You are on page 1of 64

1

CURS 1:

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE (Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX) Antichitatea romana: ♦ Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” Horaţiu) ♦ Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii" Evul mediu timpuriu: ♦ Teodoric (455-526), împărat între 471-526 Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor de artă clasice greceşti şi romane Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane (curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) ♦ Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a vestigiilor
♦ “este important să păstrezi cât şi să creezi. Suntem într-adevăr interesaţi a păstra zidurile Romei în bună stare, şi de aceea am ordonat portului Lucrino să furnizeze 25.000 ţigle anual pentru acest scop. Vezi ca acest lucru să se împlinească, găurile care au apărut prin căderea pietrelor să fie acoperite de ţigle pentru a fi astfel protejate, încât să merităm mulţumirile trecuţilor regi, a căror operă noi le-am dat nemuritoare tinereţe.” Teodoric câtre Sabinus2 “(…) toate construcţiile ruinate din Roma să fie reparate. În Roma, binecuvantată între oraşele lumii nu trebuie să se găsească nimic sordid sau mediocru.” Teodoric câtre Argolius3 Ovidiu: "Natura se reînnoieşte în mod constant - a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului"1

Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira"

♦ Carol cel Mare Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor publice Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen.

Evul mediu: ♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect protejat”. “astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.”4
1 2

1119, Columna lui Marc Aureliu (ca şi cea a lui Traian) erau concesionate pentru a fi folosite ca puncte de belvedere de câtre pelerini Primele descrieri "Mirabilia

Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986, p.57. 3 Cevat Erder, op.cit., p.58

2 Urbis Romae" şi "Graphia" despre Roma Antică (Sec. XII) Colosseum: fortificaţie a fam. Frangipani (mijl. sec. XIII) Mausoleul lui Hadrian Castelul San Angelo -

♦ Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului carolingian de la Aachen (Gesta Friderici).

Colecţia de sculpturi ale papilor din Lateran (Lupa Capitolina, statuia lui Marc Aureliu5)

Renaşterea: ♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii creaţiei. ♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi artistic ♦ dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6 Teatrul lui Marcellus transformat în palat Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii sticlarii ocupă Termele lui Agrippa vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei tăbăcarii ocupă Statium Domitian producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II 1337, Petrarca este primul care condamnă distrugerile mărturiilor trecutului în Roma Prima cercetare, Giovanni Dondi -1375,

“Roma Instaurata”- descriere a Romei, Flavio Biondo-1466 Leon Battista Alberti, în De Re Aedificatoria, vol. 10: "corectarea greşelilor": greşeli mentale şi greşeli manuale îndreptăţesc a fi corectate, în scopul creării unui lucru nou şi perfect San Francesco-Rimini, “perfecţionat”.(L.B.Alberti.) Bazilica-Vicenza, “una suave armonia” (A.Palladio.) Michelangelo, Sta. Maria degli Angeli, Roma (termele lui Diocleţian): păstrarea spaţiului interior şi a orientării necanonice Rafael: „Prin conservarea exemplului anticilor, Sanctitatea Voastră va încerca a le egala şi a le depăşi(...)” (...) Am îndrăzneală să spun că această nouă Romă pe care noi o contemplăm astăzi în toată

♦ Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât pentru a fi întrecut.7 ♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada considerată a fi produs valori (Antichităţi). ♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea cercetării lor arheologice.
Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice (“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : “a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.”

♦ Rafael despre vestigiile Romei Antice (Scrisoarea către Leon X):
„Căci, atunci când contemplez vestigiile (...) şi când examinez raţiunea divină a anticilor, deseori îmi explic de ce multe lucruri care lor le erau facile nouă ni se par imposibile. (...) am deprins o anumită cunoaştere a arhitecturii antice. Pe de o parte
4

Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor - F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6 5 Confundat cu Constantin cel Mare 6 Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini"). 7 Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.

3 acest lucru îmi provoacă o imensă plăcere prin cunoaşterea a atât de multe lucrări excelente, dar pe de altă parte încerc o imensă durere atunci când văd, asemeni unui cadavru, această nobilă cetate ce a fost regină a lumii şi care este în mod lamentabil ruinată şi vandalizată.” splendoarea şi frumuseţea ei, cu palatele, bisericile şi celelalte edificii, este toată făcută cu varul extras din marmurele antice.” „Dar de ce ne-am plânge noi de Goţi şi de vandali ca şi de atâţi alţi inamici tenece ai latinităţii, atunci când aceia care, ca nişte părinţi ori tutori ar fi trebuit să protejeze aceste rămăşiţe lipsite de apărare au contribuit în schimb de mult la ruina şi distrugerea anticei Rome.” Proiect de raport (scrisoare) către Leon X

♦ Rafael despre sensul monumentelor şi protecţiei lor (Scrisoarea către Leon X):
„Este o datorie pentru orişicine să îşi iubească patria şi părinţii, astfel încât mă simt dator să folosesc toate forţele mele cele slabe pentru a conserva, atât cât este posibil, o formă de viaţă imaginii sau mai degrabă umbrei acestui oraş care este de fapt patria tuturor creştinilor, şi care a fost cândva atăt de puternică încât oamenii începuseră să creadă că ea singură fusese plasată sub înalturi deasupra soartei şi că, în contra legilor naturii, ea a fost extrasă morţii şi promisă eternităţii. Dar se pare că timpul, invidios în faţa gloriei umane, şi prea puţin încrezător în propria sa putere s-a asociat cu soarta dar mai ales cu barbarii ignoranţi pentru a distruge această mândră cetate.”

♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între Castel S. Angelo şi Vatican, cu reconstruire a Romei arcade, în stilul forurilor ♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul de Cetatea Romei M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului. ♦ Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de construcţii şi pusă mai bine în valoare ♦ Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizarea Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie). Primele iniţiative de protecţie:
Ordonanţa 'de conservare' a antichităţilor romane din Nîmes, data de câtre Anne de Montmorency (15489) stabileşte măsuri Plantarea de obeliscuri, statui şi fântâni la intersecţii şi în pieţe, lărgirea traseeor de pelerinaj

♦ 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă Consilium Tridentum (1545-63) gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona ♦ 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea folosirii improprii a pieselor sacre din biserici odată cu construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi ♦ Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artă completarea lor "în stil". şi săpăturile neautorizate. ♦ Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-o formulă legală de protecţie - Suedia
împotriva

refacerea sau renovarea lor şi 1630 - Director General al Antichităţilor - numit de Gustav al II-lea al Suediei 1666 - Legea de protecţie a antichităţilor - Suedia

8

Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele superioare folosite pentru cazarea muncitorilor. 9 "Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel, op.cit. p.135

1751-67 Apariţia tururilor ghidate prin Roma.) o pradă bogată oferită învingătorilor.toate statuile.1755 -”Observatii asupra Arhitecturii Antice” . regale. 12 În lucrările Adunării Generale din 18.1789.Apariţia categoriei “monument istoric”: ♦ Moda colecţiilor : îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale ♦ Descoperirea oraşului Herculanum . “prestigiu” “Monument” ♦ Rolul social al patrimoniului arhitectural. Creşterea vânzărilor de bunuri artistice. Couvent des Petits Augustins Musee National du Louvre. 1790-9612 ♦ Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului 1790 .1748 ♦ Interesul pentru ruine: Giovanni Paolo Panini (cca 1730). prieten al lui Winkelmann) “Monumentum” < monere (lat. Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “ tout ce qui donne une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”). Le Patrimoine. 1795. ♦ Primele inventare ale patrimoniului Aubin-Louis Millin.IX.1767 ♦ Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului dictionarele vremii. 1799. Tempieto Diruto.” Camille Desmoulins Musée des Monuments Français. veduta ideata (ansamblu imaginar de ruine monumentale reale) Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110).4 Secolul XVII ..) = a aminti. p. prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) pentru mai bine şi prosperitate" Rev. a avertiza. bunurile clericale sunt naţionalizate ♦ Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar.Comisia Monumentelor 10 11 Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani. clericale 2 Nov. Improved by Rules and Proportions". Franceză 1789 .1793. cele 40. Vila Albani. op. hoteluri şi castele ale Franţei.2 procese: 1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii “distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria despotismului” Thomas Langley "Gothic Architecture. Sir William Chambers (1751).1738 ♦ Descoperirea oraşului Pompei . Roma . 6 vol.17 .1764 -”Monumente Antice Inedite” . asociat cu “vechime”. a ghidurilor editate în limbi străine. basoreliefurile de bronz sunt topite pentru a face tunuri. Alexandre Lenoir. Decret al Revoluţiei -1792 “(. Primul sculptor care s-a dedicat integral restaurărilor de bunuri de artă (Cavaceppi. după ideea că arhitecţii pot. 1792.000 de palate. Piazza di Spagna devine un loc al străinilor (hoteluri). desen pentru mauzoleul prinţului moştenitor Carlo Marchioni. “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monuments pour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français . Preţul era superior dacă obiectele erau reparate. inscripţiile.1762 -”Istoria Artei Antice” . Schlozer se plânge de numărul exagerat de turişti. 1793 (Musee Republicain) “Comisia Monumentelor” este 2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare..cit. apoi Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei. Folosit pentru prima data in ♦ Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768) -”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” .

X.) condamnând la distrugere Declaraţia Adunării Constituante din 14.cit.15) . atât de demne de a recrea un popor liber” Declaraţia Adunării Constituante 16. urmaşa ei. dar această poartă este o capodoperă. M. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi. op.VIII.. precum Sainte Chappelle. condamnată şi dizolvată pentru”incivism” în 1793.” ♦ Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale. 14 xxx. pe 13. etc. p. nu fără a pierde totuşi elemente sau părţi ale construcţiei. Le Patrimoine.IX. .179214 13 Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa. este important a păstra şi conserva onorabil capodoperele artei. COMISIA TEMPORARĂ A ARTELOR reuşeşte să salveze .Abaţia Saint-Denis. în general) le sunt recunoscute: valoarea cognitivă valoarea educativă în mod explicit valoarea estetică valoarea economică în mod implicit “(.Porte Saint-Denis. exceptează “obiectele ce pot interesa arta”.1790 Adunarea Constituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat să studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii.13 monumentele ce amintesc despotismul. de Talleyrand.5 ♦ La propunerea lui Ch.1792 condamnând “monumentele ridicate orgoliului..Catedrala din Chartres. . p.” (idem. prejudecatilor şi tiraniei” . datorită prezenţei unei coroane pe acest element.15. .Catedrala din Amiens.

prin urmare întreţinerea acestora este de interes public" Primele restaurări metodice Roma: ♦ Raffael Stern (1803). arhitravă) ♦ Poletti. ♦ 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike 15 În 1675. Teatru . Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare sunt zidite. Fr. ♦ Raffael Stern (1806). Laxenburg (1799. Capella Speziosa (1222) de la Klosterneuburg a fost demolată şi transportată în piese separate pentru a fi reconstruită atât ca sufragerie cât şi capelă. Benedict al XIV transformă Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749).Ostia Atena: ♦ Leo van Klenze 1834. păstrarea materialului original şi menţinerea la un minim necesar a intervenţilor. responsabil cu avizarea modificărilor la imobilele istorice 1. 3. Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic. 2. sub comanda lui Franz I).6 CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (II) SEC. prevăzând inventariere. Stern) Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. Arcul lui Constantin (315).Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea distrugerii fortificaţiilor medievale ♦ Prusia. "În restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. cu care prilej repară arcadele de vest. Valadier) ♦ Giuseppe Valadier. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). Paolo Fuori le Mura 16(1823).Decret promulgat de Ducele de Hessa .Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: Decretul Cardinalului Pacca. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LA PROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT Reflexe ale Revoluţiei Franceze ♦ 1818 . Friedrich monumentelor Schinkel: program de conservare a bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin publicului. Acropola Athenei. S.Darmstadt pentru realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor. restaurarea Arcului lui Titus (1819-21) Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane. vechi Intervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmură Păstrarea impresiei generale de ruină. Nevoia unui inventar al monumentelor. 16 Reconstrucţie ordonată de Pius IX . Conservarea părţilor vechi.: Utilizarea în exclusivitate a materialului original. conservare şi administrare unitară ♦ 1826 . Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a Colosseum-ului15 Contrafort de sprijin din cărămidă (R. Viena: Franzensburg. Schinkel (1781-1841) Oberbaudirector Preusen ♦ 1820 . Succesul unui program de conservare stă în existenţa unei instituţii specializate încadrate cu conservatori profesionişti.

ele nu aparţin doar unei anumite faze a istoriei. el va însoţi acest catalog.Viollet le Duc. nu există vreo epocă memorabilă a artei şi civilizaţie icare să nu ne fi lăsat monumente care să o explice şi să o exemplifice. Lassus. St. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect. Ministrul de Interne F. Primele doctrine de restaurare Franţa: Doctrina unităţii de stil ♦ 1830 : Min. Westminster Abbey.Viollet le Duc. chiar când am fi împinşi câtre aceasta de Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă apud Machatschek Alois. şi le va transmite succesiv la Ministerul de Interne. ci formează o serie completă şi fără lacune. clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă. Curs la R. Pentru prima dată în 1819. XIII ♦ Sir George Gilbert Scott.cea mai potrivită pentru lucrările de restaurare. Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siécle “Cunoştinţele noastre asupra stilurilor trecute face ca perioada în care trăim să ne apară . Fleşa Este cea conform căreia orice porţiune îndepărtată trebuie înlocuită cu materiale mai bune. Domeniul patrimonial „Monumentele istorice de care solul Franţei este acoperit provoacă invidia Europei civilizate. Chichester Cathedral Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central ♦ Sir George Gilbert Scott. mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Ripon Cathedral (1862) Eliminarea mărturiilor de sec. Vitet (1830-1834). 1843.7 Franţa: ♦ E. 1849-6117 Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arce Reconstruire a transeptului de N în stil. Notre Dame de Paris Înlocuirea ferestrelor de sec.L. mai mare decât cea care tocmai s-a scurs.XII Amplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptului Îndepărtarea decoraţiei clasiciste. 17 18 Situaţia sociala şi implicaţiile asupra culturii Restaurarea monarhiei (1815) duce la manifestarea interesului pentru averile naţionalizate în timpul Revoluţiei Franceze.1842.25 "(…) în materie de restaurare primul şi cel mai ferm principiu constă în a nu inova. . Catedrala Angouleme ♦ Constant Dufeux. Guizot (istoric de profesie) este însărcinat de câtre Rege cu întocmirea unui raport referitor la starea proprietăţilor Statului. Lemaire Centre for Conservation. preliminariile ideii de clasare „Inspectorul general al monumentelor istorice va pregăti în urma turneului său comprehensiv un catalog exact şi complet al edificiilor sau monumentelor izolate care trebuie să facă obiectul unei atenţii serioase din partea guvernului.E.E. începând cu epoca druizilor şi până în zilele noastre.prin excelenţă.” Rolul inspectorului general. 1840. restaurarea unor monumente istorice face obiectul unui buget (al Ministerului de Interne). Madelaine . E.”18 Anglia: ♦ Sir George Gilbert Scott (1811-78).Paris Demolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică ♦ E. Bis. pe măsura posibilului cu desene şi cu planuri.Vezelay Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare Consolidare Eliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanice Perfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V) ♦ Paul Abadie . unde acestea vor fi clasate şi consultate la nevoie. în raportul câtre Rege propune înfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor. Sf. Atât de numeroase şi variate în comparaţie cu cele ale ţărilor vecine. XIV de pe faţada de V şi turnuri şi înlocuirea cu elemente de sec. Laurenţiu . Restaurarea. Francois Guizot. Viollet-le-Duc.U.E.” Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. K. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage.XIII cu unele de tip sec.

8 P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879). ♦ lăudabila intenţie de a completa şi înfrumuseţa. E mai bine să lăsăm necompletat şi imperfect ceea ce se găseşte incomplet sau imperfect. Nu trebuie să ne permitem de a corija neregularităţile, nici de a îndrepte deviaţiile, fiindcă deviaţile, neregularităţile, defectele de simetrie sunt fapte istorice pline de înteres, care adesea ne furnizează criteriile arheologice după care putem determina o epocă, o şcoală, o idee simbolică. Nici o adăugire, nici o înlăturare." Circulară 1837 Doctrina unităţii de stil “A restaura un edificiu înseamnă a-l restabili într-o stare ce poate să nu fi existat niciodată.”

1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor

19

♦ 1887 -Legea Monumentelor ♦ Ludovic Vitet, inspector general al monumentelor 1830-1834 1. insistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător, 2. accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor, 3. întreţinerea substanţei originale, 4. restaurarea trebuie să fie invizibilă, 5. trebuie realizate de arhitecţi specializaţi.

Rolul lui P. Merimée20 1. descoperă valorile artistice ale romanicului, artă până la el dispreţuită
« timpul decadenţei şi tenebrelor ne-a transmis stilul său bastard şi degradat », Guizot, scrisoarea către Rege, 21.10.1830

2. îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc, 3. promovează principiul "primo non nocere"21

♦ Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879) « Dacă europeanul a atins fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrina aceasta fază în dezvoltarea INTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL. intelectului uman, aceasta
« In restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. Este cea conform căreia orice porţiune îndepartată trebuie înlocuită cu materiale mai bune, mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect, clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă, mai mare decât cea care tocmai s-a scurs. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 pentru că îndreptându-se cu viteza dublă câtre destinaţiile viitorului, şi poate tocmai datorită acestei avansări foarte rapide, el a simţit nevoia de a colecta tot ce aparţine trecutului său, tot aşa cum strângem o vastă bibliotecă pentru a pregăti lucrări viitoare;(…) » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74

introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, în analiza construcţiei şi folosirea materialelor
« Un principiu mult prea important poate fi observat în restaurare, şi care nu poate fi îndepărtat cu nici un pretext, este acela al atenţiei ce trebuie acordată oricărui vestigiu care indică o anumită dispoziţie arhitecturală. Arhitectul nu trebuie să fie satisfăcut pe deplin, (…) până
19

Comisia stabileşte o lista de 1090 de monumente demne de interes, pentru ca foarte repede (1842) acveastă listă să ajungă la 2420 şi la 2800 în 1848. 25 “Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioada anterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă, distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32. 20 Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este de a fi un Vox Clamans in Deserto.” Merimee este realist şi declară "Il y a bien longtemps que nous avons désespéré de sauver tous les monuments menacés et notre ambition est de faire le meilleur choix possible parmi le petit nombre de ceux que nous pouvons secourir". (« Am trecut deja de momentul de la care am încetat a spera să salvăm toate monumentele ameninţate, iar ambiţia noastră este de a face cea mai bună alegere posibilă pentru numărul redus al celor pe care le putem salva. »). Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de utilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget anual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37. 21 "Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sau informaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."

9 când nu a descoperit explicaţia care este în acordul cel mai bun şi simplu cu vestigiile lucrării stravechi: a decide o dispunere în mod aprioric, fără a aduna toată informaţia care îl determină înseamnă a cadea în ipoteză; iar în activitatea de restaurare nimic nu este mai periculos decât ipoteza.” ”În construcţia medievală fiece porţiune a lucrării îndeplineşte o funcţiune şi suportă o acţiune. Arhitectul trebuie să urmărească să determine valoarea celor două [funcţiunea şi acţiunea] înainte de a-şi începe sarcina. El trebuie să procedeze ca un chirurg îndemânatic şi experimentat care nu atinge un organ până când nu a acumulat cunoştinţe complete despre funcţia sa şi şi-a definit consecinţele imediate şi îndepărtate ale operaţiei. Mai degrabă decât procedând la întâmplare el trebuie să nu o îndeplinească. Mai degrabă trebuie să lase pacientul să moară decât să-l ucidă.” E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 “Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctele pentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândirea ce a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu este vorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”22 despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris Montalambert critica în 1845, într-un discurs în camera Pairilor noile maniere de amenajare a spaţiului urban în jurul monumentelor : "Nu trebuie făcut loc gol în jurul catedralelor noastre, de maniera a îneca magnificile dimensiuni cu care le-au înzestrat autorii lor. Ele nu au fost făcute pentru deşert precum piramidele Egiptului, ci pentru a plana deasupra locuinţelor îndesate şi a străzilor înguste ale oraşelor noastre."26

Exemple: restaurările de la
• • • Bis. Saint Sernin- Toulouse Castelul Pierrefonds. Bis. St.Madeleine-Vezelay

Defineşte restaurarea ca un termen modern:
„Termenul restaurare precum şi aceasta în sine sunt amândouă moderne. A restaura o cladire nu înseamnă a o conserva, a o repara sau a o reconstrui; este a o restabili într-o integralitate care poate să nu fi existat niciodata. (…) Epoca noastră a adoptat faţă de trecut o atitudine singulară printre toate celelalte epoci. Ea şi-a propus să analizeze trecutul, să-i compare şi să-i clasifice fenomenele şi să-i construiască istoria sa veritabilă urmărindu-i pas cu pas traseul, dezvoltarea şi fazele succesisive ale umanităţii. Acest fapt nu este o modă, un capriciu sau o slăbiciune, precum un gânditor superficial ar putea crede, ci un fenomen complex. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire l’Architecture, Paris 1868-74 Raisonné de

♦ Victor HUGO Insistă asupra necesităţii unei legi de protecţie a monumentelor “Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea. Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A o distruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.” Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo23
22 23

xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.44 « Une loi suffirait. Qu'on la fasse. Quels que soient les droits de la propriété, la destruction d'un édifice historique et monumental ne doit pas être permise à d'ignobles spéculateurs que leur intérêt aveugle sur leur honneur ; misérables hommes, et si imbéciles qu'ils ne comprennent même pas qu'ils sont des barbares ! Il y a deux choses dans un édifice : son usage et sa beauté. Son usage appartient au propriétaire, sa beauté à tout le monde, à vous, à moi, à nous tous. Donc, le détruire, c'est dépasser son droit".

10

Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unor persoane publice sau private a căror conservare reprezintă din punctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot fi clasate [ca monumente storice].”24 Anglia: Doctrina antiintervenţionistă - J. Ruskin
Situatia socială a Angliei după razboaiele Napoleoniene si implicatiile sale asupra culturii

♦ Rolul lui J. Ruskin (1819-1900) “The Seven Lamps of Architecture”-184827, cap. VI: Lampa Dupa aprox. o generaţie, spaţiul European este din nou Memoriei.
accesibil.

1. Rolul arhitecturii
“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fără ea, dar fără ea nu ne putem aduce aminte”. “(…) există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: să facă astfel ca arhitectura prezentului să dăinuiască la scara istoriei, şi să o păstreze, ca o bijuterie de nepreţuit pe cea a epocilor trecute” “(...) şi prin urmare, atunci când construim, să o facem ca şi cum am face-o pentru eternitate. Să o facem nu numai pentru deliciul şi nici doar pentru folosinţa prezentului; să fie o operă pentru care descendenţii noştri ne vor mulţumi, şi să ne gandim, atunci când aşezăm piatră peste piatră, că va veni o vreme când aceste pietre vor fi venerate pentru că mâinile noastre le-au atins, iar oamenii vor spune uitându-se la ele: Uitaţi-vă, aceste lucruri au fost făcute de părinţii noştri pentru noi.(…) Căci într-adevar, cea mai mare glorie a unei cladiri nu stă nici în pietrele sale şi nici în aurul său. Gloria sa stă în vârsta sa şi în puterea sa evocatoare (…)contrastul lor tăcut cu caracterul tranzitoriu al celorlalte lucruri...”

Spectrul extinderii ideologiei Rev. Franceze determină guvernanţii să propună un vast program de lucrări publice având drept temă construirea de biserici28 şi drept scop ocuparea într-o activitate nerevoluţionar29ă a celor demobilizaţi urmare a încheierii razboaielor. Victoria asupra Franţei pune problema expresiei stilistice în plan constructiv a noului statut al Angliei. Urmarea unor aprinse dezbateri se convine asupra Stilului Gotic ca expresie naţională.

2. Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniul “Aveţi grijă de monumentele istoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. Doar câteva table “ansamblu urban”
“Ideea că o casă trebuie să fie mare pentru a putea spune că este bine construită este de sorginte modernă, aşa cum şi ideea că nici o pictură nu poate fi istorică dacă nu zugrăveşte personaje la scară mai mare decât cea naturală.” “Este de preferat lucrarea cea mai rudimentară care povesteşte o istorie sau mărturiseşte un fapt bogăţiei [de decoraţie] fără sens. Nu trebuie să existe nici un singur ornament care să îmbogăţească faţada unei clădiri publice şi care să nu aibă un înţeles.”

3. Exprimă responsabilitatea faţă de viitor, într-o formă foarte apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile:
“Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi, şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. Şi nu avem nici un drept, prin ce facem sau neglijăm, ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului, în care stă bogaţia
24

de plumb aşezate la timp pe acoperiş, câteva frunze şi crengi moarte îndepărtate la timp din calea unei scurgeri de apă vor salva atât acoperişul cât şi pereţii de la ruinare. Urmariţi construcţiile vechi cu grijă, păstraţi-le cât puteţi mai bine, cu orice preţ feriţi-le de orice modificare sau distrugere.” J. Ruskin, referitor la “restaurarea” St. Alban’s Cathedral

Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 a monumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private.

1877 .” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. Morris. să restaurezi ce a fost frumuseţe sau măreţie în arhitectură. “Pledăm deci pentru toate ♦ Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ “ Nu este o problemă de pragmatism sau de simţământ dacă trebuie să păstrăm construcţiile vremurilor trecute sau nu. Ele aparţin în parte celor care le-au construit şi în parte tuturor generaţiilor care ne vor urma. (…) Aveti grija de monumentele voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. (. 1849 ♦ Rolul lui William Morris Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia Construcţiilor Istorice. ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră. Şi nu avem nici un drept.)” Fr. o distrugere acompaniată de o falsă descriere a obiectului distrus. Atunci.B. pe care arta modernă nu poate interveni fără a distruge. apaţinând tuturor perioadelor şi stilurilor.) Să nu ne lăsăm amăgiţi în acest important subiect. şi dintre toate amvoanele de la care mesajul oamenilor este trimis viitorului. întreţinut. în sfârşit. să curme ruinarea prin îngrijire zilnică. Alegoria patrimoniului 5. dacă [construcţia] a devenit nepotrivită folosirii prezente să ridice o alta mai degrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche. Nu avem nici un drept în a le atinge. să trateze construcţiile istorice drept monumente ale unei arte trecute.. o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsite nici un fel de urme. 1849 construcţiile. să propteasca zidul ce se înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacele cele mai potrivite acestor scopuri.A.. să refuze modificarea structurii sau a ornamenticii existente. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi.S.)” “[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie o poate suporta. este imposibil.. în care stă bogaţia roditoare a fructului. Ele nu sunt ale noastre.Choay. 1877 Monumentul poate fi:consolidat.. dar dreptul altora asupra ceea ce au realizat dându-şi puterile şi averile şi viaţa nu a dispărut odată cu moartea lor(. Militează pentru constituirea unui organism european de protecţie a patrimoniului. aşa cum este imposibil reînvia morţii.” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei..) Ceea ce noi construim avem libertatea de a şi demola.A. aşa şi doar aşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a le înmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor urma.B. cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura succesului nostru. şi chemăm pe cei implicaţi în existenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării.. “Manifesto” S.” W. (The Society for the Protection of Ancient Building). dar de o manieră “invizibilă” « Să nu mai vorbim despre restaurare. Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma.. Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” din care deduce “Universalitatea protecţiei” sale. nici unul nu trimite mai departe decât o face mormântul.P.” Cathedral 4. şi în general cu cât plasăm mai departe ţelurile noastre şi dorim mai puţin să fim noi înşine martorii rezultatelor trudei noastre.P.11 apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile: “Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate..(. „Ruskin militează pentru o etică şi caută să impună concepţia sa morală asupra monumentului unei societăţi pe care propriile tendinţe o antrenează în sens invers(. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului. create de meşteri dispăruţi. prin ce facem sau neglijăm. Totul nu este decât o minciună de la un capăt la altul. şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţătura noastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură.

ca o serie de articole. insegnamento” (Milan. Nr.(chiar prin inscripţionare). • refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Viollet-le-Duc. imi paralizează judecata şi mă aduc la perplexitate. professione. “Conservare o Restaurare30” 1893 mai bine să consolidezi ca “este decât să repari. 87. realizată prin anastiloză şi clară distincţie între nou şi vechi Restauro pittorico: pentru construcţiile evului mediu. astfel încît plăcerea de a admira monumental dispare. I nostri vecchi monumenti:Conservare o restaurare” este scris in 1886. ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie de perioada istorică asupra căreia se intervine (3 tipuri de intervenţii de restaurare). cele trei tipuri de restaurare (1883): Restauro archeologico: pentru monumentele antice. cu un minim necesar de completări Restauro architettonico: pentru construcţiile renascentiste şi ulterioare. realizată prin înlocuirea părţilor lipsă prin completări marcate distinctiv. realizată printr-o restaurare discretă. dar rari sunt cei care gândesc că este preferabil să-i moară părintele sau un prieten mai degrabă decât să-l vadă cu un deget în minus sau cu un picior de lemn. Dacă completări ori reconstruiri Se dovedesc a fi indispensabile. Le-aş face astfel încât să se vadă Că aceste lucrări sunt opera contemporaneităţii. “…eu prefer restaurările ratate celor reuşite.12 CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII SEC. inscripţionarea pe construcţie sau publicarea. concorsi. marcarea ostentativă a intervenţiilor. Principii ale restaurării : • păstrarea patinei (mărturiei) istorice • păstrarea intervenţiilor realizate asupra monumentului în decursul timpului.. 1886. legislazione. nici de bisturiu ori scalpel. pp. Nuova Antologia. culese apoi în lucrarea “Questioni pratiche di belle arti: restauri. „(. bazată pe noţiunea de autenticitate.” Camillo Boito. • supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă ca sursă a legitimităţii restaurării monumentelor (în contradicţie cu teoria antiintervenţionistă a lui Ruskin şi Morris). „Ori.” • • descrierea operaţiilor de restaurare. Ar fi preferabil. făcând noul să pară istoric prin virtuţile unei ştiinţe şi a unei tehnici admirabile. aspectul 30 Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?".. prin graţia unei fericite ignoranţe imi permit să disting clar partea istorică de cea contemporană.) indic faptul că în monumentele arhitecturale prevalează când unul când altul din următoarele trei calităţi: importanţa arheologică. 1893) .480506. pe când restaurările reuşite. ca fragilul nostru corp omenesc să nu aibă nevoie nici de sonde. cine n-ar dori-o. arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg.” • • complementaritatea dintre operaţiile de conservare şi cele de restaurare. este preferabil să repari decât să restaurezi. transformând studiul acestuia într-o provă extreme de fastidioasă. XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO ♦ Camillo Boito (1835-1914) Fundamentează restaurarea monumentelor istorice disciplină ştiinţifică.” Camillo BOITO „Monumentele istorice trebuie să-şi păstreze Aspectul lor venerabil şi pitoresc. Restaurările ratate.

cea mai indicată este anastiloza.). şi cu toate acestea mai seducătoare decît pilelea fină şi roză a unei domnişoare.şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. • 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor Restaurarea Castelului Sforzesco făcută parţial prin demolare şi reconstruire (Turnul lui Filarete. „Adăugirile (completările) nu trebuie privite ca veritabile • restaurări.13 pitoresc. lăsând pielea intactă. acceptată doar dacă se bazează pe documentare irefutabilă. de la cea mai profundă la cea mai superficială o valoare proprie pe care trebuie să o respectăm. „(. . conturul.) nu este nici un dubiu că exagerez dacă pentru a salva adevărul arheologic uit că arta are şi ea drepturile sale.” 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţa de material. pe prevalenţa existentei majorităţii elementelor constitutive originale.. sa nu fie radical diferite de cele originale. culoare sau stil..fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială . 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum. Completarea la Palazzo di Re Enzo. cu carnea şi muşchii săi. pielea bronzată de soare. ci ca părţi noi de edificiu. că monumentul se compune din diverse straturi. după modelul crustei terestre şi că ele toate au. şi poate fi considerat ca profanare artistică. ridată de intemperii. • a 10/ În cercetările arheologice excavările . Este deci permis a împărţi arta restaurării în: restaurare arheologică (Antichitatea) restaurarea pitorescă (Evul mediu) restaurarea arhitecturală (Renaştere. trebuie să se limiteze la ceea ce este lipsit de orice interes.” „Noi putem spune. Bologna.) autenticităţii arheologice a monumentului.. frumuseţea arhitecturală..excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul . aspectul de ansamblu al părţilor care completează monumentul nu trebuie să contrazică monumentul. vorbind în general. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic. inevitabile oricărei restaurări..” Exemplul restaurării bisericii Santa Trinita din Florenţa: „(. în care expresia veritabilă a artei contemporane nu numai că nu strică (.. plină de cicatrici.” Despre restaurarea San Marco: „Scheletul a fost consolidat. 6/ Respectul pentru monument trebuie insoţit de acela pentru ambientul său prin refuzul alterării acestuia ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte de masă. .şi fără a exclude unele elemente în favoarea altora. şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compoziţiei originale şi nu plastica sa decorativă. 2/ Reconstituirea (ripristino).)” Norme propuse: 1/ Maxima importanţă întreţinerii. Exemple de ignorare principiilor lui C. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. Boito: modenatură mai simplă sau inscripţii.) toate eliminările. crustată ici şi colo. îngrijirii şi consolidării monumentelor. de ex. 4/ Monumentelor “vii” . diferenţele trebuie să stea în detaliu. etc. Reconstruirea faţadei Palazzo Salimbeni – Siena – .utilizari prezente cu conditia ca ele sa nu presupuna alterari majore . dar serveşte a ilustra arta epocii noastre” 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare. Volumul.imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor. indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data. 3/ Orice tentaţie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată.

Veneţia. capitelurile expuse) 5. 8 procedee de a marca interventia contemporană: 1. 8.14 de restaurare este obligatorie. diferenţierea stilului 2. a fazelor succesive ale lucrărilor. sec 19.: faţada Santa Maria del Fiore. diferenţierea materialului 3.) în stil gotic .: Palatul dogilor. notorietatea (ex. descrierea fotografică şi scrisă a intervenţiilor. păstrată în formă imprimată la monument sau într-un loc vecin aparţinând acestuia. Emilio de Fabris. epigrafii descriptive pe monument 7. expunerea părţilor vechi suprimate într-un loc deschis publicului aparţinând monumentului (Ex. înscrierea pe fiecare element reîntregit a datei restaurări sau a unui semn convenţional 6. eliminarea figurilor sau ornamenticii 4.

15 Monumentul istoric . în general.. Din acest punct de vedere. şi de aceea.obiect incarcat cu semnificatie a posteriori “Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumentele istorice sunt “neintenţionale”. adică în trăsăturile în mod riguros opuse caracteristicilor operelor moderne. în ambele cazuri. întelegem o operă creată de mâna omului şi edificată în scopul precis de a conserva pentru totdeauna prezent şi viu în conştiinţa generaţiilor viitoare memoria unei anume acţiuni sau a unui anume destin (sau o combinaţie între cele două). în tendinţa de disoluţie a formelor şi culorilor lor. sein Wessen und seine Entstehung” – 1903 “Prin monument. la aşteptările simţurilor şi spiritului pe care creaţiile noi şi moderne le-ar putea satisface la fel de bine”. ci stadiul său iniţial avut ca operă a omului” • valoarea de rememorare intenţională “Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi a monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufunde în trecut. cel al contemporanilor lor sau chiar al moştenitorilor lor direcţi. Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţia spre valorile actuale. să dea impresia unei perfecte integrităţi.Monument . “Der Moderne Denkmalkultus. "intenţionale". recentă şi a aşteaptă ca de asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice oricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus. neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii. printre altele. “(…)un monument nu prezintă privirii noastre o valoare artistică decât în măsura în care satisface aşteptarea voinţei artistice moderne.” • • Valoarea de utilizare Valoarea artistică: . “Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de .” „Dat fiind faptul cá producátorii operelor care ne apar astăzi ca monumente istorice căutau în mod esenţial să-şi satisfacă propriile lor nevoi practice şi exigenţele lor spre un ideal.valori de contemporaneitate: “În loc a considera monumentul ca atare.” II.obiect apriori incarcat cu semnificatie .identitate şi percepere socială: Alois RIEGL Definirea monumentului şi a monumentului istoric . a căror urmă se regăseşte până în epocile cele mai depărtate ale culturii umane. şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilor viitoare. în care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu creaţia umana.valoarea [artistică] de noutate: .. artistică şi tehnică dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice. strălucitor de noi. într-un anumit fel unic.Monument Istoric. ci numai subiectiv.(…) Fie că sunt intenţionale sau nu. aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale.valoarea de artă relativă Receptarea monumentului istoric Monumentul istoric are o dimensiune istorică.” “(…) ruptura operată de câtre voinţa artistică modernă în Valorile monumentului istoric I.(…) Edificarea şi întreţinerea unor astfel de monumente. valoarea de contemporaneitate va tinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă. Alois RIEGL. vorbim de "monumente".Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre un monument istoric) • valoarea de vechime: “Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere prin aspectul său ne-modern. ceea ce ne interesează la un monument nu este marca forţelor distructive ale naturii. nu a încetat nici în zilele noastre. nu s-au gândit nici pe departe să transmită generaţiilor viitoare mărturia activităţii lor artistice şi culturale. (…) Maniera în care valoarea de vechime se opune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă în imperfecţiunea operelor.” • valoarea istorică “Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintă pentru noi stadiul particular.” “Majoritatea monumentelor răspund. şi cum. în lipsa lor de integritate. denumirea de "monument" nu poate fi acoperitá de un sens obiectiv. (…). monumentele prezintă o valoare de rememorare.

urbanişti.” Max Dworak Conservator General al Imperiului Austro-Ungar Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi strategiile de conservare Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor tipuri de valori monumentale: “În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare. prezentul etern. perenitatea în starea originară” • • • Val. arheologi. istorici de artă. ingineri. la filozofi.Giovannonni. valoarea de vechime se va afirma cu atât mai mult şi exclusiv. se referă la specificitatea monumentului în raport cu concepţia. dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări anterioare. să se prezinte sub un aspect desăvârşit. Seuil. subiecţi contemporani le-o atribuim. cu forme şi culori care să nu prezinte nici un fel de urme ale vreunei degradări” “Katechismus der Denkmalpflege”. arată că la ţesutul urban cumpăna secolelor XIX şi XX Aria cronologică: istorice dobândise statutul de de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale disciplină pe care numai Aria de difuzare: de la spaţiul european la cel mondial. de vechime şi val. arhitecţi. “ raport cu expresiile [artistice] anterioare. aproape aceleaşi contururi ca şi astăzi” .16 monument. prezenta. prin însăşi modernitatea sa. forma şi culoare sa. valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai puţin de la monument decât imortalitatea. Paris 1992 Aria tipologică: de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G. mai amplu.” Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoria patrimoniului. şi.” “(…) orice operá de artă modernă trebuie. prin intermediul coloniilor şi a cercetărilor arheologice din noile teritorii Aria de interes şi competenţă: istorici. 1916 : “Conservarea [monumentelor istorice] nu este o problema de gust. cel puţin în teorie şi virtual. de vechime şi val de utilizare Val de vechime şi val. noi. istorică Val. Această abordare critică încheia o delimitare a câmpului spaţio-temporal al monumentelor istorice care. rememorare Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de contemporaneitate şi soluţiile de conservare “(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a monumentului este minimá. oameni politici şi scriitori conservarea monumentelor punerea în discuţie a conceptelor şi procedeelor sale putea să i-l confere. 1913) şi “Opera lui Boito. cea a lui Riegl. în timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa intervenţiei sale. începând cu sfârşitul anilor 1860. iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el exigenţelor valorii de vechime.

îmbrăcămintea. moarte . estetic şi arheologic al statului. unele pot fi păstrate. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă. -recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupra conservării monumentelor istorice. XX: Perspectivele metodologice ale restaurării Congresul Internaţional al Arhitecţilor. semnificaţia unui monument sunt importante. centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric. Nicolaos Balanos)33 -recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarea restaurărilor. 2. structuri edilitare sau plantaţii). monumentele trebuie fie consolidate (cele moarte). porţiunile de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar dacă nu afectează echilibrul estetic general. reclame. este recomandată păstrarea influenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice. Îmbrăcămintea poate să fie schimbată. şi abia după aceea urmează forma tradiţională. -atunci când restaurarea in totto este de neevitat. urmare a creşterii gradului de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili.17 Sec. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze). -recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în metode fizice. 1905-17 Propylee.” -”in unele cazuri poate fi păstrată partea memorială conservator al Landului Renania P. -relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci când acesta se referă la un monument istoric.” . atâta timp căt ideea este păstrată. 1902-9 Erechteionul. problema concilierii dintre dezvoltare şi conservare: -”dacă existenţa în continuare a unor obiecte semnificative ale unei epoci trecute se dovedeşte împotriva intereselor oraşului trebuie căutată o soluţie de reconciliere.: autorul conceptului de conservare creativă: "Ideea.ing. altele . -Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul tehnic. -Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil. valoarea spirituală.M. -în funcţie de această clasificare."32 Conferinţa de la Atena (1931) . Paul Clemen31. -Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi artistice în fiecare ţară. deşi doar implicit. în special34) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şi dătătoare de caracter.ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. Promovează o concepţie “statistică” asupra conservarii patrimoniului: -”trecutul nu poate supravieţui în totalitate. lucrare începută în 1922 34 Introducerea de elemente de fier (crampoane. -respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din apropierea acestora (construcţii noi. -folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor.Pune pentru prima dată.I. 1921 propunerea anastilozei colonadei de N.Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă. -întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor ca 31 32 Carta de la Atena C.A. 1933." 33 Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele: 1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului. poate ornamentată din nou.nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă. 1904 -definirea monumentelor : 1.demolate. vii . Madrid. trebuie ales deci cu grijă ceea ce trebuie păstrat”.Organizaţia de Cooperare Intelectuală a Societăţii Naţiunilor (prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei .. -recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat. -recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru o continuă întreţinere a acestora. fie restaurate (cele vii). chimice sau biologice de conservare. -”dacă avem de-a face cu o serie mare de obiecte similare. .

Torino 1977. -recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale patrimoniului.asanarea construcţiilor dărăpănate din jurul monumentelor istorice şi folosirea zonei drept spaţiu verde. -Restaurarea . implicit şi intervenţia de restaurare.Este împotriva pastişei stilistice. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric. până când recunoaşterea sa ca operă de artă. excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul monumentului şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. cit.operă de artă “(…) orice comportament faţă de opera de artă. astfel. . în Cesare Brandi. 33 36 C. depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă ca operă de artă.” . -Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces de reinstituire a valorii lor artistice. Bucureşti 1996. 2/ Reconstituirea (ripristino). îngrijirii şi consolidării monumentelor. recunoştere pe care o operează conştiinţa. -Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric şi nicidecum a unităţii sale stilistice. proclamă -”cultul valorilor trecutului nu trece peste criteriile justiţiei sociale”. (…) Este necesară. Teoria del restauro.p.Sub influenţa ideologiei urbanismului corbusian. pag. Editura Meridiane. op. 34 . Brandi): Restaurarea ca intervenţie umană “În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună în eficienţa sa un produs al activităţii umane.(…)”35 Opera de artă “(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă ca atare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsul uman care este astfel recunoscut se găseşte acolo. Giulio Einaudi Editore s. 6/ Respectul pentru monument trebuie însoţit de acela pentru bunuri ale întregii omeniri. . îl exceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic. spiritul oraşului. In cazul acestora cea mai indicată este anastiloza. nu poate fi acceptata decât dacă se bazează pe o documentare irefutabilă şi pe existenţa majorităţii elementelor constitutive originale. Teoria restaurării. Norme propuse: 1/ Acordarea de maximă importanţă întreţinerii. definirea restaurării pe baza conceptului operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce 35 C. şi poate fi clasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane. Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) sub conducerea lui Cesare Brandi Definirea restaurării ca act metodologic (C.18 [ suportul material al valorii memoriale sau istorice ].”36 Relaţia restaurare . -Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele populaţiei. Brandi. Carta del Restauro Italiana (1931) elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte.a. 3/ Orice completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată. 4/ Monumentelor “vii” le vor fi găsite utilizări prezente cu condiţia ca ele să nu presupună alterări majore ale construcţiei şi să nu fie radical diferite de cele originale. pag. -creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor.o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului. în timp ce restul poate fi alterat. memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă. traducedre de Ruxandra Balaci. Conceptul de restaurare. indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială şi fără a exclude unele elemente în favoarea punerii în evidenţă a altora. în faţa ochilor noştri. Brandi.

Brandi. modenatură mai simplă sau inscripţii. a structurilor portante. fără a comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de artă print timp. op. proporţional cu gradul de supravieţuire formală încă prezent în ele41” Restaurarea operei de artă: Analogia “(. dacă este sfărâmată fizic. cit... va continua în mod necesar să subziste potenţial ca un întreg prin fiecare din fragmentele sale şi aceasta potentialitate va fi importantă într-o măsură direct proporţională cu rămăşiţele materiale care au supravieţuit. caracterizează restaurarea propriu-zisă.)daca ‘forma” unei opere de artă este indivizibilă. culoare sau stil ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit.. nefiind alcătuită din părţi.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. pag.. 38 40 C. Brandi. op. 49 44 C.. cit.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. pag. cit. “(.” 3. De aici decurge. 10/ În cercetările arheologice excavările trebuiesc imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor. op. (. pag.. pag. care este de neînlocuit doar atunci când contribuie nemijlocit la figuratismul imaginii.. 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare. 35-36 C. cit.. în măsura în care acest lucru este posibil. ci dimpotrivă. 49 42 C. 50 . Brandi.38” Definirea principiilor restaurării (C.19 ambientul său prin refuzul alterării acestuia prin efecte de masa.40” Opera de arta: integralitate şi totalitate “(. 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compozitiei originale şi nu plastica sa decorativă.. Brandi. la o vizualizare de aproape.. să înlesnească viitoare intervenţii. prin fiecare fragment. cit. Brandi): “(…) prima axiomă: « se restaurează numai materia operei de artă »39” “(…) al doilea principiu al restaurării : « restaurarea trebuie să vizeze restabilirea unităţii potenţiale a operei de artă. op. 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţă de material. cit.. Brandi. dar imediat reperabilă. 39 41 C. în vederea transmiterii ei câtre viitor. Brandi “Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al recunoşterii operei de artă. (. o sporită libertate de acţiune în privinţa suporturilor. 36-37 39 C. în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică şi istorică..) deoarece procedura prin analogie presupune ca principiu echivalarea unităţii intuitive a operei de artă cu unitatea logică în care gândim realitatea existenţială.. op. cit.. Brandi. va trebui încercată dezvoltarea potenţialei unităţi originare conţinute de fiecare dintre fragmente. “Cel de-al treilea principiu are în vedere viitorul: adică prevede că orice intervenţie de restaurare să nu impiedice. 43” 1. 42” Restaurarea operei de artă: integrarea “(.) se respinge posibilitatea intervenţiei prin analogie (. opera de artă ne apare fragmentată. “Deci integrarea va trebui să fie insesizabilă ca atare de la distanţa de la care trebuie privită operă de artă. atunci când..) materia din care rezulta imaginea.) opera de artă. op. şi asa mai departe. Brandi.”37 Definirea metodologică a restaurării după C.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (.. adică în măsura în care este aspect şi doar parţial structura.. 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de restaurare este obligatorie. dezagregării materiei. fără a fi necesare mijloace speciale în acest scop. pag. Brandi. op. op. dar tot în acord cu instanţa istorică. 49 43 C.”.. pag. pag. cit. din punct de vedere material. pag. 2.44” 37 38 C.

. sub acest aspect adăugirea nu diferă de originalul pe care s-a grefat şi are drepturi de a fi păstrată identică cu acesta. exact contrariul a ceea ce propunea în domeniul restaurării empirismul secolului al XIX-lea. pag. cit. nici cu neglijarea celeilalte. Brandi. 63 C. op. 67 47 C. De aici se poate deduce că din punct de vedere istoric doar păstrarea adăugirii se justifica necondiţionat. În aceeaşi măsură nu este exclusă respectarea ambelor. cit. în măsura în care se adresează ruinei. chiar dacă este de asemenea rezultatul unei acţiuni umane şi deci de asemenea se insereaza în istorie. op. oricum.. excepţia. 67-68 . pag. pag. adăugirea dobândită de o operă de artă nu este decât o nouă dovadă a acţiunii umane şi deci a istoriei.) conceptul de operă de artă-ruină presupune deprecierea vestigiilor estetice şi preeminenţa valorilor istorice. Decurge de aici că păstrarea adăugirii trebuie considerata regula şi înlăturarea. Dar. În schimb înlăturarea. mărturia istorică “(.46” Adăugirile operei de artă “Din punct de vedere istoric. de fapt distruge un document şi nu se documentează pe sine.) nu pot fundamenta legitimitatea conservării altfel decât pe valoarea mărturiei istorice. cât şi integrarea de artă şi nu de restaurare pe care opera le-a suportat de-a lungul secolelor.45” “(. pentru că dacă lucrurile ar sta aşa. păstrarea şi înlăturarea nu se vor putea îndeplini nici in detrimentul uneia. restaurarea nu poate fi decât consolidare şi conservare a unui status-quo. trebuie realizată de asa manieră încât să păstreze măcar amprenta adăugirii asupra operei. ar trebui respectate necondiţionat atât intervenţia barbară a vandalului.. cum opera de artă se prezintă cu bipolaritatea istorico-estetică. în timp ce înlăturarea trebuie întotdeauna justificată şi. Brandi.20 Restaurarea ruinelor.”47 45 46 C. De aceea. op.. cit. însemnând că duce la negarea şi distrugerea unui interval istoric şi la falsificarea unui dat. Brandi.

) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. (. Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor unor utilizări sociale. Este recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile viitoare. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii. operă de artă şi obiect cu semnificaţii culturale Aportul ştiinţei şi tehnicii contemporane la protejarea monumentelor.. Dualitatea monumentelor istoric: dimensiunea simultan artistică şi istorică Conservarea Articolul 4.R. Teodoru. Arhitectura R. nr. Articolul 5.. 46) . Monument istoric: Mărturie. Veneţia." Şerban Cantacuzino Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H.. Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute permanent. Articolul 2. 48 'Stăviliţi ruinarea prin întreţinere zilnică.” Adoptată la cel de-al II-lea Congres internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor monumentelor istorice. fiecare ţară fiind responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii. a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric. 8..' Orice program de conservare trebuie sa aibă înscris un program de întreţinere care să asigure că nevoia de conservare la scara în care există ea astăzi nu se va mai repeta.P. Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural. Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţii particulare. Scopuri Articolul 3 Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă cât şi ca mărturii istorice. Congresul Internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris. Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuie considerate şi permise. pag.21 CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I) CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (1964) Preambul “(.) Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional. 25-31 Mai 196448 Definiţii Articolul 1. 1957. Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor mai modeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecerea timpului.

Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său]. Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată.” Michael Petzet. “Înlocuirea nu trebuire să creeze un contrast puternic. Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului. cf. Mihai-Vodă. Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificată de un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare. atât cât este necesar să stabilizeze tehnic zone din acesta şi să elimine cauzele care-l ameninţă direct. Nici o construcţie nouă. Veneţia • Cariatidele Erechteionului. Articolul 7 Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de amplasamentul în care se află.h. revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la lumină este de mare interes din punct de vedere istoric. Catedrala din Strasbourg Articolul 6. Art. Restaurarea Articolul 9.(…) Dacă . Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat.422-2001. Articolul 8. arheologic sau estetic. Bucureşti Exemple de extrageri de piese decorative în scopul protejării: • Caii de la San Marco. L. Obiectele sculpturale. iar starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. care nu ar face decât să impieteze asupra aspectului general al operei. “În timp ce conservarea materiei unui monument încearcă.22 Principiu ce conduce la instituirea „zonelor de protecţie” şi la obligativitatea obţinerii unui aviz pentru orice intervenţie în cadrul acestora. Articolul 10. iar în acest caz orice lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii. 35 alin. Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate. demolare sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. 11 stă la baza procedurilor de consultare şi avizare a lucrărilor de restaurare. Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice. Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade. Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu lucrarea [în cauză]. îndeplinite în România în cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Exemple de strămutări legitime: • Templul de la AbuSimbel Exemple de strămutări abuzive: • Bis. preşedintele ICOMOS Art. Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studii arheologice şi istorice ale monumentului.(1) lit. restaurarea este preocupată de mărturia istorică şi artistică a monumentului în întregime. Articolul 12. picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitate de a le asigura protecţia. Articolul 11. consolidarea unui monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare şi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă. Acropola Atena • Biserica şi Sinagoga. (…) o restaurare adaugă elemente noi fără a-i diminua materia originală. Bucureşti • Schitul Maicilor. Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza.

” Recomandările UNESCO asupra principiilor internaţionale aplicabile săpăturilor arheologice Publicare Articolul 16. Fiecare Stat trebuie să ia în considerare păstrarea neatinsă. 1-2/2000. (…)49” Michael Petzet Săpături arheologice Articolul 15. Principles of Restoration. ilustrată cu desene şi fotografii.ce poate să fi lipsit de foarte mult timp . în http://www.html sau Revista Monumentelor Istorice nr. trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia. Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie pusă la dispoziţia cercetătorilor. precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor trebuiesc incluse [în documentaţie].fie reîntregirea nu trebuie realizată. 49 “Cu toate acestea. asupra cadrului său tradiţional. Michael Petzet. acolo unde natura terenului o permite. În orice lucrare de protecţie.org/germany/uk_main. este întregit un element puternic deteriorat ce nu mai poate fi reparat. Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce au fost descoperite]. adică reasamblarea părţilor existente dar dezmembrate. se vor lăsa zone martor bine determinate în scopul permiterii unor verificări ulterioare asupra stratigrafiei şi compoziţiei arheologice a sitului. Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare. Este permisă doar anastiloza. Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării monumentului şi reconstituirii formei sale. a unui număr de situri arheologice din diferite perioade pentru ca cercetarea acestora să poată beneficia de viitoare tehnici îmbunătăţite. consolidare. dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original. Este recomandată publicarea cercetărilor. Articolul 14. echilibrului compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile. dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa ..) 9. restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice. Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra părţilor de interes ale clădirii. paq. sau un profil întrerupt (…) ori o piesă lipsă a unui tavan simetric. Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. În cadrul fiecărui sit arheologic excavat. astfel încât restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se inspire din principiile cuprinse în articolele precedente. „(. reconstituire şi integrare. atunci o copiere a originalului este necesară. În plus. parţială sau totală. fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Articolul 13.79-139 . Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite..icomos.23 Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu întregul.

proporţiile. şi în mod special: a) c) textura urbană definită prin parcele şi străzi aspectul construcţiilor. culoare şi decoraţie b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat 2. Cu toate acestea. • “(…) Art. ar compromite autenticitatea oraşului sau zonei istorice. Drept monument. Art.. tip structural. Carta oraşelor istorice “Preambul şi definiţii (…) 2: Această cartă se referă la areale urbane. Oricare dintre aceste calităţi. împreună cu ambientul lor natural şi artificial. stil. interior şi exterior.24 CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II) CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI COMPLETĂRI DOCTRINARE: • 1. (…)” Carta oraşelor istorice (Toledo 1986. Dincolo de valoarea lor documentară. 1. inclusiv oraşe sau centre ori cartiere istorice.” Art. conservarea sa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte. fie ele mari sau restrânse. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă acest caracter. b.5.” • „(. schemele Carta arheologic (1990) protecţiei şi gestiunii patrimoniului „Art. d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său. de vreme ce este un monument viu. şi ca atere trebuie să fie considerată drept un monument. conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea teritoriului la toate nivelurile. c. aceste areale sunt materializarea valorilor tradiţionale ale culturii urbane. ameninţate fiind.) Carta grădinilor istorice (Florenţa. şi e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul istoriei sale.1 O grădină istorică este o compoziţie arhitecturală şi horticolă de interes public din punctul de vedere al artei sau istoriei.4. Washington 1987) “Principii şi obiective Pentru a fi eficace. Investigaţie Planul şi topografia sa Vegetaţia. materiale. spaţierea şi înălţimea Trăsăturile structurale şi decorative Apa. incluzând în aceasta coloristice. fie el natural sau artificial. definit prin scară. d. 1982) „Definiţii şi obiective Art...3. grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Cartei de la Veneţia. cu reflectarea cerului” speciile. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include: a. fie ea stătătoare sau curgătoare. Definiţii şi introducere Patrimoniul arheologic este parte a patrimoniului material pentru care cercetarea arheologică produce informaţia .

situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea Patrimoniul arheologic este unor probleme ştinţifice. Tehnici tradiţionale de construcţie Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cu • vernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia. precum şi a tradiţiilor şi • semnificaţiilor ce le sunt associate. informare şi reconstituiri şi a celor culturale. dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese. decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată. vandalism sau deteriorare naturală. politicilor relative la (…) amenajarea teritoriului. dezvoltare şi planning. şi este • conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor de character reprezentativ.25 (…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. un caracter local sau regional adecvat ambientului coerenţă a stilului. şi fundamentală pentru repararea şi restaurarea acestor structuri. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor. schimbări de utilizare a terenurilor. El cuprinde toate vestigiile existenţei umane şi constă în locuri referitoare la toate manifestările umane. precum Art. (…) 3. de bază. cercetările aeriene şi terestre. Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de dezvoltare. Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate.” mediului.. patrimoniul arheologic subacvatic este o resursă internaţională. Recomandări de lucru (…) 3.Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale. în mărturii de toate naturile (inclusiv situri subterane şi subacvatice) împreună cu toate mărturiile materiale mobile asociate cu acestea. (. prelevarea de probetrebuie încurajate în detrimental excavărilor la scară mare. inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formare şi perfecţionare • (…) 6. cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii totale a monumentului. în structuri abandonate. • 4. o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original.” Preambul • Carta patrimoniului vernacular (1999) “Principii de conservare „1. neregenerabilă. 2. a formei şi imaginii. sau prin utilizarea tipurilor constructive stabilite prin tradiţie transmiterea informală a competenţei de concepere şi construire un răspuns eficient dat constrângerilor funcţionale. structurilor şi spaţiilor. Exemple ale vernacularului se găsesc prin: maniera de construcţie împărtaşită de comunitate. Întreţinere şi conservare încât să minimizeze distrugerea (…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă patrimoniului arheologic. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…) 5. regiune cu regiune. De aceea folosinţa terenurilor trebuie (…) controlată şi dezvoltată astfel Art.6.) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o o resursă fragilă şi evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului.7 Prezentare. (…)” • Carta protecţiei subacvatic (1996) şi gestiunii patrimoniului „Prin însăşi natura sa. Politici integrate de protecţie În cazuri excepţionale. Modificări şi perioade în restaurare . Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de documentat şi păstrat. (…) Politicile de protecţie a arheologic Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare patrimoniului trebuie să constituie o sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare componentă integrală a pentru întreţinerea şi gestiunea sa. Tehnicile nedistructive. Art. (…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor educaţionale şi de protecţie a arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare.

.. (. minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate să însemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparării structurii de lemn. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie.) 13.. prezenţa unui personaj istoric A.. să folosească mijloace tradiţionale. (. (.. atunci trebuie utilizate îmbinările alese şi folosite cu mare precauţie. armarea cu bare de oţel. A copia deformaţiile comportamentul structural al sau degradările pieselor originale nu este de dorit. sau c. un eveniment precis procese istorice. 6.. să reproducă originalele.) Intervenţii 5. Orice intervenţie propusă trebuie a.. b. sau cât posibil să corespundă cu cele originale.. şi numai în cazurile tadiţionale între partea nouă şi cea veche. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri sau timp. tehnicile moderne. inclusiv sculele utilizate trebuie. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumite circumstanţe.. şi d..) acestora a fost demonstrat pe o perioadă suficient de mare de 11.. (. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi.26 Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate ca aspecte importante ale vernacularului.. pe precum răşinile epoxidice. (..) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservare atunci când ele vor fi necesare.. dacă acest lucru este tehnic posibil. 2. Aducerea tuturor părţilor edificiului la expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asupra • structurilor vernaculare” sociale şi ambientale o aplicare eficientă a metodelor şi meseriilor tradiţionale de construcţie. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură. în care durabilitatea şi 10..) MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE Consistenţa valorică Se materializează prin: • conceptul funcţional. evoluţie istorică semnificativă • elementele de echipare 3. (. Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă. precum atunci când este cazul.) pirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu. şi contemporane dacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite.(.” • • Carta internaţională a turismului cultural (1999) Principiile conservării structurilor istorice de lemn (1999) (. marcând: • evoluţia în timp.) Reparare şi înlocuire Materiale şi tehnici 9. atunci atât materialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere. 7. Valoarea de mărturie istorică . Materialele contemporane.) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe. trebuie Dacă o parte a unei piese este înlocuită. în legătură cu evenimente sau 1. să fie reversibilă.. modul de utilizare al Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţiei terenului.

Valoarea de arta Constă în : 1. etc. Valoarea memorial-afectivă Constă în: 1. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente. tehnică. etnologică Constă în: 1. reprezenta) locul • .) Trăsăturile sistemului constructiv (materiale. documente şi iconografie (construire. schimbare de proprietate. şcoli sau ateliere populare de meşteri. adaptări) Caracteristicile tehnice ale proceselor de producţie desfăşurate în clădire Trăsăturile tehnologiilor de punere în operă (tehnici tradiţionale) • • D. tehnici de construcţie. utilizare. 3. tradiţii. sau activităţi importante 2. etc. accidente şi modificări.) Partiul arhitectural ilustrând compoziţia arhitecturală generală Compoziţia plasticii arhitecturale (decoraţii. etc. civilizaţia din zona respectivă B. Valoarea de identitate şi reper social Constă în: 1. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi • Se materializează prin: • Cadrul material de desfăşurare în interiorul sau vecinătatea edificiului a unor manifestări tradiţionale (târguri. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare Se materializează prin: • Caracteristicile modului de construire (parcelare. 2. festivaluri.27 şi mobilare inscripţii. ocupare a lotului. profilatură. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza.) Cadrul material (încăperi sau edificiul în întregime) asociat vieţii şi operei unei personalităţi Cadrul fizic în care sau în vecinătatea căruia a avut loc un eveniment deosebit de important Poziţia edificiului în locul celui original • • E. 2. Valoarea ştiinţifică. Unitatea compoziţională Integritatea compoziţională Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic • Se materializează prin: • • C. piese de artă ataşate imobilului) 4.

Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajma • acestuia • • . adunări publice.) Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare permiţând şi facilitând perceperea acestuia Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare facilitând folosirea sa publică extinsă 3. etc. Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane Se materializează prin: Destinrea edificiului unor activităţi umane de puternică coeziune socială (cult.28 2. sprijin social.

Principiul prudenţei :"primo non nocere" Prin care se cere: • • • • O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor Recursul la specialişti Recursul la tehnici verificate prin experienţă Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric B. Principiul acţiunii minime necesare Prin care se cere: • • • Exemple: • zone de conservare • zone de asanare Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune • zone de reabilitare contemporană (modificare) Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şi • zone de reconstrucţie structura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în cel Exemple: • Rostuirea zidăriei mai mic grad materialul istoric • Reîntregirea şarpantelor • Taselarea pietrei • Completarea tencuielilor C.29 CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III) PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE A. reparare. reîntregire. Principiul tradiţionale Prin care se cere: • utilizării materialelor şi tehnicilor Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor de construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorba de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric • D. Principiul reversibilităţii intervenţiei Prin care se cere ca: • Intervenţiile contemporane de consolidare. completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să .

30 permită eventuale reveniri. .

31 E. în cazurile în care cu materiale identice acestea au fost înlocuite în decursul timpului. Principiul marcării intervenţiei Prin care se cere ca: • • Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc. Criteriul autenticităţii Se materializează prin: • păstrarea materialelor istorice găsite în operă sau. întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou. în originală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în cazuri excepţionale. tehnici contemporane . Principiul conservării Prin care se cere ca: • • Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept prioritate asigurare conservării materialului original. ori • folosirea unor materiale nou prelucrate dar obţinute din locurile sau prin tehnologiile tradiţionale. Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţii edificiului ca operă de artă. Autenticitatea materialului B. înlocuirea lor fie Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau. şi prin conservarea lor scrupuloasă prin respectarea principiilor ştiinţifice de intervenţie. clădirii sau din altele asemănătoare. A. după caz. etape de construire. F. C. a unor decursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. Autenticitatea execuţiei Se materializează prin: • folosirea doar a Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnica tehnicilor tradiţionale şi. Autenticitatea concepţiei Se materializează prin: Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat • decelarea diferitelor existenţa istorică a edificiului. Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a acestuia. de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale tradiţional de material. G.

ambientului) Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadrului Se materializează prin: tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit. . • păstrarea cadrului tradiţional şi a raportului de volum. (cadrului.32 probate prin experienţă. Autenticitatea amplasamentului. culoare şi masă dintre construcţia istorică şi noile construcţii. D.

noi profile decorative în interior (de tipul celor de la Dragomirna) • Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec. Mân. . Sf. Bucureşti.. 1890. Romstorfer • Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă • Bis. modificare a contraforturilor. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cu ţigle smălţuite. NicolaeIaşi “A restaura un monument degradat este a păstra din acest monument tot ce se poate păstra. Comitetul de rezistenţă pentru apărarea de la distrugere a monumentelor istorice. (reconstruită total după 1840) (idem.A. Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară • Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară • Sf. +1856) (rozasă neogotică) (parament. Sf. Romstorfer A. Gheorghe Steindl: Kagerbauer: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida Turn neogotic la biserica Sf. Lecomte du Nouy a făcut la Târgovişte şi Craiova ceea ce a făcut Bramante la Roma cu patru sute de ani în urmă (…)” Gr. introducere de antepridvor pe N. fără a ne atinge de părţi (…)restaurarea nu este permisă decât în cazul când avem documente sigure…” G. Sterian. XVII “Păstrând într-o oarecare măsură proporţiile. reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare). Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară • Mân. Mihail din Cluj-Napoca Racordarea la curentele doctrinare europene: A. Sf. ferestre şi anexe neogotice) Xavier Villacros:Turnul Bis. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914) • Sf.33 CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA SEC. XIX: ÎNCEPUTURILE Intervenţii de factură romantică Schlatter: • Tismana • Bistriţa • Arnota • Antim • Radu Vodă • Curtea Veche (adăugiri de factură neogotică în incintă). Ionescu “Multe zidiri mari au fost făcute în deosebite timpuri şi nu este nici o raţiune ca restaurându-se să se suprime părţile mai nouă. Lecomte du Nouy şi K.A. extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor prin adăugarea unui coronament metalic K.” Mihail Kogălniceanu despre restaurarea Bis. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatului Episcopal. înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de parament. supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic) (turlă. demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala gotică) • Sf.

Lecomte du Nouy: Sf. completare cu un corp pe latura de nord. exprimarea biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti (1715). XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII Problematica reîntregirilor în restaurările din România: acoperişuri şi turle Horia Teodoru Probota (deschiderea exonartexului. conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos) Bis.Popăuţi Grigore Cerkez Sf. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii Bis. Târgovişte arhitect român: Ion Mincu “Să conservăm şi noi unicele manifestaţiuni ale culturii noastre artistice din trecut şi care ne dovedesc că nu suntem născuţi de ieri şi că suntem datori a continua tradiţia şi a augmenta patrimonial pe care ni l-au lăsat strămoşii noştri. Gheorghe . devenită Comisiunea Monumentelor Istorice (1900) Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892) Alexandru Băicoianu Adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt. introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de vest. consolidarea stratului suport al picturii exterioare) Sf. Nicolae Domnesc. modificarea formei golurilor de la arc în mâner de paner la trilobat. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor Bis. Gheorghe Lupu Mîn. prima restaurarea istorică: primii restauratori români restaurare realizată de un Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890). păstrarea formei acoperişului. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos . Nicolae . Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie Nicolae Ghika-Budeşti Mân. Curtea de Argeş (1919-20): Domenico Rupollo Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului. Biserica Domnească. coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice). Mân. înlocuirea paramentului original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită) Sf.34 De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice la Stavropoleos (1904). Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă) Ştefan Balş Sf. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă. crearea unei cornişe lombarde.” Expunerea de motive pentru adoptarea Legii pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice MIJLOCUL SEC. Sf.Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite.

Şt. Cetatea Câlnic.A.35 Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti Rodica Mănciulescu Turla Bis. • centură deasupra ferestrelor Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului Horia Teodoru Sf. M. Mihail. Mân.A. B. Balş) Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B. fortificată din Prejmer (arh. A. Mân. Alba (arh. Sinaia (arh. Angelescu) Ancoraj din B. C. Hoinărescu. Hoinărescu) Carcasă spaţială. pentru zidul exterior de incintă. frescă) . zugrăvit cu cărămizi. Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosirea armăturilor de Ol. ing. C. Mărcuţa. Berca (ing. C. Bucureşti Mihai Opreanu Turla Bis. Pavelescu) Carcasa spaţială şi consolidare cu B. Mân.A. Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B. V. M. a stâlpilor pridvorului Bis.A. Mirăuţi. Plătăreşti Problematica consolidărilor în restaurările din România: tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoric Bis. conducând la un sistem structural compozit. Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi (aparent. Suceava (arh. Sf. Mân. Cluj-Napoca (arh. Bis. Zoltan) Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout. de suspendare a bolţilor şi centurare a pereţilor corului. Crişan) Carcasa spaţială Bis.A. Carcasa spaţială este compusă din: • cadru-diafragmă de pod. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent Sf. Cişmigiu) Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de avariere. R. Polizu. la exteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried Bis. Mănciulescu) Cadru triangulat orizontal din B. Mouton. Snagov (ing. ing. • un complex structural de fundare. • elemente verticale lamelare. Bis.

Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială.36 Sf. Fabini Casa Altenberger.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic Bis. Războieni: degajarea de stratul de tencuială P. Miclescu Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelor turlelor de pe pronaos. Sf. păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti Ştefan Balş Bis. Mân. Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului Bis. Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I).E. reîntregirea decorului prin discuri smălţuite H. Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurile neogotice şi reîntregirea paramentului Grigore Cerkez Bis. Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) Biserica Sf. demontarea frontonului neogotic (II) Bis. . Anton – Curtea Veche. Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) şi a coloritului bolţarilor. Înălţării a Mân. Margareta. Radu Vodă – Buc. Sf.

abandonarea construcţiei şi ca urmare posibilele ei degradări. 2. reparaţii majore de orice fel. lucrări implicând demolarea totală sau parţială a unor construcţii de interes istoric. 12. dispersarea părţilor componente ale unei construcţii. lucrări presupunând distrugerea/ alterarea/ modificarea decoraţiei istorice. lucrări implicând distrugerea sau ascunderea mărturiilor despre starea originală sau evoluţia edificiului. 8. 10. lucrări de curăţire şi de prelucrare a detaliilor în care există riscul deteriorării. în mod normal ascunse. 6. 3. 11. 9. restricţiilor şi permisivităţilor de intervenţie Fazele studiului istoric • • Investigaţii de specialitate Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie Tipuri de investigaţii: Cercetări documentare. incendii sau alte distrugeri accidentale. 5. bibliografice şi de arhivă • Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documente istorice decât cele primare evaluarea informaţiilor din . cazuri în care îngrijirea construcţiei se bazează pe înţelegerea (cunoaşterea istorică) a acesteia. 7. lucrări ce implică noi echipamente/ instalaţii şi a căror amplasare trebuie hotărâtă şi înregistrată. lucrări ce presupun intervenţii în timp. 4. • Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare la o clădire monument istoric (la nivel de studiu de fezabilitate) Obiectivele studiului istoric • • Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice Evidenţierea obligaţiilor.37 CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (I) CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor Circumstantele in care cercetarea şi înregistrarea (relevarea stării) devine obligatorie : 1. lucrări implicând dezvăluirea temporară a unor mărturii istorice. arhitectural sau ingineresc.

Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii • Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrul de transmisiuni imobiliare Cercetări iconografice • Stampele şi gravurile Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române Redau imaginile edificiilor dintr-o anumită epocă.38 • • • • • Descrieri ale clădirii sau zonei Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii. UAUIM. • Fotografiile şi ilustratele de epocă Colecţii. grad mare de credibilitate • Autorizaţiile de construire Arhivate la primării Sursă excelentă de datare Trebuie verificate asupra gradului de respectare în . Erori existente într-un document pot fi preluate de câtre altele. Cercetări cartografice • • • • Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul documentul (ridicări) parţiale credibilitate. Cuvintelor din documente trebuie sa li se atribuie sensul si semnificatiile pe care le aveau la momentul redactării. lucrări trebuie făcută cu prudenţă şi coroborată cu alte repere. aşa cum au fost ele observate de autor. biblioteci. Planurile cadastrale Ghidurile localităţilor străzilor şi a numerotărilor poştale în anumite perioade. instituţiilor de administrare a fondului imobiliar.) Studii publicate în reviste de specialitate.De obicei nu prezintă detalii ci doar iamgini de ansamblu. Surse de mare interes pentru obiectivitatea lor. etc. Documente istorice publicate sau existente în arhive Literature de epocă sau memorialistică. administraţii financiare Grad maxim de obiectivitate. anticariate • Relevee arhitecturale Arhivele DMI. a parcelei sau a strâzilor. de localităţii: maximă Prin compararea planurilor la diverse momente se poate Ghidul urban: valoare informativă asupra denumirilor identifica evoluţia clădirii.

Documentele pot să vorbească despre: o anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despre anul construirii. o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari. o despre alte construcţii de pe terenul cu pricina. o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului. Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului altei epoci. Datarea arheologică a perioadelor constructive Nivelului original de călcare la data construcţiei primare Cercetări de arhitectură Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se realizează prin: despre: • • • • Etapele de realizare a clădirii Valorile istorice materializate în construcţie • Observare interpretare directă • Realizarea interpretarea releveului şi şi Starea de conservare a valorilor istorce şi artistice • identificate Stabilirea tipurilor de intervenţii Metode de analiză distructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea documentară sau arheologică: • • • Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţiei. • Metode de analiză nedistructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) .39 execuţie Cercetări arheologice Urmăresc stabilirea: • • • • Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile Existenţei mărturiilor amplasament altor construcţii pe acelaşi În majoritatea cazurilor pot fi întreprinse doar după aprobarea proiectului şi deschiderea şantierului.

12. 7. 4. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unor constructii sau parti de construcţie disparute. 10. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediul interpretării decoraţiei. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial. precum şi în etapele ulterioare ale existenţei clădirii. 2. . Este de remarcat că una şi aceeaşi caracteristică poate avea mai multe explicaţii iar pe de altă parte. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului arhitectural. 6. 8. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă. schimbări de zidării. goluri în zidărie). Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare. pentru proprietarii iniţiali. Obiective ale cercetarii arhitecturale: 1. scării sau dispunerii încăperilor sau circulaţiilor). 3. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivului utilizării lor. 13. Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de construcţie. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii (monumentului) istoric.40 o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri. o anumită explicare a unei trăsături întrun caz anume poate să nu fie aplicabilă în alt caz similar ca manifestare. Un perete mai gros sau o rupere de ritm a structurii sarpantei poate reprezenta o marturie a unei perioade timpurii a edificiului sau doar o greseala de executie In acest caz trebuiesc gasite marturii care sa confirme ipoteza Important mai ales când locul de provenienţă este aceeaşi construcţie sau o alta demolată ce a existat pe acelaşi loc Observarea şi interpretarea directă Dovezi ale diverselor perioade de construcţie: • Diferenţe de material pot indica totuşi doar o reparaţie curentă sau folosirea ulterioară a unui material de construcţie superior. 5. Stabilirea ordinii relative a construirii. mărimii. Identificarea etapelor constructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive a părţilor clădirii. 11. 9. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele provin. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate. dintre caracteristicile redundante şi cele semnificative. ulterior demolată. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace speciale.

• Diferenţe de grosime a zidurilor: nu intotdeauna sunt datorate etapelor diferite de construcţie. • deschideri blocate ce nu pot fi explicate. asemenea diferenţe se pot datora cerinţelor funcţionale (o structura mai grea ce trebuie susţinută. • rezolvări structurale atipice la colţuri.). Atentie! In construcţia de . Sunt de obicei evidenţiate de câtre : colţurilor Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite • neregularităţile zidăriei. arcade. • anomalii de plan. • goluri de încastrare vide. de alte construcţii). • Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii: • Diferenţe de tehnici de construcţie. ferestre. etc. ale Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi. pentru ca decoraţia poate fi inşelatoare. profunzimea rostului (pe întreaga grosime sau parţial) • Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una de alta. alinierea cu partiţionări interioare ale clădirii. esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii • Modificări indicate de analiza zidăriei : o schimbari de material. aceasta interpretare trebuie combinată cu cea referitoare la alterările structurale ale clădirii. • Diferenţe în alinierea zidurilor. • neregularităţile rosturilor. o deschidere superioară sau încorporarea hornului în cadrul zidariei).41 • Intreruperi ale zidăriei trebuie notată forma acesteia : continuă sau intreruptă. dreaptă sau în trepte. • sprijiniri neobişnuite grinzilor.

o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul deschiderii. Indicii în structurile de lemn : o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul deschiderilor. o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor pereţi de compartimentare. prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor de deasupra deschiderilor • Modificari indicate de structuri de lemn : o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul ferestrelor sau al uşilor. o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag. o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri o o o o Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiile de zidărie. prezenta rosturilor verticale. • Mărturia unor foste sau adăugate deschideri: o dispunerea golurilor este in directa legatura cu conformarea planimetrica. .42 discontinuitati in rosturi. Deseori pot fi Dovezi ale modificarii planimetrice: • Modificarea compartimentării : o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor. o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilor şi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelor deschideri. o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi. ruperi in continuitatea plintelor. o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de compartimentare în grinzile principale. o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor compartimentări. o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şi contravântuirile de deasupra acestora. Atentie ! Indicii în decoraţie : ancadramentele o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate de reamplasate obicei în stilul perioadei în care s-a petrecut modificarea. • zidărie se pot întâlni “arce de descarcare” deasupra golurilor fără ca prezenţa lor să ateste neaparat înălţimea şi lăţimea reala a acestuia • • Indicii în structurile din zidarie : o lipsa de finisare a montanţilor. Orice nepotrivire poate indica o modificare a planului.

decoraţie. . • Modificări ale decoraţiei : o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru stabilirea statutului. dimensiuni. o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau mai multe coşuri (horn. • Mărturii de foste hornuri. clădiri. • trebuie o bună şi o materiale. o detalii de constructii şi finisaj • reclamă o bună experienţă o starea elementelor constructive din partea elaboratorului. şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea a fost obţinută prin desfiinţarea unui zid de compartimentare dintre două încăperi. deorece de multe ori aceasta traversa aleatoriu nivelul golurilor de fereastră Decoraţia nu constituie un reper unic pentru judecarea modificărilor suferite de clădire. scara.43 Atenţie ! Stilurile diferite decorând şemineele nu conduc automat la concluzii privitoare la datare deorece aceste obiecte sunt adesea supuse schimbării gusturilor. o Mărturia unor lucrări ample de redecorare semnalează probabilitatea unor modificări planimetrice datând din aceeaşi perioadă. prealabilă înţelegere a Avantaje felului în care funcţionează • Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn. poate da indicaţii preţioase asupra dispoziţiei planimetrice iniţiale. şeminee) sunt de tehnici. • Mărturia prezenţei scărilor . Exemplu: bucătaria. Absenţa unei astfel de dispoziţii a ferestrelor nu infirmă prezenţa unei scări. loc de sobă. sobe sau şeminee: o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn. utilizării unei încăperi. • Modificări ale funcţiunii încăperilor : o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât poziţia altora. o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează existenţa unei scări . o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai târziu modificată. o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemn o amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în pereţii casei scării. etc Realizarea şi interpretarea releveului de arhitectură Dezavantaje : • nu poate produce mai Insoţită de notări referitoare la : multă informaţie decât cea înregistrată la faţa locului. acolo unde este structura sau detaliile Schiţa de teren. scară diferite o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpere întâi compartimentată şi mai apoi readusă la dimensiunea ei iniţială). loc de sobă. texturi.

completează eficient (timp. fotogrametria). de obicei la scara 1-50 sau mai mare. inginerul.  ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim. impreună cu precizarea problemelor pentru care este redactat) Avantaje :  poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump. o Ex. în special la superangulare). folosit mai ales pentru identificarea problemelor de conservare şi întocmirea studiului de fezabilitate) • Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cu deformările şi neliniarităţile identificate. Fotografia Avantaje:  rapiditate. versatilitate şi simplitate. urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea unei reprezentări grafice precise a clădirii. cauzele lor) Releveul automatizat Se bazează pe folosirea unui echipament care transpune digital măsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic.  nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează. de obicei la scara 1-100. bani. • riscant prin faptul că nişte tehnicieni inexperimentaţi pot pierde câteva măsuratori esenţiale pentru inchiderea releveului şi pot constata acest lucru atunci când este prea tarziu.44 mai important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele sunt îmbinate. • imprecis pe distanţe mari. Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate. chiar dacă este de .  cel interesat (arhitectul. cu marcarea materialelor de construcţie şi a dimensiunilor detaliilor.  versatilitatea .:Releveul de degradări (prezintă atât geometria detaliată a spaţiilor cu deformările respective. Dezavantaje : • nepotrivit pentru structuri cu deformări sau trasee complexe. • greoi pentru înregistrarea structurilor de mari dimensiuni. parţial.  nu necesită multe persoane (1 este de ajuns). Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate la îndemână schiţate. • Releveul manual Principala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând din Renaştere şi până la mijlocul Sec.  tehnici relativ simple. rezultate) alte metode. nu necesită Dezavantaje: Costul echipamentului Dezavantaje: • subiectivitatea obiectivului de fotografiat (distorsiuni. mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex. • lipsa posibilităţii de a măsura cu precizie de pe o fotografie. Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă. cât şi degradările cu trăsăturile şi. antreprenorul) poate controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care le consideră relevante. Grade de precizie ale releveelor manuale: • Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor. conservatorul. XX.

 în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată.  Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de planuri importante. Dezavantaje : • Nu poate inregistra decat ceea ce vede aparatul de fotografiat (detalii obturate vizual au nevoie de alte tehnica de relevare).) . dorit ca oricând posibil să fie prezentă o scală în imagine. a decoraţiei şi a detaliilor. etc. contact direct cu materialul relevat si nu presupune intreruperea lucrarilor ). fără aparatură fotografică sofisticată. un detaliu clar la fata locului poate fi de neînţeles doar dintr-o fotografie. Nu inlocuieste observarea directa pentru interpretarea imaginilor (nu are capacitatea de interpretare a texturii. Fotogrametria • Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelor prin măsurari ale fotografiilor lor. Dezavantaje: • lipsa de posibilitate de verificare a unor dimensiuni prin aceeasi metoda (de obicei se recurge la tehnica releveului manual clasic). Avantaje:  poate fi realizată relativ uşor.  Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care celelalte metode ar fi prea lente. ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele sale. de câtre personal nespecializat. • Necesita personal si echipament specializat si scump. utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in vederea prelucrarii. • Ineficienta pentru realizarea de planuri atunci cand acestea sunt singurul obiectiv al masurarii. Avantaje :  Investigaţie neintruzivă. • Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate (aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a produsului fotografic. • 1:50 Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc.  Ideala pentru constructii ample sau complicate.  prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie.  Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor relevate).5 m). Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. • nu se poate dispensa de adnotări. • nevoia de lumină. detaliului de imbinare. imprecise sau scumpe (nu necesita esafodaje. • capacitate limitata de mărire a fotografiei (un film normal de 35 mm.  Fotografia rectificată Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect (de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate dimensiuni. • lipsa de precizie in cazul fatadelor cu retrageri sau iesinduri puternice (>0. “duce” pana la 16/24 fără apariţia unor efecte de granulaţie supărătoare).  Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii.45 întreruperea lucrărilor).

46 .

a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare) Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0.2m distanţă). umiditate. ciclu diurn.4 mm la 0. sensibilitate 1μ c) Extensiometrie digitală Captatori electronici d) Convergenţă Fir INVAR + extensiometru digital. Investigaţii fizice nedistructive 1. carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scara de acţiune Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului. Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă sau pasivă Se face prin investigarea fisurilor produse de: • • C.47 Metode de analiză distructivă Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri. Sensibilitatea măsurătorilor depinde de punerea în operă a instrumentelor şi de condiţiile externe în care se fac măsurătorile (temperatură. faţadă cu elemente repetitive (distructivitatea metodei este şi funcţie de obiectul investigat) • Problema cantitativă Relaţia dintre cantitatea investigată şi necesară de înlocuit şi criteriul autenticităţii • Circumstanţelor Gravitatea sondajului distructiv în raport cu posibilitatea salvării edificiului • Securitate şi accesibilitate In funcţie de înălţimea sau precaritatea echilibrului construcţiei Sondajul. Metode externe A. insuficienţe şi dezechilibre) Tipuri: • • • Sondajul Carotajul Prelevarea • Problema calitativă Statuie vs. sensibilitate 1μ b) Extensiometrie cu bilă Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0.2 m distanţă). • Punerea în operă a construcţiei (iniţiale. • • • Constatarea dezordinilor structurale Analize vizuale Fotografia rectificată Stereofotogrametria B. vânt. toleranţe. Observaţiile globalizante pot conduce la concluzia unor deplasări care converg spre o stare de echilibru (Sf. circulaţie automobilă. • • D. de regulă pasive. stabilizate) Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active) Decelarea existenţei unei mişcări active Martor de ipsos Martor de sticlă sau riglă de plastic Sensibilitate şi măsurare Extensiometrie CONCLUZIE: Astăzi se pot constata nu numai deformările dar şi variaţia lor în timp. variaţia apei freatice.). etc. Măsoară deplasările relative ale unor . Paul din Londra) sau dimpotrivă spre agravarea dezordinilor structurale.

Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicarea unei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm). Pirometrie: apropiată de termografie Umidimetrie AH: • • • • • B. Beauvais) Investigaţii interne A.) + cameră foto sau observator. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii • Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă a diferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte. bolţi) Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale) e) Tub de 2m.48 elemente depărtate (pereţi. Permite măsurarea eficacităţii injecţiilor în zidării. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor • 3. sensibilitate de 1U/m 2. Cat. Trebuie eliminate orice elemente perturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale a pereţilor) Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete prin cantitatea de apă absorbită într-un interval de timp Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării prin timpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1.HU: măsurarea umidităţii prin măsurarea constantei dielectrice a materialului (citire digitală). min.). Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex. 10 mm (preferabil 14 mm. arce. Umidimetrie MX.00m într-un foraj vertical de 10 cm diametru. Prezenţa umidităţii • • • . bazată pe principiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zone mai puţin dense. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului este măsurată capacitiv.: vânt. Endoscopie: endoscop (7mm diam. Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor. măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin în poziţia iniţială. Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termică detectată de camere infraroşu. introdus în orificii forate de min. Nu este valabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor.

C.Curtea de Argeş – Arh. Angelescu Masuri temporare de consolidare Casa Herengracht. Sf. Evanghelice Biertan . microclimat) Bis. Grigore Cerkez Bis.C-ţa . Niculae Domnesc. Balanos Restaurare de eliberare Sf.control acces. Diaconu. Surdeşti Bis. Man. Cerkez . Twardowschi (închidere.Niculae Domnesc . N. întreţinere Conservare Stoparea acţiunilor destructive • • Edificiul roman cu Mozaic.Cluj Napoca . Manciulescu Cetatea Prejmer .Curtea de Argeş . Snagov .Arh.Arh. s. acoperire.îngradire.Arh.49 CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (II) TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE Prevenirea deteriorării • • Sân Nicoara. Rux. Ieud Consolidare Utilizarea tehnicilor traditionale • • • • • • • • Cetatea Sucevei .Antonescu Cetatea Neamţ Abaţia Cârţa Folosirea tehnicilor moderne Sf.a.Amsterdam Restaurare Anastiloza • • Templul Atenei Nike – Parthenon . Vodiţa (conservare în stare de ruină) Reparatii de prevenire a degradarilor • • Bis. M. Bis. de Arges – Arh. N.Arh. St. întreţinere Ansamblul Bis. Bals.Arh. Mihail. V. Gr.Arh.R. Arh.

Şt. Balş pivniţele şi încăperile parterului Restaurarea de reconstituire • • • • Bis.Arh. Costescu eliminarea pridvorului de sec. restaurată de L. Beltrami ş.a. Şt. Curtea Veche . Rux. Arh. proiectata de J. Mihai Vodă . Mân. Balş faţadele. Mân.Arh.Arh. H.Arh.C-ţa . I. E. Evanghelică Sebeş .Arh. Mân. R. Sansovino. E. Manciulescu cornişa şi învelitoarea pe extrados Bis. Palatul Potlogi .Arh. Mân. Chefneux învelitoarea din şist de piatră Bolniţa Mân. C.Arh. acoperişul • • Bis. foişorul.50 eliminarea pridvorului de sec XIX • • • • Bis. Şt. Mihai-Vodă . Costescu turlele diaconiconului şi proscomidiei Bis.Erechteion Bis. Densuş .Arh.Arh. M.Arh. Grigorescu forma şi gabaritul învelitorii Loggia Piaţa San Marco.Arh. XVIII Bis. Teodoru eliberare de anexe Bis. Costescu turla Pantocratorului. Mân. E. E. parament Palatul Potlogi . Dan. C. Dan. Balş eliberarea de tencuială a paramentului Bis. Mihai Vodă . Twardowschi Fără alterare volumetrica Hanul lui Manuc .Mân. Şt. Snagov . Angelescu eliberarea colateralelor de anexe Restaurarea de reîntregire • • • Loggia Cariatidelor. Humor . Neamţ .Arh. Balş turlele proscomidiei şi diaconiconului Reîntregire stilistică • Reabilitare Cu alterare volumetrică • • Edificiul cu Mozaic . Cozia .Arh. Arh.

Piaţa Strămutări: Reconstruirea în cadrul ansamblului • • • Bis.Sf. Mân. Egipt Translatarea construcţiei Bis.51 Reconstrucţie Reconstruire în material contemporan.Gheorghe. păstrarea amplasamentului şi a trăsăturilor arhitecturale • Brugge. Mihai-Vodă . Neamţ Reconstruirea pe alt amplasament Templu Philae. Mân.

52 CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUI ARHITECTURAL CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE Documente internaţionale: convenţii. rezoluţii şi carte . recomandări.

N.O. o siturile arheologice.” Preambul.” (c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor definite în par. mari biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru cazurile de conflict armat. IV.(a) precum muzee.: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor. adoptate de câtre acestea cu majoritate simplă şi nu sunt supuse regimului ratificării.N. arta şi istorie.50 Rezoluţiile reprezintă “moţiuni adoptate de câtre o adunare deliberantă.“construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune bunurile culturale mobile definite în par. Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale . Librairie Larousse.(a) şi (b). Adunarea Generală ONU sau Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptă Convenţiile cu majoritate de voturi (2/3 în cazul Adunării Generale ONU).) sunt documente juridice ale acestor organizaţii internaţionale în care sunt reprezentate statele membre. fie o dispoziţie. • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural in eventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954 Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial teza contribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul cultural internaţional: “(.4 al Constituţiei O.U. De aceea o cartă cuprinde numărul maxim de Convenţii O..” 51 Petit Larousse Illustre. par 2 În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniului cultural: “(. (sau ale Consiliului Europei) sunt documente ale Adunării Generale (sau ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei).Convenţiile sunt supuse ratificării statelor membre. par. Recomandările O.în conformitate cu practica constituţională din fiecare stat.C.S.6): o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui conflict armat. o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct de vedere istoric sau artistic. Articolul 8. VI. ce constituie fie un simplu deziderat. obligă statele membre să ia toate măsurile legislative şi administrative astfel încât .” Cap..subiecte ale convenţiei de distrugere.3 Subiectul Convenţiei îl constituie (Art. pag.U. prin delegaţi ai puterii legislative şi executive.U. Convenţiile . Cartele sunt rezoluţii adoptate prin consens de câtre forul care le emite. jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri (Capitolul II. par. par.53 Convenţiile (O.)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea bunurilor culturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere a patrimoniului cultural al umanităţii. de vreme ce fiecare popor îşi aduce contribuţia la cultura umanităţii..N.N.-U.1 (Norme de procedură).. fie ele religioase sau laice .E.”51 Rezoluţiile sunt adoptate prin procedura şi cu majoritatea stabilită de forul care le emite. a ratificat sau nu documentele] în termen de un an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.” Preambul. definite drept “centre conţinând monumente”. Recomandările nu crează obligaţii directe ci sunt menite să ghideze activitatea legislativă şi administrativă a statelor în vederea realizării obiectivelor acestora. obiectivele convenţiei să fie puse în practică. (b). 1): (a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: o monumentele de arhitectură. art.) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit de importantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acest patrimoniu să primească o protecţie internaţională.N.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu. Paris 1975 .U sau ale Consiliului Europei. 889. o reglementare internă. (…). 50 Art.16. par. odată ratificate.

)” Art. o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz de conflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherea respectării Convenţiei Art.) termenul de bun cultural defineşte bunul fie laic fie religios care este în mod expres considerat de câtre fiecare Stat drept important din punct de vedere arheologic. etnografică sau biologică organizate cu consimţământul organismelor competente ale statului de origină a unor asemenea bunuri..6.subiecte ale convenţiei. o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea. etc.. prezentarea şi transmiterea câtre generaţiile viitoare a bunurilor naturale şi culturale definite prin art. însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situat pe teritoriul uneia dintre părţile contractante.1972. 1: “(.. literaturii. prevenirea sau stoparea furtului. 4): (a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv al cetăţenilor statului respectiv. la acte de represalii săvârşite asupra o marcarea distinctivă a bunurilor culturale .. monede sau sigilii. o abţinerea de patrimoniului cultural.1 “(.” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial. Formuleaza 2 principii : 1.54 prevederi asupra cărora pot conveni fără rezerve mai mulţi reprezentanţi.) respectând • Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi interzicere a transferului. o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniu a unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa. specialişti. al preistoriei. (b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional.. (e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul organismelor competente din ţările de achiziţie. (d) elemente ale monumentelor istorice sau artistice precum şi ale siturilor arheologice ce au fost dezmembrate din acestea. conservarea. cât şi bunurile culturale importante pentru statul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtre cetăţeni străini. (d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurarea . 4): 2. (e) antichităţi mai vechi de 100 de ani precum inscripţii. artei şi ştiinţei şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii :(. istoriei. importului şi exportului ilicit de bunuri culturale . o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilor culturale protejate.1970. (c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetare arheologică... “Fiecare Stat parte a acestei Convenţii recunoaste că datoria de a asigura identificarea. protecţia...1 al Convenţiei care se află pe teritoriul naţional îi revine (. Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând Patrimoniului Mondial aflate pe teritoriul naţional (Art. Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri ce sunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art. experţi.) (c) produse ale săpăturilor arheologice (atât legale cât şi clandestine) sau ale oricăror alte descoperiri arheologice. par.

Ansambluri: grupuri omogene de construcţii urbane sau rurale cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei: • • Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniului arhitectural. artei şi ştiinţei. Situri: opera combinată a omului şi a naturii în areale parţial construite.). artei sau ştiinţei. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă topografic. categoria de bun al patrimoniului cultural mondial (Art. opere comune om-natură care au o valoare universală din punct de vedere al istoriei.” Convenţia instituie: o Comitetul Mondial. elemente sau structuri cu caracter arheologic. par.. social şi tehnic. o peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct de vedere al istoriei. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente a oricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau a ambientului acestora... obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând un . Să implementeze un sistem de autorizare care să protejeze patrimoniul prin: (Art. ştiinţifice... par. următoarele vor fi considerate ‘patrimoniu cultural’ : suveranitatea statelor (. de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi de a favoriza simultan dezvoltarea economică.” o Lista patrimoniului mondial cultural şi natural Lista patrimoniului mondial în pericol Fondul mondial patrimoniului Convenţii ale Consiliului Europei • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural european (Convenţia de la Granada .55 conservării patrimoniului mondial (Preambul.1985) Axioma conservării integrate potrivit căreia: “este important de a transmite un sistem de referinţe culturale generaţiilor viitoare. etnografiei sau antropologiei.2. Situri: zone topografice. inscripţii.) incumbă asupra comunităţii internaţionale ca întreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural de deosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce. 1: “Monumente: clădiri şi structuri remarcabile prin trasaturi istorice. sociale şi tehnice. ştiinţific. 1 al Convenţiei. 2) Teza (Preambul. Art. artistice. arheologic.)” Defineşte subiectul Convenţiei.. Statele părţi ale Convenţiei recunosc că este de datoria comunităţii internaţionale de a coopera în protectia patrimoniului considerat drept patrimoniu mondial. arheologice.. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă a. social şi tehnic. artistic. par.. de sculptură sau pictură monumentală. b. artistic. esteticii. fără a înlocui acţiunea statului direct interesat.7): “Considerand că (. o mărturie inestimabilă a trecutului şi un bun comun pentru toţi europenii”. 1) “Pentru scopurile acestei Convenţii. Patrimoniului Monumente: opere de arhitectură. contribuie în mod efectiv la completarea eforturilor acestuia(. cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare universală de excepţie din punct de vedere al istoriei. 4. fără a aduce prejudicii dreptului de proprietate consacrat de legislaţiile naţionale.)” Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe care statele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. arheologic. ştiinţific. o Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorită arhitecturii lor. socială şi culturală a Statelor regiunii(.) “patrimoniului arhitectural ca o expresie de neînlocuit a bogăţiei şi diversităţii patrimoniului cultural al Europei.

ambientului. ţinând cont de competenţele naţionale.” d. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu.. (.. par.. Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor ştinţifice în viaţa comunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi difuziunea informaţiilor referitoare la cercetările arheologice. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarul unui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fi abilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul este în imposibilitate de a le realiza. c. Săpătura rămâne un principal instrument de cercetare dar nu singurul: o completează prospecţiunea geofizică. strategii şi orientări de . ambientale. (Convenţia de la La Valetta . 6. să facă din conservarea.) să promoveze programe de întreţinere şi restaurare. este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi / sau umani. politică a peisajului.)” topografic. etc.. aşa cum este el perceput de câtre oameni. (.” Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservarea patrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie. Peisaj înseamnă un areal al cărui character. satelitară. amenajării teritoriului şi urbanismului. Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a unui plan de protecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri. 1) Art. o o • 2000) Convenţia europeană a peisajului (Florenţa Defineşte termenii de peisaj. de planificare teritorială şi conservare. 10): să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un obiectiv major al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului.demolarea unor cladiri . părţile se angajează să promoveze asemenea structuri administrative care să înlesnească colaborarea la toate nivelurile între activităţile culturale.modificări substanţiale care ar impieta asupra caracterului sitului c. b. • • a. “exprimarea de principii. “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art. promovarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un obiectiv major al politicilor din domeniul culturii. 13 “În vederea implementării acestor politici.” “Să prevadă mijloacele financiare necesare autorităţilor publice pentru întreţinerea şi restaurarea patrimoniului.1992) o o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive premergătoare oricărui alt procedeu. regionale şi locale ale acestora şi de posibilităţile bugetare.” (Art.construirea de noi cladiri .56 ansamblu sau un sit şi care implică : .” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arheologic -revizuită.

sunt garantate. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. (4) Pentru lucrări de interes general. plantaţiilor sau construcţiilor. “exprimarea de câtre autoritatea publică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume” protecţia peisajului. gestiunea şi planificarea acestuia(…) Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural 1. “întreţinerea peisajului din perspective dezvoltării durabile. revin proprietarului. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. “previzionarea acţiunilor de punere în valoare.57 câtre autorităţile publice în vederea protecţiei.1968. 2. (5) (. (2) (. economice şi de mediu” planificarea peisajului. 41 (1) Dreptul de proprietate. dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute de procesele sociale. stabilită potrivit legii. gestiunii şi amenajării teritoriului peisager” obiective ale calităţii peisajului. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrări publice sau private . Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice 1976. şi ca pe un fundament al identităţii. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. precum şi creanţele asupra statului. restaurare şi creare de peisaj” Art. 3. cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului.. 2. “acţiuni spre conservarea şi menţinerea caracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sa patrimonială” gestiunea peisajului.1962.. b.5. 1.). Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului cultural şi natural . potrivit legii sau obiceiului. Codul Penal Proprietatea Exproprierea Interesul general Exercitarea dreptului de proprietate . om expresie a diversităţii patrimoniului lor cultural şi natural comun..) (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi.1972. stabilească şi să pună în practică politici ale peisajului care să conducă la protecţia. Părţile se angajează să: a. recunoască prin lege peisajul ca o componentă esenţială a ambientului uman.. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilor arheologice-1956. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor şi siturilor . LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ Baza constituţională şi organică Constituţia Art.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol. 2 pedeapsa nu se majorează. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi. nr. Legislaţia specială Distrugerea de monumente şi alte bunuri de valoare culturală în timp de conflict armat Distrugerea culturale de bunuri Acte ce aduc pierderi pentru patrimoniul cultural naţional 52 53 Art. opere de artă. 2801 a fost introdus prin art. de arhive. acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 360. potrivit legii. se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. manuscrise. .Distrugerea Distrugerea. istorică ori arheologică. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care.58 Distrugerea Art. 140/1996. publicat în B. de muzee. 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. cărţi de valoare. III din Decretul nr. 54 Art.. cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996. pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. (…) Dispoziţiile prevăzute în alin. pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune. 2.Of. făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond54. arhive de valoare istorică sau ştiinţifică. . 365/1976. fără necesitate militară. 92 din 3 noiembrie 1976. Fapta prevăzută în alin. se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă. În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică. 21752. Dacă bunul este proprietate privată. 1 nu se pedepseşte. mari biblioteci. . ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor. de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară. 2801. ştiinţifică. istorică. jefuirea sau însuşirea unor valori culturale Distrugerea sub orice formă. Art. . al cărei maxim se majorează cu 3 ani. Art. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun.Distrugerea.Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri53 Înstrăinarea. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. precum şi înlăturarea măsurilor luate. Art. face parte din acel patrimoniu sau fond. iar în cazul faptelor prevăzute în alin. arhivistică sau o altă asemenea valoare. Partea I. de monumente sau construcţii care au o valoare artistică.

c) sit .) Art. extindere. de amenajare a teritoriului. profanarea.. 11. prin care se asigură conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural. în condiţiile legii. (3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. arheologic.. respectiv. etnografic.(1) Monumentele istorice se clasează astfel: a) în grupa A . urbanistic.. Art.) Art.(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. partea I. conservare. 22. 7. precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. social. . subteran sau subacvatic: a) monument . publicată în Monitorul Oficial al României. fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră. istoric. 8. ştiinţific sau tehnic. 3. etnografic. (2) Desfiinţarea. împreună cu terenul aferent delimitat topografic.. care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. artistic. în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice..grup coerent din punct de vedere cultural. restaurare. . . ştiinţific. b) ansamblu . istoric. de for public.teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. (2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. b) în grupa B . istoric.(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie.) Art. nr. cu condiţia ca modificările să fie reversibile.monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. arheologic.59 Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200155) Art. ştiinţific sau tehnic.(1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi. elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea. (…) L.(1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fişei fiecărui monument. . toate intervenţiile umane. construire. precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului. (2) În sensul prezentei legi. arheologic. religios. (. reparare. social.construcţie sau parte de construcţie. . 422 din 18 iulie 2001. precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii. urbanistic. componentele artistice. istoric. precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor 55 Art. împreună cu instalaţiile. precum şi lucrări artistice comemorative. urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural. la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. religios. distrugerea parţială sau totală. tehnic sau al peisajului cultural. (.Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice. (. (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric.(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie. conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege. . consolidare. artistic. social. arhitectural. 10. . amenajări peisagistice. (2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art.407 din 24 iulie 2001 .. funerare. religios. 7. 17. Art.monumentele istorice de valoare naţională şi universală. etnografic. nr. bunuri imobile situate suprateran. artistic. intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare.

. (3) Autorizaţia de construire. .(1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt prevăzute în anexa nr. urbanismului şi amenajării teritoriului Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice. care vor cuprinde măsurile necesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu cultural Art. care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori. 33-1994) Art. III. utilităţi anexe. prin hotărâre judecătorească. zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural.) Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000. în condiţiile legii Legislaţia specifică construcţiilor. în tot sau în parte. aprobată cu modificări prin Legea nr.6 .Legea evidenţiază zonele naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile de patrimoniu cultural naţional. de panouri publicitare. construcţii de protecţie. sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice.Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea. 24. prevăzute în anexa nr. . III la prezenta lege. inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. 564 din 2001) Art. vor delimita. indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului. (3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamentele aferente. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. protejarea şi punerea în valoare a monumentelor. (. b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice.60 istorice. cu sprijinul autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniu. inclusiv reparaţiile curente. Art. f) amenajări de căi de acces. respectiv a municipiului Bucureşti. lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă. în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. e) strămutarea monumentelor istorice. indicatoare.. de întreţinere sau de reparaţii curente. precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) Autorităţile administraţiei publice locale. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. se poate face numai pentru cauză de utilitate publică. firme. rezervaţiilor naturale şi monumentelor naturii (…) Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a III-a . aprobată cu modificări prin Legea nr. altele decât cele de schimbare a destinaţiei. inclusiv schimbările temporare. .Exproprierea de imobile. 378 din 2001) Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 472000.zone protejate (Legea nr. 5. pietonale şi carosabile. autorizaţia de desfiinţare. se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor. respectiv ale direcţiilor pentru cultură. piese de mobilier fix. cu personal atestat şi agreat. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene.(1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice. 1 . (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize.. c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri. în baza unor studii de specialitate. precum şi a parcurilor naţionale. 2. 5-2000) Art. ansamblurilor şi siturilor istorice. elaborate şi aprobate potrivit legii.

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. a parcurilor industriale. centrale ale Art. 46.(1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit. extindere. 350-2001) Art.(1) Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională.61 naţional din zonă. Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. Fiecare localitate trebuie să întocmească Planul urbanistic general.(…) (2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: (…) f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora. potrivit legii. cuprinse în listele aprobate potrivit legii. prevăzut în documentaţiile de urbanism. (…) Art.Autorizaţia de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire. acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. în rezervaţiile de arhitectură şi de urbanism. reconstruire. a complexelor de odihnă şi agrement. conservare. reparare. protejare. 3. consolidare. Art. . să îl actualizeze la 510 ani şi să îl aprobe. un anumit regim de protecţie. solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. a parcelărilor. cu excepţia celor prevăzute la art. . precum şi în cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor. al parcurilor şi grădinilor monument istoric. 47. precum şi a instalaţiilor aferente acestora. 47. b) lucrări de construire. reconstruire. precum şi orice alte lucrări.(…) (3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul: a) zonelor localităţilor. extindere. stabilite potrivit legii. indiferent de valoarea lor. se va proceda după cum urmează: a) în ansamblurile de arhitectură. 46. schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel. modificare. care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice. Transporturilor şi Locuinţei. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor (Legea nr. în planurile urbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate. potrivit . consolidare.(…) (2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt. . . la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază. 7. 8 lit. cu privire la: (…) f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice. 453-2001) Art. . . f). b) zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor. în cazul siturilor arheologice. inclusiv la cele din zonele lor de protecţie. (…) Art. restaurare.

(1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1. b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice. terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică. 12.Prin excepţie de la prevederile art. b). (1). ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. în următoarele situaţii: (…) f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură. a lucrărilor prevăzute la art.000 lei la 50. 10 alin. după caz. ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat. 21. (…) (2) Infracţiunile prevăzute la alin. pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor. atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora. cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii. modificat prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. Transporturilor şi Locuinţei. fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare.62 competenţelor specifice.000. Legislaţia conexă Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999. (…) Art.(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: a) executarea. 2081/2001) .000 lei.000. 3 lit. cu avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. (…) Art. potrivit prevederilor legale. . .

LEMAIRE. Bucureşti 1990. Gheorghe. Cultul modern al monumentelor. ISBN 0-71363318-2 8. ISBN 2-02-030023-0 7. 1986 13. IMPRESS. note de curs 18. MACHATSCHEK. pp. CURINSCHI-VORONA. David. Jean – Pierre. L’Invention du patrimoine Urbain. ISBN 973-45-0077-5 20. Museums and Monuments XX. ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann) 5. Romantismul în arhitectură. Bucuresti : Ed. Bucuresti : Ed. Restaurarea monumentelor istorice. ISBN 973-33-0330-5 12. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage. CURINSCHI-VORONA. 158-190. Ioan. Paris. Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation. Paris. : CNS/ICOMOS. Le Patrimoine. Sherban. IONESCU. Warszawa 1980 . broşură. Monica. Francoise. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS. NISTOR. LCCHTB. BCMI Nr. Bucureşti : Ed. CUNNINGTON. ERDER.63 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: 1. KUL. Gheorghe.. Tehnica 1968 10. Pamela. 1993. ROMAN. Ecole de Chaillot. Comisiunea Monumentelor Istorice. Benjamin. 1996. Bucuresti 1991 14. LCCHTB 1994 15. 1967 9. CHASTEL. Restaurare. UNESCO. Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. Francoise. Alois. Liana Levi. OPRIS. Protecţia patrimoniului cultural în România. CURINSCHI-VORONA. Bath. Routledge London 1989 21. PEARCE. Paris : Seuil 1996. Andras.179-183 23. pp266-277 6. Urbanism. Ed. Bucureşti. Raymond. Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural. La Documentation Francaise. Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour les structures historiques. 1994. Cevat. RIEGL. ISBN 973-33-0080-2 17. BABELON. 1991. Culegere de acte normative. Arhitectura. Enciclopedică 1994. Centrele istorice ale oraşelor. Tehnica. xxx. Studies in honour of Sir Bernard Feilden. esenţa şi geneza sa. Concerning Buildings. CHOAY. The International Charter of Historic Towns. KUL. Editura Meridiane. Alexandru Cişmigiu – Monografie. Universitară Ion Mincu. Cesare. CANTACUZINO. 1993. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU. Paris 1992 3. ISBN 2-86746-119-7 4. Avantages et limites. L’allegorie du patrimoine. Revista Cientifica ICOMOS. 1999 22. BRANDI. Using and re-using buildings. pp. ISBN 973-0-02760-9 2. : CNS/ICOMOS.Curs.Curs. MOUTON. Sergiu. Tehnica 1996 11. Quel Patrimoine aujourd’hui ?. Bucureşti. Teoria restaurării. Londra: A&C Black.The Architectural Press. Gheorghe. Bucureşti 2002. Grigore. Andre La notion de patrimoine. Meridiane 1995. Bucureşti. Care for Old Houses.3-4/1990. Bucuresti : Ed. Conservation Today. Alois. Revista Cientifica ICOMOS. Conservation of Architectural Heritage : Theory and History.Stephen Marks ed. Ed. Ed. xxx. 2002 19.1994 16. CHOAY.