You are on page 1of 2

ION

de Liviu Rebreanu Daca realitatea este perceputa, conform ideii lui Platon, drept o imitatie a absolutului, si opera literara este, la randul ei, o imitatie a realitatii, atunci opera literara este si ea o imitatie a absolutului spre care fiecare autor tinde. Astfel, se creeaza universuri diferite, in functie de conceptia fiecarui creator despre lume, viata si idealuri. In momentul in care creatorul incepe a da forma Universului din opera, acesta isi iese din propriul spirit si devine o alta fiinta, una care are harul de a crea, asemenea lui Dumnezeu. El devine creatorul unei lumi, cu drepturi si puteri depline asupra tuturor lucrurilor si actiunilor din interiorul ei. Aceasta lume are o existent strict imaginara, desi se bazeaza pe realitate si functioneaza dupa legile lumii reale. Cu Liviu Rebreanu proza romaneasca intra intr-o alta faza a existentei sale. Considerat creator al romanului romanesc modern, Rebreanu este dupa parerea criticului Nicolae Manolescu, “un artist obiectiv”. Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Autorul insusi considera ca se incadreaza in categoria scriitorilor realisti, pentru care arta inseamna : « creatie de oameni si de viata ». Romanul « Ion » a fost publicat in 1920 si infatiseaza universul rural in mod realist, avand ca tema conditia taranului ardelean pentru care pamantul reprezinta garantia respectului celorlalti. Structura romanului este ciclica sau sferoida, incipitul fiind simetric cu finalul, ambele descriind drumul care intra si iese din satul Pripas, loc al desfasurarii actiunii romanului. Personificat cu ajutorul unor succesiuni de verbe (« se desprinde, alearga, urca, inainteaza »), drumul devine simbol al destinului uman care se pierde in destinul universal simbolizat de « soseaua cea mare si fara inceput », fara a-l influenta in vreun fel. Actiunea romanului ii confera acestuia caracter de granita intre traditionalism si modernism. Traditionalul consta in prezentarea cronologica a evenimentelor, incepand cu hora satului in timpul careia Ion isi intareste convingerea ca trebuie sa o ia de nevasta pe Ana si pana in final cand Ion este ucis de George in mod simbolic cu sapa. Intamplarile se deruleaza pe 2 planuri principale : cel al taranilor, preocupati de viata de zi cu zi, si al intelectualilor care la prelucrarile cotidiene adauga lupta pentru pastrarea fiintei nationale intr-un stat multinational, in care tendinta era de a anihila etnia romana. Cele 2 planuri au ca element de legatura destinul lui Ion, fiind prezentate alternativ de catre autor. In planul narativ al lumii taranesti, intamplarile au drept conflict lupta pentru pamant. Ion este sarac si se simte umilit de catre membrii societatii si ca urmare decide sa o ia de nevasta pe Ana, fata bogata dar « uratica ». Decizia lui constituie intriga romanului si scoate in evidenta atat conflictul lui Ion cu Vasile Baciu, tatal Anei, cat si cu George, cu care Ion se bate in aparenta pentru plata lautarilor. Ion o seduce pe Ana, lasand-o insarcinata si-l obliga pe Vasile Baciu sa-i dea zestre toata averea sa.

Planul intelectualilor ii are in centru pe invatatorul Herdelea si pe preotul Belciug. contrastand astfel ca Ion care nu doreste decat zestrea Anei. Avand in vedere persoana a 3 – a la care e scris romanul. In acelasi timp Pintea se casatoreste cu Laura fara sa-i ceara zestre. prilej pentru narator sa dezvaluie faptul ca Ion iubea pamantul cu patima : « ca pe o ibovnica ». si statutul naratorului. De altfel. Caracterul realist al romanului consta in prezentarea lumii romanului ca fiind o lume ce porneste de la cea reala. Scena apare si in roman. In sfarsit. La scurt timp moare si copilul. insa in cele din urma preotul va intelege ca a exagerat si astfel conflictul se aplaneaza.Momentul casatoriei lui Ion cu Ana reprezinta schimbarea glasului care vorbeste in Ion : glasul pamantului se atenueaza si se intensifica glasul iubirii. Cei doi intra in conflict din cauza lui Ion. sedusa de cel mai sarac baiat din sat. desi este lipsita de personalitale. Pe de alta parte. Viziunea narativa numita de Manolescu dindarat presupune ca naratorul lasa viata din lumea romanului sa curga. Ion este un roman obiectiv. De aceea. Finalul reia descrierea drumului in sens invers. intentionand de fapt sa se aproprie de aceasta din urma. Construit pe conflictul tragic dintre om si dorinta lui de a avea pamant la care se adauga conflictul exterior de natura sociala dintre Ion si Vasile Baciu. romanul lui Rebreanu reprezinta o adevarata fresca a societatii romanesti de la inceputul sec al 20 – lea. Ghighi reprezinta calea de mijloc. oloaga satului. care promite a fi cea mai potrivita. iar Ana intelege in scurt timp ca nici copilul nu-l va imblanzi pe Ion. Laura va asculta sfaturile tatalui sau si dupa casatoria cu Pintea e fericita. Fiicele lui Herdelea sunt create de autor ca replica la cele 2 personaje feminine din planul taranesc al romanului. George afla de intentiile lui Ion si-l ucide in mod simbolic cu sapa. romanul are cateva surse de inspiratie confirmate de autor. Spre deosebire de Ana care incalca sfaturile parintesti. casatorit acum cu Florica. autorul povesteste cum n tanar taran numit Ion Pop al Glanetasului vorbeste cu pasiune despre faptul ca daca ar avea pamant toate problemele s-ar rezolva. Nasterea copilului este simbolica. autorul adaugand o alta metafora : cea a soselei « cea mare si fara inceput » care semnifica viata universala ce nu se schimba din cauza tragediei unui individ. deznadajduita. intre Ana si Laura. Astfel Rebreanu povesteste ca intr-o calatorie de-a sa a vazut un taran imbracat in haine de sarbatoare care a ingenucheat si a sarutat pamantul. sora autorului ii povesteste acestuia cum o vecina a sa. Ana vede cum Ion priveste dupa Florica si intelege ca doar s-a iluzionat ca Ion o iubeste. Prevenit de Savista. Naratorul este omniscient. Tot in incipit este descrisa crucea de care este prins « un Hristos de tinichia ruginita » semn al indepartarii omului de Dumnezeu. neimplicandu-se in actiune si neexprimandu-si parerea despre intamplarile pe care le prezinta. dar si al abandonarii omului de catre divinitate. iar Ion se apropie de George. este batuta salbatic de catre tatal ei. Dovada ca naratorul cunoaste de la inceput finalul se afla in incipit. dar stie mai multe decat personajele sale si le dirijeaza evolutia ca un regizor universal. avand loc pe camp. . Pretendentul ei e atat de placut de ea cat si de tatal ei. se sinucide. omniprezent si obiectiv. In primul paragraf al romanului este descris drumul care intra in Pripas si care este personificat.