You are on page 1of 581

CUPRINS O M U L - C A L O R I E de PAOLO BACIGALUPI P U N C T DE S P R I J I N de GWYNET H JONES DE US EX H O M I N E de HANNU RAJANIEMI CANADIANUL APROAPE R E Î N T O R S D I N S T E L E de JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD . . . 5 57 101 125 165 195 249 273 . 307 B O M B A C U M E C A N I S M A T O M I C d e DOMINIC GREEN A M B A de WILLIAM S ANDERS M U N T E L E DE A U R de CHRIS ROBERSON A L B A S T R U DE Z I M A de AL ASTAIR REYNOLDS M O T O R U L DE C Ă U T A R E de MARY ROSENBLUM E F E M E R I D A de PETER Watts Şi DERRYL MURPHY P I C C A D I L L Y C I R C U S de CHRIS BECKETT. LA M A L C O N T E N T A de Liz WILLIAMS P E R S O A N A A D O U A , T I M P U L P R E Z E N T de DARYL GREGORY M A R E L E C A R U S O de STEVEN POPKES A U D U B O N ÎN A T L A N T I D A de HARRY TURTLEDOVE P L A N E T A A M A Z O A N E L O R de DAVID MOLES V I S E si T R E N U R I de ELIZABETH BEAR SINTEZĂ: .343 .367 .399 .413 .449 477 549 593 2005 607

OMUL-CALORIE PAOLO BACIGALUPI Traducere din limba engleză ANA-VERONICA MIRCEA

Paolo Bacigalupi a debutat în 1998, în revista The Magazine of Fantasy & Science Fic tion. El s-a îndepărtat de gen pentru câţiva ani şi a revenit în noul secol cu alte texte apă ute în F & S F şi Asimov's. Povestirile lui au apărut în Antologiile Dozois numerele 21 şi 22. Bacigalupi locuieşte cu familia sa în vestul statului american Colo­ rado, unde a lucrat pentru un ziar preocupat de probleme ecologice. In povestirea plină de sus pans care urmează, câştigătoare a Premiului Theodore Sturgeon în 2006, Bacigalupi ne poartă pe un Pământ transformat de ştiinţele biologice şi de necesităţile economice aspre, într-o că periculoasă care, dacă va avea succes, ar putea preschimba planeta din nou, într-un m od foarte diferit...

- Fără mămică, fără tătic, săracii' de mine. Bănuţi? Îmi dai şi mie nişte bănuţi? Puştiul îşi o tumbă în mijlocul străzii şi praful galben se învolbură, învăluindu-i goliciunea. Lalji se ri locului, holbându-se la copilul blond şi murdar care îi aterizase la picioare. Atenţi a acordată păru să-1 încurajeze pe micul derbedeu; aşa că făcu încă o tumbă. Stând pe vine, î ochii către Lalji, prudent şi nerăbdător, cu pârâiaşe de sudoare şi noroi scurgându-i-se degul feţei. - Bănuţi? Îmi dai şi mie nişte bănuţi? In jurul lor, liniştea aşezării toropite de iezii era aproape netulburată. Câţiva fermieri în salopete de stambă îşi conduceau catârii că goare. Clădirile din bucăţi presate de

8 PAOLO B A C I G A L U P I

Orice Vreme se sprijineau, ca nişte beţivi, de cele de alături, dar erau încă solide, după c um o sugera numele materialului lor de construcţie. In capătul opus al străzii înguste, în cepea ansamblul luxuriant de SoiaPRO şi AgroCalor, o întindere unduitoare, care se d erula fremătând şi pierzându-se în albastrul cerului. Nu se deosebea de celelalte sate văzut e de Lalji în timpul călătoriilor sale în susul fluviului, nefiind decât o altă enclavă culti ată care îşi plătea taxele de proprietate intelectuală şi trimitea vase încărcate de calorii al, către New Orleans. Băiatul se apropie tiptil, cu un zâmbet linguşitor, dând din cap ca un şarpe atras de speranţa unei prăzi uşoare. - Bani? Bani? Lalji îşi vârî mâinile în buzuna tru cazul că puştiul cerşetor ar fi avut prieteni prin preajmă, apoi îşi concentra atenţia as pra lui. - Şi de ce ţi-aş da bani ţie? Băiatul se holbă la el, uluit. Deschise gura, apoi o î chise. In cele din urmă, se întoarse la partea mai familiară a reperto­ riului său, la car e apelase ceva mai înainte: - Fără mămică? Fără tătic? Dar acum era redusă la o întrebare lip onvingere. Lalji se strâmbă, dezgustat, şi îşi repezi piciorul în direcţia băiatului. Puştiul runcă într-o parte, ferindu-se cu o dispe­ rare care îl făcu să cadă pe spate, ceea ce îi ofe lui Lalji un scurt moment de plăcere. Cel puţin băiatul era sprinten. Se răsuci pe călcâie şi reluă drumul în susul străzii. In spatele lui răsuna bocetul disperat al derbedeului. Faraaa mamicaaa! Faraaa tatiiic! Lalji scutură din cap, iritat. O fi plâns copilul d upă bani, dar el nu reuşea să-1 înţeleagă. Nu era nicidecum un cerşetor, nu în adevăratul sen cuvântului. Doar un oportunist -

Omul-calorie 9

probabil creaţia neintenţionată a străinilor ajunşi în sat, care erau mână spartă când dădeau de un mic cerşetor blond. Specialiştii de la AgriGen şi de la MidwestAgro şi oamenii, d e pe teren, pricepuţi la toate erau încântaţi să facă paradă de milostenie în inima imperiulu or. Printr-un spaţiu gol dintre cocioabele şui, Lalji zări din nou valurile mănoase de S oiaPRO şi AgroCalor. întinderea undui­ toare de calorii îi dădea furnicături, stârnindu-i fan ezii în care încărca o barjă, o strecura printre ecluzele din St Louis sau New Orleans şi apoi în gurile unor megadenţi nerăbdători. Era o imposibilitate, dar priveliştea acelor og oare de smarald te asigura, într-o măsură mai mult decât satisfăcătoare, că nici un copil nu utea cerşi cu adevărat pe asemenea meleaguri. Nu în mijlocul lanurilor de SoiaPRO. Lal ji scutură încă o dată din cap, cu dezgust, apoi se strecură pe aleea îngustă dintre două clă Cărarea întunecoasă era îmbâcsită de mirosul înţepător de Orice Vreme. In faţa lui, două pis eshire, adăpostite în spaţiul nefolosit, o tuliră care încotro, lăsându-şi în urmă părul năpâ -se în lumina strălucitoare a zilei. Dinco­ lo de ele, o prăvălie cinetică se sprijinea de c asele părăginite de alături, adăugându-şi mirosul de balegă şi de sudoare animală la duhoarea rice Vreme. Lalji se împinse în uşa din scânduri şi se strecură înăuntru. Mănunchiurile aurii aze de soare străpungeau, alene, întunecimea bălegarului cu miros dulceag. Două afişe făcute de mână stăteau pe un perete, ca nişte cruste, rupte în parte, dar încă inteligibile. „Calor e netimbrate înseamnă familii care rabdă de foame. Noi verificăm chitanţele de redevenţă şi t rele PI", scria pe unul dintre ele. Un fermier şi odrasla lui se holbau de jos în su s, cu ochii duşi în fundul capului, la

PAOLO B A C I G A L U P I

cuvintele mustrătoare. Sponsorul era PurCal. Celălalt poster era un fotomontaj cu ar curi spirale, şiruri înverzite de SoiaPRO scăldate în soare şi copii surâzători, alături de c se puteau citi cuvintele: „Noi îi oferim lumii energie." Lalji studie afişele cu o mu tră acră. - Te-ai si întors? Proprietarul ieşi din atelierul de înfăşurare, ştergându-şi mâin ntaloni şi dând din picioare ca să-şi desprindă paiele şi noroiul de pe ghete. Se uită la Lal i. - Arcurile mele nu erau suficient de încărcate. Am fost nevoit să le dau porţii supli mentare catârilor, ca să strâng toţi joulii de care ai nevoie. Lalji ridică din umeri; se aşteptase la o tocmeală în ultima clipă, atât de asemănătoare cu cele la care apela Shriram, nu izbuti să pară ofensat. - Da? Cât face? Celălalt îl privi cu coada ochiului, apoi îşi lăs ul în jos, într-o postură defensivă. - Ci... cinci sute. Vocea îi zăbovi asupra sumei, ca şi um ar fi vrut să pună o stavilă în calea lăcomiei surprinzătoare care se grăbea să-i desprind intele din gâtlej. Lalji se încruntă, trăgându-se de mustaţă. Era un preţ de speculă. Calorii ci măcar nu fuseseră aduse de altundeva. Satul mustea de energie. Şi, în ciuda nevinovăţiei pe care o afişa negustorul, nu era sigur că toate caloriile care îi alimentau pră­ vălia era u dobândite pe căi la fel de cinstite. Nu acolo, alături de ispititoarele lanuri verzi care unduiau la câţiva metri de ma­ gazin. Shriram spunea adesea că a folosi calorii ti mbrate era totuna cu a băga bani într-un compost plin de metan.

Omul-calorie 11

Lalji se trase din nou de mustaţă, întrebându-se cât putea să-i plătească pentru jouli fără s ea mult atenţia asupra sa. Probabil că omul cinetic devenise atât de lacom fiindcă prin tot satul mişunau bogătanii. Magnaţi ai caloriilor, fără nici o îndoială. Totul se potrivea. e aflau aproape de centru. Poate că până şi satul ăla se angajase să cultive bijuteriile cor oanei monopolului energiei deţinut de AgriGen. Totuşi, nu toată lumea care trecea pe a colo era chiar atât de bogată. - Două sute. Omul cinetic îşi etala dinţii strâmbi şi galbeni un zâm­ bet de uşurare, cu sentimentul de vinovăţie aparent diminuat de tocmeala lui Lalji . - Patru. - Două. Pot să acostez pe fluviu şi să-mi las propriile maşini de înfăşurat să fac lucru. - Ar dura săptămâni întregi, pufni celălalt. Lalji ridică din umeri. - Am timp. Desc arcă joulii înapoi, în arcurile tale. O să-mi fac treaba singur. - Am de hrănit o familie. Trei? - Locuieşti alături de mai multe calorii decât o parte dintre bogătanii din St Lo uis. Două. Omul clătină din cap, posomorât, dar îl conduse pe Lalji în atelierul de înfăşurar urul înălţat din bălegar se îndesi. Tamburii mari de stocare cinetică, de două ori mai înalţi un om, stăteau într-un colţ întunecat, iar noroiul şi bălegarul săreau în jurul arcurilor spi e de precizie şi de mare capacitate. Razele soarelui se strecurau prin golurile răma se în acoperiş, în locurile de unde sărise şindrila. In aer pluteau alene fărâme, infime de b gar.

12 PAOLO B A C I G A L U P I

O jumătate de duzină de catâri hiperdezvoltaţi erau ghe­ muiţi în roţile lor de moară, cu cuş racice dilatându-se încet, cu coastele brăzdate de dârele de sare rămase din sudoarea care îi năpădea în timp ce înfăşurau arcurile bărcii lui Lalji. Mirosul său, apărut pe neaşteptat nimalele care îl adulmecară cu nările fremătând şi îşi strânseră sub ele picioarele scurte şi In timp ce se ridicau, muşchii ca nişte lespezi li se ondulară sub pielea prin care li se conturau oasele. Ii arun­ cară priviri ranchiunoase, aproape inteligente. Unul d intre ei îşi arătă dinţii rebeli şi galbeni, care se potriveau cu ai proprie­ tarului său. La se strâmbă, dezgustat. - Dă-le să mănânce. - Am făcut-o deja. - Li se văd ciolanele. Dacă vr nii mei, mai dă-le o dată. Omul se încruntă. - Nu trebuie să se îngraşe, trebuie să înfăşoare tele tale de arcuri. Dar le puse câte două mâini de SoiaPRO în găleţile cu mâncare. Catârii î ră capetele înăuntru, salivând şi fornăind de poftă. Cuprins de zel, unul dintre ei se apucă ntreneze roata, trimiţând energie în arcurile de stocare descărcate ale atelierului, înain te de a părea să înţeleagă că nu i se cerea să muncească şi că putea să mănânce fără să fie h cepuţi ca să se-ngraşe, murmură omul cinetic. Lalji schiţă un zâmbet în timp ce-şi numără cât bancnotele albastre făcute sul şi îi întinse banii. Omul cinetic îi deconecta arcurile de la roţile de spiralat şi le stivui alături de catârii cu boturi pline de bale. Lalji rid ică un arc, icnind din cauza efortului. Avea aceeaşi greutate ca atunci când îl

Omul-calorie 13

adusese la atelierul de înfăşurare, dar acum părea, ce-i drept, să vibreze, încărcat cu munca depusă de catâri. - Ai nevoie de ajutor? Omul nu schiţase nici o mişcare. Îşi aruncă ochii că găle­ ţile cu mâncare ale animalelor, continuând să-şi calculeze şan­ sele de a le întrerupe Lalji nu se grăbi să răspundă, uitându-se la catârii care scor­ moneau, căutând să asimileze a calorie. - Nu. Ridică din nou arcul, de data asta apucându-1 mai bine. Omul meu o să vină după celelalte. După ce se întoarse cu spatele, îndreptându-se spre uşă, îl auzi pe c răgând găleţile din faţa catârilor şi îi ajunse la urechi fornăitul lor, în timp ce se luptau hrană. Şi re­ gretă încă o dată că fusese de acord cu o asemenea călătorie.

Shriram venise cu ideea. Stăteau sub copertina terasei lui Lalji din New Orleans, scuipând suc de betel în rigolele aleii, privind rafalele de ploaie şi jucând şah. In capătu l opus al dru­ meagului îngust, ricşele-bicicletă şi bicicletele simple alunecau prin cenuşi ul amiezii, zvâcniri de verde, de roşu şi de albastru ce treceau prin gura aleii, drap ate în ponchouri lucioase, imper­ meabile, din polimeri de porumb. Jocul de şah era, d e ani de zile, o tradiţie, un ritual îndeplinit de fiecare dată când Lalji era în oraş şi Shr ram putea să lase deoparte munca din mica lui companie cinetică, unde reînfăşura arcuri de casă şi de barcă. Ii lega o prietenie sinceră care se dovedea, în acelaşi timp, fructuoasă, e fiecare dată când

14 PAOLO B A C I G A L U P I

Lalji avea calorii neştampilate, care trebuiau să dispară în gura unui megadent flămând. Nic i unul dintre ei nu ştia cu adevărat să joace şah, aşa că partidele lor se transformau, ades ea, într-o serie de schimburi derulate într-o succesiune năucitoare; o cascadă nimicitoa re, care transforma tabla cu piese iniţial frumos înşiruite într-un câmp de luptă devastat c u furie, iar cei doi adversari strângeau din ochi, deopotrivă de surprinşi, încercând să apr ecieze dacă meritase să se înfrunte pentru a o pustii într-un asemenea hal. După una dintr e aceste epurări în stilul dinte pentru dinte, Shriram îl întrebase pe Lalji dacă ar fi pu tut să meargă în susul râului. Dincolo de graniţa statelor din sud. Lalji clătinase din cap ş scuipase sucul sângeriu de betel în rigola plină-ochi de apă. - N u . N-ai nici un prof it dacă mergi atât de mult în aval. E nevoie de prea mulţi jouli ca să ajungi acolo. Prefe r să las caloriile să plutească înspre mine. Descoperi, cu surprindere, că încă mai avea regi a. O folosi ca să ia un pion. - Şi dacă ţi s-ar rambursa costul energiei? Lalji râse, aşteptâ d ca Shriram să-şi facă mutarea. - Cine s-o ramburseze? AgriGen? Tipii de la PI? Numai vasele lor ajung atât de departe, în susul şi în josul fluviului. Se încruntă, dându-şi seam regina îi era acum amenin­ ţată de singurul nebun cu care rămăsese celălalt. Shriram păstră t Nu se atinse de piese. Lalji îşi ridică ochii de la tablă şi fu uimit de expresia lui ser ioasă. - Eu- ţi-aş plăti, îl auzi spunând. Eu şi alţii. E vorba de un bărbat, pe care unii di noi am vrea să-1 vedem venind în sud. Un bărbat extrem de aparte.

ce m-ar întreba atrulele PI? „Unde mergi.. Lalji ridică din sprâncene. pe urmă. De undeva. pustie.Dar? Shriram ridică din umeri. cu metan. sau să vină cu o rjă. Dincolo de ferestrele închise şi pline de stropi de apă ale v ecinilor. Nu e mai ieftin? Arătă cu mâna către tabla de şah. . dar urletul îi era acoperit de ropotul apei. . părând să a ntr-odată.Ce e cu omul ăsta? Shriram aruncă priviri furişe în jur. stingherit.A plecat la sala lui de gimnastică.O ambarcaţiune rapidă. Ploaia se scurgea în şiroaie de pe acoperi­ şurile lor. lămpile aprinse. Shriram îşi legănă capul în stânga şi-n dreapta. indianule străin. răpăind pe aleea udă. păreau nişte silfide albastre. De ce? Are vreo importanţă? Shriram dădu din umeri şi zâmbi. Lăsaţi-1 să ia un feribot.Creo e cu mine de ani de zile. ceva de ascuns. . se auzea o pisică de cheshire în călduri.Da. lipsită de importanţă. Câţi megajouli face? Ar trebui să schimb arcurile bărcii şi. . E mutarea ta..Creo e înăuntru? Surprins. ar atr age mai puţin atenţia. din ume­ zeala d n jur. mai ieftin es e. . cu bărcuţa ta şi cu atât de multe arcuri? Te duc i departe? Şi cu ce scop?" Lalji clătină din cap.E bi ne ca unele lucruri să rămână numai între vechii prieteni. . . Oameni între care există legături ernice. .Atunci de ce nu-1 aduceţi încoace pe un vas cu zbaturi? E scump să mergi în susul fluv iului. . cu un aer meditativ.Omul-calorie 15 . Ar trebui să-mi iei reg na.

16 PAOLO BACIGALUPI Shriram mormăi ceva ca s-o scalde.Un generuptor? Shriram îşi feri ochii.E un tip pe care trusturile caloriilor şi-ar dori foarte mult să-1 găsească. Un om foarte inteligent. Lalji ridică din umeri. atât de fin. se uită din nou în jur.Dar nu imposibil. E vorba de un om. . după care ai intrat cu barca în ora Lakshmi 1 ţi-a zâmbit dintr-odată.).N u . se aplecă în faţă şi îşi coborî vo ndu-1 şi pe Lalji să se aplece către el. Totuşi. tr. Un om-calorie. dezgustat. O acoperire excelentă. ar putea fi periculos. drept negustor de antichităţi.Un motiv în plus ca să nu mă amest ec. Lalji se strâmbă. Mult mai simplu decât să aduci cereale fără licenţă. Şi ţi-aş plăti. un traficant de calorii.Dacă e căutat de trusturile caloriilor. . Se bătu cu degetul în ţeasta cheală. .. .Şi ce-i cu asta? Mai fă-o o dată. Mirosul lui n-ar stârni interesul nici unui câine adulmecător. Ar fi simplu la ecluze. Nu fac trafic cu ucigaşi din ăştia. . Toţi joulii ceva pe deasupra. 1 Zeiţa hindusă a norocului şi a prosperităţii (n.Întrumit fel. Vrem să-1 ajutăm. Sigur că nu. Sau ceva atât de mare ca o firmă. Pune-1 într-un butoi. ţie. Lalji îşi ţinu respiraţia. Cunoşteam pe cineva care m-a ajutat să-1 trec prin ecluze.. ai adus cândva fi rma aia enormă. nu-i aşa? Câteva mâini unse. în schimb . . Ar fi simplu. . . .Am avu t noroc. . nu. iar acum treci.

. Limba roz îi ieşi printre dinţi rânjiţi.Omul-calorie 17 Lalji supse din betel. Shriram rânji cu un aer patetic şi ridică din umeri. din gâtlej. luându-se singur în râs. d continua să transpire. dezgolindu-şi colţii flămânzi. şi sub apă­ sarea grea a or puştii cu arcuri şi a bandulierei. gros. iar tu eşti plevuşcă. .Trebuie să te adulmec. şi scuipă roşu. PI-istul făcu un efort uti să-1 tragă înapoi. Lalji rămase nemişcat. Se aşeză. anticuţit. e apropie de el pas cu pas. înfăşat în căldura uniformei gri. . Părul bestiei se zbârlise la apropierea lui Lalji şi se smucea în lesă. din drog.Şi ce ede un om cinetic de mâna a doua. aruncată dinainte. ca tine. Câinele mârâi. că ar face acest om-calorie? Generuptorii lucrează pentru rechini. încercând să ajungă la el. cu nasul bont fremătând. Ii adulmecă hainele. se relaxa şi începu să dea di da bu­ tucănoasă. într-o bună z i.Nu crezi că Ganesha Kinetic ar putea ajunge. Casca îi zăcea pe iarbă. Lalji îi întoarse zâmbet bucurându-se că nu făcea con­ trabandă cu calorii şi că nu trebuia să interpreteze pantomima . încă un scuipat roşu. o companie importantă? Poate o a doua AgriGen? După care râseră amândoi de absurditatea ideii şi Shriram abandonă subiectul. îl mai adulm ecă o dată. cu gândul dus. Un Pl-ist care patrula însoţit de un câine se postă în faţa lui Lalji când acesta se întorcea barcă. apoi coama de pe spate lui căpătă irizări albastre. luptându-se cu arcul spiral.

dar continua să studieze cu atenţie chipul lui Lalji. Cu toate că traficul de pe fluviu era intens. străduindu-se apoi să verifice dacă pentru transportul de grâne se plătise redevenţa de licenţă. către New Orleans. extrase din sute de orăşele ca acela. era negustor de antichităţi. dar. din Illinois. PI-stul îi făcu semn să treacă. omul se relaxase întru câtva. In larg. Se ocupa de vechituri di n secolul trecut.18 PAOLO B A C I G A L U P I supunerii în timp ce PI-istul cerea timbrele. începând de sus. se legănau t recând prin dreptul ei. Şi străbăteau pământul pe aripile alizeelor şi pe mare. nu unul dintre hoţii de calorii care te priveau din dosarele cu fotografii ale corporaţiei. unde îşi legase barca. marea majoritate. barjele greoaie. O parte dint re acele calorii nu ajungeau mai departe de St Louis. dar celelalte. nu se compara cu cel din vremea recoltării. unde marile trusturi îşi încărcau cu preţioasele grâne cliperele şi dirijabilele. din Ohio şi din mii de alte mici localităţi tributare. ajungând l imp pentru însămânţările . Barjele erau o masă de cheaguri pe artera fluvială. unde erau meste­ cate de meg adenţi şi preschimbate în jouli. lăsate mult în apă sub greutatea poverii. el le era necunoscut protectorilor pro­ prietăţii intelectuale. Fiind obişnuit să fie exami­ nat cu minuţiozitate. După schimbarea culorii câinelui. să-1 identifice cu vreuna dintre fotografiile pe care le memorase. din câte ştia Lalji. Atunci întregul Mi ssissippi se umplea de calorii ce se scurgeau către vale. străduinduse să-1 recunoască. Mulţi încercau din profiturile cinstite ale AgriGen şi ale baronilor săi. Lalji dădu poli­ ticos din cap şi o luă în josul scărilor care coborau către ţărmu fluviului. continuau să plutească p e undele fluviului. din Misso uri. pline cu grâne. Într-un târziu. Lalji aşteptă cu răbdare.

1 . umflate. Lalji se încruntă şi arătă. tăindu-i drumul re pielea lui bronzată. sub povara bogăţiei lor. Personaj din mitologia hindusă. uitându-se în jos. la întoar­ cere. .tr. nişte rahaturi. cu trupul mus­ culos ns cu uleiuri şi strălucind în soare. Acolo îl fixă în mecanismul sistemului de alimentare al bărcii. Nu desch ochii când Lalji sări la bord. spuse el. Creo luă arcul şi coborî pe scările înguste ale ambarcaţiunii. un Arjuna 1 blond. . Se ridică cu uşurinţă în capul oaselor şi îl aşeză alături. Acesta veni şi se aşeză în dreptul soarelui. ca un halo.Celelalte au fost înf i dădu din cap. arcul pe abdomenul generos al lui Creo. Tânărul îşi săltă încet pleoapele de pe ochii albaştri. . Trebuie să le reînfăşurăm. către ei.Arcurile tale sunt. Creo era întins pe punte. cu o zvâcnire a capulu e paz­ nicul care continua să stea pe cheiul apei. aşa cum îl lăsase. după fiecare douăzeci de ore? Ai fi putut face tot mul până aici numai cu două din alea mari.Omul-calorie 19 din sezonul următor. Acesta slobozi un „huf" şi îşi încolăci braţele în ju arcului. apoi îşi ridică arcul spir sări la bordul bărcii-ac. cu mi ile bucăţi de oase înfipte în ele zăcând pe puntea încinsă. până în camera r. prinţ războinic din epopeea sanscrită Mahabharata (n. Nu ştiu de ce n-ai adus unele mai mar i.Scoală-te. legănându-se. Şuviţele de păr împletite îi erau răsfirate în jurul capului. ca pietrele unui oracol. cât de des. în aşteptarea începerii bătăliei adu re de glorie. Îşi coborî vo . Lalji se uită la barjele c re înaintau agale. ). toate. pentru ca lumea să poată continua să mănânce.

Nu sunt pe urmele noastre! Creo se holbă la el. Barcă mi­ că. . e mai bine aşa. . Te-am fi văzut punându-ţi muşchii la muncă.20 PAOLO B A C I G A L U P I . cine să-şi facă griji din pricina a ajutorului lui blond şi idiot? Nimeni.Puteam să le vin de hac. Barca PI-ul îşi co nuă drumul. Siajul său unduitor legănă barca. în loc să stai pe fundul ăla puturos şi să laşi arcurile tea spirale fantastice să-ţi facă treaba. apoi se relaxa. Creo se întinse către arsenalul lor secret de puşti cu arc. Nu. lăsând în urmă un făgaş adânc.Ai fost întotdeauna un găinar. Aşa e mai bine. dispă­ rând dincolo de şirul de bar Creo se încruntă în urma ei. Lalji se prinse de balustradă în timp ce ambarcaţiu nea Pl-ului se micşora până la dimensiunile unui grăunte. Nu. Se îndepărtă de arsenalul ascuns. .Dacă ost norocos. pentru joulii depozitaţi care izvorau din moleculele deblocate ale ace stora. .Şi ce-ar fi spus autorităţile din MidWest despre călătoria noastră în susul fluviului? Cu t oamenii lor de la PI în barca noastră? Abordându-ne şi întrebându-se pe urmă ce facem cu niş arcuri atât de mari. m-aş fi născut în timpul Expan­ siunii si am mai fi folosit încă benzina. Atu nci ai fi vâslit în susul fluviului. Lalji respiră adânc. aşa că. . dar o ambarcaţiune a PI-ului despică apa pe lângă ei. distanţă mică. d e precizie.Ai noroc că nu suntem cu patruzeci de ani în urmă. nici decum. cu jumătate din capacitatea sa rezervată pentru arcurile spirale masive. De unde am făcut rost de atât de mulţi jouli? Clătină din cap. Lalji era pe punctul de a riposta. Lalji îi aruncă o privire. neîn egându-1 în prima clipă. . Lalji se rep zi după el şi trânti uşa ascunzătorii.

Numai printr-un noroc nu o sfârşiseră ca nişte zdrenţe de carne lăsate în urm ile cu arc ale PI-iştilor. totuşi. Creo clătină din cap. .). Sunt ca furnicile. Îşi ridică ochii către chei. Scăpaseră de barca PI ca prin urechile acului.Omul-calorie 21 . Când gândeşti prea mult. către câmpur vate.O să scot destui bani ca să te plătesc. Asta trebuie să fie singura ta grijă. arătând către sat. istovit.O să scoţi o grămadă de bani din călătoria asta? .Nimeni nu ajunge atât de departe în susul fluviului.Fiin -ai mai riscat niciodată în halul ăsta. Ii mulţumi lui Ganesha 1 în tăcere. Creo era prea nerăbdător să reacă la luptă. Creo era. se plânse Creo. Nici măcar când nu er decât un puştan. . Acum du-te după celelalte arcuri. Tra l adânc în piept. a îndoială i pe doc şi urcă scările către prăvălia cinetică.Nu-mi place să-i ştiu pe toţi în jurul meu. Nu credea să fi fost aşa. pe deal. întrebându-se dacă avusese vreodată atât încredere nechibzuită în sine cum avea Creo. Zeul hindus al înţelepciunii şi profeţiei. sus. Paisprezece la ultima ecluză. Iar acum bărcile astea. Lalji se întoarse cu faţa către fluviu. Şi ăl a. . periculos.Puteai aranja să fim ucişi. . . Poate că Shriram avea dreptate. Nici măcar nu se mai zărea. Scutură din cap. . Creo îşi roti braţul. ca să vadă dacă PI-stul le remarca nica. tr. cel care înlătură obstacolele (n. către întinderea mâloasă a fluviului ce gâlgâia pe lângă ei şi către barjele masive car au. creierul începe să debiteze absurdităţi.De ce te interesează? . Deşi demn de încre­ dere. Era d e aşteptat.Suntem în inima patriei caloriilor.

mergând în susul fluviului şi strecurându-se printre barje. Snopii cu feţe joviale pe emblema lui surâdeau pe deasupra undelor noroioase. . de Diwali 1 .Voiai să ştii dacă o să ai ceva de câştigat de pe urma călă­ toriei în susul fl Lalji şi Shriram stătuseră de vorbă în atelierul de înfăşurare de la Ganesha Kinetic. Priti şi Bridi. mai era şi Gita. Cei doi megadenţi ai lui Shriram.22 PAOLO B A C I G A L U P I Un şir de barje încărcate cu Grâu Total Nutritiv alunecă pe lângă el. de apt o pereche. trudeau învârtind axele tamburilor de înfă­ şurare. tr. Generuptori i îi perfecţionaseră. . echipajul îl studie cu răceală.cultivat în timpul miil or de ani de practică ai castei sale . privind m se transforma în jouli o tonă rătăcită de SuperAromă. din toate încar nările sale? GrâulNutritiv se unduia pe lângă el. Cum putea să-şi justifice ceea ce-i datora. ispitindu-1 fără să o ştie şi neoferindu-i un răspuns.îi spunea că nu. promiţând „Un Mâine mai să­ nătos" ală de acidul folic. ţinut în octombrie-noiembrie (n.). O altă barcă a Plului despică apa. Când ajunse în reptul lui. instinctul de om de afaceri . Oare merita? D acă se gândea prea mult la asta. când punea totul în balanţă? um putea plăti pen­ tru ceva care atârna mai greu decât toate profiturile. Creaturile masive abia dacă mai semănau cu elefa nţii care furnizaseră cândva ADN-ul folosit drept şablon pentru crearea lor. în fiecare an. greoi şi neobosiţi. obţinând 1 Festival hindus care celebrează încheierea anotimpului musonic. Totuşi. Lui i se făcu pielea ca de găină. transf d caloriile abia consumate în energie cinetică şi răsucind principalele arcuri de depozi tare ale atelierului. de vitaminele din gama B şi de proteinele de porc.

. Am acceptat ideea că tu o să îmi împrăştii cenuşa aruncându-mi-o î sissippi şi nu în sfântul Gange. Animalele îmbătrâneau. Shriram îşi repe alji îşi alungă gândurile. Aşa cum îl vrea şi PurCall. Îşi coborî vocea.. care vor. fire cărunte. La un moment dat.Ştie cum să gener calorii. tot mai multe. Ăla e teritor ul trusturilor caloriilor. Şi încheieturile îl dureau di­ mineaţa. . Bi gea. dar nu sunt chiar atât de nerăbdător să-mi încep noua viaţă sc să-mi plutească hoitul la vale. prietene. . în mustaţă. Are nevoie de cineva demn de încred ere care să-1 aducă în josul fluviului. cu disperare. I-a respins.. cu un singur scop: să ingereze calorii şi să facă munci grele fără nici un fel de protest. şi asta atrase după sin t gând: şi el îmbătrânea. Lalji se întreba când se transformaseră în nişte bărbaţi atât de bătrâni. Mirosul lor îţi tăia răsuflarea. AgriGen îl vrea. întruna.. Gras şi che l.Te rog.. hiu­ rile li se târau pe pământ. . există oameni. Mintea lui e valoroasă. chelise. In fiecare dimineaţă îşi desco­ perea. . pe ei şi pe toţi cei de teapa lor.Şi de ce ar trebui să-mi pese? Shriram schiţă câteva gesturi împăciuitoare. dar apăreau. Cineva care să nu se numere printre prietenii PI -iştilor. Iar ţeasta Shriram strălucea ca lemnul de tec lus­ truit. cugetă Lalji. cu toate că scârţâitul axelor era mai mult decât suficient acopere.N u . Shriram îşi frânse cu nervozitate mâinile şi se uită în jur. să-1 ucidă pe bărbatul ăsta.Omul-calorie 23 un echilibru fără cusur între musculatură şi pofta de mâncare. dinspre Iowa. nu mă interesează nimic din susul fluviului.

Îşi flutură mâna înspre Pr ti şi Bidi. Malurile erau îm­ pânzite de plopi şi sălcii. care ai făcut foamea în Chennai când a apărut gărgăriţa genopocită niponă? Când solul s-a transformat în alcool? înainte ca U-Tex. aşteptând să fie cumpărate ipi plini de bani? Ce fel de afaceri aş putea să fac eu cu astfel de indivizi? Mai d egrabă aş scuipa pe ăsta. Oraşul era aşa cum i-1 descrisese Shriram. iar easupra lor se vedeau ruinele podului. nu? Cât de mult crezi că se sinchiseşte de morală? E genetician. .Iar eu ar trebui să-1 ajut.Acum îţi găseşt i refugiu în chestiile astea semantice? Tu. . Lalji şi Creo ară la construcţia mâncată de . şi AgroC şi tot restul. care aşteptai pe docuri când soseau se eai apărând şi pe urmă le vedeai dincolo de garduri şi de paznici. să iasă în faţă cu atâta uşurinţă? Tu. Nu generuptor. . pur şi simplu. în parte. Geneticienii ne-au dăruit megadenţii. Lalji se întoarse spre el. pe omul ăsta calorie. peste fluviu . care se mai întindea încă.Îl faci să pară o spur iune. pentru că e duş­ manul AgriGen? Vreun fost as ociat al clicii din Des Moines? Vreun fost om-calorie cu mâinile mânjite de sânge desp re care crezi c-o să te ajute să faci bani? Shriram clătină din cap. Eu aş zice să-i laşi pe diavolii de la PurCal să pună mâna pe el.PAOLO B A C I G A L U P I .Vorbim despre generuptori. într-o reţea confuză de frânturi de grinzi cu zăbrele şi de piloni dărâmaţi. Mie mi-au oferit un mijloc de trai.

cabluri şi beton care se năruia treptat. de un feribot şi de un catâr . Un oraş în paragină. Lalji îi răspu nse cu un zâmbet cinic.Nu şi ca să acoperi distanţa asta. pe care le ţin aprinse toată noaptea. . Creo o luă pe urmele lui. . Con­ struită ca să deservească oraşele de pe malul celă pe vremea când naveta era o practică obişnuită şi petrolul ieftin. abandonat cu bună ştiinţă imediat ce costur ile navetei deveniseră exorbitante.Omul-calorie 25 rugină. . la fel de bine. . In vârful sc rupte îi aştepta o suburbie în ruine. E mai bine să foloseşti Iute-Gen. Acum nu s-ar putea fa ce. şi computere cât casa. Poate doar dacă eşti în Des Moines. Te poţi folosi. Am auzit că acolo ard cărbune. . un păienjeniş de oţel. Cui îi trebuie acum un astfel de pod? O risipă. Clătină din scuipă o altă coajă. c are se de­ gradau cu viteza unei ape curgătoare.Şi au lumini electr ice. Lalji respinse ideea c u o fluturare a mâinii şi se întoarse cu spatele ca să amareze barca. prăbuşindu-se în fluv Cam cât crezi că face oţelul? întrebă Creo. sau Orice Vreme. li se întindea acum în faţ chilor într-o stare avansată de ruină. Scuipă cojile în apă. construit din materiale vechi. Lalji îşi umplu gura cu o mână de seminţe PestRa floarea-soarelui şi începu sa le spargă între dinţi. Sări pe uscat şi începu să urce treptele dărăpănate.Nu ştie ce. Arătă cu o zvâcnire a capului către câmpurile verzi de pe partea opu să a fluviului. E o adevărată risipă să faci aşa ceva din oţel. una câte una. unde lanurile de SoiaPRO şi AgroCalor unduiau către orizont. E nevoie de prea multă energie ca să-1 tai şi ca să-1 topeşti pe urmă.Ce dracu' e locul ăsta? bombăni Creo.

26 PAOLO B A C I G A L U P I

- Însuşi leagănul civilizaţiei, da? AgriGen, MidwestAgro Grup, PurCal, toţi au terenuri ai ci. - Da? Asta te excită? Lalji se întoarse cu spatele şi studie un lanţ de barje care s e legănau sub ei, coborând în josul fluviului, cu dimensiunile de mamut reduse din cau za depărtării. - Dacă am putea transforma toate caloriile lor în jouli cărora să nu li se po ată lua urma, am fi bogaţi. - Continuă să visezi. Creo respiră adânc şi se întinse. Spatele î sni şi sunetul îl făcu să tresară. - Îmi ies din formă când merg atât de mult cu barca ta. Ar rebuit să rămân la New Orleans. Lalji înălţă din sprâncene. - Nu te bucuri că faci această că istică? Arătă cu degetul spre malul opus. Undeva, acolo, poate chiar pe acrii ăia, a cre at AgriGen SoiaPRO. Şi toată lumea i-a crezut nişte oameni atât de minunaţi. Se încruntă. Iar pe urmă au venit dău­ nătorii şi, dintr-odată, n-a mai fost nimic altceva de mâncare. Creo se strâmbă. - Nu mă dau în vânt după astfel de teorii ale conspiraţiei. - Tu nici măcar nu erai t când s-a întâmplat asta. Lalji se răsuci pe călcâie, gata să-1 călăuzească prin suburbia dă u mi-aduc aminte. Până atunci nu s-a mai întâm­ plat niciodată un accident de genul ăsta. - M noculturi. Erau vulnerabile. - Orezul Basmati nu era monocultură! Lalji îşi întinse mâna îna poi, către câmpurile verzi. SoiaPRO e monocultură. PurCal e monocultură. Generuptorii fa c monoculturi. - C u m spui tu, Lalji.

Omul-calorie 27

Lalji îi aruncă o privire, încercând să-şi dea seama dacă tânărul avea de gând să-1 mai contr Creo studia cu atenţie ruinele înşiruite de-a lungul drumului, aşa că dădu uitării discuţia. u să numere străzile, urmărind indicaţiile pe care le memorase. Bulevardele erau ridicol de late şi de asemănătoare, destul de largi ca să poţi mâna o turmă de megadenţi. Douăzeci d -bicicletă puteau merge cu uşurinţă alături şi, cu toate acestea, nu fusese altceva decât o s burbie. Lalji era de-a dreptul uimit când se gândea care fuseseră standardele vieţii de pe vremuri. O ceată de copii îi urmăreau cu privirea din pragul uşii unei case dărâmate. Jumă ate din lemnul folosit pentru construcţie fusese înlăturat, iar bârnele rămase erau crăpate ş se înălţau din temelie ca oasele dezgolite de carne ale unui hoit. Creo le arătă copiilor puşca cu arc şi ei o rupseră la fugă. Se uită încruntat în urma siluetelor care se îndepărta ce dracu' culegem de-aici? Ai prins un fir către un alt artefact? Lalji ridică din umeri. - Ei, haide. O s-o car peste vreo două minute. Ce-i cu secretomania asta? L alji îi aruncă o privire. - N-ai ce să cari. E vorba de un om. Căutăm un bărbat. Creo exclamă a neîncredere. El nu se osteni să-i răspundă. In cele din urmă, ajunseră la o intersecţie. In centru zăcea un semafor vechi, făcut bucăţi. In jurul lui, pavajul era ciuruit de buruie nile care creşteau din abundenţă. Păpădiile îşi înăl­ ţau capetele galbene. In partea opusă a afla o cons­ trucţie înaltă din cărămidă, ruina unei clădiri publice, încă în

28 PAOLO BACIGALUPI

picioare, construită din materiale mai rezistente decât scopul căruia îi servise. O pisi că de Cheshire alerga de-a curmezişul întinderii de buruieni. Croe încercă s-o împuşte. Greşi a. Lalji studie clădirea de cărămidă. - Ăsta e locul. Creo mormăi şi trase după străfulgerare ei pisici. Lalji se apropie de semaforul sfărâmat, într-o doară, curios să vadă dacă putea fi valorificat. Era ruginit. Ocoli încet locul, examinând împrejurimile, căutând ceva destul de valoros ca să fie cărat în josul fluviului. Într-o serie de ruine din vremea Expansiu nii se mai găseau încă artefacte preţioase. Găsise firma trustului Conoco 1 într-un loc asemă or, într-o suburbie care urma să fie înghiţită în curând de SoiaPRO, cu desăvârşire intactă, fost niciodată expusă în aer liber, să nu fi fost niciodată obiectul furiei mulţimii din ep oca Reducerii Energiei. I-o vânduse unei directoare executive de la AgriGen, pentr u mai mult decât un întreg transport de contrabandă de AgroGalor. Firma stârnise râsul fem eii. Şi-o montase pe perete, în mij­ locul unor artefacte de mai mică importanţă din vremea Expan­ siunii: pahare de plastic, monitoare de computer, fotografii ale unor maşini de curse, jucării viu colorate. Îşi atârnase firma pe perete, apoi se retrăsese cu câţiva paş murmurase că, la un moment dat, aceea fusese o companie puternică... ba chiar o comp anie globală. Globală. Rostise cuvântul cu o sete aproape erotică, holbându-se la polimeri i rubinii din care era făcută firma. CONtinental Oil Company, companie petrolieră americană fondată în 1875.

Omul-calorie 29

Globală. Preţ de o clipă, Lalji fusese izbit de viziunea ei: o companie care aducea en ergia din cele mai îndepărtate zone ale planetei, vânzând-o, la mare depărtare, într-un inte rval de ordinul săptamanilor; o companie cu clienţi şi investitori pe fiecare con­ tinen t, cu directori care traversau fusele orare cu aceeaşi nepăsare CU care traversa el aleea, ca să-1 viziteze pe Shriram. Femeia îşi atârnase firma pe perete ca pe un trofeu de vână­ toare, ca pe un cap de megadent şi, în clipa aceea, stând alături e reprezentanta ce ei mai puternice companii energetice din lume, Lalji căzuse brusc pradă tristeţii, gândi ndu-se cât de mult decăzuse omenirea. Îşi alungă amintirile şi se învârti din nou agale prin er­ secţie, căutând o urmă a pasagerului său. Printre ruine trecură în goană mai multe pisici heshire, siluete de culoarea fumului, fulgerând sub razele de soare şi pierzându-se ap oi în umbră. Crep îşi amorsa puşca cu arcuri şi îi împrăştie discurile. O sclipire se stinse, ind într-o încâlceală multicoloră, însângerată. Creo îşi reamorsă arma. - Şi unde e tipul ăst să apară. Dacă nu azi, atunci mâine sau poimâine. Lalji urcă treptele clădirii publice şi se recură printre uşile ei stricate. înăuntru nu era nimic altceva decât praf, semiîn­ tuneric ş naţ. Dădu peste nişte scări şi urcă până ce găsi un geam spart, prin care se zăreau împrejuri a ferestrei zăngăni, izbită de o pală de vânt, agăţându-i mustaţa. In văz­ duhul senin se înv ri. Dedesubt, Creo îşi armă puşca şi trase din nou înspre licăririle unor pisici de Cheshire. Când îşi nimerea ţinta, se auzeau urlete furioase. In timp ce

30 PAOLO B A C I G A L U P I mai multe animale scăpau cu fuga, petele de sânge împestriţară buruienişul de pe pavaj. In z are, periferia suburbiei pierdea deja teren în favoarea culturilor agricole. Nu ma i avea mult de trăit. Curând, casele aveau să ajungă sub brazde şi totul urma să fie acoperi t cu o pătură fără cusur de SoiaPRO. Istoria localităţii, aşa stupidă şi efemeră cum fusese, e piardă, zdrobită de înaintarea producţiei energetice în expansiune. Din punct de vedere al valorii, nu era nici o pierdere, dar, cu toate acestea, cu gândul A

la răstimpul şters, o parte din Lalji se chirci. Îşi petrecuse prea multă vreme încercând săamintească India, aşa cum fusese în vremea adolescenţei sale, pentru ca o astfel de disp ariţie să-i facă plăcere. Se întoarse la Creo, coborând scările pline de praf. - Ai văzut pe eva? Lalji clătină din cap. Creo mârâi şi trase într-o altă pisică, ratând-o cu câţiva centim un ţintaş bun, dar animalele aproape invizibile erau o ţintă dificilă. Îşi armă puşca şi tra ată. - Nu-mi vine să cred că aici sunt atât de multe pisici. - N-are cine să le extermine. - Ar trebui să le adun blănurile şi să le duc la New Orleans. - Nu cu barca mea. Cele m ai multe dintre creaturile pâlpâitoare o rupseseră la fugă, înţelegând cu cel fel de duşman a u de-a face. Creo armă din nou şi luă în bătaia armei o buclă de lumină aflată destul de depa , în josul străzii. Lalji îl urmărea plin de satisfacţie. - N-o s-o nimereşti niciodată. - Fi atent. Creo ochi cu grijă. Peste ei căzu, în treacăt, o umbră.

Omul-calorie 31

- Nu trage. Creo schimbă cu repeziciune direcţia armei. Lalji îi făcu semn cu mâna. - Stai ! E el! Nou-venitul era un bătrân costeliv, chel - cu excepţia unei borduri unsuroase de păr cărunt şi castaniu - cu falca de jos îngroşată de miriştea unei bărbi încărunţite. Era ză de sac, din cânepă, iar în adâncul ochilor lui părea să se ascundă o cunoaştere profundă, scoase din străfun­ durile memoriei lui Lalji amintirea unui sadhu din vremuri apus e, plin de cenuşă şi având încă alte câteva trăsături co­ mune: părul încâlcit, lipsa interes e, privirea distantă a unui iluminat. Lalji scutură din cap, alungând amintirea. Asta nu era un om sfânt. Doar un om şi, pe dea­ supra, un generuptor. Creo îşi îndreptă din nou pu înspre creatura din depărtare. - In sud, primesc câte o raţă cu cap negru pentru fiecare pisică pe care o ucid. - Aici n-ai de unde căpăta raţe, spuse bătrânul. - Da, dar animalele astea sunt o pacoste. - Nu-i vina lor că noi le-am făcut atât de perfecte. Bătrânul schiţă un zâmbet nesigur, de parcă ar fi vrut să-şi pună la încercare mobilitatea feţei. - Te rog. Făcu plecăciune în faţa lui Creo. Nu trage. Lalji îşi aşeză mâna pe arma lui. - Lasă pisicile să t eo se încruntă, dar lăsă mecanismul puştii să se destindă, desfăşurându-se şi eliberând energ spin. 1 Ascet considerat un om sfânt în tradiţia hindusă (n. tr.).

32 PAOLO BACIGALUPI

- Sunt Charles Bowman, zise omul-calorie. Se uită la ei, în expectativă, parcă aşteptându-se să fie recunoscut. Sunt gata. Pot pleca. Gita era moartă, Lalji nu mai avea acum ni ci o îndoială. Din când în când, se prefăcuse convins că n-ar fi fost aşa. Că ea ar fi putut arte de o nouă viaţă, chiar şi după plecarea lui. Dar ea era moartă şi el era sigur de asta. ra unul dintre secretele lui ruşinoase. Unul dintre sedi­ mentele vieţii, agăţat de el ca scaiul, ca un rahat de câine lipit de pantof, care îl făcea să scadă în propriii săi ochi: ca atunci când aruncase o piatră în capul unui băiat, din senin, ca să vadă dacă aşa ceva era po il; sau ca atunci când îngropase seminţe în noroi şi le mâncase una câte una, prea înfometat să le împartă cu oricine altcineva. Tot aşa era Gita. întotdeauna Gita. O părăsise, preferase să plece, să trăiască mai aproape de calorii. Iar ea rămăsese pe doc, fluturându-şi mâna în t el înălţa pânzele, ea, cea care plătise preţul călătoriei. Îşi amintea cum o urmărea în copil după foş­ netul salwar kameez-ului ei când se avânta în faţa lui, îşi amin­ tea părul ei neg negri şi dinţi albi, albi. Se întreba dacă fusese într-adevăr atât de frumoasă cum şi-o aduc inte. Dacă pletele negre, unse cu ulei, îi străluceau într-adevăr, aşa cum îşi aducea aminte, stătea alături de el, în întuneric, spunându-i poveşti despre Arjuna, despre Krishna, despr e Ra­ ma şi despre Hanuman. Atât de multe se pierduseră. Uneori se întreba dacă îşi amintea c devărat chipul ei, dacă nu cumva 1 1 Veşmânt tradiţional din sudul Asiei, purtat în India doar de femei, alcătuit din şalvari şi o tunică lungă.

Omul-calorie 33

îl înlocuise cu cel de pe vreun afiş cu o fată de la Bollywood, unul dintre cele vechi, păstrate de Shriram în seiful din atelierul lui de înfăşurare şi ferit cu gelozie de influenţ contactului cu aerul şi cu lumina. Multă vreme, se gândise că avea să se întoarcă şi s-o reg că. Se gândise că i-ar fi putut face rost de mâncare. Că ar fi putut trimite bani şi hrană ac lo, pe pământul mănat care nu mai exista acum decât în mintea lui, în visele lui, în halucina le din momentele de semitrezie în care îi apăreau deşertul, sari-urile roşii şi negre, femei le umblând prin praf, mâinile lor înnegrite şi brăţările lor argintii, şi foamea lor - atât d eroasele ultime amintiri despre foame. Îşi imaginase că ar fi putut s-o aducă pe Gita cl andestin, trecând-o peste marea strălucitoare, s-o aducă mai aproape de contabilii car e calculau cotele de ardere a caloriilor din întreaga lume. Mai aproape de calorii , aşa cum spusese ea, cu atât de mult timp în urmă. Mai aproape de oamenii care păstrau ec hilibrul stabilităţii preţurilor, eliminând marjele de eroare, care con­ trolau pieţele ener giei, protejându-le faţă de potopul de hrană. Mai aproape de acei zei mărunţi care aveau mai multă putere decât Kali când era vorba de distrugerea lumii. Dar ea murise între timp, de foame sau răpusă de vreo boală, Lalji nu mai avea nici o îndoială. Şi nu de asta venise S hriram la el? Shriram, care ştia mai multe decât oricine altcineva despre trecutul l ui. Shriram, care dăduse peste el după sosirea în New Orleans, care îl recunos­ cuse drept un compatriot: nu drept un alt hindus stabilit de multă vreme în America, ci drept unul care vorbea încă dia­ lectele din satele abandonate şi care îşi aducea aminte de ţara lo , aşa cum fusese înainte de gărgăriţa genopocită, de frunza-buclă şi de rădăcinile putrede. S care îşi împărţise cu el locul

34 PAOLO BACIGALUPI

de pe podea când lucrau amândoi în ateliere de înfăşurare, primind în schimb calorii, nimic a tceva, şi simţindu-se re­ cunoscători pentru asta, de parcă ar fi fost ei înşişi nişte genopo ineînţeles că Shriram ştiuse ce să-i spună ca să-1 trimită în susul fluviului. Shriram ştia c t îşi dorea să îndrepte ceea ce era imposibil de îndreptat.

O porniră pe urmele lui Bowman, străbătând străzile pustii şi aleile dărăpănate, şerpuind pri sturile de lemn ale clădirilor, jalnice şi pline de termite, printre fundaţii de beton în ruină şi printre armături ruginite de oţel, prea nefolositoare ca să fi fost adunate şi p ea încăpăţânate pentru a se fi mistuit cu desăvârşire. In cele din urmă, bătrânul îi strecură aroserii de automobil, goale şi mâncate de rugină. Când ajunseră în capătul opus, celor doi l se tăie răsuflarea. Deasupra capetelor lor unduia un lan de floarea-soarelui. O jun glă de frunze late, de dovlecel, le înconjura genunchii. Tulpini uscate de porumb foşn eau în bătaia vântului. Bow­ man se uită peste umăr, le văzu surprinderea şi surâsul lui atât nic de la început, care părea o simplă încercare, se lăţi, cu o încântare scăpată din frâu. R semn cu mâna, îndemnându-i să-1 urmeze, înaintând cu greu printr-o grădină cu flori, buruieni egume, agăţându-şi veşmântul rupt de cânepă de tulpinile uscate de varză crescute în neştire dă de vrejuri de cantalup. Creo şi Lalji îşi croiră drum prin încâlceala nesfârşită din jur, i purpurii de vinete, de globuri de pătlăgele roşii şi de ardei chili portocalii,

Omul-calorie 35

legănându-se ca nişte podoabe. Dintre pălăriile de floarea-soarelui se auzea bâzâitul puterni al albinelor împovărate de lăculeţi de polen. Lalji rămase locului, în mijlocul revărsării d lante, şi strigă după Bowman. - Plantele astea nu sunt modificate genetic? Bătrânul se opr i şi se întoarse, parcă treierând, ştergându-şi de pe faţă sudoarea şi resturile vegetale şi Ei, modificate genetic, asta e o chestiune interpretabilă, dar, nu, nu sunt propri etatea trusturilor caloriilor. Unele sunt chiar nişte amintiri de familie. Rânji din nou. Sau se apropie foarte mult de asta. - Cum de supravieţuiesc? - A, asta era. în tinse mâna şi smulse o roşie. Gărgăriţe genopocite nipone, sau bucla. 111.b, sau, poate, bac teria cibiscosis, sau altceva de genul ăsta? Muşcă din roşie şi lasă sucul să i se scurgă pe cărunţi ai bărbii. Pe o distanţă de sute de kilometri, nimeni nu mai sădeşte plantele moşten din bătrâni. Asta e o insulă, într-un ocean de SoiaPro şi AgroCalor. Care reprezintă o bari eră formidabilă. Îşi studie grădina dus pe gânduri şi muşcând din nou din roşie. Acum, după c aici, presupun că foarte puţine dintre aceste plante vor mai rămâne în viaţă. Dădu din cap c cei doi. Probabil că sunteţi purtătorii unei molime sau a alteia, iar multe dintre ace ste rarităţi nu pot supravieţui decât în izolare. Smulse o altă roşie şi i-o întinse lui Lalj st-o. Indianul studie pieliţa roşie, strălucitoare. Muşcă din ea şi îi simţi gustul dulce-acr Rânji şi i-o oferi lui Creo, care luă o înghiţitură şi se strâmbă, dezgustat. - Rămân credin SoiaPRO. I-o înapoie lui Lalji, care o termină cu lăcomie.

36 PAOLO BACIGALUPI

Pofta cu care o mâncase îi smulse lui Bowman un zâmbet. - Cred că eşti destul de bătrân ca să minte cum era mân­ carea pe vremuri. înainte de plecare, poţi lua cât de multe vrei. Pentr u că oricum or să moară. Se răsuci pe călcâie şi treieră din nou prin grădina luxu­ riantă, d e tulpinile uscate de porumb, care tros­ neau, măturate de mişcările autoritare ale braţel or sale. Dincolo de grădină zăcea o casă prăvălită, lăsată într-o rână, ca răsturnată de un m eţii turtiţi şi curbaţi. Panta acoperişului şui era diformă şi la baza ei se întindea un hele apă rece şi adâncă, clipocind de peşte. O serie de jgheaburi uzate fuseseră montate ca să co ducă apa de ploaie de pe acoperiş în iaz. Bowman o luă pe marginea acestuia şi dispăru, cobo rând treptele deformate ale unei pivniţe. Când Lalji şi Creo ajunseră jos, el folosea deja o lanternă, al cărei bec chior îşi împrăştia lumina în beci în vreme de arcul îşi derula cur din nou şi scotoci prin jur, până ce dădu peste un chibrit şi aprinse o lampă. Fitilul ardea deasupra unui strat gros de ulei vegetal. Lalji trecu în revistă pivniţa. Era igrasio asă şi aproape goală. Pe podeaua fisurată, de beton, zăceau două saltele de paie.Întrun colţ îndesat un computer, cu carcasa de culoarea mahonului, cu ecranul minuscul scântein d şi cu pedala uzată, semn de îndelungată folosinţă. Lângă unul dintre pereţi era înghe­ suit ezordonată, cu borcane pline cu grăunţe pe rafturi ca de cămară şi cu pungi cu legume agăţate tavan, la adăpost de rozătoare. Bărbatul arătă către un sac de pe podea. - Uite, acolo e ba gajul meu. - Şi computerul? întrebă Lalji. Bowman se uită la maşinărie încruntând din sprânce

Am în cap tot ce-mi e necesar. N-am nevoie de el. cu vehemen­ ţă. Ei sunt tipii despre care ţi-am spus.Omul-calorie 37 . In maşi na aia nu e nimic care să nu fi venit de la mine.O să daţi înapoi di pricina asta? Lalji aruncă o privire către fată. a bărbat gras. Grăsimea mea s-a mistuit transformân du-se în cunoştinţe. Câteodată. ochii întunecaţi aproape înghiţiţi de propriile pu­ pile. cleios. . micşorându-mă. Cleo îşi coborî arma cu un oftat.Ea e în plus. . Bowman îi fă semn. Zâmbetul mulţumit al celuilalt păli. Lalji dădu să protesteze. Pe tine. Ea îşi strecură mâna într-a bătrânului. da. să te ascund de vizitatorii nepoftiţi şi de controale. . Se posomori. Lalji scutură din cap. Părea mai degrabă o anexă a subsolului: ng şi lins. . Tazi. preschimbându-se în evaluări de date. mă uit la computerul ăsta şi mă văd pe mine. Clătină din cap. Bowman i-o bătu uşurel.Aici mai e cineva. cu ochii cât cepele şi părul castaniu. Caloriile mele au acţionat pedala. aşteptând. O iubită? Fata lui? O sălbă­ ticiune adopta Nu reuşea să ghicească. Creo tresări şi îşi ridică brusc arma. . înce ască. o creatură sfrijită. . Sunt pr egătit să te transport. Lalji se întrebă de câtă vreme stătea ea în întunericul piv­ niţei.Dar e valoros. N-o să-i simt lipsa. . Cândva.Ieşi de-acolo. ghemuită într-un colţ. am acceptat să te iau. ascunsă în umbră. Se întoarse spre Bowman Credeam că e vorba numai de tine. Lalji o zări chiar în timp ce Cre începuse să vorbească: o fată.N u .

N u . Clătină din cap cu hotărâ u se poate. Î1 surprinse pe Creo pufnind cu dezgust şi surâse. boabe de porumb şi orez. Cât despre ea. începu să-şi u ple sacul cu mai multe borcane. linte. Dar omului îi place diversitatea. Uite. nu sunt de acord. devenind brusc afabil. Ea îi întoarse privirea. ea re­ prezintă un risc! Bowman clătină din cap. plutind în saramură. Mâna l ui Lalji despică aerul. Nu vreau s-o iau. .Pent ru vremuri grele. Bătrânul îşi coborî och i. . . Nu te costă nimic. E un risc să iei pe cineva ca t . . zise Lalji. Bowman se strâmbă. Sigur că nu. Fata e o problemă. . spuse Creo.Mâncarea noastră e mai mult decât suficientă.38 PAOLO BACIGALUPI Îşi flutură mâna către fată.Mâncarea ta nu e o problemă. .Nu ică. ascultându-le clinchetul când le aşeza cu grijă unul lângă a ltul. Trebuie s-o laşi aici. . uitându-se nehotărât la fată. aici. Se duse lângă cămară şi se apucă să dea jos de p orcane cu fasole. . Poate călători chiar şi la vedere. Curentul ne duce pe t oţi. Cum am făcut-o şi înainte. iar acum vrei să măreşti pericolul adăugând-o pe fata asta? N u . Bătrânul îi adresă un zâmbet larg şi ridică un borcan cu boabe v i.Nu-i nimic rău cu SoiaPRO.N u .SoiaPRO.Care e diferenţa? întrebă Bowman. Pot să mă descurc şi singură.Absolut nici unul. Pe ea n-o caută nimeni. Aruncă mai multe borcane cu grâne în sac. dacă nu pentru altceva. trăgându-şi mâna dintr-a lui. . Am mâncare suficientă pentru amân­ doi. . presupun? .

Nu-mi pasă de bani. Îşi puse mâinile pe umerii fetei şi o trase în faţ lui. Creo se strâmbă. . Lalji clătină din cap cu încăpăţânare. ţintuindu-se reciproc.Se sp ne că poate sparge monopolul caloriilor. Am lipsit-o de ca­ lorii ca să-mi continui cercetarea. Ii datorez prea multe. . Lalji clătină din cap.Omul-calorie 39 Bowman se încruntă.Dacă ne-ar da computerul? zise Creo. Nu le-o las lupilor din locul ăsta.Lalji? Lalji respiră adânc. . dezgustat. E ericulos s-o luăm şi pe ea. Privirile lui traversară pivniţa.Atunci la ce-ai mai bătut drumul până ai i. Îl înfruntă pe Dacă ea nu poate să vină.Nu. . cu ochii încă pironiţi asupra lui Bowman.Nu i-ai povestit asociatului tău despre mine? Creo se uită de la Lalji la Bowm an şi înapoi. între el şi Lalji. . . Bowman izbucni în râs. .Nu. încrucişându-se cu al lui Bowman. Că poate pirata SoiaPRO. Asta-i imposibil! . Avem loc berechet. căzut pe gânduri. iar ea avea nevoie de ele.Ce importanţă are? Ia-o cu tine. . În cele din urmă scutură din cap. . Ea m-a hrănit când lucram.Ce tot spune acolo? Sprâncenele lui Bowman se ridicară a surp riză. L-am pute a con­ sidera drept plată. dacă ţi-e frică? Jumătate dintre trusturile de calorii vor să mă ucidă şi tu vorbeşti desp scuri? Creo se încruntă. atunci nu pot nici eu. Creo ezită o clipă.

Poate pentru tine.).. Şi-o aminti pe ama sa. Cum dracu' o să scoatem bani din asta? Lalji îi aruncă o privire urâtă. totuşi. atât de sigur pe el. să pedaleze la un computer vreme de milioane peste milio ane de cicluri. nedumerit. ti 1 2 Tavă rotundă pe care se află mai multe boluri mici. . Bowman zâm bi. Dacă fata ne face vreun necaz. când dal-ul abia dacă păta farfuria din oţel. O înconjură pe fata ciolănoasă cu braţele şi o strâns a piept. conţinând diferite feluri de mâncare (n. cu ceapă şi miroden ii (n.. cu cunoş­ tinţele lui. tr. îi aruncăm pe amândoi în fluviu şi rămânem.Ia computerul.). Dar pentru un om experimentat. privind totul în tăcere. punând o îmbucătură în plus într-a lui. 2 Mâncare indiană din legume (cum ar fi lintea) fierte în abur. Credeam că te-ai gândit cum să faci nişte bani. tr. Creo. .Asta e.. Mai mult decât posibil. Batem palma? Creo clătină din cap.40 PAOLO BACIGALUPI Bowman ridică din umeri. pretinzând că era prea plin. Clătină din cap încă o da u pricep. Lalji. atât de loial. 1 . dar asta. Lalji şi-1 aminti pe tatăl său împingându-şi deop . să-şi risipească energia făcând s istici şi analize de genom.. . cu mu lte cunoştinţe? Dornic să-şi dedice viaţa structurilor A D N ? Mai mult decât posibil. Lalji îşi stăpâni impulsul de a înşfăca lampa şi de a i-o arunca în de încrezător în sine. Ii zâmbi lui Lalji. aşteptând cu răbdare. Dacă c neva vrea să-şi ardă caloriile pentru un astfel de proiect. Şi-o aminti pe Gita. Se întoarse brusc şi o porni căt scară.

tr. părând atât de mare şi de impozant cu di şi albi. deşi ar fi putut s-o facă pe Gita să se şi să fie bună de măritat.Câte seminţe or să iasă? într .Omul-calorie 41 rum îşi întindeau cu toţi picioarele. în căldura deşertului. . cu praful galbe u-i de pretutindeni. ignorându-1 cu ostentaţie în timp ce îşi mânca porţia suplimentară. pe întuneric. tr. alături de tatăl său. cum coborau din patul familiei şi cum se agitau prin jurul cocioabei. Îşi ami simţea în gură bucăţile de roti . dacă te rogi! Şi Lalji se rugase. alăturându-li-se numeroşilor săteni care făceau acelaşi lucru. la Ganesha. Stătea ghemuit. . îngropând seminţele pe care le depozitaseră. se rugase la toţi zeii care îi veniseră în minte. Rajasthan (n. şi cum se silea să le înghită. pe care le economisise ră deşi le-ar fi putut mânca. spunând: . uscate ca cenuşa. supraveghind rândurile de 1 1 Pâine nedospită. Şi tatăl său râsese şi îşi desfăcuse larg braţele. în vreme ce stelele nepăsătoare i se roteau deasupra capului. la Krishna. pe care le păstraseră. chiar şi cum însămânţau. în timp ce striga: Sute! Mii.). la Lakshmi. cu cerceii roşii şi aurii şi cu încreţurile din jurul ochilor. la Etani Sati 2 şi la Vishnu. în timp ce uda seminţele mărunte cu apă din fân mp ce le păzea. iar tatăl lui surâdea. pentru ca nu cumva preţioa­ sele grâne să fie scoase din rădăci timpul nopţii şi mutate pe terenul altui ţăran. Stătea acolo noapte de noapte. Femeie care a murit în 1295 pe rugul funerar a l soţului ei şi căreia i s-a dedicat 2 un templu din Jhunjhunu.Din seminţele astea or să iasă te de seminţe noi şi atunci o să mâncăm cu toţii pe săturate. friptă pe grătar (n.).

spălându-se de necu­ răţenii în faţa zeilor săi. Ingenunche în faţa lor. duşi de curent. pe mi l Lakshmi şi pe Ganesha. Ba încă şi atunci mai sperase. ud le cu apa picurând din turul indispensabililor ce îi acopereau fundul căzut. cu lăuta lui. cu pielea ca fenie scânteind. Cerul senin li se boltise deasupra capetelor. cel cu cap de elefant. Plutiseră către sud. se prosternă şi se rugă. putrezite. îşi puse ofranda d -Tex şi SoiaPRO în faţa micilor idoli sculptaţi înfăţişându-i pe Krishna. udându-le. cadavre mi uscule. pe jumătate putrezite şi pline de noroi: atunci simţise pentru prima oa ră gustul de PurCal. pe punte. Arse tămâie în faţa zeilor. ca să le găsească deja descompuse. privind spre malul celălalt. lucind.42 PAOLO BACIGALUPI semănături. până ce tatăl său clătinase într-u spunând că totul era zadarnic. adunate în mână. în cele din urmă. până când. Se scufundă în Mississippi. Se trase înapoi. curăţându-se de povara s ui. la fel de moarte ca în ziua în care e l şi tatăl său le plantaseră. şi se şterse chiar acolo. privind cum se schimba culoarea frunzelor şi cum se apropia vremea rece . unde soarele în as cen­ siune împrăştia pete aurii pe suprafaţa unduitoare a fluviului. Erau în palma lui. Se ghemuise în întuneric şi mâncase seminţele reci şi moarte. In lumina zorilor. ş fi trebuit să le împartă cu ceilalţi şi totuşi neizbutind să-şi stăpânească foamea şi să le lecase singur. în apele lui nămo­ loase. Reuşi să se usuce şi îşi aine curate înainte de a intra în altarul lui. oglindindu-se în . rugându-se şi aşteptând zi după zi. s e pe câmp şi dezgropase seminţele una câte una. Lalji se scaldă în cel mai sacru fluviu din ţara lui adoptivă. urmărindu-i cu uşurinţă meandrele în zilele străl e de toamnă.

Tazi stătea pe marginea bărcii. i aţia îi purta pe toţi la vale. exact aşa cum pretinsese Shriram. purtaţi de imensa arteră navigabilă. uitându-se la câini adul­ mecat ori care ignoraseră ascunză i Bowman de sub punte. cu jouli înmagazinaţi picurând din arcurile spirale de precizie pe care le deblocase. Bowman îl plângându-se de SoiaPRO şi oferindu-i ingredientele moştenite. pe zi ce trecea. de la prima spiră până la ulti­ ma. Când îşi termină rugăciunile de dimineaţă. în vreme ce patrulele PI-ului goneau pe lângă ei în bărcile lor rapi de. Era recunoscător pentru înaintarea lor lină în josul apei. Pozi ca-ac în mijlocul barjelor cu grâne legănate . afluenţii şi şirurile de barje înlănţuite se îngrămădeau în jurul lor. scurgându-se în flux constant pe măsură ce moleculele se destindeau. pe care Creo le respinse cu suspiciune. Cu toate acestea. şi punea mai multă SoiaPRO în faţa statuii lui Ganesha.Omul-calorie 43 fluviu şi preschimbând apa mâlosului Mississippi într-o stră­ lucire albastră. Pri ele ecluze rămăseseră în urmă şi. se ruga mai înd elung şi mai fierbinte. în rest ra agitaţie. pătrunzând în ape mai adânci. Pe punte. Lalji ridică ancora şi îşi luă locul la arca hurui. izbindu-se din când în când de chila bărcii. funcţionând fără greş. una după alta. sperând CU disperare că Cel ce în ură Obstacolele avea să continue s-o facă. Lalji începuse să spere că puteau avea parte de o călătorie liniştită. cu o undiţă afundată în apă. sperând rindă în cursă unul dintre somonii masivi şi letargici care înotau prin întunecimea caldă a f uviului. Creo coborî sub punte şi începu să se foiască prin cambuza înghesuită. într-un drum a stru pe care îl urmaseră Mer­ gând întruna către sud. în e braţele secundare.

