Universitatea de Nord Baia Mare Facultatea de Ştiinţe

-

Îndrumător: Mare Oana

Autoare: Babici Lăcrimioara Molnar Adriana Morar Camelia

2011 2 .

singurele tipuri de ecosisteme în care nu se găsesc fiind lacurile sărate şi în zona celor doi poli ai Pământului. începand să cucerească şi uscatul în perioada devoniană ca urmare a extinderii ariilor continentale. dulcicole. 3 . cât şi în cele terestre. O caracteristică a amfibienilor este aceea că ei nu beau apa. Amfibienii nu-şi pot controla temperatura corpului şi sunt animale cu sânge rece. Caracterele de grup Amfibienii sunt vertebrate poichiloterme.Încrengătura Vertebrata Subîncrengătura Gnathostomata Supraclasa Tetrapoda Clasa Amphibia Amfibienii sunt primele vertebrate care s-au adaptat la viaţa de uscat. bogat în glande puternic vascularizat care permite schimburi gazoase rapide şi intense cu apa şi aerul. apărând primii amfibieni stegocefali (Ichtyostega cel mai primitiv gen). cu tegumentul nud. căţărat (Hyla arborea) sau înotat (genurile Rana şi Bombina). cu câte 18 degete şi prezintă diferite adaptări: săpat (genul Bufo). La început stegocefalii aveau talie mică şi se asemanau cu peştii crosopterigieni. Aceasta reprezintă o formă de adaptare care protejează animalul de condiţii nefavorabile. ocupând un loc intermediar între peşti şi celelalte grupe de vertebrate. la sfârş itul Carboniferului. Sunt animale extrem de adaptabile şi rezistente. atât la larve cât şi la adulţi. aparţinând supraclasei Tetrapoda. Amfibienii au câte două perechi de membre. Multe specii hibernează sau estivează. Începând cu era Neozoică amfibienii îmbracă forme din ce în ce mai asemănătoare cu formele de astăzi. Amfibienii stegocefali au importanţă filogenetică pentru că din ei au luat naştere. reptile primitive aparţinând ordinului cotilosaurieni care au stat la originea altor ordine de reptile. ci o absorb prin piele. cum ar fi schimbările bruşte de temperatură sau lipsa hranei. Au apărut înca din era Paleozoică. Pot fi întâlniţi atât în ecosistemele acvatice.

coada este scurtă şi membrele lipsesc. pe când anurele au doar vertebra coccigiană. Produsele epidermice sunt glandele mucoase şi seroase . După forma generală se disting trei tipuri: a) Trituriform : la care corpul şi coada sunt alungite. Craniul neural are un număr redus de oase. ce poate ucide oamenii. c) Serpentiform (gimnofion) : trunchiul este alungit ca la şerpi. aproape toţi amfibienii pot secreta venin (bufotoxină). iar pe uscat au o mişcare ondulatorie. 4 . iar cel visceral este îndepărtat şi dispus pe laturile craniului neural. sacrală şi caudală. este format din centură şi membrul propriu-zis.care contribuie la menţinerea umidităţii pielii. Morfologia externă Corpul este alcătuit din cap. Scheletul membrelor. •Scheletul Notocordul este bine dezvoltat. Derma conţine cromatofori. salamandra). mişcarea fiind serpentiformă. lipseşte coada. membrele posterioare sunt alungite şi au membrana interdigitală. dorsală. triton.Pentru a se apăra de duşmani. de obicei. deplasându-se prin sărituri (ex. trunchi şi coada. b) Raniform : trunchiul este scurt. broaşte). nu-i afectează pe oameni. rareori cornificate. care. dar există şi specii de broaşte veninoase a căror toxină este puternică. permiţându-i o intensă respiraţie tegumentară (cutanee). alcătuit din patru regiuni: cervicală. Morfologia internă •Tegumentul Epiderma este alcătuită din puţine straturi de celule vii. Formele actuale au dimensiuni până la 1m. de tip pentadactil. prin târâre (ex. Amfibienii actuali au patru degete la membrul anterior şi cinci la cel posterior. Urodelele au numerose vertebre codale. care determină fenomenul de homocromie.

una nictitantă şi glanda lui Harder în unghiul intern al ochiului. două pleoape mobile. Urechea anurelor. Linia lateral este dezvoltatp la larve. înaintea sa fiind lobii olfactivi. în plus faţă de peşti.•Musculatura Materia musculară. telencefalul este separat în două emisfere. Dinţii anurelor sunt prinşi pe maxilar. iar dintre adulţii amfibienilor actuali la unele anure şi urodele. are urechea mijlocie şi columela. la amfibienii fosili. cu capătul laţit şi lipicios. Tuberculii bigemeni sunt bine dezvoltaţi. Ochii prezintă un muschi retractor. La urodele şi gimnofioni. lipsite de urechea mijlocie. canalul endolimfatic prezintă prelungiri în lungul măduvei spinării şi a cavităţii pleuro-peritoneale. Stomacul este bine delimitat. •Organe de simţ Corpusculii tactili sunt răspândiţi pe tot tegumentul. iar la urodele şi pe mandibulă. Organul simţului chimic este reprezentat de mucoasa olfactivă şi organul lui Jacobson. tegumentul se întinde peste osul prootic. unde functionează ca antagonişti aductorii cu abductorii şi respectiv extensorii cu flexorii. •Aparatul digestiv Amfibienii adulţi au regim alimentar carnivor. Din urechea internă . evidentă la larve. vomer şi palatine. 5 . Limba la urodele are formă de pernuţă. se pastrează la muschii dorso.ventrali şi abdominali la adult. liberă posterior. •Sistemul nervos Este mai dezvoltat decât la peşti. care este dilatat ţi se deschide în cloacă. În gură sunt numai glande mucoase. Muschii anurelor sunt mai bine dezvoltaţi la nivelul membrelor posterioare. Intestinul anterior se continuă cu intestinul posterior. Există zece perechi de nervi cranieni. iar la anure este fixată la extremitatea anterioară. iar creieraşul este redus la o cută transversală. Paliul este format în partea mediană din arhepaliu şi în partea distală din paleopaliu.

•Aparatul reproducător Sexele sunt separate. Vezica urinară. prin unele cute tegumentare vascularizate (Cryptobranchus) sau prin cavitatea buco-faringiană (Plethodontidae). pielea elimină produsele de excreţie. •Aparatul circulator Inima este tricamerală. se deschide in cloacă. În afară de respiraţia pulmonară adulţii au o respiraţie cutanee. iar în mediul terestu diureza se face prin rinichi. Cei doi plămâni se deschid în laringe. care se face prin tegumentul subţiat (Hydromantes). având o suparafaţă respiratorie redusa. care proeminează pe tegument. Atriul drept primeşte sânge cu dioxid de carbon de la ţesuturi. Amfibienii adulţi respiră prin plămâni. exceptie la genul Bufo care este hermafrodit. care la anure are corzi vocale. •Aparatul respirator Respiraţia este branhială la speciile acvatice (Proteus) şi la stadiile larvare. Spermatozoizii sunt eliminaţi de testicule prin nişte canalicule care străbat 6 . La unii masculi există un sac (Hyla) sau doi saci (Rana) de rezonanţă. Uneori canalele de evacuare a urinei se deschid direct în cloacă după tipul metanefros. având două atrii şi un ventricul. În mediul acvatic. bifida.Larvele de anure cu un regim alimentar vegetal. deci circulaţia este incompletă. Sângele din cele două atrii ajunge în ventriculul unic unde se amestecă parţial. paralel cu excreţia apei prin tegument. Aceştia sunt saci simpli cu pereţii uşor cutaţi în alveole. •Aparatul excretor Rinichiul amfibienilor este un opistonefros. iar atriul stâng primeşte sânge cu oxigen de la plămâni. Dezvoltarea plămânului ca aparat respirator implică două circulaţii: marea circulaţie (inimă-corp) şi mica circulaţie (inimă-plămân). au tubul digestiv alungit şi intestinal dispus în cercuri concentrice. Forma rinichiului este alungită la urodele şi scurtă la anure. sunt slab dezvoltaţi.

broştele tinere pot părăsi apa. Cea mai complexă metamorfoza se întalneşte la anure (durează câteva luni). 1. musculatura corpului şi intestinul se reduc. la început. Ovulele trec din ovare în cavitatea generală. se disting perioada embrionară. Spematoforul depus pe substrat de mascul. care duc o viaţă subterană. Fecundaţia poate fi: externă (anure) şi internă (urodele şi apode) La anure sexele se acuplează. se face cu ajutorul cozii şi ulterior cu ajutorul membrelor posterioare. iar după resorbţia cozii rămân singurele organe de mişcare. masculul elimină lichidul spermatic. caracterizată prin metamorfoza. Clasificare: Clasa Amphybia se divide în trei ordine: Apoda. sunt captate de conductele genital şi ajung în cloacă. Urodela (Caudata) şi Anura(Ecaudata). scheletul visceral. ureterele şi ajung în cloacă. deoarece în stare adultă îşi menţin întotdeauna coada. Peste ovulele eliminate de femela. În decursul metamorfozei organele larvale: coada. iar derma produce solzi mici. care ies primele la suprafaţa tegumentului. este cules de femelă cu ajutorul mamelonului său cloacal. cu aspect serpentiform. Metamorfoza urodelelor este mai puţin complicată decât a anurelor. Dezvoltarea embrionară ţine câteva zile. Mişcarea. la început e acoperită cu cili şi are coada scurtă. Larva (mormolocul) eclozată. 7 . •Dezvoltarea În cursul dezvoltării amfibienilor. urmată de perioada postembrionară. Epiderma tegumentului este bogată în glande. având drept criteriu de clasificare absenţa sau prezenţa membrelor şi a cozii.rinichii.Ordinul Apoda(Gymnophyona) Cuprinde specii lipsite de picioare. după dezvoltarea membrelor şi plămânilor. care ulterior se dezvoltă şi se inconjoară de o cută tegumentară. Masculul urodelelor formează un spermatofon pe care îl elimină cu mamelonul cloacal.

Lungimea ajunge la 18cm. 3. Labele membrelor sunt palmate. Broştele râioase şi speciile înrudite ocupă biotopuri răspândite în sudul Statelor Unite. Arealul de răspândire îl formează Emisfera Nordică. după eclozare larvele îşi continuă metamorfoza într-o apă dulce. se colorează în verde ca frunzele copacului în care urcă. iar la baza cozii prezintă o dungă albastră. Batracienii apozi au arealul de raspândire cu climâ caldă şi umedă: în America de Sud. Asia şi nordul Africii. Salamandra salamandra (Salamandra-de-foc-europeană) are un tegument negru lucios cu pete galbene portocalii. raspândită în Guyana şi Venezuela. Asia de Sud-Est şi în Africa. în zona centrală. Dimorfismul sexual este evident în perioada de reproducere când masculul are o creastă dinţată de-a lungul spatelui. Hyla arborea (brotăcelul) este o specie arboricolă cu talia de 3-5cm. iar în vârful degetelor prezintă discuri adezive.Ordinul Anura(Ecaudata) Speciile din acest ordin sunt cunoscute sub numele de broaşte fără coadă. Nu depaşeşte 15cm lungime. 2. în apă înotand cu coada conicp sau turtitp lateral. ajunge până la 28cm şi este cea mai răspândită specie din Europa. cu corpul cilindric. Europa. comprimat dorso-ventral. etc. centrul şi sudul Asiei. traieşte în apropierea peşterilor. Au un corp scurt. Este răspândită în Europa. Geotrypetes teraphini (brosca de peşteră) originara din regiunile Africii occidentale. degetele au pe faţă ori ventral câte 2 rânduri de tuberculi otrăvitori. cele două perechi de membre servesc pentru locomoţia terestră dar şi pentru înot. Triturus cristatus (tritonul cu creastă) are un abdomen galben cu negru. Typhlonectes compressicaudata (broasca oarbă) traieşte pe fundul apelor puţin adânci printre plantele acvatice. Acestea servesc doar pentru deplasarea pe uscat. şi cu două prechi de membre slab dezvoltate şi egale. Bufo bufo (broasca râioasă brună) pe partea dorsală a corpului prezintă glande otrăvitoare. De obicei.Fecundaţia este internă. femela este mai mare decât masculul şi naşte larve vii. este terestră şi duce viaţa nocturnă.Ordinul Urodela(Caudata) Cuprinde amfibieni cu coadă. 8 .

Bombina variegata (broasca buhai de baltă) are un tegument “bubos” datorită glandelor ce secretă substanţe iritante.Bufo viridis (broasca râioasă verde) se întâlneşte în Europa de Nord. Rana esculenta (broasca mică de lac) are partea dorsală colorată în verde intens. 9 . iar regiunea sacrală şi membrele posterioare sunt marmorate cu negru brun. este o specie nocturană. Ajunge la 12cm lungime şi este comună în toată Europa. iar degetele un singur rând de tubercule. este raspândită în zona de deal din Europa şi Asia. Abdomenul este colorat în galben. Asia apuseană şi în nordul Africii. Tegumentul are glande otrăvitoare. burta este albicioasă.

www. Elena Marcon.103. Bucuresti.wikipedia.Grossu.info 8.69. 2005.Gheorghita Sandu.ro/ 1010 . Bucuresti. 1998. pag:63.referate. Munteanu. pag:142-148.St. “ Animale salbatice ”. Ed.Vox. 2. pag: 7-20. Ed. 1976. www. pag. 13-23 6. “ Atlas zoologic ”. ” Biologie clasa a X-a ”. Bucuresti. 3.Gyurka. Bucuresti.Gheorghe Gamaneci. ” Zoologia vertebratelor ” .Feider. 5. 2008.ro 9.LVS Crepuscul.Al.Manuel Mongini. 1983. “ Botanica si zoologie acvatica “. 4. Corint.V.go.org 7. www.Corint. Stelica Ene.biodiversitatemm. Ed.Victor Pop. pag:163-191. Ploiesti. Z.Editura didactica si pedagogica. http://animalia.Bibliografie: 1. Ed. Esther Verhoef-Verhallen. Gabriela.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful