3.2 Minoritatea Roma – O viaţă de integrare 3.2.

1 Integrarea nu este un drum cu sens unic ci un proces cu dublu sens şi necesită eforturi atât din partea minorităţilor cât şi a populaţiei majoritare. Din teama de a renunţa la principiile lor, la tradiţiile şi identitatea lor în timpul integrării, mulţi cetăţeni Roma dovedesc mari rezerve când vine vorba de măsurile de integrare. Acest fapt începe cu teama lor, bazată pe traume istorice referitoare la orice formă de înregistrare. 3.2.2 Pe de altă parte, 40% din cetăţenii Roma nu trăiesc în sărăcie, ci în prosperitate, chiar dacă e doar modestă. Poate că nu sunt cetăţenii Roma cei mai vizibili, dar ei sunt dovada că aceştia sunt în esenţă capabili să se integreze în societatea în care trăiesc fără a renunţa la identitatea lor. 3.2.3 O cale promiţătoare o reprezintă nenumăratele publicaţii şi iniţiative ale organizaţiilor Roma care au adus în ochii opiniei publice imaginea lor şi a problemelor lor şi au crescut conştientizarea de ambele părţi. 3.2.4 Participarea egală a minorităţilor în societate presupune măsuri eficiente, durabile şi bine concepute. În timp ce acestea ar trebui concepute cu un scop, ele nu ar trebui să excludă celelalte grupuri sociale. Este necesară voinţa politicienilor, a oamenilor de afaceri şi a societăţii ca întreg simultan cu aplicarea principiului non-discriminării, a promovării oportunităţilor egale şi a gestionării diversităţii. Cunoscând faptul că acest proces de integrare va dura generaţii, trebuie făcute toate eforturile pentru a demonta rezervele şi prejudecăţile cetăţenilor Roma şi ale celorlalţi, dar nu doar făcând paşii necesari practici ci şi ajutând conducătorii şi mediatorii de ambele părţi pentru a conlucra în crearea de strategii comune pentru viitor. Modelele de rol pentru comunităţile Roma joacă un rol important aici. Comitetul este pregătit să ajute procesul şi îşi va stabili contribuţia într-un stadiu ulterior.

Analiza procesului şi rezultatelor obţinute în urma implementării Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei romilor 20012010
În cadrul demersului de cercetare calitativă, respectiv studiul documentelor sociale, am recurs la analiza procesului de construcţie a politicilor publice pentru romi în România în perioada 20002011. În anul 1998 Comisia Europeană acorda României finanţare pentru un program Phare prin care se dorea elaborarea unei aşa numite cărţi albe care să creioneze o viitoare strategie guvernamentală de îmbunătăţire a situaţiei romilor. La acel moment Grupul de Lucru al Asociaţiilor Romilor (GLAR), constituit în 1999 şi rămas activ până în anul 2000, format din cele mai importante şi active organizaţii neguvernamentale ale romilor, s-a reunit cu regularitate şi a participat activ la procesul de negociere cu reprezentanţii guvernului de la acel moment, ca reprezentant al vocii comunităţilor de romi. Unul dintre rezultatele activităţii GLAR, poate cel mai important, a fost Recomandarea de Politică Generală (2000) pentru viitoarea implementare a programului guvernamental de îmbunătăţire a situaţiei romilor, document care a pus în lumină o problemă cheie pentru mişcarea romilor şi anume combaterea discriminării. Textul recomandării menţionează: “ În elaborarea strategiei naţionale pe termen mediu să se ţină cont de priorităţile exprimate de asociaţiile romilor, privind axarea strategiei pe eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială ". Aceasta este probabil prima şi cea mai clară referinţă a mişcării rome faţă de tema antidiscriminării, temă care va rămâne o constantă a abordării ulterioare a reprezentanţilor comunităţilor de romi. În anul 2001 noul guvern, în consultare cu unii reprezentanţi ai organizaţiilor romilor, adoptă Strategia Guvernului României privind Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor (HG nr. 430/2001). Strategia Guvernului României pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor adoptată în aprilie 2001 este

Guvernul a decis în anul 2006 modificarea şi completarea Strategiei iniţiale din 2001. Ziua Internaţională a Romilor) fiind Memorandumul "Imperativul Modernizării" adresat instituţiilor statului şi asociaţiilor rome cu prilejul "Zilei internaţionale a Romilor"6. Cu toate acestea. în spatele căreia se află credinţă că modelul etno-cultural şi etno-politic adoptat în anii 90. Dimpotrivă. În anul 2010. care a simţit impactul scăzut al demersurilor făcute către puterea executivă şi a incercat orientarea către puterea legislativă. articulând o perspectivă autoreferenţială. Principiul consensualităţii. nu a reuşit dezvoltarea unei culturi . Din acest punct de vedere. preşedinţie. face referire la problema antidiscriminării. dar la o analiză atentă se poate observa că tema antidiscriminării apare doar la nivelul a şapte măsuri. de această dată sub umbrela Sub-Comisiei Parlamentare pentru Romi structură consultativă creată la inţiativa deputatului rom Nicolae Păun aduce o nouă direcţie de abordare a mişcării rome. aceea de a promova antidiscriminarea ca principal principiual politicilor destinate romilor. Instituţionalizarea etno-culturală şi dezvoltarea unei cetăţenii active şi democratice pentru romi nu a atras prea mult atenţia sistemului de putere din România. 248). asa cum au fost ele definite în documentele programatice elaborate anii 2001. Comisia Europeană elaborând o Comunicare către Parlamentul European. cât şi Strategia din anul 2006 nu pot respecta principiile elaborării politicii publice (Moisă. apreciază că strategia este rezultatul unui efort comun al Guvernului şi al romilor şi că implementarea ar trebui să se realizeze în consultare cu reprezentanţii organizaţiilor de romi. Planul General de Măsuri al strategiei conţine un număr de 124 măsuri. de promovare a comunicării culturale cu celelalte grupuri dar şi de prezervare a identităţii culturale a romilor. De la adoptarea Strategiei în 2001. cel mai recent document (8 aprilie 2008. oarecum ca un nou Deceniu al Incluziunii Romilor (2009-2019) în care romii să preia iniţiativa. Strategia Guvernului României pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor). 870/2006). 522/2006.Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020 . o iniţiativă importantă a Uniunii Europene a dus la dezvoltarea Strategiilor pentru persoanele de etnie romă din diferitele ţări europene. integrarea acestora în comunităţile locale şi la asumarea responsabilităţii de către societatea civilă romă din România ca reacţie la criza ghetto-urilor de romi din România şi celelate ţări europene. putem spune că majoritatea principiilor. de aici şi concluzia că strategia adoptată în anul 2001 nu răspunde solicitării principale a mişcării rome. o schimbare de discurs care pledează pentru modernizarea comunităţilor de romi. intitulat Recomandări pentru un Plan de Acţiune7. 2006 şi 2011. document care a fost larg distribuit structurilor guvernamentale. Principiul diferenţierii identitare. În anul 2011. Este important să observăm o schimbare în abordarea mişcării rome din România. Tabelul de mai jos prezintă domeniile Strategiei. precum şi realizarea unui nou Plan de Acţiune pentru perioada 2006-2008 (HG 522/2006. obiectivele şi acţiunile propuse au de-a face cu tema combaterii sărăciei. 2008. Din cele şapte principii enunţate de strategie doar unul – 6. Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor . un alt document programatic.primul document guvernamentală care abordează problemele cu care se confruntă populaţia romă din România. Putem menţiona faptul că primul dintre principii – 1. noul act normativ fiind adoptat mai târziu în anul 2006. Consiliu. în care se vorbeşte de excluderea socială a romilor şi destul de puţin de antidiscriminare. celelalte abordând teme generale. parlament etc. atât Strategia iniţială din anul 2001. Documentul. toate eforturile făcute de reprezentanţii romilor pentru promovarea principiului anti-discriminării au primit mai degrabă un răspuns negativ din partea structurilor guvernamentale. Considerăm relevant a menţiona faptul că noua Strategie adoptată în aprilie 2006 precede unele noi direcţii de dezvoltare în elaborarea şi implementarea politicilor publice în România (HG nr. se referă de această dată la migraţia internaţională a romilor. influenţat de factorii interni şi externi. Un Plan Naţional pentru Romi este propus. reflectată dealtfel în cele zece domenii de intervenţie. romii au continuat promovarea anti-discriminării. tema rămânând deocamdată lipsită de importanţă politică. Memorandumul propune o viziune în care ar trebui să existe un proces accelerat de includere a ghetto-urilor de romi în comunităţile locale. Strategia Guvernului României pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor).

aceste şcoli nu întrunesc standardele cerute. cetăţenii non-Roma îşi vor muta copii din şcolile unde procentajul de copii Roma într-o clasă devine prea mare. combaterea sărăciei. Pe lângă campaniile de informare. ceea ce conduce la crearea de şcoli sau clase segregate de copii Roma. este practica foarte sensibilă din Slovacia de a plăti alocaţia pentru copii conform prezenţei acestora la şcoală. care vor avea nevoie sa fie puse în practică. o abordare utilă. eşecul politicilor publice a mutat atenţia către alte concepte. dar aplicarea coordonată a resurselor naţionale şi ale UE ar putea să facă acest lucru să devină regulă.1 Minoritatea Minoritatea Roma Roma – şi O vieţile viaţă lor de alternative discriminare 3. Chiar şi după 2005. Abordarea mişcării romilor.1. ceea ce înseamnă. Ceea ce este necesar sunt măsurile de urgenţă cultural sensibile. Practica plasării negarantate în şcoli speciale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi trebuie combătută prin toate mijloacele legale şi administrative. de exemplu –poate ajuta îmbunătăţirea accesului la sănătate a cetăţenilor Roma. care ţin cont de tradiţiile Roma şi sunt sprijinite prin implicarea activă (prin instruire) a femeilor Roma. a suferit ajustări semnificative: dacă în anii 90 şi imediat dupa anul 2000 perspectiva antidiscriminare a primat. 3. Segregaţia în domeniul educaţiei apare în primă instanţă din separarea geografică a aşezărilor Roma faţă de populaţia majoritară. Concluzionând.organizaţionale a romilor capabilă să răspundă profundelor schimbări sociale. de exemplu.2 Integrarea ar trebui începută la vârstă preşcolară. Pentru copii Roma. în schimb. documentele guvernamentale continuă să vorbească de combaterea excluderii sociale. abordarea guvernamentală faţă de problematica romă nu s-a schimbat – cantonată fiind în reducerea sărăciei şi a problemelor sociale ale romilor. în mare parte. deoarece creşele şi facilităţile preşcolare sunt un mijloc ideal de integrare fără discriminare. Acest fapt se petrece deseori prin teste discriminatoare de admitere în şcoală. 3. dar uneori şi prin stimulente false precum transport sau mese gratuite.3 Vârsta şcolară (6-14 ani): Slaba participare a copiilor la şcoală se datorează lipsei înregistrării lor dar uneori şi refuzului părinţilor de a-şi trimite copii (în special fetele) la şcoală[3]. ceea ce conduce ca rezultat la direcţionarea copiilor Roma perfect capabili în şcoli speciale şi – din nou un cerc vicios! – în mod uzual la excluderea posibilităţilor lor de a-şi continua educaţia. conducând la un blocaj în tranziţie şi tradiţie. accesul la aceste facilităţi sunt o rară oportunitate. cum este incluziunea socială imperativul modernizării şi asuparea responsabilităţii pentru propria soartă – acestea sunt noile abordări ale romilor.1 Înainte şi după naştere: Lipsa îngrijirilor pre-natale determină rate mari de mortalitate infantilă precum şi malnutriţie atât pentru mamă cât şi pentru copil. că doresc adaptarea la noile standarde societale şi că romii sunt capabili să depăşească situaţia de criză fără implicarea consistentă a societăţii. Documentul promovează ideea că romii înşişi doresc schimbarea.1. Simpla includere a cetăţenilor Roma în sistemele de sănătate existente nu este suficientă pentru a combate asemenea tendinţe nefavorabile sănătăţii. odată cu adoptarea temei incluziunii sociale. Mai trebuie spus aici că un motiv de eşec şcolar este sărăcia deoarece părinţii fie nu pot (sau nu vor) să plătească costurile implicate sau îşi trimit copii la muncă fie pentru a ajuta familia fie pentru a . constatăm că la zece ani de la adoptarea primului document de politici publice destinat romilor. Dintr-o varietate de motive. Introducerea mediatorilor sanitari – ca în România. 3. din nou. 3. O problemă particulară este plasarea copiilor Roma în şcoli speciale pentru copii cu dificultăţi în învăţare. În plus.1.

3.4. Politica educaţională de integrare a limbii. ar trebui să fie inclusă ca un beneficiu al cetăţenilor Roma.4. Violenţa domestică. ceea ce conduce doar la un alt cerc vicios de izolare.1.1. În special fetele sunt afectate de această situaţie. Adultă Vârsta 3. şcolarizare precară sau inexistentă şi în consecinţă oportunităţi slabe de angajare.1.1 Locuinţele sunt marcate de condiţii proaste şi de continua segregare.4 grijă de fraţii mai mici.6 Discriminarea Societală în forma stereotipiilor şi a prejudecăţilor cărora le fac faţă comunităţile minoritare. lipsa apei curate) constituie un sever risc pentru sănătate. Această asimetrie este o cauză importantă a tensiunilor sociale şi a prejudecăţilor şi în ultimă instanţă a excluziunii. în timp ce participarea la economia formală este relativ limitată.4. introdusă de Comisie. ar trebui să nu fie subestimată. Rata înaltă de analfabetism şi nivelul scăzut al educaţiei cetăţenilor Roma sunt de rău augur pentru viitor. unul din scopurile ei fiind promovarea învăţării limbilor minoritare.1. Este extrem de dificil pentru cetăţenii Roma să aibă acces la nivele mai înalte de educaţie şi să aibă parte de instruire vocaţională corespunzătoare.4 Îngrijirile de sănătate: Standardul scăzut de viaţă (lipsa venitului) şi condiţiile proaste de trai (mizeria.3 Pentru obţinerea unei slujbe membrilor minorităţilor li se cere să surmonteze o serie de obstacole care deseori conduc de la unul la altul[4].2 Educaţia este una din cea mai fundamentală investiţie în viitor.1. deseori neraportată. inadecvată sau nerecunoscută calificare conduce automat la discriminare. sărăcie.4.1. Facilităţile de mahala care beneficiază de o proastă infrastructură şi întreţinere.avea 3. Acest fapt face asimetrică participarea cetăţenilor Roma la sistemele de protecţie socială (adică ca grup ei primesc mai mult decât plătesc). Prejudecata că aceste comunităţi ar fi de mai mică valoare pentru societate este larg răspândită. Statele Membre ar trebui să folosească modele care să recunoască calităţile informale dobândite şi să fie mai generoase în recunoaşterea calificărilor obţinute în afara ţării.1. violenţă şi în continuare excluziune. Este în mod particular deranjant faptul că este acum combinată cu prostituţia. . 3. Ele deseori se mărită de tinere şi sunt frecvent gravide. condiţiile sanitare precare. este adânc înrădăcinată de generaţii de ignoranţă şi de diferenţele culturale. Ca eforturi de a-i integra în sistemele normale de educaţie şi instruire. Veniturile gospodăriilor Roma sunt puternic dependente de plăţile asigurărilor sociale şi a altor transferuri guvernamentale (de exemplu. sterilizarea forţată şi traficul de persoane. 3.5 Ca regulă. Accesul la serviciile de sănătate în aşezările cetăţenilor Roma este restricţionat. în particular datorită faptului că majoritatea dintre ei nu sunt înregistraţi la naştere şi rămân neînregistraţi din această cauză în sistemul de îngrijire a sănătăţii (un alt cerc vicios!). lipsindu-le resursele de utilităţi şi cu o înaltă poluare de mediu şi sanitară nu permit locuitorilor lor drepturi de proprietate şi o adresă permanentă la care să se înregistreze pentru a beneficia de drepturi şi pentru a se angaja sau a se înregistra la şcoală sau drepturi la îngrijiri medicale.4. femeile Roma au un statut scăzut în ierarhia familială. pensii sau alocaţii pentru copii). Un alt cerc vicios. 3.4. 3. Membrii comunităţilor minoritare practic nu au acces la măsuri care promovează educaţia continuă. în special cea Roma. Faptul că nu au deloc sau au o foarte slabă.