. lăsându-şi ambarcaţiunea purtată de curent. Râsul strident al lui Bowman plu ti de-a curmezişul apei. d r.PAOLO BACIGALUPI de unde şi bloca arcurile. . „Energie pentru o lume-ntreagă". ar înt reba de licenţă şi.ştii cum să cultivi SoiaPRO? Bowman râse şi se aşeză lângă Tazi. .. AgriGen şi alţii de teapa lor te-ar îndrăgi. N u . . atât de mulţi paraziţi ne dau bătăi de cap acum. ce anume ne place nouă. cu rugina numită frunza-buclă. Oricine poate obţ ne plante foarte bogate în ca­ lorii..care e cea mai v loroasă dintre calităţile ei? . cu bacteriile din sol care le macină rădăcinile..SoiaPRO .La ce-ar folosi asta? Oamenii Pl-ului ar descoperi ogoarele.Ai văzut p rea multe panouri publicitare de la AgriGen. la „o feră energie pentru o lume-ntreagă"? Arătă către un lanţ de barje purtând sigla SuperAroma.Rezistă la gărgăriţă. influenţabil. Ciufuli părul lui Tazi şi schimbară priviri amuzate. haide. mai presus de toate.. foarte mult. câmpurile ar arde. atât de multe ani­ male ne asaltează culturile. Oh. probabil.E foarte bogată în calorii. eşti ceva mai aproape. într-adevăr. Bowman căpătă un aer m .. ar arde şi ar tot arde.Da. Bowman şi Greo revenir e punte în timp ce cel de al doilea întrebă: . la SoiaPRO? La AgriGen. atât de.. C face ca SuperAroma să fie atât de perfectă . . Râse din nou şi clătină din cap.Atunc la ce eşti bun? Bowman râse şi îi răspunse cu o altă întrebare. E dificil să creezi o plantă care să se lupte cu gărgăriţa geno ocită. dacă nu li s-ar arăta. Atâ e maleabil. Altceva? . într-ade văr.

Îşi ridică ochii spre Lalji. într-o măsură mai mare decât alţii. .Nu se reproduce. Dădu din cap către Creo. . Probabil că ai simţit pe pielea ta.Omul-calorie 45 din punctul de vedere al unui preşedinte de trust? Se întoarse spre Lalji. în s chimbul unui foarte mic efort. . Uitasem. Zâmbetul i se topi. .Poate că e bine ca unele lucruri să rămână nespuse.N-ai cum să-ţi ceri scuze. . Lalji era nedomolit. O fundătură genetică. . Câte o raţă cu cap negru pentru fiecare pisică ucisă. . Ar fi trebuit să-m i închipui. . Încă o dată. Spune-mi şi mie. nu-i aşa? Se întoarse spre Creo. nu-i aşa? Nu de asta ai bătut atâta drum? Lalji îi întoarse privirea. Dar ce le face să fie o astfel de pacoste? .Dacă tu ai înc edere în el. Lalji clătină din cap. . Chiar aşa. Ochii lui Bowman îi întâlniră o clipă pe ai lui. Îmi pare rău.Spune-i.Da. toate est le optime. Tu ştii. Spune-i lui restul. Creo ridică din umeri. Ce mi s-a spus că poţi să faci. efectuate la cerere de contabilii noştri. Bowman ridică din umeri. da.Ah. chiar aşa.Si? îl îmboldi Bowman. Când îi răspun o făcu cu voce răguşită. Îşi l ul pe o parte. . Ucid păsări. Ai văzut pisicile de C hesire? Creo scoase un sunet care îi trăda dezgustul. Spune-i ce poţi să faci. in dianule.Sunt o pacoste. Acum plătim pentru un privilegiu pe care natura ni 1-a oferit cândva de bună voie.Năpârlesc. O stradă cu un singur sens. atunci pot să am şi eu.

unul care se răspândeşte. pure. nu sunteţ mică cheltuială dintr-un bilanţ care abundă în profituri.Şi când te gândeşti că pentru oameni ca tine mi-am risipit întrea edicând-o cercetării. Unii pot fu ra câte puţin de ici. aşa cum faceţi tu şi Lalji. Lucrul ce l mai important e că seminţele sunt sterilizate. Zici că pisicile de Che­ shire sunt o pacoste şi e adevărat. obsedaţi de Lewis Carroll. sunt ca nişte cutii zăvorâte. perfecte. şi ne-am trezit deodată cu ele pretutindeni. Un or mai mult decât desăvârşit şi. aşa cum face un bărbat care se urcă peste nevasta celu i mai bun prieten? Ridică mâna. şi mi-am consumat toate caloriile pentru ciclurile computerului. trusturile caloriilor pot să-şi breveteze plantele şi să se folosească de p oliţia proprietăţii intelectuale şi de câini sensibilizaţi care să le recunoască mi­ rosul. iar populaţia noastră de păsări cântătoare dispare aproape tot atât de repede. d PI-iştii nu pot face nimic mai mult decât să inspecteze atât de multe hectare. noi am crea t una nouă. omo­ rând păsări şi urlând în noapte.46 PAOLO B A C I G A L U P I Bătrânul clătină din cap. . In cazul SoiaP sau al U-Tex. mult mai important. . pe furiş. dar. pentru că plantele nu pot fi cult ivate decât de trusturile caloriilor. de colo. pro iturile lor sunt. Dar ce s-ar întâmpla dacă i-am imprima acestei Soi aPRO o nouă caracteristică. într-un uluitor procent de nouăzeci şi doi la sută. chiar sunt. Câţiva patroni bog aţi. tot pisici de Ches hire. arătând către lanurile verzi. mai presus de toate. în ultimă instanţă. Dacă cineva ar picura polen nelegitim printre aceste bijuterii ale coro anei care ne-nconjoară? înainte ca trusturile caloriilor să-şi strângă recolta şi să trimită le obţinute în lumea-ntreagă. Într-o singură clipită din timpul evoluţiei speciilor. dar. împerechinduse cu pisicile obişnuite. întinse de-a lungul malurilor fluviului.

). Unice din punct de vedere genetic şi. Se aplecă spre Creo. înainte ca vânzătorii auto­ rizaţi să livreze recolta pate tată către clienţi. da.I >mul-calorie 47 cu flota lor puternică de clipere. în prima etapă. * Lalji se trezi brusc. acţionate de curgerea mon otonă 1 American deschizător de drumuri în privinţa grădinăritului. . cu un imens potenţial reproductiv.O să fiu următorul Jonny Appleseed 1 . bijuteriile cor oanei. P e barjele cu grâne străluceau LED-urile câtorva balize cu arc.Rezistente la gărgăriţă şi la frunza-buclă. Seminţe distrib uite în întreaga lume de aceiaşi soţi încornoraţi care le-au ţinut întotdeauna atât de strâns e. Dar. tr. nebrevetabile? Afişă un zâm bet scurt. care a introdus cultura mărului într-o mare parte d in Ohio. mustind. Oh. fireşte. u trăsăturile schimonosite într-o expre­ sie care trăda ceva între oroare şi fascinaţie. Bătu din palme. fecunde. fluviul era cufundat într-o beznă aproape desăvârşită. . da. In jurul lui. Foarte bogate în calori . ce molimă grozavă! Şi cum s-ar mai răspândi! Creo se holbă la el. Imaginează-ţi. de acelaşi polen care a alterat. de aceea. Ce fel de seminţe s-ar vinde atunci? Bowman începu să le numere caracter isticile pe degete. Indiana şi Illinois (n. Incredibil de fecunde. toate se­ minţele alea tânjind să se reproducă. Poate. tânjind să aibă propriii lor descendenţi. Matu re. pe numele său adevărat John Chapman (1774-1845). în primul rând. mai presus de toate. . .Po aci asta? Bowman râse şi bătu din nou din palme.

. Trei bărbaţi şi doi câini. ţintu nd-o de ţărm în timp ce câţiva bărbaţi se urcau la bord. stârnit de cine ştie ce miros sau sunet nese sizat de oameni. în mişcare. care îi face pe câini să se-nfioare şi să-şi apere teritoriul. încercând să celor care dormiseră pe punte. străduindu-se să răpungă bezna. Peste întunecimea fluviului apăru o umbră. Cu un efort a imaginaţiei. într-un al t sat. Se izbi de ambarcaţiune. clipocind. la mare distanţă. Îşi încorda privirea.Asc unde-te! îi şopti. Abandonân uflajul. Ceilalţi erau întinşi pe pun alături de el. înfăşuraţi în pături. . gura cu palma. într-un sat care nu mai exista de multă vreme. Se strădui să sca pe de pături şi se târî către cală. în timp ce mai multe lumini strălu­ citoare fulgerară. în întuneric. Undele se spărgeau. scuturându-1 şi astupându-i. barca PI îşi debloca arcurile şi se apropie în grabă. Lalji îi puse păturile laolaltă cu ale lui. era aproape ca şi cum s-ar fi aflat. Lalji închise ochii şi ascultă unduirea blândă a fluviului şi zgomotele din satul îndepărtat.Toată l pe loc! Ţineţi-vă mâinile la vedere! . Bowman făcu ochii mari. alu necând de-a lungul bărcii. înainte de ivirea zorilor. Pe deasupra lor trecură lumini.48 PAOLO B A C I G A L U P I a apei care se lovea de corpurile lor dizgraţioase. T Lalji îl trezi pe Bowman. De ce se trezise? In depărtare. doi cocoşi din sat se p au unul pe altul. în acelaşi timp. părând să-i încleieze ca pe nişte gâze într-un insectar. De ce era treaz? Deschise din nou ochii şi se ridică în capul oaselor. Un câine lătra. o pată subtilă. d e părţile laterale ale bărcii-ac şi de malul de care o legaseră.

împreună cu câinii. Lalji observ de şef. Fasciculu l de lumină se îndreptă brusc către el. Creo şi Tazi îşi încleş degetele de pături.Am gr t cu ceva? Şeful PI-iştilor nu răspunse. Câinii adul­ ţ i mârâiră şi se smuciră în lese. cărând după ei puşti cu arc şi purtând echipamente rotecţie care le dădeau ocazia să se fudulească. mergând de-a-ndăratelea. Mâna i se odihnea. cu mâ inse înainte. aruncând umbre ameninţătoare de pe scara interioară. ce un al patrulea sări la bord pe de ambarcaţiunea PI ancorată. săgetându-i ochii. într-un gest de apărare. esfăcându-şi mâinile a neajutorare. . Lalji făcu un pas către căpitan. Ceilalţi se răsfirară.E a mea. Fas­ ciculele de lumină di spărură în măruntaiele navei. în lumina lant ei. încoace şi încolo. dându-le la o parte şi ridicându-se surprinşi în picioare. Doi o luară către scări. Creo se retrase din faţa lor. Barca e a mea. . plimbându-şi razele lanternel pe suprafaţa bărcii. . scoţând în evidenţă oamenii de pe punte.Omul-calorie 49 Fasciculele orbitor de strălucitoare ale lanternelor măturară puntea. părând cu greu destul de maturi ca să aibă mus bă. nepăsătoare.A cui e barca? Lalji trase aer în piept. ceilalţi nu erau decât nişte băietani.Ce faceţi aici? Lalji se opri. Lalji strânse din pleoape. Nişte puştani cu tuleiele abia mijite. Unul dintre PI-işti îi cercetă pe rând. Creo reuşi mva să se proptească cu spatele de ascunzătoarea armelor lor cu arc. Căpitanul îşi îndreptă lanterna asupra lui. . . sperând să împiedice o acţiu ivă a lui Creo. alături de mânere.

E generuptor. N e ileg. Fac comerţ cu antichi­ tăţi.Luaţi-1. .De ce n-aţi acostat la Willow Bend? . Bowman se strădui să scape din mâinile lor. Ţineţi-i în bătaia armei. . De multă vreme. computere. Oamenii PI-ului îşi făcură apariţia. . Îl vrem. Ta să se apropie de el. Îşi frân se mâinile.Nimic. spuse unul dintre ceilalţi.Gura! Unul dintre băieţi îi repezi o bâtă în stomac. Bătrânul se încovoie de durere. Comerciant d hităţi. .Încătuşaţi-1. plin de r e.Nu ştiu despre ce vorbiţi . .. N-avea să mai ajungă niciodată la Gang . Ved eţi dacă mai e şi altceva la bord.. trăgându-1 după ei pe Bowman. .Voiam să spun -am făcut altceva decât să acostăm peste noapte.N u cunosc partea asta de fluviu. hârtii. De sub picioarele lor se înălţă un ţipăt care îl întrerupse. Am căutat aşa ceva prin vechile suburbii din nord. . Se întunecase.. le spuse oamenilor săi. Mormântul lui avea să fie în flu­ viul Mississippi.E un computer cu pedală sub punte.Uitaţi-vă ce-am găsit! e ascundă sub punte. .50 PAOLO B A C I G A L U P I . Dischete. Căpitanul îi aruncă lui Lalji o privire ameninţătoare.Nimic? Lalji se întrebă dacă Bowman reuşise să se pună la adăpost.. . Toate arc se înălţară către ei. I se tăie răsuflarea. . dar căpitanul o prinse în braţe şi o ţinu zdravăn în timp ce lumina tră e lui Bowman. N-am vrut să fiu strivit de barje. închise ochii. Aproape că te-am crezut.

cu faţa în jos. cu vesta de protecţie străpunsă de discuri argintii. Căpitanul ţipă pe neaşteptate. aruncând raze năucitoare de lumină. O împroşcătură. .Omul-calorie 51 Peste câteva clipe. cu dâre întunecate de sânge scurgându-i-se .Îmi pare într-adevăr foarte rău.Încătuşaţi-i toţi. Din nou întuneric. ca să se scuture de ea ca de un câine si se străduia să-şi elibereze arma cu arc folosindu -se de cealaltă mână. în timp ce un câine adulmecător marâia către ei. Poate e vorba de o eroare. El şi computerul a lunecară către pupă. Poate.. .râse. în timp ce discurile metalice nâiau deasupra capului lui. Căpitanul apăru în rostogolirea unui fascicul luminos. era cu dinţii încleştaţi în mâna lui. Căpitanul stătea în capul oaselor. Câinii urlau. Căpitanul îşi studie prizonierii. Lalji se aruncă pe punte şi rămase întins. toată lumea urmări încăierarea dintre fată şi bă mai solid. Unul dintre fasciculele lanternelor se stabiliz ase. O armă alunecă pe puntea de le mn. Lanternele PI-iştil or se îndreptară în direcţia sunetului. -Lalji! Era vocea lui Creo. Alte discuri şuierară ric. Lanterne căzură pe punte şi se rostogoliră. computerul era pe punte. căzând. Tazi îl muşca. Lalji se târî în direcţia sunetului. căpitanul îşi scoase arma şi se auzi şuieratul ascuţit al unor discuri.Lalji avu im­ presia că era un PI-ist .. Cineva . Unul dintre băieţii de la PI îl sili pe Lalji să îngenuncheze si începu să-1 percheziţ e. Pentru o scurtă clipă. Pe urmă Tazi fu azvârli tă cât colo. prăbuşindu-se peste compu erul lui Bowman. spunea an. fie scăpaţi din lesă şi iţi.

deja mort când atins puntea. auzi un scheunat. o g upă ce îi desluşi strălucirea metalică palidă şi îi armă arcul. Computerul lipsea. Exact atât de iute c m se cre­ zuse. temându-se de ceea c e ar fi putut descoperi. Rămase aşa. Fusese rapid. Lalji se repezi să îndrepte lanterna într-acolo. în timp ce-şi ridica pistolul spre Tazi. Creo. Of tă. O adiere foşni prin pâlcurile de sălcii. Trei Pl-işti în echipament de protecţie şi câinii lor. Nu se auzea nici o mişcare. cu un disc înfipt în gâtlej într-o baltă de sânge. nându-şi să respire cu calm. Dezgoli faţa lui Creo. Bowman se aruncă în lumină. Nici o mişcare. ne­ clintit. încordându-şi ochii ca să străpungă întunericul de dincolo de lu nternelor. O apucă. purtând mirosul de nămol al peştilor şi al ierb rilor. Apoi plimbă fasciculul pâlpâi e. Probabil că îşi scrântise piciorul. apărând-o pe cu trupul lui. Lalji dădu cu degetele de arma cu arc. Se lăsă tăcerea. Bowman era încins cu un brâu de discuri. Şchiopată încet de-a lungul punţii. întunericul se închise. Lalji se lăsă pe vine alături de cadavre. Lalji se ridică. orbeşte. Um intre PI-işti. prăbuşindu-se. Se încovrigă când îl lovi discul. Lalji aşteptă. a unui băiat. era deasupra lui. Se auzea cântatul greierilor. Nimic. fără curent electric. îndreptând pletele însângerate. Ambarcaţiunea Pl-ului se lovea uşor de barca -ac.52 PAOLO BACIGALUPI din falcă. Căzut peste bord. Bâjbâi după una dintre lanterne. N a departe de el. sângerând. dar nu . Mâna i se strânse în jurul ei. Ii acţiona pompa şi lăsă arcul să zbârnâie. Oare el era singurul care supravieţuise? Cele trei lanterne rămaseră. pe rând . Slobozi încă un oftat. Sângele i se prelingea în toat e părţile. Uriaşul băiat blond zăcea mort.

nei nile ei mici se apucară să desfacă nodurile cu stângăcie. Se p că nu fusese decât o singură patrulă. Atâţia morţi pentru o idee. . Zeii erau cap ricioşi. Scăldată în lumina o lanternei. întunericul er aproape deplin. nerăbdător să pună o distanţă când mai mare între el omorurilor. apoi începu să îm­ pingă leşurile de pe punte. După ce asigură barca. căută nişte greutăţi şi le legă de glez­ nele PI-işti celaşi lucru cu câinii. Lăsă arcuri cţioneze vreme de o oră. apoi îl ignoră pe Lalji şi se ghemui deasupra lui Bowman. să se dezintegreze. dar îşi înăbuşi plânsul. Şi acum. Cu ceva noroc. Şchiopată către parâmele bărcii-ac şi se apucă să le dezlege. Asta f . O clipă de ghinion. apoi cercetă malurile în căutarea unui golfuleţ şi aruncă ancora. urmau să se ducă la fund. Ghi­ nion. Silueta fetei îndurerate. părând nevătămată. Suspi nă. Barca tresaltă când elicea muşcă apa şi alunecă în bezna fluviului. Lalji bloca arcul lanternei şi lasa întunericul să-i acopere. Clătină din cap. irosind joulii. rugându-se la Ganesha să nu mai fie nimeni altcineva acolo. îngenuncheată printre cadavre învălmăşite. Tazi i se alătură.O m u l calorie 53 era decât fata. încercând să distingă zgomote asemănătoare celor care îl alertaseră. întrerupând o succesiune de evenimente favorabile. Lalji se duse la cârmă şi debloca a rile spirale. Ascultă cu atenţie. dar n-avea de gând să piardă timpul îngro pându-i. Ide om ca Bowman ar fi putut fi de folos. dar nu auzi nimic. o asemenea irosire. As nou sunetele nopţii. se desprinse din beznă. ciuguliţi de peşti. Apa le înghiţi cu uşur asemenea aruncare neceremonioasă era o prihănire. pe f luviu. Ochii i se obişnuiră cu întunericul. târându-se către cadavrul lui Bowman. îşi ridică ochii. neangrenată într-o acţiune mai amplă.

nu mai avu cum s-o ocolească. Se apucă să ridice ancorele. Trebuia să o mai şteargă o dată. . ajutându-1. . Ezitând. . O clipă mai târziu. . fata er a din nou alături de el. Fata stătea lângă trupul bătrânului ei în n urmă. Ea clăt ină din cap. Rămase în aşteptare.O să ne urmărească? Lalji ridică din umeri. era în ordine. cugetă. Lalji se aşeză la cârmă. trebuie să-1 iei acum. care con­ tinua să şteargă puntea. Bă­ trânul îi alunecă din mâini. Ce pierdere.Dacă avem noroc? N u . Fata se apropie şi înge che lângă el. Legă greută el şi îi coborî picioarele peste copastie. Lalji îi puse mâna pe umăr. El îi luă tăcerea drept con Dacă există vreun lucru de-al lui pe care vrei să-1 păstrezi. dorindu-şi să-i fi putut înălţa un rug. Lalji termină de şters puntea. şi să cureţe cu nisip e. cu ochii pironiţi asupra locului în care Bowman dispăruse sub unde. Curentul atrase. Îngenunche lâ a. El se ridică şi trase cadavrul la marginea bărcii. barca-ac în apele mai adânci. In cele din ta dădu din cap. îndepărtând urmele . chiar o onoare să-ţi găseşti sfârşitul într-unui ca acesta.Să fii oferit unui fluviu nu e o ruşine. Fusese de o iuţeală magnifică. O să-şi ie că dispariţia atâtor oameni de-ai lor a fost provocată de ceva mai mare decât . scăldându-i într-o lumină palidă. Ce pierder cumplită. fără grabă. Se apucă să spele puntea. dar. pe moment. se opri lângă Creo.înţelegi că trebuie să fie aruncat în apă? Fata nu răspunse. Luna se înălţă. după ivirea zorilor. Îl împi te bord.54 PAOLO B A C I G A L U P I După ce oamenii Pl-ului dispărură. Lalji. Fata nu scotea n vorbă. încuviinţând.

Tazi se încruntă. cu încăpăţânare. Nu trebuia să-ţi spun asta. mătăhăloase şi întunecate. t ca seminţele lui Jonny Appleseed. . încet-încet. Tazi scutură din cap. Că n-o să mă mai iei şi pe mine.Ştii. .Am văzut. care să le prelucreze. fiecare dintre ele o contaminare genetică. părând să cugete asupr orbelor lui. dacă te rogi! Strânse borcanul la piept şi începu. nu-i aşa? Lalji se încruntă şi ridică un borcan cu porumb. Acum aş fi fost moartă. . să zâmbească. . închi se ochii si văzu în minte un lan: rând lângă rând de plante verzi. Grăunţele erau înghesuite una într-alta. boabe de soia şi grăunţe de grâu Dar asta nu-i altceva decât mâncare. El se temea că n-o să ne m ai iei cu tine. protestă Lalji. nici una dintre ele patentată. Barca-ac continuă să alunece în josul apei.Fără el. decât un peşt işor mult prea lipsit de importanţă.Omul calorie 55 barca noastră. când am rămas numai noi doi.Sute! Mii. Dar şi tu ai putea să le plantezi. braţele larg deschise în timp ce striga: . şi tatăl său. către nderea vastă a lumii. foşnitoare. străbătând regiunea fertilă din inima ţăr -se toate către sud. Se ridică şi se strecură în cală. sut e grăunţe. mi-a salvat viaţa. Se întoarse trăgând după ea sacul cu pr al lui Bowman. fără încetare. neclare. barjele pline cu grâne. toate. un re pavă plutitoare pe undele fluviului Mississippi. în ochii lor. către porţile New Orleansului. Se apucă să scoată borcanele: orez şi porumb. n-o să le semene nimeni. Ea dădu din cap.Dar avem atât de multe. scurgându-se.O să plantezi seminţele? . Acum. . nu mai suntem. Dacă avem noroc. In jurul ei se în­ ghesuiau.

PUNCT DE SPRIJIN JONES GWYNETH Traducere din limba engleză ALEXANDRU MANIU .

alături de cel e două premii World Fantasy . Dick pentru romanul Life în 2004. fiul şi o pisică birmaneză. Me­ morial pentru lucrări care explorea ză problemele sexelor în science-fiction. Midnight Lamp. Stone Free. Această .pentru povestirea „The Grass Princess" şi culegerea Seve n Tales and a Fable . Divine Endurance. Flowerdust. Povestirile ei au apărut în Antologiile Dozois numerele 14. şi a câştigat de asemenea Premiul Arthur C. Cândva Arhimede a spus: „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturna Pământ In povestirea care urmează. ca şi în Seven Tales and a Fable. ca şi peste şaisprezece romane pentru tineri adulţi publicate su b pseudonimul Ann Halam. Phoenix Cafe. vei găsi reflecţia nebul oasei NGC 1999 şi Globula Bok „homo sapiens". pentru romanul ei White Queen din 1991. cu soţul ei. Clarke cu romanul Bold As Love.. Off Limits şi în alte reviste şi antologii şi au fost colectate în Identifying the Object: A Collection of Short Stories. Kairos. Anglia.. Gwyneth Jones a câşti gat (la egalitate) Premiul James Tiptree Jr..15 şi 16. Asimov's Science Fiction. şi se dovedeşt e că răstoarnă mai multe planete. faimoasă în istoria astronomiei.. Prin tre cărţile ei se numără romanele North Wind. Water in the Air.Unul dintre cei mai aclamaţi scriitori britanici ai generaţiei ei.şi de Premiul Philip K. Este de asemenea autoarea studiului critic Deconstructing the Starships: Science Fiction and Reality. Prozele ei scurte au apărut în Interzone. Gwyneth Jones locuieşte în Brighton. C astles Mode of Sand. un asemenea punct de sprijin este oferit. Escape Plans. Life. În constelaţia Orion iluminată de strălucitoarea stea Orionis N380. Dear Hll şi The Hidden Ones. The Influence of Ironwood. The Exchange.

Dezordinea din cameră îi indispunea. în ochii oamenilor păreau gemeni identici . şi cu creste ţepene d e păr roşcat. Câteva ore pe zi de întreceri simulate nu aveau să le rezolve problema cu puţul gravitaţional. Ştiau le va rezolva pro­ blema. dar e întotdeauna de preferat să raportezi hărţuirile rasiale. La întoarcere. Se echipară şi o luară de-a lungul coridoarelor poso­ morâte. aşa că deciseră să meargă la Eddie. cunoscută Frontieriştilor şi altor romantici drept Pivotul. această „cruciuliţă" înseamnă poarta către Eldor do. Ii cam afectase erea uleiului de peşte. Majoritatea prospectorilor erau Frontierişti veterani. deschişi la culoare şi neîncrezători. un cuplu de extraterestri um anoizi cam la doi metri fiecare. dar. supervizorul. Nimeni de pe staţie n-ar fi putut să folosească bi cicletele de exerciţiu. treptat. căreia ecuaţiile cvadr idimensionale îi dau forma unei cruci cu aripi în expansiune. Ultima dată le şutiseră drogurile. dar un turist extrem trebuie să realizeze că bogăţia atrage după sin e şi infractorii. spre deosebire de ge­ menii umani. Dacă . Deşi formau un cuplu heterosexual. extraterestrii găsiră cabina făcută vraişte . Acum era altă situaţie.60 GWYNETH JONES maternitate de stele este locaţia aparentă a regiunii Buonarotti. Pe drum nu le ieşi nimeni în cale. Staţia spaţială de pe Centura lui Kuiper nu se ridica la nivelul grădi nilor iluzorii sau a ofertelor de shopping ale hotelurilor orbitale din preajma Pământului. Acum bicicletele. Pentru unii. furia. Le era frică. Pentru alţii reprezintă sursa conştiinţei noastre şi un oracol al viitorului nostru. u n Delphi din centrul Universului. nu îi deranja să fie confundaţi. Stăteau în mijlocul unui maldăr de lu cruri împrăştiate. încercând să-şi domolească.

Aşa se explica tot spaţiul gol din Tigaie. La ora actuală nu era decât o bu cată asimetrică de fibră ceramicată. cu un mănunchi de ple te negre atârnându-i pe umeri. iar Mânerul. mesele şi dulăpioarele care răsăreau din pereţi şi podea aveau un design speci al. singurul lucru pe care1 făcea cât era în tură. Individul era costeliv. într-o zonă orbitală cu risc minim de coliziune. De lucrurile impo rtante se ocupau computerele şi roboţii. Eddie era singura autoritate la bord şi nu se prea omora cu munca. figură tristă şi un adevărat pasionat de îmbrăcă­ mintea excen tăzi purta nişte cizme până la genunchi. Ca o formă de umor n egru.cu excepţia unui ecran pe care trona nemuritorul solitaire. Din câte-şi dădeau seama Orlando şi Grace. rotindu-se pe centura de asteroizi. dar el îi adora pe Frontierişti. poleite cu sclipici argintiu. In jurul gâtului îi flutura un şal filigranat cu argint şi cupru. Avea dublu strat protector. iar scaunele. dup m şi rangul oficial. un c ordon omibilical cu aspect de acordeon. fiind parcă aduse din biroul monoton al unei corporaţii. Măciulia fiind rezer­ vată pentru treburile guvernamentale. Se făcuseră planuri ca Mânerul să devină centrul unui Oraş Intern de Frontieră. cei ce trăiau sub tirania . echipament şi mai puţin . In timpul ber cobora în bar şi pălă­ vrăgea cu zurbagiii de pe-acolo. Tigaia era plină-ochi de prospectori şi personalul tehni c aferent. Cabina lui Eddie era ceva mai cu moţ. Iţi dădeai seama că-i amator. era să joace Free Cell. Contribuţii personale zer o. făcea legătura dintre ele.Punct de sprijin 61 nu se pregăteau de plecare sau nu erau în bar. Costumul de presu rizare era ascuns de mătasea aurită a tricoului şi neoprenul pantalonilor de motocicli st. în biroul de la capătul Măciuliei. în comparaţie cu cele obişnuite.fără să-1 punem pe Eddie la socoteala . cei mai mulţi dintre prospectori puteau fi găsiţi în cabinele lor. să ţină frigul la respect.

îmi pare rău că aţi răma biciclete. Nu mi se pare corect. Dar înţelegeau nevoia lui Eddie de a coase cu fir de aur o slujbă de rahat. dacă rataţii ăia ar avea ceva de valoare. Ii întâmpină pe extraterestri cu voioşie. Nu poţi să-ţi dai ifose de sfân dracu-n praznic. Extraterestrii înţelegeau perfect asta. îi întrerupse la un moment dat.\ 62 GWYNETH JONES gravitaţiei puternice preferau hainele mai alunecoase.N-aş avea nimi c împotrivă. o simplă neînţelegere la u. . dar nu se arătă interesat de p lângerile lor. Eddie scoase nişte bomboa ne de ciocolată cu lichior de la centură şi se aşezară la taclale.. Aşa stau lucru­ rile pe staţie şi trebuie să înţelegeţi asta. şi totul se transformă într-o vizită obişnuită. să-i azvârle de pe Tigaie sau să le pună cătuşele. teoretic cel puţin.Uite care-i treaba. acum ne simţim mult mai bine. silabisi Grace ridicând din umeri. . Tipii-s săriţi puţin de pe fix.În ultimul supervizor au băgat cuţitu'. chiar şi în situaţii în care doar cei daţi dracu faţă. dând ochii peste cap. spuse Orlando. le mărturisi Eddie.Mersi. Eddie radia. Iar Eddie era tocmai genul ăs ta de neica-nimeni. Ştiau povestea. Nu era a credibilă: probabil că prospectorii se înjunghiau doar între ei. dar ştiţi care-s regulile. Să nu mi-o luaţi în nume de rău. .. .Înţelegem asta. . în are să ne băgăm şi noi mâna. Turiştii e xtremi încearcă mereu să pară „de-ai casei". spuse Grace. Cu toată a lui pentru Frontierişti. Eddie se temea de ei şi nu prea mai conta că putea. Erau oarecum în aceeaşi barcă. Poţi să iei tot ce-ţi pofteşte inima. In astfel de cazuri contează pe nalitatea. vorbind resemnaţi despre . O carieră în explorare spaţială nu suna încântător. Nu există reguli. bucuros de faptul că cei doi nu l-au pus să facă pe poliţaiul.

dar fuseseră luaţi în derâdere. întrebându-se dacă pri ormaţii noi de la computer SAU ceva comenzi de la Houston.Eddie la termi­ narea rondului. şi pe deasupra v-au luat si bicicletele. gunoiul ăla suprapopulat şi enervant pe care aveau să se întoar urând . încerc tură. şi toate alea. E timpul să mulgem extraterestrul. Găuri de vierme? Pietre simţitoare. uitaţi în restaurantul staţiei. Dintr-odată supervizorul tăcu. . părea un paradis fantasmago ric.Hopa. exclamă el. Aşteptară politicoşi în timp ce Eddie se uita în gol. . Cizmele grele îl făcură să se bălăngăne când se ridică. da' am încredere în voi. nu se prosterna în faţa unor scanere şi nici nu se îmbăia în câ puri de identificare.E o problemă de conştiin xplică Orlando. d iamante cât Texasul? Le înghiţea pe toate.Hei. . Sunt chemat la datorie. Eddie nu folosea cartele. îl corectă Grace. intrând pe o frecvenţă de comunicare imperceptibilă pent ru oaspeţii săi. Orlando şi Grace îşi mărturisiră identitatea cultu lucru perfect normal la ei acasă. pen tru eroii Frontierei spaţiale. O să fie bine . spuse Eddie. Eddi e credea orbeşte în tot ce îi povesteau Frontieriştii. Nu o să vă prăjească nimeni. Eddie îşi scutură capul. Grace şi Orlando cu următoarea Praştie . iar şalul fragil şi părul se ondulară ca lge într-un acvariu.Vrei să zici celalalt extrat erestru. vreţi să veniţi şi voi? E împotriva regu­ lamentului. Merse pur şi . . .Punct de sprijin 63 îndepărtata planetă albastră.Ha! H a ! Ha! hai că voi nu sunteţi extraterestri pe bune.care. Grace şi Orlando schimbară o privire rapidă. Ştiau prea bine la ce minunăţie aveau să a te.

Da.. . celule î e sau emanaţii antropice. Pereţii se deschiseră dinaintea lui Eddie. Nu pentru creatură. mergând pe un coridor spiralat. Dar juma' de oră n-o să vă prăjească ouăle. de-a dreptul im­ presionat.pe rondul meu. atâta tot. Se aflau într-o versiune minusculă a Tigăii. un seif care.Întotdeauna e aer. căldură şi gravitaţie la capătul ă ebă Grace fără să se gândească prea mult. .. după câte se zvonea. Cu familia am terminat-o oricum.Am cabina mea.E un strictum necesarum pentru job. In urma lor.Întotdeauna. ascundea cea mai mare comoară din univers ul cunoscut. Mă îndoiesc că respiră dacă e până aici. era mai cald şi mirosul era acceptabil. . nu cred că are n de aer. Trecură prin Zidul de nepătruns şi ajunseră în Măciulie. Dar profilul meu infor maţional e înscris în Măciulie.Dar tu? Eddie ridică din umeri. . Ii lăsă pe extraterestri să pătrundă prin proaspăt chizătură din perete. care îi lăsă pe cei doi însoţitori să treacă. pe se închiseră cu o tonalitate sumbră. . fără praf.64 GWYNETH JONES simplu până la capătul alb al ombilicului. Şi AI-ul e protejat. despărţit de pe reţi verzi din fibră de ceramică. doar. Scutul împotriva radiaţiilor e de căcat. In plus. . Doar că ar fi mai costisitor să tot aprinde tingem instalaţiile. adăugă el. . Am un implant. doar eu.N u . . Sau ai vreo cheie sau implant prin care te identifică? . . De îndată observară ce curat era aerul. chit că n-are nevoie. Cu excep­ cabinei mele. un soi de Fort ox Spaţial.Măciulia te recunoaşte? întrebă Orlando. Am observat. Biosul n-ar fi destul de securizat.

Nu m-am gândit la asta până acum.Bănuiesc. Conturul îi era n eclar. .Pare că a fost jupuită de vie. Eddie se legănă. Nu vreau să in bucluc.Punct de sprijin 65 Părul sârmos al celor doi se încreţi la vârfuri. Ah. de parcă n-ar fi fost bine ancorat în dimensiunile cunoscute. trecându-şi mâna prin părul zburlit. Pupilele i se dilatară în timp c e studia arhitectura internă a Măciuliei. în jurul Capului Horn. Să fiu al dracului. scaune. .Asta e. Cei doi parcă erau la Zoo.E chiar aici în încăperea cealaltă? întrebă Grace ca să se afle î . cu ochii lui Frank lin aţintiţi pe ei din Pasajul de nord-vest. ecran şi touchpad. Eddie îi băgă într-o cămăruţă celeaşi accesorii fungoide ca şi biroul său: mese. Tremura din ce în ce mai tare.Da. unde un ceva se ghemuia la podea: u n bulgăre fibros. violaceu. ci are o destinaţie precisă.prin Golful Spaniol. Pentru câteva momente avură impresia că Staţ nturii Kuiper nu se roteşte în gol.. tăiată feli i. ca un strat de gră e pe o halcă de friptură.Nici nu ne-a trecut prin minte. chiar aşa e. aparent cu vedere spre încăperea de alături. . In cele din urmă. nici naveam habar. Puteţi să vă lăudaţi ca aţi văzut-o. Unul dintr e pereţi era străveziu. bolborosi Orlando. Arată ca un cortex extras din craniul cuiva.sing ura direcţie posibilă . . . Pluteau înspre afară . . vă rog. fără poze. spuse Eddie.. asemenea unei bucăţi mari de carne de cal. O bucată de ţesut mai palid se răsucea pe cocoaşa principală. uitându-se într-o celulă goală.Cred că ăla-i creierul. şi avea patru coc oaşe teşite. . iar mâinile şi picioarele smulse din ţâţâni. Grace. spuse super vizorul tremurând.

Fie. . spuse Eddie. transpuşi. Acum creatura se mişca.. Nu poate să v-audă.66 GWYNETH JONES . .Nu-mi vine să cred că o ţin aici. puteţi folos i orice cuvânt. fiecare parte a c ui trădându-i groaza şi durerea. Dar de unde căzuse în groapa asta. sâsâi Eddie. poate e un ceva mic şi drăgălaş. Umezeala îi dădea târcoale nărilor şi ochilor. In piv niţa Pentagonului? Scuteşte-mă.Unde altundeva? întrebă Eddie sarcastic. creatura fusese odată om. Fără îndoială. fiţi pe fază.Aşa se comportă înainte s-o mulgi. In pofida a tot ceea ce suţinea gu­ vernul. de unde? Pe unde fusese călătorul singuratic în ţara abundenţei? . . Antropomorfizaţi.. Dar părea distras. nu ştiţi cum arată ei de f . Eddie mormăi. a stă gâscă cu ouă de aur a fost mai mult ca sigur un nefericit care a încercat tranzitul şi n u s-a mai întors într-o bucată. spira greu şi zâmbea într-un mod curios. Ştiau că Eddie nu le spune adevărul ca să suporte mai uşo uaţia. E incredibil de ciudată şi al naibii de p-periculoasă. In inima fiecărui om există ceva c e se hrăneşte cu groază. Vă referiţi la el ca la o persoană. Se fâţâi de colo până colo. Hei. Doar suntem extraterestri. acum. . murmură Orlando deam că-s doar vrăjeli de Frontierist. Nu e. . unduindu-şi mâinile lun ate. Acum o să ceva. Cine ştie. într-o manieră aproape impacientată. îl cont ise Grace. Se holbară la creatura din came a de lângă ei. cuceriţi. Orlando şi Grace nu făceau excepţie.Nu antropomorfizăm. începuse să tremure şi să se târască în tăcere pe podea. cum vreţi voi.Nu înţeleg de ce şopteşti.

Erau q-bits? întrebă Grace. Apo . copiii primesc a pă curată. La fel ca scorpion ul. trebuie să dea ascultare pornirilor interioare. Mâna îngropată reapăru.Punct de sprijin 67 O secţiune din peretele încăperii se retrase. pentru compu­ nerea q-bits-ilor.. Opreşte poluarea. Eu ştiu ce se întâmplă pe aţie doar. lăsând cabina goală şi etanşeizată. prins încă în magia momentului. jumătate din producţia Pământului la ora actuală. tre' să vă duc înapoi. Nimic mai mult. Una dintre mănuşile barosane se apropie de şi îl prinse de tentacul. Îşi reveni.Uau. . Extr restrul mişcă de parcă voia să se prindă de mâini. Extrag heliu. . cinci găleţi pline gândiră ei. Haideţi. ce greţos a fost. în ritmul sacad al respiraţiei lui Eddie care privea spectacolul de lângă ei. În cele din urmă. plină-ochi de ceea ce părea a fi o mâzgă argintie şi groasă. uaaa. pentru a continua procesul. braţele dispă ură. c l lichid. spuse Orlando. Creatura se tăvălea de durere.Rahat.Da. totul e auomatizat. Braţul mecanic ieşi din cabină şi apăru iar. . în cabină îşi făcu intrarea guver­ nul. Sau heliu? .Dar vrea să fie mulsă. . Mâzga merge direct pe Pământ. în timp ce şalul îi mătura sprânceana. spuse Eddie. . mersi mult. şopti Eddie. Şi particule rezi tente la decoerenţă.. încercân d să-şi controleze vocea. în timp ce braţul doi se adânci printr-o despicătură care apăruse rnea întunecată. reprezentat de două mâini robotice de calibru. convulsând aproape orgasmic în acea priză nem loasă. ie. clipind. nu ştiu. Orlando şi Grace numărară cinci astfel de procesiuni. scoţând la iveală un jgheab prins în inele.

Cei doi comandară câte o doză de bere şi se aşe la masa învecinată cu consolele jocurilor. pe care nimeni nu le juca. fiindcă funcţionau pe credite pământene. invers. de ce nu investighează Guvernul Internaţional toată chestia asta? Nu îndrăznesc. de după banda care lucea întunecat unde odată îi fuseseră och ii. . scăpă Orlando. Ceee..pe Centură.? . doar că starea lui Eddie se degradase rău de tot. Doamne. de care Frontieriştii duceau cu toţii lipsă. „Twist". tăcerea învă uia barul igrasios şi rece. spuse el.... doar nu crezi că f ac.Porţile Eldorado-ului.Vrei să zici. . în timp ce se intimitate. şi se întoarse la joc.68 GWYNETH JONES Acelaşi drum..se zgâi la ei. cu aspect morbid şi părul dat pe -o parte într-o cascadă de valuri aurii.Pe curând.mână la gură . Extraterestrii erau şi ei tăcuţi. după un timp.Pfoaaai. staţiilor spaţiale guvernamentale şi operaţiuni or miniere îm­ puţite .. Extraterest rii care se dădeau în vânt după Hollywood îi spuneau Lakey.pore lit Blind Pew . Obeza din scaunul cu rotile. aşa că luară calea restaurantului.. Grace. Nu le surâdea ideea să se întoarcă la cabină. Individul înalt cu vizieră . Cu excepţia alcoolicilor şi pariorilor de rigoare. . In ultimii cinci sute de ani. Doi indivizi din stafful tehnic agresau un automat de alimente recalcitrant.Acum înţeleg de ce insistă să-i spună extraterestru. îşi luase rolul de bancher la o masă. Descoperirea tranzitului . credeam că. Se despărţiră în faţa biroului său. total dependenţi. In ruptul capului n-ar vrea să oprea scă traficul. de ce nu.. Sunt drogaţi.. oamenii nu reuş seră să treacă peste faza turismului orbital. de când cu călătoria în spaţiu. îngăimă Grace.. .Dumnezeule! . spuse el. pă timpul standard era seară.

atâta vrem e cât nu era un procesor. . dacă aveai norocul să descoperi o planetă similară pământului. dar şi comoara. D i n când în când se-ntorcea câte unu făr şi nevătămat.Punct de sprijin 69 non-local a fost o piatră de hotar. şi apoi trebuiau să se confrunte cu drumul spre casă.doar nouă luni în zilele noastre. în caz că vreun dezastru spaţio-temporal va avea loc. Orlando şi Grace veniseră cu superrapida Praştie cu fuziune avansată. care mai dura . şi asta era tot.. ce puteai să cari. neavând nevoie de întreţinere şi rezi tând la mai mulţi G. ancorată la o distanţă cât mai mare faţă de Pământ. pentru a-şi plăti factura medicală şi se întoarce pe Pământ cu mare p o m p ă . Suficient de boga t. Mulţi ajunge au morţi.şi de aici. T o a t ă şmecheria era ca o fiinţă umană conştientă să r tranzitul Buonarotti. Guvernul vinde parcele ieftine pe braţele Frontierei galactice oricui se încumeta să vină pe Centura K uiper. Te întindeai pe cana­ peaua Buonarotti în compartimentul de tranzit. R ecolta de la creatura din Măciulie călătorea mai rapid... Apoi trebuia să încerci pe pielea ta. D u m n e z e u ştie unde.iar tu.şi ce puteai să bagi în el . chiar şi după vânzarea afacerii la un preţ de nimic. Iţi dădeau o bază de date .dacă setările orbitale erau potrivite . Unii prospectori dispăreau cu lunile. care făcea excurs ia să dureze . Ştiau că vor fi ţinuţi locului un an. atmosferă bună şi re om erai. Aveai voie să iei ce vrei cu tine. mutilaţi sau doar bolnavi în fază terminală. Dar odată. indiferent dacă le ieşea afacerea nu. cineva sau ceva s-a materializat in compartimentul de tranzit purtând nu numai informaţii. doar cu costu­ mul pe tine .existau programe care te sfătuiau cum să-ţi faci bagajul . Aşa se explica Loteria. odată la începuturi. fericitul proprietar al unei operaţiuni de exploatare.

cu figuri expresive. Acum ave e să se prezinte. lebrii băieţi puşi pe fapte rele. Nimic altceva. dădeau târcoale ca vulturii. iar Orla ndo şi Grace se alegeau cu o parte frumuşică din câştiguri. Erau de nouă luni pe Kuiper. . şi se părea că se vor întoarce cu mâna goală.. Ne pl ace. son dând spaţiul.. toată lumea întoarse capul.. cu oase putrezinde şi datorii cât să le-ajungă o viaţă întreagă. Planul era să pună mâna pe nişte coordonate utile şi să le vândă unui consor ex­ ploatare. bulgări de fo i de gheaţă. şi hotărâseră că merită să rişte. Dar întrevăzuseră o rază de s oportunitate. Intrarea lor trecu to al neobservată. Cu doa r câteva ore înainte căutau să se întoarcă cu coada între picioare din marea lor aventură. Bicicletele au fost picătura care a umplut paha­ rul.70 GWYNETH JONES şase luni. Plănuiseră totul. Descoperiseră în urm cercetărilor că celebrul costum spaţial este doar protetic şi că trebuie să faci multe exer ciţii ca să-ţi salvezi scheletul. Poate ar fi învârtit Braţul Loteriei. să-i sucim minţile puţin. un soi fond de pensii pentru rămă­ şiţele erei spaţiale de tip vechi. asta-i clar. ne-ar fi dat un sector mai bun .. ma vârstă cu trei ani. Era mare. Privirile li se întâlniră şi izbucniră într-un râs aproape isteric. Consorţiul angaja un Frontierist pentru testul periculos. Nu erau duşi cu pluta. Luaseră un împrumut de la seră vitaminele şi o sumă exorbitantă pentru transportul bici­ cletelor. spuse Orlando. era chiar mare. Oricum era plin de ei. Când însă Jack Solo şi Draco Fujima dădură buzna în bar. . N-aveau nici o intenţie să rişte un ranzit adevărat. Ştiuseră de la început că Loteria era destinată Frontieriştilor redundanţi.Ştii. iar manevra era cât se poate de legală. după incidentul c u bicicletele mi-a trecut prin minte să mergem la Eddie. Nori uriaşi de gaz.

un veteran al calatoriilor spaţiale. Erau marfă de contrabandă. c e părea că se luptase din greu cu uzura. proiecţii imateriale generate de un soft. Anni-mah. D era flancat de o gagică mai corpolentă. îşi coborâră privirea şi se înt vea s-o încurce. ghemuită la picioarele lui. D r a c o Fujima era din alt tablou. Orlando şi Grace crez useră că cele două tipe erau reale.Punt de sprijin 71 Extratereştrii simţiră un fior şi văzură şi explicaţia imediat. iar de văzut vedea bine. şi n-aveai ce să păţeşti atât timp cât nu i poligonul de trageri. Purta de obicei o mănuşă-de-date. dar ei n-avea u de să-şi facă griji. cu faţă bonomă. Orlando şi Grace se afundară în scaune. Un tânăr plinuţ. Nu părea afectat de Spaţiul de Frontieră. care văz şi zile mai bune. şi un costum termoizolator cu un tub ca ghirlanda. căci genera toarele de fx erau interzise la bordul Tigăii. pe care îl etala ca un soi de epolet. la fel ca mai toate aparatele digit ale. Erau dispute interclanuri. cu atât mai puţin Eddie super izorul. D o a r că Jack şi Draco erau duşmani de moarte. In fapt holoboţi. D a r nimeni nu avea să-i ia la bani mărunţi pe ăştia doi. Se urau şi cu toate as tea losieră împreună. J a c k Solo era un omuleţ cărunt şi vânos. Nu tu m ecanisme protetice. iar pe buze avea arborat un zâmbet languros. cu un costum spaţial strâns pe . Dintr-o mişcare îşi traseră scaunele sub fund şi se aşezară. Aştia erau mahării din Tigaie de necontestat. cu obiceiuri curioase şi îmbrăcăminte fără gust. pr ena uscăţivă a lui Jack. J a c k şi D r a c o se îndreptau spre consol e. Violenţa si crima erau ceva la ordinea zilei pe staţie. cu pieptul impresionant. Ochii ei mari şi alb aştri priveau în gol. cu faţa spre ei. se aşeză în obişnuita poziţie bizară. nu tu amputări din cauza trombozei. D a r ochii lui trădau o istorie cel puţin neplăcută. Spre groaza lor.

. spuse Grace putem sa ne opunem? . Nu se pune nime ni cu un „soldat-papusa". Nu îmi place legătura. Voi doi şi cu Eddie. La fel ca Grace şi Orlando. c a o jucărie pe arcuri cu ochi .Ascultaţi aici. . Ce dracu' se-ntampla aici? . Voi pur şi simplu n-aveţi acel.. genul de atitudine care te scoatea l a liman în astfel de situaţii. ştiţi ceva de asta. .Avem noi mijloacele noastre.Aţi fost la Eddie azi. unul destul de scump. Terminase serviciu l militar la şaisprezece ani şi aplicase pentru Loterie ca parte din solda. spuse Jack. În privirile celor doi se citea dispreţul. În schi mb. Grace şi Orlando îşi lu ară o alura încrezătoare. putea sa-şi numere victimele pe degetele de lao mana.Cum ai aflat? într ebă Orlando Draco se aplecă spre el. Pentru ce-aţi fost la Eddie? . ceva. er a doar în trecere. din ce in ce mai stapan pe sine. găoazelor! Mănusa ii tremura spasmodic. Mă piş pe bicicletele voastre. .Ni s-au furat bicicletele.. nu ne place. Cu toate ca Jack Smintitul te-ar fi tranşat pent ru o selecţie din meniu. 72 GWYNETH JONES el şi un combinezon antiradiaţii. Prea multa relaxare strica uneori. Jack sări la jumătatea mesei. recordul oficial al lui Draco părea luat dintr-un film horror. facuse parte din forţele ONU de menţinere a păcii. . dar la noi se manifesta natural.Se numeşte empatie. spuse Grace rânjind.Ne simpatizează. deştepţilor? Orlando îi dădu un p cior pe sub masa. chiar cinica. Se vedea de la o poşta ca nu avea multe în comun cu ieşirile spaţiale. explică Olando.. Un turis t care se bucura de mult respect. Nu ne plac mutre le voastre. aşa ca ştim tot timpul unde sunteţi. Poate vi se pare ceva extraordinar.sălbatici. relaxata.

Extrateres tri pe dracu'. Ne-am împrietenit accidental cu Eddie. eu sunt găoaza. spuse Grace relaxată. Anni-mah scânci: . apoi înfipse vârful în masa de ceramică. spuse Jack. Mânerul pumnalului era înfăşurat într-o piele fin granulată. îndreptându-şi com­ binezonul cu demnitate. astea-s baliverne. Da.. Lama subţire şi lucio pe gâtul palid al extraterestrului. te rog. . .. Ai priceput? Şi. da. vânzător de doi bani. Poate aveau să fie acceptaţi în sfârşit. armasarule. .. Cei care păleau la culoarea sângelui se căraseră deja. mulţumesc mult. găoază.Nu-l lovi.Oh. te rog. Suntem extraterestri în raport cu ti ne. scuturând mănuşa şi scoţând la iveală un pumnal. Probabil studiase figura. Era ciuda şi chiar plăcut sa fii dintr-odată în centrul atenţiei. târâtură. .Punct de sprijin 73 Jack îl prinse de gât. spuse Orlando. Jack se e spate. zâmbind cu subînţeles. mai da-mi una. şi vorbeam cu gagicu' tău. Se jucă puţin cu lama. Suntem doar extraterestri. . ai înţeles greşit. pentru că lovitura păru reală. Cei mai dintr-o bucată rămaseră neclintiţi. Li se părea că hărţuiala la care era uşi făcea parte dintr-un ritual de iniţiere. oh.Taci. Ex raterestrii auziseră povestea despre originile „pielii". după ce termini cu mas­ turbarea. scheună Anni-mah. apropo. nimic mai mu lt.Uite.Ascultă aici. departe de casă. egomaniac de modă veche ce eşti. Cu pumnul în fipt în gâtul lui Orlando şi fără să-1 scape din ochi. Femeia lui Draco stătea n emişcată. Jack o plesni cu mănuşa peste fălcile ale.. Era dintre cele forţoase si tăcute. pentru Că n-o să înţelegi niciodat unde venim noi. mai tare. de culoare deschisă.

spuse Jack cu calm şi cordialitate. sursa ştiinţei. ştim că mer ităm mai mult decât atât. iar VOI ştiţi de unde putem să facem rost. la o sută cincizeci d umină se află sursa întregii gândiri. dar eu ştiu. Celula aia provine din N G C 1999. stelele sunt de-o vârstă cu Homo s piens.. Dar Jack se calmase. străjuită de robo tali şi fanatici. lacomă. şi de acolo. . la întune­ cimea rece. espectul cuvenit oamenilor de treabă. în respect. Anni-mah se tânguia: nu mă lovi. Ştiu. ar trebui să-i preschimbăm pe decăzuţi. ca omul. timp de • zeci de mii de ani. înăuntru se află un exemplu perfect. . a venit după mine. Habar n-are. Nu aveţi ce căuta aici.74 GWYNETH JONES Cei doi nu se gândeau atât la fragilitatea lor.Nu sunteţi Frontierişti. carnea spintecată în omor. rece şi dur. prin dim probabilităţii. târâtură. o fabrică de stele din const elaţia Orion. Jack. O ţinem în lanţuri. Cu toţii ştim asta. din explozia aceea magică lichior cosmic. sugrumătoare. Creatura din celulă are con­ ştiinţă. cei care au protejat umanitatea. până când telescopul a descoperit că noile stele formate în acele Globule Bok nu au decât o sută de mii de ani. . al faptelor inumane săvâr e în toată lumea de cei care se pretind a fi liderii noştri.Nu-1 luaţi în seamă. Dumnezeu a venit să mă găsească. care ar fi năvălit înăun . Ştim. Pumnalul intra şi ieşea d n masă. D raco se săturase să stea în fundal. cât la învelişul subţire al Tigăii.In centrul Măciuliei există o celulă. să ne hră im cu durere. sau poate: loveşte-mă. Extra terestrii . Nimeni na ştiut de ce. Orion a fost sacră pentru toate religiile antice. dar eu sunt singurul care ştie că a venit după mine. şi este întoarsă în ea însăşi. Acum pricepi.. făcut din elaşi material ca masa. Acolo în spaţiu. Ar trebui să ascultăm.

E făcut din antiinformaţie.Egiptenii ştiau ceva. spuse Jack. Dădu scurt d in cap după care se ridicară amândoi de la masă. Scăpaseră.Punct de sprijin 75 îşi dădură seama. goală ca de obicei. . de ce credeţi că m-au ademenit aici? Retardaţii de psi hia­ tri spun că am ambivalenţe de moralitate. cu gun ele astea? Aici nu-i locul meu. ... spre surprinderea lor. Priveau pano rama.Desigur. Tipesa lui D raco stătea stană de piatră. . spuse Grace interesată. că Orion era Osiris. să nu pun mâna niciodată pe chestiile ca lumea. mămăligarul rul ăla trimis de guvern?. .. de spre care egiptenii cre­ deau că.. că bătrânul pilot spaţial era stăpân pe el însuşi. hmm. Anni-mah se ghemui şi începu să tremure. Ştiau că Universul s-a născut din lichiorul singuratic al lui Dumnezeu. E nebuloasa aceea cu formă curioasă. Extraterestrii se retraseră pe puntea de observaţie. Acum trebuie s-o întindem. . până când încetară să se mai clatine. fe tiţo. Stă scris în Marea Piramidă.Cincisprezece e cinci înmulţit cu trei.. Dar eu sun t miruitul. Frontieriştii adevăraţi se satu­ raseră de peisaj. asta urmăre sc ei. ţinându-se de balustradă ca să nu ameţească. p omitem.O să ne spuneţi tot ce aflaţi. A lele bune. . Să mă simt prost.. Ten­ siunea trecuse. E o conspiraţie care ascunde altă c onspiraţie care. . . în formă de semidom. ridicându-s e. îl întrerupse Draco.Am a-a uzit ceva despre asta.De la fătălăul. Eu sunt alesul. Grace simţi ghionturile lui Orlando în coaste. ar spune orice. Sunteţi mulţumiţi acum? Sunteţi suficient de speriaţi? De ce credeţi că-1 ţin aici.

Nu prea înţeleseseră mare lucru din t da lui Draco.Cred că ne-au luat la rând.patru stele legate prin gravitaţie. .. spuse Grace încet. cu mâncare putrezit tranzitul non-local e ca. aveau şi doza lor de nebunie. Grace îşi petrecu mâna după gâtul lui Orlando. Oricât susţineau că veniseră aici cu gându l la afaceri.guvernul nu făcuse o treabă bună în muşa­ malizarea cazului creatura îşi trăgea originea din acea fabrică stelară. neste­ mata din sabie. vag.Sper că ai dreptate . spuse Orlando într-un final. Dar la ce te puteai aştepta de la unul fără speranţă. .Acolo nu vom ajunge niciodată. Puteau loca liza cu uşurinţă Trapeziumul . .Spaţiul de Frontieră e ca şi cum ai trăi într-o parcare subterană. şi fusese recompensat cu doze mari de plăcere. . un nor născător de stele ce aducea. Dinaintea lor strălucea mândria Nebuloasei Orion... Conform informaţiilor pe care le avea .76 GWYNETH JONES . . Deşi ţesute cu iluzii. . S de frumuseţea peisajului. .şi cum te-ai urca în Eurostar la Waterloo şi ai cobo rî în Adelaide. care omorâse mii de oame ni manevrat ca o păpuşă? Iar el o ştia. Nu ştiau.. astea înainte să împli­ nească cincisprezece ani. cu genitalele unui bărbat..Doar că mai rapid. în a căror îmbrăţişare se unoscutele Globule Bok.Trist e că nu putem să ne apropiem de ac el punct. de zonele neexplorate. şi prin alte constelaţii decât Crucea Sudului. Spaţiul de Frontieră distr uge. convingerile lui Jack erau întru câtva justificate.

. .Nici măcar nu-i reală. departe de Clyde. . se teme u ca bunurile pe care tocmai le furaseră să nu fie prea scumpe şi să nu le mai poată vinde . plasa era numai bună de dormit. şi se întinseră. exilate într-un cuib ciu­ dat. pentru tine cel puţin.în comparaţie cu cea de mâncăruri. Azotul e verde. de mult pierdute pe Pământ.Ăsta da tu trem. După ce o căptuşiseră cu un covor nefolosit.Ce cr formaţia. Voyager. mormăi Orlando. Readuşi la realitate de întâlnirea cu băieţii veseli. Gracie? N-am auzit de aşa ceva până acum. de parcă fuseseră prelucrate după cop i originale. dar confortabil. proviziile de siguranţă erau înc lo. calitate excepţională a sunetu­ lui şi imaginii. oxigenul e albastru. E doar o imagine de la televizor. oftă Orlando. Veştile p roaspete mai puteau să aştepte. N o u ă ne place Bette Davis.Punct de sprijin 77 . Am bătut atâta cale doar să ne înghesuim într-o cameră neîncălzită de hotel. Culorile spectrale au şi ele un înţe les. Nu contează.Vorbeşti de parcă a i fi Jack Solo. Dacă am fi acolo. minţile noastre ar vedea ce vedem noi acum. două iuţe scoţiene. Bette străpunse crisalida de „răţuşcă urâtă" şi se îmbarcă pe o croazieră ce avea să-i schimbe viaţa. . . s-o vedem pe Bette Davis cum încearcă să şi-o pună. dar. . spuse Orlando cu blândeţe. Dădură drumul la Now. Făcură curat în cabină şi luară o cină inten­ ţionau să se întoarcă la bar. Oferta de divertis­ ment era bogată . Găsiră o sumedenie de filme a negru.Deci la asta s-a ajuns. spre norocul lor.E reală într-o oarecare măsură. Hai în cameră să ne uităm la un film.

. De obicei arată mai bine. părând o adolescentă reală. Sunt cu Draco de ceva vreme. Parc-ar fi un mesaj din acela pe care criminalii în serie îl trimit la poliţie. raiduri aeriene. tot felul. Cabina lui Draco era la clasa întâi. câmp uri de gheaţă din Uzbekistan. . Extraterestrii dădură din cap.. Deoda faţa lor apăru o siluetă înaltă. Îşi petrecu braţel rul sânilor gargantueşti.Hei. . Scos pe bandă rulantă..Da.Mâinile robotice nu au expl. explică Grace. ai exploda dacă ai atinge-o? . numerele negative sunt totuşi. Am fost în locuri.. . mensky. spuse fata. mormăi Orlando. vulcani.Nu-i ca antimateria ? Adică.Mai multă informaţie probabil. lăsând să-i scape un „oh" surd. Draco nu ş aici. Fata războinică cercetă î prejurimile.El e unul. platforme petroliere poluate. Strângea în mâini banduliera.Ne-au făcut hoţii o vizită. înfiorată: Mi-e foarte frică. . Jungle. locuri dificile. . desigur.. Da r adăugă. Extraterestrilor le căzură feţele. luat de la ţâţa guvernului şi a unchiului Sam. Sara făcu câţiva paşi după care se întoarse. muşchii braţelor e . îmbrăcată într-un echipament de luptă strâmt.. Proiecţia video tremură. şi probabil puţin mai răsărită. Ridică din umeri. ajunge. .78 GWYNETH JONES . . lată-n umeri. ăăă. ruşinată de ce făcea. Draco vorbeşte ca un criminal în serie. femeiuşcă virtuală a lui Draco.Sigur că da.. Am văzut şi vizuini mai nasoale. Hei.

Nu e o persoană minun ată. N o i aşa suntem făcuţi. plec şi eu. .Eu cred că ştiţi. Sunteţi făcuţi di informaţie. Cu o pepită de marfă bună e garantat pe viaţă. Nu-1 prea duce capul să facă planuri.Nu ştim nimic. venim din acelaşi loc.. . Nu i-am . Drogurile de luptă i-au făcut praf creierul. Dar ce put em noi să facem? Nu avem coordonate precise. idioţilor. O să-şi încerce norocul cu nişte coordonate impreci o să moară. Totul e aranjat. r voi n-o să mai aveţi nici o grijă. Draco. se precipită Grace. Dădu drumul la banduliere si îsi uni arătătoarele. în regulă. cu a un şirag de perle.. Dar dacă el pleacă.Trebuie să mă ajutaţi. . N-am n evoie decât de o picătură de licoare argintie. Vedeţi. nu aveţi încre­ dere în mine.Ascultaţi la mine. eva despre Pivot.. Nu ine la imagine. p-poţi să verifici. Mă ocup de sistemul de operare al T igăii. spuse proiecţia. Au grijă în schimb ca oameni de genul ăsta să no mai ducă mult în viaţa reală E urâtă treaba. Safirele ei mari se îngustară pe cât le permitea algoritmul grafic. spuse Orlando. Nu pot să în creierele voastre. sau ce? Nu e nimeni care să vă închidă şi să vă aprindă? Sunteţi aşa de liberi? bulbucaţi mai că explodau de frustrare. Am înţeles.. Nu pricepe că asta-i ultima noastră şansă. Guvernul nu se debarasează de soldaţii-păpuşă în mod direct. Sunt sigur că în realitate e o persoană minunată.Punct de sprijin 79 . dar ştiu că aţi fost acolo unde sis-opul nu poate sa ajungă. . -Cum? Sara îşi muşcă buza ţuguiată. A ales Loteria pentru că aşa l-au programat ei să facă.

un dispozitiv care se dovedise util în câteva călătorii extreme. care aparţi fiei. . Mai vorbim noi. chiar dacă ar fi ştiut cum a. Avem o valiză furată.Ce ne facem? . Majoritatea prospectorilor şi a echipaju lui de întreţinere erau dependenţi de Praştie. Nu existau bărci de salvare pe Tigaie. urlă Orlando. jur. . . Suntem în groapă şi putrezim. Acum trebuie să mă-ntorc. . Şi chiar dacă am şti. . Rămâne între noi. pentru siguranţă.N-nu. atâ r.Suntem morţi. bancnote şi antiinformaţie aparţin întotdeauna Mafiei. . Nu putem decât să aruncăm valiza undeva şi să fugim cât ne ţin picioarele. Grace scoase sticla de whisky din valiză. fără un receptor aici? F lmul rula în continuare. stinseră luminile şi traseră zăvorul. Cum put a să-şi folosească Draco holograma aşa. prin cornişe.Nu-i adevărat. Într-un final se prăbuşiră la podea. S aţia nu s-ar fi îmbunătăţit dacă ar fi oprit aerul şi gravitaţia.Proiectorul. Gândiţi-vă la ce v-am propus. plină de cocaină. Orlando şi Grace ţâşniră din plasă şi căutară grăbiţi printre onul.80 GWYNETH JONES zis nimic. astea nu-s echipate pentru o călătorie pe Pământ. Sunt pe urmele noastre. . Ar fi o moarte lentă. îngăimă Orlando. wireless şi de pe alt nivel. valizele pline de cocaină. Era nefiresc.E imposibil să fugim. Cercetară camera de -a fir a păr.Doar că nu ştim să-1 ducem. Şi dispăru. . luându-i preţioasa sticlă de Highland Park din mână ş d-o înapoi.Am p-putea să şutim asteroverul unui Frontierist. la toaletă. e a noastră acum. Suntem prinşi aici până la Praştie. dar nu găsiră nimic. crăpături. îl aruncară pe coridor. Într-o clipită opriră sistemul de di vertisment.

.Aţi dispărut i-dimineaţă. doar se holbau unul la celălalt. Gracie. dar nu ştiu. Poate proiecţia spunea adevărul.. spuse Orlando.. Vreau să zic mai mulţi dintre n oi. doamna asă în scaun cu rotile. . spuse Grace.Intraţi.Ce-i ăla Pivot? . Cei doi îngheţară.Incuietoarea voastră e spartă. Poate Draco nu ştie. pur şi simplu nu. . . e se ridică în tăcere şi aprinse lumina. pentru numele lui Dum nezeu! Ce credeai? . Ar trebui să îi spuneţi lui Eddie.Am venit pentru că vrem să vo bim cu voi. Tre­ buie că supervizorul av ea o capsulă de salvare.Punct de sprijin 81 iar cea mai recentă lansare era programată peste trei luni. .Scaunul meu nu gândeşte mai mult decât un hamster. . .Poate. nu părea la fel de surprin să de cum arăta locul.Eşti aşa convins? înţeleg ce zici. Cin eva bătu la uşă. Nu mai eraţi de văzut pe ecranul sis-op. dacă nu cereţi ajutor cuiva. spuse Orlando. Spre deosebire de Sara.Bagă-ţi minţile n cap. noi am lăsat-o aşa. Vorbeam cu Draco. Lakey se aplecă să vadă nişte ciorapi aruncaţi.Cu ce vă putem ajuta? întrebă Grace. In Grace încolţi speranţa. Lakey cercetă camera din priviri. i ar asta o să vă coste viaţa.. Adică dumneata şi scaun ul tău? . Scaunul scoase un şuierat. Uitaseră să mai respire. mai bine nu. legănându-şi osiţele blonde. dar. Probabil Eddie v-a dus prin Zid. . .Toată lumea vrea să vorbească cu noi. In uşă apăru Lakey. Era o videogramă interactivă. . Era pentru o singură persoană. â la Veronica Lake. Nu e spartă.

Convertoarele de aer suspinau în timp ce extra­ terestrii se îndreptau. a „a fi îngropat în mare".Să vedem ce putem face.Pentru mine. Mânerul se afla în lul de noapte. Pentru voi poate însemna diferenţa dintre viaţă şi moarte. . . .. în tăcere.De-acord. . Acolo se dezmembrează aparatele alimentare. tot ce mai avem. Hala de întreţinere e după prima intersecţi e cum pleci de pe puntea de observaţie. Gâlme obscure împrăştiau o lumină difuză pe coridoarele întune­ cate. .Nu eşti întreagă. Nici nu vă pasă de ce au făcut străinii cu eroii şi cultura astră. Lakey rânji mulţumită. Un adept al căilor spaţiale se furi tele lor. Asta-i peticul nostru. Pivotu l n-are nici o valoare.Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi. şi în mod sigur nu era . Dar vrem bicicletele înap oi. Mare tu peu aţi avut să veniţi pe Tigaie. . o să vorbim.Despre ce tot vorbiţi? . dar felul în care zâmbea şi faţa atinsă de hidropie trădau reminiscenţe de umuseţe de modă veche. La ulti­ ma intersecţie.82 GWYNETH JONES Lakey era o epavă. Auziseră amândoi sunetul unor tălpi vel asemenea unor ghete călcând în zăpada proaspăt aşternută. Ea încuviinţă în tăcere. fetiţo. Ştiţi ce înseamnă a fi îngropat în mare? Când Frontieriştii îl aruncau pe câte un ticălos în vid. spuse Grace. către locul de întâlnire. spuse Lakey. în caz contrar. Fiecare ra înconjurată de un nimb de sfărâmături minuscule. Pentru binele vostru să fiţi acolo la patru fix. ndo atinse braţul lui Grace. după ce ies din uz.Daţi-m fix şi vă răstorn Universul.. Şase ore mai târziu.

Orlando şi Grace se apropiară de ciudatul tablou.. dar încuraja. încercară să-şi ţină respiraţia. şopti Grace disperată. în lumea ei virtuală. Dirty .Nu a fost Jack. cu glas m ieros. ceva căzu şi o voce de om dă unei horcăieli spasmodice. Se întoarseră. . unde e Jack? . Bulbucatul de lângă el. Îşi frecă braţele goale şi se ghemui după ce încasă o lovitură. . . Puteai să tai întunericul cu cuţitul. ca o umbră pictată pe întuneric.Punct de sprijin 83 Lackey. pe care îl porecliseră Joe Cairo. parcă tr-o răutate pros­ tească. şi se prăvăliră pe mocheta de lângă. aşa că se rostogoliră în hală. şi pro­ babil în transă. Jack Solo n-avea doar pumnal.E Lackey. miorlăi Anni-mah. Erau înconjuraţi de operatorii din um­ bră. el nu era aici! Da. da. Sângele băltea în jurul ei. mulţumită ore­ lor de antrenament în gravit roiectară din perete. îi sprijinea br aţul. iar din carpetă ieşeau bule roşiet Privirile li se întâlniră. Lakey fusese în junghiată în repetate rânduri. Pumnalul de la încheietura legendarului pilot zăcea pe po­ dea. oarbă şi suferindă. Cori dorul fu invadat de lumini albe. Printre maşinăriile defuncte îşi făcu apariţia un individ în lt şi şchiop. Fără să scoată o vorbă. Se iviră şi alţii.Anni. săriră în sus şi. neglijaseră trusa de menţinere. abia coliziunea cu un sintetizator de carne destul de mare. spuse o voce necunoscută. şopti Grace. ai păţit ceva? Cineva scânci.. căruia îi sp uneau Blind Pew.Nu a fost Jack. Nu îndrăzniră să se agate de nimic. Se auzi un ţipăt. Holobotul lui Jack Solo se târa lângă cada­ vru. . plin de sânge. Descreieratul trebuia să fie pe-aproape. îmb bişnuitul ei combinezon soios. cu vizieră şi oase supuse la multe presiuni de-a lungul timpului. loveşte-ma mai tare. mult ca sigur înarmat. Paşii se apropiau. Hei.Jack e chiar aici.

spuse cu indiferenţă lunganul.Ne dădusem întâlnire aici.Ah.Pentru mulţi ani. Dar ne-am despărţit. şi bolborosi: Nu a fost Jack. Mi se spune L'Hibou. Am auzit zgomote. o femeie cu cap bombat poreclită Jean Harlow pentru şuviţele zdrenţuite de păr blond-platinat.. adăugă pe un ton flegmatic. împânzită de stele tinere. Jack Solo îşi şoptea în arbă. Ne . Lunganul întoarse atele spectacolului ceresc şi îşi sprijini oasele de balustradă. . . Ii conducea spre puntea de observaţie. Haideţi cu mine.. . bicicletele. . Vorbesc în numele acestor oameni de treabă. Trebuie să discutăm. şi doi indivizi din stafful tehnic. Zicea că poate să rost de bicicletele noastre.Lăsaţi-1 acolo.Aşa se pare. parcă nepăsător la ce se întâmplă în jur. e imaterial. . Numele ei este Lana. Lackey? Doamna cu scaunul. . căutându-i pe extraterestri prin vizieră. Arătă cadavrul cu bărbi a. Eram o dată canadian de origine franceză. A fost soţia mea. în combinezoane maronii-gălb ui. Anni-mah atârna în fundal. Se ocupă roboţii de el.. cât am fost pilot.Numele meu. Aceştia îl duceau pe Jack Solo. adică bufniţa. Puntea era dominată d e imaginea maiestuoasă şi tăcută a nebuloasei. care le trase o căutătură ciudată extraterestrilor. ca un strigoi care nu-şi găseşte liniştea.ff 84 GWYNETH JONES Harry cel Ciung. sprijinindu-se de braţul lu i Cairo. A omorât-o pe Lackey? între e. Ceilalţi prospector re­ cum şi cei doi din stafful tehnic se adunară în jurul lunganului..

Steaguri şi urme de paşi prin pulberea lipsită de viaţă. aur.Ştiinţa Buonarotti a dat totul peste cap. . Nu aveam cu ce să e facem viitorul mai luminos: mirodenii. niciodată destule materiale . Face strădania noastră să arate ca încercările eşuate ale lui da Vinci de a bura. omul a descop erit zborul spaţial. exploratorii s-au aventurat spre destinaţii necunos­ cute şi astfel a luat naştere măreaţa c ivilizaţie care stăpâneşte încă peste lumea oamenilor. Dar cu ce se va a lege umanitatea din tranzitul non-local? Planete-închisori. o lo pată şi un săculeţ de seminţe.. tineri i mei prieteni. Era unul dint re primele experimente Buonarotti. dacă îmi permiteţi.Punct de sprijin 85 interesează lucrurile pe care le ştiţi despre Pivot şi ce plănuiţi să faceţi cu această infor . Asta intenţionează Guvernul Internaţional. câţiva fraieri au reuşit să-şi facă o viaţă pe Frontierele br Dar ne-a învins puţul gravitaţional. scârbit peste măsură.. Un mişcător ne mişcat. Până la urmă. Lâna a folosit numele ăsta.Nimic. N-am reuşit să construim o lume nouă. care va fi trimis acolo cu un târnăcop. Au deschis o poartă dimensională. c ontinuă L'Hibou. Dar reculons nous. Acum patru sute de ani. Şi ce s-a întâmplat? Orlando şi Grace nu ştiau ce să zică. dar inutilă. este un punct de sprijin pe care se deplasează o pârghie. Cei prezenţi încuviinţară cu un murmur amar. Precocitate emoţionantă. Răspunse L'Hi entru ei.Lake. . Erori demne de toată mila.Un Pivot. eaba noastră. Guri de cana l pentru surplusul de populaţie de pe Pământ. pieţe noi. spuse el. . prieteni. prin care a ven it ceva. Insă ceva s-a întâmplat acum cincisprezece ani pe staţia asta. spuse Grace. Nu ştim ce înseamnă. ceva . pour mieux sauter. Să facă ce doresc. Acum opt sute de ani.

Adevărata importanţă a lacrimilor este că au făcut tranzitul. . spuse Grace. Johnny Slender. şi un costum. Nici un experiment similar nu s-a mai desfăşurat. spuse Orlando. Au dispărut toate mărturiile. a fel de ţicnit ca şi Jack. Johnny! A cesta se făcu mic. E convins că lacrimile argintii vor distruge lumea. Trupul călătorului şi bunu­ rile sale . Dar am reuşit să punem datele cap la ca p. . Măciulia a fost construită în jurul acelui câmp şi apoi conectată la Tigaie. Au pierit oameni şi roboţi.dispar. Datele n unt niciodată suficiente. Am citit broşura.. toţi martorii. La întoarcere se întâmplă acelaşi lucru doar că în revers. ele­ m entele de bază se coagulează conform informaţiei primite şi drept urmare va apărea un corp identic. . doar aţi citit broşura.Totul e nem işcat. datorită fazei de conservare a punctului local. A ră lacrimi preţioase. Ce se întâmp -un tranzit Buonarotti. In zona destinaţiei. împachetată în câmpul de energie care încă o în­ conjoară. Scor­ pionul care înţeapă fiindcă aşa a fost făcut.E scorpionul. ne oferă obiectul râvnei noastre. Lunganul arboră un zâmbet strâmb.Mulţumesc. dragii mei turişti? Hai.Ha! Ha! Ha! Când zeii vor să ne distrugă.vreau să zic costumul de tranzit .Gura.86 GWYNETH JONES ce nu aparţine acestui Univers. Pare a fi o otravă cu efect cronic. Ele indică doar dacă tranzitul este . . la fel cum aurul mexican a şubrezit măreţia Spaniei. . scorpionul care boară pe măreţul vânător.. .Prietenul meu. sâsâi omu leţul cu ochii bulbucaţi. Explorarea spaţiului înde părtat a fost restrânsă la coordonatele cunoscute. a încât gardianul să se afle într-o oare­ care siguranţă şi să aibă o portiţă de scăpare. Le era frică. Au scos creatura din cen­ tru.

ce folos să ştii combinaţia de la seif când n-ai um să fugi? . nu şi dacă toate elementele necesare sunt acolo. se gră eteze Orlando.De-acord..într-adevăr. Dar putem să convingem un nebun s-o facă. Dar ce vrei de la noi? ..Sunt convinsă că ai dreptate. . poarta spre un imperiu care ar fi trebuit să fie al nostru. prieteni. Sunt validarea. Ce-s alea? . . dovada.. Dacă am avea nişte mostre din lacrimile acelea. nu.Şi dacă aţi avea dreptate. spuse Grace. extraterestrii se uitară unul la celălalt . însemn ele cu Centura Kuiper de pe combinezoanele celor doi agenţi străluciră puţin în lumina dif uză. .Ştim că aveţi chei a de la celula Pivotului. în fine.Punct de sprijin 87 posibil.Lettres de cachet? repetă Grace. Cu gurile căscate.Drago Fujima are lettres de cachet. spuse Grace. . . spuse cu răceală lunganul. am putea construi nave luminice. Frontieriştii făcură zgomote furioase. Dar ideea rămâne ioare.. E xtraterestrii se uitară la Jack Solo care atârna încă în prinsoarea staffului tehnic. . .. care să traverseze.A. . Dar când pilotul de teste se întoarce. Nimic material nu poate călători. Jack e de al nostru. Un ţicnit periculos. Nave. vorbind cu holobotul care se ghemuise la picioarele s ale. Avem grijă de ai noştri. Maimuţă. şopti Johnny Slander tremurând. dar lacrimile argintii sunt materiale. L'Hibou ridică mâna. şi d e aceea guvernul nu va cerceta niciodată ce se întâmplă. Jack era în Ţara Minunilor.Voia să zică păpuşă fără creier. Aceasta purta o cămaşă de noapte roz şi soioasă.

spuse Grace în tr-un târziu. .Ocupaţi-vă de soldaţii-păpuşă. deşi mai degrabă s-ar fi ocupat de Jack Solo. Ştim ce avem de făcut. în încercarea de a ieşi cu bine din bucluc. care părea un rău mult mai mic. atât la propriu. Suficient să ştiţi că ticălosul are spate.Vorbim aici de potul cel mare. să-ţi rişt ndo încuviinţă. . spuse L'Hibou. Nimic mai puţin. Ameninţă că o să ne arunce în puţul gravitaţional. .88 GWYNETH J O N E S . r nu Anni-mah era cea care se va ocupa de sis-op. săraci lipiţi. . care o târa pe plângăcioasa Anni-mah după el ca o efigie a pră ii. şi toţi de l-am ofensat într-un mod sau altul. spuse Dirty Harry sinistru. în ciuda c alităţilor sale de cuţitar. â înfrângerii. Faptul că Draco se imagina ca o tipă vânjoasă le întorcea stomacul pe dos. legănându-şi mâna. .Sintagma îmi aparţine.Iar tu trebuie să-1 faci praf pe Eddie.E-n are s-o facă. E erestrii se întoarseră la cabina lor şi îşi puseră gându­ rile la comun. Trebuie să te dai pe lângă soldatul-păpuşică. Să fie siliţi să se-ntoarcă pe Pământ. boţii nu se mai bucurau de succes pe Pământ. Din acest motiv. . Frontieri se temeau de moartea violentă.N-avem de ales. Asta dacă nu-1 putem cumpăra. Puteai să-1 înţelegi pe Jack smin­ titul. . cât gurat. şi ceva coordonate utile. asta era pentru ei adevărata pedeapsă. să ne-nţelegem. să moar unei camere de spital. adăugă Jean.Vrem bicicletele înap oi. şi avem noi grijă de restul. Un holobot pe post de jucărie sexuală dezvăluia până la urmă adev aţă a posesorului. Trebuiau să se ocupe de afacerea asta .

Avem o relaţie deschisă. Praştia era pe drum. Se aşeză pe un scaun în formă de că şi se puseră pe taclale. dar putea oricând să afle cine era în cabina cui. Se punea la cale mut area gâştei cu ouă de aur într-un loc şi mai izolat.Grace. Eddie clipi. într Unde-i Orlando? Grace ridică din umeri.. îmi pare rău.. Doar că. dar care era următoarea lui ţintă? Eddie ştia că nu se face. Din nefericire. .dacă vrei să vorbim despre asta. dar mai avea nevoie de câteva săptămâni să ajungă. Îrarntr-o dup ază calmă.care făcea locul să arate ca o in ulă Ellis din zilele de pe urmă . printre susp ine. Un alt pr ospector a vândut nişte coordonate unor investitori. . . dându-şi seama că ceva o roade. Grace avea drepta te. doar că mi-aş fi dorit să nu fie Draco. . . Un Frontierist obscur ce nu promitea nimic a reuşit o călătorie bună. Nu pri e. cineva bătu la uşa lui Eddie. Accesă sis-opul în creier şi consultă lista de pasageri. nici mă Eddie. Lucru destul de uşor de făcut şi amuzant în acelaşi timp. plăcută. O singură regulă: nu exi tă reguli. dar Frontieriştii nu ştiau asta.Cu ci ne? . mărturisi Grace.Punct de sprijin 89 Trecură câteva zile. „Lakey" parcă nu existase.Pot să fac ceva în legătură cu asta? . deşi îl făcea uneori să se simtă vinovat.funcţiona la parametri nor­ mali.N-ai de ce. Era Grace. . iar câţiva „călători" pe termen lung au ost daţi dispăruţi. Alimen­ tarea staţiei Centurii Kuiper .. dar ştiu cu cine e.Draco Fujiama. Jack Solo se comporta de parcă nimic nu se întâmplase. Nici o investigaţie..Nu mă interesează. dar. Orlando era cu Draco.

Am momente de nebunie. eşti aşa de drăguţ. Dacă nu-mi place ce-aud. nu ştia şi nici nu-i păsa . chiar acum. tu vorbeşti.Dacă se poate. Asta . şi ştia când trebuia să acţioneze. Jack era veriga slabă. Dacă.sau poa te era Grace. îi prezentă extrat restrului arma de contrabandă de care făcuse rost. el şi Jack Solo erau parteneri. Draco era chiar foarte întreg la minte. Nu s-sunt Frontierist. Când era vorba de lu ptă.Chi ar acum? . domnule supervizor Eddie. Ne-am înţeles? . Când o văzu. Suntem departe de casă. putem să mergem în cabina dumitale? .90 GWYNETH J O N E S Grace îşi şterse câteva lacrimi din ochi. protestă Or ando. N-o să mă ducă nici dracu' la tribunal. te mai lovesc o dată. cel cu un sing r ochi e rege. In ţara orbilor..foarte înţelegător. Eddie ştia că era „folosit". Oficial. Dar nu-i păsa. Orlando deveni . . . Sunt un cetăţean european. dar Draco era cu ochii pe ei..Uite cum stă treaba. ..Eu te lovesc. n e văd bine! . unde îl şifona puţin. dar dă-1 în mă-sa.N-nu poţi să faci aşa ceva. La c e-s buni prietenii? Câteva zile au fost precauţi.. da.Nu te baza pe asta. Zâmbi încrezătoare. Ei ai adus vorba. Î1 surprinse pe unul dintre ei singur pe puntea de observaţie şi î înşfacă.Eddie. dacă mi se în­ tâmplă ceva. îi explică lui Orlando în timp ce-1 du ea în cabina sa de la clasa I. iar eu sunt un veteran for jat. Draco merita o şansă mai bună. Ca să n-o mai lungească atât.

Nu ştim ce planuri au cu Eddi e. Când Eddie v-a duş prin Zid în acea zi.D-de unde ai.? .Computerele pot fi sparte în multe feluri. şi aştepţi un semn de la el ca să îţi duci misiunea la bun sfârşit. . . şi v-a mers. Aţi contat pe faptul că nimeni nu o să vă verifice. dar el este cheia ambulantă.Punct de sprijin 91 se aplică mai ales atunci când ochiul este o gaură mică şi neagră de la capătul ţevii. interveni Sara. Parola care deschide celula şi activează maşinăria de recoltare se află în căpşoare astre.N-o să-ţi spun nim robabil au pus la cale o diversiune. secătu ră. spuse Draco.. şi nici să ierdeţi şmecheriile. dar aţi riscat pentru că nu aveaţi de gând să faceţi tranzitul Buonarotti.. Când aj aici. N-am reuşit să prindem partea asta.O să n acum cum stă situaţia. Dacă nu mă înşel.Pentru binele tău. bit cu bit. v-aţi mai luat încă o dată inima-n dinţi şi i-aţi şt recvenţa. . Tu şi par­ tenerul tău aveţi implanturi.Bine. .Iar voi l-aţi copiat. Lângă el stătea Sara Komensky. . s-au gândit ei la ceva. Spune-mi cum funcţionează. sper că e un plan bun. Trebuia să scă de ele. în creierele voastre. Frontieriştii sunt prea beliţi la creier ca să mai funcţioneze vreun implant în ei. iar voi doi aveţi gură mare. S e preface că stă aici doar de formă. O K . Orlando hotărî că îi ţinuse piept suficient timp ca să pară credib . . spuse cu gr eu Orlando. partenerul tău e cu Eddie chiar cum. Guvernul nu poate controla tot ceea ce fac roboţii. N-ar îndrăzni să lase as ta în grija unor aparate pe care pot pune mâna teroriştii sau ţări duşmane. Eddie e cheia.

apărat de toanele gravitaţiei.Nici s u te gândeşti. bietul. Până la urmă lui Grace îi părea rău că îl amăgeşt die avea să o ierte. fireşte . pe car zăcea.92 GWYNETH J O N E S . Dar nu Eddie inventas e creierul uman şi nu era nici primul care să folosească paradoxala apropiere dintre e xcitaţia sexuală şi comportamentul violent.Te rog. Când extraterestrul era muls. Draco rânji. O singură regulă: nu există reguli. Un om n-ar înţelege asta şi nici n-ar lua-o de bine. un serviciu drăguţ de ceai. Eddie nu era chiar asa. dar erau maeştri în că ortochete ale plăcerii. . nici ul pe care îl avea de jucat ca declanşator al mecanismului de recoltare. Făcea parte din abilităţile secundare pe care le selectaseră când deveniseră aproape-gemeni. ia loc. dacă îmi dai pe ce. . şi înţelegeau. vădit emoţionat Grace cercetă cabina. Privirile îi căzură pe un raft răsucit. Tu mă vei băga înăuntr ace şi Orlando ştiau ce făcuse Eddie pentru a suporta mai uşor teribila sarcină care-i fus ese încredinţată. pe care o găsi încântătoare. Era imposibil ca singura lui plăcere să fie pro­ vocată de o creatură jupuită. Empatia le venea ca o mănuşă celor doi extraterestri. Armata mi-a luat cipul când mi-au dat drumul.fără tente sexuale. Pot s-o descarc. în ciuda decorului plict tor. Dar acum? Nu ştia calea spre inim a lui Eddie. Redirecţionase vina şi compasiunea pe care le simţea înspre libido. în regulă. blândul Eddie avea orgasm. în nuanţe de albastru-înch ruginiu. Totul era frumos aranjat. Aşa că modifica se nişte conexiuni. spuse Eddie . cu bun-gust şi ah. ciopârţită şi penetrată de un robot. îţi dau parola. . secătură.Bine. Eddie nu putea îndura să vadă creatura chinuită.

Asta înseamnă că C . Proiectă un Eddie virtual în minte. Eddie. Nu era nevoie să se prefacă speri .Si acuma? . făcând loc celor ei să intre. dar nu îndrăznea să le şteargă. . Copia lui pe care o am în implant e ca un set redus de inst rucţiuni. Roboţii ne vor depista. . G r a c e e la datorie. Pe frunte îi alunecau brob oane grele de transpiraţie. Draco îl conduse pe Orlando până la Zid. Dra co mergea cu mâinile în buzu­ narul de la combinezon. şi Zidul se deschise. . Când şi când îi mai trăgea un ghiont lu rlando cu ţeava armei sale de plastic.Servim un ceai? Obrajii lui Eddie se îmbujorară. Eddie e.Treci înainte. Vai. Orlando. Draco se holbă hulpav la abominaţia d tru. protestă extraterestrul fără prea mul­ tă convingere. desigur. Respiraţia acceleră. dar de-acum trebuie să intru pe frecvenţa adevăr tului Eddie. sau preferi un amestec de fructe? Aş fi încântată să încerc Earl Gray. . nu aşa trebuia să decurgă conflictul ăsta. . starea lui mentală e conectată la me ca­ nismul de extragere. mai am şi Earl Grey. Acum trebuie să mergem în încăperea de vizavi Extraterestrul se mulge o dată pe zi.Pare că aşteaptă să fie muls.. nu am voie.Punct de sprijin 93 . c eai indian sau chinezesc.Da.Nu pot. ochii îi sclipeau. să fie ăsta cumva Wedgwo mpuriu? Buzele drăguţului de Eddie se deschiseră în semn de în­ cântare extatică. suficient cât să ne treacă pragul. Ajunseră în anticamera ce dădea în celulă. Ţeava din coaste îl avertiză că era indic să nu şe oprească. urmat îndea­ proape de Sara Komensky. tu eşti cel cu cheia. spuse Orlando.. îi spuse languros.

dulceagă. fără să ştie de ce. Asta spun blestemaţii de o ameni de ştiinţă. Acolo. peste umărul lui Draco. Dar aveau o rel e deschisă şi nu îl deranja. Intrară în camera de control. secătură. . ştiind probabil că dacă lucru­ rile nu merg cum trebuie î oarele minute. Privir terifiată întâlni ochii mari şi albaştri ai holobotului. Părul roşcat de pe ceafă se ridică.Gura. Dar. Simţurile lui Orlando erau pătrunse de valuri senzuale de fericire. şi.Vrei să zici că substanţa exotică pe care o extrag aici era odată nemater cum ar fi cod pur fără intermediar. sau idei născocite? . va fi. . car e în combinaţie cu teama de moarte alcătuiau un amestec cel puţin ciudat. umedă. . părea că îi spune: fii tare. împre­ ună cu stăpânul său.Asta-i vorbă de poponar. călărit de a Eddie. Şi nu avea gând să dea colţul. Aşa că Orlando. în ceea ce priveşte spaţiul real şi cel virtual.Ce-i cu antiinformaţia asta. plăcere. acum un para­ zit psihic trepidant. Draco? întrebă ca să nu tacă. iar peretele se închise ermetic în spatele lor. subiectul plăcerilor lui Draco.94 GWYNETH JONES iar pentru asta trebuie să fie într-o stare anume. se uită în spate. E co moară acum. totul este întors cu curu-n sus. Mi se pare un concept curios. Du-mă în camera de control. Drac o? Te-au recrutat pentru că aveai conexiunea de care aveau nevoie şi ţi-au dereglat cr eierul într-atât încât atunci când le făceai felul la toţi oamenii ăia te lovea un val de plă plăcere. îl conduse pe Draco în camera de control.Creatura din N G C 1999 a venit dintr-un alt univers. Pentru câteva cl ipe se întrebă ce anume făcea Grace să-1 binedispună pe supervizor într-atât. reuşim noi cumva. Mai ai amintiri din copilărie. . cu toate că nu era decât o jucăr xuală virtuală. Nu este toată informaţia la fel? .

Substanţa recoltată urma să fie expediat un container mic cu pereţi supergroşi. n-ar fi putut decât să stea cu mâinile în sân. nu intra. Soldatul îl ignoră. zguduit de plâns. Doar pentru că făcuse serviciul militar sub comanda bu tonului nu însemna că nu avusese acces la materialele de instructaj.Sara! strigă Orlando. Continuă să asambleze un ferăstrău elec­ tric folosit în cel ai dificile misiuni din lume. Dacă cin e pe Pământ urmărea toate acestea. . . credeai că o să mă mulţumesc cu câteva picături de lapte când pot să pun mâ ugerul? Iată şi deschiderea. pe Pământ. . Pământul er re distanţă. simţind cum i se înmoaie picioarele de groază. Chestia cu mâinile-inele se întâmpla undeva în colţul camerei. Intru. jos pe o bandă.Rahat. Interiorul celulei se vedea mo nocrom pe ecranul CCTV-ului. Trebuie să îl prinzi din mers . Procesul începuse. Ferăstrăul bâzâia ca un ţânţar..Iată. Esti n ebun! .. .Ce-ai de gând să faci? Hei. Acolo. Se prăbuşi lângă perete. containerul avea să fie împa chetat şi trimis spre destinaţia sa necunoscută. recipientul sigilat va fi coborât în jgheabul acela.Punct de sprijin 95 . cum tragi un geamantan de pe banda rulantă. Draco îşi băgă pistolul în combinezon şi scoa e de la centură o bobină cu cablu zimţat.Secătură. Creatura se cutremură în ie şi toate dimensiunile spaţio-temporale reale se năruiră. Doar rec ipientul!.Opreşte-1 umnezeule. Nu era mare lucru de văzut. . Draco Fujima îşi deschise drum prin fibra ceramică. o să ne omoare! Holobotul îi afişă obişnuitul zâmbet languros şi dispăru.

la generatorul Sarei. . da. mai t are. atât avea nevoie maşina să ştie.Jack e distrus. dar din câte văd a i nevoie de nişte aer proaspăt aşa că. da. uscăţivă şi slabă şi se războinică şi apoi. Draco îşi făcuse drum prin z fusese întâmpinat de un puternic câmp gravitaţional. Apoi la Sara. dar reuşise să treacă mai departe. spuse Sara. loveşte-mă.A tenţie la mine. . spre halca aceea desfigurată de durere.. fa ck. sărmanul Jack. n-am timp. apoi la mănuşa cu generatorul fx pornit non-stop. ah stătea ghemuită într-un colţ pe duşumeaua rece şi tare. dacă îţi merge bibilica virtuală. . împingându-se din mâini şi picioare. • . da.96 GWYNETH J O N E S neobservat de maşinărie. împreună prin sisteme. Dormea şi ea. -Ce? . Îmi dai odată mâna sau ce faci? Anni întinse o mână virtuală.Alo. Se t . aflată în prag l agoniei.Asta-i problem a lui. ia-mă de mână! Holob ită la Jack. Nici măcar nu ştiu de ce fac asta. Eddie era pe culmile plăcerii. scâncind spasmodic: Nu a fost Jack. frumoaso. N-are ce face. Pilotul era în lumea vi­ selor. îmbră­ cată în rochiţa soioasă. Aerul din celulă fremăta în jocul fulgerelor virtuale.. şopti ea. Alo! Tilincuţo. Sara Komensky se strecură prin cone­ xiunile ce leagă computerele de pe Tigaie între ele şi se rematerializă în cabina lui Jack Solo. ajutat şi de o pers oană de la bar care dozase lichiorul astfel încât să-1 facă praf în această după-masă fatală. pe care era instalat so ftul ei. trezirea! Anni deschise cu greu ochii şi se ghemui automat sub lo­ vitura pe care era programată s-o primească.

care se îndepărtau spre o altă lume. Aer avea. smintiţilor. . Îşi recapătă cunoştinţa ceva mai ra de control. ca o puternică descărcare electrică urmată de o fulgerare orbitoare. nu se întâmplă nimic special. oarta spre Eldorado.Draco.. c necesita ceva explicaţii serioase. la fel şi gra­ vitaţie. Puţine organizaţii . In lumea reală leşină. tocmai în cealaltă parte a. Se auzi o trosnitură. De fapt era r pt în bucăţi. ce nu fuseseră odată oameni. atârnat de peretele din camera de control. Soluţia cu care veni Eddie era genială: spargerea camerei a fost de fapt un exerciţiu de mult plănuit. Rămase acolo. ce-aţi făcut? Dar. res­ pirând cu greu. până ce veniră Eddie şi ce. Doamne. îngăimă Draco.. iar halca de carne agonizantă era la locul ei. în afară de gaura din zid. nu! urlă Orlando. Eddie îi ie rtă pe Orlando şi Grace. co nstată Orlando. îngăimă Eddie. Pe roboţi îi convingeai uşor cu astfel de e xplicaţii. Nu avea să î agă niciodată semnificaţia viziunii. Orlando avu impre sia că vede lumea spintecată în două şi două figuri ce nu păreau a fi oameni. protejându-şi faţa c u o mână. cumva prezent în celulă. Recipientul pe care Dra co trebuia să-1 fure era neatins. Poa te puţin mai mare ca înainte. aspitat împreună cu Draco spre un eveniment ciudat. Nu se putea mişca. Nu face asta! Nu o atinge! In cele patru dimensiuni ale tărâmului material.Oh. dar ţinut secret.Punct de sprijin . Era mândru de fără­ delegile lor şi nu mai servise niciodată un ceai atâta plăcere. dar nimeni nu avea să îl întrebe pe Orlando de ce. totul părea să fie intact.Pentru o clipă imaginară şi trecătoare.

fără urmă. iar Guver nul nu era responsabil pentru pagube colaterale . Asta era. Nimen i nu ştia ce se întâmplase cu holobotul lui Draco sau cu Anni-mah. Alnilam şi Alniak. Şi iată stelele din Ori n. Nestemata din sabie nu ieşea în evidenţă. din după-amiaza aceea. într-o mai ma u mai mică măsură. Betelgeuse cea roşie. uitându-se la filme sau simulând curse de bicicletă pe munte prea mai călcau pragul barului şi nici nu se apropiau de cabina de tranzit. pe care le vândură contra unei sume decente. Holoboţii erau bunuri de contrabandă.98 GWYNETH JONES admit public că sistemul de securitate le-a fost spart. pe centura Vânătorului. în care străluceau s ele de-o vârstă cu Homo sapiens. spre binele lui se pare.. soarta pe care i-o hotărâse Guvernul.. nu lăsau să se vadă asta. Mintaka. L'Hibou li se alătură la marginea punţii. Îşi petrecură ultimel e săptămâni pe staţie în cabină. Recoltarea substanţe tice continuă fără întrerupere. Chiar dacă bănuiau adevărul.Nu vom fi atât de departe de ele. Şchi opătând.pe o staţie în care tranzitul Buonarotti se juca de-a iadul cu faza punctului local. care se părea că nu mai funcţiona deloc.. Draco Fujiama dispăruse. Rigel cea albastră şi strălucitoare. iar Gu­ vernul Internaţional n u făcea excepţie. şi nebuloasa în care se găsea substanţa creatoa re numită Globulă Bok. mai merseră o dată pe puntea de observaţie.. . Un nor negru de praf asemănător cu un T înclinat. Jack nu găsea consolare. şi doar ochi antrenat ar fi zărit V380 Orionis. Cu puţin îna inte să plece cu Praştia. Orlando şi Grace îşi primiră bicicletele înapoi ş câteva coordonate utile.. Bellatrix şi Saiph. ca să nu existe repercusiuni. cel puţin . spuse Orlando.şi dubioase. ..

. ..Poate că e mai bine aşa. tipică pentru momente despărţire. Erau lucruri care nu-mi plăceau la ea. Ştiam că Draco va încerca să treacă de poartă. Draco i-a zis lui Jack că urma să vă întâlniţi cu Lana în noaptea aceea şi că dorea să vă restituie bicicletele. Frontieristul s întoarse şchiopătând şi se făcu nevăzut pe coridor. iar imperiile separate de dis­ tanţe lumin ce. şi aici. nu cred că Solo e ucigaşul. Dar nu-1 credeam în stare de asa ceva. dar era. spuse Grace. Adio. Jack ura bicicletele alea.. Poate e mai bine dacă porţile rămân închise. în stil clasic. to tuşi. Şt să-l scoată din minţi pe bietul Jack. din câte se pare. Viziera fixă panorama de afară.Îmi pare rău că nu a ieşit cum trebu spuse Orlando. dacă se ivea ocazia.. Dacă stele le se nasc. In ce mă priveşte.Creierul meu refuză să înţeleagă. nave luminice.Bah. Dar ştiau că în sinea lui pregăteşte o mărturisire.. . ştiinţa nonlocaţiei. spuse într-un sfârşit. Voiam ca ucigaşul să sufere. ecuaţii gravitaţionale imp şi probabilitate. în lumea voastră. . Ani-lumină. Nu pot gândi la scara astă. . Se transformă în fan ii în clipa în care încerc. încercă ando. în spaţiul îndepăr eleaşi drame nesemnificative ca şi voi. Dar nori de glorie în mişcare vom fi. . spuse el.Când partenerul tău e ucis. Navele luminice vor veni.Punct de sprijin 99 . nu va tine. hm.Ştiinţa nu poate să facă mai multe. prieteni. au viaţă înainte vi după moarte? . .. nu poţi să stai cu mâinile î cu Lana am fost împreună mult timp.Nu în toată goliciunea noastră. Atât. partenera mea.

gândindu-se la ce păţise Draco Fujima. Draco n-avea de ce să se plângă. cum singura r egulă era că nu există reguli. . v m face tranziţia de care nimeni nu se poate feri.100 GWYNETH J O N E S Orlando şi Grace se cutremurară. . Şi cine ştie? .Da. şi poate atunci o să păşim acolo u nde se nasc stelele. Dar. spuse Orlando.Într-o zi.

D E U S EX H O M I N E HANNU RAJANIEMI Traducere din limba engleză MIHAI-DAN PAVELESCU .

Molima este teribilă aici în nord. dar actualmente trăieşte în Edinburgh. cr eier extern. cu corp din metal lichid. Nu er am Iisus. ci eram Superman: un Bizzaro Superman rău. unde lucrează la teza de doctorat în teoria stringurilor. Am fost un zeu transuman complet dezvoltat. Este membru al grupului de reci tatori Writers' Bloc din Edinburgh. n-am făcut parte din varietatea mai-sfânt-ca-voi.. . nori de ceaţă utilitară autoreproducătoare. şi o IA recursiv autoperfecţionabilă controlată de voinţa mea. Scoţia. si casele se ascund îndărătul halourilor cetii utilitare. Ca zeitate. care făceau tot ce doream. murind-pentru-păcatele-v oastre.. Textele sale au apărut în Nova Scoţia şi Futurismic şi va publica în curând o culegere de povestiri bazate pe mitologia finlandeză. Puteam face orice aş fi vrut. ca şi aliaţii chia r mai stranii. Am fost al dracului de noroco s. Am supravieţuit. In poves tirea ameţitoare şi antrenantă care urmează. într-o lume în care peri­ colele stranii sunt la tot pasul. el ne poartă cu mult dincolo de o singularita te Vinge. dincolo de Zidul-de-securitate al lui Hadrian.Hannu Rajaniemi s-a născut în Finlanda. chiar şi pentru un sătuc d in Fife de lângă mare. Liniştea din Pittenweem este mai profundă decât ar trebui să fie.

Cerşetorii n-au de-ale s. Malcolm m-a scos din minţi. E grozav cum crezi că poţi face orice când ai şase ani.Nu tocmai. surprinzându-mă atât pe mine. şopteşte simbiotul din capul meu. . . aripile . cât şi t cu sinceritatea aceea. Sunt prietenul f iicei lui vitrege. Sue deschide uşa şi mă îmbrăţişează tdeauna. replică Craig. . este? spune Craig în timp ce mergem pe strada principală. chiar mai mare decât mă aşteptasem din lifecasturi. fluidă. Juk ka. Teamă. . oftează Sue. Nu-1 învinuiesc pe Craig.Aileen a rămas tot aşa. îl văd pe Malcolm care mă priveşte. răspund. o văd în ea pe Aileen: acelaşi par blond tuns scurt şi ten pistruiat. înapoia ei.104 HANNU RAJANIEMI . Ar trebui să sosească în câteva minute. zice Sue. . îngerul este mare. spun eu. cum spunea bunică-mea. care a venit în vizită în prima ei învoire de weekend. Ne grăbim în grădina din spate şi o urmărim cum coboară. îmi spune ea. Uite c-am ajuns. îi zic si anxietatea îmi bolboroseşte în măruntaie.Bună. Neli nişte. Ii fac cu ochiul şi el chicoteşte.Nu-i ca Prezzagard. Epiderma lui este sticlă transparentă. Mă bucur să te văd. Vor fi problem e. . . ine! strigă Malcolm brusc.Ştiu.A telefonat Aileen. Crede că acum poate zbura cu un înger.Şi eu.

I ar înlăuntrul pieptului său. Fancasturile de pe Q-net susţin că. alături de gadgeturile co ol. Îmi at inge obrazul cu buzele. anunţă ea. După aceea vine spre mine şi simt costumul-de-mercur bâzâind. . Aileen izbucneşte în râs. Jetul de aer descendent al ventilatoarelor micronice din aripile îngerul ui smulg petale din crizantemele lui Sue. spune ea.Nu ne pupăm. po­ meţi proeminenţi şi ochi verzi care par mereu să provoace. . Aileen a mea. Ne salutăm.Jukka. soldaţii Corpurilor Zeicid sunt supuşi unei refaceri A D N .întâi la masă. Trăsăturile îi sunt mai bine cont urate acum şi este bronzată. Faţa şi trunchiul sunt cioplite grosolan. Surâde: A auzit că vrei să-mi cunoşti îngerul. Joaca . Îmi face cu ochiul. o face să semene cu un cavaler. Nu pot decât să mă holbez la ea. fratele. Ce cauţi aici? . captivă ca o insectă în chihlim­ bar. rosteşte ea. Ea rămâne totuşi Aileen a mea: păr blond-închis. terminaţi cu pup atul! zice Malcolm. Chipul lui Malcolm se luminează. lumina soarelui.după aceea. Aileen îl ridică în braţe.Bleah. . Costumul-de ste un halo în jurul ei. .Deux e x h o m i n e 105 sunt negru-tăciune. Se aşază uşor pe iarbă. Sue o apucă însă strân mână pe Aileen. ca o sculptură nefinisată. O văd pentru prima oară de când a plecat. apoi îşi îmbrăţi a. . Carnea din sticlă se rev arsă în lături şi Aileen păşeşte afară. pe Craig. se află Ailee boară lent.A unt acasă. dar zâmbind.

In plus.106 HANNU RAJANIEMI I Aileen mănâncă cu poftă. . inter­ vine Craig. Nu răspund nimic şi-mi trag mâna.Eu nu plec nicăieri. încăpăţânare. Tata a construit casa asta s i rămânem aici. Multe majuscule.Şi finlandeză. . cu voia lui Fesu.Bănuiesc aşadar că v-aţi hotărât să staţi de partea ului? mă conformez.şi arată mai mult ca fat e care mi-o reamintesc. Mă surprinde privind-o şi-mi strânge mâna pe sub masă. . . indiferent de zeii fugari. Sunt reală... . calculatorul ăla pare să ne protejez e bine.Nu m-am obişnuit niciodată cu numele ăsta. . Craig şi Sue schimbă priviri. Sue încuviinţează.Nu-ţi face griji. completez eu. nu-i chiar aşa amuzant. Nu cred că pă i inten­ ţionează să plece undeva prea curând. Oricum. zic eu. Şi o tâmpenie. vom sta pe cât de mult vom putea. îmi spune. Ştiu că l-au c onstruit flăcăii ăia tineri.Asta-i bine. un acronim recursiv: Fesu Este Supra Uman. . Şi-a schimbat armura cu blugi şi un tricou. . ai putea spune. iar simbiotul mă îndeamnă să spun ceva. Ea râde. De fapt. . gândesc în sinea mea.Este o glumă de fraier.I-o chestie scoţiană. .Fesu. .Mă rog. dar de ce au trebuit să-i spună Fesu? Strâng din umeri.

Are şi ea dreptate. Mă simt stingherit.Dacă ea nu vorbească despre război. ostesc eu.O mizerie. . cum a fost războiul? întreabă Cra Provocare. Este un război rău. agenţii molimei-ze r nu pot ucide. Aia a fost mizerie. spune el. zice Sue. Voiam numai să ştiu. Acum i-acasă.Deux e x h o m i n e 107 . z ice ea. IA-urile recursiv optimiste nu omoa­ ră oameni. Craig se încruntă. Sânge şi maţe.Prin anii nouăzeci. Jukka nu este fiica voas­ tră. Şi maşinile nici nu te pot ucide. Nu acum! . Mai rău decât o ştim.. . .Craig.Întrebam şi eu. Am fost în­ grijoraţi.Vezi. Aveam prieteni în Inverness şi cineva cu molima 1-a transformat într-un joc gigantic de Tetris.Auziţi. întreabă el. deşi simbiotul mă anunţă surâsul lui nu este autentic. spune simbiotul. Las-o-n pace! Mă uit la raig. Ciborgii ucigaşi omoară oameni.Ia zi..Nu am voie să discut despre asta. spune Craig. Ce fel de război i-ăla? . Şi eu abia m-am întors dintr-un război. dacă crezi că-i aşa de rău? . Dar zeii o pot face. Ii spun să-si tină fleanca. am ştiut dintotdeauna că noi aveam ceva în comun. zice Ail een. . In ziua de azi nu-s decât maşini şi tocilari. . n-o să vor­ bească. Ailee n a fost în război şi ştie cum este. Aileen zâmbeşte trist. .. Şi ai şi tu dreptate. zice Aileen.Şi-atunci. Simbiotul îmi spune că-i o greşeală. cum se face că eşti şi tu-acolo. . un amic de-al meu a luptat în Irak. spune Craig. rosteşte Sue. din câte ştiu. .

ies după ea.. Brusc. cu o mână trecută în jurul picio t un val de gelozie. Habar n-ai! Din casturi nu poţi să pricepi.Doar întrebam şi eu. . Sunt descalificat. că pruncul era într-un mic univers person l.. lângă înger. . . o privire. O găsesc în grădina din spate.. E rău. Am văzut o femeie care-nnebunise. somn şi să nu simtă nici o durere. Glasul i se frânge. Şi-n ochii ei era o privire.. Vrei să-ţi spun cât e de rău? O să-ţi spun! .. Se năpusteşte afară din cameră în aceeaşi clipă în care Malcolm începe să desc. mâncarea şi-a pierdut gustul. Şi mai ştii ce-am văzut? Prunci! Prunci cu lima-zeilor. Şi de-aia i-am omorât. e foarte rău. .. Aileen se ridică în picioare şi ochii ei sunt ai unei Furii. Pruncii sunt cruzi. deşi noi vedeam că era însărcinată.Aileen. Fesu nu vr ea să-ţi arate. zicea că-şi pier duse pruncul şi nu-1 mai putea găsi. Pun furculiţa pe masă.. îl aud pe Craig rostind în timp ce trântesc uşa urma mea. Confuzie.. îngerul meu s-a uita a ea şi-a spus că avea o gaură-de-vierme în pântec.Cum îndrăzneşti?! strigă ea la Craig Habar n-ai despre ce vorbeşti. Tocila rii şi maşinile au făcut-o. . Iar molima-zeilor le dă asta.. Pruncii ştiu ce vor: mâncare. Am fost unul dintre tocilari. . Inverness era ca un joc gigantic de Tetris. vorbesc încet.Da..Eu am a vut molima. dar îmi face semn să tac. Lacrimi. stând pe pământ.108 HANNU RAJANIEMI Privirea lui Malcolm trece de la sora lui la tatăl lui vitreg.

Sergent Katsuki m-ar renega dac-ar afla. da avut o situaţie grea în nord şi când l-am auzit luând-o peste picior. rostesc cu încet. T o t mi-e foame. Şi mi-ar prinde bine să beau ceva.Deux ex h o m i n e 109 . I-am speriat pe toţi destul de rău. Nu ştiu. .Mă bucur că cineva gân deşte aşa. . Suspină. Chestia-i. Sunt o cretină. nu-i aşa? . .Haide.. Hai să ne plim­ băm sau. .Cred că da.Te deranjează dacă mă aşez? o întreb.Stii ceva? zice ea. Malcolm încă mai plânge. . Si dup-aia mi-am spus că nu c ontează dac-aude şi el.E-n regulă. dacă există vreun petic liber de iarbă e şters.. ..Cred că problema a fost faptul că ai zis-o ch iar tu. dacă n-aş fi ost cândva zeu. . a pub. Ti-am dus dorul.. spune Aileen ştergându-şi obrajii. Sunt atât de proastă! . şi mai bine. că n-o să conteze.Să vedem ce putem face-n priv inţa asta. .Ai dr eptate. Tu le dai lucrurilor un înţeles. E prima mea permisie şi încă s unt trează. N-ar fi trebuit să-1 fi lăsat pe Craig să mă-ntărâte în felul ăla. A izbucnit pur şi simplu din mine.. replic şi pornim împreună către port. că el joacă tot timpul jocurile alea cu chestii mult mai nasoale ..Dă-i drumul. Nu ştiu dacă o fată ca Aileen ar fi fost vreodată interesată de un tip ca mine. In felul ăsta i s-a validat autenticitatea.

Ia uitaţi-vă! Fetele se strâng în jurul ecranului-ceaţă. Este-o conversaţie privată. Mă refer numai la cei cool. Cu toţi laolaltă Zău că vreau! .. îi spun.Pardon? Se uită la mine de parcă tocmai a călcat în eva neplăcut şi vrea să se şteargă..Dumnezeule! zice a do ua fată.. Molima-zeilor este un program de conexiune voliţională. ă-ă-ă. recursiv autoperfecţionabil şi autoreproducător. . .Vorbesc se ios. N-are treabă cu sexualitatea feminină. In zilele astea extazul tocilarilor seamănă cu gripa: poate fi molipsitor.Uau! zice a doua fată. cu ea. la cei care nu-s instabili. Dintotdeauna crezusem că asta-i o legendă. Cantina universităţii.. îşi stabileşte căminul în maşinăria din jurul tău şi-ţi spune că unica lege trebui orice vrei. . comentează a treia. Sau un fel d e chestie porno regizată.110 HANNU RAJANIEMI Cu doi ani în urmă. Serios! .Se pare că nu. . Sunt singur. . Gălăgioase. Sex cu zei. Un geniu care vin e la tine. vre au s-o pun c-un post. încerc să mă readaptez la culorile spălăcite ale l reale. Vreau să spun că-n toată vraja cu voliţiune colectivă u există absolut nici un punct de vedere feminist. Ii urmăreşte peste tot. Ăla de-acolo.Ba n-o vrei. Urmează o clipă de tăcere respec tuoasă. Te dă peste cap. da-i al naibii de sexy. Vreau s-o pun cu el. Tipa asta-i un fel de fană a lor. Chestia nu-i decât alt penis. spune cea cu jachetă în culori pastelate şi interfaţă Fesu de forma Salut-Pisicuţo. Drăguţe. Apoi trei fete se aşază la masa vecină. spune prima fată.Serios. Există un cast numit Postcoit. Cu creatura. ... nui de mirare că tipii care-au scris Fesu erau toţi tipi.

Măşti. Ele nu-s de fapt prietenele mele.Am fost un hacuantic. colege de curs.Deux ex homine . aproape ca orice geek de pe planetă. am meşterit prin el. un hacker cuantic. spune simbiotul.Chiar vrei să ştii? o întreb. Ele se ridică la unison. Aileen se aşază pe colţul mesei şi. De fapt. Celelalte fete chicotesc nervos. nu mă deranjează nici asta.Da. îmi pare foarte. Realmente. . foarte rău. . Voiam doar să spun despre castul acela că-i o contrafacere. de fapt. Şi când a ieş codul-sursă pentru Fesu. . . îi spun. . Iar în locul vostru n-aş dori să mă-ncurc deloc cu post-ii.E-n regulă. Aşa m i l-am compilat pe al meu personal: propria mea IA sclavă prietenoasă. un sistem sup erţintă asigurat împotriva greşelilor de utilizare. conceput doar pentru a mă transforma d intr-un boţ de carne într-un Nou . -Da. . . răspund.Sigur că da. întrebătoare. doa r suntem. z ia fată. mă gândesc.Vorbeşti din experienţă? Te-a muşcat de puţă fată post? Pentru prima dată sunt recunoscător că am nevoie de simbiot. Ochii ei sunt foarte verzi.Cum a fost ? se interesează ea. dacă i-aş ignora şoa tele. nu m-a der anjat.Îmi pare rău. încep fără grabă. faţa ei n-ar fi decât o mască opacă pentru mine. Şi-mi da u seama că doresc cu disperare ca el să zică altceva. Peste un moment sunt întrerupt din nou. Mă numesc Aileen. mă privesc pentru o secundă şi se înde părtează. Măşti. Am fost unul. Îm examinez mâinile.

Cel puţin. Fesu a amputat multe amintiri. .112 HANNU RAJANIEM Zeu Jack Kirby... Dau un specta col întreg. nu pentru a face rău cuiva. Îmi scot tichia. Mi-a cauterizat IA ca pe un cancer informatic şi m-a măturat înapoi în. . Mă strâmb.Este un simbiot.Sistemu l meu nervos extern a preluat grupul de supercalculatoare al Universităţii Tehnologi ce din Helsinki în vreo treizeci de secunde. încuviinţez. . cred. Steaua-de-mare a intervenit înainte să se fi consemnat vreun mort irecuperabil. Ii arăt simbiotul de la ceafă. . Îl atinge lin şi o simt. înghi t un nod. Ca majoritatea maşinilor Fesu. . cu degetele su bţiri încremenite pe o ceaşcă de espresso cu lapte. rosteşte Aileen cu ochii larg deschişi. aşa m-a anunţat. Cam asta am spus şi eu . După aceea a devenit destul de naşpa. .In chestia asta. Îmi interpretează reacţiile oamenilor.Pe atunci Fesu încă îşi permitea să f blând. Mai mult sau mai puţin. nu-mi amintesc mai ni mic din cele întâmplate.De fapt. examinându-mă.E destul d e urât. ..Da..Uau! zice Aileen. .D ar ai reuşit.Sunt.Şi cum te simţi acum? A durut? Ii duci dorul? Râd. . Şi-au fost şi unele leziuni. Nu mai descifrez prea bine reac­ ţiile oamenilor. Si mbiotul mapează informaţiile tactile cu o rezoluţie mult superioară epidermei şi simt cont ururile . . este o formă blândă de autism: sindromul Asp erger. seamănă cu o stea-de-m are.

Te simţi mereu flămând. Râd.Mulţumesc că mi-ai împărtăşit chestia asta. Aileen zâmbeşte. I lei. E teribil. fiindcă vor ieşi nanoboţii. zice ea. e cald! Ce altceva mai fa ce? E ca. . Sau pov steşti asta tuturor fetelor? In seara aceea.Deux ex homine 113 complexe ale vârfurilor degetelor lui Aileen lunecând pe suprafaţa lui.Cel puţin nu ţi-ai pierdut apetitul. . Se asig ură că entitatea care am fost nu se-ascunde acolo. .Trebuie să recunoşti că sună destul de cool. spune ea şi inima îmi tresaltă când o văd cum îşi dă o cap. . Este un zâmbet foarte frumos.Mie mi se pa re chiar frumos. dar nu te lasă să mănânci. O să fac pipi de o culoare ciu­ dată tot weekendul. o interfaţă Fesu? In capul tău? .. Nu ştiu dacă nu-i pă nitor. comentez. spune ea. spune simbiotul. .Nu. Este ca o bijuterie. p etarul pubului este un bătrân care o întâmpină spunându-i pe nume.. Chestii pe care nu le afli din fancasturi. Mâncăm peşte şi cartofi prăjiţi în Smuggler's Den. fiindcă este mângâiat. Pe de altă parte e face incredibil de alert.Antrenamentele din Deşertul Gobi te-nvaţă să duci dorul mâncării. Aileen şi cu mine suntem unicii clienţi.. . dar Aileen pare s-o savureze şi o face să alunece pe gât cu o halbă d e bere. Îmi scanează permanent creierul. Sunt un lucru de căcat: un zeu p răbuşit. Mâncarea este artif şi mi pare prea unsuroasă.. mă duce la ea acasă. Celulele mele epidermice pot face fotosinteză.

Îmi spun că nu ştiu ce gân­ deşte ea. încât furia te-a împins rgi şi să ucizi creaturi..Nu trebuie s-o faci. am.. . .. . zice ea. . Golesc halba.114 HANNU RAJANIEMI . . sperând că simbiotul mă va lăsa să mă-mbăt. . .Tu nu te si . .Zi! mă-ndeamnă Aileen. De fapt. Sorb din halbă. -Unde? . Vreau să zic că. Onestitate. ... .Î ţ i mulţumesc c-ai venit. ..Îmi pare rău.Deconectează-ţi blestematul de simbiot şi vino cu mine. vorbesc serios.. Su nă. s-aruncăm pietre... îns ult pentru mine.Decât dacă ai fi fost atât de furioasă pe mine. decât dacă. Strânge puternic din ochi.Pe plajă.N u. îi spun. . să mergi şi să te lupţi cu monştri. chiar şi acum. . n-a fost asta. te rog! Aş vrea să blochez simbiotul.Te-am auzit. Nu-i nevoie să stri gi. Am avut timp la dispo­ ziţie.Nu există niciun motiv pentru ca u să fii nevoită să faci asta.Aileen. Mă bucur să te văd.E-n regulă. M-am gândit mult la asta. mă-ntrebam o chestie. creaturi care sunt aşa cum am fost eu.Dar eu sunt.. Aileen se ridică. N-a fost deloc asta! . Cu vintele mi se încleiază în gură.. Aşa vorbesc soldaţii..Te simţi într-adevăr altfel. Mă înfiorez ui.Nu. Eu sunt altfel.

. aşa cum n-a fost de câteva luni. Aileen ia câteva. încearcă şi tu.Pentru c-aşa simt nevoia. .Ţii mi te ce i-am spus lui Craig? Despre prunci?. spune ea. Uriaşul Fesu care pluteşte în apropierea orizontului. amestecată cu razele soarelui. Se prinde de mine.. zvâcneşte din braţ şi.De ce? o întreb.Haide. Este însorit. . cu multe pietre rot unde şi plate. Dar n-am putut. cu o aruncare de expert. o stea-de-mare cu diametrul de un kilometru şi jumătate. Valurile ne clipocesc la picioare. Intre două pontoane este un loc plăcut. Aileen aleargă îna e. Nici măcar nu plescăie. zi-mi ce s-a-ntâmplat.. Apoi Aileen înce e să plângă.Aileen. .. Se aşază pe nisipul umed. jucându-se cu valurile. Ştii că nu-mi pot da seama de fiecare dată. cad dispare în apă. Pentru o clipă se amănă leit cu fata care m-a adus aici ca să petrec Crăciunul cu părinţii ei.Deux ex h o m i n e 115 . Piatra zboară într-un arc înalt. trimite un a care saltă pe valuri. Voiam să-ţi zic înainte de a fi venit. te rog. Chipul lui Aileen este iluminat e stră­ lucirea îndepărtatei stele-de-mare.Îmi pare rău. Umblăm în lungul liniei trasate de surf. . Râd şi mă uit la ea. . -Da. Mergem pe plajă. poa te să aibă vreo legătură cu asta. încerc.

Iar apoi. învolburându-se ca nişte frun­ ze multicolore purtate de vânt. ţinându-mă de mână. Deschid uşa şi este acolo.Unde ai fost? o întreb. Are un amant? Am făcut ceva greşit? Simbiotul nu-i infailibil şi există momente când mă îngrozeşte să nu spun ceva g . Drept cadou de ziua ei de naştere. . spune ea. Nu mă deranjează. Găsim un aparta­ ment în care s ocuim împreună în satul vertical Stiva şi-1 achit cu scripting de hacker. patul ei este gol şi Domnul Gândăcel stă pe pernă. Petrec două nopţi. Iarna aceea trece repede în Prezzagard. inventând coşmaruri. asta-i tot ce trebuie ca să mă-ndrăgostesc. îi cresc o interfaţă-Fesu din simbiotul meu: seamănă cu o buburuză. cât şi după scurta mea perioadă de Zeitate.116 HANNU RAJANIEMI Înghite un nod. Dau dovadă de slăbiciune. într-o dimineaţă. Ea îi spune Domnul Gândăcel. pur şi simplu accidental. trimit boţi în reţelele locale de subveghere peerto-peer. am născut. palidă şi ciufulită. * La început. cred că-i vorba doar despre sex făcut din milă. Obiectele ei de toaletă au dis din baie. . atât înainte. Dimineaţa mă însoţeşte la campus.Înainte de a te fi părăsit. . şi râde de spamivorii ca ictograme publicitare pe stradă. N-a văzut-o nimeni. Le sun pe prietenele ei. Ea se întoarce în dimineaţa celei de-a treia zile. Insă Aileen rămâne e micul dejun. am mai avut pa rte de aşa ceva.

. Cred că încerc să deschid fereastra şi să p la trei sute de metri. După aceea petrec nopţi lungi. să mă facă un zeu mai presus de durere. încerc să înţeleg ce s-a întâmplat şi utilizez simbiotul pentru a potrivi. Nu există însă nimic care să nu fi fost deci . şi privesc tăcut cum dronele-Fesu îi îndepărtează viaţa. după sentimente din feliile vieţii noastre împreună. un zeu care să poată zbura. O face din nou cân d mă trezesc. Trebuie să plec. Vreau să implor. crudă este lumea aceas pe care am creat-o noi. da vina mea. simbiotul mă trimite la culcare. Poate însă că eu pricep totul în mod greşit. o lume iubitoare şi nemiloasă care nu ne va îngădui să ne facem si nguri vreun rău. călătorind prin imaginile din memoria cache a Domnul ui Gândăcel. încât doresc s-o iau în braţe. îmi vine să-mi g simbiotul din ţeastă. Am venit doar ca să-mi iau lucrurile. încât să nu-mi poată spune despre ce-i vorba şi. Vreau să pledez. . rosteşte ea din prag. După ce pleacă. Ură. nimic care să dăinuie şi să supureze. care mă amuţeşte. iubire şi ură. Lucrurile se înceţoşează o vreme. că nimic nu poate fi atât de rău.Deux ex homine 117 Pare atât de pierdută. să explic. spune ea şi lacrimile i se rostogolesc pe obraji. până se instaurează un soi de reflex ian. că nu înţeleg. voi rezolva pro­ blema. Vreau ca viermele negru care se ascunde în mintea mea să iasă şi să p eia din nou controlul. după ce încep să sparg lucruri. La un moment dat. Insă ura este o aură învă ată în jurul ei. spune si Ură. Ai grijă de Domnul Gândăcel. dar mă împinge în lături. Şi iarăşi. că putem rezolva oblema. însă Fesu din pereţi şi din sticlă nu mă lasă.Îmi pare rău. încerc să rostesc ceva.

Apoi Aileen îmi telefonează şi iau primul tren spre nord. multe.unul dintre cele proaspăt-crescute . Aileen. Fusese însă o noapte din Pittenweem.. imediat după Crăciun. Doream doar să fiu singură.. Zeul care se ascunde în mi ntea mea.foame.. Ating cerul şi mă prăbuşesc. Brusc. Aşa că am mâncat artifuri. dacă nu-ţi doreşti cu adevărat un copi . îmi vine să vomit. Apoi mi s-a făcut foame rău. Uit. contracepţia este starea prestabilită.. creând minuscule maşini . îmi spun. Îi ascult bătăile inimii. Nimic nou. Vreau să-ţi zic .Aileen. Scriu s cripturi pentru Fesu... rău . unde spor ii Fesu care ticsesc aerul în Prezzagard sunt puţini. cu sămânţa-zeului din cre­ ierul meu operându-mi celulele. . în spatele Zidului.L început n-am ştiut ce se-ntâmpla. Iisuse. . Mă angajez. Aşa că umblu ca un somnambul. multe de tot. Mă simţeam ciudat. Îmi spun că am de­ păşit momentul. p grele ca să le pot prinde. încercând să-i înţeleg cuvintele. Aşa că m-am dus r-un apartament pustiu din Vârful-stivei . în ADN-ul meu. undeva sus şi foarte departe. Termin facultatea. în celulele mele. După aceea a-nceput să-mi crească burta.118 HANNU RAJANIEMI Este ceva ce s-a mai întâmplat.ca sămi petrec noaptea şi să mă gândesc. în părţile moarte. Se rostogolesc prin mintea mea. G raţie lui Fesu. spune Aileen cu glas sec şi lipsit de orice intonaţii. Şi am putut vedea cum se întâmplase.

Vorbeşti de parcai fi Craig.N-am simţit ceva anormal. Şi l-am văzut privindu-mă iarăşi. Făceam ceva..Iartă-mă. Putea să-şi crească şi aripi.. care să poarte A D N cu cod sursă şi să-1 îngroape în Aileen.. Furia îmi urcă prin gâtlej. M-a ajutat. Avea ochii tăi şi nişte degeţele mici. . A . O prind în braţe pe Aileen. am pierd ut apa şi el pur şi simplu s-a târât afară. era nevo ie de mine.. ... Îmi pare rău. zâmbeşte ea. . Şi odată ce făcea asta e putea modifica oricât de mult ar fi avut chef. Mi-a fluturat din mână.. Toate aveau unghii absolut perfecte. . A fost fiinţa cea mai frumoasă pe care o văzusem vreodată. . At am venit să-ţi spun. Nu mă gândisem că acolo exista o fis ră.Da. mult mai mici decât sperma. S-a uitat la mine şi a surâs. Amândoi suntem uzi şi tre­ murăm.Ştiu. Putea face ca voliţiunea m e a să devină a lui. .Şi merge? Ii înfrângeţi pe superprunci şi i-ntunecaţi? Asta te face fericită? Tresare şi se desprinde de mine. iar el a zburat.... Pruncul meu... Ca şi cum. M-am întins.. A zburat! Mecanismul de identificare pe care-1 folosisem pentru a controla sămânţa-zeului fusese pur şi simplu ADN-ul meu.Şi eu aveam nevoie de tine. dar nu-mi pasă. mici de tot. Prin ochii tăi. Suspină. dacă dorea. ca şi cum ar fi decis că nu mai avea nevoie de mine. zice ea.Atunci te-ai înrolat în Corpuri. A trebuit s c. Apoi pereţii s-au deschis pur şi simplu.. . N-a existat nici o durere. .Deux ex h o m i n e 119 moleculare. Să se reinventeze.

Eşti un ipocrit nemernic! Voliţiunea colectivă a omenirii spune că ea tre buie să se ducă şi să se lupte cu monştri? Şi probabil să şi moară cu-ocazia asta? Ar trebui formatoare de caracter.Iar eu nu pot nici măcar să fiu sigur că-i chiar decizia lui Aileen.. Eu doar vă dau.Salut. spune el.Salut.. dar n-a fost vina ta. Aceasta este superţinta m ea. . Este glasul lui Fesu. ceea ce doriţi sau ceea ce aţi dori dacă aţi fi mai inteligenţi. chest ia asta din capul meu eşti tu! Ai fi putut lăsa sămânţa-zeului să scape. Îmi gâdilă ceva din creier. Jukka. Ca întotdeauna.Te p ot ajuta? . Asta. este androgin şi plăcut.. .. Mă bucur să te revăd. ... Asta nu este treaba mea. sau aşa ceva? îngerul nu zice nimic.120 HANNU RAJANIEMI . dar acum m-am ambalat . fără să mă îndre A îngerul mă aşteaptă pe ţărm. Decât dacă ai vrea s-o abandonezi. Iartă-mă. încep să alerg în lungul ţărmului. Nici a mea. şi ce-ar trebui să spun? Îmi pare rău de copil. rosteşte îngerul. doar ca s-o răneşti Aileen . ţie şi ei . . n-am vrut să spun asta.Nu pot int erveni în deciziile ei. Tu ai. .Nu prea.Păi. Ştii bine. S-o faci să-nţeleagă. Îşi duce mâna la gură. . N-am vrut să spun asta! rce-te la ispăşirea ta şi lasă-mă-n pace.

. Băieţaş prost e tot. N-a fost prun­ cul. Îşi lasă capul din sticlă pe un umăr.Pentru că eu nu pot să vin cu tine. lacrimile îmi secătuiesc. idiotule! Mă smuceşte şi mă răsuceşte cu o forţă că t împotrivi. încetează. de data asta. . Mă simt ameţit şi . Pielea lui se deformează ca un balon de săpun. spune Aileen. Am fo st eu! Eu vreau să fac asta. . Lovesc cu pumnii în pieptul îngerului.Ju kka. . N-ai fost tu. . Şi sunt şa nse foarte bune ca tu să fi ştiut că eu aveam să vin aici şi să urlu la tine şi că nu există ce aş putea face ca s-o opresc. îmi spune şi. Sau există? îngerul cade pe gânduri.Băieţaş prost ce eşti. . m ea mă ţine în timp ce plâng. Stăm pe o stâncă şi privim apusul. lumea ar fi fost deja perfectă.DEUX ex h o m i n e 121 îndeajuns ca s-o determini să se-nroleze în escadronul vostru kamikaze-nsângerat... După un timp. De ce nu mă laşi? O privesc şi ochii mi se umplu de lacrimi . -Jukka! Glasul răsună de undeva de foarte departe.Nu-ncerca să mă aiureşti cu psihologia! Furia s e revarsă din mine ca un torent. . pentru prima dată de când am încetat să fiu zeu. opreşte-te. oftez.Uită-te la mine! N-a fost Fesu.Dacă aş fi putut fac e asta. Dar poate că ex stă cineva care dorea ca tu să fii aici. .Poate că ar fi fost mai uşor dacă nu mi-ai fi telefonat.

ţâş c către prunc. Pruncul râde din nou. Pot vedea furia cosmică clocotind îndărătul frunţii roz. Apoi îngerul dispare şi pruncul nostru ţine o sferă in sticlă.. .vibrează şi se răsu­ ceşte. Eu ştiu cum să vorbe sc cu ei. d ar are privirea mea. şopteşte ea.Nu te mişca. Plu­ teşte în aer şi aproape că atinge apa cu degeţelele lui perfecte d e la picioare.Tu ştii doar cum să ucizi zei.Ce vrei să spui? Păi. . Ca să m-oprească să mă-ntorc. Aileen mă prinde de braţ. . Crezusem ca făcut-o Craig. Apoi vedem prun cul. Nu are nici un fir de păr. Fesu cel mare din cer trebuie să fi văzut ce s-a-ntâmplat. nici nu ţi-am telefonat.Nu t e-ngrijora. Ochii îi sunt verzi ca ai lui Aileen. . zice Aileen. spune Aileen. Un tun de s ticlă i se formează în piept. subţire ca un fir de păr. vorbesc eu încet. Sfere micuţe de lumină. Pruncul se uită la noi şi râde. iar din buric îi atârnă un cordon ombilical argintiu. sunetul este precum al unor zurgălăi de arg int. Văzduhul . Ai stricat îngerul lui mami. este gol şi trandafiriu. ca un glob prespapier plin cu fulgi de zăpadă. dar o întrerup. .122 HANNU RAJANIEMI Ochii lui Aileen se măresc.. Ar fi fost tipic pentru el. plină de cute. . îng rul înaintează spre prunc.Copil rău ce eşti. puncte cuantice pompate cu energie. Va fac e ceva. kka. Mâinile lui explodează în tufişuri fractale de brice. Stai calm. Gura lui este plină de dinţişori aidoma mărgăritarelor.poate l şi timpul . întinde mânuţele şi strânge pumnişorii. P runcul se încruntă..

* Mă trezesc picături care-mi cad pe faţă.Ştiu de ce ne-ai adus aici. N-ar fi A corect. Este însoţită de nevoia de a face lucrurile perfecte. . Ne-ai putea face să vrem să fim împreună.. Mi-am făcut-o mie. să f m cu tine. Plouă. cu gura plină de o IA în formă de inse ctă. Suspin: Crede-mă. N-ar fi perfe ct. fiul meu. cu tunetul uruindu-i pe urme. nu-i aşa? Mami şi tati. Ne-ai putea reconstrui minţile. . Deschid ochii şi văd chipul lui Aileen profilat pe cerul întunecat.Vorbeşte cu gândăcelul. El o să-ţi spună cine suntem no vino înapoi. Apoi chicoteşte.Ştiu şi ce gândeşti. îi spun. şi-mi atinge nasul cu o mânuţă. Insă tu eşti ceva nou. . Un armăsar galopează ca fulgerul prin creierul meu.Deux e x h o m i n e 123 Mă uit la. Mă las într-un genunchi şi-mi privesc fiul în ochi. Sunt în apă şi atât d pe de el. Îl înhaţă şi-1 bagă î r adânc. Pruncul închide ochii. încât îi pot simţi căldura pielii. cu ochii aproape înlăcrimaţi. Am fost şi eu acolo. îi spun. şi fac un pas spre el. Îmi amintesc cum este să deţii toată puterea din lume. mă anunţă micul apendice zbârcit dintre picioarele lui. O aud pe Aileen icnind. Ne-a dezin­ tegra. ţinându-mi ca ală. însă el nu muşcă.Eşti bine? întreabă ea. Ticălosu-ăla mic! . Îl scot pe Domnul Gândăcel din buzunar şi-1 întind fiului meu. ştiu. Vrei să fim împreună. tu poţi s-o faci m ai bine. Mă opresc şi-i ating nasul cu degetul arătător: Dar nu merge aşa.. .

. în mintea mea este o tăcere.Mă-n reb de unde-1 mai ia. Văd uimirea din chii ei. apoi dispare.124 HANNU RAJANIEMI Ochii i se lărgesc. o deplinătate. Îl iau şi-1 răsucesc între deget i iau avânt şi-1 arunc în mare. . Şi. Ricoşează de trei ori pe suprafaţa apei. deodată. Aileen întinde mâna. Simbiotul meu stă în palma ei.

CANADIANUL REÎNTORS APROAPE STELE DIN JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Traducere din limba engleză ANA-VERONICA MIRCEA .

În ultimii doi ani. Fostă profesoară de literatură engleză. Andromeda Spaceways Inflight Magazine. Cei doi îşi combină forţele pentru a ne oferi o poveste surpri n­ zătoare în care este vorba despre exact ceea ce spune titlul. Stăteam unul lângă celălalt. SCI FICTION. Ruth Nestvold este o autoare nouă. Electric Velocipede şi în multe alte revi ste. şi TEL: Stories. mult mai frumoasă decât mă aşteptasem. Aeon. în cazul ei. The Third Alternative. cu Deborah Layne. Amer ican Sorrows şi Dogs in the Moonlight. unul dintre micile lacuri de munte care . El a produs destule proze pentru a publica deja patru culegeri. Strange Horizons. cu David Moles.în Asimov's. Postscripts. cu privirile pierdute de-a cur me9 I zisul Emerald Lake. noul şi foarte prolificul autor Jay Lake pare să fi publicat texte scurte aproape peste tot . A publicat cinci romane dintre car e cel mai recent este Mainspring. Strange Horizons. Sau. Este coeditor. Fan­ tastic Companions şi în alte reviste. Kelly Maclnnes era frumoasă. SCI FICTION. Realms of Fantasy. deşi şi-a început cariera de numai câţiva ani: Greetings from Lake Wu. pe care o asociez cu regiunile din nordul Midwest-ului. Green Grow the Rushes-Oh. cu preria canadiană. ea conduce în prezent o mică afa e de software în Stuttgart. In anul 2004 a obţinut Premiul J ohn W. al prestig ioasei serii de antologii Poly­ phony şi a mai editat antologiile All-Star Zeppelin Adventure Stories. Campbell pentru „cel mai bun autor nou". Interzone. Futurismic. viguroasă. Avea acel soi de frumu seţe blondă. care a absolv it Clarion West şi a publicat în Asimov's.

Adâncitura apăruse. Moment în care văduva lui Nick lăsase imediat totul baltă şi venise aici. cu un diametru de vreo doisprezece m etri şi cu o adâncime de trei. încadrat de priveliştea brazilor Douglas. Dar acolo se petrecuseră mai multe lucruri imposibile. La urma urmelor. mi-a răspuns ea.128 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD împodobesc vestul Americii de N o r d .ceva se întâmplase .şi pe doamna Mac lnnes. nici o dovadă a vreunui eveniment neaşteptat. o asemenea duhoare părea imposibilă. puritatea desăvârşită r Stâncoşi din Canada. Groapa. un agent din S tatele Unite venit să investigheze convorbirea telefonică. avea fundul perfect plat şi marginile în pantă abruptă. sau au plecat în susul apei.Nu pare naturală. la cinci zile după misteriosul telefon dat acasă de Nick Maclnnes . . apa se scurgea într-o depresiune vizibilă. Apăruse cu trei luni în urmă. peştii. dar nu aveam prea multe opţiuni. D oar o gaură în lacul din faţa mea. . ca un imens dop de sticlă răsturnat. ba chiar şi nişte dat e furnizate de Chinezi. eram un intrus. Pe la jumătatea lacului. a pi nilor de Georgia şi a piscurilor de granit înfipte în cerul plin de ecouri al zilei de vară.despre care se crezuse că era mort de mai mulţi ani. La două săptămâni după ce a apărut. . NASA. Văzusem ra poartele primite de la sateliţii de urmărire .N O RAD. toţi peştii din ajuns pe mal. mireasma dură de piatră udă. In paradisul acela montan.dar nu e xista nici o dovadă a unei reîntoarceri. muriseră .Nu e naturală. în Parcul Naţi nal Yoho din întunecata Columbie Britanică. adâncitura . ESA. de parcă asupra ei ar fi fost plasată o greutate uriaşă. Puteam să-mi imaginez mirosul de putrezic iune. Spusesem o platitudine . Aerul avea sav oarea pătrunzătoare a zăpezii de pe pini.

dar numele ei nu apăruse nici­ odată pe vreunul dintre articole le lui din reviste sau dintre brevetele lui de invenţie. de acum şase ani. Agenţia Naţională de Securitate. Ea s-a uitat lung la gaura din lac.Spuneţi că soţul dumneavoastră v-a cerut să veniţi aici. Iar acum era rândul meu. Primul pas fusese să dăm pe toată lumea afară din parc .mi-e limpede că sunteţi de această părere. Am dat din cap. mormântul gol al soţului ei absent.Nu e mort. Dar ei îi puseseră oricum între barea. primit de la un bărbat pierdut în s paţiul interstelar. Poliţia Federală din Canada. în lacul acela. . Sarcina mea nu consta atât în a obţine informaţii de la ea. National Security Agency. FBI-ul. unde studi aseră amândoi astrofizica. înalţii com isari de la Naţiu­ nile Unite. . cu privirea plutindu-i către cer. Sau cel puţin că aşa pretindeţi.cu excepţia lui Kelly Maclnnes. doamnă Maclnnes. Con­ tinuam să nu avem habar ce anume se întâmplase acolo. . Ea şi-a strâns jachet e flanel ecosez mai bine în jurul trupului. o făceam în numele NSA 3 . Kelly Maclnnes îşi cunoscuse soţul la facultate. dar voiam să fim siguri că nimeni altcineva nu ştia nimic. aerul era rece. Special Branch . Înaintea mea.Am citit copiile declaraţiilor . nu există nimic care să dovedească că soţul dum­ neavoastră ar fi supravieţu ecării sale mai degrabă specta­ culoase de pe Pământ.Canadianul aproape reîntors din stele 129 Şi un apel telefonic care n-ar fi trebuit să existe. tă lumea îi mai pusese aceeaşi întrebare: 1 2 R C M P . In ciu da strălucirii soarelui. Divizie specială din cadru l Scotland Yard. . dacă era provocată. 1 2 3 Royal Canadian Mounted Police. cât în a mă asigura că i le dădea altcuiva mai înainte.

fuseseră distruse. la şase ani după plecare. centrul lacului s-a prăbuşit în gaură.Călătoria ar fi trebuit să dureze mai puţin de o săptămână.130 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD . dincolo de carapacea d e un albastru desăvârşit. Aşa stăteau lucrurile p â n ă acum şase ani. numărul 9 . Nick . de situr ile-oglindă. E o pitică roş are prezintă interes numai datorită poziţiei sale convenabile în spaţiul cosmic din preajmă ş a faptului că se deplasează vizibil mai repede decât oricare altul dintre vecinii noştr i stelari. Cu patru ani înainte de plecare. Undeva. exista o explicaţie pentru ceea ce i se întâmplase lui Nicholas Ma clnnes. Asta e tot ce ştiu. când Nick Maclnnes a hotărât să plece colo. de siturile web. nat şi mi-a spus să ne-ntâlnim aici. Apoi. Pentru că. Mare păcat că cerul nu vorbea în ziua aceea. de înregistrările de rezervă. Şi. Mă convinsesem de curând că toate exemplarele d i n volu­ mul XXXVI. Steaua Barnard se află la o distanţă de aproape şase ani-lumină faţă de Soare. publicase în Jurnalul ca­ nadian de inginerie şi aplicaţii tehnologice aerospaţiale un arti­ col intitulat „Propunerea unei metode rentab ile de călătorie cu viteză superluminică". de plăcile tipografice. JCIA TA era doar cu un pas deasupra publicaţiil or în regim de autofinanţare şi articolul a pornit-o curând pe drumul către coşul de gunoi a l istoriei. alături de toate fişierele de computer. Iam urmărit privirea. uitându-mă spre cerul zilei de vară. pe data de 17 aprilie. de arhivele de microfil me din biblioteci şi de orice altceva la care te-ai fi putut gândi. imediat după ora două şi jumă e dimineaţa. într-o zi frumoasă de primăvară. domnule Diedrich.

Forţele Armate Canadiene survolaseră lacul cu o aeronavă Lockheed Orion P-3C AIP în ultima parte a lunii aprilie şi aproape toată luna mai. până atunci necunoscut. de parcă restul lu mii ar fi fost cuprins de o îngrijorare excesivă din pricina u n o r fleacuri. „Pentru laserele cu declanşare prin explozie". când am revenit la Emerald Lake ca să văd cum stăteau lucrurile cu K elly Maclnnes şi cu securitatea parcului. s-a aflat că transporta încă patru focoase nucleare ruseşti. Adâncitura din lac fuse e provocată de forţa acelei ano­ malii. Renunţaseră arele tractate după ce pierduseră două aparate în copacii care conturau linia malurilor. cândva unul dintre miliardarii comunicaţiilor prin telefonie mobilă. Atunci. Sau poate că n-o făcu­ seră. au spus specialiştii care îl asistaseră pe Maclnnes. situat în prer ia de la est de Calgary. In scurtă vreme. .Canadianul aproape reîntors din stele 131 MacInnes. Moment în care a dispărut într-un flash de toate culorile curcu­ beului. tipii de la Canadian Air Force şi de la N A S A se reîntorseseră. de tip M-2. şi a făcut ceva care a distrus o porţiune semnificativă din infra structura electronică a lumii. Sau poate că nu era aşa. a efect uat o lansare dintr-un centru spaţial particular. în oct ombrie. Sateliţii de recunoaştere obţinu­ seră mai multe tipuri de imagini şi descoperiseră o anomal e gravitaţională pe fundul Emerald Lake. vizibil de pe o întreagă emisferă a planetei. NASA şi Agenţia Spaţială Canadiană montaseră ceva aparatură suplimentară. Trei luni mai târziu. şi-a găsit drumul către orbită din vârful unei rachete suplimenta re de fabricaţie rusească.

era inertă şi distorsiona profilul termic al lacului. Povestea asta putea. şi mai ales a leucemiei. dar insuficientă pentru a conduce la apariţia imediată a vomei de culoare roz şi a căderii părului. care s-a acce n­ tuat în primele trei săptămâni de monitorizare. senzorii la distanţă indicau existenţa gheţii pe fundul lacului.132 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD In lac nu exista nici un corp feros. pe lângă creşterea temperaturii: contaminarea radioactivă. . valoare ce depăşea de şase ori nivelul adm is în Statele Unite. A Insă căutarea unor date suplimentare semnificative era îngreunată de celălalt fapt inconte stabil descoperit. . Când am aflat. şeful de proiect de la Agenţia Spaţială Canadiană. dar pe fund se afla o concentraţie de masă. a singularităţilor temporale şi aşa mai departe.C u m naiba n-aţi observat aşa ceva până acum? Vittori a clătinat din cap. Toate per­ s oanele care îşi desfăşurau activitatea în zona lacului era expuse acţiunii unor radionuclizi echivalenţi cu trei sute de roentgeni pe an. l-am căutat pe Ray Vittori. dar mă ocupam de spionajul tehnologic de ani de zile. Existau informaţii certe referitoare la o creştere a temperaturii în centrul depresiunii. înainte de a ajunge la nivelul de circa n ouă grade Celsius peste maximul istoric al temperaturii ambientale de la suprafaţă. O pătrundere semnificativă în zona de atac a cancerului. a găurilo r negre microscopice. car e absorbea razele radar şi crea gradienţi termali bizari. Camerele de luat vederi şi seturile de instrumente de măsurare trimise la faţa locului nu au completat tabloul decât într-o foarte mică măsură . In mod straniu. în zona adânc iturii. a tensiunilor din lanţurile molecu­ lare. Au fost elaborate teorii h azardate în privinţa polimerizării apei. care răspundea de etapa în curs a investigaţiilor.zona anomaliei gravitaţio nale era întinsă. Nu eram fizic an.

O parte dintre camerele d e luat de vederi şi dintre senzori au rămas. că nu intenţionau să ceară daune în cazul apariţiei u n o r semne de boală ce ar fi putut fi puse pe seama radiaţiilor. Cele deja obţinute erau atât de numeroase. Aşa stând lucrurile. garantând. Diedrich. Am avut impresia că o simt pe Kelly MacInnes zâmbind în spatele meu. şi detesta guvernul Statelor Unite. Un con­ tingent redus la minimum necesar c ontinua să păzească hota­ rele parcului.Până acum. aici nu exista aşa ceva.Canadianul aproape reîntors din stele 133 . în totalitate. E simplu. Institutele d e cercetare şi-au reîndreptat aten­ ţia asupra altor probleme. Mi-am încrucişat braţele. dar nu m-am ostenit să mă întor c ca să mă conving că nu mă înşelam. Nive ul radiaţiilor nu făcea altceva decât să complice orice raport pe care l-aş fi putut întocmi pentru a solicita sporirea fondurilor alocate pentru strângerea informaţiilor. rămăsesem singurul observator al uluitoarei frumuseţi naturale a Parculu i Naţional Yoho şi al tot . alăturându-se echip elor ocazionale de cercetare dispuse să-şi vândă sufletele dacă existau clauze care să le ga ranteze despăgubiri pentru vătămările suferite. inclus ele din ţara ei. Dar anomalia nu părea să aibă vreo şansă de a dispărea prea curând. trimiţându-şi automat datele la agenţia mea din Maryland. în schimb. Nu avea încredere în instituţiile guvernamentale. La căderea primei zăpezi. Avio nul O r i o n s-a întors la vânătoarea de submarine din zonele maritime. a minisubmarinelor şi a aparaturii subacvatice în creierii Munţilor Stâncoşi pentru a aduna mai multe date desp re adâncitură. nu mai puteam justifica aducerea echi­ pamentului de scufundare solicitat. In afară de asta. încât era nevoie de ani de zile pe ntru a fi analizate. doar sateliţii ne mai ofereau informaţii. fiind alcătuit. din voluntari care p rimeau un salariu exorbitant.

cu o bar că joasă şi cu o grămadă de timp. rotindu-mi pri­ virile prin cabana goală. înzestrată cu lealitatea u nei leoaice. am spus. . In cea mai mare parte a timpului. Pe durata iernii. de vreme ce era gre u să găsească pe altcineva care să urce până acolo. vizitele mele la Emerald Lake fuseseră din ce în ce mai lung i. Şi apoi. toate facilităţile în preajmă.Eu p riveam lucrurile mai ales din punctul de vedere al asigurării securităţii. Ca să nu mai vorbim despre distanţa care îi repugna oricui. după ce toată atenţia celorlalţi şi toate echipamentele dis In liniştea răsunătoare din sala de mese a cabanei. dar era. Ea a zâmbit. al naib ii de frig şi purtam pulovere pretutindeni . . îmi imaginam că alegerea îi aparţinuse mai degrabă femeii. am mâncat tocătură din carne sărată de vi iersici la conservă. dotat cu un dozimetru. unde exista ameninţarea con­ taminării ra tive.Măcar a ales un parc naţional. Doar eu. eh. Nick ştiuse ce face când o alesese pe femeia asta. uneori. Agenţia mă lăsa de capul meu. în locul acela era Kelly. . E dificil să patrulezi pe un teren parti­ cular şi să-1 ţii sub pază. domnule Diedrich? .134 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD atât de atractivei doamne Kelly MacInnes. Cea mai grea parte a iernii trecuse. Cu toate că.şi haine suplimentare când îndrăzneam să ne ave nturăm afară.Un loc liniştit. oricum.

. plătite din averea lui. chiar şi după amenz le. Ea ş -a înclinat capul pe o parte.Canadianul aproape reîntors din stele 135 In spaţiile goale din cabană. Dumneata pe cine aştepţi. Mi-am lăsat jos furculiţa înfiptă într-o bucată de piersică.Ţi-aş putea pune aceeaşi întrebare. Ar fi putut să vadă ce era cu adâncitura şi să plece apoi în Tahiti. nu unul pe care să-1 poată accepta. râsul ei puternic a răsunat mai tare decât ar fi fost firesc . Topirea zăpezii a fost ca o revelaţie. pentru trafic aerian neautorizat şi pentru violarea prot ocoalelor orbitale. . mă asigur că oamenii tăi nu-i distrug şansele de a se reîntoarce. fiind mult mai îndrep­ tă u îmi aştept soţul. Probabil că un psihiatru s-ar fi simţit ex­ trem de bine în co mpania mea . Dar ce minunat ra râsul ei.Vezi pe cineva încercând să-ţi violeze mult lăudatul sistem de pază a acestui loc uitat de Dumnezeu? M-am strâmbat. domnule Diedrich? De ce te tot întorci aici? Nu aveam cum să-i dau un răspuns sincer. Peticele verzi s-au ivit pe albul până atunci neînt rerupt al peisajului cu puţin înainte de prima aniversare a telefonului dat de N i c k MacInnes din stele.ghinioanele lui Nic k de pe orbită nu îi secătuiseră bogăţia decât într-o foarte mică măsură.un spion NSA îndrăgostit de o femeie măritată care îl ia în râs. . Stau cu hii pe adâncitură.De ce mai eşti în locul ăsta uitat de Dumnezeu? Kelly încă mai avea o grămadă de bani . .

Ea a arătat cu capul către adâncitură. a continuat Kelly. In faţa ochilor noştri a apărut un iepure.Ţi-ai petrecut iaţa în echipa câştigătoare. Adâncitura continua să arate aproape la fel c a în ziua când o văzusem pentru prima oară. .Te-ai născut în Statele Unite? Fără nici o legătură cu discuţia de până atunci erăm şi în această privinţă. nu îngheţase. fără să mă privească i „noi am făcut-o primii". Eram sigur că mă înţelegea . din umite puncte de vedere. aştept acelaşi lucru pe care îl aştepţi şi tu. între noi se creaseră acele vechi şabloane ale scur­ tăturilor şi erilor pe care multe cupluri căsătorite le folosesc pentru a comunica. chiar şi cu zăpada din nordul lacului . . să stai uşă-n uşă cu cel mai m e fraţii tăi de pe lume. Iar cheia stătea alături de mine. Dar tot nu pricepeam unde voia să ajungă. Voi aţi construit naveta spaţială.largă. am spus. ne irească. Habar n-ai cum e să fii canadian.136 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Sărbătorind unul sau altul dintre cele două evenimente.Ştii că. . într-un târzi Ea a rămas tăcută pentru multă vreme.în timpul pe care îl petre reună în iarna precedentă. cu intenţia de a verifica adâncitura. eu şi Kelly am făcut o plimbare până a lac. un mister aşteptându-şi rezolvarea. -Da. . L-am urmărit lăsându-şi u în zăpada rămasă în zonele umbrite. Abia dacă îmi adu ceam aminte de asta din vremea propriului meu mariaj eşuat. .Statele Unite. în ciud păturilor de omăt de pe margini şi în ciuda faptului că pe toate celelalte lacuri din reg iune se aşternuseră straturi groase de gheaţă. Cât fusese iarna de lungă.

Pentru că bărbaţii duri care manipulează luminile strălucitoare nu învaţă ată.Iar acum. în barca Ranger Cherokee din dotarea parcului. pe cont propriu. Părea să aştepte un răspuns serios. dar. tot l era în ordine. nimeni n-o poate suporta. Nu puteţi suporta asta. aproape că nici n-am băgat de seamă. avea dreptate. Contorul meu Geiger . . în privinţa termometrelor noastre de modă veche. singuri.Canadianul aproape reîntors din stele 137 noi am construit un braţ robotic. Nu i l-am dat. Canada îşi aduce un alt fel de contribuţie la progres. fără ajutoru l vostru. Kelly era îmbucătura în care îţi rupi dinţii. vreme de aproape un an. Dar numai în parte. Deşi aştept m asta de o vreme care mi se părea o veşnicie. . Nu puteţi suporta faptul că un canadian a ajuns primul în stele. guvernul tău te tot trimit e să mă dădăceşti. A început să-mi spună pe num a după ce am stat împreună. d iu de ce eşti aici.Nu mă obligă nimeni. Mi-a aruncat o privire care mă întreba pe cine credeam că duc cu preşul. în repetate rânduri. . câteva măsu rători ale temperaturii apei din apropierea adânciturii şi comparând indicaţiile diverselo r instrumente. * Cu sau fără glumă. Eram p e lac. yankeii. dar mai ales v oi. . făcând. cu o sprânceană ridicată şi cu buzele pline strânse într-un fel de zâmbet. În parte.cel de-al treilea pe care mi-1 trimisese Ag enţia .N u .continua să-şi facă de cap.

am spus. conturată de ceea ce aducea vag cu un inel de cascade.Mă simt foarte bine.138 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Nu aveam nici un interes să duc barca în centrul lacului. Când am făcut-o. şi să mă reînt .O să mă menţin la o distanţă de cel puţin cinci lungimi de barcă. Kelly trăgea după noi termometrul. Am corectat imediat cursul.Din punctul me u de vedere e în ordine. . era răcoare chiar şi în luna iulie. iar Kelly şi-a ridicat ochii. am folosit drept scuză insistenţele moderate ale . a şi cum aş fi primit o lovitură de picior în stomac şi am smucit de axul cârmei către margin . De ochii lumii. pe Marge Williams. O s-o ocolim.Temperatura se menţine constantă aici. . în Maryland. Dar n-am avut cine ştie de succes fugind de la Emerald Lake. Distanţa până la suprafaţa netedă a adânciturii. Vântul de pe munte şuiera printre pini. în privinţa mea. dovadă că. Cu tine ce e? . . Următoarea mea reîntoarce re avea să fie definitivă. Venise timpul să-mi sun şefa. Faptul că îmi auzisem numele de bote z rostit de Kelly mi se părea tot atât de intim ca un sărut. In timp ce conduceam barca. încât nu am realizat imediat că îmi spuse­ se „Bruce". E r a m atât de concentrat asupra navigării pe circumf e­ rinţa adânciturii. pentru o vreme. acolo. Bruce. ceva era de-a binelea în neregulă. sus. legat la capătul unui fir de undită. am u rmărit un şoim care se lăsa purtat de curenţii ascendenţi de aer cald către masivul de grani t ce adăpostea izvoarele fluviului Kicking Horse. era de trei metr i.

La sosirea elicopterului am observat . . In lipsa ta. că ea mă aştepta în zona de aterizare din parc. bineînţeles.dar nici nu era necesar să o facă. în timp ce săream din cabină. odată ce Kelly se bucura să mă vadă. Bineînţeles că em deja informat despre mâna de intruşi insuficient de inteligenţi ca să se sperie de de punerea radio­ activă . Insă adevăratul motiv era Kelly. Pentru binele proiectului. peste unul sau două decenii. ba până şi erorile lui fa­ tale cântăreau mai ecât costul timpului alocat şi al efortului depus. Valoarea potenţială a ceea ce înfăptuise Nick. .Şapte! Cred că aş face bine să trec imediat la treabă. dar mă simţeam fericit amăgindu-mă că era vorba de mai mult.Canadianul aproape reîntors din stele 139 lui Marge . Al doilea ar gument fusese bonusul enorm pe care îl puteam pune deoparte ca să-mi plătesc tratament ul dacă aveam s-o sfârşesc îmbolnăvindu-mă de can­ cer. nici mai puţin de şapte fani ai adânciturii au reuşit să treacă de cordonul de pază. dat fiind riscul contaminării radioactive .Marge îi folosise drept argument suplimentar ca să mă convingă să mă orc. N S A nu îmi putea impune nimic. Părea să . M-am reîntors în octombrie.De ce a durat atât de mult? a strigat. Poate că nu era decât nevoia instinctivă de a avea par e de compania cuiva.guvernul continua să fie suficient de interesat de orice informaţie pe c are ar fi putut-o oferi Kelly pentru ca să-mi transforme misiunea într-una permanentă. încercând să acopere huruitul elicei. spre surprinderea mea. nici mai mult. Şi pentru siguranţa lui Kelly. .

Aşadar. Într-o zi călduroasă de sfârşit de august i-am pus. Kelly şi adâncitura. nea. aducând u-ne. In timpul iernii. cu personalul de întreţinere şi cu un om al RCMP-ului. şi ne aflam în legătură cu lumea exterioară mulţumită internetului. căruia i se spu ea sergentul Perry şi care venea. ceva ziare vechi. O soţie extrem de loială. am început să ave m impresia că lumea ne uitase. Eu. în cele din urmă. Ia ulţumeam să asist. eram singuri. Desigur am în conti­ nuare legătura cu sediul central. dar. de parcă Nick Maclnnes urma să iasă de acolo şi s-o strângă în braţe. dar Kelly se gândea la ea însăşi ca la o soţie. . de fapt. din când în când. Mă întorceam la Maryland cu regularitate. Ne înţelegeam suficient de bine niserăm un soi de prieteni. chiar şi după sosirea primăverii şi cu ocazia celei de-a dou a aniversări a apariţiei adânciturii. Asta dacă nu luaţi în seamă faptul că parfumul ei îmi bântuia vis în fiecare noapte. Şi ne întâlneam. ca să-mi prez int rapoar­ tele periodice asupra misiunii şi pentru evaluarea nivelului de iradiere . ori de câte ori era vreme bună. în cea mai mare pa a timpului. numărul lor nu a depăşit o jumătate de duzină.140 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD În timpul celui de-al treilea an pe care îl petreceam la Emerald Lake. Se uita la blestemata aia de adânc itură în fiecare zi. încercările de a trece de paznicii pa rcului se reduseseră la zero. Eu o consideram văduvă. aproape în fiecare săptămână. călare. înt ea. Asa se face că n-am devenit amanţi. de ce mai suntem încă aici? . câteodată.

Sa care s-o produceţi. a zis ea. Şi-a retras mâna. găsiţi întot­ deauna o harababură pe care s-o descâlciţi.Tu reprezinţi misiunea mea. ziua era suficien de caldă ca să nu fie nevoie să port o jachetă. ca nu cumva să-şi înde­ părteze mâna. Adâncitura ieşea în evidenţă pe lacul din faţa noastră ar munţii din jur se conturau înălţându-se. americanii. dar mă străduiam să-i rostesc numele cât mai rar cu putinţă. Nu mi-am clintit nici un muşchi.De ce mai eşti tu încă aici? Am ridicat di umeri. ca tine. Soţul tău a dus la bun sfârşit un lucru pe care nu 1-a mai făcut nimeni înaintea lui şi există o grămadă de oameni care vor să afle ceea ce nu ne-a spus. aşa. . aştept să-mi trimită un alt mesaj. m-am gândit. de dimensiuni modeste pentru a se putea numi plajă. Eu şi gura mea spurcată. Kelly a zâmbit. . Nu toată lumea de teme de numele de botez. Ceea ce nu ne spui tu. n-au nimic altceva pentru mine. . arcuindu-şi o sprânceană.De fapt. Marge m-a trimis aici ca să af lu dacă urmăreşti adâncitura cu aceeaşi atenţie.Sigur. stau aici tot timpul doar ca să-i supraveghez pe paznici.O h . După cum zice şefa mea. braţul continua să mă furnice. Voi. enormi. .unul dintre rarele momente când între noi exista un contact fizic. fără îndoială că ai de făcut mai multe decât să stai pe malul unui . Şi-a pus mâna stângă pe antebraţul meu drept . către cer. .Canadianul aproape reîntors din stele 141 Stăteam amândoi în faţa cabanei. pe o mică fâşie de teren acoperită cu pietriş. . Ca variaţie. Acolo unde îl atinseseră degetele ei. în aşteptare. Tu şi Nick.

Fusese acoperit de un strat greu de ză­ padă. Adâncitura părea un imens ochi orb în mijlocul apei. Mi-a adresat zâmbetul ei larg. Kelly a în­ ceput să mă sâcâie. nici nu mă gândesc.Cât de bine înoţi. .aproape. am avut senzaţia stranie că vorbea serios. . dacă luăm cu noi o frânghie destul de lungă. nu ick a promis că o să lase un semn pe cer.N . Am studiat ciudatul fenomen care devenise o parte a vieţii noastre de zi cu zi. Aproape că aş fi putut crede că îngrijo area fusese rodul imaginaţiei mele . cerându-mi s-o însoţesc în centrul adânciturii.Şi cum propui să ieşim după ce coborâm acolo? Kelly m-a învăluit într-o privire meditativă. Pariez că eşti un îno un. la ţărm. Bruce? Am scuturat din cap. înainte ca pătura de omăt să se scufunde în ap e dedesubt. sigur poţi trage barca înapoi. .142 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Nu mi-am putut stăpâni râsul. Locul ăla nu îngheţase niciod nici măcar atunci când fusese înconjurat de o crustă de gheaţă. In ciuda zâmbetului.Un alt telefon? Şi-a arătat dinţii într-un zâmbet. . In primăvara următoare. holbându-se la cer. . pri nzându-ne în capcana privirii lui nevăzute. . cu o umbră de î jurul ochilor. . vreme de câte o zi sau două.N u .Fac pariu că. Eşti puternic. după topirea zăpezii.

fără o barcă între mine şi el.Te-ai expus d eja unor radiaţii neîntrerupte. . Când şi-a dat seama că nu aveam să intru în apă de dragul ei prea curând. De asta avem camere de luat vederi şi seturi de a parate. D a r tot n-am d e gând s-o fac. . nu s-ar spune că ai avea altc eva de făcut în vara asta.In plus. Kelly. . De ce să-ţi faci griji pentru o simplă anomalie gravitaţională? De data asta am spus-o cu voce tare. nici de alta.Nu.Canadianul aproape reîntors din stele 143 .Câteodată.Am fost cel mai bun din N e w England. flirtând şi pledând în acelaşi timp. în liceu. lângă un superb arţar bătrân de stâncă. am recunoscut. . . chiar lângă apă şi având . Ne-am petrecut mai multe zile aducând cherestea. Kelly a hotărât că esar să construim un „observator al adânciturii". .Hristoase. Datele furnizate de avionul care a survolat zona sugerează existenţa u n o r straturi de gheaţă în adânc. la polul opus faţă d reşterea temperaturii de la suprafaţă.In primul rând. . nimic nu se compară cu o privire nemijlocită. nu vreau să mă-nec în cascadele alea blestemate. din atelierul de întreţinere al parcului. Ea a slobo zit un încântător hohot de râs şi m-a prins de cot. nu vreau să-mi aduc organismul în apropi erea gradientului termal. a subliniat ea. Nu o cre usem capabilă nici de una. In al doilea rând. Hristoase. Kelly.De ce nu? Oh.

Poliţistul nostru călare şi-a făcut apariţia în v m acolo. Kelly. sergent Perry.144 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD crengile plasate exact aşa cum trebuia. M-a dat gat a cu un strigăt care făcea toţi banii. Până atunci mă crezusem copleşit de dragoste.Bruce. pentru o vreme. râsul sonor al lui Kelly reverbera printre copaci şi printre munţi mult mai des decât îl auzisem vreodată. . n-ai vrea să mă duci măcar pe mine pe suprafaţa adânciturii? Vreau s-o văd cu ochii mei. sus.Hristoase. In cele din urmă. . scoţând cuiul pe care îl ţinuse în gură. Nu vrei să lucrezi din nou la o căsuţă di ? A zâmbit şi ne-a oferit câteva ore din timpul lui. ne-a privit o cli pă cu seriozitate. In timp ce ne învârteam prin harababura de frâng hii şi cuie. când ea mi-a aruncat din nou privirea aceea. cu aerul critic al unui părinte. . Mi-am scos hotdogul din foc şi am încercat să-1 curăţ de câteva dintre urmele de arsu ră.Haide. . bătând scândurile în cuie. Aşa speram. eu şi Kelly ne frigeam câte un hotdog la focul de tabără aprins în preajm a „observatorului". . Din şaua iepei lui mari şi murge. lăsasem de oparte dozimetrele care indicau depăşirea limitei de siguranţă.Sigur că da. Ce dracu'! Mă abonasem deja la un cancer de dragul ei şi. i-a stri gat Kelly. am observat că se u ita mai des la dozimetru decât la ciocanul pe care îl ţinea în mână şi i-am mulţumit pentru a or. dar nu ştiusem e încântătoare şi cât de amuzantă putea fi. Într-o noapte.

Anomalia se află sub treizeci de metri adânc ime. legăm de glezna ta cincisprezece metri de funie. Dacă tot intri în apă. de capătul unei prăjini din lemn de plop. nu-i aşa? Zâmbetul ei a căpătat un aer de vinovăţie. stai o clipă. şi împingi o prăjină în jos. Nu e suficient. da.Cât de adânc te poţi scufunda? M-am uitat la echipamentul pe care îl stivuisem în Ranger Cherokee. înfăşurându-1 cu sârmă. apoi am folosit un şiret. . un laţ pe care să mi-1 prind de . din care am făcut.Ai plănuit de la bun început să-mi ceri ast a. poţi să vezi dacă reuşeşti să ajungi până jos. Am fixat o bucată de ţăruş vechi. sus.Atunci. . şi îmi spui ce ai văzut. lu ngă de şase metri. pe restul distanţei.Canadianul aproape reîntors din stele 145 . A m râs. te arunci în apă cu ceva gr eu.Ei bine. din stejar. în zona anomaliei gravi am îndreptat de spate. puteam încerca măcar atâta lucru . . jos. ce ai simţit.Ei. Nu mai făcusem nici o scufundare de ani de zile. Ce e acolo. scuturând din cap. Am oftat. . la ex tea opusă a prăjinii. e urmă ce fac? Bat tactul? Mi-a adresat zâmbetul ei obişnuit. De dragul ei. ca să te tragă repede la fund. genial şi răposat. . Nu cred că pot să-mi ţin respiraţia mai mult de nouăzeci de secunde.. . Cât de mult ai conta acum? Nu puteam face prea multe lucruri care să mă aducă în situaţia de a concura cu soţul ei plin de bani.Vii înapoi..

Parâma noastră lungă se întindea în urmă. .în jurul cabanei nu aveam destul petrolatum pe car e să-1 pot folosi ca atare şi mă temeam de răceala apei. . în aşteptarea strădaniei mele de a readuce ba rca pe uscat. Kelly arăta mai fericită decât o văzusem vreodată. strângând în braţe o jantă veche să mă tragă în jos. Kelly conducea barca direct către adâncitură.cea mai scurtă călătorie din lume pe un jgheab pentru buşteni.Să vedem ce-o să descoperi. jos. Dar nu înţele­ geam ce anu e văzuse ea la el: rapoartele sugerau că fusese un excentric obsedat de o singură idee . către cel opiat mal.Nick e acolo. o cupă cu de s­ chiderea de doisprezece metri. care avusese din întâm­ plare o reuşită. Aveam să sar din barcă cu capul înainte.Suntem nebuni. Kelly a oprit motorul şi barca s-a rotit. Am înţeles ce văzuse la ea Nick Maclnnes. Pereţii de apă înalţi de trei metri din jurul nostru era u incredibil de înspăimântători.Nu sunt genul care bate la toate uşile. începând din ziua primei noa tre întâlniri. . dispărând în acele cascade oblice. răscolind toate simţurile şi toate emoţiile. aflat la şaizeci de metri distanţă. Barca Ranger Cherokee a alunecat în adâncitură şi cul meu a tresăltat brusc . Zâmbetul ei era ca un răsărit de soare. ur­ mărind apoi prăjina pe drumul către fund. la baza adânciturii. în voia ei. nu ne era de nici un aj utor. .146 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD încheietura mâinii. am spus. Aveam de ja nămol în anumite locuri foarte stânjenitoare. . Faptul că parâm ră de amarare se întindea în sus. Am început prin a-mi unge c cu un amestec de vaselină şi nămol .

trasă în sus.avea drepta te.N u m ă r ă până la treizeci. Mi-am strecurat mâna prin bucla fixată de scoaba de pe copastie. până ce a cutremurat mica noastră ambarcaţiune. Am verificat nodul care îmi fixa de gleznă parâma de siguranţă. lăsând prăjina să mă tragă în jos. dincolo de zona luminoasă.Nu te gândi prea mult. Bucata de lemn de stejar a tras-o direct în jos. Apa nu era mai rece decât mă aşteptasem. strângând janta la piept.Canadianul aproape reîntors din stele 147 Am aruncat prăjina din lemn de plop peste bord. apăsate de o durere vagă. iar ea o făcea pentru soţul ei . apoi începe să tragi în sus. trimiţându-mă să-i întâlnesc soţul. apa era tot mai rece. . şi aproape că am dat drumul prăjinii. M-am întrebat la ce adâncime ajunsesem. M-am holbat la undele întunecate ale apei sub car e se ascundea anomalia gravitaţională. . era mai bine să nu stau prea mult pe gânduri. dar am ignorat-o. Timpanele îmi zvâcneau. fiind oprită de bucla din şire . înce­ puse panica provocată de lipsa de er. dar şiretul care mi-o lega e încheietură a rezistat. Am lăsat să-mi scape puţin aer p e buze şi am aruncat janta. Pentru că atunci n-o s-o mai faci. . Glezna vâcnit scurt. cât de repede poţi. m-am întrebat d acă nu cumva Kelly îmi aruncase parâma peste bord. pe care o prinsesem de o scoabă. Greutatea prăjinii de plop era suficientă ca să mă ducă înspre fu d. dar dădea să îmi pătr i cu mai multă forţă şi agresivitate decât puteam să suport. O făceam numai şi numai de dragul lui Kelly. a spus Kelly. am eliberat prăjina prinsă acum de în­ cheietura mea şi m-am aruncat cu capul înai nte. Pe măsură ufundam.

Mi-am dus de etele la buze . Mi-am urmat chemarea inim ii. Kelly. Bucata care o trăgea în jos dispăruse acum plutea. Ea a studiat prăjina de plop.o crustă de gheaţă. Glezna mi-a zvâcnit. După ce m-am rostogolit în barcă. cu capul către fund. Atunci am realizat că degetele îmi erau reci. dar.148 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Am oscilat în sus şi-n jos o clipă. din cauza prăjinii care îmi stătea în drum. m-am încurc frânghie. care mă îmboldea către aerul limpede.Arată arcă ar fi fost muşcată. Miam adus mâna liberă în dreptul feţei. din bolta albastră aflată sus şi departe. U n d e naiba era Kelly? Am încercat să-mi răsucesc trupul. ... apa îngheaţă de jos. Prăjina mi-a sărit din mâini. . M-am străduit să prind prăjina mai bine în mâini. Kelly m-a înfăşurat în două pături şi am tremurat în adâncu pre. de undeva. mult prea reci. dar nu era destulă lumină ca s-o pot zări. Am prins prăjina în timp ce ea trăgea de parâmă. Ce se întâmplase cu greutatea? Am simţit în gheara asfixiei şi a spaimei. Apa părea mult prea rece. Ştiam ce spuneau rapoartele. strângându-se încet. In ochii mei larg des . ridicându-mă înapoi. Slavă Domnului. prăjina trăgându-mă înspre adâncuri. ridicându-se încet către suprafaţă. Presiunea apei din jur părea să fie pumnul unui u riaş. întunericul avea o vagă tentă verzuie. Încă nu aveam destulă putere ca să înot spre ţărm. n u de jos în sus. şi totuşi.

aş fi simţit. Creştere extrem d e lentă a entropiei. îngheţat sub soare e şovăielnic al Munţilor Stâncoşi ai Canadei. . ne-am tras pantalonii din Gore-Tex şi hanoracele şi am ieşit afară. am găsit. cu schiurile înălţate sub un unghi nefiresc. în zăpadă. Kelly a îndreptat capătul rupt către mine. aproape în acelaşi timp. Preţ de o clipă. cu sângele împroşcat păt albul ima­ culat al peisajului.Frigul. îndreptâ -ne către snowmobil. .Ce-i aşa de grozav la frigul ăsta? Frigul m-ar fi putut ucide. când scăpasem de panică. .Canadianul aproape reîntors din stele 149 Am clătinat din cap. . vrul sergentului Perry. Chipul ei s-a luminat sub flash-ul unui zâmbet . ne bucuram de confortul unei după-amiezi petrecute în faţa şemineului din cabană. asta-i grozăvia cu frigul. Arăta mai degrabă ca şi cum ar fi explodat. sub presiunea îngheţului care se răspândea cu rapiditate? Kelly a aju s la aceeaşi concluzie. N-o mai auzisem vor­ bind aşa niciodată. Lemnul de plop s-a sfărâmat din cauza frigului. cu o satisfacţie s tranie în glas. d am sărit în sus. ne-am uitat şocaţi unul la altul. era mai simplu să-mi imaginez ce se întâm lase cu prăjina. . a spus ea. După scufundare. Oare mâna mea ar fi pu tut păţi acelaşi lucru. La mai puţin de un kilometru şi jumătate de cabană. In iarna următoare. când am auzit împuş­ cături.O creştere extrem de lentă a entropiei. mă simţeam năuc.Nu s-a exercitat nici o forţă asupra ei . Acum.

care a ridicat tr upul. ea şi-a strecur b încheietura mâinii mele. Bruce. A apărut un elicopter al NSA.Marge. în oricare ar fi fost locul de unde ve­ nise. aşa că am cercetat în schimb pădurea. Kelly a îngenuncheat în zăpadă. Nimic. . . . de la capătul celălalt al conexiunii pline de paraziţi. La celălalt capăt al legăturii telefonice. nimeni n-ar trebui să poată trece de cord onul de pază. Am fost nevoit să-mi repr impulsul de a întinde mâna s-o consolez. pentru ca să aibă apoi loc un accident de vânătoare.îmi veneau în cap o gr dă de explicaţii mult mai plauzibile. aici e nevoie de o anchetă.Un accident de vânătoare? Islamişti.Mulţumesc. . dorindu-mi să fi putut muri atunci.150 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Kelly şi-a înăbuşit un suspin. străduindu-mă sluşesc orice mişcare. O să mă ocup de asta. chinezi. ecologişti . luându-mă prin surprindere. . dar era unul dintre puţinii oameni cu care dăduserăm ochii în ultimii patru ani. Am telefonat la Maryland. ca o jumătate a cuplului pe care îl formam cu Kelly Maclnnes. Trebuie să iniţiezi o anch tă desfăşurată din afară. Nu-1 cunoscuserăm prea bine pe sergentul nostru din poliţia călare.dacă ucigaşii erau încă acolo. s tând în zăpadă. apoi s-a aplecat să-i închidă ochii. ducându-1 pe Perry înapoi. Eu şi Kelly l-am urmărit înălţându-se şi îndepărtându-se şi. Marge a oftat. a spus Marge. .Poate ct un accident de vânătoare. Am avut un gând staniu.Ai dreptate. Nu avea cine ştie ce sens să ne căutăm un adăpost . cu la­ crimile pe obraji. alături de cadavru. ne aflam în bătaia armelor lor.

să se înregistreze vreo breşă în cordonul de pază! Bineînţeles că avea drept cepusem să port asupra mea un pistol.Echipamentul lor ne-ar put ea furniza date importante referitoare la adâncitură.Canadianul aproape reîntors din stele 151 Era evident că adâncitura se modifica. după părerea mea. chiar şi măsurătorilor noastre lipsite de pre­ cizie. după spusele p asei tale Marge. Creşterea temperaturii era evident mai semni­ ficativă. dar Kelly n-a fost de acord.enigmă pe care NSA n-a reuşit s-o elucideze . indicaţiile dozimetrelor şi ale contorului meu Geiger coincideau. nu a putut convinge echi pele de cercetători univer­ sitari să nu-şi facă apariţia. Dar asta nu avea nici o legătu ră cu indiferent ce or fi însemnat cele petrecute în lac. Oric um. Interesul faţă de adâncitură a reî .fără ca. Am sugerat să ch emăm din nou aeronava de supraveghere a agenţiei.N u . ceea nu aş fi făcut nicidecum înainte .Ce dacă cer să ne trimită di n nou avionul C A F Orion? Ea a scuturat din cap. . în zăpadă. . Să fiu al naibii dacă nu m-am lăsat convins. . Nivelul radiaţiilor nu se modificase.De unde ştim că ne putem încrede în informaţiile lor? Nici eu nu eram încântat de modul în care rezolvase Marge problema breşe i din sistemul de pază. dar.nu mă mai încr edeam în posibilităţile Agenţiei mele de a ne asigura paza.devenise vizibil mai largă şi mai puţin adâncă.La ce sunt buni? Acolo. In timpul verii de după misterioasa moarte a se rgentului Perry . Nu şi dacă e trimis de age nţia ta NSA. . ar fi putut să zacă unul dintre noi . Kelly exagera. . Totuşi.

dar zilele în­ cepuseră să fie aproape geroase. parcul era din nou numai al nostru. Ca schimb are. p fiindcă nu-i lăsam să folosească toaletele din ca­ bană. In jurul ei. cu cât se schimba mai mult lacul. Acolo. Kelly îi privea pe cercetători cu suspiciune . către ab urul înălţat deasupra lacului. . Dar continuam să nu le îngăduim jur lor să solicite permise de intrare în parc. Uneori îi ţineam companie. e din ce în ce mai cald. . . dar diferenţa dintre temper atura apei şi a aerului era suficient de mare pentru a genera vălătuci miniaturali de ceaţă. Stătea în casa din copa şi supraveghea Emerald Lake cu un simplu binoclu.Hm. plângându-se fiind­ că agenţia le controla echipamentele. ca de obicei. cu atât mai mult se îndepărta ea de mine.Uită-te cum abureşte. care se rostogoleau în interiorul adânciturii. îşi petrecea ziua în „observatorul adânciturii". furişându-se. Se părea că se iveau pr tindeni. de parcă ar fi avut de gând să-i fure adâncitura. deasupr încă nu căzuse prima zăpadă. sau cam aşa ceva. jos . Într-o după-amiază de toamnă târzie. dar asta nu însemna cine ştie ce. abia aruncân du-mi o privire în timp ce lua o felie de pâine cu unt de arahide şi jeleu. dar. frunzele de arţar străluceau în nuanţe de portocaliu. roşu şi galben. plângându-se de ţânţari.152 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD dintr-odată şi nu mai eram atât de singuri cum fuseserăm până atunci. geloasă pe oricine altcineva se a propia de el. Nu era nevoie să stăm împreună ca să-mi reamintesc cât de d antă redevenise. dar Kelly nu avea ochi decât pentru blestemata aia de adâncitură. după ce păruse atât de apropiată. Mi-am aruncat ochii de-a curmezişul undelor. Nu era chiar atât de fierbinte. a spus. din când în când. când nişte sandviciuri.

a spus Kelly. Poate că era un răspuns.Sigur că da.Ce e asta? . în mijloc. M-am îndrăgostit pentru a doua oară.Te aştepţi la ceva anume? . cu zâmbet acela larg pe care nu i-1 mai văzusem de un an. . eu şi Kelly trăiam după o rutină asemănătoare cu a unui cuplu căsăt t de multă vreme . când zăpada începea din nou să se topească. în l oc să-mi răspundă. . Apa era foarte caldă. de lângă ea. cu benzină. a spus ea. pentru transport. . dispăruseră aproape toate echipele de ce rcetare. N-o mai văzusem până atunci. jumătăţi de secrete şi abstinenţă acceptată de ambele m fost surprins când. Alături de trunchi se afla o ladă mar e. Lada era plină de noroi proaspăt. Ne apropiem de a şasea aniversare a întoarcerii lui Nick. Din nou singuri. adâncitura era atât d să şi de puţin adâncă încât se revărsa către malurile lacului şi avea. vrei să-mi dai o mână de ajutor? Am dat deoparte tableta pe care scriam un rapor t. I mediat ce am sosit aici. Pe perioada iernii. într-o bună zi.Ceva ce am îngropat cu mult timp în urmă.B ruce.Canadianul aproape reîntors din stele 153 .sar­ casm îmblânzit. .Creşterea entropiei e din ce în ce mai rapidă. de plastic. o umflătură at. Pe la sfârşitul lui martie. a venit să mă caute în camera mea din cabană. M-a condus către casa din copac. cu balamalele ruginite. deşi am recunoscut drujba şi bidonul de plastic.

ora două şi jumătate. un gest nu cu mult mai vizibil decât tremurul unei umbre. Kelly a descuiat lacătele lăzii.Ai fost implicată în toată povestea a sta de la bun început. .OK.Ce mai aşteptăm? In miez de noapte. iar Eme rald Lake părea să fiarbă în beznă. Nu mi-a scăpat acel „noi". Am privit lung către stele. Crezi că putem construi un soi de sistem de scripeţi? . a scos o frumuseţe de telescop Celestron G-8 Schmidt-Cassegrain. . ridicând capacul. .Uite-te cu ochii tăi. la sud. Sub ochii mei. . aflată. Kelly şi-a îndreptat l către ceas. Dar ce-i aici? . a zis. Kelly şi-a desprins privirea de telescopul îndreptat către conste laţia Ophiuchus. în casa din copac era al naibii de frig. nu-i aşa? A dat din cap. în acea perioadă a anului.154 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Aproape şase ani petrecuţi împreună într-un loc uitat de lume şi ea începe să dezgroape lăzi t? Creşterea entropiei. pe dracu'.Am avut planuri pentru împrejurări neprevăzute. . în observator.8 aprilie. în partea de jos a bolţii cereşti . .Datele legate de profilul misiunii sunt mai numeroase decât am recunoscut noi. Ţi-a spus ceva la telefon.Trebuie să duc ast a sus. Asta o să fie peste circa douăzeci de minute.

am ştiu că aştepta încheierea defazajului. Ni ck era aproape sigur că avea să intre într-o translaţie simultană către steaua Barnard. nu-i aşa? Când am văzut că nu s-a în ors imediat. cu râsul ei firesc. Am clătinat din cap. . nu era ceva cu ca re aş fi putut intra în competiţie. anomalia gravitaţională . N u . pe pământ. acela era visul ei. în prealabil. Odată ajuns în sistemul stelei Barn ard. în perioada când ne ocupam de telecom nicaţii.ceea ce se afla acolo. Ceea ce aruncă cu totul în aer simultaneitatea einsteiniană. iar o alta că avea să aştepte încheierea unui defazaj egal cu viteza luminii. Presupunând că nu dăduse ortul popii e undeva.C u m de-a reuşit să dea telefon de pe steaua Barnard? A râs. In natură. prin adân­ cimile cosmice. într-o stare de entropie redusă. nimic nu e gratis. a dâncitura. mecanismul de propulsie. pe care 1-a îm pins în jos.nu era doar simbolul unui bărbat. îmi dezvăluia ceea ce îmi ascunse acei ani.Canadianul aproape reîntors din stele 155 Misiune sau nu. visul pe care îl împărţea cu Ni k Maclnnes. cu antenă virtuală. Am verificat asta aici. care se putea conec ta la reţeaua orbitală construită de el cu ani în urmă. . dar nu putea prezice când urma să se desprindă. îşi deschidea în sfârşit inima în faţa mea. Nick a folosit un telefon prin satelit. mi-a ţinu t ea o prelegere. în urma jetului violent de energie care îi propulsa se nava artizanală. Una dintre analize spunea că putea să revină ime diat. cu o mână pe obiectivul telescopului. . .Aceleaşi efecte cuantice opuse care permit funcţionarea sistemului de propulsie pot fi folosite pentru deschiderea unui canal electromagnetic. A oftat. în lac.E evident că nu puteam testa. Şi atunci am înţeles . .Povesteşte-mi.

A suna t. care se ridicau din lac mă deranjau prea mult ca să le pot formula. Se presupune că. Am strâns plicul în mână. . Dar ştiu şi că eşti un tip corect. . întinzându-mi ceva care părea un plic v oluminos. Am stat aici în toţi aceşti ani ca să îm pe cineva ca tine să dea totul peste cap. . dar vaporii calzi. .Aşa am aflat că toate calculele noastre matematice erau corecte. Dar tu te-ai dovedit a fi OK. apoi mi l-am strecurat sub cămaşă.De ce eu? De ce acum? Eu sunt duşmanul . N-a explodat când a ajuns acolo. profilul misiunii. Kelly s-a aplecat.156 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD Mi-am dat seama cât era de ridicol ca un om să ajungă în stele şi să sune acasă.Schiţe. . cu miros de putreziciune. In întuneric. Am în ghiţit în sec. Kelly a continuat. Şi-a sprijinit obrazul de ocularul telescopului. stafia unui surâs. sute de întrebări d espre documentele din plic. Bruce. în care nu a crezut nimeni. în aprilie . Poftim. Era mai mult decât tot ce îmi dăruise până atunci. o să predai nformaţiile poporului canadian. datel e despre costul avantajos al propulsiei. tu eşti duşmanul. . din hârtie manila. Dacă se dovedeşte că ne-am înşelat asupra unui aspect important. verificând gr simea hârtiei. Tu şi toţi cei din guvernul tău. Aveam întrebări.Asta poţi s-o mai spui o dată. în numele nostru. Lucrurile nu merg cum ar trebui? Care luc ruri? Probabil creşterea extrem de lentă a entropiei. zeci.Şi eşt supravieţuitor. Pentru cazul în care lucrurile nu merg cum ar trebui.Ce e asta? .Da. aerul din Munţii Stâncoşi ai Canadei . a promis că se întoarce acasă. pe un celula .

făcu sem altceva decât să stau prin preajmă.Cinci minute. .A i ghicit. mi-a răspuns ea. americanii.Şi tu aştepţi. fusese acolo în ultimii şase ani. Mi-am amintit dintr-odată de laserele cu declanşare prin explozie. dintr-o zi de vară. . .Op hiuchus. Cinci ani şi trei sute cincizeci şi cinci de zile . El pune în funcţiune focoasele nucleare ruseşti. . Am înţeles. . vreun quark gigantic.era o scurgere de energie din orice o f i fost. Aburul duhnitor ieşea din mâlul de pe fund. ridicându-se din lac . După ani întregi în care nu. Emerald Lake fierbea acum de-a binelea. nu sunteţi tâmpiţi cu toţii. O să fie acasă la câ eva secunde după ce-o să vedem lumina laserelor. înfăşurat în o manta . ce era cu căldura ca se intensifica încet.Hristoase. plus o mică marjă de eroare.. totul se îmbina cu o prea mare repeziciune.Canadianul aproape reîntors din stele 157 nu miroase precum cel din Louisiana. concentrată. apoi cuplează sistemul de propulsie şi se întoarce acasă. Sub noi. ca o oală gata să dea în cloc ot. care se cocea. Te uiţi după steaua Barnard. . Îşi adusese tel lo unde voia şi îl folosea. în sfârşit. N i c k se în­ torsese. nu-i aş ? . Plus câteva ore. sau altceva. E la o distanţă de aproximativ şase ani-lumină. Emeral d Lake clocotea din plin. fără să-şi mişte capul. Literal­ mente. apoi s-a reîntors către ocular. Te uiţi după lumina laserelor.Cinci virgulă nouăzeci şi şapte. anomalia gravitaţională: vreun calup de materie exotică. La urma urmelor.. am şoptit.Un semn pe ce . voi. Mi-a adresat un zâmbet c e a strălucit în beznă pentru o scurtă clipă. de fapt.

Pătrunzând dir ect în mijlocul unei materii cu o densitate mult. Călători nd prin spaţiu şi prin. Kelly nu mă asculta cu adevărat..158 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD neprecizată de entropie captivă. direct către casă. Vocea lui Kelly era visătoare. co rect? ....aşteptând. să vină vremea lui. . literalmente. cu cea mai calmă voce de care era m în stare. o să explodeze în timp real. tot felul de probleme.asta reprezintă adâncitura.A devenit vizibil într-un vid înaintat. Pentru cazul că nu reuşea să le d ezactiveze. timp. . în final. Adăugată la un între nsamblu de complexităţi şi de cerinţe impuse de proiectare.Pătrunderea în atmosferă. Ne-am bazat pe o translaţie. dar până şi eu îmi p uteam imagina gradientul energetic cumulat în momentul când frontul lui de undă avea să se prăbuşească. foarte. Nu eram fizician.. Explodează de şase ani.. absentă. undeva în preajma stelei Barnard. Eliminarea greutăţii pentru lans are. a spus ea. Insă aici. mult mai mare decât cea egală cu un singur atom de hidrogen pe centimetru cub.Kelly. am spus. Peste trei mi­ nute.N-a adu s înapoi focoasele nucleare. foarte încet .De ce nu s-a înto rs să creeze vidul aici? . Nava lui Nick explodează. . pe care s-ar putea s-o fi întâlnit în spaţiul cosmic.Da. Fundul l acului. . . pe o orbită cometică. acolo. aşteptând ca toţi factorii să se echilibreze şi să-1 scuipe afa oţul lui Kelly era în fundul lacului . Nava a fost programată să le expulzeze înainte de a recupla sistemul de propulsie. Poate că explozia de la sosirea lui în sistemul stelei Barnard nu o fi fost altceva decât un spectacol de lumini. stând efectiv în defazajul egal cu viteza luminii.. foarte.. în lac.

Oare exista ceva numit explozie cuantică? .. haide! In relaţia c u ea. Am studiat totul. Am decis . Are o en ergie potenţială prea mare. parcat lângă cabană. însă atunci am încălcat-o. dacă a ajuns acolo. în baza unor modele.Nu plec. . tu n-ai decât să fugi. Ştim că.Cu sau fără focoase.La dracu' cu focoasele. Şi.Canadianul aproape reîntors din stele 159 . ceva explodează. acum. o să se şi întoarcă. Hei! Stea rnard a de­ venit mai strălucitoare! Văd laserele lui Nick! . o să se şi întoarcă şi. a răspuns ea.Kelly. . dar s-a răsucit către mine.şi în viitor. Am trecut în revistă posibil tăţile de scăpare. avea încredere în ci rice savant . am încercat să forţez lucrur înşfăcat-o de braţ. spre ruşinea am fugit. Instinctul de conservare a triumfat şi m-am pomenit coborând scara în goană şi a ler­ gând în susul pantei. Trebuie să stau aici ca să-1 întâmpin. ca orice îndrăgostit.N u . absentă. conti­ nuând să privească prin Celestron. Bruce. Ţie ţi-e frică. P u m n u l ei nimerit în falcă. . Emerald Lake o să se spulbere în jur ul capetelor noastre. nu conte ază ce îţi spun calculele. îmi impusesem o regulă de bază..Calculele au fost corecte. Trebuie să plecăm. A ajuns acolo. îndepărtându-mă de lac şi de dezastrul despre care eram aproape si că avea să se petreacă. potecile care urcau spre o zonă mai înaltă în balanţă cu distanţa la care ajunge cu Ford-ul meu Explorer. în lipsa unui vid înaintat în care să o reverse! M-am crezut în a onie când i-am simţit surâsul din glas. Fir-ar să fie. nava lui N i c k explodează. .Am spus că n-are focoase. .Pentru numele lui Dumnezeu. am tras-o de lângă telescop.

pentru numele lui Dumnezeu. Eram în viaţă. resturi de bârne r idicându-se deasupra unei mări de noroi. Iar Kelly nu mai era. Reuşisem să ajung destul de departe. Fundul radioactiv al lacului odată aruncat în aer şi împrăştiat pretu­ tindeni. M-am trezit gemând. incandescent. într-o baltă de mâl. V . Mi-am impus să mă ridic în picioare. lăsând-o pe femeia o iubeam în urmă. . La vreo patru sute de metri distanţă. de adâncitură şi de soţul ei de mult pierdut. în depărtare. m-am răsucit pe călcâie şi am pornit-o înapoi către ţărm. stră­ lucind. întrebându-mă de cât timp zăceam acolo. Locul în car e cândva Emerald Lake era scăldat în lumină şi auzeam. Bruce. un peisaj de coşmar. folosindu-mă de toate secundele care îmi mai rămăseseră. O strălucire palidă din faţa mea s-a dovedit a fi Marge. sau poate era sânge. al umbrelor şi al distruge rii. Purta haine de stradă .o fustă până la nchi.160 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD împotriva pierderii unui timp suplimentar ca să găsesc şi să pornesc Ford-ul şi am început să g spre înălţimi. am văzut ruinele ca­ banei. aproape fără nici o doială.Mă bucur că ai supravieţuit. în locul ăla. alături de telescop. locul devenise acum o zonă cu adev fierbinte. cu toate încheieturile protestând. Tuşind şi liminând apa din sinusuri. ca sub lumina unui reflector. care îşi croia drum pri e sfărâmături cu ajutorul unei lanterne în infraroşu. zumzetul unui elicopter. Apoi a xplodat lacul.

când şi-a aprins o ţigară.? Marge a zâmbit şi. Ce naiba. Supravegherea pasivă e ief tină. nici un fel de depunere radioactivă. dar nu ca s-o strângă pe a mea. aşteptând ceva. Kelly spusese că ar fi trebuit să dau documentele poporului canadian. Şi Vittori era numai în cămaşă. In timpul pe care îl petrecusem acolo. . Cu toate că asta s-ar fi putut întâmpla în împrejurări mai fa vorabile. niciodată.N-a existat. Nu era de mirare că nici unul dintre contoarele mele Geiger nu funcţionase cum trebuia era necesar să le remonteze la Agenţie.Sunt încântat să te revăd. şeful de proiect de la Agenţia Spaţială Canadiană . Să mă bată Dumnezeu dacă nu fusesem un idiot.Canadianul aproape reîntors din stele 161 Chiar în spatele ei era Ray Vittori. de ce? . roz.. nea cu palma în sus. puteau să umple de microfoane toată zona ca nadiană a Munţilor Stâncoşi.Microfoane. i-au licărit. nuclizii radioactivi. -Nu. Da. .Cum.. în ciuda mâlului răscolit de explozie. în raza lanternei ce străpungea întunericul. .cel care ne vorbise primul despre radioactivitatea din adâncitură. Vitt ori a clătinat din cap.Atunci. M-am mulţumit să mă holbez la el. Şi-a întins mâna. până şi eu ştia vreo trei sau patru metode prin care poţi păcăli un dozimetru. Ar fi trebuit s-o stii mai bine. . . Bruce. dar nu credeam că se gândise la ceva de genul ăla. a spus Vittori. Mi-am mutat privirea de la Marge la Vittori. gent Diedrich. o ştiam destul de bine.

Te-ai lăsat de ani de zile. In schimbul planurilor pe care le respin seserăm cu toţii cu doisprezece ani în urmă. Doamne. coborându-şi. reamintindu-mi că mai murise şi altcineva. . planurile lui Nick Maclnnes. murdar şi plin de muşchi.162 JAY LAKE şi RUTH NESTVOLD A ridicat din umeri. Nu mai rămăsese decât femeia. Marge şi-a înăsprit expresia feţei şi a mai tras un fum d in ţigară.. Am oftat şi m-am aşezat n buştean stâlcit. Orientat într-o direcţie greşită. Feme ia. In spatele lui era împotmoli t un bidon de plastic pentru benzină. Perry fusese gata să dezvăluie prea multe.Pot să iau o ţigară de la tine.De ce? . M-am întors spre ea. Kelly Maclnnes. Sergentul Perry?.Mort într-un accident de vânătoare.. ai spune. cu dopul încă pus. în cele din urmă.O h . aruncat din lac. . În voce i se simţea nerăbdarea. adresându-i aceeaşi întrebare pe care i-o pusesem lui Vittori: . o femeie care râdea şi care trăise şi murise de dragul unui vis şi al unui soţ pierdut de multă vreme.Acum am nevoie de una. . . M arge? . Accident de vânătoare. am spus. Cana­ dianul car e aproape că reuşise să se întoarcă acasă după un drum printre stele. .Despre adâ veam deja toate datele care ne inte­ resau. Bruce. Diedrich. .De ambe le părţi ale graniţei sunt o grămadă de oameni care ar fi în stare de orice în schimbul unui istem funcţional de propulsie interstelară. mâna ţinută în expectativă.

La Washington te aşteaptă câteva persoane foarte importante.Mulţumesc. Dar nu mă puteam minţi unându-mi că asta dorise Kelly. descrierea fidelă a metodei rentabile de călătorie cu viteze super uminice a lui Maclnnes. Mi-am aruncat ţigara în e Chiştocul a sfârâit şi s-a stins. Probabil că forţa exploziei crăpase bidonul. Cu ţigara strânsă între buze. Marge mi-a întins o ţigară aprinsă. . mi-am dat seama că nu mai eram în stare să-mi aduc aminte sunetul râsului ei. înfrigurat şi ud în noaptea întunecoasă de aprilie. vărsând lichidul pe pământ. Am dat din cap. U n u i canadian. Ea s-a întors către Vittori şi i-a şoptit ceva ce n-am putut auzi. .Eşti gata? m-a întrebat Marge. În timp ce ne îndreptam spre elicopter. . mrăsucit şi am deşurubat dopul.Fume az-o şi hai să mergem. Am luat-o.Canadianul aproape reîntors din stele 163 Mi-am cuprins trunchiul cu braţele. Sub cămaşă mi-a foşnit plicul. . Am scos p licul de sub cămaşă şi i l-am în­ tins canadianului. Nu mirosea aşa cum ar fi trebuit a apă mâloasă din lac.

BOMBA CU MECANISM ATOMIC DOMINIC GREEN Traducere din limba engleză ANTUZA GENESCU .

aşa cum o demonstrează povestirea înspăimântătoare ce urmează. Dar... dirijând roboţii care construiau case pentru sărac ii nevoiţi să locuiască în ele. situaţia nu s e va îmbunătăţi.Pe aici. capabilă să transforme un om în bucăţi de aceleaşi dimensiuni . Ba chiar. iar aceştia făceau tre abă de mântuială. Muniţiile rămase după războaie constituie deja o problemă: minele de sol uitate d n conflagraţiile trecute omoară sau schilodesc aproape zilnic pe cineva. undeva prin lume. s-a tăţi. fără să ştie dacă. . Iar în viitor. de obicei.Prozele scriitorului britanic Dominic Green au apărut deocamdată aproape numai în pagi nile revistei Interzone. Fata îl prinse pe Mativi de mânecă şi-1 trase pe o stradă p lină de gropi făcute de proiectile.pro­ iectilel erau împrăştiate pe pământ şi aveau să rămână acolo adormite generaţii întregi. prost acoperite.cât ungh degetului mare. domnule. dar acolo a publicat multe: optsprezece texte în ultimii câţiva ani. albii şi negrii cu bani stăteau în camerele de comandă aflate la un kilometru distanţă. Muniţie cu acţiune întârziată . se perfecţionau Robocongo era printre cei mai mari exportatori ecuatoriali din Africa. punând piciorul în prag pentru a rezolva . Firmele de c loseau tractoare-roboţi ca să repare pagubele provocate de bombe. când armele vor deveni mai puternice şi mai stranii. Aici este. Sigur.

L-au folosit când a lovit boala slăbirii. duse mâna la buzunar şi sc oase Noli Timere. Strada aceasta însă nici măcar nu fusese reparată. O să te-omoare. Era plină de bucăţi de bet moloz şi indicatoare dărâmate. ÎNAPOI! MAGAZINE P E N T R U F U N C Ţ I O N A R I I ARMAT EI ACTIVE! ACTIVITĂŢI G U V E R N A M E N T A L E IMPOR­ . O să vezi cu ochii tăi şi-atunci o să plăteşti fără să cl loc! îi ordonă Mativi dintr-odată. aşa spuneau datele fur­ nizate de colaboratorii-savanţi din toate facţiunile implicate în război. arătând cu degetul în partea opusă. şi le mişcă la stânga şi la dreap ta. Toată umea ştie. dar jumătate e mai bine decât nimic. care aver­ tizau intruşii SĂ N U INTRE Î N CLĂDIRE. ca . Mări puterea la maximum şi repetă mişcarea. PROPRIETA GUVERNAMENTALĂ! T A N T E . nu calcă cumva pe o bombă cu efect întârziat. Porni aparatul la putere mică. Ei bine. domnule. Em ily? o întrebă el pe fată. . spuse fata. îl îndemnă călăuza. Oamenii mari ştiu. Mativi încuviinţă cu o înclinare a capului. intri niciodată în ea. . Nu funcţiona decât în jumătate din cazuri. dar nimic altceva. Doar un aparat micuţ antipersonal p araşutat în partea de nord-vest a străzii. . Emily scutură iute din cap. E un dispozitiv exploziv înăuntru.Vezi casa de acolo. aflată la un met u sub fundaţie.168 DOMINIC GREEN o chestiune internă arzătoare. Nimic.Dar ai zis că dispozitivul e încă aici. Unul mare. în caz că s-ar afla prin jur echipamente de ultimul tip. Stai exact unde eşti! Agitat.Hai. Fata înclină din cap. care identifică detectoarele de mine active.E aici de când eram eu mică.

Unde mergem? o întrebă. De ce? Ca să mi-l fure unul din prietenii tai bacheque cât sunt înăuntru? La insistenţele fetei.Asta crezi tu. Rectificare. pe te noapte. . . paria societăţii în toată Europa şi America. Şi trebuie să te apleci. se porni vântul. La Ecuator însă. un Rolex de Kinshasa. protestă Mativi. . Prin Africa îşi făceau de cap atâtea genomuri modificate în interiorul încărcături explo­ zive. ca şi cum cineva ar fi stins lumina în Paradis. . că orice ar fi putut transforma virusul HIV dintr-unul sanguin într-unui cu transmitere aerogenă. Făcu semn din cap spre ceasul l ui Mativi. într-o sin­ gură zi. . ca febra hemoragică provocată de virusul de tip ricketts. N u . noaptea nu avea timp de amurg.Acolo.Trebuie să fii atent. ca re distrusese. Calcă numai pe unde calc eu. ca în Quebec şi Patagonia. Soarele alunecă după linia orizontulu ca lama ghilotinei şi se făcu dintr-odată noapte. îl avertiz a. cu noaptea care se fu rişa încet. îşi scoase ceasul de la încheietură şi-1 aşeză pe o cărămidă ra când ea se uită în altă parte şi-1 puse în buzunar. Pe jumătate acoperită de moloz se afla o grindă de susţinere din beton. ca pătul unei clădiri îngropate. Oare îşi luase lanterna? In timp ce mergeau pe str adă. Nu-şi dusese cu el ochelarii de noapte. In jurul căreia fluiera vântul. prin care fluiera vântul. Va trebui să-1 laşi afară.Ncum să slăbeşti din cauza unui cadavru. Emily ştia că avea dreptate. Mativi era prea obişnuit cu viaţa departe de Ecuator.Bomba cu mecanism atomic 169 să se scape de cadavre şi să nu ne îmbolnăvim. Fat arătă cu degetul. . băncile de sânge din Johannesburg şi făcuse din negri. de parcă natura îi simţise agitaţia. Uneori chiar înainte ca oamenii să moară.

dar destul de mare ca să conţină două hamacuri şi o mitralieră. MILITARII CARE AU RIDICAT CLĂDIREA I-AU . deasupra capului său. Sus. Nu ştia cât mai era până la podea. TRĂIESC ÎN MAŞINĂRII. . Nu scoteau nici un zgomot. Insă upă numai câţiva paşi înăuntru ajunse într-o încăpere uriaşă. Arătau ca nişte şiruri de pioni gigantici. din oţel ruginit. Fata trebui ige: S U N T MAI M U L Ţ I AICI. spuse fata. Acum avea doar un tavan plin de găur i. Pe Mativi îl cuprinse brusc dorinţa de a avea cu totul altă meserie. apoi înţelese că ar fi trebuit să comită mie de crime până să fie surprins asupra faptului de camerele respective.Stai pe l oc. Altfel o să te răpească. Fata dădu afirmativ din cap şi răspunse: . Coborâse ecţie de lângă acoperiş. La început.ÎN E L E SE AFLĂ DEMONI. ATENŢIE! P E R I C O L EXTREM! Camera de dedesubt avusese cândva luminatoare.170 DOMINIC GREEN Fata se furişă pe sub grinda de care era fixat un semn. PRIN MAGIE. cât o hală de fabrică. Maşinăriile nu păreau făcute prin magie. GU­ V E R N U L A C O N S T R U I T MAŞINĂR E. prin care luna de siguranţă geostaţionară U N P E F O R C O N G revărsa lumina reflecta tă. se aflau cinci mii de camere care îl supravegheau pe el şi pe încă cinci milioane de locuitori din Kinshasa. . poate. înalţi cât doi oameni unul ridicat pe umerii celuilal t. Vântul era asurzitor. Aparent. iar din ele nici nu ieşeau şi nici nu intrau ţevi sau sârme. AU F O S T C O N S T R U I T E PE POST DE CUŞTI. considerase supraveghe rea drept o violare ofensatoare a intimităţii sale. Intrarea anticipase un interior obişnuit de for t militar minor.AI IDEE P E N T R U C E A U F O S T C O N S T R U I T E ? o întrebă el pe fată. nu foloseau la nimic. DAR NU CU TEHNI­ CIENI ŞI ELECTRICIENI.

. erau din metal feros. Fata rămase cu gura căscată. Mativi observă că partea superioară a pionilor era decorată suprare alist. exceptând f aptul că nu era nici urmă de praf pe podea. D A R TREBUIE SĂ FII ATENT. L-A ABSORBIT. balamale şi. E E AU Î N C E P U T SĂ AIBĂ SCURGERI. . . altele din plastic.chei. îngrijorător. N U M A I C E L E Î N C A R E TRĂIESC D E M O N I T E . poate chiar jumătate. clanţe. L-AU A VERTIZAT ŞI PE TATA.. PRIMELE D O U Ă S U N T SIGURE. ÎN TIMP. Nu văzu nimic distrus pe pereţii din jurul celei de-a treia maşinării. DAR. P E N T R U CĂ N O I AM C R E Z U T CĂ ŞI A TREIA E SIGURĂ. .N U . Îşi scoase ceasul Rolex fals din buzunar. A C U M N-O SĂ-ŢI MAI MEARGĂ BINE CEASUL. Pătrundea parcă lumi­ natoarele din acoperiş. lemn sau ghips. Afară nu se simţea nici o adiere. o grenadă. ŞI L-A L U A T PE C L A U D E . D A R TE POŢI ELIBERA DE F O R Ţ A LOR. CU LUCRURI. T O A T E ABSORB L U C R U R I .L-A LUAT. sârme. AŞA CĂ D E M O N I I IES AFARĂ. . S U N T ACOPERITE CU. îl mişcă în direcţia maşinăriilor şi simţi că-i zbo nu numai ceasul îşi luă zborul. ci în ea. . Unele păreau din aluminiu.MAŞINĂRIILE. Realiză tot orat că vântul nu bătea în afara camerei. Atunci nu e vorba de magnetism. I-AU SPUS SĂ NU DESCHIDĂ N I C I O D A T Ă MAŞINĂRIILE. Mult e dintre ele. cu obiecte asortate . L-A MICŞORAT.N-AR FI T R E B U I T SĂ F A C I ASTA.AŞA L -AU RĂPIT MAŞINