You are on page 1of 41

1

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI”
FACULTATEA DE INGINERIE
INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE
















PROIECT LA
AMENAJARI SI CONSTRUCTII HIDROTEHNICE



















INDRUMATOR ŞTIINŢIFIC, STUDENT
Dr. ing. Dan Dăscăliţa

GRUPA ..




An univ. 2011 – 2012





2


CUPRINSUL PROIECTULUI

PARTEA I

CAPITOLUL 1. ELEMENTE GENERALE PRIVIND CICLUL HIDROLOGIC SI
SCHEMELE DE AMENAJARE A BAZINELOR HIDROGRAFICE

1.1. Definiţia si componentele ciclului hidrologic
1.2. Sistemul hidrologic
1.3. Bilanţul hidric
1.4. Gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic

CAPITOLUL 2. BAZINUL HIDROGRAFIC. DESCRIERI. DELIMITARI

CAPITOLUL 3. ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND DETERMINAREA
UNOR FACTORI FIZIOGRAFICI AI SCURGERII APELOR

3.1. Delimitarea cumpenelor apelor si a bazinelor hidrografice aferente din România,
3.2. Descrierea celor 15 bazine hidrografice codificate din Romania
3.3. Numar bazinelor secundare
3.4. Topologia retelei hidrografice
3.5. Calculul patratului
3.6. Perimetrul Bazinului Hidrografic Tarcau si a celor doua subbazine studiate
3.7. Lungimea Retelei Hidrografice (RH)
3.8. Suprafaţa Bazinului Hidrografic
3.9. Stabilirea epurei bazinului hidrografic
3.10. Coeficientul de sinuozitate
3.11. Coeficientul de ramificare
3.12. Densitatea reţelei hidrografice
3.13. Profile longitudinale şi longitudinale ale reţelei hidrografice
3.14. Coeficientul de asimetrie
3.15. Lungimea bazinului hidrografic
3.16. Lăţimea medie a bazinului hidrografic
3.17. Gradul de abatere de la forma circulara (β)
3.18. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α)

CAPITOLUL 4. STUDIUL CARACTERISTICILOR FIZIOGRAFICE ALE
BAZINULUI HIDROGRAFIC TARCAU SI A DOUA SUBBAZINE COMPONENTE
(un subbazin de stanga si unul de pe partea dreapta)

4.1. Delimitarea cumpenelor apelor si a bazinelor hidrografice aferente din România,
4.2. Descrierea celor 15 bazine hidrografice codificate din Romania
4.3. Numar bazinelor secundare
4.4. Topologia retelei hidrografice
4.5. Calculul patratului
4.6. Perimetrul Bazinului Hidrografic Tarcau si a celor doua subbazine studiate
4.7. Lungimea Retelei Hidrografice (RH)
4.8. Suprafaţa Bazinului Hidrografic
4.9. Stabilirea epurei bazinului hidrografic
4.10. Coeficientul de sinuozitate
4.11. Coeficientul de ramificare
4.12. Densitatea reţelei hidrografice
4.13. Profile longitudinale şi longitudinale ale reţelei hidrografice
4.14. Coeficientul de asimetrie
4.15. Lungimea bazinului hidrografic
4.16. Lăţimea medie a bazinului hidrografic
4.17. Gradul de abatere de la forma circulara (β)
4.18. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α)


3

3
5
6
7


11


18

























31







3


PARTEA II

CAPITOLUL 5. STUDII DE SOLUTII PENTRU AMENAJAREA BAZINULUI
HIDROGRAFIC TARCĂU
5.1. Studii de soluţii pentru realizarea a două lucrări hidrotehnice de apărare împotriva
inundaţiilor amenajate în BH Tarcău
5.2. Studii de soluţii pentru realizarea a două lucrări de renaturare aplicate în subbazinele
hidrografice selectate
5.3. Studii de soluţii pentru realizarea a două lucrări hidrotehnice pentru alimentarea cu
apă
5.4. Studii de soluţii pentru realizarea unor instalaţii de prevenire şi combatere a poluărilor
accidentale în subbazinele hidrografice selectate

PARTEA III

• CAPITOLUL 6. INTOCMIREA UNUI DEVIZ PRIVIND CHELTUIELILE EFECTUATE
ÎN CAZUL PRODUCERII UNEI POLUĂRI ACCIDENTALE PRODUSE ÎN BAZINUL
HIDROGRAFIC TARCĂU
– Cheltuieli pentru stoparea poluării
– Cheltuieli pentru monitorizarea fenomenului de poluare
– Cheltuieli efectuate de utilizatorii de apă afectaţi de producerea poluării
– Cheltuieli efectuate postpoluare (ecologizarea zonei afectate, repopularea cu speciile de
faună şi floră acvatică, etc.)

BIBLIOGRAFIE



CAPITOLUL 1. ELEMENTE GENERALE PRIVIND CICLUL HIDROLOGIC SI
SCHEMELE DE AMENAJARE A BAZINELOR HIDROGRAFICE

1.1. DEFINIŢIA SI COMPONENTELE CICLULUI HIDROLOGIC

Ciclul hidrologic reprezintă un model conceptual care descrie miscarea continuă a apei între biosferă,
atmosferă, litosferă si hidrosferă. Apa de pe Pământ este stocată în diferite tipuri de rezervoare: atmosferă,
oceane, lacuri, râuri, sol, gheţari, apă subterană si suprafeţe acoperite cu zăpadă. Circulaţia apei între aceste
rezervoare are loc prin procese de evaporare, condensare, precipitare, interceptive, siroire, topire, infiltraţie,
percolatie,transpiraţie, inmagazinare, scurgere de suprafaţă si scurgere subterană.
Circulaţia apei în natură este determinată de următorii factori:
 energia solară, care produce circulaţia aerului în atmosferă datorită încălzirii inegale a
suprafeţei terestre;
 forţa de atracţie gravitaţională care determină fenomenele de precipitare, scurgere, infiltraţie;
 forţele de atracţie solară si lunară, care se află la originea mareelor si a curenţilor marini;
 presiunea atmosferică; diferenţele de presiune determină apariţia vântului prin deplasarea
maselor de aer pe orizontală;
 forţele intermoleculare din sol care determină fenomene capilare; acestea influenţează
scurgerea apei în sol;
 factorul uman, care intervine direct în procesele de mişcare si transformare ale apei.
Ciclul global al apei se subdivide în ciclurile oceanic şi continental. Oceanele asigură cea mai mare
parte din apa evaporată în atmosferă, din care aproximativ 91% se reîntoarce în oceane sub formă de
precipitaţii, restul fiind transportat către masele de aer deasupra uscatului, unde factorii meteorologici
declanşează formarea precipitaţiilor. Dezechilibrul dintre cantităţile de apă evaporate deasupra oceanului si
continentului este corectat de scurgerea de suprafaţă si subterană prin care apele sunt dirijate înapoi către
ocean.
Conform sursei: Water resources. In Encyclopedia of Climate and Weather, 1996, editata de S. H.
Schneider, Oxford University Press, New York, vol. 2, pp.817-823, oceanele cantonează circa 96,5 % din
întreaga cantitate de apă de pe Pământ restul regăsindu-se în gheţari, apă subterană, lacuri, râuri, sol,
atmosferă si biosferă Ulterior in anul 2000 aceste informatii au fost completate prin noi studii si cercetari
situatia distributiei apei pe glob prezentata de Cosandey, Robinson, 2000 in anul 2000 se prezinta in tabelul
1.2.
4


Tabelul 1.1. Distribuţia apei pe glob (estimare).
Sursa: Water resources. In Encyclopedia of Climate and Weather, 1996,
editata de S. H. Schneider, Oxford University Press, New York, vol. 2, pp.817-823

Nr.
Crt.
Sursa de apa
Volumul apei
in km
3

Procentul din totalul
de apa dulce
(%)
Procentul din
totalul de apa
(%)
1 Oceane, mari si golfuri 1,338,000,000 - 96.5
2
Calote glaciare, ghetari si zapada
permanenta
24,064,000 68.7 1.74
3 Apa subterana 23,400,000 - 1.7
3.1. Dulce 10,530,000 30.1 0.76
3.2. Sarata 12,870,000 - 0.94
4 Umiditatea din sol 16,500 0.05 0.001
5 Gheata permanenta si
nepermanenta din sol
300,000 0.86 0.022
6 Lacuri 176,400 - 0.013
6.1. cu apa duce 91,000 0.26 0.007
6.2. cu apa sarata 85,400 - 0.006
7 Atmosfera 12,900 0.04 0.001
8 Apa din mlastini 11,470 0.03 0.0008
9 Rauri 2,120 0.006 0.0002
10 Apa biologica 1,120 0.003 0.0001
Total 1,386,000,000 - 100

Tabelul. 1.2 Distribuţia apei pe glob (estimare conform sursei: Cosandey, Robinson,2000)

Volumele de apa disponibile de apă dulce pe locuitor şi continente conform sursei Jones, 1998 se
prezinta in tabelul 1.3.
Tabelul 1.3.Volumul de apă scurs şi disponibilul de apă dulce

Continentul
Volumul de apă scurs Populaţia
Disponibilul de apă dulce
pe locuitor
km
3
/an % mii. loc. (1996) m /an
Asia 14410 30,7 3489 5743
America de Sud 11760 25,3 322 50256
America de Nord 8200 17,6 461 22222
Africa 4570 9,7 739 10020
Europa 2310 6,8 728 5302
Australia şi Oceania 2348 5,0 29 106727
Antarctida 2310 4,9 - -
TOTAL 46848 100,0 5768 10804
Gheţarii reprezintă volume de gheaţă însemnate aflate la latitudini mari (polare) sau în munţi la
altitudini ridicate, acolo unde temperaturile pozitive se produc rar şi nu determină topirea lor, iar
precipitaţiile dominant solide le asigură creşterea masei.
REZERVOR
VOLUM
(milioane km
3
)
%

Oceane 1370-1.338 94,22
Gheţari 24 1,65
Ape subterane 23.4 1,61
Lacuri 0,18 0,012
Sol 0,082 0,0056
Atmosferă 0,0129-0,014 0,0009
Ape de suprafaţă 0,002 0,0001
biosferă 0,002 0,0001
TOTAL 1.454 mil.kmc-1.500 mil.kmc
5

Gheţarii rezultă prin acumularea şi transformarea în timp a zăpezii care persistă de la un an la altul
pe suprafeţe slab înclinate sau în depresiuni cu dimensiuni variabile. Căderile anuale de zăpadă formează un
strat cu grosime variabilă. La început este o zăpadă pufoasă cu mult aer între cristalele de zăpadă. Cu timpul
datorită propriei greutăţi şi a unor topiri parţiale stratul de zăpadă suferă transformări care se concretizează în
tasări însoţite de micşorarea până la eliminare a golurilor cu aer şi în modificarea formei cristalelor.
Gheţarii se pot grupa după criterii diferite:
-mediul în care se află în:- gheţari pe continente şi gheţari marini;
-zona climatică în care există:- gheţari polari, subpolari, din regiunile temperate, calde;
-formă şi dinamică:- gheţari montani şi gheţari de calotă.
Gheţarii reprezintă un însemnat agent modelator al scoarţei terestre. Masa de gheaţă încărcată cu
grohotişuri, praf se deplasează cu viteze diferite în funcţie de mărimea pantei, şi grosime. Au loc trei procese -
eroziunea asupra suprafeţei cu care intră în contact, transportul gheţii şi a materialelor cu care se încarcă şi
acumularea materialelor în diferite sectoare unde gheţarul se degradează. Gheţarii se instalează pe un
paleorelief, îl modelează schimbând multe din caracteristicile sale şi creează forme de relief care îi aparţin. Cu
cât durata acţiunii gheţarilor este mai mare cu atât rezultatele modelării lor sunt mai numeroase, iar după
topirea completă a gheţii, peisajul va fi dominat de acestea.
Cu cât un gheţar are un bazin de alimentare mai larg şi o acumulare mare de zăpadă care să se
transforme în gheaţă si cu cât acţiunea lui este de durată şi se desfăşoară la altitudini mari în raport cu zona de
topire, cu atât morfologia creată este mai diversificată şi are dimensiuni deosebite.
Ciclul hidrologic poate fi împărţit în trei sisteme distincte:
• Sistemul meteorologic;
• Sistemul oceanologic;
• Sistemul hidrologic.

1.2. SISTEMUL HIDROLOGIC
Sistemul hidrologic reprezintă faza terestră a ciclului hidrologic si este considerat un sistem închis,
în care diferenţa dintre volumele de apă intrate şi ieşite dintr-un spaţiu hidrografic reprezintă volumul de apă
acumulat în acesta. In cadrul sistemului hidrologic se produc permanent procese fizice determinate de o serie
complexa de intrari si iesiri prezentate schematic in figurile 1.1. si 1.2.
































VEGETATIE
SUPRAFATA
SOLULUI
PRECIPITATII
T
E
E E
Q
CORPURI DE
APA
SCURGERI IN
ALBII
SOL
NESATURAT
APA
SUBTERANA
infiltratii
Scurgere de suprafata
Scurgere
subterana
inundatii
Ascensiune
capilara
percolatie
Reincarcare
acvifer
Scurgere hipodermica
Ascensiune
capilara
Fig. 1.1. Schema proceselor fizice in sistemul hidrologic

6
























Fig. 1.2. Schema Intrările şi ieşirile din sistemul hidrologic


În care: P, Z - precipitaţiile căzute sub formă lichidă (ploi), respectiv solidă (zăpadă).
M – totalitatea factorilor meteorologici (temperatura aerului, deficitul de umiditate, vântul
etc.).
E – evaporaţia, ET – evapotranspiraţia, F – infiltraţia,
PN – precipitaţia netă (efectivă) , Q – debitul de apă sau debitul solid (aluviuni).

1.3. BILANŢUL HIDRIC

Bilantul hidric reprezinta o metoda de calcul prin care se determina variatiile stocului resurselor de
apa acumulate intr-un anumit interval de timp la nivelul unui bazin hidrografic, corp de apa, sectiune de
calcul, etc.
Albia râului reprezintă punctul de întâlnire al scurgerilor de suprafaţă, hipodermică si subterană si a
precipitaţiei care cade direct pe suprafaţa de apă. Prin urmare, debitul rezultant al râului reprezintă debitul de
ieşire din bazin hidrografic.

Precipitaţiile pot cădea: pe vegetaţie, direct pe suprafaţa solului si pe corpurile de apă (ape
curgătoare, lacuri).
 parte se reîntoarce în atmosferă prin evaporaţie (E) si prin transpiraţia plantelor (T).
 parte din apa aflată pe coronamentul vegetal cade pe pământ - printre frunze sau se prelinge pe
tulpini, ramuri si trunchiurile copacilor - unde se uneşte cu precipitaţia căzută direct pe sol;
 parte din apa care bălteşte pe sol se infiltrează, în funcţie de tipul de sol, tipul de acoperire a
solului, umiditatea anterioară si proprietăţile bazinului hidrografic.
- Apa infiltrată este acumulată temporar în primele straturi ale solului, în zona numită nesaturată
(aerată); de aici, o parte din apă se ridică la suprafaţa solului, prin ascensiune capilară, proces
numit exfiltraţie si o altă parte pătrunde vertical în pământ, prin percolaţie, până la acviferul de
apă subterană. Apa ajunsă aproape de suprafaţa solului se mişcă orizontal dând naştere
scurgerii subsuperficiale numită si scurgere hipodermică (SH), ajungând în cele din urmă în
albia unui râu. O parte din apa subterană se reîntoarce în albia râului sub forma scurgerii
subterane - o scurgere foarte lentă - numită si scurgere de bază(SB). Apa care nici nu bălteşte
pe sol si nici nu se infiltrează se scurge către albia râului formând scurgerea de suprafaţă numită
şi scurgere directă sau rapidă (SR).



Integrarea
scurgerii si
transport prin albii
Formare scurgere pe
versanti
Factorul antropic
Topirea zapezii
M
Z
P
PN Q
E
ET
F
Aport de apa in bazin
7


Structura bilantului hidric cuprinde intrari si iesiri de resurse de apa, toate din perioada analizata si
exprimate in [mm], respective (Fig. 1.3.):
 Precipitatii lichide si solide din perioada analizata (P);
 Evapotranspiratia (ET) [mm];
 Scurgerea de suprafata (SS) [mm];
 Infiltratia (scurgerea in subteran, percolatie) , (I) [mm];
 Interceptia (INT) [mm];
 Stocaj in depresiuni de suprafata (SDS) [mm];
Variatia acumularii resurselor hidrice este data de ecuatiile:
Σ INTRARI – Σ IESIRI = Variatia acumularii (ΔA)
P+SS – (ET+SDS+INT+I)=ΔA


Fig. 1.3. Schema structurii bilantului hidricc pentru o acumulare de apa

1.5. GOSPODĂRIREA APELOR LA NIVEL DE BAZIN HIDROGRAFIC

Directiva Cadru in domeniul apelor, DCA, a lansat o serie de concepte noi, in domeniul apelor
referitoare la corpurile de apa si unitatile teritoriale pentru care se realizeaza planificarea, gestionarea,
valorificarea si implicit gospodărirea cantitativă si calitativă a apelor la nivel de bazin hidrografic, respectiv
pe baza pricipiului bazinal. In functie de asocierea mai multor bazine sau alt gen de unităti acvatice se poate
accepta conceptul de district hidrografic – unitate teritorială ce se depăseste cadrul unui bazin hidrografic.
Gospodărirea durabilă a apelor este si realizarea starii bune a apei sunt obiectivele Directiva
Cadru pentru Apă si de Directiva privind evaluarea si managementul riscului la inundatii. Scopul definitoriu
al Directivei Cadru 2000/60/EEC este de a realiza toate actiunile si activitătile stiintifice si practice, ca pană
la nivelul anului 2015 să se realizeze o „stare bună” a tuturor corpurilor de apă din Statele Membre ale
Uniunii Europene.
In contextul celor prezentate pentru a asigura „starea bună a apelor” s-au impus si derulat masuri
pentru reaspectarea următoarese principii:
 Gospodărirea apelor pe bazine sau districte hidrografice – respectiv principiul bazinal prin care se
realizeaza cooperarea (colaborarea) efectivă si eficientă intre regiuni si state (nu neapărat membre
ale Uniunii Europene) situate in acelasi bazin sau district. In cadrul acestui concept se impune
respectarea unui principiu nou si deosebit de important - participarea publicului in luarea acelor
decizii ce privesc domeniul apelor;
 Stabilirea tipurilor de ape de suprafată prin care un tip de apă de suprafată rau sau lac este
determinat de o anumită faună si floră acvatică care s-a dezvoltat in anumite copnditii naturale
abiotice, morfologice, geologice, hidrologice si climatologice date.

Conceptul de Schemă directoare de Amenajare
Schema Directoare reprezinta instrumentul de planificare în domeniul apelor la nivel de bazin
hidrografic sau grupe de bazine hidrografice district, spatiu hidrografic).
Schemele Directoare sunt destinate stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea
durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, precum şi pentru
protejarea zonelor umede.
Scopul Schemelor Directoare este acela de a fixa într-o manieră generală şi armonioasă
obiectivele de calitate şi cantitate a apelor urmând să asigure:
a) o stare bună a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate,
un bun potenţial ecologic şi o stare chimică bună a apelor de suprafaţă;
b) stare chimică bună şi un echilibru între cantitatea prelevată şi reîncărcarea apelor pentru toate
resursele de apă subterană;
8

c) reducerea efectelor negative ale apelor datorate inundaţiilor, secetelor şi poluărilor accidentale.
Pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea
împotriva acţiunilor distructive a apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele
dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor,
instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor, Administraţia Naţională Apele Române, elaborează şi
reactualizează planuri de măsuri.
Schemele directoare şi planuri de măsuri sunt avizate de Comitetele de bazin şi se aprobă prin
Hotărâre de Guvern.
În acest context, la nivelul fiecărei Direcţii de Apă s-a înfiinţat un compartiment pentru elaborarea
Planului de management bazinal, componenta de gospodărire calitativă a resurselor de apă şi un colectiv
interdisciplinar care să colaboreze cu Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor la
elaborarea Planurilor de Amenajare a bazinului hidrografic, componenta cantitativa de gospodărire a
apelor din cadrul Schemelor Directoare. De asemenea, la nivelul fiecărui bazin hidrografic, potrivit legii
107/1996 – Legea Apelor art. 77, si HG 1212/29.11.2000, s-a înfiinţat un Comitet de Bazin.
Obiectivele fundamentale care au stat la baza creării Comitetului de Bazin au fost colaborarea
eficientă a organismelor teritoriale de gospodărire a apelor cu organele administraţiei publice locale,
utilizatorii din bazinul respectiv, beneficiarii serviciilor de gospodărire a apelor şi a organizaţiilor
neguvernamentale locale cu profil de protecţie a mediului. Acest comitet îşi propune respectarea si
aplicarea principiilor gospodăririi durabile a resurselor de apă şi menţinerea echilibrului între conservarea
si dezvoltarea durabilă a resurselor de apă.
În conformitate cu prevederile Directivei Cadru a Apei, statele dunărene, printre care şi România,
trebuie să contribuie la elaborarea Planului de Management al Districtului Hidrografic al Dunării. În
acest scop statele semnatare ale Convenţiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea au stabilit că
Planul de Management al Districtului Hidrografic al Dunării să fie format din trei părţi:

Partea A Planul general ce cuprinde problemele de importanţă bazinală cu efecte transfrontaliere şi
se referă la:
- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice > 4000 kmp;
- lacurile cu suprafeţe > 100 kmp;
- acvifere transfrontaliere cu suprafaţă > 4000 kmp;
- Dunărea, Delta si ape costiere.
Prima variantă a fost elaborată de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea cu
contribuţia ţărilor dunărene şi aprobat de miniştrii mediului din ţările dunărene reuniţi in cadrul Conferinţei
Ministeriale care a avut loc la Viena pe data de 13.12.2004. Noul Plan de Management al Districtului
Hidrografic al Dunării a f ost finalizat la sfarsitul anului 2009.

Partea B - Planurile naţionale de management ale ţărilor dunărene.
-Planurile sub-bazinelor coordonate la nivel internaţional (Tisa, Sava, Prut, Delta Dunării).
România contribuie la elaborarea Planurilor de Management la nivel de sub-bazin, inclusiv Planul
de Management al bazinului hidrografic al râului Tisa cu problemele de importanţă bazinală cu efecte
transfrontaliere , referindu-se la:
- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice > 1000 kmp;
- lacurile cu suprafeţe > 10 kmp;
- acvifere transfrontaliere cu suprafaţă > 1000 kmp;
Aşa cum s-a precizat mai sus, există iniţiative de realizare ale Planurilor de management la nivelul
altor sub-bazine internaţionale cum ar fi Prut şi Delta Dunării împreună cu Republica Moldova şi Ucraina,
însă procesul de elaborare nu a început încă.
Partea C:
- Planurile de management la nivel de sub- bazine naţionale;
- Planul Naţional de Management al Apelor din România este format din 11 Planuri de
Management Bazinale.
Planului de Management al Bazinului Hidrografic Siret este unul din cele 11.

