You are on page 1of 112

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg Departamentul de Învăţământ la hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv Distanţă şi Formare Continuă bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe Facultatea de Drept şi Ştiinţe Social-Politice rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa
Coordonator de disciplină: Lect. univ. dr. Manuela Niţă
1

2011-2012

UVT DREPTUL CONCURENŢEI

Suport de curs – învăţământ la distanţă Drept, Anul IV, Sem. VII
Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor i orice folosire alta decât în scopuri personale este interzisă de lege sub sancţiune penală 2

SEMNIFICAŢIA PICTOGRAMELOR

F

= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMĂ DE REFLECŢIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU SECŢIUNE

= INFORMAŢII SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PE PAGINA WEB A U.V.T. LA ADRESA www.didfc.valahia.ro SAU www.id.valahia.ro .

3

Evoluţii pe piaţa internă a româniei.Tematica cursului 1. Noţiunea concurenţei comerciale. 2. 5. 4. 3. Intervenţia statului în economie 7. Sistemul sancţionator. Sistemul instituţional specializat. 4 . Capitolul III. 6. Ajutorul de stat. Capitolul VII. Capitolul VI. Capitolul I. Modalităţile concurenţei. Capitolul IV. Piaţa relevantă. Raportul juridic de concurenta . Regimul juridic privind controlul structurilor cu profil monopolist. Capitolul VIII. Capitolul V. Capitolul II. 8. creat în materia concurenţei comerciale.

Semnificaţia generică. 8. – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. 6. – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. economică şi specifică. 7. 3. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 5. = 3 ore 5 . Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – Noţiunea concurenţei comerciale. 2. 9.CAPITOLUL I NOŢIUNEA CONCURENŢEI COMERCIALE 1. 4.

ale clasicilor economiei politice. precum şi condiţiile normale ale producţiei. Fiecare dintre ei îş i urmăreşte interesul propriu.CAPITOLUL I NOŢIUNEA CONCURENŢEI COMERCIALE 1. un mod specific de organizare a activităţii de piaţă. în mod spontan. Semnificaţie generică Prin originea sa conceptul de concurenţă s-a format şi este folosit în orice relaţie umană. în esenţă. Teoreticienii contemporani sunt mai puţin optimişti. ast ăzi depăşite. întreaga activitate economică. realizat prin captarea şi păstrarea clientelei. 2. diviziunea muncii între agenţii economici. spre a-l adapta particularit ăţ ilor vieţii economice. între manifestări altruiste şi egoiste. în scopul de a-i desluşi ulterior sensul pe care l-a dobândit în relaţiile comerciale. concurenţei i se recunoaşte rolul de „mână invizibilă” care. în mod natural. iniţial. 6 . caracter prin definiţie individualist. între drepturi şi obligaţii. concurenţa defineşte pe de o parte. În literatura juridică. Reglementările juridice l-au preluat din vocabularul uzual adăugându-i unele note disociative. în condiţiile concurenţei. prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse care converg spre acelaşi scop sau poate semnifică aspectul de conflict interuman în cadrul căruia fiecare ins tinde la conservarea şi dezvoltarea proprie. sub impulsul exclusiv al interesului individual. Se admite în prezent că. Ţinta rivalităţii o constituie profitul maxim. independent de orice intervenţie statală. Semnificaţie economică În relaţiile de piaţă. iar pe de altă parte. restrângând substanţial rolul şi eficienţa atribuite concurenţei de concepţiile pur individualiste. Comportamentul agenţilor economici are. Poate exista de asemenea opoziţie competiţională între interesele individuale ş i sociale. ale schimburilor şi ale consumului de bunuri. un anumit tip de comportament al agenţilor economici. Pe plan general. disciplinând prin ea îns ăşi. ca factor decisiv care asigură. realizeaz ă adaptarea cererii şi ofertei. Se impune ca atare să precizăm mai întâi accepţiunea generică a noţiunii. concurenţa a fost privită.

Cornescu. Putem cita astfel furtul de informaţii sau răspândire de insinuări false pe seama rivalilor de pe piaţă. este inconciliabil cu modalit ăţ ile patologice ale concurenţei. de distribuţie şi de consum. 1995. În cadrul pieţei dominate de ofert ă strategia competiţională determină întreprinderile să se particularizeze faţă de rivali. se urmăreşte. crearea de mărfuri noi şi de tehnici tot mai perfecţionate de producţie. Iniţiativa privată individuală trebuie să se exercite fără constrângeri sau limit ări de ordin administrativ. lansarea de noi produse. Pe de alt ă parte. Nu se exclud nici demersuri agresive. I. 1 Armele folosite pot fi oneste. urmărind falimentarea sau eliminarea temporară de pe piaţă a concurenţilor. reclama şi publicitatea.„Este o luptă dură. reducerea costurilor de producţie. Pe pieţele dominate de cerere. de natură economică. cale optimă de a cuceri poziţii avantajoase pe piaţă. organizarea mai eficient ă a vânzărilor. În condiţiile de piaţă liberă. Comportamentul competiţional pe care Dreptul în ţelege să-l promoveze. p. concurenţa îndeplineşte în principal cinci funcţiuni definitorii. V. în principal cu formele ei atât monopoliste cât şi neloiale. specializarea întreprinderii într-un sector individual al cererii. Bucur. precum scăderea preţului de vânzare. În al treilea rând. ridicarea calităţii bunurilor şi activităţii de prestări servicii. în relaţiile cu consumatorii potenţiali.108 7 . Cre oiu. concurenţa asigură o alocare raţională a resurselor între 1 Gh. În afară de acestea. în care primează interesele economice ale fiecărui participant la piaţă”. o condiţie de bază o constituie proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. fără menajamente. Organizarea pieţei în sistemul concurenţial presupune cu necesitate independenţa şi descentralizarea activităţii de producţie. Din păcate se recurge în acelaşi scop şi la mijloace neoneste. Economia politică. Bucure ti. de natură extraeconomică. Sub un alt aspect. mergând până la denigrare. Mai întâi faciliteaz ă ajustarea economică a cererii şi a ofertei. Se practică de asemenea cumpărarea de salariaţi ai concurenţilor spre a fi utilizaţi în interes propriu ori atragerea pe căi incorecte a unor surse de sponsorizare. în orice domeniu al activităţii economice. stimulează inovaţiile . exercitarea concurenţei împiedică realizarea profitului de monopol de către anumiţi agenţ i economici.

Înainte de toate. etc. oricât de bine organizată. ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi. a sporirii volumului de afaceri.variatele utilizari solicitate pe piaţă. între firme de producţie. tarifare şi netarifare. chiar ulterior. în scopul realizării de profituri cât mai mari. în consecinţă. constând în obţinerea 8 . câştigându-i o poziţie dominantă într-un sector specializat al pieţei. nu pare lipsit de interes ca politica statală de redistribuire a veniturilor. competiţia. În conţinutul noţiunii regăsim componentele de bază pe care le exprimă definiţia generică şi anume: pe de o parte confruntarea dintre subiectele de drept. concentrarea şi planificarea activităţilor întreprinderilor din aceeaşi ramură nu ar fi preferabilă spre a stimula cercetarea de specialitate. chiar dac ă instrumentele folosite se diversifică şi sancţiunile corelative se deosebesc. cu efecte benefice pentru acesta. În fine. bancare. pe toată durata producţiei legale. Semnificaţia specifică În domeniul activităţii comerciale. cât şi pe plan extern. Pe de altă parte. iar pe de altă parte o tendinţă comună în desfăşurarea activităţii. conduc şi ele la rezultatul impropriu de a crea „rente de situaţie” întreprinderilor ocrotite. să poată influenţa în bine echilibrul social.. Se imput ă de asemenea concurenţei „efectul de risipă” pe care rivalitatea dintre întreprinderi îl provoacă aproape inevitabil. Totodată se discută dacă. În oricare dintre aceste relaţii elementele definitorii sunt pe fond analoge. nu împiedică aşa numita „rentă de monopol”. În fine. în vederea inovaţiilor. În practică totuşi. 3. statorniceşte o repartizare a beneficiilor proporţională cu contribuţia efectivă a agenţilor economici în procesul de producţie ş i de distribuţie a bunurilor. prin concurenţă se înţelege lupta dusă. Potrivit unei caracterizări cuprinzătoare. atât în carul economiei naţionale. pe perioade mai îndelungate. comerciale. după criterii independente de contribuţia efectivă a fiecărui agent economic. în anumite limite. după cum ştim. care izvorăşte din brevetele de invenţii în favoarea titularului. atât pe plan naţional. barierele vamale. funcţionalitatea concurenţei poate suferi multiple distorsiuni pe piaţa liberă. dispersându-le de efortul permanent de a face faţă unor egenţi economici competitivi. perfecţionării şi realizării de produse noi. concurenţa se poate manifesta. cât şi internaţional.

comerciale. profund diferită de emulaţie sau de finalitate asociativă. concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. c ă definiţia ar urma să fie adaptată. competiţia ce ne preocupă se particularizează prin faptul că urmăreşte realizarea de beneficii. per a contrario. profituri. În fine. Precumpăneşte astfel. de exemplu. care presupune inevitabil o sectorizare cu departajări corespunzătoare în activitatea fiecărei întreprinderi. la creşterea volumului de afaceri al subiectului de drept în cauză. în scopul de a atinge un obiectiv economic. spre a reflecta în mod limpede şi trăsăturile distinctive menţionate. Nu se face însă referire explicit la clientelă care în ultimă analiză formează mărul discordiei ş i totodată atuul hotărâtor al prosperităţii. Credem. menţinerea şi extinderea clientelei se afişează neîndoielnic ca finalitate principală confruntării dintre comercianţi. spre a caracteriza concurenţa comercială. din raţiuni social-umanitare. ca trăsătură specifică. definiţia în discuţie relevă diferenţele specifice care individualizează conceptul concurenţei în ambianţa raporturilor comerciale. se poate observa că definiţia în discuţie pune accentul. că nu poate fi vorba de competiţie într-o economie rigid planificată. rivalitatea dintre agenţii economici în căutarea şi păstrarea clientelei. de tip îndeosebi monopolist. în diversitatea dintre agenţii economici. Se subînţelege. OCDE defineşte concurenţa ca „situaţia de pe o piaţă. pe efectele ei. 9 . latura obiectivă şi globală a competiţiei. vânzări şi/sau împărţ irea pieţei. În sensul arătat. bancare sau de altă natură. Din punct de vedere intrinsec. prin urmare. literatura de specialitate a reţinut în principal că prin concurenţă se înţelege lupta pentru dobândirea şi menţinerea clientelei sau. ceea ce contribuie în mod normal. Observăm de asemenea existenţa adversităţii antagonice. în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor. cu referire explicită şi la subiectele de drept în cauză.beneficiilor. Totodată. În acest context. Ori câştigarea . Se cuvine de asemenea reţinută conexiunea pe care definiţia citată o stabileşte între noţiunea de concurenţă şi anumiţi participanţi la activitatea economică. constând în dominarea unor sectoare cât mai întinse ale pieţei. Ea constă în „acapararea de segmente cât mai largi de piaţă”. Aceştia trebuie să aibă calitatea de firme de producţie. Lipseşte de asemenea ideea că unele domenii ale activităţii economice sunt sau trebuie să fie sustrase concurenţei.

Ed. 1995 2. 1996. 1998. ed. Bucureşti. ed. Ed. Ed. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. CH Beck. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. 2002. 2008 10. Căpăţâna. Ed. Richard Lynch. Paris. Cristina Butacu. Tribuna economică. 1993. D. Negrescu. 13.23 10 . 1.O.. Lumina Lex.S. 7. 1-2/2000.M. a II-a. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Lumina Lex.Concurenţa economică. Bucureşti. Ajutoare de stat şi politici publice europene. în Revista Profil: Concurenţa nr. ed. Gh. Paris. Bucureşti. putem spune în concluzie. 15. 3 vol. Georgeta Valeria Sabău.S. Emilia Mihai. Legislaţia Concurenţei. Căpăţâna. 12. 1997 6.Dana Bivolaru. Ed. Paris. monografii şi studii de specialitate. 2005 8. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. CH Beck. Bucureşti. 11. Bucureşti. Bucureşti. O. Octavian Căpăţînă. servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori . Shapiro. 14O. Operscu. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă. ed. 2002 5. calitate. p. Căpăţâna.Această rivalitate poate să se refere la preţuri. în „Revista de drept comercial” nr. Bucureşti. exercitat ă în domeniile deschise pieţei. pentru câştigarea şi conservarea clientelei. Căpăţână. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996. Comentarii şi explicaţii. 16. Lumina Lex. Ayéma. Lumina Lex. arătând o caracterizare voit simplificată. ed. Căpăţâna. 4. pe care clienţii îi preţuiesc”2 Faţă de cele arătate. Libertate şi constrângere juridică. Ed. 2. în scopul rentabilizării propriei întreprinderi. D.O. Editura ALL. Drept român si comunitar al concurenţei. p. R. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. Shapiro. D. Tratate. Dreptul concurenţei comerciale. Lumina Lex. 5/1999 4. Khemani. Aurelia Cotuţiu. Dreptul concurenţei comerciale. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. 2008 2 R. Emilia Mihai. 1989 3. ALL BECK. O. ed. J. Concurenţa comercială. Le droit français de la concurrrence. 1995. All Educational Bucureşti. 1998. Strategia corporativă.M. 2001 9. Khemani. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. că prin concurenţă se înţelege confruntarea dintre agenţii economici cu activităţ i similare sau asemănătoare. 1992.

Prin concurenţă. MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă. 11 .TEST DE AUTOEVALUARE 1. care sunt înţelesurile noţiunii de concurenţă. TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra semnificaţiilor noţiunii de concurenţă şi stabiliţi rolul acestora. cu cel puţin un răspuns la fiecare întrebare. Precizaţi. 1. în general înţelegem: o confruntare între tendinţe adverse. a.

d. asigură o alocare raţională a resurselor. un conflict interuman în care fiecare parte tinde spre o dezvoltare o competiţie între mai multe interese Concurenţa: facilitează ajustarea economică a cererii şi ofertei.b. o înţelegere între 2 sau mai mulţi agenţi economici. a. a.c. 12 . b. proprie. a. d. c. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. 2.d 2. are rolul de a stimula inovaţiile. stimulează monopolul. c.c.b.

17. – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. 12. 14. 13. 18. – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. 16. = 3 ore 13 . mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 11. 15.CAPITOLUL II RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENŢĂ 10. Obiectul raportului juridic de concurenta. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – – Subiectele raportului juridicde concurenţă. Continutul raportului juridic de concurenta.

La nivel comunitar autoritatile in domeniul concurentei sunt Consiliul Europei si Comisia Europeana.a din legea 21/1996 (Legea concurentei) subiecti ai raportului juridic de concurenta sunt agentii economici sau asociatiile de agenti economici. Conform art. b) Agentii economici reprezinta in reglementarea nationala principalele subiecte ale raportului juridic de concurenta iar in reglementarea comunitara intreprinderile. Distinctia intre comercianti si necomercianti In categoria necomerciantilor sunt incluse persoanele fizice cu capacitate de exercitiu care desfasoara de regula acte civile. prin afectarea intereselor de activitati concurentiale . persoanele care cumpara pentru 14 in scopul de a influenta consumatorii si .2 alin. 1. continutul şi obiectul. In intreprinderile sau agentii economici participanti activi sau literatura de specialitate se face distinctie intre categoria subiectilor comunitari si cei nationali. administratorii si prepusii societatilor comerciale. Acestia pot fi comercianti sau necomercianti implicati in activitati concurentiale. a) Autoritatea nationala competenta in material concurentei este Consiliul Concurentei. c) Statele membre cat si autoritatile publice centrale sau locale in masura in care intervin in operatiuni de piata concurenta.CAPITOLUL II RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENTA Elementele raportului juridic de concurenta sunt: subiectele. Subiectele Distingem intre autoritati cu competenta in domeniul concurentei si pasivi pe piata.1. Alaturi de acestea intalnim ca subiect al raportului juridic de concurenta si asociatiile. asociatii societatilor in nume colectiv. Ceea ce face o entitate sa devina subiect al raportului juridic de concurenta este tangenta sa.lit.

Subiectele analizate se bucura de o specializare profesionala deosebita. Nu sunt comercianti persoanele juridice de drept public care se implica in organizarea unor politici economice de interes national si local. Conform codului comercial nu sunt comercianti cei care cumpara pentru ei sau familial or in scop de consum marfuri sau produse precum si agricultorii care vand produsele obtinute de ei. Comerciantul persoana fizica Acesta este definit de art. Comerciantul persoana juridica 15 . facandu-si din aceasta o profesiune. Acelasi regim de necomerciant il au si meseriasii. Nu au calitatea de comercianti societatile agricole organizate conform legii 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura. caz in care persoana juridica are calitatea de comerciant. Nu sunt comercianti societatile agricole comerciale infiintate de stat prin reorganizarea fostelor intreprinderi agricole de stat precum si a celor pentru mecanizarea agriculturii confrom legii 15/1990.sine sau vand actiuni ale societatilor comerciale. Astfel ca persoanele juridice nonprofit pot avea calitate de subiecte ale raporturilor comerciale si deci de concurenta . medicii. comis. institutorii cu cabinete private.7 din codul comercial ca fiind acela care in numele sau propriu face acte de comert. Legea permite acestora sa constituie societati comerciale in scopul desfasurarii de activitati comerciale.voiajorii. Legea permite insa ca agricultorii sa infiinteze societati comerciale cu acelasi scop de exploatare a pamantului. ei exercitand profesiuni liberale. cresterea animalelor etc. Necomercianti persoane juridice In aceasta categorie amintim persoanele juridice nonprofit. Tot in aceasta categorie intra asociatiile de proprietari constituite conform legii 114/1996 care pot sa se angajeze in activitati comerciale. in temeiul legii nr. cei care fac acte de comert sporadic. avocatii. notarii si alte categorii profesioanle ce desfasoara activitatea intr-un cadru legal reglementat.31/1990 privind societatile comerciale.

1 dinlegea 26/1990 privind registrul Comertului. investitii. 16 . Notiunea de . Scopul reglementarii este asigurarea unei concurente libere de orice bariera in calea circualtiei marfurilor si serviciilor. Aceasta poate fi persoana fizica sau juridica sau orice forma de organizare fara personalitate juridica. stabileste ca sunt comercianti personele fizice si asociatiile familiare care efectueaza in mod obisnuit acte de comert. comert . statelor membre si consumatorilor. Obiectul raportului de concurenta Obiectul raportului juridic de concurenta consta in actiunile si abstentiunile comerciantilor manifestate in competitia lor pe piata. daca este sau nu motivata de ralizarea unui profit nu sunt criterii care sa excluda entitatea din notiunea de intreprindere. companiile nationale si societatile nationale. Raportul juridic de concurenta are un continut determinat de dispozitiile tratatului cu privire la practivile anticoncurentiale. regiile autonome. fundatii. intreprindere” Art. Accesul pe piata trebuie sa fie liber atat pentru comercianti cat si pentru consumatori contribuind la o concurenta benefica stimulatorie. societatile comerciale. pe Piata comuna...Art. grupurile de interes economic cu caracter comercial. intr-un cadru concurential. capabila sa actioneze prin productie. Continutul raportului juridic de concurenta. Cu exceptia comerciantului persoana fizica si a asociatiilor familiale ceilalti comercianti reprezinta categoria persoanelor juridice. 3. modul de finantare. Forma jurica (societate civila sau comerciala. asociatii. grup de interese economice. 2. 81 parafgraf 1 din Tratatul de instituire a Comunit ăţii Europene declara incompatibile cu piata comuna anumite acorduri dintre intreprinderi si decizii ale asociatiilor de intreprinderi. personae fizice). in interesul general al comunitatii. Nici Tratatul si nici un alt act normativ nu defineste intreprinderea . grupurile europene de interes economic si organizatiile cooperatiste.

Intentia cauzatoare de vatamare trebuie sa produca afaceri. Gh. Richard Lynch. Octavian Căpăţînă. Bucureşti. Tratate. 1997 6. Ayéma. Lumina Lex. Manifestarea cu rea credinta ce are efecte consecinte juridice. ALL BECK. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. 11. 1996. 12. Cristina Butacu. 2005 8. în „Revista de drept comercial” nr. 7. 1993. 2002 5. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. Comentarii şi explicaţii. 1998. Le droit français de la concurrrence. Paris.O.. Ajutoare de stat şi politici publice europene. Bucureşti. Căpăţâna. Ed. mai précis intentia cauzatoare de vatamare a partenerului commercial ori a unei terte personae. O. Dreptul concurenţei comerciale. Legislaţia Concurenţei. Negrescu. Nu orice comportament cu rea credinta are efecte pe piata libera . Bucureşti. Khemani. 1995 2. Dreptul concurenţei comerciale. Emilia Mihai. Bucureşti. Căpăţâna. 1992.Concurenţa economică. Căpăţână. J.O. monografii. Editura ALL. Bucureşti. ed. de a-si executa activitatea cu buna credinta. comerciantii au obligatia concurentei loiale. ed. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996. 2001 9. All Educational Bucureşti. CH Beck. 1998. articole.M. 2. 17 . ramane fara efecte nefaste prin scaderea cifrei de BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. 4. Libertate şi constrângere juridică. Ed. 3 vol. R. Ed. Căpăţâna. potrivit uzantelor cinstite si cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor In opozitie cu buna credinta este reaua credinta.S. Căpăţâna. D. nesemnificative. Lumina Lex. Lumina Lex. 1. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. 5/1999 4. fie sa afecteze un segment de piata. Ed. ed. Bucureşti. 1989 3. Lumina Lex. 1-2/2000. ed. Ed. ed. D. 13. Emilia Mihai. Shapiro. a II-a. în Revista Profil: Concurenţa nr. Strategia corporativă. p.Conform legii 11/1991 privinmd combaterea concurentei neloiale. Operscu. Paris. 2008 10. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă. O. Lumina Lex. 14O.

Aurelia Cotuţiu. 16. ed. Concurenţa comercială. Precizaţi. Bucureşti. Georgeta Valeria Sabău.Dana Bivolaru. Ed. Tribuna economică. care sunt elementele raportului juridic de concurenţă ? TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra calităţii de subiect al raportului juridic de concurenţă MODELE DE ÎNTREBĂRI 18 . 2008 TEST DE AUTOEVALUARE 1. Drept român si comunitar al concurenţei. CH Beck. 2002.15.

doar necomercianţii. orice agent economic. doar persoana juridică. b. Consiliul Concurenţei. a. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Este subiect al raportului juridic de concurenţă: doar persoana fizică. Curtea Constituţională. 19 . d. 2. Este autoritate în domeniul concurenţei: Oficiul Concurenţei. cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare. b. c. c. b. 1. a. 2. d.Întrebările vor fi tip grilă. c.

24. – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. 26. Piaţa produsului – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. Noţiunea de piaţă relevantă. 23. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 25. = 3 ore 20 . 22. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – Noţiunea de piaţă.CAPITOLUL III PIAŢA RELEVANTĂ 19. 27. Piaţa geografică. 21. 20.

5 şi 6 din Legea privind practicile anticoncurenţiale. ed. 5 J. subînţeleg această noţiune determinată printr-un set de acte normative date în aplicarea Legii nr. cel structural. dar nu şi substituibile cu alte bunuri sau servicii. 2. Ea poate fi caracterizată pe baza mai multor criterii: geografic3. Ayéma. 328. naţională sau regională. identificate sub denumirea de piaţă relevantă (relevant market). p. Pe baza ultimului criteriu precizat. Pieţe cu caracter permanent sau cu durată determinată. a fost definită ca fiind „locul unde se confruntă cererea şi oferta unor produse sau servicii care sunt socotite de cumpărători substituibile între ele. 21/1996 care chiar dacă nu fac referiri exprese. configurată prin restrângerea sensului generic al noţiunii de piaţă ca efect al adapt ării acesteia la cerinţele dreptului concurenţei.CAPITOLUL III PIAŢA RELEVANTĂ Noţiunea de piaţă Noţiunea de piaţă este o categorie economică şi juridică specifică producţiei de mărfuri care desemnează cadrul organizat în care are loc schimbul de mărfuri. Noţiunea de piaţă relevantă Noţiunea de piaţă relevantă. 11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale şi Legea concurenţei nr. 1989. 4 3 21 . Se distinge din acest punct de vedere piaţa locală. prestarea de servicii şi transmiterea de instrumente negociabile. clasificarea include: pie ţele globale – ca pluralitate de mărfuri oferite consumatorilor şi pieţele sectoriale – specializate în anumite produse sau servicii. 21/1996: a) Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante în scopul stabilirii unei părţ i substanţiale de piaţă b) Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. Paris. temporal4 sau structural. Le droit français de la concurrrence. 5 Regimul juridic este prefigurat de Legea nr.

6 Se distinge din acest punct de vedere piaţa locală. naţională sau regională.c) Regulamentul pentru exceptarea pe categorii de înţelegeri. crearea sau consolidarea printr-o concentrare economic ă a unei poziţii dominante (art. 21/1996. Instrucţiunile precizează că „Noţiunea de piaţă relevantă este folosită în scopul de a identifica produsele şi agenţii economici care se află în concurenţă directă în afaceri”. În acest sens. reprezentată de piaţa geografică. Se disting din această perspectivă cele două componente ale pieţei relevante: componenta funcţională reprezentată de piaţa produsului şi componenta spaţială. al definirii instituţiei. aprecierea compatibilităţii unei concentrări economice cu un mediu concurenţial normal (art. Numai împreună cele două componente configurează o piaţă relevantă6. 14). 13). d) Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice. aflate în conexiune. Noţiunea de piaţă relevantă în dreptul concurenţei comerciale. Calificarea noţiunii este esenţială pentru analiza comportamentului agenţilor economici. 1. decizii de asociere ori practici concertate. în cazurile investigaţiilor autorităţii de concurenţă în scopul determinării comportamentelor anticoncurenţiale: înţelegeri interzise conform art. 21/1996. 7 22 . Divizarea instituţiei în cele două componente. este reflectată şi în reglementările de drept al concurenţei7. reacţia consumatorilor şi principiul „celei mai mici pieţe”. Definiţia rezultată în jurisprudenţă este confirmată de Instrucţiuni care identifică piaţa relevantă ca fiind „… un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se produc şi/sau se comercializează”. p. abuzul de poziţie dominantă. 5-19. 5 alin. din Legea nr. Piaţa produsului Analiza definiţiei relevă că elementul esenţial este reprezentat de gradul de substituibilitate al produselor rezultat pe baza criteriului modificării structurii consumului în cazul unei creşteri definitive şi semnificative a preţului. 1 din Legea nr. Octavian Căpăţână. interzisă prin art. de la interdicţia prevăzută la art. Utilizarea criteriului sus-menţionat identifică cererea ca indicator al pieţei relevante a produselor şi presupune aprecierea factorilor săi de determinare: majorarea preţului. în Revista de drept comercial nr. 4/1998. 16. 5 alin.

Reacţia consumatorilor8 . Determinarea celei mai mici pieţe posibile – este importantă din punct de vedere al introducerii forţate a unor produse nesubstituibile în piaţa relevantă a unui produs. structura consumului de bunuri rămâne stabilă. Teoria economică identifică în demersul definirii pieţei relevante a produsului categoria consumatorilor marginali. producătorii vânzători sunt capabili să ofere produse sau servicii interschimbabile cu cele existente deja pe o anumit ă piaţă relevantă. prin reconvertirea capacităţilor de producţie. A doua componentă a pieţei relevante a produsului este reprezentat ă de ofertă ca un al doilea indicator al acesteia. Trebuie adăugat că respectiva creştere trebuie să fie semnificativă în sensul că nu trebuie să fie o creştere mare – caz în care cumpărătorii pot renunţa la produsul respectiv – dar suficientă pentru a influenţa atitudinea acestora fie ca restrângere a consumului fie ca substituire totală sau parţială a produsului. într-un interval de timp rezonabil. Asimilarea eronată a unor produse la o piaţă relevantă este în interesul unor firme care sunt interesate ca la nivel statistic / formal să deţină o cot ă cât mai mică de piaţă pentru a fi protejate de acuzaţii de comportament anticoncurenţial. Este important din acest punct de vedere dacă majorarea preţului determină decizii de substituire a unor bunuri cu altele. fără ca produsele aflate în concurenţă şi către care consumatorii s-ar putea orienta să înregistreze evoluţii ale preţului. maniera în care acestea din urmă sunt incluse în piaţa relevantă a produsului al cărui preţ a crescut. Analiza ofertei prin raportare la caracterul substituibil al produselor are ca bază criteriul posibilităţii economice a vânzătorilor de a realiza în condiţii financiare şi tehnologice acceptabile bunuri de înlocuire sau conexe. 8 23 . mobilitatea acesteia declanşându-se la o creştere izolată a preţului unui produs. ce reprezintă categoria de cumpărători care vor schimba produsul ca reacţie la modificarea preţurilor. prin suplimentarea sau completarea acestora. a evoluţiei proporţionale a preţurilor.vizează răspunsul cumpărătorilor raportat la creşterile preţului unui anumit produs.Majorarea preţului priveşte majorarea efectivă a produsului unei firme. renunţarea de către cumpărători la produsul respectiv şi orientarea către produse substituibile în piaţă. În ipoteza contrară. Aceste condiţii sunt realizate în măsura în care.

fragilitate. cit. Includem aici: a. 1 lit. o a treia categorie este reprezentat ă de factorii de separare a pieţelor. în special. Aceştia sunt cei care determină menţinerea preţurilor la un nivel rezonabil raportat la costurile efective. cu aceleaşi caracteristici. indisponibilitatea geografică a unor produse – ale căror caracteristici (alterabilitate rapidă. e caracterizată prin maximizarea profiturilor. sunt analizaţ i o serie de factori care pot fi înscrişi în trei categorii. 9 Octavian Căpăţână. p. b. constituie factorul de inhibiţie a preţurilor şi de restrângere a marjei de manevră a producătorilor deja implantaţi pe o anumită piaţă. cheltuielile de transport – al căror nivel. unor condiţii de concurenţă substanţial diferite”.. piaţa geografică reprezintă „zona în care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în livrarea produselor incluse în piaţa produsului. zona în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi diferenţiat ă în arii geografice vecine datorit ă. În sfârşit.Utilizarea criteriului sus-menţionat relevă faptul că din perspectiva indicatorului ofert ă o anumită piaţă relevantă include alături de vânzătorii actuali ai unui produs şi vânzătorii potenţiali. diferenţele dintre cotele de piaţă ale agenţilor economici în zone geografice învecinate. care determină delimitarea unei pieţe geografice de o alta pe care se vinde acelaşi tip de produse sau servicii. Cea de-a doua categorie defineşte circumstanţele pieţei incluzând preferinţele consumatorilor. Existenţa vânzătorilor potenţiali dispuşi la adoptarea şi reconvertirea liniilor de producţie şi la migrarea de pe o piaţă relevantă pe o alta. b din Instrucţiuni. Op. existenţa barierelor la intrarea pe piaţă. volum etc. 24 . Pentru definirea şi identificarea unei pieţe geografice relevante. pot determina pe o piaţă geografică un caracter prohibitiv pentru un anumit produs.) fac imposibil accesul pe o alt ă piaţă geografică relevantă decât cea de origine. O primă categorie o reprezintă tipul şi caracteristicile produselor şi/sau serviciilor implicate. 12. în cazul unor distanţe mari.9 Piaţa geografică Conform pct.

O. Căpăţâna. indispensabil în analiza modificărilor structurilor pieţei şi/sau a comportamentului anticoncurenţial şi în decizia intervenţiei instituţiilor abilitate în protecţia concurenţei. 2002 5. ed. Căpăţâna. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. Bucureşti. Ed. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Paris. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. 1998. 1997 6. All Educational Bucureşti. Concurenţa comercială. 2. 5/1999 4. 1989 3. Ed.Dana Bivolaru. 1992. Georgeta Valeria Sabău. Bucureşti. 14O. Emilia Mihai. Căpăţâna. Dreptul concurenţei comerciale. Ed.Concurenţa economică. 1996. 1995 2. Bucureşti. ed. 2005 8. Bucureşti. Paris. Lumina Lex.Este de precizat că delimitarea pieţei relevante este un instrument de analiză în materia concurenţei comerciale. 16. a II-a. Cristina Butacu. Ed. Căpăţâna. Aurelia Cotuţiu. ed. Bucureşti. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. 3 vol. 11. Ajutoare de stat şi politici publice europene. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă. Negrescu. Legislaţia Concurenţei. Lumina Lex. ed. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. R. Editura ALL. Dreptul concurenţei comerciale. 2002. 1-2/2000. 2008 10. Gh. Operscu. Ed. D. CH Beck. 2001 9. J. Richard Lynch. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. 1. p. ed. Tratate. Shapiro. Căpăţână. în Revista Profil: Concurenţa nr.S. monografii şi studii de specialitate.. 2008 TEST DE AUTOEVALUARE 25 . 13. ed. Octavian Căpăţînă. Drept român si comunitar al concurenţei. CH Beck. Strategia corporativă. Ayéma. Libertate şi constrângere juridică.M. Lumina Lex. Lumina Lex. Bucureşti. 7. Tribuna economică. Khemani. D. 12.O. O. Le droit français de la concurrrence. în „Revista de drept comercial” nr. Lumina Lex. 15. 1998. 1993. Bucureşti. ALL BECK. Emilia Mihai.O. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996. Comentarii şi explicaţii. Ed. 4.

piaţa produsului şi piaţa geografică. MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă. 2. 1. c.1. cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare. care este în opinia dvs. a. b. Precizaţi. piaţa geografică şi piaţa teritorială Piaţa relevantă: este o noţiune abstractă. importanţa stabilirii pieţei relevante ? TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra modalităţilor de stabilire a pieţei relevante. d. 26 . Piaţa relevantă cuprinde: doar piaţa produsului. doar piaţa geografică. a.

27 . identifică produsele şi agenţii economici aflaţi în concurenţă directă. permite stabilirea comportamentului anticoncurenţial. c.c.b. 2. are doar o importanţă teoretică RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. b. c. d.

32. 30. 35. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 29. 33. 31. Concurenţa eficientă. 34.CAPITOLUL IV MODALITĂŢILE CONCURENŢEI 28. – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. = 3 ore 28 . Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – Concurenţa perfectă. 36.

1998. de care depinde însăşi existenţa libertăţii comerciale se caracterizează prin: Atomicitatea pieţei – presupune existenţa unui număr suficient de mare de vânzători şi de cumpărători. 334-348. Bucureşti. Editura Lumina Lex. se realizează pe de-o parte repartizarea optimală a resurselor între diferitele Octavian Căpăţînă. Ediţia a II-a. persoane fizice sau juridice. Transparenţa este o condiţie a concurenţei perfecte care presupune posibilitatea cumpărătorilor de a avea acces direct şi complet la orice date despre produsul intenţionat a fi cumpărat. evoluţiei conjuncturale a pieţei. cei lezaţi îşi pot schimba profilul activit ăţ ii. Pe o piaţă caracterizat de o concurenţă perfectă cumpărătorii au posibilităţi nelimitate de alegere a mărfurilor ofertate la vânzare de producători. îndreptându-şi capitalul şi eforturile spre un sector deficitar. Pluralitatea de opţiuni reprezintă o consecinţă normală a existenţei atomicităţ ii şi omogenităţ ii pieţei precum şi a existenţei unui flux informaţional complet cu privire la mărfuri. din cauza creşterii excesive a numărului de competitori. acţionează în mod independent.CAPITOLUL IV MODALITĂŢILE CONCURENŢEI 1. la preţuri relativ egale. În măsura în care o anumit ă ramură economică devine nerentabilă. 10 29 . Omogenitatea mărfurilor sau serviciilor comercializate de agenţii economici pe o anumită piaţă relevantă rezultă din similitudinea calitativă a produselor. criteriul principal de achiziţie a unui produs este reprezentat de preţul acestuia. unde se întrevăd debuşee de desfacere încă neacoperite. Concurenţa perfectă 10 Acest model teoretic are la bază teza care recunoaşte competiţiei comerciale valoarea de scop de sine stătător. determinate de scopul câştigului maxim. şi nici unul nu poate influenţa semnificativ preţul unui anumit produs. Mobilitatea factorilor de producţie constă în posibilitatea agenţilor economici şi a capitalului pe care îl deţin de a se conforma cu promptitudine. „Dreptul concurenţei comerciale” – Partea Generală. din proprie iniţiativă. Prin atare migraţii de la o branşă la alta. p. precum şi despre preţul acestuia. flux ce caracterizează aceast ă piaţă. între care se schimbă cantităţi mici de mărfuri. În condiţii de omogenitate.

de îndată ce. organizatoric. precum şi profitul de care beneficiază pe piaţă anumiţi agenţi economici are în sine o influenţă defavorabilă dezvoltării activităţ ilor economice de vârf. poziţia centrală o deţine concentrarea întreprinderilor. Neintervenţia statului echivalează cu libertatea concurenţei. fenomen natural – de ordin tehnic. i se aduc restrângeri. comercial sau financiar – care determină în primul rând dispariţia treptată a atomicităţ ii pieţei. Aceasta încetează să mai fie perfectă.domenii ale producţiei. decât în asigurarea condiţiilor optime pentru acţiunea spontană a competiţiei economice. transparenţa este asigurat ă numai prin afişarea preţurilor ceea ce reprezintă o informare insuficientă mai ales în ceea ce priveşte obiectele tehnice. fără riscul unei perturbări sociale. iar pe de altă parte o ajustare adecvată a nivelului ofertei. Modalitatea concurenţei pure şi perfecte a fost criticată de oponenţii tezei susmenţionate. foarte greu de suportat. atomicitatea cunoaşte fenomenul de regres ca efect al concentrării întreprinderilor. Tot astfel intervenţia statului în economie nu poate fi exclusă. arătându-se că într-o economie modernă elementele de bază ale acesteia nu pot fi reunite. Rolul statului. concurenţei pure şi perfecte i se impută faptul că eliminând posibilitatea exploatării pe o piaţă suficient de extinsă a produselor realizate fără a fi contracarată de competitori. procesul de concentrare se poate realiza pe trei căi diferite: 30 . Mobilitatea factorilor de producţie este şi ea contrazisă de realitate. care presupun cu necesitate investiţii masive nerealizabile în condiţiile concurenţei pure şi perfecte. Regresul atomicităţii ca efect al concentrării întreprinderilor Între factorii destabilizatori ai concurenţei perfecte. omogenitatea produselor manufacturate se diferenţiază tot mai mult. în corelare cu volumul cererii. Astfel. reconvertirea unei întreprinderi – şi mai ales a unei uzine – recalificarea personalului implică cheltuieli considerabile. pe piaţă. În sfârşit. nu poate consta potrivit concepţiei în discuţie. Din punct de vedere economic. prin măsuri administrative.

12 11 nu prezinte relevanţă numărul 31 . ACCES LIBER PE PIAŢĂ Lipsa obstacolelor artificiale face să întreprinderilor aflate în competiţie. dar nu se conciliază cu monopolul sau monopsonul. servicii sau lucrări. În esenţă. din cauza complicaţiilor juridice. grosişti. piaţa atomistică dobândeşte caracter de oligopol (număr restrâns de vânzători) şi de oligopson (număr restrâns de cumpărători). concurenţa eficientă tolerează oligopolul şi oligopsonul. Procedura de fuziune propriu-zisă este mai rar folosită.a. concentrarea conglomerală – care pune laolaltă activităţi economice diferite. În acest sens. 85 din Tratat „implică existenţa pe piaţă a unei concurenţe eficiente (workable competition) adică nivelul de concuren ţă necesar pentru a fi respectate exigenţele fundamentale şi a fi atinse obiectivele Tratatului”. c. cunoscută în genere sub denumirea de concurenţă suficientă. O altă modalitate frecvent practicat ă o constituie înfiinţarea de filiale şi sucursale atât în ţara de sediu cât şi în străinătate. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a decis că art. Concurenţa eficientă 11 Reprezintă modelul teoretic considerat a reflecta un tip de competiţie ce corespunde însăşi condiţiilor impuse de Tratatul de la Roma. cu singurul scop de a spori rentabilitate. Sunt mutaţii care prefigurează în linii mari concurenţa eficientă. cât şi subscrieri la majorarea capitalului nominal al societ ăţ ii comerciale cu care se urmăreşte asocierea. concentrarea orizontală – care intervine între unităţi concurente cu profil similar care procedează la coordonarea activităţilor specifice. Tehnicile judiciare care pot fi utilizate pentru realizarea formelor de concentrare menţionate includ îndeosebi cumpărarea de acţiuni sau de părţi sociale. intermediari şi detailişti care se grupează într-o singură întreprindere polifuncţională. 12 Concurenţa eficientă se caracterizează prin trei factori distinctivi: a. 2. Ca efect al evoluţiei arătate. concentrarea verticală – dintre întreprinderi situate pe trepte diferite pe filiera de producţie sau de distribuţie de mărfuri. fără conexiune între ele. b. Denumită şi „concurenţă suficientă” (workable competition) sau „concurenţă practicabilă”. prin Decizia din 25 octombrie 1977 în litigiul Metro versus Saba. reunirea are loc între fabricanţi.

din faptul că firmele deja consacrate cunosc piaţa beneficiază de încrederea principalilor cumpărători au investit în infrastructura pentru servicii pentru clienţi şi dispun de experienţă profesională. LIBERTATE DE ACŢIUNE PE PIAŢĂ A AGENŢILOR ECONOMICI. The Free Press. de exemplu dominată de un monopol natural este aproape imposibilă.Costurile de reorientare a clientelei către produsul noului intrat pe piaţă.Analizând problema liberului acces pe piaţă analistul american Porter13 a susţinut că există şapte surse majore pentru barierele de intrare. 5. 7..Economiile de scară – Reducerile de cost pe care acestea şi le permit ca urmare a volumului mare de producţie au ca efect obligarea noului intrat pe piaţă la o investiţie iniţială foarte mare pentru a putea obţine costuri de producţie unitare reduse şi în consecinţă profit. aspect aflat în strânsă corelaţie cu reacţia foarte posibilă a celorlalţi producători deja aflaţi pe piaţa geografică a produsului.. M. fie la investiţii iniţiale mari.Nevoile de fonduri şi riscurile alocării acestora... care vor acţiona în sensul îmbunătăţirii calităţii cu reducerea concomitentă a preţului.Accesul la canalele de distribuţie – dificultatea poate exista în cazurile în care reţelele de distribuţie sunt deţinute sau se află în conexiune cu actorii deja existenţi pe piaţă.. cunoaşterea clientelei şi utilizarea mărcilor comerciale de companiile stabilite de mult pe piaţă obligă nou veniţii pe piaţă fie să aştepte un timp îndelungat până să fie cunoscuţi şi să acapareze clientela.. 3.Dezavantaje de cost fără legătură cu economiile de scară rezultate în procesul de acaparare a unui segment de piaţă. 2. Competitive Advantage. Brevetarea produselor. 4.Politica guvernului – din raţiuni de echilibru a economiei statele au adoptat legi care să protejeze companiile şi ramurile caz în care pătrunderea pe o piaţă. fiecare stabilind în mod arbitrar propria politică în raport cu ceilalţi concurenţi şi consumatori. New York. b. (1980). 6.Diferenţierea produsului.E. 1. 13 Porter. 32 ..

5/1999 4. 1989 3. delimitarea acesteia de monopol şi de monopson şi atestarea existenţei unei concurenţe eficiente pe o anumită piaţă relevantă. Din acest punct de vedere interesează efectul pe care acţiunile desfăşurate pe piaţă îl au asupra profitului. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. Editura ALL. 1. ed. Paris.M. în timp ce un profit excesiv denot ă că parametrii normali au fost transgresaţi. Paris. monografii şi studii de specialitate. au fost luate în considerare unele criterii de structură. UTILIZATORII ŞI CONSUMATORII TREBUIE SĂ BENEFICIEZE DE UN GRAD SATISFĂCĂTOR DE LIBERTATE ÎN ALEGEREA FURNIZORULUI ŞI MĂRFII DORITE. în cadrul pieţei respective. Evaluarea componentelor concurenţei comerciale şi natura rezultantă a acesteia flexibilă şi adaptabilă oricărei pieţe a obligat autorii la identificarea criteriilor necesare pentru determinarea intensit ăţii competiţiei. 1995 2. J. Octavian Căpăţînă. precum dimensiunile pieţei şi gradul de desfacere al acesteia. Un alt instrument de măsură a concurenţei eficiente îl constituie comportamentul agenţilor economici în raporturile lor reciproce. de corectitudine. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. Shapiro. Aprecierea ia în calcul gradul de onestitate. 2002 5. Astfel. 2. numărul şi nivelul de concentrare a întreprinderilor în raport cu dezvoltarea tehnologic ă. în „Revista de drept comercial” nr. producţiei pe categorii de mărfuri.c. ritmurile medii ale BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. D. R. Le droit français de la concurrrence. Khemani. Un al treilea criteriu – de rezultat – ţine seama de rezultatele obţinute de către competitori. Richard Lynch.S. Un profit rezonabil indică concordanţa cu exigenţele unei concurenţe eficiente. All Educational Bucureşti. de bună credinţă sau de agresivitate a politicii pe care fiecare dintre ei o urmează. Ayéma. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. Tratate. 1997 33 . Strategia corporativă.

Ed. 1996. Gh. 3 vol.O. Cristina Butacu. Comentarii şi explicaţii. Ed. 1-2/2000. Legislaţia Concurenţei. 16. ed. O. Tribuna economică. 1998. 1992. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă. Ed. 2008 10. 2001 9.O. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Lumina Lex. D. Lumina Lex. Ed. Lumina Lex. Ajutoare de stat şi politici publice europene. 12. Precizaţi în ce constă concurenţa eficientă. Căpăţâna. 11. Drept român si comunitar al concurenţei. Ed. 34 . Ed. O. Emilia Mihai. Libertate şi constrângere juridică. ed. 7. Bucureşti. 13.Concurenţa economică. Bucureşti.6. Dreptul concurenţei comerciale.Dana Bivolaru. Căpăţână. 2005 8. ALL BECK. ed. Emilia Mihai. ed. p. Bucureşti. Dreptul concurenţei comerciale. Operscu. Concurenţa comercială. Bucureşti. 2002. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. Georgeta Valeria Sabău. 14O. Lumina Lex. Bucureşti. 4. Căpăţâna.. Negrescu. Căpăţâna. CH Beck. 2008 TEST DE AUTOEVALUARE 1. ed. CH Beck. 1998. a II-a. Bucureşti. Aurelia Cotuţiu. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996. Lumina Lex. 15. 1993. Bucureşti. Căpăţâna. în Revista Profil: Concurenţa nr.

libertatea de acţiune pe piaţă a agenţilor economici. cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare.c. Concurenţa perfectă se caracterizează prin : atomicitate. c. b.b.d. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. b. a. transparenţă. 2. a. 35 . MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă.c. pluralitate de opţiuni Concurenţa eficientă se caracterizează prin : restrângerea accesului pe piaţă. măsuri de încurajare a monopolului. concurenţa prefectă şi eficientă. 2. consumatorul beneficiază de libertate în alegerea mărfii.TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra celor două modalităţi ale concurenţei. 1. d. b. omogenitate. d. a. c.

44. 38.CAPITOLUL V REGIMUL JURIDIC PRIVIND CONTROLUL STRUCTURILOR CU PROFIL MONOPOLIST. 39. 43. Dobândirea şi controlul concentrării economice. Concurenţa eficientă. 45. 42. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. = 3 ore 36 . Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – – Concentrarea economică. 41. EVOLUŢII PE PIAŢA INTERNĂ A ROMÂNIEI 37. 40. – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă.

unui grup de persoane. 21/1996. Conform art. ca fiind „orice act juridic. 1 din Tratat. s-a depărtat de metoda definirii concentrării economice prin prisma modului de formare al grupării. sau unui grup de întreprinderi. Concentrările economice 14 Concentrarea economică se defineşte.” Definiţia adoptată de Legea 21/1996 reprezintă abordarea concurenţei comerciale din perspectiva modului de formare al grupării economice şi reprezintă o respectare a tradiţiei europene în acest sens. Legislaţia secundară ulterioară Legii 21/1996. fie are ca obiect sau ca efect să permită unui agent economic ori unor grupări de agenţi economici de a exercita. fie operează transferul propriet ăţ ii sau al folosinţei asupra totalit ăţ ii ori a unei părţi a bunurilor. 1 din Legea nr.CAPITOLUL V REGIMUL JURIDIC PRIVIND CONTROLUL STRUCTURILOR CU PROFIL MONOPOLIST. fie referitor la acelaşi produs sau la produse diferite. unei întreprinderi. achiziţie de acţiuni sau de elemente de activ. 37 . direct sau indirect. reglementarea comunitară a vizat orice operaţiune care prin faptul unei persoane. din 18 aprilie 1951. reprezentată de Regulamentul pentru autorizarea concentrărilor economice. 66 par. concentrarea economică este definită de Regulament ca fiind „măsura în care un număr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicată a activităţii 14 Instrucţiunile conţin reglementări şi despre concentrările de tip conglomerat (vezi Profil nr. fie că s-a realizat prin fuziune. 2/1998). 11 alin. drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic. definind aceast ă operaţiune economică prin raportare la rezultatul obţinut. EVOLUŢII PE PIAŢA INTERNĂ A ROMÂNIEI 1. care a pus bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECA). indiferent de forma acestuia şi care. conform art. prin contract. o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai multor agenţi economici. prin împrumut. sau orice mijloc de control. Astfel. reflectat ă în Tratatul de la Paris. are ca efect direct sau indirect o concentrare de întreprinderi.

formează obiectul circumscris normativelor politicii de concurenţă. În acest fel. b) una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc direct sau Octavian Căpăţînă. Op. fuzionează. o concentrare economică. prin riscurile influenţei politice pe care o pot exercita trusturile comerciale sau industriale. 15 38 . Cele două fenomene economice se intercondiţionează şi se pot determina reciproc. Astfel. împreună cu cele privind practicile anticoncurenţiale – reflectând normele privind controlul comportamentului –. 5-10. 16 Asocierea întreprinderilor permite specializarea producţiei şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice. în „Revista de drept comercial” nr. în completarea căreia autorităţile de concurenţă au adoptat un întreg ansamblu normativ. literatura de specialitate15 a definit concentrarea economică drept „o operaţiune de grupare a mai multor întreprinderi într-una singură sau sub un control care poate fi unic sau comun. fie în plan politic. cit. Sintetizând cele două modalităţi de abordare a noţiunii. care se pot reflecta fie în plan economic. 2 din Legea 21/1996. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. 17 Conform art. care formează legislaţia secundară.” Această măsură caracterizează gradul de concentrare economică la un moment dat şi conform art. fenomenul pozitiv16 al libertăţii de asociere a două sau mai multe întreprindere degenerează în excese prejudiciabile. prin efectele distructive de concurenţă. – pe o anumită piaţă. 17 Octavian Căpăţînă. p. Cadrul legal intern este asigurat de Legea 21/1996 – legea concurenţei.economice – exprimat ă prin totalul vânzărilor. 11 pct. determină economii de cheltuieli în special ca efect al simplificării structurilor administrative interne. la rândul ei. generează inevitabil posibilitatea exerciţiului unor comportamente anticoncurenţiale. prin achiziţii orizontale sau verticale. Aceasta. practicile anticoncurenţiale nesancţionate pot înregistra o cot ă ridicată de profit şi în consecinţă pot determina. activelor sau forţei de muncă utilizate etc. o operaţiune de concentrare economică are loc atunci când: „a) doi sau mai mulţi agenţi economici. 71 din Regulament trebuie să prezinte un caracter durabil. 5/1999. anterior independenţi.” Reglementările privind concentrarea economică – reflectând normele privind controlul structurilor –.

indirect. 78/855/EEC.. între agenţii economici aflaţi în amonte sau aval de un anumit proces de producţie). Directiva a III-a a Consiliului Comunităţilor Europene nr.E. fuziunea beneficiaz ă de reglementare legală atât în economia Legii 31/1990.” Aceeaşi Directivă a definit fuziunea prin contopire ca fiind „operaţia prin care mai multe societăţi transferă unei societăţi pe care o constituie. întregul patrimoniu ce le apar ţine în schimbul atribuirii către acţionarii societ ăţii (societăţilor absorbite) de acţiuni ale societ ăţii absorbante şi. întregul patrimoniu ce le apar ţine în schimbul atribuirii către propriii acţionari de acţiuni ale noii societăţi şi. fuziunea reprezintă operaţiunea prin care două sau mai multe societăţi se reunesc pentru a forma una singură. a unei sulte în bani care să nu depăşească 10% din valoarea nominală a acţiunilor atribuite sau în lipsa unei valori nominale. controlul asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor părţi a acestora. defineşte această operaţiune economică drept „operaţia prin care una sau mai multe societăţi transferă către o alta. fie prin cumpărare de elemente de activ. Din punctul de vedere al relaţiilor transfrontaliere şi a raporturilor de drept internaţional privat în interiorul U. prin contract sau prin alte mijloace”. Prin aceast ă directivă sunt reglementate aspectele fiscale ale celor două operaţiuni. Fuziunea Aşadar. o primă ipoteză a modificării structurilor de piaţă determinate de concentrările economice au drept cauză fuziunea realizată pe orizontală între agenţ i economici concurenţi (sau pe verticală. prin articolele 233-245 din această Lege cât şi prin Reglementarea şi definirea corespunzătoare în dreptul comunitar. fie prin luare de participare la capital. a valorii lor contabile. din 9 octombrie 1978. Privită ca operaţiune complexă de restructurare a societăţilor comerciale. eventual. 39 . ca urmare a dizolvării lor fără lichidare. Astfel. din 23 iulie 1990 aplicabilă operaţiunilor de fuziune şi de divizare între societ ăţ ile din două sau mai multe state membre.E. domeniul a fost reglementat prin Directiva Consiliului C. a unei sulte de bani. 2. privind fuziunea prin absorbţie. ca urmare a dizolvării lor fără lichidare. În ambele forme ale sale. eventual.

49-56 şi Octavian Căpăţînă. 233-245 din Legea nr.Fuziunea de facto O reglementare cu caracter de totală noutate o reprezint ă art. în timp ce primul încetează să mai existe. în scopul evidenţierii incidenţei legislaţiei vizând concurenţa comercială. Regulamentul pentru autorizarea concentrărilor economice consideră fuziunea „combinarea a doi sau mai mulţi agenţi economici într-unul singur. Fuziunea prin absorbţie „când un agent economic este înglobat de un alt agent economic. 912/ 1990. Având în vedere această aptitudine de rezultat a fuziunii. 11 (2) lit. pag. 43 din Regulament.. ca scop şi ca efect redimensionarea unor întreprinderi. Condiţiile concrete de realizare a fuziunii în oricare dintre cele două variante se regăsesc în reglementarea-cadru oferită de art. a din Legea 21/1996. 2. 3 vol. Tocmai de aceea prezint ă inconvenientul deschiderii drumului spre concentr ări economice de natură a domina piaţa şi înlătura concurenţa18. prin art. acesta din urmă păstrându-şi identitatea juridică. a definit fuziunea şi raportat la operaţiunea concentrării economice ca fiind o operaţiune de concentrare economică realizată de doi sau mai mulţi agenţi economici anterior independenţi. cu scopul de a creşte eficienţa economică şi uneori de a evita concurenţa” şi evidenţiază formele în care se poate realiza aceasta. 31/1990. pag. 18 40 . Editura Lumina Lex. deşi îşi păstrează personalitatea Ion Băcanu. creşterea capacităţilor de producţie şi optimizarea cheltuielilor de organizare sau administrative. În completare. 1993. Dreptul concurenţei comerciale. Bucureşti.Realizarea fuziunii are. legiuitorul. respectiv fuziunile organizate juridic şi fuziunile de facto. 2.2. de cele mai multe ori. Libera concurenţă în perioada de tranziţie spre economia de piaţă. care defineşte operaţiunea ca fiind „combinarea activităţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care. 41 din Regulament).Fuziunile organizate juridic Fuziunea prin contopire: „dacă doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent economic şi încetează să mai existe ca persoane juridice distincte” (art. 143 şi urm. în „Dreptul” nr.1.

contracte sau alte mijloace care conferă. creează un grup. Regulamentul 139/2004 (ce a înlocuit Regulamentul nr. respectiv Regulamentul 802/2004 pentru aplicarea Regulamentului. intervenţia Comisiei Europene. art. Dobândirea controlului O a doua ipoteză care poate conduce la modificarea structurilor de piaţă ca efect al concentrărilor economice o reprezintă preluarea controlului asupra uneia sau mai multor întreprinderi din aceeaşi piaţă relevantă (art.11 din Legea nr. în special din: a) drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra totalităţii sau unei părţi a bunurilor unui agent economic. Conform art. 3 41 . 21/1996 „controlul decurge din drepturi. fiecare în parte sau luate împreună şi ţinând seama de circumstanţele de fapt sau de drept posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unui agent economic. controlul reprezintă posibilitatea de care se bucură subiectul de drept dominant de a exercita. Ipoteza precizată face obiectul reglementării art. de natură a genera un concurs intern de legi şi identificarea reglementării aplicabile numai în cazurile de fuziune organizată juridic de părţ ile implicate. o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai multor alţi agenţi economici”. a făcut necesară. Originea acestei probleme se află în combinarea a celor două elemente esenţiale prezente la realizarea unei concentrări economice: modificarea de durată a structurii întreprinderilor şi coordonarea comportamentului concurenţial. direct sau indirect. 19 concentrările care au ca obiect sau efect coordonarea comportamentelor concurenţiale ale întreprinderilor care rămân independente (art. 4064/1989) nu reglementează par.nr. 85 şi art. care se manifest ă concurenţial ca o singură entitate economică”. 3. 2 alin. direct sau indirect. În acest sens. 2). 1). 15 alin. o influenţă decisivă asupra subiectului dominat19. 4 al art.juridică în absenţa unui act juridic legal. 86 CE şi a legislaţiei secundare acestora. pentru evitarea confuziilor.139/2004 Plasarea reglementării celor două elemente în sfere diferite de normativ. 11 (1) din Legea 21/1996 precizează că operaţiunea concentrării economice „are ca obiect sau ca efect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici de a exercita. Astfel cum s-a configurat ca noţiune.

cumpărarea de elemente de activ. relaţiile de dependenţă economică. 11 (2) lit. combinate cu legături structurale. Dobândirea controlului poate fi realizat ă de agenţi economici implicaţi (art. Circumstanţieri ale mijloacelor de dobândire a controlului reg ăsim în art. Op. 3 Regulament) în două modalităţ i distincte. luarea de participare la capital prin achiziţionarea de acţiuni (părţ i sociale). indiferent de forma acesteia”.. cumpărarea de elemente de activ sau contracte de asociere prin care sunt create relaţii de dependenţă economică. cit. b şi art. dobândirea controlului se realizează pe baza unui număr de elemente particulare fiecărui caz în parte20. c. a. încheiate de furnizori şi de clienţi.b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă determinantă asupra constituirii. deliberărilor sau deciziilor organelor unui agent economic”. un alt agent economic. În aceste condiţii. 11 (4) din Legea 21/1996 care menţionează în lista posibilităţilor luarea de participare la capital. O asemenea situaţie poate fi determinată de acorduri de livrare pe termen lung sau mediu. b. fie în cazul mai multor persoane fizice acţionând în comun şi care controlează deja cel puţin un alt agent economic. Lista posibilităţilor este completat ă prin art. singură sau în comun. 20 Octavian Căpăţînă. Modalităţ ile de dobândire a controlului sunt caracterizate de o maximă diversitate configurat ă de altfel printr-un text expres de lege. inclusiv în cadrul procesului de privatizare. cumpărarea de active. Controlul în comun – realizat fie în cazul mai multor agenţi economici acţionând în comun ori a unei asociaţii de agenţi economici. b. respectiv art. 8 şi art. prin contract. 9 din Regulamentul din 14 aprilie 1997 cu: a. 11 (1) din Legea 21/1996 conform căruia concentrarea economică se realizează „prin orice act juridic. Controlul unic – este cazul dobândirii controlului de un agent economic sau unei persoane fizice care controlează deja. 42 .

23 Art. rezultă că prin lege nu s-a urmărit interzicerea concentrărilor economice ca fenomen de asociere. având ca efect consolidarea unei poziţii dominante. noua politic ă economică orientată spre reducerea fenomenului monoplist şi de încercare de formare a unei pieţe atomistice nu a impus nici o restricţie cu privire la dimensiunile economice ale întreprinderilor sau ale asocierilor cu scop comercial. 5/1999. În scopul preventiv enunţat prin art. Din interpretarea textului. ci doar interzicerea acelor concentrări economice care. definit printr-un prag valoric maximal al concentrării şi prin consacrarea unor criterii calitative pentru identificarea concentrărilor interzise 24. Legea nr. în prima perioadă a destructurării sistemului planificat. Publicată în Monitorul Oficial nr. a inclus şi reglementarea fenomenului concentrării economice. prin articolul 15 a precizat că regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital par ţial sau total de stat se pot asocia între ele cu terţe persoane juridice sau fizice române sau străine în scopul creării de noi societăţi comerciale. Astfel. În această reglementare. posibilitatea asocierii nu a fost limitat ă de vreun plafon valoric şi nici nu a făcut distincţie între naţionalitatea română sau străină a participanţilor. prin adoptarea Legii nr. pot determina denaturarea semnificativă a concurenţei. p. 15.02. în „Revista de drept comercial” nr. 13 din lege. având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante. şi câmpul de identificare al unei concentrări economice. 5-17. Publicată în Monitorul Oficial nr. 24 Octavian Căpăţînă. totodată.1995 a Acordului de Asociere a determinat adoptarea unei legislaţii corespunzătoare unei pieţe concurenţiale care.4. Astfel. Controlul concentrărilor economice Iniţial. în mod normal. cele care indică dobândirea controlului. înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia23. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. 21/1996 22. şi anume. Intrarea în vigoare la 01. privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale21. Legea 21/1996 a reglementat. 22 21 43 . 88 din 30 aprilie 1996. sunt interzise concentrările economice care. 15/1990. 98/8 august 1990. conduc sau ar putea conduce la restrângerea.

aceasta a primit o calificare legală fiind considerată ca sumă a veniturilor realizate din vânzările de produse şi/sau din prestările de servicii realizate de agentul economic în cursul ultimului exerciţiu financiar. 601/05. Dată fiind importanţa cifrei de afaceri a participanţilor la o grupare a structurilor de organizare.2004 26 Instrucţiunile au fost puse în aplicare prin Ordinul din 26.000 euro(art. înlăturării sau denaturării semnificative a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia. prevăzute la art. din care se scad sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale şi valoarea contabilizat ă a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar (art.2004. publicat în M. Consiliul Concurenţei a elaborat şi aprobat: a) Regulamentul25 pentru autorizarea concentrărilor economice. pentru calculul cifrei de afaceri Consiliul Concurenţei a aprobat „Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial prev. o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4. şi în cazurile de concentrare economică”. publicat în Monitorul Oficial nr. 27 Art. cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor 27. nr.07.2004.Of. fiecare în parte. de art.280/31. 5. Publicat in M.000 euro si cel puţin doi agenti economici implicaţi în operaţiune realizează pe teritoriul României. 5 şi 6 din Legea concurenţei nr. 13 din Legea 21/1996 25 44 .În completarea legii.000. Notificarea În scopul evitării creării de monopoluri sau consolidării unei poziţii dominante sau a restrângerii.03.04. 288 din 01. 21/1996 şi în cazurile de concentrare economică26. b) Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial. În completarea Legii concurenţei.67 al. nr.2004.000. 139/2004 adoptat de Consiliul Europei la 20 ian 2004 . Pragul de minimis Concentrările economice intră sub incidenţa autorităţ ii Consiliului Concurenţei şi părţile implicate sunt obligate să dea curs procedurii notific ării numai atunci când cifra de afaceri cumulată a acestora depăşeşte echivalentul în lei a 10.03.Of. 1 din Lege). modificat prin Regulamentul pentru completarea anexei la Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice. 6. 5 şi 6 din Legea concurenţei. Legislaţia românească este perfect armonizat ă cu cea a Uniunii Europene în cadrul căreia rolul central în controlul concentrărilor economice îl deţine Regulamentul nr. 15 din Legea 21/1996).

obligaţia notificării.legea interzice concentrările care au acest efect şi pentru a se constata compatibilitatea concentrării cu regulile concurenţei licite. în cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia că operaţiunea de concentrare economică notificată nu contravine legii. un control automat indirect al operaţiunilor de concentrare economică. Pentru stabilirea compatibilităţii operaţiunilor de concentrare şi emiterea unei decizii de admitere Consiliul Concurenţei utilizează. B. în acest fel. Revizuirea legislaţiei secundare în materie de concurenţă a urmărit respectarea obligaţiilor asumate de România prin Programul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană. Regulamentul cuprinde reglementări privind: A. b) agentului economic care a iniţiat concentrarea. A fost instituit. în cazurile în care concentrările dep ăşesc pragul privind cifra de afaceri a agenţilor economici implicaţi. a impus obligaţia de notificare a acesteia înainte de a fi pusă în aplicare. care pot fi împărţ ite în următoarele categorii: • decizie de admitere – este emisă în termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectivă. revenind conform art. • Informaţiile şi documentele care trebuie furnizate. 16 din Lege: a) fiecăreia dintre părţ ile interesate – dacă operaţiunea concentrării se realizează printr-un acord. • Publicarea informării cu privire la o notificare. • Notificarea în forma simplificată. în toate celelalte cazuri. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei. respectiv: • Părţile obligate să efectueze notificările şi termenul de notificare. preluarea acquis-ului comunitar şi valorificarea experienţei acumulate de Consiliul Concurenţei. 14 (1) din Lege. act normativ care a înlocuit reglementarea din anul 1997 . conform art. Notificarea prealabilă a concentrărilor economice. Procedura notificării face obiectul noului Regulament privind autorizarea concentrărilor economice. • Prezentarea notificărilor. următoarele criterii: 45 . • Data efectivă a notificării.

. ori la creşterea competitivităţii la export. care conduce sau ar putea conduce la înlăturarea ori denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte semnificativă a acesteia. după audierea părţilor şi după evaluarea operaţiunii Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia că respectiva concentrare.alternativele disponibile pentru furnizori şi utilizatori.contribuţia la progresul tehnic sau economic. în cazul în care după efectuarea investigaţiei deschise în condiţiile art. precum şi orice bariere instituite prin acte normative sau de altă natură la intrarea pe piaţă.de avantajele rezultate profită într-o măsură rezonabilă şi consumatorii. totuşi nu se creează şi nici nu se consolidează o poziţie dominantă. 28 Legea nr. în special prin preţuri reale mai reduse. accesul lor la pieţe şi la surse de aprovizionare. 1) lit. nu exist ă motive pentru a fi refuzată.operaţiunea de concentrare urmează a contribui la creşterea eficienţei economice.efectele favorabile ale concentrării economice compensează efectele nefavorabile ale restrângerii concurenţei. 46 . .necesitatea de a menţine şi de a dezvolta concurenţa pe piaţa românească.cota de piaţă deţinută de către agenţii economici în cauză. . • decizie de neobiecţie – emisă în cazul în care se constată că deşi operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa legii28. În ambele cazuri.tendinţa cererii şi a ofertei pentru bunurile şi serviciile în cauză. ţinând seama de structura tuturor pieţelor în cauză şi de concurenţa existentă sau potenţială dintre agenţii economici situaţi în România sau în străinătate. distribuţiei sau progresului tehnic.. deşi cade sub incidenţa Legii. • Decizie de autorizare.măsura în care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor. analiza compatibilităţii operaţiunilor de concentrare economică este raportată la îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: . . . la ameliorarea producţiei. . 21/1996. 51 (al. puterea lor economică şi financiară. . c din Lege.

• decizie de autorizare condiţionată – emisă după efectuarea unei investigaţii şi a unei evaluări, prin care se stabilesc obligaţiile şi/sau condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii de concentrare economică în cauză, dacă operaţiunea respectivă, cu unele modificări, ar putea fi compatibilă cu un mediu concurenţial normal; • decizie de refuz – dacă prin operaţiunea respectivă de concentrare economică se creează sau se consolidează o poziţie dominantă, care conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească. În cazul deciziei de neobiecţie, a deciziei de autorizare şi a deciziei de autorizare condiţionată, legea, prin art. 33 al. 1, a impus plata unei taxe de autorizare care conform al. 2 al aceluiaşi articol se stabileşte de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a beneficiarilor concentrării economice autorizate şi se calculează pe baza cifrei de afaceri pentru un exerciţiu anual precedent deciziei de autorizare a concentrării economice. În completarea dispoziţiei legale, prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei s-au aprobat „Instrucţiuni date în aplicarea art. 33 al. 2 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice” prin care sunt precizate: modul de calcul a cifrei de afaceri pentru fiecare agent economic implicat; calculul cifrei de afaceri cumulate căreia i se aplică taxa; declararea cifrei de afaceri.

Deciziile Consiliului Concurenţei sunt publicate în Monitorul Oficial al României, fără a afecta interesele firmelor de protecţie, a secretelor de afaceri.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Tratate, monografii şi studii de specialitate. 1. R.S. Khemani, D.M. Shapiro, Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence, Paris, 1995 2. J. Ayéma, Le droit français de la concurrrence, ed. 2, Paris, 1989 3. Octavian Căpăţînă, Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei, în „Revista de drept comercial” nr. 5/1999 4. Richard Lynch, Strategia corporativă, Editura ALL, 2002 5. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. All Educational Bucureşti, 1997 47

6. D. Negrescu, Gh. Operscu, Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar, în Revista Profil: Concurenţa nr. 1-2/2000, p. 4. 7. Cristina Butacu, Legislaţia Concurenţei. Comentarii şi explicaţii, ed. ALL BECK, Bucureşti, 2005 8. Emilia Mihai,Concurenţa economică. Libertate şi constrângere juridică, ed. Lumina Lex, 2001 9. Emilia Mihai, Ajutoare de stat şi politici publice europene, ed. CH Beck, 2008 10. O. Căpăţâna, Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1992. 11. O. Căpăţâna, Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996. 12.O. Căpăţâna, Dreptul concurenţei comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998. 13.O. Căpăţâna, Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală, ed. a II-a, Ed. Bucureşti, 1998. 14O. Căpăţână, Dreptul concurenţei comerciale, 3 vol., Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993. 15.Dana Bivolaru, Concurenţa comercială, Ed. Tribuna economică, Bucureşti, 2002. 16. Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, Drept român si comunitar al concurenţei, ed. CH Beck, 2008

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Precizaţi, dacă în opinia dvs. concentrarea economică este benefică pentru piaţă?

48

TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra modalităţilor de realizare a concentrării economice. MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă, cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare. 1. a. b. c. d. 2. a. b. c. capital. d. dobândirea controlului asupra altui agent economic prin cumpărare de elemente de activ. În cazul concentrării economice, Consiliul Concurenţei poate emite: decizie de autorizare condiţionată. decizie de acreditare. decizie de informare. decizie de obiecţie. Concurenţa economică se realizează prin: fuziune prin contopire. fuziune prin absorbţie. dobândirea controlului asupra altui agent economic prin participare de

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. a. 2. a,b,c,d. .

49

CAPITOLUL VI AJUTORUL DE STAT INTERVENTIA STATULUI IN ECONOMIE 46. 47. = 3 ore 50 . – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. 51. 50. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 53. 52. Ajutorul de stat. 49. 48. 54. – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – Rolul statului în dezvoltarea economică.

51 . regăsită în tradiţia Germaniei. Şomaj sporit. Italiei şi Greciei. • Încredere în legile cererii şi ofertei. pag. reflectată în: • Bariere joase de pătrundere pe piaţă. • Sprijin minim sau lipsa sprijinului din partea statului în economie. • Primatul interesului personal la crearea bogăţiei. • Încurajarea concurenţei. O primă abordare desemnată prin expresia laisser-faire. 2002. Marii Britanii şi a Statelor Unite ale Americii. • Proprietatea de stat asupra unor ramuri-cheie. • Necesitatea reglementării monopolurilor controlate de către companiile private. desemnată prin sintagma dirijism se regăseşte în tradiţia Franţei. • Eşecurile mecanismului pieţei afectează în special săracii şi ele pot fi corectate numai prin intervenţia statului. Cea de-a doua abordare. Intervenţia statului în economie vizează politicile economice ale firmelor în scopul controlului profitabilit ăţii acestora şi a repartizării lor geografice. ROLUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ Relativ la rolul statului. • Motivaţia profitului determină o producţie eficientă şi de calitate înaltă. privit ca acţiune politică. dezbaterile s-au coagulat în două abordări distincte29. • Puţine întreprinderi sunt avantajate de motivaţia profitului şi o fac pe seama celor mulţi. susţine rolul companiilor statului şi intervenţia statului se reflectă în: • Barierele înalte de pătrundere pe piaţă. Strategia corporativă. 29 Richard Lynch. gradul de implicare al statului în dezvoltarea economică. Editura ALL. susţine libertatea pieţei ş i un rol minim al statului. 153.CAPITOLUL VI AJUTORUL DE STAT INTERVENŢIA STATULUI ÎN ECONOMIE 1. • Sprijinul companiilor naţionale împotriva concurenţei internaţionale.

aprovizionării cu apă. ci le fac mai puţin competitive. după acest moment eforturile în vederea creării unei economii de piaţă ş i exigenţele rezultate din necesitatea armonizării legislaţiei României cu legislaţia comunitară. care însă nu îngrădesc importurile. · · · Politica de concurenţă Politica fiscală Politica regională Se adaugă la acestea mijloacele de influenţare a mediului de afaceri. 64 (2) din Acordul European de Asociere între 52 . controlul schimbului valutar – atunci când guvernele controlează accesul cetăţenilor lor la valuta străină. AJUTORUL DE STAT Ajutorul de stat este legat indisolubil de problematica intervenţiei şi rolului statului în economie. statul utilizează o serie de mecanisme specifice: · Cheltuielile publice – care ar trebui orientate în sensul dezvolt ării infrastructurilor de bază.În acest scop. contingentele – limite de volum maxime pentru bunurile care pot fi importate într-o anumită perioadă. telecomunicaţiilor. bariere netarifare sau tehnice – impunerea de către guverne a unor legi locale sau altor măsuri tehnice care împiedică importurile să pătrundă în ţară. toate necesare pentru atragerea investitorilor. El recurge la cel puţin cinci tipuri de mecanisme pentru a limita efectul concurenţei internaţionale pe piaţa naţională. reprezentând unul din aspectele centrale ale acesteia. conform dispoziţiilor art. în prezenţa unui stat centralizat. Dacă analiza problematicii era inutilă înainte de 1989. drumurilor. statul intervine în scopul protejării pieţei sale interne şi a producătorilor naţionali faţă de concurenţa internaţională. De asemenea. · · subvenţii financiare pentru producătorii autohtoni. · · · taxe vamale – taxe aplicate importurilor de mărfuri. stânjenind astfel efectuarea plăţilor pentru importuri. 2.

77. statuând cu majoritate calificată asupra unei propuneri a Comsiei şi după consultări cu Parlamentul European. 143/1999 privind Ajutorul de Stat. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat. 92 (1) din Tratat31. completate cu art.1 Noţiune Noţiunea ajutorului de stat a fost configurat ă de fondatorii Comunităţii Economice Europene care. generată de posibilitatea Consiliului European30 de a aborda orice reglementare necesară aplicării normelor cadru sus-menţionate. scutiri sau reduceri de sarcini fiscale sau sociale. p. Normele cadru sunt reprezentate de art. Atât timp cât acesta afectează comerţul dintre statele membre. dacă distincţia sumelor prelevate privilegiază pe cele indigene. va fi incompatibil cu piaţa comună”. ordonanţă ce reprezintă actul normativ fundamental de reglementare în domeniu. 92 şi 93. 92 şi 93 din Tratat. prin favorizarea unor întreprinderi sau producţia unor bunuri. au impus elaborarea unui cadru legislativ corespunzător. ca fiind „orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele statului. Art. a fost adoptată Legea nr.micşorarea sarcinilor sau obligaţiilor ce revin unei întreprinderi de genul impozitelor şi taxelor. au reglementat distinct aceast ă instituţie juridică. 272. Noţiunea identifică practicarea acelor măsuri discriminatorii. ajutoare regionale şi sectoriale. b. care favorizează activităţile naţionale32. poate aborda orice reglementare necesară aplicării art. lege ce a fost abrogată de Ordonanţa de urgenţă nr. în cele două variante posibile ale acestora: a. All Educational Bucureşti. perceperea de taxe parafiscale.România şi Comunitatea Europeană. În acest sens. 94 al Tratatului de la Roma prevede: “Consiliul. 87 par. 42.prestaţii pozitive – acordarea de subsidii.” 31 Devenit art. care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa. ajutorul de stat a fost circumstanţiat de art. inclusiv la export. 1 din Tratatul de la Amsterdam.. 2. indiferent că se aplică produselor indigene sau importate. Conceptual. 30 53 . în orice formă. 32 Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. 90 şi 94 care conţin referiri la ajutorul de stat precum şi o bogată legislaţie secundară. 1997.. garanţii de credite sau acordarea de credite cu dobândă redusă ori amânarea restituirii lor. în Tratatul de la Roma.

acordarea de împrumuturi cu dobânzi preferenţiale. a cauzei care determină caracterul ilegal al ajutorului de stat – respectiv faptul că distorsionează concurenţa sau ameninţă să distorsioneze concurenţa – afectează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene. din surse de stat. statele membre pot proceda la acordarea de ajutoare. dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decât cea normală. de la dispoziţiile art. renunţarea la obţinerea unor venituri nominale de pe urma fondurilor 33 Procedura debutează cu notificarea făcută Comisiei de statul interesat cu privire la intenţia de a pune în practică un ajutor de stat. în definiţia legală adoptată. participării cu capital ale statului sau ale altor instituţii publice. b. prin alineatele (2) şi (3) stabilindu-se o serie de excepţii. alături de alte aspecte.prestaţiile pozitive – realizate printr-un transfer de fonduri publice către un agent economic şi identificate prin subvenţii pentru export.. 54 . garanţii acordate de stat sau de alte autorităţi publice în condiţii preferenţiale.. respectiv: a. except ări. sub condiţia respect ării unei anumite proceduri. pe care nu l-ar fi obţinut în absenţa acestor măsuri. acordat de autorităţi publice sau de alte organisme care le administrează în numele statului”.Regula interdicţiei ajutorului de stat nu este absolut ă. Apreciem că o astfel de precizare. Corespunzător legislaţiei comunitare. ajutorul de stat este definit ca fiind „orice sprijin. fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal. este necesară în cadrul modificărilor care se impun la Legea privind ajutorul de stat.renunţarea la unele venituri viitoare – certe sau posibile – şi care asigură unui agent economic un beneficiu de natură economică sau financiară. care permite Comisiei să verifice compatibilitatea unui ajutor de stat cu Piaţa Comună33. Se încadrează în această categorie anularea de datorii sau preluarea pierderilor. reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor. indiferent de formă.2003. solicitat ă deja de Comisia Europeană în Poziţia Comună (CONF-RO 17/03) din 28. Regăsim de asemenea cele două categorii în care se pot realiza ajutoarele de stat. anticipată de către un investitor privat prudent.05. vânzarea unor terenuri aparţinând domeniului privat al statului sub preţul pieţei. 92 (1). Este de observat că absenţa. Astfel.

Astfel. O a doua categorie de excepţii beneficiază de o admisibilitate potenţială. reduceri de preţ la bunurile furnizate şi la serviciile prestate de către autorităţi publice sau alte organisme care administrează resurse ale statului. considerate de drept strict şi admisibile unui mediu concurenţial normal. b.87 parag.ajutoarele acordate refacerii economice a anumitor zone ale Republicii Federale Germane afectate de divizarea Germaniei.. legislaţia concurenţei are ca scop reglementarea modalit ăţilor de autorizare. Ca formă de manifestare. consacrând nu interdicţia ajutorului de stat ci tocmai admisibilitatea acestuia. acordare... inventariere. prin analogie sau prin orice alt mod. acestea sunt strict determinate şi în consecinţă nu pot fi extinse dincolo de domeniul lor. sunt ajutoarele compatibile cu piaţa comună (art.publice. în măsura în care ajutorul este acordat drept compensaţie pentru dezavantajele economice provocate de divizarea respectivă..ajutoare având un caracter social. Având un caracter de excepţii legale. în vederea creării şi menţinerii unui mediu concurenţial normal. cu condiţia ca acestea să fie date fără discriminare în ceea ce priveşte originea produselor sau serviciilor implicate. 55 . O primă categorie de derogări. Excepţii de la regula interdicţiei ajutorului de stat. 34 Evident.Schemă de ajutor – este un sistem pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice individuale de ajutoare agenţilor economici definiţi în mod general şi abstract.Ajutor individual – orice formă de ajutor de stat34. c. b. care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutor. ajutorul de stat cunoaşte două categorii: a.ajutoare pentru înlăturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente excepţionale. acordate consumatorilor individuali.. indicând cazuri de ajutor de stat care nu intră sub incidenţa legii.2 din Tratat): a. control. mobilizare şi raportare a ajutorului de stat. rezultată din maniera în care legiuitorul a înţeles să reglementeze domeniul.

. ajutoarele destinate dezvoltării anumitor activit ăţi economice sau anumitor zone economice. alte categorii de ajutoare stabilite prin decizia Consiliului luat ă cu majoritate calificată pe baza unei propuneri a Comisiei. reprezentând peste 3 miliarde de Euro. ajutoarele destinate promovării culturii şi conservării patrimoniului cu condiţia ca ajutorul respectiv să nu afecteze negativ condiţiile schimburilor comerciale. d. procedeele de punere în aplicare. 56 . Primul proiect priveşte dezvoltarea regională şi are ca obiectiv stimularea realizării de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă. contravenind astfel interesului comun. să se cunoască beneficiarii. Pentru a beneficia de derogare.E. AJUTORUL DE STAT ÎN ROMÂNIA După aderarea României la C.Pe de altă parte. c. urmând să beneficieze de acest tip de ajutor de stat 125 de agenţi economici. 3.3 din Tratat enumeră cele mai importante categorii de ajutoare autorizabile prin decizii ale Comisiei. b. scopul vizat. ajutoarele acordate pentru realizarea unui proiect important de interes european comun sau pentru eliminarea unor perturbări grave în economia unui stat membru. Agenţii economici nu trebuie să fie datori la stat. art. cu condiţia ca ajutorul respectiv să nu afecteze negativ condiţiile schimburilor comerciale. de acre ar putea beneficia circa 5. Pentru a beneficia de ajutor firmele trebuie să realizeze investiţii de peste un milion de euro sau să creeze cel puţin 50 de noi locuri de muncă într-o zonă cu şomaj mai mare decât media naţională pe ultimele 12 luni.500 agenţi economici. ajutorul exceptat trebuie să fie transparent. e. ajutoarele destinate dezvoltării economice a zonelor cu standard de viaţă anormal de scăzut sau cu o rată mare a şomajului. Ajutorul se acordă pe perioada 2007-2011. contravenind astfel interesului comun. guvernul a adoptat un memorandum cuprinzând patru proiecte de scheme de ajutor de stat. De asemenea nu pot beneficia de ajutor pentru exporturi cât şi pentru intreprinderile mici nou create sau pentru operare. iar împotriva lor să nu fie emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat. 87 parag. Comisia poate declara ca exceptate: a. cuantificat. prevăzând posibilitatea Consiliului de a extinde domeniul except ărilor.

De asemenea Comisia trebuie informată şi asupra acordării ajutoarelor care sunt exceptate de la obligaţia notificării.Al doilea proiect priveşte dezvoltarea regională şi are ca obiectiv stimularea realizării de investiţii directe. Ultimul proiect se referă la stimularea IMM-urilor.5 milioane euro în celelalte regiuni. Notificările privind măsurile de ajutor de stat. agenţii economici nu trebuie să fi primit ajutoare de minimis care depăşesc 200000 euro pe o perioadă de trei ani fiscali anteriori.Oltenia şi 100 milioane euro in una din regiunile Vest. cu posibilitatea prelungirii.3 pct. Pentru a beneficia de ajutor firmele trebuie să realizeze investiţii de peste 50 milioane euro în una din regiunile N-E. 117/2006 “acordarea de măsuri de ajutor de stat impune autorităţilor publice elaborarea unor scheme de ajutor de stat sau ajutoare de stat individuale. Consiliul Concurenţei are rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană şi autorităţ ile. Ajutorul se acordă pe perioada 2007-2011. se transmit Consiliului Concurenţei. Sud – Vest . instituţiile publice şi beneficiarii implicaţi în procedurile privind ajutorul de stat. 2007. Bucureşti –Ilfov. care trebuie să prevadă cel puţin următoarele elemente: obiectivul. numai ajutoarele de stat pentru agricultură şi piscicultură mai pot fi acordate de autorităţile române. Ajutoarele care intră sub incidenţa regulilor de autorizare trebuie notificate Comisiei Europene pentru evaluarea compatibilităţii cu regulile europene. se notifică Comisiei Europene. care emite 57 . modalitatea acordării ajutorului de stat. Pentru a beneficia de acest ajutor. Ajutorul de stat maxim acordat fiecărui IMM nu poate depăşi un milion euro. Ajutoarele de stat care depăşesc 30 milioane euro în regiunea Bucureşti – Ilfov şi 37. în conformitate cu legislaţia în domeniu. Astfel. respectiv informările privind măsurile de ajutor de stat care intră în domeniul de aplicare a exceptărilor pe categorii de la obligaţia de notificare. S-E. fără consultarea celor europene. Centru. A treia schemă priveşte ajutoarele de minimis care nu trebuie notificate Comisiei şi se acordă în perioada 2007-2011. N-V. urmând să beneficieze de acest tip de ajutor de stat 24 de agenţi economici.3 din OUG nr. De la 1 ian. Sud Muntenia.” Primul act care declanşează procedura controlului ajutorului de stat este notificarea. precum şi cuantumul fondurilor alocate în acest scop din bugetul autorităţii publice centrale sau locale. Conform art.

după caz. Consiliul Concurenţei emite avizul în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii de avizare. recuperarea acestuia şi a dobânzii aferente. prin intermediul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană. Consiliul Concurenţei se consultă cu autorităţile şi alţi furnizori. Dacă fiecare furnizor intenţionează să acorde mai multe ajutoare. În faţa Comisiei Europene. 58 . se va adresa Curţii de Apel Bucureşti pentru ca aceasta să dispună anularea actului prin care a fost acordat ajutorul de stat şi. furnizorul. pentru fiecare din ele trebuie să facă o notificare distinctă. Recursul se judecă la Înalta Curte de Casaţie ş i Justiţie. Consiliul Concurenţei reprezintă România în procedurile comunitare privind ajutorul de stat. pe cale de consecinţă. cu excepţia cazurilor în care solicitantul cere în scris prelungirea termenelor pentru completarea notific ării sau informării. în baza deciziei Comisiei Europene. În susţinerea notificării în faţa Comisiei Europene.un aviz privind conformitatea. la elaborarea răspunsurilor. corectitudinea şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia comunitară referitoare la întocmirea schemelor de ajutor de stat. în scopul transmiterii acestora Comisiei Europene. formulărilor de poziţii sau a altor acte. potrivit legii. Consiliul Concurenţei va fi asistat de către autoritatea care a elaborat notificarea. În cazul în care beneficiarul nu rambursează ajutorul de stat. pentru realitatea şi corectitudinea datelor şi informaţiilor transmise Consiliului Concurenţei. Hot ărârea Curţii de Apel Bucureşti este supusă recursului. explicaţiilor. Furnizorii şi beneficiarii de ajutor de stat răspund. Furnizorul de ajutor de stat înştiinţează beneficiarul ajutorului de stat cu privire la obligaţia de rambursare sau recuperare a ajutorului de stat ilegal sau utilizat abuziv care rezultă din decizia Comisiei Europene.

Comentarii şi explicaţii. Le droit français de la concurrrence. Paris. Editura ALL. O. Dreptul concurenţei comerciale. Ayéma. 1996. 16. 13. Bucureşti. 15. 1998. Octavian Căpăţînă. Ajutoare de stat şi politici publice europene. 5/1999 4. 1-2/2000.Concurenţa economică. 2008 10. Lumina Lex. 2005 8. Dreptul concurenţei comerciale. All Educational Bucureşti. D. Căpăţâna. în „Revista de drept comercial” nr. Tribuna economică. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996. Drept român si comunitar al concurenţei. Bucureşti. Strategia corporativă. Bucureşti. 2002 5. 4. ALL BECK. 11. 1995 2. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. 1998. Ed. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. Căpăţâna. Bucureşti. Khemani. ed. Aurelia Cotuţiu. 2001 9. Negrescu. Lumina Lex.S. Ed. 14O. Lumina Lex. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. R. Bucureşti. 1989 3. Căpăţâna. 1993. J. 2. 1. Gh. Căpăţâna. 1997 6. Shapiro. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Libertate şi constrângere juridică. Georgeta Valeria Sabău. ed. CH Beck. Paris. Concurenţa comercială.M. monografii şi studii de specialitate. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. Lumina Lex. Emilia Mihai.O. ed. Ed. ed. a II-a. Emilia Mihai. Tratate.Dana Bivolaru. ed.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Bucureşti. O. 2002. 1992. p. CH Beck. D. Căpăţână. 12. Richard Lynch. 7. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă.. Cristina Butacu. Bucureşti. Ed. Legislaţia Concurenţei. Ed. Lumina Lex. Operscu. ed. în Revista Profil: Concurenţa nr.O. Ed. 3 vol. 2008 59 .

importanţa reglementării ajutorului de stat ? TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra procedurii de controlul preventiv al ajutoarelor de stat notificate. cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare. prin scutiri de sarcini fiscale. a. 60 . care este în opinia dvs. Ajutorul de stat este incompatibil cu piaţa comună: când priveşte amânarea restituirii creditelor. prin perceperea de taxe parafiscale. MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă.TEST DE AUTOEVALUARE 1. c. b. 1. Precizaţi.

d.d. RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. cunoaşte regula interdicţiei acordării. b. prin acordarea de subsidii.c. 61 .d. 2.b. a. c. Ajutorul de stat: este permis fără limitări.. b. 2. nu poate fi acordat ca masură de natură fiscală. cunoaşte doar o reglementare comunitară. a.

în plan naţional. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 60. – Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. 58. = 3 ore 62 . – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. 63. în plan european. 57. 62. 61. 56. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – Consiliul Concurenţei . 59. Comisia Europeană.CAPITOLUL VII SISTEMUL INSTITUŢIONAL SPECIALIZAT CREAT ÎN MATERIA CONCURENŢEI COMERCIALE 55.

al competenţei. o singură instituţie realizează atât investigarea.CONSILIUL CONCURENŢEI Protejarea concurenţei a constituit o componentă esenţială a procesului de integrare. 7 şi urm. concurenţiale şi a stimulării agenţilor economici în vederea creării unui mediu concurenţial normal. În unele ţări. pentru elaborarea şi aplicarea unei politici de concurenţă compatibilă cu cea din Uniunea Europeană. instituind o Asociere între Comunitatea Europeană şi România. iar adjudecarea intră în sarcina unui tribunal specializat în concurenţă sau a curţilor de apel. iar politica de concurenţă a contribuit permanent la integrarea pieţelor naţionale într-o piaţă unică. În acest context. iar termenul numirii demnitarilor variază între 2 şi 12 ani. În alte ţări. ce se deosebesc din punct de vedere instituţional. Conducă torii autorităţilor de concurenţă sunt numiţi de şeful statului. prim-ministrul. în scopul menţinerii unui mediu concurenţial normal. consacră prevederile referitoare la politica concurenţei: „Concurenţa şi alte prevederi cu caracter economic”. menite să aplice legea concurenţei. autorităţile de concurenţă au ca atribuţii investigarea. A luat astfel naştere Consiliul Concurenţei35 . Consiliul Concurenţei a acţionat consecvent în sensul dezvolt ării pieţei libere. gradului de autonomie a deciziilor etc. În lume există în prezent peste 100 de autorităţi de concurenţă . structurii organizatorice. Ed. s-a impus necesitatea constituirii unor autorităţi abilitate să funcţioneze în domeniu. Consiliul Concurenţei a început să funcţioneze la 6 septembrie 1996. avantajul este dublu şi constă în influenţa asupra proiectelor de reformă legislativă şi de reglementare şi în informarea din timp a conducerii autorităţii de concurenţă în procesul de proiectare şi dezbatere a iniţiativelor politice (Revista Profil: Concurenţa.CAPITOLULVII SISTEMUL INSTITUŢIONAL SPECIALIZAT CREAT ÎN MATERIA CONCURENŢEI COMERCIALE 1. la nivelul exigenţelor cerute de Uniunea Europeană. În unele jurisdicţii conducătorul autorităţii de concurenţă este reprezentat în cabinetul guvernului. al promovării intereselor consumatorilor. cât şi adjudecarea practicilor anticoncurenţiale. În conformitate cu prevederile Legii nr. 36 35 63 . reprezentând ţara noastră în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil36. Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă din România în domeniu. nr. 21/1996. guvern.). ÎN PLAN NAŢIONAL .1. al protejării şi stimulării concurenţei.autoritate administrativă autonomă. Consiliul Concurenţei. Bucureşti. Acordul european. p. Consiliul Concurenţei urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale privind practicile anticoncurenţiale (înţelegerile anticoncurenţiale şi utilizarea abuzivă a poziţiei dominante) şi controlează concentrările economice (fuziuni şi achiziţii). 1/2003.

21/1996). 27 din Legea concurenţei nr. de sigilare şi de ridicare a registrelor. contabil sau de marketing al acestora. anchetatorul poate efectua percheziţii atât la domiciliul conducătorilor. precum şi cooperarea cu autorităţile de concurenţă străine şi comunitare (art. o bună reputaţie şi vechime de minimum 10 ani în activităţ i 37 Personalul de control din Consiliul Concurenţei are drept de percheziţie. reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor. 21/1996). datele şi informaţiile deţinute. numiţi de Preşedintele României prin decret. în baza unui ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi al autorităţii judiciare. Consiliul Concurenţei este format din zece membri: un preşedinte. 6. Principalele atribuţii ale Consiliului Concurenţei constau în: luarea deciziilor pentru cazurile de practici anticoncurenţiale prevăzute de Legea nr. din proprie iniţiativă. avizarea proiectelor de hotărâri ale Guvernului cu impact anticoncurenţial şi propunerea de modificare a actelor normative care au un astfel de efect. sesizarea Guvernului asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri similare şi propunerea măsurilor de control al preţurilor. cu excepţia activităţii didactice din învăţământul superior.Consiliul avizează proiectele de hotărâri ale Guvernului. fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau de serviciu al unor astfel de documente. de investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei37. precum şi decizii de admitere de concentrări economice. Condiţiile cerute de lege pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenţei se referă la studii superioare. 5. Membrii Consiliului Concurenţei sunt funcţionari publici. efectuarea. precum şi asupra cazurilor de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea Legii nr. 21/1996 (art. 13 şi 16). decizii de asociere sau practici concertate. Durata mandatului membrilor Consiliului Concurenţei este de 5 ani. 21/1996. Astfel. dacă există indicii că aceştia încalcă reglementările legale privind concurenţa. reprezentarea României şi promovarea schimbului de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile ş i instituţiile internaţionale de profil. organele administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să permită personalului de investigaţie şi de anchetă al Consiliului Concurenţei accesul la documentele. Totodată. 64 . luarea deciziilor de acordare a dispenselor de exceptări individuale de înţelegeri. administratorilor sau directorilor agenţilor economici supuşi investigaţiilor. la propunerea comună a Comisiei economice a Senatului şi a Comisiei pentru politică economică. Pot fi supuse verificării şi terenurile sau mijloacele de transport personale ale acestora. aplicarea efectivă a deciziilor proprii. calitatea lor fiind incompatibilă cu exercitarea oricărei altei funcţii sau demnităţ i publice. 18 alin. actelor financiar-contabile sau comerciale ale agenţilor economici. trei vicepreşedinţi şi şase consilieri de concurenţă. care stabileşte o serie de reguli privind condiţiile de operare pe piaţă ale agenţilor economici. sesizarea instanţelor judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente. 2 din Legea nr. 21/1996. cât şi la cel al persoanelor fizice care conduc serviciul financiar. înalt ă competenţă profesională. Guvernul a aprobat proiectul privind modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. care pot avea impact anticoncurenţial şi propune modificarea actelor normative care au un astfel de efect. ei putând fi reinvestiţi de cel mult două ori (art.

membrii Consiliului Concurenţei nu pot exercita.din domeniile comercial. Ei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri de către părţi sau instanţa judecătorească ori de altă instituţie (art. Alături de condiţiile pentru obţinerea acestei calităţi. raportul anual privind situaţia concurenţei. 65 . autorizarea concentrărilor economice. Potrivit art. 21/1996). Consiliul Concurenţei lucrează şi deliberează în plen şi în comisii. precum şi la solicitarea preşedintelui sau a minimum trei membri ai Consiliului. Mandatul de membru al Consiliului Concurenţei încetează la expirarea duratei. deces. politicii şi practicii concurenţei. categoriile de înţelegeri. 3 din Legea nr. Of. 38 Publicat în M. imposibilitatea definitivă de exercitare. prin o indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive. 18 alin. 21/1996). Astfel. sesizarea instanţelor judec ătoreşti în aplicarea prevederilor privind lichidarea poziţiei dominante pe piaţă a unui agent economic. 21/1996. prin revocare. activităţ i de comerţ şi nu pot participa la administrarea sau conducerea unei societ ăţi comerciale. 1 din Regulamentul de organizare. punctele de vedere. legea stabileşte şi anumite interdicţii pentru deţinătorii mandatului de membru. 5 din Legea nr. nr. elaborarea. prin demisie. conform unui program lunar stabilit în prima săptămână a fiecărei luni. Plenul dezbate: rapoartele de investigaţie. elaborarea şi adoptarea strategiilor pentru îndeplinirea misiunii instituţiei de facilitare a dezvolt ării pieţei şi concurenţei. adoptarea şi actualizarea politicii relaţiilor cu autorităţile interne. plenul Consiliului Concurenţei se întruneşte de minimum două ori pe săptămână. recomandările şi avizele de formulat privind aplicarea Legii concurenţei. stabilirea liniilor generale de cooperare a Consiliului Concurenţei cu autorităţile concurenţei din alte ţări şi cu organizaţiile şi organismele internaţionale pentru armonizarea legislaţiei. al preţurilor şi concurenţei sau juridic (art. 18 alin. funcţionare ş i procedură38. regii autonome sau organizaţii cooperatiste. 18 alin. la survenirea unei incompatibilităţi sau impediment dintre cele prevăzute de Lege – nr. 50 bis din 25 martie 1997. deciziile de asociere şi practicile concertate propuse pentru exceptare. direct sau prin persoane interpuse. proiectul de buget propriu. pentru aplicarea în economie a regulilor de concurenţă.

Preşedintele Consiliului Concurenţei angajează patrimonial. În cazul încălcării de către agenţii economici a Legii concurenţei. prin care se dispun măsuri şi se aplică sancţiuni şi pune în aplicare. iniţierea unor acţiuni de concentrare devenite incompatibile cu Legea concurenţei prin decizia Consiliului Concurenţei. Comisiile pot funcţiona numai în formaţie completă. preşedintele ordonă efectuarea de investigaţii ş i desemnează raportul pentru fiecare investigaţie. dar nu au primit decizia Consiliului Concurenţei. Consiliul concurenţei lucrează şi în comisii. aplicarea amenzilor cominatorii (art. judiciare şi administrative. reglementările adoptate de Consiliul Concurenţei. Atribuţiile comisiilor privesc practicile anticoncurenţiale. măsurile ireversibile luate de agenţii economici care au notificat concentrarea. prin ordin. 4 din Regulament). 9 din Regulamentul de organizare.Hotărârile plenului se adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi. concentrările economice care afectează concurenţa. a organismelor şi organizaţiilor internaţionale. omisiunea notificării unei concentrări economice. desemnaţi. Preşedintele reprezintă Consiliul Concurenţei ca instituţie publică în faţa persoanelor fizice. formate din trei membri – un vicepreşedinte şi doi consilieri de concurenţă. sancţiunea se aplică de către o comisie a Consiliului Concurenţei. a autorit ăţ ilor legislative. 7 alin. Fiecare membru dispune de un vot. Totodată. Preşedintele semnează ordinele şi deciziile Consiliului Concurenţei. juridice. 23 alin. funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei). de preşedinte. prin semnătura sa. Consiliul Concurenţei. luând hotărâri cu majoritate sau cu unanimitate de voturi. 12 din Regulament). pentru fiecare caz în parte. ca persoană juridică şi exercită prerogativele disciplinare asupra întregului personal. În activitatea sa. dintre care unul va îndeplini şi funcţia de purtător de cuvânt al Consiliului Concurenţei (art. desemnată de către preşedinte. suspendă sau abrogă. Lucrările plenului nu sunt publice. 18 alin. preşedintele Consiliului Concurenţei este ajutat de trei consilieri. precum şi a altor instituţii româneşti şi străine. 66 . iar în caz de paritate de voturi prevalează soluţia votată de preşedinte sau vicepreşedinte (art.

completarea legislaţiei secundare în domeniul concurenţei. efectuează investigaţii şi asigură respectarea prevederilor legale în domeniul concurenţei (art. Consiliul Concurenţei a răspuns necesităţii de dezvoltare a relaţiilor cu Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene. atât prin amendamente aduse legisla ţiei existente. desfăşoară activităţi de investigaţie. În scopul asimilării Legii concurenţei şi a reglementărilor adoptate în aplicarea acesteia. Consiliul Concurenţei are în vedere. a evoluţiei pieţei în vederea acordării unor eventuale dispense şi exceptări. condus de un secretar general. diviziile de concurenţă. Prin amendarea Legii concurenţei nr. pentru a promova acţiunile întreprinse în România pentru preluarea şi aplicarea acquis-ului în domeniul concurenţei. deciziilor de asociere sau practicilor concertate. 39 67 . 21/1996. etc. 40 Compartimentele funcţionale alcătuiesc Secretariatul general. Direcţia juridic– contencios. Direcţia relaţii externe şi Direcţia teritorială. în acest sens. Consiliul Concurenţei îş i propune să realizeze o serie de întâlniri cu autorităţile judiciare. 1 din Regulament). Ele desfăşoară activităţi de prospectare în vederea cunoaşterii structurii pieţei şi a mediului concurenţial. a gradului de concentrare economic ă. asociaţii patronale şi comunitatea Sunt compartimente de specialitate: departamentele. Direcţia cercetare. Din numărul de cazuri analizate.Sub aspect structural. Implementarea eficientă a legislaţiei privind concurenţa reprezintă o prioritate importantă. instituţiile publice care pot emite reglement ări sau dispoziţii care constituie bariere pentru mediul concurenţial. pe termen scurt. Diviziile de concurenţă sunt organe de specialitate ale Consiliului Concurenţei. în sensul renunţării la obligativitatea notificării pentru încadrarea într-o categorie exceptat ă a înţelegerilor. alcătuit din compartimente de specialitate39 şi compartimente funcţionale40. decizii adoptate. Diviziile analizează sesizările privind încălcarea prevederilor Legii concurenţei. Consiliul Concurenţei îşi constituie un aparat propriu. care monitorizează piaţa. 12 alin. pentru organismele cu responsabilităţi în acest domeniu. sancţiuni impuse şi pieţe analizate rezultă gradul de implicare a Consiliului în aplicarea politicii în domeniul concurenţei. cât şi prin adoptarea de noi regulamente. va creşte eficienţa activităţii în sensul concentrării resurselor Consiliului Concurenţei în mod efectiv pe cele mai grave cazuri de distorsionare a concurenţei.

calitatea de membru al Consiliului Concurenţei este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte activităţi profesionale sau de consultanţă. Formarea unui mediu de afaceri receptiv la regulile de concurenţă constituie o prioritate importantă pentru ca agenţii economici români să se familiarizeze cu activitatea într-un climat similar cu cel al Uniunii Europene. instituţiile implicate în procesul de restructurare şi privatizare. În ultimii ani a crescut gradul de transparenţă a activităţii Consiliului Concurenţei şi de mediatizare a legislaţiei concurenţei. ca în majoritatea statelor europene. membrii Consiliului Concurenţei nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt independenţi în luarea deciziilor. Consiliul Concurenţei este membru I. În acest scop. foşti manageri în domeniul afacerilor. prin conferinţe telefonice şi elaborarea de materiale. de la Curtea de Conturi. Principalele modificări pe care proiectul de lege le aduce actualei legi a concurenţei se referă la: reducerea numărului membrilor Consiliului de la 10 la 7. Secţia Contencios Administrativ.C. profesori în ştiinţe economice sau juridice. atât în relaţiile cu organele administraţiei publice centrale sau locale. regionale şi internaţionale din acest domeniu. ai Curţii Supreme de Justiţie şi ai agenţilor economici. Consiliul Concurenţei se află într-o permanent ă colaborare.oamenilor de afaceri. Consiliul Concurenţei organizează dezbateri cu reprezentanţii judecătorilor Curţii de Apel. care să constituie un ajutor concret în înt ărirea cooperării dintre instituţiile naţionale. cu organismele neguvernamentale şi cu comunitatea oamenilor de afaceri.N. cât şi cu agenţii economici. cu Reţeaua Internaţională a Concurenţei. organizaţie virtuală şi total independentă de orice altă structură. fondată în anul 2001 la New York. cu participarea la conducerea sau administrarea unor entităţi publice sau private sau cu deţinerea de funcţii sau 68 . membrii Consiliului Concurenţei şi inspectorii de concurenţă nu vor putea face parte din partide sau alte formaţiuni politice. Este de remarcat şi contribuţia Consiliului Concurenţei la elaborarea unui Model de Lege a Concurenţei. model prezentat în cadrul reuniunilor UNCTAD. din februarie 2002 şi unul din coautorii primului raport „Cultura şi politica concurenţei”. preşedintele trebuie să fie de o independenţă indubitabilă şi să fi deţinut o funcţie de conducere cu largi responsabilităţ i instituţionale. vicepreşedinţii şi cei patru consilieri de concurenţă trebuie să fie persoane cu o independenţă recunoscută şi aleşi dintre judecătorii de la Curtea Supremă de Justiţie.

p. Căpăţînă. preşedintele Oficiului pentru Concurenţa Economică este numit de Primul ministru şi investit de preşedintele ţării pentru 6 ani. autoritatea de concurenţă (Tribunalul pentru Protecţia Concurenţei) este o instanţă administrativă independentă. în Polonia. în continuare. Organul decizional este Consiliul Concurenţei. În statele membre ale Uniunii Europene autorităţile de concurenţă se bucură de o largă independenţă. În Spania. în multe privinţe. considerăm că obiectivul principal al politicii concurenţiale trebuie să-l reprezinte garantarea pieţei unice şi evitarea acţiunilor care ar putea perturba funcţionarea pieţei interne şi nu supradimensionarea. profesori universitari. reprezentanţi ai mediului de afaceri cu un statut profesional recunoscut.demnităţi publice. În literatura de specialitate41 s-a sesizat. autoritatea de concurenţă este Comisia pentru Protecţia Concurenţei. dintre jurişti. Legea italiană prevede că preşedintele şi cei patru comisari sunt numiţi în comun de preşedintele Senatului şi de cel al Camerei Deputaţilor şi au un mandat de 7 ani nereînnoibil. 69 . cu posibilitatea realegerii. În Bulgaria. numiţi de 41 O. numiţi prin Decret Regal. Op. Cei patru comisari trebuie s ă aibă un statut similar şi sunt aleşi dintre judecătorii Curţii Supreme Administrative.. cu cel român. preşedintele acestei instituţii este ales de un grup independent de experţi recunoscuţi în domeniul dreptului şi ştiinţelor economice şi este numit în funcţie de primul ministru. formată din un preşedinte şi 8 membri. într-un mod realist. Deciziile se iau de un „colegiu” format din 5 membri. 56. ai Cur ţii de Conturi şi ai Curţii Supreme de Apel. În Lituania. autoritatea de concurenţă o constituie Oficiul pentru concurenţă economică. „gigantismul structural. cu excepţia activităţii didactice din învăţământul superior şi nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri. cit. În statele membre ale Uniunii Europene sistemul instituţional specializat creat în domeniul concurenţei este asemănător. În Ungaria. Consiliul Concurenţei este format din 5 membri. Durata mandatului preşedintelui este de 5 ani. nici de părţi şi nici de instanţa judecătorească sau de altă instituţie. economişti şi alţi profesionişti de prestigiu. a acestei instituţii. cu totul anormal şi cu nimic justificat al Consiliului Concurenţei”. la propunerea ministrului Economiei şi Finanţelor. recunoscuţi în domeniu. Astfel. cu majoritatea voturilor. Preşedintele trebuie să fie o persoană independentă care a deţinut anterior funcţii de conducere în instituţii cu responsabilităţ i asemănătoare.

gradul de respectare a regulilor poate fi condus politic. diferenţe ce ţin de mecanismele instituţionale elaborate pentru asigurarea respectării regulilor de concurenţă. aplicarea regulilor ţine de resortul unor autorităţi care se bucură de independenţă. septembrie 1998. Competition Policy in the Context of Economy – Wide Reform. 42 70 . Între ţările ale căror autorităţi de concurenţă sunt independente din punct de vedere instituţional se numără Bulgaria. Developing Competition Policy in Transition Countries. pentru o durat ă de 5 ani. prin constituirea de secţii speciale la nivelul instanţelor pentru judecarea speţelor legate de aplicarea Legii concurenţei. World Bank and CEPR. Holkman. de a se dispune măsuri adecvate pentru corectarea practicilor anticoncurenţiale depistate şi interpretarea diferită a circumstanţelor care au determinat Consiliul să adopte o anumită decizie. p. dat fiind gradul limitat şi în curs de maturizare de expunere a instanţelor judecătoreşti la problematica politicii de concurenţă. OECD Transition Brief. 43 Un alt deziderat în domeniul instituţional al concurenţei îl reprezintă înscrierea coerentă a organelor judecătoreşti în dispozitivul acestui domeniu. Între diferitele regimuri naţionale de concurenţă cunoscute la ora actuală există diferenţe de esenţă. 4/1996. Clark. autoritatea de concurenţă este Oficiul Antimonopol. Slovacia. 6. situaţia este asemănătoare şi în celelalte ţări cu economie de tranziţie42. autorit ăţile având posibilităţi largi de manevră cu privire la supunerea agenţilor economici unei discipline stricte. Polonia. care decide în privinţa apelurilor. să fie autorizate să monitorizeze impactul asupra concurenţei al politicilor guvernamentale. sunt situaţii ce pot conduce la subminarea efectivit ăţii regulilor de concurenţă. de natură să permită specializarea magistraţilor. Lipsa de diligenţă în tratarea solicitărilor Consiliului. să li se asigure independenţă faţă de sfera politicului. B. Este esenţial ca autorităţile de concurenţă să poată desfăşura investigaţii ale practicilor anticoncurenţiale. Independenţa financiară este greu de atins în ţări precum România. În alte jurisdicţii. Schimbările instituţionale necesare coordonării şi supravegherii mediului concurenţial trebuie să preceadă modificările legislative pe linia armonizării cu 43 J. Slovenia şi Ungaria.preşedintele ţării la recomandarea primului-ministru. nr. În Slovacia. în timp ce în Cehia şi Lituania. În unele jurisdicţii. aceste autorităţi sunt subordonate executivului. iar în anul 2001 a fost creat Consiliul Oficiului Antimonopol. care se confruntă cu dificultăţi bugetare serioase. Aplicarea cu eficacitate a regulilor de concurenţă în România presupune şi eforturi pentru ameliorarea actului de justiţie.

executivului şi instituţiei juridice menite să rezolve toate disputele legate de aplicarea dreptului comunitar. Structura sistemului instituţional comunitar este definită şi caracterizată de numeroase dispoziţii ale Tratatelor comunitare. Trebuie de asemenea evitată preluarea automată a unor prevederi ale reglementărilor străine în domeniu. 2002. în acelaşi loc a legislativului. care promovează interesele comunitare şi au independenţă financiară. Atribuţiile instituţiilor comunitare se dovedesc în acest context deosebit de complexe. Secl ăman. Numai pe baza puterilor conferite de Tratate. a integrării economice în cadrul Uniunii Europene. 1/2002.2. au impus transformarea institu ţională. chiar dacă. lor le-au fost conferite şi alte atribuţii. Altfel. fără a previziona efectele posibile asupra economiei româneşti. de-a lungul timpului. iar centrul lor de greutate a fost fixat la Bruxelles. atât prin lărgirea ariei geografice cât şi prin crearea de noi domenii ale politicii comunitare. la nivelul instituţiilor europene. independenţa faţă de autorităţile statelor membre şi situarea. 44 V. nr. Ele se compun din personalităţ i independente. Regimul juridic privind modul de funcţionare şi atribuţiile Comisiei Europene Instituţiile comunitare au fost gândite atât prin prisma atribuţiilor şi funcţiilor lor. instituţiile comunitare pot adopta norme juridice ce alcătuiesc sistemul legislativ. creată prin posibilitatea strângerii de impozite şi nu prin plata contribuţiilor naţionale44. structura acestui sistem este unică prin faptul că nici una dintre instituţiile sale nu poate acţiona în afara obiectivelor stabilite prin Tratate. cât şi prin prisma autorităţii lor independente. p.2.legislaţia europeană. Evoluţia. pot apărea efecte negative şi o transpunere formală a legilor care ar diminua impactul economic şi beneficiile reale urmărite de statele asociate. Consideraţii privind geneza şi funcţionarea cadrului instituţional al Uniunii Europene. ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE 3. Deşi asemănătoare cu ordinea constituţională a unui stat. Consiliul Concurenţei. 3. timp de 45 de ani. aşadar. 14 şi urm. avându-se în vedere specificul şi dificultăţ ile oricărei ţări aflate într-o perioadă de tranziţie. Ed. Bucureşti. cu efect direct în statele membre. în Revista Profil: Concurenţ a.1. O caracteristică principală a structurii instituţionale a Uniunii Europene o reprezintă. 71 . Principul separării puterilor enunţat de Montesquieu se aplică şi instituţiilor Uniunii Europene.

Reinesh. 93. Le Traité de Maastricht.D. Bucure şti. Ed. Consiliul de Miniştri decide sau legiferează pe baza propunerilor prezentate de Comisie. Ex. Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997) şi Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001) reprezintă episoade semnificative în evoluţia cadrului instituţional al Uniunii Europene48 . A se vedea J. structura instituţională de bază a Uniunii Europene se compune din o Adunare (Parlamentul). J 6. Rainaud. Cu alte cuvinte. „Tratatul de la Nisa”. Totodată. J 8 (3) şi J 9 I. prin competenţa personalului său ş i prin relaţiile sale mondiale. D. articolelor J 5 (3). Prefaţă de Prof. guvernamentală45. Ed. deşi numiţi de guvernele naţionale. 48 J. Droit institutionnel des communautés européenes. iar Consiliul cumulează funcţiile legislativă. din 25 martie 1957 şi prin Tratatul de la Bruxelles. J. Evoluţie. p. p. Din anul 1989 alături de Curtea de Justiţie funcţionează Tribunalul de Primă Instanţă47. o Comisie. Vgnes et. Leicu. Dacia. executivă.-M. Constanţ a. ministru delegat. Ed. commentaires. Boulouis. 46 45 72 . dar ulterior unificate prin Convenţia de la Roma. Montchrestien. p. dr. Rideau. Chevallier. Ed. 1993. A Fuerea. gènese. 1974. din 8 aprilie 1965. 1994. Negociator Şef al României cu U. Voicu. precum Consiliul Europei. R. Paris. Parlamentul are un rol consultativ iar Curtea Europeană de Justiţie interpretează deciziile Comunităţii şi clauzele tratatului în caz de conflict. Comisia Europeană este frecvent considerat ă „întruchiparea ideii europene” pentru că membrii săi. Bruylaut.E. Ghidul Uniunii Europene. Actami. Cloos. p. p.G. loialitatea lor fiind în întregime dedicată intereselor Comunităţii49. Instituţiile au fost înfiinţate separat prin Tratatele de la Paris şi Roma. prin prezenţa sa neîntrerupt ă. Instituţii. 54. Ordine juridică. Drept European. analyse. Balmond. Teorie şi jurisprudenţă. Bailleux. Vasile Pu şcaş. o Curte de Justiţie şi o Curte de Conturi.. Drept instituţional comunitar european. sunt total autonomi faţă de acestea. Comisia are sarcina de a reprezenta şi a exprima interesul propriu al Comunităţii şi este una dintre instituţiile cele mai originale din cadrul acesteia. univ. Bucureşti. Bucure şti. 197 şi urm. 25 şi urm. care urmăreşte drept scop principal asigurarea fiecărei Comunităţi – parte a Uniunii Europene a unei identităţi proprii46. Ed. Burxelles. 2001. 4-e edition. Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992). Adunarea reprezint ă puterea bugetară. 2002. Oscar Print. A.J. Lefter. J 7. p. Comisia Europeană reprezintă organul executiv şi de decizie al Uniunii Europene. Drept comunitar instituţional. Munteanu.. un Consiliu. Weyland. J-M. Comisia Europeană iniţiază politici şi le pune în practică pe cele deja aprobate. Drept comunitar. G. Teora. Ed. Comisia îşi desfăşoară activitatea pe baza prevederilor articolelor 155-163 din Tratatele Comunităţii Economice Europene. Cluj-Napoca. 112. Drept comunitar. J. Economică. Lumina Lex. Paris. Ed. L. Consiliul este omologul puterii legislative. Ponto. 80-86. C. 2001. 1998. 109. 47 Destul de des se face confuzia de a include în sistemul instituţ iilor comunitare şi organe care nu au acest statut. 50 C. Droit institutionnel des communautés européenes. Comisia joacă un rol major în integrarea europeană50.În prezent. 1999. 39. L. Comisia puterea executivă. R. Filipescu. M. Bucure şti. 1998. p. p. 49 Dick Leonard. Bucure şti.

Belgia. K 4(2).S. Finlanda. conducători de instituţ ii sau organizaţii (Ghidul U. Pot fi comisari şi lideri sindicali. precum şi de experienţa politică şi managerială. Preciz ăm că pierderea calit ăţii de membru al Comisiei poate avea loc şi în urma succesului unei moţiuni de cenzură. fără însă ca numărul membrilor având naţionalitatea aceluiaşi stat membru să fie mai mare de doi. alin. În cazul în care comisarul încalcă aceste obligaţii.C. el îşi poate pierde. nu vine în contradicţie cu factorii naţionali şi democratici. ca oficiali ai Comisiei Europene. După cum am precizat. Portugalia. Suedia. prin componenţa sa. Leonard. p. Durata normală a funcţiilor de membru poate înceta în mod individual prin demisie voluntar ă sau demisie din oficiu (art. D. Op. Iar ca o garanţie suplimentară a imparţialităţii acestora şi a disponibilităţii lor pentru activitatea comunitară. 1998. Luxemburg. Ed. în funcţie de capacitatea profesională şi garanţiile de independenţă faţă de statele din care provin. câte 2 din cele cinci state mai mari (Franţa. 1. 53 Majoritatea comisarilor sunt politicieni. Leicu. privind Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.. chiar dacă cel ce-l propune este primul-ministru. p. îns ă Marea Britanie obişnuie şte totdeauna s ă propun ă unul dintre candidaţi din principalul partid de opoziţie.din Tratatul Uniunii Europene privind Politica Externă şi de Securitate Comună (P. Comisia este organul executiv. cu caracter supranaţional dar care. Irlanda. Membrii Comisiei Europene se bucură de o independenţă reală faţă de statele membre. imunitate care se menţine şi după încetarea activităţii în cadrul Comisiei. Pentru atingerea acestor scopuri. Spania şi Marea Britanie) şi câte unul din fiecare dintre cele zece state mai mici (Austria. Membrii Comisiei Europene sunt recrutaţi din rândul elitei conducătoare a statelor membre. Bucureşti. Comisia este formată în prezent din 20 de membri. membrii Comisiei Europene nu pot exercita concomitent şi alte funcţii salariate sau nesalariate53. drepturile de pensie. Germania. Grecia). Uniunea European ă dispune pentru perioada 2000-2006 de fonduri bugetare estimat la 676 miliarde euro.. din partidele aflate la guvernare în statele membre. oameni de afaceri. Lumina Lex. 40). cit. K 6 şi K 9 din Tratatul Uniunii Europene. printr-o decizie a Curţii de Justiţie. din Tratatul de la Maastricht)52. Olanda. Danemarca. 159. prin garanţiile (privilegii şi imunităţ i) ce li se acordă: imunitate de jurisdicţie pentru actele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin. atunci când Comisia va demisiona în bloc (a se vedea C. Italia. Ea trebuie să cuprindă cel puţin un naţional din fiecare stat membru. mandatul lor putând fi reînnoit.E.) şi articolelor K 3 (3). Membrii Comisiei sunt numiţi pentru o durat ă de cinci ani. Principalele scopuri ale Comisiei Europene sunt asigurarea funcţionării ş i dezvoltării pieţei comune şi respectarea intereselor Comunităţii Europene în raporturile cu autorit ăţ ile din ţările membre şi cu terţii51.E. Drept comunitar. 56). 52 51 73 .

de fiecare dat ă. Apoi. concurenţă. 161 din Tratatul de la Roma). Leonard. deoarece trebuie să fie consultat în privinţ a celorlalte numiri. Comisia Delors). 40. de obicei. p. A. p. anunţat prin intermediul Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Consiliul de Miniştri desemnează unul sau doi comisari ca vicepre şedinţi (art. Deseori întâlnirile şefilor de cabinet sau ale reprezentanţilor lor sunt dedicate discutării dosarelor dificile ori a celor privind încălcările de procedură. Statele membre trebuie să consulte Parlamentul European înainte de a propune un candidat în funcţia de preşedinte. cit. Comisia Europeană se reuneşte o dată pe săptămână şi ori de câte ori este necesar. D. Şedinţele Comisiei nu sunt publice. Membrilor Comisiei li se atribuie un domeniu de responsabilitate (rela ţii externe. Filipescu. transport. 111. relaţii industriale şi probleme sociale. fiecare comisar este asistat în activitate de un cabinet format din şase persoane care îndeplinesc rolul de consilieri. De regulă. Conducerea Comisiei este atribuit ă preşedintelui. pe domenii de activitate. funcţiile comunitare sunt scoase la concurs.. 55 A se vedea I. Preşedintele are ca atribuţii repartizarea sarcinilor membrilor Comisiei. prezentarea Parlamentului a programului anual al Comisiei Europene şi a raportului privitor la activitatea acesteia. numele preşedintelui său (Comisia Jenkins. participarea la întrunirile Consiliului. de c ătre grupuri de comisari. numite „colegii”. preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei54. iar deciziile se iau. 54 Comisiei i se dă. Acesta va fi la rândul său consultat referitor la alegerea comisarilor. în scopul propunerii de acţiuni ce trebuie luate de Comisie. Parlamentul European aprobă.. dezvoltare). 74 .P. industrie. în ansamblu. Op. forţă de muncă. cit. care răspund de relaţiile internaţionale ale Comunităţii cu diferitele zone geografice ale lumii. prezidarea reuniunilor Comisiei. op. Preşedintele este numit cu 6 luni înainte ca mandatul s ău să înceapă. Comisia Thorn. care deţine un rol deosebit în organizarea şi funcţionarea Comisiei. în mod neoficial. scutirea de impozite pe salarii şi alte drepturi băneşti acordate de organele comunitare. Durata mandatului pre şedintelui este de 5 ani. Există două proceduri pentru desfăşurarea şedinţelor Comisei: procedura scrisă şi procedura delegării (sistemul mandat ării)55. Fuerea. probleme economice şi financiare.în funcţie de răspunderea pe care o păstrează.

deţinerea puterii proprii de decizie şi de participare la elaborarea măsurilor adoptate de Consiliu şi de Parlamentul European în domeniile reglementate de Tratat. exercitarea de puteri conferite de Consiliu pentru implementarea regulilor stabilite de acesta. pregătind acte legislative doar în cazul în care Uniunea Europeană este mai bine poziţionată decât statele membre. procedează la consultări cu statul respectiv. atunci când aceasta este prevăzută expres de Tratat sau când Comisia consideră necesar. după consultarea Parlamentului. asociate sau organizaţiile internaţionale. 155 al Tratatului de la Roma (cu modificările ulterioare): asigurarea respect ării dispoziţiilor tratatelor comunitare şi a măsurilor adoptate de celelalte instituţii în aplicarea acestor dispoziţii. Prin decizii individuale adresate statelor membre sau întreprinderilor. decizia Consiliului este practic pregătită. formularea de recomandări şi opinii în materiile avute în vedere de Tratat. În problemele de relaţii externe. ce decurg din obiectivul fundamental al acesteia – „asigurarea şi funcţionarea pieţei comune” – se regăsesc în art. Comisia poate să intervină direct în domeniul înţelegerilor. Comisia respectă principiul subsidiarit ăţ ii în exercitarea dreptului de iniţiativă. care pot fi avute în vedere de Comisie sau pot fi refuzate. pot prezenta amendamente. Decizia este executorie în termenul fixat. Comisia veghează la aplicarea corect ă a legislaţiei comunitare. prin reprezentanţii lor. În cazul soluţionării litigiului Comisia emite o decizie motivat ă şi acordă termen pentru îndeplinirea ei. Comisia deţine un rol important în adoptarea hot ărârilor Consiliului. în cazul în care se constat ă eficienţa consultărilor.Principalele atribuţii ale comisiei. procedura legală prevăzută de tratate nu mai este declanşată. ajutoarelor publice sau a concentrărilor. În caz contrar. Administraţiile naţionale. Comisia poate 75 . având în vedere propunerile Comisiei şi avizele pe care aceasta le primeşte. În cazul în care constată că un stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile. în sensul încetării neîndeplinirii obligaţiilor. În plus. Atunci când îşi exercită dreptul de iniţiativă legislativă. Comisia organizează procedura legală care dă posibilitatea statului membru şi Comisiei să-şi prezinte observaţiile şi comentariile. se consideră că propunerile Comisiei constituie baza pentru Consiliu de a adopta un act comunitar valabil. Comisia poate fi mandatat ă de Consiliu să desfăşoare negocieri cu ţările membre.

care statuează cu unanimitate de voturi (art. nepermiţând niciodat ă ca un stat membru să fie prejudiciat printr-o decizie a Consiliului. Comitetele specializate şi grupurile de lucru (între 700 – 1000) sunt alcătuite din experţ i independenţi.56 În calitate de organ executiv.57 C. Cel mai adesea. 57 56 76 . cerându-i totodată să ia măsurile necesare într-un anumit interval de timp. care a constituit obiectivul central al Tratatului de la Nisa. Comisia are în componenţă un reprezentant naţional din partea fiecărui stat membru iar numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de către Consiliu. 116. 169 din Tratatul CEE. putând sancţiona măsurile anticoncurenţiale din statele membre. Comisia apelează la comitetele care sunt constituite pe baza prevederilor tratatelor. trebuie amintit că reforma instituţională. 4). Comisia trebuie să ia în considerare interesele vitale ale statelor membre. agricultura. s-a concretizat în adoptarea de noi dispoziţii şi în ceea ce priveşte structura Comisiei. Astfel. încălcările obligaţiilor prevăzute de Tratate se referă la „restricţiile cantitative” legate de libera circulaţie a bunurilor şi la „măsurile având efect echivalent”. cit. Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza unei rotaţii egale (…)”. 4 paragraful 2 din Protocol: „Atunci când Uniunea va număra 27 de state membre. op. Protocolul asupra lărgirii U. în domenii precum concurenţa şi comerţul. În acelaşi timp. Astfel. În final. Lefter. oficialităţi din ţările membre ş i oficialităţ i din partea Comisiei. (anexă la Tratat) prevede că: membrii comisiei sunt aleşi în baza competenţei lor generale ş i independenţa lor trebuie să fie deasupra oricărei îndoieli.suspenda plata oricărei sume de bani pentru care este răspunzătoare Comunitatea faţă de statul respectiv. Art. începând cu 2005. (…) membrii Comisiei sunt ale şi în funcţie de competenţele lor generale şi dintre cei care oferă toate garanţ iile de independenţă. reprezentanţi ai grupurilor de presiune. Comisia poate să reamintească guvernului ţării care nu şi-a îndeplinit o obligaţie ce-i revenea în baza Tratatelor care îi sunt îndatoririle. Comisia se bucură de autonomie în a lua decizii fără a supune propunerile Consiliului de Miniştri. Comisia negociază acordurile de comerţ şi de concurenţă internaţională. ale hot ărârilor Consiliului sau chiar al Comisiei.E. p.. Comisia are putere autonomă de decizie mai ales în privinţa dreptului concurenţei. În activitatea sa. Potrivit art. Numărul membrilor Comisiei este inferior numărului statelor membre.

p. autorul concluzioneaz ă: „compunerea … Comisiei. dar şi prin jurisprudenţa sa ca o instanţă cu reale caracteristici 58 M. atrage de regulă intervenţia Curţii de Justiţie. audierea personalului firmelor. acţiunilor şi instituţiilor comunitare după Tratatul de la Nisa. pe baza deciziei sale soluţionându-se cauza respectivă de către instanţa naţională. Puterea de a preveni astfel de abuzuri se află în mâinile Comisiei Europene. precum şi noile prerogative acordate preşedintelui. Legislaţia comunitară este implementată de către Comisie şi de autorităţile naţionale de concurenţă. Voicu. Privire succintă asupra principiilor. ale companiilor sau ale cetăţenilor. Astfel de acţiuni presupun monopolizarea anumitor pieţe de către anumite firme prin aranjamente restrictive sau prin fuzionarea de companii. configuraţie determinată în special de natura organizaţiilor de integrare europeană al căror organ jurisdicţional este. CURTEA DE JUSTIŢIE Curtea de Justiţie reprezintă o instanţă juridică cu o configuraţie aparte. Revista de drept comercial.58. Autorităţile statelor membre pot detecta practicile restrictive mult mai lesne decât Comisia. ne referim la practicile restrictive care nu au fost notificate sau abuzurile de poziţie dominantă existente.2. Ea îşi desfăşoară activitatea pe baza articolelor 165 – 188 din Tratatul de la Roma şi a articolului „L” din Tratatul de la Maastricht. obiectivele principale ale politicii concurenţiale constau în garantarea unităţii pieţei unice şi evitarea acţiunilor care ar putea perturba funcţionarea pieţei interne. Punerea în discuţie. 2003. în scopul reducerii riscului luării de decizii care nu sunt în totalitate corespunzătoare legislaţiei comunitare. Autorităţile naţionale trebuie să aplice legislaţia comunitară în combinaţie cu propriile reguli de concurenţă. etc.Tratatul de la Nisa conţine norme care întăresc puterile preşedintelui Comisiei. La nivel european. precum şi de curţile naţionale. 3. Comisia putând dobândi rolul de guvern supranaţional al unei eventuale federaţii europene”.2. într-o instanţă naţională. remanierea responsabilităţilor comisarilor pe durata mandatului său. care decide asupra repartiţiei voturilor. adunarea de probe. Comisia are atribuţii numeroase de investigare: vizitarea companiilor. în urma prezent ării modificărilor aduse instituţiilor comunitare. relevă perspectiva noii ordini constitutiv reale a Uniunii Europene. în acest sens fiind necesare încurajarea cooperării dintre autorităţi. a legilor comunitare. care acţionează din proprie iniţiativă sau dând curs reclamaţiilor statelor membre. 207. 77 . Curtea de Justiţie se defineşte prin competenţa atribuită de Tratatele comunitare.

Curtea de Justiţie este compusă din 15 judecători. Ed. art.E. materializate în integritate şi independenţă (Tratatul C. sau în legătură cu obiectul acestora. 2002. nefiind posibilă apelarea la o altă instanţă pentru probleme ce ţin de aplicarea sau interpretarea Tratatelor. instituţiile comunitare şi persoanele fizice şi juridice din comunitate a normelor juridice comunitare. Consiliul Concurenţei. nr. Curtea nu poate însă să fie o jurisdicţ ie penal ă. 78 .. iar legitimare procesuală activă în faţa Curţii au nu numai guvernele (aşa cum se obişnuieşte în tratatele internaţionale) ci şi persoanele fizice şi companiile. măsuri favorabile politicii şi intereselor comunitare 59. 1/2002. soluţionarea cererilor pentru despăgubiri. hotărârile Curţii sunt izvor de drept comunitar. Pe de altă parte. Ştefănescu. Secl ăman. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. Bucureşti. Ed. în Revista Profil: Concurenţ a. 60 Spre deosebire de celelalte instituţii comunitare. p. ori care sunt jurişti de o competenţă recunoscută. împotriva intereselor fundamentale ale statelor membre ş i contra voinţei lor suverane. în funcţia de judecător vor putea fi numiţi şi profesori universitari care cumulează şi funcţia de avocat pledant. ei trebuie să dispună şi de calităţi morale deosebite. Ştiinţifică şi Enciclopedică. 167). Curtea de Justiţie are responsabilităţi importante în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor şi obligaţiilor instituţiilor europene în raporturile dintre ele şi a raporturilor legale dintre statele membre ale Uniunii Europene. chiar dacă poate controla şi modifica amenzile aplicate Comisiei. rezolvarea acţiunilor persoanelor fizice şi juridice împotriva măsurilor Uniunii Europene.supranaţionale. Bucureşti. Curtea este abilitată să pronunţe sancţiuni împotriva oricărui justiţiabil şi poate aproba. Ca organ de control de natură legală al Uniunii Europene. De asemenea. 59 B. 13. p. verificarea compatibilit ăţ ii legislaţiei adoptate de Consiliu ş i Comisie cu prevederile Tratatelor şi principiile legale generale. competenţa Curţii este obligatorie. aleşi dintre persoanele a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care posedă calificările cerute pentru numirea în cele mai înalte funcţii jurisdicţionale în ţările lor. Consideraţii privind geneza şi funcţionarea cadrului instituţional al Uniunii Europene. Curtea Europeană de Justiţie are un rol deosebit întrucât asigură garanţia respect ării de către statele membre. 138. Hot ărârile Curţii sunt definitive şi au forţă executorie în limitele teritoriului comunitar. 60 V. 1979. În procesul integrării europene. exercitarea rolului de curte de arbitraj în cazuri specifice când se încearcă realizarea unui acord între părţi. activităţile Curţii Europene de Justiţie se desfăşoară exclusiv la Luxembourg unde îşi are sediul. Aşadar.

Deşi Tratatul C. Acest lucru este de dorit deoarece atunci când deliberează în plen. judecătorii au obligaţia de „onestitate şi delicateţe” în privinţa acceptării unor funcţii şi avantaje.. By Gromley. Întrucât guvernele statelor membre nu pot revoca un judecător al Curţii în cursul exercitării mandatului său. Leicu. Mac Millan Press Ltd. cit. Filipescu. Op. Kennedy. 92. nefiind numiţi pe viaţă. 72. 62 61 79 . P. C. Dehousse. Londra. aceasta se realizează prin numirea prin rotaţie de către statele mari a unui al doilea judecător. în practică acest procedeu a devenit o regulă62. Hemshire and London.E. pensionare sau eliberare din funcţie în urma hot ărârii unanime a judecătorilor şi avocaţilor generali ai Curţii. Kluwer-Deventer. jumătate din membrii Curţii fiind schimbaţi din trei în trei ani. 1994. timp de două I. Pentru a se putea lua decizii prin votul majorit ăţii.. în perioadele în care numărul statelor membre ale Comunităţii este par. Capteyn. Sweet and Maxell.p. pe motivul neîndeplinirii condiţiilor pentru continuarea activităţii. 152. T. Durata scurtă a mandatului judecătorilor a generat discuţii critice în care se susţineau puncte de vedere potrivit cărora judecătorii. La încetarea mandatului.J. A. de exemplu pentru activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică juridică ce nu sunt incompatibile cu funcţia de judecător. L. ed. Judecătorii sunt numiţi prin acordul comun al guvernelor statelor membre ş i au un mandat reînnoibil de 6 ani. P. 1990. p. Basingstoke. Pe timpul exercitării mandatului. în medie.P. Op. p. Houndmills. Ed. cit. Nici o procedură comunitară specifică de conformare sau ratificare din partea organismelor comunitare nu mai este necesară. R. Încetarea calităţii de judecător al Curţii Europene de Justiţie are loc în următoarele situaţii: demisie. The European Court of Justice. „The European Court of Justice”. nu prevede expres că fiecare stat membru va numi un judecător. Introduction to the law of the European Communities. ver Loren van Themmaat. Ed. criticile au fost considerate neconcludente61. II. Practica demonstrează că judec ătorii rămân în funcţie.. imunitatea se menţine şi după expirarea mandatului în ceea ce priveşte actele săvârşite în calitatea oficială de judecător. expirarea sau nereînnoirea mandatului. judecătorii se bucură de imunitate şi anumite privilegii. trebuie menţinut la Curte nu număr impar de judecători. 129. Curtea să poată avea un judecător familiarizat cu sistemul juridic al fiecărui stat membru.Judecătorii Curţii Europene nu pot deţine concomitent vreo funcţie politică sau administrativă şi nu se pot angaja în activităţi salariate. p. 1998. nu se bucură de inamovibilitate. Newille Brown. cu excepţia cazurilor când li se acordă dispensă specială. Fuerea.

Avocatul general nu participă la deliberări.63 Deciziile Curţii Europene de Justiţie sunt semnate de către to ţi judecătorii. dispune măsurile de conservare şi asiguratorii. potrivit regulilor din Statutul Curţii. 16 din Statut prevede formarea unor camere constând din 3 sau 5 judecători. avocaţii generali desfăşoară o activitate important ă în cadrul Curţii de Justiţie. prin rolul lor impar ţial ş i independent. opinia sa având doar caracter consultativ. În cauza în care părţ ile implicate sunt conaţionalii lor. 223 alin. 64 Judecătorul raportor întocmeşte raportul preliminar. prezidează audierile acesteia. 3 din Tratat). 80 . Deşi nu participă la deliberări şi la luarea deciziilor. dispune suspendarea execut ării unei măsuri care este contestată în faţa Curţii. numeşte judecătorul raportor64 pentru fiecare caz. 63 Deşi nu s-a întâmplat niciodată în istoria CJCE. în şedinţă publică. Curtea se întruneşte în camere sau într-o Mare Cameră. 222 al Tratatului). în cauzele care. pe baza căruia Curtea decide dacă cazul va fi soluţionat de una dintre camere sau de plenul ei. concluzii motivate. aceştia aleg dintre ei pe preşedinţii camerelor. Judecătorii aleg dintre ei un preşedinte pentru o perioadă de 3 ani. nu există stipulată nici o limit ă în această privinţă. Curtea este asistată de avocaţi generali care au îndatorirea de a prezenta. din rândul avocaţilor generali se numeşte un prim avocat general. indiferent de opinia acestora exprimat ă la deliberări. Art. reclamă intervenţia lor (art. avocaţii generali pot exprima opinii. potrivit Statutului Cur ţii. pe durata soluţionării cazului. jduecătorii pot fi demi şi doar dacă toţi ceilalţi colegi ai lor (judecători şi avocaţi generali) sunt de acord că persoana în cauză nu mai poate îndeplini funcţia ori nu mai este calificată. Opiniile exprimate de avocatul general cuprind de regulă o analiză a dispoziţiilor de drept comunitar relevante în cazul respectiv şi opţiunea sa cu privire la soluţia la care trebuie să ajungă Curtea. desemnat pentru o perioadă de un an. prin prezentarea de opinii juridice argumentate în cazurile înaintate spre judecat ă. Prin rotaţie.mandate. Preşedintele conduce lucrările Curţii. Alegerea se efectuează prin vot secret cu majoritate absolut ă. nu-şi vor putea exprima părerea în acţiuni judecătoreşti intentate de către sau împotriva statului ai cărui naţionali sunt. În ceea ce priveşte vârsta. cu posibilitatea de a fi reales (art. în schimb.

Referitor la competenţa Curţii. în faţa judecătorilor care au participat şi în faza procedurii orale. Pornind de la specificul acestor atribuţii. În doctrina juridică acest articol a condus la concluzia unei competenţe de atribuţie a Curţii65. Deliberările Curţii şi ale Camerelor au loc sub forma unei „Camere de Consiliu”. ori între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană.Cu excepţia cazurilor când un membru sau o instituţie a Comunităţilor care este parte în proces solicită întrunirea Marei Camere.. ale unei curţi constituţionale (garantând respectarea legii şi asigurând conformitatea actelor instituţiilor comunitare cu Tratatul) precum şi ale unei curţi internaţionale (reglementând litigii dintre Comisie şi statele membre. 65 81 . P. cit. p. Le système juridique communautaire. Cortou. începând cu judecătorul cel mai tânăr. se poate observa caracterul de instanţă constituţională internaţională al Curţii de Justiţie (protejând subiectele de drept.U. 66 D. dispute între Uniunea Europeană şi statele membre. deciziile sunt luate prin vot majoritar. art. ca limbă de lucru. Leonard. Daloz. p. acţiuni ale Comisiei sau ale unui stat membru împotriva altui stat membru pentru nerespectarea obligaţiilor ce-i revin din tratatele europene şi legislaţia secundară adoptată de instituţiile europene. litigiile în care Comunitatea este parte nu sunt pe acest motiv excluse din competenţa tribunalelor sau curţilor statelor membre”. 240 al Tratatului C. iar în lipsa consensului.. Simon. statelor membre şi persoane fizice. statele membre şi persoanele). deş i în mod formal s-a prevăzut că pentru fiecare cauză. 1991. Principalele cazuri care sunt aduse înaintea Curţii şi a camerelor sale se grupează în şase categorii: dispute între statele membre. Communautés Européenes.E. Op. dispute între instituţii. prevede că „sub rezerva competenţelor atribuite Curţii de Justiţie prin prezentul Tratat. 309. mai puţin în cazul în care pârâtul este Comisia sau Consiliul. 51. limba folosită este cea a pârâtului. În faţa Curţii de Justiţie pot fi introduse acţiuni ale instituţiilor europene. cauzele sunt soluţionate de camere având în compunere 3 sau 5 judecători. 58. Lucrările Curţii se desfăşoară în fapt în limba franceză. D. Z. Paris. p. ori dintre statele membre). decizii asupra acordurilor internaţionale şi hotărâri preliminare în cazurile discutate de instanţele naţionale66. 1997. pentru anularea unor acte obligatorii emise de instituţii europene. Preşedintele nu are vot dominant.F.

Deliberările au caracter secret şi au loc fără concursul translatorilor. avocatul îş i va exprima opinia. instituţiile comunitare ş i statele membre sunt reprezentate de către „agenţii” lor. La un termen fixat. 69 Hotărârile Curţii Europene de Justiţie nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. prezintă argumente. o persoană fizică sau juridică ce deţine un interes direct în cazul respectiv. dată la care ambele părţi se prezintă în faţa judecătorilor. 68 67 82 . Pronunţarea hotărârii se face în şedinţă publică. după care i se mai acordă reclamantului o lună pentru a formula un răspuns şi acuzatului o lună pentru replică. 67 Limba în care cererea este redactată va constitui. după care citează pârâtul. şi limba de desfăşurare a dezbaterilor68. îndreptarea erorilor materiale din hotărâre. Iniţiativa proceselor o poate avea. Judecătorul raportor va elabora apoi un raport preliminar. Procedura implică o etapă scrisă şi una orală. fiecare judecător îşi prezintă opinia asupra cauzei. Preşedintele stabileşte apoi data audierii publice. verifică dacă sesizarea intră în jurisdicţia sa şi dacă a fost depusă în termenul limită specificat de tratate. iar instanţa decide dacă este necesară o anchetă pregătitoare. Cererea trebuie trimisă Curţii într-un interval de timp expres determinat de Tratate pentru fiecare tip de acţiune. după cum am precizat. cererea adresată Curţii de un terţ ale cărui interese sunt afectate de hotărârea pronunţată şi care nu a fost citat la dezbateri. iar dispozitivul său va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene69.Procedura de judecare a Curţii Europene este prevăzută de Statutul Curţii şi de Codul Regulilor de Procedură al Curţii. Dacă pârâtul este o instituţie comunitară. în mod obişnuit. cererea pârâtului care nu a fost prezent la dezbateri deşi a fost citat. În prima etapă instanţa. Pârâtul are o lună pentru a depune o întâmpinare. etc. Totodată este consultat avocatul general. după care se desemnează camera care va judeca acţiunea respectivă. respectiv funcţionarii serviciului contencios sau juridic al Ministerului Afacerilor Externe. În practică există cazuri în care Curtea revine asupra unora din deciziile sale: cererile de interpretare a unor hotărâri neclare adoptate de Curte. membri ai serviciilor juridice. sunt efectuate cercetări la faţa locului. cererile de revizuire ca urmare a descoperirii unui element de fapt nou care ar fi influenţat în mod decisiv hotărârea. o instituţie comunitară (de obicei Comisia). la primirea sesizării scrise din partea reclamantului. după care se votează. va fi motivat ă. reclamantul poate opta pentru oricare dintre limbile oficiale ale Comunit ăţii. aduc martori şi experţi. un stat membru. pe baza analizei faptelor şi aspectelor juridice. Părţile sunt obligatoriu reprezentate în faţa Curţii.

E.S.Punerea în executare a hot ărârilor Curţii se realizează fie automat de către instituţii. 100/84..S. Curtea. iar. Deşi eficienţa Curţii este de necontestat. p. Curtea Europeană de Justiţie deţine o poziţie solidă de putere judecătorească. doreşte să ţină cont de tradiţiile juridice diferite ale statelor membre (M. sentinţa din 28. 72 C.. 2 pct. Curtea de Justiţie se bazează pe o serie de metode ş i principii: interpretarea „autonomă” a unor noţiuni de drept comunitar (în domeniul fiscal)71. Op. compararea legislaţiilor şi subsidiaritatea (în sensul desfăşurării unei proceduri la nivelul comunităţii numai în măsura în care ea nu poate fi realizată mai bine la nivelul statelor membre). p. 32). stilul este marcat de afirmaţii autorizate şi aproape deloc de argumentări. Tratatul de la Amsterdam a adus o contribuţie considerabilă la dezvoltarea dreptului comunitar. După cum se poate observa din prezentarea de mai sus. Tratatul de la Nisa.J. 83 .1994. aplicarea principiilor de drept generale (comune ordinilor de drept ale statelor membre72).J. Structura. existentă în compartimentele de traduceri. p. pot fi în continuare îmbunătăţite.03. până la noua extindere. Sentinţa din 3. Tratatul reglementează şi calea de atac a recursului contra hotărârilor date în primă instanţă de Camera Jurisdicţională . cu referire specială la rolul părţilor în procedura Curţii. în cazul Grifoni/EAG. 3845. C. C. prin Protocolul asupra Statutului Curţii de Justiţie şi normele relative la o nouă instituţie judiciară – Camera Jurisdicţională a realizat o nouă reformă în cadrul Curţii73. în cazul Maksel/BALM.07. fie de către statele membre. ar fi de dorit în acest sens soluţionarea situaţiei de suprasolicitare. e formată din 15 judecători şi 8 avocaţi generali. p. modul de lucru şi mecanismele adoptării hotărârilor.C. o mai bună colaborare cu instanţele naţionale. I . realizează un veritabil control inter-instituţional. 1988. Se instituie Camera Jurisdicţională (art. având totodată sarcina de a realiza punerea de acord a intereselor comunitare cu acelea ale statelor membre.S.C. în special în expunerile considerentelor de drept. 1169. 73 Curtea de Justiţie este formată din câte un judecător din fiecare stat membru. contribuind esenţial la menţinerea echilibrului între instituţiile Comunităţ ii. s-a simţit nevoia unei restructurări fundamentale. treptat. De asemenea. 165). 1985. căreia i s-au stabilit prerogative privind soluţionarea cauzelor în anumite materii specifice. Curţii i-a revenit sarcina definirii prevederilor esenţiale ale procedurii de revizuire în Statutul Curţii. C. a examinării ansamblului repartiţiei competenţelor între Curte şi Tribunalul de Primă instanţă. nedorind să joace rolul unei „instanţe de revizuire”. referitoare la promovarea integrării). iar în cazul persoanelor fizice sau juridice sunt aplicabile normele naţionale de drept70. 1994.02. cit. eficienţa dreptului comunitar în raport cu procedurile naţionale (termene de prescriere etc. C.E.1988. C – 307/87.341. Voicu. 55/87. dezvoltarea dinamică a dreptului comunitar (în funcţie de motive politice. posibilitatea de renunţare la 70 Sentinţele Curţii de Justiţie se caracterizează prin concizie.. 71 Sentinţa din 7.1985. şi în cazul acesteia. În adoptarea hotărârilor.). precum ş i procedura în cadrul Curţii de Justiţie. Comisia/ Regatul Unit.

420 prezintă un memoriu adresat de Curte Consiliului cu privire la schimbări necesare în structura şi activitatea sa. în situaţia în care Consiliul Uniunii Europene a hotărât aceasta după doi ani de la începerea activit ăţii Tribunalului. acţiuni privind abţinerea instituţiilor comunitare de a acţiona. În anul 1980.dezbaterea orală. în anul 1991 a intrat în vigoare Acordul de Comerţ şi Cooperare. acţiuni introduse de o persoană fizică sau juridică împotriva unei instituţii comunitare. nr. competenţa materială a Tribunalului include acţiunile introduse de întreprinderi împotriva Comisiei. Tribunalul soluţionează în primă instanţă acţiuni în anulare. El şi-a început activitatea la 31 octombrie 1989.3. câte unul din fiecare stat membru. modificarea principiului „un judecător pentru fiecare stat membru” şi o mai pronunţată repartizare către Curţi şi instituţii similare74. 75 Ratificat prin Legea nr. între Comunitatea Europeană şi ţara noastră s-a încheiat primul Acord comercial. acţiuni introduse împotriva unei instituţii comunitare privind dumping-ul sau filialele. 3. înţelegeri şi concentrări. of. M. Începând cu anul 1991. 20/1993. 73 din 12 aprilie 1993. clauze de arbitraj (art. ÎN CADRUL ACORDURILOR DE ASOCIERE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ 3. dar încălcarea repetată a drepturilor omului în perioada comunistă a determinat Comunitatea să suspende acest Acord.1. art. precum: Consiliul de Asociere. astfel. preţuri. competenţa de a audia şi decide în primă instanţă o are Tribunalul de Primă Instanţă. 225 din Tratatul CE). referitoare la producţie. referitoare la implementarea regulilor de concurenţă în întreprinderi. introducerea procedurii rapide în domeniile imigr ării şi azilului. 74 84 . 1999.75 Implementarea Acordului European a necesitat crearea unor mecanisme comunitare. În ceea ce priveşte competenţa. România a început să facă paşi importanţi pe drumul aderării la Uniunea Europeană. după decizia Consiliului din 24 octombrie 1988. În cazurile legate de concurenţă. Tribunalul este compus din 15 judecători. Acordul a intrat în vigoare la 1 februarie 1995. acţiuni în răspundere contractuală ş i necontractuală. În domeniul concurenţei. Potrivit art. acţiuni introduse de funcţionarii publici comunitari. 106 – 114 din Acord). Comitetul de Asociere şi Comitetul Interparlamentar de Asociere (Titlul IX. p. În plan naţional Revista europeană pentru drept comercial. înlocuit în 1995 cu Acordul European de Asociere.3. 48 din Statutul Curţii de Justiţie.

106. Funcţiile Consiliului de asociere a României la Uniunea Europeană în domeniul concurenţei comerciale. H. a se vedea O. în conformitate cu prevederile din regulile de procedură ale acestuia (art. cu informarea prealabilă a preşedintelui. Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora pe de altă parte.2. 73 din 12 aprilie 1993 şi ratificat prin Legea nr. În anul 2000 a fost constituit Comitetul mixt economic şi social România – Uniunea Europeană. Consiliul de Asociere se întruneşte la nivel ministerial. precum şi în conducerea negocierilor de aderare. Prin H. o dat ă pe an şi ori de câte ori este nevoie. care presupune un sistem uniform de măsuri în spaţiul economic comunitar privind protecţia comercială şi încheierea de noi acorduri comerciale externe. Consiliul de Asociere este format din membri desemnaţi de Guvernul României ş i membri ai Consiliului Uniunii Europene şi ai Comisiei Europene. nr. p. Deciziile şi recomandările Consiliului de Asociere se adoptă cu acordul celor două părţi. nr. cu un rol consultativ pentru Consiliul de Asociere. 14/200176 s-a înfiinţat Ministerul Integrării Europene cu atribuţii în fundamentarea şi coordonarea procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană. în legătură cu numele M. Revista de drept comercial nr. Consiliul de Asociere este prezidat. pe de o parte. Acordul European a creat condiţii pentru îmbunătăţirea accesului produselor româneşti pe piaţa comunitară. 16 din 10 ianuarie 2001. nr. 17-30. pe o durată de 12 luni. Instituţiile enumerate mai sus au fost create în scopul strict al aplicării politicii comerciale comune. Acordul European77 din 1 februarie 1993 instituind o asociere între România. Membrii Consiliului de Asociere care nu pot asista la o reuniune pot fi reprezentaţi. prin alinierea ţării noastre la calendarul liberalizărilor. nr.a fost constituit Comitetul Interministerial (prezidat de primul-ministru). stipulează. pe rând.3. Of. şi examinează problemele importante apărute în cadrul acordului. 1 din 10 aprilie 1995 stabileşte Regulamentul interior al Consiliului de asociere şi (în anexă) Regulamentul interior al Comitetului de asociere (M.G. Căpăţână. 77 76 85 . Of. În domeniul concurenţei. înfiinţarea unui Consiliu de Asociere care să supravegheze aplicarea prevederilor Acordului. 4 din Acord). Of.G. 107 pct. Comisia Parlamentară pentru Integrare şi Departamentul pentru Integrare Europeană. de câte un membru al Guvernului României şi un membru al Consiliului European. 20/1993. începând cu 1 ianuarie 1995. 3. 1/1996. 189 din 21 august 1995). Publicat în M. în Titlul IX art. nr.

Comitetul de Asociere pregăteşte sesiunile şi deliberările Consiliului de Asociere. 13 pct. „asigură continuitatea relaţiilor de asociere şi buna funcţionare a Acordului European” (art. 10 din H. În ceea ce priveşte limbile oficiale ale Consiliului de Asociere. părţile fac schimb de documente de poziţie. În cadrul sesiunilor Consiliului de Asociere. va numi un al treilea arbitru. 86 . Preşedintele stabileşte ordinea de zi provizorie a fiecărei sesiuni. Consiliul deţine şi atribuţii în soluţionarea diferendelor.reprezentantului. Consiliul de Asociere poate decide publicarea hot ărârilor şi recomandărilor sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în Monitorul Oficial al României (art. se va numi un arbitru de către fiecare parte. şedinţele Consiliului de asociere nu sunt publice. 1/1995). Dacă soluţionarea diferendului nu este posibilă în acest mod. iar Consiliul de asociere. nr.G. Consiliul de Asociere este asistat de un Comitet de Asociere format din reprezentanţi ai Guvernului României şi reprezentanţi ai Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene. Consiliul se pronunţă asupra litigiului.G. acestea sunt limbile celor două părţi. În afară de o decizie contrară. 110 şi 111 din Acordul European). Deciziile arbitrilor se vor lua cu majoritate de voturi. Prin decizie.G. de regulă la nivel de funcţionari superiori. inclusiv în domeniul concurenţei şi al dreptului societ ăţilor comerciale. 1/1995). nr. Consiliul de Asociere poate invita persoane din exterior la sesiuni. în care sunt analizate progresele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor de aderare. la rândul său. orice parte interesat ă putând să supună Consiliului orice diferend legat de aplicarea Acordului. 1/1995 şi art. pune în aplicare deciziile Consiliului. 2 din H. Consiliul de Asociere stabileşte hotărârile şi recomandările de comun acord între părţi. pentru a-l informa asupra unor subiecte deosebite (art. nr. 4 din H. iar părţile sunt obligate să aducă la îndeplinire decizia. precum ş i de orice alt comitet sau organ special (art. iar între sesiuni poate lua hotărâri sau recomandări prin procedura scrisă. care este adoptată de Consiliul de Asociere la începutul fiecărei sesiuni. 110 din Acord).

cu titlu de recomandare. atunci când circumstanţele o cer. în vederea apărării drepturilor lor individuale. 115). Acordul mai prevede că fiecare parte se obligă să asigure persoanelor fizice ş i juridice ale celeilalte părţi accesul liber.G. are nu numai o valoare economică ci şi o valoare politică78. Cu avizul Consiliului de Asociere. de Parlamentul României şi Parlamentul European. 117). un Comitet Parlamentar de Asociere – forum constituit din membri ai Parlamentului României şi ai Parlamentului European – se întruneşte la diferite intervale pentru a face schimb de idei şi a face recomandări Consiliului de Asociere. Documentul final. Bucureşti. nr. p. 6 din Anexa la H. pe o durată de 12 luni. de către un reprezentant al Uniunii Europene şi de către un reprezentant al Guvernului României. pe rând. Reuniunile Comitetului sunt convocate. Fuerea. Consiliul de Asociere furnizează Comitetului informaţii cu privire la aplicarea Acordului. cetăţenii acestora sau companiile ori firmele lor.G. inclusiv a celor privind proprietatea intelectuală. 112 din Acord. Potrivit art. 177. iar aranjamentele aplicate de Comunitate faţă de România nu trebuie să dea naştere nici unei discriminări între cetăţenii români sau companiile ori firmele acesteia (art. fără discriminare în raport cu propriii cetăţeni. Comitetul de Asociere poate cere unor experţi să asiste la reuniunile sale pentru a-l informa asupra unor subiecte speciale (art. industrială şi comercială (art. la tribunalele competente şi organele administrative ale părţ ilor. Manualul Uniunii Europene. de către preşedinte. Nici reuniunile Comitetului nu sunt publice. Actami. 1/1995). 1/1995). a dreptului de proprietate. cu care se încheie reuniunile Comitetului Parlamentar de Asociere. iar preşedinţia sa este asigurată. Ed. atunci când acesta i le solicită. Consiliul are propriile reguli de procedură. 8 din Anexa la H. Aranjamentele aplicate de România faţă de Comunitate nu trebuie să dea naştere nici unei discriminări între statele membre. 87 . 78 A. Comitetul emite „hot ărâri” sau „recomandări” (art. nr.Comitetul de Asociere este prezidat pe rând. 2001.

O. 111 al Acordului European. Op. Acordurile de asociere au în vedere un dublu scop: adoptarea de măsuri pentru extinderea reciprocă a dreptului de stabilire. să asigure un cadru pentru integrarea României treptată în Uniunea Europeană. Obiectivul urmărit prin aceste acorduri de asociere constă în pregătirea integrării României în structurile occidentale. p. 1 din Acordul European. sau din proprie iniţiativă în cazul promovării dialogului între grupurile de interes economice şi sociale. 4/1999 a Consiliului de Asociere Uniunea Europeană – România din 27 septembrie 1999. Căpăţînă.Acordul dispune expres că produsele originare din România nu se vor bucura la importul în Comunitate. Comitetul mixt îşi desfăşoară activitatea prin consultare cu Consiliul de Asociere. asocierea urmăreşte să promoveze dezvoltarea comerţului şi a relaţiilor economice armonioase între părţi. Comitetul Consultativ Mixt a fost constituit în baza Deciziei nr. a fost înfiinţat Comitetul Mixt Consultativ80. cit. În baza art. probleme inerente în cadrul relaţiilor dintre Comunitate şi România în procesul de punere în practică a Acordului European. pe de o parte şi reprezentanţii Consiliului Economic şi Social din România. pe de altă parte. 258. Comitetul este chemat aşadar să se pronunţe asupra problemelor ce apar în domeniile economic şi social. Scopul constituirii Comitetului Mixt este sprijinirea Consiliului de Asociere în dialogul şi cooperarea între grupurile de interes economic şi social ale Uniunii Europene şi cele din România. să stabilească instituţii adecvate pentru a face efectivă asocierea. de un tratament mai favorabil decât cel pe care statele membre îl aplică între ele.. Potrivit art. în favoarea agenţilor economici ş i crearea unei zone cuprinzătoare de liber schimb în care să fie inclusă şi România79. Alegerea membrilor are loc astfel încât Comitetul să reflecte cât mai fidel diferitele grupuri de interes economic şi social ale Uniunii Europene şi României. să sprijine eforturile României de dezvoltare a economiei şi de finalizare a tranziţiei spre economia de piaţă. 80 79 88 . Comitetul mixt consultativ Uniunea Europeană – România este alcătuit din 6 membri reprezentând Consiliul Economic şi Social din România şi un număr egal de membri din partea Comitetului Economic şi Social European. luând în considerare oportunitatea organizării unei cooperări la nivelul membrilor Comitetului Economic şi Social European.

T. cit. Reprezentan ţii guvernelor pot consulta rapoartele la Secretariatul G. iar preşedinţia sa se exercită în comun de către un membru al Comitetului Economic şi Social European şi de către un membru din România.. 3. (Runda Tokio).3. a organizat un Comitet al practicilor antidumping.A. Eficient. Concomitent cu Codul antidumping a fost elaborat. instituind un sistem internaţional de supraveghere în materie83.A. 47 din 16 iunie 1980. 49.).T. 183/1980 privind acceptarea unor înţelegeri realizate în negocierile comerciale multilaterale din cadrul Acordului general pentru tarife şi comer ţ – G. reprezintă o instituţie înfiinţată tocmai în scopul realizării protecţiei comerciale în relaţiile internaţionale. Comitetul va putea consulta. 600)..A. Totodată. a fost promovată şi Legea privind protejarea producătorilor naţionali şi a pieţei interne împotriva importurilor la preţuri de dumping sau subvenţionate şi a importurilor care cauzează sau ameninţă cu cauzarea unui prejudiciu grav economiei româneşti (a se vedea N. Op.. 83 În cadrul Departamentului Comerţului Exterior a fost creată o Direcţie de Supraveghere a activităţii de Export şi Import. cu denumirea completă „Acord pentru aplicarea art.T. cu informarea prealabilă a părţii în a cărei jurisdicţie se află sursa de informaţii. orice sursă potrivită în vederea obţinerii de informaţii. în exercitarea atribuţiilor sale. Părţile Acordului trebuie să prezinte Comitetului un raport asupra tuturor hotărârilor lor. Totodat ă.T.T. Normele adoptate sub egida G.T. Sută. sub egida G. Codul antidumping.A. Măsurile de protecţie comercială se impun a fi luate în cazul constatării unor practici neloiale în cadrul relaţiilor comerciale externe ale comunităţii (practici de dumping şi subvenţii.A. iar în cadrul acesteia fiinţează Comisia Antidumping. 4 din Acord). 2000. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane. A se vedea Anexa la Decretul nr. interesează în principal regimul dumpingului internaţional şi subvenţiile la export81.T. p. Buletinul Oficial nr.T. 82 81 89 . Comitetul pentru practică antidumping instituit în temeiul dispoziţiilor Codului antidumping G. p. 14 pct.T. Ed. preliminare sau finale. şi un alt acord multilateral – Codul privitor la regimul subvenţiilor şi măsurilor compensatorii – la care România nu a devenit însă parte..3.Comitetul mixt îş i stabileşte propriul Regulament intern. obstacole de comerţ etc. părţile vor prezenta rapoarte semestriale asupra tuturor hot ărârilor adoptate în materie de lupt ă împotriva dumpingului în cursul celor 6 luni precedente (art. O. Taxe Compensatorii şi Măsuri de Salvgardare. VI al Acordului general pentru tarife şi comerţ”82. Comitetul este compus din reprezentanţii fiecărei părţ i la respectivul acord.T. Bucureşti. dar şi la cererea oricărei părţi. Căpăţînă. El îşi alege preşedintele şi se întruneşte cel puţin de două ori pe an. în domeniul antidumpingului.

Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul 90 .M. D. a sectoarelor cu probleme prin reducerea capacit ăţii de producţie. ed. R. o excepţie. 1. Negrescu. 1989 3. 5/1999 4. Ayéma. Organismele create în baza Acordului european semnat de România au rolul de a adapta principiile politicii comunitare de concurenţă la situaţia concretă din ţara noastră. iar pieţele de capital sunt mult mai puţin dezvoltate şi slab reglementate. Instituţiile prezentate mai sus au fost create şi funcţionează cu un scop precis: evitarea ca angajamentele de liberalizare a schimburilor comerciale să fie anulate de facto prin înlocuirea restricţiilor explicite în calea accesului pe piaţă cu restricţii implicite. încurajarea sau tolerarea de practici anticoncurenţiale. Richard Lynch. Shapiro. Editura ALL. Gh. monografii şi studii de specialitate. Prin acord. Tratate. atâta vreme cât proprietatea de stat în economie rămâne la un nivel substanţial. Paris. Este adevărat că preluarea şi aplicarea regulilor prevalente în Uniunea Europeană este dificilă. de regulă. 2. Ajutoarele acordate trebuie să constituie. pe termen lung. Operscu. Sunt necesare măsuri de politică macroeconomică pentru a se evita imposibilitatea aplicării regulilor de concurenţă datorată nepotrivirii lor cu nivelul de dezvoltare şi structura economică din România. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Paris. Strategia corporativă. să aibă o durat ă limitată şi să fie orientate în mod direct spre rentabilizarea. rezultate din recurgerea direct ă. J. All Educational Bucureşti. se urmăreşte rambursarea ajutoarelor neautorizate şi amendarea statelor membre care încalcă legile. Le droit français de la concurrrence. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. 1997 6. în „Revista de drept comercial” nr. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. 2002 5. Khemani. 1995 2.S. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. D. Octavian Căpăţînă.Subvenţiile guvernamentale acordate companiilor de stat şi private sunt de regulă interzise dacă afectează sau ameninţă să afecteze concurenţa.

Bucureşti. 13. care sunt autorităţile abilitate în domeniul concurenţei ? 91 . p. Căpăţâna. Legislaţia Concurenţei. 14O. Bucureşti. Lumina Lex. ed. Concurenţa comercială. Ed. 2005 8. Lumina Lex. Lumina Lex. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. Ed. ed. Căpăţâna. Lumina Lex. Căpăţâna. a II-a. 15. ed. 12. Comentarii şi explicaţii.comunitar. 2008 TEST DE AUTOEVALUARE 1. Bucureşti. 3 vol. Ed. 1-2/2000.O. Ed. 16. Aurelia Cotuţiu. Căpăţâna.O.Dana Bivolaru. O. Drept român si comunitar al concurenţei. Bucureşti. Dreptul concurenţei comerciale. 1993. Ajutoare de stat şi politici publice europene. CH Beck. ed. 1998. Căpăţână. Dreptul concurenţei comerciale. Libertate şi constrângere juridică. Georgeta Valeria Sabău. ed. ALL BECK. Ed.Concurenţa economică. 4. 1996. CH Beck. în Revista Profil: Concurenţa nr. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996.. Ed. Emilia Mihai. 7. 2008 10. O. Cristina Butacu. Bucureşti. 2002. Bucureşti. Precizaţi. 1998. 2001 9. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă. Lumina Lex. Bucureşti. 1992. Emilia Mihai. Tribuna economică. 11.

b. a. Camera de Comerţ şi Industrie Paris RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. este subordonat Curţii Constituţionale. MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă. d. Consiliul Europei. 92 . Autorităţile europene competente în domeniul concurenţei sunt: a. 2.TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra atribuţiilor pe care le are fiecare autoritate implicată in domeniul concurenţei . 2. cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare. Comisia Europeană.b. a. Consiliul Concurenţei: are în subordine Comisia Europeană. c. c. Consiliul Concurenţei European. 1. adoptă în plen legi şi regulamente. b. a.

– Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe privind noţiunea de concurenţă. = 3 ore 93 . – Obiective operaţionale: Însuşirea noţiunilor specifice materiei şi înţelegerea semnificaţiei acestora. 68. 71. 67. 65. 66. Reglementări sanctionatorii în dreptul comunitar. Cuprins Obiectiv general Obiective operaţionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectivă Temă de reflecţie Modele de teste Răspunsuri şi comentarii la teste Cuprins – – Sitemul reglementării în dreptul intern. 72. mijloacele juridice de realizare a unei concurenţe normale pe piaţă şi autorităţile implicate pentru respectarea acesteia. 69. 70.CAPITOLUL VIII SISTEMUL SANCŢIONATOR 64.

aderarea şi ratificarea de către România a Convenţiei de la Paris impuneau ţării noastre protejarea proprietăţii industriale şi asigurarea reprimării cu eficacitate a faptelor de concurenţă neloială. 301 Cod penal. prevăzută de art. Reglementările interne care incriminează faptele socialmente periculoase pentru concurenţa comercială sunt cuprinse în Codul penal.000 la 50. concurenţa neloială a fost reglementată de Legea specială a concurenţei din 18 mai 1932. Singura justificare a prevederilor art. infracţiunea se pedepsea cu amendă. Într-o perioadă în care economia României era total etatizat ă şi centralizată. aşa cum se poate observa şi din lipsa totală de practică judiciară de jurisdicţie penală din perioada regimului comunist. 691/1973. în domeniu. „obiectul juridic generic al infracţiunii de concurenţă neloială este comun cu al tuturor infracţiunilor stabilite pentru anumite activit ăţi economice”. sau cu amendă”84 o reprezintă necesitatea desfăşurării relaţiilor comerciale cu statele vestice. de la 5.p. 202/1953. 301 C. 301 Cod penal.000 lei. cu comercianţi independenţi. care modifica Codul penal. După cum s-a remarcat în doctrina juridică a vremii. o serie de reforme în mecanismul economic al tuturor ţărilor socialiste. ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ sau industriale. în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. aflaţi într-o permanentă competiţie. menţinerea legăturilor internaţionale care presupuneau. dispoziţiile art. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi Legea concurenţei nr. 94 .. precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii. în scop de concurenţă neloială.1. se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani.CAPITOLUL VIII SISTEMUL SANCŢIONATOR SISTEMUL REGLEMENTĂRII DE DREPT INTERN Cadrul legal al sistemului sancţionator în dreptul intern 1. Legea a fost abrogată de Decretul nr. nu au fost aplicate în relaţiile economice. potrivit căruia „fabricarea sau punerea în circulaţie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false. dispoziţiile privind reglementarea infracţiunii de concurenţă neloială. se incrimina fapta constând în „nerespectarea. Legea nr. Ulterior. precum 84 Iniţial. prin Decretul nr. în care piaţa liberă reală. dispoziţiile legale cu privire la folosirea mărcilor de fabrică sau comerţ ori a brevetelor de invenţii”. În plus. Într-o economie centralizată libera concurenţă şi manifestările negative ce decurg din aceasta nu au fost prezente. 21/1996. lipsea.

deoarece Legea nr. putând fi obligată şi la repararea prejudiciului cauzat”. a principiilor şi reglementărilor juridice din Uniunea Europeană. Reglementarea infracţiunilor în domeniul concurenţei comerciale. 65 al Legii nr. astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 86 Art. sancţiunea în caz de nerespectare a prohibiţiei legale de concurenţă a salariaţilor unui comerciant în timpul execut ării contractului de muncă. Actele de concurenţă.85. Academiei. în temeiul art. 11/1991. primite sau de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. economică şi juridică ce a stat la baza elaborării sale. 95 . ş. documente sau informaţii cu caracter profesional. Astfel: „orice persoană care utilizează sau divulgă . a unei persoane fizice. 5 alin. săvârşite într-o arie prohibită precum şi practicile anticoncurenţiale. vol. cu sancţiunile corespunzătoare. 397 alin. divulgarea secretului economic etc. dispoziţiile art. de Legea nr. 1972. Dongoroz. în alte scopuri decât cele prevă zute în prezenta lege. Legea nr.a.nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import-export. care atrag răspunderea autorului. „Explicaţii teoretice ale Codului penal român”. fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă”86. 11/1991 acoperă faptele incriminate de acesta. 2. 21/1996 reglementează o altă infracţiune care însă nu se referă direct şi explicit la faptele şi actele care pot avea ca efect restrângerea. 21/1996 a concurenţei a reglementat în Capitolul VI – Sancţiuni – practicile de natură a aduce atingere libert ăţii concurenţei. din 7 iunie 2001. Ed. împiedicare sau denaturarea concurenţei. în care sunt asigurate libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale au reprezentat premisele pentru crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar de drept. bazat pe preluarea acquis-ului comunitar. D. 4/2002. sunt reglementate. contrafacerea obiectului unei invenţii şi punerea în circulaţie a produselor contrafăcute. p. organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. Alte dispoziţii sancţionatorii în domeniul concurenţei se regăsesc în Codul comercial. 10. în Revista de drept comercial nr. Adoptarea Constituţiei României din anul 1991 şi trecerea la o economie de piaţă. Ne referim în acest sens la obiectul ocrotirii penale – relaţiile sociale stabilite între comercianţi pe piaţa liberă. răspunde potrivit legii penale. 6 (…). Clocotici. Este vorba despre sancţionarea unei singure fapte penale: „participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant. împotriva propriului patron constă în repararea prejudiciului suferit de acesta 85 V. 298. În prezent. în dreptul intern. 301 Cod penal pot fi considerate abrogate. 1 şi art. IV. Ceea ce deosebeşte esenţial noul regim sancţionator de vechea dispoziţie este concepţia politică. la conceperea.

prin natura lor. poate fi constrâns.. de reprimarea faptelor de concurenţă neloială. 133 din 17 iunie 1992. 228/199288. Astfel. În cazul contractelor comerciale. Domeniul de aplicare a sancţiunilor Relaţiile comerciale stabilite între comercianţi pe piaţa liberă trebuie să fie guvernate de bună-credinţă şi conforme cu uzanţele cinstite.2. de asemenea. precum şi de exportul la preţuri sub nivelul celor practicate pe piaţa internă. la cererea creditorului. care a suferit un prejudiciu din cauza concurenţei exercitate în detrimentul său. Op. cuprinde. M. care a încălcat acest angajament. Legea nr. Legea nr. fie direct. 1. fie indirect. 3 alin. să înceteze activitatea pe care o desfăşoară. Art. care dau naştere răspunderii delictuale. în cazul asociatului abuziv. În operaţiunile de export şi de import este aplicabilă Hotărârea Guvernului nr. Căpăţînă. vin de asemenea în ajutorul creditorului prohibiţiei de concurenţă87. Hot ărârea Guvernului nr. contravenţionale sau penale a autorului. Încălcarea acestor principii atrage răspunderea pentru daunele pricinuite. 11/1991 prevede în acest domeniu. iar persoana care a săvârşit actul de concurenţă neloială va fi obligată să înceteze sau să înlăture actul. sancţiuni în cazul actelor de concurenţă dăunătoare. Sancţiunea reparatorie. pe cale judiciar ă. constând în obţinerea de despăgubiri impuse pe cale judiciară debitorului şi rezoluţia contractului comercial. Dreptul 87 88 O. are la dispoziţie o opţiune între subrogarea dreptului asociatului şi exercitarea împotriva acestuia a acţiunii în răspundere delictuală. în statul de origine sau în cel de export. cit. a societăţilor comerciale. 228/1992 sancţionează totodată importul unor produse subvenţionate la producţie sau la export dintr-o ţară străină. p. 291 şi urm. Trebuie precizat că sancţiunile aplicate în situaţia de mai sus se deosebesc. debitorul obliga ţiei de neconcurenţă. sau subvenţionat. 31/1990. Of. privind protejarea producătorilor naţionali şi a pieţei interne de competiţia neloială rezultată din importul unor produse la preţ de dumping. prin aplicarea de taxe compensatorii.din urmă. 2 al acestui act normativ prevede sancţiunea aplicării de taxe antidumping. destinate să neutralizeze sau să împiedice practicarea unor preţuri de dumping. 96 . sancţiunea angajării răspunderii civile sau contravenţionale a salariatului culpabil. nr. societatea în nume colectiv. Situaţia este aceeaşi în cazul directorilor şi cenzorilor societăţilor pe acţiuni ş i cu răspundere limitată.

11/1991 şi se sancţionează cu amendă al cărei cuantum este în prezent între 10. împărţ irea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare. 11/1991 subiectul activ al infracţiunii este totdeauna calificat. etc. şi care se actualizează prin hotărâre a Guvernului în funcţie de rata inflaţiei. 91 Infracţiunile sunt prevă zute de art. a preţurilor sau tarifelor. 6 (folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească. Contravenţiile sunt prevă zute de art. împiedicarea sau denaturarea concurenţei. iar scopul este expres definit: „de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi beneficiari”. practici care constau în: impunerea. şi Legea concurenţei nr. aceea de comerciant. etc. 11/1991 şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 25. direct sau indirect.penal al concurenţei cuprinde reglementarea infracţiunilor din Legea nr.000.). cit. 5 (înţelegeri între agenţii economici. decizii sau practici concertate care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea. unui desen sau model industrial.000. după cum am precizat. care sunt interzise în oricare din modalităţ ile enumerate de art.. Infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie (directă şi indirect ă).p. achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un salariat al acestuia. În concepţia Legii nr. Dispoziţii sancţionatorii cuprinde.000 lei. 5 din Legea nr. îndeosebi dacă urmăresc fixarea concertată a preţurilor de vânzare sau de cumpărare.) fie infracţiuni91 (folosirea unei firme. prin calitatea specială pe care o are în viaţa comercială89. unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. fără consimţământul deţinătorului legitim al respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite. divulgarea.000 la 50. Clocotici.000.) precum şi de art. prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale. punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat. distribuţiei. aplicarea de condiţii inegale la prestaţii echivalente. 90 89 97 .000 şi 150. Op.). 13. unor topografii ale unui circuit integrat. 11/1991 şi Legea nr. mărci. practicarea de preţuri excesive sau de ruinare în scopul înlăturării concurenţilor etc.000. etc. 4 din Legea nr. Alte fapte sancţionate de Legea concurenţei se referă la omisiunea notificării unei D. 21/1996. Faptele sancţionate de Legea privind combaterea concurenţei neloiale sunt fie contravenţii90 (oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte. 21/1996. limitarea sau controlul producţiei. salariat al comerciantului sau prepus al acestuia. invenţii. indicaţii geografice. dezvoltării tehnologice sau investiţiilor. referitor la practicile anticoncurenţiale.000 lei.

după criteriile cifrei de afaceri şi ale cotei de piaţă deţinute de contravenient. 55 şi 56 se face în funcţie de gravitatea faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei. în cazul în care importul unor produse în cantităţi sau condiţii de natură să producă sau să ameninţe cu producerea unui prejudiciu grav producătorilor naţionali de produse similare sau direct concurente. de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului. Taxele antidumping.G. Un domeniu aparte în materia concurenţei îl reprezintă cel al actelor de import a unor produse în România la preţ inferior valorii lor normale. neîndeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii impuse printr-o decizie luat ă în conformitate cu prevederile acestei legi (art. taxe compensatorii şi măsuri de salvgardare. Aceste acte pot fi supuse taxelor antidumping. furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete solicitate conform prevederilor Legii nr. 21/1996 a completat într-un mod inspirat reglement ările privind sistemul sancţionator prevăzut de Legea nr. Individualizarea sancţiunii în cazul contravenţiilor prevăzute de art. reglementările procedurale în materie. sunt prevederi ale Legii nr. Legea concurenţei nr. 21/1996 ce au constituit un considerabil pas înainte în direcţia protecţiei. conform H. se pot institui măsuri de salvgardare (sub forma unor suprataxe sau restricţii cantitative la import). practicate de către agenţii economici. exportul sau transportul unui produs. menţinerii şi stimulării concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal. Aceste taxe vor neutraliza sau împiedica practicarea preţurilor de dumping la produsele importate. 228/1992. 21/1996). taxele respective. 55 şi 56 din Legea nr. Organul competent pentru desfăşurarea de investigaţii în materie de instituire a taxelor este Comisia pentru taxe antidumping. gradate pe tranşe prin norme adoptate de Consiliul Concurenţei. compensatorii şi pentru motive de salvgardare se plătesc de agenţii importatori şi se varsă la bugetul de stat. Analiza preţurilor la export. prin decizie definitiv ă şi executorie. pentru fiecare caz în parte. nr. perceperea de taxe compensatorii. stabilirea unor plafoane a amenzilor suficient de ridicate. 21/1996. 11/1991.concentrări economice. În fine. Interzicerea practicilor anticoncurenţiale. Acelaşi act normativ prevede în cazul subvenţiilor acordate în ţara de origine sau în ţara exportatoare pentru producerea. prezentarea detaliată a atribuţiilor organelor competente să soluţioneze cazurile de nerespectare a regulilor de concurenţă. Această comisie stabileşte. se poate face la cererea agenţilor economici sau din iniţiativa Oficiului de 98 .

nr. 444. Căpăţână. 11/1991. În cazul în care se constată încălcări grave ale dispoziţiilor privind taxele prevăzute de H. 228/1992.preţuri. Contravenţiile prevăzute de H. Consiliul 92 O. contravenţională sau penală a agentului economic. 4 alin.. influenţând direct sau indirect concurenţa. s-au creat două instituţii menite să intervină atunci când mediul concurenţial normal este perturbat de acte. pe baza verificării documentelor de vămuire (art. înfiinţat tot în baza H. practici ş i comportamente ale agenţilor economici – concretizate în înţelegeri anticoncurenţiale ori folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante – sau ale organelor administraţiei publice centrale sau locale. 228/1992 se constat ă. Între atribuţiile Consiliului Concurenţei se numără şi sesizarea Guvernului asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri prevăzute de art.G. 228/1992.G.G. Prin adoptarea Legii nr.21/1996. 99 . op. nr. cit. 21/1996. Organele competente să aplice sancţiuni în domeniul concurenţei Săvârşirea faptelor de concurenţă neloială poate atrage răspunderea civilă. Potrivit art. intervin în operaţiuni de piaţă. 228/1992. Prin regulamentele şi instrucţiunile adoptate. ori domiciliul.G. nr. Nerespectarea acestei prevederi constituie contravenţie. iar amenzile se aplică de Garda Financiară şi organele controlului financiar. în lipsa unui sediu – cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare92. 1. nr.3. 2 şi 3 din Legea nr. p. Producerea de daune (patrimoniale şi morale) cauzate prin fapte de concurenţă neloială prevăzute de Legea nr. 9 din H. Este vorba despre Consiliul Concurenţei. reprezentanţii Oficiului de preţuri sesizează Garda Financiară şi pot dispune reţinerea în vamă a bunurilor. agenţii economici trebuie să stabilească în contractele încheiate cu partenerii străini preţuri de export care să reflecte nivelul preţurilor practicate în cadrul operaţiunilor comerciale normale pe piaţa internă ş i internaţională. dă dreptul persoanei prejudiciate să se adreseze instanţei competente – tribunalul locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului. Acesta este obligat să înceteze sau să înlăture actul şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate comerciantului lezat. care prin deciziile emise sau reglementările adoptate. 11).

6 şi fundamentează neintervenţia Consiliului Concurenţei. de admitere parţială. 100 . 6. Raport anual. decizii de sancţionare. decizii de asociere sau practici concertate exceptate. de încadrări în categorii de înţelegeri.Concurenţei reglementează procedura constatării şi aplicării sancţiunilor prevăzute de Legea concurenţei. Consiliul Concurenţei poate efectua investigaţii utile ş i sesizează instanţele judecătoreşti în cazurile prevăzute de lege. precum şi notificările operaţiunilor de concentrare economică în termenele legale stabilite prin Regulament. 1 şi ale art. 6 din Legea concurenţei. 2002. 6 din Legea concurenţei şi certifică faptul că nu există temei pentru intervenţia Consiliului Concurenţei în baza art. prin denunţarea sau acuzarea practicilor anticoncurenţiale. 5 alin. funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei. Consiliul Concurenţei poate emite şi decizii de soluţionare a unor contestaţii împotriva deciziilor de sancţionare sau ordine de închidere a investigaţiilor93. Plângerile adresate Consiliului Concurenţei având ca obiect posibile încălcări ale prevederilor art. analizează sesizările privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. Potrivit Regulamentului de organizare. Din proprie iniţiativă. notificării de concentrări economice. (1) şi ale art. (1) sau art. 5 alin. controlează ş i asigură aplicarea efectivă a deciziilor şi măsurilor Consiliului Concurenţei şi întocmeşte cererile pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti competente privind 93 Consiliul Concurenţei. 5 alin. atunci când cererile sau plângerile nu prezint ă suficient temei pentru a justifica pornirea unei investigaţii. respectiv înţelegeri între agenţii economici sau folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante sunt examinate şi analizate. care: efectuează investigaţii şi asigură respectarea prevederilor legale în domeniul concurenţei. de respingere. de asemenea. după care Consiliul Concurenţei emite decizii de admitere a plângerilor. Departamentele înfiinţate în cadrul Consiliului Concurenţei au competenţă în ceea ce priveşte respingerea cererilor sau plângerilor. Departamentele fac propuneri în ceea ce priveşte declanşarea investigaţiilor. p. 25 şi urm. (1) şi art. ca urmare a sesizărilor primite privind încălcarea prevederilor art. Un rol important în activitatea de investigare a faptelor ce constituie încălcări ale Legii concurenţei îl au diviziile de concurenţă. acesta investighează cazurile de încălcare a dispoziţiilor Legii concurenţei şi ia decizii în aceste cazuri.

în primă instanţă. de către personalul de control al Consiliul Concurenţei. 4. În cazul faptei săvârşite de un salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. cât şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. sunt pasibile de sancţiune şi persoanele juridice (art. Potrivit menţiunilor exprese ale Legii 11/1991. Astfel. pentru judecarea infracţiunilor de concurenţă neloială.4. ori în lipsa sediului. 5 din Legea nr. instanţa de la domiciliul acestuia (art. 4 alin. contravenţiile se constată. Actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurenţă neloială care constituie contravenţie sunt transmise camerelor de comerţ şi industrie teritoriale. 9). precum şi apărările în cazul atacării în instanţă a deciziilor şi măsurilor luate de Consiliul Concurenţei. Dacă faptele prevăzute de Legea nr. Reglementări procedurale Legea nr. sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală este admisă în cazul infracţiunilor la care ne referim. dispoziţ ii procedurale cuprind articolele 7 – 12 din lege. sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului sau inculpatului. măsuri de interzicere a exploatării industriale şi/sau comerciale a produselor rezultate din însuşirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. 21/1996. cu excepţia cazului în care dovedeşte că. la sesizarea părţ ii vătămate. 5. la cererea deţinătorului legitim al secretului comercial. aceasta aparţine tribunalului locului săvârşirii infracţiunii. Referitor la competenţa materială. Legea instituie o răspundere 101 . Instanţa poate dispune. la sesizarea camerei de comerţ teritoriale sau a altei organizaţii profesionale (art. deşi legea prevede că numai aceste organisme pot denunţa faptele de concurenţă neloială. 11/1991. nu putea preveni fapta. 8). 11/1991 cuprinde o serie de norme procedurale atât referitoare la sancţionarea contravenţiilor prevăzute în art. Punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea părţ ii vătămate. 7). Această interdicţie încetează când informaţia protejată a devenit publică. cel prejudiciat se poate adresa instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare (art. 3).încălcarea dispoziţiilor Legii Concurenţei. 11/1991 – atât contravenţii cât ş i infracţiuni – cauzează daune patrimoniale sau morale. comerciantul răspunde solidar cu salariatul pentru prejudiciul produs. Acesta va soluţiona cazul potrivit dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 1. potrivit uzanţelor. a camerelor de comerţ şi industrie sau din oficiu. În cazul infracţiunilor prevăzute de art.

prin fapte de concurenţă neloială.. Prin hotărârea dată asupra fondului.pr. pe cheltuiala făptuitorului. ele acţionând prin personalul de control de specialitate împuternicit în acest scop.civilă). 3 din Legea nr. potrivit art. cererile de except ări individuale şi cererile de neintervenţie primite de Consiliul Concurenţei se soluţionează printr-o procedură ce cuprinde cinci faze: examinarea. Consiliul Concurenţei a devenit. dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei. notificările de concentrare. în cazuri de urgenţă. efectuarea investigaţiei. 102 .solidară şi în cazul tuturor persoanelor care au creat. 94 D. un prejudiciu împreună. în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale (art. Consiliul Concurenţei cât poate dispune efectuarea investigaţiilor: a) din oficiu. instanţa poate dispune ca mărfurile sechestrate să fie vândute. 5 produc pagube a căror amplificare este iminentă şi prejudiciază grav comerciantul. op. potrivit art. cele două instituţii se vor informa reciproc asupra investigaţiilor pe care le iniţiază şi vor putea conlucra la desfăşurarea oricărei investigaţii. Potrivit art. p. 10. decizia şi urmărirea aplicării măsurilor. prin adoptarea Legii nr. în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o. cu prioritate. după distrugerea falselor menţiuni. despăgubirile acordate prin hotărâre judecătorească. cit. Dreptul la acţiunea în repararea prejudiciului se prescrie. 581 – 582 C. pentru luarea măsurilor de împiedicare a continuării faptelor păgubitoare94. organizarea investigaţiei. din ordinul instanţei. iar din suma obţinută în urma vânzării se acoperă. 22. exist ă posibilitatea sesizării de îndat ă a instanţei civile. când faptele ilicite prevăzute de art. 39 alin. Sesizările. 21/1996. organul competent să descopere şi să investigheze încălcările prevederilor legale în domeniul concurenţei. 21/1996. Hotărârea poate fi publicată în presă. Cu caracter excepţional. 12. plângerile şi cererile referitoare la practici anticoncurenţiale. Tot prin hotărâre se va proceda la obligarea comerciantului de a înceta sau de a înlătura actele de concurenţă neloială. Clocotici.

„cu temerile calificării drept încălcarea Legii concurenţei” (art. 1. 5 alin. deputaţi. organizaţiile pentru protecţia consumatorilor. patronale şi sindicale. d) la cererea oricăreia dintre autorităţile. 6. a din Regulamentul nr. terenurile sau mijloacele de transport de uz profesional aparţinând agenţilor economici.Dacă un membru al personalului abilitat al Consiliului Concurenţei ia cunoştinţă de o situaţie susceptibilă a constitui o încălcare a Legii concurenţei. b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. se declanşează prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei. organele administraţiei publice centrale şi locale. agenţilor şi directorilor economici supuşi investigaţiei. Prin ordonanţă preşedinţială95 se poate autoriza efectuarea de percheziţii în spaţiile. înaintează preşedintelui Consiliului Concurenţei propunerea de declanşare din oficiu a unei investigaţii. 16 ale Legii concurenţei. 13. senatori. Percheziţia se efectuează sub autoritatea şi sub controlul judecătorului care le-a autorizat şi este o procedură plenar contradictorie. Investigaţia din oficiu. acesta înaintează departamentului de resort al Consiliului o not ă cu privire la situaţia respectivă. Dacă departamentul de resort apreciază nota ca întemeiată. 19 (2) lit. organizaţii profesionale. instituţiile. 28/1997). c) la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi. organizaţiile. Camera de Comerţ şi Industrie a României. instanţe judecătoreşti şi parchete. comisiile parlamentare. sau a oricăruia din următoarele organe: Preşedinţia României. Ordonan ţa poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. administratorilor. art. recursul nu este suspensiv de executare. 95 103 . precum şi la domiciliul conducătorilor. decisă în plen de Consiliul Concurenţei. dacă există indicii că pot fi găsite documente sau obţinute informaţii considerate necesare. Agenţii economici sunt obligaţi să ofere informaţiile solicitate de Consiliul Concurenţei în termenul precizat de cele două instituţii.

În urma examinării sesizărilor, plângerilor, cererilor şi notificărilor în cadrul compartimentelor de specialitate, vicepreşedinţii şi consilierii de concurenţă propun, după caz: - aprobarea sau respingerea notificărilor de încadrare în categoriile exceptate şi a cererilor de neintervenţie; - admiterea operaţiunilor de concentrare economică notificate; - respingerea cererilor sau plângerilor care nu prezint ă suficient temei pentru a justifica pornirea unei investigaţii96; - declanşarea unei investigaţii. Organizarea investigaţiei are rolul de a asigura condiţiile necesare realizării acesteia potrivit legii. Preşedintele Consiliului Concurenţei, urmare a dispoziţiei de pornire a unei investigaţii, desemnează un raportor din rândurile inspectorilor de concurenţă împuterniciţi în plen. Atribuţiile raportorului sunt următoarele: conduce echipa de investigaţie, instrumentează actele procedurii de investigaţie, întocmeşte raportul asupra investigaţiei şi propune măsuri, comunică raportul părţilor în cauză ş i primeşte observaţiile acestora, propune preşedintelui desemnarea de experţi, convoacă pentru audiere agenţii economici participanţi la practica anticoncurenţială, prezintă şi susţine raportul în faţa plenului Consiliului, controleaz ă şi urmăreşte aplicarea deciziilor Consiliului Concurenţei. Părţile au posibilitatea să consulte dosarul, cu excepţia documentelor cu caracter de secret de stat sau confidenţiale (art. 49 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 21/1996). În cazul unei proceduri de investigaţie având ca obiect o concentrare economică, consultarea dosarului este acordată asociaţilor şi directorilor executivi, în măsura în care prezintă un interes legitim. După raportul de investigaţie şi în funcţie de concluziile acestuia, în plenul Consiliului Concurenţei se pronunţă decizia prin care se ordonă încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate, se formulează recomandări, se aplică amenzi, se acordă sau se refuză acceptarea individuală prin dispensă pentru înţelegerea, decizia de asociere ori practica concertat ă solicitată. În termen de 30 de zile de la primirea notificării unei operaţiuni de concentrare economică, Consiliul Concurenţei trebuie să emită o decizie de admitere,
Dacă cererea sau plângerea nu prezint ă suficiente temeiuri, pentru a justifica pornirea unei investigaţii, Consiliul Concuren ţei o respinge, comunicând în scris, autorului, decizia, cu precizarea motivelor, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii sau plângerii (art. 46 alin. 2 din Legea nr. 21/1996).
96

104

de neobiecţiune, sau de deschidere a unei investigaţii referitoare la operaţiunea de concentrare economică notificată. În ultimul caz, al deschiderii unei investigaţii (datorită îndoielilor privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal al concentrării economice), în termen de 5 luni de la primirea notific ării, Consiliul Concurenţei trebuie să emită o decizie de refuz, de autorizare a concentrării economice sau o decizie prin care stabileşte obligaţiile şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii. Deciziile luate de Consiliul Concurenţei se notifică de îndată părţilor, putând fi atacate în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la notificare. La cerere, preşedintele instanţei poate ordona suspendarea executării deciziei atacate97. Decizia Consiliului Concurenţei cu privire la o operaţiune de concentrare economică în care este implicată o regie autonomă se notifică şi ministrului de resort, iar în termen de 30 de zile de la notificare Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua, pe răspunderea sa, o decizie diferită de cea a Consiliului Concurenţei. Raţiunea acestei dispoziţii o reprezintă „interesul public general” (art. 53 alin. 2 din Legea nr. 21/1996). Decizia este executorie şi se publică în Monitorul Oficial al României împreună cu decizia Consiliului Concurenţei. Sancţiunile dispuse prin decizii ale Consiliului Concurenţei se aplică agenţilor economici de o comisie desemnat ă de preşedintele Consiliului Concurenţei şi care funcţionează până la soluţionarea cazului încredinţat. Comisiile sunt desemnate în funcţie de domeniul în care s-a desfăşurat investigaţia şi funcţionează numai în formaţie completă, luând hotărâri cu majoritate sau unanimitate de voturi. Atribuţiile comisiilor privesc: practicile anticoncurenţiale, concentrările economice care afectează concurenţa, omisiunea notificării unei concentrări economice, aplicarea amenzilor cominatorii, iniţierea unor acţiuni de concentrare devenite incompatibile cu Legea concurenţei prin decizia Consiliului Concurenţei. Activităţile pe care le desfăşoară comisiile Consiliului Concurenţei constau în: analiza dosarelor cauzelor şi rapoartelor de investigaţie, analiza declaraţiilor părţ ilor
97

Consiliul Concurenţei ordonă măsurile de luat în privinţa agenţilor economici. Una din aceste măsuri este decizia, act individual de administrare, gestiune şi disciplină internă, de aplicare de sancţiuni, de autorizare, de acordare şi de prorogare de dispense (art. 28 alin. 5 din Legea nr. 21/1996).

105

implicate şi a celor ce pot contribui la elucidarea cazului, solicitarea aprofundării investigaţiei şi completării raportului, deliberarea asupra problemelor prezentate, luarea de decizii de sancţionare. Urmărirea aplicării deciziilor se realizează de către raportor comisiei Consiliului Concurenţei privitor la modul cum au fost aplicate, de către agenţii economici, deciziile luate (art. 24 din Regulamentul nr. 28/1997). Art. 7 din Legea nr. 21/1996 cuprinde dispoziţii procedurale aplicabile în cazul în care, prin măsurile şi sancţiunile dispuse de Consiliul Concurenţei, prezentate mai sus, nu se obţine restabilirea situaţiei şi prevenirea repetării abuzului. Motivul afect ării grave a unui interes public major
98

este suficient pentru ca

Consiliul Concurenţei să poat ă cere Curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul principal al agentului economic, abuzând de poziţia sa dominantă, să ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziţiei dominante pe piaţă a acestuia. Instanţa poate dispune: invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploatează abuziv poziţia dominantă; invalidarea actelor de realizare a unei concentrări creatoare de poziţie dominantă; limitarea sau interdicţia accesului pe piaţă; vânzarea de active; restructurarea prin divizare a agentului economic. Singura condiţie impusă de lege (art. 7 alin. 3) pentru dispunerea de către instanţă a acestor măsuri este evitarea creşterii preţurilor prin aceste măsuri sau afectarea executării de către agentul economic a obligaţiilor asumate faţă de terţi. Împotriva sentinţei Curţii de apel pot introduce recurs la Curtea Supremă de Justiţie Consiliul Concurenţei, agenţii economici supuşi măsurilor dispuse prin aceasta ş i organul competent al administraţiei publice99. 2. REGLEMENTĂRI SANCŢIONATORII ÎN DREPTUL COMUNITAR 2.1. Sancţiuni

Se consideră interes public major securitatea publică, pluralitatea de agen ţi economici independenţi, bunăstarea consumatorilor şi regulile prudenţiale. Sarcina probei afectării grave a unui interes public major incumbă Consiliului Concurenţei. 99 Legiuitorul favorizează şi de această dată regiile autonome şi societăţile comerciale la care participarea de stat este majoritară, stabilind că în cazul acestora Consiliul Concurenţei va sesiza, în prealabil, organul competent al administraţiei publice centrale sau locale, pentru a decide corespunzător în vederea restabilirii situaţiei şi prevenirii repetării abuzului, prin restructurare sau alte modalităţi adecvate situaţiei, putând sesiza Curtea de Apel competentă numai în cazul neluării de către organul administrativ a unei decizii corespunzătoare în termen de 30 de zile de la sesizare (art. 7 alin. 4).

98

106

000 ECU. 14 par. 1997.100 În cazurile în care se constată încălcarea regulilor de concurenţă. Comisia poate impune întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi amenzi când. Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar. într-o formă incomplet ă.Sistemul sancţionator în domeniul concurenţei din dreptul românesc a avut ca model. reglementările în materie din legislaţia statelor europene. sau refuză să se supună unei investigări ordonate. mult mai avansate în ceea ce priveşte elaborarea şi aplicarea măsurilor de protecţie comercială. pe de altă parte. în cazul faptelor produse în timpul desfăşurării procedurii pentru constatarea pretinselor încălcări ale regulilor comunitare de concurenţă se aplică o primă categorie de amenzi. contrafacerea. p. amenzile sunt în cuantum mai mare. practica de dumping. întrucât prin gravitatea faptelor de încălcare a regulilor de concurenţă este afectată buna funcţionare a pieţei comune. importurile subvenţionate. pune la dispoziţie. 294/31 din 15 noiembrie 1994. inclusiv din domeniul concurenţei. 15 par. cu intenţie sau din neglijenţă. 100 107 . verificare în timpul căreia a furnizat informaţii orale inexacte şi nu a dat urmare cererii care i-a fost adresată de a da acces la birourile conducătorului ei statutar (O. atunci când constată încălcări ale dreptului comunitar. pe de o parte. furnizează informaţii incorecte sau înşelătoare într-o cerere sau nu furnizează informaţiile cerute. Manolache. Ed. Prin Decizia nr. registrele şi celelalte documente cerute. Concurenţa neloială practicată în relaţiile comerciale dintre ţările terţe şi comunitare. pornind de la premisa că exist ă un număr considerabil de întreprinderi culpabile şi de încălcări săvârşite. Of. au impus luarea de măsuri comunitare care să asigure protecţie în astfel de situaţii. Prin decizie. Organismul abilitat să aplice sancţiuni pecuniare. 145 şi urm. prin care ia naştere comportamentul anticoncurenţial. în timpul investigării.). ne referim în acest caz atât la acorduri şi practici concertate ale întreprinderilor cât şi la decizii ale asociaţiilor de întreprinderi. 1 lit. c) din Regulament pentru că această întreprindere nu s-a supus total verificării ordonate prin decizia Comisiei luată în aplicarea art. Comisia a aplicat pentru AK Zochemicals BV o amendă în cuantum de 5. dispoziţiile dreptului comunitar şi. 3. All. În stabilirea cuantumului amenzii se au în vedere anumiţi factori pentru a se realiza o selecţie. Acestea sunt într-un cuantum mai redus prin raportare la gravitatea generală mai scăzută a abaterilor. 94/735 din 14 octombrie 1994 – J. de referinţă sunt gravitatea şi durata încălcării. Dintre aceşti factori. este Comisia Europeană. conform art.

importanţă în stabilirea amenzii o are mărimea întreprinderii. nu are relevanţă dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie sau din neglijenţă101. deciziei sau practicii. iar aplicarea deciziilor. în stabilirea sancţiunii (voinţa de cooperare a întreprinderii. Soluţia în acest caz constă în luarea în considerare a sancţiunilor care au fost deja suportate de întreprindere pentru aceeaşi abatere. Deciziile prin care se impun amenzi sau penalit ăţi cu titlu cominatoriu sunt executorii de îndată. impactul sau influenţa pe care comportamentul întreprinderii o are asupra concuren ţei. în cazul în care cel culpabil manifest ă reţinere în acest sens. Deciziile prin care se impun amenzi nu au o natur ă penală şi nici nu trebuie să afecteze bunul renume al întreprinderilor. Op. are drept scop doar respectarea dreptului comunitar în domeniul concurenţei. aceea a autorităţilor comunitare şi a celor naţionale. cât şi a dreptului intern. Introducerea unei acţiuni în anularea deciziei nu suspendă executarea. O altă categorie de sancţiuni pecuniare constă în plata unor penalităţi cu titlu cominatoriu. sectoarele economice implicate). 102 O.Pe de altă parte. în măsura în care ea nu prejudiciază aplicarea uniformă în întreaga Piaţă Comună a regulilor comunitare. Dobânzile la suma datorată curg de plin drept. 101 108 . un comportament anticoncurenţial al unei întreprinderi poate să reprezinte atât o încălcare a dreptului comunitar al concurenţei. iar sumele sunt datorate de la data menţionată în decizie. Ele se pot aplica. În doctrină s-a subliniat necesitatea luării în considerare şi a altor factori. cu consecinţa că pot fi atrase două proceduri paralele. Obligaţia de plat ă a penalităţ ilor cu titlu cominatoriu încetează în momentul în care sunt aplicate deciziile Comisiei şi se percep pentru fiecare zi de întârziere de la data menţionată în decizie. impactul pe care un acord sau o activitate ce implică această întreprindere îl are pe piaţa relevantă este mult mai mare decât al unei întreprinderi de dimensiuni reduse. aşa cum este. 151.. p. După cum s-a constatat în practică. cu luarea a două decizii diferite. dacă ele au fost impuse pentru încălcări ale dreptului cartelurilor al unui stat membru care au fost săvârşite pe teritoriul comunitar102. chiar dacă nu s-au impus şi amenzi. cu o cifră de afaceri mai mică. dat fiind riscul unor distorsiuni ale concurenţei în piaţa comună în prejudiciul celor supuşi acelei legi naţionale. un tribunal naţional din Berlin a supus spre soluţionare Curţii de Justiţie problema dacă atunci când o procedur ă a fost deja angajată de către Comisie este posibil ca autorităţile naţionale să aplice aceloraşi fapte interdicţiile prevăzute de legea naţională asupra cartelurilor. prevăzut şi în dreptul intern. care este relevantă ca indicator al puterii de piaţă. Aplicarea paralelă a sistemului naţional şi a celui comunitar este acceptată. caracterul profitabil al activităţii sau acordului. afară de cazul când este fixată o dată ulterioară. Existenţa a două proceduri paralele este admisibil ă. dar şi cumulativ cu amenzile. de altfel. În plus. cit. Manolache. acestea au drept scop determinarea încetării încălcării dispoziţiilor legale care interzic practicile anticoncurenţiale.

la nivel comunitar au fost adoptate o serie de documente. Off. În domeniul dumpingului. constatarea prejudiciului produs.12. asociaţie cu sau fără personalitate juridică. 103 104 J. un produs poate face obiectul unei practici de dumping dacă preţul de export către Comunitate al acestuia este mai mic decât un preţ comparabil pentru un produs similar. un stat membru. efectuarea unei anchete de către Comisie în cooperare cu statele membre (pentru o perioadă de 6 luni anterioară începerii investigaţiei). existenţa unui prejudiciu comunitar şi legătura cauzală dintre practica subvenţionistă şi prejudiciul produs. pentru existenţa unei practici de dumping trebuie să se facă dovada prejudiciului rezultat şi a legăturii cauzale dintre faptele reclamate şi prejudiciul produs. prin care să se dovedească existenţa unor practici de dumping.1996 cuprinde dispoziţii referitoare la condiţiile constat ării unei practici de dumping şi la procedura aplicabilă în cazul acestor practici. ne vom referi în continuare la aspectele procedurale privind valorificarea dreptului la acţiune. Nr. Nr. care poate anula. instanţa va ţine cont de gravitatea şi durata încălcării.2. Totodată. În scopul reglementării măsurilor care să descurajeze practicile comerciale ilicite. L 288 din 21. susţinută de probe care să dovedească existenţa acordării subvenţiilor. 384/96 din 22. fie prin luarea de măsuri de protecţie fie prin înaintarea de către Comisie a unui raport Consiliului. competenţa materială aparţine Curţii de primă instanţă.10. Procedura aplicabilă presupune mai multe etape: formularea unei plângeri scrise de cel ce face dovada unui interes comunitar legitim – persoană fizică sau juridică. producerea prejudiciului comunitar ş i legătura cauzală dintre fapte şi prejudiciul constatat. 2026/97 din 6 octombrie 1997 104 al Consiliului prevede următoarea procedură: plângerea scrisă din partea oricărei persoane fizice sau juridice care acţionează în interesul comunitar. J. măsurile de politică comercială comunitară.1997. Regulamentul nr. Regulamentul Consiliului European103 nr. Off. L 056 din 6/03/1996. mări sau diminua sancţiunile aplicate. de capacitatea financiară a întreprinderii etc. Măsuri de protecţie comercială.Sancţiunile pecuniare în materie de concurenţă pot fi contestate în justiţia comunitară. 2. aplicabile acestor practici incorecte. În domeniul subvenţiilor. Aspecte procedurale. 109 . în cursul obişnuit al comerţului stabilit pentru piaţa exportatoare. În acest sens. Astfel. În prezent. finalizarea procedurii. cu concluziile sale.

constând în distrugerea mărfurilor sau în dreptul de a dispune de acestea în alt mod. luarea unor măsuri provizorii de către Comisie. care să minimizeze conflictele de jurisdicţie. autoritatea competent ă va lua o decizie de fond. la autoritatea competentă desemnată de statele membre. constând în stabilirea unor taxe cu caracter protecţionist. în cazurile având implicaţii transfrontaliere. luarea măsurilor definitive de către Consiliu. care a primit cererea. fără a relaxa constrângerile impuse practicilor anticoncurenţiale care îşi manifest ă efectele în afara unei anume jurisdicţii ar constitui un demers pozitiv în cadrul înţelegerilor internaţionale în materie de politică a concurenţei. „Deferenţa” poate îmbrăca diverse forme: evitarea conflictelor jurisdicţionale prin obligaţia asumată de fiecare parte de a manifesta reţinere în aplicarea propriilor reguli de concurenţă în cadrul aflat sub jurisdicţia celeilalte părţ i. biroul vamal va suspenda eliberarea mărfurilor. doar dacă interesele sale sunt suficient de importante în raport cu interesele celeilalte părţ i. constând în stabilirea unor taxe provizorii. cu următoarele etape: depunerea unei cereri de către titularul mărcii de comerţ. şi solicitantului. cu toate conflictele de suveranitate ce rezultă de aici. exercitarea propriului drept de jurisdicţie de către fiecare stat suveran. cererea admisă va fi înaintată birourilor vamale din statele membre responsabile de importurile mărfurilor contrafăcute reclamate în cerere. conţinând informaţiile necesare pentru identificarea produsului contrafăcut şi însoţită de un înscris doveditor al faptului că este titularul mărcii de comerţ respective. notificând acest lucru autorităţii competente. posibilitatea fiecărei părţ i de a cere celeilalte părţ i 110 .efectuarea unei anchete de către Comisie în colaborare cu statele membre. Adoptarea unor „reguli de deferenţă”. Închidem acest capitol prin a sublinia că principiul limit ării teritoriale a jurisdicţiei autorităţilor de concurenţă poate conduce fie la imposibilitatea contracarării practicilor anticoncurenţiale concepute în unele ţări. fie la conflicte de jurisdicţie şi utilizarea extrateritorială a normelor naţionale de concurenţă. 3842/86 din 1 decembrie 1986 al Consiliului. dar care au impact direct pe teritoriul altor ţări. În domeniul contrafacerii a fost adoptat Regulamentul nr. care reglementează procedura de luare a măsurilor împotriva produselor contrafăcute.

1-2/2000. monografii şi studii de specialitate. Paris. Comentarii şi explicaţii. 13. R. în Revista Profil: Concurenţa nr. CH Beck. Ed. Le droit français de la concurrrence. Emilia Mihai. ed. Dreptul concurenţei comerciale. Ed. Ajutoare de stat şi politici publice europene. ed. Ed. 1998. 15. Emilia Mihai. 1998. 4. 7. ALL BECK. 12. Căpăţâna. Shapiro. Strategia corporativă. 1992. Bucureşti.S. O. Georgeta Valeria Sabău. 2008 10. Glossaire d`economie industrielle et de droit de la concurrence. 1997 6. Lumina Lex. Căpăţâna. Bucureşti. ed. în „Revista de drept comercial” nr.Concurenţa economică. 2. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul comunitar. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa neloială pe piaţa internă şi internaţională – reeditare 1996. J. 3 vol. 105 111 . Lumina Lex. Ayéma. 2001 9. D. Concurenţa comercială. Ed. Bucureşti. Ed. Lumina Lex. All Educational Bucureşti. 1996.O. 4. 1993. 2002 5. Paris. Bucureşti. Octavian Manolache – Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar – Ed. Căpăţâna. 2005 8. Negrescu. 2008 D. Negrescu. ed. 1989 3. Dreptul concurenţei comerciale. Bucureşti. a II-a. în Revista Profil: Concurenţa nr. Tribuna economică. D. 1995 2.O.Dana Bivolaru. Richard Lynch. Legislaţia Concurenţei. Libertate şi constrângere juridică. Căpăţână. Octavian Căpăţînă. Editura ALL. ed. Lumina Lex. Dreptul concurenţei comerciale – Partea generală. Bucureşti. 1-2/2000. 105 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Tratate. Operscu. Dreptul concurenţei comerciale – Concurenţa onest ă. Drept român si comunitar al concurenţei. Lumina Lex. Gh. Ed. Regimul juridic al operaţiunilor de concentrare economică în dreptul concurenţei. Aurelia Cotuţiu. Khemani.iniţierea de investigaţii în cazuri de practici anticoncurenţiale susceptibile de a-i afecta interesele.M. 11. 1. 16.. Gh. Căpăţâna. CH Beck. 2002. Cristina Butacu. Operscu. 5/1999 4. ed. 14O. Bucureşti. p. O. p.

MODELE DE ÎNTREBĂRI Întrebările vor fi tip grilă. este necesar sistemului sancţionator în materia concurenţei? TEMĂ DE REFLECŢIE Reflectaţi asupra infracţiunilor prevăzute în Codul Penal. Legea concurenţei nr. Codul penal. 1. cu cel puţin un răspuns fiecare întrebare. b. 11/1991 c. Incriminarea faptelor socialmente periculoase pentru concurenţa comercială sunt cuprinse în: a. a. dacă în opinia dvs. Precizaţi.TEST DE AUTOEVALUARE 1. Constituţia României RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI 1. 21/1996 d. Legea nr.c.b. 112 . .