You are on page 1of 23

Argument Automatizarea este definitã ca ştiinţa care se ocupã cu comanda şi controlul sistemelor.

Un sistem este o noţiune abstractã ,care poate fi asociatã cu exemple din lumea realã.Se pot distinge sisteme naturale şi artificiale.Sistemele artificiale sunt create de om,exemple in acest domeniu fiind:automobilul,sistemul energetic,sistemul bancar etc.O altã clasificare a sistemelor se referã la comunicarea cu exteriorul.Astfel,se poate vorbi despre sisteme deschise si sisteme închise.Un sistem deschis rãspunde la stimuli din exterior. Automatizarea,ca ştiintã,a apãrut,practic, în secolul al XIX-lea,odatã cu apariţia primelor maşini de producţie pe scarã largã, îndeosebi în industria textilã.Primele echipamente de comandã şi autoreglaj au fost pur mecanice.La începutul secolului XX au apãrut motoarele electrice.Utilizarea lor în industrie a condus la dezvoltarea domeniului de automatizare electricã: relee,contactoare, întrerupãtoare de putere etc.Electronica s-a dezvoltat datoritã apariţiei radiodifuziunii,in anii ’30 şi a utilizãrii radarului in timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.De la descoperirea tranzistorului,in anii ’50 şi pânã la apariţia circuitelor integrate pe scarã largã (VLSI) au trecut numai 10 ani.În anii ’70 au apãrut primele microprocesoare,iar pentru folosirea lor s-au conceput sisteme de operare şi limbaje de programare.Limbajele de nivel înalt: BASIC,Pascal,C etc.au apãrut ca o necesitate de a scurta timpul necesar dezvoltãrii de programe complexe. În industrie,microprocesoarele s-au folosit pentru comandã,control şi reglare automatã a proceselor continue. În acest sens s-a dezvoltat Automatul Programabil,care este cel mai general echipament de automatizare industrialã cu microprocesor.Din Automatele Programabile au derivate Controller-e cu microprocesor specializate pentru diverse tipuri de aplicaţii industriale: reglarea temperaturii şi debitelor,reglarea turaţiei motoarelor electrice,programarea maşinilor-unelte,programarea roboţilor etc.

CAP. I Utilizarea Automatelor Programabile Primul automat programabil a fost dezvoltat de un grup de ingineri de la General Motors in 1968,atunci când compania cãuta o alternativã pentru a schimba sistemul de control.Noul sistem întrunea urmãtoarele cerinţe: necesita o programare simplã,modificarea programului se putea face fãrã intervenţia în sistem,iar aparatul era simplu,mic,ieftin şi mult mai sigur decât vechiul sistem de control;costurile de întreţinere erau,de asemenea,mici. Automatele Programabile au apãrut în aplicaţiile industriale începând cu anul 1975.Ele au fost dezvoltate în special pentru sectorul industrial de cãtre producãtorii de calculatoare.Din aceastã cauzã,arhitectura internã a automatelor programabile se aseamanã cu cea a calculatoarelor personale. Dacã,la început, automatul programabil avea rolul de a înlocui numai releistica de comandã logicã,pe parcurs, în automatul programabil s-au încorporat temporizatoarele şi numãrãtoarele.Dezvoltarea convertoarelor analog/digitale (CAD) şi digital/analogice (CDA) a permis utilizarea automatelor programabile în bucle de reglaj a proceselor.Astfel într-un automat programabil modern se regãsesc toate instrumentele de care este nevoie pentru realizarea automatizãrii unui proces industrial. Principalele caracteristici ale unui automat programabil sunt: -sã înteleagã un limbaj de programare orientat pentru operaţii de logicã binarã; -sã permitã crearea unei secvenţe de control a sistemului,precum şi utilizarea de temporizatoare (timer) şi numãrãtoare (counter) ; -sã permitã conectarea cu o consolã de programare şi diagnosticare; -sã permitã o comunicare eficientã cu consola de programare,cu alte Automate Programabile sau cu calculatoare industriale. Î n prezent,tendinţa în construcţia automatelor programabile este de a se atinge nivelul de complexitate al calculatoarelor personale.Aceastã reorientare se explicã prin nevoia de creare de soft cu ajutorul mediului grafic ( ex.: Windows9x,Windows 2000 ),precum şi prin ieftinirea componentelor hardware utilizate la construcţia PC-urilor. 1.1 Comparaţie între un automat programabil şi un calculator industrial ( IPC ) Un AP se diferenţiazã de un calculator industrial prin faptul cã utilizeazã un alt fel de sistem de operare.Un AP trebuie sã suporte variabile

Aplicaţii practice pentru sisteme de control se întâlnesc: la maşinile de spãlat automate.hidraulic. Temporizãri ).de asemenea.Corespondenţele se fac cu ajutorul unor funcţii logice programate de utilizator. În funcţie de tipul tehnologiei folosite.La calculatorul industrial.O ieşire poate lua.de a face schimbãri în program sau setãri diferite pentru diverşi parametri ( ex.sistemul de control poate fi: pneumatic.binare ( de 1 bit ).se folosesc combinaţii ale acestora. Rolul propriu al unui automat programabil implicã realizarea unei corespondenţe între semnalele de intrare cu cele de ieşire ale automatului programabil.autovehicule etc. Automatul programabil reprezintã un astfel de sistem de control universal.electric.2 Domenii de aplicare ale automatelor programabile Orice sistem sau maşina are un sistem de control.El poate fi folosit pentru aplicaţii diferite şi – datoritã programului instalat în memorie – furnizeazã utilizatorului cãi simple de schimbare.extindere şi optimizare a procesului de control.Microprocesorul utilizat de un AP poate fi identic cu cel al unui calculator industrial. Observaţie: Un motor poate fi conectat sau deconectat.Algebra booleanã alcatuieşte bazele matematice pentru utilizarea eficientã a acestor funcţii logice.Frecvent.O intrare digitalã poate avea o tensiune sau un curent electric. .electronic.performanţa microprocesorului se testeazã prin numãrul de calcule în virgule mobile pe unitatea de timp.atunci se preferã utilizarea unui sistem de control universal.operaţii logice şi o uşoara utilizare a timer-elor şi counterelor.camere video.una dintre cele douã valori.Un AP nu poate simula un calculator industrial.iar în AP aceastã marime este convertitã într-un semnal binar ce poate avea doar douã valori: “0” sau “1”. Evaluarea performanţelor unui AP se mãsoarã în numãrul de instrucţiuni executate în unitatea de timp ( MIPS – Million de Instrucţiuni Pe Secundã ).Un calculator industrial poate înlocui oricând un AP dacã se utilizeazã programe şi module de intrãri/i şiri corespunzãtoare. Dacã felul acţiunii maşinii ( sarcina pe care trebuie sã o îndeplineascã ) nu implicã folosirea unui sistem de control special sau dacã utilizatorul trebuie sã aibã posibilitatea de a simplifica. 1.

relaţia intrare-ieşire este similarã cu funcţionarea unui releu electromagnetic sau a unei valve pneumatice.având sarcini precise de control.poate face imposibil accesul utilizatorului neautorizat.un computer va facilita urmãrirea la nivel înalt a comenzilor pentru procesarea programelor câtorva sisteme cu automate programabile.Prin urmare.Aceastã funcţionare este similarã cu funcţionarea unui automat programabil.setãrile de memorie. Foarte curând va deveni necesarã interacţiunea dintre sistemele individuale controlate prin automate programabile cu mijloacele tehnologiilor de automatizare.Datoritã performanţelor ridicate ale automatelor programabile.operaţiile de calcul matematic sunt funcţii care pot fi executate de orice automat programabil din ziua de azi. programul este stocat în memoria electronicã.Cerinţele ce trebuie îndeplinite de un automat programabil cresc odatã cu extinderea rapidã a folosirii lor şi cu dezvoltarea tehnologiilor de automatizare.un automat programabil este nimic mai mult decât un computer. .Acest lucru este posibil deoarece multe dintre cele mai recente automate programabile sunt compatibile cu sistemele standardizate ( ex. Un automat programabil poate controla şi facilita intervenţia în procesul de control sau.ele îşî pot asuma funcţia unui computer conducãtor. Prin urmare.numãrare.: Profibus DIN19245 ). Funcţiile de temporizare.dimpotrivã. Pentru a forma reţele din automate programabile sau dintr-un automat programabil si un computer de comandã se folosesc interfeţe de comunicare.

se deosebesc automate programabile compacte ( unitatea centralã şi modulele de intrare-ieşire în aceeaşi carcasã ) sau automate programabile modulare. vibraţii sau şocuri. în apropierea echipamentelor de înaltã tensiune sau de mare putere. În funcţie de modul cum este conectatã unitatea centralã la modulele de intrare şi ieşire.Procesarea semnalelor este efectuatã în unitatea centralã.gaz coroziv.praf conductor electric.Astfel. La instalarea şi punerea în funcţiune a unui automat programabil se au în vedere câteva reguli. în concordanţã cu programul stocat în memorie. 1.3 Elemente componente ale automatelor programabile Fig. Elemente componente ale automatelor programabile Funcţia unui modul de intrare este de a transforma semnalele primare in semnale care pot fi procesate de automatul programabil şi de a le transfera la unitatea centralã. 1.care converteşte semnalul automatului programabil într-un semnal adecvat pentru elementul activ. temperatura ridicatã. .Funcţia de transformare este prelucratã de un modul de ieşire.aparatul nu trebuie sã se instaleze în zone care prezintã: densitate mare de praf.4 Instalarea şi punerea în funcţiune a unui automat programabil Un automat programabil este un sistem de control economic.compact şi inteligent la care interfeţele de intrare/ieşire sunt conectate la o magistralã de comunicaţie cu unitatea centralã.expunere directã la soare.umiditate sau ploaie.Un exemplu de automat programabil compact se poate vedea în figura 2.ceaţã de ulei.1.

Exemplul 1: Intrãrile automatului programabil FEC: .Utilizarea potenţiometrului se activeazã sau se dezactiveazã cu ajutorul programului de configurare a automatului programabil.2. În interiorul automatului programabil. Automat programabil compact Front End Controller ( FEC ) fabricat de firma Festo ( Utilizat în aplicaţii de automatizare de mãrime micã şi mijlocie ).Potenţiometrul oferã utilizatorului un mijloc rapid de modificare a comportamentului automatului programabil. S1 la ultimele 4 ( vezi şi figura 3).Tehnica de construcţie a interfeţelor de intrare şi ieşire poate varia de la un constructor la altul. în cazurile când.FIG.s-a ţinut cont de valoarea acestuia.respectiv 4 intrãri. Intrãrile digitale ale automatului programabil formeazã douã grupuri de 8.Poziţia potenţiometrului este convertitã într-un numãr intern cuprins între 1 şi 63. Pe partea frontalã a carcasei automatului FEC se gãseste un potenţiometru analogic care poate fi reglat cu ajutorul unei şurubelniţe.toate intrãrile dintr-un grup sunt conectate la un nod comun: S0 pentru primele 8. în program. 1.5 Caracteristici electrice ale unui automat programabil Un automat programabil poate lucra cu zeci şi sute de intrãri/ieşiri digitale.

Notaţia nodurilor este: C0.• Conectarea senzorilor de tip PNP: nodul comun S0 ( sau S1 ) leagã la tensiunea de 0 V.Ca şi la intrãri.cele trei noduri sunt alimentate din exterior cu 24 V c.la borna ieşirii fiind disponibili 24V.la intrare.iar un senzor de câmp comutã.) comutã. În schema posturilor de lucru.c.al doilea.iar ultimele douã ieşiiri reprezintã cel de-al treilea şi ultimul grup. C1 şi C2.urmãtoarele douã. Observatie: Deoarece intrãrile au separare opticã ( LED → fotodiode ). Exemplu 2: Iesirile automatului programabil FEC: La automatul programabil existã trei grupuri: primele patru ieşiri formeazã primul grup. • Conectarea senzorilor de tip NPN: nodul comun S0 ( sau S1 ) este conectat la o tensiune de 24 V.buton etc.Aceastã caracteristicã reprezintã o flexibilitate înconectarea senzorilor care pot fi PNP sau NPN.la intrare. . Ieşirile automatului FEC sunt in numãr de 8. semnalul de intrare este generat de curentul care se va stabili prin una din cele douã fotodiode legate în antiparalel.De aceea. în interiorul automatului programabil (vezi şi figura 3).existã grupuri de ieşiri care sunt conectate la acelaşi nod.nu conteazã polaritatea la borne.iar un senzor de câmp ( limitator.o tensiune de 24 V.La comanda de activare a unei ieşiri releul acesteia se închide.o tensiune de 0 V.

-8Caracteristici electrice ale FEC Observaţii: .

Tot pentru protecţia releelor.Uneori sunt necesare “controlle”-e universale cu un program special înscris în memorie.oferã utilizatorului metode simple de schimbare..De exemplu: C0 cu 12V c.se pot monta diode de drum liber în paralel cu fiecare releu.extinderea şi optimizarea controlului procesului industrial.C1 si C2.aritmetice. Orice sistem/maşina are un “controller”.PLC este astfel realizat incât sã poata fi integrat într-un sistem de control (reglare ) industrial..”controller”-ele pot fi: pneumatice.Mãsurile de siguranţã prezentate mai sus au rolul de a prelungi durata de viaţã a FEC-ului. Aplicaţii tipice pentru “controller”-e sunt la: maşinile de spãlat automate.Acesta poate fi folosit pentru diferite aplicaţii.a.camerele video.realizat pentru folosirea în industrie.de control asupra intrãrilor si ieşirilor ( analogice şi digitale ) pentru tipuri de procese şi maşini variate.la sarcini inductive semnificative.prin programul înscris în memoria electronicã.II Microprocesoare Automatul programabil ( Programmable Logic controller − PLC ) reprezintã un element important în automatizarea industrialã.hidraulice. în funcţtie de nevoile de comandã ale utilizatorului.Denumirea ( programmable login controller ) sugereazã scopul în care este utilizat. Acest capitol explicã arhitectura automatului programabil şi interactiunea acestuia cu perifericele.Printr-un calculator asociat (şi perifericele sale ).a.de numãrare.electrice sau electronice. . În funcţie de tehnologia utilizatã. • Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor de ieşire se pot monta siguranţele fuzibile între sursele de tensiune şi bornele C0.• Cele trei noduri − C0.dat fiind faptul cã releele sunt cele mai sensibile piese ce intrã în componenţa acestuia.iar C2 cu 220V c.automobile etc. CAP. C1 şi C2 − pot fi alimentate cu tensiuni diferite.c.C1 cu 110V c.PLC reprezintã un astfel de ”controlle”. Automatul programabil este un sistem electronic de operare digitalã.de temporizare.el utilizeazã o memorie internã programabilã şi executã funcţii logice.

circuitele integrate.inglobând. 3.Arhitectura de baza a unui microcomputer.firmware şi software. PLC-hardware funcţioneaza împreunã cu un sistem de magistrale.Acesta se bazeazã pe trei pãrti principale: hardware.Deci.2.3.este prezentatã în figura 4.ci numai o parte a sa. 2.de obicei. Microprocesorul este un circuit integral complex. Arhitectura este cea mai simplã a unui microprocesor. .1 Microcomputer Fig.Acestea sunt cãi electrice pe care circulã informaţia.2 Microprocesorul Microprocesorul reprezintã inima unui microcomputer.Acest program este instalat în memoria RAM ( random access memory ).de date şi de control.Aceasta include subprogramul de pornire a procesorului. aratã alcãtuirea unui microcomputer. Fig.este memorat in ROM ( readonly-memory ).dispozitivul aritmetic şi dispozitivul de comandã.Ele sunt separate în magistrale de adrese. în general.care poate fi regãsitã în forme asemãnãtoare la majoritatea microprocesoarelor.microprocesorul nu este un calculator.şi poate fi oricând modificat. Firmware este partea de software. Hardware reprezintã dispozitivele tehnologiei actuale.sau in EPROM. Software este programul utilizatorului ( User programs ) scris de utilizatorul PLC.care este capabil de a efectua operaţii aritmetice şi logice sub controlul unui program.placa de bazã.care este instalata permanent de catre fabricantul de PLC.Sistemul de operare.bateria etc.firele conductoare.

Operaţiile aritmetice efectuate au loc in paralel asupra tuturor biţilor cuvântului şi conţinutul unui registru.Fig.COINCIDENŢÃ ). Prin intermediul operatorilor logici este posibilã efectuarea iteraţiilor ( un numãr de reluãri ale prelucrãrii informaţiei în anumite condiţii precizate ). Se deosebesc urmãtoarele blocuri funcţionale interconectate: .ce permit inregistrarea la fiecare operaţie a operanzilor şi rezultatelor intermediare. • Unitatea aritmetico-logicã ( UAL ) are rolul de a prelucra informaţia prin calcule matematice şi funcţiile logice pe care le executã.magistralele procesorului.SAU.scãdere. Circuitele de stocare intermediarã sunt registre si memorii specializate. înmulţire.registre. şi anume: circuite de lucru şi circuite de stocare intermediarã.Tot în UAL se gãsesc o serie de circuite basculante bistabile numite indicatori de condiţie. . Se vor analiza.ramificãri de execuţie şi testare.Arhitectura unui microprocesor. Circuitele de lucru executã operaţii aritmetice ( adunare. 4. împãrţire ) şi funcţii logice ( ŞI.unitatea de comandã şi control. .SAU EXCLUSIV.blocurile funcţionale.unitatea aritmetico-logicã ( UAL ).Unitatea aritmetico-logicã conţine douã tipuri de circuite specializate în procesarea datelor. în continuare.care au rolul de a memora condiţiile . .

Evolutiv. .Un ultim registru care trebuie amintit este registrul de instrucţiuni.grupate pe funcţiuni.pe care se transmit datele schimbate între module.fie adresa unui circuit de interfatã ).Numãrul de linii al magistralei depinde de numãrul de biţi din care este format cuvântul de date al microprocesorului.magistrale de adrese selecţioneazã sursa sau destinaţia semnalelor de pe o magistralã ( fie adresa unui cuvânt din memorie.adresa instrucţiunii ce urmeazã a fi executatã. • Registrele microprocesorului pot pãstra operanzii şi rezultatele intermediare.cât şi a schimbului de informaţii dintre acesta şi memorie.Comunicarea cu exteriorul se realizeazã pe magistrala de comandã şi control.care selecteazã conţinutul unuia dintre ele.Succesiunea semnalelor de comandã sunt memorate într-o memorie ROM.Ea prelucreazã instrucţiunile programului ce se aflã în execuţie.Ele sunt conectate la magistrala internã prin intermediul unui multiplexor.de la 8 biţi.apare necesitatea de a ştii în orice moment unde se aflã şi ce are de fãcut.registrele microprocesorului au avut valori tot mai mari. • Magistralele procesorului reprezintã suportul fizic de transmitere a informaţiei sau semnalelor. .neaccesibilã utilizatorului.specifice prin care trece acesta în urma efectuãrii operaţiilor aritmetice şi logice. • Unitatea de comandã şi control ( UCC ) este blocul funcţional cel mai complex al unui microprocesor.Numãrãtorul program ( de adrese ) conţine. în orice moment.UCC genereazã secvenţa semnalelor necesare pentru execuţia fiecãrei operaţii efectuate de microprocesor.Registrele de stare caracterizeazã unitatea centralã.la 32 şi 64 biţi.În afara registrelor cu destinaţie generalã sunt registrele de adresare conectate direct la magistrala de adrese externã.Dupã funcţiile îndeplinite de semnalele transmise deosebim urmãtoarele tipuri de magistrale: .Registrele de stivã gestioneazã informaţii şi date utile prelucrãrilor viitoare pentru ca.Magistralele sau busurile reprezintã trasee informaţionale prin care circulã unidirecţional sau bidirecţional biţii de informaţie între diferitele blocuri componente ale microprocesorului.respectiv circuitele de interfatã.care pãstreazã codul operaţiei instrucţiunii în curs de execuţie.magistrale de date.pe masurã ce microprocesorul ruleazã un program.Unitatea de comandã şi control genereazã atât semnalele de comandã necesare sincronizãrii operaţiilor interne din microprocesor.

ciclurile de extragere şi execuţie.programul este scris sub forma unui program-text ( statement list ) sau program-grafic ( ladder diagram. .Pentru automatele programabile (PLC ).dupã cum s-a menţionat secvenţial. Un program pe care trebuie sã-l execute un microprocesor se compune din mai multe instrucţiuni. • În ciclul de execuţie.Dupã un timp ( numit timp de acces. în mod repetat.de ordinul nanosecundelor ).analizând secvenţial instrucţiunile înscrise în memorie.Microprocesorul realizeazã acest lucru incrementând cu unu ( adunând unu ) conţinutul numãrãtorului de adrese.Microprocesorul parcurge.momentele de timp sunt fixate de un generator de tact cu cuarţ. .sequential function chart ).ciclul de execuţie ( instruction execute ).Acest conţinut este depus în registrul de intrucţiuni al microprocesorului. În toate aceste cazuri rezultã un program sub formã de linii.ciclul de extragere ( instruction fetch ).memoria depune pe magistrala de date conţinutul cuvântului de memorie selectat.magistrale de comandã asigurã sincronizarea operaţiilor sistemului şi pe ele se transmit informaţii de stare şi de comandã indreptate cãtre ( sau de la ) microprocesor.procesate linie dupã linie. • În ciclul de extragere pe magistrala de adrese se transmite conţinutul numãrãtorului de adrese în acelaşi timp cu comanda de citire a memoriei..de comanda executãrii instrucţiunii implicate.care se executã. 2. Analiza şi execuţia unei instrucţiuni într-un microprocesor presupune douã cicluri: .folosind semnalele obţinute prin decodificarea conţinutului registrului de instrucţiuni.3 Modul de lucru al unui microprocesor Calculatorul proceseazã programul linie cu linie.unitatea de comandã şi control.Toate operaţiile se executã sincronizat. Analiza şi execuţia unei instrucţiuni într-un microprocesor este reprezentatã în figura 5.

cu cea mai importantã diferentã cã poate sã execute mai mult de o instrucţiune pe un tact.Microprocesorul INTEL 80286.2 milioane de tranzistoare. ) a fost urmat de procesoarele 8008.Coprocesorul matematic.structura completã pe 32 de biţi. înglobeaza 1.ce integra 30 de mii de tranzistoare a fost introdus pe piaţã în anul 1984. Modul de lucru al unui microprocesor.3 Evoluţia microprocesoarelor Procesorul 4004 ( 8 biţi. În 1986 apare INTEL 80386.Cipul înglobeazã 15.Modelul 386DX integreazã 275 de mii de tranzistoare.vor executa şi mai multe instrucţiuni per ciclu maşina. În 1996 a fost realizat Pentium PRO care poate prelucra şi executa în paralel trei instrucţiuni pe durata unui tact.s-a numit 80287 iar maşinile echipate cu ele AT-uri (Advanced Tehnology).care suplimenta puterea de calcul a procesorului. .2300 de tranzistoare integrate pe pastila de serviciu.realizat. 5.viteza de lucru de 750 Khz.poate accesa 64 GB de memorie externã şi include coprocesorul matematic. Microprocesoarele care au urmat şi cele ale anilor viitori vor avea şi mai multe tranzistoare integrate pe cip. în 1978.Urmaşul microprocesorului 80486 s-a numit Pentium.5 milioane de tranzistoare.o arhitectura pe 32 de biţi. Primul microprocesor a fost 8088.Fig.Microprocesorul 80486 a fost lansat în 1989.8080.20 de Mhz. 2.8086 ( varianta integralã de 16 biţi ).de corporaţia INTEL pentru calculatoare personale IBM – cunoscutã şi sub numele de XTuri ( Extendend Tehnology ).

Ea nu poate fi decât cititã. Memorii utilizate în automate programabile Partea de software.Pentru fiecare din cele douã valori se atribuie un domeniu de tensiuni.memoriile RAM sunt alimentate cu acumulatoare. Programul utilizatorului ( User programs ). În întelesul strict.care pot lua douã valori.Aceste semnale pot fi foarte uşor realizate cu contacte.III Memorii Termenul de “memorie” are o semnificaţtie destul de largã. Memoria ROM ( Read Only Memory ) este un circuit integrat care stocheazã informaţii pentru totdeauna.memoria internã ce opereazã nemijlocit cu microprocesorul.care este instalatã permanent de cãtre fabricantul de PLC.cât şi scrise ( read/write ). EPROM 3.de obicei.scris de utilizatorul automatului programabil.CAP.Sistemul de operare.Aceste valori sunt: “0”sau”1”. şi pot fi uşor programate şi modificate. Cele mai folosite memorii în automatele programabile sunt: 1.Dezavantajul memoriilor RAM este cã sunt volatile şi datele memorate pot fi pierdute. Se deosebesc douã aspecte ale funcţiei de memorare aferente unui sistem elecgtronic de calcul: .numite valoare micã (“low”) şi valoare mare (“high”).include subprogramul de pornire a procesorului.ce este comandat pentru a realiza cele douã stãri. EEPROM Memoria RAM ( Random Access Memory – memoria cu acces aleator ) Memoriile RAM pot fi atât citite.este memorat în ROM (read-only-memory ).Un contact deschis corespunde la 1-logic şi unul închis corespunde la 0-logic. RAM 2.Toate calculatoarele şi automatele programabile funcţioneaza folosind semnale binare sau digitale.Rolul contactului poate fi îndeplinit de un tranzistor.este instalat în memoria RAM ( random access memory ). şi poate fi oricând modificat.memoria externã ce reprezintã un mediu de stocare pentru date în scopul reutilizãrii acestora. .sau în EPROM.memorie poate sã însemne orice dispozitiv care pãstreazã informaţii sub formã binarã în circuite integrate specializate.Din acest motiv. .

conţin un program de memorare prin care unitatea de comandã şi control citeste ciclic memoria.programul de memorare sã fie suficient de rapid pentru a nu produce întârzieri unitãţii centrale de comandã şi control. Fig. 6.Exemplu de memorie EPROM Memoria EPROM ( electrically erasable programmable ROM ) este o memorie ce poate fi stearsã ( folosind un semnal electric ) şi reprogramatã. Principalele unitãţi de mãsurã pentru memorie ( stabilite de INTEL ) .Memoria tip PROM se poate programa în condiţii speciale.Pentru modificarea conţinutului memoriei EPROM.Odatã programatã va deveni read-only adicã ROM. .ca şi memoria de tip RAM şi în plus este nevolatilã ( conţinutul memoriei rãmâne intact în cazul întreruperii alimentãrii cu tensiune ). acesta este şters ( cu un dispozitiv special de ştergere ) şi complet reprogramat ( folosindu-se o unitate de programare ). Programele.Memoria ROM nu poate fi nici ştearsã şi nici actualizatã.special dezvoltate pentru aplicaţiile cu automate programabile.variante constructive ale memoriei ROM sunt PROM ( Programmable ROM ) şi EPROM ( Erasable Programmable ROM ).Memoria EPROM are proprietatea de a fi stearsã şi deci reprograma Memoria de tip EPROM ( Erasable Programmable Read-Only Memory ) are un cost scãzut.de realizat şi de stocat cu ajutorul unui dispozitiv de programare sau al unui PC.trebuie sã fie simplu de modificat.sã aibã un cost scãzut. . .sã asigure siguranţa cã programul nu poate fi pierdut în cazul unei întreruperi/fluctuaţii de tensiune. Cerinţele unui program de memorare sunt: .

Deşi prefixul grecesc Kilo înseamna o mie. . memorie al cãrei conţinut poate fi atât citit cât şi modificat ( scris ).aceleaşi ca şi sistemul metric.Aplicaţiile actuale au nevoie de mii de octeţi de memorie. Read-only memory Read-only memory ( ROM ): memorie al cãrei coţinut poate fi numai citit.16 Unitãţile de mãsurã pentru stocarea datelor Concluzii: RAM ( Random Access Memory – memoria cu acces aleator ).sistemul este diferit.Aceşti multipli ai octetului au prefixe derivate din greceşte. în informaticã i s-a atribuit valoarea 1024.adicã valoarea lui 2¹º. EEPROM .

Prin automatul programabil. EPROM Read-only memory. . . Actuatori – componente localizate direct în procesul sau maşina ce trebuie controlatã şi prin care automatului programabil este capabil sã modifice parametrii acestora.17 3.1 Intrãrile şi ieşirile fizice ale automatelor programabile În figura 7 este reprezentat modul de conectare al unui automat programabil.Dezvoltarea memoriei EEPROM.sunt necesare: Senzori – componente localizate direct în procesul sau maşina ce trebuie controlatã şi prin care automatului programabil îi este prezentatã situaţia în fiecare moment.Pe lângã automatul programabil – Programmable logic controller ( PLC ) .al cãrei conţinut este şters cu lumina UV şi care poate fi înscrisã cu o nouã informaţie.Un impuls electric este folosit pentru ştergerea conţinutului memoriei şi o nouã informaţie poate fi înscrisã în memorie.maşinile şi procesele industriale sunt controlate cu ajutorul unui program.

18 Modulul de intrare Modului de intrare al unui automat programabil permite conectarea senzorilor. • eliminarea perturbaţiei semnalului.Cele mai importante funcţii ale modulului de intrare sunt: • furnizarea tensiunilor de alimentare a circuitelor.7. Pãrţile componente ale automatului programabil ( AP ) . • protecţia circuitelor electronice la tensiuni mari. . Fig.Semnalele de senzori vor ajunge la unitatea centralã de control. PC sau un dispozitiv de programare – Acesta este folosit pentru a realiza programul de control al procesului sau maşinii şi este transferat în memoria automatului programabil.Senzorii şi actuatorii sunt conectati la PLC prin intermediul modului de intrare respective iesire. Display şi unitate de control Acestea sunt necesare pentru monitorizare şi intervenţie în procesul sau maşina ce trebuie controlatã.

Este necesar ca semnalul de la senzor sã fie suficient de mult timp aplicat. Perturbarea semnalului obţinut de la senzori se poate produce prin interferenţe inductive.ceea ce creeazã separarea electricã şi protecţia circuitelor la tensiunile exterioare ( optocuploarele asigurã protecţia pânã la tensiuni de 5 kV ). 8.19 Modulul de ieşire . 9. Fig.Fig.Sunt suficiente câteva milisecunde (1-20 milisecunde ) pentru filtrarea impulsurilor de interferenţã. înainte de a fi recunoscut ca semnal de intrare. Schema bloc a modulului de intrare . Încãrcarea unui program în automatul programabil ( PLC ) Optocuplorul transmite informaţia de la senzori cu ajutorul luminii.

ş.Modului de ieşire aplicã semnalele de la unitatea de control la elementele de control final.buton etc. S1 la ultimele 4. intrarea 2 cu I1. Schema bloc a modulului de ieşire dintr-un automat programabil Schiţa electricã de conectare a intrãrilor şi ieşirilor automatului programabil este prezentatã în figura 6.2. .0. S-a luat exemplul unui automat programabil care are 12 intrãri digitale ce formeazã douã grupuri ( datoritã senzorilor care pot fi PNP şi NPN ) de 8. Fig.existã grupuri de ieşiri care sunt conectate la acelaşi nod.1. • protecţia la scurt circuit şi la suprasarcinã.) comutã la intrare o tensiune de 24 V..m. intrarea 2 cu I0.a.m. Ca şi la intrãri.m.Ieşirile s-au notat cu: ieşirea 0 cu O0. ieşirea 1 cu O0.a.0. Cele mai importante funcţii ale modulului de intrare sunt: • furnizarea tensiunilor de alimentare a circuitelor. Ieşirile automatului luat în exemplu sunt in numãr de 8.intrare de tip NPN: nodul comun S0 ( sau S1 ) este conectat la tensiunea de 24V.existã 3 grupuri: primele 4 ieşiri formeazã primul . • protecţia circuitelor electronice la tensiuni mari.Astfel.intrare tip PNP: nodul comun S0 ( sau S1 ) este conectat la tensiunea de 0 V.respectiv 4 intrãri. iar un senzor de câmp comutã intrarea la potenţialul de masã.2 ş.a. ş.d. Intrãrile de tip PNP s-au notat cu: intrarea 0 cu I0. • amplificarea suficientã a semnalului pentru elementele de control final.2. . intrarea 1 cu I1.1 ieşirea 2 cu O0.iar cele de tip NPN s-au notat cu: intrarea 0 cu I1.0.1. 10.iar un senzor de câmp ( limitator.d.d. În interiorul automatului programabil toate intrãrile dintr-un grup sunt conectate la un nod comun: S0 pentru primele 8. intrarea 1 cu I0. 0 V.

Ieşirile şi intrãrile unui automat programabil .La comanda de activare a unei ieşiri.cele trei noduri sunt alimentate din exterior cu 24 V c. În schema posturilor de lucru.releul acesteia se inchide.iar ultimele 2 ieşiri reprezintã cel de-al treilea şi ultimul grup.Notaţia nodurilor este: C0.urmãtoarele 2.20 - Fig.al doilea.c. .la borna ieşirii fiind disponibili 24 V.grup.C1 si C2. 11.

.C1 cu 110 V c. .. C1 şi C2 pot fi alimentate cu tensiuni diferite.a. în funcţie de nevoile de comandã ale utilizatorului.21 - .dat fiind faptul cã releele sunt cele mai sensibile piese ce intrã în componenţa acestuia.c.se pot monta diode de drum liber în paralel cu fiecare releu.Tot pentru protecţia releelor. C1 şi C2.a.Observaţii: ..iar C2 cu 220 V c.Cele trei noduri C0.la sarcini inductive semnificative..De exemplu: C0 cu 12 V c.Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor de ieşire se pot monta siguranţe fuzibile între sursele de tensiune şi bornele C0.Mãsurile de siguranţã prezentate mai sus au rolul de a prelungi durata de viaţã a automatului programabil.