Schema Directoare de Amenajare şi Management este alcătuită din:
 Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic (PABH), constituie componenta de gestionare
cantitativă a resurselor de apă pentru:
a) realizarea şi menţinerea echilibrului dintre cerinţele de apă ale folosinţelor şi disponibilul de
apă la surse;
b) diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieţii, bunurilor şi activităţilor
umane (inundaţii, exces de umiditate, secetă, eroziunea solului);
9

c) utilizarea potenţialului apelor (producerea de energie hidromecanică si hidroelectrică,
navigaţie, extragerea de materiale de construcţii, acvacultură, turism, agrement, estetică,
etc.);
d) determinarea cerinţelor de mediu asupra resurselor de apă.
 Planul de Management al Bazinului Hidrografic (PMBH), componenta de gestionare
calitativǎ a resurselor de apă urmărind:
a) atingerea şi menţinerea stǎrii bune a apelor;
b) identificarea presiunilor antropice importante şi al impactului activitǎţilor umane asupra
stǎrii apelor de suprafaţǎ;
c) diminuarea efectelor negative şi reducerea surselor de poluare.
d) determinarea cerinţelor de calitate asupra resurselor de apă.
1. Planul de management bazinal este in strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio-economică şi
prezintă punctul de plecare pentru măsurile de management din toate ramurile economiei,
măsurile de gospodărire a apelor la nivel bazinal şi local şi evidenţiază factorii majori care
influenţează gospodărirea apei într-un bazin hidrografic. De asemenea, prin Planul de
management se stabilesc deciziile necesare în economia apei şi pentru dezvoltarea de obiective
pentru o gospodărire durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apa. Conform
prevederilor Directivei Cadru pentru Apă 60/2000/CE, gospodarirea apelor se realizeaza pe
bazine hidrografice (districte hidrografice) si in special pe bazine internationale la nivel
transfrotalier avand la baza Planului de Management structurat pe 13 capitole (Tabel 1.4.).

Tabelul 1.4. Continutul cadru al Planului de Management al Bazinului/Districtului Hidrografic
CONTINUTUL PLANULUI DE MANAGEMENT AL BAZINULUI HIDROGRAFIC

Capitolul 1 Introducere
Capitolul 2 Prezentarea generala a bazinului/spatiului hidrografic
2.1. Delimitarea bazinului/spatiului hidrografic
2.2. Hidrografie
2.3. Relief
2.4. Utilizarea terenului
2.5. Geologie
2.6. Clima
2.7. Resurse de apa
Capitolul 3 Caracterizarea apelor de suprafata
3.1. Categorii de apa de suprafata
3.2. Ecoregiuni, tipologia si conditiile de referinta
3.2.1. Tipologia si conditiile de referinta pentru rauri
3.2.2. Tipologia si conditiile de referinta pentru lacurile naturale
3.2.3. Tipologia si conditiile de referinta pentru lacurile de acumulare
3.3. Delimitarea corpurilor de apa
3.4. Presiunile semnificative
3.4.1. Surse punctiforme de poluare semnificative
3.4.2. Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de
utilizare al terenului
3.4.3. Presiuni hidromorfologice semnificative
3.4.4. Proiecte viitoare de insfrastructura
3.4.5. Alte tipuri de presiuni antropice
3.5. Evaluarea impactului antropic si riscul neatingerii obiectivelor de mediu
3.5.1. Poluarea cu substante organice
3.5.2. Poluarea cu nutrienti
3.5.3. Poluarea cu substante periculoase
3.5.4. Presiuni hidromorfologice
Capitolul 4 Caracterizarea apelor subterane
4.1. Identificarea, delimitarea si caracterizarea corpurilor de apa subterana
4.2. Corpuri de apa subterana in interdependenta cu corpuri de apa de suprafata
sau cu ecosistemele terestre
4.3. Prelevari de apa si reincarcarea corpurilor de apa
4.4. Evaluarea impactului antropic asupra resurselor de apa si riscul neatingerii
obiectivelor de mediu

10

Capitolul 5 Identificarea si cartarea zonelor protejate
5.1. Zone de protectie pentru captarile de apa destinate potabilizarii
5.2. Zone pentru protectia speciilor acvatice importante din punct de vedere
economic
5.3. Zone destinate pentru protectia habitatelor si speciilor unde mentinerea sau
imbunatatirea starii apei este un factor important
5.4. Zone sensibile la nutrienti. Zone vulnerabile la nitrati
5.5. Zone pentru imbaiere
Capitolul 6 Monitorizarea si caracterizarea starii apelor
6.1. Retelele si programele de monitorizare
6.1.1. Ape de suprafata
6.1.2. Ape subterane
6.1.3. Zone protejate
6.2. Caracterizarea starii apelor
6.2.1. Ape de suprafata
6.2.2. Ape subterane
6.2.3. Zone protejate
6.3. Desemnarea corpurilor de apa puternic modificate si artificiale
Capitolul 7 Obiectivele de mediu
7.1. Ape de suprafata
7.2. Ape subterane
7.3. Zone protejate
Capitolul 8 Analiza economica
8.1. Analiza economica asupra utilizarii apei
8.2. Tendinte in evolutia cerintelor de apa
8.3. Mecanismul economico-financiar in domeniul serviciilor de apa. Evaluarea
nivelului actual al recuperarii costurilor pentru serviciile de apa
Capitolul 9 Programe de masuri
9.1. Masuri pentru implementarea legislatiei europene
9.2. Masurile si etapele pentru aplicarea principiuluirecuperarii costurilor
serviciilor de apa
9.3. Masuri pentru protejarea corpurilor de apa utilizate sau care vor fi utilizate
pentru captarea apei destinate consumului uman
9.4. Masuri pentru controlul prelevarilor din sursele de apa pentru folosinte
9.5. Masuri pentru diminuarea poluarii din surse punctiforme si pentru alte
activitati cu impact asupra starii apelor
9.6. Identificarea cazurilor in care evacuarile directe in apele subterane au fost
autorizate
9.7. Masuri pentru reducerea poluarii cu substante prioritare
9.8. Masuri pentru prevenirea si reducerea impactului poluarilor accidentale
9.9. Masuri pentru corpurile de apa care risca sa nu atinga obiectivele de mediu.
Masuri suplimentare pentru atingerea obiectivelor de mediu. Analiza Cost
Eficienta

9.10. Masuri pentru reducerea poluarii in apele marine
Capitolul 10 Exceptii de la obiectivele de mediu
10.1. Analiza Cost Beneficiu si Analiza de disproportionalitate
10.1.1. Analiza Cost Beneficiu
10.1.2 Analiza de disproportionalitate
10.2. Stabilirea exceptiilor de la obiectivele de mediu
10.2.1 Principii generale privind exceptiile de la obiectivele de mediu
10.2.2. Aplicarea exceptiilor la nivelul corpurilor de apa

Capitolul 11


Capitolul 12
Aspecte cantitative si schimbari climatice
11.1. Aspecte cantitative
11.2. Schimbari climatice
Informarea, consultarea si participarea publicului
12.1. Cadrul operational de informare si consultare a publicului
12.2. Prezentarea rezultatelor si evidentierea propunerilor de imbunatatire a
Planului de Management al Spatiului Hidrografic
11

Planurile de management ale bazinelor/spatiilor hidrografice din Romania sunt parte integrantă a
Planului de management al Bazinului hidrografic al Dunării.

2. Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic (PABH) are următoarele obiective:
a) inventarierea resurselor hidrologice (naturale) de apă de suprafaţă şi subterană;
b) determinarea situaţiei actuale a utilizării pe folosinţe a resurselor de apă;
c) identificarea amenajărilor structurale existente pentru asigurarea disponibilului la surse şi a
principalilor parametri de performanţă;
d) determinarea cerinţelor viitoare socio-economice şi de mediu privind resursele de apă;
e) identificarea opţiunilor fezabile pentru realizarea echilibrului dintre disponibilul la surse şi
cerinţele de apă ale folosinţelor;
f) evaluarea preliminară a riscului potenţial la inundaţii pe bazinul hidrografic;
g) identificarea acţiunilor, măsurilor, soluţiilor şi lucrărilor necesare pentru:
 atingerea gradului acceptat de protecţie la inundaţii a aşezărilor umane si a bunurilor;
 diminuarea efectelor secetelor, tendinţelor de aridizare, excesului de umiditate şi a
eroziunii solurilor;
 utilizarea potenţialului apelor;
 satisfacerea cerinţelor de mediu asupra resurselor de apă (cerinţe hidrologice,
hidraulice şi ecologice).
h) identificarea constrângerilor, a conflictelor de interese şi a soluţiilor de rezolvare;
i) analiza de impact şi evaluarea riscurilor induse de acţiunile, măsurile, soluţiile şi lucrările
propuse în planul de amenajare al bazinului hidrografic.
Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic, în forma finală, are 10 volume, este însoţit de
grafice, tabele, hărţi şi planuri de situaţie la scări adecvate. Toate hărţile se realizeaza în sistem GIS
(Ordinul nr. 1258/2006).
Cele 10 volume cuprind:
Volumul 1: „Situaţia Actuală a Gospodăririi Apelor în Bazinul Hidrografic” care cuprinde 6
capitole.
Volumul 2: „Prevederi ale Planurilor de Dezvoltare Sectoriale”
Volumul 3: „Scenarii pentru „Evoluţia Cerinţelor Viitoare de Apa ale Folosinţelor”
Volumul 4: „Bilanţul Apei în Secţiuni Caracteristice”
Volumul 5: „Acţiuni, Măsuri Structurale şi Nestructurale, Soluţii şi Lucrări Fezabile”
Volumul 6: „Managementul Riscului la Inundaţii în Bazinul/Spaţiul Hidrografic”
Volumul 7: „Estimarea Valorică a Prevederilor Planului de Amenajare
Volumul 8: „Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic - Concluzii”
Volumul 9: „Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic - Sinteză”
Volumul 10: „Schema Directoare de Amenajare şi Mangement a Bazinului Hidrografic –
Sinteză”
Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic (PABH) întocmit în anul 2010 are însă 15 capitole
elaborate în contextul noilor cerinţe privind măsurile necesare pentru amenajarea bazinelor hidrografice şi
fenomenul schimbărilor climatice semnalat tot mai mult în ultimul timp.

PLANUL DE AMENAJ ARE A BAZI NULUI HI DROGRAFI C (PABH) 2010

CAP. 1. INTRODUCERE
CAP. 2. DESCRIEREA GENERALA A TERITORIULUI DISTRICTULUI DE BAZIN HIDROGRAFIC
SIRET
CAP. 3. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA
CAP. 4. RESURSELE DE APA
4.1. Resursele de apa de suprafata
4.2. Resursele de apa subterana
4.3. Resurse socio – economice de apa, de suprafata si subterana

CAP. 5. SITUATIA UTILIZARII PE FOLOSINTE A RESURSELOR DE APA.
5.1. Utilizarea pe folosinte a resurselor de apa
Capitolul 13
Capitolul 14
Probleme si incertitudini
Concluzii
Bibliografie
Anexe

12

5.2. Utilizarea potentialului hidroenergetic
5.2.1. Potentialul hidroenergetic al raurilor Romaniei
5.2.2. Situatia actuala a utilizarii potentialului hidroenergetic
5.2.3. Gradul de amenajare al potentialului hidroenergetic..
5.3. Micropotentialul hidroenergetic
5.4. Utilizarea potentialului navigabil al apelor
5.4.1. Situatia actuala a navigatiei fluviale in Romania
CAP. 6. AMENAJARI DE GOSPODARIRE A APELOR
CAP. 7. SCENARII PENTRU EVOLUTIA CERINTELOR VIITOARE DE APA
7.1. Factori care influenteaza cerintele de apa ale folosintelor
7.2. Informatii necesare elaborarii scenariilorNTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A SCHEMELOR
7.3. Obiectivele tinta in domeniul accesului populatiei la infrastructura de apa potabila.
7.4. Obiective tinta in domeniul apei industriale, irigatiilor, zootehniei si acvaculturii
7.5. Obiective tinta in domeniul utilizarii potentialului apelor
7.6. Definirea scenariilor
7.6.1. Scenarii privind accesul populatiei la serviciile de apa in sistem regional
7.6.2. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa industriala
7.6.3. Scenariu privind evolutia viitoare a cerintelor de apa pentru irigatii
7.6.4. Scenarii asupra evolutiei viitoare a cerintelor de apapentru zootehnie
7.6.5. Scenarii privind evolutia cerintelor de apa pentru acvacultura.
7.7. Cuantificarea / evaluarea scenariilor
CAP. 8. REZULTATELE CUANTIFICARII CERINTELOR VIITOARE DE APA ALE FOLOSINTELOR
8.1. Prognoza cerintelor de apa pentru populatie
8.2. Prognoza cerintelor de apa industrial
8.3. Prognoza cerintelor de pentru irigatii
8.4. Prognoza cerintelor de apa pentru zootehnie
8.5. Prognoza cerin_ei de apă pentru acvacultură
8.6. Rezultatul final al prognozei cerin_elor de apă ale folosinţelor.
CAP. 9. BILANTUL APEI
CAP. 10. ACTIUNI, MASURI STRUCTURALE SI NESTRUCTURALE, SOLUTII SI LUCRARI
FEZABILE
10.1. Realizarea echilibrului disponibil la sursa – cerinta de apa
10.1.1. Actiuni orientate catre disponibilul de apa la sursa
10.1.2. Actiuni orientate catre cerintele de apa ale folosintelor
10.2. Identificarea actiunilor, masurilor si solutiilor pentru
diminuarea efectelor secetelor
10.3. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor
necesare pentru combaterea eroziunii solurilor si diminuarea excesului de umiditate
10.4. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru utilizarea potentialului hidroenergetic
10.5. Identificarea actiunilor, masurilor, optiunilor si solutiilor pentru utilizarea potentialului navigabil al
apelor
CAP. 11. MANAGEMENTUL RISCULUI LA INUNDATII
11.1. Conceptul de management al risculuI la inundatii
11.2. Amenajari structurale existente pentru reducerea riscului la inundatii
11.3. Masuri nestructurale existente
11.4. Inundabilitatea teritoriului districtului de bazin hidrografic Siret
11.5. Vulnerabilitatea si riscul la inundatiiSINTEZA STUDIILOR DE FUNDAMENTARE A INHGA 3
11.6. Rezultatul calculelor indicatorilor
11.7. Scara de vulnerabilitate
11.8. Actiuni, masuri si lucrari pentru asigurarea capacitatilor de curgere ale albiilor raurilor, protectia
populatiei si a bunurilor impotriva inundatiilor si punerea in siguranta a lucrarilor
CAP. 12. IDENTIFICAREA CERINTELOR DE MEDIU ASUPRA RESURSELOR DE APA
CAP. 13. IDENTIFICAREA EVENTUALELOR CONSTRANGERI, CONFLICTE DE INTERESE INTRE
FOLOSINTELE DE APA SI A SOLUTIILOR DE REZOLVARE
CAP. 14. INFLUENTA SCHIMBARILOR CLIMATICE ASUPRA GESTIONARII RESURSELOR DE
APA
CAP. 15. CONVENTIILE SI TRATATELE INTERNATIONALE IN DOMENIUL GOSPODARIRII
APELOR LA CARE ROMANIA ESTE PARTE


13

CAPITOLUL 2. BAZINUL HIDROGRAFIC. DESCRIERI. DELIMITARI


Reţeaua hidrografică (RH) este reprezentată de totalitatea căilor de concentrare a curenţilor de apă de
suprafaţă într-un bazin dat. Este una din caracteristicile cele mai importante ale bazinului. Se defineşte ca
fiind ansamblul cursurilor de apă naturale sau artificiale, permanente sau temporare, care participă la curgere.
Reţeaua temporară (periodică) este alcătuită din totalitatea văilor, vâlcelelor, torenţilor, râpelor, şanţurilor
prin care se scurg apele după ploi sau după topirea zăpezilor.
Reţeaua hidrografică poate lua diferite forme: principalele:
a. dendritică – caracterizată prin orientarea cursurilor mici spre cel principal, cu unghiuri de
confluenţă < 90º, ca ramurile unui arbore. Este cel mai comun tip de structură de reţea hidro;
b. rectangulară – când confluenţele se fac în unghiuri apropiate de 90º. Este o structură care apare
în cazul anumitor condiţii geotectonice (fracturi): Ex. în lungul coastei Norvegiei;
c. radială – în cazul unor boltiri tectonice sau conuri vulcanice;
d. centripetă – în situaţia unor arii largi depresionare, în special în regiuni semiaride;
e. multibazinală – complexă, în regiuni deluroase şi carstice;
f. zăbrelită, sau în formă de gratii – cu unghiuri de confluenţă relativ drepte, în zone puternic
fracturate tectonic;
g. paralelă – specifice obcinelor bucovinene, motivată de dispoziţia liniilor principale de relief;
i. inelară – pe înălţimi izolate: domuri, conuri;
j.deranjată – în cazul intervenţiilor antropice masive (Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei);
k. contorsionată – în structuri geologice complicate (Vrancea).
Diferenţierea unei RH ia în considerare factorii geologici, climatici, antropici si panta terenului.
In fig. 2.1. se prezintă 3 tipuri de reţele de râuri (dentritic, rectangular şi paralel).


Fig.2.1. Forme ale reţelelor
hidrografice






1. Topologia reţelei hidrografice
Prin topologie se înţelege studiul structurii unei RH, care presupune numerotarea tronsoanelor
cursurilor de apă. Ordinul cursurilor de apă reprezintă o clasificare care reflectă ramificaţia acestora.
Codificarea cursurilor de apă este utilizată pentru codificarea staţiilor de măsură (staţii hidrometrice),
permiţând astfel o prelucrare automată a datelor (Pidwirny, 2006). Există mai multe tipuri de clasificare a
tronsoanelor cursurilor de apă si anume:

a) Clasificarea Gravelius (1935) propune determinarea ordinului reţelei pornind din aval către
amonte, astfel:
 cursul de apă principal – ordinul 1,
 afluentul principal – ordinul 2,
 afluentul afluentului principal – ordinul 3, etc.
În România, conform Atlasului cadastrelor apelor din 1992, reţeaua hidrografică este grupată si
codificată în 15 bazine de ordinul 1, cu considerarea afluenţilor până la ordinul 6 inclusiv. Sunt codificate
4864 de cursuri de apă, lungimea totală a acestora fiind de 78905 km (Mustăţea, 2005).

b) Clasificarea Strahler (1957)
Permite descrierea dezvoltării reţelei de drenaj a unui bazin. Defineşte ordinul cursurilor de apă
printr-o regulă simplă: orice curs de apă fără afluent este de ordinul 1.




14

2. BAZINUL HIDROGRAFIC
Bazinul hidrografic, bazinul de recepţie sau bazinul colector, al unei reţele hidrografice, reprezintă
suprafaţa teritoriului de pe care apele rezultate din precipitaţii şi cele subterane se scurg şi pătrund în
ramificaţiile reţelei.
În spaţiul bazinului hidrografic au loc toate procesele fizice, care determină scurgerile hidrologice,
de aici decurgând şi importanţa sa în studiile hidrologice. Suprafaţa şi subteranul bazinului hidrografic sunt
elementele care influenţează distribuţia precipitaţiilor atmosferice în parametrii caracteristici ciclului
hidrologic.
Limita bazinului hidrografic se trasează pe planurile de situaţie în funcţie de relieful reprezentat prin
curbele de nivel şi este determinată de cumpăna apelor sau perimetrul bazinului hidrografic; acesta se poate
defini ca locul geometric al punctelor de pe care apa rezultată din precipitaţiile atmosferice se scurge
gravitaţional spre reţeaua hidrografică a bazinului.
Cumpăna apelor unui bazin hidrografic trecând prin punctele cele mai înalte (culmi de munţi,
coline, dealuri) aparţine şi bazinelor învecinate.
La un curs de apă se poate stabili bazinul hidrografic corespunzător profilului de închidere (secţiunea
de vărsare), cât şi cel corespunzător unui profil oarecare de pe cursul respectiv, în care poate exista un post
hidrometric, o confluenţă, o captare de apă, o derivaţie, un lac de acumulare etc. [Giurma I., ş.a., 1980].
Un bazin are ordinul n a celui mai mare dintre cursurile sale de apă sau ordinul cursului de apă
principal care ajunge la secţiunea de ieşire a bazinului. Ordinul n oferă indicaţii privind gradul de
complexitate a RH si asupra formei BH.

Elemente referitoare la bazinului hidrografic

Trasarea cumpenei apelor
Linia care separă scurgerile de apă; linia care separă bazinele de recepţie.
Aceasta se face pe linia celor mai mari înălţimi delimitând două bazine hidrografice vecine,
traversând perpendicular curbele de nivel.
Pentru separarea unui bazin hidrografic (BH) trebuie să urmărim cu multă atenţie traseul curbelor de
nivel, distribuţia reţelei hidrografice şi punctele cu cea mai mare altitudine.
Cumpăna apelor reprezintă linia de întretăiere a doi versanţi adiacenţi de la care apele se scurg în
sensuri opuse; prin urmare este si linia celor mai înalte cote ale BH. Cumpăna apelor este evidentă când este
formată de culmi de munţi sau dealuri si mai greu de definit în regiunile de câmpie.
Se consideră izvor al râului (i) punctul în care râul apare iniţial în mod clar sub formă de curent de
suprafaţă. Vărsarea (V) este de obicei un punct mai bine precizat ca poziţie geografică.
Cumpăna principală de ape se trasează cu o linie groasă întreruptă de culoare neagră sau roşie
începând cu gura de vărsare şi se închide tot la gura de vărsare. Cumpenele secundare se deseneaza cu o
culoare neagră întreruptă şi mai subţire.
Reţeaua hidrografică (totalitatea cursurilor de apă) va avea culoarea albastră, cea permanentă cu o
linie continuă şi cea temporară cu o linie întreruptă. Afluenţii sunt delimitaţi prin cumpene de ape secundare.
Aplicatie:
Se va delimita cumpăna apelor principală şi cumpăna apelor secundare într-un BH dat.
Se va calcula înălţimea medie a cumpenei apelor atât pentru malul drept, malul stâng, cât şi pentru
întreaga cumpănă de ape.

Calcularea suprafeţei bazinelor secundare:
Măsurarea suprafeţelor pe hărţile topografice la scară mare se poate face prin următoarele metode:
- numărarea ochiurilor reţelei caroiajului rectangular (sferturile şi jumătăţile de ochiuri se apreciază);
- trasarea conturului suprafeţei de măsurat pe o hârtie milimetrică şi apoi numărarea centimetrilor şi
milimetrilor pătraţi;
- procedeul mecanic, cu planimetrul;
- metoda grafică descrisă la cursul de topografie
a) Metoda planimetrului - Planimetrul este un aparat cu ajutorul căruia putem determina cu multă
precizie suprafaţa bazinului hidrografic. Dintre planimetre mai cunoscute sunt tipurile: Otto-Kemtes, Maho,
Reiss si Amsler. Cel mai simplu aparat si frecvent folosit este planimetrul cu roţi sau planimetrul polar.
15

Planimetrul polar mecanic (fig.2.3) se compune din două braţe metalice: braţul polar şi braţul
port cărucior (braţ trasor sau braţ urmăritor). Braţul polar are o lungime fixă, în timp ce braţul port
cărucior se lungeşte sau se scurtează în funcţie de scara la care se fac determinările.
Braţul polar este fixat într-un capăt de greutatea polară, iar în celălalt capăt de căruciorul
planimetrului. Greutatea polară se fixează într-un punct care trebuie să rămână fix pe toată durata
măsurătorii, în timp ce căruciorul planimetrului se deplasează odată cu braţul trasor şi înregistrează mişcarea
acestuia pe plan sau hartă.
Braţul trasor este prevăzut la un capăt cu un stilet (cilindru mic cu vârf ascuţit) sau lupă cu
indicator central cu ajutorul căruia se urmăresc contururile suprafeţelor de determinat, iar la celălalt capăt
este fixat de cărucior. Este divizat în milimetri sau prezintă mai mulţi indici corespunzători scărilor uzuale.
Poziţia braţului trasor pe cărucior pentru diversele scări este specificată într-un tabel care însoţeşte cutia
aparatului.
Căruciorul planimetrului (dispozitivul de înregistrare) se compune din următoarele părţi:
- o rotiţă înregistratoare (ruleta), divizată în 100 de părţi egale, notate din 10 în 10;
- vernierul, cu zece diviziuni pentru citirea exactă a gradaţiilor de pe ruletă;
- un înregistrator de ture (disc), gradat în zece părţi egale, care înregistrează numărul de ture pe care
îl face ruleta.

Fig.2.3. Planimetrul mecanic













\


Fig. 2.4. Detaliu pentru citirea planimetrului (5725)
16


Numărul generator este format întotdeauna din patru cifre:
 prima cifră (miile de unităţi), se citeşte pe înregistratorul de ture (disc), valoarea indicată de
reperul situat deasupra discului, valoare depăşită. Se observă în figura nr.2, că cifra 6 nu a trecut
de reper şi atunci citim 5;
 următoarele două cifre (sutele şi zecile de unităţi) se citesc pe ruleta înregistratoare până la
valoarea zero a vernierului. Priviţi valorile de pe ruletă. Valori întregi până în dreptul valorii 0 de
pe vernier. Citim 72;
 ultima cifră (unităţile) se citeşte pe vernier şi reprezintă valoarea diviziunii de pe vernier, prima,
care are corespondent în prelungire cu o liniuţă de pe ruletă (5).
Planimetrarea unei suprafeţe se face de cel puţin două ori. Dacă între cele două planimetrări există o
diferenţă prea mare, se va face o a treia planimetrare.
Media dintre cele două rezultate mai apropiate dă numărul generator definitiv.
După delimitarea bazinului prin cumpăna de ape principală si prin cumpenele secundare ale
afluenţilor obţinem numărul de bazine hidrografice si suprafeţele acestora.
Prin metoda grafică
Pe aceeaşi hartă calculăm arealul fiecărui bazin în parte prin determinarea cm
2
plini si neplini care
însumaţi si înmulţiţi cu scara hărţii vor da suprafaţa respectivă.
Datele obţinute le înscriem intr-un tabel centralizator.
Din datele redate in tabelul centralizator (din cele existente pe harta aleasă) se trag concluziile
referitoare la:
 numărul BH secundare;
 suprafaţa BH şi suprafeţele bazinelor secundare;
 care ar fi debitul rezultat de pe acest BH în condiţiile unei ploi de l/minut, în următoarea ipoteză:
 intensitatea ploii este aceeaşi pe întreg BH;
 durata ploii ore şi minute;
 se infiltrează în solul BH l/mp.
Suprafeţele bazinelor le numerotăm cu cifre romane si suprafeţele interbazinale cu cifre arabe.

APLICATIA 1
Pe harta hidrografica a Romaniei (Fig. 2.5.) se va executa urmatoarele etape:
- delimitarea cumpenelor apelor si a bazinelor hidrografice aferente, in conformitate cu Atlasul
cadastrului apelor din Romania intocmit in anul 1991.
- marcarea prin culori diferite a celor 15 bazine hidrografice.
- Inscrierea pe harta a legendei cu denumirea
bazinelor hidrografice insotite de linii (bare)
colorate corespunzatoare.

APLICATIA 2.
Se vor efectua descrieri ale principalelor
caracteristici pentru fiecre din cele 15 bazine hidrografice.
Descrierea celor 15 bazine hidrografice codificate
din Romania






Tabel 2.1. Bazinele Hidrografice din Romania
conform Atlasului cadastral al apelor din anul 1991
I B.H. Tisa
II B.H. Someş Crasna
III B.H. Crişuri
IV B.H. Mureş- Aranca-Ier
V B.H. Bega-Timiş-Caraş
VI B.H. Nera-Cerna
VII B.H. Jiu
VIII B.H. Olt
IX B.H. Vedea
X B.H. Argeş
XI B.H. Ialomiţa
XII B.H. Siret
XIII B.H. Prut
XIV B.H. Dunărea
XV B.H. Litoral
17


18


19


20



CAPITOLUL 3. ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND DETERMINAREA UNOR FACTORI
FIZIOGRAFICI AI SCURGERII APELOR

APLICATIA 3.
Aplicaţia va analiza Bazinul Hidrografic al râului Tarcău, afluent de dreapta al râului Bistrita, respectiv
numar bazinelor sale secundare:
Etapele aplicatiei dupa primirea hartei cu BH Tarcau:

1. Se stabileste malul stang si malul drept al raului Tarcau:
2. Se numeroteaza cu numere impare afluentii malului de stang su cu numere pare afluentii malului dreapt;
3. Se identifica numarul de afluenţi ai malului stang si numarul de afluenti ai malului drept si se prezinta in
tabelul cu urmatorul format:

Specificatii privind bazinele secundare
din BH Tarcau
Intervalul Nr. bazine
Numar bazine secundare malul stang Izvor confluent 13
Numar bazine secundare malul stang Izvor confluent 9
Numar total de bazine secundare 22


Specificatii privind bazinele secundare
din BH Bolovanis
Intervalul Nr. bazine
Numar bazine secundare malul stang Izvor confluent 2
Numar bazine secundare malul stang Izvor confluent 0
Numar total de bazine secundare 2



Specificatii privind bazinele secundare
din BH Cichivei
Intervalul Nr. bazine
Numar bazine secundare malul stang Izvor confluent 1
Numar bazine secundare malul stang Izvor confluent 1
Numar total de bazine secundare 2




APLICATIA 4

Topologia retelei hidrografice

Un bazin are ordinul n a celui mai mare dintre cursurile sale de apă sau ordinul cursului de apă
principal care ajunge la secţiunea de ieşire a bazinului. Ordinul n oferă indicaţii privind gradul de
complexitate a RH si asupra formei BH (ramificatia RH).

Etapele aplicatiei, prin utilizarea metodei Gravelius (1935):
1. Se determina ordinul cursului de apa principal studiat (analizat);
2. Se determina ordinul afluentilor principali de ordin inferior incepand din aval catre amonte si se
numeroteaza;
3. Se determina ordinul afluentilor secundari dinspre aval catre amonte si se numeroteaza;




21


APLICATIA 5

Calculul patratului

Etapele aplicatiei:
1. Cu ajutorul unui compas se traseaza un patrat pe harta BH Tarcau, cu latura de 5 cm, prin metoda
triunghiului echilateral;
2. Se pozitioneaza planimetrul intr-un punct al patratului, dupa ce a fost fixat in masa de lucru prin
intermediul unui ac si a unui element de fixare
3. Se efectueaza prima citire in urma caruia se determina o valoare initiala;
4. Se parcurge suprafata intregului patrat si se citeste valoarea determinata;
5. Se executa si a treia masuratoare si se citeste noua valoare;
6. Se executa diferentele intre masuratori
7. Se calculeaza numarul generator al suprafetei conturate prin realizarea mediei aritmetice a citirilor
efectuate apropiate ca valoare
Exemplu: Consideram ca cele trei masuratori au fost:
C1=4338
C2=4427
C3=4386
C3-C1=4386-4338=48 rezulta (48/1000)= 0,048 cm
C2-C3=4427-4386=41 rezulta (41/1000)= 0,041cm
Nmed = (0,048+0,041)/2=0,0445

C1=13 C2=19.9 C3=73
C3-C1=73-13=60rezulta(60/1000)=0,060cm
C2-C3=19.9-73=53.1rezulta(53.1/1000)=0.053cm
Nmed=(0.060+0.053)/2=0.0565


APLICATIA 6
Perimetrul Bazinului Hidrografic Tarcau si a celor doua subbazine studiate

• Cumpăna apelor se defineşte ca linia care separă bazinele de recepţie.
• Lungimea acestei linii reprezintă perimetrul BH, Lp.
• Cumpăna apelor reprezintă linia de întretăiere a doi versanţi adiacenţi de la care apele se scurg în sensuri
opuse; prin urmare este si linia celor mai înalte cote ale BH; se determină pe harta topografică cu
ajutorul curbimetrului. Cumpăna apelor este evidentă când este formată de culmi de munţi sau dealuri si
mai greu de definit în regiunile de câmpie.

Etapele aplicatiei:
1. Perimetrul BH Tarcau si a celor doua subbazine hidrografice studiate se determina cu ajutorul unei ate
umede sau cu o foaie de hartie pe care se marcheaza punctual toate curbele (meandrele), si suprapuse
peste linia cumpenei apelor bazinului hidrografic Tarcau si a celor doua subbazine analizate.
2. Lungimile atei se masoara de fiecare data cu o rigla si apoi se multiplica cu scara hartei.

Perimetrul BH Tarcau si a celor doua subbazine hidrografice studiate se determina cu ajutorul unei ate
umede sau cu o foaie de hartie.Lungimea atei se masoara de fiecare data cu o rigla si apoi se ultiplica cu
scara hartei.
Lp=73km(Tarcau) Lp=19.9km(Bolovanis) Lp=13(Pascu)








22

APLICATIA 7
Lungimea Retelei Hidrografice (RH)

Lungimea totală a unei reţele hidrografice este formată din lungimea cursului principal L
p
şi
lungimea afluenţilor l
i
.
¿
=
+ =
n
i
i p totala
l L L
1
[km] (1.10)
L total=36,6+190,41=227,01 km (Tarcau)
L total=9,9+15,34=25,24 km (Bolovanis)
L total=6,7+8,05=14,75 km (Pascu)
Lungimea unui curs de apă (principal sau afluent) reprezintă distanţa exprimată în km, măsurată în plan
orizontal de la confluenţă spre izvor (fig. 3.1)..

Fig. 3.1. Schema hidrografică a unui curs de apă

Lungimea cursului de apă principal, L
p
, reprezintă distanţa de la ieşire până la cumpăna apelor, urmând
tronsonul cu ordinul cel mai mare. Atunci când apare o confluenţă, dacă cele două tronsoane la confluenţă
sunt de acelaşi ordin, se consideră acela care drenează cea mai mare suprafaţă.
Lungimea afluentilor se măsoară prin distanţa desfăşurată în plan orizontal, în km, numerotaţi de la
confluenţă; se determină pe hărţi la diferite scări, funcţie de gradul de precizie urmărit. Suma lungimilor
tuturor ramificaţiilor formează lungimea RH :




Lungimea râurilor se poate determina pe hărţi (cu ajutorul curbimetrului, a unei ate umede suprapuse pe
cursurile de apa, sau a unui compas cu deschidere mică, ) sau direct în natură, pentru râuri mici sau în cazuri
speciale (prin măsurători topometrice). In lipsa curbimetrului, lungimile cursurilor de apa si a cumpenei
apelor (perimetrelor) se poate masura cu o ata umeda suprapusa pe liniile cursurilor de apa si a perimetrelor
sau cu o foaie de hartie pe care se marcheaza punctual toate curbele (meandrele), dupa care se masoara cu
rigla si se efectueaza multiplicarea cu scara hartii.
Lungimea măsurată pe hartă se înmulţeşte cu factorul de scară S
L
:





n n
N
n n
N
i n
N
n
l l l l L
n
÷ ÷ ÷ ÷ ÷
+ + + + + =
¿ ¿ ¿
÷
........ .... .....
1 1 1
1
1
1 1
1
| | | |
L
S cm L Km L - =
km 5
km 0
km 9 km 14 km 18
izvor
km 21,7
3+200 5+600
14+900
23

Etapele aplicatiei
3. Lungimea cursului principal si lungimea currsurilor de apa ale retelei hidrografice se determina cu
ajutorul unei ate umede sau cu o foaie de hartie pe care se marcheaza punctual toate curbele (meandrele),
si suprapuse peste linia cursului principal al bazinului hidrografic si a celorlalte cursuri de apa
componente a retelei hidrografice din BH Tarcau.
4. Lungimile atei se masoara de fiecare data cu o rigla si apoi se multiplica cu scara hartei.
5. Cursurile de apă se ordonează pentru fiecare ordin cadastral si pentru fiecare mal (drept si stang) separat.
Calculul se realizeză astfel
Râuri de ordinul III – râu Tarcău
R3=X masurat (cm) * scara
R3=36,5*2=73m
Râuri de ordinul IV

Mal drept Mal stang
R1=2*2=4 R2=0.5*2=10
R3=2.5*2=5 R4=2.3*2=4.6
R5=1.7*2=3.4 R6=1.7*2=3.4
R7=5.1*2=10.2 R8=2.7*2=5.4
R9=7.5*2=15 R10=1.9*2=3.8
R11=1.2*2=2.4 R12=3*2=6
R13=2.2*2=4.4 R14=2.5*2=5
R15=1.6*2=3.2 R16=2.8*2=5.6
R17=4.5*2=9 R18=1.5*2=3
R19=1*2=2
R21=2.5*2=5
R23=2.7*2=5.4
R25=5*2=10

Râuri de ordinul V

Mal drept Mal stang
R7.1=1.5*2=3 R7.1=2*2=4
R7.2=1.5*2=3 R7.2=1.9*2=3.8
R7.3=2*2=4 R9.1=1.5*2=3
R9.1=1.3*2=2.6 R9.2=1.9*2=3.8
R9.2=2*2=4 R9.3=2.2*2=4.4
R9.3=1.2*2=2.4 R17.1=1*2=2
R9.4=0.9*2=1.8 R17.2=0.6*2=1.2
R9.5=1.2*2=2.4 R25.1=1.5*2=3
R2.1=1.1*2=2.2 R25.2=1.5*2=3
R2.2=0.6*2=1.2 R2.1=0.9*2=1.8
R6.1=1.8*2=3.6 R6.1=1.5*2=3
R10.1=1*2=2 R10.1=1*2=2
R12.1=1.5*2=3 R12.1=2*2=4
R16.1=1.3*2=2.6 R12.2=1.5*2=3
R16.2=1*2=2

6. Se determina reţeaua hidrografică din BH Tarcau prin totalizarea tuturor lungimilor cursurilor de apa
componente


Exemplu de calcul pentru scara 1:200000:
1cm pe harta 2 km pe teren
In cazul în care lungimea masurată pe harta este 8,2 rezultă:
Lungimea cursului de apa = 8,2*2 km=16,4 km pe teren.
24



Lungimile ramificaţiilor din Bazinul Hidrografic ...

Nr.
Crt.
Lungimea raului principal
(Tarcau – ordin III)
Lungimea râurilor de ordin inferior raului
principal
(ordin IV)
Lungimea râurilor de ordin inferior ordinului IV
(ordin V)
Lungimea masurata cu
aţa (foaia cu segmente)
pe harta
(cm)
Lungimea
transformată la
scara
(km)
Lungimea masurata cu aţa
(foaia cu segmente) pe harta
(cm)
Lungimea transformată
la scara
(km)
Lungimea masurată cu aţa (foaia
cu segmente) pe harta
(cm)
Lungimea
transformată la scara
(km)
cod drept stâng drept stâng Cod drept stâng drept stâng cod drept stâng drept stâng
1 Raul
Tarcau
15.5 31 R1 2.1 4.2 R2.1 1 2
2 R2 1.65 3.3 R2.3 0.7 1.4
3 R3 2.8 5.6 R7.1 1.5 3
4 R4 1.95 3.9 R7.2 1.85 3.7
5 R5 2 4 R7.3 1.5 3
6 R6 1.7 3.4 R7.4 1.87 3.74
7 R7 7.65 15.3 R7.5 1.45 2.9
8 R8 1.39 2.78 R9.1 1.91 3.82
9 R9 8.72 17.44 T9.2 1.6 3.2
10 R10 2.8 5.6 R9.3 3.08 6.16
11 R11 1.1 2.2 R9.4 1.4 2.8
12 R12 3.1 6.2 R9.5 1.1 2.2
13 R13 2 4 R9.7 0.95 1.9
14 R14 2.4 4.8 R9.9 1.19 2.38
15 R15 1.49 2.98 R10.2 0.8 1.6
16 R16 2.9 5.8 R12.1 1.09 2.18
17 R17 5.25 10.5 R12.2 1.9 3.8
18 R18 1.23 2.46 R12.4 1.48 2.96
19 R19 1.03 2.06 R16.1 1.05 2.1
20 R21 2.32 4.64 R16.3 0.9 1.8
21 R23 4.8 9.6 R17.2 1 2
22 R25 1.89 3.78 R17.4 0.7 1.4
23 R23.2 1.4 2.8
24 R23.4 1.45 2.9
Total 15.5 31 28.13 3414 56.26 68.28 16.15 17.53 32.3 35.06
25

APLICATIA 8
Suprafaţa Bazinului Hidrografic

Suprafaţa bazinului hidrografic (F) se determină pe hartă prin planimetrarea ariei delimitată de
cumpăna apelor; suprafaţa astfel obţinută se înmulţeşte cu factorul de scară SF:

F [km
2
] = F [cm
2
] *S

Suprafaţa BH creste pe măsură ce pofilele de închidere se situează către avalul cursului de apă.
Epura de variaţie a suprafeţei bazinului reprezintă variaţia cumulativă a suprafeţelor, considerată de la
izvor spre vărsare, în raport cu lungimea cursului de apă.


















Fig. 3.1. Elemente fiziografice ale unui Bazin Hidrografic (BH)

Pentru trasarea epurei de variaţie se determină suprafeţele subbazinelor (corespunzătoare afluenţilor),
notate cu 1 – 6. (figura nr.3.1).
Se consideră ca secţiuni de control secţiunile corespunzătoare punctelor de confluenţă ale râului cu
afluenţii săi (C1 – C6) si secţiunea de închidere a BH. La fiecare confluenţă se ţine cont de poziţia afluentului
(pe stânga sau pe dreapta), variaţia suprafeţei figurându-se în mod corespunzător. Între două puncte de
confluenţă de pe aceeaşi parte a râului se admite o variaţie liniară a suprafeţei BH.

Etapele aplicatiei
Se planimetreaza conform metodologiei anterioare 3 suprafete;
1. Suprafaţa BH Tarcău;
2. Suprafaţa unui subbazin hidrografic din BH Tarcău de pe malul stang (la alegere);
3. Suprafata celui de al doilea subbazin hidrografic situat pe malul drept (la alegere);
4. Se multiplică toate suprafetele planimetrate cu scara planului.


BH Tarcau: -080.0 BH Bolovanis: -009.1 BH Pascu: -003.9
-082.8 -009.5 -004.1
-081.8 -009.7 -004.0
Nmed=081.0- F=324km
2
Nmed=009.43 – F=37.73km
2
Nmed=004.0 – F=16km
2








26




APLICATIA 9
Stabilirea epurei bazinului hidrografic
Epura bazinului hidrografic este o reprezentare grafică prin intermediul căreia este redată variaţia
mărimii suprafeţei bazinului în raport cu lungimea cursului de apă principal.În bazinul hidrografic din
figura 3.2 se observă că suprafaţa totală a bazinului, F dată în km
2
, este împărţită de cursul principal
ABCDE în două:
- F
d
, suprafaţa bazinului aflată pe dreapta cursului principal;
- F
s
, suprafaţa bazinului aflată pe stânga cursului principal.
Pornind de la izvorul A al cursului principal până la confluenţa din B, se determină suprafeţele
parţiale: F
1d
pe dreapta şi F
1s
pe stânga. Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat imediat
amonte de confluenţa din B este: F
1s
+F
1d
. În B, intervine pe dreapta cursului principal, afluentul FB, cu
suprafaţa subbazinului corespunzător F
2
.
Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat imediat aval de confluenţa din B este
F
1s
+F
1d
+F
2
şi este repartizată astfel:
- pe dreapta: F
1d
+F
2
;
- pe stânga: F
1s
.
Continuând astfel se obţin valorile suprafeţelor pe dreapta şi pe stânga, corespunzătoare diferitelor
profile caracteristice de pe traseul cursului principal, precum şi lungimea acestuia (l, km).



























Fig. 3.2. Delimitarea pentru un bazin hidrografic a subbazinelor şi a zonelor interbazinale

LEGENDĂ

______ limita bazinului hidrografic
(cumpăna apelor)
- - - - - limita subbazinelor şi a
zonelor interbazinale
ABCDE – cursul de apă principal
FB – afluent de dreapta
GC şi HD - afluenţi de stânga
1, 2, 4, 6 - subbazine hidrografice
3, 5, 7 - zone interbazinale
27


Fig. 3.3 Epura bazinului hidrografic


În profilul de închidere al bazinului hidrografic rezultă:

F
d
= F
1d
+ F
2
+ F
3d
+ F
5d
+ F
7d

F
s
= F
1s
+ F
3s
+ F
4
+ F
5s
+ F
6
+ F
7s
(1.1)
l = l
AB
+ l
BC
+ l
CD
+ l
DE

F = F
s
+ F
d


Pentru trasarea epurei bazinului se ia un sistem de axe rectangular în care se reprezintă la scări
convenabile, pe ordonată, lungimea cursului principal, pe abscisa pozitivă, F
s
şi pe abscisa negativă F
d
.
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 s-a întocmit epura reprezentată în figura 1.2. Suprafeţele au
fost determinate cu ajutorul planimetrului polar, iar lungimile cu ajutorul curbimetrului.
Epura bazinului hidrografic permite determinarea suprafeţei de bazin hidrografic aferentă oricărui
profil de închidere situat între izvor şi vărsare, profil în care poate exista un post hidrometric sau se
proiectează o lucrare hidrotehnică. Din această epură se observă că suprafaţa drenată a bazinului hidrografic
creşte pe măsură ce profilele de închidere se situează către avalul cursului de apă. Mărimea suprafeţei
bazinului hidrografic prezintă importanţă în stabilirea volumului de apă al râului şi are o influenţă directă
asupra formării scurgerii, determinând diferenţieri calitative şi cantitative în structura regimului, astfel:
- la formarea debitelor maxime provenite din scurgeri, odată cu creşterea suprafeţei bazinului
hidrografic, scade probabilitatea acoperirii integrale cu precipitaţii;
- la scurgerea minimă, alimentarea subterană creşte cu suprafaţa bazinului.
Suprafaţa unui bazin hidrografic se manifestă ca un regulator al scurgerii şi anume: odată cu creşterea
suprafeţei bazinului se produce o regularizare a repartiţiei scurgerii anuale.
Epura de variaţie, a suprafeţei bazinului din figura nr.3.1., este prezentată calitativ în fig. 3.3..

L (km)

A
B
C
D
E
F7d F5d F3d F2 F1d F1s F3s F4
F5s
F6 F7s
F
s
(km
2
) F
d
(km
2
)
afluent FB
afluent GC

28



Fig. 3.4. Exemplu de epură a unui bazin hidrografic



























29

























































Fig. 3.5. Bazinul Hidrografic Tarcău

HARTA BAZINULUI HIDROGRAFIC TARCĂU
SCARA 1:200000

30

APLICATIA 10
Coeficientul de sinuozitate
Acest coeficient notat Ks reprezintă raportul dintre lungimea râului L
r
măsurată după toate
sinuozitaţile lui şi lungimea dreptei l care-i uneşte extremităţile.
0 , 1 > =
l
L
Ks
r

Ks=31/24.6=1.26 (Tarcau)
Ks=14.26/11.6=1.22(Bolovanis)
Ks=3.73/2.6=1.43(Pascu)
La măsurarea pe hartă a lungimilor apar erori datorită faptului că deschiderea compasului influenţează
exactitatea măsurătorii. În cazul în care măsurătorile se fac cu acelaşi compas, dar cu două deschideri diferite
se poate folosi următoarea relaţie pentru calculul lungimii râului :
N
d d
d
l l l L
r
·
(
(
¸
(

¸

÷
÷ + =
1 2
1
2 1 1
) ( unde:
L
r
este lungimea râului;
l
1
, lungimea rezultată din prima măsurare;
l
2
, lungimea rezultată din a doua măsurare;
d
1
, valoarea deschiderii de compas la prima măsurare;
d
2
, valoarea deschiderii de compas din a doua măsurare;
N, scara hărţii folosite


APLICATIA 11
Coeficientul de ramificare
Acest coeficient Kr reprezintă raportul dintre lungimea tuturor ramificaţiilor (l
1
, l
2
, …,l
n
) ale unei
reţele hidrografice inclusiv cursul principal (L
p
) şi lungimea cursului principal şi este dat de relaţia:


Kr=222.9/31=7.19(Tarcau)
Kr=8.3/6=1.38(Bolovanis)
Kr=4.8/1.6=3(Pascu)
Valorile lui Ks şi Kr sunt necesare pentru studii privitoare la evoluţia albiei, calculul volumului
lucrărilor de dragare, a lucrărilor de regularizare a cursurilor în vederea măririi capacităţiide transport a
acestora, atenuarea undelor de viitură etc. [Giurma I., ş.a., 1987].





p
p n
L
L l l l
Kr
+ + + +
=
...
2 1
31

APLICATIA 12
Densitatea reţelei hidrografice

Densitatea de drenaj (colectare), Dd, exprimă capacitatea unei RH de a colecta un anumit volum
din apele de precipitaţie si subterane; depinde de caracteristicile geologice, topografice si antropice ale
bazinului. Se defineşte ca raportul dintre lungimea totală a RH (L) si suprafaţa BH (F) care înscrie reţeaua
respectivă:


Dd=222.9/328.8=0.67km/km
2
(Tarcau)
Dd=8.3/37.73=0.21km/km
2
(Bolovanis)
Dd=4.8/16=0.3km/km
2
(Pascu)

O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai important cu cât va avea mai multe ramificaţii
şi cu cât acestea vor fi mai lungi.



Densitatea reţelei hidrografice (RH) se stabileşte prin măsurători efectuate pe hartă şi reprezintă
raportul dintre lungimea tuturor ramificaţiilor (l
1
, l
2
,…,l
n
) inclusiv lungimea cursului principal (L
p
) şi
suprafaţa care înscrie reţeaua hidrografică respectivă (F).

] [km/km
...
2
2 1
F
L l l l
D
p n
d
+ + + +
=

Densitatea hidrografică (D
h
) reprezintă numărul cursurilor de apă, N, pe unitatea de suprafaţă (F):


Dh-47/328.8=0.14 (Tarcau)
Dh=3/37.73=0.07 (Bolovanis)
Dh=3/16=0.18 (Pascu)

Etapele aplicatiei:
1. Se determină densitatea reţelei hidrografice pentru bazinul hidrografic situat în partea stângă a
BH Tarcău;



2 Se determină densitatea reţelei hidrografice pentru bazinul hidrografic situat în partea dreapta a
BH Tarcău;
3 Se determină densitatea reţelei hidrografice pentru tot bazinul hidrografic al raului Tarcău;


APLICATIA 13
Profile longitudinale şi longitudinale ale reţelei hidrografice

Profilul longitudinal este o reprezentare grafică a reţelei hidrografice în plan vertical, întocmită după
hărţi cu curbe de nivel sau pe baza unor măsurători hidro-topografice şi exprimă succesiunea cotelor terenului
de pe fundul văilor.
Profilul conţine pe abscisă lungimea în km, iar pe ordonată altitudinea în m, a diferitelor puncte
caracteristice (deasupra nivelului mării) .
Se remarcă faptul că valea de ordinul cel mai mare are cote mai mici decât văile adiacente, ceea ce
permite alimentarea gravitaţională prin afluxul de apă al acestora. Pantele cursurilor de apă cresc de
asemenea, odată cu creşterea altitudinilor.


F
L
d
T
D =
F
N
h
D =
F
L
d
T
D =
1 F
N
h
D =
1
32

Profile transversale
Profilul transversal reprezintă intersecţia unui râu cu un plan vertical perpendicular pe direcţia de
curgere a apelor.
Din punct de vedere hidrologic acest profil prezintă o importanţă deosebită, deoarece în funcţie de
caracteristicile lui se stabileşte capacitatea de curgere, repartiţia vitezelor, direcţia curenţilor longitudinali şi
transversali ai râurilor etc.
Profilul transversal poate fi asimilat cu un dreptunghi, trapez, parabolă sau combinaţii ale acestor
figuri geometrice. El este variabil şi diferă atât de la un râu la altul cât şi în lungul aceluiaşi râu, fiind
influenţat de forma şi structura văii.
Văile cu un profil transversal în formă de "V" sunt caracteristice formaţiunilor tinere, neevoluate
aflate la înălţimi mari ale cursurilor de apă precum şi la râurile care străbat văile adânci în formă de chei de
origine tectonică şi erozivă sau epigenetică dezvoltate în calcare. În acest caz râurile au doar albie minoră
îngustă şi sunt lipsite complet de albie majoră.
Văile mari, evoluate, cu profil transversal în formă de "U", văile trapezoidale, precum şi zonele de
şes, permit şi formarea unor albii majore.
Albia minoră caracterizată prin scurgeri permanente, este aceea prin care se scurg apele mici şi
mijlocii (limitată la nivelul debitelor medii multianuale).
Între albia minoră şi curentul de apă există o interacţiune puternică tot timpul şi drept urmare apar
afuieri şi depuneri.
Albia majoră în care se scurg apele mari în timpul viiturilor este formată din albia minoră şi părţile
laterale (luncile). Zonele mai ridicate, aflate deasupra nivelului apelor mari, formează terasele.
Lăţimile albiilor minore şi majore variază foarte mult de la un curs la altul, precum şi de la un sector
la altul pe acelaşi râu [Vladimirescu I., 1984].




APLICATIA 14
Coeficientul de asimetrie

Modul în care suprafaţa totală a bazinului hidrografic este distribuită pe stânga sau pe dreapta
cursului principal determină asimetria. Acest coeficient a este dat de relaţia:



a=2(225.6-103.2)/328.8=244.8/328.8=0.744 (Tarcau)
a=2(17.2-17.6)/37.73=-0.8/37.73=-0.021 (Bolovanis)
a=2(8.2-9)16=-1.6/18.8=-0.085 (Pascu)


unde Fst, Fdr reprezintă suprafeţele BH corespunzătoare malului stâng, respectiv drept al cursului
principal, iar F – suprafaţa totală a BH.
F
F F
F F
F F
a
d s
d s
d s
) ( 2
2
÷
=
+
÷
=
F
F
F
F
d s
d s
a a a ÷ = ÷ =
33

Dacă a=0, bazinul este simetric.
Exemplu:

Pentru acest bazin hidrografic se constată o asimetrie de stânga, adică pe stânga este dispusă
cu 23,8% mai mult din suprafaţa de drenaj decât pe dreapta cursului principal.
APLICATIA 15
Lungimea bazinului hidrografic

Lungimea bazinului hidrografic L se defineşte ca fiind distanţa măsurată de la vărsarea cursului
principal până la obârşia cursului de apă (izvoarele cursului principal pe cumpana apelor). În cazul unor
bazine asimetrice sau cu aspect curbat, lungimea bazinului hidrografic este dată de linia mediană a
bazinului (locul geometric al punctelor aflate la mijlocul distanţei dintre versanţii opuşi).

Lăţimea medie a bazinului (B) este o valoare fictivă care răspunde raportului:
L
F
l = (în km).
L=31 km (Tarcau)
L=6.87 km (Bolovanis)
L=6.2 km (Pascu)
Lăţimea bazinului prezintă o semnificaţie importanţa pentru formarea şi evoluţia viiturilor.

APLICATIA 16
Lăţimea medie a bazinului hidrografic

Lăţimea medie a bazinului hidrografic B se determină prin calcul, ca fiind raportul dintre
suprafaţa şi lungimea bazinului.

L
F
B =

unde:

F este suprafaţa bazinului hidrografic (km
2
);
L,lungimea liniei mediane a bazinului hidrografic (km).
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 obţinem: B = 57,96/22 = 7,18 km.

APLICATIA 17
Gradul de abatere de la forma circulara (β)

Reprezintă raportul dintre perimetrul cercului Lc care are aceeaşi suprafaţă cu cea a BH (fig. 3.5) si
perimetrul BH, Lp:


238 , 0
96 , 157
) 59 , 69 37 , 88 ( 2 ) ( 2
=
÷
=
÷
=
F
F F
a
d s
p p
c
L
F
L
L
t
|
2
= =
34

Pentru β=1, BH are formă circulară.






Fig. 3.6. Schema de calcul pentru abaterea de la forma circulară

APLICATIA 18
Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α)

Exprimă raportul dintre lăţimea medie a bazinului b
med.
si lungimea cursului de apă principal, l:
2
l
med F
l
b
= = o







CAPITOLUL 4. STUDIUL CARACTERISTICILOR FIZIOGRAFICE ALE
BAZINULUI HIDROGRAFIC TARCAU SI A DOUA SUBBAZINE COMPONENTE
(un subbazin de stanga si unul de pe partea dreapta)
4.1. Delimitarea cumpenelor apelor si a bazinelor hidrografice aferente din România,
4.2. Descrierea celor 15 bazine hidrografice codificate din Romania
4.3. Numar bazinelor secundare
4.4. Topologia retelei hidrografice
4.5. Calculul patratului
4.6. Perimetrul Bazinului Hidrografic Tarcau si a celor doua subbazine studiate
4.7. Lungimea Retelei Hidrografice (RH)
4.8. Suprafaţa Bazinului Hidrografic
4.9. Stabilirea epurei bazinului hidrografic
35

4.10. Coeficientul de sinuozitate
4.11. Coeficientul de ramificare
4.12. Densitatea reţelei hidrografice
4.13. Profile longitudinale şi longitudinale ale reţelei hidrografice
4.14. Coeficientul de asimetrie
4.15. Lungimea bazinului hidrografic
4.16. Lăţimea medie a bazinului hidrografic
4.17. Gradul de abatere de la forma circulara (β)
4.18. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α)

Concluzii
a) În cadrul unui bazin hidrografic are loc un proces complex de transformare a unei părţi din precipitaţiile
atmosferice în cantităţi de apă care sunt colectate de către reţeaua hidrografică. Zonarea bazinului hidrografic
în subbazine şi zone interbazinale ajută la înţelegerea acestor procese, şi stă la baza întocmirii schemelor
de amenajare complexe a bazinelor hidrografice.
b) Epura bazinului hidrografic permite determinarea suprafeţei de bazin hidrografic aferentă oricărui
profil de închidere situat între izvor şi vărsare, profil în care poate exista un post hidrometric sau se
proiectează o lucrare hidrotehnică. Din această epură se observă că suprafaţa drenată a bazinului hidrografic
creşte pe măsură ce profilele de închidere se situează către avalul cursului de apă. Mărimea suprafeţei
bazinului hidrografic prezintă importanţă în stabilirea volumului de apă al râului şi are o influenţă directă
asupra formării scurgerii, determinând diferenţieri calitative şi cantitative în structura regimului, astfel:
 la formarea debitelor maxime provenite din scurgeri, odată cu creşterea suprafeţei bazinului hidrografic,
scade probabilitatea acoperirii integrale cu precipitaţii;
 la scurgerea minimă, alimentarea subterană creşte cu suprafaţa bazinului.
Suprafaţa unui bazin hidrografic se manifestă ca un regulator al scurgerii şi anume: odata cu creşterea
suprafeţei bazinului se produce o regularizare a repartiţiei scurgerii anuale.
c) Lungimea şi lăţimea medie a unui bazin hidrografic reprezintă două caracteristici foarte importante a
căror cunoaştere este necesară la prevederea volumului şi a amplitudinilor viiturilor.Cu cât lăţimea medie a
bazinului este mai mică şi lungimea mai mare (bazin de formă alungită), cu atât amplitudinea viiturilor va fi
mai redusă. Idograma bazinului hidrografic ne permite stabilirea lăţimii medii a bazinului în orice punct
situat în lungul cursului principal de apă.
d) Amplitudinea şi desfăşurarea viiturilor este influenţată şi de forma bazinului hidrografic. Cu cât valoarea
coeficientului de dezvoltare a bazinului hidrografic este mai mare, cu atât viiturile vor avea amplitudini
mai accentuate.
e) Altitudinea medie a bazinului hidrografic, indică tipul de relief în care se află acesta, după cum rezultă
din următoarea clasificare convenţională:
 bazine de munte (H
med
> 600 m );
 bazine de deal (200 m < H
med
s 600 m );
 bazine de câmpie ( H
med
s 200 m );
 mixte, formate din mai multe unităţi de relief.
Un bazin hidrografic sau o zonă din acesta situată la o altitudine mare primeşte o cantitate mai mare de
precipitaţii, are o evaporaţie mai scăzută şi va avea o scurgere mai bogată. De obicei bazinul hidrografic al
unui râu este situat în zone cu înălţimi diferite. Repartiţia suprafeţelor bazinului pe zone de altitudini, dată
de curba hipsometrică, influenţează în mare măsură regimul hidrologic.
f) Panta medie a bazinului hidrografic este o caracteristică cu influenţă mare asupra scurgerii, ea
determinând o anumită viteză de deplasare a apei pe versanţii bazinului, în funcţie de care va rezulta
intensitatea proceselor de eroziune, transport şi depunerea particulelor solide din bazin.
36

g) O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai important cu cât va avea mai multe ramificaţii şi cu
cât acestea vor fi mai lungi.
h) O caracteristică a profilului longitudinal al unui curs de apă constă în aceea că în majoritatea cazurilor are
forma unei curbe cu concavitatea în sus, explicabilă prin faptul că afluxul de apă creşte din amonte spre aval
şi odată cu acesta se dezvoltă secţiunile transversale ale văilor care oferă la afluxuri specifice, pierderi
hidraulice mai mici. Pentru transportul afluxurilor specifice, pierderile hidraulice micşorate impun pante
descrescătoare.
Tabel centralizator cu datele caracteristice ale retelei hidrografice si subbazinelor hidrografice din Bazinul
Hidrografic Tarcau

Nr.
crt
Denumirea
raurilor mal
stang
Denumirea
raurilor mal
drept
Cumpana
apelor
(cm * 2)
(km)
Lungime
(cm * 2)
(km)
Suprafata
(cm
2
* 4)
(km
2
)
OBSERVAŢII
0 Raul Tarcau 16,5*2=33
km
82,5*4=330,0
km

1 R1. Ata 8,6*2=17.2 14,3*4=57.2
2 R2. Pascu 3,5*2=7 2,8*4=11.2
3 R3. Brates 9,0*2=18 16,0*4=64
4 R4. Cichivei 3,0*2=6 2,6*4=10.4
5 R5.Bolovanis 6,0*2=12 6,5*4=26
6 R6. Dumitru 3,5*2=7 4,8*4=19.2
7 R7.Tarcuta 5,5*2=11 8,2*4=32.8
8 R8. Rachitis 2,5*2=5 2,6*4=10.4
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21


















37


PARTEA II


CAPITOLUL 5 .STUDII DE SOLUTII PENTRU AMENAJAREA BAZINULUI
HIDROGRAFIC TARCAU


5.1.Studii de solutii pentru realizarea a doua lucrari hidrotehnice de aparare impotriva
inundatiilor amenajate in bazinul hidrografic Tarcau.
Amenajarea albiei raului Cichivei
Are ca scop apararea impotriva inundatiilor a sat. Tiscau precum si a societatii ESTEREL
S.A. Tiscau. Digul ce urmeaza a fi amplasat pe malul stang al albiei Tiscau are o lungime de
3,5km, inaltimea medie de 1,65m cu baza 2m si m1=m2=2.
Consolidarea malului si a taluzului digului in zona societatii ESTEREL S.A. Tiscau pe o
lungime de 960m s-a realizat prin lucrari mai grele gabioane umplute cu piatra, consolidarea
consta dintr-o saltea de 0,3m grosime pana la inaltimea corespunzatoare nivelului acesta
saltea se sprijina pe o prisma de gabioane cu sectiunea de 1,50x1,00.
Refularizarea pe raul Pascu
Lucrarile constau in:
a) Dig de pamant executat pe malul drept in vederea apararii amplasamentului a
S.C.ROMFLAX Caciulesti cu o lungime de 1500m si se va executa din pamant.Latimea la
coronament este de 3m.
b) Doua traverse de colmatare amonte de intravilanul satului Caciulesti cu rol de a stavili
efectul eroziv dezvoltat de raul Bolovanis asupra malului stang.
Deoarece satul Caciulesti este supus si efectului inundatiilor se executa un dig de pamant de
1500m lungime. Digurile de dirijare submersibile sunt executate din elemente de beton.
5.2.Studii de solutii pentru realizarea a unei lucrari hidrotehnice pentru alimentare cu apa.
Alimentarea cu apa comuna Ungureni Neamt.
Apa necesara pentru acesta alimentare este o captare subterana din zona Pildesti si este
formata din 60 de puturi cu adancime cuprinsa intre 7,40-10m si 7 puturi sapate la o
adancime de 8,5m.
Aductiunea
Apa pompata din puturi si este refulata prin conducta care face legatura intre frontul nou si
rezervorul de stocare apa. Reteaua de distributie are o lungime de 26km si este inelara.
Numarul de persoane deservite de serviciul de apa potabila este de 5260.

















38




PARTEA III


CAPITOLUL 6. INTOCMIREA UNUI DEVIZ PRIVIND CHELTUIELILE
EFECTUATE ÎN CAZUL PRODUCERII UNEI POLUĂRI ACCIDENTALE
PRODUSE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC TARCĂU
– Cheltuieli pentru stoparea poluării
– Cheltuieli pentru monitorizarea fenomenului de poluare
– Cheltuieli efectuate de utilizatorii de apă afectaţi de producerea poluării
– Cheltuieli efectuate postpoluare (ecologizarea zonei afectate, repopularea cu speciile
de faună şi floră acvatică, etc.)
























39


40


Cauza poluării : Evacuarea apei uzate din Raul Siret

Perioada intervenţiei : 03.04.2012 orele 02:00-15:00

Zona: Bacau

Echipa de intervenţie :
Sef.serv.ing.
Ionescu Ovidiu




8 muncitori



Specificaţii deviz
Tarif orar
(lei/ora)
Tarif (lei/km) Durată intervenţie (ore) Distanţa deplasare (km) Alte elemente fizice Valoare (lei)
CHELTUIELI PERSONAL
Administraţie (EXPERT 1) 21.53

9

193.77
Laborator 2 9.00

9

36.00
Dispecerat




Exploatare(intretinere masini,utilaje)
Statie hidrologica Galati
Informatizare
8 muncitori 8.5 13 orex 8muncitori 773.50






Total:1003.32

CHELTUIELI ANALIZE LABORATOR 1200.00
CHELTUIELI MATERIALE
Material absorbant 10o kg x12.00lei 1200.00
Salupe 10 buc.x 17lei 170.00
Total:2570.00


CHELTUIELI UTILAJ (conform deviz anexat)
Excavator 3,000.00
CHELTUIELI TRANSPORT (conform deviz anexat)
Transport WW T5 0.95 0 130 123.5
NT XX XX- DACIA 1300 1.85 0 570
1054.5
Total:1178
Alte cheltuieli (servicii) (conform deviz anexat)
Servicii telefonie (250 min *0,55 lei/min) 0.54 210 113.4
Alte servicii 900.00
TOTAL 5230.21
T.V.A. 1255.25
TOTAL GENERAL 6485.46
Exemple de alte servicii: volume de apă evacuate din acumulări pentru asigurarea diluţiei, măsurători şi evaluări debite, prognoză, studii pentru stoparea poluării şi ecologizări, flux informaţional, etc.
Personal deplasat poate fi ordonat pe compartimente: Admninistraţie, GRA, Laborator, ABAS, Dispecerat, Exploatare, Statia Hidro, Informatizare, etc (conform deviz anexat)
41


BIBLIOGRAFIA


Tematică proiect /practica
Schema de amenajare a unui bazin hidrografic
 NTLH nr. 001; 021; 023; 032; 035;
 Ion Giurma – Sisteme de Gospodărire a Apelor Editura tehnică 1999;
 Ion Giurma – Viituri şi măsuri de apărare, editura Gh. Asachi Iaşi, 2003;
 Schema Cadru de Amenajare a BH Siret Bacău – 20010;
 Directiva Cadru privind apă 2000/60/CE
 Dan Dăscăliţa - Amenajări şi construcţii hidrotehnice - Note curs
 Dan Dăscăliţa - Topografie - Note curs
 Dan Dăscăliţa – Reglementări şi normative de mediu - Note curs
 Ministerul Mediului prin AQUAPROIECT SA Bucureşti cu colaborarea AN APELE ROMÂNE şi filialele teritoriale, Institutul Naţional de
Meteorologie şi Hidrologie (INMH) Bucureşti, Institutul de Geodezie, Fotogrametrie şi Organizarea Teritoriului Bucureşti (IGFCOT), Institutul de
Geografie Bucureşti (IGB), Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti (ICAS) – Atlasul cadastrului apelor din România, Bucureşti, 1992