STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL ESEULUI Publicat în 1928, volumul Hanu Ancuţei reprezintă pentru creaţia lui Mihail Sadoveanu „capodopera

de la răscruce”( N. Manolescu, Sadoveanu sau utopia cărţii,); face trecerea spre etapa marilor cărţi sadoveniene, dar este şi o sinteză a elementelor întâlnite în povestirile anterioare: „lumea ţărănească, natura, idilicul, legenda, oralitatea"'. IPOTEZA Povestirea Fântâna dintre plopi face parte din volumul Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu. Realizat prin tehnica povestirii în ramă, volumul „e un fel de Decameron în care câţiva obişnuiţi ai unui han spun anecdote”( G. Călinescu). Dar ciclul nu este doar o suită de nouă povestiri narate de nouă povestitori, ci un ansamblu armonios pe tema povestirii înseşi, în care unificator este ritualul zicerii: „Hanu Ancuţei e cartea povestirilor, a istorisirilor de demult, a iniţierii în arta desăvârşită a naraţiunii! Căci ciclul acesta are valoarea unei arte poetice pentru înţelegerea structurii povestirii, pentru decantarea treptelor şi etapelor compoziţionale ale genului”( Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice,) ARGUMENTE Hanu Ancuţei are forma povestirii în ramă deoarece nouă naraţiuni de sine stătătoare sunt încadrate într-o altă naraţiune, prin procedeul inserţiei, care utilizează formule specifice. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Tehnica povestirii în ramă presupune duplicarea instanţei narative. INSTANŢELE COMUNICĂRII NARATIVE: AUTOR, NARATOR(I), PERSONAJ(E), ASCULTĂTOR(I) Există un povestitor al naraţiunii-cadru care asistă ca martor la seara de la han, devenind ascultător al fiecărei naraţiuni rostite de ceilalţi naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalţi, ceea ce dovedeşte preţuirea lor, faptul că este recunoscut ca unul dintre ei. Prezenţa sa este redată prin utilizarea persoanei I în naraţiune şi conferă iluzia autenticităţii. Această voce narativă este cea delegată de autor spre a-1 reprezenta, fapt care îl face pe criticul N. Manolescu să afirme: „Vocea anonimă care înfăţişează obiceiurile de la Han, la începutul cărţii, este a autorului". Ceilalţi naratori, personaje în naraţiunea-cadru şi, pe rând, ascultători, au în povestirile relatate de ei roluri diverse: narator-martor, personaj-narator, de unde varietatea diegezei şi caracterul polifonic. Ei aparţin unor categorii sociale diferite: comisul Ioniţă (Iapa lui Vodă), călugărul Gherman (Haralambie), moş Leonte Zodierul (Balaurul), căpitanul de mazili Neculai Isac (Fântâna dintre plopi), Ienache Coropcarul (Cealaltă Ancuţă), ciobanul (Judeţ al sărmanilor); negustorul Dămian Cristişor (Negustor lipscan), orbul/ rapsod şi calic orb (Orb sărac), mătuşa Salomia şi Zaharia fântânarul (Istorisirea Zahariei făntănarul). ACTUL NARĂRII Povestirile se situează într-un plan al trecutului, principala lor caracteristică fiind evocarea unei lumi apuse, a „celeilalte Ancuţe". Cei nouă povestitori transfigurează prin cuvânt măiestrit experienţe personale, mărturii ale unui vechi mod de viaţă, iar al zecelea, anonim, ridică aceste experienţe la rang de cultură şi le dă valoarea perenităţii.

când se porneau poveştile la Hanu Ancuţei. Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolică a graniţelor între lumea realului şi lumea povestirii. este dezlegat de indici ai timpului istoric.Naraţiunea-cadru este răsfirată de-a lungul întregului text şi include cele nouă povestiri. Finalul naraţiunii-cadru şi al volumului sugerează ideea de crepuscul al unei civilizaţii. al comuniunii. al ploilor năprasnice şi al „balaurului negru în nouri".. şi nişte porţi ferecate cum n-am mai văzut în zilele mele. Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: timpul povestirii/ al naratorului anonim (autorul). „într-o toamnă aurie".era cetate. se observă impresia de atemporalitate: „într-o depărtată vreme. războiul ruso-turc: „împăratul-alb şi-a ridicat muscalii lui împotriva limbilor păgâne". loc de întâlnire a diferitelor destine şi poveşti ale unor oameni din diverse straturi sociale: „Trebuie să ştiţi dumneavoastră că hanul acela al Ancuţei nu era han. hanul este un loc de popas şi de petrecere. [. iar starea de beatitudine favorizează plăcerea narării. cadrul întâlnirii povestitorilor. timpul povestit/ al toamnei aurii când se spun toate povestirile şi timpul evocat.căci se înfiora prelung". demult". ocotitor ca o cetate şi cunoscut călătorilor din vremurile vechi. pe care o salvează însă forţa creatoare a povestirii. Avea nişte ziduri groase de ici până colo. Lăutarii cântau fără oprire. în povestirea-cadru. care mijloceşte ritualul povestirii.. la Hanu Ancuţei. ale celeilalte Ancuţe. Aşezat la răscruce de drumuri (destine). imagine a paradisului pierdut: „Taberele de cară nu se mai istoveau. vite şi căruţe şi habar n-aveai dinspre partea hoţilor". promisiune neonorată până în final. Dar misterul timpului mitic şi fantastic. care evocă nostalgic toamna aurie „într-o depărtată vreme" a tinereţii sale. la focuri. El este cadrul unora dintre întâmplările relatate şi are chiar rolul unui personaj ce rezonează la trăirile povestitorilor: „îl simţise şi hanul . Ospăţul este un ceremonial al împărtăşaniei. Incipitul ei fixează coordonatele spaţio-temporale. Spaţiul povestirii are valoare mitică. Este utilizată tehnica homerică a ascunderii unor date spaţio-temporale relativ precise îndărătul unor imagini ce par să ţină de fabulos.] Ş-atătea oale au fărâmat băutorii. Belşugul roadelor face posibilă întâlnirea călătorilor într-un spaţiu unic. pentru că reconstituie prin forţa cuvântului o lume şi sta sub semnul vârstei de aur. oameni încercaţi şi meşteri frigeau hartane de berbeci şi de viţei [. Valoarea simbolică a hanului este aceea a unui centru al lumii.. ceea ce sugerează faptul că povestea poveştilor este aceea niciodată rostită şi că se acordă tăcerii valoarea absolută a misterului inaccesibil. Interesul ascultătorilor este susţinut între povestiri de promisiunea comisului Ioniţă de a spune „o poveste cum n-am mai auzit". iar hanul este un topos al povestirii.]". al celeilalte Ancuţe. de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la târg la Roman. Şi. în cuprinsul lui se puteau oploşi oameni.. . . Timpul povestirii este magic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful