FARMACOLOGIE ŞI FARMACOLOGIE CLINICĂ

REZULTATELE STUDIILOR EXPERIMENTALE ALE PREPARATULUI MEDICAMENTOS COMBINAT NEAMON-HEPA Boris Parii, Mihai Todiraş, Sergiu Parii, Vladimir Valica, Liliana Rusnac, Pavel Golovin Centrul Ştiinţific în Domeniul Medicamentului al USMF „Nicolae Testemiţanu" Summary The results of experimental study of combination drug Neamon-hepa The aim of the study was the evaluation of efficacy and pharmacological hepatoprotective and antioxidant properties of medicinal product Neamon-hepa administered to laboratory mice with chronic liver injury induced by carbon tetraclorure. The study results showed that Neamon-Hepa treatment neither reduces body weight nor increases liver weight in the mice chronically intoxicated with CCl4; it alleviates the hepatic injury to a considerable extent which was reflected by the ability of the compound to decrease the activity of aminotransferases, alkaline phosphatase and lactatdehidrogenase. The antioxidant activity of the drug is evident due to the increase of superoxide dismutase, catalase and glutathione peroxidase activity. Rezumat Scopul acestui studiu a fost aprecierea eficacităţii şi a proprietăţilor farmacologice hepatoprotectoare şi antioxidante ale preparatului medicamentos Neamon-hepa la animale de laborator. În rezultatul cercetărilor s-a stabilit ca Neamon-hepa nu a indus actiune toxică acută în dozele maxime posibile injectate intraperitoneal, iar administrarea cronica a preparatului nu a modificat substantial parametrii investigaţi. Neamon-hepa folosit în tratamentul hepatitei toxice iduse cu tetraclorură de carbon a demonstrat acţiune hepatoprotectoare marcată. S-a micşorat activitatea transaminazelor, fosfatazei alcaline şi lactatdehidrogenazei şi nivelul bilirubinei. Totodata preparatul a demonstrat actiune antioxidantă pronunţată, manifestată prin cresterea activităţii superoxiddismutazei, catalazei, glutationperoxidozei şi diminuarea peroxidarii lipidice. Introducere La etapa actuală în tratamentul şi reabilitarea complexă a pacienţilor ce suferă de afecţiunile ficatului în special ciroza hepatică, sunt utilizate preparate cu rol de stimulare a forţelor de protecţie a organismului şi care în acelaşi timp manifestă şi efecte antioxidante, antimicrobiene, antistresorii etc. Printre acestea, sunt de menţionat, preparatele policomponente cu conţinut de aminoacizi şi extracte vegetale, suplimente nutritive cu conţinut de microelemente (1,2). În terapia şi reabilitarea complexă a cirozei hepatice şi a hepatitelor cronice sunt valorificaţi compuşii chimici ai bioelementelor sau suplimentele lor ce conţin şi vitamine, aminoacizi şi oligopeptide (4,5). Numărul de surse vegetale cu proprietăţi polivalente, concomitent şi stimulente, este însă redus. Interacţiunile concurente dintre microelemente, nivelul scăzut de asimilare a lor în cazul suplimentelor cu conţinut de acestea, sunt printre cauzele eficienţei reduse a utilizării lor cu succes în ameliorarea diverselor situaţii clinice. Întru soluţionarea problemei în cauză, drept oportună poate fi considerată utilizarea remediilor polifuncţionale obţinute din preparate cu eficienţă clinică şi inofensivitate bine demonstrate cu efecte polivalente (1,3). Preparatele medicamentoase combinate presupun asocierea într-un singur preparat comercial a doi sau mai mulţi agenţi cu acţiune terapeutică diferită, în doză fixă. Ele, conţinând în sine substanţe active cu diferită acţiune, au o şansă statistică de succes mai mare, deoarece, 73

acţionând asupra mai multor mecanisme ce intervin în declanşarea stării patologice, cresc probabilitatea de a obţine un răspuns terapeutic sporit (3). Medicamentele combinate posedă o serie de avantaje, astfel, eficienţa crescută a efectului terapeutic prin acţiune aditivă sau sinergică, oferă o rată mai bună de răspuns la un număr mai mare din pacienţi. Reducerea efectelor secundare rezultată din utilizarea unor doze mai mici de substanţe active cu reacţii adverse diferite, creşte tolerabilitatea medicaţiei şi complianţa pacienţilor la tratament (1,3). Preparatul medicamentos Neamon-hepa elaborat în cadrul Centrului Ştiinţific în Domeniul Medicamentului al USMF „Nicolae Testemiţanu” conţine următoarele principii active: aspartatul de arginină, BioR şi spironolactona, pentru prima dată propuse sub forma unei combinaţii fixe de medicamente. Tratarea animalelor cu tetraclorură de carbon (CCl 4) este unul din cele mai frecvent folosite modele de producere a hepatitei toxice. Traversând membrana hepatocitară şi fiind supusă metabolizării enzimatice, CCl4 generează radicali liberi, care atacă structurile lipidice ale membranelor celulare, inducând peroxidare lipidică, iar produşii microsomali generaţi pe căile polienzimatice ale citocromului p450 induc disfuncţii mitocondriale şi apoptoză. Totodată, radicalii liberi se leagă covalent cu macromoleculele formatoare ale acizilor nucleici, afectează metilarea ARN-lui ribosomal cu repercusiuni în sinteza proteică (2). Scopul studiului aprecierea eficacităţii terapeutice şi a proprietăţilor farmacologice hepatoprotectoare şi antioxidante ale preparatului medicamentos Neamon-hepa la animalele cu hepatită toxică indusă de tetraclorura de carbon. Materiale şi metode Studiile experimentale au fost efectuate pe animale de laborator (şoricei şi şobolani) întreţinute în condiţii apropiate de cele fiziologic optime. Luând în consideraţie importanţa ritmurilor biologice circadiene, sezoniere etc., la modificarea conţinutului, structurii şi repartiţiei componentelor intracelulare ale diferitor ţesuturi, experimentele au fost efectuate în condiţii standarde, iar materialul de cercetat a fost recoltat la aceeaşi oră a zilei. Toxicitatea acută a preparatului Neamon-hepa a fost determinată conform „Recomandărilor metodice pentru studiul toxicităţii generale a substanţelor farmacologice”, aprobate de Comitetul Farmacologic de Stat al MS din Rusia în 2005. Studiul s-a efectuat pe 105 şoricei de ambele sexe, repartizaţi în loturi egale a câte 5-6 masculi şi 5-6 femele, conform masei corporale. Neamon-hepa s-a administrat: per os (la şobolani) şi intraperitoneal (la şobolani şi şoricei), în formă de suspensie în volume constante de soluţie fiziologică de 0,9% (câte 1-3 ml pentru şobolani şi şoricei la injectarea intraperitoneală şi câte 3-5 ml pentru fiecare şobolan la administrarea per os). Pentru testarea toxicităţii acute, iniţial, Neamon-hepa s-a administrat pe cale intraperitoneală în doză de 50% din doza utilizată enteral, cu supravegherea ulterioară a animalelor. Au fost supuse observărilor modificările apărute. S-a înregistrat timpul apariţiei fenomenelor de intoxicaţie şi al decesului animalelor. Vizual s-a determinat tabloul clinic al intoxicaţiei. Animalele decedate din fiecare lot au fost disecate în mod separat pentru efectuarea studiului organelor interne şi confirmarea modificărilor obţinute în experienţă. Pentru determinarea toxicităţii cronice au fost folosiţi 30 şobolani masculi, în vârstă de 34 luni, cu masa corporală de 280-340 grame la iniţierea studiului. Şobolanii s-au repartizat în trei grupe, în celule aparte. Lotul intact a fost constituit din 7 animale, grupele experimentale – din câte 8. Neamon-hepa s-a adăugat în hrană (terci). Dozele au fost selectate conform recomandărilor metodice şi datelor obţinute la determinarea toxicităţii acute. Şobolanii erau supravegheaţi până la ingerarea completă a alimentelor. Experienţele au durat 180 zile. Investigarea acţiunii hepatoprotectoare şi antioxidante ale preparatului Neamon-hepa a fost efectuata pe soricei cu hepatita toxică indusă de CCl4. Modelarea hepatitei cronice a fost efectuată prin administrarea cronică a CCl4 a cîte

74

1 ml/kg diluat în volum egal cu ulei de susan (Sigma) injectate subcutanat de 2 ori pe săptamână timp de 3 săptămâni. Neamon-hepa a fost administrat pe parcursul a 25 zile cu apă potabilă. Reiesind din volumul de apă zilnic consumat au fost calculate dozele în următoarea proporţie: 10, 50 şi 100 mg/kg. În ziua a 5-a de la ultima tratare cu CCl 4 animalele au fost sacrificate. Masa corporală a fost monitorizată săptămânal. După decapitare s-au prelevat rapid sângele şi ficatul în întregime, care a fost cântărit, divizat în mai multe fragmente şi stocate conform cerintelor protocolare ale parametrilor urmăriţi. Au fost evaluate 9 loturi (câte 9-12 în fiecare): I - martor; II - şoriceii cărora li s-a administrat Neamon-hepa 10 mg/kg; III – şoriceii cărora li s-a administrat Neamon-hepa 50 mg/kg; IV - şoriceii, cărora li s-a administrat Neamon-hepa 100 mg/kg; V - şoriceii, supuşi intoxicaţiei du tetraclorură de carbon (CCl4); VI – şoriceii, cărora li s-a administrat Neamon-hepa 10 mg/kg în cadrul intoxicaţiei cu CCl4; VII- şoriceii supuşi acţiunii preparatului nominalizat în doză de 50 mg/kg în condiţii de intoxicaţie; VIII - şoriceii supuşi acţiunii preparatului Neamonhepa 100 mg/kg în intoxicaţie; IX – animalele intoxicate cu tetraclorură de carbon, doar ulei de susan. Studiul biochimic complex a inclus aprecierea: 1. Conţinutului proteinei totale. 2. Nivelului alanin-aminotransferazei (ALT), aspartat-aminotransferazei (AST), fosfotazei alcaline (FA) şi lactat dehidrogenazei (LDG). 3. Activităţii enzimelor - cheie ale sistemului antioxidant: superoxiddismutazei (SOD), catalazei, glutationperoxidazei (GPX). Analiza statistică a fost efectuată folosind programul MS Excel şi Student T-test cu stabilirea semnificaţiei diferenţelor dintre loturile comparate, P<0,05 fiind considerat semnificativ. Rezultate şi discuţii Evaluarea toxicităţii acute a preparatului. La administrarea substanţei enteral nu s-au constatat modificări în comportamentul şobolanilor şi nici decesul lor pe parcursul a 7 zile de observaţie. Rezultatele obţinute au fost prelucrate statistic după metoda Kurber şi metoda celor mai mici pătrate şi probit – analizei după V. B. Prozorovskii. Evaluarea toxicităţii cronice. Toxicitatea cronică a fost determinată pe şobolani (masculi) cu masa corporală între 130 şi 140 grame, repartizaţi în trei loturi: lotul martor din 7 animale şi două loturi de studiu a câte 8 animale. Experienţele au durat 30 zile. Pe parcurs nu s-au constatat modificări în comportamentul animalelor din toate loturile. În decurs de 30 zile animalele din toate loturile au adăugat în greutate, însă în loturile experimentale s-a constatat o creştere mai mare a masei corporale decât în cel martor. Astfel, acest indice s-a majorat la animalele cărora li s-a administrat Neamon-hepa în comparaţie cu şobolanii din lotul martor. La examinarea macroscopică a organelor interne nu s-au depistat modificări patologice. În urma analizei rezultatelor obţinute s-a constatat, că la animalele intacte Neamon – hepa în doză de 10, 50 şi 100 mg/kg nu modifică masa corporală la sacrificare, masa ficatului, raportul masă ficat/corp şi proteina totală. În intoxicaţia cu CCl4 scade masa corporală la sacrificare, masa ficatului creşte de 2 ori, raportul masă ficat/corp creşte de 3 ori, proteina totală scade cu 20%. Neamon-hepa în doză de 10 mg/kg are tendinţa creşterii masei corporale la sacrificare, reducerii masei ficatului, a raportului masă ficat/corp cu 30% şi sporirii neesenţiale a proteinei totale. La utilizarea capsulelor de Neamon-hepa în doză de 50 mg/kg se constată restabilirea mai pronunţată a masei corpului, ficatului şi a proteinei totale comparativ cu administrarea preparatului nominalizat în doză de 10 mg/kg, însă acestea nu ating valorile lotului de control. De menţionat, că la administrarea preparatului Neamon-hepa în doză de 100 mg/kg se atestă normalizarea tuturor indicilor ponderali ai şobolanilor, inclusiv şi nivelul proteinei totale în ficat pînă la indicii grupului de control. 75

5±23.05 şi ** p<0.7±36. lactatdehidrogenazei cu 45% şi nivelul colesterolului seric cu circa 30% (tabel 1). s-a constatat că Neamon-hepa la animalele intacte nu influenţează conţinutul transaminazelor.7±67.78 226.5 Legendă: # p<0.5±3. Simultan Neamon-hepa 100 mg/kg a diminuat cu 35% activitatea fosfatazei alcaline. Alanin-aminotransferaza este prezentă mai ales în ficat şi în rinichi.7** IX 6.4 289. Un nivel crescut de LDG poate indica afectarea hepatică şi "moartea" celulelor sanguine.4±0.4±52.8 54. În intoxicaţia cu CCl4 creşte activitatea tuturor enzimelor studiate de 2-3 ori. Cea mai mare parte a FA este produsă la nivelul ficatului şi al oaselor. în caz de infarct de miocard şi de miopatie. nivelul sanguin de AST creşte mai puţin decât cel al ALT. Un rol important în diagnosticarea hepatitelor şi cirozei hepatice îi revine nivelului de transaminaze (ALT şi AST).4 45.8).3 III 5.3±9.1 914. în celulele muşchilor striaţi.7 539.7±14. Testul pentru fosfotaza alcalină este realizat pentru a se stabili concentraţia acestei enzime în sânge. care.6 Colesterol (mmol/L) 1. Unele afecţiuni. Nivelul său creşte în caz de distrugere a celulelor ficatului – în special.2±3.2 227.8** 771.3±15.5±0. ale ficatului şi în globulele roşii. 76 .5±22. precum sunt leziunile celulelor ficatului.3 101.7±12. fosfotazei alcaline şi lactatdehidrogenazei.6 554. ciroza.5 243. Aspartat-aminotranferaza se află. hepatita toxică cauzată de tetraclorura de carbon.58±0. care conduce la alterarea oxidativă a membranelor biologice.7±5. care se leagă de moleculele intra. acest nivel mai creşte.uneori în masură foarte mare.8 691. rinichi şi placentă.8 1042.2±31.14 1.7±8.3±2.4±0. Tabelul 1 Influenţa preparatului Neamon-Hepa asupra stării funcţionale a ficatului la animalele cu şi fără intoxicatie cu CCl4 Lotul Bilirubina AlAT AsAT FA totală (U/L) (U/L) (U/L) (µmol/L) I 5. însă în proporţii mai mici.09±0.5 V 22.6±0.6# 422.72±0.8 231. * p<0.sau extracelulare. fosfotazei alcaline şi a lactat dehidrogenazei. LDG (U/L) 234.59±0.2 230.3 240.3±20.8** 241.de intestine.2# 1139.15 5. masei ficatului.36** 1. obstrucţia biliară etc. şi în cantităţi mai mici .57±0.5** ** ** ** VIII 10. Consecinţele dăunătoare ale acestui mecanism sunt legate parţial de formarea produselor reactive aldehidice.9 II 5. pot duce la creşterea concentraţiei FA din sânge. s-a redus de circa 2 ori activitatea enzimelor citolizei ALT şi AST.1 VII 14.2±0.3 118.9±7.12 1.9±2.6±2.3±43. raportului masa ficat/masa corporală şi proteinei totale.4 252. reglează reacţiile lanţului de oxidare (5). În caz de distrugere a celulelor ficatului. În conformitate cu datele obţinute. de exemplu.7** 738. În serul prelevat de la animalele care au fost tratate cu doza maximală de Neamon-hepa a scăzut de 2 ori nivelul bilirubinei totale.7±0.8±59.3±22.95±0. formând aducţi de tipul malondialdehidei şi hidroxinonenalei (6. preponderent.60±0.6±11.4 46.15 Peroxidarea lipidică este un mecanism autocatalitic.001 comparativ cu lotul intoxicat cu CCl4(V).001 comparav cu lotul de referinţă (IX).2 100.8±15.7 483.9** 689.6±16.33 4.7 IV 5.12 1.4±29.4 43.3** 313.1±69.8±3. mai pronunţat se observă această tendinţă în doză de 50 mg/kg. înainte de apariţia icterului . Două transaminaze prezintă interes clinic: ALT şi AST. că doza optimă a preparatului Neamon-hepa este de 100 mg/kg pentru restabilirea masei corporale.45# 5.7±6.8±0.7±18.5±11.5 41. în principal. corespunzător.4 954.Aceasta ne mărturiseşte faptul.) şi în cursul infarctului de miocard.8* 346.4 107.0±4.2±0.64±0.0±11.9 99. în cursul unei hepatite virale.5±0.3# ** VI 20.5±8. în cursul altor boli ale ficatului (cancer. Acest proces se află sub controlul sistemului antioxidant.7±7.5±28.39* 3. Nivelul ei creşte în caz de distrugere a celulelor.1# 1072.32±0. Neamon-hepa la animalele supuse intoxicaţiei cu CCl 4 reduce neînsemnat activitatea acestor fermenţi în doză de 10 mg/kg.9# 1348.

diminuarea procesului de deteriorare celulară şi a morbidităţii în cadrul afecţiunilor hepatice.07** mg/kg Legendă: # p<0. hipolipemiant.08 0. spironolactona şi BioR.7±0.24±0.55** 9. glutationperoxidozei respectiv cu 65%. Rezultate majore au fost constatate.83** 8. antiinflamator.4±0. regenerant.85** 15. reglează nivelul zahărului în sânge şi reduce acidoza lactică.48±0. stimulează eliminarea hormonului de creştere din hipofiză. imunomodulator.84±0.8±0.8±0.05 0. Componentul aspartat normalizează procesele reglării nervoase.32±0. Totodată administrarea remediului la animalele cu afectarea cronică a ficatului a redus semnificativ declinul masei corporale. LDG şi colesterolului seric.25 1.90* 14.05 şi ** p<0.06* 0. Studiul efectuat a urmărit investigarea acţiunii preparatului Neamon-hepa administrat atât pe animale intacte. Arginina se foloseşte în tratamentul şi profilaxia encefalopatiei hepatice cauzate de surplusul de amoniac în creier (10.09# CCl4 ± NH10mg/kg 16.18** 17. creşte fosforilarea unui şir de proteine în SNC (4). În acest context se poate de presupus. Efectele benefice a preparatului Neamon-hepa pot fi atribuite tuturor componentelor şi anume aspartatul de arginină. AST. şi sa manifestat prin sporirea activităţii SOD.001 comparativ cu lotul martor intoxicat cu CCl4. catalazei. În urma cercetărilor s-a determinat ca Neamon-hepa preîntâmpină modificările acestor indici pe fondal de intoxicaţie cu CCl4.52 0. a diminuat substanţial hepatomegalia şi a augumentat starea funcţională a ficatului exprimată prin reducerea bilirubinei totale.2±0. cât şi în condiţiile alterării cronice a ficatului.9±0. în special. Aspartatul de arginină stimulează metabolismul celular.001 comparav cu lotul control.52 1. BioR este un preparat indigen obţinut prin extragere şi fracţionare din biomasa tulpinei algei cianofite Spirulina platensis (Nordst) Geitl.35* 0. Posedă un spectru larg de acţiune: citoprotector. preîntâmpină modificările metabolice ale aminoacizilor mediatori.27±0. * p<0.8±0.62±0.37** 0.4±0.87* 7.1±0. că utilizarea raţională a acestui preparat poate contribui la menţinerea homeostazei organismului. FA.72 7. metabolismul ureei.06** 0. determinată de efortul muscular.3±1.03±0. antiviral. 11).80 11. în grupul caruia s-a administrat 100mg/kg de preparat.55 10. În acelaşi timp tratamentul dozo-dependent cu Neamon-hepa a stabilit micşorarea nivelului ridicat de acid tiobarbituric în ficat şi plasmă respectiv cu 90% şi 70%.0±0.08* CCl4 + NH 50 mg/kg 19. hepatoprotector. 55% şi 30% (în comparaţie cu grupul de control).40±0.CCl4 a micşorat activiteatea superoxiddismutazei. Întrebuinţarea preparatului Neamon-Hepa timp de 30 zile nu a cauzat careva afecţiuni cu repercusiuni vizibile în dinamica greutăţii corporale şi în starea funcţională a ficatului.67±0. contribuie la neutralizarea şi eliminarea amoniacului. Prezenţa în componenţa lui 77 . catalazei. Manifestă acţiune nootropă şi antiamnezică. Tabelul 2 Efectele preparatului Neamon-Hepa asupra enzimelor sistemului antioxidant şi a activităţii acidului tiobarbituric Grup SOD Catalaza GPX Acidul tiobarbituric (U/mg (U/mg (U/mg Ficat Plasma protein) protein) protein) (µM/g ) (µM/L) Lotul de control 25.96 18. ALT. Manifestă acţiune antioxidantă şi de stabilizare a membranelor celulare şi lizozomale prin normalizarea metabolismului glutationului şi menţinerea la un nivel optim a echilibrului dintre sistemele de oxidare peroxidică a lipidelor şi cel antioxidant.08* CCl4 + NH 100 22.05** 0.02 # # # # CCl4 1ml/kg 13. care se manifestă prin sporirea rezistenţei generale a organismului. S-a constatat efectul antioxidant la administrarea preparatului Neamon-hepa care poate preveni stările extremale ale organismului. peroxidarea lipidică indusă de CCl4 a fost atenuată în loturile la care s-a administrat Neamonhepa (tabelul 2).36±0.3±1.7±0. Astfel.8±0. glutationperoxidozei cu 40 -60% şi creşte reactivitatea acidului tiobarbituric de 3 ori. transferă metabolismul pe calea aerobă (9).9±0.

et al. P. Proc Natl Acad Sci U S A. Cr. 39: 187–92. Pardo A. Cu.a aminoacizilor.Valica. fapt ce ar contribui la diminuarea complicaţiilor în ciroza hepatică. Urtasun R. Parii B. suplinire de aminoacizi cu neutralizarea amoniacului din organism. 2006. 1157 p 5. precum şi efecte generale: imunostimulator. Nr 1. 2004. Matcovschi C. Parii B. Vissers YL. Chişinău. Nieto N. S. Beneficial effects of antioxidants and Larginine on oxidation-sensitive gene expression and endothelial NO synthase activity at sites of disturbed shear stress.. 100(3): 1420-5.Parii. Preparatul combinat indigen Neamon-hepa a fost conceput ca un medicament cu acţiune polifuncţională în domeniul abordat în perspectiva reducerii concentraţiei de amoniac în creier.Valica Medicamentele autohtone combinate-actualităţi şi perspective. B. Preparatul Neamon-hepa a demonstrat o acţiune hepatoprotectoare marcată prin micşorarea activităţii transaminazelor.Golovin. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. V. Oxidative and nitrosative stress and fibrogenic response. legându-se competitiv cu receptorii acestuia la nivelul tubilor contorţi distali. Activitatea antioxidantă a preparatului Neamon-hepa este înaltă. magneziu şi hidrogen. (Chişinău. Neamon-hepa se prezintă în capsule 834 mg N30 în flacoane. 2. oligopeptidelor şi a microelementelor Mn.5). M. energizant. 3. stimulează procesele de regenerare a ţesuturilor şi influenţează pozitiv asupra imunităţii celulare şi humorale (4. Some directions of pharmaceutical industry development in Republic of Moldova.Golovin. Componentele de bază sunt aspartatul de arginina. etc. P. de Nigris F. fosfotazei alcaline şi lactatdehidrogenazei. 2003.Rusnac.Parii. Lerman LO. Are efect diuretic şi antihipertensiv. 375 p.. Zn. Spironolactona este unul din cele mai eficiente diuretice ce menţin ionii de kaliu în celule (4. 2008. A randomized comparative study of efficacy and safety. B.Rudic.Parii. P.Todiraş. S. Chisinau. Parii S. Santos J. Produsul policomponent ce posedă un spectru de acţiune multidirecţionat este destinat să asigure un efect terapeutic complex.61-62. Fe. Clin Liver Dis. J Hepatol 2003. Astfel.Parii.2007.. 78 .Rusnac.31-34. et al. 7). Procopişin V. Pros and cons of L-arginine supplementation in disease.33-36. catalazei şi glutationperoxidozei. Producător ÎCS Eurofarmaco SA.. 4. În cadrul tratamentului cu Neamon-hepa nu se determină reducerea masei corporale şi creşterea masei ficatului la animalele intoxicate cronic cu CCl4. Conde de la Rosa L. Nutr Res Rev. Spironolactone alone or in combination with furosemide in the treatment of moderate ascites in nonazotemic cirrhosis. Curierul medical Nr 2-2010. L. Republica Moldova).. Stimulează excreţia ionilor de sodiu şi apă în schimbul celor de potasiu. Bibliografie 1.17(2): 193-210. Nr 1 -2010. Planas R. 8. 7. Rusnac L. Efectele protectoare ale remediului autohton Neamon-Hepa în hepatita indusă cu tetraclorură de carbon. Debats IB. Spironolactona reprezintă un produs medicamentos diuretic ce economiseşte potasiul. Ignarro SW et al.-2009. Valica Vl. fapt argumentat prin creşterea activităţii SOD. V. 3. Cruierul medical. 6.Todiraş. 9. P. 2. Luiking YC. 12(4): 769-90. regenerativ. Se. P. L. Este un antagonist specific al aldosteronului. M. Ghid farmacoterapeutic. Neamon-hepa s-a dovedit a fi inofensiv la administrarea enterală în dozele studiate. Neamon-hepa reprezintă un medicament cu acţiune polivalentă având ca ţintă terapeutică acţiuni farmacologice concrete: diuretic cu economisirea potasiului. Bio R: Studii biomedicale si clinice. V. spironolactona şi BioR-ul care prezintă o formulă de perspectivă datorită potenţării efectului hepatoprotector. Concluzii 1.

Valentina Butorova3 Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică1. Catedra Boli interne № 62.357 стр.Б. gastric juice and Blood of Duodenal Ulcer Patients Peptic ulcer patients. 2002. Schemele actuale de tratament ale ulcerului duodenal nu rezolvă problema recidivelor şi complicaţiilor. Una din direcţiile prioritare ale farmacoterapiei ulcerului peptic. Una din grupele de preparate. că uleiul din seminţe de struguri conţine multiple substanţe antioxidante cu o activitate foarte înaltă: proantocianide. Hon WM. 11. Victor Ghicavîi1. Catedra Boli interne № 33 USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Regesan Influence upon the oxidative Stress in the mucosa. La fel şi elaborarea medicamentelor noi eficiente. factorului F.10. Москва. că utilizarea produselor vegetale biologic active asigură efectul farmacologic maxim. uleiul din seminţe de struguri. majorarea capacităţilor adaptive ale organismului. who have been added Regesan to the classic schemes of treatment. Wei CL. au demonstrat o diminuare mai intensă a peroxidării lipidelor apreciat prin determinarea dialdehidei malonice şi intensificarea activităţii sistemului antioxidant apreciat prin determinarea superoxiddismutazei şi catalazei. ce posedă acţiune citoprotectoare şi regeneratoare constituie uleiurile vegetale şi. care au suplimentat la schemele clasice de tratament regesanul. Основы Клинической фармакологии и рациональной фармакотерапии. ce accelerează capacitatea de regenerare a defectelor ulceroase ale mucoasei. 2002.. showed a more accelerated decrease of lipids peroxidation established by malonic dialdehide assessment and increase of the antioxidant system activity established by the assessment of superoxide dismutase and catalase . Doina Barba2. contribuind la normalizarea şi stimularea proceselor metabolice. relevă. Actualitatea temei Ulcerul gastro-duodenal în structura maladiilor tractului digestiv deţine unul dintre primele locuri. Rezumat Pacienţii cu ulcer duodenal. F factor . epicatechine. SUC GASTRIC ŞI SÂNGE LA PACIENŢII CU ULCER DUODENAL 1 Lilia Podgurschi .В. cât şi în ser şi eritrocite. în special. Леонова М. Datele ştiinţifice de ultima oră. S-a constatat. inofensive şi puţin costisitoare. activităţii antioxidante totale. Deaceea. et al. cercetările în acest domeniu continuie în diverse direcţii prin asocierea acestor scheme cu preparate din variate grupe farmacologice ce posedă acţiune citoprotectoare şi regeneratoare. atât în mucoasa gastrică şi sucul gastric. Conform ultimelor date incidenţa maladiei se află în creştere permanentă.. INFLUENŢA ULEIULUI DIN SEMINŢE DE STRUGURI ASUPRA STRESULUI OXIDATIV ÎN MUCOASĂ. Lee KH. both in the gastric mucosa and juice and in the serum and erythrocytes. constituie preparatele medicamentoase gastro. of the total antioxidant activity (TAA). Biochem Pharmacol. 63(6): 1043-50. Белоусова Ю. antioxidantă etc. constituind o problemă majoră medicală şi socio-economică. fitosteroli. care prin acţiunea sa 79 . Lucrarea prezentată face parte din cadrul proiectului de inovare şi transfer tehnologic „Elaborarea şi producţia capsulelor cu conţinut de Neamon-Hepa şi eficienţa preparatului în ciroza hepatică”.şi citoprotectoare. Induction of arginase II in livers of bile ductligated rats.

atât în mucoasa gastrică şi sucul gastric. activitatea antioxidantă totală (AAT). p>0.71 nmol/g (4.01.12±0.82±0. Materiale şi metode În sudiu au fost incluşi 50 pacienţi (vârsta medie -36.2%. Bolnavii au fost subdivizaţi în 2 loturi în funcţie de schemele terapeutice utilizate: pacienţii lotului I (n=25) au administrat omeprazol (40 mg/zi).38±0.17 18.92±0.25 2.03±0. Rezultatele tratamentului au fost apreciate prin studiul indicilor sistemului prooxidantdialdehida malonică (DAM) şi a sistemului antioxidant – superoxiddismutaza (SOD) şi catalaza (CAT). dar suplimentat cu uleiul din seminţe de struguri câte o lingură de masă de 4 ori pe zi cu 30-40 minute până la mese timp de 14 zile. Conform hotărîrii de la Maastricht-2 şi -3 terapia “triplă”.80±0. prin urmare. 80 .87±0.9 3.01±0.001).41 1.12 22.74 nmol/g până la 17.001-diferenţa indicilor până şi după tratament.83±0.1).65±0.11 24. gravitatea evoluţiei bolii.72±0. La pacienţii lotului II nivelul DAM s-a redus de la 24. Evoluţia stresului oxidativ s-a efectuat prin studierea proceselor lipoperoxidării şi a activităţii enzimelor sistemului antioxidant. Rezultate şi discuţii Literatura ştiinţifică modernă ne confirmă rolul important al stresului oxidativ în patogeneza ulcerului duodenal.05) (tab. Controlul a fost efectuat în ziua a 12±2 zile de tratament. Datele studiului au demonstrat diminuarea mai intensă a dialdehidei malonice la pacienţii din lotul II.***-p<0. uc/g CAT.68 nmol/g. nmol/g SOD. ser şi eritrocite.9%. mmol/g F. uc/g ţesut Până la tratament După tratament Lotul II (n=25) Până la tratament După tratament 23.83±0.72±0.96 1. iar cei din lotul II (n=25) – au administrat acelaşi tratament. (cu 26.65±0.2±1. vârstă.13 17. Declanşarea acestuia la nivelul mucoasei gastrice şi duodenale se manifestă prin intensificarea peroxidării lipidelor (POL) şi diminuarea activităţii sistemului antioxidant.61±0.87*** 3. pylori a fost efectuată timp de 7 zile. urmând ca preparatul antisecretor să fie administrat până la finele curei de tratament.23 19.71 3. considerată drept “standard de aur” în tratamentul ulcerelor asociate cu H. Scopul studiului constă în studierea influenţei tratamentului complex al ulcerului duodenal asociat cu ulei din seminţe de struguri asupra sistemului prooxidant/antioxidant din mucoasa gastrică şi sucul gastric.01±0. Datele obţinute au demonstrat. Tabelul 1 Influenţa tratamentului asupra parametrilor sistemului POL.14±1.31** 13.02±1.contribuie la restabilirea echilibrului dintre sistemul prooxidant şi antioxidant şi.55±0. factorul F (FF═CATx SOD/ DAM).25 19.68*** 4.74 3.SAO în mucoasa gastrică Lotul I (n=25) Indice DAM. că terapia triplă a contribuit la diminuarea conţinutului DAM în mucoasă la pacienţii din lotul I de la 23. care au suplimentat uleiul din seminţe de struguri la schema clasică de tratament. claritromicină ( 1000 mg/zi) şi metronidazol (1500 mg/zi).83±0. p<0.3 ani) cu ulcer duodenal la care s-a determinat influenţa uleiului din seminţe de struguri asociat la schema de tratament omeprazol-claritromicină-metronidazol asupra dinamiei sistemului prooxidant/antioxidant. intensifică regenerarea celulară şi mecanismele de protecţie din mucoase şi piele.9 nmol/g până la 22. cât şi în ser şi eritrocite. Loturile de pacienţi examinate au fost omogene după sex.09*** Notă:**-p<0.

1).41 nmol/ml DAM Fig. În literatură sunt comunicări. la asocierea uleiului din seminţe de struguri a contribuit la diminuarea nivelului DAM cu majorarea SOD în mucoasa gastrică.12±0.92±0.6%. Influenţa tratamentului antiulceros asupra nivelului DAM în sucul gastric. p>0. p>0. La pacienţii din lotul II. că DAM a diminuat la pacienţi din ambele loturi. conţinutul CAT a diminuat de la 19.23 uc/g până la 3. Sistemul antioxidant al organismului este îndreptat împotriva caracterului exagerat al POL.61±0.3 %. ce confirmă despre reducerea proceselor de peroxidare a lipidelor ( fig.001) după cura de tratament.1 1 0.87±0. p<0.13 uc/g până la 3.96 mmol/g până la 13.31 uc/g (cu 34. p<0. Astfel. 81 . p>0. În continuare s-a recurs la determinarea activităţii POL şi sistemului antioxidant în sucul gastric.1). 2. Procesele POL se consideră ca reacţie de adaptare nespecifică a organismului şi ca un important factor lezant în inducerea schimbărilor ireversibile şi moartea celulară.25 uc/g până la 4. cât şi în cele patologice.6%. în deosebi. În studiul efectuat terapia triplă standard a manifestat o tendinţă de micţorare a nivelului CAT în mucoasă la pacienţii din lotul I de la 19. Creşterea activităţii SOD în mucoasa gastrică s-a dovedit a fi invers proporţional diminuării DAM (tab.55 2.09 uc/g (27. care au suplimentat ulei din seminţe de struguri factrul F a crescut de la 1.05). Rezultatele obţinute au arătat. ce au suplimentat uleiul la schema triplă.25 mmol/g (cu 4.17 uc/g (cu 7%. Studiul conţinutului parametrului respectiv în sucul gastric până şi după tratamentul antiulceros a demonstrat.80±0.02±1. Datele literaturii denotă despre creşterea nivelului DAM în sucul gastric.4%.01).5 p>0.001) (tab.11 uc/g (10. p<0.41 mmol/g până la 18. iar la cei din lotul II nivelul SOD a crescut de la 3.05).62 2.14±1.12 uc/g până la 2.87 mmol/g (cu 28.1). În cadrul investigaţiilor efectuate s-a depistat o majorare a factorului F în mucoasă la pacienţii lotului I de la 1. La pacienţii din lotul II. ce denotă despre reducerea stresului oxidativ local.Peroxidării lipidelor se atribuie un rol important atât în fenomenele fiziologice. terapia triplă standard şi.1. că la pacienţii cu ulcer duodenal se constatată o diminuare a activităţii sistemului enzimatic antioxidant manifestată prin micşorarea conţinutului SOD în mucoasa gastrică.1).55±0.9%.38±0. Totodată la bolnavii cu ulcer duodenal s-a depistat o majorare exagerată a nivelului CAT în mucoasa gastrică.82±0.03±0. că la pacienţii din lotul I conţinutul SOD în mucoasă s-a majorat pe fondalul tratamentului de la 3.5 0 OCM Până la tratament OCMU După tratament p<0.001 2.5 2 1.68 2.83±0.

iar la pacienţii lotului II de la 3078.01 După tratament 5.27±0. care s-a redus după cura de tratament până la 24. iar la pacienţii lotului II.factorul F a diminuat de la 3063.73±0.67%. până la 2. Datele obţinute în timpul studiului ne permit. nmol/ml 29.64±1. manifestat prin diminuarea DAM şi intensificarea activităţii sistemului antioxidant în mucoasa duodenală. nmol/l Indice AAT.1).II majorarea a fost mai pronunţată .1).52±51.5%. p<0.33±0. ce au suplimentat uleiul. acest parametru s-a redus de la 6.001).34±0. Ulterior s-a recurs la studiul dinamiei parametrilor stresului oxidativ în ser la pacienţii cu ulcer duodenal. ce au asociat uleiul s-a constatat o reducere semnificativă a parametrului de la 2.04 până la 2943.24 nmol/l (cu 7.37±1. 3).01). Dinamie analogică se observă şi la factorul F . uc 1.88 nmol/ml. că farmacoterapia cu schema clasică asociată cu ulei de seminţe de struguri contribuie la diminuarea mai intensă a proceselor peroxidării lipidelor. p<0.1).45±1.08±0.06 nmol/ml.55±0. p<0.001).31±0.13 nmol/ml.2 %.64±55.91±1. care a diminuat pe fondalul tratamentului până la valoarea 5. p>0.01 1.2). Indicele AAT s-a majorat de la 1.36±71.1). Studiul iniţial al conţinutului DAM în ser la pacienţii cu ulcer duodenal după stimularea cu aminofilină nu prezenta devieri semnificative faţă indicii obţinuţi până la stimulare atât până la tratament.9 %.2).34±0.64±55.9 %.40±0.6 %. datele fiind neveridice.01 până la 1. Aceste date vorbesc despre faptul. iar la pacienţii din lotul II – s-a micşorat de la 28.de la 1.41±0. p>0. că hipersecreţia gastrică nu este factorul primordial în iniţierea POL. la pacienţii din lotul I DAM în sucul gastric s-a micşorat neesenţial de la 2. în sucul gastric şi în ser.64±1. Pe parcursul tratamentului s-a observat dinamia pozitivă a nivelului catalazei în ambele loturi.starea antioxidantă a sângelui.61 nmol/ml (cu 16.08±0. însă indicii au fost diferiţi în dependenţă de tratamentul efectuat. p<0. p<0.01. Rezultatele obţinute ne confirmă efectul benefic al tratamentului antiulceros complex la pacienţii.01*** 1.73±0.01 uc (cu 1. iar la pacienţii lotului II.37±1.52 până la 19. ce au suplimentat la tratamentul de bază şi uleiul din seminţe de struguri.5%.28 până la 2586. 46±55. care determină influenţa enzimelor asupra lipoperoxidării.12 nmol/ml (cu 8. să concluzionâm.46±55. p>0.48*** 2586.07 nmol/ml până la 2.36±71.31±0. La pacienţii lotului I.12 nmol/ml (cu 19.28 Până la tratament DAM. Tabelul 2 Influenţa uleiului din seminţe de struguri asupra parametrilor POL-SAO în ser Indicii Lotul I ( n=25) După tratament 5.01 până la 1.1).12*** 19.01 uc (cu 5. Alt substrat pentru studiu au servit eritrocitele.Astfel. cât şi după tratament.52±51.***.1%.48 nmol/ml (cu 32.12** 24.04 FF. 82 .61 2943. iar la cei ce au suplimentat uleiul din seminţe de struguri. La pacienţi din lotul I nivelul DAM iniţial a constituit 6.06 nmol/ml (cu 2.40±0.p<0.24 Lotul II (n=25) Până la tratament 6.01 Notă:**-p<0. Unii autori specifică amplificarea stresului oxidativ în ser la pacienţii cu ulcer duodenal. Pentru elucidarea importanţei acidului clorhidric în dezvoltarea proceselor POL s-a utilizat testul de stimulare cu aminofilină a secreţiei gastrice.001) (tab.001-diferenţa indicilor până şi după tratament.68±0. La pacienţii din lotul I conţinutul CAT în ser a constituit 29.45±1.38** * 1.27±0.33 ±0.0%.38 nmol/l.3 %.91±1.001) (tab. p<0.04 nmol/ml (cu 10.14 până la 5. Studiul nivelului DAM în ser ne-a relevat o majorare a nivelului de DAM până la iniţierea tratamentului (tab. ce a constituit 15.36±0.88 3063. p>0.52 3078. nmol/ml 6.62±0. la pacienţii lotului I.14 28.001.36±0. în care s-a apreciat activitatea sistemului antioxidant (tab.13 CAT.

83 ME/mg/Hb până la 38. cât şi în lotul II.001). Astfel. Studiul iniţial al conţinutului de SOD în eritrocite la bolnavii cu ulcer duodenal după stimularea cu aminofilină nu prezenta la fel devieri semnificative. 2007. et al. *** .82±0.18±3. utilizat în tratamentul complex la pacienţii cu ulcer duodenal. Li W. The choise of proton pump inhibitor: Does it matter ? // Basic Clinical Pharmacology.47 până la 380.31 După tratament 38.3%.31 până la 339.3). Vitols S.18±4.09±4.45±2. la pacienţii. însă nu a revenit la normă. p<0.p<0.83 391. 2008. 2001.01).05. 94:106-111.Y. Arteni I. DemiraY. Nakamori K. iar pe fondalul tratamentului asociat cu uleiul de seminţe de struguri – lotul II catalaza s-a redus de la 391.001.p<0. sucul gastric şi ser.91 ME/mg/Hb (cu 20. Prediction of wine color attributes from the phenolic profiles of red grapes (Vitis vinifera) // J Agric. Food Chem.M.L. Chişinău. Sin. dar totuşi s-a constatat o evoluţie mai benefică la bolnavii cu ulcer duodenal. p<0. Bibliografie 1. la pacienţii lotului I SOD în eritrocite până la începutul tratamentului a constituit 48. 2.Tabelul 3 Indicii sistemului antioxidant în eritrocite până şi după tratament antiulceros Lotul I ( n=25) Indice SOD ME/mg/Hb CAT nmol/ml Până la tratament 48. Ţâbârnă I. Datele obţinute vorbesc despre faptul.. 3. Stresul oxidativ în bolile interne.47 După tratament 45. Koga T. 56(3): 11051115.30 (3):193-200.45±2.4%. et al.001) (tab.diferenţa indicilor până şi după tratament.98 nmol/ml (13. Toxicology 2004.18±4. Hartle D. and Food Chemistry 1999. Inhibition of protein glycation by skins and seeds of the muscadine grapes // Biofactors 2007.K. 2. Uleiul din seminţe de struguri. Farrar J. 2 şi 3 săptămâni de observaţie a demonstrat o dinamie pozitivă atât în lotul I. 2000.86 Lotul II (n=25) Până la tratament 48.91*** 339.. că hipersecreţia gastrică nu este factorul primordial în iniţierea lipoperoxidării.09±4. Moro K..72±0. 3: 39-42. et al.72±0.76±0 .. Cluj-Napoca. Zhang X. 5.45. a determinat o reducere mai rapidă a lipoperoxidării în mucoasa gastrică. Increase of antioxidative potential of rat plasma by oral administration of proanthocynidin-rich extract from grape seeds //Journal of Agricult. Bezu GH. Jensen J. et al. Aprecierea eficacităţii clinice a schemelor de tratament utilizate la pacienţii loturilor I şi II peste 1. 4. Dejica D.S. 83 . 500 3. Corelaţii dintre procesele de peroxidare lipidică. p>0.2%.91±0. iar după tratament .47: 18-97. Hellstrom P. Catalaza. 14-16. ce au suplimentat ulei din seminţe de struguri la schema clasică omeprazol-claritromicinămetronidazol.97 ME/mg/Hb (cu 6. care au administrat tratamentul de bază – I s-a micşorat de la 390.5%. p<0.G.76±0..95 ME/mg/Hb.. Egebo M. Asocierea uleiului din seminţe de struguri la tratamentul standard al ulcerului duodenal contribuie la intensificarea mai exprimată a activităţii antioxidante.1)..18±3.82±0. Hargrove J.L.. La pacienţii lotululiu II iniţial nivelul SOD a diminuat de la 48.98*** Notă: *.86 nmol/ml (cu 2.S.97* 380. sistemul antioxidant şi unele determinante clinice în ulcerul duodenal cu multiple defecte // Congresul II al interniştilor din Moldova. fiind majorată iniţial în eritrocite. 7. 6. Anti-inflamatori effect and mechanism of proanthocyanidins from grapes seed // Acta Pharmacology. Concluzii 1.95 390.91±0.

responsabile de formarea interleukinelor cu activarea în continuare a limfocitelor B.. н. Green C. hormoni. Выбор схемы эрадикационной терапии при Helicobacter pylori в случае необходимости повторного лечения // Врач. Мocква. et al. Лапина Т.к.8. formula cărora este dictată de însuşi natura. Rezumat Imupurinul exercită o influenţă semnificativă asupra imunităţii umorale şi celulare. 9. Богатов Ю.130. 11. In that way. their blasttransformation and production of immunoglobulins. 10. Food Chem.). care include un set de aminoacizi (19 aminoacizi esenţiali şi semiesenţiali) şi aminoacizi consideraţi „imunogeni” – acidul asparagic. Phull P. Peltec A. Concomitent au loc modificări importante ale populaţiilor limfocitelor T. with subsequent activation of B-lymphocytes..Н. o nouă sursă pentru obţinerea preparatelor medicamentoase. ACŢIUNEA IMUNOMODULATOARE A IMUPURINULUI IN VITRO PRIN REACŢIA DE FORMARE A ROZETELOR Ina Pogonea Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinica USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Immunomodulating action of imupurin in vitro through rosettes formation reaction Imupurin exerted significant influence on the humoral and cellular immunity.Л. responsible for the formation of interleukines.. Cele mai bogate în proteine şi peptide sunt sursele naturale [3]. 12. Astfel. De menţionat că eforturile lor s-au soldat deja cu rezultate importante: în practica medicală au fost introduse unele suplimente alimentare sau medicamente entomologice cu proprietăţi antivirale. 2008. 13. Hosoyama H. alanina. 46: 1460-1464. antitumorale etc. specialiştii în domeniul biologiei au constatat că insectele pot produce o mulţime de substanţe biologic active (peptide. J Gastroenterology and Hepatology 1995.T.39: 883-892. ce servesc drept modele de imitare sau. Ariga T.м. serina. Dumbrava V. arginina. feromoni etc. A radical view of stomach: the role of oxygen –derived free radicals and anti-oxidants in gastroduodenal disease // Eur. hepatoprotectoare. Antiulcer activity of grape seed extract and procyanidins // J Agric.S. O direcţie nouă în imunofarmacologie este studiul şi elaborarea preparatelor entomologice: preparate bazate pe sistema imună a insectelor. datorită cărora organismul poate obţine protecţie şi echilibru imunitar. Infecţia Helicobacter pylori. Chişinău. considerable changes in the population of T lymphocytes take place.. 1998. 156. with the increase of Th. Simultaneously. acidul γ84 . Actualitate Actualmente. acidul glutamic. cu majorarea Th. Комплексное лечение язвенной болезни с применением фито средствами // Дисс. fenilalanina. treonina. cu blasttransformarea lor şi producerea de imunoglobuline. entomologic drug contributed to the normalization of lymphocytes B and T. imunomodulatoare. care se apropie tot mai mult de cele mai puternice imunomodulatoare. 4: 64-67. 7: 679-683. Saito M. Shaker E. ceea ce este şi mai important.R. Antioxidative effect of extracts red grape seed and peel on lipid oxidation in oils of Sunflower // LWT 2006. O atenţie deosebită se acordă preparatelor imunotrope de origine naturală. 2002. Imupurinul reprezintă o biomasă de origine entomologică.2]. 2006. antibacteriene.. [1. preparatul entomologic a contribuit la normalizarea limfocitelor B şi T.J. Jacyna M..

cu centrifugarea în continuare timp de 3 min. conţinutul s-a turnat pe lame.2% verografină. iar eprubeta cu limfocite T s-a introdus într-un pahar cu gheaţă topită (4°C).2). centrifugată timp de 40 min.. acţiunea preparatului s-a apreciat ca stimulatoare. După o dublă spălare cu soluţie fiziologică (pH=7.1%) de roşu neutral. iar la precipitat s-a adăugat acelaşi volum de mediu 199 şi ser murin proaspăt în diluţie de 1:10 şi s-a incubat timp de 30 min. unde: T – rozetele cu eritrocite de berbec.T-TFR) (3). S-a luat 0. s-a difuzat pe toată suprafaţa. Inelul obţinut de limfocite s-a separat.8. 85 . de glutaraldehidă de 0. iar eprubeta cu limfocite B s-a expus 5 min.2).5% şi sau amestecat cu ser hemolitic de iepure (doză subhemolitică) în raport de 10:1. s-a cercetat in vitro sângele a 24 persoane cu predispunere alergică.2 s-au apreciat ca neschimbate. la 37°С. Datorită lor.6 mg/mL. după care s-au spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7.6%.2). s-a adăugat mediul 199. adică rozetele cu eritrocite de berbec preincubate cu teofilină. ţinându-se cont de doza nictemerală a preparatului.2) şi s-au diluat până la concentraţia de 0. Pentru obţinerea reacţiei s-au utilizat limfocite şi eritrocite în raport de 1:50 la volumul de 0.02 mg preparat. Rozetele sensibile la teofilină (T-TFS) s-au determinat după formula: (T-TFS = T . După o agitare uşoară. s-a resuspendat şi s-a calculat numărul de celule în camera Goreaev. 9 mL soluţie fiziologică (diluţie 1:10). În ambele eprubete s-a adăugat ulterior câte 0. Scopul studiului a constituit determinarea proprietăţilor imunotrope ale imupurinului prin cercetarea influenţei preparatului asupra imunităţii celulare (limfocitelor T şi subpopulaţiilor lor) şi umorale (limfocitelor B) utilizand reacţia de formare a rozetelor cu eritrocite de berbec. Frotiul s-a fixat cu metanol. T-TFR – teofilinrezistente. cu formarea unei suspensii. sub imersie.2). s-a calculat procentul de limfocite care au conjugat 3 şi mai multe eritrocite. apoi s-a spălat dublu în soluţie fiziologică (pH=7. apoi s-a incubat timp de 30 minute la 37°С. care s-au spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7.2). triptofanul. tirozina. în concentraţie de 0. adică la o probă se lua 0.5%. Controlul se făcea fără preparat. glicina. • Pentru limfocitele T (T-CFR) s-au utilizat eritrocite de berbec. Amestecul s-a diluat până la concentraţia de 0. Limfocitele B s-au lăsat la temperatura camerei. cu termenul de păstrare de cel puţin trei zile. pentru separarea limfocitelor. Amestecul obţinut se agita periodic. La 10 mg de preparat s-a adăugat 1 ml soluţie fiziologică.2. s-au determinat limfocitele T rezistente şi sensibile la teofilină : limfocitele cu un volum echivalent de teofilină. (0. Valorile cuprinse între 0.4 ml sol. imupurinul obţine proprietăţi bioactive imunogene. cisteina. timp de 5 minute. Indicele de modulare (IM) s-a determinat prin raportul probei cu preparat la proba fără preparat: la valorile mai mici de 0. în raport de 1:2.1 mL din suspensia obţinută şi s-a adăugat 0. cu uscarea lamelor în continuare.8 şi 1. s-a injectat cu un ac special sub stratul de sânge soluţie de 15. iar la valorile mai mari de 1.. acţiunea preparatului s-a estimat ca supresoare.aminobutiric. • Pentru limfocitele B (B-CFR) s-au luat eritrocite de berbec în concentraţie de 2. Preparatul studiat s-a folosit în doze predestinate adultului. s-au incubat la 37°С timp de 30 min. In vitro. Eprubeta cu limfocite T s-a lăsat în termostat pe 5 min.2 mL. De asemenea.5%. La microscop. Materiale şi metode Pentru determinarea acţiunii imunomodulatoare a imupurinului. adăugându-se la 200 mkl de celule. În continuare s-a efectuat aceeaşi reacţie ca şi pentru limfocitele T. la 175g. s-a spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7. Pentru estimarea cantitativă a concentraţiei de limfocite T şi B s-a folosit reacţia de formare a rozetelor. la temperatura camerei. s-au numărat câte 200 limfocite pe fiecare lamă. Din ultima diluţie s-au luat 40 mkl de preparat. valina. după care s-a spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7. s-a colorat timp de 10 minute cu sol. considerându-se celule care au format rozete.

14.09 % (p<0. remarcată prin reducerea nivelului majorat al limfocitelor B. fapt demonstrat în cercetările populaţiilor şi subpopulaţiilor limfocitare. indicelui imunoreglator şi imunomodulator) şi umorale (diminuarea sau corecţia limfocitelor B).9 ± 1. Cercetările experimentale in vitro au demonstrat că preparatul entomologic manifestă o acţiune imunomodulatoare asupra imunităţii celulare (majorarea T-helperilor. Procentul limfocitelor B la pacienţii examinaţi a crescut dublu. al limfocitelor T/TFR de la 40. Tabelul 1 Acţiunea imupurinului asupra procentului de limfocite (M +m) Proba experimentală cu Indicii Proba martor imupurin (n .11% (p<0. IM a constituit 0.8 (acţiune imunosupresoare).89% în grupul cu preparatul studiat.66 ± 0.4 ± 2.29 % în proba martor până la 26. imupurinul a exercitat preponderent o acţiune imunomodulatoare asupra imunităţii celulare şi umorale.6 + 2.78 ± 0.4 + 1. Din rezultatele experienţei reiese că imupurinul a provocat o depresie uşoară a imunităţii celulare.29% la 26. În cazul cantităţii limfocitelor în limite normale.4 ± 2.8 şi 1.2 – fără modificări. Imupurinul a contribuit la micşorarea limfocitelor B de la 31. comparativ cu lotul martor.86 0. Indicele de modulare s-a calculat prin raportul dintre proba cu preparat şi proba martor.11* IM 40.14 Limfocite B (%) 26. În acelaşi timp s-a micşorat procentul limfocitelor T de la 56.Preparatul entomologic s-a utilizat în doze (0. p<0.05 Limfocite T/TFR (%) 31.05 Limfocite T/TFS(%) 24.02 mg) ce corespund celor nictemerale recomandate pentru pacienţi.1 ± 2.0 ± 0. imupurinul majora procentul limfocitelor corespunzătoare si. paralel. s-au obţinut date convingătoare referitor la acţiunea imunomodulatoare a preparatului. În acest caz.8 relatează o acţiune imunodepresivă a preparatului.73 % în cea experimentală (tab. indicele de modulare fiind mai mare de 1.25% până la 31. Deci. Rezultate şi discuţii Cercetările efectuate ne-au relatat că imupurinul are acţiune şi asupra verigii celulare şi asupra celei umorale. micşora cantitatea limfocitelor în grupul cu un procent iniţial crescut. În caz de imunodepresie iniţală.9 ± 1.29 0.0 ± 0.).09* IM 15.04 1. prin reacţia de formare a rozetelor.25 0.73% cu indicele modulator mai mic de 0.86% în grupul martor până la 34.73 * IM 31. Procentul limfocitelor T sensibile la teofilină (T-supresori) a crescut de la 15. indicele de modulare a constituit 1.84 ± 0.2 (acţiune imunostimulatoare). ceea ce remarcă o acţiune modulatoare asupra limfocitelor B.9 ± 1.2 ±3. Date asemănătoare 86 .4 ± 1. preparatul manifesta o acţiune slabă sau în general nu modifica procentul celulelor. valorile peste 1. iar valorile cuprinse între 0.05. preparatul entomologic a manifestat o acţiune modulatoare asupra imunităţii umorale. Comparând datele obţinute prin două metode de cercetare (reacţia de formare a rozetelor şi metoda imunofluorescenţei cu anticorpi monoclonali).04 % până la 24.05 * Statistică veridică între proba de control şi cea cu preparat. În acest caz. Valorile indicelui de modulare sub 0.6 + 2. s-a demonstrat că imupurinul a stimulat numărul limfocitelor T/TFS.24) Limfocitele T (%) 34. cu modularea limfocitelor T teofilinrezistente (helperi) şi stimularea limfocitelor T teofilinsensibile (supresori).2 ± 3. 1. În acelaşi timp.4 ± 1.62 ± 0. Astfel. relevată prin micşorarea limfocitelor T. ceea ce ne denotă o acţiune imunostimulatoare a imupurinului (tab.84 ± 0. 1.9 ± 1.1 ± 2.05.89 * IM 56.66 ± 0.2 – o acţiune imunostimulatoare.05).05) şi al limfocitelor B de la 31.9 + 1. norma fiind de 5 -15%.).

1999. с.imupurin It was studied a new drug of entomologic origin – imupurin. obtained from Lepidoptera pupae. M. Nicolae Bacinschi1. a indicelui de imunoreglare. Гришина Т. care posedă proprietăţi imunomodulatoare. Ciuhrii. 261.. Полякова И..В. Sem.М. Petrov R. Фарматека-медицинский журнал. Гришина Т. Acţiunea diversă a imupurinului asupra factorilor imuni ne permite sa-l clasăm la preparatele cu acţiune imunotropă centripetă şi centrifugă. с. Проблемы иммунотропной терапии новые перспективы..М. p. №4. Această asemănare presupune normalizarea raportului tuturor claselor de imunoglobuline. с. В. Ciuhrii M. IMSP Dispensarul Dermatovenerologic Republican2 Summary Evolution of HIV/AIDS infection on the basis of treatment with the new entomologic drug . том 4. 24-28. Иммунология. Полиоксидоний – препарат нового поколения иммуномодуляторов с известной структурой и механизмом действия. Современные представления об иммуномодуляторах. adică cu acţiune atât asupra sistemului macrofagal.Н. Russian J. Иммунологическая и клиническая эффективность применения полиоксидония в терапии сосудистых осложнений диабета. imupurinul este un preparat imunotrop cu spectru larg de acţiune. Revista farmaceutică a Moldovei. normalizarea numărului de limfocite TFS şi TFR şi a subpopulaţiilor de limfocite). 40 . as a monotherapy for AIDS infected patient. 5. 5-6 octombrie 2006..И. c. mielopidul ş.1. The usage of this drug during 9 months leads to descrease of viral load (from 35 400 to < 400 ) – aspects that shows a direct and indirect antiretroviral action of the drug. exprimate prin normalizarea imunităţii celulare şi umorale (normalizarea numărului absolut de limfocite. 6.Paris. 4.. Хаитов Р. 63-69. Петров Р. Acţiunea stimulatoare a imupurinului se aseamănă cu acţiunea polioxidoniului asupra activităţii celulelor sistemului fagocitar... V. Resultats preliminaires d’une etude par lavage broncho–alveolaire. Astfel conchidem. Verget J. şi coaut. и соавт. Conferinţa a VI-a a Infecţioniştilor din Rep. Victor Ghicavîi1. Ларина. Bibliografie 1. imunofanul. Suppl. The action of imupurin can be explained by a rich componence of amino acids and olygopeptides able to stimulate the links of immune system. EVOLUTIA MALADIEI HIV/ SIDA PE FONDAL DE TRATAMENT CU UN NOU PREPARAT ENTOMOLOGIC – IMUPURIN (caz clinic) Elena Ivanova1.. cu stimularea activităţii funcţionale a factorilor imunităţii celulare şi umorale..Hop. 2571–2574..В. Effects du Biostim sur les elements de defense cellulaire broncho– pulmonaires. 2. au obţinut mai mulţi autori [4. Actualităţi în patologia infecţioasă şi parazitară.В. 2006. Жданов А. Хаитов Р. 1999. cât şi asupra imunităţii celulare şi umorale.. 5]. of Immunol. Некрасов А. Ina Pogonea1. Пинегин Б.В. и соавт. [6] explică activarea macrofagelor drept cauză a unei sinteze sporite a tuturor claselor de citokine. № 5.В. ca polioxidoniul. Практический врач. a. CD 4 level did not decline that estimate the good immunotrop action. ediţie specială. Bacinschi N. 2000. Svetlana Popovici2 Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinica1 USMF „Nicolae Testemiţanu". А. Moldova. 87 . 59(36). Хаев А.Н. Рвачева. et al. 7.referitor la diverse imunomodulatoare cu spectru larg de acţiune. 26-34 3. activarea sintezei IL-2 şi recepţionarea ei de către celulele sensibile cu acţiune de imunostimulare şi imunomodulare asupra TNF-alfa [7]. № 2-3. Ghicavîi V.И. 2000. p. и соавт.В.

în monoterapia unui pacient cu infecţia HIV. la stadiul de pupă. S-au determinat indicii clinici şi paraclinici în dinamică. iar în 2008 – 452 infectaţi. 2. Glodeni. cît şi rurală (35. Nivelul limfocitelor CD4 nu s-a micşorat în dinamică. Hînceşti. comparabilă numai cu epidemiile de ciumă din Evul Mediu [3].86% [6]. Concomitent s-au realizat şi investigaţii paraclinice: analiza generală a sîngelui şi a urinei şi biochimia sîngelui (AlAT. Procesul epidemic a cuprins toate teritoriile administrative şi se caracterizează prin extinderea infecţiei HIV/SIDA atît în populaţia urbană (64. Ştefan-Vodă. Administrarea timp de 9 luni a preparatului a condus la micşorarea încărcăturii virale (de la 35400 u.s tudierea eficacităţii preparatului entomologic – imupurin în tratamentul unui pacient infectat cu HIV. inclusiv în rîndul utilizatorilor de droguri injectabile . Metode de cercetare 1. AsAT.).c. Investigaţii imunologice: Determinarea markerului CD4 de suprafaţă (marker imunologic). pînă la <400 u. diagnosticat cu infecţia HIV asimptomatică st A2 care a refuzat terapia specifică antiretrovirală (TARV).în oraşul Tiraspol şi raionul Rîbniţa. 3. Pentru studiul unui nou preparat în tratamentul HIV SIDA în lume se cheltuie 824 de milioane .14% şi pe cale heterosexuală . imunoterapia se consideră o metodă destul de promiţătoare în tratamentul maladiei HIV/ SIDA.1 miliard de euro. Făleşti. familia Lepidoptera. Tratamentul infecţiei HIV SIDA este axat împotriva replicării retrovirusului si stimulării imunităţii. Acţiunea imupurinului poate fi explicată prin componenţa sa bogată în aminoacizi imunogeni şi oligopeptide capabile să stimuleze verigile sistemului imun.63%). Căuşeni. pe glob sunt cca 40-60 mln persoane infectate cu HIV şi 25 mln decedati.Rezumat A fost studiat în premieră un nou preparat de origine entomologică-imupurin. urmînd doar o cură de tratament timp de 9 luni cu imupurin – un nou preparat imunomodulator de origine entomologică. La 38 de persoane infectate cu virusul HIV s-a diagnosticat maladia SIDA. un paramentru de valoare în cadrul infectării cu HIV. Investigaţii serologice: Decelarea indicelui încărcării virale ARN HIV (marker virusologic). Scopul studiului a constituit .c.31%. Bilirubina.36. Bălţi şi raioanele Basarabeasca. dintre care SIDA la 81 persoane [2]. Rezina. iar în teritoriile de Est ale republicii .Comform datelor statistice. la stadiul de pupă. Pe parcursul semestrului I al anului 2009 s-au înregistrat 371 cazuri noi de infecţie HIV . Cea mai înaltă răspândire a infecţiei HIV are loc în mun. Examenul clinic: Pe toată perioada de studiu pacientul a fost examinat clinic: datele anamnezice şi examinarea organelor interne. În Republica Moldova numărul de infectaţi în perioada anilor 2002-2008 este de 2223. Actualitate SIDA a provocat cea mai mare criză în sănătatea publică. la ora actuală. obţinut din insecte Lepidoptera.37%). Schema prescrierii tratamentului Imupurin a fost administrat câte 2 capsule de 150 mg odată pe zi cu 2 ore după cină. ceia ce relevă a acţiune benefică imunotropă. proba cu timol). Nefericitul titlu de “campioni ai ratei de infecţie cu HIV/SIDA” este deţinut de Europa de Est si de Asia Centrală. Vîrsta cea mai afectată de virusul HIV este de 20-34 ani şi constituie 62. obţinut din insecte din ordinal Lamantria. Materiale şi metode Examinării a fost supus un pacient de sex masculin în vârstă de 37 ani. Sângerei. Din anul 2008. date care denotă acţiunea directa sau indirecta antivirală a preparatului. 88 .63.

El este redistribuit aproape în exclusivitate pe membranele LT helper. Un număr de 500 limfocite CD4 şi o încărcare virală de cca 10 000 copii ARN/ml sunt criterii de iniţiere a terapiei antivirale. Categoria 3 : < 200 Tcells/µl. Polipeptida unică CD4 este un lanţ format din 433 reziduuri de aminoacizi dintre care 370 formează domeniul extracelular. Rolul – neutralizarea virionilor. ADN-HIV este translocat în nucleul celulei infectate. Astfel. Categoriile sunt determinate de cel mai mic număr înregistrat în evoluţie şi nu de numărul determinat cel mai recent [3]. unde se inseră în genomul gazdei. asigurînd semnalele indispensabile asamblării virionilor maturi şi eliberării prin înmugurire a noilor particule de virus. celule gliale) [3. dar depistarea lor poate fi efectuată după 6-12 săptămâni de la infectare. celule endoteliale. Astfel. Clasificarea clinică a infecţiei în raport cu numărul limfocitelor CD4: Categoria 1 : > 500 CD4 Tcells/µl. unul din indicii importanţi în infecţia HIV este markerul virusologic care ne indică încărcarea virală – o anumită concentraţie plasmatică a virusului şi cu cît această concentraţi este mai mică şansele de evoluţie a bolnavului sunt mai bune (cînd acesta ajunge la 10 000 copii ARN/ml se consideră deja un indice strigator) [3]. De ce se micşorează CD4 ? Limfocitele T CD4+. HIV s-a adaptat la un receptor (CD 4) critic pentru economia organismului şi pentru funcţia celulelor care-l poartă [3]. Mult timp numărul limfocitelor CD4 în periferie rămîne constant (1000 cel/mm 3). Acest lanţ leagă glicoproteina 120 a virusului HIV[1]. Ac anti-gp120 împiedică fixarea HIV pe celulele-ţintă. Umoral – Ac apar precoce în infecţie primară. la întîmplare şi este mediată de existenţa segvenţelor terminale repetate – LTR). În anvelopa HIV sunt prezente numeroase copii ale glicoproteinei superficiale gp120 care cuplează principalul receptor CD4 situat pe limfocitele T helper. Odată cu creşterea virulenţei. iar conversia acestuiea în ADN proviral (proces realizat în cadrul celulei gazdă) prin reverstranscriere este o etapă caracteristică pentru ciclul replicativ al tuturor retrovirusurilor. care posedă o enzimă numită reverstranscriptaza. Receptorul CD4 este prezent la cca 60% din LT. macrofage fixe ( Kupffer. În rezultatul cercetării acţiunii preparatului entomologic imupurin asupra pacientului infectat cu HIV. Imunitatea celulara este crucială pentru controlul replicării HIV şi are un impact substanţial în evoluţia infecţiei . Categoria 2 : 200-499 Tcells/µl. Eficienţă maximă în fazele precoce ale infecţiei [5]. care pot fi considerate CD4+. odată ce au fost infectate sunt recunoscute ca prezentând pericol pentru organism. utilizînd ca matriţă provirusul integrat. s-a observat 89 . au o durata de viaţă mare (ani sau zeci de ani). care debutează cu sinteza ARN viral de către polimeraza celulară II. În domeniul extracelular sunt 6 reziduuri Cs care realizează legături disulfidice întralanţ ce vor contribui la formarea a trei bucle. Limfocitele T prezintă 60%-80% din totalul limfocitelor periferice. chemokinelor. care pe parcursul a 9 luni a urmat doar o monoterapie cu imupurin.Rezultate şi discuţii HIV aparţine familiei Retroviridae – o familie masivă de virusuri ARN. Acest ARN progen serveşte şi pentru traducerea proteinelor structurale virale şi pentru sinteza enzimelor lor de procesare. HIV conţine două copii ARN ca material genomic. În continuare are loc sinteza virionilor progeni.4]. iar 37 pe cel intracitoplasmatic. Pe suprafaţa LT deosebim unii markeri (receptori) care definesc 2 categorii principale: Limfocitele T CD4 şi Limfocitele T CD8. mai mult sau mai puţin. Integrarea are ca urmare dezvoltarea unei infecţii lente în timpul căreiea segvenţele ADN provirale nu pot fi deosebite de ADN celular ( integrarea se face. CD8 este redistribuit pe membranele LT citotoxice şi supresoare. acestea fiind CD8+ [2]. are lor activarea răspunsului imun împotriva lor: Celular – LT CD8 recunosc şi elimină celulele infectate (în special LT CD 4) prin citotoxicitate directă sau prin intermediul citokinelor. însă declinul acestui număr precede intrarea bolnavului în stadiul simptomatic.

care relatează o optimizare a tratamentului. 2. Compendiu de imunologie fundamentală. pag 22-33.. Constantin Bîră. datele examenului clinic iniţial au fost în limitele normei. Reacţii adverse nu au fost constatate. Pe fondal de tratament cu imupurin a pacienţilor cu HIV SIDA s-a micşorat încărcătura virală ARN HIV.1). u. Editura ALL. Schaffler. editura BIC ALL 2002. 2008. which are able to decrease and to stabilize the level of the arterial pressure. Concluzii 1. Esenţial de imunologie. Olinescu A.o dinamică pozitivă a maladiei cu scăderea încărcăturii virale de la 35 400 pînă la 2500 peste 6 luni. 3. c. Chişinău “Ştiinţa”. EFICACITATEA BENZITURONULUI ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ PROVOCATĂ PRIN FENILEFRINĂ ŞI ANGIOTENSINĂ II Tatiana Chiriac Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary The efficacy of the benzyturon in arterial hypertension induced by the phenylephrine and angiotensine II Benzyturon refers to a new class of hypotensive preparations. transaminazelor. 1994. Pe parcursul tratamentului pacientul nu a manifestat nici o acuză. 90 . 12. Inofensivitatea şi eficacitatea preparatului contribuie la optimizarea tratamentului farmacoterapeutic al stărilor patologice imunodeficitare si maladiilor oportune. in a dose of 2 mg/kg shows a noticeable slow hypotensive and antihypertensive action. simptomatologia clinică fiind destul de saracă. 1992. s-a determinat o creştere a valoarei markerului de suprafaţă CD4. urinei. izothioureic derivatives. Andrieş L. iar administrarea preparatului imupurin nu a cauzat modificări ale datelor de mai sus. Tabelul 1 Dinamica markerului imunologic şi virusologic Timp 4 luni 6 luni 9 luni Markerul imunologic ( CD4) u. Клеточные основы иммунного ответа и иммунодепрессия. Editura Medicală Bucureşti.44. iar peste 9 luni < 400 (tab. The solution of benzyturon. proba cu timol. Медицина 1976. Хаитов Р. Virusologie medicală. with long duration from 4 to 5 hours. Constantin Cernescu. 3.c. 35 400 2500 < 400 Analiza generală a sîngelui. 396 364 300 Markerul virusologic (ARN). Bucureşti.М..c. P. Microbiologie medică şi imunologie. efectul optimal (creşterea CD4 pâna la valorile normale şi micşorarea încărcăturii virale (ARN HIV <400) determinându-se la a 6-9-ea lună de tratament. 2. 4. 5.249-264. s-a ameliorat simptomatologia clinică. Bibliografie 1. bilirubinei. Acţiunea benefică a tratamentului cu imupurin se manifestă in lunile a 3-4 de la iniţierea tratamentului. pag.

1 + 6. Modelarea hipertensiunii arteriale a fost efectuată cu fenilefrină (0. administrat intraperitoneal. Materiale şi metode Experienţele au fost efectuate pe pisici cu masa corporală 2-4 kg anesteziate cu soluţie 30% uretan (500 mg/kg) şi cloraloză (50 mg/kg).şi antihipertensivă pronunţată şi de lungă durată ( Muhin E. Cheptea E.1 până la 171.. Acest efect ne demonstrează că αadrenoreceptorii după injectarea benzituronului rămân intacţi şi reacţionează la fenilefrină. la injectarea de fenilefrină sa constatat o creştere evidentă a PA la a 2-5 minută (tab1). Benzituronului în aceste situaţii a fost administrat în doza de 2mg/kg. 1998. Rezultate şi discuţii Iniţial. când PA s-a micşorat semnificativ. Kim S. endocrine. et al.Rezumat Benzituronul se referă la o nouă clasă de preparate hipotensive.. Pe acest fondal după administrarea benzituronului (2mg/kg). Am constatat. Widhirt S. 1987. Actualitatea Hipertensiunea arterială poate însoţi o multitudine de eventualitîţi clinice de gravitate variabilă: afecţiuni cardiovasculare. Benzituronul în doză de 2 mg/kg manifestă acţiune hipotensivă şi antihipertensivă marcată. lentă şi de lungă durată (4-5 ore). frecvenţei contracţiilor cardiace (FCC)şi respiraţiei la diferite intervale de timp pe parcursul a 7 ore. 1997. problemele optimizării corecţiei dereglărilor hemodinamice şi metabolice. 2004) Scopul lucrării Elucidarea posibilului efect antihipertensiv în hipertensiunea arterială modelată experimental. Parii B. Stratu E. 1971. a fost injectată fenilefrina în aceeaşi doză (tab. Ghicavîi. neurologice.3).I. În ultimii ani derivaţii izotioureici au devenit ţinta multor cercetări. 1988.. nu sunt pe deplin rezolvate. dar rămâne sub nivelul iniţial. că deja peste 2 minute PA s-a micşorat.I. 2006).001) deja peste 30 sec cu menţinere pînă la 60 sec (tab..2). Deci efectul benzituronului nu se datorează acţiunii α-adrenoblocante. Aceşti derivaţi constitue un grup de substanţe ce posedă acţiune vasoconstrictoare şi vasodilatatoare. deja peste 2 minute s-a depistat o micşorare veridică a PA cu oscilaţii neesenţiale ale FCC.. Stratu E. 1983.H. Pentru a explica acest antagonism în acţiunea substanţelor am efectuat o altă serie de experienţe în care iniţial s-a administrat benzituron în doza 2 mg/kg. 1973..1mg/kg) 7 pisici şi angiotensină II (1mcg/kg) 6 pisici administrate intravenos. ulterior cu monitorizarea presiunii arteriale (PA). 2001 ) Derivaţii izotioureici au avantajul de a optimiza şi extinde posibilităţile de reglare farmacoterapeutică a stărilor patologice însoţite de hipo.M.sau hipertensiune arterială ( Ghicavîi V.. capabile să micşoreze şi să stabilizeze nivelul tensiunii arteriale. Ghicavîi V. iar la 60 min. 1993.B. respectiv antihipo. ceea ce ne demonstrează despre acţiunea rapidă şi marcată vasoconstrictoare a angiotensinei-II. Ulterior s-a injectat soluţia de benzituron.I. În următoarele intervale de timp PA continua să scadă şi 91 .5 (P < 0. Cu toate acestea. şi coaut. Tratamentul hipertensiunii arteriale continuă să ramînă o problemă destul de actuală pentru medicina contemporană (V. dar probabil prin activarea enzimei NOS (nitric oxid sintetază) FCC în aceste condiţii nu suferea modificări esenţiale Pe un alt lot de animale administrarea unimomentană de angiotensină-II a produs o majorare vădită a PA de la 124.A. Peste 2-5 minute de la administrarea alfaadrenomimeticului PA creşte. derivaţi izotioureici. 1972. 1996. et al.6 + 6.

4 >0.0 + 6.001 203.001 175.0 +20.2 176.5 Notă: Veridicitatea valorilor după administrarea fenilefrinei în raport cu cele iniţiale.6 >0. Modificarea PA şi FCC la pisicile anesteziate după administrarea benzituronului (2 mg/kg) şi fenilefrinei (0.) 2’ 5’ 125.3+ 16.6 + 8.0 + 12.1mg/kg) (n=7) Tab.1mg/kg) şi benzituronului (2 mg/kg) (n=7) Tab.001 183.2 168.8 >0.7 < 0.0+ 10.8 + 6.8 < 0.5 >0.2 < 0.0 +9.6 >0.2+9.0 + 4.001 191.) 30'' 60'' 2' După administrarea benzituronului 2 mg/kg(în min.8+11.2 < 0.8 + 4.4+7.001 180.8 +13.001 187.7 <0.5 < 0.2 + 7.0 + 5.2 >0.6 >0.8+7.5 După administrarea fenilefrinei (în min.5 180’ 94.0 + 7.05 182.2 +18.001 172.05 60’ 106.4 + 7. a celor după fenilefrină în raport cu valorile determinate după benzituron (60 min).05 2’ 130.3 122.5 30’ 109.6 < 0.8 >0.1 + 9.0 < 0.0 >0.6 < 0.4 >0.1 >0.5 300’ 93.5 240’ 85.7+6.Modificarea PA şi FCC la pisicile anesteziate după administrarea fenilefrinei (0. 2 Para-metrii PA mm Hg FCC f/min Parametrii statistici M+m P M+m P Date iniţiale 132.0 + 1.7+10.4 >0.5 118.3 După administrarea fenilefrinei (în min) 2’ 162.2 2’ 106.) 15’ 30’ 121.1 184.6+12.) 60’ 97.001 183.3 >0.0 +8.3 Notă: Veridicitatea valorilor după administrarea benzituronului în raport cu cele iniţiale.0 < 0.4 >0.8 +10.3+9.5 >0.8 < 0. 1 Parametrii PA mmHg FCC f/min Para-metrii statis-tici M+m P M+m P Date iniţiale 136.5 + 4.2+9.6 +9.6+14.2 După administrarea benzituronului (în min.1 >0. 3 Para-metrii Para-metrii statis-tici Date iniţiale După administrarea angiotensinei II (în sec.5 162. a celor după benzituron în raport cu valorile determinate după fenilefrină (5 min).6 + 10.7 >0.1 197.5 < 0.3 < 0.5 15’ 122.001 170.) 15' 30' 60' După administrarea repetată a angiotensinei II (sec) 30'' 60'' 92 .05 175.3 + 7.5 >0.05 120’ 91.5 După administrarea benzituronului (în min. Modificarea PA şi FCC la pisicile anesteziate după administrarea angiotensinei II (1mcg/kg) şi benzituronului (2 mg/kg) (n=6) Tab.001 184.8 < 0.2 5’ 153.0 + 9.0 + 5.001 173.

3 - 171. după administrarea benzituronului în raport cu cele la administrarea primară angiotensinei-II (60 sec).5 < 0.4 < 0.05 135.2 119.3 < 0.6 + 6.3 +1.1 175.9 < 0.0+22.8 < 0.9 > 0.001 170.0 +5.1 + 7.7 < 0.3 +3.3 +10.7 < 0.001 172.1 < 0.05 206.8 + 7.5 173.05 110.1 + 5.6 < 0. 93 .2 208.3 > 0.05 121.3 > 0.6 + 4.01 99.PA mm Hg FCC f/min M+m P M+m P 124.9 < 0.0 +11. a celor după administrarea repetată a angiotensină-II (60 sec) în raport cu cele la administrarea benzituronului (60 min).2 < 0.5 < 0.001 207.6 + 6.6 < 0.1 + 6.0 +3.001 225.001 210.8 + 4.0 +13.5 125.3 +10.001 223.2 Notă: Veridicitatea valorilor după administrarea angiotensinei-II în raport cu valorile iniţiale.8 + 4.

докт. S-ethylizothiourea a nonanimo acid inhibitor of nitric oxide synthase. Derivatul izotioureic benzituron poate manifesta acţiune hipotensivă în hipertensiunea arterilă realizată prin intermediul fenilefrinei şi angiotensinei II. Bookt M. mult mai puţin ca la administrarea iniţială (numai cu 36 mmHg faţă de 50 mmHg iniţial). 4.. Hinder.peste o oră a fost cu circa 25 mmHg mai mică decît valorile iniţiale şi aproximativ cu 70 mmHg faţă de cifrele induse de angiotensină-II ( 73.3). Л. sa determinat.. 3. Concluzii Conform cercetărilor efectuate asupra acţiunii benzituronului.. 2. care acţionează nemijlocit la nivelul musculaturii netede vasculare.1 şi 99. STUDIU PRIVIND SINTEZA ŞI ACŢIUNEA ANTIBACTERIANA SI ANTIMICOTICA A UNOR NOI DERIVAŢI AI SULFAMIDELOR Margareta Ungureanu.001). p.271-276. p. Stratu E. Stratu E.3 mmHg. Conferinţa anuală. Shock. p.N elemental and spectral analysis. мед. 2002. Eficacitatea parţială a fenilefrinei şi angiotensinei-II în hipotensiunea indusă de benzituron ne relevă că alfa-adrenoreceptorii. 1995. Гикавый В. obtaining eight new derivatives of thyoureea The chemical structure of the new compounds was confirmed by C. Chişinău. reverses vasodilatation in sheep. probabil prin activarea acestei enzime. Bibliografie 1. posibil prin stimularea NOS(nitric oxid sintetaza) ce induce formarea de NO. valorile căreea deja peste 30 sec depăşeau cele iniţiale (tab. дис.ş. Фармакологическая коррекция растройств кровообращения и кислородного баланса при острых артериалъных гипотензиях. lentă şi de lungă durată (4-5) ore.351. a sulphamide with important therapeutic properties. Analizând datele căpătate putem releva că benzituronul scade considerabil hipertensiunea indusă de Ag II.. наук. Ghicavîi V.Popa” Iasi.4. We 93 . PA creşte din nou deşi. et al. Romania Summary Study concerning the synthesis and the antibacterial and antifungal activity of some new sulphamides derivatives We decided to obtain new bioactive substances by inserting the radicals of thyoureea to the N4 atom of Davosine. că substanţa în studiu are acţiune hipotensivă marcată.H. La administrarea repetată a angiotensină-II peste 60 min de acţiune a benzituronului s-a observat o restabilire a nivelului PA.с. Chişinău.//Автореф. Potenţarea efectelor adrenergice şi angiotensinergice de către izoturon la nivel de endoteliu vascular. şi anume asupra NOS (nitric oxid sintetază) a musculaturii netede vasculare. We have treated this sulphamide with various aromatics isothyocianates. 274-281.T. Aceasta se confirmă şi prin faptul că la administrarea repetată a angiotensinei-II. Cojocaru V. ceea ce ne permite să vorbim despre un mecanism diferit mai intim al derivaţilor izotioureici. N4. derivat izotioureic. Traber L.D. 2001. Maximul scăderii PA fiind în jurul a 3-4 ore după care survine o creştere uşoară.m.1987. cît şi angiotensinreceptorii sunt liberi şi reacţionează la administrarea acestor substanţe. Analiza comparativă a acţiunii musculotrope a derivaţilor izotioureici // Autoreferatul tezei de d. P < 0. însă fiind tot sub nivelul iniţial.И.1+5. cu relaxarea acesteea.3-23. Cristina Tuchilus Universitatea de Medicina si Farmacie „ Gr.6+6. V..

Derivaţii de tiouree noi obţinuţi (X-XVII) sunt greu solubili în etanol. în scopul obţinerii unor produşi bioactivi si a studiului relatiei dintre structura chimica si actiunea antimicrobiana. Din soluţia acetonică mai separă în timp o nouă cantitate de produşi. de naftil (VIII) şi de alil (IX). Având o largă activitate împotriva germenilor Grampozitiv cât şi asupra celor Gram-negativ. Deşi ulterior apariţia antibioticelor le-a micşorat mult popularitatea. baza chimioterapiei antimicrobiene.pbrom-fenil (VII). 1) Prin condensarea Davosinului (I) cu izotiocianaţii (II-IX) s-au obţinut derivaţii de tiouree (X-XVII).Activitatea antibacteriana a fost determinata fata de bacterii Gram pozitiv si Gram negativ. S-a propus grefarea radicalilor de tiouree la atomul de nitrogen aminic (N4) şi studierea relaţiei dintre structura chimică şi acţiunea antimicotică şi antibacteriană a noilor derivaţi obţinuti. eliminarea lentă recomandându-se în infecţii ale căilor respiratorii (pneumonii. Rezumat În scopul obţinerii unor substanţe cu acţiune antimicrobiana. The assay was made on Gram-positive and Gram-negative bacteria and on some species of Candida. metanol şi benzen. Structura noilor produşi obţinuţi a fost confirmată de analiza elementală si spectrală. pe baie de apă.6. antivirală [1. Plecând de la aceste considerente. p-tolil (III). sulfamidele au contribuit în decursul decadei premergătoare apariţiei penicilinei. astfel încât randamentul se măreşte.7]. Actualitatea temei si obiectivele lucrarii Descoperirea activităţii antimicrobiene a sulfamidelor a prezentat o etapă deosebit de importantă în dezvoltarea chimioterapiei.5. rinofaringite). p-clor (VI). La răcire separă produşii de reacţie în stare cristalină. mai uşor solubili în acetonă şi uşor solubili în hidroxizi. p-metoxi(IV). A fost elaborata o medota simpla si precisa de obtinere unor noi derivati de tiouree ai sulfamidelor.8]. Se filtrează la vid.have tested the antibacterial and antifungal activity of the new synthesised products through the diffusimetric method. otite. conform următoarei scheme de reacţie: (Fig. This study represent a premiss for obtaining new antibacterial and antifungal derivatives of sulphamides. sinuzite. Acţiunea remarcabilă prezentată de noii derivaţi sintetizaţi reprezintă o premiză optimistă pentru obţinerea unor derivaţi cu acţiune antibacteriană şi antimicotică. Davosinul (sulfametoxi-piridazina) (I) are o puternică acţiune prelungită antimicrobiană. ne-am propus să grefăm radicali de tiouree la atomul de hidrogen aminic (N4) al acestei sulfamide şi să studiem într-o primă etapă acţiunea antimicotică şi antimicrobiană a noilor derivaţi obţinuţi. dizenterie bacilară şi în infecţii urinare [2. Izotiocianaţii aromatici (II-IX) au fost obţinuţi din derivaţii de anilină respectivi prin acţiunea sulfurii de carbon asupra aminei în prezenţa amoniacului şi descompunerea sării de amoniu a acidului ditiocarbamic cu o sare solubilă de plumb [4]. Este cunoscut faptul că numeroşi derivaţi de tiouree sunt înzestraţi cu proprietăţi farmacologice remarcabile: acţiune antituberculoasă. p-etoxi (V). antimicrobiană. Material şi metode Pentru a introduce restul de tiouree la gruparea aminică.We have elaborated a simple method for obtaining new sulphamides derivatives. antileproasă. s-au sintetizat noi derivaţi de tiouree ai Davosinului. iar actiunea antimicotica fata de diversii specii de Candida. sulfamidele sunt folosite în prezent pe scară largă deoarece în anumite cazuri prezintă o serie de avantaje. Sintezele s-au efectuat în soluţie acetonică prin încălzirea amestecului reactant în raport echimolecular la reflux. iar substanţa cristalină se spală cu alcool fierbinte. sulfamida cu importante proprietăţi terapeutice. furunculoze. 94 . am tratat Davosinul (sulfametoxipiridazina (I) cu izotiocianaţii de fenil (II).

B.2 R NH2 + 2 CS 2 + NH4OH 2 R NH C SNH4 S + Pb(NO3)2 2 R N=C=S + HNO3 + PbS + NH 4NO3 (II-IX) NH2 HN C S NH R + O 2S NH N N OCH3 S C N R O 2S NH N N OCH3 I (II-IX) (X-XVII) Compuşi II X R VI Compuşi XIV R Cl III XI CH3 VII XV Br IV XII OCH3 VIII XVI V XIII OC2H5 IX XVII -CH2-CH=CH2 Figura 1. N şi de analiza spectrală în IR (TabeluII). (Tabel II). B. Activitatea antimicotică a fost determinată faţă de Candida albicans. Determinarea acţiunii antibacteriene si antimicotice Activitatea antibacteriană a noilor 8 compuşi sintetizaţi (X-XVII) a fost testată faţă de următoarele tulpini: Staphylococcus aureus. 95 . H. Escherichia coli si Pseudomonas aeruginosa. Plăcile au fost incubate timp de 24 ore la 37oC. Acţiunea antimicrobiană a fost determinată prin măsurarea diametrelor zonelor de inhibiţie a creşterii bacteriilor [3]. Candida sake şi Candida glabrata (Tabel III).cereus . Subtilis. S-a utilizat metoda difuzimetrică. Sarcina luteea. Reacţiile de obţinere a compuşilor (X .XVII) Rezultate si discutii Structurile produşilor noi obţinuţi au fost confirmate de analiza elementală de C.

24 51.550 82.1115 .52 4.01 16. B.1150.1345..44 3400. cereus ATCC 14579 4.16 3400.3000.26 15.38 C19H19N5O4 S2 51.1260.1145.51 3.78 56. 1145.74 43.3100.820 85.62 16.63 3430.825 4.t.1140.1225.1140.09 3.61 C22H19N5S2O3 56.59 C15H17N5S2O3 47.p-etoxi (XIII) şi p-clor (XIV) fenil.1350.1300.810 84. Pseudomo nasae ruginosa 0 0 26 0 26 0 0 10 0 96 .1200.28 15.1320.50 47.42 4. 1120. S.30 16. 1120. Staphylococcus aureus 2.1220. B.1340.750 87.48 48.1320 1160. Principalele caracteristici ale compusilor noi sintetizati Compuşii X XI XII Formula moleculară C% N% H% Calc/ Calc/ Calc/ găsit găsit găsit 4.830 81.1125.41 XIII C20H21N5S2O4 52.Tabel I.62 15.45 18.15 3350. 1145.1150.71 4.1350.1310.30 52. coli ATCC 25922 X 15 20 0 0 0 XI 0 20 0 0 0 XII 25 25 23 24 25 XIII 28 30 22 0 17 XIV 25 25 23 24 25 XV 10 30 16 21 23 XVI 0 20 24 0 0 XVII 0 20 16 24 15 Tetraciclina 30µg 30 30 16 13 17 5.95 4.1560.57 4.ºC 173-175 181-183 15.29 3415.09 P. lutea ATCC 9341 3.1640.78 241 –24 3 η% IR cm-1 C18H17N5S2O3 52.32 174 –17 5 172-174 201-202 XIV C18H16 N5O3S2Cl XV C18H16N5O3S2Br XVI XVII 3.21 3420.86 C19H19N5S2O3 53.04 85.55 191-193 184-186 14.700 87.1160. 1110.1100.04 14.66 3400. Tabelul II –Diametrele zonelor de inhibitie a cresterii bacteriilor ( mm) Compusii testati Tulpina 1. E.08 3.15 53.51 15.subtilis 5.55 3.23 14.2870.56 15.86 18.730 89.48 4. 1140.07 47.16 3.1240.05 51.40 4.98 4.97 43.66 3550.79 Se remarcă îndeosebi actiunea antibacteriana si antimicotica a derivaţilor de Davosin obţinuţi prin condensarea cu izotiocianaţii de p-metoxi ( XII) .24 15.1210.85 17.

Tabelul III. Activitatea antifungică a probelor testate. Diametrul zonei de inhibiţie (mm) Compus testat X XI XII XIII XIV XV XVI XVII IX XX Nistatin 100µg Candida albicans 19 0 33 33 30 0 0 0 23 25 32 Candida sake 0 0 26 28 26 0 0 15 15 20 16 Candida glabrata 10 0 32 30 14 0 0 0 15 11 18

Concluzii • În scopul obţinerii unor substanţe cu acţiune antimicotică, în prezenta lucrare s-au sintetizat 8 noi derivaţi de tiouree ai Davosinului. • A fost elaborată o metodă simplă şi precisă de obţinere a derivaţilor tioureici ai sulfamidelor. • Structura noilor produşi obţinuţi a fost confirmată de analiza elementala de C, H, N şi de analiza spectrala în IR. • Testul privind acţiunea antimicrobiană arată că cei mai activi sunt derivaţii care conţin radicali p-clor, p-metoxi şi p-etoxi-fenil. • Acţiunea remarcabilă prezentată de noii derivaţi sintetizaţi reprezintă o premiză optimistă pentru obţinerea unor derivaţi cu acţiune antibacteriană şi antimicotica. Bibliografie 1. Budeanu E., Budeanu C.H., Ciugureanu C. – Sinteza unor noi tiocarbanilidotiosemicarbazide şi studiul lor asupra fermentaţilor sucului digestiv, Anal. St. Univ. Iaşi, I, XIII, 157-155, 1967 2. Dănila Gh., Rusu G., Ungureanu M., Alexandrescu G.-Chimie farmaceutică, Litografia UMF Iaşi,1997 3. National Committee for Clinical Lab. Standard Approved Standard M7-A2, NCCLS, Villanova, 1990 4. Organic Syntheses (F.B. Dains, R.Q. Brewster, P. Olander), 1, 447-451, 1948 5. Schorderet M.-Pharmacologie, des concepts fondamentaux aux applications thérapeutigues, Editura Slatkiné, Geneva, 1998 6. Ungureanu M., Radu C. – L’action antibactérienne et antifongique de nouveaux dérivés de l’acide nicotinique, Jurnal de Medicină Preventivă, Iaşi, 3, 3-4, 159-164, 1995 7. Ungureanu M., Ştefănescu E., Stavri N., Radu C., Pavelescu M., Hriscu A. – Sinteza unor derivaţi tiocarbanilidici cu activitate biologică, Rev. Med. Chir., S.M.N. Iaşi, 90, 2, 369-379, 1986 8. U.S.A.N. and the USP Dictionary of Drugs Names,United States Pharmacopeial Conventions Inc, Rock-Ville, 1995

97

MODIFICĂRILE METABOLICE ÎN AFECŢIUNEA HEPATICĂ SUB INFLUENŢA PREPARATELOR ENTOMOLOGICE Nicolae Bacinschi Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Metabolic changees in liver diseases under the influence of entomological grugs In toxic liver diseases along with characteristic parametres changes (AST, ALT, necrotic substances etc.) there are some metabolic disturbances (moderate hypoglicemice and hypocreatininemie, hypouricemie), wich can be used in assesing severity of liver injury in complex clinical symptoms. Entomological drugs more effectively prevented the metabolic disturbances that have occurred in the use of toxic doses of paracetamol. An essensial contribution probably make it essensial and non-essensial aminoacids such as of entoheptin, imuheptin and imupurin. A special role may have cysteine, methionine, tryptophan, arginine, serine, asparagic acid, phenylalanine etc which have an actiol role in glutathione synthesis and the coupling metabolits of paracetamol, in this way reducing their toxicity. Rezumat În afecţiunile hepatice toxice de rând cu modificările parametrilor caracteristici (AsAT, AlAT, substanţelor necrotice etc.) se constată şi unele perturbări metabolice (hipoglicemie şi hipocreatininemie moderată, hipouricemie), care pot fi folosite în aprecierea gravităţii leziunii hepatice în complex cu simptomele clinice. Preparatele entomologice mai efectiv preîntâmpinau dereglările metabolice care au survenit la utilizarea dozelor toxice de paracetamol. Un aport esenţial, probabil, îl aduc aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali din componenţa entoheptinului, imuheptinului şi imupurinului. Un rol deosebit îl pot avea cisteina, metionina, precum şi alţi aminoacizi ca: acidul glutamic, triptofanul, arginina, serina, acidul asparagic, fenilalanina etc., care participă la sinteza glutationului, precum şi la cuplarea metaboliţilor paracetamolului, micşorând astfel toxicitatea lor. Actualitatea Afecţiunile hepatice toxice produse de medicamente (paracetamol, izoniazidă, neuroleptice, anticonvulsivante, citostatice etc.), dar şi de un şir de substanţe utilizate în diverite ramuri ale industriei (tetraclorura de carbon etc.) sunt în plină ascensiune, constituind în diferite zone geografice o creştere de 2 – 11 ori fie prin lărgirea spectrului de medicamente şi xenobiotice utilizate, fie prin depistarea lor mai frecventă. Acţiunea hepatotoxică a tetraclorurii de carbon şi paracetamolului se caracterizează prin dependenţa de doză (supradozarea); deficitul substanţelor de conjugare şi coenzimelor, enzimelor pentru detoxicare; modificarea toxicităţii sub influienţa inductorilor enzimelor microzomiale; formarea de metaboliţi cu hepatotoxicitate mai intensă; dereglarea sistemului imun (2, 3, 5). Paracetamolul poate produce lezarea ficatului cu manifestarea sindromului de citoliză (necroză centrolobulară), colestază, inflamare mezenchimală, diminuarea funcţiei detoxicante şi de sinteză. În mare masură acestea sunt confirmate prin determinarea enzimelor specifice sau mai puţin caracteristice: alaninaminotransferazei, aspartataminoransferazei, fosfatazei alcaline, γ-glutamiltranspeptidazei, lactatdehidrogenazei, precum şi a unor indici biochimici care caracterizează starea metabolismului glucidic (glucoza), proteic (proteinele totale, albumina, globulinele, uree, creatinina, factorii de coagulare etc.) şi lipidic (colesterolul total, trigliceridele etc.). Parametrii enumeraţi, de rând cu constatarea leziunii hepatice, sunt indicatori care se folosesc pentru determinarea eficacităţii substanţelor studiate ca hepatoprotectoare potenţiale (2,4). Studiile experimentale şi clinice în acest domeniu actualmente sunt orientate spre îndeplinirea condiţiilor medicinii bazate pe dovezi în conformitate cu cerinţele recomandărilor metodice de cercetare a preparatelor cu proprietăţi hepatoprotectoare. 98

Un interes tot mai mare în ultimile decenii prezintă preparatele entomologice cu multiple acţiuni, inclusiv hepatoprotectoare, datorită conţinutului bogat în proteine, lipide, aminoacizi, antioxidanţi etc.(1) Reeşind din cele expuse considerăm necesar de a efectua studiul influienţei preparatului entomologic entoheptin asupra hepatotoxicităţii tetraclorurii şi paracetamolului. Scopul studiului s-a redus la determinarea nivelului glucozei, proteinelor totale, creatininei şi ureei la acţiunea toxică a tetraclorurii de carbon şi paracetamolului şi utilizarea preparatelor entomologice cu aprecierea rolului parametrilor studiaţi în pronosticul dezvoltării leziunilor hepatice. Materiale şi metode Studiile experimentale au fost efectuate pe 84 şobolani albi, masculi şi femele, cu masa 150 – 250 g. Animalele au fost repartizate în două serii. În prima serie s-a studiat influenţa entoheptinului, imuheptinului şi imupurinului la pretratarea timp de 7 zile asupra conţinutului glucozei, proteinelor totale, creatininei şi ureei după administrarea intraperitoneală a tetraclorurii de carbon 0,4 ml/kg la a 7-a zi. Animalele au fost subdivizate în 5 loturi: I-ul – martor; al II-lea – CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi; al III-lea – entoheptin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastral + CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi; al IV-lea – imuheptin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastral + CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi; al V-lea – imupurin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastrl + CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi;. În seria a doua s-a stuiat influenţa preparatelor entomologice asupra parametrilor metabolismului glucidic şi proteic după administrarea la a 7 zi a dozelor toxice de paracetamol. Animalele au fost subdivizate în 5 loturi: I-ul – martor; al II-lea – paracetamol în doză unică de 500 mg/kg intraperitoneal la a 7 zi; al III-lea – entoheptin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastral cu injectarea la a 7-a zi a dozei unice de 500 mg/kg paracetamol intraperitoneal; al IV-lea – imuheptin 50 mg/100g intragastral timp de 7 zile + paracetamol în doză unică de 500 mg/kg intraperitoneal la a 7 zi;; al V-lea – imupurin 50 mg/100g intragastral timp de 7 zile + paracetamol în doză unică de 500 mg/kg intraperitoneal la a 7 zi. La a 8-a zi se determinau indicii respectivi. Datele obţinute au fost prelucrate statistic după criteriul t-Student. Rezultate şi discuţii La administrarea tetraclorurii de carbon în doze toxice s-a constatat o tendinţă de micşorarea a nivelului glucozei în sânge de la 4,13 ± 0,16 până la 4,08 ± 0,4 mmol/l (P> 0,05) Entoheptinul, utilizat preventiv timp de 7 zile în doză de 50 mg/100g până la acţiunea hepatotoxicului, a contribuit la o dezvoltarea unei hipoglicemii mai marcate faţă de lotul de control (tab.1). Imuheptinul în aceste condiţii a manifestat o tendinţă de majorarea a nivelului glucozei în sânge de la 4,13 ± 0,16 până la 4,41 ± 0,45 mmol/l (P> 0,05), iar imupurinul nu influenţa efcetul produs de hepatotoxic, menţinând aceeaşi tendinţă spre hipoglicemie (tab.1). Astfel, în afecţiunea acută a ficatului indusă prin tetraclorura de carbon se constată o hipoglicemie uşoară care nu este influenţată de imupurin, accentuată de entoheptin şi preăntâmpinată de imuheptin. Conţinutul proteinelor totale în sânge la dozele toxice ale tetraclorurii de carbon s-a majorat neesenţial (tab.). La utilizarea preventivă a entoheptinului timp de 7 zile nivelul proteinelor totale peste 24 ore după injectarea hepatotoxicului a constituit 6,05 ± 0,17 faţă de 6,39 ± 0,36 g/dl (P> 0,05) în lotul de control şi 6,27 ± 0,31 g/dl (P> 0,05) lotul intact. O tendinţă similară a manifestat şi imupurinul la utilizarea preventivă faţă de conţinutul parametrului studiat la animalele cu afecţiune hepatică toxică (tab.1). Imuheptinul în aceste condiţii a contribuit la o creştere nesemnificativă a preoteinemiei atât faţă de lotul inatct, cât şi cel cu leziunea toxică a ficatului (tab.1). Cele expuse ne permit să concluzionăm că în hepatită toxică acută indusă prin tetraclorura de carbon nivelul proteinelor totale nu suferă modificări esenţiale, ce ne denotă despre faptul că funcţia sintetică este puţin influenţată. Preparatele

99

3 P1-5 > 0.05 3.67 ± 0.05 3.36 ± 0.4 şi 6.La utilizarea timp de o săptămână a entoheptinului şi imuheptinului s-a depistat o majorare considerabilă a parametrului studiat (tab.05).05 P2-5 > 0. La administrarea preventivă timp de 7 zile a entoheptinului şi imuheptinului s-a semnalat o majorare semnificativă a conţinutului ureei în sânge (tab.05 P2-3 < 0.3 mmol/l (P> 0.23 P1-4 > 0.83 P1-4 < 0.05 Creatinina mcmol/l 76.05) lotul intact.9 ± 31.56 ± 0. preparatele entomologice preîntâmpină tendinţa spre hipocreatininemia şi hipouricemie indusă de hepatotoxic.36 P1-2 > 0.19 P1-5 > 0.33 mmol/l (P > 0.13 ± 0.17.1).17 P1-3 > 0.4 ± 7. La utilizarea preventivă a entoheptinului.88 ± 0.05 P2-5 > 0.82 ± 0.06 ± 0. în afecţiunea acută a ficatului indusă prin paracetamol se constata o hipoglicemie uşoară care era preîntâmpinată de preparatele entomologice.8 ± 6.21 2.05 P2-5 > 0.27 ± 0.55 ± 0.05 328.4 ± 7.34 P1-5 > 0.05 P2-4 > 0.4 P1-2 > 0.05) în lotul de control şi 6.29 mmol/l (P < 0.39 ± 0.0 ± 9. În acelaşi timp imupurinul manifesta doar o tendinţă de creştere a nivelului creatininei de la 74. iar imuheptinulîl intensifică puţin.05 6.05) Entoheptinul şi imupurinul.0 74.6 ± 0.16 până la 4.75 ± 0.05 Ureea mmol/l 2.05 6.29 P1-3 < 0. Entoheptinul şi imupurinul inversează efectul hepatotoxicului.33 până la 3.7 P1-3 < 0.entomologice modifică neunivoc parametrul studiat. Dozele toxice ale paracetamolului contribuiau la majorarea neesenţială a conţinutul proteinelor totale în sânge (tab.41 ± 0.46 ± 0.21 până la 2.13 ± 0.27 ± 0.4 ml/kg) Imupurin (50mg/100g) 7 zile + CCl4 (0.0 P1-2 > 0. creatininei. ce ne denotă despre faptul că funcţia sintetică este puţin influenţată.05).1).08 ± 0.05 P2-3 > 0.39 ± 0. 100 .05 4. 6.05 5.05).05 4 10 5 10 Peste 24 ore după administrarea dozelor toxice de paracetamol s-a constatat o micşorare nesemnificativă a nivelului glucozei de la 4. Astfel.05 ± 0.45 P1-4 > 0.6 ± 5.0 P1-4 < 0. Cele expuse ne permit să concluzionăm că în hepatită toxică acută indusă prin paracetamol nivelul proteinelor totale nu suferă modificări esenţiale.05 4. Astfel.05 Proteinele totale (g/dl) 6.8 ± 6.19 P1-3 > 0.3 mcmol/l (P > 0. ureei în sânge în afecţiunea hepatică indusă de tetraclorura de carbon şi utilizarea preparatelor entomologice Nr 1 2 3 Grupele Intact CCl4 (0.05 P2-4 > 0.001 P2-4 < 0.05 3.001 P2-3 < 0.4 ml/kg) Imuheptin (50mg/100g) 7 zile + CCl4 (0.05 5. Imuheptinul în aceste condiţii a manifestat o majorarea seminificativă a nivelului glucozei în sânge de la 4.0 până la 74.05).93 ± 0.24 ± 0.24 ± 0.33 P1-2 > 0.16 până la 4.05 P2-5 > 0.88 ± 0.36 mmol/l (P > 0.36 ± 0.07 ± 0.05). Dozele toxice ale tetraclorurii de carbon micşorau nivelul ureei de la 2.001 P2-4 < 0.14 g/dl faţă de 6. imuheptinului şi imupurinului timp de 7 zile nivelul proteinelor totale peste 24 ore după injectarea hepatotoxicului a constituit respectiv 6. Ureea denotă despre capacitatea ficatului de a detoxifica amoniacul produs prin metabolizarea aminoacizilor.2).36 g/dl (P> 0.13 ± 0. Imupurinul în aceste condiţii a contribuit la creşterea parametrului studiat de la 2.2).4 ± 7.001 81.05 P2-3 > 0.6 ± 5. Peste 24 ore de la injectarea dozei toxice de tetraclorura de carbon s-a constatat o diminuare nesemnificativă a conţinutului creatininei de la 76.36 P1-5 > 0.71 ± 0.4 ml/kg) Numărul şobolanilor 12 7 9 Glucoza (mmol/l) 4. utilizaţi preventiv timp de 7 zile în doză de 50 mg/100g până la acţiunea hepatotoxicului.16 4.4 ml/kg ) Entoheptin (50 mg/100g) 7 zile + CCl4 (0.0 până la 81. Tabelul 1 Modificarea conţinutului glucozei.36 ± 0.31 g/dl (P> 0..31 6.001 299. au contribuit la o dezvoltarea unei hiperglicemii moderate faţă de lotul de control (tab. proteinelor totale.0 mcmol/l (P > 0.

Preparatele entomologice s-au dovedit mai efective în preîmtâmpinarea hipoglicemiei moderate produsă de paracetamol.39 mmol/l (P > 0. creatinina.8 mmol/l (P > 0.05 4.26 ± 0. proteinelor totale.Preparatele entomologice menţin conţinutul proteinelor în limitele normei. Astfel. Probabil.0 74. La injectarea dozei toxice de paracetamol peste 24 ore s-a determinat o micşorarea nesemnificativă a conţinutului creatininei de la 76.16 4.001 299.05). pe când în afecţiunile hepatice cronice homeostaza glucozei poate fi dereglată datorită micşorării masei ficatului şi rezervelor de glicogen în el. ureea etc.8 până la 3.29 P1-4 < 0.4 P1-4 > 0.07 ± 0.22 P1-2 > 0.06 ± 0.39 ± 0. Imupurinul în aceste condiţii a contribuit la creşterea parametrului studiat de la 3.2 mcmol/l (P > 0.05 4.05 4.05 3. Parametrii metabolismului proteic – proteinele totale.05 P2-5 > 0.0 ± 4.05).37 P1-3 > 0. responsabile de anihilarea hepatotoxicităţii metabolitului analgezicului (N-acetil-n-benzochinonimină).0 până la 87.93 ± 0.0 ± 4.05 P2-3 > 0.05 P2-5 > 0.77 P1-3 < 0. sunt sintetizaţi în ficat şi suferă. iar componenţii activi ai preparatelor entomologice nu sunt suficienţi pentru reglarea integrităţii membranelor hepatocitelor şi hemostazei glucozei.66 P1-4 < 0. în timp ce în ciroza hepatică probabilitatea hipoglicemiileor este foarte rară. în acest caz preparatele entomologice prin conţinutul de antioxidanţi.05 Creatinina mcmol/l 76.2).92 ± 0.27 ± 0.3 P1-2 > 0.05 4.05 6.75 ± 0. albuminele.5 ± 10.17 P1-3 > 0. cât şi metaboliţii ei.8 P1-3 < 0.05 3 10 4 10 5 10 Preparatele entomologice la utilizarea timp de o săptămână au contribuit la inversarea efectului hepatotoxicului faţă de nivelul creatininei.0 până la 74.8 ± 6.38 ± 0.13 ± 0. metionină.8 P1-2 > 0.05 P2-3 > 0.05 P5-4 < 0.55 ± 0. modificări mai esenţiale în afecţiunile hepatice 101 . entoheptinul şi imuheptinul au contribuit la o majorare considerabilă a parametrului studiat (tab.1 ± 6.05 6.) cresc fondalul de substanţe endogene în ficat (glutation etc. Paracetamolul în doze toxice unice peste 24 ore provoca o majorare a nivelului ureei de la 2. Această ipoteză seste explicabilă şi prin faptul că nivelul glucozei a fost diminuat în proporţii egale de ambele hepatotoxice.001 P2-3 < 0.26 ± 0.05 Ureea mmol/l 2.05 P2-5 > 0. ureei în sânge în afecţiunea hepatică indusă de paracetamol şi utilizarea preparatelor entomologice Nr 1 2 Grupele Intact Paracetamol Entoheptin (50 mg/100g) 7 zile +Paracetamol 500 mg/kg Imuheptin (50mg/100g) +Paracetamol 500 mg/kg Imupurin (50mg/100g) +Paracetamol 500 mg/kg Numărul şobolanilor 12 7 Glucoza (mmol/l) 4.).05 P2-4 > 0.67 ± 0.2). La administrarea preventivă timp de 7 zile a entoheptinului şi imuheptinului s-a semnalat o majorare semnificativă a conţinutului ureei în sânge (tab.31 6. de regulă.001 87.0 mcmol/l (P > 0.05).2 P1-5 > 0. peptide şi aminoacizi (cisteină. iar imupurinul manifesta doar o tendinţă de creştere a nivelului creatininei de la 74.05 P2-5 > 0.21 până la 3. Astfel.9 ± 48.92 ± 0. Grigorescu T.05 P2-4 > 0.8 ± 6.22 P1-5 > 0.05 P2-3 > 0.55 ± 0.1 ± 6.21 3.14 P1-5 > 0.4 ± 7.73 ± 0. arginină etc.88 ± 0.05 Proteinele totale (g/dl) 6.88 ± 0.05 331. (2004) constată că micşorarea nivelului glucozei în sânge se poate depista în necroza hepatică acută fulminantă.39 P1-5 > 0. Rezultatele experimentale ne-au demonstrat că în leziunile toxice acute ale ficatului prin CCl4 şi paracetamol survine o hipoglicemie uşoară. În cazul tetraclorurii de carbon acţiunea lezantă asupra hepatocitelor este determinată atât de substanţa integră. Posibil. Tabelul 2 Modificarea conţinutului glucozei.05 7. creatininei.26 ± 0. în hepatita toxică acută prin lezarea hepatocitelor se poate reduce capacitatea ficatului de a elibera glucoza sau formarea ei din glicogen.05 6.0 P1-2 > 0.001 P2-4 < 0.5 P1-4 < 0.05). preparatele entomologice manifestau o hipercreatininemie şi hiperuricemie la administrarea odzelor toxice de hepatotoxic.

Венгеровский А. diminuării funcţiiei renale).. triptofanul. simptomelor encefalopatiei hepatice. imuheptin şi imupurin prin conţinutul de oproteine. acid aspartic. . care era preîtâmpinată de pretratarea cu preparate entomologice. 3. Саратников А. Along with the improvement of the methods of investigation and diagnosis. INCIDENŢA PATOLOGIEI TIROIDIENE ŞI IMPORTANŢA ŞCOLARIZĂRII PACIENŢILOR ÎN EFECTUAREA UNUI TRATAMENT EFICACE ŞI INOFENSIV Aurelia Bacinschi1. Bucureşti. 1991). Ghicavîi V. Un rol similar îl are şi metionina care se poate transforma în cisteină sau stimula procesele de sulfatare prin donarea sulfat-ionului (4). şi coaut. Entoheptinul. că deşi nivelul glucozei şi proteinelor totale nu se modifică esenţial în hepatitele toxice experimentale. Nicolae Bacinschi2 Centrul Republican de Diagnosticare Medicală1.) vor proteja hepatocitele şi vor intensifica sinteza ureei prin diminuarea hiperamoniemiei. fie prin conjugarea cu el (Vengherovskii şi coaut. т-54. serina. Фармакология и токсикология. cisteină.С. cysts and thyroid cancer. Bibliografie 1. În cazul acţiunii hepatotoxice a CCl4 se constată o micşorare a nivelului ureei. micşorând astfel toxicitatea lor.cronice (3).. Bucureşti. Pretratarea cu entoheptin. precum şi de o creşterea a vâscozităţii plasmei. Ciuhrii M. Preparatele au manifestat efecte benefice în afecţiunea hepatică indusă prin paracetamol şi mai puţin prin tetraclorura de carbon. Grigorescu T. probabil. a 102 . ediţie specială. Indiscutabil este că un rol important în păstrarea sau restabilirea funcţiei hepatocitelor îl pot juca şi alţi aminoacizi ca: acidul glutamic. posibil. În leziunile toxice experimentale creatinina avea o tendinţă spre diminuare. Galina Palii1. Основы токсикологии. acidul asparagic. 2002.1. arginina. îl are şi glutationul. Un rol deosebit l-am menţiona pentru cisteină care participă la sinteza glutationului. 2006. autoimune processes. prin mai multe mecanisme.И. complexe lipoproteice şi aminoacizi (arginină. ornitină etc. îndeosebi în condiţii clinice (prezenţa hiperamoniemiei. precum şi la cuplarea metaboliţilor paracetamolului. Preparatele entomologice mai evident influenţau parametrii studiaţi în hepatita toxică experimentală provocată de analgezicul antipiretic. iar în cea indusă prin paracetamolconţinutul metabolitului azotat se majora. Investigaţiile efectuate ne permit să conclizionăm. Un aport esenţial. 2.. 26 – 34. 1991. 2005. conţin cantităţi impotante de aceşti aminoacizi (2).imuheptinul şi imupurinul în acest aspect. un substrat cheie în faza II de metabolizare a toxicului. Куценко С. Vernescu S. fenilalanina etc. 4. 560-567. Tendinţa spre majorarea proteinelor totale produsă de CCl4 şi paracetamol probabil este determinată de micşorarea utilizării şi eliminării acestora. Un rol important în în acest caz. Lucrările celui de-al IIlea Congres „Dezvoltarea în pragul milemiului III”.: Entomologia la finele secolului XX. posibil. hyperthyroidism. îl aduc aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali. 1999. fie prin transformarea metabolitului intermediar în paracetamol. metionină. Catedra farmacologie şi farmacologie clinică2 Summary The incidence of thyroidian pathology and the signifiance (importance) of patients education in performing an efficient and inofensive treatment In the last years in Republic of Moldova is observed an inceasing incidence of thyroide pathologies manifested through hypothyroidism. Concentraţia ureei şi creatininei suferă schimbări mai esenţiale în afecţiunile hepatice acute şi pot servi un indice important în aprecierea complexă a gravităţii leziunii hepatice. 76 -79 5. acesta poate fi un indice adjuvant în aprecierea severităţii afecţiunii hepatice şi aprecierii eficacităţii preparatelor cu acţiune hepatoprotectoare presupusă. Nr.А.. Revista farmaceutică a Moldovei.. Tratat de hepatologie.

a crescut ponderea factorului genetic în geneza maladiilor endocrine. 276 –chist tiroidian. Astfel. 27 – guşă mixtă. 4454 – tiroidită autoimună hipertrofică. efficient and harmless use of thyroidian hormonal drugs and antithyroidian remedies.patteuts eaching reguires a special attention. iar în al treilea – creşterea posibilităţilor biochimice şi instrumentale de diagnosticare. Ponderea patologiilor hipotalamo103 . chisturi şi cancer tiroidian. 2179 – tiroidită autoimună atrofică. limitarea timpului de tratament în staţionar cu creşterea ponderii supravegherii în condiţii de ambulator. fiind diagnosticaţi 1547 de pacienţi cu diabet dintre care 10 cu diabet zagarat tip 1 şi 1537 cu diabet zaharat tip 2. 2979 – guşă nodulară. Rezumat În ultimii ani în Republica Moldova se constată o creştere a incidenţei patologiei tiroidiene manifestate prin stări de hipotiroidism. hipertiroidism. De rând cu perfectarea medotelor de investigaţie şi diagnosticare o atenţie deosebită necesită instruirea pacienţilor în aspectul utilizării raţionale eficiente şi inofensive a preparatelor hormanale ale glandei tiroide şi remediilor antitiroidiene. care au determinat o incidenţă crescută a patologiei tiroidiene. accidentele la staţiile atomice. În acelaşi timp diabetul zaharat a trecut pe planul doi. În acest aspect explicarea şi respectarea principiilor de utilizare şi control al eficacităţii şi inofensivităţii preparatelor respective în mare parte determină rezultatele farmacoterapiei şi complianţa pacienţilor la tratament. determines in a big part the results of pharmacotherapy and patients compliance to the treatment. Materiale şi metode În cadrul secţiei consultative a Centrului Republican de Diagnosticare Medicală (CDRM) s-a analizat incidenţa patologiilor glandei tiroide în baza consultaţiilor primare a pacienţilor din ţară. 775 – adenom tiroidian. 811 – guşă toxică difuză. Printre afecţiunile glandei tiroide s-au constatat: 2745 cazuri de hiperplazie tiroidiană simplă. 193 cancer tiroidian. 789– hipotiroidie idiopatică. Prin examinarea şi efectuarea investigaţiilor necesare pacienţilor li se prescria tratamentul respectiv cu instruirea minuţioasă în vederea controlului eficacităţii şi inofensivităţii farmacoterapiei. Patologia tiroidiană. printre patologiile endocrine în ultimii ani predomină cea a glandei tiroide şi constituie 20590 cazuri din cele 26147 sau circa 78. în ultimele decenii capătă o incidenţă din ce în ce mai mare. În al doilea rând. Rezultate şi discuţii Analiza cantitativă şi calitativă pe o perioadă de 3 ani (2007-2009) a consultaţiilor în CRDM ne reflectă despre creşterea incidenţei şi lărgirea spectrului patologiilor endocrine în rândul populaţiei (tabelul 1). În condiţiile actuale eforturile medicului nu vaor da rezultatele scontate dacă nu va fi implicat în problemele de profilaxie şi tratament pacientul prin conştientizarea importanţei respectării unor principii şi criterii ce nu necesită şi/sau care vor reduce suportul economic. 129 – tiroidită subacută. Aceasta se datorează în rpimul rând modificărilor ecologice: poluarea mediului. complianţa bolnavilor la tratament. necesitatea implicării pacientului în monitorizarea eficacităţii şi inofensivităţii tratamentului. procese autoimune. radiaţia excesivă. 360 – stări după strumectomie. in appearauce of the rational. De rând cu aceasta au survenit şi unele probleme ce ţin de dificultăţile diagnosticului şi rezultatul tratamentului: atipicitatea tabloului clinic.7% din adresările pacienţilor. prezenţa aditivilor alimentari etc. Cele menţionate mai sus ne-au obligat la necesitatea de a implementa unele principii de monitorizare a eficaictăţii şi inofensivităţii farmacoterapiei maladiilor glandei tiroide. 5233 – tiroidită autoimună hipertrofică cu noduli. Aceste probleme sunt foarte actuale pentru Republica Moldova. îndeosebi în condiţiile evenimentelor de la Cernobîl. Is necessary in this way the explication and a strict fallow of the priciples of efficiency usage and inofensivity control of the respective drugs.

Bolnavilor în timpul consultaţiilor li se efectua o şcolarizare activă prin explicarea noţiunilor generale patologia tiroidiană. O atenţie deosebită necesită bolnavii cu hipotiroidism nemanifest (ascuns). hipercolesterolemie sau diminuarea intelectului. Tabelul 1 Morfostructura patologiilor endocrine (numărul de pacienţi consultaţi) Denumirea nozologiilor Diabet zaharat tip 2 Diabet zaharat tip 1 Hiperplazie tioridiană simplă Guşă toxică difuză Guşă nodulară Guşă mixtă Adenom tiroidian Chist tiroidian Tiroidită autoiună hipertrofică Tiroidită autoimună atrofică Tiroidită autoimună hipertrofică cu noduli Tioridită subacută Hipotiroidie idiopatică Sindrom hipotalamic cu obezitate Hiperprolactinemie idiopatică Obezitate Sclerochistoză ovariană Hipogonadism Sindrom climacteric Stare după strumectomie Cancer tiroidian Alte patologii endocrine Total 2007 489 5 802 303 939 27 446 193 1197 547 1664 84 286 404 145 328 36 40 72 304 8311 2008 555 1 1198 281 1126 173 45 1830 860 1720 21 162 250 44 98 355 18 108 86 134 9063 2009 493 4 745 227 914 156 38 1427 772 1849 24 341 430 103 570 385 2 11 180 107 45 8773 Total 1537 10 2745 811 2979 27 775 276 4454 2179 5233 129 789 1084 147 813 1068 38 69 360 193 483 26147 În cazul stărilor de hipotiroidism la prescrierea preparatelor hormonale ale glandei tiroide pacienţilor li se explica: ce reprezintă preparatul respectiv şi care este sensul utilizării lui. dar este crescut cel al TSH. Maladia nu are manifestări clinice. după ce simptome va fi necesar de determinat eficacitatea (dispariţia oboselii.apatie. Datele recente demonstrează că hipotiroidismul nemanifest netratat creşte riscul aterosclerozei aortei şi infarctului miocardic. iar a altor patologii endocrine – 483 cazuri. slăbiciunii generale şi musculare. Se efectua o informare amplă referitoare la alimentaţia corectă. frecvenţa contracţiilor cardiace. sistemului cardiovascular . depresie. controlul sistematic la endocrinolog şi alţi specialişti. nivelele T4 şi T3 sunt în limitele normei. simptomelor din partea sistemului nervos central . dispariţia uscăciunii şi descuamaţiei pielii. a hiperprolactinemiei – 147 cazuri.hipofizare a constituit 1084 cazuri. incidenţa căruia poate atinge până la 15% din populaţie. care este durata tratamentului.). tiroidită limfocitară cronică. E necesar de menţiona o ascensiune a pacienţilor cu obezitate depistaţi în cadrul consultaţiilor ( 145 – în anul 2007. Tratamentul de substituţie cu levotiroxină în acest caz trebuie individualizat. a sindromului climacteric – 69 cazuri. a sclerochistozei ovariene – 1068 cazuri. modificarea exteriorului şi a stării subiective) cu evidenţa lor zilnică. 98 – în 2008 şi 570 .în 2009). terapia de substituţie se recomandă la bolnavii la care s-a depistat guşă. îngrijirea adecvată. care parametri subiectivi şi obiectivi va fi necesar de ai monitoriza zilnic (pulsul. despre necesitatea respectării recomandărilor pentru prevenirea complicaţiilor şi progresarea patologiei. micşorarea pastozităţii ţesutului adipos etc. necesitatea respectării stricte a regimului de dozare. 104 . vorbire monotonă şi lentă. De regulă.creşterea frecvenţei contracţiilor cardiace şi pulsului. iar la vârstnici chiar până la 25%.

în caz contrar nu va fi preîntâmpinată retenţia mintală.5-1. Tratamentul acesteia nu este dovedit din punct de vedere al raţionalităţii. De asemenea li se atrage atenţia asupra faptului. preparatele iodului şi litiului. sistemului cardiovascular (tahicardie. insomnie. Controlul eficacităţii tratamentului se efectuiază determinând conţinutul în sânge a: TSH (dacă nivelul lui este mai mare de 4 µU /ml. timp în care se folosesc rezervele de hormoni. tremor). se constată în primele săptămâni sau luni de tratament. beta-adrenoblocantele. şi are o incidenţă de 0. iar la propriltiouracil nu. precum şi după tabloul clinic. hipocolesterolemia. Agranulocitoza este o reacţie adversă gravă. Deoarece uneori 105 . tubului digestiv (anorexie. că în multe ţări reieşind din situaţia ecologică. accese de angină pectorală.Un contingent deosebit prezintă gravidele. De rând cu criteriile ce determină eficacitatea preparatelor e necesar de explicat pacienţilor importanţa preîntâmpinării efectelor nedorite. are nodul sau pacientul a primit iod. precum şi prin sinteza globulinelor specifice ce cuplează hormonii şi micşorează fracţia liberă .5 µU /ml – doza se micşorează). S-a demonstrat că hipotiroidismul gestaţional nemanifest se poate complica cu retenţie în dezvoltarea psihomotorie a copiilor. balanţă azotată negativă. apoi fiecare 2 luni între 0. maturizarea scheletului. iar la necesitate şi tratamentul hipotiroidismului congenital (cretinism). Corecţia dozelor se efectuează fiecare 4-6 săptămâni în primele 6 luni de viaţă. şi în perioada nou-născutului. Bolnavilor li se accentuează de a efectua un control de laborator pentru a preveni hiperglicemia. care la tiamazol este dozodependentă. Această perioadă (latentă) e mai mică în formele grave de tirotoxicoză şi invers. efectul clinic stabil se dezvoltă peste 6-8 săptămâni. Concomitent pacientului trebuie să i se vorbească şi despre reacţiile adverse. deoarece la ele hipotiroidismul se poate manifesta iniţial datorită necesităţii crescute de hormoni tiroidieni. dar poate surveni şi mai târziu. înainte de naştere. Din aceste considerente în primul trimestru al gravidităţii la toate gravidele cu hipotiroidism în anamneză sau cu risc major de hipotiroidie trebuie determinat nuvelul TSH cu efectuarea terapiei de substituţie la necesitate. deoarece e crescut nivelul globulinelor ce cuplează hormonii tiroidieni sub influenţa estrogenilor. are loc în cazul tiroiditei limfocitare cronice nemanifeste sau în regiunile cu deficit de iod în apă şi alimente. Tioamidele (tiamazol sau mercazolil) reprezintă una din cea mai frecventă grupă de antitioroidiene. Hormonii tiroidieni în acest caz au o importanţă majoră pentru procesele de mielinizare care au loc intrauterin. dacă este mai mic de 1. Criterii clinice adecvate servesc înălţimea. că efectul tiamazolului survine peste câteva zile sau săptămâni. congestie cutanată). La nou-născuţii prematuri diminuarea T4 poate fi cauzată de pseudodisfuncţia glandei tiroide (se constată la circa 50% copii până la 30 săptămâni gestaţie). De regulă. dezvoltarea psihomotorie.5 ani şi ulteror fiecare 3-6 luni la copiii mai mari pentru a menţine concentraţia T4 în limitele 10-16 µg% şi nivelul normal al TSH.44% respectiv. În acest caz pacienţilor li se explică necesitatea monitorizării simptomelor din partea SNC (hiperexcitabilitate. De regulă. La utilizarea preparatelor hormonale ale glandei tiroide se pot produce simptome de hipertiroidism cu exacerbarea efectelor farmacodinamice din partea organelor şi sistemelor. palpitaţii. diaree. care la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare pot deveni periculoase sau chiar fatale). Dozele recomandate de levotiroxină 10-15 µg/kg/zi restabilesc nivelul T4 în limitele normale peste 1-2 săptămâni.12 şi 0. Aceasta. Un moment important în cazul gravidelor prezintă profilaxia. toţi nou-născuţii sunt investigaţi în vederea hipotiroidismului congenital. E necesar de explicat pacientului. de regulă. doza se creşte. scădere ponderală) şi pielii (transpiraţii. ameţeli. că dozele de levotiroxină trebuie majorate. T4 (tiroxina liberă). O altă grupă de preparate folosite în patologia tiroidiană o constituie remediile tirostatice: tioamidele. este mai mare când glanda este mărită. În aceste cazuri e necesar de reţinut. pe când supradozarea poate duce la consecinţe grave. utilizate în hipertiroidism. timpul lor de instalare şi măsurile de profilaxie sau de limitare a gradului de manifestare prin consultul imediat cu medicul. În aceste cazuri la gravide li se explică necesitatea examinării minuţioase a lor şi a nou-născutului pentru ca tratmentul de substituţie să se înceapă până la apariţia simptomelor de retenţie psihomotorie.

diareea. Aspergillus fumigatus. Rezumat Soluţia benzil alcoolică de Juglona „in vitro” manifestă proprietăţi antibacteriene faţă de flora gram-pozitivă (Staphilococcus aureus (Wood-209). precum durerile şi redoarea în articulaţii. similare Cernobîlului. care poate dispărea fără a suspenda tratmentul. 106 . 2-4 times more intensive than standard benzyl-alcoholic solution.agranulocitoza poate apărea rapid. uneori hemoragică. Gavriluţa) Summary Antibacterial and antifungal properties of benzil-alcoholic solution of juglone Studies in vitro demonstrate that benzil-alcoholic solution of juglone poses a pronounced antibacterial activity against gram-positive (Staphilococcus aureus (Wood-209). că incidenţa şi severitatea maladiilor glandei endocrine poate fi diminuată. The drug „in vivo” leads to early elimination of inflamatory and necrotic proceses caused by staphylococcus and fungi. că cea mai frecventă reacţie adversă este erupţia urtiformă. uneori grave. Şcolarizarea pacienţilor în aceste momente. de regulă. să se întreprindă măsuri profilactice ce vor contribui la păstrarea sănătăţii populaţiei. Primele simptome ale agranulocitozei frecvent se pot manifesta prin dureri în gât şi febră. cefaleea. pigmentarea pielii. inclusiv şi prin efectuarea unei şcolarizări eficiente ce va spori complianţa pacienţilor la tratament şi va reduce volumul cheltuielilor financiare. din care cauză pacienţii trebuie imediat să se adreseze la medic. am constata. febra medicamentoasă. voma. greaţa. leziunile hepatice şi renale. Streptococcus faecalis). O neutropenie uşoară poate fi un simptom al agranulocitozei incipiente. Pseudomonas aeruginosa. dă efecte pozitive prin creşterea eficienţei şi diminuarea reacţiilor adverse. The efficacy of benzyl alchhoholic solution of juglone is determined in the most part by of presence of haftoqiuinonic derivate. Suspendarea preparatelor contribuie la dispariţia agranulocitozei. În concluzie e necesar de menţionat. Proteus vulgaris) microorganisms and antifungal properties against Candida albicans. alopecia. flora gramnegativă (Escherichia coli. glucocorticoizilor sau substituţia antitiroidienelor. Un şir de alte reacţii adverse. Penicillium. precum şi al tirotoxicozei. În primul rând. deoarece hipersensibilitate încrucişată se constată rar. Proteus vulgaris) şi fungi (Candida albicans. parestezia. PROPRIETĂŢILE ANTIBACTERIENE ŞI ANTIFUNGICE ALE SOLUŢIEI BENZIL ALCOOLICE DE JUGLONĂ Andrei Bacinschi Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică „Nicolae Testemiţanu” (Conducător ştiinţific – conferenţiar universitar V. s-a majorat evident numărul pacienţilor ce respectă recomandările medicului referitor la controlul după evoluţia bolii şi de efectuare a examenului repetat în termenii necesari. Aspergillus niger. În baza celor expuse şi experienţei acumulate putem conchide despre unele succese în domeniul problemelor abordate. datorită respectării criteriilor de monitorizare după efectul preparatelor s-a redus numărul de bolnavi cu reacţii adverse. Streptococcus faecalis)and gram-negative (Escherichia coli. creşterea activităţii enzimelor hepatice. ce denotă despre majorarea nuvelului de conştientizare a populaţiei. E necesar de menţionat. În al treilea rând. deşi nu sunt atât de frecvente pot avea loc la prezenţa anumitor factori predispozanţi. că şcolarizarea bolnavilor în aspectul cunoaşterii patologiei tiroidiene a contribuit la creşterea adrsărilor precoce. Aspergillus niger. Acestea din urmă vor permite ca în cazul unor accidente. iar uneori va fi necesară utilizarea H1-antihistaminicelor. În al doilea rând. care poate fi accelerată prin prescrierea factorului granulocitar colonial. este utilă determinarea periodică a leucocitelor pentru diagnosticarea precoce.

alcool benzilic ad 100 ml). Sucul din coaja verde de nuc. antifungic. 0.1. În rezultatul cercetărilor efectuate s-a determinat că proprietăţile curative ale infuziilor din frunze de nuc. De asemenea au fost determinate şi alte naftochinone mai puţin active.1.006 % . 0. 2010.Aspergillus fumigatus. et al. et al. Pentru studiul proprietăţilor antibacteriene au fost pregătite opt diluţii (0.1. juglona ne meritat fiind exclusă din lista celor mai efective preparate de atunci..02 % .(2005). Pentru prima data juglona a fost obţinută în 1856 din coaja verde de nuc. 0. 2010.1958.01% . pot manifesta efect antibacterian.00038 %.J. 1980).prin metoda diluărilor succesive în mediu lichid de cultură (Bulion Saboro). 2004. 1974. antiviral. Et al 2010. imunodepresiv sau imunostimulator (Reese S. iar a celor antimicotice 11 107 .. Ele toate îndeplinesc funcţia de protecţie a nucului faţă de invaziile insectelor. În baza acestui alcaloid au fost elaborate noi forme farmaceutice cum sunt soluţia alcoolică cu denumirea de „nucină”. Гринев А. prezenţa amestecului de 5-hidroxi 1. iar a celor antifungice . et al. soluţia benzil alcoolică de juglonă. Inbaraj J. И др.N. 0.4 naftochinonă şi lipsa informaţiei veridice au jucat rolul său negativ. infecţiilor inflamatorii ale ochilor. bacteriilor etc. antioxidant. reactivitatea lui înaltă. Krolicka A. Juglans Nigra etc. В. Krolicka A et al.. Preparatul „in vivo” contribuie la înlăturarea mai precoce a proceselor inflamatoare şi purulente provocate de infecţia stafilococică şi fungică.. К.00009%). Cercetarea activităţii antimicrobiene a formelor medicamentoase a fost efectuată “in vitro” prin metoda diluărilor succesive în mediu de cultură – agar peptonat. În studiu s-a folosit soluţia benzil alcoolică de juglonă stabilizată (juglonă – 0. tonizant. 2008. Н. instabilitatea produsului obţinut. sunt datorate prezenţei în ele a derivatului de naftochinonă – Juglonă. 0.У. alcool benzilic ad 100 ml) şi vehicolul (acid citric – 0. în marea măsură. şi în primul rând juglona. 2004. И др. acid citric – 0. Actualmente colaboratorii Institutului de Chimie al AŞ din RM au elaborat o nouă metodă de sinteză a juglonei care permite prin chieltueli neânsemnate obţinerea unui produs chimic pur în cantităţi satisfăcătoare. Benites J. În literatura de specialitate se menţionează că alcaloizii di nuc. În literatură sunt descrise diverse încercări pentru obţinerea juglonei pe cale sintetică. et al. antitumoral.003 %. et al.00019 %.00077 % .D..J. însă complexitatea acestei metode. 2008].001 %. et al. 2010]. Галецкий П. 0. Din sursele antice se întâlnesc informaţii despre proprietăţile curative ale infuziilor din frunze de nuc pentru tratamentul afecţiunilor purulente ale pielii şi mucoaselor. 0... 0. antiproliferativ. gel cu juglonă. se utiliza în tratamentul afecţiunilor purulente ale laringelui.) se utilizau cu diverse scopuri medicina populară. Obţinerea juglonei din materia primă vegetală nu a permis asigurarea cantităţilor necesare de produs pentru un studiu farmacologic mai aprofundat. În unele ţări tincturile din frunze de nuc se utilizau în tratamentul formelor cutanate de tuberculoză şi cancer [Benites J. Борзов М. Scopul studiului s-a redus la cercetarea „in vitro” şi „in vivo” a proprietăţilor specifice (antibacteriene şi antifungice) a soluţiei benzilalcoolice de Juglonă. amestecat cu miere de albine. Zakharova O.. sau creşterea în adiacenţă a plantelor non simbiotice [Imbaraj J. În 1949 L. Aizinberg a propus o metodă chimică de obţinere a juglonei. Actualitatea Din cele mai vechi timpuri formele medicamentoase din diferite structuri ale nucului (Juglans Regia L. Penicillium) ce depăşesc de 2-4 ori vehicolul soluţiei. Eficacitatea soluţiei benzil alcoolice de juglonă este determinată în mare parte de prezenţa derivatului naftochinonic. Materiale şi metode Studiile experimentale „in vitro” au fost efectuate în conformitate cu recomandările metodice de cercetare a remediilor chimioterapice după Хабриев Р.

00077%. evidenţa animalelor decedate în caz de generalizare a infecţiei. care includeau animale cu diverse grade de afectare. 1971). lipsa afectării a fost indicată cu semnul (-).. 0. 0.00155%. Aspergillus niger.00155%. Rezultate şi discuţii Cercetările experimentale ne-au demonstrat.concentraţia minimă inhibitoare (CMI) a fost stabilită în cazul lipsei creşterii microorganismelor în mediul nutritiv lichid cu cea mai mică concentraţie de preparat. Aspergillus fumigatus.diluţii (0. iar şoriceii din lotul III (n = 6-8) suprafaţa afectată a fost prelucrată soluţia de juglonă. 0.2).00019%.00038%. Suspensia dată în volum de 0.. 0. 108 . Proteus vulgaris) şi fungilor (Candida albicans. În calitate de culturi de referinţă au fost folosite tulpinile bacteriilor gram-pozitive (Staphilococcus aureus (Wood-209). iar faţă de streptococ. Activitatea fungicidă . 0.(+++) se determină infiltrate purulente până la 1 cm şi procese necrotice. 0. prezentă în soluţia benzil alcoolică (tab. Mai apoi a fost preparată suspensia stafilococică şi candidozică în diluţie de 900 mln de corpi microbieni/ml (doza de infectare necesară – nu mai puţin de 800 mln corpi microbieni/ml). Pentru modelarea infecţiei stafilococice locale a fost folosită cultura standard de Staphylococcus aureus (ATSS 25 932).00009%.025%.00019%. iar a celei micotice – cultura standard de Candida albicans. Streptococcus faecalis). timpul de dispariţie totală a proceselor purulente. 0.1 ml a fost injectată în regiunea preventiv preparată a şoriceilor. 0. Preventiv în regiunea abdominală a şoriceilor a fost înlăturat învelişul pilos pe o suprafaţa de 1 cm 2. că a soluţia benzil alcoolică de juglonă manifesta acţiune fungistatică şi fungicidă faţă de Candida albicans în concentraţii de 0. 0. Evaluarea rezultatelor a fost efectuată vizual. că soluţia benzil alcoolică de juglonă manifesta acţiune bacteriostatică şi bactericidă faţă de stafilococ în concentraţii de 0.concentraţia minimă fungicidă (CMF) a fost stabilită în baza lipsei creşterii fungilor după însămânţarea repetată pe geloză Saburo cu termostatarea ulterioară timp de 7 zile la t= 28°C.concentraţia minimă inhibitoare (CMI) a fost stabilită în cazul lipsei creşterii fungilor în mediul nutritiv lichid. Testarea „in vivo” a activităţii antibacteriene a soluţiilor benzil-alcoolică şi vehicol a fost efectuată pe modele de infecţii stafilococice şi candidozice localizate la şoricei albi (Е. gradul III de afectare .0062%.1). bacteriilor gram-negative (Escherichia coli. Eficacitatea tratamentului cu soluţiile studiate a fost apreciată după: compararea în dinamică a intensităţii afectărilor în loturile tratate şi lotul martor (stabilirea indicelui de afectare).. Penicilliu). În acelaşi timp efectul antimicotic al substanţei cercetate era de 2 ori mai intens faţă de tulpinile de Aspergilus şi Penicillium (tab.Падейская.0031%. Activitatea fungistatică . După repartizarea în loturi. Şoriceii au fost repartizaţi în trei loturi egale. zilnic la aceiaşi ora.00009%.Н. colibacil şi protei în concentraţii de 0. fără utilizarea oricărui tratament la şoriceii din lotul II (n = 6-8) a fost aplicată soluţia de vehicol.concentraţia minimă bactericidă (CMB) a fost stabilită în baza lipsei creşterii microoganismelor după însămânţarea repetată pe geloză peptonată cu termostatarea ulterioară timp de 24 ore.0125%. Studiul proprietăţilor antifungice „in vitro” ne-au relevat. Cercetările au fost efectuate pe 42 şoricei albi cu masa de 14-17g.000045%).00038% în timp ce vehicolul doar în 0. fapt ce ne dovedeşte despre activitatea antibacteriană certă a juglonei. gradul II de afectare – (++) se determină infiltrate purulente până la 5 mm. 0. Nivelul intensităţii de afectare a regiunilor infectate a fost stabilit condiţionat în felul următor: gradul I de afectare – (+) se determină infiltrate purulente punctiforme de dimensiuni până la 2 mm. Activitatea bacteriostatică . la şoriceii din lotul I (lotul martor) (n = 6-8) fost supuşi numai observărilor. Activitatea bactericidă . În acelaşi timp vehicolul poseda efect antimicrobian faţă de tulpinile studiate în concentraţii de 2 ori mai mari. Animalele au fost supuse observărilor până la momentul lichidării totale a proceselor infectate şi cicatrizarea plăgilor la şoriceii din lotul martor.05%.

00009 <0.00019 CMB 0.0001 9 CMB 0.00019 0. După modelarea infecţiei fungice locale cu cultura standard de Candida albicans peste 48 ore de la injectarea suspensiei fungice în regiunea dată au apărut infiltrate micotice şi ulceraţii de diverse dimensiuni.0001 9 Pr.00038 CMF Aspergillus niger CMI CMF 0.00038 CMB 0.0001 9 Penicillium CMI 0.00038 0.00019 0.00019 CMF 0. aureus (209) CMI <0.00038 0.00009 0. faecalis CMI 0.0003 8 0. Cicatrizarea definitivă se constata la a 11.00155 0.00019 0.00038 0. vulgaris CMI 0. La animalele din lotul tratat cu soluţie acid citric şi benzil alcool (vehicol) la a 8-a zi de tratament se observa diminuarea proceselor inflamatorii. coli (ATCC) CMI 0.0003 8 0.00038 0. Dispariţiacompletă a modificărilor locale în lotul dat s-a determinat la a 6-10 zi de tratament (tab. rezultatele obţinute ne demonstrează.00019 Astfel.00019 CMF 0.00038 E.00038 CMB 0. Aceasta este relevată de 2-4 ori mai intens decât componenţii formatori ai formei medicamentoase (acid citric şi alcool bezilic). iar la a cincea zi semnele inflamatoare erau minime şi avea loc epitelizarea ulceraţiilor cu formarea unei cruste ce proiemina la suprafaţa pielii. Rezultatele obţinute în studiile „in vitro” ne-au permis să efectuăm testarea proprietăţilor anbacteriene şi antifungice „in vivo” prin modelarea plăgilor infectate cu stafilococi şi candide.00019 Tabelul 2 Acţiunea antifungică a soluţiei benzil alcoolice de juglonă „in vitro” Formele medicamentoase Vehicolul (%) Soluţie benzil alcoolică de juglonă (%) Culturile de fungi supuse testării Candida albicans CMI 0. că juglona. Numai la a 9-a zi la unii şoricei din lotul dat se determina micşorarea procesului inflamator şi formarea crustei pe suprafaţa ulceraţiilor. ca component activ al soluţiei benzil alcoolice.00038 0.00019 Asp. manifestă activitate antibacteriană şi antifungică concomitentă.7 zi de tratament. La şoriceii din lotul martor procesele inflamatorii au persistat timp îndelungat (10–15 zile). Dispariţia totală a modificărilor locale la şoriceii din lotul dat s-a determinat la a 10-15 zi de observaţii (tab.0003 8 0.00038 <0.00019 Str.00155 0.3). fumigatus CMI 0. Peste 48 ore de la injectarea suspensiei stafilococice în regiunea dată au apărut infiltrate purulente şi ulceraţii de diverse dimensiuni.7 ± 0. La şoriceii trataţi cu soluţie benzil alcoolică de juglonă la a treia zi de tratament se determina micşorarea evidentă a infiltratelor purulente şi ulceraţiilor.00038 0.00019 0. 109 .3).Tabelul 1 Acţiunea antibacteriană „in vitro” a soluţiei benzilalcoolice de juglonă Formele medicamentoase Vehicolul (%) Soluţia benzil alcoolică de juglonă de (%) Microorganismele testate S.

8 8. Демирчоглян Б. De asemenea autorii au constata inhibarea lanţului respirator prin acceptul de electroni cu inhibarea sintezei ATP şi oxidarea NAD şi NADP. că soluţia benzil alcoolică de juglonă manifesta şi „in vivo”propreităţi antibacteriene şi antifungice marcate faţă de vehicol. metoxilice. Date despre proprietăţile antibacteriene şi antifungice ale derivaţilor de naftochinonă au fost relatate de un şir de autori (Krolicka A et al. Krolicka A şi coaut. rezultatele cercetărilor experimentale ne-au demonstrat. et al. La animalele tratate cu soluţia de vehicol (ce conţine acid citric şi benzil alcool) diminuarea proceselor infectate şi înlăturarea totală a lor a avut loc cu 1-2 zile mai precoce comparativ cu lotul martor (tab. et al. 2008.9 Astfel. Totodată diminuarea nivelului glutationului în celulele microbiene cu reducerea rezistenţei la acţiunea radicalilor liberi. S-a constatat că însăşi inelul 1. Lotul tratatat cu soluţia benzil alcoolică de juglonă Cicatrizarea plăgilor infectate cu Staphylococcus aureus (zile) 13. Numai la a 9-a zi la unii şoricei din lotul dat se determina micşorarea procesului inflamator şi formarea crustei pe suprafaţa ulceraţiilor. Inbaraj J.1 ± 0.7 ± 0. Полоник С. iar la a 7-a zi semnele inflamatorii sunt minime şi avea loc epitelizarea ulceraţiilor cu formarea unei cruste ce proiemină la suprafaţa pielii.).. La şoriceii trataţi cu soluţie benzil alcoolică de juglonă la a 5-a zi de tratament se determina micşorarea evidentă a infiltratelor micotice şi ulceraţiilor. Lotul tratat cu vehicol 3.8 ± 0.. Acţiune citotoxică asupra microbilor poate fi realizată prin formarea radicalilor liberi (oxigenul singlet. 1986). etanolamine.4 naftochinonic manifestă proprietăţi antimicrobiene. fapt ce neconfirmă că acestea sunt determinate de prezenţa derivatului naftochinonic. 1971. Dispariţia modificărilor locale la şoriceii din lotul dat s-a determinat la a 16. 2004) Acţiunea antifungică.2 zi de observaţii. precum şi de diminuarea sintezei de energie (Щербановский Л. Л.La şoriceii din lotul martor procesele inflamatoare au persistat timp îndelungat (15–18 zile). 110 .). este determinată de inhibarea respiraţiei anaerobe.J. Dispariţiadeplină a modificărilor locale în lotul dat s-a determinat la a 7-10 zi de tratament.2 15.8 ± 1. Шубина Л.5 ± 0.4 Cicatrizarea plăgilor infectate cu Candida albicans (zile) 16.7 ± 0. posibil.8 ± 1. halogenilor etc.).7 7. Lotul martor (netratat) 2. Р. 2004.и др. dar îndeosebi introducerea în structura lui a unor grupe (carbonilice..К. 1975. 1974.5 11. и др.3). Una din întrebările principale constă în elucidarea mecanismelor posibile de acţiune pentru determinarea sensibilităţii bacteriilor şi fungilor în dependenţă de ţintele specifice.J şi coaut (2004) au constatat că juglona poate interacţiona cu glutationul cu trecerea din GSH în GSSG. Tabelul 3 Activitatea antibacteriană şi antifungică „in vivo” a soluţiei benzil alcoolice de juglonă Loturile de animale 1. (2008) au demonstrat că derivaţii de naftochinonă pe culturile de Enterococcus faecalis îşi exercită efcetul antibacterian prin diminuarea includerii uridinei şi reducerea semnificativă a sintezei ADN şi proteinelor. peroxizilor) (Inbaraj J.J. Г. Галецкий П. afectarea proteinelor membranare şi dereglarea funcţiilor membranelor celulare (de transport etc. Unul din mecanismele cele mai posibile se reduce la interacţiunea cu grupele tiolice (SH) cu: inhibarea activităţii enzimelor (succinatdehidrogenazei) cu dereglarea fosforilării oxidative şi sintezei de energie. Inbaraj J.

У. An in vitro comparative study with furyl-1. 1971. 30-33. К методике изучения антимикробной активности производных 1. К. 5. Soluţia benzil alcoolică de juglonă „in vivo” contribuie la înlăturarea mai precoce a proceselor inflamatorii şi purulente cauzate de infecţia stafilococică şi candidozică. 3. Толкач А.J. Полоник С. Саркисова Л. Противогрибковые свойства некоторых хинонов. Г.. Изосимова С. 501 с.. 12. 10. № 2.– т.– С. aspergilus şi penicillium) în concentraţii foarte mici. 17 (1): 55-62.. М.– С 445-451. 98-104.4нафтохинона и юглона. Р. Н. Москва. С. sep 9 4. Invest New Drugs.. 2010 mar 17. // Бюллетень научно-технической информации.1. 167-177.и антрахиноны цветковых растений как антимикробные вещества. Айзенберг Л. Урецкая Г.– С. 1974. Acţiunea antibacteriană şi antifungică a soluţiei benzil alcoolice de juglonă este de 2-4 ori mai manifestă decât acţiunea vehicolului. Krolicka A. Межевалова А.. Antibacterial and antioxidant activity of the secondary metabolites from in vitro cultures of Drosera aliciae. Демирчоглян Б. 3. Хабриев Р. Fibrogenesisi Tissue Repair. Галецкий П.– № 2.– Кишинев. А. 9.4-quinones endowed with anticancer activites. 2008. Я.4-нафтохинонов. 2. Уварова Н. et al. 6-толуоил-1. нафто. Cytotoxic action of juglone and plimbagin: a mechanistic study using HaCaT keratinocates. Разумовский П... Benites J.1. et al.– Кишинев. // Химия юглона. 4.-фармац. 20. Б.. В. И. Синтез и противогрибковая активность ацетилированных гликозидов 1. // Растительные ресурсы. Борзов М.– 1986.Jan 4. Щербановский Л. Вичканова С. 1958. 7. 111 .-фармац. Н. Перспективы поиска антимикробных средств среди хинонов растительного происхождения. В. и др. 11. Руководство по экспериментальному (доклиническому) изучению новых фармакологических веществ. Котелев В.– Кишинев. // Растительные ресурсы. The pin 1 inhibitor juglone attenautes lidney fibrogenesis via Pin 1independent mechanism in the unilateral ureteral occlusion model.. Reese S. et al.– С. Шубина Л.– С. 2010.. // Хим.– 1979.– С. и др. 6.. Chem Res Toxicol. 2. Н.– 1980.2-нафтохиноны – синтез. 158-160.4-naftochinonă. и др. № 5. Concluzii Soluţia benzil alcoolică de juglonă „in vitro”posedă activitate pronunţată antimicrobiană (faţă de bacteriile gram-pozitive şi gram-negative) şi antifungică (faţă de candide. 8. Гринев А. 14. 2005.. № 10.– 1975. 3.. Г. Бензо-. реакции и противовирусная активность. журн. В.– № 3. et al. . Л. // Хим. журн.– т. Bibliografie 1. Адгина В. Imbaraj J. 68-69. 2004 Jan. С. и др. Юглон и его применение в медицине и ветеринарии. // Ускоренные методы диагностики инфекционных болезней. Biotechnol Appl Biochem. Proprietăţile antibacteriene şi antimicotice ale soluţiei benzil alcoolice de juglonă sunt în mare parte datorate prezenţei în componenţa sa a derivatului 5-hidroxi-1.

Tetraclorura de carbon (CCl 4) reprezintă una din cele mai răspândite substanţe nocive întâlnite în diferite domenii ale industriei ce poate provoca leziuni hepatice la personalul implicat în procesul de producere.). erau supuse acţiunii oxigenului sub presiune de 2026 kPa 112 . Rezumat Enterosorbţia cu cărbunele medicinal şi Medicas E nu preîntâmpină diminuarea activităţii indicilor produşilor peroxidării lipidelor în miocard după 7 şi 14 zile la şobolanii cu hepatită toxică acută. medicamente etc. Un rol important în realizarea hepatotoxicităţii le revin formelor active ale oxigenului şi proceselor de peroxidare a lipidelor (POL) care influenţează asupra membranelor lipidice ale hepatocitelor. Hepatita toxică s-a modelat după metoda clasică prin administrarea tetraclorurii de carbon subcutan timp de 4 zile în doza de 0. inclusiv cărbunii activi şi-au demonstrat importanţa în tratamentul complex atât al hepatitelor experimentale. HPLm. 2006). pentru supravieţuirea lui [9]. îndeosebi pentru substratele energetice indispensabile activităţii celulei. Totodată oxigenobaroterapia şi îndeosebi asocierea ei cu enterosorbantul Medicas E în termenii menţionaţi contribuie la normalizarea acestor indici. 2008. Enterosorbţia. începând cu prima zi. cu patologie modelată şi tratate cu enterosorbanţi. Enterosorbanţii.Baxan. Materiale şi metode Experienţele au fost efectuate pe 130 şobolani albi. oxigenobaroterapiei (OBT) şi asocierii lor în miocard la şobolanii cu hepatită toxică acută. L. durata expunerii şi numărul de şedinţe [8]. Reieşind din aceste premize am considerat drept scop al cercetărilor determinarea modificărilor conţinutului hidroperoxizilor lipidici iniţiali. Gonciar. Ca enterosorbanţi s-au folosit cărbunele medicinal şi Medicas E în doze a câte 500mg/kg. ar permite de a realiza echilibrul necesar pentru înlăturarea consecinţelor nedorite. cât şi al hepatitelor de diferită origine la pacienţi (V.EVOLUŢIA SISTEMULUI PROOXIDANT SUB INFLUENŢA ENTEROSORBŢIEI ŞI OXIGENOBAROTERAPIEI ÎN HEPATITA TOXICĂ ACUTĂ Elena Bodrug Catedra Farmacologie şi Farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary The state of prooxidant system under the influence of enterosorbtion and hyperbaric oxygenation in acute toxic hepatitis In experiments on white rats was established that enterosorbtion with carbo activatus and Medicas E does not prevent the reduction of lipid peroxidation products indices activity in the myocardium after 7 and 14 days in rats with acute toxic hepatitis. câte 10 în fiecare lot. ţesuturilor şi organelor. constituie o pondere considerabilă în maladiile hepatice. datorită mecanismelor variate de acţiune directe şi indirecte. Oxigenul este necesar proceselor biologice oxidative. care s-au administrat intragastral. intermediari şi finali (HPLi.4ml/100g. cu masa corporală 180-220 g. Atenuarea stresului oxidativ prin antioxidanţii exogeni sau molizarea sistemului antioxidant endogen. provocate de xenobiotice (toxice industriale. HPLf) şi a dialdehidei malonice (DAM) sub influenţa enterosorbţiei. Însă. organismului în ansamblul său şi. inclusiv în hepatologie în tratamentul complex al maladiilor hepatice. Introducere Afecţiunile toxice ale ficatului. folosirea oxigenobaroterapiei (OBT) impune unele obstacole prin capacitatea acesteia de a intensifica procesele POL în anumite condiţii dependente de valoarea presiunii. Also hyperbaric oxygenation and particularly its association with enterosorbent Medicas E contributes to the normalization of these indices during the same time. în final. îşi găseşte o utilizare tot mai largă în practica medicală. timp de 7 şi respectiv 14 zile. Grupe similare.

Aceste efecte ale OBT practic nu sunt modificate de utilizarea concomitentă a CM.CCl 4 +OBT 14 zile. Efectele hepatotoxicului au fost preîntâmpinate de cărbunii activi CM şi Medicas E. 13 . datorită stresului oxidativ declanşat se pot produce un şir de perturbări şi în alte organe şi ţesuturi.0 ± 0. 12 . Utilizarea enterosorbantului Medicas E timp de 14 zile în asocierea cu 10 şedinţe de OBT a contribuit la o micşorare şi mai importantă a nivelului HPLi de la 3. HPLf) şi dialdehida malonică (DAM). administrat în doza de 500 mg/kg timp de 7 zile. pe fondalul dozelor toxice de CCl4. Administrarea enterosorbantului Medicas E şi expunerea la şedinţe de OBT timp de o săptămână ne-a relevat o reducere nesemnificativă a conţinutului HPLi de la 3. s-a depistat la utilizarea enterosorbentului Medicas E timp de 2 săptămâni.1 u/c (P < 0.21 u/c în lotul cu CCl4. că de rând cu modificările tipice ce survin în ficat. rezultatele obţinute ne denotă că la administrarea dozelor toxice de CCl4 are loc o intensificare a proceselor de peroxidare a lipidelor (POL).1 u/c la animalele supuse doar oxigenului hiperbar până la 3. 9 . că la utilizarea hepatotoxicului sub acţiunea oxigenului hiperbar are loc o activare mai intensă de formarea a HPLi (de circa 3.03 ± 0.CCl 4 + CM + OBT 14 zile. folosind criteriile „t-Student" şi „p". inclusiv şi în miocard.84 ± 0. HPLm.04 u/c (P > 0. În acest caz s-a constatat o normalizare a nivelului HPLi şi HPLm cu o diminuarea mai accentuată a HPLf de la 0. 4 .05). 7 . Efectul oxigenului hiperbar nu era influenţat de utilizarea concomitentă a CM timp de 7 şi 14 zile (tab. HPLm şi HPLf. 2 .CCl4 + CM + OBT 7 zile. Cărbunele activ Medicas E.). La a 14-a zi după pretratarea cu hepatotoxic s-a depistat o normalizarea a nivelului HPLi şi HPLf. Analiza rezultatelor obţinute ne permit să constatăm.06 u/c (P > 0.07 u/c (în lotul de referinţă – OBT 10 zile) până la 1. îndeosebi după 14 zile de utilizare. dar mai marcată.CCl4 7 zile. care au crescut de la 1. Rezultatele investigaţiilor au fost supuse analizei statistice.05).CCl4 + Medicas E 7 zile.19 u/c (P > 0.5 ori faţă de lotul cu CCl4) şi mai redusă a HPLm şi HPLf ( de circa 1. dar sunt 113 . care conform datelor literaturii sunt de o intensitate maximă în primele 24-48 ore.24 ± 0.). La administrarea cărbunelui medicinal (CM) în doza de 500 mg/kg timp de 7 zile a menţinut concentraţia hidroperoxizilor la nivelul animalelor intacte. Astfel.CCl4 14 zile.06 u/c până la 0. În acest caz conţinutul HPLi s-a micşorat în comparaţie cu lotul de control (CCl4) de la 1. 11 .51 ± 0.2 ± 0.03 ± 0. până la 3. a manifestat un efect protector prin tendinţa de normalizare a nivelului HPLi. În cazul expunerii zilnice timp de 7 zile a şobolanilor cu hepatită toxică acută acţiunii oxigenului hiperbar s-a depistat o majorare semnificativă a nivelului hidroperoxizilor în miocard.).CCl4 + Medicas E 14 zile.57 ± 0.001) în cel cu oxigenobaroterapie (OBT). În acest caz am menţiona totuşi o tendinţă de diminuarea a conţinutului HPLi.).CCl4 + CM 7 zile. 10 . În miocardul recoltat s-a determinat concentraţia următorilor indici: hidroperoxizii lipidici iniţiali. Un efect similar s-a constatat şi la utilizarea CM timp de 14 zile.51 ± 0.05). 3 .04 ± 0.05 u/c (P > 0.CCl4 + Medicas E + OBT 14 zile. hidroperoxizilor intemediari (HPLm) şi hidroperoxizilor finali (HPLf) în cord (tab. intermediari şi finali (HPLi. O acţiune similară. îndeosebi a HPLi.). iar cel al HPLm de la 1. diminuând acţiunea negativă a CCl4 (tab.).timp de 60 minute zilnic pe parcursul a 7 şi 10 zile consecutive. ca organ .05).5-2 ori). Animalele au fost divizate în 13 loturi: 1 – martor. cu normalizarea după 2 săptămâni.21 u/c până la 0. La administrarea dozelor toxice de tetraclorura de carbon (CCl4) timp de 4 zile la a 7-a zi s-a constatat o tendinţă de majorarea a hidroperoxizilor iniţiali (HPLi). 5 . HPLm şi HPLf (tab.05).CCl 4 + Medicas E + OBT 7 zile.12 până l 0. în timp ce conţinutul HPLm avea aceeaşi tendinţă de creştere (tab.83 ± 0. urmând ca apoi lent să se micşoreze la a 7-a zi. O legitate similară s-a constatat şi la animalele cu afecţiunea toxică a ficatului care urmau 10 şedinţe de OBT (tab. Rezultate şi discuţii Analiza literaturii referitoare la acţiunea toxică a tetraclorurii de carbon ne demonstrează.ţintă de acţiune a hepatotoxicului.51 ± 0. 6 . Şobolanii au fost supuşi eutanaziei la a 8-a şi 15-a zi după care s-a colectat inima pentru studii biochimice.04 u/c (P < 0.CCl4 + CM 14 zile. 8 .CCl4 +OBT 7 zile.

01 234. îndeosebi după 2 săptămâni cu expuinerea la 10 şedinţe de OBT.05 >0.03 >0. La animalele cu hepatita toxică acută la a 7-a zi s-a constatat o tendinţă de diminuare a conţinutului DAM.3 >0. gr.12 >0. iar la a 14-a zi o majorare nesemnificativă (tab.ţ 5 0.05 0.05 6.1±25.9±15.90±0.05 114 .38±0.06 >0.05 >0.57±0.06 >0.05 >0.76±0.05 0.05 >0. La administrarea CM timp de 7 zile s-a anihilat efectul hepatotoxicului.88±0.05 >0.ţ 3 0. 1 1. Sorbentul nou Medicas E la administrarea timp de o săptămână diminua concentraţia DAM în comparaţie cu lotul de control (CCl4) de la 211. Tabelul 1 Modificările activităţii POL la şobolani cu hepatita toxică acută sub influenţa enterosorbţiei.3 până la 199. 7) P (3.ţ 6 225.05 >0.05 0.05 >0. iar la utilizarea timp de 2 săptămâni nivelul DAM se menţinea la nivelul animalelor din lotul martor (tab.04 >0.05 >0.05 >0.05 0.83±0.77±0.2 211.05 0.78±0.04 >0. Condiţiile experienţei 2 Lotul martor Tetraclorura de carbon (4 ml/kg) – 7 zile P (1. 0.05 237. u/g.3 >0.05 0. M± m.05 245.04 <0. 4.14 1.5±6. M± m.05 0.5 ± 9. 4) (P 2.5±9.39±0. 0.). 3) P (2.reduse de administrarea cărbunelui activ Medicas E.03±0.06 >0.21 >0. 5) (P 3.05 >0.05 228.05 3. 2) Tetraclorura de carbon (4 ml/kg) –14 zile P (1.05 >0.05 0.11 >0.62±0.6 >0. 5) P (4.05 >0.6 >0.05 >0.).05 >0.4 >0.05 HPLintermediari. u/g. 3) Tetraclorura de carbon (4 ml/ kg) + CM (50 mg / 100 g) – 7 zile P (1. 0.36±0. 7) 0.3±15.05 HPL-finali M± m.37±0.9±16.05 >0.70±0.05 >0.04 >0.05 >0.05 >0.06 >0. Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + Medicas E (50 mg / 100 g) – 14 zile P (1. 4) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + CM (50 mg / 100 g) – 14 zile P (1.24±0.07 >0.05 DAM.12 >0.08 >0.04 >0.05 >0.1 (P < 0.73±0. 2.05 5.05 7.).13 >0.03 0.05 >0.1 >0. oxigenobaroterapiei (OBT) şi asocierii lor Nr .05 >0.05 0. 5) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + Medicas E (50 mg / 100 g) – 7 zile P (1.05 >0.ţ 4 0.05 0.05 >0. u/g. iar la tratarea timp de 14 zile era similar cu cel din lotul martor (tab.6±11. 6) P (2. 6) HPL-iniţiali.05 199.51±0. 6) (P 4.05 0.05 >0.05 >0.42±0.6 ± 11. M± m. nmol/g.05 1.05).62±0.70±0.0±0.

40±0. 9) P (3.05 0.11 <0.04±0.05 >0.05 <0. 13) (P 7.04 <0.06 >0.19 >0.05 169.05 <0. 11) Tetraclorura de carbon (4 ml /kg) + Medicas E (50 mg/ 100 g) + OBT – 7 zile P (1.28±0.001 1.02 >0.05 >0. 12) P (2.001 >0.1 <0.03 <0.05 170.05 >0.09 <0.001 <0.05 >0.05 0.05 >0. 10) (P 4. 11) P (10. 3.4 >0. 10) P (2.05 1.05 <0. 13) >0.05 La animalele cu hepatită toxică acută care erau expuse acţiunii oxigenului sub presiune sa depistat o micşorare dependentă de numărul şedinţelor OBT.05 1.46±0. 8) P (2.25±0.05 <0.05 >0.66±0.(P 5. 3.05 <0.05 <0.05 12.13 <0. 13) P (11.05 240.05 >0. 12) (P 6. 9) (P 8. 11) (P 5.001 >0.001 0.05 1.01 218.5±0.84±0.5±7.001 <0.01 <0.63±0.07 <0.001 >0. 13) P (12.07 <0. 11) P (3.94 <0.8±5.04 <0.001 <0.0±9.01 0.001 <0. Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + OBT – 7 zile P (1.05 1.05 <0.4±0.05 <0.001 <0.05 >0.51±0.08 <0.05 <0. dacă după 7 expoziţii 115 .05 >0.001 13.05 >0.01 10.52±0.001 <0. 8) Tetraclorura de carbon (4 ml /kg) + OBT (10 şedinţe) – 14 zile P (1.4 <0.05 <0. 1.001 >0.05 214.001 <0.05 <0.05 >0. 10) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + CM (50 mg/100 g) + OBT (10 şedinţe) – 14 zile P (1.6 >0.05 <0.001 <0.05 >0. 7) 8.05 0.001 <0.05 3. 13) P (3.7±17.001 >0.05 >0.6 >0.05 >0. 3.05 <0.1±9.05 >0.52±0.01 <0.05 <0.05 <0.001 <0.05 >0.12 >0.001 <0.01 <0.08 <0.05 0. Astfel.05 <0. 7) P (6.001 <0.35±0.001 >0.05 >0.001 214.05 <0.2±0.05 >0.001 <0.2 >0.001 <0.001 <0.05 >0. 9) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + CM (50 mg/100 g) + OBT – 7 zile P (1.05 <0. 12) Tetraclorura de carbon (4 ml /kg) + Medicas E (50 mg/ 100 g) + OBT (10 şedinţe) – 14 zile P (1.05 >0.05 >0.001 1.05 9.11 <0.12 <0.67±0.01 <0. 3.05 11.61±0.01 >0. 12) P (10.8±12.05 >0.05 >0.01 <0.5 <0.68±0.01 <0.05 >0.001 <0.

pe când OBT contribuie la corecţia acestora după 10 şedinţe. Noa M. Exp...с.2 până la 170.2010. Natur forsh [C[ 2002. 54-77. 379-393. îndeosebi la o utilizare tinp de 10 zile consecutive. 2001. Проняева Е.Д. Free Radic Res. Москва.. 42 (10).. a dialdehidei malonice [1].5. mar-apr.. Germano M. Drugs Exp..6 (P > 0. creşterea efluxului enzimelor hidrolitice. Rezultatele obţinute ne denotă.9 ± 16. Pathol. 7.... 3-16.2. Concluzii • Enterosorbanţii.concentraţia DAM diminua de la 225. lizozomale şi survenirea dereglărilor morfologice [8]. proceselor bioenergetice şi funcţiilor celulare. p.Бином. Res. Biol.M. //Вопросы гипербарической медицины. în primul rând. ne permit să presupunem că CCl 4 exercită efect hepatotoxic prin mai multe mecanisme. et al.3.. Et al. 3.8 ± 12.. p. Основы токсикологии. Unul din cele mai probabile mecanisme constă în intensificarea peroxidării lipidelor. Под ред. s-a depistat o corelare între creşterea transaminazelor în ser şi produselor peroxidării lipidelor în miocad [1. El-Khatib A. 379-385. p. Clin. 4. Campo G.01). La asocierea CM cu oxigenul hiperbar s-a constatat o reducere a nivelului DAM dependentă de durata tratamentului. А. al. În cazul tratamentului combinat cu Medicas E şi OBT timp de 7 şi 14 zile nu s-au constatat modificări esenţiale ale conţinutului de DAM. 59-60.№ 1-2. Hepatotoxicitatea CCl4 se manifestă prin formarea radicalilor liberi alchil (CCl3) şi Cl. ci influenţează benefic evoluţia acesteia. că nivelul DAM în hepatita toxică acută nu suferă modificări esenţiale. 2002. Гипербарическая оксигенация в комплексном лечении токсического гепатита. Bibliografie 1. 34 (4). 2002. dar care avea tendinţe opuse acţiunii hepatotoxicului.care acţionează asupra lipidelor membranare cu declanşarea peroxidării lipidelor (POL) responsabile de dereglarea proprietăţilor de barieră a membranelor.Москва. 2.2 până la 218.05). 2001. 53 (11). Pharmacol..P.5 ± 7. Indian 9. Et al. Mol. Pharmacol. 110 (1-2). 993-997. Куценко С. • Cărbunele medicinal şi enterosorbantul Medicas E manifestă tendinţă de restabilire a indicilor sistemului prooxidant după 7 zile şi normalizarea indicilor nominalizaţi după 14 zile. El-Khatib A.S. jul-aug. nov. Pharm.. Astfel. 28 (5).с. oct..4. p. fiind semnificativă după 14 zile (tab. al. Shukla S. 2004.. 9. micşora concentraţia DAM .4 (P < 0. Commun. apr. REZISTENŢA MICROBIANĂ INTRASPITALICEASCĂ – PROBLEME ŞI REZOLVĂRI Ludmila Bumacov Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Intrahospital microbial rezistance – problems and solutions 116 ..6] şi. • Enterosorbţia şi OBT îşi suplimentează efectul benefic în tratamentul hepatitei experimentale datorită acţiunii detoxicante şi antihipoxice. atunci după 10 şedinţe de OBT. 57 (3-4). OBT şi asocierea lor nu previn dezvoltarea hepatitei toxice acute. 1569-1574. Oxigenul sub presiune.. Гипербарическая медицина (Практическое руководство). et al.2009.S. care nu sunt semnificativ influenţate de cărbunii activi. efect păstrat şi la asocierea cu enterosorbţia. c. Analiza rezultatelor obţinute cu cele din literatură. 177-183 6.. 8. Res. Д. Матьё. 2001. ). p. //Лаборатория знаний. 5. p.9 ± 16. de la 225. J.

Rezultate şi discuţii Analiza fecvenţei agenţilor patogeni ne-a demonstrat că cel mai frecvent s-a depistat bacilul piocianic (Ps. Pr. colibacilul (E.aeruginosae) practic în toate lichidele biologice studiate . Aminoglicozidele gentamicina şi tobramicina au demonstrat cea mai 117 . (tab. iar cele cu enterococ – cu amoxiclav. penetrarea prin membranele şi barierele fiziologice.vulgaris) – 26 cazuri. Rezumat Analiza rezultatelor sensibilităţii agenţilor patogeni la preparatele antbacteriene ne-a demonstrat o creştere a incidenţei rezistenţei microbilor depistaţi la o gamă importantă de antibiotice şi chimioterapice. klebsiella and proteus will be effective treated with imipenem and amikacyne and those with enterococcus – with amoxyclav. stimularea fagocitozei şi imunităţii celulare). după care urmează – enterococul (Enterococcus faecalis) – 21 cauzri. de a modifica ţinta de acţiune. stafilococul epidermal (Staphylşococcus epidermalis) – 17 cazuri. perioada de înjumătăţire) şi efectele colaterale (efectul postantibiotic. îndeosebi ceftriaxon. Materiale şi metode La baza studiului s-a folosit antibioticogramele efectuate la pacineţii internaţi în secţia de anesteziologie şi terapie intensivă în anul 2009. parametrii farmacocinetici (concentraţia minimă inhibitorie şi bactericidă sau bacteriostatcă. De rând cu parametrii ce caracterizează chimioterapicul antibacterian în dezvoltarea rezistenţei un rol important îi revine microbului şi capacităţii lui: de a sintetiza un şir de enzime ce inactivează antibioticul. de diminua transportul prin membrane.1). de a –şi restructura metabolismul. localizarea focarului infecţiei. 26 – plagă.The sensibility results analysis of pathogenic agents to the antibacterial remedies demonstrated an increseang of the microbial rezistance incidence to the important group of antibiotics and chemotherapeutics. lincomicină. Scopul studiului s-a redus la analiza rezistenţei microbiene intraspitaliceşti cu elucidarea problemelor şi aspectelor de soluţionare.23 cazuri.2). Analiza rezultatelor obţinute ne-a demonstrat că stafilococul epidermal prezenta o rezistenţă importantă la cefalosporinele de I şi II generaţie (cefazolină. S-au analizat 123 antibioticograme cu determinarea sensibilităţii agenţilor patogeni din următoarele materiale biologice colectate de la pacienţi: 58 – urină. The rational selection and usage of antibacterial remedies is one of the important direction for profilaxies of the rezistence development and prevention of spreading of rezistance flore. cefaclor). (). Infecţiile intraspitaliceşti cauzate de bacilul piocianic. Pr.rettgeri.coli) – 5 cazuri etc. klebsiela şi protei vor fi efectiv tratate cu imipenem şi amikacină. În mare parte aceasta este determinată de utilizarea neraţională a preparatelor antibacteriene. acinetobacter – 13 cazuri. deşi numărul tulpinilor rezistente la ele este semnificativ (tab. de a activa efluxul chimioterapicului din celulă etc. Klebsiella pneumoniae – 18 cazuri. 4 – bilă. efectul antibacterian. acynetobacter. Actualitatea Rezistenţa microbiană reprezintă una din cele mai importante probleme ale chimioterapiei antibacteriene. acinetobacter. protei (Pr. Microbul prezintă o sensibilitate mare faţă de cefalosporinele III generaţie. cefalexină. Mirabilia.2). Intrahospital infections caused by piocianic. Selectarea şi utilizarea raţionale a preparatelor antibacterieneeste una din premizele principale pentru preîntâmpinarea dezvoltării rezistenţei şi lupta cu reăspândirea florei rezistente. 2 – lichidul cefalorahidian (LCR). 12 – dren sau cateter. eritromicină şi ofloxacină (tab. cauzată de mai mulţi factori: spectrul şi mecanismul de acţiune. 21 – spută sau lavajul bronşic.

în timp ce agentul patogen a fost rezistent în cele 3 cazuri la amikacină (tab. Tabelul 1 Frecvenţa agenţilor patogeni depistaţi în materialele biologice Agentul Urină patogen Staphiolococcos 4 epidermidis Enterococcus 10 Faecalis Pseudomonas 8 aeruginosae Proteus 2 vulgaris Proteus 5 mirabilis Proteus 15 Rettgeri Eshirichia 4 Coli Klebsiella 6 pneumoniae K. cel mai efectiv fiind amoxiclavul (în 10 din cele 15 cazuri). cateter 1 1 4 2 Bilă 1 LCR 1 Total 17 21 23 2 2 1 1 1 4 3 1 3 6 1 1 1 4 1 7 17 5 18 2 3 1 1 13 1 Enterococii. ceea ce era şi de aşteptat deoarece enterococul reprezintă”oaia neagră a cefalosporinelor”. cel mai frecvent au fost depistaţi în urină (10) şi plagă (7). ceftriaxon.3). Astfel. 118 . ceftriaxonul şi de perspectivă derivatul semisintetic al lincomicinei – clindamicina şi fluorchinolonele respiratorii – moxifloxacina. tobramicina) şi fluorchinolonele (ciprofloxacina.2).fundi 1 C. Din aceste considerente considerăm neargumentată determinarea sensibilităţii enterococului la cefalosporinele de I – III generaţie. Rezultatele sensibilităţii la antibiotice a enterococului nea relevat o incidenţă înaltă faţă de majoritatea preparatelor chimioterapice.aerogenes 2 C. Un agent patogen frecvent depistat în materialele biologice a fost bacilul piocianic – 23 cazuri (8 urină. amikacină. Analiza rezultatelor antibioticogramelor ne-a demonstrat o rezistenţă majoră a Ps. azitromicină. 6 spută. ca agenţi patogeni ai infecţiilor urinare şi bacteriemiilotr.importantă eficacitate faţă de Staphylococcus epidermidis. putem constata că creşte incidenţa rezistenţei stafilococului epidermal la antibiotice. tobramicina. gatifloxacina) nu mai pot fi folosite în tratamentul infecţiilor cauzate de bacilul piocianic (tab. Pentru tratamentul infecţiilor cauzate de bacilul piocianic se poate folosi cu fermitate amikacina şi imipinemul.3). O situaţie îngrijorătoare ne prezintă datele că cefalosporinele de generaţia III (ceftazidim. pefloxacina. cefoperazona). dren). licomicină. aminoglicozidele de generaţia II (gentamicina. 7 plagă.ce au demonstrat o sensibilitate în 16 cazuri din cele 21 şi 19 antibioticograme efectuate (tab.oxytocae 2 E.enzimaticum 1 Acinetobacter 2 Morganella morgani Spută 4 3 6 Plagă 6 7 3 Dren. Testările efectuate cu cefalosporinele. moxifloxacina.3). O rezistenţă importantă a enterococului s-a dovedit a fi la ampicilină. amoxicilină. iar ca preparate efective se pot considera gentamicina. inclusiv şi de generaţia III ne-au demonstrat o rezistenţă de 50%.aeruginosa (tab.

3). E. s-a dovedit cel mai efectiv. O rezistenţă totală a demonstrat acinetobacterul la cefalosporinele de generaţia III. aminoglicozide (inclusiv şi amikacină) şi fluorchinolone (tab. amikacină) şi cefalosporinele generaţia III. Imipinemul. Germenii 119 . considerat ca preparat de rezervă de rândul trei.coli prezenta o sensibilitate bună la aminoglicozide (gentamicină.şi în primul rând a celor intraspitaliceţti. preparate considerate ca alternativă la imipinem şi aminoglicozidele de generaţia III (amikacină). Tabelul 2 Sensibilitatea florei gram-pozitive la preparatele antibacteriene Preparatul Oxacilina Ampicilina Amoxicilina Amoxiclav Cefalexina Cefazolina Cefaclor Cefixim Cefotaxim Ceftriaxon Cefoperazonă Ceftazidim Imipinem Meropenem Aztreonam Eritromicina Azitromicina Lincomicina Clindamicina Gentamicina Tobramicina Amikacina Doxiciclina Ciprofloxacina Ofloxacina Norfloxacina Gatifloxacina Staphylococcus epidermalis sensibil rezistent 3 Enterococcus faecalis sensibil rezistent 4 8 10 1 5 1 3 3 4 1 1 2 2 1 2 1 2 1 2 1 1 13 14 1 3 2 1 11 10 5 4 10 8 5 1 13 2 1 2 7 1 1 1 5 8 3 3 1 1 5 1 4 4 2 Klebsiella pneumoniae. agent patogen al infecţiilor intraspitaliceşti. Colibacilul a fost depistat doar în 5 cazuri şi a fost unul cei cei mai sensibili agenţi patogeni.3). dar rezistentă la fluorchinolone (tab.3). doar 11 cazuri din cele 23 (tab. care s-au dovedit a fi destul de rezistenţi. agentul patogen al infecţiilor urinare şi pulmonare. mirabilis.aeruginosa s-a depistat şi la Acinetobacter.4). când doar imipinemul s-au deovedit efectiv faţă de acesta (tab.O situaţie similară cu Ps. vulgaris). gentamicină şi fluorchinolone (tab.4). În acelaşi timp aminoglicozidele şi cefalosporinele nu erau efective faţă de protei (tab. Destul de frecvent la pacienţi s-au depistat mai multe tulpini de protei (Proteus rettgeri. Analiza rezultatelor obţinute de demonstrează despre o creştere semnificativă a rezistenţei microbilor depistaţi la pacienţii examinaţi ce face dificilă elecţia preparatelor antibacteriene în tratamentul infecţiilor.4). s-a dovedit a fi sensibilă la imupinem şi amikacină (în circa 50% cazuri) cu o rezistenţă majoră la cefalosporinele de generaţia II-III.

fluorchinolonele pot fi utilizate doar în cazuri selective. dar la care mai rar s-a studiat sensibilitatea microbilor respectivi.depistaţi deseori sunt cauza complicaţiilor postoperatorii cu diminuarea eficacităţii tratamentului şi creşterii costului acetuia.aeruginosae sensibil rezistent 1 2 2 1 16 5 16 5 2 4 2 16 2 7 3 17 1 1 5 16 2 1 11 11 Acinetobacter sensibil rezistent 1 4 5 2 4 3 8 2 6 7 2 5 Klebsiella pneumoniae sensibil Rezistent 2 5 11 2 6 4 13 7 6 11 1 1 4 5 Tabelul 4 Sensibilitatea florei gram negative la preparatele antibacteriene Preparatul Cefotaxim Ceftriaxon Cefoperazonă Ceftazidim Imipinem Gentamicina Tobramicina Netilmicina Amikacina Doxiciclina Ciprofloxacina Ofloxacina Levofloxacina Moxifloxacvina Gatifloxacina E. acinetobacter. Tabelul 3 Sensibilitatea florei gram negative la preparatele antibacteriene Preparatul Cefaclor Cefotaxim Ceftriaxon Cefoperazonă Ceftazidim Imipinem Gentamicina Tobramicina Netilmicina Amikacina Doxiciclina Ciprofloxacina Pefloxacina Levofloxacina Moxifloxacvina Gatifloxacina Ps.coli sensibil rezistent 3 1 2 3 3 1 1 1 1 1 1 2 1 4 1 2 3 1 Pr. în timp ce cefalosporinele de generaţia II şi III. protei. vulgaris sensibil rezistent 4 6 4 2 8 4 7 3 4 Pr.). în tratamentul infecţiilor cauzate de bacilul piocianic. rettgeri sensibil Rezistent 8 13 3 12 1 1 12 4 1 9 10 3 1 1 120 . klebsiela şi entorococ în condiţii spitaliceşti va fi efectiv preponderent cu imipenem şi aminoglicozidele de generaţia III (amikacina). Astfel. O rezervă prezintă beta-lactaminele asociate cu inhibitorii de beta-lactanaze (amoxiclav etc.mirabilis.

cefalosporinele I generaţie. Este tendinţasă se plaseze pe plasmide 121 . asocierile cu inhibitorii. dereglarea penetrării preparatului în celulă. Citrobacter. creşterea efluxului chimioterapicului din celulă. carbapenemele sunt rezistente la ele Deşi sunt larg răspândite nu prezintă o problemă serioasă. asocierile cu inhibitorii.aeruginosa) Caracterizarea Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice în afară de oxaciline Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. se cunosc peste 200 de enzime care inactivează beta-lactaminele prin desfacerea legăturii amidice din ciclul lacţamic ( tab. Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. alterarea locului de acţiune. Betalactamazele bacteriilor gram pozitive sunt mediate cromozomial şi obişnuit sunt exoenzime.coli Proteus spp. carbapenemele sunt rezistente la ele Klebsiella (90%) E. Sunt insensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. Cefalosporinele II-IV generaţie. cefalosporinele I – II generaţie.Rezistenţa microbiană la beta-lactamine este determinată de următoarele mecanisme: sinteza de enzime ce inactivează antibioticul. cefalosporinele I – II generaţie. Sunt insensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice.6). cefalosporinele I – IIIgeneraţie. Beta-lactamaze plasmidice clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze plasmidice cu spectru larg clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze cromozomiale clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze cromozomiale clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze cromozomiale clasa C a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze plasmidice clasa D a bacteriilor gram-negative (Ps. Cefalosporinele II-IV generaţie. Sunt insensibilie la inhibitorii de betalactamaze Notă Deşi sunt larg răspândite nu prezintă o problemă serioasă. Unul din cele mai importante mecanisme este sinteza de beta-lactamaze. Mai rar alte bacterii Sunt răspândite la m/o rare ca S. Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează efectiv toate betalactaminele.5). ceea ce explică eficacitatea pe stafilococii secretori ai acestei enzime (3. cefalosporinele I – IIIgeneraţie. inclusiv carbapenemele. maltophila Infecţii nozocomiale cu Enterobacter. secretate în afara celulei. În cazul bacteriilor gram negative ele sunt mediate plasmidic şi sunt secretate în spaţiul periplasmic (localizat între membrana citoplasmatică şi peretele celular). Molecula unor peniciline semisintetice (meticilinei) nu poate fi desfăcută de parte dintre betalactamaze. Astfel. Tabelul 5 Tipurile de beta-lactamaze şi inactivarea beta-lactaminelor Enzimele Beta-lactamaze plasmidice clasa A a stafilococului.

Genele ce codează sinteza PCP sunt localizate pe cromozomi. 3. Bibliografie 1.pylori. Stroescu V. 2. care fixează antibioticele (chinone). Руководство для врачей. 122 . 5. 4. care acoperă stratul de peptidoglicun şi împiedică pătruaderea penicilinelor către locul de acţiune. 6. М. larg răspândite printre bacteriile aerobe şi anaerobe gram pozitive şi gram negative. M. mecanismul căreia nu este definitivat.Alterarea locului de acţiune se caracterizează prin modificarea structurii şi numărului proteinelor ce cuplează penicilinele (PCP). Str. Гудман Г. М. M. Козлов С. 5) La macrolide rezistenţa bacteriană este determinată de: alterarea locului de acţiune. 3.: Боргес. dar pot fi inactivate prin acetilare.pneumoniae. Chişinău.) (2. Bucureşti. determină o rezistenţă nesemnificativă. Sunt cunoscute circa 50 de enzime (acetiltransferaze. cât şi gram pozitivi. 2002.Г. ce determină o transmitere rapidă a rezistenţei atât la germenii gram negativi. Micşorarea pătrunderii aminoglicozidelor prin membrana celulară este datorat unor mutaţii care modifică mecanismul trausportor activ sau se reduce numărul de grupe active.6). Leclercq R. micşorarea permeabilităţii membranei celulare. Современная антимикробная химиотерапия. care inactivează aminoglicozidele prin acetilare.5. sunt rezistente la inactivare prin adenilare şi fosforilizare.: 2006. b) inductibile – necesită o inducţie iniţială (metilazele streptococice sunt induse de macrolide şi lincosamide. “Bazele farmacologice ale practicii medicale”. 2008. ГЭОТАР М. ca amikacina.С. Dereglarea penetrării în celulă se canstată la unele bacterii gram negative (Pseudomonas în deosebi) ce posedă o membrană exterioară lipo-polizaharidică. care servesc drept receptori pentru beta-lactamine. 3. 6).2003. 2. Клиническая фармакология.avium. Efluxul antibioticelor din celulă este characteristic pentru expulsia carbapenemilor de către Ps. Standarde medico-financiare profil terapeutic (adulţi). Mecanismul principal al rezistenţei constă în inactivarea enzimatică a aminoglicozidelor prin sinteza unor enzime. deşi se consideră rară. 1999.intracellulare). fiind sensibile la cele cu 16 inele şi lincosamide). Rezistenţa prin acest mechanism este caracteristică pentru streptococci şi parţial stafilococi (2. 2004. poate fi mediată cromozomial şi determinată de modificarea ADN-girazei sau a permeabilităţii membranei bacteriene exterioare (2. 4. Клиническая фармакология..pyogenes şi alte bacterii gram pozitive).coli и Staphylococcus spp) şi enzime cu o specificitate îngustă (eritromicinesteraza – familia Enterobacteriaceae. Mechanisms of resistance to macrolides and lincosamides: Nature of the resistance elements and their clinical implications. Rezistenţa la fluorchinolone. situate în citoplasma celulelor bacteriene şi posibil periplasmatic. X-е издание. Un mecanism minor pentru rezistenţa la macrolide prezintă inactivarea enzimatică prin enzime cu profil larg (macrolidfosfsttransferaza – pentru E. 1999.Страчунский Л. и Гильман Г. adenilare sau fosforilizare. Alterarea locului de acţiune a macrolidelor este cauzat de metilarea subunităţii 23S a ARN prin metilazele localizate în plasmide şi cromozomi. Pot surveni de asemenea mutaţii în subunitatea 23S a ARN ce reduce afinitatea către macrolide şi lincosamide cu manifestare clinică (H. Рациональная антимикробная фармакотерапия. CID 2002. efluxul activ din celulă. Кукес В. alterarea locului de acţiune. Rezistenţa la aminoglicozide este determinată de următoarele mecanisme: inactivarea enzimatică. adeniltransferaze sau fosfotransferaze) mediate plasmidic.aeruginosae. lincomicinacetiltransferaza – stafilococi şi enterococi) (1.Медицина. respectiv împiedică fixarea eficace de ribozomi (mai puţln relevată clinic. Efluxul activ din celulă a antibioticelor se efectuează datorită prezenţei cîtorva sisteme transportoare (genele mef localizate pe cromozomi) sau prin proteina ce transportă macrolidele cu 14 şi 15 inele (Str. Alterarea locului de acţiune are loc în rezultatul unor mutaţii ribozomiale. М. 3.Н. Se cunosc mai multe tipuri de metilaze: a) constituitive – nu depind de factorii externi şi inactivează toate macrolidele şi lincosamidele. 34: 482-492. 6). iar cele stafilococice doar de macrolidele cu 14 şi 15 inele. se modifică locul de legare a aminoglicozidelor. Unele aminoglicozide. inactivarea enzimatică.

123 .

45]. acizi graşi neesterificaţi. Rezumat În experimente pe şobolani au fost studiate aspectele metabolice ale interacţiunii derivaţilor izotioureici cu oxigenul hiperbaric (OHB) la nivelul metabolismului lipidic. colesterol total. acizi graşi neesterificaţi şi a sporit de colesterol al lipoproteinelor totale şi colesterol al β-lipoproteinelor. 42. care ulterior a fost desfăşurată [34. 31.UNELE ASPECTE METABOLICE ALE INTERACŢIUNII DERIVAŢILOR IZOTIOUREICI CU OXIGENUL HIPERBARIC Eduard Cheptea. In majority of cases the izoturone. colesterol al lipoproteinelor. α+γ-lipoproteine şi colesterol în ele. α+γlipoproteins. profilaxia efectelor toxice ale OHB în aceste lucrări sunt descrise insuficient. 5. 23. La administrarea concomitentă a derivaţilor izotioureici cu OHB s-a depistat o interacţiune complexă la nivelul metabolismului lipidic. difeturul şi OHB normalizează reciproc modificările parametrilor metabolismului lipidic. β-lipoproteine. esterified cholesterol. 44. 23. total lipoproteins. 2]. de regulă. 11. a servit drept temelie [33] în fundamentarea concepţiei metabolice a acţiunii OHB. 37. total phospholipids. 6.lipoproteine. 9. 26. Veaceslav Gonciar Catedra Farmacologie şi Farmacie clinică. 20. 35. 42. 16. 45]. 36. Diphetur (20 mg/kg) in normobaric conditions caused the increase of the level of total lipids and decrease of total lipoproteins. OHB. the diphetur and the HBO reciprocally normalized the modification of parameters of lipidic metabolism. 45]. fatty nonesterified acids. manifestând tendinţă de acumulare a efectelor. 124 . 42. 50 min) a cauzat majorarea concentraţiei plasmatice de lipide totale. care pot modifica acţiunea acestuia asupra organismului. A complex metabolic interaction on the level of lipidic and lipoproteinic metabolism on the simultaneous prescription of izoturone. la rândul său. limitează aplicarea largă a acestei metode [41. efectuată pe parcursul a mai multor ani. α+γ-lipoproteins. diphetur and HBO was revealed. poate modifica efectul farmacologic al medicamentelor [43]. cholesterol of lipoproteins. 6. 47. În condiţii atmosferice obişnuite difeturul (20 mg/kg) a mărit nivelul de lipide totale şi a redus de lipoproteine totale. 24. Analiza detaliată a mecanismelor acţiunii OHB asupra animalelor intacte şi animalelor cu diverse patologii. Centrul Ştiinţific al Medicamentului USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Some metabolic aspects of the isothioureic derivatives interaction with hyperbaric oxygen In the experiments on rats the aspects of the isothioureic derivatives interaction with hyperbaric oxygen (HBO) on the lipid metabolism level was studied. chiar până la intoxicaţie cu oxigen. Izoturonul (20 mg/kg) în condiţii normobarice a provocat descreşterea concentraţiei de lipide totale. βlipoproteins. fatty nonesterified acids and the increase of total lipoproteins cholesterol and β-lipoproteins cholesterol. 11. Multe probleme ce ţin de studiul acţiunii OHB asupra organismului sunt elucidate în ample şi valoroase cercetări de specialitate [5. 30. însă posibilitatea potenţială a evoluţiei efectelor nefaste. în asociere cu alte medicamente. În scopuri curative OHB se utilizează. 32. Actualitatea temei Oxigenul hiperbaric (OHB) actualmente are o aplicare largă în tratamentul complex al diferitelor maladii şi intoxicaţii [20. Izoturone (20 mg/kg) in normobaric conditions provoked the decrease of the content of total lipids. lipoproteine totale. colesterol esterificat. 45. evoluţia intoxicaţiei cu oxigen este legată. însă aspectul metabolic al interacţiunii medicamentelor cu OHB. in others pharmacological agents act similarly manifasting a tendency of effects accumulation. în altele – agenţii farmacologici acţionează similar. β-lipoproteins and their cholesterol. 24. α+γlipoproteine. HBO (6 ata 50 min) caused the increase of plasmatic concentration of total lipids. 41. fosfolipide totale. β. Conform concepţiei sus-numite. În majoritatea cazurilor izoturonul. OHB (6 ata. total cholesterol.

β-LP cu 47.4%) şi a fracţiunilor lor (tab. probabil. 45. 25.5%). sporirea procesului 125 . CS esterificat (+55. 27]. 1). că hiperoxia a provocat o creştere esenţială a nivelului de β-LP. că OHB a cauzat descreşterea bruscă a conţinutului de prebeta-lipoproteine (69. OHB a majorat considerabil conţinutul de lipide totale (+30. de modificările proceselor metabolice ca consecinţă a activării peroxidării lipidelor de către radicalii liberi care se formează în exces [39. Aşa. 2). acizi graşi neesterificaţi (+67. Şobolanilor din aceste două loturi de referinţă li s-a injectat intraperitoneal apă purificată pentru injecţii 2 ml/kilocorp. Conţinutul preβlipoproteinelor. CS total (+29. 29]. De menţionat. trigliceridelor prin reacţia de culoare cu acidul cromotropic [28]. ce s-a întreţinut în condiţii atmosferice obişnuite – lotul intact (martorul 1). Despre acţiunea hiperlipidemică şi hipercolesterolemică a OHB în regim toxic au comunicat [19. β-LP). 18.45 m 3 în regimul 6 ata 50 min. După decompresiune şobolanii erau decapitaţi. colesterolului (CS) LP totale şi fracţiunilor lor (CS α + γ-LP. OHB a cauzat o creştere veridică a concentraţiei de LP totale (+35. În sânge s-a dozat conţinutul lipidelor totale cu utilizarea complectului de reactive „Lahema” (Cehia). Material şi metode Programul de experimente a inclus cercetări asupra unui lot de animale. nivelul de α+γ-LP sporeşte cu 31. concentraţia de CS al α+γ-LP se majorează cu 31. urmărind să evaluăm rolul acestora în asemenea efecte şi să investigăm experimental premisele de suport pentru protecţia eficientă a organismului la aplicarea OHB. 24. colesterolului esterificat prin metoda cu digitonină [28].4%. 21. Posibil. colesterolului total prin metoda bazată pe reacţia Liberman-Burhard [28]. Rezultate şi discuţii După cum au demonstrat rezultatele investigaţiilor (tab.3%). 5.9%. În literatura de specialitate sunt comunicări despre modificări esenţiale ale metabolismului lipidic. Animalelor din loturile 5 şi 6 li s-a injectat deasemeni intraperitoneal izoturon şi difetur într-aceleaşi doze cu 10-15 min înaintea şedinţei de hiperoxibarie.5%) şi practic n-a influenţat nivelul de TG. 23]. Următoarele două loturi (martorul 3 şi 4) cuprindeau animalele cărora li s-a injectat intraperitoneal respectiv izoturon şi difetur câte 20 mg/kg. cauzate de OHB în regim toxic [19. FL totale (+27. acizilor graşi neesterificaţi după reacţia de culoare cu cupral [4]. CS β-LP) după metoda [8]. şobolani albi masculi cu masa corporală 180-250 g. este rezultanta creşterii nivelului de FL totale. 22. 22. α-lipoproteinelor şi β-lipoproteinelor s-a dozat prin metoda electroforeză în gel de agaroză. difetur) cu OHB la nivelul metabolismului lipidic. La investigarea fracţiunilor lipoproteinelor prin metoda gel electroforeză s-a observat.6%). Nivelul fosfolipidelor totale (FL) a fost dozat după conţinutul în ele a fosforului [28]. folosind criteriul „t” Student. reişind din aceste considerente. Totodată.8%. Prezintă interes investigarea interacţiunii derivaţilor izotioureici cu oxigenul hiperbaric la nivelul metabolismului lipidic. Obiectivele lucrării Ne-am propus să realizăm un studiu vis-a-vis de interacţiunea derivaţilor izitioureici (izoturon. Compresiunea şi decompresiunea au alcătuit câte 10 min. 25. de CS al β-LP cu 47. Şobolanii din ultimele două loturi au fost expuşi exerciţiului cu oxigen în barocamera S-203 cu volumul de 0. 46. Şobolanii din aceste loturi s-au întreţinut în condiţii atmosferice obişnuite. CS total şi acizi graşi neesterificaţi. În aceste condiţii s-a majorat considerabil conţinutul CS LP totale (+38.5%) şi a fracţiunilor lui în lipoproteinele respective. CS esterificat. Al doilea lot l-au constituit animalele supuse oxigenării hiperbarice – lotul neprotejat (martorul 2). Astfel.7%. Rezultatele de investigaţie au fost supuse analizei statistice. a lipoproteinelor (LP) totale şi fracţiunilor lor (α+γLP.3%). diagnosticul şi profilaxia acţiunii toxice a OHB şi medicamentelor pot fi bazate pe aprecierea modificărilor indicilor metabolismului respectiv. Acţiunea hiperlipidemică a hiperoxibariei. iar sângele colectat.6%). ce confirmă datele obţinute prin metode biochimice.în temei.

21±0.31±0. mmol/l 0.158** (21) *** Fosfolipidele totale. 2.32±0. 5. 4.32±0. g/l 0.12 (18) 0.01* (13) ** *** Colesterolul esterificat.77±0.13±0.018* (8) 3.83±0. 1.06 (24) 2.12** (13) Trigliceride. ord.05 (25) 1.67±0.59±0.12* (21) 1.09 (14) Acizi graşi neesterificaţi.11 (10) 1.33±0.028* (10) 0.08* (16) 1.12±0. mmol/l 0.94±0.17* (20) 2.34±0.05 (17) 0.25* (20) 2.02 (29) 0.03 (26) 0. g/l 3.21±0.25* (14) 3.68±0.19±0. Condiţiile experimentului CAO+apă purificată O2+apă purificată CAO+izoturon O2+izoturon CAO+difetur O2+difetur Lipidele totale.63±0.47±0.25** (13) *** 3.24±0.4±0.46±0. mmol/l 2.23±0.06 (37) 1.12* (13) ** *** Colesterolul total. g/l 1.09 (12) 1.076* (18) 0. 6.14 (31) 4.08* (12) *** - 126 .67±0.0±0. 3.35±0.04 (14) 0.Tabelul 1 Indicii metabolismului lipidic la interacţiunea derivaţilor izotioureici cu OHB Indicii Nr.22±0.

g/l 2.93±0.57±0.94±0.32±0.08 (53) 2.84±0.111* 1. ** .98±0.857±0.12 (24) 2. 5.085* (16) (16) ** CS α+γ-LP.905±0. 3. 6.004±0.05 (25) 0.34±0.05 în comparaţie cu animalele cărora li s-a administrat preparatul în condiţii atmosferice obişnuite (CAO) 127 .94±0.324±0.041 (53) 1.294 1. mmol/l 1.126* (16) ** Notă: * .32±0.06* (24) 0.1 (24) 1.15** (25) 0.81±0.16* (18) (18) 0.087* 2.55±0. ord.87±0.68±0. Condiţiile experimentului CAO+apă purificată O2+apă purificată CAO+izoturon O2+izoturon CAO+difetur O2+difetur Indicii β-LP.25* (18) 2.115* (8) 0.08 (53) 3. CS LP totale.66±0. g/l 1. 2.782* (8) 0.152* (8) 0.049 (53) (53) 0.69±0.08* (24) (24) 0.82±0.62±0.064* (16) ** CS β-LP. g/l mmol/l 0.Tabelul 2 Indicii metabolismului lipoproteic la interacţiunea derivaţilor izotioureici cu OHB Nr.07** (28) 0.52±0.6±0. *** .09* (18) 0.87±0.P < 0.115* (8) 1.91±0.46±0.94±0.94±0.31±0.055* (16) LP totale.06* (27) 0.69±0.0±0.109* (18) 1.98±0.P < 0.064 1.059 1.03 (53) 1.02±0.15** (27) 1.062* 1.087 (8) (8) 0. 4. mmol/l 0.09* (27) (27) ** 0.05 în comparaţie cu animalele intacte.975±0.94±0.76±0. 1.21* (18) 1.P < 0.145* (16) ** α+γ-LP.05 în comparaţie cu animalele neprotejate.

hiperbetalipoproteinemia şi hipercolesterolemia sunt rezultatul dereglării funcţiei B-receptorilor. prin urmare. Reglatorul principal al sistemului de metabolism al lipoproteinelor este inducţia de substrat (exogenă sau endogenă). altele. Excesul de substrat este inductorul sintezei apo-lipoproteinei. deasemeni. intensificarea proceselor de peroxidare a lipidelor etc. După pătrunderea în patul vascular. dar şi a biosintezei de novo. La nivelul organismului integru. Păstrarea conţinutului de TG la nivelul valorilor respective la animalele intacte pe fondal de lipoliză sporită. de efectul membranotrop al oxigenului. se reglează de SNC. care contribuie la stabilizarea bistratului lipidic şi. care transportă CS în celulă beta-lipoproteine şi pre-beta-lipoproteine şi LP responsabile de extragerea colesterolului din membranele celulare –alfa-lipoproteinele. sunt legate. Probabil. sporirea conţinutului acestora poartă un caracter de transportare şi este consecinţa măririi tonusului sistemului simpatoadrenal. Pe de altă parte. Sporirea concentraţiei de CS esterificat se poate lămuri cu intensificarea esterificării colesterolului în plasmă prin activarea enzimei LCAT. care conduce la scăderea accepţiei CS de către hepatocite. îndreptate spre reducerea oxidabilităţii lipidelor membranare. Acţiunea a două enzime. indică la modificările interacţiunilor lipidlipidice în membranele biologice şi. împiedică activarea excesivă a POL. modificările metabolismului lipidic. se poate atribui la mecanismele de protecţie. OHB provoacă modificări calitative ale apo-B. glucocorticoizi. Creşterea nivelului de FL. care participă la modificarea moleculelor lipidice – lipoproteinlipaza (LPL) şi LCAT se reglează de componenţa lipidică şi apoproteică a acelor LP. Scoarţa cerebrală manifestă acţiune trofică asupra ţesutului adipos fie prin segmentele subiacente ale SNC – sistemele simpatic şi parasimpatic. posibil. OHB modifică calitativ apo-E. Afară de aceasta. poate fi rezultatul activării inervaţiei simpatice. transformarea ulterioară a LP (până la interacţiunea lor cu receptorii şi internalizare) este fondată pe relaţia concretă a apo-lipoproteinei în particulele LP de diversă componenţă lipidică şi mărime. posibil.lipolitic este legată de activarea de către stresul oxidativ a complexului neuroendocrin prin hipotalamus-hipofiză-suprarenale. este legată de activarea trigliceridlipazei (TGL). Toate lipoproteinele înfăptuiesc transportul TG şi esterilor CS. androgeni) a sintezei apo-lipoproteinelor. Biosinteza sporită. mai întâi de toate. Posibil. care conduce la mobilizarea resurselor de lipide cu ajutorul hidrolizei TG din depozitele adipoase şi ieşirea acizilor graşi liberi în plasma sanguină. Posibil. estrogeni. Micşorarea cantităţii de LP de densitate foarte mică poate fi legată de diminuarea sintezei lor sau de transformarea sporită în alfa-lipoproteine. probabil. ca şi în alte tipuri de stres. se efectuează pe calea reglării adaptive de către hormoni (insulină. Metabolismul lipidic. posibil. fie prin glandele endocrine. Majorarea conţinutului plasmatic de FL şi CS total poate fi rezultatul eliberării lor din componentele lipoproteice respective. care înfăptuiesc funcţia de activatori sau inhibitori ai enzimelor sus-numite. că creşterea cantităţii de LP de densitate înaltă sub influenţa OHB. este însoţită de sporirea concomitentă a conţinutului de CS total ce. glanda tiroidă şi. Se poate presupune. Majorarea concentraţiei de FL şi CS. activitatea proceselor care catalizează LPL şi LCAT. microvâscozităţii bistratului lipidic. este rezultatul modificării activităţii funcţionale a receptorilor. probabil. ce conduce la creşterea nivelului acestora. probabil. Aceste sisteme enzimatice sunt unele din cele mai vulnerabile locuri în metabolismul lipidelor în patul vascular. Afară de aceasta. hiperoxia intervine în 127 . Probabil. care pierde capacitatea de a interacţiona cu B-receptorii. observată în condiţiile stresului hiperoxic. iar nivelul acestor proteine în sânge programează toate etapele metabolismului lipoproteinelor de mai departe. Sistemul indicat este reprezentat de LP. Homeostazia CS membranelor celulare în stare normală se menţine cu ajutorul funcţionării adecvate a sistemului de transport al CS în plasmă. Ca confirmare a acesteia este majorarea concentraţiei de acizi graşi neesterificaţi. OHB dereglează funcţia B-receptorilor cu care interacţionează apo-B lipoproteinele. astfel. provocate de OHB. influenţa radicalilor liberi. Modificări analogice au loc şi în alte tipuri de stres. lipidele cărora sunt substrate pentru acţiunea enzimelor. Această reacţie se manifestă şi în alte forme de stres-sindroame.

7%). TG. cu toate că a avut loc o tendinţă de creştere. în aceste condiţii.5%). Nu se exclude posibilitatea acţiunii izoturonului asupra biomembranelor celulare şi funcţiei hepatice. nesemnificativ reduce alfa-lipoproteinele (-14. că izoturonul pe fondalul OHB a redus considerabil conţinutul de LP totale (-21. 2). diferenţa fiind statistic neesenţială. Se cunoaşte. Preparatul. Probabil.9%. că funcţia β-LP constă în transportul CS în celulele periferice.3% respectiv). atunci s-a observat numai o majorare neesenţială. se reflectă asupra metabolismului lipoproteic. Izoturonul în condiţii atmosferice obişnuite (tab. 1) a diminuat veridic nivelul lipidelor totale (-23. OHB pe fondalul acţiunii izoturonului (tab.8%).8%). Comparând efectele a doi derivaţi izotioureici.6%).metabolismul lipoproteic printr-un mecanism complex direct (formarea radicalilor liberi) şi indirect (prin sistemul neuroendocrin) asupra organismului.2% şi -7. Cercetarea prin gel electroforeză a LP a demonstrat. are loc pe contul scăderii conţinutului de FL totale. Creşterea cantităţii de CS al LP totale. ce. şi de CS al α+γ-LP (-25. este legată de inhibarea funcţiei sistemelor hipotalamus-hipofiză-suprarenale. a demonstrat o tendinţă de majorare a concentraţiei de alfa-LP (+15. provocând dereglarea interacţiunii apo-B cu B-receptorii celulari. diminuând în ele nivelul de colesterol şi.9%).6%) şi acizi graşi neesterificaţi (+250%). că difeturul manifestă o acţiune mai pronunţată decât izoturonul. probabil. Astfel. Aceste fapte demonstrează că preparatul falsifică efectele hiperoxiei în privinţa tuturor indicilor metabolismului lipoproteic. izoturonul inversează efectele OHB. Comparând datele obţinute a spectrului de lipoproteine cu ajutorul a două metode. Acţiunea hipolipemică a preparatului. previne degradarea pre-beta-lipoproteinelor. contribuie la interacţiunea beta-LP cu B-receptorii. În comunicările anterioare s-a demonstrat. se poate releva. Ce se referă la LP totale. Izoturonul în condiţii normobarice a crescut veridic nivelul de CS al LP totale (+14.8%) a preparatului. pre-beta-LP (+18.8%) (tab. Astfel.8%) şi practic n-a influenţat conţinutul de CS al α+γ-LP şi de α+γ-LP (tab. la administrarea izoturonului în asociere cu OHB. diferenţa valorilor n-a fost veridică.7%) şi o acţiune hipobetalipoproteinemică considerabilă (-19. are loc pe contul creşterii lui în β-LP. incontestabil. că izoturonul nu influenţează conţinutul de pre-beta-lipoproteine.1%) şi a crescut a CS total (+6%). acţionând contrar hiperoxiei (tab. α+γ-LP (-28. 2) s-a observat micşorarea esenţială a concentraţiei de LP totale (-52. într-o măsură oarecare.9%). Deşi s-a observat o creştere a concentraţiei de CS esterificat cu 26.3%) şi TG (-6. izoturonul pe fondalul OHB în majoritatea cazurilor previne efectul lipolitic al oxigenului comprimat şi normalizează raportul lipoproteinelor în sânge. α+γLP (-65.9%) şi CS al β-LP (-14. acceptori ai colesterolului.3%).3%. TG (-34. 2). 1). probabil. CS al LP totale (-18.4%) şi CS esterificat (-56. Izoturonul pe fondalul OHB a diminuat considerabil conţinutul de lipide totale (20. că în majoritatea cazurilor izoturonul acţionează contrar hiperoxiei. probabil. Concentraţia de β-LP şi CS β-LP a suferit o diminuare nesemnificativă (-7. Izoturonul n-a influenţat nivelul crescut al acizilor graşi liberi. Deşi concentraţia β-LP a crescut cu 35. În studiul biochimic al spectrului de lipoproteine. În aceste condiţii preparatul a redus nesemnificativ concentraţia FL totale (-8. Deşi preparatul a redus concentraţia de CS total cu 29. depistată la administrarea concomitentă a izoturonului cu OHB. Raportul LP în sânge se instalează într-o anumită măsură în folosul alfa-lipoproteinelor şi pre-beta-lipoproteinelor.8%).7%). Diminuarea concentraţiei lipidelor totale. Alt derivat al izotioureei difeturul a redus considerabil (-26%) nivelul de lipide totale. FL totale (-20. CS al LP totale (-43. CS esterificat şi CS total. 1) a majorat veridic conţinutul de lipide totale (+35.2%). CS al β-LP (+34. Hiperoxia semnificativ a redus concentraţia 128 .4%). tiroidian etc. Astfel. diferenţa este statistic neveridică. În studiul influenţei preparatului asupra spectrului de lipoproteine (tab. s-a constatat (tab.6%). se poate menţiona. 1).8%) şi acizilor graşi neesterificaţi (-45%). Studiul prin gel electroforeză al spectrului de lipoproteine. provocat de OHB. de aceasta şi este legată majorarea concentraţiei de CS total şi CS esterificat.7%) şi sporeşte al beta-lipoproteinelor (+9. are loc o oarecare normalizare a nivelului de pre-beta-lipoproteine şi pe deplin a beta-lipoproteinelor.6%) şi CS al α+γ-LP (-65%) şi tendinţă de diminuare a conţinutului de β-LP (-16. că izoturonul sporeşte oxidarea cu radicali liberi.

Afară de aceasta.1%). Interacţionând între ei. de intervenţia în procesele peroxidării lipidelor de radicalii liberi. 17] dovedesc participarea nitroxidului (NO) în evoluţia neurotoxicităţii provocate de OHB. că hiperoxia pe fondalul izoturonului a majorat veridic concentraţia de α-LP (+42. β-lipoproteine şi colesterol al lipoproteinelor totale şi fracţiunilor lor. Oxigenul hiperbaric (6 ata. mecanismul acţiunii protectoare a izotioureicelor. în afară de TG. Însă. 24] şi. este legat de diminuarea activităţii sistemului simpatoadrenergic [24. 2) a redus esenţial cantitatea de LP totale (-39. Este demonstrat. 15. α+γ-lipoproteine. se poate conchide. Conţinutul de βLP şi CS al β-LP s-a majorat semnificativ cu 42. Concluzii 1. 7]. colesterol total. în temei. este legată de hidroliza sporită a TG.3%).7%. Alt derivat al izotioureei difeturul. α+γ-LP (-68%).2%).8%) şi CS β-LP (-11. 39. posibil. posibil.4% şi 42% respectiv. conţinutul cărora se modifică într-aceeaşi direcţie. s-a observat tendinţă de creştere a LP totale (+7%). Ultima se confirmă de investigaţiile [1. aceşti radicali duc la formarea oxigenului singlet. Hiperoxia modifică acest indice în direcţie opusă. provocată de activarea bruscă de către hiperoxie a sistemelor neuroendocrine. în alte cazuri agenţii acţionau într-aceiaşi direcţie sau nu le-au modificat. 10. NO contribuie la saturarea ţesuturilor cu radicali liberi şi participă la evoluţia patologiei pulmonare în intoxicaţia cu OHB [3]. Totodată. respectiv. că NO şi H2O2 sunt mediatorii citotoxicităţii [3]. Analizând datele obţinute. α+γ-LP (+40. Hiperoxia pe fondalul izoturonului practic n-a influenţat conţinutul indicilor investigaţi ai metabolismului lipoproteic. CS α+γ-LP (+43. deopotrivă cu scăderea tonusului sistemului neuroendocrin. 129 . cât şi calitative ale indicilor metabolismului lipidic şi lipoproteic. Mecanismul protector al derivaţilor izotioureici. pe contul acizilor graşi neesterificaţi. Astfel. De menţionat că cercetările [15. formarea NO radicalilor. şi medicamentele studiate influenţează parametrii respectivi. 40].3%) şi CS esterificat (-47. Difeturul în condiţii normobarice (tab. colesterol esterificat. Creşterea nivelului lipidelor totale. reducând nivelul cu 14. oxigenul comprimat manifestă numai tendinţă de schimbare a efectelor difeturului în direcţie contrară. În aceste condiţii s-a depistat o scădere neveridică a cantităţii de CS total şi o creştere neesenţială a FL totale.8%) şi spre diminuare a β-LP (13. De menţionat. care au acţionat contrar hiperoxiei. E necesar de subliniat că rezultatele obţinute despre modificările metabolismului lipidic pot fi utilizate în scop de diagnostic a acţiunii toxice a OHB. 50 min) a cauzat majorarea concentraţiei plasmatice de lipide totale.de TG (-32. după datele [13] derivaţii izotioureici sunt captatori de radicali liberi. Hiperoxia practic n-a modificat veridic nici un indice al metabolismului lipoproteic. a glandei tiroide [38.9%). Mărirea concentraţiei ultimilor. lipoproteine totale. OHB în multe cazuri a provocat modificări esenţiale atât cantitative. că la administrarea concomitentă a agenţilor farmacologici în majoritatea cazurilor s-a observat corecţia modificărilor metabolice. iar a CS LP totale practic nu s-a modificat. CS al α+γ (-31. care au demonstrat că izoturonul şi alţi derivaţi izotioureici inhibă nitroxidsintetaza inducibilă şi.3%) (tab. Studiul electroforetic al spectrului de lipoproteine a demonstrat. fosfolipide totale.6%).2%) şi nesemnificativ a redus cantitatea de pre-beta-lipoproteine (-17.2%) şi β-lipoproteine (-9. Conform [14. a mărit considerabil conţinutul de lipide totale (+13. este condiţionat şi de inhibarea activităţii NO-sintetazei cu întreruperea ulterioară a lanţului de formare a anion radicalului NO şi oxigenului singlet. 1). Probabil. 17]. în condiţii atmosferice obişnuite.3%). Astfel. Preparatele s-au dovedit a fi eficiente în profilaxia manifestărilor toxice ale OHB la nivelul metabolismului lipidic. 12. OHB modifică efectele izoturonului în direcţie contrară în privinţa tuturor indicilor. acizi graşi neesterificaţi. probabil. provocate de OHB cu ajutorul izoturonului şi difeturului. că a fost demonstrată o interacţiune complexă a derivaţilor izotioureici – izoturonului şi difeturului cu oxigenul hiperbaric în regim toxic la nivelul metabolismului lipidic. probabil are loc. 15.

10.5. colesterol al lipoproteinelor totale şi colesterol al βlipoproteinelor..P. Muraki T.3.119 (5).1996.. Simchuk M..37-133.. Wei L. N2. 15. FEBS Letters. vol. Touati D.. Lambertsen C. în altele – agenţii farmacologici acţionează similar manifestând tendinţă de acumulare a efectelor.P.V.H.. Mc Cord J. 1551-1556.. 9.. 1971.1554-1562. p. //J. v. Seo H. //Journal of Laboratory & Clinical Medicine...12..2001. 13. 2.....504511.. 508-13.W. 130 .K.J. //Pharmacological Rewies. et al. //Analiza comparativă a acţiunii musculotrope a derivaţilor izotioureici. În majoritatea cazurilor izoturonul. p.23 p. 5. 6. 12. //Clin...26.E.nr.of Bacteriology.V. Oxygen toxicity (Review). Desautels D.. Effect of a nitric oxide synthase inhibitor.. Certain S-substituted isothioureas not only inhibit NO synthase catalytic activity but also decrease translation and stability of inducible NO synthase protein.L. 4. Bibliografie 1. Chişinău.Vol. 1.p. p. Tardat B et al. şt. 1967. 4. 8... La administrarea concomitentă a derivaţilor izotioureici cu OHB s-a observat o interacţiune complexă la nivelul metabolismului lipidic şi lipoproteic..1992. 14.. in pulmonary oxygen toxicity. Frank L. Beehler C. 335-366.119..J. 42. Jacques M. Sethylisothiourea. //Annals of Pharmacotherapy. acizi graşi neesterificaţi.23. //Japanese Journal of Pharmacology. Role of nonenzymatically generated prostanoid. of Biochemistry. Kaneto H.V. //Advances in Pediatrics.M..N...p.1991.P.. //Viaţa Medicală. 553558. Santamaria J. α+γ-lipoproteine...P.9.P..V. 8. Fujii E. Okada M. Difeturul în condiţii atmosferice obişnuite a majorat concentraţia de lipide totale şi a redus de lipoproteine totale. 3.H.1995. Hyperbaric oxygen therapy in pediatrics.. 11. Effect of S-ethylisothiourea a putative inhibitor of inducible nitric oxide synthase on mouse skin vascular permeability. Arabolos N. //New Horizons. on cultured cells and cardiovascular functions of normal and lipopolysaccharide-treaked rabbits.E.. Wiliams E. Ignarro L. Fujivara N.. Reisz Gh.-N...A. 3.. Payne D.G.N. 355 (3): 287-9.1992. //Nitric Oxide. Effect of dimethylthiourea in hiperoxic toxicity. Dec. //J. 7. Bechara E.. Chim acta.. Vacchiano C..G.4. Di Mascio P.269-71.. Singlet molecular oxygen production in the reaction of peroxinitrite with hydrogen peroxide.A. Izoturonul în condiţii normobarice a provocat descreşterea nivelului plasmatic de lipide totale.. Kepine J.2305-2314.2. nr. et al. Oxygen toxicity. 1996. N.177. Lethal oxidative damage and mutagenesis are generated by iron in delta fur mutants of Escherichia coli: protective role of superoxide dismutase. 8-ISOPGF2 alpha. Medeiros M. β-lipoproteine şi colesterol în ele.463-494. The colorimetric microdetermination of non-esterified fatty acid in plasma.T.122-125.. Stogner S. XIV.2912-2917.J. 1964.2. 70 (3).W.G. 11. Stratu E. Jenkinson S.J.N.3.. Developmental aspects of experimental pulmonary oxygen toxicity (Review) //Free radical Biology and medicine.. 1994..N. 2.6. Tempel G. medicale. 32. Dozarea concomitentă a colesterolului beta-lipoproteic şi total şi a lipoproteinelor fracţionate şi totale printr-o micrometodă rapidă.p.P.. tezei doct. Clark J.1998..155-164. et al. Autoref.1993. difeturul şi OHB normalizează reciproc modificările parametrilor metabolismului lipidic. of Applied Phisiology. Pulmonary oxygen toxicity: a review.V.1994.1995. //J.vol. p.77. Duncnhe N.N.5.

720 с. Колб В.-№1.Г.Д. Санкт-Петербург.А. дисс. Боровков Н. //Под ред. //Фармакологическое исследование преднизолона в условиях гипербарической оксигенации: Автореф. /Мухин Е. Санкт-Петербург.. Воробьев К. 1974. канд. 558-568.Г.В. больных и пораженных. //Фармакологическое исследование нероболила в условиях кислорода под повышенным давлением: Автореф.В. Справочник по клинической химии.Г.D.. Бураковский В. 33. Селезнева Л..Л...П. Чернобай В.. //Вопросы гипербарической медицины. Бином.366 с.N.25 с.1982.Ярославль..мед.16.1988.мед.И..: Восстановительное лечение.Ярославль. Адаптационно-метаболическая концепция саногенеза..№1-2.с. 9-10. больных и пораженных.336 с.1985..с. 28...20 с. 25. 30.2007.В.. 35. 27.И.дисс..A. Колесничеснко И.с.. Ляшенко В. 161-168. Гипербарическая оксигенация в сердечнососудистой хирургии.№1-2..И. //American Journal of Emergency Medicine. Михайлов Ю. Гипербарическая медицина... Трихлеб В. 21.Ярославль. Гипербарическая оксигенация в практической деятельности врача. 29. Тюрин В.. 24-25.2009.2007..№1-2.64.. мед. Минск: «Беларусь».с.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых.. Кулешов В. 26.А. //Вопросы гипербарической медицины. Крылов В. 24...2007. Ромасенко М. 20.: «Медицина».. В кн.. Van Meter K. Яковлев Н. и др. //Фармакология инсулина при гипербарической оксигенации: Автореф. Леонов А.Санкт-Петербург...№1-2. 131 ..-с.1986. //Гипербарическая физиология и медицина.Н... Колосюк-Выхрова Т. Piantadosi C.. 14-21..1984.с.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых.М. Санкт-Петербург. Окислительный стресс в здоровых легких при терапевтических режимах ГБО. больных и пораженных...2009.. 17. канд.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых.С.. дисс..Ярославль..Н.канд. Sam A.. Николай С.W. 108-138. 23. Гончар В.Б.. и др.... //Вопросы гипербарической медицины. //Вопросы гипербарической медицины.1995..Кишинев: «Штиинца».. Оксигенобаротерапия В кн. Столяр В..P. Бачинский Н. наук.. В кн. Weiss L. //Фармакология нитроглицерина... 34..4.наук.В... Inhibition of nitric oxide synthase on brain oxygenation in anesthetized rats exposed to hyperbaric oxygen. В кн.с. Концепция механизмов лечебного и патогенного действия ГБО. Леонов А.2009.28 с.Н. Бокерия Л. М. Гипербарическая фармакология: фармакология гипероксических состояний. Камышников В. Метаболические механизмы гипербарической оксигенации.с.Б.2007.Г. 22.10 (6). наук.V.Я.1997. 31.В.В.... Дубченко В..канд.. Гипербарическая оксигенация в комплексном лечении острых заболеваний и повреждений головного мозга.2009. Место ГБО при интенсивной терапии инфекционных заболеваний. Матьё. Левин Г. 22.с. Альвьев В. Дзахова С. The applications of hyperbaric oxygen therapy in emergency medicine. мед. Кептя Э. 32. Klitzman B.П. Влияние оксигенобаротерапии на гемореологию и перекисное окисление липидов у больных ишемической болезнью сердца... Автореф. Д..22.Н.дисс.377-382.. 18-19.с.. 25-26. Левина О. Zang J. Гаснаш В. //Undersea and Hyperbaric Medicine.22 с. Эволюционная стратегия адаптации биологических систем к гипероксии. обзидана и изоптина при сочетанном применении с кислородом под повышенным давлением. 19.М.В. М. 37-38. Воронеж. Естественнонаучные элементы теории гипербарической медицины.А. 18.-1997.1992.М. 1985.И.. Лаборатория знаний.P...А.наук.1980. Леонов А..120 с.И.D.

Случай кислородной интоксикации (судорожная форма) у больного А.с.. Санкт-Петербург. developments of second generation triptans (zolmitriptan.Кишинев. Крылов В. 27-28.. Щербак С.. В кн.. 43.Л. Влияние гипербарической оксигенации на действие фармакологических средств. наук. Санкт-Петербург. 44 лет...Н. адреномиметиков и их комбинаций: Автореф. several new approaches to the treatment of migraine have been substantially advanced. Савилов П.. 38. Матковский К. //Сравнительная фармакологическая характеристика этирона. /Под ред. 1986..А.В.с.Н.. В кн.Sergiu Cerlat. 37. Лягин С. С. больных и пораженных. Кептя Э.53... rizatriptan. . Петровский Б.. 41-43. 1976.Е. 40.А.. канд.В.36..20 с. дисс.А. Ефуни С. TENDINŢE MODERNE ÎN MEDICAŢIA MIGRENEI Sofia Dolghier (Conducător ştiinţific .. Левина О. больных и пораженных. дисс.М. Руководство по гипербарической оксигенации..Б. Ефуни С. 28-34..М..№1-2....А.В..344 с.В.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых..2000.. //Вопросы гипербарической медицины. Гипербарическая оксигенация (ГБО) при неотложных хирургических заболеваниях.1980.В. 46.416 с. и др.М.: «Медицина». В кн. мед.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых. 1987. Родионов В.. 28-29...Г.: «Медицина». Свободно-радикальные процессы и гипероксический саногенез.с. и др. including selective 5hydroxytryptamine (or serotonin) 1B/1D (5-HT1B/1D) receptor agonists such as sumatriptan..Н. //Особенности реакции тиреоидной и адреналовой систем на циркуляторном и тканевом уровнях при гипербарооксигенации: Автореф. Демуров Е.2007.. 41. asistent universitar) Catedra Farmacologie şi farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu" Summary Modern trends in migraine medication A review of preclinical and clinical data of a new migraine management was made.Ефуни . 42. Дорошенко В..124 с. 1978. мед.Н.с.16 с. Резников К. naratriptan) and a new class of drugs 5-HT(1F) receptor agonists such as LY344864.№1-2. Яковлев В.с.И. //Вопросы гипербарической медицины. Гипербарическая оксигенация и сердечно-сосудистая система. Лисовская Н.: Метаболические механизмы гипербарической оксигенации... which still remains a problem.С. и др. Воронеж. Использование гипербарической оксигенации при ишемической болезни сердца.Н.328 с.. Ромасенко М.1984. Лукич В. 47.А.1973.Л. Ломакин В.В.: «Наука»... Очерки гипербарической фармакологии //Мухин Е.с.2006.В. Сосюкин А. Петровский Б. канд.. больных и пораженных.Кишинев.. 45. 39. Клиническая эффективность гипербарической оксигенации в лечении различных заболеваний и отравлений.. наук.. 28-29.. Кишинев: «Штиинца».: Баротерапия в комплексном лечении раненых.Санкт-Петербург. Оня Е. 44. В кн..2007.2009. 132 .М. Парий Б. Migraine treatment has evaluated in the last decade. Основы гипербарической оксигенации.

de asemenea. rizatriptan. cum ar fi sumatriptan. este cel neurogen. Serotonina inhibă activitatea nervului trigemen. Ultimile studii arată că itilizarea necontrolată a analgezicelor face ca să sporeasca intensitatea urmatoarei migrene. cea ce determină dilatarea vaselor sangvine. Potrivit datelor statistice. cum ar fi LY344864. care rămâne o problemă în continuare. inclusiv agoniştii selectivi ai receptorilor 5-hidroxitriptamina (serotonina) 1B/1D (5-HT1B/1D). Unii cercetatori apreciaza insa ca aceasta este determinata de tulburarile schimbului de procese neurochimice: insuficienta prelucrarii serotoninei – o substanta activa din punct de vedere biologic. Aceasta din urmă impune cercetarea şi elaboarea în continuare a noilor remedii pentru combaterea migrenei. prin blocare presinaptică a transmiterii neuronale. Deoarece serotonina este eliminată din organism de către rinichi. apariţia triptanilor de generaţia doua (zolmitriptan. De obicei. se moşteneşte nu boala însăşi. slăbiciune. care are caracter recurente periodic şi oscilant. adesea însoţită de greaţă. ameţeală. naratriptan) şi o nouă clasă de medicamente. vomă şi vertij după care urmează o stare de somnolenţă şi de extenuare. cea ce în continuare determină migrena. aproximativ de la 5% la 10% din copii şi adolescenţi. Migrena se defineşte ca o durere intensă de cap (cefalee). Discuţii Migrena începe cu eliberarea în circulaţia sangvină a serotoninei.Rezumat A fost efectuată o revizuire a datelor preclinice şi clinice în managementul migrenei. Tratamentul migrenei a evoluat în ultimul deceniu. 133 . Astfel că metodele contemporane de tratare a migrenei se bazeaza pe două principii: înlăturarea accesului de durere şi urmarea unei terapii profilactice. Deşi exista mai multe tipuri de medicamente care sunt folosite în prevenirea şi tratarea recidivelor migrenoase. fără cauză precisă. După părerea altora. neputinţă de a suportă lumina şi zgomotele puternice. Toate se rezumă la diminuarea intensităţii şi frecvenţei atacurilor migrenoase. Un trist loc intii este ocupat de catre mame. Al doilea mecanism important. atunci in 90 la suta dintre cazuri aceasta neplacere este mostenita si de catre copii. vasele sangvine se contractă. hipersensibilitate. Sau alte mecanisme de normalizarea a dereglărilor vasculare la nivel cerebral. cu o durată de la 4 până la 72 de ore. Reeşind din patogenia maladiei majoritatea preparatelor au ca scop refacerea activităţii serotoninei prin mimarea ei. Această dilatare determină durerea la nivelul nervilor din vecinatate. au fost avansate substanţial multe abordări noi antimigrenoase. se manifestă printr-o criză de cefalee pulsatilă. Serotonina este o substanţă biochimică stocată în plachetele sangvine (trombocite) secretată natural de catre organismul uman. agoniştii receptorilor 5-HT (1F). Actualitate Migrena este una dintre cele mai vechi si mai raspandite boli cunoscute de omenire. ci predispoziţia sistemului vascular al creierului către o reacţie sau alta la diferiţi factori excitanţi. Migrene afectează. nu există un tratament curativ ce ar satisface completamente cerinţele impuse de maladie. schimbare de dispoziţie. care contribuie la transmiterea unui impuls nervos. creşterea permeabilităţii cu formarea edemului cerebral. Cel mai adesea victimele migrenei sînt persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 33 de ani. Atunci când serotonina este eliberatţ în sânge. care transmit durerea copiilor in 72 % dintre cazuri. nivelul ei în creier se epuizează. localizată într-una dintre părţile capului. acţionând asupra receptorilor serotoninergici. 85 % din populaţia planetei noastre au suferit măcar o dată în viaţă de migrenă. Prevalenţa pe sexe este de 25% la femei şi 8% la bărbaţi. Un rol important in aparitia migrenei il joaca factorii genetici: daca ambii parinti au fost sensibili la accesele unei dureri de cap.

Generaţia a doua (mai numiţi şi lipofilici (TELs)) sunt reprezentaţi de zolmitriptan. 5-HT1D. ce au ca efecte secundare luarea în greutate. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) : Naproxen. Au fost efectuate mai multe studii clinice care au confirmat o mai înaltă eficacitete a ultimelor. D2 şi adrenergici) să provoace un şir de reacţii adverse la nivel de rinichi. aproximativ 60-80% eficiente în reducerea cu 50% a crizelor) : Propranolol. greţuri. impotenţă. care la rindul lor se împart în subtipuri. Aceasta s-a manifestat printr-un procent mai ridicat al pacienţilor la care durerea de cap a trecut complet sau în una uşoară. fenitoina. dat fiind faptul că influenţează cu predelecţie asupra peretelui vaselor cerebrale. ce acţionează asupra receptorilor 5-HT1B/1D/1F. memoria. cu depolarizarea membranei prin intermediul pompei ionice Na/K. actualmente acest preparat este unul din cei mai utilizaţi triptani. greaţa. ce nu este binevenită. agresia. vertijuri şi risc de somnolenţă. metoprolol. • Blocantele canalelor de calciu : Verapamil. Comparativ cu sumatriptanul. amitriptilina. dar care pot determina oboseală. 5HT1B. • Blocanţi alfa-adrenergici: Clonidina În pofida faptului că sunt o multitudine variată de preparate. somnul. rizatriptan.Tratamentul profilactic al migrenelor include următoarele grupe de preparate: • Beta –blocante (cele mai folosite. Ciproheptadina. naratriptan. Primele remedii selective de acest gen au fost triptanii. trazodona. tulburări de somn şi antiserotoninergice. pe când a celorlalte este de 26-30 ore. În conformitate cu teoriile vasculară şi neurogenă a migrenei. • Antidepresive triciclice: imipramina. În acest domeniu. Actualmente medicina recurge la preparate clasice. o problemă greu de depăşit. dihidroergotaminei (acţionează neselectiv asupra receptorilor 5-HT1A. excepţie fiind receptorul 5-HT3. splină sau pancreas datorită vasoconstricţiei. Astfel perioada de înjumătăţire a sumatriptanului este de 2 ore. voma. termoreglarea şi vasoconstricţia. Mecanismul de acţiune la majoritatea din ei este legat de proteina G. carbamazepina. care şi-au dovedit eficacitatea: Betablocantele. Receptorii serotoninergici influenţează o multitudine de funcţii biologice şi neurologice precum: frica. nu s-au facut mari progrese în ultimii ani dar vom menţiona pe parcurs careva din ele ca fiind promiţătoare pentru viitor. • Antagoniştii serotoninei : Metisergida. paroxetina. amoxapina • Anticonvulsivante: Valproat de sodiu. Dea lungul timpului şi mai cu seamă în ultimii ani sau descoperit mai multe tipuri de receptori serotoninergici (5-HT). Până în prezent au putut fi indentificate 7 grupe principale de receptori 5-HT1-7. diltiazem. moclobemida • Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina. tratamentul crizelor rămâne. timolol. nifedipin. nortriptilina. triptanii de a doua generaţie au o biodisponibilitate orală mai mare şi perioadă de înjumătăţire plasmatică mai lungă. scăderea numarului de 134 . ce acţionează asupra nivelului de AMPc. Aceasta a şi impus elaborarea medicamentelor de o selectivitate înaltă. Sumatriptanul reprezintă prima generaţie de medicamente cu selectivitate asupra receptorilor serotoninergici. funcţiile cognitive. care precum s-a văzut şi din patogenie joacă un rol esenţial în dezvoltarea migrenei. care acţionează asupra tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. pofta de mîncare. atenolol. Un interes deosebit pentru medicina practică şi experimentală din domeniul antimigrenos rămân a fi receptorii serotoninergici. ce ar acţiona numai asupra receptorilor serotoninergici din vasele cerebrale. ibuprofen • Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO): Tranylcypromina. toţi triptanii produc vasoconstricţie (inclusiv carotidiană prin intermediul receptorilor 5-HT1B) şi inhibarea presinaptică a răspunsului trigeminovascular implicat în dezvoltarea migrenei prin receptorii 5-HT1D/5-HT1F. precum şi alte efecte legate de acţiune asupra SNC. şi anume 5-HT1B/1D. meclofenamat. ficat. Pentru medicaţia migrenei sunt mai importanţi prima grupă de receptori (5-HT1). fluvoxamina. Acţiunea neselectivă asupra diferitor tipuri de receptori face ca medicamentele de tipul ergotaminei. dispoziţia.

Astfel se studiază noi preparate ce acţionează asupra receptorilor serotoninei 5-HT1F şi 5-HT1D. utilizarea intranazală a dioxidului de carbon pentru analgezia hipersensibilităţii nervului trigemen. Sunt o nouă clasă de preparate antimigrenoase – agonişti selectivi ai receptorilor 5HT1F (LY344864 sau LY334370) cu nici un efect vasoconstrictor la concentraţii relevante clinic. 2007. demonstrând faptul că are loc blocarea transmiterii durerii din migrenă dintre ganglionul trigeminal şi nucleul caudat. Alte metode de tratament recent studiate sunt. p. Acta Neurol Scand.v. 135 . Mathes BM. Deşi triptanii sunt agenţi antimigrenoşi eficienţi.235-7. În concluzii putem afirma cu certitudine că terapia antimigrenoasă începe o nouă etapă datorită descoperirii ai multor mecanisme implicate în dezvoltarea cefaleii. inclusiv coronariană.393-8. deoarece problema vasoconstricţiei extracerebrale rămâne actuală.6(4). 4. et al. Agosti R. Bibliografie 1. Aceste date au fost ulterior validate în cadrul congresului European de Cefalee şi Migrenă (lucrări prezentate la European Headache and Migraine Trust International Congress. p. care au arătat înalta siguranţă şi eficacitate a noilor preparate. Shahien R. Post-triptan era for the treatment of acute migraine. Filla SA. et al. stimularea 5-HT1F duce la inhibarea activităţii neuronilor nociceptivi din nucleul caudat al trigemenului ce este excitat prin stimularea electrică a durei sau ganglionilor trigeminali. ştiind faptul că excesul de glutamat joacă un rol în patogenia migrenei. activarea receptorului ar duce la blocarea eliberării mediatorului din celulă. Ei au demonstrat într-un studiu dublu orb randomizat. că administrarea intravenoasă a valproatului sodic rapid şi sigur cupează crizele netratabile de migrenă. CNS Neurol Disord Drug Targets. cu minimalizarea numărului de efecte secundare şi vor aduce mari beneficii pacientului. 3. evitând respectiv toate reacţiile adverse legate de vasoconstricţie. Bowirrat A. J Med Chem.M. Eficacitatea agoniştilor 5HT1F a fost dovedită în mai multe studii preclinice şi clinice controlate în tratamentul acut al migrenei. 2010 2. ce produc vasoconstricţie craniană. Goadsby PJ.2-b]pyridin-5-yl]amides. 5. №8(5). 2010. Una dintre ele este noua direcţie de valorificare a receptorului 5-HT1F. şi coautorii au propus utilizarea valproatului sodic în medicaţia antimigrenoasă de urgentă. Precum şi o consecvenţă ridicată. 2004.bolnavi la carea durerea a reaparut.and 5HT7-receptor agonists for the treatment of migraines. Fiind localizaţi în sistemul trigeminal. Life Sci. Mecanismul central al acestui efect rămâne a fi discutabil. El blochează adenilat ciclaza cu acumularea de AMPc. Niv SH. astfel. Un al mecanism sar putea datora localizării receptorilor 5-HT1F în neuronii ce conţin glutamat. Curr Pain Headache Rep. Saleh SA. şi mai ales în cazul vaselor coronariene ce duc frecvent la efecte adverse cardiace. 5HT1F. mediate de activalea canalelor protonice. Johnson KW. adică un răspuns adecvat în cel puţin două din trei atacuri tratate. 2003. Novel potent 5-HT(1F) receptor agonists: structure-activity studies of a series of substituted N-[3-(1-methyl-4-piperidinyl)-1Hpyrrolo[3. se depun eforturi pentru a dezvolta alte alternative eficiente antimigrenoase. Rezultate studiului au arătat o atenuare substanţială a nocicepţiei trigeminale. adenozină A1. №46(14). №. p. Tzabazis AZ. sau care au fost nevoiţi să utilizeze preparat repetat în decurs de 24 ore. Shahien R. Intravenous valproate sodium (Orfiril i.3060-71. non-vasoconstrictoare. TRPV1 şi receptorilor anandamidelor. De asemenea alte cercetări au confirmat eficacitatea compusului LY334370 în tratamentul migrenei acute fără a cauza careva simptome sau semne de vasoconstricţie. fără a modifică diametrul vaselor craniene. urmând un efect antimigrenos.) aborts migraine headaches rapidly. 2008). Trigeminal antihyperalgesic effect of intranasal carbon dioxide. Dezvoltarea unuia sau mai multor astfel de compuşi vor deschide noi oportunităţi în tratamentul acceselor migrenoase.

№22(3). 7. Selective serotonin 1F (5HT1F) receptor agonist LY334370 for acute migraine: a randomized controlled trial. Bard J. 10.. №15 Suppl 3. Br. 8. 5-HT1F receptor agonists in acute migraine treatment: a hypothesis. p. 1999. Bouchelet I. treatment and future trends.. Schenck K. Hill R. p. U. pharmacokinetics and efficacy.851-858 20. Lipton RB. №1(1). Pharmacol. №23(8). Intern. Engl. Curr Vasc Pharmacol. 11. №358(9294). №369. Clin Neuropharmacol. Hu XH. Valdivia LF. Olsen M. Johnson KW. 2003. de Vries P. p. Possible anti-migraine mechanisms of action of the 5HT1F receptor agonist LY334370.182-91. a selective serotonin(1F) receptor agonist in rabbit saphenous vein. 2000. p.6. Adham N. p. Roon KI. pharmacology. Offen WW et al.L. Kao H. John GW. Acad. р. Natl. Mitsikostas DD. p. №159. asistent universitar) Catedra Farmacologie şi farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu" Summary New perspectives in treatment of rheumatoid arthritis This review focuses on biological agents in the treatment of rheumatoid arthritis. Waeber C. №358. 2001. Triptans in migraine: a comparative review of pharmacology.271-277 18. Webb J. Lancet 2001. 2002 Jun. Branchek T. Burden of migraine in the United States: disability and economic costs. Edvinsson L. Goadsby PJ.. 14. Migraine: pathophysiology.123-36.813-818 17. J Pharmacol Exp Ther. Ramadan NM. Olivier A.R. Rational migraine management: optimising treatment with the triptans. Ferrari M. p. p. Present and future of 5-HT receptor agonists as antimigraine drugs. 5-Hydroxytryptamine(1F) receptors do not participate in vasoconstriction: lack of vasoconstriction to LY344864. p. p.1259-87. Centurión D. Cephalalgia. Arch.257-270 9.A. №19. Oral triptans (serotonin 5-HT(1B/1D) agonists) in acute migraine treatment: a meta-analysis of 53 trials. 1999. 15. N. Recent advances in 5-HT1B/1D receptor antagonists and agonists and their potential therapeutic applications. Med. Slassi A. Stewart WF. 2000.S. №60(6).408-412 NOI PERSPECTIVE ÎN TRATAMENTUL ARTRITEI REUMATOIDE Cristina Moisei (Conducător ştiinţific Cerlat Sergiu. Hamel E. del Rio MS. Berger ML. Ferrari MD. Drugs. №346. Hartig P. J. Schechter L. Lipton RB.. 2003. No contractile effect for 5-HT1D and 5-HT1F receptor agonists in human and bovine cerebral arteries: similarity with human coronary artery.. Proc. Boyce S. 19.90. Urquhart D. 2000. Villalón CM. chronic inflammatory disease that attacks the synovium of joints. №.. Migraine – current understanding and treatment. Winshank R. which affects about 1% of the world's 136 . J. Goldstein DJ. Cohen ML. Durkin M. Hargreaves R. Med.71-84. Lipton RB.E.1230-1234 12. №2(6). p. Roon KI.. Moskowitz MA. Cephalalgia 1999. Tfelt-Hansen P. 2002. p. p. 1999. Williamson D. Cloning of another human serotonin receptor (5HT1F): a fifth 5-HT1 receptor subtype coupled to the inhibition of adenylate cyclase. 1993. Millson D. Pharmacol. Eur. Case B. №290(3). Saxena PR. Funct Neurol. Both 5HT1B and 5HT1F receptors modulate c-fos expression within rat trigeminal nucleus caudalis.501-508 13. Skljarevski V. De Vries P. J.A.. Markson LE..S. Phebus LA.1668-75. p.776-85. Cumberbatch M.-T. Sci. Pauwels PJ. Goadsby PJ. 1999. Shepheard S. Mason G. Curr Top Med Chem. №129. 16.9359. Lancet. Saxena PR.559-74.

În urma studiilor efectuate în întreaga lume privind incidenţa acestei boli. Sunt disponibile diverse tratamente. Necătând la multitudinea de preparate medicamentoase. ce se caracterizează printr-un proces inflamator. a group of new biological drugs. scopul fiind atenuarea simptomelor curente. Ibuprofen. inclusiv steroizi.Diminuează simptomele inflamaţiei (durere. Produc o serie de efecte adverse ca: ulcerații gastro-intestinale. şi de a preveni distrugerea viitoare a articulaţiilor. tulburări la nivelul rinchilor şi cardiovasculare.population. Rezumat Această revizuire se concentrează asupra agenţilor biologici în tratamentul poliartritei reumatoide. Actualitate Artrita reumatoidă (AR) . care aparţin agenţilor biologici ce acţionează asupra momentelor patogenetice cheie în dezvoltarea artritei. în cadrul căreia se apreciază 4 etape.). tratamentul artritei continuă să fie o problemă pentru medic şi pacient. Celecoxib. Analgesics and anti-inflammatory drugs. unii medici mai optează încă pentru vechea schemă bazată pe preparate ce acţionează simptomatic. medicaţia artritei se împarte în 2 clase: I. Prevalenţa creşte cu vârsta. Conform tacticelor moderne de tratament al AR. and prevent further destruction of the joints. dar nu influenţează patogeneza bolii.8% din populaţie. the goal being to alleviate the current symptoms. Îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului Medicaţia artritei reumatoide Cu toate că în prezent sunt deja aplicate noi principii de tratament ale AR. care în final se soldează cu pierderea totală a capacităţii vitale a pacientului. boală inflamatorie cronică ce atacă sinoviala articulaţiilor. s-a stabilit că din anul 2001 şi pînă în prezent numarul bolnavilor a crescut alarmant fiind una din cele mai răspândite afecţiuni inflamatorii cronice. O prognoză pentru viitor ar fi o creştere continua a numărului persoanelor afectate. are used to suppress symptoms.fac pate antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi antiinflamatoarele steroidiene (AIS). including steroids. 137 . Preparate ce influenţează asupra simptomelor bolii (SMARDs) II. Scopurile farmacoterapiei contemporane pot fi rezumate în trei puncte: 1. odată cu apariţia unor tehnologii revoluţionare ce au permis crearea şi aplicarea în clinică a unei noi clase de preparate anti-reumatice. deoarece majoritatea au o acţiune simptomatică ce nu influenţează evoluţia şi progresia bolii. preventing long-term disease evolution. de care suferă aproximativ 1% din populaţia lumii. de etiologie necunoscută. Înlăturarea semnelor şi simptomelor inflamaţiei 3. Sunt utilizte în terapia de primă linie. sunt folosite pentru a suprima simptomele. AINS . edem etc. Analgezicele şi medicamentele anti-inflamatorii. unde femeile sunt afectate de 3 ori mai frecvent decât bărbaţii. în timp ce în ultimul timp. O nouă etapă în medicaţia AR a apărut nu demult.afecţiune cronică sistemică. Exemple: Diclofenac. inhibits or stops the pathogenetic processes underlying joint damage. prevenind evoluţia maladiei pe termen lung. iar debutul se situează de obicei în decada a 4-a sau a 5-a de viaţă. un grup de noi preparate biologice. Încetinirea progresiei distrugerii articulare 2. Trebiue de menţionat faptul că aceasta este datorat şi lipsei capacităţii de procurare de către pacienţi a unor medicamente mai efective. cu evoluţie rapidă şi destructivă. Preparate ce influenţează asupra procesului patologic (DMARDs) CLASA UNU . while recently. There are various treatments. inhibă sau opresc procesele patogenetice care stau la baza deteriorării articulaţiei. Valdecoxib. Naproxen. întîlninduse la 0. interesând în principal articulaţiile în mod simetric.

În cazul că monoterapia cu metotrexat este ineficientă. D-penicilamina. Deforolimus. Cu acţiune celulara (actionează asupra diferitor domenii celulare) • CD3 (Muromonab-CD3. altele abia în studii clinice ce se diferenţiază prin mai mulţi parametri. mTOR (serin/treonin protein kinaza) (Sirolimus. şi cel cu care avem cea mai mare experienţă. astfel putem săi clasificăm conform mecanismului de acţiune şi metodelor de obţinere. Rituximab) • Interleukina-5 (Mepolizumab) • Imunoglobulina E (Omalizumab) • Interleukina-6 (Elsilimomab) 2. în special gastrointestinale şi tulburări hematologice. cum ar fi azatioprina.sunt preparate care deschid o nouă etapă în medicaţia AR reprezentînd proteine genetic modificate. Pot fi administrate oral în doze mici pentru terapia sistemică şi local pentru injectări intraarticulare. Anticorpi monoclonali 1. Unele sunt mai puţin eficiente. subcutan-saptamanal) şi efect imunomodulator pe perioadă îndelungată. Golimumab. care acţionează asupra unor ţinte deosebit de specifice. Rituximab) • Receptorul Interleukinei-6 (Toclizumab) 138 . Preparatele biologice . Efectul produs este stoparea sau încetinirea progresării AR prin: reducerea semnelor şi simptomelor inflamaţiei. Tratamentul este retras din cauza efectelor adverse ce sunt frecvente la dozele utilizate în poliartrita reumatoidă. Exemple: Prednisolon. Cu acţiune noncelulară (solubili) • Componentele complementului 5 (Eculizumab) • TNF inhibitori (Infliximab. sau atunci când este iniţial poliartrită reumatoidă severă. tratamentul cu metotrexat este prima linie de preparate antireumatice. ciclosporina. Sunt medicamente cu răspuns terapeutic rapid. hiperglicemie.5 mg la 25 mg pe săptămână. Everolimus) B. adăugarea unui antagonist TNF-alfa poate fi benefică. Alte droguri de sinteză antireumatice. reduce numărul de articulaţii afectate. Clasificarea preparatelor biologice după localizarea acţiunii A. interval relativ comod de administrare (intravenoslunar. agravarea diabetului existent. În aproximativ 10 studiile comparative. Teplizumab. Preparate ce acţioneaza la nivel intracelular 1.Produc diminuarea simptomelor bolii şi intervin într-o măsură în patogeneza bolii. intervinind direct în modificarea unor procese patologice astfel imbunatăţind starea pacienţilor cu AR moderată şi severă. toxicitate nespecifică redusă. metotrexatul amelioreaza durerea. Keliximab) • CD20 (Afutuzumab. ciclofosfamida. Efectele adverse produse: osteoporoză. şi oferă o îmbunătăţire funcţională. El posedă efecte adverse comune tuturor imunosupresoare. Visilizumab) • CD4 (Clenoliximab.În practic medicală. distrugerii articulare. Metotrexatul este cel mai bine evaluate droguri antireumatice. dereglări de ordin psihologic.AIS . Otelixizumab. O a treia opţiune-line este de a combina rituximab cu metotrexat. Preparate imunomodulatoare . Antagonişti ai receptorului IL-1 (Anakinra) 2. în special în artrita reumatoidă severă iniţial. Adalimumab. hipertensiune arterială. La doze de 7. clorochină şi derivatele sale. Betametason. Metilprednizolon. CLASA DOI. iar altele sunt mai toxice. sindrom Cushing. a căror implicare în patogenia bolii a fost deja demonstrată. Actualmente se cunosc mai multe preparate de ordin DMARDs. leflunomidă. unele sunt implicate în clinică. sărurile de aur şi sulfasalazină nu sunt mai eficace decât metotrexatul. Preparate ce acţioneaza la nivel extracelular I. combinaţie de metotrexat şi un antagonist TNF-alfa a fost mai eficace decât monoterapia cu metotrexat privind starea funcţională şi simptome.

• 2009 . Infliximab. 1. dar şi de T limfocite (prevalează în articulaţia afectată şi membrana sinovialei). 4. Rituximab Sinteza anticorpilor complet umani (include sinteza în vitro a anticorplior complet umani).este un anticorp monoclonal chimeric (uman-murin) anti TNF-α. Un alt preparat este Rituximab-ul (Rituxan®/ Mabthera®). 3. • 2002 . 2. Deasemenea scade nivelul factorului reumatoid.înregistarea celui de-al 4-lea inhibitor TNF-α Simponi (Golimumab). Omalizumab. Inhibitorii factorului de necroză tumorală (TNF-α) Factorul de necroză tumorala (TNF α) este o citiokină şi unul din principalii mediatori ai inflamaţiei (mediază distrugerea articulaţiei). Clasificare după tehnologia de sinteză Hibridizare (fuziunea celulelor mielenice cu cele ale splinei unui şoarece care a fost imunizat cu antigenul dorit). În prezent Rituximab-ul e aprobat şi inregistrat şi în R. Există 3 tipuri de TNF : 1membranar. Se leagă cu o specificitate înaltă de TNF-α solubil şi membranar. conţinînd regiunea de legare a antigenului din anticorpul de şoarece şi o regiune constantă a anticorpului uman. 5. Adalimumab. anticorp monoclonal chimeric. care se uneste la molecula CD-20 pe suprafaţa celulei B. 1. 2. Gantenerumab) II. Cedelizumab.înregistarea celui de-al 3-lea inhibitor TNF-α Humira (Adalimumab). ceea ce duce la înlăturarea celulelor B din circulaţie. Un singur curs de tratament (2 perfuzii a cîte 1000 mg o dată în 2 săptămîni) condiţionează o depleţie rapidă şi constantă a limfocitelor B. cu scopul recombinării ulterioare). Interleukina-1 (IL-1) 139 . Clasificarea • Anticorpi monoclonali chimerici (Infliximab) • Proteine de fuziune. Purificarea anticorpilor monoclnali (extragerea anticorpilor doriţi printr-o serie de procedee fizice si chimice). împiedicînd legarea sa de receptori.• Receptorul Interleukinei-2/CD25 (Daclizumab) 3. Recombinare (bazată pe clonarea rapidă a genelor imunoglobulinelor. Distruge celulele care exprimă TNF-α printr-o toxicitate anticorp şi complement dependentă şi reglează producerea de către celule limfocitare-T a TNF-α şi IFN-γ.Moldova. Anakinra Sinteza anticorpilor umani si chimerici (bazată pe fuziunea porţiunilor de antigene umane cu cele de şoareci). Efectele clinice se datorează micşorării numarului de celule B. de asemenea datorită scăderii nivelului autoanticorpilor. Etanarcept. Dorlixizumab. Daclizumab. În continuare sunt descrise cele mai importante grupe de preparate biologice utilizate actualmente ca terapie în AR. 2-plasmatic. Neclasificate (Atorolimumab. receptor TNF-α uman recombinat (Etanercept) • Anticorpi monoclonali IgG1 umani recombinaţi (Adalimumab) Evoluţia terapiei anti TNF • 1998 – înregistrarea primului TNF-α inhibitor Etanarcept (Enbrel) • 1999 – înregistarea celui de-al 2-lea inhibitor TNF-α Remicade (Rituximab). Anticorpi policlonali (globulina anti-limfocitară). se sintetizează în principal de macrofagi. 3-unit cu receptorul. Fontolizumab. Infliximab-ul (Remicade®). interacţiunii dintre celulele B şi T.

Cei mai importanţi stimuli secunzi. mai este şi un stimulator al osteoclaştilor. şi anume trecerea de la medicaţia de primă linie (AINS. Blocarea CO-stimulată a celulelor T Aceşti agenţi acţionează la nivelul interacţiunii celulelor prezentatoare de antigen şi T limfocitelor. Ciclofosfamida. care a fost demonstrat prin experienţe efectuate în vivo. care sunt utilizate mai rezervat din cauza necunoaşterii şi a preţului relativ scump. Dar este o tendinţă mondială care este bazată pe studii clinice internaţionale de eficacitate şi siguranță. care necesită proteze articulare sau alte măsuri paliative. D-penicilamida. afectînd primele etape ale cascadei evenimentelor patogenetice în AR. IL-1 are efecte distructive asupra cartilajelor. ceea ce poate duce la erozia oaselor. acesta are un efect antiinflamator. Pe lînga aceasta. migrează la ţesuturile inflamate şi secretă citokine proinflamatorii (printre care şi TNF-α). numite modificatoare a bolii (Metotrexatu. Atunci cînd preparatul se uneşte la CD28 de pe suprafaţa celulei T. Mai mult ca atît. precum şi AIS) sunt capabile să inducă remisiunea bolii la un număr foarte mic de pacienţi. Un preparate ce caracterizează grupa este Anakinra (Kineret™). şi cei de pe suprafaţa T limfocitelor. Tendinţa medicaţiei AR în ţara noastra ar trebui trecută la acelaşi nivel cu cel al ţărilor dezvoltate. pacienţii cu artropatii inflamatorii cronice primesc tratament cu medicamente de fond practic pe parcursul întregii vieţi. Deficienţa lui poate spontan dezvolta o maladie autoimună similară cu AR. Discuţii şi concluzii Tratamentul AR cu prearatele biologice prezintă o serie de avantaje care au fost menţionate mai sus. Odată cu apariţia tratamentului biologic. care au şi demonstrat superioritatea acestor preparate în medicaţia AR. evitînd evoluţia invalidizantă a bolilor reumatice. Principalele grupe de preparate sunt reprezentante de anticorpii monoclonali. Antagonistul receptorului IL-1 (IL1ra) este un inhibitor endogen al citokinei. proliferează. totodată posedînd o toxicitate sporită cu multitudine de reacţii adverse ce frecvent impun abandonarea tratamentului de către pacient. 3. este o proteină de fuziune. ce sunt mediaţi de moleculele CD28. Aceste medicamente. anticorpi monoclonali IgG 1 chimerici umanizaţi (Adalimumab). evoluînd chiar pînă la degradarea lor şi stoparea regenerării. scopul primordial find stoparea distrucţiei radiologice. acest fapt previne recepţionarea semnalului secund al activării T limfocitelor. În Republica Moldova se constată un procent ridicat (fiecare al treilea) de pacienţi rezistenţi la tratamentul de fond cu preparate de primă linie. Sulfasalazina. în pofida şi tratamentului combinat cu 140 . care combină domeniul extracelular al moleculei CTLA4 (CD154) cu porţiunea Fc a moleculei imunoglobulinei umane. devin active. Prioritatea principală a acestor preparate comparativ cu cele folosite actualmente este selctivitatea acţiunii. CTLA4 are o mare afinitate pentru CD28. exprimat pe limfocitele B (Rituximab). astfel asigurînd o calitate satisfacatoare a vieţii pacientului. ce blochează diferite molecule implicate în inflamaţie şi împiedică interacţiunea lor cu reeptorii celulari: anticorpi anti TNF-α (Infliximab). implicată în patogeneza AR. un mare avantaj prezintă diminuarea eroziunilor articulare. având ca ţintă principalele verigi patogenetice ce sunt indispensabile pentru menţinerea şi dezvoltarea patologiei. anticorpi monoclonali anti-marker de suprafaţă CD20. cu inhibarea unuia dintre mecanismele patogenetice cheie.Reprezintă o citokină proinflamatoare. ceea ce în AR se explică printr-o diminuare a numărului de bolnavi. forma recombinată a antagonistului natural al IL-1Ra (Anakinra). ele recunosc antigenul ca un “non-self” iar dacă mai primesc un stimul secund. reprezintantul grupei. T limfocitele devin active datorită unui stim necunoscut. AIS) la preparatele biologice. Monoterapia cu Metotrxat aduce remisune completă în cca. Abatacept (Orencia®). Actualmente în Republica Moldova. Abatacept-ul mai încetineşte procesul formării şi eliberării citokinelor proinflamatorii. care activează T limfocitele sunt mediaţi de moleculele CD80 şi CD86 ce se găsesc pe suprafaţa celulei prezentatoare de antigen. astfel răspunsul celulelor T este anulat.5% de cazuri şi parţială în alte 60%. un antagonist uman recombinat al receptorului IL-1. receptori TNF solubili (Etanarcept). AR cunoaşte o nouă etapă în terapie.

Diagnostic Imaging.. Shepherd. N. Inflammatory bowel disease. Erik Lubberts. Tarasov S. Jowett S. 11. 5. Burls A. de numărul mare de bolnavi care se pensionează înainte de vreme prin invalidizare. Daniel K. p. 9. Gupta A. Geraci S. J. Bulletin of experimental biology and medicine. Monoclonal Antibodies. A. Podolsky. p.1-229. 4. Aceşti pacienţi necesită administrarea taramentului anticitokinic activ pentru inducerea şi menţinerea remisiunii bolii. Evident în condiţiile republicii este un tratament costisitor.346 (6). 2. 2000. vol.J. Daniel J. 3. Jobanputra P. Se impune dorinţa şi speranţa ca preparatele noi.20-22. 1997. Christopher Dean. Arthr. Chen YF. ce necesitatea achitării enorme a unui bolnav care dacă ar fi urmat un tratament efectiv ar fi încă apt de mncă. 2009. A systematic review of the effectiveness of adalimumab. Fomberstein B. p. Saag KG.prparatele de bază. New England Journal of Medicine N. faţă de o viaţă calitativă. Vol. Studii efectuate au demonstrat un raport cost/eficacitate favorabil pentru agenţii biologici. 6.. diminuarea suferinţelor bolnavului. 2006. Astfel că în prezent sunt înregistrate 2 preparate din această clasă: Remicade® (Infliximab) şi MabThera® (Rituximab). American College of Rheumatology 2008 Recommendations for the Use of Nonbiologic and Biologic Disease-Modifying 141 . Best Practice of Medicine. 26 (8). xi-xiii. Modern ultrasound methods yield stronger arthritis work-up. 7. etanercept and infliximab for the treatment of rheumatoid arthritis in adults and an economic evaluation of their costeffectiveness. I. 2000. Treatment or RA with chimeric monoclonal antibodies to TNF-alfa. dintre care principalul este eficacitatea. et al. Terapia biologică pentru R. spitalizări repetate cu numărul mare a zilelor de incapacitate temporară de muncă. Folosirea noii terapii biologice în tratamentul AR şi-a găsit suprot in numeroase în toate ţările dezvoltate fiind deja inclusă în schemele terapeutice a pacienţilor cu AR rezistentă la tratamentul de primă linie.. p. Evaluating cardiovascular risk in rheumatoid arthritis. necesare pentru o terapie modernă a AR să fie incluse în lista medicamentelor compensate pentru a fi mai accesibile pacienţilor cu necesitate sporită faţă de ele. Problema costului iese pe un loc inferior dacă este privită în raport cost/eficacitate. Acest tratament întoarce societaţii o persoană înzestrată cu abilitaţi fizice satisfăcătoare şi minimalizează numărul invalidizărilor cu stoparea progresării maladiei. 2002. Rheumatoid Arthritis. McCarty. 2010. şi mai cu seamă pentru pacient are un singur neajuns este costisitoare. Costurile de piaţă sunt respectiv de 10 000 lei şi 11 145 lei MD pentru un singur flacon. Cytokines in the Pathogenesis of Rheumatoid Arthritis and Collagen-Induced Arthritis. Efficiency and safety of long-term Etanarcept treatment of rheumatoid arthritis. luînd în consideraţie economilile făcute din contul costurilor investigaţiilor frecvente de laborator şi instrumentale. Astfel terapia clasică este mult depăşită după mai mulţi parametri. van den Berg.10(42):iii-iv. Bucureşti. 1. Gim GT. Bryan S. Majithia V. Health Technol Assess. 2009. dar totodată este unica metodă capabilă să inducă remisiunea bolii şi să stopeze progresia distrucţiei articulare.Rheum. tratamentul de protezare. Schueller-Weidekamm C. 148. J. Rheumatoid arthritis: diagnosis and management. 12. Moldova. Philip. Ionescu Ruxandra – “Compendiu de reumatologie”.. Petrov V. Elliott M. 2007. New York: Oxford University Press.936–9. Clark W. Nivedita M et al. 481–94. of Musculoskeletal Medicine N. Wim B. 1993. J. cu îmbunataţirea semnificativă a calităţii vieţii. Popescu Eugen. 2009. 8. Bibliografie 1..23 000 lei MD. Fry-Smith A. 10. Babaeva A. p. fiind necesare în mediu penrtu o cură de tratament aproximativ 20 000 . R. Med.120 (11).417–29. Suppl. Barton P. 36.

14. «Перспективы фармакотерапии воспалительных ревматических заболеваний: моноклональные антитела к фактору некроза опухоли-α».15–22. Ciurtin Coziana. 2006. 15. c. 13. 2008.762–784. p.L. Suteanu Ştefan.. 2001. 142 . Siegel D.Arthritis & Rheumatism N.7-8.Antirheumatic Drugs in Rheumatoid Arthritis. J. Micuş Sinziana.9 (1). Medicina modernă. Том 9.59 (6). Inflamaţia în poliartrita reumatoidă-noi tentative terapeutice. Transfusion clinique et biologique : journal de la Société française de transfusion sanguine N. Русский Медицинский Журнал.Л. Насонов Е. Recombinant monoclonal antibody technology. 2002. p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful