degajat, pe o micà adîncime, fata interioarà a zidului
de incinta pc laturile de S, E N ale cetatii s-a golit de pamînt majoritatea turnurilor
de apàrare situate pc aceste laturi, dintre care cel mai bine pastrat este ,turn al
bazinului" (nr. 21), de pe latura de E (fig. 7). Totodata s-a urmarit traseul zidului de incinta
n.l ,bazinului de apa" din coltul de S-E al cetatii. În intcriorul cctii.tii s-au efectuat uncle son-
daje de control în zona hazilicii forensis s-n.n urrnarit, adueîndu-::;c la lumina, unele inseriptii
rcfoloRite în zidurile unor eonstructii dintrc vin principalis hazili<:a de mn.rmura
59
• În afara
de aeestca, a fost construita juma.tatc din casa. si1tmta sprc B, în apropiere ùe
ruinele cetat,ii oo.
tn urrmt disparitiei premature a lui Paul Nicore::;cu (24 iunic 1946), Dircctia 1\'Iuzcului
national de antichitati a delegat cu conduccrea lucrarilor de la Adamclisi pc prof. Gh.
Acesta, ajutat de semnatarul rîndurilor de fata, a executat în iulie 1947 o scctiune exterioara,
lnngà de cca 20 rn, perpcndiculara pc latura. de E n. cctàtii, în apropicrea ,tmnului cu fereastra"
dinspre coltul de N-E al incintei. Totodata a fost golit intcriorul turnului nr. 3 :-;-a efec-
tuat un mie sondaj în interiorul cctatii, nu departe de sectiunca amintita. Mai departe, spre E
de ruinele cctà\·ii, în apropierca satului, a degajat arcul de zid al unuia din
apeductele carc alimentau cetatea Tropaeurn
61
• Dupa accea sàpaturile au fost din nou
5
2
Idem, Troparum, p. 1-12, lti:l-1!!1.
53 :\1:\'A, dos. 1!1:1:1, f. :157; H. Yulpc, .\n/Jo/Jr, XY,
19:H, p. !l (extras); D. Ciurea- K Goslnr, .1rb.1Jolc/,
y 1 ' 1 !l69' p. 111.
H "Il'\ A, dos. 1934, f. 51; 1935, I, f. :l(iü II, f. 106;
1!"1:16, 1,(.:176 388; 1939, f. 89:1940, f. 281
262; 1911, f. 30-1 f. 54.
5
5 H. Yulpe, AnDobr, XVI, 1935, p. 1!"11.
5
" 1'. AC\11 (1942), p. 169.
r,; Cl'\A, XIII, nr. 109, 1938, p. 91; P. Nicorescu, .\'eues
ii ber cl as Tropacum rwn Ac/amklissi, in Be rie/tl ii ber elen
1' 1. 1 nlenralionalt•n Kongress (ür .1rchiiologie, Berlin
21.-26. August, 1.9.1.9, Berlin, l!l-10, p. 472- •17:1; v.
mai sus, nota 1:!.
68
D. Ciurca- :\'. (;oslar, op. cil.; Th. Sauciuc-Sihrnnu,
Xou11elles recherclrc.• el fouilles arclréologiqrres en Roumanie,
BSHH, 28, 194ï, 1, p. 158.
69
D. Ciurca - N. l.oslnr, op. cil., p. 111 - 11-1. În
nfarii de ins('J'ip!iilc aid publicnle, in jurnalullui D. Ciurea
sint menp .. nalc alle lrci inscrip!ii ramasc carc
dcocamdalii n-nu putut fi idenlifkatc de noi nlri pc tcrcn.
De acccn ne mul!umirn sà citiirn nurnni dupa accst jurnal,
din anul 19:18: ,Mar(i, 16 mr,IJ. La o constrm:tic parazi-
larà (sic!) dintrc poarla de E turnul bazinului ( = turnul
nr. 21)- un fragment de inscriptic angnjata iu zid, liisatà
,in situ", cu urrniitorul continut: ... Kl\'S CHE(S)
CENS PRO SAL\'(TE"I SYAM ET):\',\TOH\'"1 L(ihen-
lc)AN(ima)(F(eeit\ . . 1/iercuri, 17 arrg. La construc-
tic parazitara (sic!) un ait fragment de insnip!ic pus i"'-crs
in zid: SANCT 1 HEHOI. .. Mar(i, 13 sept. Linga un zid
bine lncrat, lntrc via princi palis bnzilica rle marmurii
un mie altar rlc cail'ar cu inscriptia: LIBERO PATHI
l'(ublius) VAL(crius) 'IACHINUS/EX \'OT(o)P(osnlt)".
60 P. 1'\icorescu, "l'- cil .. p. 169.
61 Th. Saul'iut·-SiiHanu, op. cil., p. 157- l!il ; Gh.
- Dionisie l'ecurnrin, Cu prirJire la apeduclul ora-
Tropaeum, in Omagiu /ni Con.,/ an/in naicolliciu,
1960, p. 515- 518; (;h. Slelû (unerar<i
ineclilti de la 1'ropaewn, Pont ka, 7, 1971, p. 251 -· 257.
27
www.cimec.ro
Fig. 7. - Turnul T21 : 1, vedere spre V; 2, vedere spre E
28
www.cimec.ro
intrerupte din lipsa de fonduri de mijloa.cele tehnice necesa.re pentru un a.rheologic
de mare a.mploa.re, cum trebuia. sa fie de la. Ada.mclisi.
ln a.nii 1960 !Ji 1963, cu prilejul rea.ducerii (1963) !Ji a.!Jezarii in jurul nucleului de zidarie
al monumentului triumfa.l (1964) a. pieselor sculptate (metope, creneluri, frize, trofeul pro-
priu-zis) a.cestuia., tra.nsporta.te in timpul lui 'l'ocilescu la Institutul de
a.rheologie a relua.t sapaturile în punctul respectiv, unde au fost executate pa.tru
radiale pe monument, facîndu-se noi descoperiri
62

lncepînd cu a.nul 1968, în urma. unor între Aca.demiei Republicii
Socialiste România. cu ai Consiliului culturii !Ji socialiste ai Consta.nta., la.
ca.re s-a.u a.daugat români straini, lnstitutul de arheologie în cola.bora.re cu
Directia pa.trimoniului cultural au relua.t sapaturile a.rheologice urmate de lucrarile
necesa.re de protectie !Ji consolidare a.tît pe dea.lul monumentului triumfa.l, cît pe pla.toul din
va.lea. Urluii, unde se a.fla ruinele cetatii Tropaeum Traiani, !Ji în împrejurimi. Pentru sapaturile
a.rheologice a. fost a.lcatuit un colectiv din cercetatori de la. Institutul de a.rheologie (Ion Ba.rnea.,
responsa.bil, Miha.i Sâmpetru, Al.-S. Ioa.na. Bogda.n Cataniciu, Al. Ba.rnea., Ca.trinel
(1970 -1971), P. Dia.conu (responsa.bil a.djunct în 1971 ), la. ca.re s-a.u a.laturat, începînrl
din 1969, muzeogra.fi de la. Muzeul de a.rheologie din Consta.nta (Ra.du Maria. Munteanu,
Miha.i Irimia. (1969), Gheorghe Pa.puc, Constantin Scorpan). La. campa.niile din 1970 1971 an
participa.t !Ji doi arheologi din regreta.tul profesor Nicolae Gosta.r !Ji Constantin Iconomu,
în 1971. Campaniile anua.le de sapaturi au dura.t cite 2-3 luni de zile, de obicei în lunile
de vara, cu prelungiri uneori pîna în octombrie, lucrîndu-se concomitent sa.u pe rînd in diferitc
sectoare de teren, în fiecare din a.cestea cu cite o echipa de circa 10 lucratori sub conducerea.
unui specia.list arheolog, responsa.bil de sector. Noile cercetari urmaresc obtinerea. de date pe
baza carora sa se poata reconstitui cît mai exact istoria. !Ji a. celorla.lte monumente
romane de la Ada.mclisi. ln a.cest scop, s-a început saparea. sistema.tica, pe niveluri de locuire,
a. întregii Totoda.ta au fost relua.te sapaturile la uncle monumente nedezvelite
în întregime, efectuindn-se cu aceasta ocazie o verifica.re a. datelor concluziilor
mai înainte. ln general, se are în vedere dezvelirea. ruinelor romano-bizantin (secolele
IV - VI), peste darimaturile cladirilor din secolele II - III, ale caror ma.teriale de
le-a folosit în mare parte. Pe a.locuri se efectueaza sondaje în stra.turile mai vechi,
pentru culegerea. unor date cu privire la municipiul din secolele II - III la geticâ
a.nterioara cotropirii romane.
Pîna a.cum s-a efectua.t curatirea. întregului teren de tufi!Jmile ca.re pc a.locuri, mai ales
în turnuri !Ji pe locul vcchilor sapaturi, crescusera din non ; s-au înlatura.t gramezile mari de
pamînt depozitate înaintea. !Ji îna.poia portii de E, lînga turnmile ce o flancau în diferite
puncte din interiorul S-au dezvelit cladirile strâzile existente la N S de via
principalis, între latura. de E a. cetatii !Ji cele doua bazilici - ,simpla" cu transept.
S-a. descoperit în îritregime bazilica ,simpla" cu anexele ci, cfcctuîndu-se de-a lungul axului
longitudinal o sectiune de control pentru determinarea etapclor de constructie ale acesteia..
S-a relua.t, efectuîndu-se a.proape în întregime, dezvelirea strazii principale în jumatatea. ei de V,
cu parte din cladirile situa.te de o parte !Ji de alta.. Un mare sector în care au a.ctivat arheologii
din este latura ùc S - S-V a cetatïï pîn:1 la poarta de V inclw;iv, care a fost dezvc-
lita in întregime !Ji consolidata in cea mai mare parte, în exterior. Tot aici, în interiorul
s-a.u efectuat unele sondaje r-;âpaturi de tmti mica întinùere, urmînd sa fie reluaie extiuse
îu viitor.
Pc ani, campaniile de sapaturi se prezinta dupa cum urmeaza:
I. ln anul 1968 s-a sapat pe dea.lul monumentului triumfal !Ji la cetate.
Pe dealul monumentului s-au relua.t sapaturile la. fostul a.lta.r militar roman, unde au fost
ùescoperite mici fragmente din inscriptia. de la fa.ta.da ceramica din epoca respectiva (Mihai
Sâmpetru).
n Responsabilul slipli.turilor prof. Em. Condurachl.
La sliplituri au partlclpat 1\l. Sâmpetru (1960 1963)
A. Petre (1960). Rezultatele acestor siipiiturl :m fost
puhlicate de M. Samp etru, op. cil.
29
www.cimec.ro
La cetate s-a sapat în zona portii de E, între aceasta bazilicilc siLuate spre V, de o
parte :;;i tle alta a strazii principale (bazilica ,simpla" bazilica cu transept). La N de
principala s-a continua,t dezvelirea elaùir·ilor din secolele IV - VI. S-au ùescoperit piese
sculpturale, ceramica, diferite obiecte marnnte, cîtev<1 monede din aceasta perioada de
timp. Descoperirea cea mai importanta o constituie trei altare, dintre care unul cu inscriptie
în limba greaca doua în limba latina, diu secolele II - III, refolosite în secolele V -VI,
în fata cladirii ce marginea. stmda principa.la, imediat la N de poarta de E a cetatii (Ion
Barnea Alexandru Barnea)
63

La S de strada principala a fost relua.ta dezvelirea ruinelor situate imeùiat la E de bazi-
lica cu tram;ept, împreuna cu cercetarea stratigrafica a încaperilor diu acel loc, în vederea
precizarii etapelor de constructie a accstom. S-an descoperit fragmente sculpturotle din seco-
lele V- VI, un fragment de inscriptie din secolul al II-lea e.n., ceramica, (tesserae)
de mozaic (AL-S. t;;tefan) G
4

II. În campania din 1969 s-a Hapat în sectoare din cuprinsul cetaW:
1. Sectorttl portii de E, unùe s-an dezvelit a.proape în întregime ruincle unui mare
magazin ale unei încapet·i miei, a,mbele diu secolul al VI-lea, situate de o parte
de alta a unei strazi perpendiculare pe via principltlis, b N de a.ceasta (Tou Harnea Alexandru
Barnea);
2. Sectorul litlnrii de B, întrc turnurile 21 - 22, în care H-a.u dezvclit partial ruinele
unei mari cladiri din secolul al VI-lea, situata în apropiere<t zidului de incinta (Mihai Sâmpetru);
:1. Sectorul latnrii de N, în <tpropicrea turnului, undc H-a efectuat dezvelirea partialà
a utwi eladiri din sccolul al VI-le<1 (loamt Bogdan Catanieiu).
-l, :1, 6. Sectoarele dinspre latura de S a cdiifii, uJHle s-<tU descoperit în parte ruinele
unor elalliri diu secolul al VI-lea ale turnului de aparare Tl8. S-a efectuat un sondaj la E
dP t urnul T19, în interiorul exteriorul cetat-ïï, perpendicular pc zidul de incinta (Maria
MuntPanu, Mihai Irimia Radu
05

III. În curt:iul campaniei din 1970, s-:tn în mai multc sectoare din
interiorul extcriorul cctaiii Tropaeum :
1. Poarta
1
'li latura de E. S-lb degajat în întregimc latura de N a turnului Hit.uat la nordul
intràrii de E (Tl). S-a descoperit majoritatea ruinelor din secolele IV-VI existente la. N de
via principalis, între bazilica ,simpla" zidul de incinta (Ion Barnea Alexandru Harnea).
S-a trasat o sectiune perpendicula.ra pe latura de E a cetatii, de o parte de alta a. zidului
de incinta, imediat la S de turnul de la S intrarii de E (T22). S-a degajat latura de S a
acestui turn. S-au dezvelit ruinele cladirilor situate la S de via principalis, în apropierea portïï
de E (loana Bogdan Cataniciu). S-au continuat sapaturile începute în 1969 pentru degajarea
edificiului ce He înalta în apropierea h1turii de E, între turnurilc 21 22 ale cetat.ii (Mihai
Sâmpetru);
2. Strada principalii. S-an trasat doua perpendiculare pc via p1'incipalis, pc
panta de hi N-V de basilica forensis, cu scopul de a determina nivelul stràzii, aspeet·nl cana.-
lului de pe mijlocul :1eestcia r.tportul dintre strada cladirile învecinate
66
;
3. Sectorul de N. Continuîndu-se sapaturile începute în 1969 s-a trasat o nouà sectiune
(a V-a), urmarindu-se delimitarea con;;tructiei ce se înaLÇa catre mijlocullaturii de N a cetatii
(Ioana Bogdan Cataniciu) ;
4. Lat·ura de S. S-a dega.jat la exterior curtina dintre turnurilc 19 20. S-au efcctuat patru
perpendiculme pe curtirul. dintrc turnurile 18 19, în scopul urmaririi stratigrafiei
în afa.ra incintei :l. dczvelirii întregii cm·tine hl. cxterior. S-a început dcscoperirea tcmeliilor
unei din :tf<tra. incintci, întrc tnrnul 20 poarta de S. S-au continuat !'lapaturile
63
Al. Barnea, Trei allan• inedite de la Tropacum Traitmi,
SCJ\', :.!0, 1969, 1, p. :i!l:i · ()()9; itlem, T'irgr urhilrrlur(J/c
inedite din ce/aira TrofWt'lllll Traiani, SC:J\', :!1, 1!1711, 1,
p. lill::!- 1)!16.
64
AJ.-S. SCI\', :!0, l!Hi!l, :J, p. lill, nr. 78,
idem, Dada, N.S., XIII, J(J(j9, p. 519.
30
Gu i\laria Munlc:mu, :'llihai lrimia, nadu
SCIV, 21, 1970, :l, p. 509, nr. to:J; idem, Daeia, KS.,
Xl\', 1!l70, p. 149, nr. 103.
"" Call'incl Cardliri arileologice la Tro-
fHIC/1111 Traiani, \ïa prinriJmli• (19711- 1971), SCIVA,
:!ti, 1\Ji5, :!, p. :!::11 - :Hu.
www.cimec.ro
pcntru dczvelirea. ruinelor unui mare edificiu, situat între basilica forensis la,tura, de S
a cetaW (l\Iaria Munteanu, Gheorghe Papuc, Radu
5. Sectorul porfii de V. S-au sa pat pa tru sectiuni la S-V de baziliea ,cisterna ", în scopul
degajarii în întreg1me a ruinelor din aceasta zona, aùuse la lumina partial în nrma sapaturilor
mai vechi. lntr-o sectiune s-a, descoperit un altar închinat lui llereu[('8 Hipensi.'l (Nicolae
Gostar)
67

IV. ln 1971, s-a sapat în urmatoarele sectoare diu interiorul diu afam cetatii:
1. Sectorul turnulni Tl. S-a continuat :;;i terminat seqiunPa începuta in 1970 la N
de turn, degajîndu-se paramentul exterior al zidului de incinta in punctul de nuire cu
turn. S-a constatat ca zidul fusese demantelat sistematic, în vederea refolo:ürii pietrei ca mate-
rial de constructie. ln a,ceasta sectiunc au fost efectuate sondaje pîna ht pftmîntul steril, în
scopul urmaririi succesiunii stratigrafice a depunerilor din secolul al II-lea pîna la seco-
lului al VI-lea. La E de turnul Tl s-an executat trei sectiuni radiale, pentru stabilirea asppc;-
tului, traseului datei constructiei canalului de scurgere care coboara din cetate, trecînd
pe sub poarta de E îndreptîndu-se mai departe în afara, spre valceaua din partea de
E-N -E a cetatii (Ion Barnea);
2. Seclorul turnului T22. La S de acef\t. turn, de o parte :;;i de a,lta a, zidului dt> ilwintü,
s-a continuat sectiunea începuta în 1970, stabilindu-se stratigrafic mai multt> faze ue exi,;-
tenta a cetatïï. Doua sectiuni în cruce în interiorul tnrnului au adus _la lumina gropi ùe uz
casnic, continînù ceramica romana daciea din secolele II - 1 Il e.n. In intl'I'iorul s-a
continuat degajarea unui edificiu de la S de ria principalis, în apropien•a 1 mnului 22 (Ioawt
Bogdan Ca.taniciu);
3. Sectorul dintre latura de E a cetiitii bazilica ,simplii". La, N de via prirwipalis, întrc
zidul de incinta lmzilica, ,simpHV', 8-a.u sa pat doua noi (85 S6 ), lungi de circa,
40 rn fiecare, continuîuclu-Re descoperirea ruinelor edificiilor romano-1Jizantine (8ecolele IV -VI)
clin acest sector. Printr-tl secFune perpendiculara pc via prineipalis, la, E de bazilica. ,sim pla",
s-a efectuat un sondaj pîna în stratul sta·il. La extremitatea de S a sectiunii s-a degajat
<·analul ùe scurgere :;;i apeductul din tuburi de lut ars bine piistl'<t1e (Alexandru Barnea);
-!. Sectoml ba.:::ilieii .cu transept. La S de via a fos! urmiirit studiul sistematk
al constructiei de ht E de bazilica cu transept. S-au precizat planul <·onstructiilor stratigrafia
!lepunerilor din punct. descoperit resturile unui canal de scm·gere orientat catre
strada principalii numeroase fragmente de marmUl'a provenind probabil de la deeorul arhi-
teetural al bazilicii cu transept situate imediat b Yest (Al.-S. l)tefan).
;). Sectorul bazilicii ,simple". Prin doua sectiuni orientate E-V s-a identifieat strada
perpendiculara pe latma, de N a strazii principale, la V de bazilica ,simpla" s-a, degaja,t
partial atriul acestei bazilici, necunoscut înainte (Ion Harnea).
6-7. Sectorul vùt principalis. Pe str:tda. principaH, b :\ de lmsilica s-au desco-
perit temt'liile unei com;tructii aproape p[Ltratt>, al carei zid de :mpra.pune canalul seurgere
dl' pe mijlocul strazii principaJP, ceea e<'· a dus la eonduzi.t in t impul ultimei etape de construc-
tii, ca.nalul nu mai era folosit în punctul respectiY. La N ùe Pin principnlis, în cuustruc-
1i<•i amintitt•, un alt. edificiu, cu latum dinspre str:ul[t deschisii, .fara zid, se iHùlta deasupra
lillO!' temclii mai vechi (Nicolae Gostar Constantin leonomu). 'l'ot pe ria principalis, puÇin
mai departe spre V, o noua seetiune pcrperuJiculara pe strad:1 urnuhea verificarea
mzultatelor ob\.inute cu un an mai inainte în sector. Aiei s-a obserYat ca în secolul
:tl VI-lea canalul de scurgere em înc:\ in fnnetiune, ht S ùe el fiind eonstrnita o loeuinFi eu terne-
lia de piatl'il. Dintrc cPle doui1 nivdm·i stratigrafiee ale stnlzii principalP, ult imul
aePstl•i locn in(<'. În pm u-t ul respPct iv eanalul de semgPre :Lpl•ùuct ul s-an p[tst rat destul
lit' hill<' GS.
8. Colfnl dP 8-1" al celâ,lii. La S de bazilica cist.emit s-:Hl d<•scoperit pmtial priu
(N yast complex de lm'ninte din ultinmetap:1 delocuirc a <·l'tatii (,;Pcolul
al YI-l<·n) a fost ohsN'Yatii PxistPnta nnor strazi (Niculac Uustar).
•7 :-.;;. Goslnr, Dncin, N.S., X\', 1971, p. :1(i1, nr. 1;
iùem, Herculfs Ripmsis, Anulfie Universi/â/ii .. -·li. 1.
islorie, t. XIX, 197:1, p. (i!)- 7:1.
•• \'. mal sus, nota 66.
31
www.cimec.ro
9-10. Sectorul dintre basilica .forensis latura deS a cetalii. Aproximativ la jumatatea
dist.antei dint.re basilica .forensis latura de S a zidului de incinta, s-a continuat dezvelirea
prin sectiuni a ruinelor unei mari constructii, pro babil locuinta ( domus) unui aristocrat din
ultima etapa de existenta a cetatii (Maria Munteanu). !mediat la S-V de aceasta locuinta
este în curs de degajare un complex de alte locuinte din perioada tîrzie, dintre care una
prevazuta cu hypocaust
89

11. Latura de S a cetatii. Operatia de degajare sistematica în exterior a laturii de S a
cetatii, începuta în 1970, a fost continuata în 1971 prin sectiuni exterioare, perpendiculare pe
zidul de incinta. Cu aceasta ocazie au fost dezvelite partial platformele masive de zid ale unor
apartinînd cetatïï a carei constructie a început probabil în ultimul deceniu al secolului
al III-lea, dar n-a fost terminata
70
• Cu privire la zidul de incinta din anul 316 s-a facut obser-
vatia ca paramentul din blocuri de piatra mai mari cioplite regulat, a fost sistematic deman-
telat în cursul secolului al X-lea, în vederea refolosirii pietrii ca material de constructie, pro babil
pentru valul de piatra dintre Axiopolis Tomis (Petre Diaconu Gheorghe Papuc).
12. Sectorul porJii de S. Importante observatH cu privire la etapele de constructie de
refacere ale zidului de incinta s-au facut în zona portH de sud a cetatïï, unde au fost dezvelite
temeliile unei mari constructH exterioare (Radu
13. Apeductele. În afara zidului de incinta, prin sapaturi, sondaje, interventii de salvare
cercetari de suprafata, s-au studiat cinci apeducte situate pe cele doua versante ale vaii de
la S-E de cetate. S-a precizat traseul s-au examinat tehnica fazele de constructie ale
acestor apeducte
71

14. Tumulul de pe dealul monumentului. S-au reluat sapaturile de mult întrerupte la
tumulul roman situat la N de monumentul triumfal, în scopul verificarii situatiilor înregistrate
aici în secolul trecut. Prin sectiunile trasate la V, E S, s-a studiat atît partea exterioara a
movilei construite din ziduri concentrice de piatra, cu umplutura de pamînt între ele, cît
inelul central. S-a urmarit precizarea raportului cronologic între turnul monumentul triumfal.
De asemenea, s-au studiat elementele constructive ale acestuia, în vederea consolidarii lui
(Mihai Sâmpetru) 72.
V. În 1972, întreaga suprafata a cetatii, inclusiv presupusul bazin din coltul de S-E,
a fost împartita în 63 careuri, fiecare cu latura de 50 m. Numerotarea lor s-a facut de la V
spre E, începînd din coltul deN-V al cetatii. S-au continuat sapaturile în cetate pe dealul
monumentului triumfal. în cetate s-a sapat în urmatoarele sectoare :
1. Poarta de E. LaS de aceasta poarta s-au încheiat sapaturile urmarind stabilirea fazelor
de constructïe ale zidului de incinta din acest loc s-a continuat degajarea edificiului de
mari dimensiuni din secolul al VI-lea, existent laS de via principalis. La circa 50 rn Ede poarta
s-au cercetat cele trei apeducte ce se îndreapta spre intrarea cetatii (Ioana Bogdan Cataniciu).
LaN de via principalis, între bazilica ,simpla" latura de E a cetatii, s-a continuat dezvelirea
prin sectiuni, apoi prin înlaturarea malurilor dintre acestea, a ruinelor de construcvii din
secolul al VI-lea c.n. (Alexandru Barnea).
2. Bazilica ,simpla" (A). S-a dezvelit în întregime atriul bazilicii
73
, strada existentala V
de acesta parte din încaperile cladirii ce se înalta dincolo de strada. Sectiunea deschisa de-a
lungul a.xului bazilicii a dus la descoperirea unei cripte sub altarul acesteia (Ion Barnea).
3. Latura de S a cetatii. S-a continuat degajarea în exterior a zidului de incinta, între
turnurile 17-18. A fost adusa la lumina temelia (platforma) de zid cu mortar a unui turn
a.nterior etapei de constructie Licinius - Constantin (316)
74
s-au precizat doua refaceri ale
zidului de incinta romano-bizantin (secolele IV -VI). Cercetarile au confirmat ca paramentul
zidului de incinta a fost demantelat sistematic în secolele X - XI (Gheorghe Papuc). La poarta
81 C. Scorpan, Fouilles archéologiques d Tropaeum Tra-
lanl, Zone C, 1971, Pontica, 7, 1974, p. 339- 362.
70 Gh. Papuc, Nouvelles données sur l'édification de la
cité Tropaeum Tralani, Pontlca, 6, 1973, p. 117 - 128;
Idem, Citeva considera/if prlvind construirea zldulul de
lncintcl al cettl/ii Tropaeum Traiani, Pontlca, 7, 1974,
p. 325- 337.
32
71 AI.-S. Apeductele celtlfii Tropaeum Traianl,
BMI, 41, 1972, nr. 3, p. 43- 53.
72
Da ela, N. S., XVI, 1972, p. 325- 328, nr. 1.
73 I. Barnea, Atriile bazilicilor de la Tro-
paeum Traianl, SCIVA, 26, 1975, 1, p. 61- 65.
a V. mal sus, nota 70.
www.cimec.ro
de S s-a stabilit stratigrafia depunerilor din epoca romano-bizantina secolele IV-VI) s-au
dczvelit în întregime temeliile unei construcW exterioare (Radu
4. Pe dealul monumentului s-a sapat în continuare în partea de E a tumulului de la N
de monumentul triumfal, facîndu-se noi observatii cu privire la sistemul data de constructie
a acestuia (Mihai Sâmpetru) 7s.
VI. În campania din 1973 s-au continuat sapaturile numai in trei sectoare principale
de la cetate :
1. Sectorul porJii de E. S-au dezvelit in continuare ruinele cladirilor ce se inaltau de o
parte de alta a stradelei perpendiculare pe latura de S a strazii principale. !mediat la V de
turnul 'l'22 s-au descoperit temeliile unui turn in teri or din secolele II-III. Printr-o sec ti une
trasata în af<nii, perpendicularii pe drumul de acces în cetate, s-a urmarit configuratia terenului
de la E de turnul T22 traseul apeductelor ce se îndreptau spre intrarea in cetate (Ioana Bogdan
ŒLtaniciu).
în sector, la N de via principalis, s-a o noua sectiune (S9), orientatâ.
B-V s-au eliminat portiuni din malurile lasa te între sapa te în anii precedenti. În
acest fel, s-au degajat în o buna parte din cladirile romano-bizantine de la E de bazi-
lica ,simpla". S-a constatat ca în secolul al VI-lea terenul din imediata apropiere a absidei
bazilicii era liber de orice fel de constructii (Alexandru llarnea).
2. Sectorul bazilicii ,simple" (A). S-au descoperit în întregime atriul bazilicii strada
de la V de acesta constatîndu-se ca era marginita de portice pe ambele laturi, ca via princi-
palis. Sectiunea sapata de-a lungul axului bazilicii a dus la concluzia ca aceasta a fost construitâ.
în timpul împaratului Anastasius I (491-518) a fost refacuta sub Iustinian I (527 - 565),
cînd a fost înaltat nivelul pavimentului interior. în sectiune s-au întîlnit un zid piese arhitec-
turale din secolele II-III, precum un paviment din pietre cu mortar apartinînd secolului
al IV-lea (Ion Barnea).
3. Latura de S a cetajii. A continuat degajarea la exterior a curtinei dintre turnurile
T18 T19, in vederea restaurarii lor de catre Directia patrimoniului cultural natiOnal
(Gheorghe Papuc).
VII. În 197 4 au fost continua te sapaturile la cetate, în sectoarele de mai jos :
1. Poarta de E. S-au încheiat cercetarile în zona turnului T22 ; s-a dezvelit în intregime
cdificiul romano-bizantin de la S de via principalis s-a terminat cercetarea fortificatiei
romane timpurii de la V de turnul T22 (Ioana Bogdan Cataniciu).
La N de via principalis au fost urmarite in continuare ruinele constructiilor romano-
bizantine prin inlaturarea malurilor dintre sectiunile sapate în anii precedenti. Într-un sondaj
efectuat la V de turnul Tl a fost dezvelita temelia unui zid mai vechi, apartinind probabil
incintei din secolele II-III (Alexandru Barnea).
2. Baznica ,simpla" (A). S-a dezvelit în întregime latura de N a bazilicii, intîlnindu-se
unele constructiuni anexe (Ion Barnea).
3. Bazilica cu transept. A fost initiata explorarea temeliilor unor cladiri, apartinînd ulti-
mului nivel de locuire al cetatïï, situate la S de via principalis la E de bazilica cu transept.
Oladirile erau dispuse în terase coborînd catre strada principala (Al.-S.
4. Via principalis. La N-V de basilica j01·ensis, pe panta din spre poarta de V,
au fost reluate sapaturile pentru dezvelirea in continuare a celei mai importante artere de
circulatie a romano-bizantin a unei parti din cladirile adiacente (Ion Barnea
Alexandru Barnea).
5. Latura deS a cetaJii. S-au dezvelit in exterior curtina dintrc turnurile 16-17, împreuna
cu cea mai mare parte a acestor turnuri (Gheorghe Papuc); turnul T20 parte din zidul de
incinta vecin (Radu
76

VIII. În 1Y75 s-au continuat sapaturile la, cetate dupa cum urmeaza:
75 Dacia, N.S., XVII, 1973, p. 361-362, nr. 1. 7u Ibidem, XIX, 1975, p. 269.
5-c.l813
33
www.cimec.ro
1. Jl ia principalis. S-a degajat cea mai mare parte din jumata,tea de V a strazii prim+
pale (c(·a 100 m lungime 17 rn latime), cu portiuni din cladirile situate la N "i la S de
aeem;t a. R-an pfectnat unelc sonllaje pentru identificarea celor mai vechi urme de locuire
pen1m Htahilin·a stratigrafiei în zona respectiva (lon Barnea, Ioana Bogdan Cataniciu, Alexan-
drn BarnPa).
2. Poarta de S. S-a cercetat zona extramurana diu fata portïï de S, plus o supraJat,a
de 40 m
2
diu interiorul ,bazinului" situat imediat la E. S-a dezvelit un cuptor pentru cera-
mica, construit în secolele IV-V, în apropierea portii. S-a reluat cercetarea zonei din interiorul
ePü'itii, imediat lînga poarta de S (Radu
3. Latura de S-V a cetatii. S-au degajat în întregime la exterior, în vederea restaurarii,
turnurile 17 16, precum curtina dintre turnurile 15 - 16. S-au relua.t sapaturile la poarta
de V, degajata de Tocilescu, dezvelindu-se în întregime turnurile situate de o parte "i de alta
(14 foii Hi). in interior s-au cfectuat sapaturi la N de via principalis, în fata intrarii în turnnl
'1'14 (Gheorghe Papuc).
4. Apeductele au fost urrnarite în continuare la intrarea în marcle bazin din coltul de S-B
al cetatii (Al.-S.
5. Pe dealul monumentului au continuat sapaturile la tumulul funerar. S-a urmarit in
special raportul stratigrafic între monumentul triumfal tumul (l\Iihai Sâmpetru).
În campanille anilor urmatori se va continua degajarea "i restaurarea incintei pe latm·a
de V, între poarta mare de pe aceasta la tura turnul din coltul de N-V al cetatH. Paralel v or fi
dezvelite constructiile extramurane din apropierea incintei, studiindu-se raportul cronologic
functional dintre ele. operatie va trebui efectuata pe latura de S-E incintei,
între poarta mi(•a de pe latura de S poarta mare de pe latura de E. Aici va fi
în mod Hpecial conRtntctïa anexa a marelui ,rezervor de apa" raportul ei fata de cetatea
propriu -ziRa.
În interim·ul cetatïï yor fi continuate sau reluate Hapaturile de verificare, in YPderea n•:-;tau-
rftrii, la unele mari construqii dezvelite de Tocilescu (basilica Jore11sis, bazilicile ,:-;impla" (A),
de.marmnrâ. (B), ,cisterna" (C) cu transept (D), cu anexele lor. De asemenea, va fi dt>gajahl
în continuare strada principaH'i. orientata N -S (cardo), cu parte din cladirile :lùiact>nte, pt•
dintre lw.'lilica forensis poarta mica de pe latura de S a cetatïï. V or fi d<>scoJwritP
în întregime consolidate unt>le cladiri mari a earor de ùezvelire a început mai
mult sau în ultirnii ani.
P(•ntl·u o cît mai buna ùocumcntare cu privire la de la începutul pîua la
ei, va eontinua efectuarea ùe sondaje pina la solul viu în interiorul în vecinatatea din
afam incintei; vor începe sapaturi sistematice în necropolele eetatii. Se vor încheia eereetarl,a
apeductelor eetatii sapaturile la mausol<•ul altarul de pe ùealul monunwntului triumfal,
în veùerea p11hlidi.rii lor definitive.
34
www.cimec.ro
Il. STRA TIGRAFIA
Ioana Bogdan Cataniciu, Alexandru Barnea
J) in! n• toate sondajele stratigrafice efectuate în anii 1968 - 197 5 do ar sectiunea, de pe la tura,
de E a incintei, în dreptul turnului de poarta T22 (sector n -- SI), :t avut ca urmare
stratigrafiei complete, nederanjate a Tropaeum Tmiani (fig. 8, 9, 10). Vom folosi ùeci
rt>zultatele acestui sondaj ca baza pentru descrierea stratigrafiei
Sondajul stratigrafic SI - la din sectorul D facut la 12 rn de intrarea de E a
arc pe de o parte avantajul ca înregistreaza toate fenomenele de natura constructiva istorica
ale incintei, dar pe de alta parte tocmai data fiind în topografia unui
a unei fortarete schimharile multiple prin care ea trece, sapaturile pot sa surprinda aici
momente de refaccre care sa nu aiba valabilitate pentru întreaga stratigrafie a în
atwasta faza a cercetarii nu avem de control pe toate laturile incintei. Pe cît am pu tut
sa ne dam Heama, am exclus acele observatii care aveau un rost particular, legat doar de
eons! ructia por·tH· Sapaturile stratigrafice efectuate în sectoarele A, R C vor fi discuta te
în nütsura în c:tre completeaza observatiile ùin scctiunea SI, ùin Hectorul D.
Pla toul pe care s-a construit cetatea de la Adamclisi este eonstituit din loess galben deschis,
ve c;u·e l-am gi1sit în toate sonùajele la baza depunerilor arheologice, la -4-4,50 rn, fa ta de
nivelnl solului actual. În acest pamînt galben s-au descoperit, în ùouii, puncte - în sonùajul
dPctuat în interiorul turnului T22 (S VIla) în sondajul de pc v1:a principalis (SXI, sector
B -C) - ft';tgrnente de vase preistorice întregibile, provenind probabil din necropole (fig. 140).
Peste parnîntul galben la -3,90 - 4,50 rn, se afla un strat (NI) de pamînt brun-închis,
<tmestecat cu o cantitate mare de carbune. Stratul gros de 0,30 - 0,50 rn contine
rmrneroa,se fragmente ceramice dacice romane o oarecare eantitate de zgura de fier. Acest
str<tt s-a ùescoJwrit în din zona turnului de poarta T 1, :'lect or A, dar în Sia,
în al'am, zidului de incintJt, mule pare îndepartat intt>nt,iouat.
1 >easupl';l, <l.nestei depnneri a,rlwologiee, He afla, hl, --:3,fïO --- :1,80 m, un nivel marcat în
apropit>rea irH'i ntd de un sLrat; de mortar sfarîmaturi ilt> piatr:i, gros de 0, LO - 0, Hi rn (NII ),
raspînd iL JW o d h.;tanta dt> tl rn în interiorul incintei. Dat fiind l'apt ul ca la acest ni v el au exist.at
i;li fo.<wt lu'rma, dPKcoperite în exteriorul am consider<tt ca el reprezinta nivelul la
s-<1 eom;trnit prima incinta ùe la Tropaeum 1'raiani. Pc :west nivel Ke afla un strat groK
de aproximaJiv 0,30 rn <lin parnînt de culoare pigmentat cu carbune,
i;li în Jmgnwnte r.eramiee romane t.impurii. Pe henna est.e depuKa o oarecare cantitate
de i;li ar:mra (0,1 -- O,Hi rn), ee KP eouRt,-.,t.a i;li în alte puncte ale cetatii.
(JpJ clt--al tr·t>ilt'a nivtll (Nill), c·e xe Hprijina pe acPst st.rat cle cultura eonRta clin
pitrnîut t:u·c·, hi"tt.ut., bnw-g-i"t.lbui pe aloeuri din pavaj de holova.ni de dimensiuni mijlo(•ii, He
g-itst'i;\Ltl la m. c,mwteristica de eulturft depus pe :west nivel consta în hogii-
t.ia. clt'osPhit t1 <t desco1wririlor cerarnicc. ln <tePasta et.apa, hama R-a înaltat ùeaRUJH'<l un ni st.r:1 t
dt> i;li pi"unint dP nin•lam, groR cle 0,20 m. 0 monecli"t emisa de Septimius ::-; .. \.PI'IlR a fost
dt'fWOperita t·hi<tl' pc /J('I'UW. aces(.ei faze. continua sa in <lCl'C<li;lÎ
ca in etapa, anterioara. Sfîri;litul acestei etape este marcat ùe un incendiu ale carui urme s-au
raspîndit pc nivel a fost sesizat foarte clar în interiorul cetatii, în S III - V, sectorul A,
urulc o cladirP (E3,1), partia.l ùezvelita prin son<laj fnKf'Re flczafPctata aeoperita cie stratul
ùe nivelare din Sl'eolul al IV-Lea (fig. 11, 12, 13).
35
www.cimec.ro
Fig. 9.- Imagine partialâ a peretclui deS al SI, sector D.

Fig. 10. - Imagine a sectiunii Sla, sector D.
J6
www.cimec.ro
c:...
'""'l
v !1 8 7 6 5 4 , s E
--------------------------------_:z:_:id::._:tk::incinli /46m-+
0 1 2m
v
NVIA
NV
NIV

N 111
NU-----
__ ,
\ -_f ..
1 - \ .""' ,/ •• - - \ 1 \
,,\,.,,, ..... \/·,/-1
,-r·-'-.
N
v
.. . ".:. ,-. . . "/>. :-Y.·f; -j

ljllll'fl.1+NIV



Fig. 11. - Profilul de N al sectiunii SIII,
pianu! sectiuni cu locul descoperirii
de denari.
sector A;
tezaurului
Fig. 12. - Profilul de ;-.; al secpunii SIY, sector A.
l

www.cimec.ro
in exteriorul cetatii, peste NIII elo\t.e dP]JU:-\ un strat de pamînt adm;, gros de aproximativ
0,40 - 0,50 rn, ca.re baza pentru uivclul Ile calcare NIVA. Acest nivel trebuie sa fi
avut o durata în timp d<'sl ul de lunga, di.ci ln, un moment dat stratul de pamînt adus este
JlCrforat, lîngà zidnl ùe de o t,•roapi\. lunga îngusta, care se pîna la. talpa
.Fig. 14. - Fata lnterloarii. a zldulul de lnclntii. in SI•
sector D ; sub plintii. se vede modul neingrijit de
a funda\id.
1
Slratul de mortar despiirtit in doua de tm strat
de p:1mint galben, deasupra eàruia s-a gii.sit moneda amin-
tilà. Este greu de spus dacü accastâ separare are snu nu o
38
sesizat pe toata sapa-
turii ùin exteriorul incintei, este mai lat în zona
turnului T22 ; profilul perpendicular pe latura
sudica a acestui turn a constatat cil.
avea, de 0,50 m. Am interpreta t acest
:;;ant ca fiind groapa sapata pentru dezvelirea.
tâlpii zidului de incinta, în momentul construirii
turnului T22, pentru a se introducc fundatia
a,cestuia la nivcl cu een a, zioului dej<t
ex istt•nt, ecrin ta impustt de principiilc ruc-
tivt•. Groapa este plina cu sfarîmaturi de piat.r:'i.
mortar, ceea ce demonstreaza o inleJTl'Jif ic
la zidul de incinta. t;;antul de U}J:I.-
mre dm faza anterioara a cctatii exista în
aceasta perioada, avînd însa un profil rotunjit
mai pufin adîncit. ln interiorul cetatii, nivclul
de calcare este marcat de un strat de pamînt. gal-
ben batut,gros de 0,05 - 0,10 rn, la -2,80 -
- 2,90 m; el corespunde talpii zidului, talpa
lata de 0,20 m, de elevatia zidului.
Aceasta plinta interioara, la fel ca fundatia,
este de cca 0,90 m mai înalta decît cca din
exteriorul - fapt in teh-
nica de a zidului -, ceea ce ne deter-
mina sa o socotim o de a zidu-
lui cetaW în aceasta faza (fig. 14). La numai
0,10 - 0,15 rn deasupra acestui nivel, sprijinit
pe un strat de pamînt se afla
un nou nive! (NIVB ), de la care se face în exte-
riorul cetatH o noua interventie de consolidarc
a zidului. În stratul de mortar, lînga incin-
ta
1
, s-a descoperit o moneda de la Theodosius
al II-lea. Fossa :este abandonata, în ('a, aflîn-
du-se o mare cantitate de boloYani ulocuri de
scmtwicat,ie peulru isloria rcfaccrilor succesi ,.cale indulci,
conslderii.m ncc!'sarii mrntiotHln·n situntiri
cum ca se prezintà.
www.cimec.ro
para.ment aruncate pcntru a o umple. Acum arc loc locuinÇelm· extmmurane, def>co-
perite în zona portii de E {f;ector A tn interiorul cetatii, nivclul sc aflala -2,60 - 2,70 m
ef;te marcat de pietre lut batut.
Nivelul penultim de locuirc constatat f;tratigrafic (NV) la --1,90 - 2,20 m (în intcriorul
cPHitii la -1,10 m) se :-;prijina pc un pamînt gros de 0,30 - 0,40 m, carc s-a
depus peste nivelul anterior (NIVR). Nivelul este bine marcat de pamînt batut sau pavaj
de piatra pc care se afla ccnuf;\it hucitÇi de carbune. Depunerea arheologica de peste nivel
are o nuanta din cauza resturilor de caramida, tigla, chirpici pamînt ars. În
apropierea zidului de incinta, acest nivel printr-un puternic incendiu, zace peste un strat
de piatra cioplita mortar gros de 0,30 - 0,40 rn, dovacla unei activitati constructive cle mari
proportii. Nivelul, foarte bine cunoscut prin sapaturile în suprafata, este caracterizat printr-o
reînflorirc a vietii în cetate, fenomen observat atît în zona incintei, care sufera o noua refacere,
cît în interior, unde se reconstruiesc edificiile vechi sau se construiesc altele noi. Este momentul
în care se in vremea lui Anastasius, bazilica clenumita ,simpla" (A); moment
exprimat i'ltratigrafic prin placa cle mortar amestecat cu caramida pisata, din extremitatïle cle
V ale sectiunilor SHI, IV, V din sectorul A; placa de mortar s-a descoperit la aproximativ
-1 rn, avînd grosimea de 0,15 - 0,25 rn întinzîndu-se pe o suprafata de peste 15m
2
(fig. 12).
Am presupus ca aceasta placa este de fapt groapa de mortar folosita la edificarea sus-numitei
bazilici, la a carei zidarie s-a folosit mortar identic. Dealtfel, la curatirea unei gropi din seco-
lul al VI-lea, care a perforat o margine a gropii de mortar, s-a gasit o monecla cu efigia lui
Leon (457 - 474), batuta la Constantinopol: moneda poarta urme de mortar cu caramida
pisata din groapa cu mortar, care deci, a fost utilizata dupa cmiterea ei. Se pare ca acum sc
la rcfacerea. incintei un mortar amestecat cu putina caramida pisata, fapt ce se
poate deduce din prezenta unei lentile de mortar cu pigment de ca.ramida resturi de la cioplirea
pictrii (lînga 7.idul de incinta, groasa de 0,27 m, treptat subtiatit spre interior).
acestei etape de locuire este marcat de o pnt<'rnica dü;trugere, însotita de incen-
diu. Stratul de inccndiu, acolu Hilde n-a fost îndPpartat, ci nivdat, :11 inge în interiorul cctatii
o grosime maxima cle 0,30 m.
TJ<t <tproximativ -0,90 m (în interiorul let -0,70 m), zitcîud pc uu strat de umplu-
tura sau pe nivelarea stra.turilor de darîmittura, se afla ultimul nivcl, clar surprins în profilP
(NVIA). Pe nivel s-au gasit numeroase urme ma,tcriale ale unei locuiri înscrise în coor-
donate ca în faza anterioara. Locuirea. din accastit ultima faza, observa.ta stra.tigmfic pc tot
întinsul cetatïï, se afla imediat sub stratul de darîmaturi ce acopera suprafata cetatïï. Darîma.rea
finala este un proces îndelungat nu este urm:1rea unei c tuze violente, ci a unei parasiri treptate
a Stratul de darîmatura se compune din pietre, chirpici :trs sau crud, amestecate într-un
pamînt granulos probabil pamînt vegetal.
Numai pe alocuri s-a putut descoperi nederanjat un nou-nivcl (NVIB). Aceaf:lta f<tza de
locuire, confirmata prin observa.rea unor amenajitri funct,ionalc ale din intt•riorul
are doar în unele zone o înitltarc de cca 0,20 - m de nivelnl anterior constit
din pamînt galben adus, lipit peste depunerile destul de subÇiri ale nivelului anterior
2

În SIV din sectorul D, ln, -0,60 m, pe nivelul NVlB, pastrat in mai mare masurit în
accesulla zid dintre edificiile D2 04 (nesapat) am descoperit cîteva bucaÇi de mattoni antdi
(caramizi nearse). Aceea!}i situa.Çie am observat-o in 1970 pc latum de N a incintei, ceea ce
ne face sa credem ca dupa distrugerea. rmferita de cetate cu ocazia atacului êtvar, s-a refacut
partea superioara a zidului cu o ,palisada" din caramizi nearsc.
În apropierea incintei, stmtul de darîmaturi este foarte gros, ajuugind in exterior la
1-1,20 m.
S-au putut constata,
3
unnele unci diirîmari sif;ü•matice a zidului de incintii; gropilc de
extragere a pietrei de parament urmaresc consecvent phtnul cetatii pîna la baza ziclului,
rupînd de cele mai multe ori legatura stratigrafica cu zidul de incinta (vezi profilul SIVa, sec-
2
!. Bogdan Ciiliinidu, :\1. :\liirgineanu-Càrsloiu,
HevJ\Iuz:\lon., 2, 1975 1. Bogdan Cil.tiiniciu Raportul
derinitiv asupra sàpâturilor in scclorul D(ms.); de asl'-
menea, ln scctoarcle vecinc la M. Sàmpetru,
SCIY, :.!:.!, Hlïl, :.!, p. :.!19 C. Scorpan, l'onlit"a, 5,
1972, p. 349, 356- 357.
3
fâculii in sectorul C, în campania 1971,
de Petre Diaconu.
3!)
www.cimec.ro
tor A). Peste aceste gropi s-a depus un strat de humus gros de 0,20 - 0,30 m, observat
doar in punctele unde sapaturile arheologice de la secolului al XIX-lea - începutul
secolului al XX-lea, nu l-au curatit în întregime sau nu l-au deranjat prin evacuarea peste el
a pamîntului din cetate. Pe întreaga suprafata a ceHWi se afla un strat de humus bogat în
urme arheologice, gros de 0,30 - 0,50 rn.
N
5
Fig. 15. - Profilul de E al sondajului SX, sector D, pe drumul de acces in eclate, ln rata
portii de E.
Fig. 16. - Profilul de N al sondajului din încaperea edificiului D3.
Cea mai fidela repetare a situatiei din SI Sia, sector D, s-a obtinut în SX, în urma
unui sondaj perpendicular pe drumul de acces în cetate (fig. 15), unde a fost descoperit un zid
de sustinere al unui apeduct sau al unui drum. .
În tot cuprinsul cetatii s-au constatat ultimele trei faze de existenta ·cu caracteris-
tici, ca în zona turnului T22. Doar în sondajele practicate în partea de N-E
a cetatii s-au putut identifica urme ale nivelurilor anterioare. În general, în zona din interior
primele trei niveluri sînt de constructiile din secolele IV -VI e.n., încît este destul
de dificila deliinitarea lor. În interiorul încaperii y aedificiului D3, am practicat un sondaj (fig. 16)
din care a rezultat un bogat material roman timpuriu aflat în stratul arheologic, gros de
0,40 - 0,50 rn, de deasupra pamîntului viu.
Singurul sondaj stratigrafic pe latura deN
4
, în dreptul turnului T6 (fig. 17), a avut
sa cada într-o zona complet deranjata de constructii din secolele IV - VI e.n. ; s-au
• Sondaj efectuat in 1975, numal in lnterlorul lucinlcl in zona turnulul TG.
40
www.cimec.ro
constatat urmele unei locuiri pentru secolele Il - III e.n. În mica nederaiïj"ata s-a
putut determina deasupra pamîntului viu, un strat gros de 0,70 - 0,80 rn de pamînt lutos
de culoare bruna, pigmentat cu carbune continînd cioburi romane, pe care l-am
stratul de cultura din secolele I - III e.n. Deasupra lui se afla un nivel de cii.lcare
acoperit cu o depunere de 0,05 - 0,08 m De acest nivel un zid, construit în
tehnica legat cu lut galben taiat de zidul de incinta. Pe celde-al doilea nivel bine
pastrat, la -1,50 m, am descoperit o moneda de la Liciniu al II-lea (321 - 324); de aceea
sîntem tentati sa-1 consideram constantinian (NIV). Se succed apoi, ca peste tot în cetate,
nivelurile NIVB, NV NVI.
Pe via principalis, în SXI (fig. 18) s-a descoperit în încaperea C4a, un canal de scurgere
anterior nivelarii de la începutul secolului al IV-lea. Acest canal, databil în secolele
II - III, are cu canalul strazii principale a cetatii romano-bizantine se afla
la aproximativ 5 rn S de axul acestuia·. tn zona, sondajul SXIII - XIV (fig. 19) orientat
paralel cu axul strazii la N de el,. a surprins, dupa cite ni se pare, panta unui sapat de
la nivelul din secolele II - III. Presupusul de -1,50 rn cu deschiderea probabila de
4 - 6 rn, este perpendicular pe via principalis.
În interiorul bazilicii ,,simple" r sectiunea de pe axul longitudinal al aeestei
a obtinut date privind existenta unor edificii impozante din secolele II - III e.n. Tezaurul
de denari imperiali descoperit în sectorul A continînd monede de la Nero pîna la Septimius
Severus, în care ultima moneda dateaza din jurul anului 204, era îngropat pe temelia unui
zid legat cu pamînt, apartinînd unei cla.diri dü;truse anterior ascunderii tezaurului. Refacerile
ulterioare, din secolul al IV-lea nu au mai tinut cont de temeliile acestei cla.diri acoperite
de nivelarea constantiniana (vezi SHI, sector A).
Pe latura de S a incintei, doar o sectiune a atins pii.mîntul viu atît în interiorul, cît în
exteriorul zidului cetat>ïï
5
(fig. 20). sapatura nu a putut fi valorificata complet,
pare sigur faptul ca în aceast.a zon:l. nu a existat o locuire puternica în secolele II - III, iar dupa
începerea constructiPi la incint.a a urmat o faza de întreruperc deKtul de îndelungata
6
• S-au
determinat patru IÜ\·eluri încadrate· cronologic între secolului III-Ica -
sccolului al VI-lea
7

Concluzia principali1 ol.Jt.inuta ca urmare a actualclor cercct.i1ri stmtigrafice rezida în faptul
ca exista o locuire romana timpurie ca aria ocupata de aceastalocuire a fost mai restrînsa decît
cea romano-bizantina.
Cereetarile efectuate pîna in prezent au avut, în primul rînd, rostul si1 evidentieze proble-
mele ridicate· de locuirea de pe platoul din valea Urluii sa sublinieze necesitatea imperioasa
a extinderii cercetarilor privind inceputurile acesteia.
E:xistenta locuirii romane timpurii în cadrul limitelor cehl.tii construite de Liciniu -
Constantin de la Adamclisi, observate prin succesiunea stratigrafica din SI, sectorul D, repune
în diseutie situatia stratigrafica de la Callatis
8
, unde straturile diferite observate in timpul sapa-
turilor au fost considerate umplutura adusa, 1,40 - 1,50 rn peste talpa fundatiei (1). Socotim
necesara repùblicarea în acest capitol, a profilului de la Oallatis, care prin analogie cu cel de la
Tropaeum se poate interpreta corect, folosind doar datele legendei profilului (fig. 21).
Se constata ca, imediat peste talpa fundatiei mai lata decît elevatia zidului de la Oallatis,
exista urma unei gropi în care a fost implantata aceasta fundatie ; groapa s-a sa'pat de la nivelul
:;;olului vegeta.! avea Hitimca fundatiei, ce ramîne însa cîtiva centimetri sub nivelul de calcare
de la care s-a început constructia; groapa, firesc, este plina cu resturi de la cioplirea pietrei.
Peste acest niver constituit de pamîntul vegetal s-a depus este evident în profil, un strat
uniform de fragmente ceramice. Cele doua straturi ulterioare, pamîntul galben-nisipos
6
Sectiune pe Tl8,.efectuatâ in l 069 de l\1. Irimia,diruia
îi multumim pe accastâ cale pcntru amabilitatea cu care
ne-a pus la dlspozitie ohscrvatiilc sale stratigrafice.
6
Gh. Papuc, Pontica, 6, 1973, p. 122 sqq.
7
Informatii primite de la 1\1. Irimia, R.
Gh. Papuc.
8
Al. Sncevcanu.:.. atras atcnp:.. pcnlru primn o:..r;'i
asupra cxislentel •de}Junrrilor arlicologice naturalc iu
sectiunea publicata in Materiale, 8, 1962, p. 440, fig. 2.
În sludiul sâu din Dacia, 13, 1969, p. 354, Al.S. discutâ
tocmai aceasta neconcordan !ii între situa ti,, surprinsâ de
profil, da tele epigrafice interpretarea lor de câtre autorii
raportului de siip:Huri. Comparatia pe care sintem acum în
m:isurii a o face, între profilnl pe inc.nta de la Tropaeum
ccl rlc ln Ca/la/is, confirmi\ ohscrvatiilor lnl
Al. S.
41
www.cimec.ro
""'
N
s
v
0 1 2 'm
E
--
~
~ /
/
NVI
NV
NIV
Fig. 19
Fig. 17
N
0
t
Fig. Hl
Fig. 17. - Profilul de E al sondujului declual in inlerior, pe lalura
de i'\ a ineinlci.
Fi!(. 18. - Profilul de Y al seq iunii SX 1. se(· lor H -- C.
Fig. 19. - Profilul dei'\ al sondajului pc prcsupusa ineinlâ limpurie
in SXIII -- SXIV, sector H- C.
www.cimec.ro
. .:.>
:::;1



;..:. ;::::
>
w
110
>
z

43 www.cimec.ro
V-S·V
44
A-
-B
Zidul
0&

Depvneri mor/eme rie l?iminl lll'ff"ll ce!lv;os IIT1'TI'ITI:l l'.im[nl §'illllen
cenvp §'li!IOi (sec. "' -IV J lillJ.iJ.lliJ.; ntstpos
P.!minlcenvj'os cv Smlnlnegrv cenv.;us
l.llillillillilvrme ll>utfele (sec. v-vt) (nire/;;re)
oé var cu P777J f!iminl pie/re c::::::J Pamti1/ne.9.ricios
amestec o'e Risip rLLLJ de c.;rkar (nireldre) c::::::::J cv t9fcllti(/e ca/car
J'Ir-il o'e morfilr P.Jmi'nlf:JibM-neyrit'ios M.
('{1 plelre cv decalear(nirei:Jre)
111 111 111
v mus an
7
C
rrm ga/ben t'env- Aycohtï de cakar nnm • 1 .
Wil.WU fOS cu vrme de 17!0rl8r ( cio,oftlvri dela incti7l.i"J LillliJ a mm V tl/
c:=:J cu
0 3

fragmente ceramice cv cJrbvne
Fig. 21. - ProfUul pe zidul ùe indnlii <le la r:allalis (publicat duJiil '\fatcriall', R, p. -110, fig.:.!).

ITliii1Il 6
7


'• CIJirpic

OOPietre
'IJIP Chiup fil !igle [2] 5
.
0 2
fl!l!!lljC.iriJvni
1
3m
fig. 22.- Proril11l so11ùajului ùin sert()rul D :11 Dinoye/ia ùupii 0CIV, 5, 1954, 1- 2),
www.cimec.ro
-- probabil o nivelare cu pamînt adus pamîntul negricios pigmentat cu carbune - par a fi
o noua faza de dupa care se face o constructiva la incinta (probabil se înlo-
cuiesc blocuri de parament de peste marcata de groapa ce taie straturile anterioare.
Pentru acest moment exista un terminus ante quem, moneda de la Carinus descoperita în stra-
tul ce-l Pîna în momentul distrugerii finale a incintei (straturile cle mortar mortar
cu piatra) mai exista doua niveluri : cel datat de autorii sapaturii în seeolele V - VI cel final
marcat de pamîntul cu urme de mortar, încheiat, se pare, ca cel anterior cu un
incendiu. Credem ca aceasta interpretare a surprinse de sU.patura pe incinta de N
de la Callatis ilustreaza evenimentele istorice cunoscute din izvoare
9
, care fixeaza reconstructia
unei incinte a callatienilor ( civitas Callatianorum) sub Marcus Aurelius.
Stratigrafia de la Tropaeum Traiani se poate compara cu cea obtinuta la Dino-
getia, în nordul provinciei
10
, unde s-a reiiefat o locuire databila în secolele 1 - Ill e.n. (fig. 22).
Astfel se sporesc noastre arheologice privind via ta provinciaJU. în epoca impe-
riaHi. timpurie încep a se aduna date ce sa completeze epigrafice, singurele care o
ilustrau pîna acum.
9
Inscriptie publicata de Th. Saucinc-Savcanu, Inscrip-
/ie mura/ti latina din din vremea lui praes. pret• •
.\1. \'alcrius Uradua, Cenuluti, 1936 S. Lambrino, HIH,
f>- 6, 19:lf>- 1936, p. :tH.
10
SCI\', 5, 1954, 1- 2, p. lli:l, fig. 3 sectorul B.
45
www.cimec.ro
III. 1 N C 1 N T A
1. STRUCTURA, DAT ARE, ISTORIC
Ioana Bogdan Clitaniciu
Ruinele ceULtii Tropaeum ocupa în întregime platoul ce se afli"t la poa,lele llealului
care o domina spre N-E (fig. 2:3). Cele cîteva sondaje efectuate pe trei diu laturile cetatii permit
restabilirea platoului în momentul începerii construcÇiei cetaiii. Pantele platoului
erau spre E, N S mult mai accentuat abrupte ùecît azi, cînd sînt acoperite de darîmaturi
de pamîntul evacuat din cetate cu ocazia sapaturilor arheologice cxecutate în decursul anilor.
înspre E platoul se lega de dealurile mai înalte printr-o limba Ile pamînt lata de 35 - 45 m.
Sondajul stratigrafic, perpendicular pe drumul de acces în cetate la aproximativ 30 m Ede poarta
(SX, sector D, fig. 1:ï), a concluzia ca aceasta legaturii sprt> E cra mult mai putin lesni-
cioasa decît azi, eYPntual chia,r ca urmare a unor lucrari artifieiah• de amenaj,u·e. Zidul lat de
1 m pastrat pe o înalÇime ùe :3,40 m, trebuie ci\. forma, pilonul de sustinere al unui apeduct
san al drumului. Zidul a fost construit la al treilea nivel de deasupm pamîntului viu, avînd fata
de aces ta, o fundatie de 0,90 m (adica 3 picioare romane). Din acel'!t punct pleca desigur dru-
mul spre monumentul triumfal. Într-o sectiune
1
efectuata la, cca 100 m E de poarta estica
a cetatii constantiniene, s-ftu obtinut date privind exü;tent<t a doua drumuri, la distanta doar
de cîtiva metri unul de altul. Primul, cel ce se afla mai spre S, se la 0,7ii m fata de
nivelul actual al solului e marcat de un strat groR ùe 0,20 m ùin piatra marunta; Hi.timea
acestui drum l' de 3 m se pare ca a fost pavat cu pietre de mai mari dimensiuni, curn
denota cele cîteva blocuri descoperite. Cel de-aJ doilea drum, care se afla la aproximativ 20 rn
S de ,casa Nicorescu", casa are latinw de 3 m este format dintr-un
strat de gros de 0,15 m, carc apare la 0,-!0 m fata ni\'elul actual <Ll solului. Primul
drum, cel cc se aflà mai spre S, poatt> fi eonsidl't'at, mai tintpUI'iu, credem ei''L pnatt\ fi
:Œgumentatia în favoarea ipotezei noastl'(\ prin faptul (·i"L pe dPalul de b S-B tlP cctn.tP s-:L iùPn-
tificat o necropola întinsa de incim•raçie
2
, databih\ în epoea romana timpurit> care pare
sa se axeze chiar pe acest drum ce duce spre monumental triumfal. Cu titlul de ipotczà propunem
(•a eel de-al doilea drum este drumul eonstruit în timpul lui Liciniu, ffit•a a avea,
în lipsa unor sapaturi arheologice, nici un element sigur de d:ttare. 'rmseul celor doui"L dmmuri
t>ste greu de rcfi'wut pe dl•alur·ile diu E cetatii, deoarece eroziunea puternica :L loessului pro-
vocatà de apde 1le scur·gere a 1lus la • urmelor lor.
T>rnrnnl dinspre V se JlOa,te

pe eulml'a lll'alului ee rlominà spn• N cetatea,
(fig. I>rumnl ('(\ vine 1li11sprt\ N- V eohoarà în st'l'pen1 ina pina in rata enltuhti N- V
1
Cu m·azia lm·rarilor de instalarl' a aprductnlui mudrrn
s-a t'fednat un lnl tic 1 m in rare am fiicul obst'r\'a
li ile posibile.
" Necropolii idenlificnU!. cu Al. llarncn, in t'l!
a Lâiat deulul dln E cetâtii pînâ la re dure la
monumentul triumfal; a efectuat pt!ntru intro-
du<'t'l't':l apei la casa DPC.I\ dl' linga lroft'll. S-au descope-
ril Hllrnrronse fragmente dt• oale, amfor·t• rrsluri de la
ruguri de iiH'inerapt•.
a .\ fosl ohser\'al de Gr. To<:ilescu 1'. l'ulonk, BAH,
ms .. L!8, 5 l:l!:l.
47
www.cimec.ro
al cetatii, de unde se indreapta spre poarta de V. în aceasta zona s-au gasit izolat morminte
de înhumatie din epoca imperiala t.impurie.
Pe fotografiile aeriene (zbor 1969) au fost observatc traseele posibilc ale drumului spre
Tomis, dar ele n-au fost inca recunoscute pe teren.
Fig. 24. - Drumul spre Duroslorum pe culmea din V cctatii Tropaeum.
Incinta cu planul deja dezvelit, considerata o constructie a fundamentis databila in
timpul lui Liciniu Constantin, pe baza inscriptiei gasite de Gr. Tocilescu la poarta de
E•, se in urma sapâturilor din ultimii ani rezultatul unor lucrari de fortificatie,
desfai?urate succesiv pe parcursul a cîtorva secole.
Consecinta cea mai importanta a sapaturilor din sectorul D este obtinerea celor dintîi
date concludente asupra existentei unei fortificaW romane timpurii chiar pe locul cetatii
romano-bizantine. În cursul secolului al 11-lea la un moment despre care nu avem dateabsolute
sa-I fixam cu exactitate, s-a construit un zid de incinta al carui traseu, în zona portii de E
coïncide cu cel al zidului Liciniu-Constantin. Acest zid de incinta era precedat de berma
lata de 2 rn §i de o fossa cu deschiderea maxima de 6,50 rn adîncimea de 1,60 rn (fig. 8,10).
Este de presupus ca aceste clemente de fortificatie tipic romane deserveau un zid de incinta de
piatra, al carui traseu coïncide cu cel din epoca constantiniana §i sîntem de parere ca trebuie
exclusa ipoteza existentei anterioare a unui val de pamînt, dat fiind ca nu a vern nici un element
stratigraficare sa 0 permita.
ln acest moment al cercetarii
6
nu putem §ti daca zidul initial avea aceea§i grosime cu cel
pe carel-am descoperit, sau a fost inclus ulterior în aceasta
6
• Aceasta incinta timpurie functio-
neaza pe parcursul a doua perioade marcate stratigrafic prin Nil NIII. Socotim chiar ca
prima faza de functionare a avut doua momente diferite, evidentiate prin lucrarile de largire
ale hermei cu înca un metru §i accentuarea pantei de V a §antului (fig. 8).
Cel mai devreme în a doua faza de functïonare a incintei (NIII) s-a construit un turn de
poarta interior ('J'A) (fig. 25, 26, 27). Tm·nul a fost ùemantelat pîna la primul rînd de parament
& CIL, III, 13 734.
• Nu am putut sectionà zidnl de incinta cum lntentio-
nam, deonrece DPCN nu a programat consolidarca Iu1
lmedlatli..
8
Situatia constatatil. la His/ria cu prllejul sectlonarii
lidului cetatil romano-bizantine.
www.cimec.ro
cu })l'ilejul construirii constautiniene. Nivclul funùatici turnului corespunde celei de-a
doua faze constructive, observa ta stratigrafic (NIII). 'l'urnul, de dirnensiuni interioare 6,30 x 9rn,
are o lata de 3,:30 rn din piatra de cariera legata cu rnortar (fig. 28). este
0,90 rn sub nivelul de calcare ùin rnornentul (NIII). Zidul turnului este construit
10rn
·'
Fig. 25. - Pianu! inclntei constantiniene turnul a nterlor TA.
in întregime din blocuri ùe calcar, deci, fara nucleu ùe ernplecton
7
• S-a pastrat doar un rînd
de blocuri în zona de legatura eu zidul de incinta, zona în care prin tasarea straturilor arheolo-
gice blocurile rarnîneau sub nivelul din secolul aJ IV-lea. În rest, urrna blocurilor se
7
U!Umele constructll in opus quadralum se dateazli in
tlmpul lui Septlmlus Severus, cf. G. Lugli, Tecnica edilizia
7 - c 1813
romana, Roma, 1957, p. 332.
49
www.cimec.ro
Fig. 27.- Detaliu cu elevatia p:\stratii.
!ji urmele ln mortur ale blocurilof sconse
nie turnulul TA.
50
Fig. 26. - Turnul TA (partea de S ln
timpul sapaturilor).
Fi g. 2R. - Profilul laturii de S ni lm
nului TA suprapus de fundntla unei
din secolul al VI -Iea e.n.
www.cimec.ro
ebt· imprimata îu stratul gros de mortar de peRie Zidul lat de 1 rn, gasit
la 29 rn B de intrarea în cet.atea constantinia.na (sondaj X, fig. 15), este construit la fel ca turnul
interim· ('l'A) l:t al treilea nive! arhcologic,.f apt întarit de orientarea paralelft a ambelor fa ta.
cle ax, ax parasit cle poarta romano-bizaniina. Oit despre functia zidului surprins în SX
e inca timpuriu a închide discutia asupra rostului sau, dar ni se pare mai plauzibila ipoteza
sustinerii pe acest zid a apeductului ce intra în cetate în secolele II-III, în cursul sapatu-
rilor, nu am descoperit urmele unei conducte.
Acest apeduct - care ar putea fi nr. II descri::; partial de Al.-S. E;!te.fan (BMI, 3, 1972) -
poate fi !?i un apeduct sustinut eventual tot de o constructic portanta. Un val I (fig. 23,40) cu
o latime de 1,iJ - 2 rn, în îna.It.ime de cca 0,7iJ rn, lung de 2;)0 rn, începe în pnnctul ,de întîlnire
a vaii atwdll('tclor a vaii din E cctatii. Despre un rost !ldensiv al acest.ui val credcm ca nu
poate fi vol'ha d;üa fiind lui în fata pantPi din R-B cctatii.
ln e<-rcetarea traseului spre cetate a apeùuctului E;lipote - Adamclisi va trel.mi controlata
posibilitatea ea din punctul ultim cercetat (Al. S. E;!tefà,n, op. cit., fig. 2, punct. 59), apeductul
sa t.raverseze valea cetatïï sa uree spre poarta de E pc o constructie speciala ascunsa azi
în valut I.
Sistemul de fortificare a portii în faza, NIII es:e o vm·ümta a tipului de poarta construit
la Bonn, Xanten Koln
8
, fiind caracterizat pl'intr-o intrare dubla, închisi"L de un sistC'm de
turnuri interioare fata de linia zidului.
J.Ja DinogeUa, poarta de S
9
este dublu fortificiLti'1 : cu turnuri semicirculare alungitc cu
un turn dreptunghiular interior. Cele doua sistcme se pare ca au functionat simultan, în
timpul sapaturilor, incomplete înca, s-an emis ipoteze privinù anterioritittea turnului de poarta
interior
10
• sistem de aparare al intrarii este folosit se pare la latrus, la poarta de E;
dar nu detinem inca date despre rnodul de construct-ie, dat.a construirii acestei porti fazele
ei de existenta.
La Tropaeum, tehnica de constructie forma turnului de 'l'_\. concorda cu data
oferita de moneda Septimius Severus, gasita pe nivelulla ca,re a turnul
11
(în S Ia,
sector D). Analogie foarte apropiata, bine dataht (la mijlocul secoh•!!;i al e.n.), am gasit
la, Tipasa, unde însa scopul defensiv era completat de un foarte original sistem de turnuri l;li
ziduri în forma de potcoava
12

Zidnl de incinta in forma în care a fost descoperit are o fundatic de 3,50 rn lata adînca
de 0,90 rn sub nivelul hermei (Nil). Fundatia este formata din piatra de cariera legata cu
mortar. Elevatia este compusa din blocuri paralelipipedice ecarisate în exterior, emplecton in
grosime variind între 1,50 - 2 rn în functie de aceea a blocurilor de parament. Pe portiunea,
dezvelita a zidului estic de incinta am observat folosirea a trei feluri diferite de piatra. Sin-
gurele blocuri ce par a face parte din paramentul initial al zidului sînt taiate într-un calcar
cristalizat, dur, cu o structura omogena. Aceste blocuri sînt legate cu un mortar dintr-un
amestec bogat în var J;lÎ nisip cu o granulatie foarte marunta, probabil spiilat de impuritatile
teroase; în mortar se afla rare urme de prai de caramida. Areasta varianta de mortar
proveninù de la prelucrarea tipului de calcar mai sus mentionat, s-au gasit pc nivelul Nil,
în SI SVII. Doua tipuri diferite de calcar cochilifer au fost folosite pentru zidului
de incinta a turnurilor TA l;li T22. La turnul TA, construit din calcar cu urme rare de cochilii
s-a f.olosit un mortar bogat în var, cu nisip cernut, de dimensiuni mici cu rare urme de praf
de caramida carbune. ln interiorul cetatü paramentul e din blocbete sumar cioplite.
8
R. Schultzc, Donner Jallrb, 118, 1909, p. 313.
rezolvare a scopulni defensiv al portii îl au o serie de
castre construite la inceputul sccolului al Il-Ica e.n.,
printre carc cel de la Divolari pe linla Oltului (D. Tudor
colab., Sl\11\lnz, 2- 3, 1969- 1!>70, p. 8- ·lli; C. Vlii-
descu, G. Poenaru Bordea, BMI, Hi, 1972, 3, p. 27- 28).
8
SCIV, 5, 19:; 1, 1 - 2, p. 162, fig. 1.
1° in Dacla 7 - 8, 1937- 1940, p. 406, prof. Gh.
face observatla cil zldnl de inclntà a fost construit anterior
turnurllor exterioare, care li sint aliplte, mai sus p. 44,
fig. 22, reluam profilul din zona acestei prùfi! care
exlstenta fazelor antcrioare constructici
hizantine, dar din p:1catc nu sc poate face nici o Icgiili:ra
cu incinta.
11
l\loncda a fust gasità in Sla sccl. D, pc berma (NUI)
fazci a doua a inclntei la 2,60 rn de zid, la - 2,06 rn; este
cmisa la Niccea, in timpullni Septimius Severus (in v. MAC
10 218).
12
J. Baradez, ArlleolosJ.:i radovi i rasprave, III, 1962,
p. 78- 82, fig. 6, 9.
51
www.cimec.ro
Pe toate laturile inciutei zidul are pe cure o îmbraca la noi zidul in faza NlV
pe care o putem considera caracteristiea fazei romano-bizantine.
Pe portiunea cercetata a zidului de E (SI - SII) s-a comtatat ea în faza a treia de
existenta a zidului (NIV) apare în dreptul nivelului de calcare o plinta lata de 0,15 - 0,20 m.
Sub aceastà plintâ fata zidului c formata din blocuri mari, piesc refolosite, prinsc neîngrijit
0 1m
Fig. 31 . t::. -==:::J
0 1m
t:.:...--:=:::1 IJ11pa .:;r!Jit f"a/(fer
Fig. 2!1. - Sectiune a zidului de
incinta in zona portll de E.
Fig. :10. - Sectlunc a zidulul dt·
indnlii. (publicata dupa V. l'ârvan,
BCMI, '1, 1911, p. 166, fig. :1).
Fig. 31. - Sectiune a zldului de
incinta pe latura de S (SI, sectür C).
Fig. 30
in mortar, iar partea inferioarà se retrage fata de verticala cu ca 0,30 rn este formata diu
piatra maruntâ legata cu mortar (fig. 14). 1\Iortarul folosit de aceasta data este format cu
nisip in mare cantitate, destul de mare ca granulatie; culoarea mortarului nu mai este alba,
ci alb-bej. Este intru totul neobil;muita diferenta de adîncime a tàlpii zidului în interior in exte-
rior (Jig. 29). Ea a fost observata în sondajul pc zid publicat de V. Pârvan (fig. 30), care nu
este însiUocalizat.PelaturadeSa incintei (fig. 31), se constata prezt'nta unei pantenaturalc
52
www.cimec.ro
la, marginea careia a foRt conRtruit zidul, nu exista nici o llifen'nta de nin-1 întrc funùalic
în interilll' în exterior.
Putem lamuri aspectul neîngrijit al fatadei interioare a zidului sub NIV A diferenta
importanta dintre nivelul fundatiei în interior exterior numa:i eonsiderînd ca la acest nive!
se produee o a zidului în interior, prin saparea unui care s-a umplut în între-
gime cu piatrit legati'L cu mortar (de aceea nici nu sc observa urma gropii în profil). Consideram
ca acea:-;ti'i groapa efectuata pentru a se putea zidul trebuie sa fi avut o Hi.time de
0,50 - 0,80 m, ce trt>huie scazuta din Iiitimea actuali'i. a zidului cetatii, pentru a obtine pe cea
a incintPi initiale.
Din cPrcetarile pîna acum la Adamclhü reieRe ca nu avem o locuire intensa în
sPcoh•le 1 - III e.n. decît în zona deN -E a cetatü romano-bizantine. Sondajele sapaturile
executatl' JW lalura de V S au scos tt iveala doar urme de existenta databile între
seeolului :d Ill-le;1 secolului al VI-lea e.n.
13
. Trt>bnie, deci, presupus ca exista o arie
m:ti în care s-a viata în epoca imperiala romana.
aeriene (zbor 1973) delimiteaza în zona c•,pntrala a l'omano-bizantin
(·otlturul ma.i înalt al unei snpraft'te patrulatere regulatt>, de cca 2il0 x l!iO rn (fig. 32). Întreaga
aecasta zona este mai înalta decît restul cetatii, fapt explicabil ùesigur prin sporul depune-
rilor a.rheologice pe parcursul unei etape mai îndelungate de viata. Pare plauzibil ca fotografia
:wriana sa fi pus în relief perimetrul prinwi incinte de la, Tropaeum. Desigur, numai viitoare
sondaje perpendiculare pe aceasta presupusa incinta vor putea aduce confirmarea ipotezei
noa.stre, care parea hazardata daca nu am coordomt aspectele diveri\e oferite de cercetarile
efectuate pîna în prezent. Turnul T4, sapat parFal la începutul seeolului al XX-lea, este
-astazi din nou acoperit de pamînt; dimensiunile lui interioare (5,20 x 4,70 m), cu axullung
paralel cu zidul de incinta, ne sugereaza un dreptunghi. Forma a acestui turn, consi-
derata împreuna cu pozitia sa în zona in care raspunde cardo a cetatïï romano-bizantine linia
mediana a suprafetei dema.rcate pe fotograma, ne face sa presupunem ca reluarea cercetarii
acestui turn va putea aduce date noi importante privind fazelf' dt> ex.istenta topografia
roman a cetatii romano-bizantine.
În mi1sura credem necesara cercetarea din S-E (intre T21 - T22), unde
lipsa unui turn în faza romano-bizantinit nu este singulara (vezi suprin1area turnului TB3 din
coltul de S-V), dar ar fi cu totul surprinzatoare în cazul ca pîna aici se întindea incinta romana
timpurie.
Planul acestei presupusc incinte timpurii (fig. 33) este ccl caracteristic pentru castre
pentru tipul de romane create dupa modelul fortificatiilor militare, bine reprezentat prin
Ulpiana, Mursa, Poetovio, Viminacium, Aquincum, Sarmizegetusa etc.
Este înca prea timpuriu sa eliminam posibilitatea ca ace:tsta incinta timpurie, cel putin
în prima perioada de (Nil), sa fi fost ridicata pcntru a adaposti unitati militare.
Sigur este însa ca în afara mcntiunii unor soldatisau vetemni
14
nu avem nici o dovada sigura
pentru stat.ionarea stabila a unei trupe la Adamclisi pîna în al III-lea e.n.
'l'rasaturile particu1are, în special masivitatea fortifiea{;iei timpurii de la poarta de E
('l'A), sînt de n:ttura sa smt.ina camcterul civil al fortificatiei descoperita de noi sa o corclam
eu epigrafice despre 'l'raianenses 'l'ropaeenses
15
al lor municipium. De o deosebita
însemnatate ne apare, pentru aspectului acestei faze timpurii a descoperirea
din sondajul stratigrafic din bazilica ,simpla"
18
a fragmentelor arhitectonice ale unor edificü
distruse în cursul secolului al III-lea, caci nenumaratele piese de la Adamclisi databile în seco-
1e1e II - III au f·ost gasite în pozitie secundara, refolosite în constructii romano-bizantine
puteau fi <Ldm;e ulterior în cetate.
13 Rczultnlc inedite ale süpiilurilor efecluale de
din Constnnta.
u Se poate vedea din studiul materlalulul epigrafic
descoperlt la Tropacum (un al inscrlptiilor este in
curs de pregiitlre de catre Em. Popescu) cù. pinà in seco-
lul ai 111-lea e.n. nu slnl trupe cu garnizoana
la Tropaeum Traia11i; lipsa unor tegulae cu este
un indiciu ca ln epoca imperialâ timpurle nu au sta-
tionat trupe la Adamcllsi.
15 CIL, JII, 12 470.
1o 1. Barnra, lla:i/ira simpld, studlu l'C va aparea ln
Pontien, 11.
53
www.cimec.ro
Cert, acum ci1 cetatea romano-bizantina s-a dezvoltat din nuclcul roman timpuriu.
f:\i la Adamclisi
17
, la fel ca la Serdica
16
Norae
19
, în epoca în care nesiguranva vietii în satele
neaparatc incinta se primind între ziduri o populatie mai numeroasa.
Numai în aceasta epoca framîntata de dupa mijlocul secolului al 111-lea se poate simti nevoia
construirii incintei puternic aparate cu turnuri semicirculare
Fig. :J:J. - Schita cu contururilc prcsupuse ale incintel romane
timpurii.
Ccea ce putem considera dcja, sigur csic faptul ca acest sistem de fortilficavii deviue carac-
tcristic la epocii romane începutul celei romano-bizantine.
Planul cetatH romano-bizantine de la .Adamclisi sistemul de turnuri sint analoage celor
de la Noviodunum
20
, Dinogetia
2
1, Troesmis (cetatea de E)
22
, Capidava
23
, Abriti118
24
, toatc forti-
ficatii datate la sfîqitul secolului al III-lea - începutul secolului al IV-lea.
Pârvan descrie incinta în forma în care îi era cunoscuta prin lucrarile facute sub condu-
cerea lui Gr. Tocilescu, în fel ca nugasim necesara reluarea aici a datelor deja publicate
25

17
Aceaslii iùee apare in articolul colegului Gh. Papuc,
Ponlica, 6, 1974, p. 325 335, fiirii a se baza lnsii pe niel o
argumentare fiirii a se cita rczultatele siipiiturllor noastre,
singurele in miisurii sii o permitii.
18
B. Gcrov, Godilnik Sofia, 62, 1967, p. 242.
19
M. Ciclcova, In memoriam Conslanlini Daicoviciu,
Cluj-Napoca, 197·1, p. 66.
64
20
A1aleriale, 5, 1959, p. 461, fig. 1.
2
1
Dinogetia, I, 1967, fig. 5; Materlalc, 7, 1961, p. 581.
2
2
Gr. Tocllcscu, RIAF, 1, 188:j, 1, p. 10·1.
2
3 Capidava, pl. 1.
u T. Ivanov, Arheologia, Sofia, 19. 1966, 2.
!& V.Pârv:m,BCMI, TV,1911,p.166-17:l;DID, TT,
p. 38<1 sqq.
www.cimec.ro
Turnul de poarta T22 a fost mai atent cercetat dispunem acum de uncle lamuriri
suplimentarP. Astfel, am vazut deja în capitolul ,Stratigrafia" p. 38, ca exista obscrvatia
stratigrafica peremptorie ca turnul '1'22 este construit în cea de-a patra faza de locuire în
aceasta parte a De asemenea, este foarte clar ca turnul a fost la nive!
cu fundatia zidului de incinta anterior; a devenit evident ca în momentul construirii iurnului T22
s-au pus nivelul de calcare doua sau trei rînduri de blocuri frumos ecarisate; peste fundatie
(1,40 m) s-a un prim-rînd de blocuri, probabil arhitrave de la un impozant monument
din secolele II - III care se afla sub nivelul de constructie al primei faze a incintei (fig. 34).
Turnnl T22 nu se întretcse (fig. 35) cu zidului de incinta, ceea ce exclude consirui-
rea lor în acelal\li moment elimina posibilitatea turnurilor cu cele doua crepide
deasupra nivelului de calcare (Nil). Dealtfel nivelul IVA (fig. 36) de la care s-a groapa
pentru construirea turnului T22 este la cota cu strada în zona portïï.
Nu (dat fiind ca a fost sapat pîna sub nivcl în timpul cercetarilor din jurul
anului 1900) nivelul de câlcare în interiorul turnului. Dinspre cetate se intra în turn printr-o
poarta latiL de 1,40 m. Oredem ca doar primele doua blocuri (fig. 37) aveau rostul de trcpte,
celelalte doua crepide fiind mult prea înguste prea înalte pentru a servi acestui scop.
:În acest caz, chiar în interiorul turnului, nivelul de câlcare era doar sub nivelul
strazii de la intrare, numita constantiniana.
Este de remarcat în interiorul turnului a unei ,platforme" late de 1,56 rn cu o
de 1,25 m. În timpul efectuat în interiorul turnului am constatat un strat de
lut deasupra acestei ,platforme"; stratul de lut este strapuns lîngaturnul T22 de o groapa
cu mortar adînca de 0,10-0,15 rn de interpretai probabil ca nivel de al turnului T22.
În acest caz, am putea soeoti platforma o constructie anterioara turnului T22, dar este
singurul lucru cc se poate presupune deocamdata, deoarece nu am :wut prilejul sa observam
ce anume rcprezinta aceasta platforma : o a fundatiei turnului 'f22 sau o
a zidului de incinta într-o faza anterioara turnurilor semicirculare
Faptul ca sull nivelul de la carc s-au construit turnurile porW de E se afla doua rînduri
de blocuri de parament ne duce la concluzia ca cle nu au existat într-o faza antPrioara strazii
de acces în cetate, cum considera Al. Suceveanu (Dacia, N.S. 13, 1969, p. 362). Situatia <le la
poarta de E se la poarta de V, undc pe latura, deN a turnului T14 sînt doui"'t rîn1luri
de parament îngropatc în stratul de lut vin, sub nivelul constructor (fig.
lntrarea de B în cetate trchuie ca avea 0 mt,ime de 2,60 Ill f\ü pare l'i"'L cm () poarl <L-
ghilotina, caci nu :-;e paHireaza în prag mmelc atît de în eaznl por\.ilor eu eanaturi.
Drumul de aereK în cctatc, pastrat azi, nu poatc fi eatC'goric dat;d, llaL fiiu<l ea, a fo::-;t
sapat anterior, este socotit drumul eonstruit oda1CL cu incinta Lil·ini11 - ConsLtHLiu.
Diu COI'l'i'\}HIIldt'HI,a cc existiL întrc nivelul st.rCtzii :-;i uin·lul de con,;f.J'LJCt.ie al tnmmilor '1'22
Tl, avem ü•mciuri sa ca datarea lor la sceolului al IJI-Ic;t- începutul l'l'lui
urmator nu este Pronata.
Ou prilejul sapaturilor anterioare am facut toate obscrY<etiile posibilc asupra
apeductului ce intra pe aceasta poarta în cetate. Pe o lungime de 15 rn în portii, apeductul
fusese sapat anterior partial distrus. Apeductul se afla sub nivelul strazii pavate, într-un
canal dreptunghiular în format din piatra legata cu mortar. Pc aloeuri este pus:1 cara-
mida pentru a obtine orizontala. conductelor ceramice are o latime de 0,55 m are
peretïï impermeabilizati cu opus signinum. Pe fundul canalului sînt cadmizi de dimen-
siuni de 0,40 x 0,30 x 0,05 rn deasupra carora, într-un pat de mortar (gros de 0,07 - 0,10 rn),
s-au la, adîncimi diferitc doua tuburi de terracotta din care s-an pastrat doar cîtev<L
fragmente. Conducta, care era îngropata la un nivel mai ridicat (cu 0,08 m), este înlocuita sub
pragul portii cetatii cu un tub de plumb cu diametrul de 0,05 m. Prin aspectul unitar putem
considera ca aceste apeducte au fost construite simultan cu strada cu canalul de scurgere
din partea sa de N. ,
N eavînd pastrate tuburile ceramice, nici în zona portii, nici în sondajul efectuat la 30 m
de intrare, nu pntcm daca care din cele trci apeducte gasite la, 100 rn J;j de cetate- sînt
în legatura cu ccl diu zona, astfcl c:1 apeduetele descoperite în sapat pentru
55
www.cimec.ro
56
Fig. 34. - Fundatia turnului T22 cu blocurile de arhitravl!. refolosite.
Fig. 35. - Fundatia turnulul T22 cu detallu al punctulul
unde se a l l p e ~ t e zldulul de luclntll.
www.cimec.ro
UJ
<
·:;;.
~ ~
'
:1
>
11 • ;, \SIS
57
www.cimec.ro
aduccrea apei potabile la ,casa ramîn înca fara o rehttie cro:nologica cu cele ùin
zona portii de E (fig. 39).
Dintru inceput, prin ridiearea planului exact al cetatii (fig. 23), dupa fotografiile aeriene
executate in cursul anului 1973
26
, se constata exactitatea afirmatiei lui Pârvan ca turnurile
nu sint egale nici distanta dintre ele nu este Observam ca unelc turnnri de pe
Fig. :18.- Col\ul de 1\ ni portH de \' in cxtcriorul
turnului T14 cu blocurile de parament sub
nivelul de conslructic.
N
S 1-1\1,1 ,_, .... J.....,\._:\--Jo....,
_,,,,,, .... -o';d-t\l,l\,t,_. , __ /. /•'/
-"'''·1-J ,,_-,/Q'i ...... ' ,..,-
-
1 \1 ...... 1 \ -.
1
1
1
1
1
1
1 1
1 1


Fig. :J!l. - Profil plan cu npcduclclc dcscoperite in
modern penlru aducerea apei in cetnte.
la,tma de N (T2, 'r4, '1'1), '1'6) xîut xemieireulare foarte putin alungiLe, la fel ca alte doui"'t de
pc la tura dP '1'16 '1.'17. Deoscbirea nn pare a fi justifim1iil, de de tcrcn di fe rite
H:tu roxturi tadiee anumc, ci, mai degntba, dint.r-o 11onsimultaneit.1te eonstruirii lor, turnurilc
xemicirculare nealungitc fiind eat·actcrü;t.ice unei epoei auterioare celor semicirculare eu corp
dreptnnghiular
27

În eepa cc deHxiLatea t.urnurilor, xe constata. fl'ccvcut:t lot· dcoscbit tlc marc intre
eoltul deN- V l;\Ï poarta de V, unde ùisl:1nta dintre ele variazii. între lH - 25 m; situatie moti-
vat.i":i., dcsigm, prin faptul cU. pe aceasta portiune panta naturala este foarte putin pronuntata,
neconstituind un obstacol serios. Pe latura de N, distanta dintre turnuri este de 35 - 45 rn,
relativ egalii. cu cea dintre turnurile de pe partea de S a incintei. Atît intre poarta de S
cea de E, cît pe portiunea de N a laturii de E, turnurile sint la intervale foarte mari,
peste 70 m.
Cercetarile in sectorul de S al incintei
28
au avut ca rezultat descoperirea fundatiilor a inca
trei turnuri ce se intercaleaza celor existente. Abandonarea acestor fundatii de turnuri a fost
2
" Heslilu!ic cxeculalii la IGFCOT de cii.tre un colecliv
condus de inM. N. Cochinii C. Georgcscu. Multumim
în aeeste rinduri tuturor cclor care prin ajutorul prompt
camaraderesc au contribuit la exeentarea fotogramelor
restitutiei necesare pentru studiul eetatii. Pcntru majori-
tatea tnrnurilor cercetiiri noi vor aduce date în plus carc
acum ne sint sugerate de plan.
27
Vezi existenta lor la Lambesi$ in cpocn lni Hadrian,
la poarln de N (R. Cagnat, T:armée romaine de l' .l(rique,
1892, p. 522).
58
2
K Ccrcetiirile au început sub conducerea lui P. Diaconu
au fost executate de eercctiitori de la Mnzeul de arheolo-
gic din Constanta, eare le-au continuat in anil1971 - 1974.
Cercetiirile de o deoscbitii lnsemnatate au fost puelicate
necorespunzator, pentru exemplificarc de eomparat
Pontien, 6, p. 127 cu Pontien, 7, p. 326. încerearea noastra
de a sintetiza rewltatelc actunle ale eercetarii inelntei
suferi\ din pricina faptului di sapi'iturile la poarta de S
de V nu au fost terminale.
www.cimec.ro
initial dataH't cu o moneda Diocletian
29
; s-a considerat ca elc au fost concepute anterior cpocii
lui Constantin cell\Iare au fost abandonate în epoca atacurilor carpo-gote din 295. Se poate
observa, dealtfel, o diferenta în ceea ce forma dimensiunile turnurilor existente
ale fundatiilor abandonate (A, B, C, de pe planul publicat de Gh. Papuc în Pontica, 7, 197 4,
p. 327, fig. 1 (notate de noi cu B1, 2, 3).
Credem - luînd în considerare ansamblul turnurilor de pe latura de V faptul ca în
aceasta zona de S-V nu sînt urme anterioarc sccolului al III-lea e.n.
30
-ca atunci
cînd "S-a initiat fortificarea laturii de S-V se prevazu;;e construirea unei serii de turnuri la dis-
tante de aproximativ 20 rn unul de altul, s-au executat fundatiile celor trei turuuri pro babil a
unei a patra fundatii între T15 T16. Ab:mdonarca lor poate sa fi fost pricinuita, cum
crede Gh. Papuc, de un ,moment critic", dar poate fi motivata de faptul ca, tactic, nu
erau necesare în coltul deS-V, bine aparat natural de panta abrupta pe care a fust construit.
Aceasta ipoteza este întarita de împrejurarea ca turnul (TH3) care apara de fapt coltul de
S-V al incintei nu a functionat niciodata, cmn în principiu ar fi fost necesar.
Pe latura de S a cetatïï este adosata o con!'ltruc1je trapezoidala, de 75 x 95 rn, ridicata
din blochetc prinse în mortar. Aceasta constructie a fost considerata cisterna, bazin pentru
apa
31
• Din observatiilc fii.cute în vara anului 1975 cDnsideram ca aceasta constructie este
ulterioara îniUtarii zidului Liciniu Constantin. Din fotografiile aeriene facute în 1973 (fig. 40)
se poate observa ca planul acestei com;truct.ii, ce se sprijina pe incinta între poarta de S
tm·nul T21, are la colturi pe latura de Sun fel de turnuri-platforme. Turnurile mai evidente
pc fotograma-color flînt în numar de patru, toate puternic proeminente. Forma lor se poate
observa clar pc suprafata terenului, dar prczenta lor a fost neglijata de ultimcle cercetari, fiind
consideratc di'trîmaturi.
Turnurilc de colt au forma de potcoava la fel ca tPl diu tol(ul de N-V al iucintci
mari, ceea cc presupuue o anumita simultaneitatc a, construirii lor. 0 fortificatie de o conceptic
aproximativ ascmanatoarc este cnstellnm de la Nicopolis acl I.<drum (G. Kazarow, RE, 17, 1937
s.v., planul dupa Bobcev). Nu putem decît sa deplîngem faptul ca cea mai mare parte a
,bazinului" a fost sapatâ, ca nu s-au executat cercetari exprcse pentru lamurirea naturii
acestci constructii, care nu este exclus sa fic o fortificatie complemcntara a cetatii
32
• Apeduc-
tul desco1writ la S-E de turnul '1'22 se îndreapta spre acrasta constructic. Apeductul a foiit
t·om;truit îu fit•c·olul al IV dupa cum rezulta în ede ohsenat.c in sectiunea Sia, scetor D.
lnciuta, rom<IHo-llizantina, cmn reicsc diu arheologit·e ohtinute în ultimii ani,
a antt. trei faze dü;l iut·! e de exil'tcnta, mareat e prin lut·rari dl' n•co11st ruct.ic impust> t·a urmarc
a degrad(Lrilor prod use in timp sau tl ir: tmgt>rilor sufcri te tlc tet at e.
În scetiunea Sl:L (Jig. S ), s-a deseopcril in apropicn•a inei ntl•i un stra t ho gat de mortar
(NIVH) datat cu moneda 'l'hcO<losiu al JI-h·a, tan• Ilü s;l toiLsidcrrun c(t o prima refaccrc
a. ineintci rolll<LHo-bizantine are loe îu sctolul al V-Ica.
La nivt:>lul penultim constatat la Adamdisi (NY) odala cu incendierea eetatii t.rehuie
postulata distrugerea partiala a incintei, deoarece blocuri de parament cu bosaj caracteristic
pentru faza ultima de refacere a zidului s-au gasit în stratul gros de umplutura cu care s-a capa-
euit strat\Il de inccndiu (in SI, sector D). Numai un studiu special va putca lamuri care sînt
schimbarile intervenite în forma san func{;ionalitatea incintei romano-bizantine în cursul acestor
ultime secole de existenta.
Din datele arheologice noi se poate concretiza istoria municipiului apoi civitatis Tropaei,
în parte cunoscuta datorita epigraficc.
29
Gh. Papuc, Ponti ca, li, 1 !J72. p. 121, 7, 1 !17-1, p. 3:J;,;
in subcapitolnl de fata,p. 7-1, n. 33, Gh. Papuc
aceastâ ipotczii, renuntind la miirturia monedei emise de
Dlocletian.

Informatii prirnite de la colcgii: :.\1. Irimia, H. Oehc-
G. Papuc, '1. :'llunteanu.
31
V. Pârv:m, BC"l. 1, 1911, p. 171; Al.-S.
:J, 1 !J72, p. 50 - :>1.
32
G. Dasilica cis/cr111l, p. H. Florcseu,
3, 197:2, p. 2·1, nola :J5.
59
www.cimec.ro
Deja Pârvan
33
postula existenta unei autohtone pc locul pe care s-a dezvoltat
1'ropaeum Traiani. Sondajelc Rtratigrafice SI SVII, sector D, au puR în cvidenta un
strat de culiura apartinînù unei locuiri înRcrisc cronologic între secolul 1 î.c.n. secolul 1 e.n.
Camcteristicile materialului dovedesc o conviPtuire a traditiilor Latène geto-dace cu
romane • Studiul materialului ceramic descoperit pune în lumina faptul ca în aceasta
etapa populatia autohtona în proportie însemnata produse specifie romane, în general
marfa de import. Din aceste elemente de cultura materiala putem trage concluzii privind procesul
de atragere a populatiei autohtone în sfcra civilizatiei romane inca din primele decenii ale
stapînirii romane la Dunarea de Jos
34

ln actuala faza a cercetarilor, nu putem trage concluzii ample asupra acestei etape de locuire,
se poate deduce din aspectul genera,l al stratului arheologic ce-i apartine ca a avut loc un
incendiu puternic
35
care a pus capat acestPi locuiri.
Datînd cele mai tîrzii materiale arheologice din acest strat la secolului 1 - înce-
putul secolului al 11-lea, este sigur ca distrugerea at;;ezarii nu a putut fi decît urmarea actiunii
armatelor dace sau a cetelor de bastarni roxobni aliatc lor. Nu putem conchiùe cînd anume
are loc accasta distrugere - în timpul luptelor lui Cornelius Fuscus sau cu prilejul diversiunii
lui Decebal în Dobrogea
36
- lipsindu-ne argumentele eoncludente, dar avînd în vcdere ipoteza
sustinuta cu destule temeiuri
37
, cape altarul de lîngii monumentul triumfal de la Adamclisi
s-ar afla cbiar numele prefectului pretoriului lui Domitian al trupPlor sah·, sîntcm înclinati
sa credem în posibilitatea distrugerii autohtone de aici în anii 8fi - Este azi în
a.fara de orice îndoiala ca dupa acest eveniment de la secolului 1 e.n., începutul seco-
lului al II -lea, urmeaza o etapa definita prin constructia unui si stem de fortificatii de tip roman
cla,sic, pe carc sîntem de parere ca nu o putem atrilmi decît locuirii civile, dat fiind ca ne lipsesc
privind stationarea efectiva a unei trupe romane la Adamclisi
38
• Sîntem departe de
momentul în care vom care erau trasaturile particulare ale acestei fortificatii, dar din cele
aratate mai sus, fortificatia se înscrie seriei de cu plan regulat.
Ridicarea unei incinte conform dreptului roman
39
este un act permis
40
de împarat sau
guvernator, în urma unei cereri cxprcse a populatici
41

Planul rcgulat al incintei tropeene, presupus pe baza corclarilor ùatelor arheologice
fotogrammetrice, este pentru sistemul italo-roman al
42
• ln Britannia
43
, cu o
singura exceptie, toate civitates se deosebesc prin phwul lor regulat de vici, a caror dezvoltare
era spontana.
ln Peninsuht Balcanica, tipul planimetrie propriu Tropaeum Traiani este întîlnit
doar în regiunile nesupuse influentei în regiunie din imediata apropiere a limesului,
unde de urbanizare sistematica, începuta timid ùe Flavi, se intens în tim.pul
lui Traian. Din punct de vedere al organizarii juridice, Tmian regiunilor intrate tim-
puriu în sfera de influenta elenistica forma de organizare anterioara, prin faptul ca
în :tcestc rcgiuni acorùa întemciate, sau numai îuzestmtc cu privilegii - 1.Yicopolis
ad lstrnm, Marcianopolis, A·ugusta - dreptul ùc organizare elenic.
sa V. Pârvan, op. cil., p. 3.
" Cu privire la slii.plnirea romana la Dunarca de Jos in
secolul 1 e.n. ne-am exprimat pi'irerea in studiul Popula(ia
clienlelarü din Munlenia, studlu prezentat in Sectia greco-
romana a Institutului de arheologie- in mnrlie
1977.
3
6 Aceste urme de incrndiu nu fost constntate si in ser-
torul A. ·

DID, Il, p. 80- 91; n. Vulpc, SLCl, (i, 1961, p.
211- 223.
3
7 Emilia Doru11u-Boilii, Dacia, N. S., 6, 1961, p. 345 -
363.
38
Ni se pare relativ lipsitii de ipoteza ca la Adam-
clis!, initial, avem un castru, dat fiind c.à nu este intru
nlmic confirma til. unei trupe aici (vez! nota U),
lar in cnzul cu o admitem ne-ar llpsl urmele arheologice
pentru clvlli'i certifient:'! la 115/116 e.n. l'inà la
60
Hadrian t'ste greu de inchipuit sa existe o fortificare ln
adlncime a ripae Duniirii, iar cel mai llrziu de la Vespa-
sian, trupele, atit leglonare, cit auxlllare, sint dislocate
pe linia Duniirii (B. Gerov, ActaAntHung, 15, 1967,
1 - 4, p. 10:1; 1\1. Fluss, RE, s. v. 1\loesia, 2.378).
I, VIII (Ulpi:lll) I, X, 6 (Modes-
linus).
to .J. Wncher, Tl1e Towns of Roman Drilain, Londra,
197-1, p. 20; Th. Mommsen, Le droit public romain, Paris,
Hl89, vol. VI, 2, p. ·1:17.
41
Folosind termenul de ln lumen
se mai discuta care sint echivalentcle antice pe care le
poale acoperi notiunea modernâ. Th. Mommsen Iega ora-
in lumea romana de actul juridic al rldiclirii zidurilor
(op. cil., p. 437); v. Brilannia, I, p. 115.
12
Lehmann, Harlleben, HE, s. v. Stiidlebau, 2 086.
u J. \Vacher, op. cil., p. 21.
www.cimec.ro
La nord de Haemus, de o parte de alta a Dunarii
44
, se manifesta însa principiile
politicii de urbanizare, în general aplicate de Traian în imperiu. Aici, ca in provinciile Germania
sau Africa, de Nord
45
, Traian creeaza care au dublul scop de a constitui focare de roma-
nizare ùe a consfinti autoritatea romana în regiunile de granita.
S-a facut observatia ca Traian neglijeaza urbanizarea de tip roman a Moesiei Inferior
48
,
deoarecc creeaza o singura colonie - Ulpia Traiana Oescus - nici un municipiu. Pârvan care
a publicat rezultatele îndelungilor sapaturi de la Tropaeum, analizînd epigrafice fixeaza
acordarea de statut municipal tropeenilor în timpul lui Septimius Severus sau Cara-
calla
47
, data pîna la care ar fi ramas cu statut de vicus. Într-un amplu articol, Emilian Popescu
48
,
studiind inscriptiile inedite gasite inca de Grigore Tocilescu, demonstreaza ca Tropaeum Traiani
este municipiu din timpul lui Marc Aureliu, epoca în care se considera ca primesc organizare
municipala moesice care au beneficiat de acPst drept
49

prima ùovada databila pentru titlul de municipium rezulta din tcxtul de pc piatra
de mormînt a lui Fufidius Lucian us
50
, nu credem ca poate fi exclu sa întru lotul posibilitatca
ca statutul de municipium :-;rt fi fost acorùat anterior tropeenilor. Gr. Tocilescu, E. Kornemann,
K. Patsch I. Richmond considerau Tropaeum Traiani municipium ùe la Traian, fara sa aiba
în favoarca acestei ipoteze nici un argument in afara numelui
Este firesc ca, dupa statornicirea pacii, odata cu înaltarea monumentului comemorativ
al victoriei, Traian a încumjat refacPrea dü;truse, fapt pentru care populatia ii închina
o inscriptic
51
:
Imp. Caesari DiYi Ncl'vac f.] NER [vae Tra-
iano op] T. AUG. GERM. DAC. PAR'l'HIC. [pont. max.
trib. po] T. XX. UIP. XII. COS. VI. PP.
Tra]IANENSES. TROPAEENSES
Q. ROSCIO MURENA COELIO POMr
1
w-
io] FALCONE. LEG. AUG. PR[pr.
Faptul ca nu exista o dü;continuitate înlre materialul arlwologic ùc la Tropaeum, ùesco-
perit în nivelul NI al acestci etape (Nil), este o dovada în plu:-; a continuitat.ii de vietuire
a popnlatici autohtone în vat ra
52
• AliUnri de accasta trebuie sà se fi
romani, printrc carc vetemnii trelmic sa fi anlt un roi însemnat
53

Traianenses Tropaeenses
54
trcbuie sa acopere toata populatia indiferent de stn-
tutul ei juridic càci altfcl, putem cita exemple ùin Moesia Inferior
55
cînd inscriptiile onori-
fice sînt redactate numai în numele unor grupe rezidente, acest fapt este consemnat cu grija.
u Studiile ample lcmcinil'e asupra urbanizürii al'cslor
regiuni sint ingreunate din pricina faplului ci\ ccrcrtiirile
in slraturile romane timpurii sinl ineà in tr-o fazii de
inccput. Traian a creat in accslc regiuni: Clpia Trairma
Ra/iaria, L'lpia Traiana Oescus, Ulpia Traiana ( Sarmi-
segelu.w) prohabil munieipiul Ulpianum.
45
.J. Gascon, !.a politique mlll!icipale de l'empire romain
en .-\(rique proconwlaire de Tr.1jan li Septime Sévère,
Homa, 1 (172, p. :!09.
"
16
H. Yulpc. AdAnll'hilippopolilana. 1%:1. p.151.
47
l'fln· an op. cil., p. 11 ; da larra a fust fùeutii pc baza
CIL, Ill, 12 Wii.
ta StCI, fi, 1!16 1, p. Ill,-, sq<[.
49
Dll>, Il, p. 166- llii'; Y. l'àn·an, .Hunicipium
..\urelium Huros!orum. p. Il-- 15: inserip(ia este adresalâ
unui Marcus Aurdius Anlouius carc pualc fi Jnsll. Cara-
calla, vczi Emilia Doru(iu-Boil<i, Corpu.ml inscrip/iilor de la
Silislra (ms): Trocsmis. inscriptiile vorhind de munici-
pium sint datate doar dupii plecarea leg. \" J/acedonica
la Pola issa ID ID, Il. p. 167, nota 22,1); .Yovae este munici-
piula n tlalù et• nu poal<' fi rlcrlusâ tlin materlalul cpigrari<",
tl;u prin analogie cu cel!'lallc llllll!iciJ'ia este :tlrihnil
tul lui :\lan·us .\urclius.
sn Em. l'!>pcseu, op. cil., p. I!J:l.
SI (;r. Tol'ileseu, 111.\F, IX, 1!10:1, p. :1;;; E. Kornemann,
HE, s. v., Jlunicipiwn, (i0·1; l'alsch, JJei/rüge, Y, 2,
p. 22:1; 1. Richmond, SCIV, 19, 1968, 1, p. 27.
62
:\lmlllmcnlcle epigrafice dcscoperilc la Adnrnclisi
in imcdiala apropicrc dovcdcsc prczcnta dacilor in cnrs
de romauizarc plnù la sccolului ni Ill-Ica c.n.
6
" E. Condurachi, Corolla memoriac E. Swoboda dedi-
cata, 1966, p. 100---101; CIL, Ill, 1-1 21-1, !1, vcleranul,
co/1. 1. J.usi/anomm, Sa/urninus din Siscin, fost decurion
:>1 municipiului; C. Julius diu ,\masia veteran al lcgiunii
1" .\lac. (CIL. Ill, Il :.!11. 10) etc.

Traianenscs 'l"mJHit<"!lscs, fiinl spcl"ifkarra slatulului
lor de cive.< romani nu eonlravinc ipolezci noastrc di
Tropacwn Traiuni avea rangul de municipium, dacâ
tinem co nt de faplul di Ch. Saumagnc (dupa pârcrca
noaslrù luat·c de pozitic a lui Il. Calstercr. Epigr-
Slud, !J, 19ï:.!, nu rcusL"slc sü umbreascii valabilitatea
dcmonslrntici sail•) aral·ù ·dt municipium csle o comuni-
Lalc cu iu.• la/ii (I.e droit la/in l'l le.• cités romaines sous
/' 1-."mpire, 1065 ).
6
• CIL, Ill, 7 Iii de la /Juroslo/"11111; CIL, Ill, 6166
de la Trocsmis .\ctaAnll'hilippopolilana, 196:!, p. Ill
de la .\brillus; CIL, Ill, 11 26 de la Ulmelum.
61
www.cimec.ro
Ocupîndu-se de epitetele B. Galsterer-Krôll constata aparit.ia frecventa în inscrip-
tiile municipillor chiar a coloniilor a determinativ pentru populatia lor ca în cazul
Tmiltnense.<l Tropaeenses
56

Deoarcce avem cotlfirmata cxisicnt,a, unei incinie in cpoca ulterimtra razboaielor dacice,
nu credem ca mai poate fi vorba de un simplu vicus la. Tropaeum, ci de o civitas care
epitetul imperial Traiana. Spre deosebire de celelalte din estul Peninsulei Balcanice care
obtin supranume imperiale de la optimus princeps, Tropaeum nu poate fi considerat civitas
libera sau civitas foederata, cum par sa fie sa ramîna acestea. Tropaeum Traiani se afla în
afara zonei puternic elenizate, în cea a ripae Danuvii
67
, care pe parcursul întregiiistoriiromane
se bucura de un regim deosebit
58
, fiind totodata zona în care apar de statut roman.
Stratigrafic putem deci existenta unei incinte timpurii cu doua faze distincte.
Cca de-a doua faza de constructie (NUI) apare ca urmarc a unui moment de mare cumpana,
acompaniat de un inccndiu de nutri proportii. Da,t fiind ca emisa de Scptimius Severus
ne oferà un terminus ante quern pentru a,menajarea noii berme, deci, pentru incendiul din
nivelul anterior, pentru ca din matcrialul epigrafic de la Tropaeum Traiani rava-
giile fàcute de costoboci în jurul anului 170
59
, consideràm ca cca de-a doua faza a incintei
dateazà de la secolului al II-lea e.n. Noua incintà pare a fi fost edificatà într-un timp
imediat ulterior atacului costoboc, rastimp în care se dealtfel, eea mai mare parte
a incintei din Peninsula Balcanica
60
, pentru care începe acum o perioada de înflorire
ce va dura pîna catre mijlocul secolului al III-lea. economica prospera a municipiului
(sigur atestat la aceastà data) reiese din faptul ca turnul de poartit construit în aceasta vreme-
TA - este în opus quadratum, tehnica foarte costisitoare grcoaie, carc tocmai din aceste
pricini va fi curînd abandonata.
Converg sprc aceasta ipoteza a dezvoltarii deosebite a datele oferite de mate-
rialul ceramic de o mare bogatie. Se evidentiaza legàturile comerciale ale Tropaeumului cu
regiunilc vestice, legaturi explicabile prin faptul ca, aproape de Dunare, este cuprins în sfera
comertului fluvial. Productia locala. ramîne a fi studiata de acum înainte, dar indubitabil ea
este intensa variata; capul teracotei un efeb
61
, reprezinta un rebut de ardere
care nu are ce cauta la Tropaeum daca nu postulam existenta chiar aici a unui atelier.
Ar fi hazardat sa facem mai multe consideratii asupm acestei faze, dat fiind stadiul cer-
cetarilor arheologice, trecem la faza urmatoare (stratigrafic NIV), care reprezinta momentul
în care se ridica cetatea ,constantiniana".
Dupa cum se poate conchide din aspectul stratigrafie, exista doua momente distincte
ale acestei etape, care oricum, trebuie privita ca mai îndelungata. Observatiile din D
indica lucrari de a zidului de incintit, precum alipirea turnurilor, semicirculare,
alungite.
Este inca dificil de afirmat daca exista o distanta. în timp între aceste doua operatii,
la care moment anume este de corelat construirea turnurilor ramase în stadiu de fundatie
pe latura de S a incintei. Cercetarile arheologice au confirmat parerea prof. Gh.
62
ca se
atribuie din comoditate toate lucrarile de fortificat.ie romano-bizantina cpocii lui Constantin.
6
6
B. Galsterer-Kriill, op. cil., p. 92- 93; denumirea
canabelor Legiunii a XI-a Claudia cu numcle Aeliae
este o exeeptle remarcatâ in CIL, III, 19 350.
li7 A. Stein, Die Legalen von Moesien, p. 15.

8
D. l\1. Pippidi, Ves/igia, 17, l\Iünchen, 1972, p. 113.
59
Em. Popescu, op. cil., p. 192- 197 rediscuta pc
Jarg toate monumentele epigrafice contributia lor la
elucidarea invazici costoboce in regiunea Tropaeum
Traiani. Cu aceastâ ocazie duumvirul Fufidius Lucianus
cade in lupta contra costobocilor actionind, desigur, in
virtutea atributiilor mililare pe care le avea in caz de
primejdie (Statutul Genetivei, r. 103 dupa Th. Mommsen,
Droit public romain, 1889, vol. VI, 2, p. 461); B. Gerov.
ActAntHung, 6, 1968, p. 326- 337 aduce o contributie
tnsemnati la invaziei costoboce in Balcani ;
se subliniazli. elementul surprizii. al pii.trunderii costobo-
cilor in l\loesia, undeva in zona Tropaeum-IJurostorum,
element ce poate explica proportiile distrugerli unei
intarlte cum este cea de la Adamclisi, fiind
câ in general fortlficate (Pau/ali a, de exemplu)
au fost ocolite de cetcle costohocc.
60
lnscriptia lui Yalcrius Bradua de la Callatis-
Scarlat Lambrino, HIH, 5- !i, 1935- 1936, p. 321-
332; inscriptla de la Serdica- G. Mihailov, IGB, nr.
1902, din tlmpul lui Marc Aureliu Commodns; inscrlp-
lia de la Philippopolis- K Knlev, Godisnik Plovdiv,
1971, VII, p. 1H
61 Fig. 118, N II 10.1.
o2 Dacla, N.S. 1, 1957, p. 226.
Fig. 40. - Cc·tatca Tropaeum Traiani, fotografie aeriana, zbor 1973.
62
www.cimec.ro
www.cimec.ro
S-ar parea ca refacerile succesive ale incintei de la Tropaeum, databile la secolului
al III-lea - începuiul secolului al IV-lea, nu sint prilejuite de o mare distrugere, ele
înscriindu-sc mai (legraba în opera, de refarcrc a începnta de Anrelian
63
continuata
ùe Diocletian
64
Constantin, ca urmare a perm<tnentelor tulburari provocatc de incursiu-
nile gote.
Inscriptia Constantin - I.âciniu poate fi înregistrarea încheierii lucrarilor, iar constructia
a fundamentis este probabil o referire la largirea ineintei într-o zona re anterior nu facea parte
din ceea ce valideaza observatiile arheologice.
În ce masura largirea suprafetei comporta schimbarea strnctnrii sale urbanistice
urmeaza sa se afle doar prin amplificarea cercetarilor în nivelele anterioare secolnlui al IV-lea.
I.a un moment dat, dupi1 ridicarea incintei ,constantiniene", con,;tat:lm în exteriorul ei
mme ale unei locuiri civile ce credem ca poate fi atribuita foedem1;ilor goti, :tdmil;\i la Tlwodosiu
sa locuiasca sub zidurile
65

Refacerea pusa în evidenta de sondajul stratigrafic în sectorul turnului T22 (NIVE)
avînd ca terminus post quem moneda de la Theodosiu al 11-lea, poatc fi legata de tulburarilP
provocate de huni, ce sînt confirmate arheologic pîna acum la, liistria Dinogptia
66

Nu credem ca noua refacere sa fi produs schimbari în a.spectul general al fortificatit•i
constantiniene; pe baza observatiilor noastre în zona de S a turnului T21 pntem
presupune ca acum se castellum adiacent, prob:tbil en scopul de a adaposti o
unitate de comitatenses, despre care nu avem înca mentiuni.
Civitas Tropaeum nu V<t fi pomenit de Procopius
67
în lung<l· li:üa de castre
refacute de Iustinian, se constata, arheologic (NV), recomtructia incintei în secolele V -VI
e.n., aceasta executîndu-se eventual sub domnia lui Anastasius, simultan cu Histria Dino-
getia
68
• Aparitia constructiilor adosate zidului de incinta în interiOl' ne sugereaza o oarecarc
schimbare a organizarii interioare a cetatii o schimbare a functiei defensive a zidului de incinta.
Despre amploarPa distrugerii, carc pune capat acestui niYel (NV) arlwologio, a seri::;
deja V. Pârvan
69
, fil.ra a tine cout însa de referirile lui Gr. Tocilescu
70
, ht un nivel ulterior
de care trebuia leg:tta de . htpt rcfacerea bazilicii de marmura datata în timpul lui
}lauriciu Tiberiu.
Într-adevar tropeenii vor reface dupa dezastruosul atac avar sîntem chiar
înclinati sa consideram crt incinta pastrat într-o oarecare masura caracterul defensiv pîna
la abandonarea totala a de catre populatie, odata cu disparitia de facto a putcrii bizan-
tine din Dobrogea
71
• Populatia va fi desigur de gasit, prin cercetari viitoare, în puncte
mai propice vietH în non -crea te.
În urma încadrarii rezultatelor noastre în tabloul arheologic istoric ofcrit de stadiul
n.ctual, general al cercetarilor, ne-am permis a sugera unele ipoteze cu scopul de a determina
acea atmosfera profita.bili1 1ll• 1liscntii nccPs;tra progrt>sulni
63
Duroslomm e rcfiicul de Aurelian DID, TI, p. 27-1;
la Tomis s-a giisit o monedü Aurclian ln zidul de incinbi,
cf. Em. Doru(iu-Boilü, StCI, ti, p. 257.
0
' Inscrippi pusc eu prilrjul unor rdaceri sc aflü la
I>uroslomm (1. 1. Hussu, AJSC, Il, 193:1- 19:15, p.
210- 211) la Transmarisca (IL, III, 6151 = ILS 641);
la Tomis, (CIL, Ill, J.l 450); Gh. Papuc, Ponti ca, 'i,
p. 335 considera ca prima fazii a incintci de S e din limpul
lui Diocletian; CIL, III, 12 •lli-1 de la Tropacum, pusti
ln saniitatea tetrahilor, poate oglincli tocmai
tropaeenilor pcntru sprijinul primil ln conslruirca in-
cintei.
"
5
Zosimos, IY, •10, 1 - 5.
06
DID, II, p. 406- 107 .i\1. Suceveanu, Dacia,
N.S., 13, 19!i9, p. 3lil, cure urmate de o clapa
de a balcanicc, cf. Y. VelkoY,
IzvcstijaSofia, 2-1, 1961, p. J.li-151.
';
7
De· re\inut ipotcza lui A. Aricl'scu, Dacia, N.S., 11,
1 !J70, p. :106, l'ti Troparum ar fi primilln un moment <lat
supranumcle de Sanclu.< Cyril/us, refiicul de Justini:m.
"
8
1. Barnea, I>aeht, N.S., ·1, 19li0, p. :w,;- :!67.
HO BC::\IJ, 4, 1911, p. 191.
7o BAH, ms. 51:!9, f. 169.
71
,\rgumcntclc privind fum'\ia defcnsivà a inclntri
lropecnc, prccum piistrarea caractcrului urban al
ziirii Tropawm ln sccolul al VII-Ica o pcrioadii mai indc-
ltmgalii, au fnsl puhlicate de noi ln colaborare en l\1.
:\lcirgineanu-Cùrstolu ln Rev. l\luz:\Ion 2, 19i5, p. 59- 62.
68
www.cimec.ro
2. SECTORUL DE SUD-VEST AL ZIDULUI DE 1:--.JCINTA
Gheorghe Papuc
Între 1969 1975 a fost cercetat scos la iveala un sector important al zidului de
incinta al cetàtii Tropaeum Traiani (fig. 41). Despre zidul de incinta în general gàsim referiri
într-o serie de publicatH materiale aparute pîna la aceasta data
1

Prezentarea pe scurt a sectorului dintre poarta de S poarta de V este necesara, acesta
reprezentînd aproapc o patrime din întreaga fortificatic a cetaW
2

Vom analiza curtinele turnurile, începind de ln poarta de S :-;pre poarta de V.
Curtin a dintre T20 - poarta de S
8
are o lungime de 25,50 m este marginita de po art a
de S la E turnul T20 la V (fig. 42). Zidul s-a pàstrat pe o înâltime ce variaza între
4,40 - 2,10 m. Înàltimea cea mai mare o are in zona de unire cu zidul turnului T20. Spre
poarta de S piatra de parament s-a pastrat pe 1 - 2 rînduri. Catre turnul T20, pe o lungime
de 3,40 rn, se vàd blocuri de parament pe trei rinduri. Terenul are o panta de la V spre E,
diferenta de nivel între capetele curtinei fiind de 1 rn, ca urmare a fost construita
in trepte.
în timpul sapaturilor cxecutate pe curtina s-au recuperat mai multe blocuri de para-
mPnt, dar nu in cantitatea la carc ne-am fi
4
• Fundatia zidului este alcatuita dintr-un
strat de piatra fara mortar, inalt de 0,80 - 0,90 rn (temelia uscata), peste care s-a un
alt strat de 0,60 - 0,70 rn de piatra cu mortar. Deasupra, acest strat a fost nivelat cu mortar
pcntru crearea ,patului de
3
• Stratigrafic, ,patul de coïncide cu nivelul
de a zidului de la inceputul secolului al IV -lea.
Dl' aici în sus încep rlndurile de blocuri de parament, carc placheaza zidul pc ambcle laturi.
Pc aceasta curtina s-a descoperit o fundatie demantclata unui turn o locuinta
extra muros.
Fundatia de turn începe la coltul vestic al portii de S se întinde spre V pe o lungime
de 7,40 m. Este demantela Ut în cea mai mare parte (fig. 43 ). Astfel de fundatii de turnuri
mai vechi, apar pe fiecare curtina
8
vom aminti odata cu prezentarca curtinei respective.
în urma, dem;tntelarii, fundatia s-a mai pastrat doar pc 2,30 rn din latura vestica. La începutul
scculului al IV-Ica, fundatia despre care vorbim, nu a mai fost folosita. Toate fundatiilc de
aeesL fel au fost parasite la un moment dat, la nivelul ,pfttului de tep tare", dcuarccc lucra-
l'Pa de fortificatie incetasc din motive TII:'CUIWscutc deocamdata.
Locuinta extra nmros este alcatuita din doua încaperi
7
, una, din elc este patrulatera
(10,40 rn x 7 rn). Zidul are latimea de 0,70 - 0,75 rn este din piatra legata cu pamînt.
l,at.ura nordica a încaperii este paralela cu zidul de incinta, la 3,20 rn distanta de acesta. Cea
de-a doua încapere este aproape triunghiulara, zidul sau de S-E are lungimea de 12m
se cu latura de V a portii.
Din cele doua incapl:'ri a fost scoasa o cantitate apreciabila de zgura de fier. Sub lutul
1
Y. l'ârntn, Tropacum, p. 1- 12 163- 192; DID,
II, p. 31!6; DI\'H, p. 591- 592.
2
Lungimea seclornlui din zldul de lnclntii. de care
ne vom ocupa ln cele ce urmeazll, este de 321 m. l\lenp-
vmlm Ca S·:J o!Jtinut Jungimea de :!21 Ill prin adllugarea
lurnurilor, cu cxcep!ia turnului T15 al portii
de \'.
3
în delimilarea curtinelor folosim numerotarca con-
sacratâ a turnurilor, care inccpe de la turnul de N ni
portii de F..
4
Bloeurile de pnr:1mcnt carr nu fosl Sl'oase din s:1p•i·
luri, ell ede carc sc mal arlu ln ziu, nu alciiluiesc mai
64
mult de 7 - 10% din lotalul blocurilor carc placau
curtlnele turnurlle.
6
, Patul de cons la din nlvelarca cu mortar
a uncl fundatli, fapl ce duce la o repartlzare egalA a pre-
slunll pe care o exercltà supraslructura. Scopul sliu este
de a màrl rezistenta construcUei.
6
Gh. Papuc. Pontica, 6, 197:l, p. 117- 128; 7, 1974,
p. 325- 337.
7
Cercetarea pe aceastii curtinà a fost condusi. de R.
Ol'llC)Cnnu, enrc nr·n pus ln dispozitlc ohservatlile sale.
www.cimec.ro
T20'
Fig. 41. - Sectorul ~ d e V al zidului de
lnclntii.
Fig. 42. - Curtlna d.intre turnul T20 ~ 1 poarta de s.
Fig. 43. - Fundntle de turn anterionri'i lntre T20 ~ 1 poarta de S.
8 - c 1813
66
www.cimec.ro
batut al locuinTei, s-a gasit un vas cu gura larga (fig. 44), avînd doua toarte, corpul globular,
fundul cu pasta este
8
• sc afla pc un pat de pietrc, în interior s-au
gasit carbuni de lemne, 0 lama de fier, zgur{t de
fier melei. Loeuinta a fo:-;t datata, pc baza
materialului ceramic, în secolul al VI-lea e.n.
Zidul de V al acestei locuinTe extra muros
taie un euptor de ceramica
9
(fig. 45). Intrarea
cuptorului, orientata spre V, este arcuita din cara-
mizi groase de 0,07 - 0,08 rn, late de 0,30 rn;
inaltimea intrarii este de 1,37 rn, iar làTimea de
1,10 rn ; putem data acest cuptor în secolcle
IV-V e.n.
10

Turnul 20(T 20) este unicul de pe zidul de iueinti'L
necercetat ·inca în interior u. Spre zid s-a pastrat
pe o înaltime de 4,25 rn, dar pela tura frontala numai
pe o înaltime de 1,40 m. Lungimea cxterioara este
de 9,50 rn, iar latimea de 9,75 m. Lungimea dcs-
a turnului este de 25,20 rn ; piatra de
parament s-a pastrat numai la marginea de E
dinspre zid, pe trei rînduri (cca 12 blocuri) pc o
poftiune ce nu 3 rn (fig. 46).
Fig. H.- Vas din cxlrcmuranü de la po:1rla
Cortina dintre Tt9 T20, are lungimea de 40,40 m, de s.
înalTimea zidului în unele zone de 3,40 m, iar
în altele de numai 2,20 m. Pornind dinspre turnul T20 observam pc aceasl U, curl in;"t o
de trepte ale fundatici care rezolvau difcrcuta de nivcl dintre capctcle act>sl ri curtine de peste
Fig. 45. - Cuptor de ars ceramicâ.
'C. Scorpan, Pontica, 8, 1!)73, p. 288, pl. XIJ, !J.
1
Cuptorul este asemanator celor descrise de A. Hâdu-
lescu M. Irimla, Typen der in der Dobroudscha enldeckten
r/Jmischen Backofen (in ms.).
66
10
Ibidem.
11
Zidul de incintâ a fost ccrcelal de Paul 1'\icorescu
prin sii.parcn n cite unui pc riecarc pnrtc. Tot cl a
golil turnnrilc din accsl sector.
www.cimec.ro
1, 70 rn (pan ta este spre V). Oatre turnul Tl9 sint blocuri de parament cu bosaj dispuse pe trei
rînduri. Partca de E a curtinei a fost aproape în întregime demantelata de parament (fig. 47).
În priYinta temeliei, mention:lm ca ea este identica cu cea a curtinei precedente identitatea
se pastreaza pe întregul sector S-V al cetatïï pîna catre poarta de V
12
• Pe curtina de
s-au descoperit o a doua de turn anterior o poarta mica.
Fundatia turnului
13
abandonat este mai bine pastrata decît precedenta, laturile sale
s-au pastrat pe lungimea de 6,15 m respectiv de 6,90 rn, avînd distrusa partea frontala
(fig. 48). Peste latura de E a fundatiei se afla un zid ce apaftine unei constructïï extra muros.
Din mortarul acestui zid s-a. recuperat o moneda emisa de împaratul Oonstantius
14
, fapt ce
permite datarea respective. La 15 rn spre V (de la T20) curtina face un unghi
spre N-V.
Poarta amplasata în V curtinci a functionat la început (în secolul al IV-lea), dar mai
tîrziu a fost astupata. Latimea portH este de 1,30 m, iar grosimea zidului de 2,80 m. Laturile
portii erau placate cu piatra de parament. Înaltimea pragului de nivelul exterior de
calcare din secolul al IV-lea este de 1,50 rn, fapt ce indica folosirea unei scari de lemn
pentru a o face accesibila (fig. 49). Pe sub poarta trece un canal de scurgere ce se varsa
in afara cetatïï 1s.
Turnul 19 (T19). S-a pastrat pe o înaltime cuprinsa între 1,85 rn 4,40 m. Lungimea desfa-
(perimetrul) '1'19 este de 23,20 m. Latura de V a turnului a fost de blo-
curile ecarisate, cu exceptia unuia singur, din coltul dinspre curtina. Lungimea turnului T19
este de 8,50 rn, iar latimea de 9,75 rn (fig. 50).
(:urtina dintrc T18 !jÏ T19 (fig. 51), în linic dreapta, arc lungimc de 40,90 m. Piatra de para-
ment se pastreaza pe toata mutina, pe o înaltimc de la unu pîna la patru rînduri
16

Turnul 18 (Tl8) are (Iig. 52) lungimea (pcrimetrul) de 24,60 m. S-a pastrat
emplectonul pe o înaltime ce variaza între 1, 70 rn 3,80 m. La exterior lungimea este de
!J,!>O rn, iar H1timea de 9,75 m. Intrarea în turn fata de 1,75 rn era prevazuta cu trepte _partial
pastrate. În interior turnul are urmatoarele dimemüuni : lungimea 6,50 rn !;li latimea 3,65 m.
în exterior piatra, de parament se pastreaza numai pe latura de V, pe o lungime de 5,20 rn,
pc înaltimea unui singur rînd. În interior s-au pastrat 2 - 3 rînduri de piatra cu bosaj tot
pe latura vestica.
Curtina dintre 1'17 !ji TJ8 sc întinde pc o lungime de 47,[)0 m, avînd piatra de parament pe
1-3 rînduri numai în jumatatea de E. Cam la 15 rn sprc V de '1'18, face o treapta
de cca 0,50 rn, panta terenului fiind în directi<'. La o distanta de 10,60 in de T18
se afla o gura de scurgere a unui canal (0,70 rn - 0,20 rn), la înaltimea de 1,20 rn de
nivelul de constructie a zidului. Fundatia, pornind de la Tl8 are pe o lungime de 14,75 rn o
talpa lata de 0,45 rn (fig. 53 54). În timpul cercetarilor au aparut multe fragmente cera-
mice feudale timpurii. La 16 rn spre S de zidul de incinta s-a descoperit un bordei feudal
timpuriu de forma dreptunghiulara. Va.tra era din pietre, în coltul de N-V al borde-
iului. Dupa fragmentele ceramice gasite pe podea, se poate data in secolul al X-lea
17

La 17,50 rn spre V de Tl8, pc curtina, se afla o fundatie de turn
18
, parasita, ca !;li cele-
laite, la nivelul fundatiei (fig. 55). Latura frontala a a fost demantelata, pe cca 2 m.
Latimea zidurilor de fundatie este între 3, 76 rn 3,95 m. Dimensiunile interioare sînt de
12 În legatura cu ziùului de incinlii, vezi
Gh. Papuc, op. cil., p. 122.
1
3 Ibidem, 7, 197,1, p. 321.
14 Ibidem, p. 335, nota 18.
u Sint clncl canale pe sectorul de S-V al incintei.
ln cazul de fatli nu incapc îndoiala ca exista ln Interlor
o strada.
16
Este curtina cu paramentul piistrat in cca mai mare
parte, comparatlv cu celelalte. Nu ne indoim de existenta
une! fundatil anterioare pe curtina aceasta.
17
Dinogelia, 1, p. 135; Capidava, 1, p. 196, fig. 100,
101.
18
0 prezcntam mai detaliat ln op. cil., p. 326.
67
www.cimec.ro
2,75 x 5,50 m. ln zona demantelata se observa gropi de pari, care fusesera batuti in
fundatiei. Printre pari a fost un strat de piatra fara mortar (temelie uscata) inalt de
0,80 - 0,90 rn, iar peste acesta piatra cu mortar.
Fig. 46. - Turnul T20.
Fig. 47. - Curtina dintrc lurnurilc T19- 20.
Fig. 48 - anterioaril de pe curtina
dlntre turnurlle Tl9- 20.
Turnul 17 (T17) are lungimea (perimetrul) de 24,60 rn (fig. 56). Emplectonul
s-a pastrat pe o înaltime cuprinsa între 2,40 rn 4 m. Dimensiunile exterioare ale turnului sint:
9,50 rn x 9 rn; in interior de 6,50 rn X 3, 75 rn; în cea mai mare parte, piatra de parament
nu se mai afla în zid.
Curtina dintre T16 !lli T17 a fost amplasata pe o panta care urca de la E spre V, iar
diferenta de nivel între capetele curtinei este de 1,10 m. ln partea de V a curtinei 16 panta
schimba directia; daca pîna la zona amintita cobora spre V, acum începe sa uree
68
www.cimec.ro
Fig. 49. - Poarta midi.
Fig. 50. - Turnnl T19.
Fig. rit. - Curlina dlntrc lurnurile
Tl8- 1!).
Fig. 52. - Turnul T18.
Fig. 5:J. - Cnrtina dlntre
Tt7- 18.
Fig. 50
lnrnurllc
Fig. 51
~ p;g.49
~
. , A D
Pl sn
. ,.
Iol-E
B
c
Vederi laterale
Fig. 52
Fig. 53
69
www.cimec.ro
Fig, 54
Fig. 55
Fig. 58
Fig. 54. - Curtina dintre turnurile
T17- 18.
Fig. 55. - Fundatia dintre turnurlle
T17-18.
Fig. 56. - Turnul T17.
Fig. 57. - Cnrtina dlntre turnurile
T16- 17.
0 1 2 3m
1'ig. 58.- Fundatla dintre turnurile
..... .....
Tt6- 17.
Fig. 5ti
Fig. a·
70
www.cimec.ro
poarta de V. Lungimca curtinei este de 45,20 m, avînd înalÇimea pastrata întrc 2,40 m
4,40 m . .Fundatia este mai lata decît suprastrnctura în doua zone : pe jnmatatca de E (pe o
lungime de 7,50 m) cu 0,45 rn, iar pc cea de V (pe o lungime de 9,50 rn) cu 0,50 m. S-a
descoperit. o gura a unui canal de scurgere (0,60 x 0,30 rn) la 10,40 rn la E de T15, aflata
cu circa 1 rn deasupra nivelului de constructie al zidului (fig. 57).
În 1975, pe aceasta curtina s-a descoperit o fundatie de la un turn anterior secolului al
IV-lea; ea nu s-a pastrat în întregime, dupa cum rezulta din sondajele facute pîna aeum.
Latimea laturilor este de 3,75 m. Latura de E a fost demantelata la distanta de 4 rn de zid.
soarta a avut-o cea mai mare parte din latura frontala semicirculara; latura de V s-a
pastrat pe o lnngime de 7,55 rn de la zidul de incinta (fig. 58).
Pe curtina, pe nnul din blocurile din primul rînd de parament se afla o inscriptie
19
, dar
modul cum este prins blocul în zid exclude posibilitatea de a fi fost montata cu ocazia unei
reparatii (fig. fi9). Consideram inscripÇia ca fiind contemporana cu constructia zidului. Inscrip-
kfPAMOY:
Çia e;;;te în limlm greaca, destul de stîngaci scrisa; iata continntul ei : 'fr B ; în tradu-
cere : al lui Keramos
20
, 27 ( picioare. Consideram ca ttcest Keramos nu este numele
care a lucrat, ci mai degraba este unul din locuitorii cetatïï care a suportat din punct de
vedere material constructia portiunii de zid amintita de inscriptie
21

Turnul 16 (T16) se afla în apropierea porÇii de V. Piatra de parament <lin exterior a disparut
aproape toata. Dimensiunile exterioare ale turnului sînt : 9
1
45 x 9 rn; cele interioare
6,15 x 4 rn ; în interior s-au pastrat doua pîna la patru rînduri de blocuri fasonate (fig. 60).
Emplectonul s-a pastrat lînga curtina pe o inaltime de 4,20 rn, pc cînd latura frontala ajunge
doar la 1,70 m. Scara ce coboara in turn are treptele înalte de 0,27 - 0,30 m.
Curtina 14 dintre T15 T16 este marginita spre N-V de unul tlin tmuurile portii de V (T15),
iar la celalalt capat de turnul de incinta T16. Lungimea curtinei e;-;lc de 43 rn, emplectonul
s-a pastrat pe înaltimea de 4,60 rn (fig. 61).
Daca pîna acum turnurile curtinele prezentate au avut un aspect unitar din punct de
vedere constructiv, nu lucru putem spune despre jumatatea de N-V a curtinei 14,
pe care întîlnim ,traverse" din piatra
22
, dese pe prima asiza mai rare pe a doua. Acest
mod de constructie cu ,traverse" a fost utilizat la portHe mari ale cetatïï, mai precis la
turnurile lor. La 15 rn de la turnul de S al portii de V (T15) s-a descoperit o fundatie ahan-
donata de turn identica cu cele prezentate mai sus (fig. 62). Are în plus, la capetele dinspre
zid ale laturilor pa,ralele, mai multe trepte din piatra care au fost lasate pentru legatura cu
zidul de incinta. Latura, frontala a fost partial distrusa pc o adîncime de 0,15 - 0,30 m. Pe
aceasta curtina s-a cercetat partial o constructie extramurana, care avea un zid paralel cu zidul
de incinta, închizîudu-se laN-V cu latura deS a T15. Spre S-E clâdirea are un zid perpen-
dicular pe incinta. Zidurile erau construite din piatra legata cu lut. S-au recuperat materiale
specifiee secolului al VI-lea
23
• În coltul de S-V allocuintei a fost gasita o groapa de cereale
sapata în loess, avînd diametnù gurii de 0,50 rn, adînca de 2,80 rn diametrul fundului
de 1,60 m. Groapa, ai carci percti erau era acoperita cu un bloc de piatra dreptunghiular.
Poarta de V s-a conservat pc o înaltime de 6,40 rn, deci mult mai mare decît celelalte edificii
din cetate ; este flancatiL de doua turnuri mari, în afara pe o lungime de 10,40 m.
19
Cazuri similarc, vezi la V. P:\rvan, Ulmclum, II, 2,
p. :179; idem, Tonri, p. 419- 12:1; I. Barnca, Dncin, 1,
N.S., 1957, p. 270.
20
Numc propriu, dupa opinin noastrii.
21
Un fapt cslc neclar, anume, hmgimca de
zid, indlcatà de Litera indica cifra 2, dar
credem cà este vorha de o lungime mni mare. A doua
litera cu valoare de cifra nu are un caractcr clar. Ar fi
posibil ca lapicidul sà fi invcrsat zccimala, punind in locul
ei core indica unltatile.
22
,Traverselc" sint blocurl de parament montate cu
latnra lunga perpendicularà pe llnia curtinel in lnterlorul
emplectonulul; scopul lor era legat de màrirea rezis-
lcn tei constructiei.
23
:\'fatcriale analoage la C. Scorpan, op. cl/., p.
293-29-t.
71
www.cimec.ro
Zidurile turnurilor erau placate pe ambele cu blocuri de parament, de dimensiuni
mult mai mari decît cele din zid. Ca sistem constructiv întîlnim ,traversele" din piatra, pe
masura ce se zidul, este mai mare între traverse (fig. 63 ). AceAt fa pt denota
Fig. 59. - Inscriptie pe un bloc de parament din curtina dlntre turnnrile T16 - 17.
Fig. 60.- Turnul TIG.

0 1 2 3m
-
Fig. 61. - Curtina dintre tnrnurile
T15- 16.
grija constructorilor pentru porW decumana. Intrarile în cele doua turnuri erau late
de 1,50 m deasupra erau boltite. La fel poarta propriu-zisa avea deasupra o bolta în arc de
cere. La construirea turnurilor pof1iii au fost refolosite o serie de piese arhitectonice databile
în secolele II - III. V. Pârvan presupunea ca la acea,sta poarta accesul se facea pe un pod
72
www.cimec.ro
suspendat
24
• În 1975, de la S de T14, datînd din 1891, am constatat
ca intrarea in cetate se facea direct, neexistînd un pod suspendat. V. Pârvan argumenta exis-
tenta podului suspendat, pe baza unor date de ordin arhitectonic, anume ca pragul este
0 " 2 ·3tn
....
Fig. 62.- Fundatia dintre turnurilc
T15- 16.
0 1 2 3m
....... ---
Fig. 63. - Poarta de V.
facut din , ... blocuri prelucrate ca raminind pe o mare adîncime în 'aer liber ... "
26
• FolosirP:t
blocurilor mari fasonate, care constituiau in momentul constructiei un fel de cofraj pentru
emplecton, a fost determinata de in plan perfect orizontal a poq.ii cu cele doua mari
turnuri care o aparau. Ca lucrurile stau ne-o demonstreaza doua fapte :
- pamintul viu se afla la 1,20 rn sub nivelul pragului portii ;
- imediat linga latura de N a T14, fundatia zidului nrca cu 2,16 m. Aceasta
de înaltime reflecta foarte clar diferenta de nivel a pantei, care a. fost taiata într-o zona cu
înclinare mare N -S, pentru a se amplasa poarta de V.
De asemenea, in zona de amplasare a portii de V, terenul are o panta pronuntata
de la E apre V. Pentru fundatie s-a sapat o cantitate apreciabila de pamint. Pe portiunea de
strada dintre turnurile portii se vad decapari
28
pe o liWme de 3 - 4 rn paralele cu zidurile
interioare ale turnurilor cu pragul portii. Consideram aceasta ca tinînd de amen<1jarile con-
structorilor antici pentru montarea de schele în vederea ridicarii port,ii tmnurilor. Dupa
terminarea lucrului, zonele sapate au fost astupate cu piatra marunta, mortar pamînt bine
batatorit pentru amenajarea strazii.
Canalul de scurgere de pe 1:ia principalis, continua în afam porW, pe o prima portiune d(•
1 rn fiind construit din caramida, apoi din piatra cu mortar, acoperit deasupra cu dale mari
de piatra. Canalul coboara spre V cu o deviere spre S
27
• în anumite puncte stmùa
este pavata cu piatra marunta se vad chiar nrme de care pe directia V -N-V.
Poarta de S are închidere dubla, creata de doua ziduri perpendiculare pe zidul de incinta late
de 3,30 lungi de 7 ,60. Se poate banui ca partea superioara a porW era construita ca un
turn patrulater cu latura frontala de 9 m. Zidul de incinta in vecinatatea portii are latimea
de 3 m.
ln vecinatatea ei, zidul de incinta al cetaW are latimea de 3 m. Este flancata de doua
ziduri pcrpendiculare. ln pavajul portii s-au refolosit cîteva inscriptii
28
• Pe sub st.rada se afla
2& V. Pârvan, op. cil., p. 168.
25
Ibidem.
26
Mentionâm cà cercetàrile la poarta de V sint in
curs de exPcutle. urmlnd ca mai tirziu sA publlcâm
7-c. 1813
rezultatele integrale ale cerceti\rilor noastrc.
27
Urmàrirea canalului se va face in campaniile viitoare.
as en, Ill, 1.f 214, 9, 10, 15.
73
www.cimec.ro
canalul de scurgere a apei. Doua elemente ne conduc la concluziile ca poarta nu era folosita
de care : existenta unor trepte destul de înalte panta care începe spre S din vecinatatea
portii (fig. 64). Arhitectul Fakler considera ca poarta de S, ca cea de V, avea J?.Od
dat. De existenta acestuia Pàrvan cînd o prezinta
29
• Este interesant ca Gr. Tom-
lescu se de existenta podurilor sm;pendate a de aparare
30
• În urma
Fig. 6·1. - Poarta de S.
cercetarilor arheologice sistematice executate între 1970 - 1975, sîntem în masura sa afirmam
cu certitudine ca nici la poarta de S nu exista pod suspendat, iar groapa pe care au sur-
prins-o cei care au sapat poarta în 1893 nu era de apârare, ci o eroziune a terenului,
care în secolul al VI-lea a fost astupatâ cu alte resturi. Din moment ce nu intrau
pe aici carele, nu se impuneau amenajari speciale pentru a înlesni accesul în cetate.
Dupa cum s-a vazut, pe la tura de S-V a zidului de incinta al cetatii s-au descoperit cinci
fundatH de turn
31
• Structura lor este cu a fundatiei descoperite între T17 T18
descrisa mai sus. Lucrarea a fost parasita la nivelul fundatiei ; a avut loc apoi o distrugere pal'-
tiala a fundatiilor explicata de nevoia de piatra pentru constructii sau :pentru reparatH
ce s-au executat în interiorul cetatii. În tot cazul se simtea o mare nevoie de material de
constructie, caci numai se explica demantelarea fundatiilor de turn. Inscriptia de la
poarta de E
32
se refera la construirea din temelie a cetatii, sub impâratii Constantin Licinius.
Oonstructorii acestei perioade nu fac altceva decît sa continue ceea ce altH începuserâ mai
înaintea lor, ad ica împrejmuirea cu zid a unei arii mai largi decît avusese din secolele
II - III. (v. cap. Incinta, p. 55). Sâpaturile efectuate in interiorul cetatii, în apropierea zi-
dului de incinta, în 1969 1971, au arâtat clar ca sub nivelul secolului al IV-lea nu se
mai aflâ alte depuneri mai vechi, ci urmeazâ loessul. lucru l-am remarcat la poarta
de V în interior, la intrarca T15. Fundatüt zidurilor a tnrnurilor era deja fâcuta (ne referim
29 V. Pârvan,· op. cil., p. HiS.
3
1 Vezl noln 5.
30
Gr. Tocilescu, BAR, ms. 5 128, f. 28.
32
CIL, III, 1:3 73·1.
74
www.cimec.ro
la sectorul de SV), dar laturile frontale ale turnurilor fusesera distruse. ln epoca
constantinianii, se niveleaza terenul, sc astupa parasite se continua
incintei
33

Pe curtina, între T19 T20, unde zidul face un unghi, se afla o fundatie de turn ahan-
donata. 0 similara este prezentata de Themistios, în secolul al IV-lt>a, cînd împaratul
Valens o cetate pe urmele unor ziduri facute mai de mult, dar neterminate
34

Privind datarea fazei preconstantiniene înclinam spre perioada lui Aurelian, cînd se con·
struiesc o serie întreaga de fortificat;ii pe limesul dobrogean al Dunarii
35
• Or, cetatea Tropaeum
Traiani care facea parte din al doilea rînd de fortificatii limitanee, trebuia ea întarita cu
ziduri de aparare, dar în timp extinsa. Datorita unor evenimente ce loc în aceasta
perioada, lucrarea înceteaza, fiind reluata abia la începutul secolului al IY-lea e.n.
Nu încape îndoiala ca ridicarea unei asemenea fortificatii a necesitat, pc lînga marelc
volum de munca, o perioada destul de mare de timp. ln general, se considera ca în anul
316, an în care este datata inscript;ia comemorativa de la poarta de E
36
, construirea incin-
tei era terminata. ln vara anului 1970, în mortarul T21 a fost descoperita o mQneda de bronz
37
cmisii, pentru !Jicinius Junior datata în anii 321 - 324. Ea putea ajunge în mortarul zidului
cu ocazi:t unei restaurari (din moment ce este datata între 321 - 324, iar zidul, conform in-
script;iei, a fost terminat la 316) sau în timpul construct;iei zidului. Vom prima situa til'
legata de o eventuala restaurare. Precizam ca între pmuta de E de S, pe o lungime de
peste 235 m, se afla doar acest turn (T21) de aparare. Panta terenului are o înclinare de pest!'
1)5°, ceea ce face ca apararea sii, fie lesnicioasa. Moneda a fost gasita la intrarea în turn,
portiune greu, chiar imposibil de a fi afectata de un atac propunea o în zid, data
fiind grosimea foarte mare a construct;iei în acest punct. La o examinare atenta a zidului
nu apar indicii ale unei restaurari, ceea ce ne determina sa conchidem ca moneda a fost pier-
duta în mortar în momentul în care se constl'uia zidul. Deci credem ca sîntem îndreptatit i
sii, spunem ca zidul de incintii, nu era terminat pe toatii, lungimea sa, în anul 316. Preciziim
ca tipul de moneda despre care este vorba a început sa fie retras din circulatie dupa anul
:324-
38
• În favoarea celor de mai sus vine observat;ia facutii, la poarta de V, unde la curtina,
pe partea sa, de N, s-an folosit ,traversele" de piatra, iar din punct dt> vedere eonstructiv
nu exista o unitate între port;iunea de zid amintita restul zidului de incinta
39
• Cronologi(',
pe zidul de incinta de la S de via principalis lucrurile se prezintà astfel : în a doua jumatate
a secolului al III-lea se încearca construirea unei incinte, dar lucrarea sc întrerup<• fiind para-
sita, la nivelul fundat;iei. La începutul secolului urmator reîncepe construirea fortifieatiei, care,
dupa cum am vazut, nu se termina la 316, continuînd în anii urmatori ai ÙN:l'niului al treilea.
În mod deosebit atrage atent;ia caracterul unitar al fortificat;iei de la Tropaeum 1'raiani, în
sensul utilizarii turnurilor cu latura frontala rotunjita
40
• E:,;tc un argunwnt al construirii
zidului într-o anumita epoca, anume în prima jumfLtate a RPcolului al IV-lea. in general, piatm
de parament care a ramas în zid este lucrata de maniera. Fundatia PHte mai lata c:L
zidul propriu-zis, uneori cu 0,50 - 0,60 m. Primul rînd dP paramPnt iese în
afara, creînd o treaptà lata de 0,10 - 0,12 m. Dea:,;upra acesteia zidul an• un plan vertical,
fara alte retrageri. Nu s-au pa:,;trat urme ale partH de deasupra zidului; în tot cazul, pe
baza observat;iilor stratigrafice, în partea superioara, zidul era acoperit cu ciiramizi mari, drept-
nnghiulare, diHpURe pc cel put-in dou[L rînduri. Spunem acPasta, fiinddi pt> nivPinl ùe darîmare
33
:\'oilc obscrvatii ne-au lh·tcrminal sa rcnuntam la
ipotcza cmisâ anlcrior (vezi Ponlica, 7, p. 335) privind
o p:1riisirc organizatii a lucrului, carc presupunca prote-
jarca fundatici cu un strat de piimint, operatiunc exccu-
lalii de constructorii c:1 rcfcrirea pentru
dalarc la moneda de la Diocletian nn mai l'ste valahilii.
34
J. Barnea, SCIV, 19, 1967, 'l, p. urm; DIO,
Il, p. 395; FHDH, II, p. 55.
"" D ID, II, p. 271 nrm.
3
" Vez! nota 37.
37
1\foneda a fost dcsropl'rilà de 11.
Ioana Bogdan Cil.ti\nicin.
38
Claude Brenot, PN, \'1, 1972, tom. XIV, p. 218.
39
Cn orazia cnriitirii emplectonnlui tnrnnlni Tlli,
în vcderca restauriirii, la nivelul asizei a doua, am dcs-
roperit o monedii constantinianii datal:1 inlre :nt- :J:J2
(dalarca aparpne lni n..
40 Exceptie face T12 care este dreptunghinlar, aflat
pc latura de V, la N de poart:1.
75
www.cimec.ro
al primele cazute sînt caramizile. Între acestea am identificat mai multe care
au urœe de mortar pe ambele
41

Un alt lucru demn de remarcat este de dintre nivelul de
extra muros cel dini'i.untrul care este în medie de 1,60 m. Panta a foilt tll.iata în plan
orizontal în sapat s-a introdus Acest lucru era în folosul amenajli.rilor
defensive necesare în caz de atac, inamicul
o stripungere a zidului, data fiind de nivel
(fig. 65 ). Apoi acest lucru di'i.dea o trainicie
o deosebita.
Mai sus, am amintit faptul ca anumite curtine
turnuri nu mai pastreaza nici un bloc de parament
pe ele. De asemenea, am precizat ca blocurile
scoase din degajarea curtinelor nu sînt în numar prea
mare, este certa, deci, refolosirea acestor blocuri la
alte constructii în epocile urmatoare abandonarii
cetatii.
Din punct de vedere stratigrafic, lucrurile se
prezinta în felul urmator : stratul vegetal are o
sime de 0,25 - 0,40 rn (fig. 66). Sub el, pe o
lungime de pînala 6 rn de la zid, se întindea stratul de
darîmare al cetaW, corn pus dn moloz, pietre desprinse
din zid, blocuri de parament. Grosimea maxima a
acestui strat este de 1,50 m pîna la 2 m. La baza
acestuia se întîlnesc caramizi fragmentare sau între gi,
cizute din partea superioam a zidului, pe nivelul de
dartmare. Stratul de sub acest nivel are o grosime
ce va.riaza între 0,20 m linga zid 0,70 m la 4-6 rn
1
i
N·E
\" <
Fig. 6i'>. - Sectiunc prin


cs::sJFmp/ufon
S·V
zidul de incintll..
departare de zidul de incinta; s-a recoltat o cantitate apreciabila de ceramica romana tîrzie,
specifica secolului al VI-lea e.n.
Sub stratul amintit se afla trei straturi de ùepuneri deosebite între ele prin culoare
compozitie. Primul strat este din pàmînt galbui; al doilea din pamînt negru, fiind pigmentat
N:f 1

I7Z2J
6
[[][]] 2

'l Œiill] -12


8 ll1EI] 13
!;SSJ
9 lTIJTII]14
[2Z2j5 ffiiiiiiill
D 2
Fig. 6ü. - l'rofilul sc<·tiunii C17, pe cnrlinn T17 - IR.
u ,\lajoritatea ciirâmizilor au mortar pe o singur:l fatâ, pe ambele fete am inliinit numai in ·1 - 5 cazuri.
www.cimec.ro
din cu carbuni, iar cel de-al treilea este de culoare ceva mai deschisa, dînd impre-
sia ca este batatorit. Consideram ca aceste depuneri perioadei scurse de la construirea
zidului în prima jumatate a secolului al IV-lea pîna la distrugerea La baza acestor
depuneri se afla nivelul de construire a zidului din vremea lui Constantin Licinius. Nivelul
sta pe umplutura de deasupra fundatiei de turn abandonate. Dupa cum am mai spus, nivelarea
zonei, unrle urma sa se ridice zidul, a fost facuta la începutul secolului al IV-lea, cînd s-a reluat
activitatea de ridicare a Nivelul este format din mortarul scurs resturile de
piatra cioplita care au creat un veritabil pavaj lat de 2- 3 rn de la incinta. Umplutura de
sub nivelul de este din pamînt de diverse provenind din dife-
rite locuri. S-au gasit fragmente ceramice romane din secolul II - III, precum fragmente
ce provin din vase getice. Cu ocazia nivelarii s-a astupat latura frontala semicirculara a
care fusese demantelata pe o adîncime de 1,20 m.
La 1,6 rn de zidul de incinta a aparut un bordei feudal timpuriu, la 0,40 rn sub nivelul
de calcare actual. Bordeiul taiase stratul de sub nivelul de darîmare al cetatu. ln mod deosebit,
capatul dinspre zid al profilului, unde au fost suprinse doua Cel de
deasupra a fost sapat cu ocazia descoperirii traseului zidului de catre Paul Nicorescu, în pcrioada
dintre cele doua razboaie mondiale, are o adîncime de cca 1 m. Cel de-al doilea
este mult mai mare, adîncimea sa fiind de 2,.50 m. Scopul, în care a fost efectuat
este demantelarea sistematica a zidurilor de incinta, desprinderea blocurilor de parament.
Din s-au recuperat fragmente ceramice feudale timpurii, care au dus la formularea
ipotezei ca demantelarea incintei a avut loc în secolele X - XI u.
42 DIVR, p. 592.
www.cimec.ro
IV. SECTORUL A SI VIA PRINCIP ALIS B-C
'
Alexandru Barnea
1. Sectorul A, poarla de E, la N de v1a principlllis
În anii 1968 - 1974 a fost cercetata o arie de circa 1 200 m
2
aflata la N de strada principala
a cetatïï cuprinsa între zidul de incinta f$i latura de rasarit a bazilicii numite ,simpla"
(fig. 67; 68/1). S-au efectuat un numar de noua orientate aproximativ în E-V,
perpendiculare pe zidul de incinta paralele cu strada principala, lungi de circa 40 rn fiecare,
una din ele, SIV, prelungindu-se peste zidul de incinta, în afara acestuia, în scopul unei corelari
a stratigrafice din interior cu din exterior. Totodata s-au facut unele sondaje,
unul perpendicular pe axul strazii catre N (SVbis) altele trei în SHI SIV,
doua în interiorul unul în exteriorul zidului de incinta, toate în scopul mai
multor elemente privind romana preconstantiniana. Ulterior, treptat, s-au înlaturat
martorii dintre SI - SIX, pentru degajarea în supraJata a portiunii de cartier sur-
prinse între bazilica ,simpHV' f$i zidul de ineinta. De aserncnca, s-a mai facut un sondaj de
mici dimensiuni imediat la V de Tl, în scopul unor date antcrioare din
sceolele IV - VI în aceasta zona a portïï de E.
Dezvelirea în suprafata a portiunii de cartil'r situate în al'ia dintre lJazilica ,simpla" (A)
!;\i zidul de incinta, s-a oprit cu cîteva exceptii, la u1timul nivcl de locuire sau refacere falo-
sire a S-a constatat ca aceasta portiune de cartier era împartita în doua de o
strada pavata cu pietricele, fragmente ceramice lut, orientata N -S, perpendiculara pe strada
principala comunicînd cu aceasta., urcînd în panta de la S spre N îngustîndu-se totodata.
strazii în extremitatea de S era de 7,70 m, iar la limita de N cunoscuta în prezent,
de circa 6 m. Datorita sapaturilor efectuate anterior pentru dcgajarea strazii principale, nu a
fost posibila stabilirea unei legaturi sigure între ultimul nivel de calcare din strada lateralii.
cu acela din strada principala. Dealtfel, prin sectiunilc SI SHI a trebuit, în cea mai mare
parte, sa se înlature pamîntul resturile arheologice aruncate la dezvelirea strazii principale.
S-a pu tut stabili însa ca strada N-Sa pe portiunea dezvelita aproximativ din ultima
parte a secolului al IV-lea e.n. pîna la secolului al VI-lea probahil, începutul celui
urmator. În plus, sondajele amintitc anterior au aratat di structura urbana nu era
înainte de refacerea cetatïï, dar cil, a existat, sub o alta forma, în zona. Chiar în por-
dinspre S a strazii laterale, pe o distanta cuprinsa între aproximativ 10 14 m de
axul strazii principale, :s-au de:scoperit prin sondajele efectuate (fig. 67; 11; 13) temeliile unor
cladiri eu orientare putin diferita de cele vizibile în plan care au fost desfiintate cu pri-
lejul taierii strazii mai tîrzii N -S, sau anterior. Fragmentele de ziduri ramase aveau grosimea
de O, 70 - 0, 7 5 rn erau ridicate din blocuri de calcar taiate neregulat, legate între ele cu
pamînt galben. Ele par sa reprezinte numai resturialetemeliilorunor cladiri din secolele II -III,
distruse probabil la începutul secolului al III-lea, din moment ce într-una din aceste temelii
se afla ascunsa oala de lut continînd un tezaur de 1 548 denari de argint, între care ultima
moneda de la Septimius Severus, este databila în jurul anului 204 e.n. Se pare ca, cel
în aceasta portiune, nu a avut loc nici o refacere ulterioara pîna la recon:structia
taierea strazii laterale de carene-am ocupat mai sus, necesara dupa desfiintarea intervallnm-ului.
facuta cu privire la panta strazii laterale, care urca spre N în portiunea dez-
velita (cca 33 rn lungime de la axul canalului strazii principale) se aplica, difcrcntiat,
cladirilor în directie, ele fiind dispuse în trepte urmînd c:Ure N. Gnsimea zidurilor
7!J
www.cimec.ro
lor, in exclusivitate legate cu pamînt negnmos, variaza intre 0,67 - 0, 75 m. Ace:otea s-au
pastrat pe o înaltime variind între 0,30 - 0,50 rn minimum 1 - l,.rw rn maximum. Desco-
perirea în numeroase situatii a unui strat gros uneori de 1 rn de darîmaturi cu urmc ùe chir-
pici amestecat cu re:oturi de olane, ne-au dus la concluzia ca, în majoritate, suprastructura zidu-
rilor era cladita din calupuri de chirpici peste care era un dintr-o structura
de lemn acoperita cu olane. Constructiile, cu exceptia unor anexe interioare 8au exterioare lor,
au forme rectangulare.
Edifieiul nr. 1. Ca toate clâdirile de la E de strada laterala descoperite pîna acum,
aceasta la E zidul de incinta, fiind adosata lui evident ulterioara, fara a se putea
preciza însa cu cît timp. Modificarea aceasta, care a însemnat în situatia din sectorul cerce-
tat o închidere a intervalului dintre insula incinta, pare sa fie cuprinsa într-o serie întreaga
ùe astfel de modificari cu efect asemanator : desfiintarea intervalului dintre insule r;;i incintit
prin acoperirea lui cu constructii noi crearea unor noi strazi care sa permita accesul la
aceste constructii din loc în loc, la incinta. Chiar daca datele arheologice nu 8înt înca
suficiente, presupunem ca acest fenomen, legat desigur de înmultirea populatiei în interiorul
zidului de incinta, are începuturile abia în ultimul sfert al veacului al IV-lea. Mai sigura
este pozitia în timp a urmelor de constructii mai mici din piatra legata cu pamînt alaturate
turnului Tl catre N probabil, macar în parte incintei, urme ce prin pozitia lor atît în
plan, cît stratigrafic, sint de interpretat ca un efect al admiterii în imperiu de catre Theo-
dosius 1 a federatïlor goti
1

Rcvenind la edificiul Al, mentionam ca are dimensiunilc de 8,50 m x 9,30 m. Compus
din doua îndtperi legate printr-o intrare cu trepte plasata catre extremitatea de V a zidului
despartitor, avea doua intrari, în 1inie cu cea dintre camerelc ct una la S, iar cealalta
laN, rnarginita de doua baze de coloane din calcare de tipul cel or tîrzii R,i prevazuta aceasta
cu treptc, nivclul fiind din ce în ce mai ridicat de la S ca.tre N. La. circa 2 rn S de încaperea
1œ se aflau trei altare refolosite, dupa cum s-a observat mai demult
2
, ca stîlpi pentru un
portic în fata intrarii în clâdirea nr. 1, sau pentru sustinerea unui al ei prelungit
pîna in dreptul acestora. Aducerea din afara cetatii a acestor piese la secolului al
V-lea sau începutul celui de-al VI-lea este confirrnata de situatia stratigrafica a altarelor, ale
caror fundaW se afla îngropate sub nivelul apartinînd secolului al VI-lea, intr-un pamînt
galbui, batatorit, în care se afla, la adîncirne (circa 0,30 rn) cu bazele a doua dintre
altarc, fundul unei farfurii din pasta cu decor starnpat, reprezentînd o cruce doua
capete urnane (v. Ceramica, N.V.2.1.), databil la secolului al V-lea începutul celui
urrnator. Încaperca 1er. are, în interior, dimensiunile 5,10 rn N -S x 8,60 rn E-V. ln stratul
gros de darîrnatwi s-a gasit în coltul de N-V un mortarium mare din calcar, avînd diamc-
trul de 0,65 rn (aflat în prezent în Muzeul de arheologie din Constanta), pe un bloc
mare din calcar. Sub stratul gros (0,50 - 1 rn) de darîmaturi pamînt în care erau ames-
tecate pietre, fragmente de tigle, olane sfarîmaturi din caramizi de chirpici arse, s-a putut
surprinde un nivel de calcare, reprezentînd ultima faza de locuire a încaperii, dintr-un pamînt
galbui. În darîmaturi, în apropiere de mortarium, deasupra nivelului de calcare, o moneda de
bronz de la Iustinian (anii 546 - 547) certifica utilizarea acestei incaperi în aceasta vreme
daca nu mai tîrziu. Dealtfel, în apropierea zidului de S al constructiei nr. 1, de data aceasta
în afara ei, foarte aproape de nivelul de ciUcare din dreptul altarelor refolosite, o moneda
de bronz de la lustin al 11-lea din anul 572-573 vine sa confirme cele spuse mai sus. ln afara
de numeroase fragmente ceramice tipice pentru secolul al VI-lea- între care mentionam frag-
mente de amfore cu striuri marunte ondula te, care nu lipsesc pretutindeni unde se certifie a
o locuire în secolele V - VI e.n. - s-a gasit, în extremitatea de N-E a încaperii lot, corpul
fragmentar, înfipt în nivelul de calcare cu cca 0,50 rn, al unui chiup, cu diametrul maxim
de 0,70 - 0,75 m.
1
Cu privirc la gotllor lingli. cetli.tl, ln afara
lor (7tpo Tijc; 7t6Àewc;. Zoslmos, IV, 10), cf. DID, II, p.
403 - 404, unde este bibllografla problemel. Referltor
la inlervallum la desfllntarea lui, a sc vedea mal jos
80
capitolul despre urbanlsm, unde chestlunea este expusâ
mal pe Iarg de cAtre arh. M. MArglneanu-Cârstolu, ln
acord cu subsemnatul.
2
AI. Barnea, SCIV, 20, 1969, 4, p. 595 urm.
www.cimec.ro
Incaperea foarte îngusta (8,60 x 1,90 rn), aflata la nord de loc, se gasea fata de
aceasta la un nivel mai înalt cu 0,50 - 0,60 m. Aproximativ diferenta se remarca în
eazul trcccrii de la îndtpcrea la, stradela pavata cu dale de calcar situata la N care
permitca pc de o parte la intrarilc stn1juite de coloane din cladirile nr. 1 nr. 2,
pe de alta parte, probabil, la zidul de incinta. J.1atimea maxima a stradelei atinge 3
1
30 rn
(fig. 69/1).
Edifieiul nr. 2 (latimea intrarii 1,60 rn) are in fata intrarii unpavaj din dale mari de calcar, ce se
incadra perfect în nivelul general al pavajului stradelei, avînd dimensiuni mai mari (2 x lm)
decît intrarea propriu-zisa, flancata, dupa cum se pare potrivit urmelor întîlnite, de
coloanc pe bazc cu profila tura simpla, din calcar, cu diametrul tamburului superior de
0,35 m. Citeva blocuri de calcar catre coltul cladirii înspre S, precum un alt bloc
mai mare (0,80 x 0,64 rn) în marginea strazii, în coltul de S-V, a,veau functia de a apara
coltul exterior al zidului de eventuale loviri datorate circulatiei de pe strada. Dealtfel, un bloc
asemanator era în coltul de N-V al edificiului nr. 1, tot înspre strada N -S, în
scop de protectie.
Încaperea oc a edificiului nr. 2 are dimensiunile în interior de 8 rn E-V x 7,40m,
era prevazuta cu înca o intrare, distrusa blocata rudimentar, probabil in ultima ei faza de
locuire. Portiuni dintr-o podea de lut s-au gasit in interiorul ei, in apropierea intrarii de S,
dar ea pare a reprezenta o faz:1 anterioara ultimului nivel de locuire. Materialul ceramic fiind
pu tin semnificativ, o moneda gasita în darîmaturile care au distrus podeaua ramîne singurul
indiciu de datare, care însa nu ne ajuta pentru o precizare in plus : o moneda de bronz de
la Iustinian, batuta la Constantinopol, datind din anul 538- 539, nu face decît sa confirme
activitatea constructiv:1, dar economica in aceasta zona în prima jumatate a seco-
lului al VI-lea. Tot din aceasta încapere provine un inel mie de bronz cu un rudiment de
cruce, turnat dupa cît se pare, databil în a doua jumatate a secolului al VI-lea (v. Ceramica,
N.VI.B.l0.9).
Zidul intermediar între încaperile oc ale edificiului nr. 2, destul de mult distrus catre
zidul de incinta în buna parte sapaturile mai vechi, nu pare sa fi avut vreo intrare care
s:1 faca legatura între cele doua inca peri. În schimb, camera 2 era prevazuta cu o intrare
lata de 1,60 rn, cu prag, în care se vad orificiile pentru fixarea asigurarea precum o
treapta catre strada N -S (fig. 68/2, 3). Aceasta încapere, avînd 8 rn în interior pîna la zidiul
de incinta pe care se sprijina, nu a fost inca dezvelita integral, aici aflîndu-se limita de N, la
care s-a oprit degajarea în suprafata a cartierului de care ne ocupam. În interiorul incaperii
2 intre materialele arheologice pentru ultima parte a secolului al VI-lea din care
majoritatea sint fragmente ceramice resturi de materiale de constructie din suprastructuri
(fragmente de olane, in special), foarte rar s-au pu tut intîlni piese intregi san intregibile. Un op ait
databil in adouajumatate a secolului al VI-lea, piriform, grosolan lucrat, cu linii radiare neregu-
late în jurul discului (v. Gera mica, N. VI. B.9.1), avînd tortita disparu ta, o piesa taiata din cara-
mida, cu sgrafitti tine (v. Ceramica, N .VI.B.10.13, imitatie de pixida printre putinelepiese
mai semnificative descoperite în aceasta arie. Ultima piesa mentionata aici este, ca element de arta
un unicat pentru aceasta perioada la Tropaeum chiar în Dobrogea. nu exista
analogii directe pentru o astfel de piesa cu sgrafitti, decoratia ei se încadreaza în înclinatia spre
stilizare din arta a secolelor V - VII, la care se adauga tendinta artei provinciale
spre umplerea spatiului liber din jurul unei reprezentari (horror vacui), toate acestea dublate
de stîngacia artizanului tehnica sgraffito-ului
3

Daca încaperile 2oc par sa fi fost o parte dintr-o casa de locuit, în schimb, edificiul
descris înaintea acestora notat cu nr. 1 avea, credem, o destinatie comerciala, data fiind
lui catre o zona circulata modul original de folosire a spatiului din fata laturii de S
a camerei loc, cu porticul scund al:1turi de carc se afla un fel de bancheta diu calcar.
3
Acestel tehnici i se datoreazil. mai curind asemil.-
narea fortultil. cu unele reprezentil.ri din cariera de cretil.
6 - c 1813
de la Murfatlar ( = Basarabi, jud. Constanta), dln sec.
X- XI, cf. DID, III, p. 180- 233, passim.
Bl
www.cimec.ro
Edificiul nr. 3, situat cu la tura de S spre strada principala cea de E spre stradela N- S,
pune mai multe probleme atît din punct de vedere al destinatici, cît al fazelor constructive.
Compus din patru încaperi, una lunga la S trei mai mici la N de aceasta, edificiul
avea dimensiuni cuprinse între 25,60 rn E-V 15 rn catre N. Dintre îneaperi, cea mai veche
pare sa fie (8, 70 x 6 rn în interior), datorita careia, încaperea 3oc, construita ulterior
aliniata la porticul strazii principale de pe latura de N, a capatat forma unui L
cu bratul scurt catre N. Încaperea se inscria în planimetria, înca foarte cunoscuta,
a din secolele II-III, aceHt fapt verificîndu-se partial cu ruinele zidurilor E-V desco-
perite sub strada N -S, între încaperile loc 3oc, unde a fost descoperit tezaurul de denari
imperiali. Elementele stratigrafice (mai ales profilele SIV SV) materialul arheologic sur-
prins pe nivel, într-un strat gros de arsura, dateaza distrugerea acestei încaperi cel mai tîr-
ziu catre jumatatea secolului al III-lea e.n., adica la o data la care încaperile 3oc, y nu
existau, ele fiind ridicate cel mai devreme în cursul secolului al IV-lea e.n. Ulterior distrugerii
prin incendiu a încaperii aceasta nu a mai fost refacuta cel putin pîna la nivelarea recon-
structia constantiniana. La construirea încaperilor oc, y s-a renuntat la zidurile V N
ale încaperii (sau casei acestea fiind partial demantelate. Noii constructori s-au rezumat
sa refoloseasca numai zidurile dinspre E S ale constructiei mai vechi, ridicînd pe latum
de V un nou zid, unitar cu latura de S a încaperii oc, la numai 0,25 rn V de zidul de V
demantelat al încaperii Mai tîrziu, acesta a fost partial distrus catre N, în timpul con-
struirii catre secolului al V-lea îneeputul celui de-al VI-lea a bazilicii cînd
încaperea a fost partial acoperita de gwapa de mortar amestecat cu caramida pisata, utilizat
la ridicarpa zidurilor bazilicii. l\Iaterialele arheologice deseoperite în încaperea în stratul
de arRura pe nivelul pe care-l :mpmpune, opaite, fragmentele unei farfurii, o oala de uz comun
lucrata cu mîna, unelte din fier, un bol de sticla de faetura deoRebita 4, datîndu-se
în prima jumatate a secolului al III-lea, confirma cele Rcrise mai sus cu privire la data distru-
gerii acestei încaperi cu podea de lut urme ale unei podele cu pietre marunte catre S. Unele
obiecte gasite aici ar indica prczenta unui atelier de prelucrare a metalelor. În plus, oala de uz
comun lucrata cu mîna indica pastrarea în perioada amintita a unor traditii ale substratului
getic, prezent chiar în romana întarita de la Tropaeum. 0 efectuata
pe directia N -S, pornind de la nivelul incendiat, în încaperea în mijlocul ace::;teia, sec-
tiune prelungita ulterior pîna la eanalul din centrul strazii principale, a adus date interesante
privind etapele anterioare acestui nivel. Un strat de nivelare de grosime variabila (între 0,10
0,50 m) acopera urmele partial distruse a doua niveluri anterioare de locuire, terminate
fiecare cu eîte un strat de arsura, care marcheaza cronologic a doua jumatate a secolului al
11-lea (probabil invazia costobocilor diu 170) respectiv, secolului al 11-lea sau
începutul celui urmator. Aceasta situatie ar putea fi legata, chiar daca lipsesc înca alte cle-
mente, de momentul încetarii, în jurul anului 204, a tezaurizarii denarilor de::;coperiti tocmai
într-unul din zidurile care coreHpundeau, împrcuna cu cele ale îndi.perii unei planinwtrii
mai vechi a romane a,nterioare secolului al IV-lmt.
încaperea :h, cu patru intrari ùe cîte 2 m latime catre S (numai prima intrare dinspre
E are lat.imea de 1,50 m) avea probabil o destinatie comerciala era legata de cele doua înca-
peri-ateliere y a printr-o intrare cu trepte catre y (fig. 69/2), în ajungîndu-se pe latura de
N a acesteia din urma fic prin strada, fie mai curînd prin intmrea de N a încaperii y, pc suh
spatiul ce-l presupunem acopèrit sustinut de coloane :;;i zidurile laterale dintre y a edi-
fieiul 4. Între toute acestea încaperea-magazin 3oc, prt•supunem a fi existat o stl'însa legatura
ÏlllpliHa de furwtionarea camerelor-ateliere y a.
Pentru moment, saracia de material arheologic mai concludent ne împiPdica de la afir-
marea fara ùubii a mai exacte a complexului 3-4. Se poate spunc ea în seeolcle
V- VI aceHtea functionau împreuna, iar la construirea bazilicii ,simple", cel mai tîrziu, înca-
perea a fost definitiv desfiintata, ramînînd în functie cu unele refaceri mai greu de det('C-
tat încaperile ;{!X, y, a cdificiul 4. AceHta din urma functiona probabil ea depozit de
eel'cale, d:u-it avem în vedPre Rfai'Îmaturiln a tr·pi ebiupuri, gasite în inkriornl lui, 1loua în
' V. cap. Ceramica descoperiri mtirun/e, nr. NIII 9.1,3 4; :us; 1.2; lO.H 23; 10.2.
82
www.cimec.ro
tul de S-V unul catre E. Un canal de scurgere a a pei facut din pietre, tigle caram1z1
de la o platforma de pietre din coltul de S--E al încapcrii 3y, trecînd prin zid
catre E, merge în pan ta paralel cu zidul de S al încaperii S, coborînd în strada N- S
(fig. 69/1). Pornind de la mijlocul canalului catre N, în încaperea S se afla o alta platforma
de pietn•, unde era refolosit un fragment de inscript·ie votiva din secolele II - III, platforma
de care He sprijina constructia aproximativ circulara cu diametrul interior de 1,80 - 1,85 rn,
avînd un zid din pietre mici neregulate fragmente de caramizi legate cu pamînt, înalt de
0,30 m, iar în interior un pat de pietricele, lut batatorit fragmente ceramice, aflat la
nivel cu llÏVPlul ùe calcare din încapere
5
• Privind încaperea 3S dupa pozitia aspectul ei
general (fara ziù despartitor catre N cu platforma rcctangulara înalta de 1 rn catre N-V), la
care se adauga prezenta constructiei circulare mai ales a canalului de scurgere, consideram
ca aceasta a putut functiona ca un fel de curte interioara (atrium) (fig. 69/1). între materialele
arheologiee din încaperea S, mai semnificative sînt doua fragmente de opaite databile în
ultima parte a secolului al VI-lea, un fragment din marginea unui dise de opait decorat
radiar, o am;ii, din pasta galbuie-nisipoasa, avînd imprimat un chip omenesc foarte stilizat,
databil în perioada (v. Ceramica, N.V. 9.5). 1\Ionedele, toate de bronz, probeaza folosi-
rea îneaperii între secolului al V-lea secolului al VI-Ica cel putin : una de la
Leon neùatata sigur (457 - 474), cea mai noua de la 'fiberiu al II-lea Constantin, anul
580 - 581, ultima gasita nu departe de constructia rotunda. 1\Ientionam, în plus, ca folosirea
concomitenta a edificiilor 3 4 este probata de descoperirea în spatïul dintre încaperea 3S
4, pe un nivel din lut de darîmaturi, a unei monede de bronz de la lustin al II-lea
din anul 568 - 569, batuta la Nicomedia. În cursul sapaturilor arheologice, catre încheierea
lor, în aceasta zona, la dezvelirea în suprafata, atentia ne-a fost atrasa de spatiul mai sus
amintit, care, precizam aici, permitea accesul dinspre strada N -S în 3S, 4 3y, pe de o parte,
iar pe de alta lasa liber, pare-se fara vreo pe sub un acoperi:;; sau portic comun, accesul
in încaperea 3S, unde probabil era nevoie de o circulatie mai larga de asigurarea ventilatiei
acestei încaperi. Intrarea din stradela în aceste culoare se facea pe lînga un monument fune-
rar mai veehi reprezentînd doi lei, gasit rasturnat in situ, dar aflat initial cu fa ta catre strada,
sculptura în ealcar de maniera tipic provinciala adusa probabil Ù(' Iocuitorii romane
tîrzii din necropola romana mai veche (fg. 70/2, 3).
Mentionam în acest context, prezenta pe latura de V a încaperii 3y a unei
adosate de forma unei abside, a carei destinatie e mai greu sa o stabilim, cu diametrul aproxi-
mativ de 2 m, demantelata catre N de o groapa de gunoi din secolul al VI-lea, aflata în extremi-
tatea de E a platfotrnei de mortar cu caramida pisata. Groapa a distrus o parte din zidul de N
al încaperii 3 pîna aproape de punctul în care temelia zidului de V al încaperii 3y se spri-
jina pe acesta. Am remarcat prezenta în aceasta groapa a foarte numeroase fragmente din vase
de sticla de calitate destul de unitara, de obicei verzuie cu bule mici de aer. S-au gasit aici
numai doua tipuri de vn.se din asemenea sticla: de forma conica apartinînd unor pahare
mici cu funduri subtiri (diam. max. 0,02 - 0,03 rn), catre partea superioara,
cu resturi par:;trate în unele cazuri din cupa mai larga a vasului (v. Descoperiri marunte, N.V.
10.8, 9,10, 11 12), ultimele considerate de unii cercetatori drept un fel de opaite sau chiar
candele. Atît prima, cît a doua forma se dateaza de obicei în secolele V ( catre VI- VII
e.n. Nu a vern dovezi daca ele provin de la vreun atelier local; presupunem numai ca ar fi putut
exista la Adamclisi în aceasta perioada un asemenea atelier, înrudit cu cele din Asia Mica
ùin perioada de timp. Productia locala de sticlarie în secolele V - VI la Adamclisi pare
posibila, daea luam în considerare bogatia de resturi din obiecte de tipul celor
de mai sus, gasite în multe din sapaturile care au dezvelit ultimele niveluri de locuire
din cet.ate.
EdificiuJ nr. 4. Zidul deN al acestuia (fig. 68/4; 69/1) a fost gasit foarte curbat catre interior,
o parte din darîmaturile lui cazusera de la parasirea constructiei înauntrul ei. Se pare ca,
6
În unelc rnzuri (ln Jlislria), ascmcnca cons truc pi
au fost consldcratc cuploare, cventual cuptoare de pline:
Gr. Florescu, llistria, 1, p. 311, unde aceste
au urme de nrsura; M. Sâmpctru, SCIV, 22,
1971, :.!, p. 221. Ln Tropacum, incii nu pulem preciza
destlnatia lor, datoritii numlirului incà mie al unor asc-
menea incliperi, stiirii lor precare lipsei oricliror urme
de snu arsurli in lnteriorul lor.
83
www.cimec.ro
Fig. 68. - 1, sector A, vedere generalii ciitre E a siipiiturilor arheologice, SV - IX, de la dreapta la stînga 1973);
2, pragul dinspre strada V. 1 al inciiperii 3, prag viizut dinspre V, dupii dezvelirea treplei strazii; 4, vedere
ciitre S-E dln timpul dezvelirif înciiperii cu chlupuri (A4).
84
www.cimec.ro
Fig. 69. - 1, accesul pa vat dintre A 1 ~ 1 A2, vedere c.iitre V; in plan ni al doilea,
A:J ~ ~ A4; 2, treptele ~ ~ pragul indiperii A3y; vederc câtre N.
85
www.cimec.ro
Fig. 70. - 1, canalul de scurgere din încâperea A38, vedere càtre V; 2, leii funerari dinlre A38 ~ i Al in momentul descu-
peririi, vedere ciHre N; 3, leii funerari in pozitia originarâ; 4, lncâperea circularâ cu pavaj de ciiri\midâ anexati'i cdifi-
ciului A5, vedere elit re S-V.
86
www.cimec.ro
Fig. 71. - Canalul pentru-scurgerea apelor, la Ede tumull
al ceti'ltil.
Fig. 7'2. - 1, Ilia portiunca dinlre edificiile B2 3,
vedere câtre E-N- E (1975); 2, Dia principalis, fragment de coloanii
descoperltil. in situ, pe baza el, in fata edJflciulul B2 (v. nr. cap.
Piese de arhilecturii).
87
www.cimec.ro
din ca,uza pantei terenului a constructiei mai slabe, acest fenomen se produsese\ înca de lâ
începutul secolului al VT-lea, din moment ce, înspre partea lui centrala, în interior, a fost
adus un fragment de fus de coloana sa sprijinf', daca nu zidul care a fost du blat, cel pu tin,
suprastructura constructiei în limita ei de N: La N de edificiul nr. 4 se afla un culoar
îngust de maximum 1,50 rn, care îl separa de edificiul nr. 5_. Acest pasaj a fost închis catre E,
împiedicînd accesul dinspre strada N -S într-un moment mai greu de precizat, probabil la
secolului al VI-lea sau începutul celui urmator. Catre N a aparut, pîna la limita
de N a sectiunii SIX, un alt edificiu, a carui încapere de S, 51X, are largimea (E -V) de
cca 15m. Acesteia i-a fost adosata catre S, în apropierea coltului de N-V al edificiului nr. 4,
o alta constructie, de forma circulara dimensiuni asemanatoare celei din dar avînd
pavaj de caramida în interior prezentînd doua faze de constructie. în ziœhia legata cu
pamînt a acestei constructii (fig. 70/4), a fost refolosit un capitel corintic fragmcntar, databil,
în secolul al VI-lea, taiat din calcar (v. Piese de arhitectura, 5.6.1).
Este necesar sa adaugam aici ca, de la construirea bazilicii ,simple" (A) catre
secolului al V-lea începutul celui de-al VI-lea, spat;iul dintre edificiile A3, 4 5 limita
de rasarit a bazilicii ,simple" (A), masurînd în suprafata 150 m
2
, a fost nivelat lasat liber
de orice construcÇii, permiÇîndu-se accesul de jur împrejurul edificiului. Ulterior, probabil
la sfîqitul secolului al VI-lea începutul celui de-al VII-lea, anumite accese au fost blocate,
de exemplu cel dintre zidul de V al edificiului 31X anexa din coltul de S-E al bazilicii, unde
doua ziduri mici paralele orientate E-V, la o distanÇa de 4,70 rn unul de celalalt,
au închis stradela îngusta de 1,90 rn, ramasa dintr-o alta strada mai lata, care probabil cxii'ht
înaintea construirii bazilicii.
Sondajul în cruce efectuat la V de Tl, în interiorul cetaÇii, a dus la descoperirea unei
substructuri masive, apartinînd secolelor II - III e.n. din blocuri mari de calcar
pe un pat de mortar, pe care se sprijina crepida zidului mare de incinta în dreptul turnului Tl.
Aceasta construct;ie apartinea probabil unei forme a zidului de incinta la care s-a renun-
t;at cel mai tîrziu în momentul refacerii cetatïï, act;iune încheiata în vremea lui Constantin cel
Mare, la începutul secolului al IV-lea. Constructia mai veche a fost demantelata pîna la nivclul
dinspre strada al soclului turnului Tl, are o grosime, la înalÇimea respectiva, de 3,50 rn,
cu temelia la 1 rn - 1,50 rn sub nivelul de calcare al strazii principale. De forma rectangulara,
construcÇia pare sa fi fost un fel de dublare a porÇii fazei mai vechi a incintei, sub forma
unui turn interior, cu dimensiunile de 16 x 10,30 rn, în exterior 9 x 6,30 rn în intcrior
6

Limita de E a acestui rectangul nu o putem ea facînd parte acum din substructura
zidului de incinta al cetatïï constantinicne ; dar pare sa coïncida, cu unele difercnle, cu tm-
seul acestei incinte.
Deasupra temeliilor din sccolele II - III s-au construit mai tîrziu încapcri ec au
putut fi folosite ca depozite, adosate zidului dinspre V al turnului Tl ridicate din blocuri
mici de calcar, neregulate, legate cu pamînt. Un astfel de zid a fost surprim; de so1ubj la.
0,40 rn S de latura de N a turnului, pastrat pe o înàlÇime de maximum 0,,10 m.
Dateaza, ca toate aceste încaperi, de la secolului al IV-lea sau începutul secolului
al V-lea, fiind contemporane cu o serie de resturi de cladiri din afara incintei, în unele
cazuri adosate chiar zidului turnului Tl, la N de acesta, ziduri surprinse de sondajul cfcctuat
prin prelungirea sccÇiunii SIV în exterior, dincolo de incinta. Este un moment în care, în
istoria cetaÇii Tropaeum, functia de aparare a incintei era mult diminuata, acordîndu-se, ca
în alte situatii locale sau în ansamblu în întreaga provincie în vreme, un rol impor-
tant fedemtilor goÇi în apararea întarite a provinciei. Functia de aparare a
incintei la care ne refeream mai sus avea sa fie reluata abia odata cu eforturile constructive,
care se pot remarca în ultima parte a secolului al V-lea în cursul secolului al VI-lea, cînd
Cladirile din dreptul portïï, ridicate în interior, la fel cu cele adosate turnurilor în exterior,
au fost demantelate pîna aproape de temelii acoperite prin nivelari ce aveau sa cuprinda,
cum observam mai sus (v. situaÇia stratigrafica din limita de V a sectiunilor SIV SV),
arii din interiorul fortificatiei.
6
Date observatii cumulate din sectorul condus de
subsemnatul cel conùus de Io::ma Dogdan Càtiiniciu ;
88
pentru alte detalii interpretarea mai pc larg a situntiri,
v. capitolul ùcsprc iucintâ, scmnal de I.B.C.
www.cimec.ro
Fig. 73.- 1, resturile porlicului de pela tura deN a strâzii principale, iu fata edificiului B2; 2, plintele porticului des-
fiintat, descoperite in încliperea C2; 3, fragmente de altare cu inscriptil, refolosite la porticul strâzii principale, latura de
N, vizavi de edificiul C4; vederc clitre S-E; 4, lntran'n in edificlul C3 cu un capitel ionie rcfolosit ca buzi\ (ur. 5.2.1 in
cap. Piese de arhllectura).
89
www.cimec.ro
90
Fig. 7'1.- 1, strada-cannl CV2 dlntre C3(3 ~ i C4oc, vedere c:ltre S; 2, curtea lnte-
rioarâ pavatâ C58, vedere c:Hre N.
www.cimec.ro
2. Sectoru 1 v1a principa lis R- C
::;a,paturile arheologice reluate în anii 1970 - 1971 la V de bazilica Jorensis, in scopul
degajarii strazii principale partial a cladirilor aferente prinsectiuni succesive, perpendicu-
lare pe ai caror martori au fost ulterior inlaturati, s-au continuat în anii 1974 - 1975
(fig. 97; 100). Rezultatele cercetarilor din primii doi ani mentionati au fost partial publicate
7

in total, în cele patru campanii s-a readus la lumina o portiune de cca 100 rn lungime din strada
principala, pe o laÇime variind , în funcÇie de situatiile întîlnite, între 8 10 rn N "i S de
axul canaJului strazii. Cercetarile au permü; observatia ca, în aceasta zona, dintre cele doua
portice care margineau strada la: N la S, se pastra la nivelul secolului al VI-lea numai
porticul de pe latura de N (fig. 72/1; 73/1 3). Pe latura de S, cladirile înainteaza pîna
aproape de marginea canalului, într-un singur caz, una din ele, în apropierea coltului de N-V
al bazilicii jorensis, acoperindu-1. Postamentele colonadei porticului se mentin în forma ultimei
lor refaceri pe latura de N,la o distantade 5 rn de canal. De obicei, ele au forma unor
lespezi paralelipipedice din calcar, cu suprafata de 0,90 x 0,60 rn fiecare se afla la dis-
tanta minima de 2,1>0 - 2,71> rn una de alta. S-au descoperit în unele cazuri, linga postamente
fragmente din coloane ce sc înalÇau deasupra lor, fiecare din calcar alb-galbui cu cochilii
destul de mari (fig. 72/2). Ele zaceau în stratul de darîmaturi gros de la cîteva zeci de centi-
metri pîna la ceft 1 metru de deasupra nivelului 'de calcare, din ultima faza de locuire a cetaÇii,
strat în eare se aflau, ca în alte cazuri asemanatoare, numeroase fragmente de olane,
caramida pietre, mai puÇin fragmente ceramice, oase de animale sau fragmente de geam
de vase de sticla de tipul celor întîlnite în groapa din secolul al VI-lea din sectorul A,
deasupra încaperii Toate acestea se·aflau amestecate într-un pamînt galbui-cafeniu afînat.
Linga una din coloane s-a dcscoperit un capitel fragmentar de tip ionie tîrziu, din calcar
(v. Piese de arhitectura, nr. 5.2.2), care parc sa fi fost refolosit aici. Pe latura a strazii
sc aflau fragmente din doua altare de dimensiuni medii (sub 1 m înalÇime), purtînd inscripW
mai mult sau mai put,in mutilatc, datînd cel mai probabii din a doua jumatate a
::;ecolului al
8
, refolosite aici ca baze pentru stilpii porticului strazii principale (fig. 73/3).
Remnintim ca o situatie ascmanatoare a fost întîlnita în sectorul A, in faÇa incaperii 11X,
iar refolosirca inscriptiilor mai vechi în construct·ii înccpînd din secolul al IV-lea este un fapt
comun la Adamclisi.
Situatia explicata mai referitoare la pastrarea pîna îu secolul al VI-lea, inclusiv a
porticului pe latura de N a strazii principale, nu a permis înca observatH mai detaliate pri-
vind construcÇiile lîrzii sau refacute de pe aceasta parte a strazii. Se poate afirma doar cà,
începînd de la o distanta de aproape 60 rn pornind din dreptul bazilicii forensis catre V,
constructiile s-au apropiat la 3,50 m de axul canalului, în rest pastrîndu-se limita de 8-9 rn
cxistenta începînd de la poarta de E. Sc observa, în plus, pastrarea sau întretinerea por-
ticului în aceasta zona
9

În sehimb, imediat la V ùc hazilic;t forensis înLîlnim ruincle unei constructii rcctangulare
aici, ea la celelalte com;trucÇii interioare, acolo unùe nu se mentioneaza, am subîntelcs
zidarie ùin blocuri variate de calcar lcgate cu pamînt) cu dimenRiunilc exterioare de 8,50 x 7(
al carei zid de N acoperrt jumatate din canal aYînd intrarea hu·ga de 2 rn, dispusa la
mijlor.
Edificiul nr. l din sectorul 0 ùescoperit de noi, a fost pa,rtial distrus de Rapaturi mai vechi, mai
ales catre B N. Prcsupunem cl a acoperit partial o strada paralela spre V cu axul
7
C. Domiinenntu. SCIYA, 26, Hl75, 2, p. 2:11 - 210.
Cercetari in ncensli\ zona au mai fâcul: "'· Goslar, C.
Iconomu (1970- 1971 ). 1. Barnea, I. Bogdan Cllta-
niciu (1974-1975).
8
Inscriptiile descoperite la Arlamclisi ln cursul siipii-
turilor din anii 1968 - 1975 vor fi lratate intr-un volum
sepnrat. !:nul rlin altarele amintlte aici continc parten
finnli\ a unci inserip!ii <'ornunicatc de suhsemnatul la
Scsiunca .,l'ontica" a 'luzeului de arhcologie din Con-
ln a nul 1975. la ti\ textul inscriptiei: ... /FI (avius)
German us; Dec (urio) :'H (unicipii) T(ropaei) el/FI (avius)
l'elronius{Sac ( erdos) pos (uerun/). Ne afh'im al ci in fata
cazului, destul de rar lnlilnit in Dobrogea romana, prin
t•are se atestii epigrafic existenta adunarii
pentru o vreme ln care despre organizarca urbanâ
din provincie sint destul de rare.
9
Dclalii privind evoln1la str:izilor sint lratale pe lnrg
ln capitolul dcsprc urllanism.
9!
www.cimec.ro
longitudinal al bazilicii forensis, strada care a fost inchisa dupa cUln Ra antt e unnele
unui zid orientat. E-V, intr-o ultima etapa.
La V de claùirea Cl s-au descoperit ruinele unui alt edificiu, C2, a carui compuncre nu
este înca ;<;ufieient de clara, dar care era mai retras decît Cl fata de axul canalului (1,50 rn).
În interiorul lui C2 am surprins urmele unei podele de lut aflate sub un strat de pamînt
fainos, rezultat al unui incendiu puternic, în care calupurile de chirpici din par-
tea a zidurilor s-au sfarîmîndu-se amestecîndu-se cu mme arheologice
diverse, databile toate în secolul al VI-lea. 0 moneda de la lustin al II-lea descopcrita în
stratul de incendiu, constituie un element important pentru ilatarea acestuia. Blocuri mari
de calcar, taiate rectangular, par sa fi fost refolosite aici, pe locul lor, unde proveneau diu-
tr-un prag·sau baza de portic la care ulterior s-a renuntat, construindu-se un zid mai spre N,
paralel cu aceste blocuri orientat, ca ele E-V, la 3,50 rn S fata de axul i\trazii. Lungi-
mea însumata a blocurilor atinge 5,30 rn ; dintre ele, trei au lungimea de cîte 1 rn, iar al
patrulea de 2 rn; lat,imea fiecaruia este de 0,60 rn (fig. 73/2).
La V de C2 a fost descoperit la nivelul ultimei faze de locuire, un spa,Çiu liber de oricc
urme de zidarie, larg de 3 rn, marginit catre V de edificul C3, aseœanator ca forma dimen-
siuni cu Cl, dar dispus la 2 rn S de axul canalului avînd la E o anexa adaugata ulterior,
cu care comunica printr-o intrare. Anexa 31X avea rolul unui vestibul, cu urmele unui pavaj
din blocuri de calcar catre S prevazut spre V cu o intrare ale carei dimensiuni nu le
tem, care, dupa baza de coloana gasita în latura ei de S, a putut fi marginita de doua
coloane (dimensiunile încaperii 31X în interior: 2,30 x 7,50 ( rn). Încaperea principala a
3 masura 6,50 x 7,50 rn în interior avea spre N o intrare larga de 1,70 rn cu
prag monolit lat de 0,75 m. În stratul de darimaturi întîlnit in aceasta incapere s-au gasit
puÇine fragmente ccmmice, indeosebi de amfore cu striuri marunte, specifiee secolului al
VI-Ica, fmgmente de geam un fragment dintr-un opait din sticla, databil în
perioadii.. în apropierea pragului intrarii dinspre N, în interior, se aflau fragmentele unui chiup,
iar catre coltul de partea inferioara a altuia. Un capitel ionie aproapc intrcg, de
timp eu precedentul, din calcar, a pu tut fi refolosit la vestibulul edificiului, într-o ultima reta-
cere :t aeestuia, (fig. 73/4). Pavajul strazii, laN de încaperea era alcatuit din pietrc maruntc,
fragmente din caramizi cioburi, fixate într-un strat compact de lut galbui.
EdUiciul C4, aflat la V era sepamt de' edificiul C3 cu un pasaj îngust (0,75 m), eare a folosit
mai eurîrul pentru seurgerea apclor, juùccînd dupa jghiabul din calcar gasit în cxtremitatea lui
de N(0,60 x 1 m),decît pentru (fig. 74/1). Edificiul C4 masoa,ra, în exterior, l:J x 8,ri0 m,
dar nu putem inca daeit nu continua catrc S. Atit cît a fost dm;coperit, era,
împaq.it, în doua încaperi la E t;;i V, care comunicau între ele printr-o dt>sehidere larga de
0,90 m avea.u fieca.rc eatre N cîtc o intrare larga de 1,50 m. Dimcnsiuni : C41X: 4,80 x 8(
8 x 8 distanta fata de axul canalului 3 m. Un sondaj efectuat în C41X, orien-
tat N- S, perpendicular pe strada principala prelungit la N de canal în sectorul B, a
surprins dctalii ale fazelor anterioare ultimului nivel la care ne-am oprit, în general.
Ne rezumam a mentiona ca în sondajul amintit; SXIB-C, taiat perpendicular pe via
principalis, s-a descoperit în încaperea C41X un canal de scurgere desfiintat anterior nivelarii
de la începutul secolului al IV-lea. Aces ta, databil în secolele II - III, are directie cu
canalul strazii pnincipale a cetatii romano-bizantine se afla la cca 5 rn S ·distanta de axul
àcestuia.
Complexul B3 a fost degajat partial la N de camtlul strazii principale. Din el facea parte o
încapere larga de 4 rn prevazuta pe latura de S cu o intrare larga de 1,20 rn, al carei
prag este alcatuit diu doua lespezi de calcar, fiecare purtînd pe fata superioara, la extremitati,
cite o scobitura pentru fixarea usciorilor. La 2,80 rn distanta spre S de intrare la 3,30 rn
N de canalul din mijlocul strazii principale, sînt în lung, paralele cu canalul, patru
blocuri de calcar cioplite regulat, cu dimensiunile variind între 0,60 - 1,20 rn grosimea de
0,30 m. Ele alcatuiau probabil temelia unui portic din fata încaperii amintite, ce putea înde-
plini functia de pravalie sau atelier accesibil dinspre strada. La S, structura urbana devine
92
www.cimec.ro
din nou mai putin clara la V de edificiul C4, unde încaperi tîrzii, dispuse dezordonat ado-
sate partial laturii de E a edificiului !), i-au condus pc autori la concluzia ca aici s-a renun-
tat la o strada sau cale de a,cces, de data aceaRta mai larga (maximum 14 m), într-o ultima
perioada de vietuire în
ln zona constructiilor 5 6 din sectorul C, privirea lor în plan prczinta o situatie destul
de clara a etapelor constructive, în care ordinea se poate stabili cronologic, mai sumar, astfel :
1) strada V4, cu zidul dinspre bazilica ,cisterna" prevazut cu contrafort,i pe latura de V din
cauza diferentei mari de nivel de la strada la spatiul cisternei; 2) edificiul C5(X; 3) edificiul
C6 ; 4) încaperile a care au închis definit iv strada N- S de la E de bazilica ,cisterna".
Observatiile pe teren au dus la stabilirea acestei ordini cronologice, în care strad<t V4, orien-
tata N -Sa fost închisa prin construirea edificiului C6 cu latux·a de N lunga de 11,30 m, cu
o intrare mediana pe aceasta latura cu un prag monolit, Jung de 2 rn, în fata caruia a
fost un pavaj din dale mari de calcar refolosite de la alte construcW care au îmbracat
lasînd libera, dar la un nivel inferior, o baza de coloana, ce va fi apartinut porticului dinspre :E
al strazii V4 (strada, care, desigur, va fi avut un pandant în sectorul B). în secolul al VI-lea
s-au ridicat, în etape diferite, edificiul C;h caruia i s-au adaugat, în ordine, încaperea
adosata zidului dinspre cisterna care a închis orice acces strazii spre S în poate
cam în timp, în ultima faza, incaperile 5y, sa, ultima folosind avantajul pavajului
en dale de calcar din fata intrarii edificiului C6 (fig. 74/2). Încaperea 5ô comunica spre N atît cu
încaperea cît cu marea încapere 51X, cu dimensiunile de 21,50 x 5,10 m. Intrarea care fac·e
legatura cu aceasta încapere se pastreaza mai bine decît toate celelalte. Ea a.rc largimea dl'
1,90 rn este flancata de canaturi din lespezi mari de calcar, cu fata lata spre prag (fig. 74/2).
Latimea uneia din aceste lespezi, pastrata aproape pe toata înaltimea ci erlte de 0,73 m.
0 alta intrare pe latura îngusta de E a încaperii C5ô (lungimea laturii 5,:ï0 rn) comunica
pe cît se pare în aceasta parte cu un spatiu (atrium sau mica piateta) asupra d1mia urmeazfl
se obtina date mai amanuntite cu prilejul sapaturilor arhcologice viitoare.
93
www.cimec.ro
V. SECTORUL D. PO ART A DE EST LA SUD
DE VIA PRINCIP ALIS
IQana Bogdan Cataniciu
arhitect Monica Margineanu•Cârstoiu
Sapaturile din sectorul D, turnul T22, conduse efectuatc de Ioana Bogdan Cataniciu, au
început în campania 1970, avînd ca obiectiv studiul porW de E (fig. 7f>) :;;i dezvelirea ult i-
mului nivel de locuire în cetate. Ele au fost concepute în functie de planul coordonat de lucru
Institutului de al DPCN
1
• În masum posibilului s-au împletit
cercetarile stratigrafice cu cele privind ultima perioada de exüüenta (secolele IV -
VII e.n.).
S-au urmarit doua probleme principale : stabilirea fazelor de existenF't ale incintei ora-
:;;ului, accesul în cetate dinspre E cercetarea planului sectorului de S-E al oral;\ului în seco-
lele IV - VI, cu ;;ucccsivele-i momente de dezvoltare. În :u·est scop s-au efectuat sapaturi
în sistemul secÇiunilor paralele (2 rn laÇime), încadrate în careuri de ;)0 x ;')() m, eu grija de a.
obÇine profile longitudinale transversale.
Am executat sectiuni perpendiculare pe zidul de incinHi; numai doua, SI !li SVII,
s-au adîncit pîna ht pamîntul viu, atît în interiorul, cît în exteriorul ineintei. SVIla, SVIIIa
SVIIIb au fost mici sondaje pentru cercetarea turnului T22, iar SX a fost efectuatâ
pentru cercetarea drumului de acces în cetate (fig. 76, 77). Suprafata SIX a fo:-;t deschisà
pentru cercetarea turnului interior TA, identificat în SVII.
Cercetarile în sectorul D, T22 s-au limitat în interiorul cetaW la :mprafa ta dP lH x 30 rn,
din cauza necesitaW de a lasa un spaÇiu de evacuare a pamîntului, între sectoml nostru
cel cercetat de .M. Sâmpetru. Studiul sectorului urban din eare fac parte e(lifiC'iile romano·
bizantine Dl - 3 ar fi pu tut fi complet nu mai în <'azul <'oordonarii rezult atelor cereetarilor
noastre cu cele obÇinute în acest din urma xector, unde însa de au fost deoeamdata întrerupte
2

Dupa terminarea acextor explorari se vor pute:t trage importante conelnzii priYind evo-
luÇia urbanistica a cetatii Tropneum, în specifiee secolului al VI-lca, se vor
putea încheia observatiile asupra transformarilor xurvenitc în asp<-;ctul ora::;ului în nltima sa
perioada de locuire.
în momentul începerii cercetarii noastre, zona port.ii de E era sapata, ca urmare
a lucrarilor efectuate la cumpana acestui seeol. Erau cu totul descoperite turnurile Tl
T22, via principalis o xupmfata de 30 x 10 m în S ei. de urmarirc a zidurilor
(metoda de sapatura în aeea vremc) au ra:-;eolit o parte ùin tm·cnul în (•are am
tl'asat primele doua sectiuni (SI - Il).
La curatirea supmfetei deja sapate pîna la nivelul :-;trazii principale, am gasit urmele
unor ziduri din piatrrt Iegata cu pamînt, fie seoasc prin a('e:-;te Kapaturi vedli, fie deteriorate
de-a lungul timpului.
1
Prin natura colal>oriirii cerectarca a fost subordonatii
lucrârllor de dezvelire ale cetâtii, ln scopul nearii unui
complex muzeistk turisUt·.
2
Stlp:ilurilc au fost ll'mporar lnlrerupte pentru t'ii
nu au fost cuprinse ln planul de restaurare, la fel ca
cele diu seclond de N S.
95
www.cimec.ro
Nu ne r[mîne decît sa deplîngem faptul ca sapaturile anterioare au deranjat, în exterio-
rul cctaW, pîna la pamîntul viu succesiunea de straturi pe o suprafata de 20 x 15 rn în
jurul turnului de S al portii.
Cereetiirile în SI Sia
3
au permi:-> ohtinerea ::;tratigrafiei eomplete, nederanjate pe
Jatura de E a incintei au constituit baza capitolului Strat1:grajia, iar rezultatele cercetarilor
din SVII - SX sînt tratate în capitolul I ncinta, de aceea ne rezumam a prezenta în acest
capitol edificiile romane tîrzii descoperite în SI - SVI.
La 6 rn apus de intrarea în cetate se afla o strada DVl, orientata în directia N -S, urcînd
în panta spre S (fig. 78). Strada, lata de 3,20 rn este pavata cu piatra marunta
de calcar fragmente ceramice pe un strat de lut galben sau mortar de proasta
calitate, gros de 0,15 m.
Fig. 75. - Poarta de E in 1970.
0 a doua strada DV2, cu orientarea putin deviata spre V de la, axul N -S, se afla la
18 rn V de poarta.
Vestigiile descoperite în cursul sapaturilor noastre completate cu cele dezvelite anterior
se grupeaza în trei edificii ; primele doua, Dl D2, sînt simple încaperi adosate ineintei, ccl
de-al treilea, D3, de mai mari proportii, se înscrie între cele doua strazi descoperite (DVl
DV2) (fig. 77).
Dl consta dintr-o încapere de 6 x 5 rn adosata laturii de V a turnului T22. Suprastruc-
tura acestei încaperi, pe care am gasit-o doar sub forma de fundatii, a fost risipita în decursul
sapaturilor anterioare, dat fiind ca ea se compunea din piatra legata cu pamînt, tehnica
atribuita ,barbarilor" initial exclusa din preocuparile arheologilor care cautau monumentele
clasice. Fundatiile zidurilor, adîncite în pamîntul viu sau sprijinite pe resturile turnului TA, au
o latime de 0,65 rn (fig. 79). Se poate presupune folosirea încaperii Dl ca depozit de chiupuri
în doua momente diferite, deoarece unul din chiupurile fragmentare gasite in situ intersecta
groapa sapatà în piatra turnului TA, pentru un alt chiup anterior.
Edificiul D2, separat de primul prin accesul lat de 2 rn lasat spre intrarea în tm·nul
T22, nu a fost decît în cîteva puncte deranjat de Rapaturilc anterioare anumc în zona
a Sectiunile sint numerotate de la 1- X, in interiorul
cetâtii, iar in exterior sint numerotate dupâ pandantul
lnterior cu indlcatia a.
www.cimec.ro
intrarii in turnul T22 m punctele de legatura cu zidul de incinta care forma cea de-a
patra latura a constructiei. Edificiul este format dintr-o încapere 5,80 x 6,40 rn ce exista cel
pu tin în ultimele niveluri de locuire ale Pe latura deS are o intrare de 1,50 m. ln ultima
faza de locuire (NVIA) accesul din exterior în D2 se facea probabil prin intermediul unui
,pridvor" cu coloane, laturii de S (fig. 80).
în ultima faza de existenta, la S de edificiul D2, la 16 rn de intrarea in cetate a fost
pâstrat un spatiu liber ; acest spatiu larg de 4 rn permite legatura dintre strada DV1
zidul de incinta, care astfel este confirmat pentru ultima perioada de existenta sesizatll. la
Tropaeum Traiani.
Edificiul mare D3 este cuprins intre cele doua strâzi DV1 DV2. Planul edificiului este
un trapez dreptunghic; bazele sint paralele cu via principalis, latura de E formeaza frontul
strazii DV1, iar cea de V al strâzii DV2.
Fig. 78.- Slrnda DV1 prlvitii dinspre S.
lncaperile edificiului sint distribuite pe doua din laturile unei cUJ1;i inchise spre
strada DVl. Accesul dinspre aceasta strada se facea probabil, prin doua intrari, doar una
ni s-a pastrat. Din punct de vedere al functionalitâtii planimetrice a edificiului a repar-
titiilor logice a acceselor în acesta dinspre arterele de circulatie, consideram necesara prezenta
unui acces U3 in portiunea de zid ce a fost demantelata, deoarece distanta de la via princi-
palis la U 4 este mult prea mare.
Din curte spre zona de locuit se patrundea prin intermediul unui portic. S-au desco-
perit in situ bazele a trei coloane C
17
C
2
, C
3
; fusurile corespunzàtoare primelor douA. (C
17
C
1
)
erau cll.zute in imediata apropiere a bazelor lor pe nivelul NV, iar fusul corespunzll.tor bazei
C
1
este refolosit pe loc intr-o faza ulterioara a cladirii (NVIA pro babil NVIB). lntre C
2
-
- Cf., la jumatatea distantei, s-a gâsit un al treilea fus de coloana cazut pe NVIA, dar
dl"sigur cazut de la o baza de coloana ce trebuie sa fi existat intre C
2
- c, (v. Piese de arhi-
tectura, 2.1.19) pe o plinta dreptunghiulara, masiva, ridicata pe o fundatie de piatra
marunta ; plinta este inglobata partial zidului de N al curtii.
dezvelirea in suprafata a edificiului D3 s-a oprit la nivelul penultim (NV), este de
presupus ca la nivelul superior al plintei pe care s-a C
1
a corespuns un pavaj, ea,re
trebuie astfel atribuit primei faze de functionare a porticului (NIV). Dat fiinù ca plinta C
1
era partial înglobata zidului deN al curtii interioare, rezulta ca a fost construit ulterior,
probabil deviat fata de zidul ce exista anterior.
Baza de coloana C
1
este refolosita deci in NV, nivel marcat de pavajul gâsit în parte
in interioml curtiL Acest nivel este cu cca 0,30 rn deasupra limitei superioare a plintei.
7- o. 1811
www.cimec.ro
98
Fig. 79. - Fundatia zidului de S al edificiului Dl a ~ e z a t pc
turnul anterior TA.
Fig. 80. - Edlficiul D2 prlvit dinspre S.
www.cimec.ro
<ford
r
1
1 '
1
:·,
!1
1 :
1
1
1
1
: 1
1
1
1
1.'1
lùs 0
0
220
1
2 '0 ' '-/!lfl lif 2 20 1 •? :o .
1,. · • 1 a . .2. •l• · )r ""
c,
b c3 t4 ù [l. f
,______.. ,_
Fig. 81. - Sectiune prin portic in (3 .
f!J
fi
Y.
Fig. 82. - Peretele 5-5 curlitat sub ni velu! NVIA, un de s-a baza coloanel C4.
Fig. 83. - Coltul de S-E al fncàperil ex cu accesul U2 dinspre strada DVl.
www.cimec.ro
lOO
' · ~
-
~ . ~ - - - - - - - - ~ ~ ~ ~ ~
i 1
: 1
-------- ~ -
...,.
00
www.cimec.ro
ln prin portic (fig. 81) s-a notat cu NS nivelul peste care am gasit materialul
arheologic din secolul al VI-lea puternic
În ultima faza de a porticului NVIB, pavajul a fost scos, nivelul de ca.l-
care fiind deasupra stratului de darîmaturi nivelate.
Coloana C
2
(v. Piese, de arhitectura, 2.1.18) sta pe o plinta rectangulara asemanatoare
celeilalte. Baza acestei coloane este însa de un tip diferit de al precedentei se înscrie evo-
lutiv într-o etapa tîrzie.
Coloana C
4
, in situ, a fost încastrata unui perete ,de umplutura" ulterior (NVIA sau
sau NVIB). Sub nivelul acestui zid s-a gasit baza coloanei (fig. 82).
Coloana Ca din faza de a porticului corespunzatoare nivelului NV nu s-a
gasit, deoarece în faza ulterioara pe locul ei întinzîndu-se pîna la c4 a fost 0 les-
pede (prag refolosit). Fusul de coloana Ca, cazut pe nivelul NVIA fusese folosit in
moment cu lespedea care-i servea de postament.
În urma studiului de coloane al porticului, constatam folosirea lui in trei faze
diferite, ceea ce confirma observat.iile stratigrafice. ffitima faza de folosire a porticului se
caracterizeaza printr-o accentuata constructiva (vezi modul de construire a punc-
tului de sprijin Ca)·
Interaxul coloanelor ramîne pe parcursul celor trci etape de 2,20 rn ultima
faza a porticului cînd Ca este deplaRata).
în curtea se afla inca, în porticului, cîteva din lespezile pavajului din penultima
faza de locuire (NV).
Încaperea nordica oc a fost sapata pîna la nivelul din secolul al IV-lea la inceputul secolului
al XX-lea
4
; zidurile din piatra legata cu lut au disparut, ramînînd pe latura de N, de V
in deN -E doar lor. În intcriorul acestei încaperi se afla in situ doua baze
de coloane (CM C
6
}, interaxul lor este egal cu dintre prima coloana zidul de E;
pe axul coloanelor trebuie sa fi existat o serie de coloane, cu scopul de a compartimenta func-
încaperea oc; din motive constructive, folosind interaxul cunoscut al coloanelor, e de
presupus unei a treia coloane (C
7
).
Din studiul elementelor constructive ale încaperii putem suplini lipsa observat.iilor stra-
tigrafice complete. Accesul U
2
se facea dinspre strada DV1, al carei nivel era mai ridicat
decît cel al încaperii oc, spre care cobora o scara, cu doua trepte. Nivelul acestei faze consta
dintr-un pavaj din lcspezi de piatra (NV) pastrat doar în de S-E corespunzator acce-
sului U
2
• Remarcam ca nivelul a,cestui pavaj este cu aproximativ 0,30 rn deasupra nivelului
superior al plintclor in situ pe care sint bazele de coloane.
A vînd în vedere ca nivelul de calcare al încaperii în mod necesar corespundea
nivelului acestor plinte, tragem concluzia ca pavajul descoperit apartinc unei faze ulterioare.
Materialul arheologic din stratul de deasupra pavajului ne da temeiuri sa-1 atribuim fazei
NV, databila la secolului al V-lea - secolul al VI-lea (586) (fig. 83). Pavajul nu con-
stituie ultima fa,za de folosire a acestei încaperi; deasupra lui exista un nivel de pamînt
batut la care se ajungea din strada prin intermediul unei trepte.
Din existenta celor trei niveluri de locuire ale încaperii deducem pastrarea punctelor
de sprijin ale în tot acest rastimp (fig. 84).
Succesiunea fazelor încaperii oc se din punct de vedere constructiv în
mod cu cele din Consideram ca zidul B-B, în forma sapata de noi, a avut doua faze
constructive : prima faza apartine nivelului NV, iar în a doua faza folosindu-se ca temelie
zidul dema,ntelat s-a, construit un zid mai îngust cu 0,10 - 0,15 m. ln aceasata etapa,
NVI A, s-a practicat un acces între oc prin acest zid (fig. 85).
încaperea oc are, deci, un acces dinspre strada DV1 (U
2
} unul spre zona de locuit
(U
7
). Avînd în vedere dimem;iunile încaperii mare la care se afla accesul dinspre
strada DV1 fata de via principalis se impune ca necesara ipoteza existent.ei unei intrari
' Numa! de S- E a fost sâpat de nol, ocazle cu
care am putut constata foloslrea incâperll œ ln ultlmele
trel nivele de exlstent4 (NIV- NVI).
101
www.cimec.ro
direct dinspre strada principala, pe latura ùistrusa in epoca moderna. Aspectul acestei inca-
peri ne sugereaza folosirea ei pcntru scopuri comerciale, cu spatiu public cuprins intre linia
coloanelor zidul dinspre strada principala.
Încaperea y (de 11,50 x 4,50 rn) adiacenta porticului curtii interioare avea spre aceasta
doua intrari (U
5
U
8
). ln etapa reprezentata de nivelul NV, corespunzator fazei in care func-
tionau aceste intrari, in incaperea y erau adapostite cel putin doua chiupuri, ceea ce îi
determina functia de magazie.
Sub porticul curtH interioare, adosata zidului estic al incaperii în imediata vecina-
tate a intrarii U
5
se afla in situ trei trepte ale unei scari care asigura circulatia pe verticala,
constituind legatura cu etajul amenajat deasupra porticului, a încaperii y poate o: (fig.86).
Peste nivelul de calcare NV zace o màre cantitate de arsura, caramizi, ligie fragmente
ceramice. Sîntem determinati sa credem ca utilizarea edificiului D3 a fost întrerupta in urma
unui incendiu de mari proportii, care dealtfel nu a afectat numai acest Hector. ln curtea
interioara, în apropierea primului fus de coloana (C
1
) lînga zidul suùic al încaperii o:
printre darîrnaturi s-a aflat un craniu uman, fara maxilarul inferior
5
(fig. 87).
Darîrnaturile provenite în urma acestor violente dramatice distrugeri au fost partial
indepartate nivelate, ruinele cdificiului fiind refolosite in urma unor amenajari cfectuatc
evident cu mai putina dare de mina, uiilizindu-se pictre provenite din edificii anterioare
sau din necropola (fig. 88).
ln noua etapa de folosirc (NVIA) cdificiul sufera uucle transformari : se c,
spatiul curtii interioare, o încapero (o) prin ridicarca unor ziùuri (D- D
4-4). Se blocheaza intrarea. dinspre strada (U
4
) cu fragmente de sarcofag; presupunpm et
legatura cu restul edificiului se facea pc latura 4-4 care însa într-o etapa ulterioara este
demantelata (NVIB); spatiul dintre coloana C
4
zidul de S (C-C) eRic umplut, rczultînd 1m
perete despartitor foarte (5-5); în accast este inclusa f;\Ï coloana 0
4
; î11tre C.
1
-
0
3
s-a plasat o lespede de piatra - un prag rcfolosit - cu scopul de a suHtinc o coloana pc
locul lui C
3
pro babil pen tru a delimita functional coridorul creat prin zidurile 4-4 ,-,-;;
(daca au functionat vreodata simultan); vechiul portic pierde din amploare raminind
în functiune; intrarea u, in y este îngustata, iar zidul de E al incaperii este reconstruit
pitmintul galben de umplutura gros de 0,30 m, care a fost peste nivelul NV (l'ig. 16);
zidul de E, 1-1, a fost demantelat pe portiune dintre B-B D-D, încit curtca inte-
rioara pierde caracterul închis. Sc constata o schimbare a conceptici arhitec-
turale a zonei de locuit; curtea închisa, cu portic spre zona de locuit se transforma într-un
spatiu mult mai mie, deschis spre strada.
ln aceasta curte deschisa apar la un moment dat (NVIA sau B}, resturile unei consiruq.ii
de piatralegata cu pitmint, de forma circulara (s-a descoperit in SII}; constructH asemanatoa,re
s-au descoperit in sectorul A de la Tropaeum la H istria, la Novae în general, la
Dunarea de Jos. Rostul acestui tip de constructH n-a fost inca stabilit, sigur avea un roi auxi-
liar, dar în nici un caz nu pare a fi fost cuptor, caci nu s-au gasit urme de ardere.
1\Iodul in care s-a construit incaperea o, zidul 4-4, restringerea intrarilor,
o lipsa de preocupare pentru ordinea spatiala o neglijenta constructiva mult mai acccntuata
decît în faza anterioara. Toate aceste clemente ilustreaza o pauperizare progresiva a locui-
torilor din cetate. viata intre zidurile edificiului D3 continua o perioada mai îndelungata,
fapt dovedit prin demantelarea zidului 4-4 largirea spre V cu inca 1 m a încaperii 8
prin construirea peretelui 5 -5.
Stratigrafia in sectorul D este, dcci, in linii mari din întreaga cctate; adica sub
un strat de 0,35 - 0,50 rn de humus amestecat cu darîrnatura se afla un strat de pamînt
bogat in urme arheologice, ultimul strat de cultura gros de 0,30 - 0,50 m. La baza
lui se afla ultimul nivel de calcare, respectiv ultimul nivel de locuire (NVI) la -0,70 - 0,87m.
Acest nivel a fost surprins pe toata suprafata sapata. Observatiile noastre ne fac sa înclinam
chiar pen tru existenta a doua momente ale acestei ultime faze, pentru cel de-al doilea moment
• Studiul antropologic va ft efeetuat de dr. Cantemir
102
www.cimec.ro
am gitsit doar pe mici urmele unui nivel superficial, greu de sesizat, din cauza r§.sco-
lirilor ulterioare, dar este prin cea de-a doua fazli. a incaperü poa.te printr-o
a. treia fazli. a. edificiului D2.
Fig. 86. - Dclaliu cu porlicul scm·a sprc claj privita dinsprc S.
Fig. 87. - Craniul descoperit pe nivelul NV.
Remarca.m ca deosebit de important faptul ca nivelul NVI, cu cele douli, faze distincte
(A B) nu are un violent, lipsind orice urma de incendiu.
Sub acest nivel NVIA se afla un strat de pamint de o din ca.uza
cantitaW mari de arsura, cbirpici Acest pamînt zace pe nivelul penultim de
locuire NV la -1,10 rn, bine marcat de pamint galben batut sau pavaj de piatra •.
8
Sintem chlar incllnatl sa credem ca nivelul NV era
ln cea mal mare parte alci1tult dln pavaj de piatra, ci1r:l-
midii sau lemn, peste patul de piiruînt galben
batut, dar cd numa! pe mici portfunJ acesta n-a fost scos
pentru a fi refoloslt ln constructU ulterloare.
103
www.cimec.ro
!n apropierea zidului de incinta acest nivel de câlcare supmpunc un strat de resturi
de la cioplirea pietrei de mortar, gros de 0,30 - 0,40 rn, dovada unei actiuni de Jecon-
struire a zidului de incinta. Incinta, refacuta la începutul perioadei reprezentata stratigrafic
de acest nivel, va suferi ea de pe urma evenimentelor ce au dus la încendierea întregii
cetati
7
, euro dovedesc blocurile de parament descoperite în pamîntul galben adus peste stra-
tul de incendiu (SI, în D2).
Fig. 88. - U4 blocat cu fragmente de sarcofag.
Nivelul anterior (NIV), sapat de noi doar în D3, incaperea oc, se afla la cca - 1 ,4:-, m
peste el este depus un pamint afînat Acum exista în prima forma de eoloane
ce sustine de peste aceasta încapere mare oc. Viitoarele cercetari care vor atinge nive-
lui de locuire NIV vor trebui sa se concentreze asupra rezolvarii planului initial al îneaperii,
poate mai regulat. 'l'inind cont de observatiile de ordin arhitectural, facute asupnt
de coloane din privind inceputul funct-ionarii porticului datorita faptului ca interaxul
este comun cu cel al coloanelor ce sustin în ct, se poate conchide ca ele au fost con-
cepute simultan în NIV.
1ntre modul de constructie al zidurilor în ultimele trei faze de existenta nu p1ate
constata nici o deosebire. Atît in NIV, cît în NVI, zidurile sint legate cu lut; locssul
din împrejurimile cetatii, fiind un liant deosebit de bun, se pare ca a fost folosit din scco-
lul al 11-lea e.n. pentru a lega zidurile construct-iilor particulare. Piatra de marimc medie,
sumar cioplita, era în chip de parament cu destula grija, iar pentm orizontalitate
ici-colo se foloseau caramizi tigle. În interiorul zidului se pietre de mici dimensiuni,
legate tot cu lut în tehnica asemanatoare emplectonului. Pentru colturi la intrari se rezer-
vau pietre de mari dimensiuni, bine cioplite, unele chiar monumente refolosite.
Materialul numismatic, coordonat cu datarile permise de celelalte categorii de materiale
ne permit unele datari absolute. în penultimul nivel de existenta (NV) al cetatii, cele mai
recente monede sint de la lustin al II-lea Sofia, Iustinian lustin I. tn ceea ce
''!zl capltolul Straligra(ia capltolul prlvlnd slipAturlle ln sectorul A.
www.cimec.ro
datarea acestui nivel este de presupus ca el reprezinta perioada de a vieW urbane,
in tot imperiUI la secolului al V-lea - începutul secolului al
VI-lea. ln a.cest moment de relativâ asiguratâ prin energice ale
Fig. 89. - Heconstlluirea cdificiului D3.
)
1
\
1

0
r-,
G
r-\,:
LJ
L
8
0
de întarire a limesului dunarean, se poate data refacerea. edificiului mare D3. Avem temeiuri
sa credem ca stratul de piatra mortar din apropierea zidului de incinta este confirmarea
arheologica a faptului ca Iustinian i-a ,refacut cu grija partHe minate din cauza timpului"
8
.
8 DupA lntcrpretaren lui A. Arlcescu, Dacla, N. S.,
14, 1970, p. 306, acest pasaj dln Procoplus (De Aedi-
(icils, IV, 7, 16) se rcferâ rhiar la T/'opaeum Traiani.
105
www.cimec.ro
resturile materiale ale acestui nivel nu ne-au ramas decît în mica masura, ele
fiind îndepartate odata cu amenajarea nivelului ulterior, avem suficiente clemente pentru
a sustine normalizarea vieW urbane între zidurile ridicate de Constantin Liciniu.
În ceea ce acestui nivel - ultima moneda lustin al II-lea Sofia din
anul 570, gasita în stratul de arsura de pe nivelul din exteriorul cetatïï
9
(Sia) -ne duce
catre secolului al VI-lea. Despre cucerirea Tropaeum Traiani, împreuna cu
o lunga serie de alte din Moesia Scythia Minor ne informeaza Theophilactus Simocat-
tes (I, 8). Aceasta coordonata cu data ultimei monede, tot 586, descoperita la apeduc-
tele din S-E cetaW l-au determinat pe V. Pârvan sa considere distrugerea totala a cetatu
de catre avari la 586
10
• Noi presupunem ca aceasta distrugere trebuie legatà. de incendiul
consemnat de stratul de arsura de pe nivelul penultim. Observatiile facute în apropierea
zidului de incinta (NV) ne fac sa credem ca a avut loc o împotrivire a tropeenilor
care a dus la ruinarea incintei.
Nivelul ultim de locuire (NVIA), prins foarte clar pe toata suprafata cercetata atestat
prin modificarile structurale ale planului edificiului D2 D3 din
a vietii pe teritoriul Tropaeum
11

Materialul arheologic bogat, aflat pe acest nivel (NVI) este în masura sa ilustreze con-
tinuarea modului de viata anterior în forme aproape neschimbate, dar cu aparitia unor cle-
mente ce se dateaza la începutul secolului al Vll-lea (catarama de tip Sucidava, opaitul ro-
tund, precum unele forme ceramice- NVIA 9.4., fig. 171; NVIB 10.7, fig. 174). Firesc,
trebuie sa conchidem ca invazia avara din 586 nu a constituit ,încetarea vieW romane la
Tropaeum". Edificiile Dl D2, alipite zidului de incinta, construite dupa parerea noastra,
cel mai devreme în NIVB au sigur în nivelul NV rostul de magazii, dat fiind ca în interiorul
lor s-au aflat numeroase chiupuri. Aceasta functie se perpetueaza pentru Dl în nivelul
NVI A, poate chiar în NVIB ; în schimb, D2 devine în NVI, prin adaugarea spre S a unui
portic, locuibil.
Edificiul mare D3, d1rui în NIV, înca ncccrcetat, avcm date ofe-
rite ùc fazele de existenta ale celor doua serii de colonne diu înci1pcrca oc clin curtea colifir-
mate ùc cercetarea coltului de S-E al încaperi oc, reproduce în cea de-a doua faza
de existenta NV, într-o forma evoluata planul de casa cu peristil, tipic pentru locuintele greco-
romane.
Curtea interioara, în faza ultima NVI în momentul doi al acestei faze (NVIB) este
abandonata casa ramîne cu un simplu portic, foarte asemanator pridvoarelor
Din cauza faptului ca descoperirile marunte din cuprinsul edificiului D3, în faza NVI
(tiparul de bijuterii, ,nicovala" mica numeroasele inele descoperite : fig. 169, 171, 17 4)
sugereaza existenta aici a unui atelier de prelucrare a metalului pretios, am ajuns la ipoteza
ca aceasta casa a apal'finut unui bijutier
12
• în nivelul penultim al casei (NV) din darîmatura
ce se gasea în interiorul curW provin numeroase bucati de zgura sticloasa, ceea ce ar constitui
un temei ca anterior se prelucra aici metalul; vasul oval de piatra (dimensiuni 0,50 x 0,70 rn)
gasit pe acest nivel al încaperii oc putea gasi întrebuintarea într-un atelier. Forma înca-
perii oc, cu cele doua zone create prin de coloane, se functiei de atelier-pravalie.
Astfel, descoperirile arheologice confirma transmiterea ereditara a meseriilor, legiferata la
secolului al III-lea
13
• Starea materiala a unui ,bijutier", în conditiile generale de criza
14
nu poate sa fi fost stralucita, acest fapt expresia în degradarea treptata a înfa-
edificiului D3.
Concomitent cu degradarea aspectului edificiilor anterioare se produce o intensificare
a locuirii în interiorul cetatii, tocmai în ultima faza de locuire. în sectorul nostru, acest feno-
men care are o deosebita amploare în partea centrala a cetatïï
15
, se observa în transformarea
8
Descoperitii la 4,60 rn Ede zidul de incintii la -1,04 rn,
din anul 569/570, vezi R. inv. MAC nr.
9 909.
1o BCMI, 4, 1911, p. 191.
11
M. Sâmpetru, SCIV, 22, 1971, 2, p. 218-219 ..
12
Raportnl definiliv de siipilturi pcntru scrtoru\ D,
T22 (ms.).
106
13
Codex Theodosianus, XIII, 5, 2; F. Lot, Fin du
monde antique, 1927, p. 117.
u DA, s.v. Aurum, 571.
15
Vezi ingustarea viae principalis ln zona de la V de
basilica forensis blocarea unor strlizl secundare, cf.
capitolul despre urbanism.
www.cimec.ro
edificiului D2 in precum rn încbiderea straduiei-coriùor ùin S casci D3 înspre
DVl, unde se construief}te o încapere, partial dezvelita în SVI, prin adaugarea unui zid în
continuarea laturii de E a constructiei Dealtfel, chiar în conditiile în care con-
structiilor pare sa excluda posibilitatea existentei unor etaje, acestea continua sa functioneze
16

Acest spor de populatie în cetate, mai ales în urma unei distrugeri de amploarea celei avare
(586), nu se poate explica decît prin adapostirea între zidurile vechiului a populatiei
care anterior traia în teritoriul rural. Credem ca putem vedea în aceastâ adâpostire a popu-
latiei rurale în ora!} efectul a!}ezârii slavilor
17
pe teritoriul imperiului, în urma evenimentelor
din timpul lui Phocas (602).
Gr. Tocilescu remarca în unul din manuscrisele
18
referitoare la sapaturile de la Adam-
clisi ,daP die Stadt von ihren Bewohnern friedlich ver lassen worden ist". într-un studiu anterior
19
am trecut în revista toate elementele care ne-au permis sa consideram pastrarea caracterului
urban al a!}ezarii de la Tropaeum EJi la sfîr!}itul secolului al VI-lea - începutul secolului al
VII-lea, dar desigur cu evidente semne ale decâderii. Cauzele parasirii treptate a cetatïï pot
fi aflate in !}Ubrezenia puterii imperiale, care nu mai poate împiedica formarea ,sclaviniilor"
chiar pe teritoriul imperiului
20
• Tropaeum pare sa existe chiar în conditiile în care, dupa
anul 602, puterea imperialâ nu este decît nominala în Scythia Minor. Daca, dupa cum este
de presupus, legatura dintre imperiu !}i de pe litoral, !Ji eventual cu cele de pe
Dunare continua
21
, Tropaeum va fi lipsit de ocrotirea puterii centrale, în aceste conditü, oraEJul-
unitate administrativa !}i religioasa, oarecum artificiala
22
- se descompune. Populatia se
va retrage, fie în regiunile sudice, fie într-o zona apropiata, unde-i era asigurata existenta
fara necesitatea unor costisitoare lucrari edilitare
23

Ramîne în sarcina cercetârilor viitoare aflarea resturilor de vietuire, care ar putea
apartine populatiei Tropaeum, abandonat treptat în cursul secolului al VII-lea e.n.
18
Scara carc conducc spre etajul supcrior, construit
lleasupra incàperii y, nu a fost dezafectatà la nivelul
NVI.
17
Theophanes, a. 6 149, Bonn, p. 530; V. Tàpkova-
Zaimova, Sur les rapports entre la population indigène
des régions balkaniques cl les l!Urbarcs au VI• siècle, Ryzan-
lino-bulgarica, I, Sofia, 1962, p. 71.
1s BAR, ms, 5 139, p. 170.
1
9
1. Bogdan Câtâniciu, M. l\Iàrgineanu-Cârstoiu,
Hcv\luzMon, 19, 1975, 2, p. 59-61.
20
(;. Ostrogorski, DOl', 1:3, 1!159, p. 1; DID, II, Jl. •110.
2
1 N. Iorga, Histoire des roumains, II, p. :i65, nota 1 ;
G. Oslrogorski, op. cil., p. 20; DID, II, p. 445.
22 F. Lot, op. cil., p. 85, 97; G. 1. Briitianu, l'riuili:ges
cl franchisses municipales dans l'Empire By:antin, 1936,
p. 16- 17; E. Kirstcn, Die by:an/inische Stad/, Akten des
XI. Interna lion ah n Byzantinistcn Kongressl's, Münchcn,
1958, p. 10; H. Granghoffcr, L'évolution des insli/utions
municipales en Occident cl en Orient au Ras-Empire,
1963, p. 26 ..
23
Pc platoul cctüpi de la Adamclisi nn sc apâ,
cnrc sc adueca aiei prin aprduetc; nnmai accst fapt ar fi
fost snficient Jll'tllrn n Ïlll)llllll' in l"ondiliiil' lotalci dccii-
dcri municipale, lransmnlarca populapci.
107
www.cimec.ro
VI. ASPECTE ALE URBANISMULUI ÎN CET A TEA
TROPAEUM TRAJAN!
arhitect Monica . Margineanu-Cârstoiu,
Alexandrü Barnea
Studiul sub aspect urbanistic al unei urbane romane presupune în principal pe acela
al cailor de legaturii lor cu incinta, precum al zonelor de urbanii
majora al ,insulelor" de locuit. Dintre acestea ne vom ocupa cu precadere de axele de circu-
in legatura lor fireasca cu incinta, precum unele aspecte ale zonelor ci vice importante
care decurg din acestea. Stadiul actual al cercetarii nu permite de detaliu asupra
,insulelor" (dimensiuni caractere particulare), acestea aparînd doar
în descrierea sectoarelor cercetate prin sapaturi arheologice sistematice, la. capitolele
respective.
Cercetarile mai vechi mai noi din cetatea Tropaeum au pus în o serie de cle-
mente ale stradale, care permit, în cele ce urmeaza, prazentarea ei atît in ultima
perioada de a cit in ei pe masura surprinderü acesteia
prin ultimele sapaturi arheologice. Prezentarea pe care o facem de la pusa în
pentru ultima faza de locuire din cetate, incepînd cu axele principale de
ale in de stadiul cercetarii de lao zona la alta, am încercai sa surprindem
faze mai vechi ale stradale.
Via prineipalis ineepind de la poarta de E pinâ la eardo (fig. 90 91 ). Axul de principal
E-V, decumanus, numit via principalis, datorita sale preponderente în
se limiteaza la extrema de E cu accesul prin poarta flancata de turnurile Tl la N
T22 la S, lat de cca 3,20 m. Flancurile strazii de la acces pîna la intersectia cu axul
principal N- S (cardo) (=V) nu sînt perfect paralele, variind între 16 rn în imediata vecinatate
a intrarii 13,50 rn la cu cardo. 0 sec ti une transversala a strazii prezinta o zona
centrala carosabila lata de cca 7m doua benzi exclusiv pietonale acoperite cu portice.
Pe axul longitudinal al zonei carosabile este amplasat canalul de scurgere cu un apeduct
pe latura lui de S, canal acoperit cu lespezi de calcar care astazi se mai pastreaza
doar pe o de cca 19 rn lungime, pornind de la poarta de E. De la aproximativ
30 rn de la poarta de E, spre V, pîna in dreptul bazilicii jorensis, se mai pas-
treaza o parte din blocurile de calcar care foloseau la sustinerea pereWor canalului,
zate transversal la intervale de cite 3,20 rn (cca 10 M) sau 3,60 rn (11
1
/
4
M). 0 parte din aceste
blocuri mai pastreaza numerotarea initiala cu cifre romane (I - V).
Întreaga suprafata carosabila a strazii era pavata cu lespezi mari de calcar, cum
se observa din resturile dalajului pastrate pe o lungime de 30 rn, începînd de la poarta de E,
catre V, de o parte alta a canalului. Existenta unor urme de dalaj pe la tura de S a
strazii, in imediata vecinatate a zidului de N al transeptului ,bazilicii cu transept", dove-
ca porticele erau pavate ele cu lespezi mari de calcar.
La 30 rn de poarta, un sondaj de verificare a pus în evidenta un canal de scurger(' care
accede dinspre S-V în canalul colector central. ln pavajul din imediata vecinatate a portii
de E, în interior, se pastreaza dale cu urme ale rotHor de car, cu distanta intre ele de 1,50
1
,
1
Distanta aceasta, de 1,50 rn, reprezlntâ dlstanta inlre exlremltâtlle oslilor carelor romane.
109
www.cimec.ro
fapt observat la poarta de V a cetatii. în apropiere, chiar în dreptul intrarii, se afla, în
dalaj, un bloc rectangular (1,20 x 1,20 ) în centrul caruia se vad urmele unei guri de
scurgere în forma de rozeta. Observam ca pozitia acestui bloc este deviata de axul
canalului. Traseul acestuia din urma este descifrabil în nedezvelita, atît datorita
dispunerii particulare a dalelor care il acopera, cît datorita traseului sau din afara cetaFi.
Aparenta deviere a canalului, la intrarea prin poarta de E, este probabil în
cu locul unde (sub pragul intrarii) conducta de apa, ce vine dinspre E, intra în canal. Datarea
canalului cu apeduct în secolul al IV-lea de catre G. Murnu ramîne astazi valabila,
du-i în plus stratigrafice facute în afara în apropierea imediata a turnului
Tl (la E), unde o serie de transversale pe canal au .surprins nivelurile anterioare
începutului secolului al IV-lea taiate de acestui canal
2

ea, în sistemul de constructie al unei clasice romane, între zidul de
incinta zona construitii, a se respecta un interval continuu ( ceutura libera de
destinat atît asigurarii functiei de aparare a zidurilor (respectiv rezolvarea accesului
imediat la ziduri turnuri dinspre interior), cît element perimetral de legatura cu fluxu-
rile de din interiorul cetatii, presupunem existenta lui la Tropaeum, în fazele
anterioare secolului al IV-lea chiar în momentul imediat ·urmator reconstruirii incintei în
jurul anului 316 e.n.
Observatiile fi1cute în urma cerceti1rilor din zona turnurilor Tl T22 sint în acord cu
afirmatia de mai sus, întrucît cHtdirile adosate zidului de incinta (în interior) dezvelite pe o
lungime de cite 40 rn catre N S se dateaza în general (cu refaceri) în secolul al VI-lea,
iar începuturile lor nu mai devrcme de secolului al IV-lea- începutul secolului al V-lea.
Pornind de la functionalitatea specifica a intervalului de la modul de dalare a straz'ii
principale, presupunem cii, acesta era el dalat în mod cu strada. Este posibil ca o
parte din dalajul din vecinatatea portïï de E sii, fi refolosit blocuri ce au apartinut turnului
de poarta interior A, turn demantelat cel mai tîrziu la începutul secolului al IV-lc::l!. Nivelul
acestor blocuri este identic cu acela al dalelor deasupra canalului, fapt care confirma
aceasta reutilizare (fig. 92).
Observam ca largimea intervalului, în zona la care ne referim era de 9,60 rn (32 x
x 0,30 rn), avînd ca limita interioara, la S de via principalis, axul zidului I - I, dupa cum
ne permit observatiile facute în acest sector. La N de via principalis, consideram ca limita
interioara a intervalului traseul determinat de fragmentul temeliei zidului a - a, prins într-un
sondaj din AVl. Tezaurul de denari descoperit în aceasta zona, pe traseul zidului b - b,
care fusese distrus în jurul anului 170 e.n., functionarea zidului a - a cel
pîna în anul 204 e.n. Observam ca în aceasta zona, largimea intervalului era (în zona de
contact cu via principalis) de 12,60 rn (42 x 0,30 rn). Intervalul a fost sigur desfiintat în
momentul construirii edificiilor Al - 4 Dl - 3, care nu pot fi datate, cum aratam
mai sus, înainte de secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea.
în urma desfiintarii intervalului prin construirea acestor edificii, au a parut stri1zile A Vl
DVl. Dalajul vechiului interval a fost scos, noile strazi folosind, în parte, substructia vechilor
cai de acces. chiar în faza mai tû·zie a existentei cladirilor adosate incintei, posibi-
litatea accesului la ziduri (farii, de care functia de api1rare a acestora ar fi fost compromisa)
a fost asiguratii, prin pastrarea unor intervale de circulatie între edificii, surprinse deocamdata
între Al A2 la N între Dl D2 respectiv D2 D4 la S
3

Strada DVl are o latime de 3,20 rn este dezvelita în lungime pîna la 30 rn cii,tre S
pornind de la axul stri1zii principale. Pavajul strazii, din piatrii, mii,runt.rt cioburi, s-a
2 G. Murnu, 4, 1911, p. 81 - 82; pcntrn sec-
tlunile de la E de Tl, v. fig. 71, 76.
s Realizarea acestor zone de circulatie (avind aspec-
tul unor fundàturi) confirma perpetuarea functiei
defensive a zidului de incintà in secolele V- VI. Pàs-
trarea unor asemenea spatH libere de circulatie intre
clâdirile amintite, ln contextul unel folosiri intensive
a suprafetei de locult remarcatâ, dupa cum se va vedea
mal jos, in toate zonele dezvelite din cetate, nu se justi-
flcii decît in ncest fel. NoUim in plus ci:inu poatc fi vorba
110
ca aceste spatH sa fi fost special create pentru asigurarea
acceselor in clàdirile respective, deoarece acestea puteau
fi foarte rezolvate direct din strizile A Vl DVl.
Deci, faptul cà intrârile in edificii apar !;li corespunzitor
acestor spatil este secundar !;li decurge din posibilitatea
de utilizare complexa a unor zone de circulatie create,
in principal, pentru asigurarea acceselor citre zlduri.
Cf. !;li I. Bogdan Citaniclu !;li M. Margineanu-Cârstoiu,
HevMuzMon, 19, 1975, 2, p. 59- 61.
www.cimec.ro
pastrat pe alocuri, mai ales in sa mediana. În zona dintre edificiile Dl D3,
nivelul strazii DVl s-a intre secolele IV - VI cu minimum 0,20 rn, cum rezulta
din studiul comparativ al nivelelor de calcare din secolul al IV-lea, corespunzatoare urma-
toarelor puncte : axul strazii principale, turnului A cu blocurile presupusc a fi fost
refolosite ca dalaj in incaperea Dl strada DVl.
sapaturile mai vechi au rupt legatura strazii principale cu cele laterale (dificultate
valabila din pacate pentru mai mult de jumatate din lungimea ei), am luat în considerare
pentru dinspre E la care ne referim, dalajul care acopera axul strazii drept cota
a nivelului de calcare intre secolele IV - VI inclusiv, chiar daca acest nivel
a suferit refaceri in cursul cel or trei secole de Nu lu cru se intîmpla pe
strazile laterale, incît, pornind de la axul canalului pîna 30 rn catre S pe strada
DVl, exista o de cota pe ultimul nivel de folosire a strazii de 1,80 m. Aproximativ
se observa (tot marcind un sens ascendent pornind de la în straùa
principala) catre N, pe strada AVl, corespunzînd de via prinri-
palis. Dealtfel, in prima faza a acestor doua cai de acces, panta urca de la axul
strazii principale catre S respectiv catre N
4
• Pentru a insa mai multc certitudini
în nivelurilor în strada principala (în aceasta zona), precum în privin\a
cu accesele laterale în acest sens, vor fi necesarc sondaje care sa înlatm·e dalajul
existent sa strada principala accesele laterale.
Strada AVl, dezvelita pe o lungime de 32 rn de la axul strazii principale, are largime:1,
catre S, de 7,50 rn, iar in extemitatea dezvelita dinspre N de 6,20 m. S-au pastrat pe alocuri,
mai ales in centrala, urme ale pavajului din piatra maruntft cioburL De pe frontul
de E a strazii se deschide un acces pavat catre zidul de incinta, între încaperile
acces care dirijeaza spre interiorul acestor încaperi; de asemenea, din A Vl se accedP
in incaperea A2 printr-o intrare al cami prag s-a pastrat. Din strada, pe frontu 1
ei de V, se deschide un acces (la 20 rn spre N de la, axul strazii principale), can·
conduce circulatia pietonala catre edificiile A3 A4, precum spre spatiul liber (necon-
struit) in secolul al VI-lea, cuprins intre edificiile A3 la S, A4 la, E bazilica ,simpla" (A)
la V. Presupunem ca, datorita evident transformate fata de o fazft
intre edificiile din aceasta de ,insula", accesul a functionat numai într-o
faza de locuire corespunzatoare secolului al VI-lea. Sondaje viitoare vor dovedi daca in acel
de la E la bazilica ,simpla" (A), exista anterior secolului al VI-Ica o mica piatetà
interioara, sau daca aceasta a fost creata contemporan sau ulterior bazilieii ,simple" (A). La
8 rn spre N de accesul sus-amintit se deschidea spre V, în secolul al VI -lea, o strada-canal
larga de 1,20 rn, conducind spre liber deschis mai sus. Acest acces a fost închis (la
extremitatea de E) cu un zid de piatra legat cu pamînt, într-o ultima faza de locuire, cel
mai probabilla secolului al VI-lea sau începutul celui urmator, cîn<l au fof>t construite
în doua etape distincte, indiperile-anexa circulare, adosatc zidului de S al edificiului A5.
Frontul de N al striizii principale (fig. 90 91). Existenta porticului pc latura de N a strazii
principale este confirmata de prezenta celor 20 de plinte rectangulare din ca.lcar care au
folosit pentru bazelor de coloane ale acestuia, la intl'rvalc regulatc pc un
a x longitudinal unie. Nu s-au pastrat toate plintelc à in accst dar, din studiul interaxelor cel or
cxistcnte, am putut stabili amplasarea cea mai probabil:1 a plintelor astazi pierdutc. Am obser-
vat ca între plintele AVPcl 5 interaxul cel mai probabil este de 3,60 (11 lf-i l\I sau 12P) &.
îutrc plintele AVP5 7 optiim p<'ntrn nrmàto:u<':t posibilitate de a. poziÇiei p1in-
4
Corespunzînd in primul rînd sitnntiei topografice a
terenului.
5
Trebuie sa specificlim ca mlisura de 0,32 rn reprezintii
de fapt 1 plclor .,blzantin". Pieiorul roman, dupa Vitru-
Yiu, corespunde cu 0,296 rn(= 0,30 rn). Avînd in vedere
ca inc:i nu cum au evoluat unitiitile de miisurii
(de la piciorul roman de 0,296 rn 0,30 rn) la cel de
0,32 rn), iar la 1'1·opacum elemenlele ùc arhitectur:i cure
pot ùa indicaW in aceastii privintiJ. apar in contexte con-
structive inca neclarificate suficient, noliim conventional
miisura de 0,32 rn drept unllnte mod11lar:i (\!), iar 111:isnra
de 0,3U m (picior roman) l'il 1'.
111
www.cimec.ro
daca plinta nr. 6 pe locul originar
8
, nedeplasata, avînd în vedere
dmtre ca urmatoarea (spre V) de 2, 70 rn, este probabila existenta unei plinte A VPc5
catre E, la 2,70 rn (9P) interax, fata de plintele nr. 5 6. În aceasta situatie, interaxtù
2,70 rn se _constant între plintele AVPc5 - 9. Mai departe, între AVPc9 25,
mteraxul cel ma1 probabll al bazelor de coloane este de 3,20 rn (10 M), cu exceptia interaxului
dintre AVPc19 - 20, care este de 3,60 rn (12P sau 11 1/4 M).
se ca uniformitatea modtùarii axiale planimetrice, la astfel de portice în epoca
Imperiului roman tîrziu, nu este un principiu care sa nu fi suferit abateri de la regula, cele
trei zone evidente de variatie a interaxtùui în pm1iunea descrisa pot indica o serie de refaceri
modificari în timp ale portictùui. Dar, dupa cum reztùta din nivelmentul facut pentru
aceasta portiune a portictùui, modificarile la care ne-am referit nu au schimbat substantial
nivélul de calcare al strazii porticului pe latura sa de N nici nivelul la care erau
înca, cel mai tîrziu din secolul al IV-lea, plintele bazele de coloane, intervenindu-se între
secolele IV VI doar cu refaceri partiale ale colonadei
7
• Schimbarea de interax în cazul plin-
telor A VPc5 - 9 presupune, credem, o modificare a porticului în accasta portiune,
în orice caz ulterioara secolului al IV -lea, daca a vern în vedere masura interaxului blocurilor
transversale din canal aflate în dreptul acestei portiuni.
Nivelul plintelor pôrticului panta terenului; între nivelul corespunzator plin-
tei A VPc1 cel corespunzator plintei AVPc25, pan ta relativa este de 0,9 %, dar evident
ascendenta numai între plintele nr. 1 17. De la acest punct pîna la intersectia via princi-
palis cu cardo, nivelul strazii este aproape orizontal. Acest fapt rezulta din nivelurile plin-
telor AVPc14 - 15 17 (fig. 93).
Latura deN a porticului este formata dintr-un front lung continuu, în ultima faza de
locuirc, alcatuit din ziduri de piatra legata de pamînt, prevazute din loc în loc cu intrari
catre intcriorul cla.dirilor carora le apartin. Dealtfel, pastrarea porticului probabil pîna
la parasirea cetatii, se functiunii sale de protejare a circulatiei pietonale în fata
acestor constructü cu un rol important in viata economica a cetatü pîna în perioada.
Mai departe, latura deN a porticului este formata de zidurile încaperilor anexe ale bazi-
licii ,simple", a caror stare actuala ele fiind descoperite anterior cercetarilor noastre) nu
permite observarea vreunor intrari dinspre S. A vînd în vedere cronologia zidurilor VIII-
VIII, IX-IX, X-X, f-f i-i (sector A), precum rolul activ, preponderent al cailor
de circtùatie (retelei stradale) în urbanismtù roman, consideram ca între edificiul A3 bazilica
,simpla" (A) exista o strada pietonala cu o largime initiala nedeterminabila exact
8
, deoarece
numai limita sa de E marcata de zidul VIII-VIII, perpendictùara pe via princi-
palis. Ulterior, odata cu constructia bazilicii ,simple" (A) extinderea edificiului A3, aceasta
strada s-a îngustat pîna la 2 m. ln ultima faza stradela a fost închisa spre via prinoipalis
prin zidurile f-f i-i. Este posibil ca transformarile acestei strazi în via prin-
ci palis, precum transformarea edificiului A3 (sub forma vizibila în plan) sa fi influentat
modificarile intercolonamenttùui porticului din aceasta zona. În acest sens, trebuie sa remar-
cam faptul ci1 distanta între trasetù zidurilor paralele a-a VIII- VIII, ambele sigur
anterioare secolului al IV-lea, masoara 100 x 0,30 rn; presupunem ca cle au marcat frontu-
rile de E V ale unei ,instùe" de locuit
9

Frontul de S al strâzii principale (fig. 90, 91 'i 93). Prezenta unui numar de 14 plinte pe latura
de S a strazii principale pe un ax unitar, studitù interaxelor bazelor de coloane vir-
e S-ar mal putea intimpla ca AVPe6 sà fie depla-
satà de loeul el initial, in eare ea ar fi la 4 rn
interax fatà de nr. 5 7. Situatia porticului
ln aeeastâ portlune a strâzll era mult mai bunâ in momen-
tul dezveliril el de câtre G. Murnu, cind toate bazele de
coloane se aflau pe locul lor se descoperlserâ in situ
chiar fragmente ale coloanelor sau coloane intregi, v.
G. Murnu, BCMI, 3, 1910, p. 159, foto.
7 Trebule sâ sublinlem aicl faptul cà, in absenta unor
sectlunl transversale pe via principalis care sâ lllmureascâ
exact fazele de constructle ale portlcelor in orlce caz
momentullnltlal in care s-a lntrodus portlcul in conceptla
112
urbanâ la Tropaeum (moment ce poatc cobori plnà ln
secolul al II-lea e.n.), este dlficll de stabllit cu certltu-
dlne evolutla acestel stràzi. Dlficultatea rezidà mal ales
din exlstenta pante! naturale a terenului, care lnfluenteazâ
direct orice consideratle lzvorîta dln studlul nlvelmen-
tulul dlverselor clemente de arhitecturà urbanâ sezlsablle
astâzi.
8
Ne referim la o fazâ anterioara construlrll bazilicil
.,simple".
8
Dupâ cum se va vedea mai jos, în trasajul retelel
urbnne exlstente plna ln secolul al IV-lea, o mare parte
dln numiirul.,lnsulelor" are cel pu tin cite un front de 33 rn
www.cimec.ro
tuale "i relatarile descoperitorului lor G. Murnu
10
, permit sta.bilirea amplasamentului cel mai
probabil al tuturor bazelor de coloane care au format porticul la origine începînd de la DVPcl
pîna la 22. lntre DVPcl 3
1
interaxul este de 2, 70 m, între DVPc3 "i 5 de 3,20 rn, între
DVPc5 7 de 3,60 rn, iar între DVPc7 12 de 3,20 m. lntre DVPc12 22 intera.xul este
variabil: între nr. 12 nr. 19 în jur de 3,60 rn, iar între nr. 19 "i nr. 22 de 3
1
20 m.
Remarcam, în acest caz, trei zone de a interaxului colonadei portimùui, cores-
punzînd aproximativ zonelor de pe latura de N. Din studiul nivelurilor la care sînt
plintele, coroborate cu cel al interaxelor bazelor corespunzatoare, precum cu
lui G. Murnu privind etapele constructive ale strazii
11
, am putut distinge a. trei
faze mai importante de construire refacere a porticului : prima legata de o perioada pro-
babil anterioara cetatii constantiniene (între DVPl 3 ), o perioada intermediara (tinînd de
refacerile din secolul al IV-lea corespunzînd nivelului dalajului de pe canal), al carei nivel
este determinat de linia virtuala care leaga plinta nr. 4 cu plinta nr. 22 în fine o a treia.
faza, determina ta de plintele DVPc7 - 20 - p, legata în timp de construirea bazilicii cu transept.
Studiind comparativ nivelul porticului de N cu cel de S în zona cuprinsa între A VPc9 -
25 respectiv între DPVc7 - 22, am ajuns la concluzia cà diferenta sensibila de nivel intre
cele douà portice se datoresc unei refaceri mai în ultima faza, a porticului de S.
Astfel, în porf.iunea cuprinsà între DVPc9 - 13, nivelul plintelor pe care erau bazele
de coloane este înaltat cu 0
1
35 m fata de simetricâ ei dinspre N
12
• Considerînd
refacerea acestei din portic în lega.turâ cu ridicarea bazilicii cu transept, prin · compa-
ratie cu partea corespunza.toare din portic de pe la tura de N, aducem o dovada în plus cu
privire la datarea momentului construirii bazilicii ,simple", anterior construirii bazilicii
cu transept.
Pozitia actuala a plintei DVPol fa.ta. de frontul de ziduri dinspre S urmele de fundatü
P-P (probabil de portic) surprinse pt.na. în dreptul zidului I - I din sectorul D, precum
posibilitatea integrarii pe aceasta distanta a unui "ir de coloane la interaxe de 2, 70 m,
ne conduce la presupunerea ca, la origine (cel putin la începutul secolului al IV-lea, daca
nu mai devreme) porticul a existat pe aceasta
13
, fiind desfiinpt intr-o faza tirzie.
ln acest sens porticul de pe latura de N ar fi putut continua pî.na. în dreptul zidului
a-a.. considerente care ne-au determinat sa deducem unei strazi perpendi-
cula.re pe via principali8, cuprinse între A3 "i bazilica ,simpla" (A), ne conduc la presupu-
nerea. unei strazi care reprezinta continuarea de latura de S, la E de
ba.zilica cu transept
1
•. aceasta. strada a fost închisa spre existentei cetàW. ln
final, faptul ca pe strada principala s-au descoperit o serie de capiteluri ionice-imposta "i baze
de coloane, databile numai catre sflr"itul secolului al VI-lea e.n. confirma refacerile pe care
le-am presupus a fi afectat jumatatea de E a strazii principale intr-o epoca tîrzie.
Coroborarea datelor expuse mai sus cu rezultatele unor sectiuni transversale prin strada,
foarte necesare în viitor, vor putea clarifica mai bine etapele constructive pe care am încer-
cat sa le surprindem mai sus.
Axa principali. N -S (c81'do) (fig. 94 ti 95). La 96 m spre V fata de poarta de E (320 X
x 0,30 m), via principali8 este intersectata de cardo (V în în notarea. prescurtata in
1o G. Mumu, op. cil., p. 140- 141; 4, 1911, p. 155-
161.
11 Ibidem, p. 159 - 160.
u Deslgur, existA poslbilltatea ca ln cazul unel strizl de
tlpul celei principale de la Tropaeum, .. trotuarele" celor
douA portice s4 nu fie egal supralnA:ltate fat4 de portlunea
medlanA (in cazul nostru carosabll4) a strazU (dlferen-
tele de nlvel rezolvlndu-se foarte slmplu prin trepte),
ele fllnd construite ln aceea,l perload4. Dar acest
tlp de sectlune a str4zll este cond.ltlonat fie de sltuatla
topograflc4 a terenului ln zona respectlv4, fie de carac-
terul constructlv al cladlrllor adlacente. ln
cazul nostru, niel una dln aceste condltll nu se justlflc4.
8- o. 1813
lS Numai sondaje viltoare vor putea clarlflca
mentlonat4, precum raportul el cu turnul A ,1, ln
general, aspectul urban mai vechl dln aproplerea portU de E.
u Sublinlem c4, pe lingA dlmenslunlle frontulul nucleu-
lul de locuit 'i caracterul preponderent al strllzll in urba-
nlsmul roman, care ne-au condus la presupunerea exls-
tentel unel artere de clrculatle ln aceast4 zon4, ln pe-
rloada corespunz4toare construlrll bazlllcll .,simple"
(A) ,1 apol a celel cu transept (D), era absolut necesara
existenta unel strâzl, fie ea clt de lngust4, care s4 dlrl-
jeze clrculatla pletonala ln zona din r4sarltul bazlllcllor,
,1 flre,te, s4 separe aceste constructll de edlflclile apar-
tlnlnd .,lnsulelor".
llS
www.cimec.ro
text), care marca axul principal N -S de circulatie în cetate. din cardo aflatâ la
S fata de intersectia cu via principalis a fost dezvelita, înca de la începutul secolului al XX-lea,
pe o lungime corespunzatoare la E laturii de V a bazilicii cu transept (atriului bazilicii ), iar
la V laturii porticului dinspre rasarit ale bazilicii forensis. Latimea strazii între cele doua
bazilici este de 12 m. Pe latura de E, strada era flancata de un portic ce proteja circulatia
pietonala în fata bazilicii cu transept. Considerînd plinta DVPc22, care reprezenta punctul
de intersectie a acestui portic cu acela de pe latura de S a strazii principale, s-au pastrat
in situ cinci plinte rectangulare urmele unei fundafii punctiforme. Acestea au fost scoase
la iveala prin sondaje efectuate pe axul porticului, considerat între plinta p bazele de co-
loanâ vizibile (în partea lor superioara), aplicînd modulii de 3.20 rn 2,70 m.
Astfel, se observa ca bazele de coloana DV5 DV6 sînt in situ, deoarece în punctul
DV5, sub baza de coloana s-a descoperit plinta pe care era initial fundatia res-
pectiva,) iar sub DV6, fundatia pe care a fost direct, fara intermediul plintei, baza
de coloanâ. Luînd, deci în considerare punctele sigure, DV5 6, pozitia sigura p - DVPc22
de asemenea, pozitia zidului limita de N al anexei bazilicii cu transept, aplicînd modulii
3,20 :;;i 2,70 pe traseul virtual al porticului, s-au descoperit plintele DVl, 3 4.
Din studiul nivelurilor la care se afla dispuse aceste plinte observam de la început o
concordanta cu numarul de faze surprinse pela tura deS a porticului strazii principale, situat;ia
din cardo aparînd însa mai evidenta. A:o;tfel, un prim-nivel, anterior secolului al IV-lea, este
reprezentat de plintele DVl, 4 5.
Comparînd acest nivel cu acela al dalajului de deasupra canalului de pe nxul strazii
principale la intersectia lui cu axul N -S (cardo), se observa ca dalajul este situat mai sus
decît plintele la care ne-am referit
16

Al doilea nivel, corespunza.tor celui considerat intermediar în studiul porticului de S al
strazii principale, este marcat de plintele DVPc22 supramaltarea cu blocuri de calcar
a plintei DV4. Acest nivel raspunde logic celui al dalajului de peste canal (în zona amintita
mai sus), ambele datînd deci din secolul al IV-lea.
Al treilea nivel, corespunza.tor celui considerat pe latura de S a strazii principale contem-
porane cu constructia bazilicii cu transept, este reprezentat de plinta p
18
, plinta DV3 nive-
lui de contact cu fundatia al bazei DV6. Modul în care bazele de coloanâ cu soclu
aflate pe plintele DVPe22 DV5 6
17
au fost refolosite pe parcursul acestor etape (mal-
timea lor putînd suplini diferenta de nivel) duce la presupunerea ca pe celelalte plinte au
existat o serie de baze probabil de tipuri asemana.toare
18
• Nu este greu sa ne imaginam
aspectul eclectic al porticului pe aceasta portiune, în ultima lui faza de existenta, datorita bazelor
diferite refolosite coloanelor ale caror dimensiuni verticale vor fi compensat diferentele de
înaltime
19
• Stadiul actual al cercetArilor nu ne permite sa daca porticul a fost dalat pe
aceasta portiune în ultima parte a secolului al VI-lea, cum pare sa se fi întîmplat pe la-
tura de N a bazilicü cu transept. Remarcam în plus absenta unei pante evidente pe portiunen
studiata a porticului, în toate fazele sesizate, absenta eare raspunde situatiei curbelor de nivel
din aceasta zona.
Latura de V a strazii N -S (cardo) este marginita de latura de E a bazilieii forensis,
ùatata, cum se în secolul al IV-lea. Studiul nivelului superior al fundatiei portienlui
forensis adosat acestui zid ne duce la concluzia ca el a fost ridicat (în aceasta forma) în
::;ecolul al VI-lea, odata cu ultima refacere a porticului de pe latura de V ::t bazilicii cu tran-
sept. Numai o sectiune transversala pe cardo, între cele doua mari edificii, va putea clarifiea
relatiile mai exacte dintre far.clc 1lc eonstruc•tie ale lor, legate implieit de cele ale arterei de
circuhttie N -S.
1
• Sau, considerînd nivelul secolului al IV-lea cel cores-
punziitor dalajulul dl' peste canal (acolo unde cardo inter-
secteaza stra da principalii) se observa cii nivelul plintelor
amintite este mai j os decit ac esta, lar situa rea nivclnlni
pietonal acoperit de portic sub nlvelul zonei ccnlra](',
carosabilc, este un nonsens in caznl nostru.
14
Pc aceastâ pllntà ar fi putut fi baza de co-
Joani'i cu soclu inalt aflata în punclul DVPc22.
114
17 Am observai mai sus lipsa plintei sub aceastii baz:'i
ea fiind direct pe fnndntia supraînilltatà pinii ln
noul nive! necesar.
1s Cu soclu lnolt.
18
Nu este exclus ca în nltima perioadii de functïonare
n bazilicii cu transept, porticul sà nu mai fi functlonat
decil ca un mie veslibulln fa ta inlril.ril în accaslil. bazlllcA.
www.cimec.ro
Port,iunea ùe N a strazii N- S (cardo) a fost dezvelitiL pc o lungime de 26 m, fiind cuprinsa
întt·e zidul de V :tl atriului bazilicii ,simple" limita <le E a edificiului Hl, cercetarile oprin-
lln-se la ultimul nivel de folosire a acestei strazi (fig. 94 96). Pe latura de E a st.razii, por-
nind de la bazele de coloana ùeja descoperite pe ultimul nivel, verificat pozitia lor in
11itn, confirmîndu-se pentru AVc2 6. Cele doua luate în considerare, adaugîndu-se A VPc25,
s-a obtinut linia reala a porticului din fata atriului bazilicii ,simple" (A). Încercîndu-se modulii
de 3,20 rn 2, 70 rn, pornind de la punctul A VPc25, s-au descoperit urmele unei plinte în
punctul AVc1, exact în dreptul coltului de S-V al anexei bazilicii ,simple" (A), situat la
3,20 rn fata de AVc2. La interax s-a descoperit plinta patrata AVc5. Astfel, interaxul
A V c5 - 6 este de 3,60 rn, marcînd prin largimea sa sporita intrarea în atriul bazilicii
20
• Luînd
în considerare axul deja obtinut al porticului, plintele A V cS 9 au facut, desigur, ele
parte din portic. Se observa, în plus, ca interaxul A V cS - 9 este de 3,20 rn, între
AV c6 - 8 este de 2 x 3,20 rn ; acestea permit stabilirea punctului A V c7, ale cami urme
n-au mai fost recuperate
21
• Pozitiile plintelor care astazi lipsesc între AVc2- 5 sînt cele indi-
cate în plan. Din examinarea mai atenta a situaFei stratigrafice în punctele AVc2 6, unde
s-au pastrat bazele de coloane, se observa doua niveluri distincte. Primul, mai vechi,
corespunde nivelului plintelor cu nivelul fragmentului de pavaj gasit lînga AV c6 ).
Acest nivel de functionare a porticului se leaga de prima faza a bazilicii ,simple" (A), într-un
moment cînd strada a fost pavata cu lespezi de calcar. Prin comparat!e cu situatia din fata
ùazilicii cu transept, se confirma aici observatia cà bazilica ,simpla" (A) a fost construita
înaintea bazilicii cu transept (D ).
Al doilea nivel, aflat cu 0,15 rn deasupra celuilalt, corespunde ultimei faze de functio-
nare a porticului, contemporan cu o refacere mai importanta a bazilicii ,simple" (A), atriului
porticului strazii. Desigur ca porticul a functionat înaintea etapelor descrise, asemenea celui
din fa ta bazilicii cu transept, deoarece importanta strazii (cardo) în aceasta zona (evident cen-
trul civic religios al utilitatea lui pe la tura de V a cladirilor (respectiv de E a
strazii), precum importanta circulatiei pe acem;ta artera, impuneau o rezoln,re functionala
eît nmi unitara. ,
Existenta unor edificii importante, apartinînù centrului civic, pe lueul unde mai tîrziu
s-au construit bazilicile de aici, este confirmata în primul rînd de pozitia lor
la intersectia între cardo decumanus - unde dealtfel se afla bazilica. forensis, anterioara
eùificiilor -, dar de fragmcntele masive de antablament, apartinînd fara îndoiala
prin aspect dimensiuni unor edificii monumentale, ùescoperite în sonùajul din nartexul
bazilicii ,simple" (A).
Pe latura de V, în absenta unor sapaturi de verificare, situatia este mai greu de rezol-
vat. Dar, în viziunea noastra nu este de loc exclusa posibilitatea existentei unui portic, cbiar
în secolul al VI-lea cu atît mai mult în etapele anterioare
22

Via principulis dt> la cardo pinu la lntersectia cu strada DCV3 (fig. 97 98). În ultimele
J'aze tle locuire ah• cetatii, existenta porticului este vizibila, în parte, pe latura de N a strazii
prin ci pale, înœpînd de la en axa N-S (cardo), pe o lungime de SO m. Pe la tura
Ile H, porticul a fost; acoperit în cursul sprc secolului al Vl-lea de o serie de edificii
cu zidnri legato cu pamînt, pîna în dreptlù ba7.ilicii ,cistcrna" (0).
Pc latura de N s-au pastmt, începînd de 1:1 intersectia cu cardo pîna în dreptul edi-
fieiului B3 un numar de 20 de plinte, unelc din elc en bazelc de coloana conservate. Interaxul
bazelor intre RVPe2 3 este de 3,20 rn, dupi1 care se poate stabili pozitia cea mai pro-
babilrL a, plintei BVPcl, caro a:.;tfel uispusa, coïncide cu aliniamentul porticului de pe ca1·do
(eiiJrc _ N, pc latnrn, lui de V).
Jntre BVPc3 - 4 intemxnl sc schimba la, 3,60 m; între RVPc4 - S interaxul ramîne
conRtant de 2,70 m ( = 9 P), iar între BVPc 9 - 19 se pastreaza interax cu exceptia
20
;\ecsl inlcrax ar pulca indi<'n un acecs mai vcchi
l'iilrc un cdificiu anlcrior, bazilicii, p.tslral :;;i odatii cu
conslruirea acesteia,
2
1 Dar, in imediata vecini'itatc a accslui punct am
remarcat urmelc unei plinte deplasate.
al Cna dinlre plintele pi'istrate pc aceastii laturii are
fundatic nu lnllmpl:i.tor este pc axa cu
încii trei plintc. Strada pare sii fi fost initial mai largà
aici, îngustata fiind într-o etapii tîrzie prin construirea
sau refacerea edificiului Bl, spatiul destlnat porticului
strimtindu-se odatii en strada (lilrgimea striizii la ultimul
nive! cslc de eca 10 m), ·
115
www.cimec.ro
celui dintre BVPc9 - 11 care este de 2,50 m. Între BVPc19 - 22 interaxul cel mai proba.bil
este de 3,20 m
23
, iar intre BVPc22- 25 revine la 2,70 m. La V de BVPc5 la N-V de
BVPc8, s-au pastrat din pavajul cu piatra sfA.rîmata al strazii, contemporan, potriYit
nivelmentului, cu nivelul plintelor respective. Baza de coloana descoperita in situ in punctul
BVPc13 prezinta o mai concludenta în fazelor de refacere a
porticului (fig. 99, detaliu). Plinta peste care era baza de coloana "i por-
din fusul pastrat, stabilesc un prim-nivel evident de al
porticului. Se observa ca nivelul porticului a fost ridicat într-o a doua perioada de
cînd nivelul de ca.Icare corespundea pietrelor de dalaj gll.site in situ care îmbraca fusul
coloanei acoperindu-i baza. Deci, fusul coloanei a putut fi folosit în continuare, fara ca baza
lui sa mai fie aparenta. 0 a treia fazll. de refacere a porticului a fost surprinsa în punctul
BVPc12, unde plinta se afla fiind vizibila la un nivel ridicat cu
0,45 - 0,50 m deasupra celui de-al doilea nivel. ln ansamblu, situat;ia rezultata din analiza
nivelmentului pe aceasta a strazii corespunde surprinse, in mod
pe cardo, in bazilicii cu transept, sau pe via principalis în situatll. la E de cardo.
ln port;iunea din via prinoipalis de carene ocupi'im acum (cca 80 rn de la cardo pîna la
BOV3, latura de N), considerind nivelul plintelor BVPc2 - 8 drept corespunzator ultimei faze
de a porticului, presupunem ca, imediat la V de BVPc8, via principalis era
intersectata de o axa de din motive pe care le vom expune ceva mai jos.
nivelului plintelor BVPc9 - 11 aijezate fat;a de plinta BVPc12 în sens invers
pantei terenului, care coboara spre V, se explica numai prin refolosirea lor fll.ra modificari
dintr-o faza anterioara de construct;ie, corespunzatoare nivelului al doilea. Desigur, chiar al
doilea nivel acoperea plintele bazele de coloane. Datorita pantei mai accentuate
a terenului, nu am putut determina exact daca plintele BVPc16 - 22 reprezinta refolosiri din
faze mai vechi (de o maniera asemana.toare cazurilor precedente) sau in aceastll. zona porticul
a fost rezolvat in trepte mai dese :w.
existenta între nivelul plintelor BVPc22 - 25 al strazii BCV3 (asupra careia
vom reveni mai jos), prin cu nivelul la care se afla plintele 19 - 22 releva o
ca.dere de nivel destul de accentuata, încît între 22 - 24 (deci pe o distant;a de numai
5,40 rn) de nivel este de 0,70 m. Nivelul de la BVPc24 coïncide apoi cu acela al
plintei BVPc25 respectiv cu nivelul de al strazii BOV3. Aceasta se
explica prin pantei terenului, ea putînd fi rezolvata prin trepte care sa conduca
pina la nivelul strazü BV3.
Deplasarea porticului cu 1, 70 rn ca.tre S, începînd de la edificiul B3, ar putea reprezenta
un indiciu pentru o particulara a rezolvA.rilor constructive urbane din aceasta zona,
inca nelimpezita pe deplin. De remarcat ca, pornind de la BVPc22 se schimba din
nou interaxul dintre plintele ce au sust;inut bazele coloanelor (revenind la 2,70 rn). S-ar
putea ca plintele 24 - 25 13 sa reprezinte nivel de construct;ie al porticului (NI).
deoarece linia pantei relative intre aceste puncte este paralela cu linia de panta relativa
a canalului. ln acest caz, diferent;a accentuata de nivel ment;ionata mai sus s-ar explica prin
refacerile ulterioare ale porticului, insot;ite de supraîna.It;ari ale nivelului de calcare.
ln stadiul actual al cercetA.rilor,nu construct;iilor de pe latura
de N a strazii principale, de la cardo la poarta de V, nici exacte intre fazele lor
ale porticelor, deci ale strazii.
Latura de S a strizii principale (fig. 97). Pornind de la cardo, primul edificiu care a acoperit
într-o faza mai tîrzie din strada de la S de canal este anexa dinspre N a bazilicii
forensis
25
, contempora.nA. probabil cu porticul dinspre E al bazilicii. Avînd in vedere impor-
13
In aceste pozltil, llpsesc clteva dlntre pllnte, dar
dln plesele gAslte interaxul presupus este slngurul ln
acord cu ele.
" Se poate presupune cil. ,1 ln cazurlle ln care panta
portlculul (urmllrind flresc panta terenulul) este mal dulce,
aceasta a putut fl rezolvatii. prin trepte, probabll lllstrl-
116
bulte astlel lnclt limita lor sii. corespundu pozltlllor
coloanelor.
2
6 Aceastil. anexil., potrlvlt orlentil.ril ei
absidei interioare dinspre rlisllrlt, precum fazel tirzii
a construiril el, este poslbll sll fl tost destlnatli unel func-
tiunl cre, une (bazlllcli 'l)
www.cimec.ro
bazilicii forensis ca edificiu major amplasat în centrul civic, este limpede cel putin
la origine, fluxurile de circulatie necesare, adiacente acestui edüiciu, erau rezolvate in mod
corespunzator, conforrn unei urbanistice cel tot atit de inchegate, ca
arhitecturalii. reflectata pe planul, din fericire sesizabil, al edüiciului. nu sint cunos-
cute legaturile bazilicii cu zoncle invecinate contemporane ei, iar spre V S mai
vechi nu au facut decît sa surprinda limitele aparente ale era absolut necesar
ca la N, V S
28
fi fost rezolvate pentru foarte probabil ocrotita de
portice (asemenea celui adiacent laturii de E a bazilicii). Indüerent de rezultatele unor
viitoare cercetari, caracterului monumental al monumentului (descürabil ca atare
din planul cunoscut al acestuia) îi raspundea o monumentalitate cel a
perimetrale Aceste sint in con-
cu monumentalitatea deja cunoscuta a circulatiei majore (cardo
decumanus) din aceasta zona a cetatii, cu rolul dinamic, preponderent al ( circu-
in urbanismul roman. Legat de aceste criterii, dar prin facute pe loc,
presupunem ca artera de necesara de pe latura de V a bazilicii continua catre
N, relativ pe ax, chiar daca putea sa nu fie Aceasta posibi-
litate este atit de lipsa unor plinte de portic intre BVPc 8 - 9, cît de nivelul
strazü principale surprins pe latura de N, unde se observa o sensibila de pantll.
cll.tre V, perfect rezonabila daca prin ar fi tll.iata o strada perpendicularll. pe
1Jia principalis. de nivel corespundea topografice a terenului in zona
era desigur rezolvata prin coborîrea nivelului strazii cu circa o treaptll. fata de latura
BV1, probabil prevazuta ea cu portic
27
• Strada OV1 a fost îngustata, probabil în
cursul secolului al VI-Ica, de edificiul 01, al carui prag de intrare char canalul strazii
principale, pe care, in o reducea la jumatate din largimea initialill. deci
total porticul din zona rcspectiva). Urmele unui zid ulterior acestui edüiciu dovedesc inchi-
derea accesului îngust ramas intre 01 basilica forensis, deci, intr-o fazi
tîrzie (probabil secolului al VI-lea), spre S. Presupunem ca pandantul
strazii CVl ditre N (RV1) a suferit, tot in doua etape, transformari asemitnll.toare.
Pornind de la bazilica forensis, catre V, porticul a fost cel mai probabil in
a doua jumatate a secolului al VI-lea, urme ale existentei sale în fazele anterioare pastrîn-
du-se doar imediat la V de 01, iar urme din pavajul stri.zü în sondajul din încaperea 04œ
28

între edificiile tîrzii 03 04 o strada-canal ingusta de 0,80 m despre care nu
inca daca provine dintr-o mai larga (îngustata ulterior) sau a fost creata
numai odata cu edificiile respective care au acoperit latura de S a strazii principale pina in
apropierea canalului ei. Nici pe latura de N, actuale nu permit certüicarea exis-
unei strazi perpendiculare pe via principalis (care sa reprezinte de fapt continuarea
unei artcre dinspre S) intr-o faza anterioara secolului al VI-lea. Schimbarea interaxului bazelor
între BVPc19 - 22 ar putea sprijini o atare ipoteza, la fel modificarile de panta de aici.
Dacl existenta acestei artere - BOV2 (fig. 107) -va fi confirmata, inseamna ca intre aceasta
artera BOV3 s-a pus in frontul minim, adiacent strazii principale, al unei ,insule"
de locuit. Strada BOV3, larga initial spre S de 6,40 rn, se afla la 80 rn V de
cu cardo. Existenta ei pornind de la latura de S a strazii principale este confirmata planimetrie
arheologic •. Deocamdata nu exacta a continuarii strazii catre N, ele-
28
Pc latura de S se vad astli.zl urmele unor pllnte
ln5lrulte care formau desigur limita exterioarii a unui
portlc adlacent acestel laturl sustlneau coloanele lui.
Acest portlc lntra drept componentli. pletonali ln struc-
trua une! strllzi paralele cu via principalis. în cronlca
sâpâturilor arheologlce dln 1910, G. Murnu observa ur-
mele unul portlc pe latura de S a bazlllcii, farA lnsA a
revenl ulterlor asupra acestel observatil in detallu :
BCMI, 3, 1910, p. 141.
11
Portiunlle pletonale ale strllzll (portlcele) erau desl-
gur rczolvate ln trepte ln porUunlle de accelerare a pan-
tel tercnulul. S-ar puten lnsA ca portlunea medlanll., caro-
sabllâ, sâ fi tost rezolvatâ ln pontA continuA ,I nu ln trepte,
tocmai datorltA faptulul cA era carosabllll.
" De mentlonat cA urmele unul canal lngust de sub
nlvelul strizll, descoperlte ln sondajul dln C41X (v. pro-
filul SXI B- C), concordA cu allnlamentul portlculul
existent cel putln ln secolul al IV-Iea pe latura de S a
strizli principale.
•• Sectlunea efectuatA ln 1975, de Ioana Bogdan CAtA-
nlclu, a surprlns ale! nlvelul unel strizl corespunzitor
ultime! faze de loculre ln cetate, precum nlvelul une!
strizl dlntr-o fazA anterloarA (MentlonAm cA numero-
torea nlvelurllor dln capitolul de fatA nu corespunde cu
aceea dln capltolul reterltor la stratlgralie ).
117
www.cimec.ro
mentclc carc o confirma fiind întrcruperea porticului strazii principale pü latura de N în
acest puuct schimbarca de nivel în conformitate cu situatia topografid't a terenului pcrfect
apta amplasamentului unei asemenca strazi.
Via principalis de la strada BCV3 la BCV5 (fig. 100). Similar portiunii cuprinse întrc cardo
aceasta zona, de la OV3 la bazilica ,cisterna", sapaturile arheologice au surprins pe latura
de S a strazii principale o serie de edificii care au acoperit-o partial în ultimele faze de
locuire a cetatïï. lucru se întîmpla pe latura de N a strazii principale, începind din
punct, strada ingustîndu-se astfel pîna la 7 m.
Pe latura de N a strazii, de la BVPc26 ( catre V, sc pastrea.za urme ale plintelor
porticului, refolosite fie în zidurile edificiilor din aceasta zona, fie în fata lor, tot ca posta-
mente, dar în cadrul unor portice partiale. De remarcat ca toate aceste plinte, pastrate
în conditiile aratate unele pierdute) aveau un aliniament deplasat cu 1,50 rn mai spre S
fata de acela al porticului închciat la BVPc25. Considerînd plinta-postamcnt BVPc34 aflata
pe locul ei initial (fiind pe alte plinte-postament), apart;ïnînd unei a doua faze de
refacere a porticului, interaxul de 2, 70 rn ramine singurul care moduleaza perfect spatiul
catre E, pîna la BVPc26(? ), care marca începutul acestui nou aliniament al porticului. Compa-
rarea nivelurilor plintelor din aceasta portiune cu acela al zidurilor canalului cu apeduct,
duce la presupunerea contemporaneitatïï lor cu canalul. Rezulta ca, asemenea altor zone
studiate mai sus, porticul dateaza aici cel putin de la începutul sccolului al IV-lea, traseul
lui fiind refolosit ulterior.
Pro babil prinm refacerc mai consistenta dat<.,'Uza din cpoca Anastasius - Iustinian, cînd
reutilizarea lui s-a rezolvat prin dispuncrea unui al doilca de plintc-postament deasupra
celui initial. Desigur ca viitoare cercetari prin sectiuni transversale pe via principalis vor
stabili corespondenta între aceste refaceri nivelurile de ca.Icare din zona. Asemenea scctiuni
sint cu atît mai necesare cu cît în aceasta zona, respectiv la 18 rn sprc V de strada BOV:3,
apeductul se întrerupe, canalul continuîndu-se pîna la poarta de V, îngustat în cousecinta.
S-ar putea ca apeductul schimbe directia, spre S, pentru ca apoi sa a.pelc spre
edificiu important (poate chiar eist<•rna).
Aria dintre BVPc34 zidul de E al edificiului B4 nefiind eercetata arheologic,
accentueaza caracterul ipotetic al observatiilor noastre din zona respectiva. Observà.m ca
baza de coloana BVPc43 se afla (in situ) pe o plinta rectanguhtra care sta pc
fundatie. Aceasta baza este exact pe aliniamentul anterior descifrat al porticului, de
unde deducem pentru aceasta portiune continuarea conceptiei unitare în rezolvarca pieto-
nalelor sub forma porticelor. Plinta BVPc45, apartinînd aliniament, este la
un interax de 3,20 rn fata de BVPc43. Linga ea se afla o baza de coloana cu soclu înalt,
deplasata desigur de pe aceasta plinta.
Nivelmentul relativ efectuat pe elementele pastrate din componenta porticului
30
, com-
parat cu observatiile anterioare, precum cu situatia topografica a terenului, reflecta faptul
ca nivclul porticului în ultimele faze de folosire a lui era sensibil mai înalt decît poftiunea
mediana a strazii, diferenta de înaltime putînd fi rezolvata în trepte. 0 rezolvarc de acest
gen în care porticul mai direct panta terenului (rezolvarea în trepte neimpietînd
asupra circulatiei pietonale), pe cînd în zona mediana s-a intervenit mai ferm pentru a asigura
o panta accesibila carelor, era impusa de panta destul de mare (E-V) a terenului care în
unele portiuni atingea 8 - 10%. Nivelul plintei BVPc43 corespundc probahil secolului al
IV-lea (cel mai tîrziu), prin comparatie cu oricare din nivelurile remarcate în punctul BVi'c:34,
de care diferenta de nh-el este mult mai mare decît caderea de pantrt actuala a terenului3
1

Avînd ca limita de V linia zidului de sprijin aflat la E de bazilica ,cisterna", am
pu tut descifra urmele unei artere de circulatie N-S, deosebit de importanta dacit tinem co nt
de observatiile asupra aspectului dimensiunilor sale. Dezvelita doar pc latura ùinspre S
fata de via principalis, este sigur ca ea continua catre N, daca tinem seanm de sistemul
general necesar al retelei stradale.
ao 0 serie de plese sint deplasate de la loenl lor, iar
altele pierdute.
118-
3
1 Care determimi panla relnlini a strilzii din lllti-
mele sale fazc de existen
www.cimec.ro
ln aria cuprinsa int.re cdificiul C6 la S, C5 la N zidul de spnJm (sus-menÇionat)
la V, se observa urme ale unui portic care marginea la E aceasta strada- Existenta lui este
de prezenta in ait tt a bazei de coloana CV 4c1 (pe plinta initiala sub care se vede
rundatia), precum de posibilitatea de a aplica, începînd din acest punct, catre N, o modu-
lare folosind interaxul de 3,20 rn astfel, încît baza de coloana virtuala rezultînd în punctul
OV4c4 se aliniaza perfect liniei porticului de pe latura de S a strazii principale. 1n acest caz,
punctul CV 4c4 noteaza intersectia celor doua portice sau, altfel spus, întoarcerea porticului
de pe latura de S a strazii principale pe latura de E a strazii CV4. Dalajul din placi mari
de calcar, pastrat la V de linia acestui portic aparÇine unei faze de refacere a strazii, în care
s-au refolosit cu mai putina abilitate dalele vechi, cum se vede din orificiile de montare
existante pe unele dintre ele, care, dupa dispozitia dalajului nu mai puteau avea nici un
roi functional. De asemenea, din observatiile facute în aceasta zona, putem presupune exis-
tenta unui acces pietonal în trepte spre zona de circulatie necesara la E de bazilica ,cisterna",
fapt care ar sublinia rolul functional activ al strazii CV 4. Urmele de dalaj surprinse în 05
sînt, potrivit nivelmentului (fig. 101), contemporane cu faza iniÇiala de functionare a porti-
cului dinspre E al strazii cu canalul initial dalat al strazii principale. ln concluzie, am
surprins urmatoarele etape de functionare ale strazii CV4 în aceasta zona: o strada dalata
larga de 12 rn, databila cel mai tîrziu în secolul al IV-lea; strada a fost refacuta ulterior
cu dalajul descris mai sus ; urmeaza o îngustare a strazii prin constructia edificiului C5a:,
moment în care porticul a fost desfiintat pe portiunea corespunzatoare lui
32
1
iar o îngustare
mai pronuntata s-a produs prin construirea edificiului 06, pentru ca, în final, strada sa
fie închisa defini ti v prin construirea încaperii C5
Pe latura de S a strazii principale în portiunea corespunzatoare bazilicii ,cisterna",
elementele deja cunoscute din cercetarile publicatiilc mai vechi
33
, coroborate cu obser-
vatiilc noastre de teren nin·lmcnt conduc la ipoteza ea circulatia stradala era rezolvata
dupa cum urmeaza: circulatia pictonala paralela cu latura. de N a bazilicii ,cisterna" era
protejata de un portic. Se mai poate descifra astazi doar latura de N a porticului unde, în
ordine catre V, exista urmelc unor trepte plintele CVPcl 2, între care interaxul este
exact de cîte 3,20 m. Legatura între circulatia pietonala de pc via principalis cea din
jurul bazilicii ,cisterna" se realiza prin intermediul unui acces în trepte (ale carui urme
sint vizibile) asemenea celui coborînd dinspre CV4. Proba.bil ca porticul se întorcea cat.re S,
1leterminînd astfel frontul de V al strazii CV5. În acest caz, din considerente functionale
planimetrice, era posibil ca în fata laturii de V a bazilicii ,cistcrna" (C) sa fi existat
un portic, care ar fi marcat astfel atît importança edificiului, cît calitatea rezolvarii acce-
sului catre acesta. Structura pieselor de arhitectura (baze fusuri de coloane, piese masive
de balustrada), gasite în zona bazilicii ,cisterna", face posibila o asemenea interpretare.
Nu situatia la.turii de S a bazilicii ,cisterna", dar este ùe presupus o rezolvare
asemanatoare celei de pe celelaltc laturi.
Prin observaÇiile cu privire la planimetrie nivelmcnt care s-au facut pc strada,
puternic dalata CV5, am surprins cel puÇin doua faze de constructie ale :tcesteia (fig. 102).
Dea mai noua corespunde nivelului dalajului pastrat partial la 7 rn V de bazilica ,cisterna",
iar faza mai veche corespunde funcÇionarii cisternei
34
• În privinta refolosirii porticului dupa
construirea bazilicii ,cisterna" în secolele V - VI, prin comparatie cu situatH deja descrise,
este posibil ca porticul de pe latura de S a bazilicii sa fi functionat în secolul al VI-lea.
Tot într-o faza tîrzie, strada a fost închisa catre S de zidurile legate cu p:1mînt ale unor
edificii înca necercetate. Oirculatia pîna la zidul de incinta de la, V de strada CV5 pare sa
nu fi fost desfiinÇata de vreun edificiu în faza existentei cisternci.
Continuitatea circulatiei din strada OV5 la N de via principalis, era asigurata in prima
etapa, la care deja ne-am referit, de strazile BV5' 5", carc conduc fluxul pietonal spre
zona bazilicii de marmura (fig. 104). În stadiul actual al cercetarii, ni se pare mai vero-
31
Între posibilitatea cii îngustarea sâ fi fost contem-
porana sau ulterioara refacerü strâzii, in faza actuala a
cercetârii optam pentru cea de-a doua.
aa G. \lurnu, Basi/ica cislerml, p. 121 - HO.
3
' Sub aspectul nivelmcntului, exista trei niveluri
distincte, dar, deocamdatii, pina la noi cercetarl, consi-
deram ca doua dlntre ele putean functiona ca trepte tn
cazul porlicului dublu.
119
www.cimec.ro
simil ca BV5' 5" sa fi format intr-o prima etapa un de unitar, care a fost
apoi fragmentat în doua cai de acces de catre edüiciile ale caror ruine se vad astazi. Mai
sigur este ca într-o etapa probabil de secolele V -VI
35
, strada BV5' a fost închisa
ea de edificiul B4, refolosind o parte din pavajul strazii anterioare (paYaj vizibil inca pe
o destul de mare), acccsul eatre zona bazilicii de marmura fiind asigurat oricum de
componenta BV5''.
Zona bazilieii de marmora (fig. 104 105). Nu s-au facut inca cercetari arheologice între
zona mai sus prezentata cea a bazilicii de marmura, de care ne vom ocupa mai jos
seama de facute deja de predecesori, la care am adaugat noastre.
Legatura de absolut necesara intre via principalis zona bazilicii de mar-
mura era asigurata prin accesul BV5' - BV5''. Rolul preponderent al acestei artere de circu-
catre bazilica de marmora subliniaza în cadrul urban al edificiului catre care
asigura accesul, fiind în deplina concordanta din punct de vedere al rezolvarü
urbanistice cu liber de la S-V de bazilica, ce constituia o piateta, focar al circu-
pietonale din zona. Planimetria generoasa a acestui spatiu a permis completarea ulte-
rioara a ansamblului (în vremea lui Iustinian) cu baptisteriul. Fara a limitele catre
E S ale piatetei dar, avînd în vedere necesitaWe legate de asigurarea circulatiei catre
în jurul edificiului, presupunem ca dirija atît accesul în bazilica (pe latura de S), cit
pietonala absolut necesara în jurul acestui edifidu. tntr-o faza anterioara con-
baptisteriului, desigur, contemporana cu functionarea mai timpurie a incintei,
aceasta era în legatura cu intervalul, formînd de fapt o prelungire în spatiul urban
construit at acestuia 3
8

Pîna cel mai tîrziu în secolul al IV-lea, exista probabil aproximativ pe amplasa-
ment cu bazilica de marmora, un edificiu pagîn legat de de circulatie deja indicata-
37
:
Aceasta din urma a fost pastrata ulterior, modificîndu-se treptat pîna la aspectul astazi vizi-
bil în plan. Modificarile au desigur cele patru faze de ale bazilicii de mar-
mura
38
• Astfel, prin edificiilor B6, 7 8 s-a desfiintat intervalul pastrîn-
du-se însa accesele Bvl 2 la zidul de incinta la turnul rectangular, asemenea
observate în zona de E. Totodata, in una din etapele de existenta a bazilicii s-a
procedat la o separare a zonei religioase de zona cu caracter laie, adiacenta zidului de incinta;
zidul de la V de baptisteriu ar putea reprezenta o împrejmuire a platformei a
corespunzatoare unei faze tîrzii din existenta bazilicii. 0 astfel de dcmarcare este
dealtfel în consens cu centrului episcopal care a existat aici
39
• într-o
ultima faza de modificari constructive, traseul axului strazii BV5" a fost deviat în
deN, în dreptul atriului bazilicii. Nedispunînd de alte cercetari în de circulatic de la S
de bazilica de marmura, singurul element de este fragmentul de fus de coloana
aflat in situ, BV5cl.
+inînd seama de la care se afla de intrarea dinspre S a bazilicii fata de
baptisteriu, precum de existenta confirmata a porticelor pe arterele mai importante de
circulatie descrise pîna aici, presupunem ca acest punct reprezenta unor portice
care flancau latura de E a strazii BV5 (5') respectiv frontul de S al perimetrale
la S de bazilica de marmora
40
• Oonform sondajului efectuat linga fusul de coloana (fig. 105)
se observa ca baza ei este mult î.ngropatit fatit de nivelul dalajului corespunzînd ultimei
36
fn cazul ln care; repetli.m, strada cu pavajul el pot
fi conslderate ca datablle in secolul al IV-lea.
88
Urmele de pavaj care au rAmas (probabil dln veclùul
lnterval) se observA in pasajul dlntre B6 B7.
37
Sau, ln orlce caz, spatlul urban era pregâtlt pentru
a se construl un astfel de edlficlu.
88
V. Pêrvan, op. cil., p. 180- 181.
81
Este ln stadlul actual al cercetârllor slngura expll·
catie mal plauzlbllA care se poate da atlt
120
platlormel fatli de zona vechlului interval, cit existentel
urmelor de zld de la V de baptisteriu. Numa! prin cerce-
tarea zone! cu o sectiune transversalâ care sa lege zldul
de lnclntli de zona bazllicil baptlsterlulul, vom putea
obtlne date nol ln scopul lamuriril etapelor la care ne-am
referit. Cu prlvlre la existenta sedlului unui episcopat
la Tropaeum, ibidem; D ID, II, p. 458- 459 471.
V. pavajul la V. Pârvan, op. cil., p. 176, fig. 15
p. 178, fig. 20.
www.cimec.ro
refaceri a strazii '
1
• Contemporan proba.bil cu schimbarea axului strazii BV5" (pomenitA. mai
8118), perimetrala adiacenta laturii de S a bazilicii a fost închisa in extrema de E,
fie fie în intregime.
tn concluzie, privind în ansamblu aspectul urbane romane pîrùi. la incep11tul
secolului al IV-lea (inclusiv) se remarca rezolvarea în platforme succesive (denivelate unele
de altele) a centrelor urbane mai importante, judicios adaptata topografiei locului. Sub

310
r
Nil
.... r
0 3m


8V5é1
105. - Sectiune perpendlcularll in lntrarea de S a bazlllcil .,de marmurll" (B).
raportul arterelor de circnlatie, panta (impusa de teren) se rezolva tn cazul porticelor sub
forma de trepte, acolo unde desimea curbelor de nivel o cerea. Subliniem în acest sens inca
odata celor trei mari zone denivelate una de cealalta sau de ariile înconju-
ratoare (cazul cisternei), centre care au riimas, cu transformarile cores-
punzatoare, de majora pina în secolul al VI-lea: zona bazilicii forensis a celor
doua bazilici invecinate, zona cisternei, unde ulterior s-a ridicat bazilica
zona bazilicii de marmura devenita centru episcopal in ultima Rezolvarea
sub a.spectul de nivel terenului în panta, intre cele trei zone mari, între acestea
insulele învecinate, precum intre insulele in care apare vor
putea fi lamurite mai bine numai odata cu rezolvA.rilor particulare din cadrul
,insulelor", precum trecerea de la o ,insula" la alta in de curbele de nivel in
cadrul stradale reprezentate deja, ca fluxuri de in plan. Se ca rezol-
varea in trepte a cailor de acces se refera in mod special la pietonale (rezolvare
de obicei sub forma unor portice deschise pe una sau doua laturi), partea carosabila capat.ind
o panta sau alta sub unghiurile cele mai accesibile, in de curbele de nivel.
Referitor la portice, am observat acestora pe majoritatea cailor de
cu pe axele principale, acestea pastrînd, cu o serie de refaceri, rezolvarea pieto-
nalului cu portic pina la secolului al VI-lea; porticele au fost pastrate in unele por-
pe ambele laturi ale strazii §i in orice caz pe laturile de V respectiv S ale edificülor.
0 asemanatoare pare sa se intimple pe alte axe de cel in zonele
importante remarcate mai sus.
Raportarea axelor de cireulatie fafi de zidul de ineinti in faza initial& de reconstmetie (ineepu·
tul secolului IV inclusiv) (fig. 106). tn de mai jos am cont în primul
u Acest ultlm nlvel dalat reprezentlnd suprainllltarea
generall a platetel pe care se afli baptlsterlul fatl de
nlvelul strlzil BV5 (5") rimase la nlvelul vechlulul Inter-
val (marcat de urmele de dalaj dln BVl); aceste date de
nlvelment ne-au condus la lnterpretlrUe de mal sus. Yn
sondaj, se pot surprlnde trel nlvelurl de reCacere a stra'lzll,
latre cure unul este anterlor foloslrll bazel de coloanil.
descoperite, unde trebuia si existe Jntre fundatie bazli
o pllntl-postament, ulterlor desfüntatli ; al dollea nivel
corespunde bazel de coloanli, !ar ultimul dalajulul de
suprafatA. unde fusul era foloslt fiirli bazli aparent4.
Astfel de refoloslrl de fusurl au fost dealtfel semnalate
pnterlor.
121
www.cimec.ro
rînd de faptul erL fortificat.ia de la. Tropaeum. înccpe sa existe mai de timpuriu (secolul al
II-lea)
42
, iar in momentul refacerilor se pastra în mare parte trasajul anterior de tip clasic,
atît al incintei, cît al strazilor, dupa cum s-a vcrificat pc traseele deja dezvelite. Princi-
piile dupa care am facut reconstituirea schematica, sub aspect urbanistic al cetafii, au fost deci
ale urbanismului clasic roman ; în cazul nostru axcle principale cardo decumanus s-au pas-
trat cu unele modificari, pîna la iar unele etape ale lor au putut
fi chiar surprinse. În sens, a primat în interpretarea noastra rolul strazilor ca legatura
simpla, directa, catre incinta importanta preponderenta a retelei stradale
de ,insule". Elementele descoperite pîna acum verüica unei retele ordonate,
pe care nu am facut decît sa o completam în dezvoltarea "ei fireasca, seama de
situatia curbelor de nive!. Dealtfel, am observat de la bun început ca nu exista o respectare
perfecta a aspectului rectiliniu al strazilor, datorita lor relative de curbele
de nivel, pe de alta parte, datorita urbane care cere ca directiile gene-
rale sa fie impuse de necesitatea asigurarii legaturilor celor mai directe prin intervalltun la
turnuri porti.
Deci, cunoscînd în întregime numai traseul axei decumanus, am stabilit traseele rela-
tive ale strazilor E-V în de acesteia de necesitatea ca ele sa po a ta marca
legaturi directe între cîte doua turnuri corespunzatoare aflate pe laturile de E V ale
incintei. Am astfel punctele lor de intersectie cu axa cardo, puncte care stabilesc de fa pt
punctele de pronire ale trasarii (fireasca necesara), fata de acest ax principal. Stra-
zile de pe N -S au fost trasate tot pornind de la axul principal (de data aceasta
decumanus ), cîteva din punctele de intersectie fiind cunoscute, tinînd din nou seama de
necesitatea asigurarii legaturilor d1tre turnuri pc directia N- S.
Prezcnta porticelor nu a fost ma.rcata în toatc cazurile, chiar daca am presupus-o dato-
rita conditiilor obiective, atît sub aspectul functionalitatü planimetrice în cadrul general urban,
cît din comüdcrente <le elima specifiee rcginnii. De asemenea, nu am avut în vedere posibi-
litatca ca fata de punctelc de intersectie a doua strazi axele respective Ra fie decalate,
fa pt care nu altereaza însa cu. nimic continuita,tt><1 axiala general a a circulatiei pc artercle
respective. Ueteaua astfel stahilita în plan corer-;punde unl'i modul:"i,ri ritmice de cardo,
rezultînd o distanta interaxiala (între strazile care intersecteaza cardo), de cca 33 m. Alte
între strazi (pe directia N -S), chiar daca nu r('specta acest ,modul", pot fi rapor-
tate la unitatea de baza (0,30 rn 1 picior roman).
Arterele de cireulatie principale (primele trasate, fata de ele raportîndu-se trasarea celorlalte
artere):
Via p1·incipalis (decnmanus) formeaza axa principala E-V, facînd legatura de circu-
latïe principala între port;ile flancate de turnuri de b E la V. Avînd în vedere
de zidul de incinta, se observa ca aceasta axa împarte în doua aproximativ egale axa
cardo, precum întreaga a Axa strazii principale, datorita topo-
grafice a terenului, nu este perfect rectilinie de la o extremitate la alta ; ·
Cardo, axa principala N- S, relativ perpendicuhLra pe via principalis marcheaza sub aspec-
tul trasajului, exact treimea· de E a acesteia formeaza legatura de între poarta
de S limita de N a incintei în dreptul turnului T4, unde, într-o faza anterioara secolului al
IV-lea, va fi existat, în secolele II - III c.n., o a patm poarta a cetat.ii, ulterior
43

Artere de circulatie pe direetia N -S:
Artera de circulatie BCV 1 leaga zona de ht V bazilicii forensis cu '1'5 '1'20, fiind
zata la 33 rn interaxiala fata de cardo (fig. 106);
'
2
Dacà ipoteza Ioanei Bogdan Catàniciu, en privire la
existenta in secolul al II-lea a unei incinte cu o arie mai
restrinsa se va confirma (v. capitolul referitor la incintâ),
ar rezulta doua etape mari de realizare a structnrii urbane :
in prima etap:l, cctatea trasatii construit:l pinâ in veci-
nâtatea cistcrnci, iar intr-o etapâ finalâ (probabil a dona
j nmâtatc a secolulni al Ill-lea) urbana complc-
122
laUi, continuind indicatiile trasajului initial).
43
Nemaifiind f:lcute, dupâ Gr. Tocilescu, cercetari
in acest punct, nu exista inca dovezi arheologice care sa
indice daca aici exista o poarta asemâniitoare cele! dinspre
S sau de ait tip ; de asemenea, nu se poate incà preciza
momentul exact al transformarii, legat probabll de refa-
ccrca gencralâ a incintci.
www.cimec.ro
1
1
1
1
funo'.;ltï .ie iumai care 1 l
'fi. . 1 1
?u av ma1 uncjl(}f7âl din 1
Taza o'e reco,slrvdie \1 /
conJ,.:.r:. ... ,.,Jiw'.an8· _
0
L
-
50m
....
1
·
6
is iJt. ,3 a1 i1
• • • • ________
cotein cm. 72tl0
J600 4500 3300 48CO 4800
Fig. 106.- Schema fluxurilor de circulape plnâ in prima jumatalr a scculului al IY-lea r.n. (ipolczâ).
123
www.cimec.ro
BCV3 forrneaza lega.tura spre turnurile T6 T19 se afla la 48 rn fata de BCVl
interaxiala). Se observa ca la V de aceasta artera trasajul strazilor care se inter-
secteaza cu via principalis se îndeparteaza sensibil de la perpendicularitatea fat-a de aceasta,
fapt justüicat în prirnul rînd de curbelor de nivel, astfel încît rezolvarea zonelor de
urbana sporita din arille pe care le leaga, irnplicau trasa.jele aùecvatc, pe care nu
le bine, de la o la alta. Avînd în vedere ccrintele functionale deja ana-
lizate, artera BCV 4 rnarca legatura de între cisterna, edificiul anterior bazilicii de
rnarmura (pe laturile lor de E), cu turnul T7 (catre N), iar spre S. indiferent de directia
generala reala a strazii deviata sau nu de cea indicata în plan, cu zona curtinei
dintre turnurile T17 -18. Punctul de cu via principalis se situeaza la 36 rn
(interaxiala) de BCV3
44
• .Artera BCV5 asigura lega.tura directa între T16, V cis-
ternei, P V edificiului anterior bazilicii de marmura, pîna la T8
40

Strada ADV2, a carui nu o marca leg!i.tura de circulatie la E de
centrul civic cu arterele corespunzatoare E-V. S-ar putea ca în dreptul extrerniH1Wor acestei
artere sa fi existat turnurile corespunzatoare, la care ulterior s-a renuntat
46
;
Artera ADV 1 putea marca legatura între portiunile de intervallum adiacentc turnurilor
T3 T21.
Artere de circulatie pe directia E-V :
'finînd seama de criteriile deja amintite, trebuie sa fi existat o stradii ABV.I, care inter-
secteaza cardo la 33 m (lOO P) de turnul T4, formînd legatura între T3 TlO. La cca 33 m S
de aceasta, strada ABV.II care face legatura între T2 Tll, asigura ca.tre N, uni-
tatea de circulatie absolut necesara în jurul edificiului de pe locul bazilicii de marmura
pastrata probabil în fazele initiale ale edificiului
Ornoloaga ei catre S, din punct de vedere este ABV.III, care taie cardo la cca
33 rn S fata de precedenta asigura lega.tura de circulatie cu piateta de la S de bazilica
de rnarmura cu turnul Tl2 ".
Strada ABV.IV intersecteaza cardo la cca 33 rn fata de precedenta formeaza limita N
a centrului civic, caruia îi asigura legatura cu turnul T13
48

Strada CDV .1 taie cardo la cca 33 rn S de axul strazii principale. Formeaza legatura
între intervalul din vecinatatea portii de E cu circulatia de pe latura de E a bazilicii Joren-
sis
49
• Ea continua catre V
00
, unind frontul de V al bazilicii cu zona de circulatie necesara la
S de cisterna, precum cu intervalul din vecinatatea portü de V. Ca în cazurile precedente,
este foarte posibil sa fi existat initial un turn în dreptul extrernitatïï arterei, între T15
T16. S-ar putea ca, în momentul lui, sà. fie taiat o noua axa catre T16 (fig. 106).
Strada DCV.II, a carei intersectie cu cardo este situata la 33 rn fata de precedenta,
marcheaza limita de S a centrului civic, asigura legatura cu intervalul din dreptul turnului
T16
51
• Existenta unei circulatïï în dreptul laturii de S a bazilicii forensis este confirmata
de nece.sitatea functionala a existentei unui flux unitar, continuu fata de toate laturile edi-
ficiului, precum de urmele unui portic, v.izibile astazi, adiacent laturii de S a bazilicii.
Strada CDV.III, situatala 33 mS de precedenta, asigura circulatia ca.tre intervalul
din dreptul turnului T17 legatura cu de intervallum situata la 33 rn spre N
de turnul T21
52

Strada CDV. IV, taiata lao interaxiala de 33 rn S de precedenta, asigura
circulatia catre turnul T21 T18. Strada ODV.V, trasat,a la 33 rn S fata de precedenta la
'' Iar dlstanta intre poarta de BCV4 este de 74 m.
'
6
cu turnurile intcrmediare.
u Cazuri de fundatii de turnuri .,abandonalc" s-au
observat deja pe Iatura de S a lnclntei.
" Nu este exclus sâ fi exlstat Initial corespondentul
turnulul T12 in dreptul celellalte extremltlitl a strlizll.
u V. mal sus nota 47, observatia pen tru T12 care se
aplldi in cazul de fatli.
" leglitura cu un ed.iflclu antcrlor cu tran-
sept (pe amplasament).
124
&o În dreptul mijloculul zidulul de V al bazllicli (orensis
sc observa urmele une! intrlirl astupate cel mal tirziu
in a doua jumlitate a secolului al IV-lea.
n Presupunem, in acest caz, necesitatea existentei
in faza inltlalâ a unui turn in dreptul extremitlitll de E
a strlizll, cu atlt mal mult cu c!t lnclnta marcheaza o
fringere accentuatil a traseulul ln punctul respectlv.
63
Unde nu este exclus sii fi existat Initial, cel putin
in de trAsaj, un turn.
www.cimec.ro
de poarta de S (masurata pe oMdo ), asigura legatura catre intervaJul
din turnului T19.
Intervalul necesar între zidul de incinta perimetrul exterior aJ ariei urba.ne construite
avea o de minimum 9 - 10 rn, cum s-a observat in zona de E. tn zona
de V, in cuprinsa între bazilica de marmora (B) cisterna (0), intervalul putea
atinge între 15-20 rn
63
• largimii intervalului depindea, pe de o parte, de fluxul
necesar spre turnuri, ziduri (respectiv ,drumul de straja"), iar pe de alta parte de
perimetrul maxim acceptabil pentru ,insulelor" de locuit, de curbele de
nivel. De remarcat ca trasajul general rezultat pune în lui de axele
principale, acceselor spre turnuri "i principiu de baza în urbanismul roman clasic.
de prezentatà de noi, este posibil sà fi existat alte strazi intermediare,
pe care nu le putem încà trasa datorita faptului ca nu stadiul actual al cerceta-
rilor, dimensiunile exacte ale fronturilor nici unei singure ,insule" de locuit.
tn schema propusa. de noi, centrul civic al ocupa o rectangulara deter-
minata de arterele ABV.IV DCV. II la N "i S, iar la V E de BOV.1 "i ADV. 2. Astfel,
axa decumana traversa centrul la limita treimii de N, iar cardo la jumll.tate.
Dimensiunile generale ale suprafatei destinate centrului civic se afla în raportul de
aproximativ 2/3, raport des întîlnit în zonelor publiee sau centrelor civieP
romane.
Estetica structurii urbane
Remarcam monumentalitatea planimetrica in rezolvarea celor doua artere majore, cardo
decumanus, pusa în atît prin largimea lor, cît prin porticelor continui
pe ambele flancuri ale strazilor. Din cele observate nu excludem posibilitatea rezolvarii pie-
tonalelor sub forma unor portice cel pe una diu laturile celorlalte artere principale,
astfel de rezolvari raspunzînd pe de o parte urbanistice devenite aproape o moda
înca din secolul al II-lea în lumea romana, iar pe de alta locale impuse de condi-
tiile climatice.
Dominanta urbane este determinata de zona civica, plasata la
arterelor principale, iar din punct de vedere al amplasamentului de teren, ea marcheaza
platforma cea mai înalta a Astfel, din centru se deschide o perpectiva larga asupra
; iar daca pornim dinspre intervallum, aceasta zona constituie un cap de perspectiva
pentru accesele dinspre axelor principale
64
este vizibila din toate punctele
importante ale
Exprimarea planimetrica a edificiilor urbane se remarca în cazul cis-
ternei "i zonei bazilicii de marmura (ramase centre importante, dar dezvoltate diferit, în
secolele V- VI). în zona cisternei (care este situata într-o arie puternic denivelata)
era rezolvata unitar, marcînd fluiditatea circulatiei dinspre arterele mari diu zona (spre pie.
tonalul adiacent edificiului) asigurînd accese denivelate (unele acoperite de portice) pe
cel potin trei din laturile perimetrale. Se faciliteaza astfel accesul pietonal direct dinspre poarta
ùe V, via principalis strada BCV4. Totodata acest mod de rezolvare al pune în
valoare importanta a edificiului anterior bazilicii atît prin generozitatea a
a zonelor de aferente, cît prin asigurarea unui flux de optim.
Edificiul anterior bazilicii de marmura forma un cap de perspectiva pentru artera BV5.
Pornind dinspre via principalis pe aceasta artera, urban se deschide în edificiului
printr-o piateta care oferea posibilitatea unei aglomerari pietonale în edificiului,
ulterior în fata accesului principal în bazilica de marmura. Aceasta piateta ca o
zona-filtru catrc "i in jurul edificiului. aici presupunem rezolvarea pietonalelor perimetrale
53
Credem cii hlrgimea max imà a intervalului functiona
lntre T9, poarta de V poarta de S.
u Faptul cii accesul spre centru se face mal rapld
mai (v. curbele de nive!) dlnspre E, lntlire,te convln-
gcrea noastrii cà poarta de E reprezenta accesul principal
in cetate, ln fata cârela s-au descoperit
trofeul.

www.cimec.ro
o· som
............
Fig. 107. - Pianu! striizilor (secolele V- VI e.n.)
126
www.cimec.ro
sub forma de portice (cel fapt care ar fi în consens cu ale
în zona.
Caracterul dinamic, act iv, al arterelor de pus în valoare prin asigurarea unor
legaturi directe ale stradale cu incinta (accesul facil direct la turnuri port.i) impli-
cit subordonarea ,insulei" de locuit de stradala,, precum sublinierea planime-
tricii. a zonelor urbane de preponderenta, plaseaza structura urbana de început a
Tropae'Um în contextul general al urbanismului clasic roman
55

Dinamica dezvoltiirii urbane dupa secolul al IV-Iea pina la cetatii (fig. 107)
Cercetarile au aratat ca urbana a evoluat într-un sens diferit pe parcursul seco-
lelor V -VI. 0 mare parte a arterelor de au fost îngustate san chiar închise, por-
ticele au fost fie partial, fie în întregime, iar intervalul a fost prin ridi-
carea unor edificii (pastrîndu-se doar l.mele accese catre ziduri sau turnuri), în unele cazuri
s-au creat artere noi. axele principale de o parte din cele importante pfts-
treaza trasajul mai vechi, iar zonele de importanta majora (împreuna cu accesele deja descrise)
pastreaza amplasament. În acest sens, în vechiul centru al au fost construite
doua bazilici iar bazilica forensis a suferit transformarile planimetricc dC'ja
nate
60
• Bazilica de marmura a, luat locul vechiului edificiu pagîn zona publica aflata la H
de ea a fost completata, la un moment dat, cu baptisteriul s
7
• De asemenea, locul cisternei a
fost folosit ca amplasament pentru bazilica cu cripta care îi poarta numele.
Modul în care se suprapun transformarile în cetate, în raport cu reteaua
urbana probeaza o continuitate neîntrerupta a activitatii constructive pîna la începutul
secolului al VII-lea. Caracterul în ansamblu al acestor transformari, mai ales în secolul al VI-lea5N,
precum lipsa unor cercetari suplimentare, nu ne permit sa deducem, din situatiile cunoscute,
modificarile posibile ale stradale din zonele înca necercctate. Se pot trag-e însa concluzii
privind densitatea din cetate în ultima ei perioada de (daca o consideram
direct cu suprafata zonelor de locuit) în raport cu aceea din etapele anterioare
(cel mai tîrziu secolul al IV-lea). Folosirea intensiva a, suprafetei de locuit în deficitul zonelor
de circulatie (inclusiv intervalul) reflecta o treptata a, densitaW populatiei pîna în
secolul al VII-lea. Se constata totodata o decadere tot mai accentua,ta <t calitatii
constructive, decaderea aflata în raport direct cu accea a vietii urhaTH·, f':n·p Rf' va încheia
cu parasirea treptata a fostului centru urban fortifie-at
59

5
& Caractcrizat, dcci, in ansamiJlu prin dinamica dezvol-
larii uriJane de la exlerior spre interlor.
56
Nu in ce scop a fost foloslt acest edificiu
in sccolele V - VI.
57
Pi'istrarea in ansamblu a caractcrelor n•zolviirii
circulatlei spre aceastil. zonii este in concordantii cu pi'ircrca
lui V. Pârvan, preluatà ulterior de ceilalti cercetütori,
di alci se alla un centru episcopal (v. nota :l!l).
&s Este evident cii nu s-n 11 mai respecta t normcle ur-
hanismului roman clasic.

9
În contextul general al deciiderii victii urbane în
înlrcngn provincie. Nu surprinde, în acestc conditii. desco-
pcrirea urmclor unei locuinte de la secolului al
\'I-l ca sau inccputul celui urmator, in T9, proha impur-
tanta pcnlrn dccàderca fortificnpci aglorncrarca ei ln
tdlima fazü de locuirc dinaintca p:ir:isirii.
127
www.cimec.ro
VII. PIESE DE ARHITECTURA DIN CET ATEA
TROPAEUM TRAJAN/
arhitect Monica Margineanu-Cârstoiu,
Alexandru Barnea
Piesele ùe arhitectura romana romano-bizantina descoperite în cetatea Tropaeum Traiani
in preajma ei au fost publicate în parte de catre descoperitorii lor, sau reluate in studiul
Cetatea Tropaeum de V asile Pârvan
1
• G. Murnu a adunat în ale sale Monumente de piatra
din colecJia de antichitiiJi a muzeului de la Adamclisi
2
, o mare parte din piesele de arhitectura
cunoscute pina in 1913, facind multe observatii valabile astazi, a caror utilitate in
ca.zul pieselor între timp pierdute ori deteriorate. Avînd in vedere lucrii.rile aparute ulterior,
am constatat ca nu toate piesele descoperite în cetatea Tropaeum, pîna la reluarea cercetarilor
în 1968, au vazut lumina tiparului, incit studierea prezentarea lor siRtematica a devenit
imperios necesara. ln ducerea la bun a studiului de fata, în care am încercat sa cuprin-
dem în afara pieselor de arhitectura descoperite în decurs de aproape un secol pe cele
scoase la lumina intre anii 1968 - 1975, am folosit atît studiile cît lucrarile mai
noi in care s-au adaugat o serie de precizari importante de ordin cronologic stilistic a.
Prezentam in cele ce urmeaza un studiu de început, primul la noi in cercetarea
terea detaliata cît mai adinca a evolutiei elementelor care compun arhitectura romana
romano-bizantina provinciala într-unul din centrele ei importante din aria Dunarii de Jos.
A fost necesara aici o urmarire a diverselor tra.nsformari formale functionale de la caz
la caz, iar fiecarui tip de piesa in cadrul general al evolutiei arhitecturii romane
romano-bizantine, a fost studiata în functie de cerintele mereu in schimbare ale acesteia;
de asemenea, am avut in vedere posibilitatea ca unele serii tipologice sa fi evoluat în paralel.
ln sensul evolutiei de care vorbeam mai sus, exista, în mare, trei etape distincte: epoca romana
clasica, epoca Diocletian-Constantin epoca a secolelor V -VI, acestea trei
marcind salturile cele mai importante de evolutie a arhitecturii. La Adamclisi este inca dificil,
în stadiul actual al cercetarii, de facut o distinctie intre cele doua etape - antonina a Seve-
rilor - din prima perioada mai sus.
Adaugam acestor criterii generale necesitatile locale, incepînd cu acelea ale forti-
structurü urbane în continua refa.cere transformare într-un spatiu restrîns,precum
schimbarile cerute de menirea edificiilor publiee în etape diferite, in jurul carora
urban a suferit modificari esentiale adecvate intre secolele II VI e.n., pastrind numai
a.xele centrale de circulatie, acestea partial transformate.
1-3 Baze de eoloane
Ordinea în care sint prezentate mai jos bazele de coloane corespunde evolutiei lor sub
ra.portul formei, evolutie observata în cazul celorlalte piese a.rhitectonice din cctatea Tro-
l V. PArvan, Tropaeum, p. 1 - 12 163- 191.
1
G. Murnu, Monumente de piatra, p. 97-122.
1
1. Barnea, Balcanla, 7, 1944, 2, p. 408- 416; Idem,
17 - 41. 1113
Rivlsta dl Archeologla Cristiana, 45, 1969, 1- 4,
p. 15- 29; AI. Barnea, SCIV, 21, 1970, 4, p. 683-
696.
129
www.cimec.ro
paettm Tmiani, ùc la profilaturi"L ÜP('Ol' complexe catrc ximplificare xchPIIULtizare. Un caz
special îl formeaza grupa a treia, unde sînt tratate bazele de coloa.nc ce fac corp comun cu
soclul înalt, foarte ùezvoltat, grupa tratata separat numai datorita critcriilor volumetrice.
Principiile care au putut fi urinarite în considerarea bazelor ramîn însa în
cazul special de mai sus. În toate cazurile, ele sint tratate în caùrul fiecarei grupe separat,
iar în detaliu, la fiecare piesa. Criteriile evidente dupa care am considerat evolutia bazelor sînt
urmatoarele : ·
I. Considerarea tipului de baza provenit din ionicul atic al carui descendent este atesta.t
la Adamclisi (cel mai tîrziu începutul secolului al IV -lea, basilica forensis) drept punct de pleca.re
în evolutia pieselor întîlnitc la Tropaeum.
II. Evolutia. formelor (cel mai adesea spre simplificare) este marcata de:
a) supradimensionarea pe orizontala : marirea suprafetei torului de baza, careia îi cores-
punde o alungirc a, scotiei, spre exterior (respectiv a ei inferior);
b) supradimensionarea pe verticala: schimbarea raportului între diametrul maxim orizon-
tal înaltimea totala a bazei în favoarea înaltimii. Îi corespunde alungirea pe verticala a:
scotiei treptat verticalizarea ei aproape completa;
c) transforma rea torului superior înt.r-o bagheta cilindrica ;
d) transformarea ambelor toruri în baghete, corespunzînd simplificarii treptate a profila-
turii profilelor curbe. Ca fenomen pe care noi îl consideram intermediar se observa
transformarea profilului în forma de tor circular de la sectiune aproape semicirculara in secolele
III - IV, la sectiunea în sfert de cere sau arc ùe cere foarte aplatizat în sccolele V - VI,
precum la transformarea arcului de cere în arc de elipRa aplatizata;
e) amplificarea neorganica n. profilaturii;
f) din punct de vedere al formei, prin eliminarea. superioare a profilaturii prove·
nite ùin ionicul atic (respectiv a, portiunii superioare din scotie, bagheta torul superior) se
formeaza un tip de baza nou care va suferi la rîndul Rau o evolutie în care se citesc transfor-
marile mai sus adaptate, noului tip de baza. Consideram ca aceasta
duce la aparitia tipului de baze numite de noi ,cu profilatura simpla" (tipurile 2.1 2.2), frec-
vente în a doua jumatate a secolului al VI-lea;
g) prin eliminarea (tot din punct de vederc al formei) de la tipul de baza provenita din
tipul atic a partii mediane (adica a celor doua baghete a scotiei cuprinse între ele)rezulta
de asemenea un nou tip, a carui evolutie (prin simplificare) duce la, tipului de baze cu
profilatura :-;impla de tipurile 2.1 - 2.2.
1. Baze de coloane cu profilatura complexti (fig. 108, 109)
1.1. Bazc de coloane aflatc in situ, ln num:ir de 22,
intregi san fragmcntare (dintr-un numi'tr initial de :l2)
sprijineau la origine cele doua rînduri de coloanc scparlnrl
nava principala de cric doua nave laterale <lin basilica
(orensis. T:iiate din calcar, sint pe postamentc
din acelasi material cu dimensiunile de !H,5 x 94,5 x
x 45,!) Plinta pi\tralt1 ln plan a fiecàrei baze miisoar:i
74 x 74 cm are iniHtimea de 14 cm. Tamburul superior
este profilat ln orrline de jos in sus: tor de sectiune nproape
semil'irculnrâ, i. 11 cm; baghetii cilindric:i î. 2,1)0 cm ;
scolie i. 8 cm; haghet:i cilindricii i. 1,6 cm; tor i. 6 rm.
Suprafa!a circularii snperioari\ are raza de :10 cm; l.
total:i 4:l,2 cm (se pot observa urmatoarele caracleristid :
diferenta sensibilii intre dimensiunile torulni de hazii
ale celui superior; adincimea scotiei ; 2, 7 cm).
1.2. Bazii de coloanii adusà din apropierea cetiitii. de
provenlcntii nccnnoscnt:i; ar fi putut apartine bazilicii
de marmura. T:'iiati"l din marmur:i albii cu dungi
vinetli. are plinta piitratà în plan 9:.1 x 93 cm ; î. 10 cm.
Tamburnl superior profilat in ordlne de jos in sus : tor
de sectiune semiclrcularii tangent in plan laturllor plin-
130
tei i. 10 cm ; baghetâ cilindrica î. 2,3 cm ; scolie cu
snprafatn corespunz:'itoare el striatii i. 5,8 cm; baghetli
cilindrica î. 2 cm ; tor, in sectlune aproape semlcircular,
l. 6,5 cm ; r. suprafetei superioare 39,5 cm ; î. totalà 31),6 cm,
Dimensiunile torului de hazii sint sensibil mal mari
decît ale torului supcrior, parlea inferloarii a scotlel e mnlt
ahmgltii spre cxterior.
t.:J. Bazii. gasita ln bazilica de marmur:'i, în zona intcr-
scctiei navei centrale cu transeptnl. in col!nl de N. Dfn
marmur:i, piesa este fragmenlarii, dar reconstituirea el a
fust posibilâ. Plinta pii.tratii ln plan are 64 x 64 cm
i. 7,5 cm. Tambnrul superior, profilat in ordine de jos
ln sus ; tor l. 7 cm ; baghet:i cilindricà î. 2,5 cm ; scotle
en suprafata corespunziitoare ei striatâ i. 3 cm ; baghetii,
i. 1.5 cm ; tor, l. 4 cm ; i. totalâ 26 cm.
Sectiunea torulul de bazii. este transformatii prin taie-
rea partii inferioare in plan inclinat ; scotla este
pronuntat alungitii spre extcrior in partea lnferloarii;
se remarcii o diferenta accentuat:i între diametrul inferior
cel superior, conferind hazei aspectul aplatlzat. Se
observa pe intradosul plesel centrul razele de trasaj.
www.cimec.ro
1 • .-1. l'ostament profilat, din ('alear. fragmcntar, de
provenlcnp necunoscutii, vuriunlii, cu profil, la Lipurilc
1.2 I.:J. Plinla de baza, de forma reetangularii in plan,
are i:lllll'a piistrata lntreagà de 66,5 cm i. Il cm. Pro-
filele urmiitoare (prezentate in sectlune) au toate in
plan, forma rectangulara : tor, 1. 4 cm ; bagheta rectan-
gularii, sentie, baghetii rcctangularii ingustli, tor de sec-
tiune clrcularii ; i. totala 26, 9 cm.
Legatura intre pUnta de bazli torul inferior, precum
intre bagheta superioarli torul superior se face
printr-un ingust, tâiat in plan inclinat.
Se remarcii pc suprafata superioara un orlficiu rectan-
gular de montare, adinc de 6,4 cm, prccum rcs-
pl'ctiv de montnrl'.
1.5. Bazii de coloana ln narthexul bazllicii ,simple"
(A). Dln calcar cu cochllli mnrl, are plinta patrata in
plan cu dimensiunile 49 x 49 cm 1. 8 cm. Tamburul
superior, profllat in ordlne de jos in sus : tor 1. 6 cm ;
bnghetil cillndricii i. 0,6 cm ; scotie 1. 6, 7 cm, adlncime
2 cm : torul superior s-a transformat lntr-o baghetli
cilindricii cu i. 3 cm, lar bagheta clllndrlca adlacentli
lui marit înliHlmea (fata de cea lnferloara) pina la
4 cm. Aceste doua profile formeaza de fapt un singur
tambur cillndric, iar derivatia lor din vechea baghetli
vechiul tor este mareaU prlntr-o simpla lnclzie. În centrul
tamburulul superlor s-a pastrat un orificiu de monture
clrcular cu r. 3,1 cm ; i. totala 28,3 cm; r. 20,5 cm.
1.6. Bazii gasita in apropierea criptel bazlllcli ,simple"
(A). Dln calcar cu cochllll mari, are plinta patrata in plan
de 51.1 x 51,1 em; i. 9 cm. Tamburul superlor este pro-
mat in ordinc de jos in sus : tor de sectiune circularii
aproape tangent in plan laturilor plintei, 1. 8 cm ; baghetii
cilindricii, i. 1, 3 cm ; scotie, 1. 5,2 cm ; tambur clllndric,
i. 6,2 cm ; r. 19,75 cm. In centrul tamburului superlor
se aflll un orlflciu de montarc circular cu r. 3 cm ; 1. totala
29,7 cm.
Observa(ii: torul superior, transformat aicl in baghetli,
respectiv bagheta cilindrlcâ superioara, s-au simplificat
total, formind un singur tambur cllindric; bratul lnferior
al scotiei este alungit spre exterior ; supradimensio-
narea pe iniilpme a profilului (tor) de bazli.
1.7. Bazâ giisltli in atrlul bazllicii de marmurâ, pe
locul el. Dln calcar, are pUnta piitratli in plan, 65 x
x 65 cm ; i. 10,5 cm. Tamburul cilindrie de baza este
aproapc langent in plan lalurilor plintci: r. :12 cm ; î.
!J,3 cm. Dcusupra uccsluia : baghctii cilindricii, î. 1,5 cm
scolie vcrticalizatii peste care sc aflli un al treilea tamhm
cilindric cu un pcrimelral la parlea inferloari'i, r. 27
cm ; i. totala 29,5 cm.
Observlim transformarea torului de bazà a celui
supcrior in baghete cilindrice inalte (tamburi clllndrici) ;
scotia s-a verticalizat foarte mult, flind foarte greu de
descoperit ca atarc. Torul superior transformat ln tambur
bagheta inferioarli adlacenta lui formeazii de fapt un
singur tambur cilindric, demarcarea lor filnd flicuU
doar printr-o incizie clrcularli.
1.8. Bazli de coloanli gâsitii in porticul de pc latura
de S a bazilieii forensis, lntreagii, din calcar. Plinta pli-
traHI in plan GO x 60 cm; 1. 12 cm. Tamburul superlor
este profilat in ordlne de jos in sus : tor cu sectiune arc
de elipsli, i. 10 cm ; baghetli cllindricâ, scotie, baghetâ
cilindrlcli, scotie, baghetli clllndrlcii impreunâ au i. 6,2 cm ;
tambur cillndrlc i. 3 cm, cu doua rinduri de incizil peri-
metrale; tor transformat (in sectiune arc de curbâ extrem
de aplatizat), i. 8,3 cm ; suprafata superioara are r. 20 cm ;
i. totalli 39,5 cm. În centrul suprafetei superloare se
aflâ un oriflciu de monture rectangular de 9,5 x 9,5 cm.
Observafii : transformarea sectlunii celor doua torurl
lor in inaltime; aplatlzarea sensibilli a baghe-
telor cillndrlce; amplilicnrea neorganlcâ a profilaturil,
care duce ea la in lnâltlme a volumului gene-
ral (ln cazul de fatli am pulca avea de-a face cu reve-
nlrea la o profllaturâ complexa pe un schelet deja slm-
plificat).
1.9. Baza de coloanâ din calcar gâlbui,
de incendlu, descoperitii in scctorul A, ln stratul de moloz
din malul dintrc S Il 1 Il'· Dimensluni : laturile bazel
27,5 x 30,5 cm; i. tolali'i 20,5 cm; 1. pllntel 12,5 cm;
r. cca 12,6 cm. Profllatura de jos in sus : tambur clllndric
foartc aplatlzat (i. 1 cm), doua torurl aproxlmativ egale,
dintrc care cel lnfcrlor este decorat cu astragale perle.
Nu provenicnta piesei. Pe una dln fetele late-
rale ale plintei se afla o reprezentare schematlcâ stlllzata,
pe care o aproplem mal curind de aceea a unul
sau delfln. Caractcrlsticlle plesel, la care se adaugli modul
de talere flnlsare a pietrcl cu strlurl marunte, lmpun
o datare destul de tirzle a confectlonarll el, cel mai devreme
in cursul secolului al IV-lea e.n.
!!, Baze de co/oane cu profllatura slmpld (fig. 109-114)
2.1. Ba:e de coloane carc au cvoluat din tipul de baza
apârut prin ellminarea pârtii superioare a celui originar
provenlt din ionicul alle (baghcta superioarli torul
supcrlor). În acest caz, scotia s-a verticalizat complet,
determinind un profil de tambur cllindrlc, care la inccput
se racordeazii la bagheta cilindricà inferioarà printr-un
arc de cere. Torul. de sectlunc aproape scmlcircularli la
inceput, sc va transforma, ciipiitind fie o sectiune ln arc
de cere (L '= 1/-1 diu l. cercului), fie ln arc de elipsa
(L = 1/1 din 1. elipsei). Bagheta cilindricli va fi ellmlnaU
la un moment dat. Într-o fazii avansata a evolutiel, va
apiirea un tambur cilindric între pllnta de bazâ tor,
lar profilul torului sc va aplatiza foarte mult pentru a se
transforma in final intr-un simpln plan incllnat.
' Ibidem, p. 687, nr. 6, fig. 4.
2.1.1. Bazii de coloanii descoperlta in incliperea ,maga-
zin" (A31X). Din calcar, s-a plistrat intreagli; pllnta pli-
tratâ in plnn 41,8 x 41,8 cm; i. 10 cm. Tamburul supe-
rlor este profilat ln ordine de jos ln sus : tor de sectlune
cliptici\ 1. 4 m, tangent in plan laturllor pllntei ; baghetâ
cilindricli r. 16,5 cm; 1. 1 cm; tambnr clllndrlc superlor
racordat la bagheta clllndricli, r. 15,5 cm ; i. 5 cm ; 1.
totala 20 cm.
2.1.2. Bazii de colonna gâsltâ linga cripta bazilicii cu
transept. Fragmentarii, dln calcar, a fost Ulatli lntr-un
bloc paralellplpedlc cu dlmensiunlle de 50,5 x 51 x 22,3 cm,
astfel lncit profllatura apare, în plan, tangentâ la
douà dintre lalurlle paralele, deasupra fragmentelor de
181
www.cimec.ro
plint:i cu 1. 8 cm. de celelalle doua laturi, blocul
apare (in sectiune) sub forma de T, slmetric dupa doua
axe perpendiculare. Cele doua fragmente profllate dlspuse
de o parte de alta a miezului central, fac parte dlntr-un
singur tambur (virtual). Profilatura in ordine de jos in
sus : tor cu sec1iune circulara i. 6 cm; bagheta clllndrica
î. 1,8 cm; tambur cilindric r. 20 cm î. 6,5 cm.
ln centrul suprafetei superioare se observa un orlficiu
de montare clrcular cu r. 2 cm un lngust, lung de
10 cm.
2.1.3. Baza de coloana gâsita pc via princlpalis, in
sectorul C. Din calcar, fragmentarà, are pUnta pi!trata
in plan de 48 x 48 cm 1. 9, 5 cm. Tamburul superior
e profllat in ordine de jos ln sus : tor, cu sec1iunea mai
mica decit un sfert de cere, i. 11,5 cm; bagheta cillndrica
1. 1,5 cm; tambur cilindric r. 16 cm 6 cm, racordat cu
cel inferior prin arc de cere ; 1. totali!, 28,5 cm.
Se observa in inalpme a torului de bazli.
2.1.4. Bazâ de coloanâ gasità ln sectorul C, la S de
via principa/is. Pllnta pâtrata in plan : 38 x 38 cm,
1. 9,5 cm. Deasupra plintei, un tor inalt cu sec11unea ln
arc de cere (aplatizat), i. 13 cm. Tamburul clllndrlc supe-
rlor are r. 11,5 cm î. 3 cm; i. totala 25,5 cm.
Se observa dispari1ia baghetei lniiltimii
torulul ln detrimentul tamburului clllndrlc superior
aplatizarea sectiunii torului.
2.1.5. Baza de coloana giisltli. in nartexnl bazillcli cu
transept. Din calcar, are pllnta pâtrata in plan, 54,1 x
x 54,1 cm i. 12,5 cm. Tamburul !mediat urmli.tor are
profilul in forma de tor cu sec11unea arc de cere (L = 1/4 1.
cercului) 1. 13,5 cm. Tamburul clllndric superlor are
r. 19,25 cm 1. 9,5 cm; i. totalâ 35,5 cm.
Se observâ câ, ln finisarea piesei, torul transformat a
fost ràzult ln zona perlmetralâ inferioarâ pentru a fi
perfect tangent (in plan) laturilor plintel.
2.1.6. Bazâ de coloanâ giisltâ ln rata intrli.ril bazillcii
cu transept. Dln calcar are pllnta pâtratâ ln plan : 53 x
x 53 cm l. 9,5 cm. Tamburul !mediat urmll.tor are un
profil de tor cu sectiune arc de elipsâ cu 1. 9,3 cm. Tamburul
cilindric superior arc r. 20 cm 1. 13 cm ; i. totalâ 31,8 cm.
2.1.7. Bazii de coloanà din calcar gàsità la S de via
prlnclpa/ls, lntre bazilica forensis bazllica cu transept.
Pllnta este patratà ln plan: 49 x 49 cm, i. 9, 7 cm. Pro-
filul tortiiui are o sect[une ln arc de elipsii, imprennil. en
bagheta cilindricil. inferioarà au i. 8,5 cm; i. totalii 27,7 cm.
Se observa baghetei cilindrice snb profllul
tornlul.
2.1.8. Bazâ de coloanâ intreagâ din calcar, gâsitli. in
nartexul bazilicii ,simple" (A). Are plinta patratâ ln
plan:. 42,5 x 42,5 cm i. 7,8 cm. ,Tamburul cilindric
de bazâ este aproape tangent in plan latnrilor plintei:
r. 21 cm 1. 3 cm. Tamburul clllndrlc superior are
r. 11,5 cm i. 9,1\ em. Cel doi tamburi sint racordati
prin intermediul unui volum ln formâ de trunchi de con;
i. totalâ 28, 4 cm.
Se observâ cà ton1l s-a transformat intr-o suprafatii
conlcA, lar haghcta cilindricâ inferioarâ a crescut in
lnliltlme.
2.1.9. Bazâ de coloanii din marmurâ pâstratli. intreagâ,
gâsitâ ln apropierea criptei bazilicii cu transept. Are
plinta pâtratii: 48,5 X 48,5 cm 1. 7,5 cm. Tamburul
cilindric de bazâ este tangent in plan latnrilor plintei

are r. 24,25 cm i. 3,5 cm. Tamburnl cilindric superior
are r. 19,25 cm i. 7,5 cm. Tamburii cilindrici se racor-
deazâ prin intermediul unui trunchi de con cu î. 4 cm.
ln centrul tamburului superior sc observa un orifieiu
de montare clrcular avind r. 2,25 cm ; i. lotalâ a picsei
22,5 cm.
2.1.10. Bazii de coloanii lntreagà din calcar, gàsltii
aruncatâ in anexa de S a bazilicii ,simple" (A), provlne
probabil tot dln porticul strâzü principale. Are pllnta
pâtratâ ln plan: 62 x 62 cm, i. 16,5 cm. Tamburul cilln-
drlc de bazâ este tangent laturilor pllntei: r. 31 cm. Al
doilea tambur clllndric are r. 23 cm i. 14 cm. Racordul
lntre cel dol tamburi cllindrlcl se face printr-un trunchi
de con.
2.1.11. Bazâ de coloana din calcar gàsita dupà
de N-V al bazillcil-,cisternii". Are plinta patratii
ln plan : 60 X 60 cm 1. 12,2 cm. Cei doi tamburi cllin-
drici sint racordatl prin intermedlul unui trunchi de con
aplatlzat cu 1. 1,5 cm; 1. totalâ 30 cm. Tamburul cilin-
dric superior are r. 25 cm.
Se observa lnâltimea redusâ a trunchiului de con inter-
mediar.
2.1.12. Bazii de coloanii din calcar, intreagii, gâsilii
ln aproplerea bazilicii ,simple" aflatâ in stare fragmcn-
tarii.. Are pUnta piitratâ ln plan de 43 x 43 l. 6,5 cm.
Tamburul cilindric de bazâ are r. 21,5 i. 2. 7 cm. Tam-
burul cilindric superior are r. 16,5 cm i. 5,8 cm. Cei doi
tamburi sint prin intermediul unui volum in
forma de trunchi de con ; i. totalâ 18,1 cm.
2.1.13. Bazâ de coloanii din calcar, intreagii, giisitil. in
apropierea crlptei bazilicii ,simple" (A). Are plinta
pâtratâ ln plan de 35,2 x 35,2 cm i. 8 cm. Tamburul
cillndric de bazâ, tangent in plan laturilor plintei, are
r. 17,6 cm i. 2,8 cm. Tamburul cilindrlc superior are
r. 12,6 cm i. 12 cm. Tamburii sint racordati prin inlcr-
mediul unui volum in formâ de trunchl de con ; i. lotalâ
24 cm.
2.1.14. Bazâ de coloanâ din calcar giisitâ in situ,
zatâ pe o plintâ (postament). Face parte din coloana
portlculul adiacent laturii de V a bazilicii ,simple" (A)
s-a pâstrat ln stare fragmentarâ. Are plinta pâtratâ
ln plan de 50 x 50 cm i. 12 cm. Tamburul cilindric
de bazâ are 1. 4,5 cm. Tamburul cilindric superior are
r. 20,5 cm ; lni'lltimea lui exactii nu s-a putut stabili dato-
rit:l deterioriirii fragmentului. Tamburii cilindriei sint
racorda11 prin intermediul unui trunchi de eon foarte
aplatlzat cu i. 1 cm.
2.1.15. Bazâ de coloanii din marmurâ, gâsitii pe via
principalis in aproplerea bazilicii ,simple" (A). Piesa este
deteriora ta ln proportie de eca 50%. dar conturul per-
mite reconstituirea ei graficii. Are plinla paralelipipedlca
de 53,1 x 38 cm 1. 10 cm. \'olumul tâiat deasupra
plintei are un miezccntral de forma dreptunghiularâ in plan,
de 35 x 18 cm. De la laturile lungi (virtuale), pornesc doi
tamburi semicillndrici cu diametrele identice cu laturile
lungl ale miezului central tangente in plan la Jaturilc
scurte ale plintei de bazâ. Deasupra acestui volum se
ridicll. mt altul, asemenea primului, cu diametrele semi-
cilindrilor de 26 cm ; i. tolal:l a hazel 28,1 cm.
În centrul volumului superior sc observà urmcle unui
orificlu de fixarc de formà rectangularâ. Între cei doi
tamburi. profilnl capiitii forma unui plan inclinat.
www.cimec.ro
2.1.16. Bazâ de coloanâ din calcar descoperltli. in
situ, in sectorul D, încâperea 3ot
6
• Are pllnta pli.tratli. ln
plan : 46 x 46 cm 1. 8, 7 cm. Tamburul clllndrlc supe-
rlor arc r. 16 cm i. 11 cm. Cci doi tamburi cilindrici se
racordeazâ prin lntermedlul unui volum ln formA de
trunchi de con cu 1. 6.5 cm ; i. totalii 28,7 cm.
2.1.17. Bazâ de coloanâ din calcar dcscoperità ln ace-
loc, in aproplerea preccdentei. Are plinta pli.tratli. ln
plan de 38 x 38 cm i. 7,5 cm. Tamburul cilindrlc de
haz::'l, tangent in plan laturilor plintei are r. 19 cm
i. 3,5 cm. Tamburul cllindric superior are r. 14,5 cm
i. 9 cm. Cel doi tamburi cillndrid se racordeazi'i prin inter-.
mediul unui volum in forma de trunchi de con cu 1. 5 cm ;
1. totalâ, 25 cm.
2.1.18. Baza de coloani.l. din calcar descoperita in situ
ln partea sudica a clâdlri, apartinlnd portlculni
ei interior aflat1i pe postamentul de calcar pe care a
fost initial Are pUnta patrata ln plan ; 44 x
x 44 cm, 1. 14,5 cm. Tamburul cillndric de bazli., tangent
ln plan laturllor plintci, cu 1. 4 cm, are strluri verticale.
Tamburul cilindric superior are r. 18 cm 1. 5 cm. Cel
dol tamburi se racordcaza prin intermediul unui trunchl
de con cu l. 4 cm; î. totalli. 27,5 cm.
2.1.19. Bazli. de coloanli. de calcar descoperitli. in situ,
la 2,20 rn N (lnterax) fatli. de precedenta, tot pe un posta-
ment din calcar. Are plinta de forma rectangularli. ln
plan (o parte din ea este prlnsli. intr-un zid construit ulte-
rior) : 41 x ? cm, 1. 29 cm. Deasupra plintei se vede un
fragment dintr-un tambur cilindric; r. 17,5 cm, 1. pro-
babila 3, 7 cm. Piesa se lncadreazii, pro babil, ln tipul
precedente!, dat filnd locul descoperirii profilatura
vizibilâ.
2.2. Bazc de coloanc carc an evoluat din tipul (de
bazii) apârut prin eliminarea pârUi mediane a tipului de
bazâ provenit in lonicul atie (cele doua baghete scotla).
În cursul evolutlei torul superior va dispàrea complet,
far torul inferior sc va transforma treptat plna la un
simplu lambur cilindric.
2.2.1. Bazii de coloanii din calcar, descoperitii refolo-
siU\ intr-un zid legat cu piimint din sectorul D. PUnta
piitratii in plan: 40 x 40 cm, i. 10 cm. Tamburul de bazâ
are profilul unui tor cu scdinne arc de cere (L = 1/4 1.
cercului). Este racordat cu plint:i. prin intermedlul unul
lmpreunâ avlnd 1. 11,5 cm. În contlnuare, de jos
ln sus : tor cu secfjune semicircularii : î. 5 cm, tambur
cilindric, r. 13 cm, i. 4 cm : i. totalà 30.5 cm. În centrul
intradosului plintel se observa un orificin de montare.
Se observa diferen\a sensibili'i intre dimensiunlle torulul
de baza ale celui superior transformarea profilaturll
torului de bazi'i.
6
Încaperea a fost dczvelitii cu prilejul unor sapiiturl "
mai vechi, dar ncp;lijatii si acoperilii între timp. A fost
redescopcritâ in :mii 19i0·- 1971. În alta ordine de !dei,
dar legat de descoperirea unor picsc de accst tip in situ
in alte din vreme. un ii cercetatori le-au
socotit capiteluri dorice, dar o asemenea prezenta ar fi
mai greu de admis in mediul romano-bizantin; v. T. Iva-
nov, Klio, ·17, 1966, p. 1!!9, fig. :JO.
• Urmâtoarele 11aze de coloane, pînil. la gru-
pului 2.2, fac parte, ncolo unde nu se specificii expres,
2.2.2. Bazii de coloani'i dln calcar descoperlta in situ,
pe postamentul el, la cca 30 cm E de atrlul bazlllcll ,cis-
terna". Plinta pi'itrati'i ln plan are dimensiunlle : 42 x
x 42 x 14 cm. Tamburul de baza are profllul de tor cu
sectiune eliptlci'i i. 8 cm. Tamburul clllndrlc superlor are
r. 16 cm, 1. 7 cm.
Se observa disparttla torulul superlor.
2.2.3. Bazli. de coloanli. din calcar descoperiti'i in situ
la S de edlflclul 82 ; fil.cea parte din portlcul stri'izil prin-
cipale, afllndu-se pe postamentul el. Are pUnta patratii
in plan : 48 x 48 xm, 1. 10 cm. Tamburul de baza are
profllul tor cu sectlune ln arc de cere foarte verticalizat ;
i. 8,5 cm. Tamburul cllindric superior are r. 20 cm
1. 4.8 cm ; 1. totala 23,3 cm.
2.2.4. Bazâ de coloana din calcar descoperiti'i ln sec-
torul C, ln lnciiperea 31X. Are pUnta patrata in plan de
47 x 47 cm 1. 15 cm. Profilatura de jos ln sus: tambur
cllindrlc cu marglnlle rotunjite (provenite din tor), 1.
6,5 cm, tambur clllndrlc cu r. 18,5 cm 1. 6 cm;
i. totala 27,5 cm.
2.2.5. Bazii de coloana diu calcar descopcrita pe via
principalis ln lata lncil.perii 82, cu plinta partiallngropata.
Pllnta este pil.tratil. ln plan, de 53 x 53 cm. Tamburul
cilindric de bazii are muchia superioara rotunjita,
r. 20 cm, 1. 6 cm. Tamburul clllndrlc superlor are r. 16 cm
1. 3 cm.
Se observà transformarea torului de bazil. ln cilindru.
2.2.6. Bnzil. de coloanii din calcar descoperita ln C3ot.
in aproplere de 2.2.4; s-a pastrat ln stare fragmentllril..
Are pllnta patratil. fn plan : 40 x 40 cm cu 1. 11 cm.
Profllatura de jos ln sus: tambur cllindrlc de baza cu
muchla superloaril. rotunjita, tangent ln plan pllntel,
i. 4 cm ; tambur cillndrlc superior cu r. 15,7 cm 1. 5,2 cm.
La centrul tamburulul superior apare un orificiu de mon-
tare rectangular de 4,5 x 5 cm; 1. totnla. 20,2 cm.
2.2.7. Bnzâ de coloanà din calcar gâsita pe lalura de
N a strazil principale, in treimea de E a acesteia (scclorul
A)
8
• Pastrata lntreagii, are plinta piltratà ln plan, de
48 x 48 cm ; i. 11.5 cm doi tamburi cilindrici cu raze
de 23,3 20,5 cm; lnaltimile tamburilor: 4,8 6.5 cm.
2.2.8. Bazii de coloanii înlreagii; are plinta piltrati.l. in
plan : 48,5 x 48,5 cm i. 11 cm ; dol tamburi cilindrici
cu r. de 24.2 22 cm ; 1. 6 9,5 cm.
2.2.9. Varianti'i la precedenta. Tamburul cilindric
superlor are r. 22 cm ; 1. totala, 27 cm.
2.2.10. Varlanta la precedenta. Tamburul cllindric
superior are r. 22 cm; 1. totala, 27 cm. ·
din categorie atît tipologic, cit ca loc al dcsco-
peririi. Ele exista in lreimea de E a strli.zii principale,
pc Iatura ci de N, lntre poartn de E bazillca .,simplil."
inclusiv, au fost descoperite prin sâpâturile mai vechi.
Sint taiate dintr-un calcar alb-galbui cu cochilii mari.
Majoritatea au folosit, cel mai probabil, portlcului strazii
lntr-o refacere tirzie, din secolul al VI-lea e.n.; au fost
mentlonate de AI. Barnea, op. cil., p. 688, nr. 8,
fig. 3/6 6/·1.
133
www.cimec.ro
2.2.11. Bazii de coloanii intreagii ; forma generalii a
pllntel se incadreazi!. intr-un paralelipiped cu dimensiu-
nile ln plan 62 x 45 cm i. 23 cm. Una din muchiile
superloare este Uiatii su)} forma unui plan inclinat.
Tamburul cilindric de bazâ este tangent la Iaturile Iungi
ale pllntei are r. 22,5 cm i. 3,5 cm. Tamburul cilindric
superlor r. 17,75 cm ; i. 4 cm.
2.2.12. Stare fragmentarâ; are plinta pâtratâ in plan :
50,4 x 50,4 cm cu i. 10 cm. Tamburul cillndric de bazi!.
are r. 22,7 cm i. 5, 7 cm. Tamburul cilindric superior
are r. 19 cm 1. 10 cm.
2.2.13. Stare fragmentarâ ; pllnta de bazi!. era probabil
pâtratâ in plan de 53 x 53 cm i. 11 cm. Tamburul
clllndric de bazâ are r. 23,33 cm i. 8,5 cm, iar cel supe-
rior r. 20,5 cm 1. 10 cm.
2,2.14. Bazâ de coloanii din calcar gâsiti'i in porlicul
de S al atriulul bazilicii ,simple" (A). Întreaga, are plinta
pâtrata in plan : 53,5 x 53,5 cm cu i. 10,5 cm. Tamburul
cilindrlc de bazâ are r. 24,25 cm 1. 12 cm, iar cel supe-
rlor r. 21,75 cm 1. 9,8 cm. Tamburii cilindrlci sint tâiati
in dreptul mljlocului uneià din laturile plintei in scopui
fixàril montantului unei balustrade.
2.2.15. Pâstratâ lntreagâ are plinta patralâ in plan :
43,2 X 43,2 cm cu 1. 8,5 cm. Tamburul cilindric de bazii
are r. 19,8 cm i. 7 cm, iar cel superior r. 18,5 cm
1. 10,5 cm; 1. totaiâ 26 cm.
2.2.16. Bazi!. de coloanâ dln calcar lntreagâ, gâsitii
in situ. Fâcea parte din colonada porticului adiacent
laturii de V a bazilicii ,simple" (A) era pe un
postament. Arc plinta pâtratâ ln plan : 56 x 56 cm cu
1. 12 cm. Urmeazâ un tambur cilindric langent ln plan
laturilor plintel 1. 8 cm, tamburul ciiindric superior
r. 23 cm 1. 9,5 cm; î. totaia 30 cm.
2.2.11. Bazâ de coloanâ din calcar gasitii ln apropierea
bazilicii ,cisternâ". Are pllnta dreptunghiularâ in plan :
53 x 38 cm cu l. 19 cm. Tamburul cilindric de bazâ este
tangent ln plan Iaturilor Jung! ale pllntei: r. 19 cm; î.
3,5 cm. Tamburul cilindric superlor are r. 14,5 cm
1. 3 cm. scurtc laterale ale pllntci impreunâ cu
tamburul de bazi!. au in partea medianâ cite un lat
de 3,5 cm, reprezentind cavltâtile pentru montarea unor
balustrade.
2.2.18. Baza de coloana diu cakar. intreagii, giisitâ pe
Iatura de N a strazii principale, ln intcriorul ediflciului
aflat vis-à-vis de bazilica ,cisternil". l'are a fi in apropie-
rea locului descoperirii. Plinta este patratâ in plan : 68 x
x 68 cm cu i. 9,3 cm. Tamburul cilindric de bazii, tangent
in plan laturilor plintei, are r. 34 cm i. 6,3 cm, iar cel
superior r. 27,5 cm î. 15,7 cm. 0 incizie pcrimetralii
taie tamburulla 5,7 cm înâltime.
2.3. Accst lip, reprezcntat doar prin cxemplarul des-
cris in conlinuare, ar putea proveni din combinarea
formelor tirzii de la 2.1 2.2. Baûi de coloana din calcar,
intreagii, descoperitii pc via principalis, lalura de !\,
in apropiere de bazilica forensis ; fâcea probabil parle
din porticul striizii de pe aceasta Ialurâ. l'linta buzci sc
încadreazâ într-un volum paralelipipedic cu dimcnsiunilc :
58 x 46,7 x 21 cm. De la î. 7 cm pornind de la huz:l,
fetele laterale scurte sint tiiiatc cu cite un plnn lnclinat.
Tamburul cillndric are r. 23,:15 cm î. 9 cm; i. tolalii
31 cm.
J. Bdze de coloane cdre lac corp comun cu un soclu înalt (fig. 115, 116 si 12 2)
Sint taiate numai din calcar. Dimensiunilc soclurilor si bazelor variaza de la un tip la
altul de la o piesa la alta. Toate soclurile au, din punct de vedere volumetrie, urmatoarea
compozitie, in ordine de jos in sus : plinta paralelipipedica de obicei patrata în plan; trunchi
de piramida cu baza mare in jos, egala cu suprafata paralelipipedului; corp paralelipipcdic;
trunchi de piramida cu baza mica în jos, egala cu suprafata superioara a corpului paralelipi-
pedic; plinta paralelipipedica patrata in plan cu suprafata inferioara identica cu baza marc
a trunchiului de piramida. De la suprafata acestei plinte se profileaza corpul propriu-zif\ al bazei
de coloana, care însa in multe cazuri, nu pastreaza plinta rectangulara de baza, cu cxcept.ia
pieselor 3.3., 3.6., 3.9 - 14. lntr-un anumit moment al evolutiei (probabil sccolului
al V-lca - începutul celui de-al VI-lea), profilatura soclurilor se schimba, complicîndu-sc prin
introducerea pe verticala a unor profilaturi cu rol pur decorativ, în locul profilelor în plan încli-
nat, renuntîndu-se la trunchiul de piramida corpul prismatic superioare
7
• Tot într-o faza
tîrzie apare tipul de soclu pc un plan octogonal. ln tratarea evolutiva, tinem cont de tipul de
baza propriu-zisit de coloana, în sensul celor prezentate în paragrafele anterioare de evolutia
soclului în sine spre forme simplificate, sau urmind calea unor complicari anorganice, potrivit
enuntarii de mai sus.
7
Este momentnl sa remarc:lm posibilitatea unei in-
terpretâri dlfcrite privlnd profilatura acestor soclnri :
s-ar putea intlmpla ca aceste tipurl si!. marcheze lntr-adeviir
limita (sub aspcctnl formel) a nnei scrii Lipo-
logice anterioarc tuluror celor desprinsc mai sus (tipul 3).
134
Avind in vedere lipsa unor date arheologice privind con>
textul descoperlril lor, am adoptat deocamdatii inter-
pretarea dln text, care oricum este valabilâ sub aspectul
formel, mai nies dadl avem in vcdcrc bn7.a de ('o)oan:l
propriu-zisii.
www.cimec.ro
3.1. Piesa gâsita riisturnata intre bazilica cu transept
tl bazillca (orensis, lngropatii pe latura lunga cu cca
20 cm. Dimensiuni in plan ale soclului : 5-l x 54 cm ; î.
totalâ 79,5 cm. Doua dintre laterale ale soclului
prezintii suprafete unitare plane, pe care se adosau regis-
trele laterale ale unor plese corespunzâtoare unor balus-
trade masive.
Baza de coloanâ propriu-zis:1, de tip 1.1., arc î. 13 cm
r. suprafe!ei circulare superioare 23 cm. În centrul
acesteia dln urmâ se observa un orificiu circular de mon-
tare cu d. 5,5 cm.
3.2. Gâsita la N de via principalis, vizavi de bazilil"a
.,cisternâ". Este de tip asemânâtor cu precedent a. Dimen-
siunl ln plan ale soclului : 54 x 54 cm ; î. totalâ 78 cm.
Baza de coloanâ este de tipull.l., cui. 15,5 r. supra-
fete! circulare superloare 23 cm. Aproape slgur filcea parte
dln colonadâ cu precedenta.
!J.3. Giisitii la V de bazllica .,cistemâ", ln apropierea
acesteia. Dlmenslunl ln plan ale soclului : 56,5 x 56,5 cm ;
1. totala 65 cm. Baza se lncadreaza in tipul 1.2. cu i. 21,5
cm ; r. suprafetel clrculare superioare 26 cm. În centrul
acestela se afla un orificiu de montare clrcular cu r. 6 cm
adlnc de 15 cm. Observâm prezen ta unei plinte rectan-
gulare lntre soclu baza proprlu-zlsii.
:).4.1. Aflat:i in situ pe latura de N a porticului striizii
principale, vizavi de bazilica.. cisternii". Partea supe-
rioarâ a soclului inalt poate fi de fapt dezvol-
tarea in sensu! iniiU lm ii a plinlci prismatice a bazci de
coloanii ; i. totalii a soclului 16 cm. cu laturile plintei
de bazii a soclului de 17,4 x 50 cm. Baza de coloanii
provine din evolutia particularii a tipului 1.1. are i.
14,5 cm r. superioare circulare 20 cm. Cele
doua torttrl au raze egale ; scotia este redusa baghetele
dezvoltate.
Fata de tipul de soclu anterior, se remarc:i absenta
par!li superloare (trunchiul de piramld:l corpul prisma-
tic aplatizat superlor) transformarea trunchlulul de
plramld:l de baza intr-un profil complex (baghetii pris-
matlca profil provenit din talon).
:1.4.2. Piesa asemiiniitoare volumetrie precedente!, gii-
sltii ln vecln:ltatea ci, de dimensiuni apropiate.
3.li. Aflatii in situ la intersectia porlicului de pe latura
de S a strâzii principale cu cel de pe Iatura de V a bazi-
licii cu transept. Dimensiuni maxime in plan ale soclului :
53,5 x 53,5 cm ; i. totala 79,3 cm. PUnta prismaticâ a
soclului impreuna cu trunchiul de piramida adiacent sint
mult aplatizate. Baza de coloanâ provine din evolutia
particulara a tipului 1.1. (alungirea pe vertlcala a scotiel,
aplatizarea torurllor transformarea completa a torului
inferlor in baghet:i cillndricâ, lntroducerea unui profil
auxlllar in forma de intre bagheta inferioara acest
tor transformat); arc i. 14,5 cm r. suprafetei superioare
circulare 22 cm.
3.6. Plesâ gasitâ in apropiere de bazllica .,cisternâ",
la V de aceasta: Soclul, complet simpllficat, apare ca Ul\
simplu corp prismatlc, cu dimensiunile in plan : 51,5 x
51,5 cm i. de 20,5 cm. Baza propriu-zisa are 50,5 x
50,5 cm 1. 9 cm. Tamburnl superior este profilat in
ordine de jos in sus: tor tangent in plan plintei 1. 7 cm ;
8
Informatie Gh. Papuc.
bagheta cilindrica i. 1 cm ; scolie verticalizata 1.
5 cm; baghetâ cilindricii i. 1,5 cm; tor 1,3 cm; 1. tolalii
47 cm.
SecUunea torului de baza se apropie de un sfert de
cere, dimensiunile lui fiind sensibil mai mari decit ale
celui superior. Înaltimile scotiei baghetei superioare
sint mârite. Soclul s-a simplificat complet, avind
aspectul unui volum paralelipipedic.
3.7. Aflatâ acum in parcul arheologic din zona incintei
cetatil Tom is, piesa a fost ad usa din aria cetatii de la
Adamclisi
8
• Soclul are in plan forma unui octogon regu-
lat cu Iatura de 23 cm 1. totala de 29,5 cm. Fiecare
dintre plintele octogonale (inferioarii superioarii) ale
soclului sint legate de miezul prismatic octogonal (latura
= 22 cm), prin corpuri profilate. Baza de coloana este un
rczultat al evolu tipului 1.1. are pUnta de bazâ
octogonala (1. = 20 cm) 1. totalâ 18,7 cm. Suprafata supe-
rioara circularâ a tamburului are r. 20 cm ; se observa
pe ea urmele perimetrului circular al coloanel cu r. 16 cm.
Corespunziitor centrului unei laturi a octogonului, un
de montare vertical este tiiiat de la baza soclului pinii la
partea superioarâ a primului tor al bazel de coloana.
Se observa complicarea dupa crlterille pur decorative
a volumetrie! soclului.
:J.B. Piesii gâsitii pe latura de S a porticului striizii
principale, riisturnatii in apropierea fundatlei porticulul
ciiruia probabil i-a apartinut, la N de bazilica cu transept
8

lJimcnsiuni in plan ale soclulul; 68,5 x 68,5 cm; 1. total:i
a lui este de 63 cm. Baza de coloanii este de tipul 2.1.10
cu l. 18,3 em, r. tamburulul cilindric superior 18,25 cm.
Corpul paralelipipedic de la baza soclului este de douli
ori mal inalt declt cel superior.
:J.9. Picsii gasitii in alriul bazilicii cu transept. Dimen-
siuni in plan ale soclului: 57 x 57 cm; !. totalâ 60 cm.
Baza de coloana se lncadreazâ ln tipul 2.1.10 cui. 24 cm;
r. tamburului superior 20 cm.
Baza de coloanâ propriu·zisa pastreazii plinta rectan;;
gularii de baza ; corpul paralellpipedic de bazii al soclulul
este mai înalt decît cel superior.
3.10. Piesii l(iisilii pc Iatura de S a slriizii principale,
la N de haziliea ('Il transept. Dimensiuni in plan ale so-
clului: 47 x 4!1 cm; i. tolalii 46,8 cm. Baza de coloanii
se incadreazii in tipul 2.1.10 cu i. Hl,8 cm, r. tamburului
cilindric superior 1 !J cm.
Tamburul cilindric inferior al bazei de coloanii a fost
riizuit la capctele unui dimnetru, pentru a deveni perfect
langent in plan plintei prismatice de bazii. Baza proprlu-
zisii. pastreazii plinta prismatica de bazii, Jar corpul
paralelipipedic de baza al soclului este mai inalt decît
cel superior.
:1.11. Piesii gasitii pe lalura de S a strazii principale,
la N de bazilica cu transept. Dimensiuni in plan ale socin-
lui : 63 x 63 cm ; î. totala a soclului 76,5 cm. Baza de
coloana, de tipul 2.1.10, are r. tamburului cilindric supe-
rlor 22,5 cm 1. 22,6 cm ; pâstreaza plinta de baza.
Corpul paralelipipedic de la baza soclului este mal
inalt decit cel superior.
3.12. Aflatii in situ ln rata intrârii ln bazilica cu tran-
sept, pe Iatura de S, cu partea inferioarii lngropata pe o
8
destina lie par sa fi avut piesele 3.9- 11
135
www.cimec.ro
lnAltlme de cca 15 cm. Dlmenslunl ln plan ale soclului:
56 x 56 cm (baza) ; 1. totala 61 cm. Baza de coloanA se
lncadreaza in tlpul 2.1.10, cu i. 24,4 cm, r. tamburulul
cllindrlc superior 20 cm.
Se observA pAstrarea plintel rectangulare de bazâ
inAltimea mai mare a corpului paraleliplpedlc de la baza
soclulul fatA de cel superior.
3.13. Pandantul precedentci, tot in situ; soclul el
intra sub nivelul striizil cu cca 57 cm. Dlmenslunl in plan
ale soclului: 5!l,5 x 61,5 cm; i. totalA 73,5 cm. Baza
de coloana se incadreazâ ln tipul 2.1.10 cu i. 26,5 cm
r. tamburului cilindric superlor 22 cm.
Cu exceptla dlmensiunilor, piesa prezlntâ
caracterlstici cu precedenta.
3.14. Piesa gâsltii la V de bazllica .. clsterna". Dlmen-
siunl ln plan ale soclului : 70 x 70 cm ; î. total:\ 72 cm.
Baza de coloana este o varlanta a tipului 2.1.10 cu pUnta
tamburul cilindrlc lnferlor foarte aplatizate; î. 19 cm ;
r. tamburulul cilindrlc superlor 28 cm.
Prezlnti\ caracterlstici asemAniitoare pieselor 3.12.-J:J.
3.15. Piesâ gAsltâ la atriul bazilicil cu transept. Dlmen-
sluni in plan .ale soclului; 43 x 43 cm ; 1. totalâ 32,5 cm.
Baza de coloanâ este de tipul 2.2.7 cu 1. 11,7 cm r.
tamburulul superior 16,25 cm.
Corpul paralellpipedic de bazâ al soclulul este senslbil
mai inalt decit cel superior ; baza proprlu-zlsA pAstreazà
pllnta.
3.16. PlesA giisltii la N de B2. Pllntele prlsmatlce
trunchlurlle de plramidA respectiv adiacente ale soclulul
sint mult dezvoltate, lar miezul prlsmatic central apla-
tlzat. Dlmenslunl ln plan ale soclului : 67,5 x 67,5 cm;
1. totalA 63 cm. Baza de coloanâ este o variantii a tlpulul
2.1.10, unde cel dol tamburl clllndrici ln conseclntA
trunchiul de con s-au transformat in douA corpuri
prismatice trunchi de plramidA ; i. bazel 19 cm ; latura
plintel superioare patratà in plan 46,5 cm.
3.17. Plesâ giisltâ in rata portil de E a cetatJI. adusa
probabll dlntre diirlmiituri cu ait prllej
10
• Soclul are in
plan forma unui octogon regulat ru ln tura de 19 cm.
Pllntele prismatice lnfcrioarâ supcrioarA
mlezul central octogonal cu cra 1,5 cm. PUnta lnferloara,
mai inaltâ declt cca superloarâ, cslc dcccratA pe flecare
din fete cu arec in plin cintru ; i. lolalâ a soclulul 44 cm.
Profllatura de deasupra plintel octogonale foarte apla-
tlzatii deteriorata, se poate incadra in tipul 2.2 cu î.
9 cm.
3.18. Altar anepigraf refolosit ra socin de coloanâ,
descoperlt in situ in A38. Trunrhiul de piramidâ superlor
este dccorat la coituri cu miel fragmente de volute. Di-
mensluni in plan : 41,5 x 50 cm; î. totalâ 90 cm. Refo-
loslt ln lncl!.perea mentlonalâ mai sus, este lngropat sub
nlvel cu cca 35 cm.
-1. Fusurf de co/mme (fig. 117-121)
ln masura in care o serie de fusuri sau fragmente de fusuri s-au eu extrnnitatilo
profilate, este posibila, in cele ce urmeaza, o prezentare cvolutiva a acestora, în functie de evolu-
tia profilaturilor respective catre simplificare. ln majoritatea cazurilor elcmcnte une
sa permita reconstituirea tuturor dimensiunilor exacte. ln plus, numarul exemplarelor rrzul-
tate din sapa.turile mai vechi pastrate pîna azi, ori descoperite mai recent, este foarte mie
în raport cu numarul mare al monumentelor prevazute cu coloane fata de numarul
de baze capiteluri cunoscute înregistrate în lucrarea de fata.
.f,J, Semicoloanâ angajatA, din calcar, gAsità la E de
bazilica (orensis descoperltâ, probabll, ln sâpAturl
mai vechi. Fusul semlcoloanel proprlu-zise se adosa unul
zid prin lntermediul unul corp prlsmatlc fâcind corp
comun cu acesta. Fusul semlcoloanel face corp comun
cu baza profilatâ, aceasta din urmA lncadrlndu-se ln
tipul 1.1. Profilatura bazel continua pe cele douA laturl
llbere ale corpulul prismatic de legàturâ cu zidul. Fusul
semicoloanei are la baza dlametrul de 31,3 cm; 1. totalA
pâstratA 101,5 cm. Avind ln vedere materlalul folosit
(calitatea calcarulul), tlpul profllaturli bazel propor-
tille el, presupunem câ a apartlnut bazlllcll forensis, pro-
babil unui de coloane angajate, sprljinlte pe plntenii
de zidArie aflap ln exterior, vizlbill astiizl pe latura
de ràsl!.rit.
4.2.1. Fragment de fus de coloanà dln calcar gâslt
ln exteriorul coltulul de N- V al bazlllcll ,clsterne".
1° AI. Barnea, op. cil., p. 688- 689, nr. 9, fig. 7/1,
Dupà cum rezultâ dln BAR, ms. Tocilescu, 5 129.
l36
Se pàstreazâ cu partea superioarâ profilatâ (profilalurâ
provenitA din astragalele claslce), un tor circular, ingust,
o baghetA mai inaltà (apophisis) cu r. suprafetcl sale
superloare de 22 cm. Fusul proprlu-zls este lronco-
nlc; partea inferloarA pàslratii a fragmenlulul are r.
21,5 cm. Partea superioarA a fusului, sub tor, &re r. 20,5
cm; 1. totalà pâstratà 102 cm.
4.2.2. Aliituri de piesa de mai sus a fost gàslt frag-
mentul superlor al unui fus ldentlc cu precedentul.
4.3. ColoanA ln parte ciizuta, gilsitii ln silu pe via
prlncipa/ls, pe latura de N, vlzavl de edlflclul C3ot. Din
fusul cllindrlc spart ln douà, partea lnferioarâ stA pe o
baza de tipul 2.2.3. Partea lnferioarà a fusulul are un pro-
fil de forma unei baghete lnalte (apothesis) avind r. 19
cm 1. 8,5 cm. Partea superloarâ a fusulul este profllatA
cu o apofizâ ca la tlpul precedent o baghetâ clllndrlcA
f. 164, plesa provlne de la E de hazilica de marmurA,
fost desenalâ de G. von Cube.
www.cimec.ro
lngustii rezultata din simpliflcarea torului. î. totalii a
fusulul lmprcunù cu baza sa cca 180 cm, dln care ba.za
are 24 cm.
4.4. Fus fragmentar de coloanà din calcar giislt in
situ ciizut pe grinda de calcar de deasupra intràrli ln cripta
bazilicil .. simple". partea lnferioarll a coloanel.
Fusul tronconlc are la partea superloarll astragale
cu profil foarte slmplificat de forma a doua baghete
dlspuse ln scara. În partea lnferloarà pastratli r, 23,5 cm,
ln partea superloarll, sub astragale r. 21,5 cm; i. totalii
a fragmentului 124 cm. A vlnd ln vedere Upurlle de baze
caplteluri gaslte ln aceasta bazilicà, presupunem ca
llpsesc cel mult citlva cm dln partea infrrioara a coloanei,
eventual numai baza profllati'i.
4.5. Fragment dln partea superioara a unul fus de
coloanll dln calcar gasit pe via principalis, la S de bazllica
,.simplll", de provenienta necunoscutà. Fusul este conie,
astragalele, mult slmplificate, apar sub forma une! ba-
ghete mai inalte impàrtite in doua de un cir-
cular. R. suprafetel superioare clrculare este de 19,5 cm ;
1. totala a fragmentului 83 cm.
4.6
11
• Fragment de fus de coloana din calcar, gàsit la
S de bazllica (orensis. Partea inferioarà are o apollresis
cu i. 4 cm, care se racordeaza cu fusul printr-o suprafata
concavll de forma unui arc de cere. La 73 cm de la baza.
fusul are o scobitura rectangularà de 9 x 4 cm, iar la
32 cm de la baza, o alla de 2 x 4 cm. Cele douà orificii
au putut fi puncte de montare a unei balustrade. R. fusulul
cillndrlc 19 cm, iar a lamburului cilindric de bazà 20,5 cm;
!. totala 170 cm.
4.7. in zonà, la S-E de hazillca [orensis, s-a
gàsit un ait fragment de fus de coloanii dln calcar. Partea
lnferloara .are o apollresis cu i. 8 cm r. 21.5 cm. Ea se
racordeazà la partea inferioara a fusului propriu-zis
printr-un profil in plan lnclinat. R. fusului cillndric
20,4 cm; i. totala a fragmentului 101 cm.
4.8. Fragment de fus de coloana din marmurii albà
cu dung! vlnetil. gaslt in fata portil de E a cetàtii adus,
probabll, de la bazllica de marmurà
12
• Are o apothesis
inaltii. de 10 cm cu r. 25 cm. in extremitatea superioarà
piistrata r. 23 cm ; i. lotalà piislrata cca 70 cm. Pe supra-
rata Iateralà a tamburului cillndrlc (apolhesis), sint sa-
pate literele 1 El(= 19). Ar putea corespunde
tipulul de bazii 1.7, descopcritii in bazilica de murmura.
4.9. Fragment de fus de coloanà din calcar, descoperit
ln sectorul C. la l'Ca 25 rn S de bazilica [orensis. La partea
lnferloara prezlnta un tambur cilindric (apollresis) avind
r. 18,25 cm tl i. 10 cm, racordat la fusul propriu-zis prin-
tr-un profil ln plan incllnat. R. fusului cilindric 16,5 cm;
1. totalll 120,5 cm; Coloana, lntreagil, parc sa fi avut
gal b.
4.10. Fragmente de fusuri la care nu s-au pastrat
exlremilatlle, sau cu extremitàtile neprofilate.
4.10.1. Fragment de fus de coloanii din calcar de forma
tronconica, giislt in zonii cu 4.9. R. 17,75 cm ;
r. 16 cm; i. totala, 90 cm.
11 Urmatoarele fragmente de fusurl de coloane sint
llpsite de partea superioaril nu putem exact in carc
din tipurile de mai sus sc incadreazà, sau daca apartin
c. 18 - 1813
4.10.2. Fragment de fus de coloanâ din calcar gasit
in exteriorul coltulul de N- V al bazilicii ,.cisterne" ;
tronconlc; R. 24,5 cm; r. 23,25cm , i. totalà 123 cm.
4.10.3. Fragment de fus de coloanà din calcar gasit
in bazilica ,.slmpla" (A). Reprezinta partea superioara
neprofllata a unui fus, provenind probabil de la tribune,
dln colonada reglstrului superior. R. 18,5 cm; r. 17,5 cm;
1. totala pi'istratà 87 cm.
4.10.4. Fragment de fus de coloanà din calcar aflat
in situ imedlat la S de bazilica de marmura, apartlnlnd
pe cit se pare, une! colonade mai vechi decit refacerea
bazilicii in vremea lui Iustinian aflat pe o bazi'i dln
calcar de tipul 2.2.11. Fusul cilindrlc, neprofilat in partea
inferloarll pllstrat pe o inaltlme de 84 cm, are r. 20,5 cm.
4.10.5. Fragment de fus de coloanii cilindrica din cal-
car aflat ln cladlrea de pe Iatura de N a strâzii principale,
laN de bazilica .. cisterna", ingropat cu 50 cm sub ultimul
nive), probabil refolosit (neavind dedesubt nici un posta-
ment). R. fusulul 16 cm; i. pi'istrata, 105 cm.
4.10.6. Fragment de fus de coloana din calcar gasit
càzut in zona cu precedentul. tronconic are
R. 20 cm; r. 18,75 cm; 1. 123 cm. Partea inferioara pare
intreaga. La ambele capete, corespunzator extremitatil
cite unui dlametru, sint ti'ilate orificli rectangulare.
4.10.7. Fragment de fus de coloana din calcar descope-
rlt cazut în incaperea A3y, pe ultimul nivel. Cilindrlc.
are r. 1G cm; 1. 107 cm.
4.10.8. Fragment de fus de coloanà din calcar desco-
perit ln lncàpere, in situ, ciizut in coltul de N-V
al acestcia. Tronconic, are r. 14 cm, R. 15 cm 1. 82 cm.
4.10.9. !medial la N de încaperca A3y, in afara aces-
teia, in picioare, descoperit pe locul in care, pe ultimul
nive!, a fost rcfoloslt, la ;ntrarea de N a acestei incàperi.
Fusul cilindric are r. 17 i. 44 cm. in centrul suprafetel
superioarc (potrivit fragmcntului), se afla un
orificlu circular de monture cu radial.
4.10.10. in inciiperca A4, rcfolosit ca sprijin interme-
diar, se afl:i un fragment de fus de coloanii cilindric, din
calcar, avind r. 18 cm i. 100 cm, ingropat sub ultimul
nive! cu cca ;,o cm, fiirii vrco plintii de snstinerc sau altà
fundatic.
4.10.11. Fus de coloana din descopcrit la intra-
rca ln lnciipcrea D3Cl. tronconlc are R. 14,5 cm
r. 12,5 cm; î. 140 cm. Se afla probahil pe baza
de coloana 2.1.17.
4.10.12. Fragment de fus de coloan:i cilindric, din
calcar, cu i. 78 cm r. 17 cm. Facca parte dln
porlic cu precedentul.
4.10.13. Fus de coloana din calcar rcfolosit intr-un zid
legat cu pamint descopcrit in apropierea celor doua piese
precedente; partca lui supcrioarâ. Gaslt pe baza
lui (tipul 2.1.19), fusul arc r. 18,5 cm î. cca 1 m.
vreunula din cie. Le vom prezenta in continnarea celor
de mai sus, in fnnctie de profila tura lor inferloarii.
12 Al. Barnea, op. cil., p. 6!J1 - li9:2, nr. 12, fig. 7/3
137
www.cimec.ro
.f.10.1.f. Fragment de fus de coloana din calcar desco-
perlt ln apropierea precedentelor. tronconic are
R. 17 cm; r. 16 î. 84 cm.
4.10.15. Fragment de fus din calcar dln partea supe-
rioara a unel coloane, gasit in treimea de E a strazii
principale, pe latura de S, linga canal. tronconic
(facea parte dintr-un fus probabil galbat) are R. 18.5 cm ;
r. 18 cm i. 47 cm.
.f.10.1G. Fragment de fus de coloana din calcar apar-
Unînd portiunli intermediare a coloanei, gasit in
zona cu precedentul probabil de tip cu dimen-
slunlle: R.18,5 cm; r. 18 cm; î. 55 cm.
4.10.17. Fragmente de fus de coloana din calcar. giisit
in zona de tip cu precedcntele douà,
are R.17,5 cm r. 16 cm, î. 52 cm.
.f.t0.18. Fragment de fus de coloana din calcar ciliu-
dric, gasit ln canalul strazll principale, in treimea lui de
râsarit; r. 16 cm; i. 87 cm.
4.10.19. Fragment de fus de coloana din calcar, apar-
Unlnd partil superioare a coloanei, tronconic, glislt
in zona; R. 16 cm; r. 15 cm; i. 75 cm.
4.10.20. Fragment de fus de coloana din calcar, gasit
linga crlpta bazilicll cu transept, conie ; R. 16 cm ;
r. 15,25 cm; î. 60 cm. Se observa doua orificii de mon lare
de sectïune rectangularii, dlspuse simetric, probabil
penlru balustrade.
4.10.21. Fragment de fus de t•oloanii din cakar, giisil
in atriul bazilicii cu transept; R. 17,5 cm; r. 14 cm;
1. 83 cm.
4.10.22. Fragment de fus de coloani\ din calcar descoperit
pe ultimul nive! in inciiperea A3a:. Cilindrlc. are r. 16,5 cm
1. 47,5 cm. În centrul unula dln capete se observa un
orlflclu rectangular de montare.
4.10.23. Fragment de fus de coloana din calcar. desco-
perit pe ultimul nive! ln înciiperea A3a:, avind r. 14,5 cm
si î. 58 cm. Se observa doua orificii de montare cu axul
pe generatoare dispuse la 30 cm uuul fatii de
celalalt, unul rectangular, iar celiilalt circular.
4.10.24. Coloana din calcar. neprofilatii, de proveni-
enta necunoscuti'i, giisita in fata portii de E a cetiitii;
are R. 23,5 cm; r. 21,5 cm î. 160 cm.
4.11. Coloane duble
4.11.1. Coloanii dubla din marmurii alba cu
dungi vinetii. proveuind, probabil, de la bazilica de
marmuri\. Forma generala a piesei este a unui trunchi
de piramidà dreptunghiularà cu muchiile foarte rotun-
jite. Dimensiuni in plan: baza mare 46 x 22,5 cm : baza
micii 36 x 20,5 cm ; i. 106,5 cm. Fetele corespunzatoare
in plan laturilor lungi ale bazelor prezinta in partea
centrala cite o banda dreptunghiularà verticalâ nedeco-
ratù, lata· de cca 13 cm. Pàrtile inferioarà superioarà
ale coloanei sint decorate cu benzl orizontale. Profila-
tura pàrtii inferioare provine din stilizarea profllaturii
une! baze de coloanà (care in cazul de fatii face corp
comun cu coloana). Avind in vedere dimenslunlle presu-
punem ca provine de la un gol de fereastrà blfora.
4.11.2. Coloana dublà din acela!jii material cu prece-
dents, aflatâ actualmente in l\luzeul de arheologie din
Constants. adusâ din zona cetàtii de la Adamclisl. A fust
probabil refolositii tâiatà in partea superioarii. Partea
inferioarii a fusului este tralala snb forma nnui paralcli-
piped dreptunghic, rn dimensiuui in plan : 62 x 22 cm
i: 20.5 cm. !\liezul central prismatic coulinna dcasupra
hazel. avind (doua dintre fatctelc paralelc corcspunziitoarc
laturilor lungi), aspcclul cite unui hriu vertical lat de 17 cm.
De o parte de alta a miezului sc dezvoltà piirtile late-
rale ale fusului cu cele douà fete paralcle corespunzind
in plan laturilor mai scurte curbate ; i. totalii a
picsei 101 cm.
5. Capite/uri
in cetatea Tropaeum Tmiani s-au descoperit, prin arheologicc mai vechi sau
mai recente, un numar destul de mare de capiteluri, reprezentînd cîteva tipuri generale:
ionice, ionice-imposta, corintice capiteluri-impoBta. În prezentarea fiecareia din aceste categorii,
am încercat stabilirea unor trepte de evolutie, considerînd în prima instant:l. criteriul volumetrie,
deoarece tocmai acesta ne-a oferit detalii mai convingatoare priv'ind transformarea capitelurilor,
în special a celor ionice ionice imposta, catre simplificare. Oprindu-ne mai mult asupra acestora
din urma, mai numcroase la Adamclisi, am urmarit aspectul fetelor volutelor, transformarea volu-
metrica a trompelor abacului, precum raporturile modulare între dimensiunile esentiale ale
capitelului, tinînd seama dimensiunile fusurilor de coloana existente în cetate
13
. De remarcat
ca nu s-a descoperit înca nici un exemplar din tipul clasic de capite! ionie, ci numai unele forme
mai tîrzii provenind diu acesta. Am mentinut termenul de ,voluta" în descrierea capitelurilor
ionice ionice-imposta, de la un anumit moment al evolutiei, aceasta, pierde cu totul
13 Cn modul fiind egal cu 1/2 din diametrul bazei
coloanel eorespunzatoarc capitelului, am aproximal
dimensiunea sa avlnd în vedere masura diamctrului supe-
rlor al fusului de coloana (carc rcwltii din dimcnsiunilc
diamctrului suprafctei circularc de contact a capitelului
138
cu fusul), precum posibilitatea ca diametrul inferlor
sà fic egal sau ceva mai marc fatii de cel superior (dupa
cum coloana putea fi cilindricii sau tronconicli);
mai pe sc urt, 1 M, a dira apropximativ 1/2 diametrul
superior.
www.cimec.ro
caracterul clasic, devcnind o simpla supra.fata circulara plana sau chiar numai un fragment
dintr-o suprafata circulara. De asemenea, ,trompele" se vor transforma pe parcursul
in corpuri cilindrice continui, drepte sau curbate. Dealtfel, ordinea in care au fost descrise piesele
diu cadrul fiecaruia din tipurile generale corespunde ordinii evolutive, date de detaliile specifiee
mentionate in fiecare caz in parte.
Dintre piesele de arhitectura cunoscute pîna acum la Adamclisi, capitelurile sînt cel mai
bine reprezentate, atît numeric, cit prin posibilitatea oferita de a forme distincte care
se supun unei încadrari evolutive. Succesiunea logica a momentelor evolutiei a pu tut fi surprinsa
cel mai bine aici, in cazul capitelurilor ionice ionice-imposta, unde elementele constitutive ofera
imaginea trecerii treptate de la o forma la alta. Acest fapt, marcind o evolutie specifica fara
analogii complete în alte centre diu aceeal'ji epocrt, duce la convingerea ca au existat la Tropaeum
Traiani ateliere o productie locala de dura ta care sa permita o a tare evolutie. în schimb, capi-
telurile imposta provenind de la bazilica de marmura se apropie, în special ca decor, de piesele
similare diu nordul Greciei
14
(Philippi, în special), demonstrînd daca nu aducerea lor, cel putin o
influenta directa.
5.1. Capitcluri iouiee (fig. 123).
5.1.1. Fragment de capite! ionie diu ealcar aflat in
Muzeul de arheologie dln Constanta. provenind din zona
bazllicil de marmurii
15
• Se piistreazii fa ta intreagii a
une! volute avind r. maxima de 7,2 cm. Semitrompa
corespunzli.toare acestel fete este cu frunze stilizate geo-
metrie, dlspuse longitudinal. Trompa era decoratà in
partea medianii cu un brin lat de cca 1 cm, piirind incizat,
cu un decor de forma fringhici nlsucitc. Abacul, simpln,
foarle putin axnl corespunziitor centrnlni
\'olutei. celor doua volute (plat) este continuu,
dar spre deosebire de tipul clasic, se fringe in dreptul
extremitàtilor abacului ; Jlstelnl schimbà forma
directia fireascii. Starca fragmentarii a piesei nu permite
o reconstitnire generala.
5.1.2. Capite) ionie fragmentar din calcar, gâsit pe
Jatura de N a striizii principale, in apropierea bazilicii
,simple"
18
• Volutele sint transformate, fetele lor deve-
nind clrculare riimlnlnd perfect plane, fiirii trasajele
specifiee curbei volutei. R. volutelor 8,6 cm; distanta
intre centre 32 cm. Trompele volutelor au in zona medianâ
un profil inelar provenind din decoratia capitelului Ionie
rlasic; 1. totalii a capitelnlui este de 20,2 cm, din care
17,2 cm reprezintâ diametrul vertical al volutelor; i.
abaculni 3 cm; dimenslunilc lui in plan; 38 x 38 cm.
Raza cerculul virtual ln care se inseriu arcele echinei este
de 19,5 cm. Echina prezintii un relief bombat de forma
unui patrulater en trei dintre Jaturi curbe. Pe intradosul
capitelului se distinge clar snprafata circularii de contact
cu fusnl coloanei avind r. 17,5 cm. Considerind diametrul
snperior al coloanci posibilitatea ca fnsul coloanei
sii fi fost galbat, precum dimensiunlle capitelului mai
sus prezentate, se observa respectarea aproape integralâ
a propoftiilor generale clasice : ina)timea capitelului
14
A. K. Orlandos, ·H •
Tij<; fLo:aoytLIXK'ij<; <;, vol. II, At ena,
1954, p. 289, fig. 241 sus. Pentru decor similar de impostâ,
v. R. Kautzsch, Kapilellstudien, Berlin- Leipzig,
19:16, pl. 33/540 a b. Studiul lui Kautzsch, unie pinâ
acum, csle foarte util pentru cvolutia generalii a capite-
lurilor in mediul romano-blzantin, pcntru datarea fie-
rfirei categorii in parte. El permite prin comparatii de
ansamhlu, uncori parlicularc, elcmcntelor
cu foarte pntin un modul, distanta dintre
centrele volutelor este putin mai micA decît dol modull,
iar a bacul cu pu tin centrele volutelor
17

li.2. Capiteluri ionice de tip intermediar inlre cele
ionice ionice-impostil (fig. 123 124).
1>.2.1. Capite) din calcar, piistrat in slare fragmentarà,
descoperit la S de 11ia principa/is, refolosit intr-unul din
zidurilc edificiului Cl. Frtcle volutelor au traseul spire!
incizat in sens invcrs dccit cel normal sint tratate in
plan cu fetelc rorespunzatoare ale abacului Cil
fata plana a echinei, complet transformatii. Fata echine!
este decorata prin incizare cu frunzulite stilizate. Trompele
volutelor se volumetrie fatii de abac au ln
partea medianii un briu profilat cu patru inele ; i. aba-
cului 2 cm ; dimi!nsiunlle lui in plan cca 40 x 44 cm.
'Partea inferioarà a capitelului este formata dintr-un
tambur cilindric (guler), avlnd r. 15 cm i. 5,8 cm. ln
mijlocul tamburului este tàiat un orificiu rectangular
de monture de 6 x 6 x 6,3 cm ; i. totala a capitelului
17,5 cm.
li.2.2. Descopcrit pc via principa/is, pe Jatura de N a
porticului, linga plinta BVPc13, pe ultimul nive! al
strazii. Din calcar, s-a pâstrat in stare fragmentarii.
Fetcle volutelor, Cil traseul incizat în sens invers decît
cel normal, fac corp comun cu suprafetele laterale cores-
punzàtoare ale abacului pe o portiune egala aproximativ
cu 3/4 din flecll.rei volute. Echina, complet
transformatil, face corp comun cu fetele volutelor aba-
cului are o forma trapezoidalâ cu baza mica in jos.
Trompele volutelor se volumetrie fatii de abac
au in zona medianii un profil decorativ sub forma a
patru inele adlacente. Remarcâm ca forma trompelor
volutelor marcheaza treccrea de la tipul clasic spre forma
evolutiei locale de la Adamclisi de cele ale influentelor
directe.
15 Informatie Gh. Papuc.
16 Al. Barnea, op. cil., p. 685, nr. 3, fig. 3/1.
1
7
R. Bordenache. H. Stern, Documentar analilic,
Studiul ordinelor si elemenlelor de arililectura c/asictl,
1958, p.' 59, pl. XX\'JII; G. Gromort, Cule-
gere de clemcnlc din arlrilrctwa rlasicti, parlefl 1,
1955.
139
www.cimec.ro
cilindricii a trompelor transformate de la tipul 5.3; 1.
abacului propriu-zis este de 11 cm ; dimensiunile lui ln
plan filnd (ln reeonstituire) de 44 x 39 cm. În partea
inferloari.'l. capitelul se terminii cu un tambur cllindric
(guler) avind r. 13 cm ; i. totalii a capitelului 23,5 cm.
Se observa eii abacul linia perimetrului exte-
rior al volutelor, marcind o etapâ ulterioarii de evolutie
fatii de tipul precedent. În sens, distanta dintre
centrele volutelor (27,5 cm) este aproape egalii cu dol
moduli. Pe una din fetele laterale lungi ale abacului
exista un orificlu rectangular de 8 x 5 cm, datorat unei
refolosiri ulterioare a piesei.
5.2.3. Capitel din calcar, piistrat ln stare fragmentarii,
a fost glisit refolosit lntr-un zld al edificiulul C3. Fetele
volutelor au traseul spire! lncizat ln sens lnvers fata de cel
normal fac corp comun cu suprafetele laterale corespun-
zi'itoare ale abacului. Trompele volutelor se
volumetrie fata de abac, au ln zona medlanii un profil
decorat sub forma a patru inele adiacente; 1. abacului
propriu-zis 8 cm ; dimensiunlle lui ln plan : 45 x 45 cm.
In partea inferioarii, capitelul se termina cu un tambur
cilindric (guler) care se suprapunea fusului de coloanâ ;
r. 15,5 cm; 1. totalâ a capitelului 24.2 cm. ln centrul tam-
burului se afla orificiul de montare patrulater: 5 x 5 cm,
continuat cu un mie radial.
Din anallza dimenslunllor capitelului, se observa perpe-
tuarea ln parte a proportiilor capitelului ionie clasic :
distanta dintre centrele volutelor (31 cm) este aproape
egala cu dol moduli. Considerind i. capitelului fara tam-
burul cilindric (guler) de 18 cm, aceasta dimensitme depii-
foarte putin un modul.
5.2.4. Fragment de capite} din ealrar, provenind pro-
babil din sapiituri mai vcchi. Slarca preeara nu permite
reconstiluirea por\innllor corespunziitoare fetelor volu-
telor, dar din traseele dcscifrabile se poate prcsupune ca
reprezinta un tip intermediar ca evolutie intre tipurile 5.1
5.2.1. Forma trompelor este de lipul 5.1 ; abacul este
foarte dczvoltat, iar decoratia trompelor sc lncadreazii
ln tipul 5.2. 11. snprafctei de contact 16 cm.
5.3. Capiteluri ionicc-impost:1 dccorale (fig. 122
121. 12'!)
5.:1.1. Giisil ln aria !Jazilicii de marmurii reconslituit
grafic pc hnza a doua fragmente rlin marmura. Fetele
volutclor prezintii un care nu mai este continuu de la
o volnta la alta, iar listelul are llltimea aproximativ egala
cu accca a volutelor, care au r. maximii 7,5 cm. Partea
superioarii a volutelor, incompletl\, este taiata de o plinta
trapezoidalii foarte aplatizatâ (i. 1 cm, dimensiuni ln
plan : 50 x 59 cm), care provine probabil din abacul capi-
telului ionie. Trompele volutelor au forma unor cilindri
drepti. intersectati de o echina foarte dezvoltatii de forma
semicircularii ln plan de suprafata circulara de contact
cu fusul coloanei (r. 21 cm). Cillndrli sint racordati la
extremitatile laterale cu planul volutelor prin mici arce
de cere. Decoratia trompelor este realizata pornind de o
parte de alta a unui in el central median, cu frunze de
acant elegant arcuite. Cele douii extrcmitii!i ale echine!
sint taiatc spcrectiv cu doua plane inclinate la 45°, care
determina cite o suprafata plana de forma unui segment
18
V. l'ùrvan, op. cil., p. 177- li\l, fig. 18 19; picsc
azi dispârute.
140
de cere (dise). Fetele echine! prezlnta un decor diferentiat;
una din fete este decoratii cu doua frunze de acant dispuse
simetrlc, iar cealaltii cu o ova centrala, doua sulite rotun-
jite lateral douii semiove la extremitâti. Extremitatea
inferioarii a volutelor cu cea 1 cm lnâltime supra-
fa ta clrcularii de contact cu fusul coloanei. Imposta e
formata dintr-un trunchi de piramidâ patrulaterii
cu baza micil. ln jos o plintâ paralelipipedicii. Dimen-
siuni in plan ale imposte! : 73 x 92 cm ; l. totalii 25 cm ;
1. totala a capitelului 37,50 cm.
Raza de trasaj (ln elevatie) a segmentului de cere apar-
tinlnd echine! este egala cu raza suprafetci de contact cu
fusul coloanei.
5.3.2. Reconstituit pe cale grafica din fragmente de mar-
mura gasite ln naosul bazillcll de marmura. Yolumetric
este constituit la fel cu plesa preeedentii, avlnd dimensiuni
mai reduse. Raza maxima a volutelor este de 6 cm ; r.
suprafetei circulare de contact cu fusul coloanei 18 cm,
dimensiunlle ln plan ale abacului cca 63 x 78 cm. Decora-
tla echlnei dlferii de cazul precedent, avînd un motlv iden-
tlc pe ambele fragmente : o ova centrala cite o frunzâ
stilizatâ de acant; 1. totala a capitelului 28 cm.
5.3.3- 5. Trel capiteluri ionice impostii din marmura
descoperite ln siipiiturlle arhcologice mai vechi publicate
de ciitre Vaslle Pârvan tn 1911
1
8. Se aseamâna cu fiecare
dln tipurlle 5.3.1- 2, cu deosebirea ca pe laturile impostelor
corespunziitoare fetelor volutelor exista cite o decoratie
cu frunze de acant stillzate, lncadrtnd cite o cruce cu
capetele bratelor latite.
5.4. Capiteluri ionice imposlii fâra decor (fig. 126-128).
La aceastâ categorie, volutelc trompele ionice s-an
transformat in volume perfcct cilindrice care lntr-o prima
etapa de evolutie au forma unor cilindri drepti. pentru ca
a pol sii se curbeze ln j urul suprafctei circulare de contact
eu fusul, iar într-o ultimli ctapii se transforma in volume
prismatice. Scnsul evoln!lei este marcat de disparitia
treptatl\ a echine!. Majoritatea acestor piesc au fost giisite,
pe latura deN san Sa strilzii principale, in portiunea cores-
punziitoare bazilidlor ,simplii." cu transept, prcsu-
punem cli, cel pulin in parte, au fost folosite la ultimele
faze de refacerc a porticelor ce flancau strada principala
ln aceasta zona. Toate sint din calcur alb-giilbui, cu
cohilii mari u.
5.4.1. Cci doi cilindri au' r. 5,5 cm 1. 50 cm. Echina
bombatii. cu traseu circular in plan, prezintâ cite o taie-
tura oblica ln forma de segment de cere, care semnifica o
simplificare a particularltiitilor echine! de la tipurile 5.3.
Cel dol cilindri sint incomplet! la partea de contact cu
imposta. Tamburul cilindric central are suprafata de
contact cu fu sul coloanei (r. 19,7 cm) tangentâ la supra-
fetele cillndrilor. Imposta este formata dintr-un trunchi
de piramida patrulatcra eni. 16,5 cm o plintâ paralelipi-
pedica ale carel dimensiuni in plan cu foarte
putin limitele suprafetei patrulatet'e mari a trunchiulu
de piramida (baza mare 65.4 x 47 cm); î. plintei 6 cm;
1. totala a capitelului 32,5 cm.
5.4.2. Gasit pe zidul anexei de S a bazilicii .. simple" (A).
Cel dol cllindri, drepti (r. 5, 75 cm l. 51,6 cm), sint inter-
19 Al. Darnca, op. cil., p. G89- 690, nr. 16, fig. 5
6/1-3.
www.cimec.ro
sectati de tamburul cilindric a cârui suprafata exterioarâ
formeazâ zona de contact cu fusul coloanei (r. 20 cm), iar
ln partea superioarâ sint intersectati de impostâ. Echina
bombatâ are un traseu circular in plan. Imposta este for-
matA dintr-un trunchi de piramidii patrulaterll. o plintâ
paraleliplpedicii inaltii de 4 cm. Dimensiunile ln plan ale
plintci : 54 x 65 cm ; !. imposte! 15 cm ; î. totalâ a capi-
telulul 25,5 cm.
5.4.3. Cei doi cilindri au r. 5,5 cm 1, 51 cm sint
intersectati la partea superioarll de impostii. Tamburul
cilindric (r. 21 cm), intersecteazâ el cillndrii, diametrul
sau fiind egal cu distanta in plan dintre generatoarele
exterioare ale accstora. Echina, foarte putin dezvoltatâ,
are ln plan un traseu circular (r. 24 cm). Imposta (trunchi
de piramidâ) arc douâ fete laterale foarte putfn lncllnate,
iar celelalte doua cu inclinart inegale o plintli paraleli-
plpedica adiacentil cu dimenslunl in plan de 43 x 64 cm
1. 4,5 cm ; 1. imposte! 13,5 cm !. totala a capitelulul
2:3 cm.
5.4.4. Volumetrie asemânâtoare piesei precedente;
R. volutelor 5,25 cm ; r. tamburnlui cilindric 20 cm.
5.4.5. Cei dol cilindri sint foarte curbati spre
extremitati au r. 5,5 cm 40 cm. Partea lor superioara
este incompletâ, fiind intersectatl de impostii. Tamburul
cilindric intersecteaza cilindrii pe o adincime aproximatiy
egala cu raza acestora ; suprafata lui superloarâ are r.
17 cm. Echina are un traseu clrcular in plan (r. 20 cm)
intersecteaza vizibll cilindrli. Imposta de tipul descris
mal sus are dlmenslunlle in plan : 4-1 x 55 cm î. 16,5 cm;
l. totala a capiteiului 24.1 cm.
5.4.6. Glisit in ancxa sudic:i a bazilicii ,simple". Cei doi
cllindri sint curbati in jurul tamhurului central; au
r. 4,5 cm 1. 42 cm sint incomple\i in partea superioara,
fiind lntersectatl de impostâ. Tamlmrul cilindrlc central
(r. 16 cm) intersecteaza cei doi cilindri pe o portiune mai
m'Ire decît raza lor, nu in inlll\lme genera-
toarele de pozitie minima. Echina prezintâ mici tâieturi
ln segment de cere, forme simplificate ale tlpului 5.1.
Imposta este formata dintr-un truncni de piramidâ patru-
laterli cu doua dintre fetele laterale opuse Inegale o
plinta paraleliplpedicâ adiacentii bazei mari a trunchlului
cu dimensluni in plan : 52 x 59 cm i. 5 cm ; î. imposte!
16,5 cm; i. totalii a capitelului 25 cm.
5.4.7. Cei dol cilindri, curba\i in jurul tamburului cen-
tral, au r. 5,5 cm 1. 42 cm. Sint incomplet! la partca supc-
rioara, intersectap de impostâ, pe o portiune de cca 1/2
raza ; suprafata de contact cu fusul a tamburului
(r. 17 cm), nu e;;eneratoarea de pozilie minima a
cilindrilor. De tipul precedent, imposta are dimensiunilc
in plan : 48 x 60 cm i. 13,5 cm; i. totalii a capitelului
21,2 cm.
5.4.8. Gâslt ln atriul bazllicii cu transept. Cilindrii
curbati au r. 5,5 1. 43 cm. Tamburul cilindric central
inlersecteazii cillndrii pe o adincime aproape egala cu
diametrul lor are r. 17,5 cm. l'e suprafa\a de contact
cu fusul se vlid urmcle perimetrului circular al acestuia;
r. 15,7 cm. Echina cu traseu circular in plan are r. 20,5 cm.
lmposta de tipul celor de mal sus, are dimensiunile in
pllm: 46 x 55 cm î. 16 cm; i. totnl:1 a capitelului 24 cm.
5.4.9. Cei doi cilindri, drepti. au r. 6 cm ; 1. 43,5 cm.
Tamburul cilindric central intersecteaza cei dol cillndri
pe o adincime mai mare decit raza. Suprafata circularll.
de contact cu fusul r. 17,5 cm. Remarcam dlsparitla
tolalli a echinei. lmposta este asemanatoarc celor prece-
dente, cu deosebirea ca corespunziitonre uneia
din laturlle lungi este tiiiatâ dupa un singur plan vertical.
Dimensiunile in plan ale plintei superioare : 41 x 72 cm ;
!. imposte! 19 cm ; !. totalii a capitelului :10,3 cm.
5.4.10. Cel doi cilindri s-au transformat in prisme drepte
cu sectlunea trapez dreptunghic, avlnd latura inclinati\
rotunjitii ; au 1. '18 cm l. 5 cm. Tamburul de contact
cu fusul coloanei, avind 1. egala cu a ,cilindrilor", se deta-
ca atare numai in porpunile cuprinse între capetelc
lor (r. 23 cm). aici echina a disparut complet. Imposta,
de tipul celor anterioare, are dimensiunile in plan : 45 x
x 55,5 cm i. 15,5 cm; i. totalii a cupitelului 20,:, cm.
5.5. Capiteluri - imposta
20
(fig. 128, 129)
5.5.1. De provenienta necunoscuta, se afla depm provi-
zoriu in apropierea portll de E a cetiitii. A putut fi ndus din
zona bazilicii de mnrmurà. Tâiat din marmurii, este format
dintr-un volum central in forma de trunchi de piramidii
patrulaterii cu bnza mica in jos. Adiacent bazel mari este
suprapusa o plintii trapezoidalâ in sectiune, cu dlmensiuni
in plan: 59 x 69 cm, avlnd suprafetelc încllnate in
plan cu cele corespunzi\toare ale trunchiului de pirn-
midâ; i. totalii 38 cm. Suprafetele laterale ale trunchiului
de piramidâ sint decorate cu frunze de acant arcuite,
dispuse simetric ra p. de un ax vertical, un de rcpre-
zentarea unei cruci.
5.5.2. Fragment din marmurii rcprezentlnd cC" a 1 J:.!
dintr-o impost:1 de tip 5.5.1. volumetririi
decorati\"à se din dimcnsiuni dispuneren
frunzelor de ac a nt ; i. tolalâ cc a 53 cm ; baza mare 87 x '!
cm; baza mica 68 x '1 cm.
5.5.3. Fragment de capite! din marmurii, C"U reprczen-
tarea unei cru ci incadrate de frun zc de acant. Staren
fragmentara nu permite reconstituircn Yolumului general.
5.5.4. Fragment de capite! din marmurà cu o frunzii de
acant. Dupâ stilul reprczentârii unui capitel-
impostii asemiiniitor C"elor de mai sus.
5.5.5. Capitcl-imposta din calcar, descoperit in bazllica
,.simplii" (A). din el aproapc jumatate, dar
prezcnta urmelor de trasaj permitc reconstituirea intcgralâ
a dimensiunilor. laterale corespunzàtoare
laturilor lungi sint tliiate in cite un plan vertical. Dimen-
siuni in plan ale plintei superioare : 72 x 47,4 cm. Pe intra-
dos se observa urmele de trasaj corespunzind suprafetei
circulare de contact cu fusul ; r. 23 cm. Pc fetele inclinate
ale imposte! este reprezentata cite o ernee cu bratele egale
Iii tite la capete; i. totalâ a capitelului 25,5 cm.
:;.5.6. Fragment de colt din calcar, refolosit in zona
port ii de S, deco rat cu frunze de acant. Întreg. er a probabil
decorat numai pe douii din fetele laterale ; !. fragmentului
27,5 cm, din cure plinta superioarii paralelipipedicll. esle
de 7,5 cm.
5.6. Capiteluri corintice (fig. 125 128, 129)
"" Pen tru primele doua piese din aceaslii serie, cf. ibidem, p. i>\)1)- ü91, nr. 11, fig. 7/2.
141
www.cimec.ro
5.G.t. În stare fragmentara, a fost descopcrit in secto-
rul A. edificiul nr. 5, refolosit intr-un zid apartinind unei
constructil clrculare tîrzii. A putut fi reconstituit grafic.
Din t·alcar, are decorat cu patru frunzc de neant
dispuse (in plan) in zonele corespunzatoare diagonalelor
patrulaterului cu laturi concave co}\uri taiate (pianu!
abaculul). Frunzele se inscrlu in plan in suprafete trape-
zoïdale alungite cu baza mare curba, corespunzâtoare
cite unui sfert din traseul circular perimetral care repre-
zinta zona de contact cu fusul coloanel (r. 13,25 cm).
În spatlu, suprafetele trapezoïdale cu frunze de acant
au forma curbii, pomind de la baza capitelului
rindu-se catre abac. ExtremitaWe adlacente colturilor
abaculul sint rasucite (probabil) sub forma de miel volute.
Portiunile cu prin se lntre frunze sint tratate in doua
registre pomlnd de la baza. Primul registru, trasat in plan
clrcular (r. 15,05 cm) este decorat cu cite o ovi\ ccntralll.
Reglstrul superlor, a carui in plan are
r. 19,78 cm, este decorat cu un vrej central doua vrejurl
laterale ràsuclte spre interlor. în centrul fiecarei supra-
fete concave a abacului este dispus cite un fragment deco-
rativ din frunze mlci stillzate. Abacul are diagonala de
61 cm; i. 6 cm ; i. totala a capltelului, 30,5 cm.
Remarcâm contrastul intre tratarea unitarii a registrelor
corespunzâtoare dlagonalelor (cu frunze unice de
acant) caracterul diferentiat al decoratiei in
zonele intermediare cu cite o ova domlnantâ in registrul
inferlor.
5.G.2. Fragment de capite! din marmura gaslt in apro-
plerea altarulul bazllicii cu transept
21
• Starea fragmentara
nu permite reconstltuirea dimensiunilor, dar se poate
dcsrifra caractcrul decorului cosului : doua rînduri de
frunze de acant, mici volute colturile abacului o
ernee centrala in registrul superior, dispusa pe suprafata
unul mie volum care traverseaza parlea superloara a
lui fata laterala curbii. a lui ; i. abacului 6 cm ; 1. totalâ
a capitelului cca 47 cm.
5.G.3. Capite) din calcar gâsit in zona bazilicii ,cis-
tema"
22
• R. suprafetei de contact cu fusul 18 cm; i.
totala 46 cm; î. abacului 5 cm. Decorul este realizat
in doua registre de frunze de acant.
5.G.4. Capite! din calcar gasit, ln stare fragmentara, in
zona bazilicll ,cistema"
2
3, R. suprafetei de contact cu
fusul 24 cm ; i. totala 44 cm ; era decorat cu frunzc de
acant dispuse ln doua registre. S-au mai gi\sit inca doua
fragmente din capiteluri asemanatoare. G. Murnu consi-
dera, pe buna dreptate, acest tip de capite! drept posttheo-
dosian, reprezentind o treapta superioarii. ln evolutla capl-
telului bizantin datind cel putin din prima jumiitate
a secolului al YI-lea
24

5.G.ii. În situatie cu cele doua piese precedente.
tâiat din calcar, provenea probabil tot de la bazillca ,cls-
ternil."
2
•. R. suprafetei de contact cu fusul coloanei.
21,5 cm; î. totala, 52 cm; i. abacului, 7 cm. Partea infe-
rioarâ a era decorata cu frnnze mici de acant
cu virfurile in jos, dispuse oblic, iar marginea abacului
cu doua rinduri de crestaturi separate de un mie
orizontal. era decorat cu frunze mari de neant dln-
tate, incovolate. Face parte din categorla capitelurilor cu
.. frnnze bii.tnte de vint", data te in secolele V- V 1 e.n.
6. Piese de antablament (fig. 130-133)
8.1. Fragmente de arhitrave frize (fig. 130. 131)
G.1.1. Fragment de brin in consolà de colt, care la orl-
gini!. lnconjura un masiv de zldârle (probabil la
une! arcade sau la baza colonadel unui ordin suprapus ;
mal putln probabil se putea afla Initial intre arhitrava
frlza unul antablament exterior). Dln calcar, se afla
refoloslt in zidul de lncintâ, in interior, la intrarea in T15,
la nlvelul crepidei zidului. Profilatura, ln sectlune, de jos
ln sus : doua baghete dreptunghiulare cu i. de cite 5
3 cm, profil convex in forma de arc de cere, i. 5 cm, profil
in plan incllnat la cca 33° (provenind pro babil din geometri-
zarca dusinei), baghetà drcptunghiularà, profil concav
in forma de arc de cere, doua baghete dreptunghiulare ;
i. totala 39 cm. L. laturii lungi a suprafetei superloarc,
173 cm. Latura scurtii a acestei suprafete este vizibllà in
zid plna la 56 cm. Luind in considerare profilul concav,
este posibil ca tratarea ln ansamblu a profilaturii sa
descinda dintr-o interprctare a dorlcului elenistlc roman
28
,
G.1.2. Plesa fragmentari'i dln calcar gasitli in zona portli
de est. Reprezinta o portiune dintr-un antablament avind
arhltrava bipartità îngustii (13,50 cm), termlnatii. la parlea
superloarà cu doua haghete un profil roncav (in arc de
21 G. :\lurnu, op. cil., p. 101 - 102, nr. 4, fig. 4; frag-
mentul se afla in "luzeul de arhrologie din
22
Ibidem, p. 100- 101, nr. 2, fig. 2; plcsi\ asiàzi
plerdutà.
23
Ibidem, p. 101, nr. 3, fig. 3; picrdut in cursul primului
razboi mondial, ca alte piese publicatc de G. Murnu.
21
Ibidem.
26 Ibidem, p. 100, nr. 1, fig. 1 ; plesa azi dispiiruta.
142
cere) ; deasupra baghetelor se dezvolta frlza a carel profi-
Iatura, de jos in sus, este compusâ dln : un profil Uiat
ln arc de cere (i. 10 cm), o baghetà dreptunghiularà, un al
doilea profil in arc de cere mult redus rata de prlmul
(i. 5 o baghetà dreptunghiulara superioara. 1. totala,
.JO cm ; dimensiuni maxime ln plan, 32 x cca 80 cm. Arhi-
trava bipartiti!. impreuna cu profilatura frizei ne deter-
mina sa presupunem descendenta acestui tlp din ordinul
compozit roman.
G.J.:J. Piesii fragmentara de tiliatâ din calcar refolo-
slta in zidul de inclntâ la poarta de V. Arhltrava trlpartltà
este decorati!. cu un de perle unul in formà de funie
ràsucita. La partea superloarli, un talon inalt face legàtura
cu o baghetü dreptunghiulara deasupra câreia se desfii-
friza. Profilatura frlzei se compune, de jos in sus
dintr-nn plan lnclinat, un profil lnalt rezultat prin transfor-
marea unui arc de cere, decorat cu bucranil
27
, un profil
t:iiat in sfert de cere decorat cu ove o baghetâ
dreptunghiulari\ foarte ingust:i. Profilatura generalii
indica provenienta acestui tip dln ordinul corlntic roman.
I. totalil, 56 cm. Piesa prezlntà talet url provenlnd dintr-o
refolosirc ulterioara.
28
V. tcmplului lui Hercule din Cori, cea a
antablamentului ordlnului inferior la teatrul lui Marcel-
lus dln Roma, R. Bordenarhe, JI. Stern, op. cil., pl. XX 1

2
7 Motiv decorativ provenit din ordlnul corinlic ele-
nistic roman; v. templul Veste! din Tivoli, ibidem, pl.
XXIV.
www.cimec.ro
6.1.-1. Piesii din calcar refolositil. in zid, la poarta de
vest. Antablamentul inalt bipartit se termina la partea
superioarii cu un talon dezvoltat o baghetil. dreptunghiu-
lara, deasupra cârcia sc profilatura frizci :
profil conca v tâlat in semicerc (r. 5, 7 cm), baghetà ingustâ
tâiatâ la partea superioara, in plan inclinat o baghetâ
drcptunghiularii. înaltâ. 1. totalâ, 77,5 cm, dimensiuni ln
plan, 48 x cca 38 cm. Provine probabil dln adaptarea la
conditllle locale a compozitului roman.
6.1.5. Fragment de frizà din calcar descoperit ln sec-
torul A, la cca 8 m, vest de Tl
28
• Profilatura de jos in sus :
bagheta dreptunghiularii. decoratii cu astragale, baghetii.
semicilindricâ fârii. decor, baghetii dreptunghiulara decoratâ
en un zig-zag incizat. Piesa era probabil dispusi\ sub clmasa
unul ordin exterior. Dimensiuni 36 x 2!l ;< 12 cm. Sc
datcazii ccl mai tirziu in sec. al 1\' -lea.
6.2. Fragmente de (fig. 130-133)
6.2.1. Piesâ fragmentarii din calcar adusâ din zona
portli de vest. Profilatura in sectiune de jos ln sus : baghetii
dreptunghiularii, cimasii cu dusinii brutal trasatâ, douii
baghete dreptunghiulare dispuse in scari\, talon. 1. totalii
a fragmentului, 32 cm ; lungimea, 78 cm. Planul exterior
tangent profllaturii determina cu orizontala un unghl de
cca 45°. Pe suprafata superioarâ (1. cca 63 cm) se observa
un orificiu rectangular de montare situat la cca 35 cm de
latura lunga, iar la 23,5 cm de bagheti\, pe supra-
rata cu orificiul, o linie de trasaj. Luind in considerarc
tipul profilaturii i. fragmentului, presupunem descen-
denta lui din ordinul ionie roman.
6.2.2. Fragment din calcar, refolosit in zidul T15, in
interior, pc latura de N, ciitre bazâ. Profilatura in sectiune
de sus in jos : cimasii cu dusinà aproape verticalii, dccoratà
en motive vegetale foarte stilizate; un de modilioane
(console) cn suprafata inferioarii curbatii. decorati\ cu
cite o frunzâ de acant, un lâerimar foarte lngust de sec-
tiune semicircularâ un rind de denticuli. Pe intradosul
cimasei un de perle inconjoarii modilioanele, iar spatiile
dintre acesta dln urmil. sint decorate cu cite o paimetii.
bombatâ in sectiune o rozetâ bombatii, dispuse alter-
nativ. 1. vizibllâ a fragmentului, :32,5 cm ; iar 1. cca 70 cm.
Lulnd in considerare profilatura dccoratïa fragmcntului,
sintem de parere ci\ provine din ordinui compozit roman
se poate data pina ln ultima parte a sec. al 1 i !-Ica
29

6.2.3. Fragment (de ?) din calcar, cu decoratie
vegctalii stllizatii, asemi\niitoare precedentului, gâsit in
zona portii de vcst
30
• Dimcnsiuni, 28 x 28 ( ?) x 18 cm
1
6.2.-1-1>. Picse gàsitc linga bazilica {orensis, nscmi\nii-
toare ca decor, profilaturii dimensiuni (cu exceptia
iatimli, 57,5 cm fatii de 62 cm) provenind probabil de la
antablamentul monument. Profilatura de sus
in jos : baghetii dreptunghiularii, profil concav ln forma de
arc de cere, profil provenit dintr-o dusinà tr:msformatà
cu partca convexà foarte dezvoltatâ (ca urmarc a vertica-
liz:,ril complete a dusinel propriu-zise), baghetà convexà
in sfert de cere, baghetil. dreptunghiularà, denliculi tiiia\i
in plan inclinat (45°). r. totala, 33 cm, dimensiuni maxime
ln plan 57,5 x 92,7 cm. Provin pro babil de la cornisn
antablamcntului ordinului inter;or. ·
2
8 Al. Barnea, op. cil., p. 687, fig. 3/1.
R. Bordenache, H. Stern, op. cil., pl. XXXVIII
6.2.6. Piesii frngmentaril. din calcar de provenientii
nccunoscuta, giisiti\ in rata portii de E a cetatii. Profila-
tura de sus în jos : bagheta dreptunghiularâ, profil prove-
nit dintr-o duslnli foartc mult vetlcallzatâ, cu portlunco
concava redusa portiunea convexa mult dezvoltatà,
bagheta aproximativ semicircularii, baghetà dreptunghlu-
larà, dcnticuli tàia\ i in plan inclinat la 45°. l. 29 cm, di men-
si uni maxime in plan 75 x 78,5 cm.
5.2.7. Piesà fragmentarii din calcar de provenienta
necunoscutâ gàsitil. in fa ta portii de E a cetatii. Presupunem
câ apartinea antabJamentuJui interior ai unei cii\diri. Profi-
Jatura de sus in jos : baghetâ, dusinii cu partea convexii
mult dezvoltatii., baghctâ semicircular:'i, profil tâiat dupa
tm plan inclinat la -l5°, baghctà drcptunghlularâ foartt'
suh!ire, denticuli. l. totali\, 24,5 cm, dimensiuni maxime
in plan: 72 x 51,5 cm.
6.2.0. Piesii. fragmentara de colt. din calcar, gasita lingii
intrarea in bazlllca de marmura, unde a fost probabll
refolositii. la constructie sau pavaj. Profilatura dupa sec-
tiunea longitudinala de sus ln jos : profil tàiat in sfert de
cere, bagheta tâiata in plan incllnat la 45°, lacrimar eu
intradosul tâiat in forma de scotie, profil t:llat ln plan
lncllnat la 45°, denticull tâiati in plan încllnat la 45°. Sr
remarca stillzarea in sensul simplificiirii a unei prolila-
turi provenite pro babil clin ordinul compozit roman. Cima sa
convexa este decoratà cu motive vegetale extrem de stili-
zate. 1. totalii, 20,6 cm. Dimensiuni maxime in plau :
43,5 x cca 60 cm.
6.2.9. Fragment de din cnlcar giisltà lîngà bazi-
lica ,cisterna" reconstituità din douii fragmente. Pro!i-
latura de sus in jos : bagheta dreptunghiularà, profil in
arc de cere, racordnt la baghetil prin ait arc de cere,
baghetà. Profilatura se pastreazà pinà aici ; restul a fosl
taiat probabil la refolosirea mai tirzie a piesei. 1. totalà
pastratâ 20 cm, dimensiuni in plan (din asamblarea celor
douâ fragmente) 76 x cca 10(j <'Ill. Provine probabll dln
ordinul compozit.
6.2.10. Fragment de diu calcar adus din zona
portii de vest, unde a fost prohabil rcfolosit la zidul de
incintii. Profilatma de sus in jos: profilatura
cimasei ; baghetii tâiatâ ca la precedenta, dar cu dimPn-
siuni mai reduse, bagheta dreptunghlularii. l. totalâ piis-
tratii, 30 cm ; dimensiuni in plan 46 x cra 83 cm. Provine
<lin ordinul compozit.
(i.2.11. Fragmcn l de din <·alcar ad usa clin zona
pof\ii de wsl. l'rnfilatura de jus in sus : hnghctà drept-
unghiuiarii inaltii, baghetà drcptunghiularâ foarte
lngustil., retrasii fatù de precedenla, profil amplu dczvol-
tat in formà de sfcrt de cere (r. H cm), baghcltt drcptun-
ghiulartt, Î. totalil., 35 cm; dimensiuni in plan, 67 x
x cca 52 cm. Provinc din ordinul <·ompozit, prin slmpll-
ficarca dctaliilor.
6.2.12. Fragment de diu cnlcnr, gaslt in zona
por!ii de t'st. de provenien ta necunoscutà. Profila tura
de sus ln jos : bagheta inaltà drcptunghiularii (i. 12 cm),
dusina verlicalizata, doua haghete drcptunghlulare
inguste dispuse in scarii, profil prownit dintr-un talon
XXXIX (palatul lui Diocletlan din Split).
ao Se aflà in :\luzeul de arheologie din Constants.
143
www.cimec.ro
cu partea convexa foarte dezvoltata, bagheta lnferioarii
dreptunghiulara foarte ingustii. î. totalii. 36 cm; dlmen-
siuni maxime in plan. 92 x cca 65 cm. Provine probabil
din ordinul ionie roman.
G.2.l:l. Pies:i asemiiniitoare cu tlpul 6.2.9, din calcar,
fragmentarii. Profilul in arc de cere se continua ln partea
inferioarii cu o portiune tll.iatll. in plan lncUnat tangentâ
lui, care bagheta dreptunghiulara lnferloarli.
6.2.14. Piesa din calcar (fragment de gll.sltll.
linga zidul anexei de sud al bazillcil simple. Profllatura
de jos in sus : dentlcull, baghetll. dreptunghlularii, Ill·
crimar, profil convex racordat prlntr-un plan lncllnat la
o bagbetli dreptunghiularli. Dlmensiunl ln plan 50,7 x
x 59(?) x 15 cm. Pe suprafata lnferioara se remarca
un orlficlu rectangular de montare.
1. Placti de pla/on (sollitlo a cassetloni) din calcàr
A fost gasita în apropiere de poarta de E, linga intrarea în Tl
31
(pl. 134). Doua casetoane
(lacunaria) rectangulare inegale formeaza motivul decorativ principal. ln sectJiune, casetoanele
sînt taiate în trepte (perspectivate), creînd iluzia unei înaltimi mai mari a încaperii careia
îi apartinea plafonul. La intersectia planurilor treptelor, un rînd de perle astragale
conturul fiecarui caseton, iar la radacina ultimei trepte, conturul este marcat de un de ove
cu sageti intermediare. În centrul casetonului mare este dispus un caliciu floral cu patru petale,
iar în centrul celui mie unul cu petale. Suprafata exterioara este decorata cu un chenar
care înconjoara casetoanele se continua pe o placa adiacenta celei prezentate. Chenarul
este decorat cu un vtej de iedera sinusoïdal (care dintr-un vas), în fiecare sinus
avînd cîte o frunza. Dimensiuni : 167,5 x 98,5 x 19 cm.
Decoratla soffitto-ului provine din corinticul roman, piesa datîndu-se în secolul al II-lea.
ln apropiere s-a mai gasit un mie fragment de soffitto, care apartinea fie placii deRcrise mai
sus, fie unei placi pereche.
s. F ragmenle din arce de z idtirle (fig. 135)
B.t. Boltar din calcar pastrat intreg, descoperit in
darimaturlle de la vest de lntrarea in Tl 3
3
• Facea parte
dlntr-un arc de zidarie. R. de trasaj a boltarului fllnd de
cca 58 cm, rezulta c:l deschlderea arcului carula li apar-
linea era de minimum 116 cm. Presupunem ln conseclnt:l
cli, ln eventualitatea cii acest boltar provenea dlntr-un
arc de cere aparUnind chiar Tl, locullui era lntr-un regis-
tru superior al acestuia. Fata boltarului, profllatii, com-
porta registre. 'l. plesel, 51 cm; coarda maxlm:l
minima 35 17 cm ; grosimea cca 50 cm.
8.2. Boltar din calcar provenit din zona portii de S,
spart in partea dorsal:l. R. de trasaj, 65 cm; rezulta o
descbidere a arcului din care facea parte de minimum
130 cm. Fata boltarului, profilatii, comporta registre.
î. piesei, 41 em; grosimea, 46 cm.
8.3. Picior de arc din calcar giisit in darimaturi la
poarta de vest, aflat in stare fragmentara
33
• S-a recon-
stitult pe cale graficâ dlmensiunea generalli a arculul,
calcullnd raza portiunli pastrate a arculul de cere (35 cm);
decl, deschlderea arcului era de cca 70 cm. Piciorul arculul
este decorat cu o coloanli adosatâ, deasupra careia se mal
distlng (corespunz:ltor suprafetei laterale a arcului)
urmele reprezentarll in basorellef a une! flgurl antro-
pomorfe u. arcului incepe la 55 cm de la baza
piclorului, rezultînd o lnaltime la chele de cca 90 cm.
Orientindu-ne dupa dlmensiunile rezultate ale arculul
presupunem ca acesta facea parte dintr-un registru
snperior al zidului portli. î. totala a fragmentulul glisit,
120 cm ; làtimea la baz:l a piciorului, 31 cm, groslmea,
33 cm (exceptînd coloneta). Datarea plesei de câtre
G. Murnu la inceputnl secolului al IV -lea ni se pare cea
justa.
9. Plese dioerse (llg. 136-139)
9.1. Elemente constructive apart(nlnd unor goluri
de (fig. 136).
9.1.1. Prag de din calcar gasit in stare fragmentara
in zona portil de vest, ti'iiat dlntr-un bloc paralellplpedic
cu dimensiunile 150 x 57 x 33 cm. La 107,5 cm dis-
3
1 Al. Barnea, op. cil., p. 683- 684. fig. 1. Piesa se
aflil. ln Muzeul de arheologle dln Constanta.
a2 Ibidem, p. 685 - 686, fig. 3/2.
33 G. l\Iurnu, op. cil., p. 115- 116, fig. 26. Piesa n-a
fost gasitâ la poarta de E cum serie G. Murnu, ci la
poarta de V; cf. BAR, ms. Tocllescu, 5 128, f. 29. Aflata
iri prezent la Adamcllsl, plesa era lntr-o stare mult mai
1"44
tantA. considerata lntre centre, se aflâ doua scobituri
clrculare (r. 5 cm) cu adincimea de 6 cm. Doua
in arc de cere pornesc de la acestea câtre marglnile pra-
gulul. Adincimea este de 4,50 cm câtre exte-
rlor cca 5 cm ln dreptul scoblturllor circulare. Acestea
buna in momentul descrierü ei de câtre G. Murnu.
s' G. Murnu, op. cil., loc. cil., vedea al cl o Victorie in
al carel stil de prezentare erau trâsaturlle epocl
cu ale trofeului constantinian. Cu toatil starea precarii
a monumentului, ni se pare ca detaliile rlimase chiar
ilustratia prezentata de Murnu, ar indlca mai curlnd un
soldat roman.
www.cimec.ro
dln urm:l erau destinate montanUlor verticall de care
crau prinse cele dou:l foi ale lar semlcircu-
lare rotosNm la punerea in operâ a acestora. Pe supra-
rata pragului sc mal observa trel orHicii de montare,
ùintre can•, cele dispusc pe porthmea mai inaltà a lui
provin probabil dlntr-o rcutillzare a piesei.
9.1.2. Picsâ de ancadrament din calcar, reconstitultâ
din doua fragmente g:lsite in zona portii de vest, de pro-
venientii nccunoseutâ ca 9.1.1. Reprezlnt:l piesa supe-
rioar:l orizontah\ de ancadrament care folosea ca
,.buiandrug". Fa(a cxterioari\ prezlnta o prorilatura
dnci registre, care sc intoarce in unghl drept la
l'ol(uri, ur:nind sft fie continuati't pe monlantii latl'rali
vcrtil':tli ai Dimensiuni : snprarata superloarii a
picsl'i. de rorm:\ reclangularâ, este de 18,! x 56,5 cm.
Pc intradosul picsci se rcmarca prezenta a douù scobituri
cir!'ulare (r. 5 cm), inlcrax 107,5 cm, adincimc 6 cm, des-
tinatc montan(ilor verticali de prindere a Conside-
rind lm·ul gùsirii plesei ln irnedlatà veclnâtate cu 9.1.1.,
dimensiunile egale pozitla oririciilor de mont:trr. sc
poatc lic.duec CU picsa ruJusea guJ de l'li pra-
gui m:ti sus descris.
9.1.:1. Prag dln calcar, probabil rerotosit, giisil in zona
por(ii de est. Se remarca prezenta unui mie orificlu cir-
cular legat cu un arc de cere (cL 9.1.1), ceea ce ne face
sa afirmam cil. avea o singuril foaie. Dimensiuni :
147 X 62,5 X 34,5 Clll.
9.1.4. Prag din calcar care se poate reconstltul dln trel
rragmente dcscoperite alàturl. in fat& edlflciulul C6,
in apropierea stràzii principale. Doua dlntre piesele de
colt au cite 1111 oriflclu circular (r. 3,50 cm, adincimc
4 cm) cite un oririclu rectangular (4 X 9 cm, adincime
4 cm), dis;JIIsc rcspectlv pe suprafetele mai joasil. mai
inaltii ale piesei. Dimenslunile aproximatlve ale pragulul,
118 x :16,5 x :H cm. Latlmea roll de putea fi de
cca 90 cm.
9.2. Parapete (fig. 137)
9.2.1. Piesà din calcar gasitil. la est de bazilica foren-
sis, reconstituitâ din doua fragmente. Fata exterloarâ
are o profilaturii form:ttà dintr-un reglstru central rectan-
gular de 41 x 96 cm, doua registre tàiate in plan inclinat
adiacente laturilor lungi cite un reglstru dreptunghiular
unul de baz:l (9,5 x 96 cm) altul superior (8 x 96 cm).
Grosimea maxima a piesei este de 28 cm, !ar cea a mlezulul
central de 22 cm. Dimensiunile plesei, constitutia volu-
metrica, materialul folosit locul gasiril duc la concluzia
ca plese de acest tip formau parapete (balustrade pline)
lntre baze de coloane cu socin descrise la tipul 3.1,
acestora. Î. 79,5 cm.
9.2.2. Piesii din calcar cu rata profilatâ ca la tipul
anterior, dar mai aplatlzatil, gàsiU in apropierea bazllicii
,cisterna", lingà coltul ei de N-Y. Una din suprafetele
laterale are un de sec\inne semicirculara (r. cca
9 cm), conlintm pe toatà inal(imea piesei. Pc suprafata
311
Inscrip!ia rcrotosita ca pra!( este mentionatâ de
Gr. Tocilescu, ms. cil., f. 53, apârntft in CIL, III, 1 t 2U,
nr. 10( ?).
36
V. Pârvan, op. cil., p. 168, cn•de câ la aceasta poarUi
era un pod ridicator.
11-c. 1313
superioarà se observa orificii rectangularc de montaJ,
lar pe spatele piesei, doua orificii rectangulare concen-
lrice. 0 parte din orHicii au rezultat pro!Jabil in urma
unci rerolosiri a piesei. Dimensinni: 96.f> x 13:l x 31 cm.
9.3. Piese de prag apaftinind unor port! de acces in
cetate (fig. 138)
9.3.1. Plesil de prag din calcar tâiata dintr-o stela fune-
rara, refolosltâ la poarta de sud a cctàtll. astfel lncit
inscriptia ràmine pe intradosul pragului
311
• ln centrul
pragulni este tiliatà o gur:l de scurgere de forma cilindrica
(r. 20 cm). lnteriornl clllndrulul e tâlat in forma unei
rozetc en hratè. În miezul ei, pe suprarata supe-
rioara, esle lâiat un oriflcin trapezoïdal, iar pe directia
radialà corcspunzil.toare lui, adiacent perimetrului clr-
cular, este liilat un alt orlflciu de forma trapezoidala.
De o parte de alta a gurli de scurgere se afli\ doua sco-
hlturi trapezoïdale cu adinclmea de cite 6,5 ('ffi, anate
la 145,5 c.n (intcrax) una rata de ccalaltâ. Ele rormau
prnhahil in rare intran He montantii actïonatla
verlit-al ai unci porti. fie grinzilc principale apartlnind
trrrtri pnd ridil'iltor "
6
• Dirncnsiuni : 3:18 x 7·1 x 23,;, cm.
9.:1.:!. Piesâ de prag dln calcar, intreagil. aflatâ la
poarla de vest, cu dimensiunile de 240 x 106 x 21 cm.
În centrul piesei se afla o !{ura de scurgere de rornra unei
rozetc, cu orHicii. Suprafata superioarâ a plesei
este taiatâ cu douà paralele. semlcirculare ln sec-
tiune, la 150 cm (distantii. interaxiala) unul de
celâlalt, late de cite 7 cm en adincimea maxima de
cca 3 - 3,5 cm. În ele intr:tn rutile carelor ce traversau
pragul.
9.4. Gurii de canal tiiiata dintr-un bloc de calcar de
103 x 97 x 35 l'Ill, afl.tlft la poarta de sud. În centrul
piesei este tàiatil o gurà de scurgere de forma unel rozete
cu orificii (Hg. 137).
9.5. Gurâ de canal taiatii lntr-un bloc de calcar de
76 X 60 x 18 cm, gàsità in atriul bazilicii de marmurà 3
7

Excentric fatà de latura lungà a plesei este tàiat:l o gurà
de scurgere de forma unei rozete (r. 13 cm) cu ori-
flcil care se ingusteaza spre lnterior (fig. 122).
9.6. Bloc mare de calcar refolosit la !Jaza zidului de
nord al T 15, cu dimensiunile de 88,5 x 65 x 65 cm as.
Pe fata ràmasii vizibilil. este sculptatil o roatà cu opl
spi(c r. 32,5 cm (fig. 138).
9.7. Piesil din parament diu calcar, decorata cu o ernee
in relief cu bra(e egale. Dimensiuni : 50 x 45,6 x 20 cm
(fig. 137).
9.8. Trofen sculptat in calcar, gàsit cu prilejul sàpii-
tnrilor conduse de Gr. Tocilescu la poarta de E, unde
era probabil intr-un registrn superior al portii de
acces din cetate, deasupra inscrip\iei de rundatie a cctâtil
constanliniene. î. maxima pii.stratâ a trofcnlui, 2!!0 cm;
lil.timca maxima in plan, 114 cm (fig. 139).
37
H. Netzhammer, Die chris/lichen Allerlümer de
!Jobrudsc/ra, 1918, p. 20:1; Al. Barnea, op. cil
p. 692- 693, fig. 7{4.
3
B Gr. Tocilescu, ms. cil., f. 29; Al. Barnc:t, op. cil.,
p. 685, fig. 2 ..
145
www.cimec.ro
146
'f=36
tz·.32
lj=JO
d.,=726
d.z =61,

'f=233
f2 z205
dt=47
th=41
1.5
13
II;
If ·2D
f2=3f
dt=50
dz=62
1


:="
'-
·-
__
-:..
-


-=-=-=-ol.
1
1
___ _J
1.1;
t;=2J55
tz=2f75
lj =1975
ilt=5f10


1.6
www.cimec.ro
....

-._J
126
rz=
Ir) 1 df=252
t-..
C\j


:>-/V-- -l

..;}
1()
1.9
L __
0 J
/)
-:/
:;:::=== 1 .c::::::::::::::
1
r:,=20"
'2=f65
!j=1ô
5
iff=4111
d.?=33

l lr,j 1
):,

r; =2'7 05
=f925
=:541
a2=J85
lO
Il)
.. .,

<'<)
lt)

2.1.1


2.1.5
\
\
14

1 \
j'a \'2
1 \
"
\
1
EJ
1
1
/

...,,..,


1,)
223
r-,=255
12 =229
tj=22


. 6
5
7
r,-2
"'·20 """
d. =53 "=16
lj ffl. 1 . 4:43*
2.1.2
2.f.6
Cl:)
-..t-
r
1
dz -36
1 > 1 "3=32
2.1. 3
Fig. 109. - Baze de coloane cu profilatura complexa (1.9) simplii.
www.cimec.ro
=:1.
'
1
Ir
11
·®-- '2-
.l
/
t
148
....,
r.,=17
5
f2=119
lj :.ff!J
dt=35
d
2
.. 23
8


tl')
. <'\J
Il)

2.1.1;
2 25
. '1" !4-
t;,=1g25


.tf_
2
= 38[;

2.1.9
f"
1
1
./ -F- '
1 ('=
(/
1
Ill
Cl-)

t:...
!::-..
C\1
"' 0)
21.7
t;=215
rz:f65
rft .. l;-3

1 %! l

2.1.12
Fig. 110. - Bnzc de coloane t·u profllaturâ simplà.
r. = 21
r.-
t
= fJ..J
d,s42
Ui=29
'*

C\j
....,
'tl
!::-..
21.0
'1= f7Ô
'2=12
6
t7f=J52
12=252

"1

J
IQ)
2.1. '1.3
www.cimec.ro
r.,-31
f2=23
d,=62
ojz46
1 1
..r-------1....
_____ ___: ......... :::., .;!-..,


...

2.1.10
19 .50 J_
2.1.1.5
-------'7'-'7 ______ r,=2!J5
'2_=20
5
d,=4-7
4=0

t:,·19
'2 = 14
5
d,·JB
d.z=29
J.1.f?
1 J
..,

"'
.,__

"'

2.1.ff
litmfa
-- - - .1
.__ _____ __j __ j 1
_, '------------+-------...J
r.,=2250
tz= 16
d,= Lt:ï
4=32
2.1.16
26
- Fis. 111. - Baze de coloane cu profllatura ·simpHI.'
149
www.cimec.ro
.....
<:.11
0
(
l
( )
r,
'1E20
f2•16

"d,= 40
dz=32
tfa=2ô
2.2.1
r;=235
'2 E2-f5
r_;=f85
d.,=it7
dz =4-3
a-J=37
2.2./t-
- ·--t
r, =21
'2= 16
d,= 42
f72=32
<:Q
"'"
.._ __
'2

1
1
1
i
1 j
li 1

"*
....


25 4-8
' _i
'
r. =2ft.
1 ''0
rj=.::
d,='r8
1


Il)

l!,J

r;-19
'2. = 145
ct,= 38
dz =2.9
2.2.2
-
1
3
5
.3 f9
2§5
----
22.1'7
Fig. 112. - Baze de colonne cu profilatur!l slmplâ.
22.3
1 r,a15?'
"' ":-. 1 f2.=20
1 C1f=3t+

"'. r
1---( ------:----,-----..,\

L___ __ __.
2.2.6"
www.cimec.ro
....
o:n
....
r.,-20
f2a16
ct,-40

1 --------- 1 '1 23.3
. '2 =20
5
1'
. 'rt ' l .
- 1
...
48
o?=tt-66_


Il
_L _
f.J5 195
2.2.5
"'

'1 = 24-25

0:,: tr85
op=435
"'

Ir)

53
5
2.2.1/f
2.2.,
r-

'1 =22 '7
1,2 .·;g
0:, = '1-5
o2=38
'
l
/'1 =205
-2=23.3
d,= ft.f

2.2.13
2.2.12
1
1
Fig. 113. - Baze de coloane cu profllatura simplâ .

'( 1 0=3560
!'1 J 1 d:! =37


1
r-- l \QI
1 1 t-...1 C\j
1 __ 11., l
r __ Cb.
:::2
?25
'11:--., '7.:1
- '2

f 5

fi2
4-
...,.
")
1
.
tc)

2.2.11
www.cimec.ro
152
t.5 S6

,.J..-------___.,:h
2.2.8
f2=23
1 '1"28

1172·4-6

1
1

(
r---'-----
1
Ir
1
1
.1.
·--···----- __ 5§__
'1 zjJ;.
'2 &27
5

of=68
''1
o2-S5
1
1 /"
1 /

/1
---------- ______ j


<t') 'YI

"' "'J
2.218
2.3
Fig. 114.- Baze de coloane cu profllatura simplii.
www.cimec.ro
ll!l
1
..
;;
;;
....
en
c.,
r:,=27

o1=5!,.
.,.,
1
:

"'-"'
"'
1
'------"7"':-----
45 j
1.
-- =1
.1-
{
1
R=
1
1
l

cc,
1
/

')--------
1
1
1
)
'
;-

IL__/
,, :
!1 1
: j
1 '

L__ ____
1
<i;;T .
1 1
<'\11-;.1
..,....,
1 1
1
"'1 .._,
i t-..
1
., '

1-
- "· l
'"''
,..,,
• •
\()l



\
.....
!
\

'
.
'

i
1 .
ir=20
!'CJ' id·'tO
t
! 1 .;.:
1 1 i
- 1

n
....

i
"'..-,'

1
.., r ,
j •
.3.4. -1

1 : 1! ' 1
1 1 '
1 :,1._ .,1
1 l.,__
:; li
L------'
3.5
_/
l
\
1
[
lf•22
'2·2525
_2!L_, t;-23
2J r;·20

i
) (
,
[
6850

"'

.3.6
3.'7
f1•263
1J!=20
d,•526
riz·'-"
1
l
1



:Hl (

1

J.e
J.9
Fig. 115. Baze de coloane care fac corp comun cu un soclu lnalt.
www.cimec.ro
....
Qo
,.;:..
,..
8::
1
!"" 1


c- .i.11
- - 53 ,. 265
- If
11
"

dt•53
rlz·W
3.12
t;·22"'
'2·19
ti,·H8



'2·35

rlz·70
1
1
1
1
--\

-- _ _j
.345
'11•272
tz·22
d,·51."'
rlz=44
3.1J
Fig. 116. - Bazc de colo .. tne care fac corp comun cu
..._!}___
un soclu lnalt.
1
1
1'

i 1
!
J l
fi<i9
t;,=f/;5
d,·38
rlz·29
3.18



., 1
,1

.


www.cimec.ro
d·38

C)
r·19
0
4-1 __
--
. ~ o s - - ·
- -
Fusuri de coloane Fig. 117. -
4.'7
J:55
www.cimec.ro
!56


=2.t,.25
d1=31tlf
d2a/t8
5
9
62
Fig. 118. - Fus de coloanà descoperit in situ (pc baza lui).
www.cimec.ro
__ _}_Ir __ ....
4.1/l.f2
36
ld0.10
4.10.15
([j

.36
4.f().1ô
4. f().21,
Fig. 1,)9.- Fusuri ,de·.coloane.

f2•2.3:25
tft=4!
dz •'-t6f1
4.f0.2

'2=215
d,·"-7
d2=ft.3
157
www.cimec.ro
..____ 32
158
'<),
1:'-.1
"'"1
l

#.1018
4.-!0.20
4:1().21

f75 17 175 -·

.36
46 f.'IU
IC

Fig. 120. - Fusuri de coloane.
www.cimec.ro
....

co
.
l'.!


r
1
=2t.8
';=205
d,=496
d2=41
4"5
-1 1
...

1 1
I>'P.,.,;;,.,,..,., .,.,,..,,,.., ! j
! i
,i
"'i
•. '0.4
r,=21
2=185
d,=42
d2=37
Fig. 121. - FusuriJ de coloane (fragmente) descoperite in situ (pe bazele lor).
Fig. 122.- Bazii de coloan:l cn soclu (3.17), fragment de fus de coloanà din
marmurii (4.8), capite! ionic-impostii (5.3.3) placa de pavaj cu gura de scurgere
(9.5) .
www.cimec.ro
21 1'7
-,: J 't1 1
• • ---_-..:::.=..1 J
: ! j'

1 1
. li

5.21
5.2.2
Pig. 123. - Capilcluri ionlce ionice de tip inlermediar lntre acestea cele ionice-imposta.
160
www.cimec.ro
.....
0)
......
rt "'21
J75
17
125
4-5 8
ID
'l)
lit:=::::::"'! <o

T
OC)
r:. "'18
1
'<>
1 5
'1:>1 \. /
rz;22
73 o1s3Ô
265 a2="'
5

r:,= ô
r: =21 r,=
re=
15

ry = 75

f;.5
64
.lt5
59
""'

1
•!.
1
1
\'l L_ ______ _
<:::.l<c
4-
C) 1
1
:t

. 1
(\;
• __ r.? __
r= fJ5
/._5
7
---

.5.2.3
Fig. 12·1. - Capileluri Ionice de tip intermediar (5.2.3) lonlce-lmpostli decoralc .
www.cimec.ro
Fig. 125. - Capitrlnrl lonicr-imposl:i ~ i corlntl<'l'.
162
www.cimec.ro
1
!:-..

'1 1 1
1 /1.2
1 /
v

r··
i 1() L__ _______ _.
5.4./ ----D-----o
i l
1
!
\ _)
EU

.lJy=32
"- i \

1{ 1
"., ,
1
1
.
-------------A,
------ -----' j
5.4.2
'<::l
.36
-------------·
lr-6
----


C...o
.5.1.'. J
l
r•f75
ty86
dc35
b=20
(
<\j \()
------·

b l-
t·L-..--1 --------'
-- ___ Id _______ •
54.9
Fig. 12ü. - Capitcluri ionirc-impnsltt fiiri1 decor.
163
www.cimec.ro
164
Dv--
r.,-24
"'2:21
ry =JS
dt ""8

0y=30
23
4
5
9
g5
43
5.4.3
@. J Ê . ))
1 \
'<) 1 1
___ ___:.4=8 ___
5.4.7
;;i-
-o.----.
'1·19
..L-
'2· 18
IJ=21
fi,.• fô


Il)
·rv·lt
5
(\j o;=3B
lt)

-o-
c,=20
rz- t'l
.--------...., rc=tJ3
4·-iô


rv=5s
d,·+O
cJ2 =34

o.=29
Fig. 127. - Capltrlnri ionice-lmpostâ far/\ decor.
www.cimec.ro


·1
Ir
1
1





21
• 10
i.
_!§____.
10

1r

45
,
""'



5.4.10
1(}
5.5..5


---- _±_7 5 ----- . ____..,
r
SP
j
5.6.2
a
Fig. 128. - Capiteluri ionice-impostà fiirâ decor (5.'1.10), capileluri-imposlâ co1·inticr.
25
5.5.a

www.cimec.ro
Fig. 129. - Capitcl-lmpostâ (5.5.1) ~ 1 corlnlic (5.6.3).
)66
www.cimec.ro
('IJ
: . 8 . ~ - - -
1
r--
--
-
1
l J
6.1.1t
r=ff
~ ~ F=l =106 ==---1
6.2.9
6.2.1J
6.2.f4
Fig. 130. - Piese de antablament.
167
www.cimec.ro
32

+


<:;::,



tt)
C.-----
8C
6.1.2
1
l
Ç_----

·-·-----1
/
6.1 . .3
1
J
1
- ···-·-----
78 l,-1
-

"'

'<"),
1

r--.
63
ô.2:1
235
Fig. 131. - Piesc de
.168
www.cimec.ro
1




K ,,
~ :
"'-'
'
. ~ ~ . #
ôf
-------no----
09
··--
g9• ;,91- " ~ ~ ·
;,8è
169
www.cimec.ro
170
.12.
--------
----·-·--·------__.
16
'76

1-
L-1

'J 18
5
--
t:"-<5
•"!.._'---- 6.2. '/
1
1
. 1
1 1
' f l.
'---- ... o-'=::::::=-=:: -->
16
6.2.f2
·-----,
8.3
-------- -----=
-·--------.
ff3 /,.r;

-----;r
J r ,
... ,li -- -- --- __ .J
t - - -- ----:.-:::::...-=...- -- - .l
--------·....:..-

1
6.2.10
_________ _
-
. -==-----=-'1·
-j
6.2.ff
Fig. 1 :!3. - l'icsc de antablamenl.
www.cimec.ro
i
9'1\ 1
~ l
çg
1
!
171
www.cimec.ro
r•65


1

---...............
1 1
!
1 1 /r:./
. / 1

1 ----
1
1
1

1
1
1
1 '12
15
.31
8.2
'1 =35
'2. = 4<)5

8.3
5u
·------- __ ,
B."!
-··
Fig. 135.- Fra gmcntc din arce de
.---- 35
_1 ____ _
1
1 ,., ""
: 1 ' ..
1 1 /
1 17 . ,'
• \ 1 i -
1
. 1
1 1 . 1
1 1 / /
1 1, 1
\Il
1
1
1 /
1 1
1/
l
1
www.cimec.ro
lGJ1D
""

0)

ç9f --


...,

• 'T? • 'TJ • !;Il. ç/l
..
1 .-,
1
'
l il-!
, Il!;
1 :

1 .
i

---l t . -1
1 1
1
L___ ___ _____,
!Jf
,

1
....
. -
1

J ;···
..,,
1. 1
1 1
________ J
!f
-------,
' '
. . )
'
x '
'"' :
1
î
. :
1
1
1
.1
l
1
\1
1
_ __!
D
0
<::.


tÇ' __ ___,
l- ______ _
,.,
....

ff

"
,...... __ 0)
173
www.cimec.ro
6 22
9.'1
Pirse divl'rse.
Pig. 1 :17. _ .
174
1
j'1
J....----
JJ
r,-20
'2 ·18
~ E 2 2 5
www.cimec.ro

0
1•

1
Il
ti
ii
Il
ii
Il
il
Il
il


ii l1
______ ...Ji i i
---------------
ii
9.3.2

------- ----- -------- -- __ - ------------ --------
S. ô
______ :...._ _______ _j ___ ____ , _______ .....--J
58
138.- Picse diverse.
175
www.cimec.ro
4-0
5/J
C-----------4
176
9.8
f1=24
~ = 2 5 5
ot=48.
~ = 5 1
www.cimec.ro
VIII. CERAMICA SI DESCOPERIRI MARUNTE
'
loana Bogdan Cataniciu, Alexandru Barnea
Jn acest capitol, ne vom rezuma doar sa prezentitm temeiurile pentru incadrarea cronologica
a straturilor arheologice puse in in zona porW de E confirmate prin sondaje in alte
puncte ale
Deocamdata, doar SID, perpendiculara pe zidul de incinta, a surprins toate
8traturile arheologice relativ nederanjate. Prin cercetarile efectuate aici, precum in sondaje
ca SIVA, a fost urmarità atent demarcarea nivelurilor arheologice adunarea strict stratigra-
fica a materialelor. Dupa cum s-a mai aratat in capitolele precedente privind cercetarile
efectuate intre anii 1968 - 1975, majoritatea sapaturilor au cercetat exhaustiv numai ultimele
doua niveluri de locuire a cctaW, iar etapele anterioare secolelor V - VI au fost cercetate numai
in puncte. A rezultat as'tlfel, cum era firesc, o mai mare de material pentru
perioada cuprinsà intre domnia lui Anastasius SÏ111itul secolului al VI-lea. Aceasta
nu este insà reflectata de catalogul pe care îl vom prezenta mai jos, unde am incer-
cat sa facem o al carei rezultat se apropie mai mult de raportul real dintre niveluri.
Pen tru incadrarea cronologica a depunerilor arheologice am a nlt la un numar
destul de redus de monede gasite in clare descoperiri marunte, mai exact determinabile,
numeroase. Oea mai mare parte a materialului descoperit consta din fragmente ceramice.
Una din pentru starea prea fragmentara a ceramicii fata de alte centre contem-
porane este ca urbana fortificata de la Tropaeum a suferit o permanenta transformare
refacere pe loc in decursul celor seoole de existenta. Ohiar in nivelul ultim de
locuire se remarca stare fragmentara a materialelor arheologice, explicabila prin faptul ca
cetatea a iost treptat parasita. Oonsecinta starii fragmentare generale ohiar lacunare a mate-
rialului arheologic este aceea ca nu ne permite stabilirea unei tipologii generale clare in cadrul
fiecareia din categoriile prezentate.
Pe de alta parte, pentru studiul materialului ceramic descoperit, se impune gasirea unor
paralele cu cel deja cunoscut din alte sapaturi. Or, aici incepe dificultatea, deoarece
adecva.tc de ceramica comuna romana romano-bizantina in spatiul balcanic inca lipsesc
1

Atît în tara, cit in regiunile vecine, intîrzierea in publicarea descoperirilor ceramice din
urbane sau rurale, precum lipsa unor cercetari ample, organizate in necropole in
centre de productie, fac prematur studiul complet al ceramicii de la Tropaeum Traiani.
Analogiile pe care le-am putut stabili pentru unele forme ceramice, mai ales pentru cele •
importate, confirma in cele din urma cronologia relativa pentru stratigrafia cetatii. Oit
studiul ceramicii in scopul stabilirii centrelor de import, a locale a formelor
tipice, a traditülor, influentelor tendintelor de dezvoltare ale formelor, trebuie efectuate cer-
cetari mult mai ample decît ne-a stat noua în pina in prezent. Date fiind toate acestea,
socotim necesar o datorie elementara, publicarea stratigrafica a descoperirilor de ceramica
de la Tropaeum Traiani, pentru a putea fi folosite ca material de pcntru viitoarele
studii de ceramica din Dobrogea romana romano-bizantinà.
1
Stadlul cercetli.rll ln zona Penlnsulel Balcanlce este
expus de B. Bllttger ln Kllo, 48, 1967, p. 251, 252; -publl-
Ill- c. 1818
ci'irlle ulterloare de materlale nu sint Incl ln mil.surli. si.
amelloreze substantlal sltuatla.
177
www.cimec.ro
La alcatuirea accstui studiu lipsa. unui limbaj comun a unor criterii unitare în
descrierii ceramicii. Am adoptat adapta.t, socotindu-le potrivite, criteriile expuse la
R. v. Petrikovitz în sa la volumul al V-lea din seria. N ovaesium
2
• Data fiind natura
cercetarilor, limitate doar la nivelurile de locuire ale urbane în permanenta transformar('
fara vreunor descoperiri din afara ei, vizînd celelalte aspecte ale vietii cotidiene
locuire suburbana ruralà, necropole), rezultatele studiului întreprins de noi
au, în actualul stadiu, o valabilitate restrînsa, locala. Deci, neavînd posibilitatea sa cercetim
complexe închise bine datate, consideram necesar sa publicam ùescoperirile arheologice pc
niveluri.
La materialului descoperit în fiecare nivel
3
s-a seama de stadiul actual
al pentru epocile cercetate, asupra caracteristicilor culturii materiale dezvoltate
în Dobrogea. Astfel, analogiile avute la în lucririle de specialitate, cu rare
sint de obicei încadrate în etape de timp mult prea largi pentru a ne putea fi de folos, iar parti-
constatate in aspectul materialului arheologic de la Tropaeum ne impun unele
rezerve în compararea lui cu descoperirile din zona litoralului, unde influenta greceasca pare
mai pregnanta. Pentru datarea materialelor romane timpurü am cautat analogii în zona orien-
tala a ba.zinului mediteranean, fara a însa certitudinea ca exista o concordanta exacta în
timp între diferitele zone ; pentru unele forme am apelat la tipologia ceramicii romane din
provinciile vestice. Catalogul este conceput în de nivelurile stabilite în zona portïï de E
precizate în capitolul nostru privind stratigrafia, indicîndu-se la fiecare obiect nivelul
provenienta.
Ordonarea materialelor în cadrul fiecarui nivel s-a facut în raport cu frecventa dt'scope-
ririlor, functionalitatea obiectelor posibilitatea de încadrare cronologica mai strînsa. 1\fate-
l'ialul arheologic a fost grupat pe aceste considerente dupa cum urmeaza:
1. 1.\Iateriale ceramice caracteristice unor 6. Cani
5
;
grupe de populntii neromane sau în curs de 7. Capace;
romanizare ; 8. Chiupuri ;
2. Strachini, castro:me, cupe
4
; 9.
3. Amfore; 10. Obiecte marunte
6

4. Urcioare;
5. Oale;
Pentru consultarea la catalog, am denumit fieca.re obiect cu nivelul carum u
apartine, categoria. din care face parte potrivit enumerarii de mai sus, numarul de ordine în
cadrul categoriei respective, începînd cu numarul 1 la fiecare nivel.
S-au enumerat elementele tehnice definitorii, la ceramica: calitatea pastei, culoare, fini-
sajul, decorul, dimensiunile analogüle pentru forma. Pentru dimensiuni am în
catalog urmatoarele prescurtari: d = diametrul; df = diametrul fundului; dg = diametrul
gurii; ùmax = diametrul maxim ; gr = grosimea ; î = înaltimea; L = lungimea; 1 = latimea;
'fS = terra sigillata; preRcmtarile hihliografice a par la încPputnl volumului; dimensiunile
sînt date în cm.
z H. v. Petrikovitz, Grundsützliches zur Beschreibung
romisclrer GefiiPkeramik, Novaesium, V, p. 118: ,Die
meisteu Datierungsanhalte für rômlsche Gef!iOkeramik
heruhen primar auf Schichten und Fundzusammenh!ingen
die irgendwic mit datierten geschichtlichen Ereignisscn,
kausal verbundcn werdcn, ersatzweise auf Stratlgraphien
und cnlwicklungsgeschichtlichen Reihen. Über die Un-
slcherheitsfaktorcn der angeführten Datierungsgrundlagen
wurde schon viel geschrieben. Sie werden durch das
unumganglichc heuristische Prinzip des Vergleichs noch
vermehrt".
a Nu am eliminat unele forme ce puteau fi
antrenate din nivclurile anterioare, deoarece nu lntot-
deauna intinderea in timp a folosiril respecti-
velor forme. l'lien tionâm a ici ca materialul arheologic care
ne-a stat la dispozltle spre a fi selectionat cuprlns ln
catalog provine dln sectoarele conduse de autorli acntul
178
capitol de r. Barnea.
' Atlt aceastâ categorie, cit vasele de turnat, nu au
Inca ln llteratura româneasca de specialitate, ln parte
nici ln cea europeanâ, o terminologie bine stabllltii, comuna.
5
Oalele cànlle sint catcgoriile cele mai neglljate ln
puhllcatllle de materiale arheologice, inclt ne-am
viizut ln situa Ua de a nu avea decit cu rare exceptll analogll
bine datate. Atragem atentia insa ca, prin speciflcul
lor, mal legat de product(a provinciala uzul eomun, a ceste
categorii de vase au o importanta deosebila ln
aspectelor niai restrinse, locale regionale, ale evolutlei
culturil materlale ln epoca romana.
• În aceastâ categorie am inclus toate ohiectele marunle
uzuale de arta minora, grupate dupa criteriile generale,
prezentate mal sus, tlnlnd seama in plus de malcrialul
din care au fost produse: lul, sliclà, os, metal. platrli.
www.cimec.ro
CA T ALOG*
Fig. 1 10. in p!uninlul vin D, S V Il ln, 1971
Vas de tlp Hamangia, pasta bine aleasa cil
bucatele marunte de cloburl carbune, arsâ
in interior, bruna in exterior: slip fin ln
exterior, decor lustruit cu lmpresiuni puncti-
forme; dg= 10; dmax = 27 ; 1 = 25; D.
Berciu, Cu/tura Hamangia, 1, 1966.
p. 67, fig. 24/1, de la Mangalia; V. Volschi
lrimia, Pontica, 1, 1968, p. 68 - 69,
fig. - 38, Manga/ia $1 Limanu; Inca un vas
Hamangla provenind de la Adamclisi se afhl ln
l\luzeul de arheologie din Constanta.
Fig. ill. 1(1) D, SVII, 1974
Fructiera, fragment piclor ; pasta gri, flna,
slip negru, decor lustrult, in benzi orizontale ;
d = 7; i = 7,5; Exemplar asemaniitor la
Poiana, SC IV, 3, 1952, p. 208 fig. 29/2;
fig. 84.
NI 1(2) D, SVII, 1971
Fructlera, frasment piclor; pasta finii.,
deschisll; d = 12 ; i = 7 ;
p. 170 (sec. 1 i.e.n. - 1. e.n.).
m1w
Fructiera, fragment, lucraU cu mina ; pasU
zgrunturoasa de buna calitate, slip gros bej
deschis; d = 40; i = 5.
NI 1(-i) A, SIVa, 1971
dacica, fragment, JucraU cu mina ;
pasla zgrunturoasa brunl-rOfC&tA cu nisip
calcar, decor alveolar pe buzl; 1 = 7.
NI 1(5) D, SI. 1974
Oali\-borcan, fragment, lucratii cu mina ;
pastii de proasta calitate, cu bucatele de calcar,
slip propriu bej-galbui.
NI J(G) D, SI, 1971
Oalii, fragment, lucratâ cu mina; pas ta asprâ.
hej gâlbuie, cu cuart, cioburi pisate cârbune;
d = 14; 1 = 9;
Dt·coratâ cu brlu alveolar pe umAr, ca la
Poiana, faza tlrzie, llfoigrad, fig. 76;
pl. LXXV/7.
NI 1 (7) A, S IVa, 1971
Oalil, fragment. lucratii cu mina; pastâ cu
nisip, calcar scoici; alveole
pe huzi\ spre r:x;terior; d = 18; 1 = 6.
NI 1(8) U. SIVa, 1971
Oala frngment, lucralii cu mina; pastii cu
nisip ciirbune, bruna ; incizii oblice pe Iii-
timea buzei alveole rare pe muchla exte-
rioarà; 1 = 3,5.
NI 1(9)
Oali\ lucratii Cil
;
d = 17; i = 5.
A, SIVa, 1971
mina; pastli de huna calitate,
eresliiturl largl pe buza;
.\1 1 ( 10) D, SI, 1971
Oal:l, fragment, lucrata cu mina; pasta cu
scoici, brunii-negricloasa; d = 16; i = 3.
l\1 l(lla) D, SI, 1971
Onlii, fragment diu hllzi'i, lucratii cu mina;
--------·----·---------
past:l neagrii eu (l':J.lcar, l'iuhuri);
alveole pe I.n1zii ; ù = 12 ; i = :J.
NI 1(11b) ibidem
Fundul oale (fragment); d = 10.
Fig. 145 NI 2(1) D, SI, 1971
Vas (cupa ?) de factura elenlstlcli., fragment
atlpic ; pastli. flnâ angobii
bruna-neagrâ ;
Cf. Capu/ Dolojman, M. Coja, BMI, 41, 1972, 3,
fig. 3/11.
Fig. 111. NI 2(2) D, SVII, 1973
Cupii, past:i f!na, caolln ; angobâ
catâ mata; dmax = 12; i = 4,5;
Ca la Sirmium, O. Brukner, pl. IV /8 (sec. 1 e.n.).
NI 2(3) D, SV II, 1973
Strachina TS, pastâ finâ, bej, angobii ciiràmizie-
bruna-sldefle; d = 18; i = 2;
Holwerda, pl. III/367, 374 (pergamiana);
Drag., p. 20, fig. 13/2 (sec. I i.e.n. - I e.n.).
NI 2(4) D, SVII, 1974
Strachinii, fragment, pasta finâ, caolin, slip
portocallu mat ; d = 22 ; 1 = 2,4 ;
Knlpowitsch, p. 29 (prima jum. a sec. 1 e.n.;
Robinson. (.;, 4!J (sec. 1 i.e.n. - I e.n.).
NI 2(5) D, SI, 1973
Strachlna, pastA fln ii, bej, slip ciirâmlzlu mat;
d= 25; i= 3;
Evolueazl din forma Waagé, pl. Il, 17 p.,
elenlstic tlmpuriu.
NI 2(G) !(naos), 1972
Strachln:l TS, pasta ciirâmlzle, angobli.
portocalie ; d = 24 ; i = 4 ;
Robinson, M.1 (mljl. sec. 1 e.n.); Knipowltsch,
fig. 12/2 (sf. sec. 1 i.e.n. - incep. sec. II e.n.).
NI 2(7) A-B, SI (naos), 1972
Strachinà, TS, pasta angobâ bruna
la exterior ;
Waagé, nr. 75 - 79, pl. II - III.
Fig. 142. NI 3(1) A, SV bis, 1971
Fig. 1-t 1.
Amforà, fragment; pastii ciiramizle, slip alb-
vcrzlli ; dg = 4 ; i = 12,
Callender, p. 20. pl. III b, nr. 2 (a doua jum.
a sec. 1 l.e.n.).
NI :1(2) D, SV Il, 1973
Am fora, fragment; pastâ càriimlzle aspra
cu pigment mgru; slip propriu;d=1:l;i=6;
forma tlmpurle de la Zeest, pl. II/9
a (sec. VI- V i.e.n.).
Fig. 112. NI 3(3) D, SV II, 197 4
Fig. 112
Amforà, fragment funù; pas ta cu mult nlsip
bej ; slip roz-gâlbui ; df = 4 ; i = 9 ;
Ca la lfistria, Materlale 7, 1969, movila XVI,
p. 258, fig. 23 (sec. 1 - Il e.u.) .
145. NI 3(4) A, SIII- IV, 1\l';'O
Amfora, fragment fund ; pasla cu nlsip, ro,-
catii, df = 8 ; 1 = 2S.
• Alcâtuirra nu respecta lntrutotlll catalogul.
179
www.cimec.ro
Fig. 142. NI 3(5) D, SV Il, 1973
Amfora, fragment fund; pasta flna, caramizle;
df= 5; 1 = 6;
DerivA din Zeest, pl. XXIV/53 g (sec. Ill-
II l.e.n.).
Fig. 141. NI 6(1) D, SVII, 1973
Oala, fragment; pasti albicioasA cu pigment
negru; d = 14; t = 2,5.
Fig. 142. NI 7(1) D, SI, 1971
Capac fragmentar; pastA albA asprli cu pig-
ment negru ; d = 13 ; 1 = 5.
Fig. 143. Nil 1(1) D, Sla, 1970
180
dacicii, fragment, lucratà cu mtna ;
pasta zgrunturoasa, d = 22; 1 = 6.
Nil 1(2) D, Slla, 1972
Oahl, fragment de buza, lucrata cu mina ;
pastA bine aleasli, ln tnte-
rlor, cu slip gros, ln exterlor ;
alveole pe buza; d = 16; t = 3.
Nil 1(3) D, Slla, 1972
OalA, fragment buza, lucratA cu mtna ; pasta
relatlv bine lucratA, neagrA ; d = 16; 1 = 4.
Nil 1(4) D, Slla, 1972
OalA, fragment de buza, lucratli cu mina ;
pasta bej-cenulJie ; d = 20 ; 1 = 5 ;
pl. LVII/2.4 (sec. 1 l.e.n. - 1 e.n.).
Nil 1(5) D, SVII, 1974
Oala, fragment buza, lucratii. cu mtna ; pasta
neagra; d = 18; 1 = 5.
Nil 1(6) D, SVII, 1974
Oalli, fragment buza, lucrata cu mina ; pastâ
caramlzle cu slip bej, fln ; d = 14 ; 1 = 4 ;
pl. LXXIX/3.
Nil 1(7) D, Slla, 1972
Oala, fragment de perete, lucrata cu mina ;
pasta poroasii ; decor cu milturica ; 1 = 6.
Nil 1(8) D. Slla, 1972
Oala, fragment perete, lucratii cu mtna ; pastà
relativ bine lucratA, bej-cenu,le ; decor de
impresiuni scurte, oblice pe umAr; 1 = 4,5 ;
Ornament aflat tn provlncla Dacla IncA ln
sec. IV l.e.n., cf. Crl,an, p.l XXV /8.
Nil 1(9) D, Slla, 1972
Oala, fragment fund, lucrau cu mina ; pastà
zgrunturoasà cu cloburl, pletrlcele, Inegal
amestecatâ, arsa secundar; d.f. = 13;
1= 6.
Nil 2(1) D, SI, 1973
Cup:l TS ; pastii. bej, angobli intensll.;
d = 18; i = 3,5;
Tip Tschandarli Urzlu (sf. sec. 1 - tncep.
sec. Il e.n.) Holwerda, pl. 111/394; forma
Drag. 33.
Nil 2(2) A-B, SI (narthex), 1972
Strachin:'i, fragment; pasU angobll.
portocalii ; d = 12,5 ; 1 = 4 ;
Robinson, G.35 (prima jum. a sec. 1 e.n.).
Nil 2(3) D, SI, 1971
Strachinà, fragment ; pastll. bej, angobll.
lucioasa ; d = 24 ; t = 3.
Holwerda, pl. II 1/372 ( Pergam) ; Knlpowltsch,
Il/21 (sf. sec. 1 e.n.).
Nil 2(4) D, SIIa, 1972
Strachlnli., fragment TS; flmls
Fig. 144
buza dreapta, partea bombaU dinspre fund
omatii. cu proeminente paralele, fine; d =
18; t = 5.
Bonis, p. 49, pl. XXI/52, XXII/1; Robinson,
H. 32, pl. 68; G. 76, pl. 66 (sec. 1 - II e.n.).
Nil 2(6) D, S l, 1970
Strachina, fragment, TS; pastà bej, ftnà,
angobà portocalie-lucloasli. ; d = 24 ; 1 = 2,5 ;
Robinson, F 4 (tradltle elenlsticli.) ; Terlsse,
fig. 30/1 ; Nouaeslum V, pl. 54/3 (derivA din
aceastà formA).
Nil 2(6) D, S 1, 1970
Strachina, fragment ; pastA finli., cli.ràmizie,
foarte bine frAmtntati, slip portocaliu ; d = 26 ;
1= 3;
Ca la Martre de Veyr, Terisse, fig. 31.
Nil 2(7) D, SI, 1971
StrachlnA, fragment; pasU finli. slip
grl-negriclos (terra nigra); .d = 16; 1 = 3.
La Slrmlum,lmltatle dupa terra nigra(sec.IIe.n.);
O. Brukner, pl. 1 II/4.
Nil 2(8) D, SI, 1972
Strachinli., TS, fragment; pastli. bej, angobà
portocalie lucioasà; d = 18; 1 = 3.
Waagé, Hesperia Il/1. pl. IX/108 (sec. 1 - Il
e.n.).
Nil 2(9) D, SI, 1971
Strachlnà, TS, fragment; pasta càrli.mlzle,
angobA Iucloasii; d = 12; 1 = 4,5.
145. Nil 2(10) D. sn. 1971
Fig. 143
StrachlnA, TS, fragment; pastà angobii
intensà ; pe buzà, decor cu barbotinii,
frunza ; d = 10 ; 1 = 3 ;
Holwerda, pl. IV /585 (sec. I - Il e.n.); Drag,
35, epoca Flavllor.
145. Nil 2(11) A, Tl, 1971
Castron, TS, fragment; pesta caramlzle, ango-
ba ; distrusa ln cea mal mare parte.
H. Ricken, Ch. Fischer, Die Bilderschüsseln
der romischen Topfer von Rheinzabern, Mate-
rlalen zu R!lmlsch-germanlsche Keramik, 6,
Frankfurt am Main, 1963, T. 116 (a doua jum.
a sec. Il e.n.).
Fig. 145. Nil 2(12) A. SV, 1971
Castron, TS, fragment; pas là ciiramizie, angob:l
ro,te intensii.; Drag. 37 ; F. Hermet, La Grau-
fesenque, Paris, 1934; epoca Flavllor.
Fig. 144. Nil 2(13) D, SVII, 1973
Strachlna, fragment; pastà asprà, ciiriimizle.
slip mat, clirli.mlziu ; d = 22 ; 1 = 3 ;
Asemi!.nAtor la Oswald, pl. LX/5.
Fig. 144-145. Nil 2(14) D, Slla, 1972
Strachini!., fragmente de la mal multe exem-
plare; pastà asprii, bej-ci!.ràmizie, slip galben-
portocallu cu nuante sldefii; decor pe buzà
de linll tn val perle ; d = 33 ; i = 2 ;
Ca la Histrta, Materiale, 8, p. 287, fig. 9 (sec.
II e.n.).
Fig. 145. Nil 2(16) D, S la, 1971
Strachinli.-platou cu apucàtoare ; pastli. finà,
bej, slip gros gll.lbui-bej, mat; decor cu lncizll
liniare rotunde; forma Drag, 39.
www.cimec.ro
Fig. 144
Nil 2(16) D, SI, 1971
Strachinii, fragment, forma Drag. 39 ; pastâ
flna bej, slip omament cu
linli inclzate perle.
148. Nil 2(17) D, SI, 1973
Strachina, TS, fragment fund; pasta finA
angobil lucioasA ; df = 22 ; 1 = 2 ;
Tlp Tschandarll, Waagé, Hesperia, II, 1,
pl. V 1 II/90 {sec. 1 - II).
Fig. 144. Nil 2(18) D, SI, 1971
StrachinA, TS, fragment fund; pastA bej,
an goba intensa, IucioasA ; df = 5 ; 1 = 3 ;
Tip Tschandarll. Waagé, Hesperia Il, 1, pl.
IX/95.
Fig. 143. Nil 2(19)
StrachinA,
pastà linA,
i= 3,5.
D, S lia, 1972
fragment, imltatle terra nigra;
bej, slip negru-sldefiu ; df = 10 ;
Fig. 144. Nil 2(20) D, SI, 1971
Strachinà, TS, fragment fund; pastA bej,
finil, angobâ lucloasA, decor cu lmpre-
sluni ob lice dispuse circular ln interior; 1 = 1,5 ;
Waagé, Hesperia Il, 1, pl. X/241 - 250.
Fig. 143. Nil 2(21) D, Slla, 1972
Castron, fragment; pasta finA
decor cu rotita ln trei benzi de mArimi dlfe-
rite ; d = 24 ; 1 = 3 ;
Ca la Hislria, Materiale, 7, 1959, p. 287, fig. 9/3
{sec. Il. e.n.).
Fig. 144. Nil 2(22) D, SI, 1970
Fig. 144
Castron, fragment, pastâ flnli, bej, slip clirii-
mizin deschis ; d = 20 ; 1 = 2,5 ;
Formâ de provenientâ La Tène, la Strmium,
O. Brukner, · pl. Vl/4.
148. Nil 2(23) D. Sla, 1970
Strachinâ, fragment, pastà bej, slip de cali tate
inferioarà brun-bej, decor cu roUta ln trei
registre; d = 14; 1 = 3;
Traditie la Tène, O. Brukner, pl. V 1/6.
NU 2(2-1) D, Slla, 1972
Strachinâ, fragmente numeroase; pastil gal-
benâ, slip (unele fragmente au
impresiuni cu roUta) ; d = 22 ; 1 = 4 ;
Waagé, Hesperla, II, 1, pl. VIII/81 {sec.
1- II e.n.).
Fig. 14-t. Nil 2(25) D, SI, 1972
Castron fragmentar ; pastil. aspril. cârâmizle,
slip de calitate inferioarli. ; d = 25 ; 1 = 5.
Nil 2(26) A-B, S(naos), 1972
Castron (fructleril. ?), fragment ; pastil cilril.-
mlzie, slip ; 1 = 4 ;
Robinson, G.32 {sec. 1 - Il).
Nil 2(27) D, S 1, 1970
Castron, fragment ; pastà asprâ albà, decor
cu caneluri pe buzil. ; d = 22 ; 1 = 2.
Gose, 482, Claudius - Vespasian.
Nil 2(28) D, SI. 1970 {neilustrat)
Strachinà { ?), fragment perete ; pastâ albii
flnil, cu smalt giilbui ; omament cu barbotinii
acoperit de verde-ollv {singurul exem-
plar la Tropaeum) ;
Drag. TS, p. 100 {sec. II - III e.n.).
Fig. 144
148. Nil 3(1) D, SI, 1970
Amforii, fragment glt ; pastii asprii albA {mal
multe fragmente) ; dg = 8 ; 1 = 12 ;
Ca la Jllslria, Materiale, 7, 1959, p. 258, fig.
23 {movila XVI) {sec. 1 - II e.n.).
P'lg. 144. Nil 3(2) D, SVII, 1974
Amforil. fragment glt ; pastil ciiriimlzle ; dg =
14; t = 7;
Dresse!, tlp 4 {sec. 1 l.e.n. - 1 e.n.).
Nil 3(3) D, S l, 1973
Amforii, fragment ; pastil. zgrunturoasA cu
pletricele cuart. cil.râmlzle; dg= 12; t = 7 ;
Variantil. Dresse], tlp 4.
Fig. 146. Nil 3(4) A, SIVA, 1971
Amforil, fragment ; pastâ cil.riimlzle ; dg =
11,5; 1 = 6;
tnrudltA cu Zeest, pl. XIV/30 b {sec. 1 l.e.n. -
1 e.n.).
Fig. 144. Nil 3(6) D, Slla, 1972
Amforà, fragment ; pastil finii, fil.lnoasA, bej ;
slip brun-negru mat ; dg = 17 ; 1 = 9 ;
FormA ca la Novaeslum V, pl. 25/1, August -
Clau diu.
Nil 3(6) D, Sla, 1971
Amforà, fragment ; pastil ciiriimlzle ; dg-= 14 ;
1 = 12;
Asemànâtor cu Novaestum V, pl. 24/10.
Fig. 146. Nil 3(7) A, SIII, 1969
Fig. 146
148.
Amforii, fragment ; pastii cil.riimlzle-brunl
(v. Nil 4(8); dg= 11,5; 1 = 9.
M. SC IV, 22, 1971, 1, fig. 8/1, p. 29;
A Ril.dulescu, Pontlca, 8, 1975, pl. Xlf2a
(sec. II e.n.).
Nil 4(1) D, SIIa, 1972
Urclor, fragmente dln mai multe exemplare;
pastâ aspra, càràmlzle, slip portocaliu sau
brun; d = 13; t = 3,5;
Gose, 237 (sf. sec. 1. e.n. - tncep. sec. II);
Bonn er J ahrb, 162, 1962, p. 308, fig. ?a,
Hadrian.
Nil 4(2) D, S 1 la, 1972
Amforet:'i, fragment; pastà zgrunturoasâ cu
pletricele, (mai multe exemplare);
dg= 5,5 ; 1 = 3.5 ;
O. Brukner, fig. 17; pl. VII (Sirmium) {sec.
1 - II); Novaesium V, pl. 85/4. Augustus -
Claudius.
Nil 4{3)
Urclor, fragment ; pasta
brun ; dg = 7 ; i = 3 ;
D, SI, 1971
finâ bej, slip
A. Ràdulescu, Pontica, 8,
(sec. 1 - II e.n.).
1975, pl. Xf3a
Fig. 146. NU 4(4) D, Sla, 1970
Urclor, fragment ; pastâ flnâ ciiramizie, slip
dg= 2,2; dmax. = 4,1 1 = 3.
Novaesium V, pl. 19/13.
Nil 4(5) D, SI, 1971
Urclor, pastâ zgrunturoasâ, caolin, albA;
dg= 6,5 ; 1 = 4,5 ;
E. Bonis, pl. XXV /11. Claudius; Nouaeslum V,
pl. 19/4.
Nil 4(6) D, S l, 1973
Urclor, pastl!., finli, slip lntens, sidefiu ;
dg= 6; t = 4.
181
www.cimec.ro
Fig. 146
148. Nil 4(7) D, SIV. 1973
Urclor cu gura trilobata, paslli aspra, caolin,
slip proprlu, alb; caneluri fine pe gît ·gurii;
i = 14;
A. Radulescu, Ponllca, 8, 1975, pl. Vlll/2 a
(sec. II. e.n. ).
Fig. 146. Nil 4(8) D, SV Il, 1973
Urcior, lund fragmenlar, pasta flna gri; dl =
12; 1=2,7;
M. Ba SC IV, 22, 1 !171. 1, p. 29, fig. 8/1.
Nil 4(9) D, S l, 1 !170
Urclor, fragmentar, pasta fina roz-glllbule;
df= 7,5; dmax= 19; i= 9.
A. Radulescu, op. cil., pl. V Ill/2 a.
Nil 4(10) D, Sla, 1970
Urcior, toarta in torsada, pastli finii, bej, slip
lntens-mat; d. tortil = 3 ; 1 = 7,5 ;
Robinson, F 68.
Nil 5(1) D, S la, 1970
Oalii, fragment, pasta asprii. cu pietrlcele
miirunte, arsà secundar; dg= t-t ;
f = 5;
E. Bonis, pl. VII/1; tlp in ccramica
belgicll.
NU 5(2)
4
D, S la, 1970
Oalll, fragment, pastii gri, flnii aspra, in spi\r-
tura ; dg = 20 ; 1 = 5 ;
E. Bonis, pl. VII/1 (forma generalii).
Nil 5(3) n. sr. 1971
Oalii cu tuartii, fragment, paslà caulin eu
nisip, alba, cu urme de ardere scrundarii ;
dg= 16; i = 4;
Al. Suceveanu, SCIV, 18, 1!167, 2. p. 216.
fig. 4/22 (sec. II e.n.).
Fig. 147. Nil 5(4) D, SIA, 1970
Oalll fragmentarà, pastii. .. ciment",
inchisâ ; dg= 15 ; 1 = 8;
E. Bonis, pl. 111/7. sec. 1, traditie La Tène.
Nil 5(5) D, S lia, 1972
Oalà-castron, fragment, pastà asprà
slip proprlu; dg= 22; i = 5,5;
Novaesium V, pl. 11/5.
Fig. 146. Nil li(G) A, S II 1, 1969
Oala, fragmentara, pastà cariimizie, slip
pe jumatatea supcrioarii; dg= 18; 1 = 23;
Robinson, J. 56 (sec. Il e.n.).
Fig. 117. Nil 5(7) D, S Il a, 1972
Oalii-caslron, fragment cu trei tort!, pasta
fina fiiinoasà, roz-gàlbuie, angoba ciiriimlzle
mata; dg= 17,5; df = 7; toartii laU de 4.
Fig. 116. Nil 5(8) D, S la, 1970
Oalii, fragment, fund, pastâ zgrunturoasà
carâmizie, gr! in spârturii ; df = 8,4 ; 1 = 6.
Nil 5(9) D, S 1, 1971
Oalâ. fragment perete, pasta asprâ alba, pe
pintee briu puternlc dezvoltat in relief, ornat
cu lmpresluni rotunde ; 1 = 3.
Fig. 147. Nil G(1) D, SI, 1970
182
Canità, fragment, pastii. fina cllramizie, slip
brun mat; dg= 8; i= 2.8.
Histria, M. Coja, SCIVA, 25, 1974, 1, fig. 2/3.
pl. 1/4, p. 40 (sec. II e.n.).
NU G(2) A, SIV, 1970
Ciinltâ, fragment fund, pasta cariimlzie ; df =
3,5 ; dmax = 5.
Nil 7(1) D. Slla, 1!172
Capac, fragment pasta alb-gâlbulr: d = 14;
1= 4,5.
Nil 9(1) D, S la, 1 !171
Opalt, fragment, pastà alb-giilbuie, urme de
slip brun-gâlbul lucios ;
Iconomu, p. 14; fig. 24-26 (sf. sec. 1 e.n. -
lncep. sec. II e.n.); provenlentà ltalicâ.
Nil 9(2) D. S la, 1971
Opalt, fragment, pastii cllrilmizie, slip
aprins, mat. Pcrlzweig, nr. 75, (mijl. sec. 1 e.n.);
T. Szcntlélcky, nr. 143a, p. 101 (mijl. sec. 1 e.n.).
Fig. 148. NU 10(1) D, Sla, 1970
Statuetà, fragment, trracotil, rcprezentind un
cap de cfl'b; fa!a eslc turlilii inainte de ardere;
imilii exemplare cu executie mai buna : Cata-
logue des figurines grecques de terrecuite, Con-
stantinopol, 1908, pl. VII/7, nr. 2 215 M!Jrina,
Il, pl. 224/h, nr. 1 588.
Fig. 147. NU 10(2) )), S 1, 1 !172
Cutlt de fier, fragment ; 1. = 18,5 ; [max =
3,2 ; gr = 0,5.
Fig. 149. NIII 1(1) D, Slla. 1 !)/2
Fig. 149
Oalii, fragment de lmzii. lucratii cu mina:
pasta relatlv fina, incizii obli<"c pc
buza; dg= 20; i = 2;
Analogie la Moigrad, pl. !.XX IY /1.
NIII 1(2) A, SIY, 1!170
Oala lntreaga, lucrnlii cu mina ; pasl:1 hruml-
pu tin dg= H ;
dmax= 1!1; df= S,5; î= 17.
NIII 1(3) A, ::iY. !!J'ill
Oalii, fragment, lucratà c11 mina; paslù puroas;\
cu nlslp, alveole pe buzà in cxlcrior;
dg= 18; 1 = 11.
150. NIII 1(4) D, S 1 ln, 1 \J/2
Oalâ, fragment de buza, lucratii l"ll mina ;
pasta asprii bine aleasii., asemiinaloarc cele!
.. ciment" romane, ; al\·cule pe
buzli.; dg= 15 ; 1 = 5.
NIII 1 (li) D, S lia, 1 97:.!
Oala, fragment de buzli., lucratà cu mina;
pastâ cu scolcl pietrlcele de calcar, gri ; buza
râsfrintâ cu lmpresiunl alveolare fàcu tc cu llO
instrument ascutlt; dg= 15 ; i = 5.
NIII 1(G) D, Slla, 1 \J'il
Oala, fragment de buzâ, lucratâ cu mina : pastà
foarte bine aleasii., cu scoici cioburi pisate,
sub buzâ este aplicatà o purtïune
scurtii de briu alveolar ; dg = 18 ; i 7.
Fig. 149. NUI 1(7) D, Slla. 1'372
Oala, fragment de buzii, lucrata cu mina ;
pastii decor alveolar, fin,
pe buzli. pe umar; dg= 12; dmax = 16;
1= 6.
NUI 1(8) D, S lia. 1972
Oalâ, fragment de buzâ, lucratà cu mina;
pasta bine lucratâ, cu cloburi scoici,
neagrii; pe buzli. impresiuni cu un instrument
rotund; dg= 11; i = 4.
NID 1(9) A, S III, 196!1
Oalli. fragment de buza, lucratâ cu mina ;
pastâ slip Justruit (mal mullc
www.cimec.ro
exemplare pasta, fragmente atipice) ;
dg= 35; 1 = 6.
N'III 1(10) D, Slla. 1972
Strachinà, fragment. Iucratà cu mina ; pastà
cu scoici pietrlcele, in exterior slip
gros, fin. negru ; buza cu proeminente ; i = 4,5
Fig. 149. NIII 1(11) D, SUa, 1972
Tipsie fragment, lucratii cu mina (mai multe
exemplare) ; pastil. poroasii, neagril.; df = 12 ;
dg= 15; 1 = 5.
NIII 2(1) D. Slla, 1972
Strachlnil., TS, fragment. pastil. bej-caramizie,
an goba inchis, lucioasii ; dg= 24 ; 1 = 2,5 ;
Waagé, pl. XII/18, TS occidentalâ.
NIII 2(2) D, SUa, 1971
Strachlnil., TS, fragment, pastà fainoasa, cil.râ-
mizie, angoba cil.rilmlzle, strlurl fine sub buza
ln lnterlor exterlor; dg = 24 ; 1 = 4,5 ;
Knlpowltsch, pl. 1/1 a; provenlenta micro-
aslatica.
NIII 2(:J) D. sn. 1972
Strachina, fragment, pastâ flna galbule, slip
portocaliu, mat; decor ln barbotlna pe buza;
dg = 13 ; 1 = 2.5 ;
Knipowitsch, pl. II/23 (sec. 1 e.n.); Robinson,
G.61) (sec. 1 - II e.n.).
Fig. 150. NIII 2(4) D. SVII, 1973
Strachinii, TS, doua fragmente de perele.
ornate cu semiove cerbi ; pastâ bej, angobii
slriiluciloarc ;
Kamitsch, pl. XXVI/9. Domltlan- Traian.
NIII 2(1i) D, Slla, 1972
Strachlna, fragment, forma Drag. 39, pastii
bej, flmis mat ; omament de
puncte cercurl concentrlce; frunze stlllzate.
Apulum. lnv. 5 963 (a doua jum. a sec. II
lncep. sec. Ill e.n.) (lnformatie Dan Isac).
NIII 2(6) o. svn. 1973
Castron, TS, fragmente de la mal multe exem-
plare, pastii portocalie, angoba caramlzie
putln lucioasa, decor cu barbotlna.
NIII 2(7) D, SI, 1973
Castron, TS, fragmente, pastii bej, slip
lucios, decor cu rozete de d.imenslunl variate.
H. Ricken, Ch. Fischer, op. cit., sec. II e.n.
NIII 2(8) D, SUa, 1972
Strachina, fragment fund ; pastii aspra
cu angoba de proastA calltate ln lnterlor ;
df= 11;
La Dinogetia, Gh. SCIV, 9, 1958, 1,
p. 61 fig. 7/1-2 (sec. II. e.n. ).
Fig. 149. NIII 2(9) D, S lia, 1972
Strachlnâ, fragmente de la mai multe exem-
plare, pastii fina, bej sau cil.riimizle, slip eil.ra-
mlziu sau dg variazA lntre 12
Formil. Drag. 32.
NIII 2(10) D, S lia, 1972
Strachina, fragment, pastii angobâ
san ; dg = 20 ; 1 = 2.5.
Robinson, F 34.
NIII 2(11) A-B, SI (naos), 1972
0, SUa, 1971)
Strachina fragmentara (mal multe exemplare);
pasta bej sau eil.ramlzle, sllp bej deschJs; decor
culmpresinni alveolare pe buzil.; dg= 14 - 16.
Fig. 151. NIII 2(12) D, S lia, 1972
Strachina-castron, nenumarate fragmente.
passim; pasta fâinoasâ, fin à san aspri, sllp
brun, ncgru san portocallu ; decor format dln
lmpresiuni prelungl, oblice (la unele exemplare)
pe umar; dg= 16 - 20;
Sirmium 11, pl. XXj71, nr. 7a, tip de sigil/aia
chiara.
NIII 2(13) D, SUa, 1972
Castron bitronconlc, fragment ; pastâ asprii
; dg = 22 ; i = 5.
Sirmium II. pl. XXII/75, nr. 2.
NIII 2(14) A. SIV, 1970
Castron bitronconic, lntreg; pastâ brunil.-cenu-
cu slip formil. Drag. 44 ; dg = 14 ;
df = 4.3 ; 1 = 8 ;
Robinson, K 51 (mljl. sec. Ill e.n.).
Fig. 149. NIII 2(16) A, SIV, 1971
Castron, fragment ; pastli ; dg =
20; 1 = 7.
Fig. 151. Nlll 2(16) D. SUa, 1972
Fig. 150
Castron, fragmentar; exemplare numeroase,
pastA asprii alb-gàlbule, slip bej-brun ; dg = 24 ;
1= 6;
Sirmium 11, pl. XXIII/76, nr. 1.
151. Nlll 2(17) 0, Slla, 1973
Castron, fragment ; pasta aspril. alba-bej,
arsâ secundar; dg= 24 ; 1 = 6.
Sirmium Il, pl. XXII/75, nr. 12-13.
Fig. 151. NIII 2(18) A. S IV, 1970
Strachinâ, lntreagii ; pasta câriimlzie, partial
acoperitii cu slip dg= 18; df = 15;
1= 3,5;
Sirmium II; pl. XXI/72, nr. 3 (sec. III c.n.).
NIII 2(19) A, SIY, 1971
Strachina, fragment buza; pastll as pra glllbuie.
Fig. 150. NIII 2(211) A-B, S 1 ( exonartbex), 19/3
Strachina, fragment; buzil. ca cele anterioare,
omatll ln sa cu inelzll oblice pe margine;
Sirmium II. XXIf73, nr. 1 (sec. 111 e.n.).
Fig. 151. NIII 2(21) D, Sla, 1972
Strachlnii, fragment (mal multc exemplare);
pastâ cârllmizle, slip ro5u san brun
dg = 25 - 26 ; 1 = 3,5 ;
lnrudit cu Sirmlum 111, pl. XV /8. imitatie,
dupa sigillata clliara.
NIII 2(22) D, Slla, 1972
Castron-urnii, fragment buzâ; pastil. fini!. cil.ril.-
dg= 25 ; 1 = 6,5.
NUI 2(23) D, S lia, 1972
Castron, fragment fund; pasti!. flnâ carâmizie,
slip palld ln lntcrior; df = 7,5 ; 1 = 2.
NIII 2(24) D, Slla, 1972
Castron, fragmenl fund; pastii fiiinoasâ roz-
gàlbuie, slip caramiziu intens ln lnterior
partial ln exterior ; df = 6 ; 1 = 3 ;
Holwerda, pl. 111/375, la Olbia; imita ceramlca
pergamianil..
NIII 2(26) A, SIV, 1971
Castron, fragment fund; pastll ciiramlzle;
df = 4; 1 = 3.
NIII 3(1) D, Slla, 1972;
Amforll, fragment glt; pastil. finll, cariimizie;
toarta imedint sub buzâ, pe umar; dg= 16;
183
www.cimec.ro
dmax = 22 ; 1 = 14 ; Poplllan, Dacla 18,
pl. 1/2 (sf. sec. II e.n.).
Fig. 152 NIII 3(2) D, S lia, 1971
Amfora, fragment; varlanlli a tlpulul anterlor,
pastâ flnli. alb-glilbule; dg= 15 (sf. sec. II -
ln cep. sec. 1 Il).
NIII 3(3) D, S lia, 1971
Amforà, fragment glt; pasta asprli, clirli.mlzle;
dg= 14 ; 1 = 10;
Zeest, pl. XXXII/77 (sec. II - III e.n.);
Popllian, op. cft., pl. II/1-2.
NIII 3(4) D, SI, 1973
Amforli., fragment buzli.; pastli. asprli.,
lnchlsa; urma unel tortl maslve lmedlat sub
buzli.; dg= 18; 1 = 7 ;
Zeest, pl. XXXI/75 a (sec. II - III).
NIII 3(5) D, SIIa, 1971
Amfora, fragment buzli.; pastli. flnil carilmlzle,
slip proprlu ; dg = 14 ; 1 = 4.
NIII 3(6) D, svn. 1973
Amfora, fragment fund; pastil asprli. cilrli.mlzle;
dmax = 7,3; df = 3,8; 1 = 14,5;
Cf. Dresse!, nr. 17.
Fig. 151. NIII 3(7) D, S lia, 1972
Amfora, fragment fund; pastil aspril cli.ra-
nùzie, slip alb-gillbul; df-4,7;
Zeest, pl. XXXVII/93, p. 117 (sec. II- III e.n.).
Fig. 152. NIII 3(8) D, Slla, 1971
Amfora, fragment fund; pastli. asprli. cilrli.mlzJe,
grl in sparturli.; df = 10; 1. plclorulul = 4,3 ;
t. totalil = 6.
Nlll 4(1) D, S lia, 1972
Urclor, fragment; pastli. flnli., aspril ln sparturli.,
ciiramlzie, sl.lp lntens ; dg = 2,5 ; dmax =
11;1=7;
Gose, 374 (sec. I - II); M. Coja, SC IVA,
1974, 1, pl. 1/1 (sec. II -III);
Fig. 152 NIII 4(2) D, S lia, 1971
154. Urcior, fragment buza; pastli. falnoasa bej,
slip ; dg = 6 ; 1 = 3,5.
NIII 4(3) D. S lia, 1972
Urcior, fragment buzli.; pastii bej-cliramlzie,
slip ; dg = 7 ; 1 = 3.
NIII 4(4) A, S III, 1969
Urclor, fragment lund ; pastli. caramlz!e; df =
9 ; dmax = 30 ; 1 = 20.
Fig. 152. NIII 4(5) A, S IV, 1971
184
Urclor, fragment fund; pastli. fina cli.rli.mlzle,
arsli. secundar; df = 6; dmax = 15; i = 12.
NIII 4(6) D, S lia, 1972
Urclor, fragment fund; pastli. fini brunil-clira-
mizle; df = 3,5 ; dmax = 8;
D. Popescu, fig. 114/4.
NIII 5(1) D, Slla, 1972
Oalli., fragment buzli.; pastli. asprli. grl, slip
proprlu ; dg= 16 ; 1 = 5.
Slrmlum II, pl. XXVI/81, nr. 3.
NID 5(2) D, Slla, 1972
Oalli., fragment buzli.; pastil zgrunturoasil,
; dg = 16 ; 1 = 6.
NIII 5(3)
Oalli. lntregtbllli. ; pastli.
secundar; dg= 18;
1= 9,5.
D, S lia, 1972
zgrunturoasil grl, arsl
df= 8; dmax= 18,
NIII l'i(4) D, S lia, 1972
Oalli. fragmentarli ; pastli. zgrunturoasil, brunli.-
; dg= 16; 1 = 9;
D. Popescu, fig. 113/3.
Nlll l'i(5) A, SIV, 1971
Oalll. fragmentarli. ; pasta cu nlslp, bruni-cenu-
dg= 15; 1 = 7.
Fig. 154. NIII l'i(6) A-B, SI (naos), 1973
Oalli., pastli asprli. slip ; dg cca 18 ;
i= 4;
D. Popescu, fig. 114/3.
Fig. 152. NIII 5(7) D, SI, 1973
Fig; 153
Oalii de mari dlmensiuni, fragment; pasti
dg= 18; 1 = 4.
NIII l'i(B) D, SII, 1971
Oala, cu urma unel tort!, pe umar ; pastà fini
cli.ramlzle, slip cli.rli.mlzJu; pe umar decor
lncizat cu val; dg= 14 ;
D. Popescu, fig. 108/11.
Nlll 5(9) D, S lia, 1972
Oala, fragment fund ; pastll. flnli., gr! deschls 1
df = 10; D. Popescu, fig. 110/3.
Nlll 6(1) D, S lia, 1972
Canlta dln pastli. flnii, bej, ; dg= 10;
1= 4.
NIII 7(1) D, S lia, 1972
Capac fragmentar; pastli. zgrunturoasii, alba-
galbule, ardere secundarii ; dmax = 1 O.
,1 154. NIII 9(1) A. SIII, 1969
fragmentar; pasta
ln rel.lel: IANVARI; L= 9; l= 6; 1= 3:
C. Iconomu, tlp XII (sec. 1 - II); T. Szent-
Iéleky, nr. 125-133.
NIII 9(2) D. SIA, 1971
fragmentar, rostrum ln forma de lnimA:
pastli. flnA roiJle ; omament floral pe dise ; L =
7;1=6;1=3;
Iconomu, tlp XX, nr. 550 (sec. II- III r.n.).
NIII 8(3) A, S IV, 19i0
Opalt. pastli. ; pe dise un cocot
ln relief, foarte rli.splndlt ln Dobrogca ; L = 8 ;
1=6;1=4;
Iconomu, tlp XX, 34; T. SzentWeky, nr.
184-185 (sec. II- III e.n.).
NIII 9(4) A, SIII, 1969
Opalt. pastli. pe dise reprezen-
tat un kantharo:r; L = 8,3 ; 1 = 6 ; 1 = 5 ;
Iconomu, tlp XX; L. Bernhard, nr. 300.
Fig. 153. NIII 9(1'i) D, Slla, 1972
Fig. 153
Opalt fragmentar ; pastli. bej, angobil matA
lntens ; toarta lamelarii omata cu o
rozetli. ; L = 4,5 ; 1 = 5.
154. NIII 9(6) A, SV, 1971
Opalt dln fier, fragmentar; L = 11,2; 1 = 8;
1= 5;
Gllau (jud. Cluj), castrul roman, faza ,de
piatrA", plesA aproape ldentlca, lntreagil
(lnformatle Dan Isac).
Fig. 154. Nlll 10(1a, b) D, SIX, 1974
StatuetA terra eotta, douli. fragmente poate de
la plese dlferlte; la, fragment dln bustul zeltel
Diana; 1 = 7.
www.cimec.ro
Fig. 153
154. NIII 10(2) A, SIV, 1970
Bol de stlcla incoloril., ornat cu lnclzU clrculare
liniare lm pres! uni rotunde ; dg = 6 ;
1=4,5;
Dupa M. Bucovala, este singurul exemplar de
acest tlp pe terltorlul Românlel ; analogil la
Günter Rau, ln Acta Praehlstorica et Archaeo-
loglca, 3, Berlin, 1972, pl. 181, fig. 77/4 182.
Fig. 154. NIII 10(3) A, SIV, 1970
Vas din stlclll incolorll, fragment; decor ase-
manàtor precedentulul.
NIII 10(4) A, SIV, 1970
Vas de stlcla lncolorà, fragment de fund;
df= 5.
NIII 10(5) D, SI, 1970
MArgea de sticlâ albastrii, lnchlsii, ln formii de
d = 1,4; 1 = 1.
NIII 10(6) D, S lia, 1972
MArgea de sticlii albastra lnchlsa, de formA
bltronconicli. ; d = 0,8 ; 1 = 0,5.
NIII 10(7) D, S lia, 1971
MArgea sau fusaiola de stlcla, culoare
transparenta; d = 3,3 ; 1 = 1,8.
NIII 10(8) D, SIIa, 1972
Inel de stlcla neagra, fragment ; d = 2,5.
NIII 10(9) D, SIIa, 1971
MArgea dln pastli. alba-verzule, matA, in formd
de cantalup; d = 1,7; 1 = 1,3.
Intercisa II, p. 442, fig. 94/47 (sec. Il- III e.n.).
Fig. 155. NIII 10(10) A, SV, 1971
Unealtli micA (na vetA?) dln lut ars (modelatli.
arsü, nu tiilatA dln ci'irAmldA); L = 8,5 ;
1= 2.
NIII 10(11) A. SV, 1971
Ac de pAr dln os cu lnclzate sub
capàtul rotunjlt; L = 7,5.
NIII 10(12) A- BSI,
(bazlllca ,.slmplii"), 1972
Pliicutd de gresie; 12 x 7 x 1.
NIII 10(13) D, T22, 1974
Vlrf de pilum din fier, piitrat ln sectlune ;
L = 5; 1= 0,5.
NIII 10(14) A, SIV, 1970
Unealtii de fier (armii ?) lncovolatii ; L = 38.
Sirmium Il, pl. XIV/55.
NIII 10(15)
Cosor de fier; L = 12.
A. SV, 1971
NIII 10(16) A, S III, 1969
Verlgii de bronz (inel ?) ; d = 2,3.
Nlll 10(17) A, SV, 1971
Cerce) de bronz, fragment; L = 2,3.
NIII 10(18) A, SIII, 1969
Aplicii decora ti va de bronz ; L = 4 ; 1 = 4, 7 ;
gr= 0,3.
NIII 10(19)
Ac de bronz; L = 9.
NIII 10(20)
Chele de bronz; L = 3,7.
A, SIVa, 1970
A, SVbls, 1971
NIII 10(21) A, SV, 1971
Obiect de bronz (toartii ?) ; L = 4,5.
NIII 10(22) A, SV, 1971
Toarti\ de bronz lncovolatd reprezentind un cap
de cal.
24 - c. 1813
Fig, 156. NIVA 2(1) D, SI, 1973
Fig. 156
Strachlnii TS, fragment; pastii bej, angobl
lntensii; dg= 18; 1 = 1,9;
Waagé, Hesperla II, 1, pl. IX, nr. 169 (mljl.
sec. III- mljl. sec. IV. en.).
NIVA 2(2) D, SI, 1973
Strachlnii cu toartii, fragment ; pastii bej flnii,
slip portocaliu, mat in interlor ; dg = 20 ;
1= 3,2.
NIVA 2(3) D, SI, 1972
Strachlnii bltronconlcA, fragment, pastli asprll.
bej, slip dg= 18 ; 1 = 5,5 ;
Waagé, Hesperia II, 1, pl. X, 244, tip. D (sec.
II - IV e.n.).
NIVA 2(4) D, SI, 1971
Castron, fragment, exemplare numeroase; pastli
flnii bej, slip portocallu plnii la
ornat cu impreslunl sub diametrul maxim ;
dg varlazii lntre 20-26; 1 = 4;
Waagé, Hesperla II. 1, pl. X, nr. 274 (sec. II -
IV e.n.).
NIVA 2(5) D, SI, 1973
Castron, fragment ; pastâ asprii ciirllmlzle, slip
mat cliriimlzlu; dg= 18; 1 = 4.
NIVA 2(6) A, SIV, 1970
Cupii, fragment pastli. albii-giilbuie cu nlslp ;
dg= 13 ; 1 = 5,5 ;
O. Brukner, pl. II/8 (sec. 1- III).
NIV A 2(7) D, S 1, 1973
Strachlnii, fragment (mal multe exemplare);
pastà finii fainoasà, galbule, slip mat in
interlor pe buza ; dg = 20 ; 1 = 3,4 ;
Waagé, pl. Xl/931. tlp D (sec. II- IV e.n.),
Sirmium Il, pl. XXII/75, nr. 6.
NIVA 2(8) D, SI. 1971
Castron-.. urna", fragment; pasta fini!, bej,
slip ; decor cu dültltA pe pintee;
rlg = 13 ; 1 = 5,5 ;
E. Bonis, pl. XIII/8. mormlntul 45.
NIV A 2(9) D, S Ila, 1972
Castron, fragment; pasta-clmcnt, brunii-
dg= 18; 1 = 3,4.
157. NIVA :J(1) D, SI, 1971
Amforii, fragment; pas ta ciirilmlzle deschlsii,
slip alb-gâlbui ; dg = 14 ; 1 = 9 ;
Kilo. 48, pl. X 1/2 (plnii la 328 e.n.).
Fig. 156. NIVA 5(1) D, S 1, 1971
Fig. 156
Oalii, fragment; pastâ finâ grl; dg= 16;
1= 6.
NIVA 5(2)
Oala fragmentarii
coaste sub
dg= 20; 1 = 8.
D, SI, 1971
cu doua tort! ; pasta flnii,
buzd ; toartii lata de 3, 7 ;
NIV A 5(3) D, S 1, 1971
Castron, fragment; pastâ flnâ, dg= 14;
1= 6.
NIVA 7(1) A, SIV, 1971
Capac-amforii, pastâ aspra, galbena-caramlzle ;
d= 9; 1 = 3,2.
157. NIVA 9(1) D, SI. 1970
Opait de bronz ; L = !l .. ;
T. Szentlt-leky, p. 141, pl.
1 e.n.).
1 = 4,6 ; i = 2,5 ;
\'111/101 (sf. sec.
185
www.cimec.ro
Fig. 158. Nl\'8 1(1) 0, SI, 1970
186
,.dacicii", fragtuentarii, lucrati'i cu mlnR.;
pastii poroasâ imprcslunl alveolare
pe buzi'i. ln exterior; dg= 14 ; 1 = 4,5.
NIVB 1 (2) 0, S 1, 1970
Oalil. fragmentarâ ; pastii fini!. neagrâ decor
Instruit; df = 9,5 ; dmax = 19 ; 1 = 12.
NIVB 1(3) 0, S lia, 1972
Fragment ceramic din pasti fini!., cu
decor Instruit in dung! verticale ,1 oblice ; ar
putea proveni dlntr-un urclor; 1 = 5,5.
NIVB 2(1) D, S lia, 1971
Strachinil., fragment, pastil. aspril. c4ril.mizie,
decor zimtat, ln trei registre, pe fata exterioarâ
a buzei ; dg = 24 ; 1 = 2,5 ;
Keller, p. 116, fig. 31/11.
NIVB 2(2) D, S lia, 1971
Strachinli., fragment ; pastii fini'i bej, slip
intens, mat ; dg = 24 ; 1 = 3,4.
NIVB 2(3) D, S l, 1970
Strachtni'i, fragment ; pastil. finli. bej, slip brun-
dg= 24 ; 1 = 3,5.
NIVB 2(4) D, SI. 1972
Castron, fragment ; pastli. cu mica mârunta,
dg= 16; 1 = 4,5;
Keller, p. 116- 117, fig. 31/6. terrlnii (sec.
IV e.n.).
NIVB 2(5) 0, SI, 1970
Strachinii, fragment; pastii aspri'i gi!llntic, slip
c;iril.mlziu ; dg = 22 ; i = 3,8.
NIVB 2(G) D. S 1 la, 1972
Strachin;ï, fragment; pastii fini\ bcj, slip brun;
dg= 16 ; 1 = 2,5 ;
Hayes, forma 63, p. 109 (sec. IV - V e.n.).
NIVB 2(7) D, SI, 1971
Cupli. fragmentarli; pastâ-ciment,
dg= 20; 1= 4,7.
NIVB 2(8) D, Sla, 1970
Castron, fragment; pasti'i bej, slip de slabii cali-
tate, dg= 24 ; 1 = 6,5 ;
1. Bamea, SC IV, 20, 1969, 2, p. 269 (sec.
IV- VI e.n.).
NIVD 2(9) D, S la, 1970
Strachinii, fragment; pastil. finli. slip de
slabii cali tate, ; dg = 26 ; 1 = 3,5 ;
Hayes, JY. 410, fig. 93/2 (sf. sec. IV e.n.).
NI\'B 3(1) D, SI, 1971
Amfora, fragment gurii, pastil. asprli. c4rtlmlzie
cu slip alb-gil.lbui; dg= 14; 1 = 6; toarta lata
de 6,5;
Kilo, 48, pl. XI/2 (plnli. ln anul 324 e.n.).
NIVB 3(2) A, SV, 1970
Amforâ, fragment din glt cu toartâ, pastâ asprii
cu nisip mlci'i, cli.riimizle, striuri orizontale
inguste de sub toartii (exista numeroase frag-
mente cu decor, earaeterlstlc acestul
nive!) ; 1 = 9.
NIVB 4(1) D, S 1, 1970
Urcior, fragment din buza, pastil. gâlbuie, slip
brun; dg= 14; 1 = 5.
NIVB 4(2) D, SI, 1970
Urcior, fragment din buzi'i, pastii bej, fina, slip
brun ; dg = 8 ; 1 = 3,2 ;
Klio, 48, pl. XVII/81, p. 289 (dupa anul 370
e.n.).
NIVB 4(3) D, S lia, 1971
Urcior, fragment din gît, pasl;i cu slip
gros dg= 12; 1 = 4.6.
Kilo, 48, pl. XVII/86 (pinii la anul 321 e.n.).
NIVB 5(1) A. SY, 1970
Oalii, fragment din buzii toartii, pastii albii-
giilbuie cu nislp ; dg = 16 ; 1 = 4.
NIVB 5(2) A, SV, 11170
Oala, fragment din buzâ, pasta albil.-gil.lbuie ;
dg= 16.
NIVB 10(1) A, S 1, 1968
Fibulii de bronz;
Keller, tip 1 (sec. IV e.n.); Kovrig, grupa 1:1,
pl. XXII/5-8 (sec. IV e.n.).
rïg. 159. NIVB 10(2) A, S\', 1\171
Ac de cusut din os; L = 10.
NIVB 10(3) D, S lia, 1973
Fusalol4 din plumb, tronconica, cu decor
cu puncte cerculete pe baza conulul, dlspuse
ln jurul orlficiulul; d = 2,5; 1 = 1,1.
NIVB 10(4) A, SIV, 1970
Cosor din fier; 1 = 20 ; 1 max = 4,5.
NIVB 10(5) A, SV, 1971
Clocil.nel dln fier cu cape tele L = 10;
1 = 2.
NIVB 10(6) A, SIII, 1969
Ivar dln fier; L = 10; 1 max= 4.
NIVB 10(7) A, SI\', 1\170
Verlgil. din bronz.
NIVB 10(8) A. S\', 1\171
Virf ùe siigeata lriloùalù ùin fier; analogie la
1. Wrlkov, Sadovetz, pl. XIX/1.
Fig. 1 lll. NV 2(1) A, S 1. 1968
fïg. 160
Strachina, fragment de fund; in inte-
rior cu o ernee cu contur duhlu doua
capete umanc ; pastâ ; cen-
trul fundului este bombat ln lnterior; df = 9;
Probabillnrudit (dupa tlpul de crucc) cu Hayes,
p. 365, grupa III, 71, fig. 79 d.
NV 2(2) A-8, SI (naos), 1974
Strachlnii, frngment fu nd; in formii
de cruce cu contur dublu ;
Hayes, p. 367, grupa Ill. 71, fig. '79 f. (sel'.
V - VI timpuriu).
161. NV 2(3) D, T22, 1970
Strachinà, fragment fund ; ln centru, ln inte-
rior, o ernee cu contur dublu ;
df = 13;
Hayes, p. 365- 367, nr. 71, c-d (sec. V- VI
e.n.).
Fig. 161 NV 2(4) D-C, SXII, 1975
Strachlnil., fragment fund cu ernee cu
dublu contur in centru.
NV 2(5) D-C, SIX, 1975
Strachinâ, fragment fund; decor r.11
df = 10-12;
Hayes, p. 357, 35 t, grupa Il- III (sf. sP.c. V
e.n.).
NV 2(6) A-D, SI (naos), 1974
Strachlnli., fragment fund ; decor cu
crin;
Hayes, p. 353, grupa II- III, fig. 73/12 n
(sec. V - V 1 e.n.).
www.cimec.ro
Fig. 161. N'V 2(7) A-B, SI (naos), 1972
StrachiiJii. fragment lund; decor 1:11
rozete palmete ;
Hayes, p. 349- 351, fig. 72/3 c, pl. XX l/1
(sec. IV - V e.n.).
NV 2(8) A-B, SI (naos), 1973
Strachina, fragment fund ; decor, cu ramurele
de brad stllizate dispuse in stea, in centru.
NV 2(9) A-B, SI (naos), 197:!
Strachinli, fragment; pasta
calle ca la cele de mal sus; decor ln registre
clrculare de lncizil dlspuse radlar.
NV 2(10) B-C, SVIII-IX, 1974
Strachina, fragment fund : decor asemanâl.or
precedente!.
Fig. 160. NV 2(11) D, SII, 197l
Fig. 160
161.
Fig. 160.
Fig. 161.
Strachlnli, fragment Imza; pastli cliramil:le.
slip decor cu incizll in trel registre orlzon-
tale pe buzli, ln exterlor ; dg = 22 ; t = 3.
NV 2(12)
Strachina
flnli bej,
i= 7;
D, Sll, 1973
fragmenta râ cu doua torti; pastil
slip mat ; dg = 34 ;
Kilo, 48, pl. XVII/104 (sec. V e.n.); Hayes,
p. 38!1, tip. G (sec. V - VI e.n.).
NV 2(1:J) A-H, SI
(bazillca, ,.simplli"), 1971
Gastron, fragment; pastf1 zgrunturoasii bej-
glillmie ; llg = 22 ; î = 3 ;
Hayes, p. 100, forma 59 (sec. V e.n.).
NV 2(14) A-B, SI,
(bazilica .,simplii"). 1974
Castron, fragment asemlini\tor precedentului;
buza decoratli cu val lncizat.
Fig. 160. NV 2(1o) A-B, SI
(bazilica, ,.simplâ"), 1972
Castron, fragment asemlinator precedentnlui
buza decoratâ cu alveole pe margine banda
ln val, lncizatâ ; dg = 17.
NV 2(1G) A-B, SI (criptil.), 1972
Castron, fragment asemiinâtor precedentului,
pastli zgrunturoasli dg= 22 ;
Hayes, p. 327-329, forma 2 B (sec. V e.n.).
NV 2(17) D, S 1, 1970
Castron fragmentar, pasta cliril.mizie, slip
dg= 27; t = 8.
NV 2(18) A-B, SVII, 1972
Strachinii, fragment, pastâ ;
dg= 27 ; l = 3,5 ;
Hayes, p. 34:l - 345, fig. 71, forma 10, tlp. A.
NV 2(19) D, SIV, 1972
Strachlnli, fragment, variantli a tipului ante-
rlor, pas til cdramizie ; dg= 24 ; 1 = 4,5.
NV 2(20) A-B, SI (naos), 1973
Strachinâ, fragment; pastii brunil-deschisâ,
slip brun in interlor.
NV 2(21) A-B, SI (naos), 1972
Castron, fragment ; pastli zgrunturoasa, cu
nlslp, 1 = 8.
NV 3 (1) D, SI, 1!170
Amforil, fragment glt; pastli slip bej-
gll.lbui in exterior (exemplare numeroase);
dg= 11; i = 6.
Kilo, 48, pl. XIV/43 (anli 370- 420 e.n.).
Fig. 160
NV 3(2) D, S Il, 1971
Amforii, fragment; pastii. bej-galbule; dg= 11 ;
i= 12;
Klio, 47, fig. 8, nr. 68 (sec. VI e.n.).
NV 3(3) D, SIX, 1974
Amforil, fragment gît ; pastil asprli
catil; dg= 13 ; 1 = 12.
Kllo, 47, fig. 2 (sec. VI e.n.).
NV 3(4) D, SIII- IV, 1972
Amforâ, fragment gît; pasta aspril cu nlslp
cioburi pisate, bej, slip roz-gâlbui; dg= 10;
i= 7;
Kllo, 47, pl. Il, nr. 34 (sec. V e.n.).
164. NV 3(5) D. SV, 1974
Amforil, fragment bu;ûi ; pastii. de calilate
inferioarii, angoba grosolanà, sub git urme de
barbotlml; dg= 10; 1 = 9;
C. Seorpan, Pontlca 8, 1975, p. 268, tip. K,
pl. 1/5.
Fig. 160. NV 3(G) D, Slll, 1972
Amfora, fragment buzii; pastâ brunii-negrl-
eioasli ; dg= 14; 1 = 6.
Fig. 162. NV 3(7) D, S 1, 1970
Amforetii, fragment ; pastii asprii caronuzie,
slip propriu ; dg = 13,5 ; 1 = 13.
Fig. lM. N\- :J(H) A-ll, SIJ, 1971
Amforelii. fragmenlara; pastii asprii
1= 10; SCIVA, 26, 1975, 2, p. 210, fig. 1/1
(a doua jum. a sec. VI e.n.).
N\- 3(9) A-B, SI (naos), 1972
Amforü fragmentarli; pastll. clirlimlzle; L = 53;
B. Büttger; pl. Xlll/35 (sec. VI e.n.).
Fig. 162. NV 3(10) D, SII, 1971
Amforli. fragment fund; pastli bej-bruuü ;
dl= 3; dmax = 12;
Kilo, 48. pl. XV/50 (sec. VI e.n.).
NV 3(11) D, SV, 1972
Amforet:i., fragment fund ; pastii finli bej-ci'irii-
mizie; df = 4,5; d. max. = 7,5; 1 = 6.
NV <1(1) D, SV, 1974
Urclor, fragment git; pastii finii, cliriimizie;
dg = 4,5 ; 1 = 5.
NV 4(2) D, SI, 1 !170
Urcior, fragment glt; pastli cll.râmizle, cane! url
orizontale pe glt; dg = 7 ; 1 = 4,8;
Kilo, 47, pl. 111/66 (sec. VI e.n.).

Urcior, fragment gît ; pastii asprli brunà-negri-
cioasii. ; dg = 6 ; 1 = 6.
C. Scorpan, Ponti ca, 8, 1975, pl. \' 11/5 (sec.
VI e.n.) la Dinogetia Sacidar1a.
NV 4(<1) D, SI, 1970
Urcior, fragment glt; pastli asprii, brunii
buza dreaptli gîtul inalt, cu caneluri orlzon-
tale ; dg = 6 ; 1 = 4.
Fig. 164. NV 4(5) A-B, SII, 1972
intreg; pastii galbenli-clirlimlzie cu
nislp ; canelurl orizontale pe pintee; dg= 3,3 ;
dmax = 4,5 ; df = 2,5 ; 1 = 8.
NV 4(G) A-B, SIX, 1974
Urcior, fragment peretc ; pasta nisipoasli bej-
cii.rll.mizie, decor incizat in val doua cancluri
187
www.cimec.ro
Fig. 162.
orizontale lncadrînd un briu de crestliturl miel,
obllce ; 1. frag. = 4,5.
NV 5(1) A-B, SVII, 1972
OaiA. fragment buzii ; pastA nisipoasA, flna, bej ;
dg= 26; i = 4.
A-B, SI- II,1971
NV 5(2)
Oali!.. fragment buza ; pasti!. nisipoasA
bej la suprafatii ; dg = 20 ; 1 = 3.
B. Blittger, pl. XVIII/101 (sflqitul sec. V-
A-B, SVII, 1972
sec. VI e.n.).
NV 5(3)
OalA. fragment buzii ; pasta nisipoasA, brunA-
cArAmizie; dg= 17,5; l = 2,6.
A-B. SI
NV 5(4)
(culoar-cripU), 1972
OaiA, fragment buza ; pasU cu nisip fin, gAibuie;
dg= 11; 1 = 5.
NV 6(5) A-B, SV 1, 1972
Oala, fragment buzii ; pasta cu nlslp stlcloasA,
; ollv de slabi cantate ; dg = 12 ;
1= 4.
NV li(6) A-B, SI (crtpta), 1972
OalA, fragment buza ; pastl zgrunturoasA,
dg= 12; 1 = 5.
NV 5(7) A-B, SVI, 1972
Oalli. fragment buzii ; pasta asprii, brunA, neagrA
in spiirturli; dg= 12; 1 = 7.
NV 5(8) A-B, SVIII, 1972
Oalli, fragment buzii ; pasta zgrunturoasd ;
dg= 16; 1 = 3.
NV 5(9) A- B. SI (naos), 1972
Oalii, fragment buzi\ ; pastii asprii, bcj-galbuie;
dg= 16; i = 3,5.
NV a(10) A-B, S Il, 1971
Oal:l cu toart:l, fragment ; pastli aspra, cll.ra-
mizle; dg= 15; 1= 7.
NV 5(11) A-B, SI (narthex), 1972
Oalll, fragment buzii ; pasta asprA, galbenii-
dg = 11 ; 1 = 4.
NV 5(12) A-B, SIV, 1972
Oala, fragment buz:l ; pasta asprA, cArll.mizle ;
arsà secundar; dg= 13 ; i = 5.
NV 5(13) D, S Il, 1973
Oala, fragment buzii; pasta aspra,
negricioasa (numeroase exemplare cu sau fArli
torti) ; d = 12 ; 1 = 6.
NV 5(14) A-B, SVIII, 1972
Oala, fragment buzâ cu toartli ; pastli asprli,
caramizic (mai multc exemplare); dg= 17 ;
1= 7.
NV 5(15) D, SV, 1974
Oala, fragment fund; pastà asprA
cata ; dg= G; 1 = 3.
Fig. 163. NV 6(1) D, SII, 1971
Ciinita. fragment buza; pasta flnli, ro,le, cu slip
brun ln exterlor ; dg = 8 ; 1 = 4.
Fig. 164. NV 6(2) D, SIV, 1972
aspra, portocalle, ln
188
Cll.nttli. fragment ; pasta
exterior, slip brun.
NV 6(3)
A-B, SIII, 1972
Canita. fragment ; pastà bruna ciiriimlzle ;
Klio, 47, fig. 26, nr. 302 (sec. V e.n.).
Fig. 163
164. NV 6(4) D, SIII, 1972
pastà bruna-ro,ca tA ; Cll.nitii. fragment fund ;
df = 5 ; dmax = 8.
Fig. 164. NV 9(1) A-B, SI (cripta), 1973
Fig. 163
Opait. paslli fina, ciiramizie ; L = 9 ; 1 = 6 ;
T. Szentléleky, nr. 208 (sec. IV - V e.n.);
Perlzweig, nr. 2 808 tip X, forma 2 (sec. V. e.n.).
NV 9(2) A, SI-li, 1969
Opait, fragment dise ; pastli fin a portocalle ;
pe dise lmprimate monede (c6pii) de la Theodo-
sius al II-lea ; urma unei cruel clitre centrul
dlscului;
Se aseamana cu tipul de la Apulum ( ?). B. Mi-
trea, Dacla, 9-10, 1941 - 1944, p. 907 - 911,
fig. 1; cf. Ivany, tip XII, p. 15 (sec. IV- V
e.n.).

Opalt. fragment; pastli cliramizle, slip brun-

NV 9(4) D, S Il, 1972
Opait. fragment fund ; pastii bej-roz ;
Gomolka, pl. IV/42 (a doua jum. a sec. VI
e.n.).
NV 9(5) A, SIV, 1970
Opalt, fragment toarta reprezentlnd o figura
umanà ; pastll. nisipoasii-gAlbuie ;
Iconomu, tlp. XXXIII, p. 147, nr. 768 (sec.
VI e.n.).
NV 9(6)
B-C, passim (Poarta de V), 1974
Opalt. fragment toartà reprezentind o figurA
umana cu cruce pe frunte; pasta galbuie;
lconomu, tip XXXIII, p. 147, nr. 768 111 775,
ultirnul provenind tot de la Adamclisl (sec. V 1
e.n.).
fil 164. NV 9(7) D, SX, 1973
Opait. fragment toartii cruciforma; pasta asprii
ciiramizie.
Fig. 163. NV 10(1) D, SI, Hl70
Ac de plir din os ; L = 4.
NV 10(2) D, S la, 1970
Obiect din os ornat cu cerculete concentricc ;
1 = 4 ; gr = 0,5 ;
A. Petre, Materiale 8, 1962, p. 582, fig. 20-21,
NV 10(3) D, SV, 1972
Obiect dln os, fragment ; decorat cu inclzll ori-
zontale ln zigzag; d = 2,6; 1 = 2.
Fig. 165. NV 10(4) A, SIV, 1970
Pieptene bilateral din os, cu nituri din fier
fragment;
A. Petre, Materiale, 8, p. 582, fig. 18/5 (sec.
VI e.n.).
NV 10(5) A, SIVa, 1970
Ac de cusut din os (passim, mai multe exemplare
fragmentare); L = 10,5.
NV 10(6) A, SlV, 1970
Pahar din stlcla incolora, fragment buz:l, decor
llniar albastru.
NV 10(7) A, SV, 1970
Pahar sticla, fragment cu tortltll. ; culoarc ver-
zuie (passim, mai multe exemplare).
www.cimec.ro
Fig. 165. NV 10(8-9) A, SIV, 1970
Opait (candela) din sticlil. (fragmente de la exem-
plare numeroase, aici !il passim) verzuie;
dmax = 6; 1 = 5,5 dmax = 4,5 ; 1 = 7 'i.a. ;
J. Philippe, Le monde byzantin dans l'histoire
de la verrerie, Bologna, 1970, p. 65, fig. 31/5 ( '1) ;
D. B. Harden, ln The Archaeologlcal Journal,
CXXVIII, p. 80, fig. 2 sau p. 113, pl. V (sec.
V - VII e.n.).
NV 10(10) A, SI, 1968
Cupil. dln sticlil., fragment fund.
NV 10(11-12) A, SV, 1970
Pahar de stlclil. lncoloril. sau verzuie cu plclor
inalt; s-a pil.strat numa! partea lnferloaril.
(foarte numeroase fragmente, alcl passim).
NV 10(13) A, SI, 1968
Guttium dln sticlil. verzule, fragment.

Margea acoperltil. cu smaH brun.
NV 10(16) A, SIV, 1970
Margea sticlil. cu albastru
NV 10(16) A, SIV, 1970
Margea stlcla albastril. cu alveole pe cele patru
fete
NV 10(17) A, SVII, 1972
Margea de sticlil. portocalle.
NV 10(18) A, SIV, 1970
Margea de sticlil. neagril. cu pete albe.
NV 10(19) A, SIX, 1974
Margea de stlclil. albastril..
NV 10(20) B-C, SXI, 1975
Fibulâ de bronz ; L = 5.
M. Zglbea, Cercetdri arheologice tn
1962, p. 379, pl. 11/1.
NV .10(21) A, SVI, 1971
Ac de pil.r din bronz; L = 6,5.
NV 10(22) passim
Cataramil. tip .. Sucidava", fragment; L = 2;
1= 2;
A. Petre, Materlale, 8, 1962, p. 579 - 580,
fig. 16/2.
NV 10(23) A. SIX, 1973
Ac din bronz pentru undltil..
NV 10(24) A, S IV, 1970
Clopotel din bronz ; 1 = 8 ; dmax = 5.
NV 10(25) A, SIII-lV, 1970
Clopotel din bronz; 1 = 2,5 ; dmax = 2.5.
NV 10(2G) A, SVIII. 1973
Rami!. din plumb pentru ogllndil. mica clrculari'i,
decora til. cu motiv vegetal ; d = 4 ;
D. Tudor, Dacia, 11-12, 1945- 1947, p. 247-
248, nr. 6, fig. 6.
NV 10(27) A, SI, 1968
Clrlig cu lant din bronz;
Ibidem, p. 193, nr. 36, p. 189 fig. 35/3 (lant
pentru opaite, sec. VI e.n.).
,'\IV 10(28) passim
Chele de bronz; L = 3,5.
NV 10(29) A, S II- Ill, 1970
Chele d.Jn bronz ; 1 = 4.
NV 10(30) A, S Il, 1969
Apllcil. dln bronz. conlca, cu tortltli ln partea
lnferloarA ; d = 3,5.
Fig. 166. NV 10(31) A, SIV, 1970
Vlrf de sil.geatâ din fier; L = 6,5.
NV 10(32) A, SV, 1970
Vlrf de sil.geatli din fier; L = 8 ;
Kllo, 47, p. 353, pl. XXIII/371.
NV 1 0(33) A, S Ill, 1969
Vlrf de pilum din fier; L = 7,5.
NV 10(34) A, SV bis, 1971
Cliplicel din bronz; d = 6,3.
NV 10(35) A, SIII, 1969
Unealtli de fier (secerü '1), fragmentarii ; L = 21 :
1 = 7,5.
NV 10(36) A, SI- Il, 196!1
Pilum din fier; L = 23,5 ; 1 = 3.
NV 10(37) A, S Ill, 1969
Chele din fier; L = 6.5.
NV 10(38) A, SIV, 1970
IvAr dln fier; L = 15.
NV 10(39) A-B, SVIII, 1972
Cui din fier; nenumarate exemplarc in toalc
sectoarele.
NV 10(40) A, S lll, 1 !lG!l
Mortarium din mnrmuri'i; dmax = 28; df =
12,5; 1 = 1:i.
Fig. 167. NVIA 2(1) D, SI, 1970
Fig. 167
Strachinil., fragment buzii; pastli cArlimizic
cu slip ; dg = 26 ; 1 = 4.
Hayes, p. 343, forma 10 A, fig. 71/6 (sec. \" 1
tirziu - VII c.n.).
NVIA 2(2) D, SVI, 1972
Strachinli, fragment buza; pastli bej, slip
cat ; dg = 32 ; 1 = 4.
Hayes, p. 400, fig. 89 b (sec. VII e.n.).
NVIA 2(3) D, SII, 1971
Strachina, fragment buzii ; pastii flnli bej-cil.rü-
mizie, slip ; dg = 26 ; 1 = 4,5.
Hayes. p. 157, forma 102, fig. 28/2 (sec. VI-
VII e.n.).
NVIA 2(4) D. SIV, 1972
Strachinâ, fragment buzii; pasta finli giilbuie,
slip dg= 22; 1 = 3;
Hayes, p. 157, forma 102 (sec. VI tlrzlu).
NVIA 2(5) D, SIII- IV, 1973
Strachinâ, fragment buzâ ; pastii slip
brun-negricios ; dg = 24 ; 1 = 4,5.
NVIA 2(6) D, S II- III, 1973
Strachlnli, fragment buzâ ; pasti'i finli
slip propriu; dg= 18; 1 = 2;
Hayes, p. 335, fig. 69/23, sec. V- VI e.n.,
Robinson, pl. 71, M. 350, (sf. sec. VI c.n.).
NVIA 2(7) D, SII, 1972
Castron, fragment fund ; pastâ asprii, bej-
brunii ; df = 11 ; 1 = 4.
NVIA 2(8) D, SV, 1973
Strachlnà, fragment fund; pastâ bej, slip càrii-
mlzlu ; df = 9 ; 1 = 2.
170. NVIA 3(1) D, SII- III, 1973
Amforà, fragment glt, pastà asprà bej. slip alb
pe glt, litera cl> dlntr-o lnscriptle cu vopsea
; dg = 9 ; 1 = 11 ;
G. Kuzmanov, Arheologia, pl. I, tlp. XVIII
(sec. VI e.n.).
189
www.cimec.ro
NVIA 3(2) D, SV, 1973
Amforâ fragmentara, pastâ ciirâmlzie, decor
cu striurl orlzontale va'Uurlte sub toartii (foarte
numeroase fragmente in toate sectoarele la
acest nivel, precum in nlvelul V); dg= 10,5;
dmax = 35 ; 1 = 21 ;
Klio, 48, pl. X IV /41 (an. 536 - sf. sec. \' 1).
Fig. 167. NVIA 3(3) D, SIV, 1972
Fig. 167
Amforil., fragment glt ; pastil. cil.ril.mlzle deschisa,
slip alb-gil.lbul ; dg = 12 ; 1 = 8 ;
Kilo, 47, pl. III/53, nr. 139 (sec. VI e.n.).
NVIA 3(4) D, SV, 1972
Amforâ, fragment glt; pas til. aspril, bej ; dg =
14; 1 = 6;
Kilo, 47, p. 247, pl. I/9.
170. NVIA 3(5) D, SIII- IV, 1974
Amforil. fragment gît; mai multe exemplare;
pastil. aspril. cârâmlzle; dg= 11.5; i = 12;
Kilo, 47, fig. 2, p. 251 (sec. V 1 e.n.).
Fig. 168. NVIA 3(6) D, SV, 1972
pastâ aspril., càramizie
în toate sectoarele) ;
Amforli., fragment glt ;
(exemplare numeroase
dg= 10; 1 = 5.
NVIA 3(7) D, S Il, 1972
Amfora, fragment git ; pastll. zgrunturoasa
(mal multe exemplare); dg= 16; 1 = 16;
Klio, 48, pl. X 1/6.
NVIA 3(8) D, S Ill, 1971
Amforil., fragment glt; pastâ brunil.-bej (exem-
plare numeroase); dg= 10 ; 1 = 5.
Histria l, p. 459, fig. 383; Kilo, 48, pl. XVI/61.
Fig. 167. NVIA 3(9) D, SI. 1971
Amforil., fragment git ; past:i aspra, bej, slip
bej-galbui; dg= 9 ; 1 = 9,5.
Fig. 170. NVIA 3(10) D, SV, 1974
Amforà ca ln NV 3(5); fragment glt; pastà
zgrunturoasà, cil.rilmlzle, cu barbotlnâ pe glt ;
urma unel torti pe umAr; dg= 11 ; 1 = 12 ;
dmax = 18.
NVIA 3(11) A-B, SIX, 1974
Amfora, fragment cu toartil. ; pastll caril.mlzie,
zgrunturoasa ; strluri mil.runte orlzontale
ondulate neîngrljlt lucrate, sub toart:l
(fragmente numeroase ln toate sectoarele lu
acest nivel partial la nlvelul urmlitor, unrle
exemplare an nrme de slip alb-giilbnl).
Fig. 167. NVIA 3(12) D, SII, 1972
Amfora, fragment fund ; pastli. bej-cilramlzle ;
1= 8;
Klio, 48, pl. XIII/35 (anli 527- 565 e.n.).
Fig. 168. NVIA 3(13) D, SII- III,1970
Fig. 168
Amforct:i, fragment fund, pastli. rozii-cil.raml-
zie, fnndul plat; urme de strluri
deasupra lorlii; rlf = 6,5; 1 = 7,5.
170. NVIA 4(1) D, SV, 1972
190
Urclor, fragment gît cu gura trilobatâ; pastii
aspri'i, caneluri pe gît, toarta pleacii
de sub buza; dg= 5,7; dmax = 7,4; 1 = 7.
NVIA 4(2) D, S IV, 1972
Urclor fragmentar; douA tort! de la mljlocul
gltulul plna pe umar; pastil. aspril.
dg= 3,5; dmax = 10; Sucidava, D. Tudor,
Dacla, 7-8, 1937- 1940, p. 383 (sec. VI e.n.).
Fig. 168. NVIA5(1) D, SIII-IV,1973
Fig. 16!1
Oalli., fragment buzil. ; pastil. aspril. nlslpoasil.,
cu ardere secundarâ (fragmente
numeroase, ln toate sectoarele, ca cazul
tlpurUor de oale urmil.toare); dg =13; 1=5,5;
llistria l, fig. 394, p. 463 (sec. V 1 e.n.).
NVIA 5(2) A- B. S 1- Il, 1971
Oalâ, fragment buzil. ; pastil. nisipoasâ brunâ ;
dg= 13; 1 = 4.
NVIA 5(3) A- B. SV Il, 1972
Oalil. fragmentari'i ; pastâ cu nislp fin mica,
cârli.mizle; dg= 10; 1 = 7.
NVIA 5(4) D, SVI, 1972
Oalli, fragment buzil.; pastâ aspril.
dg= 13,5 ; 1 = 9.
NVIA 5(5) A-B, SVII, 1972
Oala, fragment buzà; pastil. cu nisip, bruna-
dg= 16; 1 = 3,5.
NVIA 5(6) D, SIV, 1972
Oalli., fragment buzil., cu urma tortil sub buzii ;
pasta aspra ; dg = 9 ; î = 5.
NVIA 5(7) D, S II- 1 Il, 1973
Oalii. fragment buzil., cu inceputul tortii sub
buzil. ; buton la intersectia buzet cu toarta ;
pastil. aspril. cil.ril.mlzie; dg= cca 18; 1 = 4.
NVIA 5(8) D, SI, 1970
Oalil., fragment buzil. cu douA torti, rotunde ln
sectiune; pastil. de slabil. calitate, culoare bej-
bruna; dg= 16; 1 = 4,5.
NVIA 5(9) A-B, SVlll, 1972
Oalil., fragment buzil. corp, pastil. nlslponsii
dg= 12; 1 = 7,5;
Hislrla 1, p. 463, fig. 3!15.
170. NVIA 5(10) D, SIV, 1972
Oalli. de miel dlmensiuni, fragment ; pastil. aspra
cil.ril.mizle, canelurl pe git; dg = 8 ; dmax = 9,5;
1 = 7,5.
Plg. 169. NVIA li(ll) D, SI, 1970
Oalli. de mari dimenslunl, fragment buzii ;
pastil zgrunturoas1i, bruna-negrlcloasil., slip
propriu ; dg= 27 ; 1 = 12.
NVIA 6(1) D, S Il, 1971
fragment; pasta flnà bej, slip
portocallu; caneluri pe git, sub buzil.; dg= 10;
1= 3.
NVIA 8(2) D, S Il, 1971
Cil.nltli. fragment; pasta ciiriimlzle; dg= 12;
1= 3.
NVIA 6(3) D, Slll, 1971
Ciinita. fragment fund ; past.li. flnii grl; df = G;
1 = 4.
NVIA 8(4) D, SII, 1971
fragment fund; pasta flna ciirlimlzle;
df = 3,2 ; dmax = 10 ; 1-= 4.
NVIA 7(1) D, Slll-IV, 1973
Capac fragmentar; pastii asprll,
slip negru; dmax = 10; î = 5.
NVIA 7(2) A-B, SVIII, 1972
Capac lntreg, pastâ cil.rlimlzle deachls; slip
www.cimec.ro
Fig. 16!J
gàlbui in exterior ; butonul decorat cu o lnclzle
cruciformà; dmax = 15; 1 = 5,5;
1. Barnea, Oacia, 1 o. 1966, fig. 15/1.
170. NVIA 7(3) 0, S IV- V, 1973
Tlpar dln lut ars pentru tumarea capacelor;
pastà finll. fll.lnoasll., ; d = 23 ; 1 = 5 ;
gr. capac ln negatlv = 1,2; buton ln nega-
tiv = 3;
1. Barnea, op. cit., fig. 5/5; l\1. Coja, BMI, 41,
1972, 3, fig. 5/8.
Fig. 169. NVIA 8(1) O. SIV-V. 1973
Chlup, fragment de Jmzà; pastll. speclficii
foarte densll., cu pietrlcele in acest nive! ln
cel precedent; dg cca = 80.
Fig. 170. :N'VIA 9(1) A, S II 1, 1969
Opait, pastll. caramlzle; L = 10; 1 = 6.
Fig. 171. NVIA 9(2) A-B, SI (criptll.), 1972
Opait. pasta L = 10 ;
1 = 6,5, 1 = 3;
Cf. G. Severeanu, ,.Revlsta l\Iuzeulul Pinaco-
tecll 1 - 2, 1936, p. 81 - 82,
fig. 97.
Fig. 169. NVIA 9(3) 0, SV, 1972
Opalt. fragment fund; pastâ nisipoasâ ;
Histria, Materlale. 6, 1959, p. 280. fig. 5.
Fig. 171. NVIA 9(4) 0, SIV, 1972
Opait fragmentar; pastii neagra, asprii; d = 7,5,
i= 3;
:\1. Bernhard. nr. 393, pl. CXXIII (sec. V 1 - V 11
e.n.); T. Szentléleky, nr. 254 a, 255 a. 256 a;
precede ca forma opaltele feudale timpurii
descoperite in Oobrogea, C. Cirjan, RevMuz,
1970, 1, p. 62 C. Scorpan, Pontica, 6, 1973,
p. 225, fig. 7/2.
NVIA 10(1) A, SV III- IX, 1974
Oblect din os asemiinator cu N\' 10(2), unde
analogii; i = 5.
Fig. 169. NVIA 10(2) B-C, SVIII-IX, 1975
Fibulâ bronz, pentm analogil vezl piesa urmà-
toare.
· Fig. 171. NVIA 10(3) A, S 1- Il, 1969
Fibula bronz, tip asemiinator precedentei;
O. Tudor, Sucidava Ill, Oacla 11-12, 1945 -·
1947, p. 196- 197, fig. 41/13 15 (a doua jum.
a sec. V 1) ; Vin ski, fig. p. 39, pl. XXX Il, 11,
de la Kostolac, dupll. Iustlnian.
NVIA 10(4) A-B, S\'1-Vll, 1972
Cataram1i din bronz; d = 2,5 ;
Forma aseman1itoare cu A. Petre, Materiule,
8, 1962, p. 578, fig. 11/1 (datatâ ln sec. V e.n.).
NVIA 10(5) A-B, SIX, 1974
din fier gâsitil alaturi de monedii
lustin II; asemanatoare ca forma precedente!.
NVIA 10(6) D, SV, 1972
Slilus din hronz; L = 10,5; gr= 0,3.
NVIA 10(7) A, SV III- IX, 1!J71
Oiiltità din fier; L = 10, gr= 0,5 - 0, 7;
Gomolka, pl. XVII/27:1 (sec. VI e.n.).
NVIA 10(8) 0, SIV, 1972
Nicovala micii pentru hijuterii dintr-un allaj
cu plumh ; forma de trnnchi de con foarle
alunglt; 1 = 4,7; dmln = 0,8; dmax == 1,4.
NVIA 10(9-12) A, SIVa, 1970
Virfuri de pilum din fier; in loc s-au
mai gâsit fragmente din Inca cca 6 exemplare;
L= 8-10.
NVIA 10(13) A-B, SVI, 1972
Vlrf de sâgeatll. trilobatà din fier; L = 5.
Fig. 169. N\'IA IO(H) D, SVI, 1973
Fig. 172
Tipar de bijuterii dln calcar; 7,5 x 7,5 x 2,8;
C. Prcda, SC IV, 18, 1967, 3, p. 515; V. Teodo-
rescu, SC IV, 15, 1964, 4, p. 485- 499; M. Con-
stantiniu, SC IV, 17, 1966, 4, p. 95 - 96.
17:1. NVIB 2(1) D, SI, 1971
Castron, fragment; pastà finâ bej, slip brun-
in lnterior pe partea superionrii in
exterior; dg = 13 ; 1 = 4 ;
Hayes, forma 102, p.157 (sec. VI- \'Il e.n.).
Fig. 172. NVIB 2(2) 0, SI, 1971
Fig. 172
Castron, fragment ; pasta hej-galbule cu angob:l
buza ln interior;
dg = 20 ; i = 3,5 ;
Hayes, forma 101, p. 156 (sf. sec. \'1 e.n.).
NVIB 2(3) 0, SIV, 1972
Castron, fragment; pasta bej cu angob1i
carâmizie, huza in interlor; dg = 2:3 ;
1= 2,7,
173. N\'IB 3(1) 0, SIV, 1972
pasta zgrunturoaS>i, Amforli, fragment buzâ ;
bej ; dg= 8,5; 1 = 7,5.
Fig. 172. 3(2) 0, SIII, 1971
Amforii, fragment buz:i ; pastii aspra c:lriirnizil',
slip 10; i = 4.
NVIB 3(3) D, SIV, 1972
Amfor11, fragment de pcrete ; pastà bej-cilr:i-
mizie, cu urma unci inscriptii cu vopsea
Fig. 173. NVIB 3(4) 0, S 1 11- IV, 197:1
Fig. 172
Amfora, fragment perete cu slriuri m1irunll•
orizontale ondula te; pasta caramizie cu
urme de calcar, slip bej, urma une! inscrip\ii
cu vopsea (fonrtc numrroase frng-
mente in accst nlvel .'>./\' \'lA. in loate st•t·-
toarcle).
173. N\'ID 4(1) D, SIV, l!J72
Urcior, fragment din gît corp; pasta zgrun-
\uroasa, ,·unrluri orizonlale; dg= 7,!i;
dmax = 13 ; 1 = 12 ;
Forma asemanütonre ln Klio, 48, pl. XV 11/82.
Fig. 172. NVID u(l) D, S\', 1972
Oalii, fragment huzii; paslii poronsii zgrun\u-
roasa, angobil groasà de slah:i calilate,
hej-ciir1imlzie; dg= 13; 1 = 3.
NVIB 5(2) D, S\'-\'1, 1974
Oalii, fragment; buzii en toarti!., pnslii aspri\.
grlln extcrior; dg= 1:1; i = 10;
Înruditâ cu unn diu formclc de la Piatra Frecà\ci
(Reroe), SCIVA, 26. 1975, 2. fig. 2/1, (a doua
jum. n sec. VI c.n.).
191
www.cimec.ro
Fig. 172
173. NVIB 5(3) D, S IV, 1972
Oalii, fragment buza cu toartà ; pastii aspra,
câràmlzle, slip proprlu; dg= 12; 1 = 7,5.
Fig. 172. NVID 5(4) B, T9, 1969
Oalâ lntreagii, cu doua torti umbo; pastii
asprii, (foarte numeroase fragmente
din astfel de vase ln acest nivel ln toate sectoa-
rele ; pasU, culoare sau brunii-
ciiriimlzle); dg= 11 ; dmax = 18; 1 = 16,5 ;
Mangalla, P. Dlaconu, SeiV, 10, 1959, 2,
p. 487 - 489; Axiopolis, 1. Bamea, se IV, 11,
1960, 1, p. 73 - 76, fig. 2/2 (sf. sec. VI e.n.,
probabll lncep. sec. VII e.n.).
NVIB 8(1) D, SIV-V. 1973
ehlup, fragment buzii; pastà zgrunturoasli., bej-
ciiramlzle; dg= 45; 1 = 7.
Fig. 173. NVIB 9(1) A, SVIII-IX, 1974
Opalt. toartii pierduta ; pastii fli.lnoasli. bej ;
decor cu llniute radiare ln jurul discului;
L = 9,5; 1 = 7 ; 1 = 3,5 ;
Iconomu, tlp XXX nr. 754, Enisala, fig. 171.
NVIB 9(2) A, SIV, 1970
Opail. fragment din dise cu toartA ; pastli. bej-
giilbuie, urme de vopsea pe dise toartii.
Fig. 174. NVIB 9(3) A-B, SII-111, 1972
Opalt fragmentar; pastâ asprâ cli.râmizie, flirii
decor; L= 7,6; 1 = 6; 1= 2,6.
NVIB 9(4) A-B, S III- IV, 1972
Opait. fragment din dise corp ; pastA asprA,
decor radiar ln jurul discu1ul, pe
restu1 din dise, urma unel cruel stillzate ( ?) ;
L= 7;
Cf. Sucidava, D. Tudor, Dacia 11 - 12, 1945 -
1947, p. 168, nr. 7 (sec. VI e.n.).
Fig. 173. NVIB 9(5) A-B, SIX, 1973
Opait, fragment din dise cu toartA trllobatA;
pastâ fli.inoasâ bej ; L = 9 ; 1 = 6 ;
Iconomu, tlp XXXIII, nr. 764, 773 sau 776
(sec. VI e.n.); Dinogetia, 1. Barnea, se IV, 20,
1969, 2, p. 263, fig. 10/4 (sec. VI e.n.).
NVIB 9(6) D, SI, 1970
Opait. fragment; toartâ cu reprezentare zoo-
moriA (cap de taur); 1 = 3 ;
Iconomu, tlp XXXIII, fli.râ analogie exactii.
Fig. 174. NVIB 10(1) A, SIV, 1970
Fig. 174
Cârâmidâ, fragment, cu cruce ln relief;
pasta cu nisip fin, bej ; 7 x 4,5 x 1.
NVIB 10(2) A, SV III- IX, 1974
Fusaiolâ bltroconicâ dln lut ars, pastA finii,
dmax = 3 ; 1 = 2.
175. NVIB 10(3) B-e, SXII, 1975
192
FibulA din bronz; L = 6,2;
Vinski, p. 39, asemiiniitoare tlpului g, pl.
XXXII/15 (Siscia, sf. sec. VI e.n.).
NVIB 10(4) A, SIII, 1969
Fibulii din bronz ; L = 6 ;
Vinskl, pl. XXXII/4 (Salona) asemAniitoare
ca formâ, dar cu alt decor; 1. Bamea, SCIV,
20, 1969, 2, p. 264, fig. 12/4 ( Dinogetia) D. Tu-
dor, op. cil., p. 196- 197, ftg. 41/14 (Suctda11a)
(a doua jum. a sec. VI e.n.).
Fig. 174. NVIB 10(5) A, SII, 1969
BriitarA mici de bronz cu capetele lngro,ate tl
decora te cu cite o incizle ln IJUrub ; gr = 0,2 -
0,4;
1. Bamea, B. Mltrea, Materiale, 5, 1951, p.
470 - 471 ( Isaccea) ; A. Petre, Materiale, 8,
1962, p. 582, fig. 18/2-4 (Piatra FrecAtel-
Beroe) (sf. sec. VI - lncep. sec. VII e.n.).
Fig. 175. NVm 10(6) B, SIVN, 1969
CataramA de bronz de formA ellpsoida1A,
fragmenterA; L = 4; 1 = 2,5; gr. 0,4.
Histria, Materlale, 7, 1961, p. 233, fig. 5 (sf.
sec. VI - lncep. sec. VII e.n.).
Fig. 174. NVIB 10(7) D, SIII, 1971
Cataramii de bronz, tip ., Sucldava", fragment;
L=5;1=3;
Hialria, Materiale, 7, 1961, p. 260, fig. 25.
NVIB 10(8) D, S IV- V, 1973
Cheie din bronz; L = 3 ; d inel = 2 ;
V. PArvan, BCMI, 4, 1911, p. 188, fig. 39 (ceta-
tea Tropaeum).
NVIB 10(9) A, SV III, 1972
lnel de bronz; d = 2,5.
NVIB 10(10) B-e, SIX, 1975
Lant din bronz, fragmentar cu clrllg (cf.
NV10(27) ; L = cca 12.
NVIB 10(11) D, SIV, 1972
Vbf de aAgeatii din fier, fragment; L = 5,5.
NVIB 10(12) B-C, SXI, 1975
Fusalolii emlsfericii din gresle cu lnclzll circu-
lare concentrice alte fragmente dln fusalole
asemâniitoare ln sectoarele A D,
nlvel).
Fig. 176. NVm 10(13) A, SIX, 1974
Fragment de câriimld4 cu decoratU reprezen-
tiirl incizate; cca 6 x 6 x 3.
Fig. 175/1
176/1. D, SVII, 1974
fragmentar ; pas til. asprii bej-clr4mlzle;
d = 8 ; 1 = 4 ; gAsit ln condltü neclare ; piia-
treazii pe el urme de mortar, ceea ce sugereazii
1egarea lui de unul din momentele de refacere a
incintel.
Fig. 175/2
176/2. D, SVI, 1973
Oalii, fragment fund, lucrati cu mina ; pastii
proast4 cu eioburi •• pietricele ; ln exterior bej-
cenutle, ln lnterlor ; descoperltii
ln d4rlm4tur4 ;
Cf. SCIVA, 26, 1975, 2, fig. 4/3 (sec. VI e.n.)
(Piatra FrecAtel-Beroe).
Fig. 176/3. D, SI, 1970
Fig.
Oalâ, fragment perete ; pastii asprii bej, striurl
lnguste auperficiale, orlzontale ; g4slt tot ln dlrl-
mâturA.
176/4. D, SI, 1970
Oal4, fragment, pastA cu cloburl plsate
nislp, sUp gros brun-bej ; decor cu 1trluri
superficla1e miirunte, orizontale (fragmente
asemiinAtoare a-au descoperit lmpreunA cu alte
materiale datablle la sf. sec. V 1 ti lncep. aec.
VII e.n. ln B-C, SXI, ln ultlmul nlvel).
www.cimec.ro
)i
/
---- ___ ,.
--····\·1
1
..........
····'n
. . .
. tf
.....


t2


\
\
\

1

' \.
7
Ç'!;:::'i!'rc 'i'"Y il
r -=
1 -= 'Cr''
---- r- _________ ?,: '\
1
1
.5 1
-- 7 ---------
2.6
22


F (7
1f,f3
5.1
.J.2
0
Fig_ 140. - Vas apartinind culturii HamGngia.
Fig. 1-11.- Ceramic1l. din NI.
t www.cimec.ro
,
'
'
' 1
-;J
\
.
c
-
,
'
'
'
\
'
'

. . ''$----· - - ..
. ,,,
1 ./ . ·• -.
;1 / .
/ \
\ ;.\ lill ll
ôi .' ·f!
J 1 :t:
':il :;: / t
i ' 1
1 1
'· ', •., • 1
1 ' '
..
,1·
l
i \\ l 1

' -c- J3 15
Fig. 143'.-'-- CeramlcA dfn Nil.
www.cimec.ro
'
J.B
~
1 li din NIl. l H _ Cerarn c
Fig. · ·
195
www.cimec.ro
2_.10
2.11
Fig. 145. - Ceramlc:1 dln NI (2.1 ~ i 3.3) ~ i Nil .
198
www.cimec.ro
.4.4-
l
----
- - - - - = = - ~ - - = -
1
------- ---
---:-------
Fig. 146
· - CeramlcA dl D NU.
.197
www.cimec.ro
198
6.2
1
1
1
1
1··
1
1
1
1
1
1
1
1
', 1
' , , , ~
7.1
\.. '
Fig. 147.- Ceramlci '' oblecte mArunte dln Nil.
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
www.cimec.ro
Fig. 148. - Ceramlcl dln Nil.
199
www.cimec.ro
iiii/4JJJ,I,f,'
'
1.10
1.7
t. r
2.15
{ z.m
Fig. 149. - CeramlcA dln NIIJ.
200
2.1
)
j
/
/ .
/2.2
www.cimec.ro
FJg. 150. - CeramJci dln NIII.
28 - r. 1813
201
www.cimec.ro
202
~
~ ~
1
1
_____ j 1
(\j
( ' ~
'i
i
i
.....
.....
-
z
::::
:a
""'
"'
ï§
"'
....
"' ;.;
.....
><':>
.....
~
G:
www.cimec.ro
, ,
1 1
1 ,
,
, 1
1
---
____ _.,"'
0,
~ c
:a
""
"'
Ë
0<!
...
...
w
C\i
'"'
.....
tn
~
203
www.cimec.ro
204
Jj
1 ,,
1 /1
l -"'/ 9.1
'c:: ....
Fig. 153.- d
. NIII.
1 de stlcl.â m Opalte ~ 1 bo
www.cimec.ro
0
10.:1
10.4
Fig. 154. Pragmcn . dlvene dln 1': 1 I 1. . 'te si <•hlccle 'cc opdl . tc ccraml •
286
www.cimec.ro
f0.11
. 1P.tJ
"'1 1 0
'10.17
10.19
Flg. 155. - Obiecte diverse din NIII.
~ 0 6
www.cimec.ro
1 1
1 1/
~ , '
- - - - - - ~
--..-...::·-..,....., , ... ::-- , __
·;;;.
207
www.cimec.ro
2.1
r-
~ +.3
~ ~ 11 42
ffJf
. , ~
Fig. 157.- Fragment de amfora ~ i opait de bronz din
NIVA.
+- Fig. 158.-Ceramicil ,1 fibuiA de'.bronz din NIVB.
www.cimec.ro
Fig. 159.- Ohiccle di\·ersc din ); LVn.
209
www.cimec.ro
Fig. 160. - Frngmente ccramicc cu decor din NV.
210
www.cimec.ro
2.3
2.13
-
..
... ,., ___

2f.lj
1=========--===-==-
Fig. 161. - Ceramicli diu NV.
21!
www.cimec.ro

....
1\;
')
7
\.
/? 3:,
·"7
y-.,' __ 1 ·--·. 4.3#
1
' t0 ===
1 '{, 1 -/ " .
'·' ,,, ,
l ,,--- T- 5..3 3.11
_. l '5..5.
1 \\ r
"" ' \
. \
t L. &' 1 " 'U. 512

-=---------=--
. y--r---z
- 1 S.tf
,----·! !:/ \
r
.
. --1: -· -----
; ! . \513 . ·.· \
1111 Il &: rr 1
-

f0.2. f(}.f


• . ffi.J ., S.?
\
\
l
)
"'-1
\
Fig. 1 6:!.- Ceramicâ obiecte diverse dia !'\\'.
www.cimec.ro
f-Ig. 164. - Ceramlcâ ~ ~ opalte dln NY.
213
www.cimec.ro
- - ~
(
o:
10. 15
10.28
Fig. 165. - Obiecte diverse din N\'.
www.cimec.ro
Fig. 166. - Obiecte diverse dln NV.
215
www.cimec.ro
__ j __ ·
~ · · ~ ..
"J\,
·.;·\
~ - , \ :;
; - ~ _ __....."' \ ~ ~ .....
t:r.
;z
· · ~ .. ~ i
~ ~
216
www.cimec.ro
J.6
mJcii dln NVIA.
.... 168,- ( era
F1t"
7 ~ 2
\
217
www.cimec.ro
218
1
/
/
/
~
/
/
....
"' /
-
_...
---------...............
.,.,.-- ',
/ .,
/ \
/ \
/ \
1 \
1
/
1
1
1
1
1
-x Qi oblecte 169 _ Cerami= v Fig. · d
. NVIA. diverse m
www.cimec.ro
Fig. 170. - Ceramicii din NVJA.
219
www.cimec.ro
1(}..3
10.11
10.8
10.9
1Cl.1()
1(}.13
Fig. 171. - O p a i ~ e (9.2 ~ ~ 9.4) ~ ~ altc obiecte ùln NVJA.
220
www.cimec.ro
'

···:· .......
1
\
1
• ·• lffi/1'/NI•
.. ·""'"''////<
5.4
,
1
1
2.2
21.
?
23
4.1
52
2.1.3.2,5.1,8 1
--
5.3
8.1
Pig. 17:>.- Cera u·c,l dln :\'\'ID.
221
www.cimec.ro
Fig. 173.- Ccramidi dln NVIB.
222
www.cimec.ro
10.4
-10.12
10.ff
Fig. 1711.- Opaqc (9.3 ~ i !).4) ~ i ohicclc diverse clin NVTB.
223
www.cimec.ro
[\,;>

,;,.

\0.5
:'ZZ\
- 1
t
1

1
1();? 1
1
'Kl4
1
2.
Fig. 175.- Obiet'le marnnlc din 1\;VJB HU Hl.ti); 1, opait.
descoperit in condi\ii nesigure; 2, fund de oalà Jucratà cu mina.
Fig. 176. - Ciiri'imidii cu sgra(itli (1'\\ïB, 10. 13); 1, opait; 2, fund de oalii
lucralii cu mina; :J, 4, fragmente ceramke.
www.cimec.ro
Observatii privind datarea nh,.elurilor de loeuire ale eetâtii pe baza materialului eeramie 'i
a obieetelor mirunte
Pentru primele doua niveluri de locuire surprinse la Tropaeum nu avem descoperiri mane-
tare care sa ne asigure o absoluta datare. Doua monede gasite în stratigrafica cla.rà
pot însa data nivelul al treilea de a de la Adamclisi. Una s-a gasit pe berma
c:elei de-a doua faze, fiind o emisiune Septimius Severus de la Niceea
7
, iar cea de-a doua, o
moneda cu efigia lui Caracalla
8
, se afla cu centimetri deasupra nivelului de calcare NIII.
Aceste monede dateaza nivelul N III la secolului al 11-lea: începutul celui urmator,
datare confirmata aspectul general al ceramicii descoperite în acest strat.
într-o graitoare este gasita o moneda de la Theodosius al 11-lea
9
, care dateaza
Rtratul de mortar de deasupra celui de-al treilea nivel de calcare din exteriorul incintei, strat
de mortar care ne-a impus concluzia ca la Tropaeum a avut loc o refacere ulterioara con-
structiei constantiniene Moneda, datînd catre mijlocul secolului al V-lea, aceastà
noua refacere a incintei, ne da temeiuri sa credem exacta microstratigrafia stabilita în aceasta
zona. Dintre monedele numeroase gasite în sectorul T22, doar una poate fi ferm folosita pen tru
datarea penultimei faze de locuire în cetate (NV) anume un bronz de la lustin al 11-lea
Sofia din anul569 - 570, desprins de pe nivelul de calcare din exteriorul incintei, care ofera
uu terminus post quem pentru începutul ultimei locuiri ce se dezvolta în cetate. Pe nivelul de
calcare dintre încaperile A33 A4, o alta moneda de la lustin al 11-lea (anul 568 - 569)
confirma cele spuse mai sus, la fel, moneda de bronz de la împarat gasita în niYelul
imediat placii de mortar de la E de bazilica ,simpla". Încaperile mentionate mai sus
au fost deRigur folosite mai tîrziu; o proba evidenta pentru locuirea ulterioara fiind moneda
de la Tiberius al II -lea Constantin ( anul580- 581) descoperita pe ultimul nivel în încaperea A3a
10

Deci, monedele descoperite pîna acum ne dau destul de putine repere cronologice; majo-
ritatea monedelor cuprinse între mijlocul secolului al 11-lea secolului al VI-lea
au fost gasite în ultimele doua straturi arheologice (NV NVI).
Cele mai vechi urme de viata aflate cu ocazia sapaturilor arheologice din cetate, între
anii 1968-1975, sint din epocile neolitica a bronzului au aparut izolat, respectiv în sonda-
jele din interiorul turnului T22 (fig. 140) de pe via principalis (B - C, SXI). De asemenea,
s -au descoperit, mai ales în straturile de nivelare sonda te în diverse puncte ale din majo-
ritatea sectoarelor, fragmente ale unor lame de sile;x:.
Prima depunere arheologica ilustrata prin pamîntul puternic i.mpregnat cu arsura contine
dupa euro s-a putut vedea, atît material autohton dacie (fig. 141, Nil), cît material de pro-
ductie greceasca sau romana timpurie. Cea mai veche data ne este oferita de fragmentul de
bol elenistic cu firnis negru (NI2.1) din secolul al II-lea î.e.n. dar fiind singular poate fi consi-
derat obiect de lux pastrat indelungat in uz. Ceramica dacica se poate data
11
, în genere,
in secolele I î.e.n. - 1 e.n. Materialul roman se incadreaza, de asemenea, în perioadâi.
Credem ca putem socoti acest strat ca reprezentind prima locuire mai ampla in zona cetatii
pe care o putem data astfel, in secolele I î.e.n. - I e.n. Constatam ca, in primul nivel de
existenta a materialul arheologic prezinta aspecte evoluînd din forme elenistice
tîrzii (1U2.5) de provenienta ponticA sau microasiaticlt (NI2.3-4 etc.). Materialul geto-dacic
se înscrie in limitele caracteristice întregii culturi materiale getocdace. considerltm ca
existenta numai a fructierelor cu picior scurt la Tropae1tm Traiani, indiclt influenta vaselor
romane de tip asupra fructierelor dacice
12
• Dat fiind ca întreg acest strat a fost i.mpregnat
cu cioburi, nu excludem posibilitatea ca locuirea slt fi avut de suferit cu prilejul
rA.zboaielor dacice. Ceea ce constatltm ca nelipsit de importanta este faptul clt nu exista o discon-
tinuitate între na tura materialului ceramic din primul strat de cul tura cel de-al doilea, deci putem
considera evolutia continua a uneia populatii pe locul cetatii Tropaeum Traiani.
Materialul arheologic descoperit în cel de-al doilea strat de cultura, dezvoltat peste stratul
de mortar "i piatrA. marunt:t rezultatlt de la cioplirea pietrei (NU) - faza prima de constituire
7
D. S lia, 1972 (in v. 10 218).
8
DSI, 1971 (inv. 10 215).
8 D, Sla, 1972 (lnv. !1 830).
10
Respectlv monedele: D, Slla, 1971 (lnv. 9 909);
A, SIV, 1970 (inv. 9 948); A, SV II, 1972 (inv. 9 937);
28-c.J813
A, SV, 1970 (ln v. 9 979).
11
Multumiri cu acest prilej incA o datA Alexandrinel
Alexandrescu pentru ajutorul dot la datarea materlalulul
daco-getic.
11
p. 170, nu crede posibilA o asemenea influent§.
225
www.cimec.ro
a. unui zid de incintit - poate fi datat in secolul al II-lea e.n. Formele timpurii ale
(NII9,1-2) ceramicii (NII2 NII3) ne sugereazit datarea inceputului acestei faze, în
prima jumatate a secolului al II-lea e.n. Observam aparitia in ceramica a unor forme de prove-
nienta occidentala (NII2.6, 10 etc.). acestui nive! pare sa fie marcat de un incendiu.
Deoarece nivelul ulterior este databil prin monede de la secolului al II-lea, putem
îndrazni a considera ca acestei faze trebuie legat de atacurile costoboce diu jurul
anului 170 e.n., viu ilustrate de epigrafele descoperite in cetate
11

Materialul arheologic descoperit în NIII se remarca prin deosebita bogatie varietate;
datarea oferita de monede descoperirile marunte corespunde epocii de înflorire a
epoca în care municipiul este sigur atestat întreaga provincie se bucura de maxima
prosperitate
14
• lncadrarea materialului descoperit în acest nive! se face între mijlocul seco-
lului al II-lea e.n. (unele forme mai timpurii, ca NIII2.2__:4, au ori o perioada de folosire
mai lunga decît banuim, ori sînt, in unele cazuri, antrenate din nivelul anterior) mijlocul
secolului al III-lea e.n. Ni se par graitoare pentru definirea materialului din acest nive!
ornamentele pasta fragmentelor NIII2.5 8; amforele descoperite în nivel, în general
intr-o stare foarte fragmentara, au analogii in nordull\Iârii Negre, unde sînt datate în secolele
II -III e.n. (NIII3.1-3); tipurile cele mai raspîndite de caracteristice acestui
nive! (NIII9.1-4) sint produse folosite tot la secolului al II-lea începutul
secolului al ITI-lea e.n. La fel ca in nivelul anterior, a par forme importate din provineiile vestice
unele forme ce par chiar a fi produse la Tropaeum Traiani.
Peste nivelul NIII, se pare ca in perimetrul întregului municipiu s-a fâeut o nivelare
cu pamint galben adus ca baza pen tru nivelul de calcare NIV A. Descoperirile arheologice
din sectorul portïï de E de pe incinta de S dovedesc inceperea refacerii ,constantiniene",
cindva dupa mijlocul secolului al III -lea e.n. Dac a alte faze constructive au put ut fi mai
surprinse in zonele cercetate, în schimb, nivelul de calcare NIV A a fost in general greu
de fata de NIVB, dat fiind faptul ca in putine locuri s-au atins aceRte niveluri.
Constatâm din analiza putinelor fragmente ceramice culese din NIV A, acolo unde s-a dezvelit
in suprafatâ ca, in acest moment, materialul arheologic nu se esential de cel
din nivelul precedent ; in schimb, materialul ceramic din NIVB prezinta caracteristici romane
tîrzii care il diferentiaza net de nivelurile anterioare eare se vor dezvolta pe parcursul
ultimelor doua secole de locuire a cetatii. .
Prosperitatea relativa dedusa pentru NV din activitatea constructiva de proportH din
cetate nu este ilustrata in masura de materialul arheologic credem ca principala
ca uza a acest1;1.i fenomen este. faptul ca locuitorii fazei NIVA au îndepartat cea mai mare parte
a resturilor distrugerii de la secolului al VI-lea
15
• Dupa cum s-a vazut din descrierea
sapaturilor arheologice în sectoarele A, B D, faza NVIB nu a fost surprinsa decit pe mici
in general folosindu-se ca nivel de calcare tot NVIA. Pentru secolului al
VI-lea inceputul celui urmator, sfut caracteristice o serie de forme, printre care: NVIA3(2)
(11); constatam aici urcioarelor [NVIA4(1) (2)]. ln general, urcioarele oalele
cu buza umbo pe fund sint definitorii pentru formele dezvoltate in aceastaetapa
(NV!A5.1 NVIB5.4) în aproape toate a9ezarile dobrogene. Formele ceramice
rile marunte proprii NVI (cu fazele A B) arata evolutia cillturii materiale, împingind datarea
acestui nivel in prima parte a secolului al VII-lea nu pare sa fi fost antrenata
in circuitul economie specifie crizei generale a imperiului in acest secol, care sa fi adus dupa
sine prez enta emisiunilor monetare noi. Spre deosebire de unele romano-bizantine din
Dol>rogea ca aceea dela Piatra (Beroe)
16
, la Adamclisi nu s-au aflat urme de atribuit
cetelor slave, cu exceptia unui fragment de oala ce pare indica o asemenea provenienta
(fig. 176/2). .
Deci, studiul materialului ceramic al obiectelor marunte ne.permite sa îricadram · cro-
nologic fazele stratigrafice surprinse va putea fi folosit in cercetarea de ansamblu a culturii
materiale dezvoltate in zona de contact a pontice, microasiatice, cu cele vestice
proprii pentru ripa Thraciae.
13 Vczi capitolul Incinla.
I' DID, Il, p. 185 - 186.
226
16 V. Pârvan, Tropaeum, .p. 190 -: 191.
1
• SCIVA, 26, 1975, 2, p. 209 - 218.·
www.cimec.ro
CONCLUZII
lon Barnea
Sapaturile arheologice efectuate între anii 1968-197;") la cetatea Tropaeum Traiani au stabilit
di omeneasca pe platoul situat în Valea, Urluii, la, vest de actualnl sat Adamclisi, unde
se înalta cetatea roll)ana, începe în epoca neolitica continua pîna în prima jnmatate :1 seco-
lului al VII-lea e.n. In cele cîteva sondaje adîncite pîna la solnl vin au aparut pntine fragmente
eeramice apartinînd cultnrii Hamangia, iar în diferite puncte ale cetiitii s-an gasit izolat frag-
mente din lame de silex. S-an descoperit, de asemenea, fragmente ceramice din epoca bronzu-
lui din prima epoca a fierului. Cel mai vechi nivel de locuire mai intensa arata existenta
pe loc a unei geto-dacice cu nume necunoscut, care în secolul al II-lea î.e.n.
intretinea legaturi cu lumea greceasca din sud, iar în secolelc I î.e.n. - I e.n. se afla in plina
<lezvoltare, fiind influentata de civilizatia romana in continua ex:pansiune. Catre
secolului I san, mai probabil, la începutul secolului al JI-lea e.n., geto-dacica a avut
de suferit, fiind chiar trecuta prin foc, cu prilejul razboaielor purtate de romani împotriva
dacilor a aliatilor lor.
Pe locul fostei geto-dacice, împaratul Traian, în politica sa ofensiva împotriva
dacilor a celorlalte populaW din stînga Dunarii Inferioarc, a înfiintat o statiune militara,
linga care a luat o rurala (vicus) cu caracter civil, alcatuita din populatia
locala mai veche din noii în cea mai mare parte veterani împroprietariti
aici, în preajma monumentului triumfal al lui Traian
1
• Catre mijlocul in primele decenii ale
celei de-a doua jumatati a, secolului al II-lea e.n., Rituata lao importanta rascruce de
drumuri militare comerciale atinge o deosebita înflorire eeonomica culturala, ce o ajuta
si"t faza rurala, devenind un important centru urban, care în timpul împaratului
Aureliu, înainte de anul 170, va fi înaltat la rangul de municipium
2
• Aceasta situatie
de prosperitate economica rezulta in primul rînd din intensitatea circulatiei monetare, mai
ales sub domnie a lui Antoninus PiuR (1:39 - 161), cînd este documen-
tata de numeroasele descoperiri monetare, în frunte cu tezaurul de 1 548 denari imperiali
romani, gaRit în 1969 în cetate. La acestea se adauga bogatele vestigii de culturamaterialade
tot felul, in special ceramica de diferite tipuri, printre care unele din provinciile occidentale
ale imperiului, aparute în nivelul de locuire din perioada respectiva de timp fragmentele
arhitectoni<'e refolosite ca material de com;tructie în zidul de ineinta in alte edificii romano-
bizantinc.
E foartc pro babil ca în perioada s-a construit prima incinta, cu fossa berma,
ale caror urme au ·fost identificate în zona portii de est. Demn de mentionat ca aici
primei ineinte coïncide cu cel al cetatii lui Licinius Constantin. Perimetrul ci se presupune ca
1
V. Pârvan, Tropaeum, p. 2 - :3.
2
Em. Popescu, cil: Revenind ·la piirerea mai veche
a lui Gr. Tocilescu, Io::ma Bogdan-Câtâniciu nu exclude
posibilitatea ca statutul de municipium sa fi fost acordat
tropeenllor mai inainte, poate chiar de ciitre Traian (v. mai
sus, p. G2).
227
www.cimec.ro
închidea o drcptunghiulara de circa 250 x 100 rn, al carci contur mai înalt decît
restul cetatii s-ar distinge pe unele fotografii aeriene in partea <·entrala a romano-
bizantin (fig. 32, 40).
Perioadei de înflorire din secolul al II-lea i-a pus capat" cumplita invazie a costobocilor
din jurul anului 170, cînd a fost pirjolit de un incendiu puternic, ale carui urme au fost
sesizate în sondaje din jumatatea de E a cetatH romano-bizantine. Precventa mare a frag-
mentelor ceramice geto-dacice aflate împreuna cu ceramica alte obiecte romane în stratul
de incendiu costoboc, confirma completeaza informatiile unor inscriptii din perioada
de timp (Daizus Oomozoi despre persistenta continuitatea elementului autohton geto-
dac, în curs de romanizare, alàturi de romani.
Dupa distrugerea costoboca, municipiul tropeenilor o noua perioada de înflo-
rire sub dinastia Severilor. Acum vechea incinta e refacuta, iar la poarta de E se adauga
un turn interior, a carui tehnica de constructie starea de prosperitate a Unele
fragmente arhitectonice inscriptii refolosite în constructii romano- bizantine, apartin de ase-
menea acestei perioade. Urmeaza o perioada de decadere pe care a suferit-o oral}ul Tropaeurn
în cursul secolului al III-lea, din cauza îndesirii atacurilor carpo-gotice a slabirii apararii
militare a limes-ului scitic. În schimb, acum se observa o a elementelor grecel}ti, la
care, în afara de ceea ce se mai dinainte
3
, s-a adaugat un altar cu inscriptie greaca
din anii 236 - 238, dedicat de magistratul Protogenes lui Zeus Ombrimos, descoperit în campa-
nia din 1969, refolosit în fata unei locuinte de pe via principalis, în imediata vecinàtate a
portii de E a cetatii
4
• Nu trebuie uitat, de asemenea, ca ultima inscriptie dinainte de restau-
rarea cetatH sub Constantin l}i Liciniu dateaza de prin anii 293 - 305, fiind lui Jupiter
Olbiopolitanus de un negustor grec romanizat din Olbia, Nevius Palmas Theotimianus, ca,
probabil in timpul restaurari sau îndata dupa aceea, a fost înaltat altarul votiv, de
data aceasta un monument oficial în limba greaca, dedicat de cetatea tropeenilor 7tOÀLÇ T pomL-
af.w\1) ,zeitei craiese Hera (luno Regina), pentru gasirea apei"
5

Pata de cele cunoscute pîna acum despre zidirea ,din temelii a cetatii tropeenilor în timpul
lui Constantin Liciniu, dupa ce neamurile barbare fusesera pretutindeni biruite",
cum ne asigura inscriptia de fundatie din anul 316, gasita în 1893 la poarta de E, împreuna
cu trofeul simbolic, emblema sapàturile din ultimii ani au dus la noi descoperiri l}i
la unele observatH în plus, deosebit de valoroase. Este vorba de cele fundatii de turnuri
parasite de pe latura de S-V a cetatii romano-bizantine (fig. 41), puse în legatura cu opera
generala de refacere a de la Dunarea de Jos, initiata de Aurelian continuata de
Diocletian, carora le-a fost atribuita începerea lucrarilor de restaurare a cetatïï Tropaettrn.
lntrerupta din motive necunoscute inca, operatia a fost reluata dusa pîna la capat, cu
unele modificari de plan, de constructorii din timpul lui Constantin Liciniu. Dar, dupa alte
observatïï ce poate mai au nevoie de reconfirmari, nici constructia acestora n-a fost terminata
în anul 316, cum rezulta din inscriptia de fundatie, din fericire pastrata în întregime, ci
anumite lucrari la zidul de incinta la turnurile acestuia s-au prelungit înca cel pu tin !}apte -
opt ani dupa aceea. Dintre ultimele observatii în legatura cu incinta merita, de asemenea,
sà fie amintite acelea cà atît la poarta de V, cît l}i la cea de S, nu existà cite un pod suspendat
(pont-levis), dupa cum presupunea V. Pârvan, iar ca în apropierea turnului T19 se afla o poarta
mica, astupata mai tîrziu. Planul cetatïï e caracteristic pentru secolului al III-lea -
începutul celui de-al IV-lea, amintind pe cel al altor cetati de pe limes-ul Dunarii de Jos din
perioada de timp (Capidava, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum). Pentru anexa exte-
rioara din coltul de S-E al cetatii, ce pare, cums-a presupus de mai multa vreme, un mare
bazin sau cisterna fortificata, contemporana cu cetatea, s-a emis ipoteza ca ar fi o fortificatie
complementara a cetaW, ulterioarà anului 316.
Din timp cu incinta cetàtii Tropaeum dateaza via principalis ( decu.manus), cu cana-
lui, apeductul porticele laterale în prima lor faza, precum cealalta stradà principala, per-
3
V. Pi\rvan, op. cil., p. 163 urm.
6
V. Pi\rvan, op. cil., p. 165 - 174.
4
Al. Barnea, SCIV, 20, 1969, 4, p. 595 - 609.
228
www.cimec.ro
pcndieulari't pc ca (ettrdo), de prevazuta cu port.iee eontinui pc ambele laturi. Heco-
lului al lV -lea îi apart.in alte strazi de importanta secundara, mai pu tin cercetate, perpendicu-
hwe pe via principalis. Dintre edificiile publiee din interior, singurul cunoscut ea înalt.at. la
începutul secolului al IV-lea este basilica forensis. Mai multe cladiri particulare, majoritatea
cu scop comercial, situate de o parte de alta a principale, au fost construite în seco-
lul al IV-lea refacute în urmatoarele doua secole. ln stadiul actual al cercetarilor nu se pot
face precizari mai mari în datarea un or edificii în cursul secolului al IV -lea, dupa cum nu se poate
spune în ce masura evenimentele în aceasta regiune a Imperiului roman de rasarit
la începutul ultimului sfert al secol, care au culminat cu catastrofa de la Adrianopol
(378), au afectat cetatea tropeenilor.
S-a observat în schimb ca în prima jumatate a secolului al V-lea, sub împaratul Theodosie
al II-lea, a avut loc o operatie de consolidare a zidului de incinta. de aparare din partea
ùe E a cetatii a fost abandonat, iar în imediata apropiere a portHor de E de S s-au construit
cladiri extramurane de zid legat cu pamînt, probabillocuinte pentru federaW goti. În interiorul
cetatïï, în ciuùa procesului de decadere generala, datorat framîntarilor politice interne ale
imperiului amenintarii din afara a pericolului hunilor, vestigiile marunte arata o continuitate
de viata de cultura aproape normala, iar descoperirile monetare atesta o circulatie baneascà
multumitoare. Fragmente ceramice izolate confirma prezenta unor elemente ,barbare" în
mijlocul populatiei locale romanizate.
Ca în celelalte centre urbane ale provinciei Scythia Minor, ultima etapa de mari con-
structii de la Tropaeum se leaga de numele împaratHor Anastasius Iustinian I. Paralel cu
restaurarea zidului de incinta, în interiorul cetatü se înalta din temelii sau se refac
(liferite edificii cu caracter public, cum sînt toate bazilicile descoperite pîna acum la Tropaeum.
Pe latura de N a bazilicii forensis s-a adaugat o anexa dreptunghiulara alungita, orientata
E-V prevazuta cu absida spre rasarit, poate o capela tina. De asemenea, e pro babil
ca porticul de pe la tura de E a bazilicii, care îngusteaza strada principala N- S (cardo), sa
fi fost adaugat tot în aceasta perioada. Pe via principalis (decumanns) au fost zidite din temelii
trei bazilici fiecare avînd sub altar cite o cripta pentru de martiri : doua
cele mai mari dintre ele, bazilica cu transept ( D) bazilica zisa ,simpla" (A), au fost înàltate
chiar în plin centru, la rascrucea dintre cardo decumanus, vizavi de basilica forensis, vrînd
parca sa se opuna acesteia, care pîna aci era singura ce prin maretia pozitia ei domina toate
cladirile dimprejur. Noi observatii pe teren au dus la concluzia ca nu numai ,bazilica de mar-
mura" (B), cum se credea mai înainte, ci bazilicile cu transept ( D) ,simpla" (A) erau pre-
vazute cu eîte un atrium cu trei portice (triporticus), dupa moda greceasca
6

În general, acum are loc o aglomerare de eonstructii, care presupune o mare
a populatiei o ùeosebita prosperitate economica. Aceasta cantitativa s-a
f:lcut însa in dauna calitatii a aspectului urbanistic în ansamblu. Principalele artere de circu-
httie n-au fost respectate în întregimea lor. De exemplu, jumatatea de V a strazii principale
(decumanus) a fost îngustata pe anumite portiuni la mai putin de jumatate. Lînga coltul de
N-Val baziliciiforensis o cladire afost cu la tura deN chi ar deasupra canalului apeùuc-
tului de pe mijlocul strazii principale. Cardo a suferit, de asemenea, o îngustare în portiunea
centrala descoperita pîna acum. I ntervallum-ul dintre zidul de incinta edificiile din interior
fost în cea mai mare parte blocat de constructïï care se adoseaza acestuia. Majoritatea noilor
cladiri înaltate din pietr'e legate cu pamînt, iar în partea de sus de obicei din calupuri de chir-
pici, erau locuinte particulare, unele din ele de mari proportïi, ca adevarate palate. Multe
constructii, în special cele situate de-a lungul strazilor principale, erau magazine t;;i ateliere
care atesta avîntul comertului al în aceasta ultima perioada
de înflorire a Tropaeum, cea mai bine cunm;cuta în urma sapaturilor :uheologice de
pîna acum.
8
1. Barnea, SCIV, 26, 1975, 1, p. 61 - 65.
229
www.cimec.ro
în a doua parte a domniei lui Iu:-;tinian, a început sa ùecada, ca urmare a
generale a imperiului a marii invazii a kutrigurilor pe teritoriul Seitiei 1\Iinor, în anii 558 -
ii59, eare chiar daca 11-:1 dus la distrugerea cetaW Tropaeum, dupa cum rezulta din sapa-
turile de pîna acum, a avut urmari negative asupra dezvoltarii a relaÇiilor sale
cu centrele mai apropiate sau mai îndepartate. Cu toate acestea viata a continuat sa se desfa-
aproape normal pîna în anul 586, cînd cetatea a cazut prada invaziei pustiitoare a ava-
rilor (Theophylactus Simocatta, I, 8, 10). Urmarile puternicului incendiu care a mistuit în
flacari, daca nu toate, în orice caz majoritatea cladirilor din interior, au fost identificate aproape
peste tot unde s-au efectuat sapaturi în ultimii ani. Ele constau cel mai adesea dintr-un
strat gros pîna la un metru de pamînt fainos, de culoare provenit din
chirpicii pravaliÇi din jumatatea superioara a pereWor, la baza caruia se afla carbuni din lemna-
ria piroane de fier, Çigle, olane, iar deasupra multe darîmaturi din zidurile
edificiilor. Spre deosebire de ceea ce se credea mai înainte, rezultatele ultimelor sapaturi au
dus la concluzia ca viata cetaÇii Tropaeum n-a încetat dupa catastrofa din 586. Urme
sporadice de locuire, confirmate de unele descoperiri monetare, arata ca peste stratul gros
de incendiu darîmaturi s-au amenajat noi locuinÇe mai modeste de catre populatie
care a supravieÇuit dezastrului. Locuirea a dainuit în prima jumatate a secolului al VII-lea
cînd, dupa unele observaÇii, incinta a continuat pastreze funcÇia defensiva, cu toate ca
pierduse caracterul sau urban. În forme modeste mult mai redusa ca numar,
populaÇia veche româneasca continuat viata în preajma ruinelor înfloritoarei cetaÇi de alta
data. Aici, în partea de S a incintei în alte puncte izolate din împrejurimi, au aparut urme
de locuire din urmatoarele trei-patru secole, nu este de mirare ca la trei kilometri mai departe
spre V, pe teritoriul satului de azi Urluia, s-a de:,;coperit un tezaur de monede bizantine din seco-
lele VIII - X
7
, care ara ta continuarea legaturilor economice cu Bizantul, Roma cc>a noua,
în perioada de timp careia-i apartine tezaurul amintit.
0 ultima observaÇie demantelarea zidului de incinta a turnurilor de majori-
tatea blocurilor de parament, în vederea refolosirii lor la alte eonstrucÇii sau ca piah·a de var.
Operatia a avut loc în decursul timpului,poate în mai mare masura în cursul secolelor X -XII,
cînd teritoriul Dobrogei stapînit de BizanÇ (thema a cunoscut o noua perioada de
mari constructii cel mai mult în secolele XVIII - XIX, înainte de sapaturile iniÇiate de
Gr. Tocilescu. soarta au avut fâra îndoiala o serie întreaga de piese arhitectonice (fusuri
de coloane, capiteluri de la eladirile din cetate, care apareau mai mult sau mai putin la
suprafata terenului.
Cercetarile viitoare vor trebui sa urmareasca extinderea adîncirea documentarii obti-
nute pîna acum cu privire la de la Tropaeum, pentru toata durata existentei ei, încy-
pînd cu studiul stratigrafiei încheind cu analiza süüematica a descoperirilor marunte. ln
scop se impune în primul rînd intensificarea lucrarilor în vederea unei cît mai bune
a romano-bizantin (secolele IV -VI), care suprapune resturile municipiu-
lui roman din seeolele II - III pe cele anterioare acestuia care, din fericire, este mai bine
pastrat. Este necesar sa se continue atît studiul incintei, cît al propriu-zis, cu eta-
pele lor succesive de existenta refaceri. În cuprinsul trebuie dus mai departe :-;tudiul
retelei stradale ::;i al edificiilor cu caracter public particular, precum cel al evoluÇiei sistemului
de constructie ::;i al concepÇiei urbanistice în cele doua faze principale de existenta a
romano- bizantin : secolele IV - V V - VI. 0 atenÇie speciala trebuie acordata examinârii
evolutiei ocupatiilor, comertului, relaÇiilor externe, vietii sub diferitele ei
ai->pecte, pe toata durata secolelor IV - VII e.n.
Cercetarea romano- bizantin va contribui în buna masura ::;i la muni-
cipiului roman din secolele II - III, deoarece multepiesearhitectonice sculpturale, precum
inscripW din aceasta perioada au fost refolosite ca material de constructie pentru edificiile din
secolele IV - VI. Una din problemele majore ale cercetarilor viitoare va fi aceea a unei eît
7 Irimin Dimian. SCN. 1, 1957, p. 199; DID, III, p. 20.
230
www.cimec.ro
mai hune a vietii municipiului din secolclc II - III a raportului topografic
structural al acestuia cu cetatea constantiniana. Din nefericire, distrugerea edificiilor mo nu-
mentelor fostului municipium, pentru refolosirea materialului la constructiile romano-
bizantin, precum suprapunerea celui dintîi de catre acesta din urma, îngreuiaza mult cerce-
tarea înfloritorului municipiu.
0 ultima mare problema, care din punct de vedere cronologic al importantei istorice se
sitl1eaza înaintea celorlalte, este aceea a studiului geto-dacice a romane pre-
municipale, în care, potrivit observatiilor de pîna acum, se poate urmari cu claritate, pe baza
materialului arheologic, persistenta continuitatea elementului geto-dac în cnrs de romani-
zare, alaturi de romani. Acest proces continua în perioada de maxima prosperitate a
municipiului roman, prelungindu-se pîna în epoca romano-bizantina. Urmarirea în continuare
adîncirea Rtudiului lui va duce la obtinerea de noi date concrete la concluzii istorice deose-
bit de importante în legatura cu simbioza daco-romana ca prima cea mai de seama etapa în
procesul formarii poporului român a limbii sale. Atunci Tropaeum Traiani se va înscrie în
istoria veche a patriei noastre nu numai ca un simbol al victoriei marelui împarat roman în
luptele împotriva dacilor a aliatïlor lor, ci ca un triumf al cercetarii arheologice istorice
în una din cele mai importante probleme ale trecutului nostru îndepartat.
231
www.cimec.ro
TROPAEUM TRAJAN/
1
LA CITÉ
(Résumé*)
La reprise, en 1968, des fouilles archéologiques sur le site de la forteresse romaine de Tropaeum,
devait conduire à toute une série de découvertes qui font l'objet du premier volume monogra-
phique consacré à cet important municipium de Moesia Inferior. Si le sommaire du volume
est déterminé par les résultats de ces fouilles, celles-ci ont été conditionnées à leur tour, par
suite les restaurations nécessaires, aussi par les recherches effectuées précédemment, notamment
les fouilles de large envergure pratiquées dans l'intervalle des années 1891 - 1909 sous la direc-
tion de Gr. Tocilescu. Ces fouilles de dél;lut ont visé en tout premier lieu la mise au jour des
inscriptions et des vestiges de quelques grands monuments de caractère public, situés dans
différents points de la ville romano-byzantine (IV•-VJC Riècles).
A présent, on est en train d'élaborer un autre volume de cette monographie. Son con-
tenu doit porter Rur les derniers résultats obtenus par l'investigation des trois monuments qui
se dressent à 1 'est de la ville romano-byzantine, sur la << Colline du monument )) ( Dealul monu-
mentttlui) et dont l'ensemble se compose d'un monument triomphal, un autel militaire et un
tumulus funéraire.
I. EMPLACEMENT DU SITE. NOM. HISTORIQUE DES RECHERCHES
À 6fi km vers le sud-ouest de la ville de Constanta, dans les limites territoriales de la
commune d'Adamclisi, se dressent les ruines du monument triomphal et de la cité de Tropaeum
Traiani, qui comptent parmi les plus importants monuments romains de Roumanie, édifiés
par l'empereur Trajan au commencement du Ire siècle de n.è. La cité, entièrement rebâtie
sous Constantin le Grand et Licinius (316 ), était située à environ un kilomètre et demi du
monument, vers le sud-ouest, sur un plateau peu élevé et entouré de collines qui le protégeaient.
L'endroit se trouvait à une importante croisée de chemins, dont le-t;mcé est encore répérable
en partie de nos jours (fig. 1).
Le nom de Tropaeum Traiani, restitué par Tocilescu partant de plusieurs inscriptions trou-
vées dans la cité - dont celle de la fondation, datée de l'an 316 - n'est mentionné que par trois
sources de basse-antiquité : Hiéroclès, Théophylacte Simocatta et les N otitiae Episcopatuum.
Ravagée et abandonnée vers la fin du VI" siècle ou au commencement du siècle suivant, ses
ruines ne feront plus l'ob jet d'aucune mention jusqu'au XIX • siècle, quand elles figurent dans
quelques notes de voyage.
En 1891, Grigore Tocilescu, conservateur en chef à l'époque du Musée National des
.Antiquités, une fois finies la mise au jour et l'étude du monument triomphal (1882 -1890),
• Le présent résumé représente l'ensemble des résumés dressés par chaque auteur pour .le chapitre qu'il n rédigé
jusqu'à la fin du S<•ptembre 1976.
233
www.cimec.ro
inaugure les fouille!:! méthodiques sur le site ùe la forteresse du voisinage. Les travaux lui ont
pris douze campagnes de trois à cinq mois chacune, s'échelonnant sur les années 1891-1893,
1895-1897 et 1904-1909. Leurs résultats sont pour la plupart inédits, sauf ceux de la pre-
mière campagne (1891), dirigée par Tocilescu en perHonne, et à part les inscriptions, qui ont
été presque toutes publiées. Il existe néanmoins une source précieuse de renseignements con-
cernant les fouilles de 1891-1909, à savoir: les manuscrits 5 12è:, 5 12U et 5 no de la Bibliothèque
de l'Académie Roumaine. C'est toute une suite de rapports partiels adressés à Gr. Tocilescu
par les divers directeurs des fouilles qui se sont succédé dans l'intervalle: l'arpenteur Pamfil
Polonic (1892-1893), les architectes H. Jacobi de Cologne et J. Fakler de Bucarest (1895-
1897), l'arpenteur E. Frollo (1904-1905), l'architecte Gustav von Cube de Münich (1906),
l'architecte V. l\Iironescu (1907) et l'architecte Heinrich Brotz de Wiesbaden (1908-1909).
Le tout est complété par un rapport général dans la rédaction de Tocilescu, qui sc proposait
de le publier-dessein qu'une mort prématurée à 59 ans (le 18 septembre 1909) devait lui inter-
dire de mener à bonne fin.
Les monuments suivants ont été mis au jour sous la direction de 'l'ocilescu : la porte occi-
dentale, le conduit d'égout de la Via principalis ct les basiliques qui flanquent cette rue, des
deux côtés - la basilique citerne, la basilica .forensis, Ja basilique <<simple>> (A) et la basilique
à transept; la porte orientale avec l'épigraphe mentionnant la fondation par Constantin le Grand.
et Licinius (316), ainsi que le trophée qui la surmontait -imité d'après le trophée dressé au
sommet du monument triomphal; la petite porte méridionale; la basiliquf' <<de marbre >>,avec son
baptistère et ses édifices annexes. À ceci s'ajoute la mise au jour partielle de l'enceinte occi-
dentale, protégée par des tours en forme d'tT et dotée en plus d'une tour rectangulaire '<à pro-
visions 1>. Le but de ces fouilles était en général de dégager l'enceinte et les gmnds édifices ùe
caractère public compris dans ses limites (fig. 4 ). A l'extérieur, les fouilles ont dégagé les rui11es
de la basilique du cimetière situé sur le versant de la colline qui se dresse au nord de la cité.
Après la mort de Gr. 'rocilescu, les fouilles ont été continuées par G. Murnu, mais seule-
ment pendant une campagne (1910). Celui-ci a procédé à l'e:\ploration méthodique de ht moitié
orientale de la rue principale, avec l'égout ct l'aqueduc qui la traversaient au milieu et ses
portiques adjacents ( ~ i g . 91 ). Les résultats de ces fouilles ont été publiés par Murnu.
Sous Vasile Pàrvan, devenu le conservateur en chef du l\lusée National des Antiquités-
à la fin de l'an 1910, les fouilles de Tropaeum Tmiani ont été interrompues. En revanche, le
savant archéologue, partant des résultats obtenus par Tocilescu (dont, à part les inscriptions,
on n'avait publié que quelques aperçus sommaires des principaux monuments architectnniques),
rédigea une synthèse historique ct archéologique, qui constitue jusqu'à nos jours le noyau
fondamental des informations concernant la cité de Tropaeum.
Une vingtaine d'années devait passer avant qu'on reprenne l'exploration .des Yestiges,
romains d'Adamclisi. Recommencée en 1933, celle-ci s'est prolongée jusqu'en 1943, l:iOUS la
direction de l'ancien professeur de l'Université de Jassy, Paul Nicorescu. Malheureusement,
ces recherches ont été conduites avec des moyens financiers et techniques. bien plus modestes
que ceux dont Tocilescu a pu disposer de son temps et leurs résultats sont demeurés presque
entièrement inédits. Au cours de ces campagnes on a continué de dégager le mur d'enceinte
avec les tours de défense de la ville romano-byzantine, travaux complétés par quelques l:iondages·
isolés dans la ville-même.
À la mort de P. Nicorescu (1946), la relève fut prise par le professeur Gh. f?tefan, de
l'Université de Bucarest, qui effectua une unique et brève campagne de fouilles durant l'été
de 1947. Ces travaux ont exploré l'angle nord-est de la cité, à. l'extérieur comme à. l'intérieur du
mur d'enceinte.
Ce fut à partir de 1968, que l'Institut d'Archéologie reprit:\ son compte la fouillP arehéolo-
gique d'Adamclisi, aussi bien sur le site de la colline du monument tri•Jmphal que dans
la cité de Tropaeum Traiani. Les travaux sont effectués en collaboration avec la Direction du
Patrimoine Culturel National, qui as8ure la protection, la conl:iolidation et la restauration des
monuments dégagés par les fouilles. L'équipe de 8pécialistes fournie par l'Institut d'Archéolo-
gie dt> Bucarest et par le l\lm;ée Archéologique de Coni'tmqa poursuit les n•cherdiPi'\ sou:-;
234
www.cimec.ro
la direction de Ion Harnea. Son but est d'obtenir des données suscPptibles de permettre la
reconstitution aussi exacte que possible de l'histoire de la ville et des autres monuments
d'Adamelisi.
C'est Pn vue de réaliKer ce but qu'on a commencé la fouille méthodique, par couches
d'habitat, de la totalité de l'aire de la cité, en renonçant à l'exploration isolée de tel ou tel
monument. D'autre part, on a repris les travaux sur certains monuments dégagés seulement
en partie auparavant, Min de vérifier les conclusions avancées à leur sujet. De cette manière
ont été entièrement dégagées jusqu'à présent les grandes portes (de l'est et de l'ouest) de la cité
romano-byzantine, avec les tours qui les flanquaient. Dans le même cas se trouve la rue
principale, entièrement mise au jour avec quelques-uns des édtfices adjacents et l'extérieur de
l'aile méridionale de la cité, comprise entre la porte sud et la grande porte occidentale. Par
ailleurs, les travaux ont suivi le tracé des aqueducs. Sur le site de la colline du monument,
les fouilles ont achevé la mise au jour du monument même et du tumulus funéraire ; à présent
c'est le tour de l'autel militaire.
II...,LA STRATIGRAPHIE
Une stratigraphie complète, absolument intact<' de la cité de Tropaenm Traian i n'a été
obtenue que dans les SI-la de la section D (fig. 8). Les autres fouilles stratigraphiques, pra-
tiquées dans les sections A, B et C n'ont fait qtw confirmer ou compléter le tableau donné par
la fouille de la tour n° 22 (fig. 11, 12, lti, 17, 20).
Le plateau sur lequel se dresse la cité d'Adamclisi est en lœss, un lœss jaune clair qu'on
retrouve dans tous les sondages stratigmphiqueK à la base des dépôts archéologiques, à une
profondeur de 4-4,00 rn par rapport au sol actuel. Cette terre jaune a livré des fragments de
poterie préhistorique, des vases suscept.ibles d'être restitués ct provenant probablement d'an-
eicnnes nécropoles (fig. 140).
A une profondeur de 3,90-4,50 m, la il'IT<' jaune est n·couv<>rte d'une eouche d'un
brun foncé (NI), teinte due aux gntndes quantités de cendres et de charbons qui la com-
posent. C'est une strate épa.isse de 0,30-0,50 rn, trèR riche en fragments céramiques daces et
romains, auxquels s'ajoute des scories de fer. MiKe au jour dans les tranchées de la section A,
eette couche fait défaut à la Sia, de la section D, à l'extérieur du mur d'enceinte, d'où il semble
qu'on l'ait écartée intentionnellement. ·
Ce dépôt eKt superpm;é par un autrP horizon (Nil), à une profondPur de 3,50-3,80 m,
marqué à proximité de l'enceinte par une couche de mortier d de déchets de taille grosse de
dix à. quinze centimètres. Compte tenu qu'à ce niveau fonctionnaient la fossa et la berme déga-
gées à. l'extérieur des murs, ces vestiges ont, été interprétés comme représentant l'horizon de la
première enceinte de Tropaeum Traiani. Une eouche de terre jaune, d'une teinte grisâtre et
pigmentée de cendres et de charbons, s'est amassée là., de nombreux fragments céramiqueR
de haute-époque romaine (v. page 3;"), fig. 143-148). "Cne cPrtaine quantité de cendres avec
des restes calcinéK n'vêtait la berme sous une couche (de 10 -1;) cm), dont la présence a été
relPvée ausKi dani' d'autres points de la forterPsse.
Le troisième horizon (NIII), qui repoRe sur cette couche, Re compose de terre battue
d'un brun tirant sur le jaune, interrompue par endroits d'un pavage dP galets de taille
Par rapport au sol cet horizon se trouve à uue profondeur de 3,20 dani' la zone du
rr;ur d'enceinte. La couche archéologique qui le revêt Re fait remarquer par la richesse des
fragments céramiques qui la composent. À cette étape historique, la berme courait sur une
couche de cendres et de terre de nivellement grosse de 20 cm; une monnaie de Septime Sévère
frappée à Nicée s'est trouvée coincée là. Le fossé de défense continuait à fonctionner dans
cette période de la même manière que pendant l'étape précédente.
À l'extérieur de la forteresse, l'horizon NIII est superposé d'une couche de terre déposée
là, .d'ep.viron 0,40-0,;)0 rn, constituant ln hase du sol de l'horizon NTV A. Il KPmblc que cet
ho1·izon ait connu nnP assez Iongn<> durt'e, ear <·Ptt e eouclw de teiT<' e:-;1 d'un trou long
23:ï
www.cimec.ro
et étroit prèR du mur d'enceinte, rejoignant la semelle de ses soubassements. Ce trou a été
interprété comme représentant le fossé creusé afin de dégager la semelle du mur d 't'Ttceinte
lors de la construction de la tour T22, afin de situer leH soubassements de cette tour au même
niveau que le mur déjà existant, suivant le principe reconnu par le bâtisseur. Comme le
trou s'est avéré comblé de déchets de pierre et de mortier, l'intervention sur le mur d'en-
ceinte 8e trouve confirmée de la sorte. fossé de défen8e de la phase antérieure est encore
attesté à cette étape, mais avec le profil plus arrondi et moins profond.
Une couche de terre jaune, située à une profondeur de 2,80-2,90 rn marque le sol battu
à l'intérieW' de l'enceinte; elle correspond à la semelle du mur -semelle large de 20 cm
par rapport à l'élévation du mur. Comparée à celle de l'extérieur de l'enceinte, cette plinthe inté-
rieure se trouve exhaussée d'environ 0,90 m, détail peu commun dam; l'appareil des murs qui
nous porte à la considérer un témoignage d'un travail effectué sur le8 mur8 à l'époque dans le
but de les rendre plus épais.
Dix ou quinze centimètres à peine au-dessus de cet horizon se place l'horizon suivant,
NIV.B, qui repose sur une couche de terre jn,une grisâtre. A partir de cet horizon on a procédé
à l'extérieur de la forteresse à. une nouvelle intervention sur les murs en vue de leur consolida-
tion. La couche de mortier du voisinage de l'enceinte a, livré une monnaie de Théodose II.
Maintenant, le fossé de défense est abandonné, comblé de galets et de blocs de parement
en quantité. Plusieurs habitations extra muros appartenant à cet horizon ont été mises au jour
dans les sections A et D. Des pierres et une couche de glaise battue marque cet horizon à l'in-
térieur de la cité, dégagée à une profondeur de 2,60-2,70 m.
!/avant-dernier niveau d'habitat attesté au point de vue stratigraphique - l'horizon NV
situé à une profondeur de 1,90-2,20 rn et de 1,10 rn à l'intérieur de la forteresse - repo8e sur
une terre grise, argileuse, qui couvre sur une épaisseur de 30-40 cm l'horizon NIVB. Le dépôt
archéologique amassé sur cet horizon offre une teinte roussâtre, à cauHe des fragments de
hriqul's et de tuiles, mêlés à des restes de torchis et à des de h'JTe calcinél'. Près de
l'enceinte, cet horizon repose sur une couche de déchets de taille et de mortier épaiHse de
30-40 cm, restes sam; doute d'une importante réfection de ht muraille. Cet horizon est hien
attesté par suite des fouilles eu surface du sol et il témoigne (Fun renouveau de vie de la for-
teresse, contrastant avec la fin de cette ,étape, marquée de grands ravages et un puissant
incendie. Là oü la couche d'incendie fut nivellée sur place, elle s'avère épaisse de 30 cm.
Reposant sur une couche de remplage ou sur des décombres nivellés, à une profondeur
de 0,90 rn il a le dernier horizon, nettement saüü par les profils, NVIA. Cet horizon a livré
quantité de traces matérielles qui attestent un habitat selon les coordonnéeH de la phase précé-
dente. Dans cette phase, l'habitat est directement recouvert par la couche de décombres jon-
chant toute la superficie de la forteresse. Cette couche de décombn•s He compose de pierres, de
torchis calciné ou cru et de terre granulée d'une teinte cendrée (probablement de la terre
végétale).
Par endroits, les fouilles ont localisé un horizon Hporadique, noté NVIB. Attestée par
quelques aménagements fonctionnels des édifices de l'intérieur de la cité, cette phase ne com-
porte que quelques points surhaussés de 20-30 cm par rapport à l'horizon antérieur.
Quelques morceaux de mattoni crurli ont été trouvés près du mur, dans la section D,
SIV, à une profondeur de 0,60 rn de cet horizon (NVIB). Une situation analogue a été
saisie dans l'aile nord de l'enceinte (section C), d'où l'hypothèse qu'après les graves endomma-
gements subis par la cité à l'étape de NV, la partie supérieure de son enceinte a été restaurée
avec une <<palissade >) en briques crues.
On a pu relever les traces d'un démolissement méthodique de la muraille, afin d'en retirer
les pierres de son parement. Les fosseR destinées à l'extraction des blocs de parement suivent
fidèlement le plan de la forteresse, jusque dans le voü;inage du pied de la muraille, brisant
souvent ses liens stratigraphiques avec cette dernière (fig. 20). Ces trous ont fini par être
comblés par l'humus, dont la couche épaisse de 20-30 rn a pu être repérée seulement aux
endroits où les fouilles de la fin du siècle dernier et du commencement de notre siècle ne
l'ont pas écarté tout à fait ou bouleversé en y déposant au-dessus la terre retirée dans la
forteresse.
236
www.cimec.ro
J ... es trois dernières phases de la cité romano-byzantine ont été attef-ltées partout à l'intérieur
de celle-ei, offrant 1eR mi:mes caractères que ceux relevés dam; la zone de la tour '1'22. Pour ce
qui est des horizons précédents, seuls les sondages pratiqués dans la portion centrale et le
secteur nc·rd-est de la cité en ont dégagé des traces. Généralement, dans la zone nord-est, les
trois premiers horizons (NI-NIII) ont été bouleversés par les édifices des IV•-VI" siècles
de n.è., de sorte qu'il est difficile de les délimiter.
Du côté sud de l'enceinte, une seule tranchée est allée jusqu'à toucher la terre vierge,
à l'intérieur comme à l'extérieur du mur (fig. 20). Rien que la fouille de cet endroit ne soit
pas entièrement valorisée, il paraît déjà certain qu'aux n•-III" siècles son habitat n'était
guère intense ct que le commencement des travaux à l'enceinte a été suivi d'une assez longue
interruption. Les quatre horizons déterminés là ont été attribués au point de vue chronologique
à l'intervalle compris entre la fin du III" siècle et la fin du VI" siècle.
La principale conclusion tirée des études stratigraphiques dont on dispose se résume au
fait qu'il y a eu un habitat de haute-époque et que cet habitat était moins étendu que celui de
la période romano-byzantine. Par ailleurs, la stratigraphie de la cité de Tropaeum est compa-
rable jusqu'à l'identité avec celle de l'enceinte callatienne (Materiale, VIII, 1962, p. 440,
fig. 2), qui exige une nouvelle interprétation, ainsi qu'avec celle de Dinogetia.
III. L'ENCEINTE
Des pentes esearpées bornent lP plateau de la cité d'Adamclisi sur ses côtés nord, est
et. sud. Vers l'est, il rejoint un promontoire large d'environ 35 -4ii m. A cet endroit, des
fouilles et un sondage archéologique ont mif-l Pn évidence la de deux voies Re diri-
geant sur le nwnument triomphal; leur fonctionnement a étt· sl!cœssif, celle du sud remontant
à la. haute époque romaiw.•. C'est sur celle-ci que s'axait la nécropole à incinération localisée
dans la colline est de la cité de Tropaeum.
Les fouilles archéologiques de la secticn 1 >, confirmées par celles poursuivies dans les
autres sections, ont prouvé que l'enceinte dont le tracé a été déga,gé par les fouilles de la fin
du Riècle dernier et du commencement du XX" siècle est le fruit des travaux qui se sont pro-
longés pendant plusieurs siècles.
Le principal résultat des fouilles pratiquées dans la section ]) réside dans le fait qu'elles
ont fourni les premières données concluantes sur l'enceinte de haute-époque romaine. Elles
ont permis de constater qu'au commencement du II" siècle de n.è. une enceinte a été bâtie
sur l'emplacement d'un site géto-dace. Cette enceinte était précédée d'une berme large de 2 rn
et d'une fossa large de 6,5 rn et profonde de 1,60 m. Son usage est attesté pour la durée de
deux périodes, marquées sur le phm stratigraphique par les horizons Nil et NIII. Une tour
de porte intérieure, TA (fig. 25 ), lui fut ajoutée au plus tôt pendant la deuxième phase de
l'enceinte NIII; ses dimensions intérieures étaient de 5 mx 9 rn, avec un soubassement large
de 3,5 rn en pierre de carrière fixée au mortier (fig. 27). Le soubas.sement se trouve à une
profondeur de 0,90 rn par rapport au sol battu de la période de construction de NIII. La
superstructure de cette tour est faite entièrement de blocs parallélipipédiques, dont il n'en
est restée qu'une seule rangée sous le niveau daté du IV • siècle, mais la trace des blocs
retirés au moment de l'aménagement de l'horizon NIVA est demeurée imprimée dans le mor-
tier qui recouvrait le soubassement. Un mur large d'un mètre, mis au jour à environ 30 rn
de la porte est, devait servir d'appui à un aqueduc ou à la voie d'accès dans la cité; il suit
1:. même direction que l'axe de la tour intérieure et se révèle comme étant bâti lui aussi
à l'époque de l'horizon NIII.
Le NIYA marque un épaississement de l'enceinte vers l'intérieur de ;)0-80 cm (fig. 14).
C'est dans cette période qu'on a édifié au même niveau que le soubassement de l'enceinte
de haute-époque romaine les tours de la porte est, T22 et Tl.
A la suite des fouilles effectuées jusqu'à présent, l'on constate que lt>s vestiges da.téeR
des pr-III • siècles SP trouvent groupés uniquement dans la zone nord -est de l'enceinte romano-
237
www.cimec.ro
byzantine ùe Tropaeum Traiani. Cette remarque entraîne la conclusion que la: superfil:ie
rectangulaire de 2;)0 m x m, mise en lumière par les photos aériennes (vol 1973; fig. 32)
justement dans cette zone, représente le plan de la première enceinte. La tour '1';), d 'um• forme
diflférente des autres avec son plan rectangulaire, dont l'axe plus long est parallèle au mur
d'enceinte, se trouve située dans la zone où débouche le cardo de la cité ainsi
que la médiane de la superficie localisée sur le photogramme, d'où la supposition que la reprise
de l'iriveshgation de la tour est susceptible de fournir des données inédites et d'importanee
coneernant les phases d'existence et la topographie de la ville romaine et
Tout aussi nécessaire· s'avère l'exploration de l'angle sud-est (entre les tours T21-T22); si
l'absence dans cette zone d'une tour de la phase romano-byzantine ne saurait passer pour
singulière, elle serait vraiment extraordinaire dans le cas où l'enceinte de haute-époque romaine
s'étendait jusque ..
Le plan hypothétique de cette enceinte de haute-époque a été celui proprP à la ville
romaine type, créée sur le modèle des forteresses militaires et bien représentée par ll's cités
d' Ulpiana, Mursa, Poetovio, Vimina()ium, Aqw:ncum, Sarmizegetusa. En ce qui nous concerne,
il ne nous semble guère probable que la première enceinte de Tropaeum ait appartenu à une unité
militaire, pour la simple raison qu'il n'existe point de preuve qui atteste la présence d'une
garnison à Adamclisi avant le milieu du III" siècle. Par conséquent, à Adamclisï, de même qu'à
Serdica et à Novae, le noyau de haute-époque romaine devait se développer vers la fin du III"
siècle, période pendant laquelle augmente l'insécurité des villages non protégés; c'est à ce
moment-là que son enceinte s'est élargie vers l'ouest et vers le sud, afin de fournir un abri
à nmJ population plus nombreuse.
Quant à l'enr.einte romano-byzantine, elle est ùéjà connue grâce aux fouilles publiées par
V. Pàrvan. Les derniers travaux ont permis néanmoins quelques remarques supplénwntaires
rdatives; à la porte est. On a constaté, par exemple, que les tours à demi-circulaires, au pour-
tour étiré, qui la flanquaient ont été bàties alors que l'habitat du plateau de la cité se trouvait
dans sa quatrième et que, au niveau du sol ùe l'époque, on avait disposé
deux rangées de de parPment (le t->oubassement de la tour '1'22 comporte même
architraves prises à un édifice dt-s Il" -III c siècles). Du fait que les soubassements de la tour
T22 ne s'imbriquent paR avee ceux de l'enceinte, il x'ensuit que leur construction a dû avoir
eu lieu danR des périodes différentes. À noter aussi la présence à l'intérieur de la tour T22
d'unP de plate-forme large de 1,56 m avec un soubassement de 1,2;) m susceptible d'avoir
précédé quelfJue peu la construction de la tour.
Les observations faites t->ur les tours au moment des fouilleR précédentes montrent, deR
sem;ibles en ce qui concerne leur forme, dimensions et fréquence sur l'enceinte
romano-byzantine. Noton11 que leur nombre plus grand dans la, portion comprise entre l'angle
nord-om•11t et la porte occidentale s'explique par la pente du plateau moins escarpée de cc
côté, ce qui rendait le :o;ecteur plus vulnérable. L'exploration de l'enceinte méridionale a conduit
à la mise au jour de trois soubassements destinés à des tours et datés de la fin du IIIe sièclP.
Compte tenu ùe l'ensemble des tours dressées sur le côté ouest et du fait que cette zone sud-
occidentale ne présente pa:-; des traces antérieures à la fin du III" siècle, il est à présumer que
lorsq11'on a, commencé la fortification de cette portion de l'enceinte on a prévu une série de
tours, à environ une vingtaine de mètres l'une de l'autre; suivant ce plan, on aurait édifié
les soubassements deR trois tours (A, B, 0 qui figurent dans le plan publié par G. Papuc, Pon-
tica, 7, 197 4, p. :327, fig. 1) et probablemt:>nt aussi pour une autre tour située entre T15 et T16,
(les fouilles ultérieures à la rédaction de ce chapitre ont confirmé notre hypothèse).
L'abandon des tours dans le tronçon d'enceinte entre les portes ouest et sud pourrait
avoir eu lieu, comme le suggère G. Papuc, à un moment critique, mais cet abandon peut s'expli-
quer aussi par le fait que ces tours n'étaient pas absolument nécessaires dans l'angle de sud-est,
dont la poRition géographique lui assurait une meilleure protection naturelle.
AdoRsé au côté sud de hL cité se dresse un bâtiment trapézoïdal, de 75 x 95 m, fait de
petits blocs fixés au mortier. Ce bâtiment est ultérieur à l'enceinte de Licinius-Constantin.
Les photos aériennes prises en 1973 laissent voir que <·ette eneeinte supplémt>ntaire était ùotée
238
www.cimec.ro
de tours en (fig. 40). Il y a une forte probabilité que cette fortification ait abrité une
unité de comitatenses. Cette fortification se raccorde au point de vue ehronologique a la phase
de réfection constatée en Sb et datée avec la monnaie de Théodm;e II. Une deuxième réfee-
tion de l'enceinte romano-byzantine se révèle contemporaine de l'avant-dernier horizon, NV.
En reprenant les données fournies par les dernières fouillt>s, on p('U1 éhauehpr 1 'historique
de la vie qui s'est épanouie jadis l'lUI' le plateau d'Adamclil'li.
À l'époque de l'horizon :KI, l'existencP sur lP plateau se dérouh\i1 suiyant le . .;; traditions
du LaTène gétq-dace combinées d'influences grecques et romaines. C<>ei pourrait représenter
un indice de la manière dont la population autochtone a été attirée dam 1 'orbi tt> de la civili-
sation romaine dès les premiers temps de la eonquête du Bas-Danulw. La fin dP cette phase
d'habitat se lais:-;e dater par les matériaux arehéologique:-; (d. 60, fig. 1-H la ch<lr-
uière de:-; rr-II,. :-;iècles ; elle a pu être la conséquence des destructions proYoqnées par les troupl's
daces ou celles de leurs alliés, Bastarnes et Roxolans. Si les arguments font défaut pour fixer
ces ravages à l'époque des combats de Cornelius Fuscus ou lors de la diversion de Décébah·
en Dobroudja, il n'en est pa.s moins sûr que la reconstruction à laquelle ils ont donné lieu
s'e:-;t fait suivant la règle du des fortifications romaines classiques, qu'il conviendrait
d'attribuer, selon les auteurs du présent ouvrage, à l'habitat civil développé dans le voiRi-
nage du monument triomphal édifié par Trajan. On a avaneé la remarque que Trajan ne s'est
point occupé d'urbaniser la .Mésie Inférieure conformément aux traditions romaines bien
établieR, car il s'eRt borné :\ y fonder une Reule colonie - Ulpia Traiana Oeseus - sans aucun
municipe. Un vaste article d'Em. Popescu montre que Tropaemn Traiani avait accédé au rang
de municipe Rous 1\Iarc-Aurèle: bien que la première preuve épigraphique à ept égard soit consti-
tuée par la pierre tombale de FufidiuR Lucianus, il n'est pa:-; ab:-;o\ument impoRsible que les
Tropéens aient reçu le statut de rnunicipiurn à. une époque préeédente. Tra iancnses Tropaeense11
eRt une formule qui devait embra8Rer toute la population de la ville - autochtones ou colons -
Rinon, leR inscriptions seraient rédigéeR au seul nom d'un groupe déterminé de ré:üdants, avee
une mention Pll ce :-;en:-; faite en bonne et due forme. Compte tenu de la présence hien attestée
d'une enceinte de la période qui succéda aux guerres daces, il ne saurait pluR être question
d'un simple vimts Tropaenrn: c'était bel et bien une civitas, ayant reçu l'épithète de Traiana.
Mais, à la différence des autres ville:-; de l'est de ht péninsule RaJkaniquP auxquelles l'OptirnuN
Princeps a concédé des surnoms impériaux, Tropaeum ne peut passer ni pour une civitas
liber, ni pour unefoeclerata, telles que les premières étaient à ce qu'il parait et devaient le re8ter.
Située en dehor:-; de la zone fortement hellénisée, Tropaeum Traiani se trom-ait dans c·ette région
de la ripa Danuvii qui devait jouir d'un régime particulier au cours de toute l'histoire romaim•,
étant la zone même des villeR qui disposait d'un 8tatut romain.
Gràce à la monnaie dl' Septime Sévère trouvée dans l'horizon NIJI on di:-;pose d'un
terminus ante quem relatif à la nouvelle phase de construction dP l'enceinte dl' haute-époqtw.
CPt tc monnaie marque aussi le moment final de la première étape dt- son histoirP. Celui-ci
pourrait avoir quelques rapports avec les mvn.gp:-; provoqué:-; - selon h•s rPnseiguernents épi-
graphiques - par les Co:-;toboceR dans la région Tropacwn en 170. en jug<'r li'aJ>rès h•s
vestiges arehéologique:-; datés de cette étape, la ville, sllrenwnt un munieipium l'époqu<•,
vivait al on; l'une de se:-; phase:-; d 'épanouÏiŒement.
La reconstruction de 1 'enceinte ven; la fin du III • ou le commenc·prnent du 1 \' ,. :-;iècle ne
semble guèrP représenter mw conséquence de quelques éventuelR endommagements subis par
la eit<'•. Cette reconstruction, dtmt lp:-; différentes phases rw l'lont paR en<'ore entièrement préci-
sèPs et qui était conçue de manièr<' à agrandir la superfieie protégée par l'pnet'int<>, s'in:-;eri-
ra it plutôt la vaste œuvn· ùe re:-;taura1 ion deR villt>s entreprise par Auréli<•n, qui fut.
continuée et menée :'l bout par Dioelétien et Constantin, eomme une rne8UI'l' prénmtive contre
les incessanteR razzias des Goths. Il el'lt bien po8:-;ible que l'inscription Liciniu:-;-Con:-;tantin
note la fin travaux et la référenee a .fnnclament1's qu'elle comporte doit se rapporter proba-
blement à l'agrandissement de l'enceinte de manière y englober une zone, auparavant exté-
rieure aux murs de la ville. Les témoignages dont on dispose à l'benn• aetuelle att(•stent deux
moments différents des réfections apportées à cette eneeinte: l'un Hou:-; 'l'héodoHP If, l'autre
se situant à la fin du v• siècle ou au début du sièele suivant.
239
www.cimec.ro
LlT section sud-ouest du, m11r ll'enceinte, complètement à l'extérieur par les fouilles
des dernières années, mesure 32lm. Cc tronçon, qui va de la porte sud it la porte ouest, s'avère
doté de six courtines et de cinq tours. l. .. es grosses pierres de taille du pa,rement sont disparues
presque toutes et même son emplecton ne s'est conservé que sur une hauteur ne dépassant pas
4 m. Plusieurs bouches d'égout ont été mises au jour par les travaux qui dégagèrent le mur;
ce sont les débouchés des canaux courant sous certaines rues de la cité. On a trouvé aussi
deux lutbitations extra l'une du côté de la porte, sud, la seconde à la porte ouest.
Mais l'apport principal de cette exploration de l'enceinte réside dans la mise au jour
des soubassements d'un certain nombre de tours abandonnées. Généralement, on y saisit des
traces de démantèlement, ce qui implique leur abandon pendant un bon laps de temps.
Le fait met en lumière une autre entreprise constructive de Tropaeum Traiani. Déjà, dans la
seconde moitié du IIP siècle se dessine une initiative visant à élargir le périmètre de la cité
et à la doter d'une enceinte fortifiée - mais cette opération ne devait pas être' menée au bout
à l'époque. Par conséquent, au commencement du IV" siècle, les bâtisseurs de Constantin le
Grand ct de Licinius se borneront à édifier l'enceinte sur ses anciens fondements, en renonçant
à utiliser les soubassements des tours, entre-temps démolie!'. pour fournir du matériel de
remploi aux nouvelles constructions.
La, découverte de deux pièces de monnaie dans le mortier du mur d'une zone où il n'y a
pas de traces de réfection, montre - ces monnaies étant datées l'une de 321 et l'autre de
331-332 - qu'au moment où était posée l'inscription de la porte orientale (316), l'activité
de reconstruction de l'enceinte devait encore battre son plein.
L'une des pierres du parement de la courtine délimitée par les tours 16-17 porte l'inscrip-
tion j(f . Ile l'avis des auteurs, il doit s'agir de la contribution de l'un des
habitants de la ville à l'édification de cette fortification.
Les observations de la fouille en cours du côté de la porte occidentale ont amené la révi-
sion de l'ancienne hypothèse qui envisageait la présence ici d'un pont suspendu. Suivant les
conclusions actuelles, l'accès dans la cité était assuré tout simplement par b rue, sans qu'il
existe aucun pont de ce genre.
Du fait que les pierres de taille du parement récupérées par les fouilles ajoutées à celles
restées dans le mur ne dépassent guère 10% du total, il s'ensuit que la forteresse a dû servir
pendant longtemps de carrière.
Il convient de mentionner la modicité des données récoltées par les travaux de la mise
au jour des courtines et des tours en ce qui concerne les réfections subies par l'enceinte. N éan-
moins, ces réfections ont été bel et bien effectuées. C'est ce dont témoignent l'emploi d'un cer-
tain nombre de pierres de parement sans bossage, aim;i que la mise au jour près de la porte
méridionale de quelques blocs de pierre marqués de croix profondément incisées.
Une fois passée la vague ravageante dPs Avares, les 'rropéens rebâtirent leur cité, à
l'abri des murs ayant encore gardé une fonction défensive, jusqu'à la disparition de facto
du pouvoir byzantin en Dobroudja.
IV. LA SECTION A ET LA VIA PRINCIPALIS B-C
1. La section A, dans le secteur est, au nord de la Via principalis
Des fouilles archéologiques poursuivies avec méthode ont exploré dans l'intervalle
1968-1974 un secteur d'environ 1 200 mètres carrés au nord de la, principale rue de la
ville, compris entre le mur d'enceinte et l'aile orientale de la basilique simple (fig. 67 -71).
Plusieurs tranchées ont été pratiquées, la plupart d'entre elles suivant une direction est-ouest.
L'une de ces tranchées (SIV) a été prolongée du mur d'enceinte, afin de pouvoir pro-
céder aux recoupements entre la stratigraphie à l'intérieur de l'enceinte et celle de l'extériem.
A ceci se sont ajoutés plusieurs sondages destinés à recueillir un certain nombre d'éléments corn-
240
www.cimec.ro
plémentaires relatifR à l'habitat romain pré-constantinien. Finalem<'nl, on a dégagé la l'lurface
du sol du secteur exploré; dans la plupart des cas, cette opération a été arrêtée au dernier
horizon de l'habitat ou de la réfection et de l'usage deR bâtiments respectifs.
Le secteur ainsi dégagé est divisé en deux parties par une rue allant nord-sud, au pavage
fait de cailloux mélangés de tessons céramiques et battus avec de la glaise. Vers le nord, cette
rue monte en pente, tout en perdant de sa largeur initiale (de 7, 70 m jusqu'à environ 6 rn)
sur le tronçon exploré d'environ 33 m. Un sondage dans le secteur sud de la même rue
montre que la planimétrie de cette zone aux n•-nre sièqles était différente de celle de la
période post-constantinienne. Le même sondage devait permettre la découverte d'un dépôt
monétaire: 1 !)48 deniers romains de l'Empire, deN éron à Septime Sévère, avec la pièce la, plus
récente datée vers l'an 204 de n.è.
DispoRés en gradins qui montent vers le nord, eux aussi, le8 édifices de basse-époque
situés à l'est et à l'ouest de la rue Vl sont de blocs calcaires variés, fixés avec d<>
la terre. Leurs murs, de 0,67 -0,7ii rn, se sont conservés sur une hauteur d'environ un mètrt•
(0,30-1,50 rn). Exceptant quelques attenances intérieures ou extérieures, ces constructions
sont toutes conçues suivant un plan rectangulaire. Les édifices Al et 2 s'adossent au côté est
rle l'enceinte; ils ne laissent qu'un accès étroit vers celle-ci, pavé de dalles calcaires. A l'exté-
rieur de l'enceinte, au nord de la tour Tl, rles restes de constructions ont été interprétés comme
rles vestiges témoignant de la présence des Goths admis par Théodose rer dans l'Empire, à
titre de foederati. Le bâtiment A3, comportant quatre pièces, n'a fonctionné qu'avec trois
pièces dans l'intervalle des IV"-VI• siècles: il semble que h1 quatrième de ces pièces
ait appartenu à la planimétrie d'un pâté d'immeubles des n•-In• siècles; c'est ce qui indique
sa direction, ainsi que la situation stratigraphique de la zone re:spective. Au-deRsu:-; de cette piècl',
on a relevé les traces d'une fosse à mortier mélé de briques pilée:-;, qui a dû Rerv'ir au plus tôt
vers la fin du ye siècle, lors de la construction de la basilique <• l'limplc )) (A). LPs chambres A3 ex.,
y et 8 étaient destinées à. une fonction marchande et artisanale, alor:-; que celle notée A4
semble avoir servi de magasin de céréales, si l'on juge d'après les jarres fragmentaires trou-
vées sur les lieux. Des couloirs étroits entre A3-A4 d'une part, entre A-!- A;i d'autre part
(cc-dernier bloqué dans une étape tardive) faisaient la lüüson entre la rue AYl et l'espace vidt•
à l'est et au nord-est de l'abside de la basilique <<simple)) (A).
Le sondage pratiqué à 1 'intérieur la eité, dans la zone située à 1 'ouest de la tour
révéla lea soubassements d'un mur large d'envil'ùn trois mètres et demi. Vraisemblablement, CP
mur devait doubler la porte, à l'intérieur, pendant. une phase pré-con::;tantinienne de l'enceinte.
Au-dessus des :-;oubassement:-; en [question, les fouilles ont dégag·é les tmces de plu:-;ieurs pièce:-;
qui semblent avoir été en usage au cours du v• siècle, mais désaffectét•s \'l'I'S la fin du
même siècle.
2. La section B- C de la Via principalis (fig. 72-7 -J.)
Pendant les campagnes de 1974-1975, on a continué les recherches archéologiques reprises
en 1970-1971 à l'ouest de la basilique .forensis, afin de dégager la rue principale et une
partie des bâtiments adjacents, au moyen des tranchées successives, perpendiculaires à son
trajet et dont les témoins avaient été écartés par la suite. On a déjà publié une partie des
résultat:-; obtenus en 1970-1971. Les quatre campagnes mentionnées mirent au jour en fin de
compte un tronçon de la Via principalis, long d'environ 100 rn et sur une largeur de 8-10 rn
au nord et au sud de l'axe du canal de cette rue, largeur qui varie selon les détails du site
exploré. Aux V"-VI • :-;iècles, dan:-; cette zone, seul le portique nord était encore en usage ;
de l'autre côté de la rue, ll's divers édifices s'av:tnçaient jusqu'au bord du canal, le reconvmnt
même dans un cas (Cl). Environ 80 rn à l'ouest du carrefour du cardo, le portique nord cédait
la place aux édifices, ces-derniers se rapprochant de l'axe du canal dans une pha:-;e tardive
jusqu'à une distance approximative d<' 3,!l0 m. À retenir l'usage et l'entretien en hon état du
portique de ce côté-là de la rue, depuis le cardo jusqu'à la hauteur de la basilique eitertw pen-
241
www.cimec.ro
dant la période comprise entre le IY" et le VI" siècle, au cours de laquelle il a subi plusieurs
réfections. L'exploration partielle des édifices sis du côté sud de la rue principale montre que
<·Prt.ains de eeR bMiments fermaient tout lt fait ou en partie, pour le moins, quelques-unes
des rues nord-sud, perpendiculaires sur la Via Principalis, en fonction auparavant. Parmi ces
voies d'accès, lPs plus évidentes au point de vue archéologique sont pour le moment les rues
BCVl, :3 et 4, mais dont aucune n'était plus en usage au VI" siècle.
V. LA SECTION D, DE LA PORTE EST, AU SUD DE LA VIA PRINCIPALIS
L'objectif des fouilles archéologiquPs pffcctuées dans cette section dam; l'intervalle des
années 1970-1974 était la précision des phases de l'enceinte de la ville et l'étude
du plan présenté par le secteur sud-eRt de la ville aux rv•-YI" siècles. Pour ce qui est des
fouilles de l'enceinte, le chapitre qui lui est consacré présente les résultatR obtenus sur les
tronçons SI-la, VIII-X; d'autre part, le chapitre dédié à la stratigraphie rbpose entière-
ment sur les résultats de SI-la, par conséquent le présent paragraphe ne traitera que des résul-
tats relatifs aux SI-SVI (fig. 77, 90).
Une rue (fig. 78) DVl, large de 3,20 rn, a été dégagée à six mètres vers l'ouest par
rapport à la porte; une deuxième rue, suivant à peu près la même direction nord-sud, a été
mise au jour, toujours vers l'ouest, mais à une distance de 18 rn par rapport à la porte.
Deux édifices, Dl et D2, adœ;sés à l'enceinte, semblent avoir servi au magasinage des jarres.
Le premier, Dl, paraît même avoir connu deux phases d'existence en tant que tel (NV et NVI),
quant au second, D2, il fut doté, pendant l'habitat. de la dernière phase, d'une sorte de
•> regardant vers le sud.
Entre les deux rues DVl et DV2 se dressait un grand édifice, D3, ramassé autour d'une
cour intérieure d0tée d'un portique du côté de l'aile habitée; cette dernière est repré-
sentée par la pièce y et l'étage, auquel montait l'escalier bâti sous le portique (fig. 86). Le
portique témoigne de deux phases attestées sur le plan Rtratigraphique dans les horizons NV
et NVI; toutefois, certaines observations d'ordre architectonique indiqueraient que sa construc-
tion remonte même à l'horizon NIV. La pièce septentrionale oc. a été fouillée presque entière-
ment au début de notre siècle. Les remarques faites dans son angle sud-est (fig. 83) s'accordent
à celles concernant la suite de colonnes qui divisaient la chambre en deux zones à fonctionR
différentes; ceci permet d'affirmer que la pièce respective a existé dans les horizons des
IV"-VI" siècles, avec des aménagements successifs.
Des changements de structure sont ccnstatéR dans le cas de l'édifice D3 pendant la
phase repréRentée par l'horizon NVI, a,près le grand incendie qui l'avait affecté en NV. Suivant
ces changements, la cour intérieure est devenue un espace ouvert du côté de la rue, dont
la, superficie s'est trouvée sensiblt\ment diminuée du fait de la construction d'une nouvelle
pièce D, dans sa partie méridionale. D'autre p;trt, l'ancien portique devait lui aussi s'en
sortir diminué a la suite d'un mur édifié de manière à englober 04. Ces modifications
témoignent un manque d'intérêt pour ce qui est de la distribution de l'espace et une
incurie dans le domaine des constructions de beaucoup plus marqués que penda,nt la phase
précédente, Rignes éloquents deR progrès de la paupérisation.
Il n'y a aucune différence à relever dans l'appareil des murs htLtis pendant les trois der·
nières phaseR <l'h:tbitat de la ville. L'horizon NVI tout comme l'horizon NIV comporte une
maçonnerie liée avec <le la glaise, appareil qui fait penRer à celui avec emplecton et parement
extérieu:. Du reste, il semble que la glaiRe ait st-rvi de liant danR le cas des btttiments privés
de Tropaeum dès le II" siècle.
L'horizon NV a été daté, grâce aux monnaieR, de la fin du V" et du VI" siècleR. Sa fin,
marquée de ravages étendus, doit se rapporter, selon leR auteurs, à l'attaque avarique de
1 'an 586. Cependant, le dernier horizon, parfaitement saisi sur toute la superficie explorée
pm· les fouilles et :tttesté p;tr les changements apportés au plan deR édifices de la section
envis;tgée, prouve la coutinuilé de b vie dans la ville, suivant les mêmes paramètres, mais
242
www.cimec.ro
avec certaines manifestations symptomatiques du déclin et les signes annonciateurs des
changements à venir de la culture matérielle.
Les menues trouvailles faites à l'intérieur de l'édifice D3 suggèrent son appartenance à un
bijoutier (fig. 169, 171, 17 4 ). Suivant les auteurs, il pourrait même être question d'un métier
héréditaire, attesté par l'usage perpétuel de ses pièces avec la même destination, ainsi que
pa.r les vestiges archéologiques de petite taille livrés par les deux derniers horizons de
son habitat.
En même temps que le déclin de la ville au point de vue de son urbanisme, on constate
son peuplement plus dense pendant sa dernière phase d'habitat. De l'avis des auteurs, il
s'agirait d'une conséquence de l'installation des enclaves slaves dans l'Empire byzantin, par
suite des événements intervenus sous le règne de Phocas.
Il semble que Tropaeum ait poursuivi son existence même après l'an 602, quand le
pouvoir impérial en Scythie Mineure n'était plus que nominal. Si, ainsi qu'il est à présumer,
les liens de l'Empire avec les cités du littoral et les villes danubiennes n'étaient pas encore
brisés, Tropaeum, par contre, sans l'appui du pouvoir central était vouée à la disparition :
la ville - unité administrative et religieuse en quelque sorte artificielle - devait se dégrader
petit à petit, ses habitants se retirant vers le sud ou quelque part, dans le voisinage, là où
lew- existence pouvait découler en sécurité sans exiger de co1iteux travaux édilitaires.
VI. ASPECTS DE L'URBANISME À TROPAEUM TRAIANI
Une étude de la ville considérée sous cet angle suppose en tout premier lieu l'examen
des voies de circulation et lem· liaison avec l'enceinte, suivi de l'investigation des secteurs d'im-
portance majeure et des groupes de bâtiments en général. Pour commencer, l'accent a été mis sur
le circuit des rues et les liens le rattachant normalement à l'enceinte, ainsi que sur certains
secteurs d'intérêt public, en laissant aux fouilles à venir l'exploration des insulae de maisons,
peu connues au stade actuel des recherches. Les éléments du réseau de circulation saisis jusqu'à
présent ont été étudiés non seulement au point de vue de leur dernière période d'existence,
ma.is aussi à la lumière de leur évolution depuis le début jusqu'à l'abandon de la ville,
-du moins dans la mesure où les fouilles archéologiques l'ont permis. La présence des principaux
axes de circulation (le cardo et le dec-umanus), assurant la liaison entre les portes d'accès de la
ville, est décisive pour l'attribution de l'urbanisme de Tropaeum au système romain classique.
Les sondages pratiqués sur ces grandes artères ont révélé leur existence aux IP-IV" siècles.
Depuis lors, tout en gardant leur structure d'ensemble, elles ont modifié peu à peu leur
aspect, conformément au développement de la cité romano-byzantine dans l'intervalle des
IV"-VI" siècles.
Le tronçon de la Via principalis entre la porte est et le cardo (fig. 90, 91)
La principale artère de circulation, en direction est-ouest, le f1e_cumwn.us appelé aussi la Via
principalis, vu· sa fonction dominante dans la ville, débouchait à l'est SW' la porte flanquée
par les tours Tl et 22. Une tranchée transversale de c e t t ~ rue. met au jour sa pàrtie carros-
sable, large d'environ 7 rn, ainsi que deux rubans destinés aux piétons, chacun large d'environ
3,50 rn (du côté de la porte, la rue était large de 16 rn; à l'intersection avec le cardo, elle mesu-
rait 13,50 rn de large) et couvertes de portiques. Sur l'axe longitudinal de la rue était emplacé
l'égout, doté d'un aqueduc du côté sud et entièrement couvert au début de dalles calcaires.
n y a des preuves montrant que la rue était entièrement (partie carrossable, ainsi que rubans
destinés aux piétons) pavée de dalles calcaires.
Pou.r les phases ayant précédé la restauration de l'enceinte sous Constantin le Grand, ainsi
qu'à l'époque même de cet empereur, les auteurs ont tombé sur l'hypothèse d'un inter-pallum
(probablement dallé) existant à Tropaeum, fait qui concorderait avec la construction d a ~
une étape postérieure des édifices adossés à l'enceinte qui. sont situés ·!lU sud . et au nord de
la porte est. L'intervalle, dans ce secteur, était large d'environ 9,60 rn (30 x 0,32 rn). Vne
243
www.cimec.ro
fois supprimé, il fit place aux rues A Vl et D Vl, qui remontent les pentes au nord et au sud.
Seuls quelques passages, tels ceux ménagés entre les édifices Al-A2 vers le nord, ou Dl-D2
et D2-D4 vers le sud, assurait l'accès au mur d'enceinte. Deux ruelles étroites (dont l'une
bloquée à l'époque d'une phase finale), contemporaines aux édifices tardifs, menaient à partir
de la rue AVl vers l'ouest jusqu'à une petite place de l'intérieur de la ville, sise à l'est de la
basilique simple.
Le front nord et sud de la Via principalis (fig. 90, 91, 93)
Le portique courant sur le côté septentrional de la rue principale est attesté par la pré-
sence de 20 plinthes rectangula,ires qui supportaient les bases des colonnes dressées sur un axe
longitudinal unique, à des intervalles assez réguliers. Par l'étude des inter-axes des pièces récu-
pérées, qui varient de 2,70-3,20 et 3,60 rn, on a été à même d'induire l'emplacement d(>s
plinthes actuellement perdues. Cette étude a révélé trois zones de variation, qui corroborées aux
certains détails architectoniques mis au jour par les fouilles pratiquées au nord· du portique,
entre la porte et l'abside de la basilique <<simple •) (A), permettent de supposer l'existence à
cet endroit jusqu'au rve siècle d'une de maisons comprise entre l'intervalle et le secteur
occupé ensuite par l'abside de ladite basilique.
Du côté sud de la Via principalis, l'étude de l'inter-axe des 14 plinthes récupérées corro-
borée avec d'autres détails a. rendu possible l'emplacement le plus vraisemblable de toutes les
bases des colonnes qui constituaient à l'origine son portique. Là aussi ont pu être remarquées
les trois zones de variation qui, réunies aux données du nivellement, laissent saisir trois phases
principales de la construction et de la réfection du portique. D'autre part, le décalage sensible
entre le niveau du portique nord et celui de son vis-à-vis est dû à une restauration importante
de ce dernier dans une phase ultériew·e, liée à l'édification de la basilique à transept. Des obser-
vations analogues à faites sur le front septentrional de cette rue ont conduit à l'hypo-
thèse concernant l'existence d'une rue antérieure à la basilique à transept, située à l'est, dans
son voisinage immédiat. Cette rue était presque perpendiculaire à la Via Principalis et elle fut
elle aussi, tout comme son pendant septentrional, définitivement fermée vers la fin de l'exis-
tence de la ville.
L'axe principal nord-sud (le cardo) (fig. 94, 95)
Le cardo traverse la rue principale à 96 rn (320 x 0,30 m) vers l'ouest de la porte est
et il mesure douze mètres de large entre la basilique à transept et la basilique forensis. À la
suite d'une étude minutieuse des vestiges du portique situé à l'ouest de la basilique à transept,
il s'ensuit que celui-ci aurait connu les mêmes phases que les autres portiques mentionnés;
les plinthes invisibles ou manquantes ont été dépistées et mises au jour tout comme dans les
cas précédents, grâce à l'examen de l'inter-axe et de certains modules. Le même procédé fut
également appliqué à l'étude du portique longeant le cardo à l'ouest de la basilique simple.
La Via principalis sur le tronçon compris entre le cardo et le carrefour
avec la rue BCV3 (fig. 97, 98)
Pour les phases finales de l'habitat, le _portique se trouve attesté sur le front nord de la rue
principale, pour une longueur approximatrve de 80 m, à partir de son intersection avec le
cardo. Du côté sud de la rue, le portique a été couvert aux ye_ VP siècles par une série d'édi-
fices, à commencer avec l'annexe tardi\"e regardant vers le nord de la basilique forensis et
244
www.cimec.ro
tous ('PUX btüis la hautPlU' de la bmülique citerne. Lei' rPcoupeme>ntl' des donnée>s math{l-
nmtiquel' (nivellement et inter-axe) avec les données arehéologiques ont conduit aux conclu-
sions suivantes : une rne dirigée du nord au sud courait à l'ouest de la plinthe HYPc8; lt>s
dt> niveau oeeiùentales étaient solutionnées Ùëtns le cas du portique vraisemblablement
J)ar dt:•s marches; le portique a dù :mhir sur ce tronçon au moins deux réfections importantes,
à partir du rv· siècle.
En ce qui concerne le front sud de la rue, il semble que la circulation piétonale
autour de ht basilique forensis était obligatoire. L3 fait s'accorde bien avec les exigences
de la circulation d;tm le secteur, ainû qu'avec les remarques archéologiques faites sur les
lieux. A l'ouest de la ln-;ilique courait une rue nord-sud, CVl, fermée plus tard par
1 'étlifit'L' Ul.
La Via principalis sur le tronçon compris entre les rues BCV3 et BCV5
ct le secteur de la basilique de marbre (fig. 100-105)
A p<trtir ùe cette inter.;;ection, la rue princip,tle s'ëwère plus étroite sur son côté nord
aussi (environ 7 rn de large), le trctcé septentrion:tl du portique paraissant avoir été utilisé
de cette manière déjà au cours du rv• siècle. Notons qu'à une dist;tnce approximative de
18 rn ouest de la rue BCV3, l'aqueduc débouche du C<tnal en direction sud-ouest (se dirigeant
probablement sur l'ancienne citerne). Il y a un dénivellage du portique nord pendant les phases
finales de son existence p,tr rcl.pport à la portion médiane de la rue, qu'il dominait; ce décalage
de niveau peut avoir été résolu au moyen des marches, de même que le ruban en pente
réservé aux piétons, qui montait à l'ouest. Des recherches supplémentaires sont nécessaires
en ce qui concerne le secteur de l'intersection a;vec la rue ROV-l (elle aussi fermée aux
ye_ vrc siècles), ainsi qu'à l'égard des édifices afférents.
Au début, un portique qui rejoignait celui de la rue cv;,, l'ouest de la citerne, proté-
geait le côté septentrional de celle-ci. Quant à cette dernière rue, elle se poursuivait du côté
nord aussi (BV5), jusque dans la zone de la basilique de marbre. Comptetenu de la solution
planimétrique ct de l'encadrement de l'espace concerné en tant que secteur important de la ville,
ainsi que des observations de détail faites sur les lieux, il semble qu'un édifice païen (ou
un espace réservé :1 cette destination) occupait auparavant l'emplacement de cette basilique.
Le rclpport des axes circulés avec le mur d'enceinte dans la phase
initi<1lc cie reconstruction (début du IVe siécle) (fig. 116)
'l't'nant pour eomm le fait que lt•s fortifications de Tl'o]Jaf'llm appartiennent au II" siècle
de n.è., lei-\ auteurs Pstimcnt qu\tu moment de la restauration commencée au IV" siècle
l'enceinte ct les rues de ht cité conservaient encore dans leur majeure partie le plan initial,
chose vé1·ifiée par les fouillt's. Au point de vue de l'urbanisme, la restitution schématique a été
:-mivant les règlt•s classiques. L'étude du cm; en question montre que le cardo
Pt lt• demt mttn us sc sont <·onsct·vés tels qm•ls - it quelques modifiealions près - jusqu 'il la fin.
LPs élémPrlt:'l mis au jom jusqu'à présent attestent la prés('ncc d'un réseau coordonné, que
les autems n'ont fait que compléter conformément lt son développement normal et compte
tenu des accidents du terra.in, ainsi que de l'existence d'un ·intervallum initial. C'est ainsi que
le réseau pointé sur le plan correspond à une modulation rythmique par rapport au cardo,
donnant des distances inter-axiales d'environ 33 rn ou des distances rapportables à ce module.
Les artères <·ir<·ulét•s nord-sud (parallèles au cardo) ct est-ouest (parallèles au decumanus)
t ont ua 1 lll'l'llement des nxPs. principaux et de la position de ees derniers par
245
www.cimec.ro
rapport aux tours et aux portes de la cité (pour satisfaire au lwxoin d'assurer la liaison
dans les deux sens avec les tours et les portes). Sur le plan ainsi restitué, le centre civique
de la localité occupe une superficie rectangulaire délimitée par lPs artères ABVII et DCVII,
du côté nord et sud, et par les m'ièreR HCVl et ADV2 à l'oueRt et ft 1\,st. Cette superficie est
traversée sur la lisère de son tiers septentrional par le decumanus, comme elle est divisée en
deux moitiés presque égales par le cardo.
L'esthétique de la structure urbaine
À remarquer d'emblée le caractère monumental de la planimétrie des deux artères majeureR,
le cardo et le decumanus, dont l'intersection tombe sur la plate-forme la plus haute de la
cité, occupée par la zone civique, la dominante de l'ensemble urbain. Des centres importants,
dès le début conçus comme tels, resteront également les secteurs des basiliques citerne et de
marbre. Dans ce contexte, le caractère dynamique, actif, des artères circulées, valorisé par les
liaisons directes avec 1 'enceinte du réseau des rues, auquel se subordonne, par ailleurs, le groupe
des habitations, ainsi que la mise en valeur planimétrique des secteurs urbains de toute pre-
mière importance, placent la structure urbaine initiale de la cité dans l'ensemble de l'urba-
nisme romain classique.
La dynamique du développement urbain depuis le IVe siècle
jusqu'à la fin de la cité (fig. 107)
Comme les recherches 1 'ont prouvé, le site a évolué de manière diverse aux ye-VI •
siècles: l'intervallum a été supprimé, remplacé par quelques venelles donnant accès à, l'enceinte;
toute une série d'artères ont été rendues plus étroites, quand on ne les a pas supprimées tout
à fait; les portiques ont été entièrement ou partiellement abolis et plusieurs rues nouvelles
ont été créées. Le réseau des rues ne garda que ces axes et seulement quelques-unes des artères
plus importantes. Si les centres civiques sont restés les mêmes, des basiliques chrétiennes ont
été édifiées sur leur emplacement. Vu le caractère de plus en plus hétéroclite des changements
apportés au réseau des rues, marquant des écarts croissants par rapport aux normes de l'urba-
nisme classique, les auteurs se sont trouvés impuissants à. concevoir un tracé h:vpothétique
pour période.
D'autre part, la manière dont les transformations architectoniques se superposent dans
la. ville prouve la présence d'une vie active en ces lieux jusqu'au début du VIle sièele. La mhw
au profit des habitations de chaque coin arraché au réseau des rues pourrait traduire la crois-
sance du peuplement à l'intérieur de l'enceintf'. Le phénomène est en outrP symptomatique
pour le déclin sensible de la (1ualité du travail des hfltisseurs, déclin qui aboutira à 1 'abandon
progressif dt• la ville.
VII. PIECES ARCHITECTONIQUES DE LA CITÉ DE
TROPAEUM TRAIANI (fig. 108-139)
J, 'étude n'unit environ cent soixante pièces connues grâce au x recherchPs
jusqu'en 19i;!. Pour présenter ces pièces, les auteurs ont visé avant tout, dans les limites dl•
chaque catégorie, la mise en valeur du critère évolutif. Les essais en ce sens se sont rattaché:;;
à l'ensemble de l'évolution suivie par l'architecture romaine et compte tenu,
sans doute, des exigences et des possibilités locales, sans oublier aussi les traits spécifiques (}(•
l'art provincial avec ses variantes locales. Chaque fois quand le cas se présente les pièces Hll!-
246
www.cimec.ro
pectives sont traitées séparément dans le cadre d'un groupe fonctionnel et chaque pièce en
soi est traitée en détail. Il convient de mentionner la difficulté qui se pr<>sque tou-
joms du fait de l'ignorance de l'origine initiale des
1-3. Les bases de colonnes. Vordre de leur présentation est généralement celui imposé
par leur évolution au point de vue de la forme - ordre observé aussi dans les cas des autres
pièces architectoniques de Tropaeum, partant des profils et ornements complexes pour arriver
à la simplification et au schématisme. On a pris eomme point de départ de cette évolution
le type de base découlant du ionique attique, dont le descendant est attesté à Adamclisi (1.1).
La totalité des bases de colonnes connues là ont été classées sous trois grandes catégories :
l) bases au profil complexe; 2) bases simplement profilées, avec les sous-divisions: 2.1) bases
développées à partir du type obtenu par le renoncement à la partie supérieure du type d'ori-
gine provenant du ionique attique et 2.2) bases développées partir du type obtenu en éli-
minant la zone médiane du type d'origine provenant du ionique attique; 3. bases faisant corps
eommun avec un socle élevé, qui ont été traitées séparément uniquement en raison des cri-
t (•res volumétriques. À part les simplifications courantes chez les types 2.1 et 2.2, on constate
:\une étape tardive de leur évolution l'apparition de certaines complications anorganiqnes résul-
tant <lt>s profils à fonction purement décorat.ivP (on dt> la r<>prise de certains profils <l'époque
transformés, bien entendu).
4. Les fûts de colonnes. Dans leur cas, la présentation sous l'angle évolutif s'Pst avérée
plus difficile, car cette catégorie ne se prête que médiocrement unP <'•tude de ce geme. La
difficulté devient d'autant plus grande du fait de la relative rareté <lt>s fûts trouvés intacts
par rapport au nombre assez important des bases et des chapiteaux.
5. Les chapiteaux. Ce sont les pièces les mieux représentées, au point de vue numérique
autant que par la possibilité qu'elles offrent d'en dégager une série de formes distinctes attes-
tant leur classification évolutive. Par conséquent, les différentes catég·ories de chapiteaux rele-
vés à Tropaeum rendent possible l'établissement de plusieurs dep;n'•:'l d'évolution et pour ce
faire le critère volumétrique s'impose en tout premier lieu, critère appliqué à l'ensemble et
aux détail:'\. Or ce critère est justement celui susceptible de fournir les précisions les plus
s:Ltisfaisant.cs quant aux modifications :m!Jies pa.r h·H chapiteanx, notamment qua.nd il s'agit
des chapiteaux ioniques et ioniques-impostes. L'ordre de la <lt•scription des pièces appart.e-
nant à chacun des types généraux est l'ordre évolutif, proposé par les auteurs compte tenu
<les détails spécifiques mentionnés pour chaque cas. Les chapiteaux ioniques et les chapiteaux-
impostes à même de donner l'image changeant de la tranRit.ion progressive d'une forme :1
l'autre sont l'<'xlll't>Ssion d'une évolution particulière, sanR analogies complètes dans d'autres
eentres contemporains, ce qui conduit à l'idée de la présenee ü. 'l'rop:wum Traiani d'ateliers Pt
d'une production locale durable, aya,nt JWrmis une tPlle évolution. Notons en ce l'étude
de la transformation deR chapiteaux ioniques pour aboutir an type prêt à recevoir l'imposte;
de mêmP, l'évolution du ionique à imposte a pu être sPlon leR critères proposé:'\ par lPs
auteurs jusqu'à sa modification dans le senH Ùl'S Rtylisation:-; tout lL fait géométriqueR.
Les divt>rRes catégories de chapiteaux sont eomme Ruit: 5.1 --les chapiteaux.
ioniques; !1.2 - les ehapiteaux ioniqtws de type int.erm{\diail·e eut.re le ionique pur et le ioni-
<tue-impoHte; !1.3 -les ehapiteaux. ioniqtwR·impoHtl':'l à déeorations; 5.4 -les chapiteaux ioni-
ques-impostes :-;ans décomtion:-;; i'i.5 -les chapiteaux il.li- les chapitP:mx corinthieu:-;.
6. l,es pièces d'enlablement. En ce qui les concerne, leur évolution a été plus <lilïïeih• iL
Mablir, vu les circonstance:-; de leur miRe an jour, ainsi que leur ét.at fragmentaire. C'est pour-
quoi les auteurs se virent réduits à borner leurs essais iL la précision de la catégorie typolo-
gique à laquelle il convient de les attribuer (au point de vne de lem appartenanee :-;f,\'listique à
nn ordre chtRsique ou autre). Si modeste que soit. un td il n'en est pas moins nécPssaire
en tant que point de d<'•part pour des rechercheR 'l'el <Luel, ce paragraphe comporte lut
aussi deux souR-division:-; : li.l - les fra.gnwuts d 'archit mves et de frises; 6.2 - les fragments
de corniches.
247
www.cimec.ro
7. Dalle de plafond - unique exemplaire connu jusqu'à présent à Adamclisi et l'une
des rares pièces de ce geme attestées en Dobroudja romaine.
O. Arcades fragmentairl's en maçonnerie. Grâce aux données géomét.rique:'l connues, leH
auteurs ont pu calculer dans certains cas les dimensions approximatives du micro-ensemble
architectonique dont elles faisaient partie.
9. Les pièces auxiliaires. Il y en a plusieurs catégories: 9.1 - éléments composants des
chambranles; 9.2 - parapets; 9.3 - pièces composantes du seuil des portes de la cité; 9.4 -9.7
autres pièces auxiliaires iFmlées; 9.8 - le trophée de la porte-est de la cité, ouvrage d'époque
constant inienne.
VIII. LA CERAMIQUE ET AUTRES PIECES DE PETITE TAILLE (fig. 140-176)
Ce chapitre est consacré à l'étude partielle du matériel céramique et des autres pièeef'
de petite taille récupérées à Tropaeum Traiani par les fouilles archéologiques des annéeH
1968-1975 (notamment dans les sectiom; A et D). Compte tenu de la rareté des sondages
pratiqués dans la cité qui aient saisi toutes les couches culturelles à peu près intactes, aim;i
que du fait que les fouilles exhaustive:-; n'ont exploré jusqu'à présent que les deux derniers
horizons, le catalogue publié maintenant est plutôt celui d'un choix de pièces, réalisé de manière
dans la mesure du possible le mpport réel entre les divers horizons. Du reste, 1 'étude
Nlcore assez superficielle de la ('éramique romaine et (notammt'nt dP la
l"'érmnique d'usage commun) dam; balkanique en général, rend prématurée toute ten-
tative de synthèse en ce qui concerne la céramique de Tropaeum. A ceci s'ajoute égaleml'nt
l'état fragmentaire dam; la plupart des cas des pièces récoltées là (ainsi que le nombre peu
important des divers autres ohjetH), état dù aux incessantes trnnsformations intern'nUes :-;ur
lt's lieux pendant les six siècles de leur exiHtence.
Aussi, les auteurs ont-ils suivi, en publiant ces vestiges, le critère stratigraphique de pré-
férence à celui typologique. Le catalogtw fut donc conçu compte tenu des horizons préciséR
dans le secteur de la porte orientale, tels qu'ils sont décrits le chapitre consacré à l'étude
de h1 du site, l'indication pour chaque pièce de l'horizon qui l'a livré ct de
sa provenence. Les critèn•s suivants ont :-;ervi au chtssement à 1 'intérieur dt' chaque horizon :
fréquenc(' des trouvailles, fonctionnalité, possibilité d'une datation plus serrét'. Dans le ca:-; dt>
ehaque horizon, les catégories établies sc suivent st'lon un ordre préétabli, à : 1. vestigPs
cl'•ramiqucs désignant des groupes humaim; non romains ou cn cours de romanisation; 2. écuel-
les, soupières, bols ; 3. amphores ; 4-. erueheH ; ;). pots ; 6. hroes ; 7. couvcreh•s ; H. jan·ps ;
9. lampes; 10. objets de petit<· taille (d=diami>tre; df=<liamètre dt> la base; dg= diamètre
}a bouche; dmax=diamètre maximal; gr·=èpaisHt'Ul'; i=taillt'; J,=longueur; 1 =largeur;
'l'S=terra sigillata).
Les monnaies récupérées jusqu'à présent dans les fouilles de Tropaewn n'offrent que dP
rares repères chronologiques. :Mentionnons en ce sens pour l'horizon NIII les deux de
Septime Sévère et de Caracalla, ainsi que les deniers datés vers l'an témoins chrono-
logiques du dépôt trouvé dans la section A. Pour l'horizon NIVR, il y a la pièce de bronze
de II. Enfin, une série de monnaies de .Justin II servent datt'r les commt'nC<'-
IIH'llts de ht dernière d'habitat de cette cité.
Quant aux premières traces de vie humaine attestées • l'hNue actuelle par lei' fouil-
les du site de 1'ropaeum, elles n'montent au néolithique et à l'âge du bronze. Le premier en date
des dépôts archéologiques de l'endroit se compose de vestiges autochtones et de produits gr·ecl-\
ou romains de haute époque (rer siècle av. n.è. - re• siècle de n.è.). À l'étude, la cérami<Jne
romaine de l'horizon NI offre des aspects découlant des formes hellénistiques, alors que ht
poterie géto-dace s'inscrit dans les types cara,ctéristiques de cette culture matérielle. Il eon-
vient de constater la parfaite continuité du matériel céramique entre la, première et la deuxième
eonelw l'ulturelle. Les veHtiges de l'horizon NII, parmi lesquels on relève aussi des formes occi-
248
www.cimec.ro
dentales, sont contemporains à la première phase de l'enceinte et suggèrent une datation
pour le début de cette phase dans la première moitié du ne Hiècle de n.è. Une richesse et
une variété toute particulière H<mt les traits dominants des documents archéologiques fourni:-;
par l'horizon NIII, qui témoigne de la période d'épan(uissement du municipe- période située
entre le dernier tiers du n• siècle et le milieu du III" siècle. Ce qui importe lorsqu'il s'agit
de l'horizon suivant, NIV, dont le commencement se place au courant de la seconde moitié
du III e siècle, c'est que les fragments céramiques NIVE présentent des caractères romains
propres à la basse-époque qui les rendent bien distincts des vestiges de l'étape précédente. Ces
caractères devaient se développer pendant les deux derniers siècles d'existence de la cité.
La relative prospérité croissante attribuée à la période contemporaine de l'horizon NV est
illustrée d'une manière plus frappante par l'architecture de l'époque que par le matériel
archéologique. Enfin, la phase NVIA se révèle la dernière attestée dans tous les secteurs explo-
rés, car celle lui faisant suite, NVIB, ne se laisse saisir que çà et là, dans des portions de
terrain limitées. Dans le cas des pièces de l'étape NVI, les cruches et les pots au rebord sil-
lonné et recouverts d'un umbo semblent typiques pour les formes développées pendant cette
étape à Tropaeum, de même que dans les autres sites de la Dobroudja. Grâce à de telles
pièces, la datation de la dernière phase de l'horizon NVI remonte jusqu'au début du VII" siècle,
même si la ville ne paraissait pas avoir été entraînée dans le circuit économique spécifique de la
crise générale de l'Empire, qui aurait déterminé l'apport de quelques nouvelles émissions
monétaires.
Cette étude du matériel archéologique permet l'attribution chronologique des phases
stratigraphiques ~ m i s i e s par les fouilles et les auteurs formulent leur espoir que son utilité
sera justifiée par l'apport qu'elle fournit à la vue d'ensemble sur la culture matérielle dévelop-
pée dans la zone de contact des diverses influence:-;, pontiques, occidentales et microasiatiques:
CONCLUSIONS
Les fouilh•:;; archéologi<tues pratiquét•s dans l'intervalle des années 1968-197[) sur le site
de Tropaeum Tra1"ani prouvent que la vie humaine eommence à fleurir dans le plateau qui se
ùrm;se dans la Vallée d'Urluia, à l'ouest de l'actuelle localité d'Adamclisi, dès l'âge de lapierre
polie. Elle devait continuer sur l'emplacement de la cité romaine jusque dans la première moitié
du VII" siècle de n.è. Les quelques sondages poussés jusqu'au sol vierge n'ont livré que de
rares fragments céramiqul.'s de la culture Hamangüt; par ailleurs, dans différents points de la
cité, les fouilles ont mis au jour des fragments isolés de lameH (silex). Le bronze, ainsi que
le premier âge du fer sont également illustrés par un certain nombre de fragments céramiques.
L'horizon antique du premier habitat d'un peuplement plus dense sur ces lieux témoigne de la
présence d'un site géto-dace, de nom inconnu, qui au ne siècle av.n.è. était en rapport avec
le monde grec méridional, pour connaître ensuite au rer siècle av.n.è. - l" siècle de n.è. son
plein épanouissement, subissant de plus en plus profondément l'influence de la civilisation
romaine dans son incessante expansion. Vers la fin du 1•r siècle ou, plus vraisemblablement, au
seuil du siècle suivant, le site géto-dace devait pâtir, étant même mis à feu et sang, du fait
des guerres romaines contre les Daces et leurs alliés.
Selon l'hypothèse de V. Pârvan, sur l'emplacement de l'ancien site géto-dace, l'empereur
Trajan fonda une station militaire, conformément aux desseins de sa politique offensive dirigée
contre les populations habitant leR contrées situées sur la gauche du courR inférieur du Danube.
Comme à l'ordinaire, une agglomération rurale ( vicus) de caractère civil se développa aux abords
du camp militaire, mélange d'autochtones, depuis longtemps fixés dans la région, et de colom;
nouvellement arrivés, dont la plupart étaient des vétérans qui avaient reçu en don des lopins
de terre, dans les environs du monument triomphal de Trajan. Vers le milieu du ne siècle et
pendant les premières dizaines d'années de la seconde moitié de ce siècle, la localité, sise à
une importante jonction des routes militaires et marchandes du pays, devait toucher à l'un
des Rommets de son épanouiRRement économique ct culturel, cc qui devait l'aider à sortir de sa
phase rurale, en devenant un important centre urbain, élevé au rang de municipium sous le
249
www.cimec.ro
règne de 1\ütrc-Aurèle, avant 1 'an 170. Cet te économique cHt a tt estée en tout prem icr
lieu par circulation monétaire, not.amnwnt souH le ealme et long règne d'Antonin le
Pieux (1:39 -161 ), étape pendant laquelle sont quantité de monétaires,
à commencer avec le dépôt de 1 548 deniers de l'Empire, mis au jour dans la cité par
fouilles de 1969. A ceci s'ajoutent les riches vestiges de culture matérielle, d'une grande variété
de sortiments. Parmi ceux-ci, la céramique se place en tête, avec ses types divers dont quelques-
uns provenant des provinces occidt>IItales de l'Empire. Cette céramique relevée l'horizon
de la période apporte uJJ témoignage complété par les fragments architectoniques,
utilisés par la suite commb matériaux de remploi pour le mur d'enceinte et pour
édifices d'époque romano-byzantine. Les derniers résultats des fouilles sont interprétés dans le
chapitre concernant 1 'enccint e eo1nmp suit : au <·ommenccmt>ll1 d 11 11 c sièele on a h;Hi scion toute
probabilité la premièn' cntl'inte, ave<· la jo.'! Na <•1. la henne, dont ll's tnt ces ont t\t é lo<'alisét'S da us
le do la porte est. Digne d'u1w nw11Lion s'avèn•.le fait quP el'tte première enceinte suit
ici un tracé coïncidant avec celui de la cité de Licinius et de Constantin. Son périmètre embras-
sait, selon toute probabilité, une superficie rectangulaire d'environ 250 mx 100 m, dont le con-
tour se découpe en saillie par rapport au reste de la cité sur les photos aériennes, au centre
dt> Ia ville romano-byzantine (fig. 32).
Cette florissante période du lie siècle devait disparaiLn• sous la vague dMt•rlaute de la
féroee invasion des Costoboces, vers les années 170, quand la ville fut ravagée par un grand
incendie dont les traces ont été saisies lors des sondages archéologiques pratiqués dans la moitié
orientale de la cité I.a grande fréquence des fragments de poterie
mêlés à la céramique de supérieure et aux autres objets romains dans la strate d'incendie
ccstoboce, vient confirmer et compléter lcs informations épigraphiques de l'époqnP ( IJaizus
Comozoi, etc.) quant ;l, la persü;tance de l'élément. autoehtolll', géto-daef', PB Yoie de rolllanisa-
tion, aux côtés d<'S colons romains.
Une fois surmontée cette gravp crü;c, le municipe <ks TropéPns eon naît lille HouYelle pé-
riode d'épanouissement sous la d.nmstie d<•s Sén\n's. Au cours dc cette périod<>, l'ani ique ell-
eeinte est!restaurée et la porte t>sl sc voit dotée d'u11e tour intérieun·, édifiée suiv;mt 1111 ap-
pareil attestant la de la ville. Quelqups fragments architectoniques, ainsi que des
épigraphes a.yant servi de matériels de remploi dans les bi1timents romano-byzantins appar-
tiennent également à cette période, dont l'économie prospère ct les liens avec le monde grec des
pé11insules et micrat.;iatique sont mieux reflétés par les trouvailles monétaires.
l1a courbe descendante de cette sorte de trouvailles atteste, en même temps que le déelin
de la circulation monétaire, la dégradation de la ville citadine à Tropaeum qui suivit an c:Jurs
du nre siècle, sous l'effet des attaques carpo-gothiques qui s'étaient multipliées à l'époque et
l'affaiblissement du limes scythique, au peint de vue de sa protection militaire. Par contre, la
même période devait enregistrer une augmentation des éléments grecs. Aux faits déjà connus
en ce sens s'ajoute la mise au jour d'un autel, dont l'épigraphe grecque est datée des annéeR
236-238. Dédiée par le magiRtrat Protogène à Zeus Ombrimos, cette pièce fut trouvée lors des
fouilles de 1969, utilisée comme matériel de remploi, devant une habitation de la Via principalis,
dans le proche voisinage de la porte est. Il convient, en outre, de ne point oublier que la der-
nière épigraphe avant la restauration de la cité par Constantin et Licinius, des années 293-304,
dédiée à Jupiter Olbiopolitanus par un marchand grec-romanisé d'Olbie, Nevius Palmas Theo-
timianus et que ce fut à l'époque de cette réfection qu'on édifia l'autel votif - eettc foü;-ci, il
s'agit d'un monument officiel de langue grecque - dédié par la cité des Tropéen;; 7tOÀLÇ
Tpo7t<:Lcr(wv) <<à la déesse reine Hera (luno Regina), pour la découverte de l'eau)>.
Les fouilles des dernières années ont rapporté maints documents archéologiques uouveaux
et permis certaines observations particulièrement précieuses concernant la restauration <<de
fond en comble de la cité des Tropéens du temps de Constantin et de LiciniuH, après la défaite
infligée partout aux peuples barbares ;,, selon la nette déclaration de l'épigraphe posée en 316
et trouvée en 1893 près de la porte est avec le trophée symbolique, emblème de la ville. Il A'agit
des soubassements des six tours abandonnées mis au jour sur le côté sud-occidental de l'en-
CPinte romano-byzantine (fig. 4L) - vestigt>s que l'intel}H'étation des spécialistes rattaclw à
250
www.cimec.ro
l'œuvre générale de réfection des villes bas-danubiennes entreprise par Aurélien et poursUivie
par IHodétien, auxquels on a également attribué le commencement deR travaux de
tion par la ville de Tropaeum. Interrompue pour des raiRons qu'on ignore, l'opération
respective devait être reprise et menée à bout, avec certaines modifications apportées au plan
initial, par les bâtisseurs de Constantin et de Licinius. D'ailleurs, si l'on jugeait d'après cer-
taines remarques -qui réclament, néanmoins, un surcroît d'informations -même l'œuvre de
ces deux derniers empereurs n'aurait pu s'achever en 316, ainsi que l'affirme l'épigraphe en
question, car certains travaux sur le mur d'enceinte et sur ses tours dûrent se prolonger encore
au moins pendant sept à huit ans. Parmi les toutes dernières remarques concernant l'enceinte,
il convient de consigner ici l'absence, tant à la porte occidentale qu'à la porte méridionale,
pont levisé, ainsi que la présence d'une petite porte, aveuglée par la suite, dans le
VOISinage de la tour T19. J,e plan de la cité est celui spécifique pour la fin du IIP et le com-
mencement du IV" siècle; il rappelle le plan de quelques autres cités contemporaines du limes
scythique ( Gapidat'a, Troesmis, Dinogetia, N oviodunum) ou du nord-est de la Mésie (Abrittus,
etc.). Pour ce qui est de l'annexe extérieure, à l'angle sud-est de la cité, analogue -suivant
une hypothèse déjà ancienne - à un bassin ou à une citerne fortifiée contemporaine à la ville,
on a formulé la supposition qu'il s'agirait d'une fortification supplémentaire de la cité postérieure
à l'an 316 (Ioana Bogdan Cataniciu).
Contemporaine à l'enceinte de la cité de Tropaeum est sa Via principalis ( decumanus)
avec le canal, l'aqueduc et les portiques qui la flanquaient, dans leur première phase de construc-
tion, ainsi que l'autre rue principale (cardo), qui la coupait perpendiculairement, elle aussi
dotée de portiques, la bordant sur ses deux côtés sans laisser aucun vide. D'autres rues,
d'importance secondaire, ilont datées du IV" siècle; moim explorées par les elles
traversent elieR aussi en senR perpendiculaire la Via principalis (fig. 106). Entre les édifices
publics de l'intérieur de la eité, le seul dont on sache qu'il a été édifié au commencement
du IV'" :-;iècle est la basilica Jurcnsis. Plusieurs édifices privés, dam; leur majeure partie affec-
tés à deR buts commerciaux, se dressant de chaque côté de la, Yia principalis ont été bâtis
au IV• siècle et restaurés par la suite, au cours des deux f\ièclcs ultérieurs. Au stade actuel
des recherches on ne saurait apporter de plus amples précisions quant à la datation de certains
édifices au JV• siècle. De même, on ne saurait dire, pour le moment, jusqu'à quel point la
cité des Tropéens fut-elle affectée par les événements qui se sont déroulés dans cette contrée
de l'Empire romain d'Orient au début du dernier quart de ce même IV" siècle- événement
qui devaient culminer avec le désastre d'Andrinople (378).
En revancht>, on a pu relever les indices d'une opération de consolidation des mun; de
l'enceinte réalisée dans la première moitié du ve siècle, sous le règne de l'empereur Théodose II.
A cette époque fut abandonné le fossé de défense du côté oriental de la ville et, dans
son proche voisinage, aux portes est et sud, des bâtiments extra m7tros à la maçonnerie liée
avec de la terre se dressèrent, destinés, probablement, à servir d'habitations aux foederati
Goths. Malgré un processus dépressif général, dû aux troubles intestins de l'Empire autant
qu'au péril imminent représenté par les Huns, maints vestiges menus recueillis à l'intérieur de
la ville témoignent de la continuité d'une vie et d'une culture à peu près normales, cepen-
dant que les trouvailles monétaires attestent une circulation satisfaisante de l'argent. Des
fragments céramiques isolés constituent l'indice de la présence des éléments barbares au sein
de la population locale romanisée.
De même que pour les autres centres urbains de la province de Scythie 1\lineure, la der-
nière étape des grandes constructions à Tropaeum est liée aux noms des empereurs Anastase
et Justinien Irr. Menés de front avec la restauration de l'enceinte, des travaux entrepris à
l'intérieur de la cité ont pour but de bâtir, de remettre en état ou d'agrandir différents édifices
de caractère public, par exemple les basiliques mises au jour jusqu'à présent. Une annexe
rectangulaire, oblongue, a été ajoutée sur le front nord de la basilique Jorensis, orientée suivant
une direction est-ouest et dotée d'une abside du côté du Levant, cette construction représente
peut-être quelque chapelle chrétienne. Il est tout aussi probable que le portique qui, sur le front
oriental de la basilique, réduit la largeur de la rue principale nord-sud (cardo), appartienne à
251
www.cimec.ro
cette même période. basiliques chrétiennes entièrement nouvelles ont l'tt' édifiées sur la
Via (decumanus), chacune dotée d'une crypte le maître-autel, it
recevoir leR dépouilleR des Deux de ces basiliques, les plm; imposantes, à- la
basilique à transept (D) et la basilique << Rimple •> (A), se dressaient en plein cl•ntre de la ville,
au carrefour du cardo et du decttmanus, vis-à-vis de la basilica .forensis, connne si voulaient
faire pendant à cette dernière, qui, par sa grandeur et sa position, dominait tous les édifices
des alentours. La reprise des fouilles sur le chantier de la basilique <<simple •> (A), miFe au jom
avant 1900, a permis d'en compléter le plan, avec la crypte et l'atrium non à l'époque.
Ces mêmes fouilles ont également permis la précision qu'il s'agit d'un bâtiment édifié sous
le règne d'Anastase, sur l'emplacement des ruines nivelléet-> des constructions IP-lll''
siècles, et qu'il a été restauré plus tard, au courant du VP siècle. En outre, les con:-;tlttatiom; en
terrain ont conduit à la conclusion que non seulement la de marbre (B), comme on
l'avait pensé d'abord, mais aussi les basiliques à ( D) et << simplt> •• (A) étaient chacune
dotée d'un atrium triporticus, suivant la mode grecque. Un atrium a dû avoir aussi
la citerne (C), qui, selon toutes dernières • auteurs, a été édifiée
a .fundamentis pendant la même époque, le constructeur mettant à profit les restes d'une citerne
romaine désaffectée.
On constate généralement à cette époque une agglomération inusitée de bâtiments
toutes sortes, fait qui laisse à suppoRer mw sensible augmentation du pcnplenwnt de ht ville
et une prospérité économique toute particulière. 'l'outefoi:-;, cet-te augmentation d'ordre quanti-
tatif s'est accomplie au dépens de la qualité et de l'urbanisme. On a cessé de Il·
tracé des grandes artères routières; par exemple, la moitié occidentale de la rue principah·
( decumanus) a perdu en largeur par endroit plm; de la moitié de ses précédenteR
Près de l'angle nord-ouest de la basilique foren.'l'is, un édifice a été dre:-;sé, avee Ron ailP st>ptPn-
trionale recouvrant le canal et l'aqueduc <tui suivaient. la ligrw médian<' de la !'in priucipnlis.
Le cardo a subi lui aussi un rétrécissement ,·isible danR lP trouçon eentral d1;gagé •
DeR bâtiments adossés à l'enceinte ont bloqué la majeun• partie de l'intermll11111 mt.'ll::{!t'·
entre la muraille et les édifiePs de 1 'intériPur de la. viii P. La plupa-rt des h;'\.1 inwnt :-; nou.-ca u \,
usent d'un appareil fait de pierres liées an'e de ht terre, leur superstml'lurP d.ant •
généralement par des blocs de torchis; il 11'agit surtout d'habitations, dont qu'Plque:-;-uiLe:-; dP
dimem;ions imposantes, les assimilant à de véritables hôtels· particuliers. Hon nombre de:-; édi-
fices de la ville, surtout de ceux Ritués sur les grandes artères, étaient affPcté:-; à des fin:-; com-
merciales ou artisanales, ce qui témoigne de l'essor économique de la cité des Tropécns pendant
cette dl:'rnière période de son existence, période que les fouilles pratiquées jusqu'à ren-
dent plus familière que les précédentes.
déclin de la ville se fait sentir dès la seconde moitié du règne de Justinien, coméqul:'nce
de la erise de l'Empire, autant que de l'investissement massif par les du
tl:'rritoirl:' de la Scythie :Mineure pendant les années 558-559. :Même si, pour autant qu'on
en puisse juger d'après les fouilles actuelles, eette invasion n'entraîna pas la complète dPstruc-
tion de la ville de Tropaeum, les conséquences négatives sur le développement de cdll'-ci et
sur Hes rapports avec les autres centres urbains, plus ou moins éloignés, sont évidentes. Toute-
fois, la vie à peu prè:-; normall:' a continué son cours jusqu'en 586, quand la cité fut ravagée
par Avars (Théophylacte Simocatta, I, 8, 10). Presque partout, à l'intérieur de la ville, les
des dernières années ont relevé les traces du grand incendie qui a englouti la plupart
de ses édifices. Ces traces consistent notamment en une couche de terre farineuse, épai:-;se d'un
mètre, d'une teinte jaunâtre tirant sur le roux : elle est due morceaux de torchis de la
superstructure des bâtimentR, écroulés au pied des murs sur les charbons provenant de hi char-
pente des toitures et mêlés à de gros rivets de fer, des restes de tuiles et autres décombres
des murs. 1\-Iais, à la différence de ce qu'on pensait auparavant, même après Cl:' catacl.nme, 'l'ro-
paeum n'est pas entièrement morte, la vie s'étant poursuivie après l'an 586, car des traces
d'habitat, confirmées par des trouvailles monétaires attestent la présence de modestes habita-
tions aménagées sur les décombres par les survivants du désastre. L'habitat devait s'y prolonger
même durant la première moitié du VII" siècle, époque pendant laquelle - comptP tenu de
certaines remarques faites sur les lieux - l'enceinte continuait t->lt fonction défensin•, m{imP
si l'agglomération avait perdu son caractère urbain. Bieu que dans dPs eireoustanct>s dP
2.52
www.cimec.ro
beaucoup plus difficiles et :-;ensiblemPllt réduitPs comme nombn•, la, population locale rou·
maine ancienne pounmivait sa vie aux abord:-; des ruines d'un site jadis florissant. Là, dans le
secteur :md de l'cnceintP, ainsi qu'à d'autres endroits isolé:-; des Pnvirons, les fouilles ont relevé
des traces d'habitat datées des trois ou quatre siècles suivants. Il n'y a donc rien de surpre-
nant q u ' ~ t troi:-; kilomètres de l'ancienne 1'ropaewm, dans le territoire du village actuel d'Urluia,
ait été trouvé un dépôt de monnaies byzantines des VIII"-X" siècles, qui témoigne de la con-
tinuité des liens commerciaux entre les descendants de la population romane de l'ancienne
cité dressée sur le sommet du plateau dominant la vallée d'Urluia avec Byzance, la Nouvelle
Rome.
Une dernière remarque se rapporte au démantèlement du mur d'enceinte et des tours,
dépouilléH de la majeure partie des blocs constituant leur parement, réutilisés soit au profit
de quelques autres édifices, soit comme pierre à chaux. L'opération s'est passée le long des
âges, peut-être suivant un rythme plus soutenu au cours des X"-XII" siècles, alors que le
territoire de la Dobroudja a connu, sous la domination byzantine (le thème de Paristrion),
une nouvelle période de grandes entreprise:;; constructives. Ce même sort a dû être également
réservé à toute une série de morceaux architectoniques (fûts de colonnes, chapiteaux, etc.)
provenant des édifices de la ville et jonchant plus ou moins la surface du sol, dans ses environs.
253
www.cimec.ro
LÉGENDE DES FIGURES
Fig. 1. - Tropaeum Traiani et ses environs (d'après P. Polonlc, 1892).
Fig. 2. - Ébauche de l'aqueduc et de la fosse-ossuaire, au sud de la basillque citerne (d'après l'architecte
H. Brotz, 1908).
Fig. 3. - Plan et section du secteur situé à l'est de la basilique • citerne • (d'après l'architecte H. Brotz.
1909).
Fig. 1. -- Section à travers la tour à provisions (d'après l'architecte H. Brotz, 1908).
Fig. 5. - Section longitudinale à travers les marches et le canal de la porte sud (d'après l'architecte
H. Brotz, 1909).
Fig. 6. - 1, boucle d'oreille en or; 2, 5, 6, objets de bronze; 3, ·1, objets en corne- trouvés dans les
fouilles de 1909 (d'après D. Pecurarlu).
Fig. 7. - Tour n° 21 ; 1, vue du côté occidental ; 2, vue du côté oriental.
Fig. 8. - Le profil S de la tranchée SI et Sla (côté est de l'enceinte, secllon D).
Fig. !1. - Image partielle de la paroi méridionale de la tranchée S 1.
Fig. Ill. -- Yue de la tranchée S la.
Fig. 11. - Profil septentrional de la tranchée S II l, section A ; plan de la même tranchée avec la position
du déppt de deniers.
Fig. 12. - Profil septentrional de la tranchée SIV, secllon A.
Fig. 1:1. - Profil septentrional de la lranchi'e SV, chambre
Fig. 1-t. - Parois intérieure de l'enceinte, S 1, section D; le négligé de l'appareil du soubassement Ylslble
au-dessous de la plinthe.
Fig. 15. -- Profil oriental du sondage SX, section D, dans la voie d'accès de la ville, devant la porte est.
Fig. 16. - Profil septentrional du sondage pratiqué à l'Intérieur de l'édifice D3.
Fig. 17. - Profil oriental du sondage pratiqué à l'Intérieur, dans l'aile septentrionale de l'enceinte.
Fig. 18. - Profil occidental de la tranchée SX 1, section B- C.
Fig. 19. - Profil septentrional du sondage perpendiculaire sur l'enceinte hypothétique de haute-époque,
SXIII- SXIV, section B-C.
Fig. 20. - Profil nord-ouest de la tranchée S 1, sec lion C, dans l'aile sud-ouest de l'enceinte.
Fig. 21. - Profil de l'enceinte callalienne (d'après Materiale, 8, p. 440, fig. 2).
Fig. 22. - Profil du sondage pratiqué dans la section B de la cité de Dinogelia (d'après SC lV, 5, 1954,
1-2).
Fig. 2:1. - Restitution et relevé topo de l'enceinte (échelle 1/1 000).
Fig. 24. - La route vers Durostorurn. vue du sommet occidental de la cité de Tropaeum.
Fig. 25. - Plan de l'enceinte constantinlenne ct tour antérieure TA.
Fig. 26. - Tour TA- le côté méridional pendant les fouilles.
Fig. 27. - Détail avec l'élévation conservée et les traces laissées dans le mortier par les blocs de pierre enle-
vés à la tour TA.
Fig. 28. - Profil du côté méridional de la tour TA superposée par les soubassements d'un édifice du \'1
8
siècle de n.è.
Fig. 29. - Section dans le mur d'enceinte, secteur de la porte est.
Fig. :iO. - Section dans le mur d'enceinte (publiée par V. Pârvan, BC:\11, 4, 1911, p. 166. fig. :J).
Fig. :11. - Section dans le côté méridional du mur d'enceinte (S. I. section C).
Fig. :12. - Photographie aérienne, blanc-noir, vol 1973, effectuée par I.G.F.c.o:r. Cité d'Adamclisi.
Fig. :J:J. - du contour de l'hypothétique enceinte de haute époque romaine.
Fig. 34. - Soubassements de la tour T22 avec les blocs d'architrave réutilisés.
Fig. 35. - Soubassements de la tour T22 à leur point de jonction avec le mur d'enceinte.
Fig. 36. - Section nord-sud à travers les Tl et T22.
Fig. 37. - Section est-ouest à travers la tour T22 et TA.
Fig. 38. - L'angle septentrional de la porte ouest à l'extérieur de la tour TH, avec les blocs de pnrament
disposés en contre-bas par rapport au niveau du sol de l'époque.
l'ig. 39. - Prom et plan des aqueducs mis au jour dans la tranchée du conduit d'eau modern!' de la cil(•.
Fig. 40. - La cité d' Adamcllsl, photographie aérienne, en couleurs, vol 1973, erree tuée par l.G.F.C.O.T.
Fig. -tl. -- J.a scellon occidentale de l'enceinte.
255
www.cimec.ro
256
Fig. 42. - La courtine entre la tour T20 et la porte surl.
Fig. 43. - Soubassements de tour d'une période antérieure.
Fig. 44. - Récipient récupéré dans l'habitation e:rtra muros de la porte sud.
Fig. 4.5. - Four à potier.
Fig. 46. - La tour 20 (T20)
Fig. 4 7. - La courtine des tours Tl !l -- T20.
Fig. 48. - Les soubassements d'époque antérieure de la courtine Tl !l - T20.
Fig. 49. - La petite porte.
Fig. 50. - La tour Hl (T19).
Fig. 51. - La courtine des tours T18 - Tt !l.
Fig. 52. - La tour 18 (T18).
Fig. 53. - La courtine des tours Tt7 - Tt8.
Fig. 54. - La courtine des tours T17 - T18.
Fig. 55. - Soubassement de tour abandonnée entre T17 - T18.
Fig. 56. - La tour (T17).
Fig. 57. - La courtine des tours Tt6 - T17.
Fig. 58. - Soubassements de tour abandonnée entre Tl Il - T17.
Fig. 59. - L'inscription gravée sur une pierre du parement de la courtine des tours TlG - 1'17.
Fig. GO. - La tour 16 (T16).
Fig. 61. - La courtine des tours T15 - T16.
Fig. 62. - Soubassements de tour abandonnée entre T15 - T16.
Fig. 63. - La porte ouest.
Fig. 64. - La porte sud.
Fig. 65. - Tranchée à travers le mur d'enceinte.
Fig. 66. - Profil de la tranchée Ct7 ouest, dans la courtine des tours T17 - T18.
Fig. 67.- Plan général de la section A (recherches des années 1968- t!J74).
Fig. 68. - t, la section A, vue d'ensemble des fouilles archéologiques dans le secteur est, S. Y - IX, de
droite à gauche (1973) ; 2, le seuil de la pièce A2 du côté de la rue V.l ; 3, le même seuil vu
de l'ouest, après la mise au jour de la marche et de la rue ; 4, vue vers le sud-est prise pendant
les travaux de la mise au jour de la chambre renfermant les jarres (A4).
Fig. 6!1. - 1, l'accès pavé entre Al et A2. vue vers l'ouest; au second plan, A3 ct A4 ; 2, les marches et
le seuil. de la pière A3y, vue nrs le nord.
Fig. 70. - 1, le conduit d'égout de la pièce A38, vue vers l'ouest; 2, les li1ms funPraires. silm?s entre A:18
et Al. au moment de leur découverte; vue vers le nord; :J, les lions funhalres dans leur position
originaire ; 1, pièce circulaire au pavage en briques, annexée à l'édi!i<"e A5, ,·ue vers le sud-ouest.
Fig. 71. - Le grand conduit d'(•gout, à l'est de la tour Tl de la cllr.
Fig. 72. - 1, via principalis, le tronçon compris entre les édifices B2 ct Cl-3, vue vers est-nord-est
(1975); 2, via principalis, fragment de colonne trouvé in situ, sur sa propre base, devant l'édi!ice
B2 (4.3, chap. Pièces architectoniques).
Fig. 73 - 1, restes du portique flanquant le côté nord de la rue principale, devant l'édifice B2; 2, plinthes
du portique désaffecté, trouvées dans la pièce C2; 3, fragments d'autels avec des inscriptions,
remployés dans le portique de la rue principale, sur son front septentrional, vis-à-vis de l'édifice C.l ;
vue vers le sud-est; 4, l'entrée dans l'édifice C3, avec un chapitl'nu Ionique remployé comme base
(5.2.1 du chap. Pièces architectoniques).
Fig. 7,1. - 1, rue-canal CV2 entre C 3 ~ et C41X, vue vers le sud; 2, la cour intérieure pavée rle C58, vue
vers le nord.
Fig. 7.'). - La porte est en 1970.
Fig. 76. - Le plan de la porte est.
Fig. 77. - Le plan des bâtiments intérieurs du secteur de la porte est.
Fig. 78. - La rue DVl vue du sud.
Fig. 79. - Les S:Jubassements du mur méridional de l'édifice Dt superposant la tour d'époque antérieure -
TA.
Fig. 80. - L'édifice 02 vu du sud.
Fig. 81. - Section à travers le portique, dans le point ~ ·
Fig. 82. - La paroi 5-5 dégagée sous l'horizon NV lA, où on a trouvé la base de la colonne Cl.
Fig. 83. - L'angle sud-est de la pièce IX avec l'accès U2 de la rue DYl.
Fig. 84. - Tranchée à travers la pièce IX (N- S).
Fig. 85. - Détail du mur B- B avec l'accès U7 à l'horizon NVIA.
Fig. 86. - Détail avec le portique et l'escalier montant à l'étage, vu du sud.
Fig. 87. - Le crâne de l'horizon NY.
Fig. 88. - U4 bloqué avec des fragments de sarcophage.
Fig. 8!1. - Restitution de l'édifice 03.
Fig. 90. - Le plan du secteur de la porte est, sections A et D, jusqu'aux absides rles basiliques simple (A)
et à transept (D).
Fig. 91. - Le plan de la Via principalls entre l'édifice A3 et l'lnterseclion avec l'axe cardo.
Fig. 92. - Section transversale à la hauteur de la porte est (à l'intérieur de l'enceinte).
Fig. 9:1. - Section longitudinale ù travers le portique septentrional de la rue principale, jusqu'ù l'inter-
section avec le carclu.
Fig. !14. - Le plan du cardo.
www.cimec.ro
Fig. 95. - Section longitudinale à travers le portique est de l'axe cardo (le tronçon situé devant la basi-
lique à transept).
Fig. 96. - Section longitudinale à travers le portique est du cardo dans le tronçon situé devant la basi-
lique simple (A).
Fig. 97. - Le plan de la via principalis entre ses intersections avec le cardo et la rue D-C\'3.
Fig. 98. - Section longitudinale à travers le portique nord de la rue principale entre l'intersection avec
le cardo et la rue B- C V3.
Fig. 99. - Section, détail, .t1.
Fig. 100. -Le plan de la rue principale entre les rues D-C\'3 et B-C\'5.
Fig. 101. - Section longitudinale à travers la rue CV4.
Fig. 102. - Section à travers la rue CV5 perpendiculaire sur le front occidental de la citerne.
Fig. 103. - Section longitudinale à travers la rue B-CV5 (5').
Fig. 104. - Le plan de l'artère circulée B-CV5 (5' - 5"), dans le secteur de la basilique • en marbre • (B).
Fig. 105. - Section perpendiculaire de l'entrée méridionale de la basilique • en marbre • (B).
Fig. 106. - Schéma du flux de la circulation jusqu'à la premirre moitié du IVe siècle de n.è. (hypothèse).
Fig. 107. - Le plan des rues (Ve - VIe siècles de n.l'.).
Fig. 108. - Bases de colonnes ù profil complexe.
Fig. 109. - Bases de colonnes ù profil complexe (1.9) et simple,
Fig. 110. - Bases de colonnes à profil simple.
Fig. 111. - Bases de colonnes à profil simple.
Fig. 112. - Bases de colonnes à profil simple.
Fig. 113. - Bases de colonnes à profil simple.
Fig. 114. - Bases de colonnes à profil simple.
Fig. 115. - Bases de colonnes faisant corps commun avec un soch.• éle\·é.
Fig. 116. - Bases de colonnes faisant corps commun avec un socle élc\'t•.
Fig. 117. - Fûts de colonnes.
Fig. 118. - Fût de colonne trouvé in situ. (sur sa base).
Fig. 119. - Fûts de colonnes.
Fig. 120. - Fûts de colonnes.
Fig. 121. - Fûts de colonnes (fragments) trouvés in situ (sur leurs bases).
Fig. 122. - Base de colonne avec socle (3.17), fragment de fût de colonne en marbre (-1.8), chapiteau ioni-
que-imposte (5. 3.3) et dalle de pavage avec une bouche d'égout (9.5).
Fig. 123. - Chapiteaux ioniques et ioniques de type intermédiaire faisant transition aux chapiteaux ioni-
ques-impostes.
Fig. 124. - Chapiteaux ioniques de type intermédiaire (5.2.3) ct ioniques-impostes ù molifs nrncment:mx.
Fig. 125. - Chapiteaux ioniques-impostes et corinthiens.
Fig. 126. - Chapiteaux ioniques-impostes sans ornements.
Fig. 127. - Chapiteaux ioniques-impostes sans ornements.
Fig. 128. - Chapiteaux ioniques-impostes sans ornements (5.4.10), chapiteaux-impnslrs et corinthiens.
Fig. 129. - Chapiteau-imposte (5.5.1) et corinthien (5.6.3).
Fig. 130. - Pièces d'entablement.
Fig. 131. - Pièces d'entablement.
Fig. 132. - Pièces d'entablement.
Fig. 133. - Pièces d'entablement.
Fig. 134. - Dalle de plafond.
Fig. 135. - Fragments d'arcade de maçonnerie.
Fig. 136. - Pièces diverses.
Fig. 1:!7. - Pièces diverses.
Fig. 138. - Pièces diverses.
Fig. 139. - I.e trophée de la porte est de la eité.
Fig. 140. - Vase de la culture Hamangia.
Fig. 141. -Céramique de l'horizon NI.
Fig. 142. - Céramique de l'horizon N 1.
Fig. 143. - Céramique de l'horizon Nil.
Fig. 144. - Céramique de l'horizon NIl.
Fig. 145. -Céramique de l'horizon NI (2.1 et 3.3) et Nil.
Fig. 146. - Céramique de l'horizon NIl.
Fig. 147. - Céramique et pièces de petite taille de l'horizon Nil.
Fig. 148. -Céramique de l'horizon NIL
Fig. 119. - Céramique de l'horizon N Ill.
Fig. 150.- Céramique de l'horizon Nlll.
Fig. 151. - Céramique de l'horizon NI II.
Fig. 152.- Céramique de l'horizon Nlll.
Fig. 153. - Lampes et bol de verre de l'horizon NIII.
Fig. 154.- Fragments céramiques, lampes et objets divers de l'horizon NIT!.
Fig. 155. - Objets divers de l'horizon NIII.
Fig. 156.- Céramique et lampe de bronze de l'horizon :-.!!VA.
Fig. 157. - Fragment d'amphore et lampe de bronze de l'horizon NI\'A.
Fig. 158. - Céramique et fibule de bronze de l'horizon ~ I Y B .
Fig. 159. - Objets variés de l'horizon NIVB.
257
www.cimec.ro
Fig. 160. - Fragments céramiques ornés de motifs décoratifs de l'horizon NV.
Fig. 161. - Céramique de l'horizon NV.
Fig. 162. - Céramique de l'horizon NV.
Fig. 163. - Céramique et objets divers de lïwrizon NV.
Fig. 164. - Céramique et lampes de l'horizon N\'.
Fig. 165. - Objets divers de l'horizon NV.
Fig. 166. - Objets divers de l'horizon N\'.
Fig. 167. - Céramique de l'horizon NVIA.
Fig. 168. - Céramique de l'horizon NVIA.
Fig. 169. - Céramique et objets divers de l'horizon NVIA.
Fig. 170. - Céramique de l'horizon NVIA.
Fig. 171. - Lampes (9.2 et 9.4) et d'autres objets de l'horizon NV lA.
Fig. 172. - Céramique de l'horizon NVIB.
Fig. 173.- Céramique de l'horizon NVIB.
Fig. 174. - Lampes (9.3 et 9.4) ct objets divers de l'horizon NVIB.
Fig. 175. -Objets de petite taille de l'horizon N\'IB (IO.:i, 10.4 et 10.6); 1, lampe trouvée dans des circon-
stances douteuses ; 2, fond d'un pot modélé à la main.
Fig. 176. - Brique à sgra{illi de caractère chrétien (NV lB, 1 0.13); 1, lampe; 2, fond de pot modrlé à la
main; 3, 4, fragments chamiqucs.
www.cimec.ro
Redactor: BEATRICE BUDESCU
Tehnoredaclor: SONIA BÂRZEANU
Bun de lipar 3 I J.979. Tilaj 2 720 ex. Formai
Coli de tipar 32,50. 1 color+ 14 pliante
pentnz biblioleci mari miel} 902.6(398.2
Traiani)
c. 1813 1. P. lnCormaUa
8/54 x 84.
tipo. c.z.
Tropaeum

str. Brezoianu nr. - 2i'i,
REPUBLICA SOCIALISTÀ ROMANIA
6S
www.cimec.ro
0 t
\
\ ---

------------------------
' -------------------- 1
_s
......::;\::..


1
1
1
'
--
---
1
---
--
------- 1
---
---
---
r--
1
1
1 D
1
---

--
--
---
---
---

', BAPTISTER!t/ .
0 0


-----7---
-------- ILll
.
- - - ----- ................................. i.l;i, . tJ
---- c,-- -L, ....
r
- 1 ;,
1 ' 1 '
1 :
1 1
1
\ \ '
\ ' 1
------ -==---=-------

-·-
1
? 5
Eswwr
. C\'' (' '- '•") spre zona !Jazilieii, marmuri'l" (IJ). J Fig. 10 1 ___ Pianu! artcrri ùe circula B- · ·' ·•
1(1m

1
1
1
' 1 '
\i/
'/

:.
'
'•
. ...
."':;
..
·.:
www.cimec.ro
,--------8------
1 TlLC ;---_-u-
1
.ï:tUfl rr::T.---
1 7A
1.
1
1
1
1
1 .___......_-.,.,!-.•
1--
0 0 0
0----------

ID
lsvllll
_j__L_ ___ _
T22 SVIlla
+- ___ , ___ ( -- -·--- -....!
r 1
l
L __ --· -- - --------- -J
--·-- --j
1
______ _j
.

1

/SVIlcl 1
/').._ / 1
.. '';/ 1
1
-1
1
!
1
1
1
1
1
1
1
·1
1
1
1

1
1
--:7 ' !
-------w-r-
;& ___ _ _J
Fig. 71i. -· l'l:uud dl' E.
r-l
1 1
1 1
1 1

1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
1
1 1
1 1
lsx 1
l_..J
www.cimec.ro
r- --------------------
1
1
1
1
S;X

r---------------------------
1
\
SV/il
1
L------------------------------
r---'------ -- --------- ----
svll
A3t3

1
--- --n- --1
\J
D
Sll
---..
---- ---- ..L-.!1
1
--- ---- __ ,
1
0
[Ji
... 1
[J
..CJ
------------------,
A2!3 \
- _j
1
1
·-- ------- _________ J
A2.l.
------- -----:--
·W 1
ntp'-V \
---------------.------1
-·----- ·--- ·- -U:II"'l· ..o'ot-------- ·--- --------------,
-----

_,....___ __ &----------
- · ___ ---- --·--
0
- - - - - -- - - - - . -··
\
\
\
- ___ _j
-t] -=u-- -- e-- ---
g
_____________ _________ o __ JJ __ ____
f=-tC.i
q
·! 1
5m
7
l'ig. li7.- l'lanul g('nera al srelorului .\ (cereecLari 191ill- 1\l'i 1).
r--- ·- --·
\.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
-Jvd
Nlll b (nive/v! vlferior re facenï sfr.izti' -N.ll)
f'rag corespvnz.ifor NJII iJ
0
1
]20
CV 'l'ct

+-- Vest
.-Sud
320
Nlll
NJI(?/
Fig. 101. - Sectlune longitudinalâ prin strada CV4.
fundafie
Fig. 102. - Sectiune prin strada CV5, perpendicularâ pela tura de V a cisternei.
Esf-
8AZILICA C/JTEtf#A
"
N.ill
strada Cf5 1
---
::;;;=cl
-
1
l'
:::::
..
l
fundafie pod/c •' tl
-
\o
Fig. 103. - Sectiune longitudinaiA prin strada B- CY5 (5').
Nord-..
cam1l
Nord-+
rr
www.cimec.ro
IJAZILICA C!STERNA
~
'
.
.
.
.
1
~ D
Fig. 100.- l'lanul slrazii principale < 1 ~ laU- CV3Ja B-CV5
0 5 10rr. .
~ - - ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ = = t = J ~ ~
www.cimec.ro
270

Fig. \!Il. Src(iunr:tlongiludinalii prin porlicul dr N al slriizii prin('ipalc inlre intrrsec!ia cu cardo H- CV:l.
2.'70 270
---· r

+-[sf
1 1
1 1
1 1 Vesf-+
1 1
N.lll 1
1
N.ll
0
..
. .

1 J 0
IJV!ê12 . BJIBc 13
0 0
.
·--
Fig. 99.- Sectïune-detaliu www.cimec.ro

Nord

.1

.320

piafra da!af canal
320 .320
Nll NI
0
1
0
·1
AVc8.
0

270 270 270 320 .320
r--- r -J 1==== 1 _ _

320
-;;=:::-.... ::-: ....... .. .. ::-... ..::-.. ::-::.::::-.. .......... sr-:·:::::::::::::::.:::·:::::·.:·.·.·::::::·· ·:::·::::: :·:::·:;: ·::: ·::. 1 :::: :·:: •
. -:-:-=F"- ................. .............. 'i .......... \ .............. \..... -- ! - i
OVe 1 0Vc2(?) \nive/ porlic
1 de pe /afura de vesl
0
1-ïg. \!5. - ScqiuJH' Jongitudinalâ porlieul de E al axului cardo (portiunea <lin fa\a uazilidi cu lransepl) .
3ô0
prag infrare baz;ïica
0
1
AVc5
..i20 2'70 270
NI 1
1 Nil
,,..-; ... ,.,.:-: •• •........ [' .......................... D ............... ., "
0 1
AVcl4(?) AYt;a(.')
0
1
AVc2
.320
Fig. !Hi.- SceliunL•Iongiludin:Jl:J p..rio porticul de E al cardo-ului ln portiunea din fa ta uazilicii ,simple" (A).
"-·
Fig. \l7.- Plan via lnlrc intns!'cp-a cu cardo strada 11-C\".1.
r .
1
0
1
AVc1
.320
0 5m
www.cimec.ro
.-'.3=6"'-0---+---"'J=t;O'------..--· JSO .,.,_ _ ···- 320 ._
, 1' 1 1 Nil 1 ND! 1 1 1 1 1 1 T 1 l .,. ptafra daia; canal
D'l8c1 DVR.2(.'} OWN OVPct,. O/l!f5 OVPc6f?) OY/67 OW/8 /JVB.f9 OY8F10 011/gff OYPcf2 /JY!g13(.') OYPcf-'1-(.'} OV/g15(?) OVPcfô(?) OYBf17f?J OYI!.ff8(?) 0Yil1.9 OYEf20(?) . .
:$ i NI JI). : : 1 ... - .•..
............ ·_:·-'""" _____ _L ___ I ___ 1------L----L---_l----1--- -t-- i 1 1 T p :
6C§:) ____ 11JrW.t____________ 4 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
canal 1 : 1 :
1
: 1 1 1 1
1
1
1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
suprapunerea grafica a {
plinte/or corespvnzafoare
porticului nordic al JIP
1 1 1 1 : 1 1 1 1 1 1 1 1
AVPc9 .411/gfO Alllg11 A/lflf2 AYfl13 AVfc14 AVPc1.5 AY/lfô A/1{1'1 AY!g19 AY!g20 AV!g21 AY/g22 AVPc25
0 5
1 -- Fd
Fig. 93. - Seetium•Iongitudinali\ prin porticul de.N .al s trazii prinl'ipale plnâ la intersecpa cu eardo.
"
1 l 1 1 1 , 1 lt 1 l ,, 1
BAZ/LICA SINPLA
1 ,:,-,-, ... ,, ,,
c=Jc=:=J
DV!p2

BAZILICA C(J TRANSEPT
ô
320 ,
1
1
1
1 r
__
1 1
Œ
! ..... •·· ... ··. .
8AZ/L/CA FORENSIS
0
0 0 D
D D 0 0
Hg. \'li. - Plan cardo. www.cimec.ro



1
1
'V
320 320 320
1
S20
T
T---r-- ---

r-11
q.J
AY{24(?) AYPc2J(?) AYfc22 AY!j21
3ô0


AYPc20 AYf2f9
...
liAZIL/C/! .5!11PLA
320 320 <>320 320 ..
JQ]
Ai?\
J
r r
1 1
o/-1

Ll.J
1
AY/(16 ;JJI,c {ft-
Fig. \11. __ Plnn 11 ia prin'cipa/is intre edifi<-iul.\:l cu axul cardo.
J60

\
!
zid fi"rziu
i
f:.'7dJ/ie tum de poad.i 1
ë"ntericr secol:Ju, Ill !

0
"--:"•·6:=.:;-
Fig. 92. _ Sl'cpu.H' t ransversala li1 clrl'ptul de E (ln interiorul incintei).
.350
'
Nord -----'?
5m
ni
t
0
i
360 360
r
0
AVf1.2
oou
360
]_,
L-l
1
·AVPc1(?)
www.cimec.ro
t l

IJO
D
"
)'
("\.
l

........,
,,
'• 1

1
1
1
f1 1
J
1

1
1
1
1
1
1
1

r
1
1

1
1
I

0 5

...
1
· pl'" (A) si <"t (Il).
Fig. \Ill._ Plmllll r.onrl por!ii dr E, Sl'l'loan·lr A o. pînii L1 ahsirlele haz1lict or .. sun ·l ·. · ·
fOm
1
www.cimec.ro
Fig. 32. - Fotografia aerianâ, alb-neilru, zbor 1973. Cetatea Adamclis!. www.cimec.ro
Opaif ?'oman (secolele II - III e.n.)
'l
1
'1'0 pl&PtUil Tl'l&Ît&lli , rort:ir(':qa inH' IIIt'Îat:i !lt• Jmpii-
ratul Trainn JW ))l atoul s itua t in \alt•a Urluii , SJ)f(' \t'SI dt•
dr azi .\damr•lisi, judeful Cu us ta11p1 . la o impo•·-
tantU ràscrurt• de clnuuul'i romane militnrr t· omercial c,
UJHl e sr afin o !lt'lo-dnrieoimai ,·erht• in apropir-
rea moire1 ului 1t1ommu•nt ••·iumfal imiJ!at de art•la!5 i
hll('Ùrat in a nul 109 e.n •. a aj un" t•urirul la nmre lnflo-
rirf" ec•ounmiNi rultw·nlii. fiind r·idi r atoi t·iitre anul
170 la •·au,ultl e 1llttuh·ipi1un. Ht•r:ïrut :ï .. diu ll•melii"
s uh f:on!o>tantin L ieiniu e.n.). , r·t•tall•a (I'OJ' ee ni-
lor'' a uHima !'fl JIPrioad ii de mare inrtorirt•
tn st•r·olul ni YI-Ira, s uh irn(l:irapi t\nastasius J lus fi-
uiun a clàinuit piuii.la incl' JIIItul sccoluh1i al \'11-len r.n.
Lnf·ra rea dr fafà, cel dinlli , -olmn mononrari c des)lrt'
t'elnlen 7
1
J'01H&etnn, id entiri en toi in trreu de (;ri!jOI' 4'
Toeilesl·u cure, timp de mai mul1i ani (18!)1-HI09),
a l'Ondus lurrùrill' JH'ntru dezn'llirt•a HN"slt•in, prt•zintii.
s is temnti c o Jll'imii JIHrte a f('Zllltntl'lor nrheo-
loui ce r eluatt• fn J96U la runuumenh•le rmuane de ln
Adamclisi. este fotodahi reu dintii lncrare monogra-
fi eU despre o romoHHÏ dr JI{' leritoriul fi'u·ii
nonstrr. Urmilloarcle rolume monouraiirt• \'Or ndut•e
noi contriJmtii pen tru mni buna :nil a ee lii !ii
romnne, cft a ce lor trt•i importaute de JH' deulul
dinSJlre nord-est : monnmetllul triumfal, altarul uailitur
tumulul tunerar.
Lei 38
www.cimec.ro
Opaif ?'oman (secolele II - III e.n.)
'l
1
'1'0 pl&PtUil Tl'l&Ît&lli , rort:ir(':qa inH' IIIt'Îat:i !lt• Jmpii-
ratul Trainn JW ))l atoul s itua t in \alt•a Urluii , SJ)f(' \t'SI dt•
dr azi .\damr•lisi, judeful Cu us ta11p1 . la o impo•·-
tantU ràscrurt• de clnuuul'i romane militnrr t· omercial c,
UJHl e sr afin o !lt'lo-dnrieoimai ,·erht• in apropir-
rea moire1 ului 1t1ommu•nt ••·iumfal imiJ!at de art•la!5 i
hll('Ùrat in a nul 109 e.n •. a aj un" t•urirul la nmre lnflo-
rirf" ec•ounmiNi rultw·nlii. fiind r·idi r atoi t·iitre anul
170 la •·au,ultl e 1llttuh·ipi1un. Ht•r:ïrut :ï .. diu ll•melii"
s uh f:on!o>tantin L ieiniu e.n.). , r·t•tall•a (I'OJ' ee ni-
lor'' a uHima !'fl JIPrioad ii de mare inrtorirt•
tn st•r·olul ni YI-Ira, s uh irn(l:irapi t\nastasius J lus fi-
uiun a clàinuit piuii.la incl' JIIItul sccoluh1i al \'11-len r.n.
Lnf·ra rea dr fafà, cel dinlli , -olmn mononrari c des)lrt'
t'elnlen 7
1
J'01H&etnn, id entiri en toi in trreu de (;ri!jOI' 4'
Toeilesl·u cure, timp de mai mul1i ani (18!)1-HI09),
a l'Ondus lurrùrill' JH'ntru dezn'llirt•a HN"slt•in, prt•zintii.
s is temnti c o Jll'imii JIHrte a f('Zllltntl'lor nrheo-
loui ce r eluatt• fn J96U la runuumenh•le rmuane de ln
Adamclisi. este fotodahi reu dintii lncrare monogra-
fi eU despre o romoHHÏ dr JI{' leritoriul fi'u·ii
nonstrr. Urmilloarcle rolume monouraiirt• \'Or ndut•e
noi contriJmtii pen tru mni buna :nil a ee lii !ii
romnne, cft a ce lor trt•i importaute de JH' deulul
dinSJlre nord-est : monnmetllul triumfal, altarul uailitur
tumulul tunerar.
Lei 38
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful