1.

OBIECTUL APARATELOR DE MÃSURÃ ŞI CONTROL ŞI SISTEMELOR DE MÃSURARE
1.1. Generalitãţi
Aparatele de mãsurã şi control şi sistemele de mãsurare (AMCSM) reprezintã o ramurã a tehnicii care care se ocupã cu totalitatea sistemelor tehnice care au capacitatea de a compara cu un anumit scop una sau mai multe mãrimi pentru verificarea acestora ĩn concordanţã cu obiectivul urmãrit (de control a unui proces, de urmãrire a evoluţiei unei mãrimi, de menţinere ĩntre anumite valori a unui efect etc.). Obiectul de activitate ĩl reprezintã mijloacele de mãsurare utilizate, modul de utilizare ale acestora, rezultatele mãsurãrilor efectuate şi exprimarea valorilor mãrimilor ĩn unitãţi de mãsurã ĩn scopul verificãrilor caracteristicilor fizice şi calitative ale produselor şi proceselor industriei alimentare. Cuvântul aparat ĩşi are originile din latinul apparatus sau dupã unele surse dupã cuvântul francez appareil. Ĩn mare parte aceste aparate se gãsesc pe fluxurile de producţie, ĩn laboratoarele de analize specifice fiecãrei unitãţi de producţie ĩn parte sau în laboratoarele mobile. Un organism tutelar se ocupã cu verificarea acestor aparate de mãsurã astfel ĩncât acestea sa nu fie folosite ĩn afara preciziei lor de lucru, fapt ce ar duce la rezultate eronate, cu consecinţe directe asupra calitãţii produselor obţinute. Dezvoltarea tehnicii în special a electronicii şi automatizãrilor a condus la dezvoltarea maşinilor, a tehnologiilor de producţie, care la rândul lor au impus necesitatea urmãririi unor parametri, mãrimi sau caracteristici ce a avut ca efect dezvoltarea segmentului de aparate de mãsurã. Aceste aparate sunt dezvoltate pentru fiecare ramurã a tehnicii ĩn parte, existând parametri specifici domeniului tehnic sau de producţie analizat. Odatã cu apariţia unitãţilor de mãsurã s-a reuşit clasificarea mãrimilor şi odatã cu standardizarea lor s-au putut generaliza mijloacele de mãsurare. Rezultatele mãsurãtorilor se aplicã activitãţilor desfãşurate ĩn scopuri economice, administrative, de sãnãtate a populaţiei precum şi de asigurare a securitãţii vieţii şi a protecţiei mediului ĩnconjurãtor. Domeniul AMCSM se poate analiza din urmãtoarele puncte de vedere:

-

alegerea şi utilizarea mijloacelor de mãsurare existente; proiectarea şi construcţia mijloacelor de mãsurare pentru domenii noi sau ĩn concordanţã cu evoluţia tehnicii ĩn scopul mãririi preciziei de mãsurare; stabilirea principiilor de mãsurare cu aparatele proiectate şi construite; alegerea modului de stocare şi interpretare a rezultatelor mãsuratorilor.

Organismul tutelar care se ocupã cu verificarea aparatelor se numeşte metrologie iar ĩn România este Institutul de Metrologie Legalã care are sucursale ĩn toate marile oraşe ale ţãrii. Activitatea de metrologie este stipulatã ĩn prevederile art. 107 din Constituţia României iar ĩn art. 37 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 se reglementeazã activitatea de metrologie. Aceastã activitate este aprobatã şi modificatã prin legea nr. 11/1994 cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel ĩn data de 01.X. 2001, ĩn Hotãrârea Guvernului României nr.854 sunt aprobate Instrucţiunile de metrologie legalã I.M.L. 9-01 cu privire la Unitãţile de mãsurã.

1.2. Unitãţi de mãsurã legale*
Sunt unitãţi de mãsurã legale unitãţile Sistemului Internaţional (S.I.), multiplii şi submultiplii zecimali ai unitãţilor S.I. şi unele unitãţi din afara S.I. care sunt admise a fi utilizate cu S.I. Denumirea de unitãţi S.I. este datã de ansamblul de unitãţi fundamentale şi derivate ale Sistemului Internaţional de unitãţi (S.I.), sistem mondial de unitãţi, unic şi practic, formã modernã a sistemului metric, adoptat de cea de-a 11-a Conferinţã Generalã de Mãsuri şi Greutãţi (CGPM, 1960). 1.2.1. Unitãţi S.I., multiplii şi submultiplii lor
1.2.1.1.Unitãţi S.I. fundamentale

Sunt unitãţi fundamentale ale S.I. un numãr de 7 unitãţi care s-a convenit sã fie considerate ca independente din punct de vedere dimensional. Acestea sunt date ĩn tabelul 1.1:

Tabelul 1.1 Denumiri şi simboluri Unitatea SI fundamentalã Mãrimea fundamentalã Denumirea Simbolul Lungime m Metru Masã Kilogram kg Timp s Secundã Curent electric Amper A Temperaturã termodinamicã K Kelvin Cantitate de substanţã Mol mol Intensitate luminoasã cd Candelã
1.2.1.2.Definiţii

Unitatea de lungime - Metrul este lungimea drumului parcurs de luminã ĩn vid ĩntrun interval de timp de 1/299.792.458 dintr-o secundã.[Cea de-a 17-a CGPM (1983); *Extras Rezoluţia 1] din Monitorul Oficial al României nr. 616/01.X.2001. Unitatea de masã - Kilogramul, unitate de masã, este egal cu masa prototipului internaţional al kilogramului. [Cea de-a 3-a CGPM (1901); Raportul conferinţei, pag. 70] Unitatea de timp - Secunda este durata a 9.192.631.770 perioade ale raţiei corespunzãtoare tranziţiei ĩntre cele douã niveluri de energie hiperfine ale stãrii fundamentale a atomului de cesiu 133. [Cea de-a 13-a CGPM (1967-1968); Rezoluţia 1] – definiţia se referã la un atom de cesiu ĩn repaus, la o temperaturã de 0 K- confirmare a Comitetului Internaţional de Mãsuri şi Greutãţi (CIPM) sesiunea din anul 1997; Unitatea de curent electric – Amperul este intensitatea unui curent electric constant care, menţinut ĩn douã conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinitã şi de secţiune circularã neglijabilã, aşezate ĩn vid la o distanţã de 1 m unul de altul, ar produce ĩntre aceste conductoare o forţã de 2x10-7 dintr-un newton pe o lungime de 1 metru. [CIPM (1946); Rezoluţia 2, aprobatã de cea de-a 9-a CGPM (1948)] Unitatea de temperaturã termodinamicã – Kelvinul, unitate de temperaturã termodinamicã, este fracţiunea 1/273,16 din temperatura termodinamicã a punctului triplu al apei. [Cea de-a 13-a CGPM (1967-1968); Rezoluţia 4]; Temperatura termodinamicã, simbol T se exprimã, ĩn uz curent, ĩn funcţie de diferenţa sa ĩn raport cu temperatura de referinţã T0 = 273,15 (punctul de solidificare al apei), diferenţã de temperaturã denumitã temperaturã Celsius, simbol t, definitã prin relaţia t = T – T0 şi care

are unitatea de mãsurã gradul Celsius, simbol 0C. Valoarea numericã a unei temperaturi Celsius t, exprimatã ĩn grade Celsius este datã de relaţia: t (0C) = T/K – 273,15. Unitatea de cantitate de substanţã – Molul este cantitatea de substanţã a unui sistem care conţine atâtea entitãţi elementare câţi atomi existã ĩn 0,012 kilograme de carbon 12. Ori de câte ori se utilizeazã molul trebuie specificate entitãţile elementare, care pot fi atomi, molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri specificate de asemenea particule. [Cea de-a 14-a CGPM (1971); Rezoluţia 3] Unitatea de intensitate luminoasã – candela este intensitatea luminoasã, ĩntr-o direcţie specificatã a unei surse care emite o radiaţie monocromaticã cu frecvenţa de 540x1012 hertzi şi a cãrei intensitate radiantã ĩn acea direcţie este 1/683 dintr-un watt pe steradian. [Cea de-a 16-a CGPM (1979); Rezoluţia 3]
1.2.1.3.Unitãţi S.I. derivate

Sunt unitãţi S.I. derivate acele unitãţi ale mãrimilor derivate care se formeazã combinând unitãţi fundamentale pe baza relaţiilor algebrice ce leagã mãrimile corespunzãtoare. Denumirile şi simbolurile acestor unitãţi sunt exprimate cu ajutorul denumirilor şi simbolurilor unitãţilor fundamentale. Unele dintre ele pot fi ĩnlocuite prin denumiri şi simboluri speciale ce pot fi utilizate pentru exprimarea denumirilor şi simbolurilor altor unitãţi derivate. Unitãţile SI derivate ĩmpreunã cu unitãţile fundamentale formeazã un ansamblu coerent de unitãţi, adicã un sistem de unitãţi legate ĩntre ele prin reguli de ĩnmulţire şi ĩmpãrţire fãrã un factor numeric diferit de 1. Tabelul 1.2 Unitãţi SI derivate exprimate în funcţie de unitãţi SI fundamentale Unitatea SI derivatã Mãrimea derivatã Denumirea Simbolul Arie metru pãtrat m2 Volum metru cub m3 Vitezã metru pe secundã m/s Acceleraţie metru pe secundã la pãtrat m/s2
Numãr de undã Masã volumicã/densitate Volum masic Densitate de curent Câmp magnetic metru la puterea minus unu kilogram pe metru cub metru cub pe kilogram amper pe metru pãtrat amper pe metru

m-1 kg/m3 m3/kg A/m2 A/m

tensiune mecanicã Energie. Prefixe S.2. cantitate de electricitate Diferenţã de potenţial electric. tensiune electricã.I.Concentraţie (de cantitate de substanţã) Luminanţã mol pe metru cub candelã pe metru pãtrat mol/m 3 cd/m2 Tabelul 1.2. lucru mecanic. flux radiant Sarcinã electricã. cantitate de cãldurã Putere.3 Unitãţi SI derivate cu denumiri speciale şi simboluri proprii Expresia Denumirea 2 Mãrimea derivatã Unghi plan Unghi solid Frecvenţã Forţã Presiune. flux energetic.4: Tabelul 1. energie ohm siemens weber tesla henry grad Celsius katal lumen lux gray Ω S Wb T H 0 VxA A x V-1 Vxs Wb x m-2 Wb x A-1 cd x sr lm x m-2 J x kg-1 -1 m x kg x s-3 x A-2 m-2 x kg-1 x s3 x A2 m2 x kg x s-2 x A-1 kg x s-2 x A-1 m2 x kg x s-2 x A-2 K mol x s-1 m2 x m-2 x cd = cd m2 x m-4 x cd =m2xcd m2 x s-2 2 C kat lm lx Gy 1. tensiune electromotoare Capacitate electricã 1 1 Simbolul Ĩn alte unitãţi SI Ĩn unitãţi SI fundamentale radian steradian hertz newton pascal joule watt coulomb volt farad 2 rad sr Hz N Pa J W C V F 3 3 N x m-2 Nxm J x s-1 W x A-1 C x V-1 4 4 m x m-1 = 1 m2 x m-2 = 1 s-1 m x kg x s-2 m-1 x kg x s-2 m2 x kg x s-2 m2 x kg x s-3 sxA m2 x kg x s-3 x A m-2 x kg-1 x s4 x A2 5 5 Rezistenţã electricã Conductanţã electricã Flux de inducţie magneticã Inducţie magneticã Inductanţã Temperaturã Celsius Activitate cataliticã Flux luminos Iluminare Dozã absorbitã. utilizate pentru formarea de multiplii şi submultiplii zecimali Prefixele SI reprezintã denumiri ale unor factori de multiplicare a unitãţilor SI iar simbolurile acestora sunt prezentate ĩn tabelul 1.4 Prefixele şi simbolurile utilizate la formarea de multiplii şi submultiplii zecimali .

3. 1.6 Unitãţi definite ĩn funcţie de unitãţi S.Factor 24 Prefix Simbol Factor -1 Prefix Simbol 10 Y 10 d yotta Deci 21 -2 10 zetta Z 10 Centi c 18 -3 10 E 10 m exa Mili 1015 peta P 10-6 Micro μ 12 -9 10 T 10 n tera Nano 9 -12 10 giga G 10 Pico p 106 M 10-15 f mega Femto 3 -18 10 kilo k 10 Atto a 102 h 10-21 z hecto Zepto 1 -24 10 deca da 10 Yocto y Ĩn tabelul 1.5 Denumiri şi simboluri autorizate ale unor multiplii şi submultiplii zecimali Unitatea Mãrimea Denumirea Simbolul Valoarea volum litru l sau L 1l = 1 dm3 = 10-3 m3 masã tonã t 1t = 1 Mg = 103 kg presiune.000.7. unele sunt admise sã fie utilizate cu SI pe termen limitat sau nelimitat. tensiune mecanicã bar bar 1 bar = 105 Pa 1.8. Fac parte din clasa unitãţilor din afara SI acele unitãţi de mãsurã care nu sunt coerente cu unitãţile SI. unele au valori ĩn unitãţi SI care sunt obţinute experimental şi unele utilizate numai ĩn domenii specializate. Aceste unitãţi sunt prezentate ĩn tabelele 1.5 sunt prezentate denumiri şi simboluri autorizate special ale unor multiplii sau submultiplii zecimali ai unor unitãţi SI: Tabelul 1. 1.180 rad .I. iar unele nu sunt admise sã fie utilizate.I. Tabelul 1. care nu sunt multiplii sau submultiplii zecimali ai acestora Unitatea Mãrimea Simbolul Denumirea Valoarea gon 1 gon = π/200 rad grad centezimal sau gon 0 grad (sexagesimal) 10 = π/180 rad unghi plan ’ 1’ = π/10.800 rad minut (sexagesimal) ’’ secundã (sexagesimal) 1” = π/648. Dintre unitãţile din a doua categorie sunt unele definite ĩn funcţie de unitãţi SI.6. Dintre aceste unitãţi. Unitãţi din afara S.I. admise sã fie utilizate cu S.

I. mol pe litru (mol/L). lux orã (lx∙h)]. kilowatt orã (kWxh). eV – este energia cineticã câştigatã de un electron care 1 eV = 1.462(63) energie electronvolt traverseazã o diferenţã de x 10-19 J potenţial de 1 volt ĩn vid. rotaţie pe minut (rot/min).timp minut orã zi min h d 1 min = 60 s 1 h = 3.CONSTANTE. kilometrul pe orã (km/h). amper orã (Axh).660. Mãrimi şi mãsurãri .538.600 s 1 d = 86.7 Unitãţi utilizate cu Sistemul Internaţional ale cãror valori ĩn unitãţi S.602.1.73(13) x masã masã este egalã cu 1/12 din masa unui 10-27kg atomicã atom al nuclidului 12C. 2. tonã pe metru cub (t/m 3). ERORI DE MÃSURARE 2. Tabelul 1.4.176.8 Unitãţi şi denumiri de unitãţi admise numai ĩn domenii specializate Unitatea Mãrimea Denumirea Simbolul Valoarea suprafaţa terenurilor a 1 a = 102 m2 ar agricole masa pietrelor carat metric carat metric = 2 x 10-4 kg preţioase presiunea milimetru coloanã sângelui şi a altor mm Hg 1 mm Hg = 133. MÃRIMI ŞI MÃSURÃRI.400 s Tabelul 1. Unitãţi compuse Combinaţiile dintre unitãţile specificate constituie unitãţi de mãsurã compuse [ca exemplu. sunt obţinute experimental Unitatea Mãrimea Denumirea Simbolul Valoarea unitate de u –unitatea de masã atomicã 1 u = 1.322 Pa de mercur fluide din corp 1.

metodã.1. independente unele faţã de altele.Mediul ĩnconjurãtor. v1 + v2 = V). Dupã modul de reprezentare matematicã mãrimile fizice pot fi: • • scalare care sunt exprimate printr-o valoare numericã şi o unitate de mãsurã (de exemplu 14 m. mãrimile pot fi: o extensive care prezintã proprietatea de a fi ordonabile şi sumabile (de exemplu viteza: v1 < v2. dar la momentul 3. o intensive care sunt ordonabile dar nu sunt sumabile [de exemplu temperatura unui corp ĩncãlzit ĩntr-un cuptor la momentul 1 este t1 iar la momentul 2 este t2 (t1 < t2). Mãrimea este o caracteristicã care reprezintã calitatea sau cantitatea. Mãrimea care satisface proprietãţile anterioare se numeşte mãrime fizicã şi devine mãsurabilã dacã este supusã unui proces de mãsurare. Dupã caracteristicile fizice şi exprimarea matematicã a lor.2) care se definesc cu ajutorul mãrimilor fundamentale prin intermediul unor relaţii de definiţie. Dupã modul lor de definire mãrimile fizice se clasificã ĩn: fundamentale (tab. Ĩn mãsurari. sistem se deosebeşte de celelalte cu ĩnsuşiri sau proprietãţi asemãnãtoare. 1. t3 ≠ t1 + t2]. vectoriale reprezentate printr-un vector caracterizat printr-o valoare numericã. cu ajutorul cãrora se definesc celelalte mãrimi. poate fi reprezentatã matematic printr-o funcţie şi prezintă variabilitate. mãrimea se asociazã noţiunii de cantitate. obiectele şi fenomenele care au loc ĩn spaţiu şi timp sunt caracterizate cu ajutorul unor noţiuni de cantitate şi calitate. vitezã. Noţiunea de calitate reprezintã totalitatea ĩnsuşirilor şi a laturilor esenţiale ĩn virtutea cãrora un obiect. derivate (tab. . Noţiunea de cantitate reprezintã o proprietate care poate fi reprezentatã printr-un numãr obţinut dintr-o mãsurare sau numãrare sau mai poate fi ansamblul determinãrilor care exprimã gradul de dezvoltare al ĩnsuşirilor unui obiect susceptibile de a fi mãsurate şi traduse numeric. Mãrimea prezintã caracteristicile urmãtoare: i se poate da o valoare numericã. se poate determina cantitativ.1) alese convenţional. acceleraţie). sens (de exemplu forţã. direcţie. 100 0C).

vz). pentru studierea unui fenomen sau pentru luarea unor decizii prin intervenţia omului sau a acţionãrilor automate asupra unui proces. a cãror valori depind de condiţiile existente ĩn acel moment (de exemplu densitatea unui material la o anumitã temperaturã. . Controlul presupune o comparaţie a valorii mãsurate cu o valoare de referinţã iar verificarea stabileşte dacã valoarea determinatã corespunde valorii impuse prin compararea directã cu valoarea impusã. greutatea specificã etc. materiale.Mãsurarea este un proces al cãrui scop este obţinerea unei informaţii cantitative asupra unei marimi prin compararea ei cu o unitate de mãsurã specificã.2. . caz ĩn care dispozitivele de mãsurare indicã direct rezultatul sub formã numericã. a cãror valoare nu se modificã indiferent de condiţiile ĩn care se desfãşoarã procesele (ex. aparate. Operaţia de mãsurã se efectueazã dupã procedee tehnice invariante faţã de operatori. Constante Constantele sunt numere determinate teoretic sau practic (experimental) care sunt caracteristice unor fenomene. aceleraţia gravitaţionalã. numite procedee de mãsurã sau metode de mãsurã. vy. sarcina electronului etc. specifice mãrimii mãsurate.variabile sau parametrice.). 2. pentru vectori (la descompunerea acestora pe axele unui triedru Oxyz) trei mãrimi: vectorul V este alcãtuit din vx. Principiul de mãsurare constã ĩn fenomenul fizic care stã la baza mãsurarii şi face posibilã conceperea unui mijloc de mãsurare. Pentru mãsurarea unei mãrimi este nevoie ĩn principiu de cel puţin atâtea mãsurãtori cât este numãrul minim de mãrimi scalare care determinã valoarea lor (pentru scalari – o singurã mãrime.absolute.). Totodatã mãsurarea mai poate fi o operaţie experimentalã prin care se determinã cu ajutorul unor mijloace de mãsurã valoarea numericã a unei mãrimi ĩn raport cu o unitate de mãsurã datã. De cele mai multe ori rezultatul mãsurãtorii nu este suficient şi trebuie continuat cu operaţia de control sau verificare. Constantele sunt de douã feluri: . Rezultatul mãsurãrii reprezintã valoarea efectivã care ne aratã de câte ori unitatea de mãsurã se cuprinde ĩn mãrimea mãsuratã şi prezintã un aspect cantitativ. Operaţia de mãsurã poate fi automatizatã.

Dupã frecvenţã şi modul de apariţie. eroarea cauzatã de variaţiile de temperaturã ĩntre valorile temperaturii luate ĩn calcul la proiectarea mijlocului de mãsurare şi temperatura mediului la care se face utilizare a lui.1. Modul de efectuare a procesului de mãsurare se poate face printr-o singurã operaţie sau mai multe operaţii succesive.3. . Se numeşte eroare totalã (absolutã) ∆x diferenţa algebricã dintre rezultatul mãsurãtorii xm şi valoarea adevãratã a mãrimii de mãsurat X: ∆x = xm − X . Aceste erori au valori previzibile iar la repetarea mãsurãrii apar cu aceeaşi valoare absolutã şi acelaşi semn. umiditate). Erori sistematice Erorile sistematice sunt erori care apar de fiecare datã. Mãsurãri exacte nu se pot efectua deoarece ĩntotdeauna acestea sunt ĩnsoţite de un anumit grad de imprecizie. 2. Datoritã dezvoltãrii tehnicii ĩn secolul XXI.1) Eroarea totalã este ĩnsumarea erorilor urmãtoare: eroarea de indicare a mijlocului de mãsurare (datorate abaterilor constructive ale pieselor ce alcãtuiesc mijlocul de mãsurare). eroarea datã de forţa de mãsurare. mai mare sau mai mic.3. Erorile sistematice pot fi constante sau variabile. ce poate duce la concluzii greşite sau masca anumite fenomene. Erori de mãsurare Ĩn cadrul unui proces de mãsurare se comparã mãrimea de mãsurat cu o valoare de referinţã. eroarea de citire a indicaţiilor date de modul de afişare a semnalului de ieşire. eroarea provocatã de factorii externi (vibraţii. Totodatã eroarea de mãsurare este un indicator de calitate al operaţiei de mãsurare. erori ĩntâmplãtoare şi erori grosolane. la fiecare mãsurare individualã ĩntr-un mod determinat şi pot fi constante sau variabile dupã o lege cunoscutã ĩn timp.2. eroarea de reglare a aparatului. erorile se ĩmpart ĩn erori sistematice. AMC-urile ultimelor generaţii se apropie de nivelul absolut de mãsurare ĩnsa fãrã a-l atinge. Gradul de imprecizie al mãsurãtorii sau diferenţa dintre valoarea mãsuratã şi valoarea realã a mãrimii se numeşte eroare de mãsurare. (2.

fãrã a putea fi predictibile şi nu se pot calcula. la deplasarea scãrii gradate a unui instrument sau cea provenitã din trasarea deplasatã a reperelor pe o scarã. . valori care sunt date de cele douã aparate: voltmetrul V şi ampermetrul A. De regulã. 2. se recomandã sã se utilizeze erori sistematice cât mai mici.Dacã se modificã condiţiile. Ĩn cazul ĩn care mãsurarea se repetã ĩn aceleaşi condiţii. I A R U V Fig. Erori ĩntâmplãtoare Erorile ĩntâmplãtoare spre deosebire de cele sistematice sunt erori care apar şi variazã haotic. aceste erori pot avea valori absolute diferite. unde armonice care se propagã prin pardosea de la utilaje aflate ĩn apropiere sau ĩn cazul amplasãrii prea aproape de utilaje a aparatelor de mãsurã sau elemente producãtoare de câmpuri electromagnetice puternice etc. datoritã modului determinist de producere a lor. Unele din cauzele apariţiei acestor erori pot fi factori de tipul vibraţiilor. descentrãrilor elementelor dinamice. eliminarea influenţei erorilor sistematice din rezultatul mãsurãrii nu este totalã.1): Rezistenţa R este raportul dintre tensiune şi intensitate.2.2.1 Montarea ampermetrului ĩn circuit (2. De obicei se procedeazã ĩntr-un anume mod de lucru: se calculeazã corecţia care este eroarea sistematicã luatã cu semn schimbat iar rezultatul corect al mãsurãtorii se obţine prin adunarea corecţiei la rezultatul brut. Ĩn realitate mai intervine şi rezistenţa ra a ampermetrului care introduce o eroare sistematicã de câte ori se face mãsurarea: R1 = U = R + ra . Exemplul 1: operatorii introduc erori sistematice la citirea fracţiunilor diviziunilor unor instrumente analogice (la mãsurarea cu şublerul). pe lângã cã pot fi cunoscute pot fi şi scãzute din rezultatul brut al mãsurãrii.3. ele variazã ĩntr-un mod determinat ceea ce permite scãderea lor dupã o anumitã lege.2) 2. nerespectând nici o lege şi sunt variabile atât ca mãrime cât şi ca semn. Datoritã faptului cã nici corecţiile nu pot fi cunoscute exact. Exemplul 2: montarea unui ampermetru ĩntr-un circuit are ca scop determinarea rezistenţelor prin metoda voltampermetricã (fig.

. Dacã mãrimea X este mãsuratã de n ori obţinându-se rezultatele x1. acestea vor diferi ĩntre ele datoritã prezenţei erorilor ĩntâmplãtoare δi: δi = ∆xi = xi − X . x2. n W(x) . (2. Dacã se noteazã cu ∆ lãţimea unui interval (fig. Ĩn acest caz se poate spune cã W(x) reprezintã densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare x.2. Se vor lua rezultatele şi se ordoneaza crescãtor.xn.5) care reprezintã probabilitatea ca rezultatul sã se gãseascã ĩn intervalul Ik.2.3. Din relaţia 2.4 va rezulta: W ( x) ⋅ ∆ = (2.Studierea erorilor ĩntâmplãtoare necesitã efectuarea unor determinãri repetate ale aceleiaşi mãrimi ĩn aceleaşi condiţii şi se presupune cã ele nu sunt afectate de erori sistematice.3 Reprezentarea curbei continue x nk .2) se poate determina funcţia: W ( x) = (2. Experimental s-a demonstrat cã rezultatele au o distribuţie normalã Gauss datã de legea: Ik Fig. erorile ĩntâmplãtoare nu pot fi calculate experimentale şi nu se poate stabili legea lor de distribuţie.2.. dupã care se ĩmparte ĩntr-un anumit numãr de intervale egale. notat nk. ĩn schimb se pot determina parametrii corespunzãtori mãrimii mãsurate. reprezentatã ĩn figura 2...3) direct din datele nk 7 5 3 Deoarece valoarea lui X nu este cunoscutã.4) lim 0 nk . n → ∞ n⋅∆ ∆ x xmax ∆ Fig.2 Repartiţia erorilor ĩntâmplãtoare xmin atunci se obţine o curbã continuã.

− 1 W ( x) = ⋅e σ 2π ( x − mx ) 2 2σ 2 . densitatea de probabilitate a erorilor va avea o reprezentare asemãnãtoare celei din figura 2.4): − 2 1 W (δ ) = ⋅ e 2σ . n i =1 (2.2. Conform acestor relaţii. (2.este tp Fig.2.2. σ 2π W(δ) δ2 (2.7) δ 2 -6 -4 -2 4 6 Fig. ştiind densitatea de probabilitate a erorilor W(δ) (fig.3. valoarea dispersiei erorilor se corecteazã cu factorul n/n-1 iar dispersia W(tn) n=10 n=4 n=1 tn unde: Sd – este eroare medie pãtraticã.4 Densitatea de probabilitate a erorilor Deoarece ĩn practicã este greu de realizat un numãr mare de mãsurari (care tind se va calcula cu relaţia: 1 n 2 Sd = ∑ ui2 . n Conform corecţiei cu n/n-1 va rezulta: . ui – eroare aparentã ( ui = xi − x ) iar x .5 Limitele repartiţiei Student -tp media de selecţie ( x= ∑x i =1 n i ).8) sã fie spre infinit).6) unde mx este media aleatoare ( m x = n lim ∞ ∑x i =1 n i ) iar σ2 reprezintã dispersia ( n σ 2 = D( x) = n lim ∞ ∑(x i =1 n i − xm ) 2 n ).

atunci rezultatul respectiv se considerã aberant deci el conţine o eroare grosolanã şi ca atare se eliminã din şir. Un exemplu este criteriul Grubbs-Smirnov..1 sunt date câteva valori pentru Vα . Din şirul ordonat crescãtor al rezultatelor pot fi suspectate de a conţine erori grosolane valorile extreme x1 şi xn.. Presupunem cã avem un şir de rezultate x1. x2. se impune oprirea mãsurãrii şi analizarea cu atenţie mãritã a cauzelor care au generat apariţia lor. Dacã Vinf > Vα sau Vsup < Vα . Criteriul Grubbs-Smirnov constã ĩn a compara Vinf şi Vsup cu Vα .9) S-a notat cu t= X Y repartiţia Student care are N grade de libertate şi cu X şi Y N douã variabile aleatoare independente. Identificarea lor constã ĩn calcularea statisticii V = n s . Cunoscând distribuţia lui V.n). corespunzãtor numãrului de mãsurãtori efectuate n şi a riscului α ales. Se pune problema stabilirii criteriului de detectare a erorilor grosolane şi eliminarea lor din şirul de mãsurãtori. ..1 n 2 S = ∑u i ..3. Ĩn acest caz repartiţia W(t n) va fi situatã (fig.tp). Ĩn cazul apariţiei erorilor grosolane.. lipsa de pregãtire sau greşeli ale operatorului ĩn manevrarea aparatului sau nerespectarea domeniilor de mãsurare. Ĩn tabelul 2. Aceste se mai numesc valori aberante..3. Erori grosolane Aceste erori sunt de natura celor ĩntâmplãtoare care depãşesc valorile normale a domeniului de mãsurare şi sunt cauzate ĩn principal de defectarea aparatelor de mãsurã. Pentru cele douã valori se calculeazã Vinf = x − x1 x −x numitã valoarea inferioarã şi Vsup = n numitã valoarea s s superioarã. 2.5) ĩntre anumite valori (-tp. se poate calcula valoarea lui Vα ĩn funcţie de mãsurãri cu ajutorul relaţiei P (V≥Vα) = α. n − 1 i =1 2 d (2.xi (i = 1. 2.

336 5% 1...xk).76 10 2.x2..1 % 0..13) Ĩn cazul ĩn care erorile ∆xi sunt sistematice.. ∂x1 ∂x2 ∂x k (2.4...6 2. x2 ...956 α 0....xk (k = 1. atunci rezultatul obţinut va fi afectat de erorile fiecãreia dintre mãrimile xi notate ∆xi.41 3.. (2.x2..x2. ele se introduc ĩn relaţia 2..78 1. Calculul erorilor de mãsurare indirecte Dacã mãrimea y se determinã indirect prin mãsurarea mãrimilor x1... xk + ∆xk ) = y + ∆y .672 2. .1 Valorile lui Vα ĩn funcţie de n şi α 1% 1.176 2.75 2.Tabelul 2. + ∆xk . Valorile adevãrate xi nu se cunosc ci numai cele rezultate din mãsurare şi care sunt de forma: xi1 = xi + ∆xi .n) pe baza relaţiei y=f(x1..xk) valorile din relaţia 2. (2..10 se va obţine: y 1 = f ( x1 + ∆x1 .. relaţia 2.. x2 + ∆x2 ..483 2.786 3.48 50 3.11) Considerând cã erorile sunt mici... xn ) + ∂f ∂f ∂f ∆x1 + ∆x 2 +.10) Introducând ĩn relaţia y=f(x1.. + ∆xk .13 cu semnul lor şi se va obţine eroarea sistematicã rezultantã.12) Din dezvoltarea ĩn serie Taylor se observã cã eroarea de mãsurare a lui y este: ∆y = ∂f ∂f ∂f ∆x1 + ∆x2 +.11 se poate dezvolta ĩn serie Taylor reţinând numai primii termeni: y + ∆y = f ( x1 .3. ∂x1 ∂x2 ∂xk (2..5 % n 5 1.

Xc (2. Relaţia 2.14) 2. de multe ori aprecierea preciziei se face printr-un raport al erorii absolute la o valoare convenţionalã Xc. + ( Sx )2 .15 ĩnmulţitã cu 100 duce la eroarea relativã procentualã ε r [%] . atunci ea va constitui o variabilã aleatoare distribuitã normal ca şi ∆xi şi se va calcula cu relaţia: 2 δy =( ∂f ∂f ∂f S x1 ) 2 + ( S x2 ) 2 + .17 duce la urmãtoarea observaţie: eroarea relativã ε r [%] creşte la infinit odatã cu scãderea valorii mãrimii mãsurate X. Pentru aceasta. lungimea totalã a scãrii sale sau altã mãrime stabilitã prin standarde. ∂x1 ∂x2 ∂xk k (2.15) unde ∆x – reprezintã eroarea absolutã iar X – mãrimea mãsuratã. Dacã ∆xi reprezintã erori ĩntâmplãtoare.17) Relaţia 2. Relaţia de legãturã ĩntre eroarea relativã şi eroare absolutã este: Xc . X εr = εR ⋅ (2. Modul de exprimare a erorilor Eroarea absolutã ∆x pãstreazã dimensiunea mãrimii de mãsurat dar nu permite o evaluare imediatã a gradului de incertitudine a mãsurãrii.3.Ĩn general. X (2. ... ∆y fiind o funcţie liniarã de ∆xi . ĩn practicã se obişnuieşte aprecierea erorilor dupã valoarea lor relativã: εr = ∆x . pot avea loc compensãri reciproce ale erorilor sistematice dupã cum pot exista şi cazuri ĩn care ele sã se adune dând o rezultantã foarte mare.16) Valoarea convenţionalã poate sã fie o limitã superioarã a domeniului de mãsurat al aparatului.5. La aparatele de mãsurã. obţinându-se aşa numita eroare raportatã sau absolutã: εR = ∆x .

o mãsurãri indirecte – constau ĩn compararea mãrimii de mãsurat cu o mãrime de alt tip pe baza unei legi sau a unei relaţii numerice ĩntre acestea.3. • mãsurãri de laborator (ţin cont de erorile de mãsurare şi se determinã valorile acestora). • mãsurãri pe fluxuri tehnologice sau fluxuri industriale – acestea ĩmpreunã ce cele pe instalaţii pilot nu necesitã instrumente de mãsurã de precizie ridicatã ci doar . • mãsurãri pe instalaţii de tip pilot. se efectueazã cu aparate de ĩnaltã precizie pentru cercetãri ştiinţifice. Metode de mãsurare Se numesc metode de mãsurare totalitatea principiilor şi mijloacelor de mãsurare cu ajutorul cãrora se obţine valoarea mãsuratã. dupã precizia de mãsurare (ĩn ordinea scãderii preciziei): • mãsurari de etalonare a aparatelor de mãsurã şi control – se executã ĩn laboratoare metrologice autorizate şi se fac ĩn scopul verificãrii uzurii. analize sau verificãri precum şi pentru implementarea unor tehnologii noi.METODE ŞI MIJLOACE DE MÃSURARE. a stãrii de funcţionare şi includerii ĩn clase de precizie a AMC-urilor. calibrãrii.1. CARACTERISTICILE. STRUCTURA ŞI INDICII METROLOGICI AI MIJLOACELOR DE MÃSURARE 3. se fac cu cele mai precise instrumente de mãsurare considerate etaloane. o mãsurãri combinate – la care valoarea mãrimii de mãsurat se obţine atât prin determinãri directe cât şi prin determinãri indirecte. Metodele de mãsurare se clasificã dupã urmãtoarele criterii:  dupã modul ĩn care se obţine valoarea unei mãrimi: o mãsurãri directe – constau ĩn gãsirea valorii mãrimii de mãsurat prin mãsurarea ei cu ajutorul instrumentului de mãsurã adecvat şi compararea acesteia cu unitatea de mãsurã.

optice. Dupã natura semnalului de intrare. acustice. la aceste tipuri de aparate modul de citire a indicaţiilor este supusã unor erori subiective specifice fiecãrui operator dar pot exista aparate care traseazã pe o hârtie (care se deplaseazã transversal) curba variaţiilor ĩn timp a mãrimii de mãsurat.2.  dupã poziţia mijlocului de mãsurare ĩn raport cu obiectul de mãsurat:  metode de mãsurare prin contact direct sau fizic dintre mijlocul de mãsurare şi obiectul de mãsurat. pneumatice. dupã modul de indicare a rezultatelor mãsurãtorilor de cãtre aparate:  aparate analogice care permit citirea de cãtre operator a indicaţiei unui ac sau unui spot luminos care se poate mişca continuu ĩn dreptul unei scãri gradate astfel ĩncât pentru fiecare valoare a mãrimii de mãsurat ĩi va corespunde o valoare mãsuratã. mijloacele de mãsurare pot fi pentru mãrimi mecanice. la aceste tipuri de aparate la o variaţie continuã a mãrimii de mãsurat se obţine o variaţie discontinuã a valorii mãsurate. optice. nucleare sau combinaţii ale acestora.instrumente a cãror precizie este ĩnscrisã pe mijloacele de mãsurare şi care este suficientã pentru a ţine sub control procesul tehnologic sau a-l menţine ĩntre anumite limite. Mijloace de mãsurare Mijloacele de mãsurare reprezintã sisteme tehnice construite ĩn scopul comparãrii mãrimii de mãsurat cu unitatea de mãsurã specificã ĩn scopul aflãrii valorii mãsurate.  aparate numerice care indicã rezultatul mãsuratorii direct ĩn cifre printr-un sistem de afişaj.  metode de mãsurare fãrã contact fizic dintre mijlocul de mãsurare şi obiectul de mãsurat. Mijloacele de mãsurare se mai pot clasifica şi dupã modul de utilizare ĩn mijloace manuale (la care operatorul intervine ĩn toate fazele de mãsurare). legãtura dintre acestea fiind fãcutã prin intermediul unui fenomen fizic de tipul pneumatic. eliminându-se ĩn acest caz erorile de citire. Dupã tipul de semnal utilizat pentru mãsurare.  Dupã complexitate. . electrice. mijloacele de mãsurã pot fi clasificate ĩn: • mãsuri (mijloacele de cea mai simplã construcţie care materializeazã unitatea sau un multiplu/submultiplu al acesteia şi pot fi cu valori multiple (rigle) sau cu substanţe. acustice. hidraulice. 3. optic etc. acustic. mijloacele de mãsurare pot fi: mecanice. mijloace mecanizate şi mijloace automatizate. termice. electrice.

uitlizate pentru efectuarea mãsurãrilor şi centralizarea rezultatelor. micrometre etc. Caracteristicile de funcţionare sunt: caracteristica nominalã – aratã legãtura dintre semnalul de intrare şi semnalul de ieşire ĩn timpul mãsurãrii ĩn regim. .mijloace de mãsurare pasive – care au nevoie de energie de activare din exterior (şublere. manometre.).  Din punct de vedere metrologic.mijloace de mãsurare de tip etalon care servesc la pãstrarea şi transmiterea unitãţilor de mãsurã la alte mijloace de mãsurare. • aparate de mãsurã care sunt ansambluri formate din mãsuri. micrometru etc. etaloane de verificare şi etaloane de bazã (pentru laboaratoare metrologice).  Din punct de vedere al energiei utilizate pentru mãsurare. . Caracteristicile mijloacelor de mãsurare Caracteristicile mijloacelor de mãsurare se referã la relaţia dependentã ĩntre semnalul sau semnalele de intrare şi cel de ieşire dintr-un mijloc de mãsurare.mijloace de mãsurare de lucru care sunt utilizate ĩn activitatea curentã ĩn fluxurile de producţie sau ĩn laboratoare.3. mãsuri şi instalaţii. Caracteristicile constructive se referã la dimensiunile de gabarit şi formã. Acestea la rândul lor se ĩmpart ĩn etaloane primare (naţionale).). mijloacele de mãsurare pot fi: . • instalaţii de mãsurare reprezintã ansambluri alcãtuite din aparate. termometre cu bimetal etc. ansambluri traductoare. etaloane principale. mijloacele de mãsurare se pot clasifica ĩn: . intermediare sau de prezentare a rezultatelor mãsurãrii. Caracteristicile tehnice ale mijloacelor de mãsurare sunt determinate de particularitãţile constructive şi de funcţionare ale mijlocului de mãsurare.mijloace de mãsurare active – care preiau energia de activare direct de la mãrimea mãsuratã (debitmetre.). 3. Aceste caracteristice se ĩmpart ĩn caracteristici tehnice şi caracteristici metrologice.• instrumente de mãsurare care conţin cel puţin o mãsurã şi care permit compararea directã a mãrimii de mãsurat cu unitatea de mãsurã (exemplu: şubler. punctul de lucru – reprezintã valoarea semnalului de .

valoarea demarajului – este valoarea minimã care poate produce o variaţie a mãrimii de ieşire. presiunea aerului etc. Erorile produse de modificarea mãrimilor de influenţã faţã de valorile de referinţã se numesc erori suplimentare.3. Ĩn cazul aparatelor mai complexe acestea sunt trecute ĩn cartea tehnicã care este livratã odatã cu aparatul. 3. Totalitatea acestor valori şi intervale formeazã condiţiile de referinţã. de abateri constructive şi de stabilitate iar valoarea ei este stabilitã prin norme şi standarde. Valorile de referinţã se ĩnscriu cu ajutorul semnelor convenţionale pe scara aparatelor sau se subĩnţeleg atunci când sunt normale. temperatura. umiditatea. Dacã aparatul lucreazã la o altã temperaturã. Comportarea mijloacelor de mãsurat este influenţatã ĩn general de anumite mãrimi exterioare: câmpul electromagnetic. clasa de precizie – este valoarea convenţional aleasã care depinde de erori tolerate. Eroarea instrumentalã determinatã de condiţii de referinţã se numeşte de bazã. Precizia Este o caracteristicã care evidenţiazã gradul de afectare cu erori al mijloacelor de mãsurare sau ale indicaţiilor acestora. rezultatul mãsurãtorii trebuie sã fie acelaşi. curba de eroare – care prezintã evoluţia erorilor de mãsurare ĩn timpul funcţionãrii. Caracteristicile metrologice se referã la rezultatele mãsurãtorilor şi cele mai importante sunt: fidelitatea – reprezintã proprietatea conform cãreia la mãsurarea aceleiaşi mãrimi ĩn condiţii identice. coeficientul de temperaturã – reprezintã mãsura ĩn care rezultatul mãsurãrii este influenţat de creşterea cu un grad a temperaturii. Ĩn cazul ĩn care aparatul admite un interval de referinţã a temperaturii atunci sunt precizate limitele acestui interval.intrare de la care mijlocul de mãsurare ĩncepe sã funcţioneze. Mijloacele de mãsurare se clasificã ĩn clase de precizie dupã valorile tolerate (admisibile) ale erorilor de bazã.1. De exemplu. sensibilitatea – reprezintã raportul dintre variaţia mãrimii de ieşire şi variaţia mãrimii de intrare. Pentru a putea caracteriza precizia unui mijloc de mãsurã trebuie precizate anumite valori de referinţã sau intervale de referinţã pentru mãrimile de influenţã. atunci ea se ĩnscrie pe aparat. Aceste mãrimi se numesc mãrimi de influenţã. Ele pot fi exprimate ca valori absolute (ĩn cazul celor de . valoarea de referinţã a temperaturii este de 20 0C. justeţea-reprezintã calitatea unui mijloc de mãsurat de a indica o valoare cât mai apropiatã de mãrimea realã.

Caracterizarea mijloacelor din acest punct de vedere ar necesita cunoaşterea legii de distribuţie a erorilor şi a parametrilor acesteia.5 ±2. temperaturi).) sau prin valori raportate procentuale la aparatele de mãsurat viteze. Normele . fãrã a putea preciza probabilitatea acestui eveniment.5 ±1 1. Clasele de precizie sunt stabilite ĩn standarde iar erorile de bazã admise sunt prezentate ĩn tabelul 3.5 1 ±0.2 ±0.2 0. debite.1 ±0. presiuni. variaţia reprezintã intervalul ĩn care se vor gãsi erorile ĩntâmplãtoare.2. Variaţia Prezenţa erorilor ĩntâmplãtoare face ca valoarea unei mãrimi obţinute ĩn aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi mijloace sã difere de la o mãsurare la alta.05 0. mãrimi electrice.3.5 ±1. forţe. Este foarte important de reţinut cã pentru fiecare mãrime de influenţã dacã existã abatere de valoare faţã de cea de referinţã. Tabelul 3. mase.1.mãsurat lungimi. iar restul condiţiilor rãmânând neschimbate ĩn condiţiile de referinţã. Cu alte cuvinte. 3. Ĩn acest mod.1 0. volume. atunci se va genera o eroare suplimentarã. conform normelor. Eroarea suplimentarã se raporteazã la valoarea convenţionalã ca şi eroarea de bazã şi se exprimã procentual. Cu cât mãrimile de influenţã se modificã mai mult cu atât erorile suplimentare sunt mai mari. un mijloc de mãsurare pus ĩn alte condiţii decât ĩn cele de referinţã poate avea erori mult mai mari decât indicele de clasã.5 5 ±5 Pentru fiecare clasã de precizie se prevãd ĩn norme şi erorile suplimentare admisibile. Eroarea suplimentarã se determinã ca diferenţa dintre valoarea sau indicaţia mijlocului de mãsurare când o singurã mãrime de referinţã s-a modificat. nivelmetre etc.05 ±0. Erorile ĩntâmplãtoare se observã prin diferenţa numitã şi variaţie a indicaţiilor obţinute când aceeaşi valoare a mãrimii mãsurate este atinsã ĩn urma variaţiei crescãtoare şi apoi descrescãtoare a sa. prin valori relative procentuale (cronometre.5 2. dinamometre.1 Indice de clasã Eroarea de bazã admisibilã [%] Valorile erorilor de bazã admise 0.

3. dα .1) iar mãrimea de ieşire a instrumentului este unghiul de deviaţie α a acului indicator.1 Influenţa sensibilitãţii asupra diviziunilor Din figurã se observã cã ∆α este proporţional cu S deci se poate scrie ∆α =S∙C. situaţie spre care se tinde ĩn construcţia mijloacelor de mãsurare. Dacã aceastã legaturã este liniarã. Dacã se noteazã cu a numãrul de diviziuni (fig. C – constanta aparatului sau valoarea unei diviziuni. Ĩn multe cazuri. dx (3.1) Sensibilitatea se poate determina dacã se cunoaşte legãtura ĩn regim permanent dintre cele douã mãrimi de forma y = f(x). când sunt zone cu valori ale parametrului controlat de aparat care prezintã o importanţã deosebitã. Sensibilitatea Sensibilitatea unui mijloc de mãsurare este raportul dintre variaţia mãrimii de ieşire y şi a celei de intrare x. 3. care o produce: S= dy .3.prevãd valori admisibile ĩn funcţie de clasa de precizie a aparatului. vor rezulta urmãtoarele relaţii: x = C ⋅a . dx (3. acesta se construieşte ĩn mod intenţionat astfel ĩncât zona respectivã sã prezinte o sensibilitate mai mare. Ĩn alte cazuri. iar ca şi concluzie unde sensibilitatea este mai mare şi diviziunile sunt mai mari (reperele sunt mai rare) şi invers. dα S= . valori care de obicei sunt egale cu indicele de clasã. sensibilitatea este constantã. S – sensibilitatea aparatului.3) -1 -2 ∆α1 0 ∆α2 1 2 ĩn care: x – reprezintã mãrimea de intrare. scara instrumentelor analogice se construieşte astfel ĩncât valoarea mãrimii mãsurate sã rezulte direct din indicaţia sa ĩnmulţitã cel mult cu o constantã.3.unghiul cu care deviazã acul indicator faţã de poziţia de nul. . Sensibilitatea variabilã are influenţã asupra caracterului scãrii instrumentului. Fig.2) (3. Pentru a se facilita citirea.3. datoritã proprietãţilor funcţionale ale aparatelor nu se poate asigura o sensibilitate constantã.

reparat şi verificat.5. aparatul consumã de la obiectul mãsurat o anumitã cantitate de energie (putere) necesarã obţinerii informaţiei. Totodatã trebuie fãcutã distincţie ĩntre consumul de la obiectul mãsurat şi cel de la sursele auxiliare care alimenteazã instalaţia şi care nu influenţeazã condiţiile de mãsurare. acesta se uzeazã treptat şi ĩşi pierde calitãţile sale metrologice. Solicitãrile suplimentare care rezultã din suprasarcinã. ele se construiesc pentru o anumitã capacitate de suprasarcinã iar ĩn funcţie de tipul aparatului. Corespunzãtor destinaţiei sale şi ĩn funcţie de tipul mãsurãrii. sarcini care depãşesc condiţiile de referinţã sau intervalul de mãsurare. condiţii termice. atunci: P (τ < t ) = F (t ) .3. Pentru ca diferenţa rezultatã sã fie cât mai micã. aparatul trebuie ales şi dupã capacitatea sa de suprasarcinã. Consumul propriu Ĩn procesul de mãsurare şi ĩn unele cazuri. Dacã notãm timpul de bunã funcţionare a unui aparat cu τ şi funcţia de repartiţie a lui τ va fi P(τ<t). 3. Ĩn aceste cazuri. Capacitatea de suprasarcinã Construcţia mijloacelor de mãsurare este fãcutã astfel ĩncât sã suporte fãrã defecţiuni. dacã depãşesc anumite limite pot deteriora mijlocul de mãsurare. Ceea ce se mãsoarã este ĩntotdeauna valoarea existentã ĩn prezenţa mijlocului de mãsurare.4) . Erorile cresc şi la un moment dat vor depãşi erorile admise de clasa aparatului iar din acest moment aparatul trebuie scos din uz. este necesar ca puterea absorbitã sâ fie cât mai micã. Câmpul este diferit dupã introducerea mijlocului faţã de situaţia ce exista ĩnainte. (3. care poate fi permanentã sau de scurtã duratã. Existenţa acestui consum duce la modificarea câmpului ĩn care se executã operaţia. valoarea de suprasarcinã poate fi mai micã sau mai mare. poate exista o porţiune de scarã care este neutilizabilã din cauza reperelor care ar trebui sã fie foarte dese. Fiabilitatea Ĩn timpul exploatãrii unui mijloc.. Ĩn scopul evitãrii deteriorãrii acestora. Problema care se pune este dupã cât timp aparatul nu mai corespunde iar acest timp reprezintã o variabilã aleatoare. ĩnceputul util al scãrii este notat printr-un punct.Ĩn cazul aparatelor care prezintã scãri neuniforme. mecanice etc.3.3. 3. 3.4.6.

rata defectãrilor λ(t) şi media timpului de bunã funcţionareMTBF-(h).6) se numeşte fiabilitatea sistemului de aparate.3.iar probabilitatea ca aparatul sã funcţioneze ĩn timpul t este: P (τ > t ) =1 − F (t ) = R (t ) . 3.5) R(t) se numeşte funcţia de fiabilitate a aparatului exprimatã prin probabilitatea ca acesta sã-şi ĩndeplineascã funcţiile ĩn condiţiile prescrise ĩn cursul unei perioade t date. Ĩn normative se gãsesc clasele de fiabilitate ĩn funcţie de nişte parametrii: timpul de functionare (h). Pentru aceasta. Funcţia de fiabiliate se determinã experimental.1. I II III t λ(t) Fig. Raportul: R (t 0 ) = n N (3.3. (3. Modificându-se durata ĩncercãrilor se obţin anumite puncte ale funcţiei R(t) a cãrei alurã este datã de figura 3.3 Curba ratei defectãrilor λ(t) fiabilitatea minimã Rmin(t).3. La sfârşitul perioadei respective se constatã cã nu s-au defectat n aparate. Zona I corespunde aşa numitei perioade de tinereţe a aparatelor. Zona II corespunde zonei de maturitate sau de funcţionare normalã ĩn care rata defectãrilor este aproximativ constantã.4. Caracteristicile dinamice ale aparatelor de mãsurare 3. curba defectãrilor are reprezentarea datã de figura 3. Funcţia de transfer .2 Forma funcţiei de fiabilitate t R(t) Fig. se supun ĩncercãrilor un numãr N de aparate ĩntr-un interval de timp t0. pe baza datelor experimentale. Unele dintre ele se defecteazã rapid dupã punerea lor ĩn funcţiune datoritã unor defecte de fabricaţie ascunse care nu s-au descoperit la control.4.2. Zona III reprezintã zona de ĩmbãtrânire sau de uzurã când aparatele ĩncep sã se defecteze dupã o lege exponenţialã. Ĩn realitate.

dt dt dt dt (3. Fiecare element ĩn parte trebuie sã realizeze o dependenţã ĩntre mãrimea sa de ieşire y şi cea de intrare x. + bn n = a0 x + a1 + ..Un sistem de mãsurare se compune din mai multe elemente funcţionale conectate ĩn serie.. Pentru studierea comportãrii elementului de mãsurare (traductor. component) ĩn regim dinamic trebuie sã se cunoascã ecuaţia diferenţialã care descrie procesul. Dacã elementele au o comportare liniarã şi ĩn plus circuitele pot fi considerate cu parametrii constanţi.7) Ecuaţia 3. având coeficienţi constanţi de forma: dy dny dx dmx b0 y + b1 + . Transformatele Laplace ale câtorva funcţii uzuale sunt date ĩn tabelul 3. rezultând un proces tranzitoriu la sfârşitul cãruia se restabileşte relaţia anterioarã. La modificarea mãrimii de intrare apar modificãri şi a mãrimii de ieşire.2. Ĩn sistemele de mãsurare se cere uneori acest lucru. sub forma generalã y = f(x). Tabelul 3..7 poate fi rezolvatã ĩn mai multe moduri.. Unul dintre aceste moduri se bazeazã pe utilizarea transformatei Laplace. ecuaţia diferenţialã este şi ea liniarã.2 Funcţia y(t) Impuls unitar δ(t) Transformatele Laplace ale funcţiilor uzuale Transformata Laplace Graficul funcţiei y 1 0 y t= 0 t Treaptã unitarã γ(t) 1 ρ 0 t γ(t)sinϖt ϖ 2 ρ +ϖ 2 ρ 2 ρ +ϖ 2 y 0 t y γ(t)cosϖt 0 t . + a m m . chiar fiind normat ca procesul tranzitoriu sã aibe o duratã relativ scurtã. schemã.

. + + .. procesele tranzitorii se încheie după un timp infinit..4. Dacã existã mai multe elemente conectate ĩn serie având funcţiile de transfer H1. ρ2.. ⋅ = H 1 ( ρ ) ⋅ H 2 ( ρ ) ⋅ ..Aplicând transformata Laplace ecuaţiei 3. Introducerea acestor două mărimi este determinată de faptul că în mod teoretic.... H2. ⋅ H k ( ρ ) . b0 + b1 ρ + . + bn ρ n y ( ρ) = a0 x ( ρ) + a1 ρx ( ρ) + ... cu numãrãtorul ca fiind un polinom de gradul m iar numitorul un polinom de gradul n.9) Funcţia H(ρ) = y(ρ)/x(ρ) se numeste funcţia de transfer a elementului.. Prin timp de stabilzare ts se înţelege intervalul de timp care trece de la conectarea mărimii de intrare de valoare egală cu 2/3 din limita superioară a domeniului de măsurare al elementului şi până când mărimea de ieşire nu se mai abate faţă de valoarea de regim .. 3.7 şi considerând cã toate condiţiile iniţiale sunt nule se obţine: b0 y ( ρ) + b1 ρy ( ρ) + . + a m ρ m x ( ρ) (3.. ρi sunt rãdãcini simple iar ρj este o rãdãcinã multiplã de ordinul r al polinomului de la numitor.. + am ρ m y( ρ ) = x( ρ ) = H ( ρ ) x( ρ ) . Aceste rãdãcini se mai numesc polii funcţiei de transfer. x( ρ ) x( ρ ) y1 ( ρ ) y k −1 ( ρ ) (3.8) adicã: a0 + a1 ρ + . p − p1 p − p 2 p − pi ( p − p j ) r y ( ρ ) y1 ( ρ ) y 2 ( ρ ) y( ρ ) = ⋅ ⋅ .11) unde ρ1... + bn ρ n (3.2.Hk atunci funcţia de transfer a lanţului va fi: H (ρ) = (3.... Procese tranzitorii Pentru aprecierea duratei proceselor tranzitorii se vor introduce două mărimi: timpul de stabilizare şi timpul de răspuns.10) De cele mai multe ori rezultã cã funcţia de transfer este o funcţie raţionalã de ρ. Ĩn general ĩn probleme reale m≤ n deci H(ρ) poate fi descompus ĩn fracţii simple de forma: H (ρ ) = Aj Ai A1 A2 + + ....

Se observă că în regim permanent valoarea H (0) răspunsului normat este 1.4 Schema generalã a mijloacelor de mãsurare .4.15) 3. Timpul de răspuns poate fi exprimat prin funcţia de transfer în modul următor: T =p lim 0 ∫ e −pt [1 − 0 ∞ 1 1 1 1 g (t )]dt =p lim 0 [ − G ( p )] =p lim 0 [1 − p ⋅ G ( p )] H (0) p H ( 0) H ( 0) . preciziei şi semnalului mãsurat. adaptatã scopului. atunci răspunsul normal la treapta unitate este 1 g (t ) . Subansamblu de transmitere şi prelucrare Subansamblu traductor 2 Subansamblu vizualizare se si Subansamblu traductor 1 Fig. care este stabilită pentru fiecare instrument de măsură. (3. Structura şi indicii metrologici ai mijloacelor de mãsurare Prelucrarea semnalelor provenite de la purtãtorul mãrimii de mãsurat (mãsurand) necesitã o structurã specialã.13) Ţinând cont că transformata Laplace a răspunsului la semnalul treaptă unitate este: G ( p) = 1 H ( p) . p (3. Schema generalã a mijloacelor de mãsurare este datã ĩn figura 3.14) se obţine timpul de răspuns: T = p lim 0 1 H ( p) H ( p ) − H (0) H 1 (0) [1 − ] = − p lim 0 =− p H ( 0) pH (o) H ( 0) . (3.12) şi reprezintă aria cuprinsă între curba care reprezintă treapta unitate şi cea corespunzătoare răspunsului normat. Pentru definirea timpului de răspuns este necesar în prealabil să fie precizate următoarele noţiuni: .dacă se notează cu g(t) răspunsul la treapta unitate (X = 1). (3.permanent cu mai mult decât o anumită cantitate Δ.5.3. Timpul de răspuns se defineşte prin relaţia: T = ∫[1 − 0 ∞ 1 g (t )]dt H ( 0) .

diviziunea.3. deplasarea unui ac indicator pe un cadran) sau indicatoare digitale (cu indicare numericã mãrimii mãsurate). limitele de mãsurare şi domeniul de mãsurare.3. Structura acestora este prezentatã ĩn figura 3.Mijloacele de mãsurare pasive au nevoie de o energie de activare datã din exterior. Indicii metrologici ai mijloacelor de mãsurare sunt: scara gradatã. valoarea diviziunii. reperele. Dupã mijlocul de mãsurare utilizat. Mãsurand si Subansamblu de intrare Subansamblu de prelucrare Subansamblu de ieşire se Energie de activare Fig. optice şi electronice.6 Structura mijloacelor de mãsurare active Subansamblul traductor are rolul de a prelua semnalul şi de a-l transmite convertit ĩntr-un alt semnal. Ĩn anumite cazuri acest subansamblu are rolul de a prelua semnalul şi a-l transmite nemodificat ansamblului urmãtor (ex.5. .6). Mãsurand Energie de activare si Subansamblu de intrare Subansamblu de prelucrare Subansamblu de ieşire se Fig.5 Structura mijloacelor de mãsurare pasive Mijlocelor de mãsurare active preiau energia de activare direct de la mãrimea mãsuratã (figura 3. palpatorul comparatorului) sau de a-l supune unei transformãri ĩn vederea transmiterii subansamblului urmãtor. Subansamblurile de ieşire sunt subansambluri indicatoare necesare parametrilor mãsuraţi şi care pot fi indicatoare analogice (la care vizualizarea variaţiei mãrimii mãsurate se face continuu – ex. acestea pot fi subansambluri mecanice. Subansamblurile de transmitere şi prelucrare a semnalului au rolul de a prelucra şi transmite informaţia şi uneori când este necesar se realizeazã şi amplificarea sau demultiplicarea semnalului.

Limitele de mãsurare – reprezintã valorile minimã şi maximã care pot fi mãsurate cu mijlocul de mãsurã respectiv. Din punct de vedere al reperului 0 (zero) scãrile gradate pot fi cu zero la un capãt.Scara gradatã – reprezintã totalitatea reperelor de-a lungul unei curbe sau drepte care au ca şi corespondent un şir de valori de mãrimi mãsurate. 0 1 -10 0 10 10 20 30 0 0 30 20 10 Fig.7). .3.7 Tipuri de scãri gradate Diviziunea – reprezintã intervalul cuprins ĩntre douã repere consecutive. linii. cu zero la mijloc şi cu zero ĩn afara scãrii gradate (fig. Valoarea diviziunii – reprezintã valoarea variaţiei mãrimii mãsurate ĩntre douã repere consecutive.3. Reperele – reprezintã semne. puncte şi alte marcaje trasate de-a lungul unei scãri gradate. Domeniul de mãsurare – reprezintã diferenţa dintre valoarea maximã şi cea minimã care pot fi mãsurate cu ajutorul mijlocului de mãsurã utilizat.

putere activã P – în curent alternativ reprezintã puterea disipatã pe un rezistor de rezistenţã R. În cadrul curentului continuu. Curentul electric poate fi de mai multe feluri: curent electric de conducţie. unitatea de mãsurã a puterii aparente este voltamperul [VA]. fenomen pe care se bazeazã funcţionarea anumitor aparate de mãsurã şi control. Ca şi notaţii. este produsul dintre valoarea tensiunii efective U şi intensitatea efectivã I indicate de aparatele de mãsurã montate în circuit şi factorul de putere . Experimental s-a demonstrat cã pentru o porţiune dintr-un circuit se mai poate defini o altã mãrime electricã numitã rezistenţã electricã „R”care caracterizeazã proprietatea mediilor de a se opune trecerii curentului electric. intensitatea curentului variabil în timp ( alternativ) se noteazã cu i iar curentul continuu cu I. curent electric de deplasare. O altã mãrime care caracterizeazã curentul electric o reprezintã tensiunea electricã „u” care are ca unitate de mãsurã voltul [V]. Totodatã. curent electric amperian sau molecular. INSTRUMENTE ŞI APARATE ELECTRICE DE MÃSURÃ 4. Unitatea de mãsurã a rezistenţei electrice este ohm [Ω] şi se poate nota ca fiind raportul dintre tensiune şi intensitate: R = U/I. produsul dintre tensiune şi intensitate se numeşte putere şi are ca unitate de mãsurã watt-ul [W].1. În curentul alternativ se deosebesc trei tipuri de puteri: putere aparentã Pa– este produsul dintre valoarea tensiunii efective U şi intensitatea efectivã I indicate de aparatele de mãsurã montate în circuit: Pa = U∙I . care are ca unitate de mãsurã amperul [A]. Mediul prin care curentul electric poate trece se numeşte mediu conductor. Pentru un conductor omogen de lungime l . rezistenţa electricã se poate scrie R = ρ∙l/s.3. secţiune s şi densitate ρ. Curentul electric se poate caracteriza cantitativ cu ajutorul unei mãrimi scalare numitã intensitatea curentului „i”. Noţiuni generale referitoare la curentul electric Se numeşte curent electric deplasarea ordonatã a purtãtorilor de sarcinã electricã. rezistenţa electricã variazã liniar cu temperatura deoarece creşte numãrul de purtãtori liberi de sarcinã electricã în unitatea de volum consideratã. curent electric de convecţie.

2. felul curentului care le parcurge: de curent continuu. de curent alternativ şi mixte. modul de indicare a rezultatelor mãsurãtorilor se clasificã ĩn aparate analogice şi aparate numerice. de rezonanţã. ohmetre.1%).ambele folosite pentru etalonare sau mãsuratori de precizie.cosφ: P = Pa∙cosφ= U∙I ∙cosφ. 2. de clasa 0.0 – folosite pentru citire şi mãsurãri uzuale.5. modul de ĩntrebuinţare: fixe. mecanicã. putere reactivã – reprezintã produsul dintre puterea aparentã Pa şi sinusul unghiului φ: Pr = Pa∙sinφ 4. de clasa 0.5. unitatea de mãsurã a puterii active este watt-ul [W]. prin dilatare termicã sau efecte electrochimice. de tablou. wattmetre. pentru mãsurarea mărimilor magnetice. Clasificarea instrumentelor şi aparatelor electrice de mãsurã Se poate face dupã: principiul de funcţionare ĩn: aparate magnetoelectrice. numerice. 1.1 (εr <0. Se numeste constanta unui instrument de mãsurare şi se noteazã cu k raportul dintre domeniul de mãsurare D şi numãrul total de diviziuni amax de pe scara gradatã: . Efectuarea unei deplasãri se poate realiza prin producerea de forţe sau cupluri de forţe care pot fi de naturã electricã.2 (εr <0.2%) .5. uşor sesizabilã de cãtre om şi mãsurabilã. electronice. Aparatele şi instrumentele analoage prezintã mãrimea de ieşire. voltmetre. de inducţie. felul mãrimii de mãsurat: ampermetre. Mãrimea fizicã care ĩndeplineşte cel mai uşor aceste condiţii este deplasarea. fie liniarã fie unghiularã. clasa de precizie: de clasa 0. portabile. electromagnetice. 4. Ea poate fi uşor mãsuratã cu ajutorul unei scãri convenabile. faţã de cea de intrare în mod continuu.

piese din fier moale sau piese metalice.1Pivot şi lagãr 2 1 de zero. între pãrţile mobile şi pãrţile fixe se exercitã forţe care duc la apariţia unui cuplu activ care deplaseazã sistemul mobil.4. discuri. corectorul extinderea domeniului de mãsurare (şunturi.reprezintã lagãrul care se Fig. . cadranul. Elemente constructive ale instrumentelor electromecanice Din punct de vedere constructiv.k= D . . Sub influenţa mãrimii de mãsurat. Elementele auxiliare sunt considerate toate acele elemente care sunt utilizate pentru . . Ĩn figura 4. Elementele mobile pot fi piese din fier moale. electromagneţi. 1. pãrţi mobile şi elemente auxiliare.W . a max (4. Suspensia sistemului mobil se realizeazã pe lagãre. 4.1) Aparatele electrice de mãsurã prezintã urmãtoarele simboluri dupã principiul de funcţionare a aparatului care sunt trecute fie pe aparat fie pe cadranul aparatului: . bobine. pe fir sau pe bandã de torsiune sau tensionatã. rezistenţe adiţionale).N .╬ sau ╬ .aparat electrodinamic.50 µm pentru reducerea cuplului de frecare fiind realizat din oţel cu o duritate ridicatã (aliat cu cobalt sau wolfram) iar 2.. bare. Elementele fixe pot fi magneţi permanenţi. instrumentele electromecanice sunt alcãtuite din pãrţi fixe.aparat magnetoelectric. .aparat cu termocuplu. bobine.aparat termic cu fir cald. -N -N . sisteme indicatoare. .reprezintã pivotul care are la partea inferioarã o razã de rotunjire de circa 30.1.3.aparat electrostatic. .aparat cu redresor.. sisteme amortizoare.aparat de inducţie.aparat feromagnetic.

se utilizeazã cuplul antagonist produs cu ajutorul forţelor gravitaţionale (fig.3 Cuplu antagonist mecanic care ĩndeplineşte cerinţele unui cuplu antagonist. La unele aparate. şi numai la aparate de mare precizie.4. conferã aparatului o rezistenţã mai mare la vibraţii şi şocuri mecanice dar introduce erori datorate frecãrilor. Din relaţia care determinã cuplul se observã cã dacã la un instrument de mãsurã nu se asigurã o centrare perfectã. Ĩn poziţia rotitã cu unghiul α apare un cuplu: M = −G ⋅ a = −G ⋅ l ⋅ sin α . cuplul antagonist este realizat pe cale magneticã. magnetul mobil se aseazã dea lungul liniilor de câmp ale magnetului fix. Ĩn orice altã poziţie ar fi adus magnetul mobil vor apãrea forţe care tind sã-l readucã ĩn poziţia iniţialã. Utilizarea celuilalt sistem cu fire sau benzi de suspensie eliminã frecãrile şi ĩndeplinesc şi funcţia de a produce cuplu antagonist. Materialul din care sunt alcãtuite firele poate fi aliaj Pt-Ag sau bronz. Pretensionarea asigurã o anumitã poziţie a echipajului mobil faţã de restul aparatului ceea ce ĩl face mai puţin sensibil la ĩnclinare. dar prezintã o sensibilitate ridicatã la şocuri fiind un sistem utilizat mai rar. La instrumentele cu ax orizontal. bronz. agat dar se mai poate confecţiona şi din alamã. 1 2 Fig. rubine. .3).4. Datoritã forţelor magnetice. De aici decurge necesitatea echilibrãrii echipajului mobil ĩn aşa fel ĩncât centrul de greutate sã cadã pe axul instrumentului. Ansamblul pivot-lagãr este mai des utilizat.4. Ĩn poziţia verticalã a tijei nu apare cuplu antagonist. atunci apar cupluri antagoniste suplimentare care perturbã funcţionarea lui.2 Cuplu antagonist magnetic l 1 α 2 a G Fig. Un magnet S N permanent 1 are ĩn ĩntrefierul sau un magnet mobil 2 fixat pe axul instrumentului. De axul instrumentului 1 este fixatã o tijã cu greutatea G.confecţioneazã din pietre dure: safire.

La instrumentele de precizie. electrostatice şi termice se utilizeazã atât în curent alternativ cât şi în curent continuu. Principiul de funcţionare al aparatelor electrice constã în mişcarea organului mobil care se bazeazã pe transformarea diferitelor tipuri de energie furnizate de mãrimea de mãsurat în energie mecanicã.Cuplurile de amortizare pot fi realizate ĩn douã moduri: pneumatic şi electromagnetic. iar cele termice efectul caloric al curentului electric. feromagnetic electrodinamic şi cu inducţie folosesc energia câmpului electromagnetic pentru a crea cuplul activ necesar deplasãrii acului indicator. Pe scarã sunt trasate repere. cele feromagnetice şi electrodinamice la frecvenţa retelei (50 Hz). aparatele magnetoelectrice şi termice pot fi folosite la curenţi de ordinul kilohertzilor. iar cele mai importante fiind gradate. electrodinamice. atunci acesta va observa proiecţia indicatorului pe oglindã iar citirea ĩn acest caz este greşitã. Astfel. aparatele de tip magnetic. Citirea deviaţiei se face cu ajutorul unui ansamblu format dintr-o scarã gradatã şi un indicator. . scara este prevãzutã cu o oglindã pentru evitarea erorii de paralaxã. Aparatele feromagnetice. Ĩn acest caz operatorul ĩşi poate corecta poziţia ochiului pânã când indicatorul se suprapune peste imaginea sa din oglindã iar citirea se va efectua fãrã eroare de paralaxã. Din punct de vedere al frecvenţei curentului mãsurat. Aparatele magnetoelectrice funcţioneazã numai în curent continuu sau pot funcţiona şi în curent alternativ dacã li se monteazã celule redresoare. ĩn faţa cãrora se deplaseazã indicatorul. Aparatele de tip electrostatic utilizeazã energia câmpului electrostatic. Dispozitivele pneumatice se bazeazã pe forţele de frecare cu aerul ale unor palete sau pistoane iar pe cale electromagneticã cuplul de amortizare poate fi realizat prin deplasarea unui sector din aluminiu fixat pe axul instrumentului ĩntre polii unui electromagnet. Dacã ochiul observatorului nu se gãseşte pe verticala poziţiei indicatorului.

1.4. cu care se realizeazã o inducţie de pânã la 0. spaţiul dintre elementele 1şi 2 trebuie sã fie cât mai mic (1.5 Tesla. Pentru obţinerea unor inducţii cât mai ridicate ĩn ĩntrefier. La acest tip de instrumente.03 mm. Diametrul minim utilizat pentru conductor este de 0. situat ĩntre polii magnetului permanent (fig. cuplul apare la interacţiunea dintre câmpul magnetic al unui magnet permanent şi curentul care circulã printr-o fix sau bobina fixã şi magnetul mobil. 3 Pentru creşterea preciziei şi fidelitãţii.4.. la aceste aparate li s-a micşorat sensibilitatea. magnetul permanent se confecţioneazã din aliaje speciale. Ĩn acelaşi scop. Sistemul mobil se roteşte ĩmpreunã cu acul indicator sub efectul electromagnetic produs de interacţiunea dintre câmpul magnetic al sistemului fix şi curentul din spirele bobinei sistemului mobil. iar ca material se utilizeazã cuprul sau aluminiul.. cel mai frecvent AlNiCo. Existã douã posibilitãţi de realizare a dispozitivului: bobina mobilã şi magnetul N S 1 2 4 .4 Dispozitiv magnetoelectric bobinã. Sistemul fix al instrumentelor din prima categorie este format dintr-un magnet permanent 1 iar sistemul mobil dintr-o bobinã aşezatã pe un miez de fier cilindric 2. Indicatorul este sub formã de ac 3 iar scara gradatã pe care se citesc valorile mãsurate este notatã cu 4. Diferenţa constã în limitarea rezistenţelor interne. Construcţia şi funcţionarea instrumentelor electrice de mãsurat 4. 4.4. iar spaţiul pe care trebuie sã-l umple bobina fiind foarte mic are ca efect ca diametrul conductorului sã fie cât mai mic posibil iar numãrul de spire sã nu fie prea ridicat.2 mm).4. Fig. În general aparatele de acest tip sunt ampermetre voltmetre şi galvanometre magnetoelectrice.4). Instrumente magnetoelectrice Sunt aparate sensibile şi precise fiind neinfluenţate de câmpurile magnetice exterioare. Elementul de bazã este un dispozitiv magnetoelectric care nu prezintã diferenţe mari între aparatul de tip ampermetru sau voltmetru.

Totodatã trebuie ferite de surse de temperaturã şi de şocuri mecanice. Aparatele la care bobina fixã este prevãzutã cu un miez feromagnetic pentru întãrirea câmpului se numesc ferodinamice. 1 (4. Bobina fixã 1 este parcursã de curentul de intensitate I1 iar bobina mobilã 2 este parcursã intensitate interacţiune de I2. scarã uniformã şi o amortizare bunã.2) unde cu L12 s-a notat inductanţa mutualã dintre cele douã bobine. douã Deoarece ĩntre 2 I2 bobine existã o diferenţã de potenţial U.5).4. distanţa optimã dintre ele nu va fi mai micã de 30 cm.4. deoarece din cauza bobinei mobile aceste suprasarcini nu pot fi suportate. . Instrumente electrodinamice Principiul de funcţionare a dispozitivelor electrodinamice constã în forţa care apare ĩntre douã conductoare parcurse de curenţi electrici. atunci producerea cuplului activ este datã de energia de interacţiune dintre cele douã bobine: I1 Fig. 4.2. curentul forţele de de 3 4 electrodinamice care apar tind sã rotescã bobina mobilã ĩn poziţia ĩn care sistemul mobil coincide cu cel al bobinei cele fixe. O altã mãsurã de precauţie ar fi ferirea lor de suprasarcini accidentale.La funcţionarea acestor tipuri de aparate trebuie evitatã folosirea a douã aparate alãturate. Avantajele acestor mijloace de mãsurare sunt: consumul mic de curent. mai precis în interacţiunea dintre câmpul magnetic creat de curentul electric care trece printr-o bobinã fixã şi curentul care parcurge o bobinã mobilã (fig. deoarece prezintã un flux de dispersie important şi se vor influenţa reciproc iar în cazul în care necesitatea o cere.4.5 Dispozitiv electrodinamic W = I1 ⋅ I 2 ⋅ L12 .

sunt sensibile la suprasolicitãri şi relativ scumpe.3. wattmetre şi contoare. deci se pot utiliza pentru mãrimi care sunt produsul altor douã mãrimi (ex. puterea) dar şi pentru mãsurãri uzuale ca ampermetre.4. voltmetre. 4. Consumul de putere este ridicat deoarece circuitul magnetic este cu aer şi pentru a se obţine inducţiile necesare realizãrii cuplului sunt necesare spire multe. intensitatea câmpului magnetic propriu fiind redusã.1) şi se comportã la fel ĩn curent continuu cât şi ĩn curent alternativ. Dispozitivele electrodinamice care sunt lipsite de piese feromagnetice. pot fi realizate cu precizie ĩnaltã (0. voltmetre. Erorile care pot apãrea în funcţionarea aparatelor electrodinamice sunt cauzate de câmpurile magnetice exterioare. Aceste aparate sunt utilizate ca ampermetre. Deoarece ĩn expresia cuplului ĩn curent continuu apare produsul celor doi curenţi. Instrumente inducţie Fenomenul care stã la baza acestor funcţionãrii inducţia electomagneticã.Cuplul activ al forţelor depinde de curenţii din cele douã bobine cât şi de poziţia reciprocã a bobinelor.6 Aparat de inducţie ĩn 2 3 la mai câmpuri 1 3 5 6 care cuplul apare din de 2 3 tipuri de aparate este 4 . interacţiunea multor electromagnetice variabile ĩn timp şi curenţii stabiliţi prin inducţie conductoarele 4 6 Fig. aparatul poate fi etalonat ĩn curent continuu şi utilizat cu aceeaşi precizie ĩn curent alternativ. dispozitivele electrodinamice sunt dispozitive de ĩnmulţire. Din acest motiv. 4.

Utilizarea acestor aparate se face pentru mãsurarea energiei electrice (contoare) a releelor şi mai rar ca wattmetre.elementului mobil. Aplicaţiile aparatelor numerice sunt multiple. Mãrimile supuse mãsurãtorilor sunt de obicei continue ĩnsã informaţia redatã de aparatele numerice de mãsurã este discontinuã. Rezultã cã nu se poate dispune de toate valorile semnalului ci numai de eşantioanele sale. Datoritã modului de legare la curent a celor doi electromagneţi 1 vor apãrea fluxuri de curent ĩn ĩntrefierul acestora produse de curenţii din cele douã bobine. Prezentarea datelor se . 4.fire de legãturã la sursa de curent. Operaţia de cuantizare şi afişare a rezultatului mãsurãtorii necesitã un anumit timp ĩn care este necesar ca mãrimea care se prelucreazã sã nu aibe variaţii. Aparatul are urmãtoarele pãrţi componente: 1–electromagneţi. Aparate numerice Aparatele numerice cunosc o dezvoltare continuã ĩn special datoritã eliminãrii erorilor de citire.5 dar existã şi aparate de tipul respectiv construite ĩn clasa de precizie 1. 3-element mobil alcãtuit dintr-un disc rotitor de aluminiu fixat pe un ax care se sprijinã pe suporţii 6. Aceastã rotire provoacã la rândul ei o modificare a cuplajului dintre curenţii din disc şi fluxul magnetului permanent 4 iar mişcarea este captatã de sistemul de ĩnregistrare numericã. De aici şi necesitatea eşantionãrii.magnet permanent.6 este prezentat principiul constructiv al acestor aparate. fiind specific mãrimii care se converteşte.5. provocând rotirea discului 3. Dispozitivul de inductie este extrem de robust dar are un consum de putere relativ ridicat (2W) din cauza neliniaritãţilor circuitului magnetic care nu poate fi foarte precis. O mãsurare numericã constã ĩntr-o aproximare a unei funcţii continue y(t) ce reprezintã mãrimea de mãsurat cu ajutorul unei mulţimi discrete. de la numãrarea produselor pe o bandã de fabricaţie pânã la supravegherea unui proces automat. 2. fiind utilizate şi la mãsurãrile care dau un numãr mare de informaţii. adicã a prelevãrii unor valori ale semnalului de intrare la anumite intervale de timp care se memoreazã pe durata prelucrãrii. 4. Dispozitivul care opereazã aceastã transformare se numeşte convertizor analog-numeric (CAN). Ĩn figura 4. 5-sistem de ĩnregistrare numericã. Ĩn mod obişnuit el se realizeazã ĩn clasa de precizie 2.

Aparatul este caracterizat de o rezistenţã interioarã Ra care trebuie sã fie cât mai micã. Mãsurarea intensitãţii şi a tensiunii curentului electric 4. Ĩn vederea montãrii acestora.2. . 4. astfel ĩncât prin instrument sã nu treacã curent mai mare decât limita lui superioarã de mãsurare.6. Extinderea domeniului de mãsurare a ampermetrelor Se face cu ajutorul unei rezistenţe numitã şunt sau cu ajutorul transformatoarelor de mãsurare de curent. pentru ca intercalarea sa ĩn circuit sã nu modifice valoarea curentului iar consumul propriu al aparatului sã fie minim. Şunturile sunt rezistenţe care se monteazã ĩn paralel cu instrumentul dat şi au rolul de a divide curentul de mãsurat.6.5 A).1. acesta deteriorându-se. pentru a putea mãsura astfel de intensitãţi este necesarã extinderea domeniului de mãsurare a ampermetrului.2.3. Elementele logice sunt piesele de bazã a oricãrui instrument numeric şi sunt alcãtuite din semnalele binare „1” şi „0” care definesc fiecare stare de fapt. Cu ajutorul ampermetrului se mãsoarã curenţi de ordinul miliamperilor.6. 4. Legarea greşitã ĩn paralel cu circuitul a ampermetrului..7 Montarea ampermetrului ĩn circuit U A R curent din reţeaua industrialã la care tensiunea de alimentare este U= 380 V şi intensitãţi de 1. 4. Ampermetrul se legã ĩn serie cu circuitul parcurs de curent şi a cãrui valoare se mãsoarã. Mãsurarea intensitãţii cu ampermetrul Anumite aparate utilizate ĩn industria alimentarã mãsoarã parametrii procesului de lucru pe baza alimentãrii cu curent electric.face ĩn sistem zecimal dual sau decimal dual. ĩnseamnã producerea unui scurtcircuit prin intermediul instrumentului. Aparatul cu ajutorul cãruia se mãsoarã intensitatea curentului electric se numeşte ampermetru.. dar deoarece ĩn industria alimentarã existã şi aparate care funcţioneazã cu curenţi de ordinul amperilor (conectate fiind la utilaje care se alimenteazã la Fig. trebuie determinat curentul care trece prin instalaţie sau curentul de alimentare a aparatelor respective.

Scriind legea lui Kirchoff pentru ochiul de circuit format de şunt şi ampermetru IA . Mãsurarea tensiunii electrice se face cu R RV V Fig.9 Montarea voltmetrului ĩn circuit ajutorul voltmetrelor care se monteazã ĩn paralel ĩn circuit şi la care se considerã rezistenţa voltmetrului ca fiind o rezistenţã adiţionalã (fig. 4.Deoarece şuntul are o rezistenţã proprie.4.4. .4.3. iar bornele b se leagã la ampermetru şi se numesc borne de tensiune. Mãsurarea tensiunii electrice Funcţionarea elementelor acţionate electric din cadrul utilajelor specifice industriei alimentare se face cu ajutorul circuitelor electrice care. produc ĩncãlzirea componentelor şi ulterior distrugerea lor. rezistenţa şuntului va fi: RS = RA .6. el se confecţioneaza cu patru borne (fig. k −1 La ampermetrele cu mai multe domenii de mãsurare se monteazã din construcţie şunturi multiple ĩn interiorul cutiei instrumentului iar schimbarea se face cu ajutorul unui comutator. 4.9).8 Montarea şuntului ĩn circuit Is = I – I A . bornele a prin care se conecteazã ĩn circuit se numesc borne de curent. De aceea o importanţã deosebitã o prezintã mãsurarea tensiunii electrice la care sunt supuse circuitele şi subansamblurile utilajelor. iar prin ĩnlocuirea valorii lui Is va rezulta: IS RS = R A ⋅ RS = R A ⋅ IA R 1 = RA ⋅ = A I I − IA − 1 k − 1 . unde k=I/IA – se mai numeşte factor de amplificare IA a şuntului. dacã funcţioneazã defectuos. Scriindu-se legea lui Ohm pentru nodul b va rezulta: I = IA +IS rezultã: 0 = I A ⋅ R A − I S ⋅ RS a I IS b I A Ra Rs A b a Fig. Rolul şuntului este de a putea mãsura curenţi de ordinul amperilor.8).

frecvenţelor de lucru etc). mai versatile şi concentreazã funcţiile mai multor aparate diferite. 5 – borna pentru mãsurare în curent continuu. Dezavantajele lor constau ĩn faptul cã precizia de mãsurare este mai micã. 4 – borna pentru mãsurare în curent alternativ.10 este prezentat un multimetru ale cãrui elemente componente sunt: 1 – comutator cu care se alege domeniul de mãsurã. În general punctul de referinţă pentru temperatură în industria alimentară este fie punctul de fierbere a apei fie punctul . INSTRUMENTE ŞI APARATE DE MÃSURARE A TEMPERATURII 5. intensitate. 3 – borna de COM. Din punct de vedere a curentului folosit voltmetrele se clasificã ĩn voltmetre de curent continuu şi voltmetre de curent alternativ. a capacitãţii.6. Multimetre Sunt aparate care se caracterizeazã prin posibilitatea mãsurãrii cu acelaşi aparat a mai multor mãrimi (tensiune.4. deci se impune achiziţionarea unui asemenea aparat ĩn urma unor condiţii economice şi de lucru bine determinate. Generalitãţi Temperatura este o mãrime de stare care reflectã energia ĩnmagazinatã prin ĩncãlzire ĩntr-un corp. În figura 4.4. 2 – display.10 Multimetru 4. Avantajele utilizãrii acestor aparate constau ĩn faptul cã sunt mai economice.Valoarea cititã a diviziunii ĩn dreptul acului indicator al aparatului indicã tensiunea din circuit. rezistenţã. preţul de cost mai ridicat decât a unui aparat care mãsoarã o mãrime individualã. indiferent de starea lui de agregare.1. Fig. 4. Comutatorul 1 prezintã în partea superioarã un punct care indicã în ce domeniu se aflã precum şi valorile maxime ale domeniului de mãsurã.

În general un traductor este alcătuit din două elemente distincte: primul element este elementul sensibil a cărui construcţie este specifică mărimii măsurate şi adaptorul. iar cele utilizate în tehnica automatizărilor specifice industriei alimentare sunt următoarele:    metode bazate pe dilatarea termică a solidelor. Galileo Galilei este creditat pentru inventarea termometrului în jurul anului 1592 e. Există o mare varietate de metode de măsurare a temperaturii. fie ĩn sens pozitiv fie negativ. cunoscut sub denumirea de traductor. gazoase) şi care sunt de două tipuri: cu bimetal şi manometrice. din punct de vedere a calitãţii produsului obţinut. Metodele de mãsurare a temperaturii au la bazã un element care transformă sau converteşte o mărime fizică de o anumită natură într-o mărime fizică de o altă natură. lichide. care converteşte şi prelucrează semnalul dat de elementul sensibil într-o mărime direct utilizabilă în sistemul automat. . Termometrele folosite în principal în Industria Alimentară funcţionează după fenomenele prezentate mai sus se clasifică în următoarele categorii :  termometre care funcţionează pe principiul dilatării corpurilor (solide.n. activitatea microbiologicã este stimulatã cu creşterea temperaturii. lichidelor şi gazelor. Procesul de ĩncãlzire-rãcire este foarte utilizat atât pentru materii prime cât şi pentru transformãrile ulterioare pe care le suferã acestea pe parcursul procesului tehnologic de obţinere a produsului final. metode bazate pe variaţia cu temperatura a rezistenţei electrice a unui conductor. Traductorul mai conţine pe lângă cele două elemente menţionate mai sus şi sursa auxiliară de energie precum şi elementul de legătură şi transmisie dintre elementul sensibil şi adaptor. Alegerea unei anumite metode pentru măsurarea temperaturii necesită alegerea unei scări de temperatură adecvate metodelor practice de măsurare. Totodatã.de îngheţ a acesteia. Traductoarele folosite pentru măsurarea temperaturii se numesc în mod obişnuit termometre. metode bazate pe variaţia cu temperatura a tensiunii termoelectromotoare (fenomenul termoelectric).  termometre care funcţionează pe principiul variaţiei rezistenţei electrice cu temperatura cunoscute sub denumirea de termometre cu termorezistenţă.

1. interschimbabilitatea şi ciclul durată de folosire-cost. de alegerea unei scări de temperatură adecvate metodelor practice de măsurare. constanţa măsurătorilor în timp.1) format din două fâşii (lamele) metalice A şi B cu coeficienţi de dilatare diferiţi. 5. cu tijã.2. Termometrele cu bimetal sunt alcătuite dintr-un element metalic sensibil la temperatură (fig. Termometre care funcţionează pe principiul dilatării corpurilor Acestea sunt bazate pe dilatarea corpurilor (solide.5. gazoase. mentenabilitatea.2. . Alegerea tipului de termometre depinde în primul rând de domeniile de temperatură care sunt analizate. b – cu lamele circulare.1 Termometru bimetalic: a – cu lamele plane. Cerinţele care sunt cerute de la termometre sunt: exactitatea măsurătorii. precizia de măsurare. a) b) Fig. manometrice şi termometre din sticlã cu lichid. 5. de precizia cu care este necesară să se facă măsurarea şi de preţul de cost al termometrelor. 5. lichide) şi cele mai utilizate sunt de urmãtoarele tipuri: cu bimetal. termometrele bazate pe efectul termoelectric cunoscute şi sub numele de termocupluri. Cerinţele enumerate mai sus determină alegerea traductoarelor şi pentru urmărirea proceselor de producţie.

5.. Deplasarea este transmisă prin mecanismul 2 (sector dinţat-roată dinţată) la acul indicator 3 (care amplasat pe un cadran) sau la un traductor electric de deplasare. Diferenţa de dilatare dintre tijã şi tub determinã mişcarea mecanismului indicator.2 elementele componente ale termometrului sunt: 1 – tub de protecţie. producându-se o deplasare a capătului liber.1 b). 5 – arc. 5. Atunci când se utilizează pentru indicarea continuă a temperaturii. La încălzirea elementului 1.Când elementul 1 este supus procesului de ĩncãlzire. deplasarea care este proporţională cu variaţia de temperatură. Tija din interiorul tubului a cãrui coeficient de dilatare este mic în comparaţie cu cel al tubului se va dilata mai puţin. 3 – pârghie.3 Termometre manometrice: a şi b . Alt tip de termometre folosite în industria alimentarã sunt termometrele cu tijã (fig.cu burduf. Fig. transformând variaţia temperaturii într-o deplasare x. 5.+450 0C fiind folosite urmãtoarele grupe de bimetale: aliaj fier-nichel şi crom pentru lama cu coeficient mare de dilatare şi aliaj de invar (oţel aliat cu nichel) pentru lama cu coeficient mic de dilatare. elementul sensibil 1 se execută de obicei în formă circulară (fig.5. 6 – ac indicator.5. Termometrele bimetalice au o construcţie robustã şi sunt uneori utilizate cu contacte electrice şi înregistratoare. care poate deschide sau închide un contact electric 2. 2 – tijã. peniţa înregistratoarelor fiind prinsã direct de elementul sensibil. lamelele A şi B se dilată diferit (fig. În figura 5.1 a). lamele A şi B îşi modifică raza de curbură. Modul de funcţionare este urmãtorul: tubul (care este alcãtuit dintr-un material cu coeficient de dilatare mare) se introduce complet în mediul a cãrui temperaturã se mãsoarã.2) care se bazeazã tot pe fenomenul de dilatare al corpurilor solide odatã cu creşterea temperaturii. . 4 – ax.2 Termometru cu tijã a) b) c) Fig.. Aceste termometre se folosesc în intervalul de temperaturã – 50..

. b) c).5 % pânã la temperaturi de 500 0C.. 200 0C se folosesc vapori de acetonã.3 a.4 Termometru manometric cu traductor mecanoelastic mărime electrică.4 este prezentat un tip de termometru manometric cu traductor mecanoelastic.2. Prin cuplarea 4 manometrului cu un traductor electric de deplasare se obţine convertirea temperaturii într-o 6 5 sau cu tub Bourdon (figura 5. continuat cu o ţeavã subţire 2 pânã la traductorul mecanoelastic 3 realizat cu un tub de tip Bourdon. permiţând obţinerea unei erori tolerate de +0. Rezervorul 1 se pune în legătură prin intermediul unui tub capilar 2 cu un traductor 3 de măsurare a presiunii care poate fi un manometru cu burduf (figura 5. care este transformată într-o variaţie de presiune. Variaţia temperaturii determină dilatarea volumului fluidului în rezervor. clorurã de . Ĩn figura 5. ce provoacã o deplasare a capãtului liber al traductorului.5.3 1 3 2 Fig.3) plasat în mediul a cărui temperatură se măsoară.Termometrele manometrice îşi bazează funcţionarea pe dilatarea lichidelor şi gazelor introduse într-un rezervor 1 (figura 5. elastic Precizia şi sensibilitatea detectorului cu gaz sunt bune în domeniul temperaturilor foarte joase.2. indicând continuu variaţia de temperaturã.5. Elementul de rigidizare a traductorului este dat de extremitatea 4 de care este prins indicatorul 5 cu ajutorul unui fir. Pentru temperaturi cuprinse ĩntre 0 .05 K la temperaturi de sub 40 K. Acesta conţine un rezervor 1 umplut cu gaz amplasat ĩn locul unde se mãsoarã temperatura. Gazul utilizat este azotul sau heliul care prezintã o variaţie mare a presiunii cu temperatura şi permit mãsurãri cu precizie de ±1.

instalaţii unde este necesarã mãsurarea localã a temperaturii substanţelor fluide şi la care presiunea fluidelor este scãzutã. conducte de transport a apei.. b) termometru tubular la care scara interioarã şi rezervorul sunt montate la capãtul tijei în prelungirea corpului iar scara gradatã este trasatã pe o placã amplasatã în interiorul corpului tubular.... Principiul de funcţionare al acestor termometre constã în dilatarea unui lichid într-un spaţiu închis.. putând fi folosite în instalaţiile de reglare. Tot în cadrul proceselor specifice industriei alimentare mai sunt folosite aşa-numitele Fig.5. clorurã de etil sau benzen. mercur (-35.2.3. alcool etilic (-110. Termometrele manometrice sunt utilizate ĩn mãsurarea temperaturii ĩn instalaţii sau cazane de producere a aburului.800 0C) şi aliaj de galiu (-0.1050 0C)..1050 0C. alcool etilic sau glicerinã) folosite la mãsurarea temperaturilor ĩn domeniul – 40.metil. În figura 5...55x10-5 grd-1. toluen (-80. Termometre din sticlã cu lichid: se folosesc pentru mãsurarea temperaturilor locale în domeniul -200.5 sunt prezentate trei tipuri de termometre: a) termometru cu capilar masiv la care capilarul are diametrul aproape egal cu al rezervorului. conducte de transport a uleiului... Un alt tip de termometre speciale sunt cele de tip Wertex utilizate la indicaţii electrice.20 0C)... Materialul din care este confecţionat corpul termometrului este din sticlã transparentã ce are calitãţi termice foarte bune şi un coeficient de dilatare de maxim 2. iar uneori se construiesc termometre manometrice cu lichid (mercur.100 0C). Termometre din sticlã cu lichid termometre speciale: termometre din sticlã (cu mercur) cu contacte electrice fixe la anumite repere de temperaturã care au pe lângã rolul de indicare a temperaturii şi de închidere a unui circuit electric prin mercur.75 0 C).5.+550 0C. c) termometru cu capilar neprotejat la care capãtul superior al capilarului este îndoit şi fixat pe o placã pe care este trasatã scara gradatã... Lichidele manometrice utilizate sunt: pentan (-200. 5.. .

care sunt plasate în armãturi metalice normalizate (pentru protecţie la variaţii de debite) şi care funcţioneazã în imersie parţialã. cazane. . Ĩn tubul de sticlã se gãseşte un tub capilar care este ĩn contact şi ĩn prelungirea rezervorului. instalaţii de transport cu apã de presiune micã).001 0C.termometre tehnice – folosite în industrie. Acest tip de termometre sunt alcãtuite dintr-un tub de sticlã termorezistent care are amplasat la un capãt rezervorul cu mercur. .termometru cu reducţie conicã – se utilizeazã pentru mãsurarea temperaturilor în baloane de sticlã cu gât rodat şi are o porţiune sub formã de dop rodat.termometrul Beckman (calorimetric) – se foloseşte la mãsurarea precisã a unei variaţii mici de temperaturã. Ĩnãlţimea mercurului din tubul capilar se citeşte pe scara gradatã amplasatã lângã capilar. . recipiente. conducte cu abur. .Termometre cu termorezistenţã Funcţionează pe principiul variaţiei rezistenţei electrice cu temperatura şi sunt de două tipuri: cu termorezistoare metalice şi cu termorezistoare semiconductoare (termistoare).Termometre cu mercur se utilizeazã ĩn multe locuri unde limita superioarã a temperaturii nu depãşeşte câteva sute de grade şi unde indicaţia localã este satisfãcãtoare (de exemplu: rezervoare. 5.3. care se introduce ĩn mediul a cãrui temperaturã se mãsoarã. nefiind necesarã monitorizarea continuã a temperaturii. În cadrul termometrelor de sticlã se mai folosesc o serie de termometre de construcţie mai specialã: .termometre extremale – permit reţinerea valorilor maxime sau minime ale temperaturii care s-a atins în timpul unui proces pânã la un anumit moment. care corespunde temperaturii mediului ĩn care este amplasat termometrul. lungimea corespunzãtoare unei diviziuni este suficient de mare pentru a se putea determina o variaţie de temperaturã de 0.

Acest element se montează într-o teacă în care se găseşte o substanţă pulverulentă (de exemplu oxid de magneziu). (5.1 Tipuri de rezistenţe utilizate la traductoare de temperatură cu termorezistenţă Interval de Metal Observaţii măsurare Platină -180…+600 0C prezintă cea mai mare variaţie a Nichel +60…+250 0C rezistivităţii cu temperatura 0 Wolfram peste 1000 C Cupru -50…+150 0C este oxidabil şi îşi pierde puritatea . . (5.liniaritatea.pentru domeniul de temperaturi cuprinse între –190 0C şi 0 0C: Rt = R0 [1 + K1 ⋅ t + K 2 ⋅ t 2 + K 3 (t −100)t 3 ]. îşi bazează funcţionarea pe variaţia rezistenţei electrice a unui conductor metalic cu temperatura.reproductibilitatea coeficientului termic al rezistenţei.1. rezistent la temperatură şi care este închis prin topire într-o ţeavă de sticlă sau de cuarţ. Din aceste motive. Tabelul 5. Relaţiile de calcul sunt în funcţie de domeniul de temperaturi: . Termorezistenţele constau dintr-o sârmă rezistivă cu o rezistenţă fixă de 100 Ω la 0 0 C care este înfăşurată pe un suport de mică sau pe un alt material izolator. .Termometrele cu termorezistoare metalice.uşurinţa obţinerii metalului pur şi a trefilării la diametre mici. Alegerea materialului a cărui rezistenţă variază cu temperatura se face în funcţie de: .posibilitatea de urmărire a variaţiilor rapide de temperatură.2) în care Rt este rezistenţa la temperatura t. fiind astfel ferit de umezeală şi rezistent la şocuri.5 0C: Rt = R0 [1 + K1 ⋅ t + K 2 ⋅ t 2 ].1) .pentru domeniul de temperaturi cuprinse între 0 0C şi 630. iar K1…3 – constante de material. . R0 – rezistenţa la temperatura 0 0C. pentru construcţia acestui tip de traductoare se utilizează metale specifice prezentate în tabelul 5.

Pentru termistori sunt folosiţi oxizii metalici care pot fi sinterizaţi. Termistorii sunt folosiţi până la +250 0C.Variaţia rezistenţei electrice este sesizată şi transformată în semnal electric prin intermediul unor circuite de măsurare (de obicei punte Wheatstone). Din cauza coeficientului său negativ de temperatură.5. . În intervalul de temperaturi ambiante rezultă coeficienţi de temperatură de la aproximativ –3 până la –6 K.7): termorezistenţa 1 (Ni.6 comparativ cu R/R0 Termistor 4 3 2 1 0 -100 conductori reci Si 3 Ni 3 Pt 3 -50 0 50 100 θ 0 C Fig.1. iar cu 4 capacul care conţine conductoarele de legătură la puntea Wheatstone. termistorii sunt denumiţi adesea rezistenţe NTC (negative temperature coeficient). în special cristale mixte de oxizi. W. în anumite cazuri până la 4000 0C. Rezistenţele de măsurare Ni 100 pot fi folosite în intervalul –60…+250 0C. după cum este arătat în figura 5. Cu. Termometre cu termorezistenţã metalicã (Ni. OLT 45.6 Caracteristici ale termometrelor cu rezistenţă conductorii “reci”. 5. Cu) Acestea sunt alcătuite din următoarele elemente (figura 5.18 ∙10-3/K. Coeficientul mediu de temperatură în intervalul 0…100 0C este α = 6. Termometre cu rezistenţă de nichel – prezintă o sensibilitate mai ridicată a variaţiei rezistenţei electrice cu temperatura şi un preţ de cost mai scăzut. sau oţel inoxidabil. Teaca de protecţie are de regulă o formă de bară dreaptă dar în unele cazuri poate fi şi curbă. Cu 2 este notat suportul izolant al termorezistenţei. care la rândul ei este confecţionată din Cu.8.3. W) care formează o joncţiune cu teaca de protecţie 3. Dependenţa rezistenţei electrice de temperatură a unui termistor este prezentată în figura 5.

a şi b coeficienţi (a = 3. (5. Senzorii de temperatură cu siliciu au un coeficient de temperatură pozitiv.8 Termocuplu cu teacă curbă (5.Cu) Cu) 5. b = . Termometre cu rezistenţă de platină – elementele componente şi construcţia sunt prezentate în figura 5.9 Termometru cu rezistenţă de platină semiconductoare folosesc siliciu ca termorezistor. Intervalul relativ restrâns de temperatură (-50 …+250 C) duce ca odată cu creşterea temperaturii sã scadã conductibilitatea termicã datorită reducerii mobilităţii purtătorilor de sarcină.580195∙10-6/K2). cu o dependenţă de temperatură de formă parabolică (fig. R = R0 (1 + at + bt 2 ).3.5.5.4) .3. Dependenţa de temperatură a rezistenţei unui termometru cu rezistenţă de platină în domeniul 0 … 850 0C este dată de relaţia (5.5.7 Termometru cu termorezistor metalic(Ni.3. W. 5.4 3 2 1 Fig.9.2.0. Fig.5.3).10 a) dată de ecuaţia: R = R0 +k (T-R0)2.90802 ∙ 10-3/K. R0 – rezistenţa la 0 0C.3) unde t este temperatura în grade Celsius. Termometre 0 cu termorezistenţă Fig.

11 a. 100 K ⋅ R (0 0 C ) α= (5. În intervalul 0… 100 0C. coeficientul mediu de temperatură devine: R (100 0 C ) − R (0 0 C ) = 1% K . Este posibil să se facă o liniarizare a curbei caracteristice a senzorului printr-un circuit cu divizor de tensiune sau prin conectarea în paralel a unei rezistenţe constante Rp.5) şi este aproximativ de două ori mai mare decât cel al metalelor.4. la capetele lor prin lipire sau sudare se Fig. Rezistenţa între un contact inelar cu diametrul d şi contactul plat de pe reversul discului de siliciu de rezistivitate ρ este R = 0. respectiv la temperatura de referinţă Tv. Dacă punctele de racord se aduc la temperatura de măsurare T. Dacă se îmbină două metale A şi B. Senzorii de temperatură din siliciu sunt realizaţi de obicei ca rezistenţe bază-emitor.Un senzor tipic de temperatură are la 25 0C o rezistenţă de 2000 Ω.5. atâta timp cât aceste mărimi sunt mari faţă de diametrul d al inelelor contactului.10 Senzor rezistiv de siliciu pentru temperatură: a-caracteristică. după cum se arată în figura 5. 5. Termometre cu termocuple – ĩşi bazeazã funcţionarea pe efectul termic al curentului electric. ia naştere între conductori o tensiune termoelectrică Ut care într-o primă aproximaţie este proporţională cu diferenţa de temperatură (T – Tv) între punctul de măsurare şi punctul de referinţă: .3. b-construcţie obţine un termoelement (termocuplu).5ρ/d şi este independentă de grosimea şi de diametrul discului.

c. Pentru a măsura diferenţe mici de .5.11 c) la care termocuplurile sunt încorporate pentru izolaţie în Al2O3 şi învelite cu o manta din oţel superior. 100 K 100 K (5.Ut = kt (T-Tv).6) în care kt este sensibilitatea termică şi depinde în principal de metalele folosite. d-baterie de termocupluri. la crom-nichel 1000 0C şi la rodiu-platină-rodiu 1300 0C. Fig. Sensibilitatea termică a unui metal A faţă de metalul B rezultă şi din sensibilitatea termică kAcu a lui A respectiv kBcu a lui B faţă de cupru: kAB = kAcu ·kBcu = 0 0C devine: k FeCon = 1.caracteristici ale diferitelor termocupluri. În această construcţie sunt realizabile diametre exterioare mai mici de 3 mm. La termocuplele metalice sensibilitatea termică se situează la valoarea 3. e-bloc de compensare pentru corectarea temperaturii punctelor de referinţă (5.termoelemente cu manta.7) Pentru un termocuplu fier-constantan. conductorii termocuplurilor sunt izolaţi cu tuburi capilare de ceramică. Curbele caracteristice ale acestora sunt reprezentate în figura 5. b.5. Pentru folosiri industriale.05 − ( −4. la fierconstantan 700 0C. introduse într-o armătură de protecţie.11 Termoelemente: a.8) Limita superioară de măsurare la cupru-constantan este aproximativ 500 0C. Timpii de reglare mai scurţi se obţin cu termoelementele cu manta (fig.racorduri ale unui termocuplu.11 b. sensibilitatea termică pentru T=100 0C şi Tv (5.15 .1mV ) mV = 5.

2. Montajul în punte produce o tensiune de compensaţie Uk dependentă de temperatura punctului de referinţă. Limitele de utilizare ale termocuplurilor sunt date de tabelul 5. iridiu.Constantan -200…+900 0C Fe-copel 0. Blocul de compensare conţine în principal un montaj în punte cu o rezistenţă de cupru care sesizează temperatura în calitate de termometru cu rezistenţă.2 Limitele de utilizare ale termocuplurilor Termocuplu Interval de măsurare Cu-Constantan -200…+600 0C Fe .temperatură se pot folosi baterii de termocupluri (fig.11 e) care are rolul de a corecta influenţa temperaturii variabile a punctului de referinţă.+800 0C Cromel-copel -50…+800 0C Cu-copel 0…+600 0C NiCr-Ni 0…+1200 0C Cromel-Alumel -50…+1300 0C Pt Rh-Pt 0…+1600 0C Peste 1600 0C se folosesc termocupluri bazate pe aliaje de platinã.. Dacă trebuie să se măsoare temperatura absolută a unui punct de măsurare. Schema de principiu a unui dispozitiv de mãsurare a temperaturii Schema de principiu a unui dispozitiv de măsurare a temperaturii cu termocuplu este prezentată în figura 5. 5.5.12. La măsurările cu termocupluri este vorba în principiu despre măsurarea diferenţei de temperatură între punctul de măsurare şi punctul de referinţă. rodiu sau molibden-wolfram respectiv taliu-molibden. Această tensiune Uk se însumează la tensiunea termoelectrică şi prin aceasta se compensează variaţia temperaturii cu punctul de referinţă.4. trebuie ori ca temperatura punctului de referinţă să fie menţinută constantă cu ajutorul unui termostat sau se foloseşte un bloc de compensare (fig. Tabelul 5. ..5. Cu n = 10 puncte de măsurare şi referinţă).11 d) la care efectul de măsurare este mărit în mod corespunzător (de ex.

R1 2 4 5 R4 R3 1 3 Fig.5.12 Schema de principiu a unui dispozitiv de măsurare a temperaturii cu termocuplu .

Modul de analiză şi control a parametrilor (în cazul de faţã temperaturi) este prezentat în figura 5. scădem din valoarea măsurata pe cea de referinţa şi obţinem o valoare a cărei mărime (numită şi eroare) ne va da cât de aproape de necesar este deschiderea. în diagonala de ieşire a punţii apare un semnal proporţional cu variaţia temperaturii mediului în care se găseşte traductorul. . Pentru a decide cât de mult să deschidem robinetul de alimentare cu abur a utilajului. Puntea se echilibrează în funcţie de temperatura de referinţă a mediului cu care se lucrează. între un tmin şi tmax caz în care este necesară înlocuirea elementului 5 cu un releu care comandă instalaţia cu termostatare. Puntea 2 este alimentată de la un generator de curent constant 3.Termocuplul 1 se conectează la o punte Wheatstone 2 prin intermediul unui reostat R1. În mod evident că la un timp de reacţie mai scurt se va lucra cu erori mai mari deoarece sistemul are o inerţie a lui. Cei doi parametri controlaţi sunt temperaturile minime şi maxime ale secţiunii coloanei unui utilaj de distilare.13. Acest semnal este amplificat de amplificatorul 4 şi este afişat sau prelucrat de circuitul cu afişare numerică 5. care are rolul că la variaţiile de temperatură sesizate de termocuplul 1 îşi modifică valoarea rezistenţei. pentru care procesul se găseşte în cadrul valorilor normale de obţinere a produsului finit. În momentul modificării valorii rezistenţei. Montajul se mai poate utiliza şi la reglarea temperaturii în cadrul unui palier de valori.

iar modificările au loc după o funcţie parabolicã.13 Diagrama bloc de control a parametrilor tmin şi tmax a temperaturii din secţiunea coloanei de distilare valori de răspuns răspuns valori de răspuns valori de Valori de referinţă referinţă Valori de referinţă Valori de Timp Timp a) b) Timp c) Fig.5. Mãsurarea temperaturilor suprafeţelor metalice .1. 5.14.4. 2 Parametri controlaţi (tmin şi tmax) Semnal de ieşire analog Comandă valvă abur Pompă alimentare Valori referinţă + Date de intrare analoge Variabile măsurate Mãsurare a temperaturii Fig. Modul în care este recomandat să se lucreze la optimizarea procesului de reglarea temperaturii constă în alegerea unui răspuns mai lent (varianta b) care nu produce fluctuaţii şi şocuri în sistem. c) reprezintă un răspuns foarte rapid şi este rareori folosit pentru ca duce la instabilitatea sistemului.Modul de răspuns a sistemului de control va fi un semnal care va fi trimis în urma prelucrării semnalului de intrare. iar variaţia lui în timp este prezentata de figura 5.14 Semnalul de răspuns a sistemului de control În figura 5. b) reprezintă un răspuns mai lent.14-a) reprezintă grafic un răspuns rapid care va da naştere la fluctuaţii datorate de operaţia de închidere/deschidere a robinetului.5.

Generalitãţi Instalaţiile şi utilajele specifice industriei alimentare care au ĩn componenţã cazane. domeniul presiunilor medii. acţionarea pneumatică şi hidraulică a utilajelor precum şi ĩn transportul pneumatic se deosebesc trei domenii principale de presiuni: domeniul presiunilor joase. lucreazã cu materii prime care se prelucreazã şi sub presiune. de la câteva sutimi la câteva sute de daN/cm2. a posibilitãţilor de transmitere la distanţã a valorii mãrimii mãsurate precum şi a unor semnale ĩn circuitele de comandã a proceselor. domeniul presiunilor înalte. Aparatele de mãsurã a presiunii se ĩmpart ĩn: • aparate care mãsoarã presiune absolutã p ĩn raport cu presiunea zero şi care poartã denumirea de barometre.1. de ordinul miilor şi zecilor de mii de daN/cm2. Valorile acestor presiuni sunt determinate ĩn general de cerinţele procesului tehnologic la care este supusã materia primã sau semipreparatul respectiv. ĩn funcţie de tipul. Ĩn domeniul măsurãrii presiunilor în instalaţiile specifice industriei alimentare. care este controlat de acestea. conducte. punctele de mãsurare sunt dotate cu instrumente indicatoare şi ĩnregistratoare sau care pot fi amplasate ĩn camera de comandã cu posibilitatea transmiterii semnalelor ĩn circuitele de automatizare. . coloane. Ĩn instalaţiile automatizate. schimbãtoare de cãldurã sau elemente ĩn care are loc transfer termic. întâlnite în tehnica vidului (10-9…10-14 daN/cm2). INSTRUMENTE ŞI APARATE DE MÃSURARE A PRESIUNII 6.Majoritatea utilajelor şi instalatiilor specifice industriei alimentare au ĩn componenţã sau ĩn structura de rezistenţã şi susţinere elemente metalice. specifice industriei alimentare. 5. Mãsurarea temperaturilor acestora se face cu ajutorul termometrelor cu termorezistenţã sau termocupluri. felul şi modul ĩn care are loc procesul care se desfãşoarã. 6. Termometrele amintite anterior prezintã avantajul erorilor mici de mãsurare.

piezoelectrice etc. inductive. metodele electrice oferă avantaje importante. 6. Aceste metode au la bază convertirea presiunilor lichidelor sau a gazelor într-o mărime electrică. Mãsurarea presiunilor uzuale se face utilizând manometre cu elemente elastice de tipul manometrelor cu lichid. Ĩn cazul funcţionărilor în regim dinamic al majorităţii maşinilor. utilizând unul din urmãtoarele efecte:  deformarea unui element elastic. dintre metodele cunoscute de măsurare a presiunii. Acestea se împart după traductorul utilizat în: rezistive. aparatele care mãsoarã presiuni mai mari decât presiunea atmosfericã se numesc manometre iar cele care mãsoarã presiuni mai mici decât presiunea atmosfericã se numesc vacuumetre.  efectul piezoelectric. din care cauză sunt cele mai utilizate în tehnicile moderne de măsurare. precizie ridicatã. dispozitivelor şi instalaţiilor.  modificarea rezistenţei electrice a unui traductor tensometric. . Principiul de funcţionare al acestor tipuri de manometre constã ĩn acţiunea presiunii care urmeazã a fi mãsuratã asupra unor membrane elastice. respectiv manometre cu traductoare piezoelectrice sau rezistive.• aparate care mãsoarã presiunea relativã pr faţã de presiunea atmosfericã. înregistrare şi transmitere la distanţã precum şi construcţiei simple şi robusteţii aparatelor. cu elemente elastice de tipul tuburilor Bourdon sau cu cilindri gofraţi. posibilitatea adaptãrii dispozitivelor de semnalizare. capacitive.2. Presiunea mãsuratã cu ajutorul manometrelor se numeşte presiune manometricã sau suprapresiune iar cea mãsuratã cu ajutorul vacuumetrelor se numeşte presiune vacuumetricã sau depresiune. Manometre de presiune cu elemente elastice Aceste tipuri de aparate sunt cel mai frecvent utilizate datoritã urmãtoarelor avantaje: obţinerea directã a valorii mãsurate.

Deformarea elasticã a elementului este proporţionalã cu presiunea de mãsurat. În cazul aparatelor care mãsoarã presiunile unor lichide acide sau corozive. monovacuumetre şi manometre diferenţiale. prafului. aceste aparate sunt protejate din construcţie împotriva apei.  erori de încadrare a limitei superioare a mãsurãrii sub limita de proporţionalitate a materialului din care este alcãtuit elementul elastic.  eroarea de citire a indicaţiilor. Aparatele de acest tip sunt folosite ca manometre. Cr. cu membranã. Ti. Manometre cu elemente mecanoelastice Traductorul care compune aceste tipuri de elemente poate fi de forme diferite. cu tub elicoidal. Elementul elastic este cel care dã şi denumirea aparatului pentru mãsurat presiunea (ex: cu tub Bourdon. aliaje cupru-nichel şi oţeluri inoxidabile aliate cu Ni.1. a mediilor explozive etc. 6. Mo. . pãrţile sau piesele aparatelor care vin în contact cu lichidele trebuie construite din materiale care sã nu interacţioneze din punct de vedere chimic cu acestea. bronz fosforos. iar pentru condiţii de şocuri de orice naturã se construiesc aparate speciale. Materialele folosite pentru elementele elastice sunt aliaje te tipul cupru-beriliu.). Aparatele de construcţie obişnuitã pot fi folosite în condiţii de vibraţii care nu depãşesc valorile vibraţiilor din halele de producţie. Eroarea de mãsurare este determinatã de modul în care se comportã elementul elastic şi la aceste tipuri de aparate erorile sunt:  eroarea de liniaritate a caracteristicii presiune-deformaţie. În mod obişnuit. vacuumetre. cu silfon etc. a umiditãţii. De la acest traductor deformaţia se transmite prin intermediul unui mecanism la un ac indicator care la rândul lui traduce informaţia direct în unitãţi de presiune.2.

g – cu tub rãsucit.cu tijã ĩn formã de tub. f – cu tub spiralat elicoidal. Pentru obţinerea unor deplasãri liniare sau unghiulare mari se utilizeazã silfonul. c .1 Traductoare mecanoelastice: a . acestea lipindu-se pe lama elasticã sau pe tub pentru a mãsura deformarea acestora. 6.1 sunt cu elemente mecanoelastice folosite pentru construcţia diferitelor aparate. tubul Bourdon sau tuburile rãsucite.h a b c d e f g h i Fig. Transmiterea presiunii şi transformarea ei în indicaţie pe cadranul aparatului se face cu ajutorul unui mecanism cu roti dinţate la acul indicator. Ĩn cazul traductoarelor b şi c acestea se combinã cu traductoare tensometrice. Membranele sunt plãci metalice subţiri cu feţe plane sau . Aparatele cu membranã (fig.1 a) sunt alcãtuite dintr-o membranã elasticã amplasatã într-o camerã de presiune. ĩn care se introduce fluidul a cãrui presiune se mãsoarã. care se deplaseazã într-o mişcare de rotaţie indicând deplasarea pe un cadran gradat în unitãţi de presiune.6.cu membranã gofratã (cu capsulã). h. e – cu tub Bourdon.cu membrane planã. b . d – cu silfon.i – cu tuburi elastice de formã specialã Traductoarele din figura 6.

care sub acţiunea presiunii introduse în aceasta se va deforma iar deformaţia va fi transmisã unui mecanism prezentat în figura 6. Aceste aparate se utilizeazã de obicei cu dispozitive de înregistrare automatã sau de reglare automatã. aparatele cu membranã prezintã o sensibilitate scãzutã.ondulate concentric confecţionate din aliaje metalice de tipul bronzului fosforos sau bronzului cu beriliu care sub acţiunea presiunii se deformeazã iar centrul membranei se va deplasa şi va transmite mişcarea la mecanismul amplificator.1 e) se folosesc la mãsurarea presiunii atât pentru lichide cât şi pentru gaze. Deoarece deformaţia membranei sub acţiunea presiunii este micã. Materialele folosite la construcţia elementului elastic sunt aceleaşi cu cele prezentate anterior.1 b) sunt alcãtuite din douã membrane lipite pe contur ce formeazã o capsulã.1 d) sunt de construcţie asemãnãtoare cu celelalte manometre dar diferenţa o face elementul elastic care se numeşte silfon.6.. Uneori. pentru mãrirea domeniului de mãsurare.4x106 N/m2.. 6. Domeniul de mãsurare al acestor tipuri de aparate este cuprins între 102.50x103 N/m2). Aparatele cu capsulã (fig. domeniul de mãsurã fiind destul de larg (50. Aparatele pentru gaze au prevãzutã în peretele carcasei o fereastrã pentru expansiunea gazelor în cazul apariţiei unei suprapresiuni.. Elementul elastic al acestor aparate este un tub curbat de secţiune ovalã.2 Funcţionarea manometrelor cu elemente elastice . Presiunea asupra silfonului poate acţiona atât din interior cât şi din exterior.. Carcasa acestor aparate este vopsitã în culori convenţionale specifice gazului a cãrui presiune se mãsoarã.6. Silfonul este un tub cu pereţi ondulaţi ale cãrui variaţii de lungime sub efectul presiunii sunt transformate cu ajutorul unui mecanism în deplasãri circulare ale unui ac indicator. Aparatele cu silfon (fig 6. Utilizarea lor se face în medii agresive sau de vâscozitate mare.6x103 N/m2. în interiorul burdufului se monteazã un arc spiral.. care se deformeazã atât în Fig. Aparatele cu tub Bourdon (fig 6.. domeniul de mãsurare fiind situat între 103.

Grosimea foiţei este mică (0.cu montaj la 900.012 mm) din aliaj Ni-Cr sau constantan şi se lipeşte pe un suport de hârtie. Principiul de funcţionare al acestor manometre este urmãtorul: presiunea care urmeazã a se mãsura acţioneazã asupra unor membrane elastice. La aparatele cu tub spiral (fig. 6. Ĩn funcţie de presiunea p introdusã ĩn elementele elastice. g). b –pelicular montat suprapus. 6. fiind convertitã ĩn forţã sau tensiune mecanicã (fig. de mãrimea razei de curburã a tubului.2) care poate fi mãsuratã cu traductoare de tipul celor prezentate ĩn figura 6.d. se produce o deformare a acestora proporţionalã cu presiunea care este materializatã de deplasarea xe.3. Deformaţiile deschiderii sunt transmise printr-un mecanism cu roţi dintate la acul indicator care transformã mişcarea de rotaţie în unitãţi de presiune. În figura 6.6. Sensibilitatea aparatelor cu tub depinde de forma secţiunii tubului.3 Tipuri de traductoare tensometrice: a – pelicular.1 f.2.spiral . e . după care este protejată cu un strat protector de cerneală rezistentă la acizi. bachelită sau epoxidic.c . Acestea sunt imprimate din foiţă metalică având elementul sensibil sub forma unui grătar plan. Câteva exemple de funcţionare ale acestora sunt prezentate ĩn figura 6.001…0.cu montaj la 1200. de grosimea pereţilor şi de materialul din care este confecţionat tubul.3 sunt prezentate câteva traductoare tensometrice cu folie. Fig. deplasarea capãtului liber este mai mare pentru aceeaşi temperaturã şi din aceastã cauzã se preferã în cazul în care mãsurarea este însoţitã de înregistrare.secţiune cât şi în deschidere.

5 Manometru cu burdufuri cu indicare directã a diferenţei de presiune a r s t m Fig.6 se prezintã un manometru cu membrane precum şi mecanismul alcãtuit din roatã dinţatã-sector dinţat care pune în mişcare de rotaţie acul indicator. r – roatã dinţatã. În figura 6.4) acţionează asupra lamei elastice 3 pe care se găsesc aplicate cele patru traductoare (câte două pe fiecare faţă). În figura 6.În cazul în care este necesar să se măsoare diferenţa de presiune a fluidului în două instalaţii diferite se utilizează manometre cu burdufuri (siflon).6 Manometru cu membrane: elemente constructive: m – membrane.7 Punte pentru mãsurarea presiunilor .6.4 Manometru cu burdufuri Fig. t. a – ac indicator Fig. s – sector dinţat. 6. 6. 6.tijã. Deformaţia lamelei se datorează diferenţei de presiune ∆p = p1 – p2 a fluidului care pătrunde în interiorul celor două burdufuri. 6. Capetele închise ale celor două tuburi silfon 1 şi 2 (fig. 3 1 2 Fig.5 se prezintã cinematic modul de indicare al presiunii unui manometru cu burdufuri.

8 Manometru cu membranã elasticã şi traductor inductiv 1 2 L2 totodatã şi inductanţele L1 şi L2 ale bobinelor diferenţiale care sunt conectate la o punte de mãsurare. Manometre cu traductor inductiv Un alt tip ĩl reprezintã manometrele cu membranã elasticã şi traductor inductiv prezentat ĩn figura 6. 6. Sub presiunea fluidului se produce deplasarea deformarea miezului membranei 2 modificându-se P Fig. care sunt plasate ĩn capsule identice. Asupra firului de mãsurã acţioneazã un gaz a cãrui presiune trebuie determinatã (p). Manometre tensometrice Manometrele tensometrice sunt un tip de aparate mult utilizate în cercetările Fig. la măsurare trebuie avută în vedere şi compresibilitatea fluidului ce influenţează asupra răspunsului semnalului.150 daN/cm2.8. cu condiţia ca temperatura fluidului de lucru sã nu depãşeascã 120 0C.6.4.9 Manometru tensometric rezistiv . Ca observaţie generală la toate manometrele care au element elastic tubular. Un fir considerat de referinţã este ĩnconjurat de un gaz la presiunea p0 cunoscutã.Puntea din figura 6. Membrana elasticã 1 este legatã de miezul 2 al bobinei 1 şi L1 traductorului. acesta putându-se grada direct ĩn unitãţi de presiune.3. Semnalul mãsurat pe braţele punţii şi convertit reprezintã presiunea de acţionare. de aceea toate manometrele trebuie etalonate static şi după caz dinamic.6.7 prezintã douã braţe care sunt construite din fire de platinã identice. Dezechilibrul punţii este pus ĩn evidenţã de indicatorul I.. Domeniul de mãsurã al presiunilor cu acest aparat este 0. 6. ceea ce în unele cercetări în regim dinamic creează erori relativi mari. ĩncãlzite de acelaşi curent..

astfel încât determinarea presiunii se face direct pe baza deformaţiilor membranei. Porţiunea cu traductoare este protejată printr-un tub de protecţie 2 prevăzut cu orificiu pentru scoaterea firelor de legătură a captorilor la puntea electrică. şi cu o porţiune elastică sub forma unui cilindru cu pereţi subţiri pe care se montează traductoarele T1 şi T3. Elementul elastic cu membranã circularã încastratã pe circumferinţa supusã acţiunii presiunii de mãsurat prezintã avantajul amplasãrii traductoarelor direct pe membranã. astfel încât determinarea presiunii se face direct pe baza deformaţiilor diafragmei prin etalonarea captorului. amplasarea traductoarelor şi conectarea lor în punte (b) . având o porţiune masivă în care nu apar deformaţii şi pe care se aplică traductoarele T2c şi T4c pentru compensarea influenţei rezistenţei traductoarelor active datorată variaţiilor de temperatură. În figura 6.10 Manometru cu membrană Fig. Manometrul este construit dintr-un corp monobloc 1 prevăzut la partea inferioară cu o porţiune filetată pentru montare. pe pereţii lui.10 este prezentatã amplasarea traductoarelor pe membranã iar în figura 6.11 Distribuţia eforturilor unitare la deformarea membranei (a). 6. La partea superioară tubul este închis. precum şi faptul că la membrane foarte subţiri (necesare la Fig.11 se prezintă distribuţia eforturilor unitare radiale σr şi a celor tangenţiale σt pe faţa membranei opusă aceleia pe care acţionează presiunea. În figura 6.9 este prezentat un manometru cu traductoare tensometrice rezistive şi cu element elastic sub forma unui tub cilindric astupat la un capăt. Determinarea presiunii din interiorul unui element al instalaţiilor se poate realiza măsurând deformaţiile care apar în exteriorul acestuia.experimentale din tehnică datorită construcţiei simple şi posibilitatea aplicării foarte uşoare în instalaţii. pe suprafaţa opusã celei pe care acţioneazã presiunea. Dezavantajele acestor manometre sunt date de dimensiunile membranei (care nu poate fi prea micã). 6.

6. care are o membrană dar pe care nu se aplică direct traductoarele. Manometrele inductive sunt construite în general cu membrană.6. deci deplasarea acestuia ca urmare a deformării membranei sub acţiunea presiunii fluidului creează Fig.12).12 Manometru cu membrană şi lamă elastică cu traductoare prezintă o elasticitate foarte mare şi nu influenţează liniaritatea captorului.12 este prezentată schiţa manometrului cu piston. În figura 6. În figura 6.13 Manometru cu piston Fig.sensibilităţi mari) prezenţa traductoarelor poate modifica caracteristicile elastice ale membranei. Fig. iar deformaţia acesteia transformându-se în deplasarea miezului sau a armăturii unui traductor inductiv care provoacă variaţia reluctanţei circuitului magnetic şi respectiv a inductanţei bobinei. Tot din cadrul manometrelor cu membrană se folosesc acele la care deformaţia membranei 1 este transmisă unui element elastic (de exemplu o lamă încastrată 2) pe care se aplică patru traductoare tensometrice rezistive care pot fi de dimensiuni mai mari decât traductoarele care se aplică direct pe membrană (fig. De asemenea liniaritatea captorului este satisfãcãtoare numai în anumite limite.13 este prezentat un manometru inductiv la care membrana este solidară cu miezul unui traductor diferenţial.6.6. Membrana 1 este pusã în legaturã (cu ajutorul unui ansamblu de piese) cu lamela elasticã 2 pe care se aplicã patru traductoare tensometrice rezistive douã pe o faţã a lamelei iar ultimele douã pe cealaltã faţã a lamelei în scopul mãririi sensibilitãţii şi compensãrii semnalelor datorate variaţiei de temperaturã. În acest caz membrana are rol de etanşare.14 Manometru piezoelectric .

de unde prin tija 2 şi membrana 3 a bucşei de protecţie se aplică coloanei de elemente piezoelectrice 4. Existenţa mai multor cristale care sunt legate electric în paralel face ca traductorul să aibă o capacitate proprie mare. Presiunea fluidului de lucru (fig. turmalinã. atunci diferenţa de potenţial la bornele lui este egalã cu sarcina electricã produsã care raportatã la capacitatea totalã dintre electrozi nu va indica nimic. 6. La capetele coloanelor se prevăd discuri izolatoare.modificarea inductanţei celor două bobine montate în braţele adiacente ale unei punţi electrice. Traductoare de presiune cu coloanã de lichid Se realizeazã ĩn douã tipuri constructive: manometre diferenţiale şi manometre cu balanţã inelarã. Presiunea de mãsurat se „pune în legãturã” cu unul din capetele tubului. Presiunile măsurate de captorul prezentat sunt cuprinse în domeniul 0…150 daN/cm2.14) este transmisă membranei 1 care este suficient de flexibilă. Manometre cu traductor de presiune piezoelectric Acestea sunt caracterizate de faptul că au o bună stabilitate. 6. Dacã în paralel pe traductor nu s-ar conecta nici o rezistenţã. 6. sare Seignette sau titanat de bariu (ultimele până la fluide ce nu depăşesc 120 0C). celãlalt capãt rãmânând în legãturã cu presiunea atmosfericã. Cea mai mare dintre . adicã cuarţul îşi pierde proprietãţile piezoelectrice la aceastã temperaturã. nu depind de temperatură chiar şi la utilizări de sute de grade Celsius. Membrana 3 serveşte pentru aplicarea unei precomprimări iniţiale a elementelor piezoelectrice. proprietãţi izolante ridicate şi independenţa în limite largi raportatã la variaţia temperaturii. Avantajul principal al acestor tipuri de manometre îl constituie liniaritatea mai bunã decât a manometrelor cu membranã.6. În general se utilizeazã cuarţul care îmbinã proprietãţi piezoelectrice bune cu o rezistenţã mecanicã mare.5. Manometrele piezoelectrice prezintã o problemã legatã de principiul de funcţionare a lor: sarcina electricã care apare la electrozi este proporţionalã cu forţa aplicatã. Constanta piezoelectricã k a cuarţului este practic independentã de temperaturã pe intervalul 0…500 0C. Elementul piezoelectric folosit este cristalul de cuarţ. Cu acest tip de aparate se poate mãsura atât suprapresiunea cât şi depresiunea. lucru care se datoreazã încãrcãrii rezistive datorate rezistenţei de intrare în circuitul de mãsurã. însã aceastã proprietate se anuleazã la temperatura de 570 0C.

(6.1 se foloseşte pentru a determina presiunea manometricã P ştiind presiunea atmosfericã Patm . b – folosit ca vacuumetru h b . mercur. benzen.6.presiuni împinge lichidul în tub în celalatã ramurã. Sensibilitatea acestor aparate este invers proporţionalã cu greutatea specificã a lichidului manometric.3) ĩn care P – reprezintã presiunea absolutã. Patm P P Patm h a Fig. denivelarea produsã în tub va fi cu atât mai mare cu cât densitatea lichidului este mai micã.1) Relaţia 6. Pentru aceeaşi presiune. (6.15) şi mãsoarã presiunea p ĩn funcţie de presiunea atmosfericã şi diferenţa de nivel h dintre cele douã coloane de lichid pe baza relaţiei: P = Patm + ρ ⋅ g ⋅ h . Pr – reprezintã presiunea relativã (ρ∙g∙h).15 Manometru diferenţial: a – folosit ca manometru. toluen.2) Relaţia generalã pentru determinarea presiunii absolute este: P = Patm ± Pr . Ĩn cazul ĩn care presiunea atmosfericã este mai mare decât presiunea P. atunci aceasta se numeşte presiune vacuumetricã şi se calculeazã cu relaţia: Pvac = Patm − ρ ⋅ g ⋅ h . alcool etilic. diferenţa de nivel apãrutã între cele douã ramuri fiind direct proporţionalã cu diferenţa dintre cele douã presiuni.6. Manometrul diferenţial este alcãtuit dintr-un tub ĩn formã de U (fig. Ca lichide manometrice aceste tipuri de aparate folosesc apã. (6. De obicei valoarea presiunii este exprimatã direct în unitãţi de mãsurã datoritã scãrii gradate amplasate lângã tubul manometric.

2500 mm col. iar în cazuri speciale (pentru gaz metan la instalaţiile de gaz sau pentru laboratoare) se pot construi pânã la înãlţimi de 3 m. Pentru mãsurarea micropresiunilor de ordinul milimetrilor coloanã de apã se folosesc aparate cu rezervor şi cu tub înclinat faţã de orizontalã cu un unghi minim de 150. înclinare care poate fi fixã sau variabilã.H2O iar cele umplute cu mercur au scãrile de la 0. Erorile aparatelor pentru mãsurat presiunea cu lichid manometric depind mai puţin de calitatea execuţiei aparatului şi mai mult de erorile de citire. 6.5. 6. domeniile de mãsurare ale acestor aparate este cuprins între 100. Ĩn condiţii de echilibru (p 1 = p2) nivelul lichidului din cele douã camere este acelaşi. Manometrele diferenţiale cu balanţã inelarã folosesc ca lichide de lucru apã şi ulei având scãrile 0. G – greutatea sistemului mobil. cele douã coloane diferã şi sistemul ĩşi modificã echilibrul. Fig... R – raza medie a tubului.1. Manometrele cu balanţã inelarã conţin un lichid introdus ĩntr-un inel circular (fig. b .. despãrţit de un perete ĩn douã camere A şi B. r – distanţa dintre centrul de greutate al sistemului şi articulatie. Scara aparatului se gradeazã în mm col.Constructiv tuburile se construiesc pânã la o înãlţime de circa 2 m.p2: ϕ = arcsin SR ( p1 − p 2 ) . Gr (6. Limita inferioarã de mãsurare pentru acest tip de aparate este 100 mm H2O deoarece sub aceastã limitã erorile relative de mãsurare cresc foarte mult..16).5% din limita superioarã a domeniului de mãsurare... Când p1 > p2..4) unde: S – aria transversalã a tubului inelar. Erorile de citire sunt cauzate în mare parte de capilaritatea lichidului manometric care este produsã de forţele de tensiune superficialã formând meniscuri convexe (orientate înspre interiorul lichidelor) sau concave (orientate înspre exteriorul lichidelor).200 N/m2 iar erorile de mãsurare variazã între 0..dezechilibrat rotindu-se cu un unghi ϕ proporţional cu diferenţa de presiune p1 . Hg.250 mm col.25 pânã la 0.16 Manometru diferenţial cu balanţã inelarã: a – la echilibru..400 pânã la 0.... H2O. Aceste erori se eliminã .

Totodatã fenomenele de capilaritate se reduc prin folosirea de tuburi cu diametre mai mari de 5 mm. Debitul de masă Qm se exprimă prin relaţia: Qm = dm/dt = d(ρV)/dt = ρ∙Qv (7. 7.2) în care ρ reprezintã densitatea fluidului. l/s. Debitul reprezintă cantitatea de fluid care trece prin secţiunea unei conducte în unitatea de timp şi se exprimă în cantităţi de volum (debitul volumic) sau unităţi de masă (debitul de masă). aburul. Ĩn general agenţii cei mai importanţi sunt: apa.INSTRUMENTE ŞI APARATE DE MÃSURARE A DEBITELOR 7. t/h. Temperatura la care se face citirea este un alt factor generator de erori deoarece tubul se dilatã diferit de lichidul manometric (datorate densitãţilor diferite) ceea ce face ca precizia citirii sã scadã.1 şi 7. Alte unitãţi de mãsurã folosite la exprimarea debitului de masã sunt: kg/h. Din formulele 7. Alte unitãţi de mãsurã folosite la exprimarea debitului de volum sunt: m3/h. t/s. l/h. Pentru evitarea acestori tipuri de erori se fac corecţii tot cu ajutorul tabelelor. V reprezintã volumul. . Debitul de volum Qv se defineşte prin relaţia: Qv =dV/dt = d(Av)/dt= Av (7. Generalitãţi Ĩn instalaţiile utilizate ĩn industria alimentarã unul din punctele esenţiale necesare menţinerii procesului tehnologic sub control ĩl reprezintã determinarea ĩn orice moment a debitelor agenţilor şi materiilor prime care intervin.2 rezultă că măsurarea debitului de volum se reduce la măsurarea vitezei de curgere v a fluidului printr-o secţiune cunoscută.1) în care A reprezintă secţiunea conductei iar v viteza de curgere a fluidului.1.prin aplicarea de corecţii care se gãsesc în tabele. [m3/s]. aerul etc. în timp ce [kg/s].

metoda rezistenţei opuse de un corp la înaintarea fluidului. Debitmetre cu dispozitive de strangulare Metodele de măsurare a debitului pot fi perturbatoare sau neperturbatoare. 7. Aceste metode se bazeazã pe: determinarea presiunii diferenţiale. pentru fluide corozive. metoda centrifugalã. diafragme) sau luarea de energie de la fluid pentru mişcarea unor organe de măsură (turbine sau plutitoare). acide sau neutre. Aparatele care se folosesc pentru măsurarea debitelor se numesc debitmetre. metoda câmpului de viteze.). Metodele perturbatoare sunt acele metode care modifică regimul de curgere a fluidului deformându-i traiectoria particulelor acestuia şi constau în utilizarea unor obstacole (tub Venturi. mod de utilizare a rezultatului măsurării. determinarea vitezei medii de deplasare. care depinde de temperatură. Viteza de curgere a fluidului se determină indirect prin convertirea acesteia într-o altă mărime electrică sau neelectrică (presiune. etc. întreţinerea acestora etc.2. Pentru măsurarea debitelor s-au pus la punct mai multe metode care sunt acoperitoare pentru o gamă largă de situaţii: lichide sau gaze. debite mai mari sau mai mici. determinarea presiunii dinamice. Metoda care se aplică este metoda reducerii secţiunii ce are ca scop măsurarea debitului fluidului prin crearea .2. Metodele folosite sunt: metoda volumetricã. domeniu de măsurare. inducţia electromagneticã. stabilitate pe termen lung) precum şi de condiţiile concrete de măsurare (natura fluidului. metoda micşorãrii locale a secţiunii de curgere. metoda gravimetricã. Alegerea metodei de măsurare şi respectiv a traductorului adecvat unei anumite situaţii depinde de performanţele dorite (precizie. propagarea ultrasunetelor în fluid şi efecte calorice asupra fluidului.măsurarea debitului de masă implică şi cunoaşterea densităţii fluidului.1. radioactive. Debitmetre cu diafragmã: au ca principiu de funcţionare reducerea secţiunii de curgere a fluidului cu ajutorul unui element denumit diafragmă. forţă). Metodele neperturbatoare nu preiau energie de la fluid şi pot fi cu inducţie cu ultrasunete. posibilitatea amplasării traductoarelor. metoda electromagneticã şi metoda injectãrii sau diluţiei. 7.

unei diferenţe de presiune înainte şi după diafragmă. În figura 7.1 este prezentată amplasarea unei diafragme în secţiunea transversală a unei conducte, care va avea ca efect variaţia presiunii de la p1 la p2, debitul volumetric fiind exprimat de relaţia:

Qv = α ⋅ A

2k p1 ⋅ k − 1 ρ1

(

p2 k p ) −( 2) k p1 p1 2 = α ⋅ε ⋅ A ( p1 − p2 ); 2 ρ1 4 p2 k 1− β ( ) p1

2

k +1

(7.3) unde α - este coeficientul de debit, A – aria secţiunii geometrice minime, β = d/D raportul diametrelo, ε - coeficientul de detentă. În mod experimental s-a dovedit că α depinde de factorii constructivi şi de cifra Re caracteristică regimului de curgere. Diafragma reprezintã o rezistenţã localã creatã în interiorul unei conducte putând avea formã circularã sau fiind un segment de grosime micã care are rolul de a creea o pierdere de presiune localã. Construcţia prizelor de diafragmei este precum şi modul de realizare a măsurare standardizată, iar coeficientul de debit de poate determina uşor din tabele cu o bună precizie, Fig.7.1 Măsurarea debitului cu ajutorul diafragmei evitându-se etalonarea. 7.2.2. Debitmetre cu ajutaje şi cu tuburi Venturi Tot ca dispozitive de strangulare pentru măsurarea debitelor se mai folosesc ajutaje şi tuburi Venturi care au forme şi dimensiuni standardizate. Acestea sunt prezentate în figura 7.2.

a)

b)

Fig.7.2 Dispozitive de mãsurare a debitelor: a – ajutaj; b- tub Venturi Ajutajele sunt dispozitive de reducere localã a secţiunii de curgere a fluidului prin conducta sub presiune, fiind conceput ca un orficiu circular axial. Mãsurând cãderea de presiune în amonte şi în aval se deduce valoarea debitului. Tubul Venturi este tot un dispozitiv de reducere a secţiunii de curgere ca şi în cazul diafragmei cu deosebirea cã acesta are o formã convergent-divergentã, între cele douã porţiuni existând o porţiune cilindricã scurtã numitã gâtuire. Cele douã porţiuni au rolul de a face trecerea lentã la dimensiunile normale ale conductei, mãsurarea fãcându-se între diametrul normal şi diametrul minim. Prin ajutajele comparaţie, diafragmele, şi tuburile Venturi sunt

caracterizate prin pierderi remanente de presiune cu mult mai mici, însă au coeficienţii de debit mult mai mari (fig.7.3).

Fig.7.3 Diagramă a pierderilor de presiune: 1- diafragmă; 2- ajutaj; 3- tub Venturi

7.3. Debitmetre fãrã dispozitive de strangulare

Aceste tipuri de aparate prezintă particularitatea că pentru măsurarea debitului nu se modifică secţiunea de curgere a vânei de fluid. 7.3.1. Debitmetre de tip rotametric Rotametrele (fig.7.4) sunt debitmetre cu secţiune variabilă de curgere şi diferenţă constantă de presiune, funcţionând pe baza principiului rezistenţei opuse de un corp la înaintarea fluidului folosite la determinarea debitului lichidelor, gazelor şi în unele situaţii a aburului. Pentru determinarea debitului se foloseşte proporţionalitatea care existã între debitul trecut printr-un tub şi mãrimea deplasãrii unui corp de dimensiuni calculate. Fig.7.4 Rotametru: 1-plutitor

Constructiv, rotametrele pot fi de mai multe feluri: rotametru cu corp liber (fig.7.4), rotametru cu corp ghidat (care se deosebeşte de primul tip prin faptul cã plutitorul din interiorul corpului nu mai este liber, el deplasându-se solidar cu o tijã al cãrei capãt liber indicã valoarea debitului) şi rotametru cu corp articulat (la care corpul a cãrui poziţie indicã debitul este articulat şi solidar cu o tijã al cãrei capãt liber indicã debitul pe o scarã gradatã). În cazul rotametrului cu corp liber, debitul este determinat de poziţia de echilibru a unui plutitor (1) în interiorul unui tub de sticlă prin care curge fluidul. Considerând curgerea fluidului în jurul plutitorului, echilibrul plutitorului se stabileşte între următoarele forţe: pe verticală de sus în jos acţionează forţa de greutate a plutitorului Gp = ρp ·g·Vp şi forţa de contrapresiune a curentului Fp=Af ·p2; de jos în sus acţionează forţa de presiune a curentului F’p=Af·p1 şi forţa de frecare dintre curentul de fluid şi plutitor Ff =k·w” ·Al; notaţiile din relaţiile anterioare sunt: p1 şi p2 - presiunile fluidului sub plutitor şi deasupra lui; Af şi Al reprezintă ariile suprafeţelor frontală şi laterală a plutitorului; w viteza medie de curgere prin secţiunea inelară formată, k coeficient de rezistenţă, ρp – este densitatea materialului din care este alcătuit plutitorul iar Vp – volumul plutitorului. În baza ecuaţiilor de echilibru a forţelor, de continuitate şi a ecuaţiei lui Bernoulli şi ţinând seama că diferenţa de presiune p1-p2 este constantă, se obţine expresia debitului:

Q=α1·K·A(h), (7.4) cu notaţiile:
α1 = α
g (V p ρ p − A f l p ) − F f − Fd g ⋅V p ( ρ p − ρ) ,

(7.5)
K= 2 gV p ( ρ p − ρ) ,

ρ ⋅ Af

(7.6) în care ρ - densitatea fluidului, α - coeficient de debit, l – lungimea plutitorului, Fd – forţa corespunzătoare presiunii dinamice pe plutitor, A – aria secţiunii efective de curgere pe lângă plutitor, care este în funcţie de înălţimea h de ridicare a plutitorului. Produsul α1·K este constant pentru un anumit fluid, la valori ale cifrei Re suficient de mari. Profilând tubul astfel încât secţiunea A să varieze liniar cu înălţimea h, se poate obţine o relaţie liniară între debitul Q şi înălţimea de ridicare a plutitorului. Aparatul se etalonează separat pentru fiecare tip de fluid, iar intervalul de măsurare este de circa 10 la 1 cu o eroare de măsurare de 1…2 % la început de scară şi 0,5…0,9 % la sfârşit de scară. Aparatele de acest tip sunt caracterizate de o construcţie simplã, deservire uşoarã şi o pierdere de presiune de lucru în aparat neglijabilã, eroarea de mãsurare fiind constantã. Ca dezavantaj se poate indica fragilitatea datoritã folosirii tubului de sticlã, de unde şi limitarea acestora ca folosinţã din punct de vedere al presiunii, debitului şi temperaturilor de lucru. 7.3.2. Debitmetrele de tip electromagnetic Debitmetrele de tip electromagnetic fac parte din categoria debitmetrelor neperturbatoare cu inducţie, având următorul principiu de funcţionare: într-un lichid conductor care curge printr-un câmp magnetic se induce o tensiune electromotoare U, după ecuaţia generală: U =B·D·w·10-8 , (7.7) [V]

7.în care B – este inducţia magnetică.7.3. Aceşti doi senzori senzorii transmit transmit şi şi receptioneazã recepţioneazã pulsaţii simultan Fig. Mãsurarea se face prin intermediul a doi senzori care sunt montaţi în portiunea de conductã în care se mãsoarã debitul (fig. Dacã debitul este zero.7.7. care este limitată la partea din curent interioară câmpului magnetic. 7. Se foloseşte mai mult în instalaţiile de reglare automată a debitelor materiilor prime lichide din cadrul proceselor tehnologice. graţie căruia semnalul de ieşire devine independent faţă de micile variaţii ale densităţii fluxului magnetic. având o vitezã de rãspuns foarte mare. Răspunsul în timp al instrumentului este limitat de frecvenţa câmpului. rezultând distribuţia de potenţial din fig.5 Debitmetrul electromagnetic alternativ.6 Debitmetru ultrasonic ultrasonice.6). magnetic este în general Fig. rezultând un semnal de ieşire Debitul volumetric măsurat este independent de vâscozitatea şi densitatea lichidului. Ionii pozitivi şi negativi formaţi sunt deplasaţi spre părţile opuse ale jetului.3. 7. Instalaţia electrică a debitmetrului electromagnetic este prevăzută în general cu un servosistem cu reacţie.5. cu doi electrozi plasaţi la nivelul peretelui în zona unde diferenţa de potenţial este maximă. Câmpul alternativ. Debitmetre ultrasonice sunt aparate care funcţioneazã pe baza diferenţei dintre viteza de propagare a oscilaţiilor ultrasonore în direcţia curgerii fluidului şi în direcţie opusã. iar pentru distribuţia vitezelor pe secţiune se impune condiţia ca aceasta să fie simetrică. D – lungimea conductorului proporţională în acest caz cu diametrul conductei. amândoi . w – viteza conductorului proporţională cu viteza medie de curgere (fig. Debitmetrele construite pe acest principiu au o conductă dintr-un material neconductor şi nemagnetic.5).

5% din valoarea maximã a scãrii.pulsaţii. fiind independent de temperaturã. 7. Construcţia acestor debitmetre este foarte simplã. 7. semnalul înregistrat va fi decalat cu o valoare proporţionalã cu viteza de curgere şi implicit cu debitul de fluid. mod de utilizare îndelungat. modulate. Acest tip de aparat este utilizat la fluide cu agresivitate mãritã sau fluide cu presiune ridicatã. la trecerea prin camera de ionizare a gazului al cãrui debit urmeazã a fi determinat. Pentru reducerea la minimum a pierderilor (în lagăre) se realizează pentru un fluid de o anumită vâscozitate. având o eroare de mãsurare de 3. o dependenţă liniară K a debitului Q faţă de viteza de rotaţie n : .turbină axială). Funcţionarea lor se bazează pe relaţia liniară care există între viteza de deplasare a unui fluid şi turaţia unei turbine cu palete care poate avea axul orientat fie perpendicular pe direcţia de curgere a fluidului (fig. În cazul unei ionizãri continue. indiferent de materialul din care este confecţionatã conducta. Se poate folosi pentru conducte având diametrul cuprins între 15. conductivitate sau vâscozitate.4000 mm.. Debitmetrele cu ionizare funcţioneazã pe baza ionizãrii fluidului prin diferite mijloace (ex..7.4. se determinã viteza fluidului. ceea ce produce o scãdere a curentului de ionizare proporţionalã cu mãrimea vitezei gazului.. Dacã fluidul curge prin secţiunea conductei.Debitmetrele cu turbină (contoare) se utilizează în general pentru fluide necorozive deoarece implică mişcarea unor piese metalice în mediul respectiv.7 a – turbină tangenţială) sau cu axul orientat pe direcţia de curgere a fluidului (fig.. sunt utilizate în special la mãsurarea debitelor gazelor şi mai rar a lichidelor.3. Un alt avantaj al acestor aparate îl constituie faptul ca nu conţin elemente în mişcare. nu sunt pierderi de presiune. Mãsurând timpul mediu de parcurgere a unei distanţe de cãtre aceste pachete de ioni prin frecvenţa impulsurilor produse într-un detector. cu ajutorul izotopilor radioactivi). în interiorul conductei se formeazã pachete de ioni care se deplaseazã antrenate de gaz prin conductã. presiune.7 b . În cazul unei ionizãri periodice. o parte din ioni sunt antrenaţi de gaz afarã din camerã. Mecanismul de transmitere din interiorul aparatului are rolul de a prelua mişcarea de rotaţie şi de a transmite dispozitivului integrator format dintr-un cadran cu ace indicatoare care totalizeazã lichidul trecut prin aparat.5.3.7.

3. acţiunea presiunii gazului asupra unui rotor axial cu palete produce o mişcare de rotaţie a acestuia cu o turaţie proporţionalã cu viteza fluidului. . Viteza de rotaţie se poate măsura precis prin metoda reluctanţei variabile. Fig. Sunt folosite în ventilaţie pentru a mãsura direct viteza efectivã de deplasare a curentului în limite de 5.6.50 m/s.8) pe o gamă de debite suficient de mare..7. Debitul se calculeazã cu relaţia: Q = vmed ∙S.. (7. b – cu turbină axială 7. anemometrele sunt aparate simple cu care se poate mãsura debitul şi viteza gazelor lipsite de impuritãţi.50 m/s şi indirect debitul. Rotorul se confecţioneazã în douã feluri: cu aripioare pentru viteze a curentului de pânã la 15 m/s şi cu cupe pentru viteze cuprinse între 15. temperatura de lucru fiind sub 120 0C. Din punct de vedere constructiv. sau cu ajutorul traductoarelor electrice cu impulsuri (electromagnetice. în planul roţii..Q = K·n.7 Debitmetre cu turbină: a – cu turbină radială.. (7. Viteza medie de deplasare a curentului de gaz se considerã ca fiind raportul dintre distanţa parcursã de rotor datã de un integrator şi de timpul în care s-a parcurs acestã distanţã.9) unde vmed reprezintã viteza medie a fluidului iar S secţiunea de trecere a gazului. Anemometrele: sunt aparate care mãsoarã debitul gazelor având o construcţie asemãnãtoare cu debitmetrele cu turbinã axialã. folosind un magnet permanent fixat în roata turbinei şi un traductor de tip inductiv sau fixat în carcasă. Astfel. fotoelectrice) sau cu tahogeneratoare .

IV comunicã cu spaţiul carcasei 1 prin fantele a.9. construcţie fragilã. Debitul total de fluid este proporţional cu numărul de rotaţii ale axului rotorului în intervalul de timp pentru care se face măsurarea.9 Schema contorului cu tambur Fig. înregistrat de un contor mecanic. În figura 7. dependenţa indicaţiilor de temperatura gazului.5…2 % şi o cădere de presiune de 0. 7.7.. Pentru mãsurarea volumetricã a gazelor se utilizeazã contoarele cu tambur. umplutã mai mult de jumãtate cu un lichid tampon va roti tamburul concentric 2. Contoare volumetrice rotative sunt realizate în mai multe variante constructive.. variaţia indicaţiilor printr-un proces de îmbãtrânire al rezistenţei. d dar Fig.8 Schema unui contor volumetric cu rotor în excentric . Schema de principiu a contorului cu tambur este prezentatã în fig. funcţionând în general ca motoare antrenate de curgerea fluidului.3.4 daN/cm2 la debitul maxim. Caracasa cilindricã 1 închisã ermetic. Cantitatea de cãldurã cedatã de un corp încãlzit continuu este dependentã de viteza curentului de gaz. care este împãrţit în patru compartimente radiale notate I..8 este prezentată schema unui contor volumetric în varianta cu rotor excentric cu palete. Numãrul acestor volume este înregistrat de un mecanism calculator care aratã în unitãţi de volum cantitatea totalã de gaz trecut prin aparat.7. Măsurările cu contoare volumetrice rotative se efectuează în regim staţionar de curgere cu o precizie de 0.. Ca dezavantaje.Pe acelaşi principiu al vitezei medii de deplasare se construiesc şi debitmetrele cunoscute sub denumirea de termoanemometre.IV şi unul cilindric V.7. b. aceste tipuri de aparate prezintã dificultãţi de etalonare a scãrii. c. Camerele I. Contoarele cu tambur sunt cele mai vechi aparate pentru mãsurãri volumetrice ale gazelor. Principiul lor de funcţionare se bazeazã pe mãsurarea şi citirea continuã a volumelor egale de gaz.7.

. Gazul umple fiecare camerã la un volum anumit. iar în cazul în care aceastã poate îngheţa se foloseşte soluţie apoasã de clorurã de magneziu sau glicerinã.III de volum egal. Fig.10 Schema contorului volumetric cu tambur Pentru lichide uşor volatile carcasa contorului se confecţioneazã ermetic închisã. Cãderea de presiune din tuburile 3 şi 4 face ca tamburul sã se roteascã în sens orar. Aceste aparate sunt confecţionate dintr-o carcasã externã închisã având forma cilindricã în interiorul cãreia este situat concentric tamburul de mãsurare 1 cu fantele externe e1.şi cu camera V prin intermediul fantelor a1.. Fantele de intrare şi de ieşire din fiecare camerã nu pot fi niciodatã simultan deasupra nivelului lichidului şi prin urmare se exclude trecerea directã a gazului din tubul 3 în tubul 4. gazul care trece prin tambur este egal cu suma volumelor camerelor. b2. b1..IV. . Precizia aparatelor de acest fel este de ± 2% şi au o productivitate mai mare de 3 m3/h. e3. separat prin despãrţiturile 2 în trei camere de mãsurare I. Contoarele cu tambur se folosesc pentru gazele care nu se dizolvã în lichidul tampon şi nu cţioneazã asupra materialului din care este confecţionat contorul.. separate de lichid. Ca lichid tampon se foloseşte de obicei apa.10. Tamburul poate fi alimentat cu lichid sub presiune care nu depãşeşte 0. d1. Rotaţia tamburului 2 se transmite mecanismului calculator situat în exteriorul carcasei. care conţine fantele interne b1. c1. dizlocat din camerã şi transmis în carcasa aparatului la ieşirea fantei de evacuare deasupra nivelului lichidului tampon. constant.4 N/cm2. Într-o singurã rotaţie completã a tamburului. Dspãrţiturile radiale şi fantele de legãturã sunt situate astfel încât gazul intrã succesiv în camerele I. În camera V prin axul tubular intrã conducta de alimentare cu gaz 3. Tamburul 1 se poate roti în jurul axului tubular 4 prin care lichidul mãsurat intrã în tamburul distribuitor intern 3. Contoarele volumetrice cu tambur cu scurgerea liberã a lichidului sunt prezentate în figura 7.7. e2. b3. dimensionatã pânã la o presiune de 2 N/cm2. iar în partea superioarã se gãseşte amplasat tubul de evacuare 4.

7.. Mãsurarea altor fluide în afarã de apã şi gaz se face prin urmãtoarele soluţii: o mãsurarea aburului saturat sau supraîncãlzit se face cu debitmetre de tip vortex..8. . a produselor petroliere se face folosind debitmetre cu ultrasunete. o mãsurarea lichidelor vâscoase şi pãstoase se face cu debitmetre masice. simplitatea construcţiei. comanda şi controlul instalaţiilor de dozaj. o mãsurarea lichidelor alimentare. procedee de înlocuire secvenţialã se face cu debitmetre masice. variaţia admisibilã mare a debitului la care se pãstreazã precizia de mãsurare.3. o mãsurarea uleiurilor alimentare sau minerale. lichidelor corozive sau abrazive se face cu debitmetre electromagnetice.5.Avantajele aparatului sunt: precizia relativ mare a mãsurãtorilor (± 0.± 1 % din cantitatea mãsuratã). o mãsurãrile de înaltã precizie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful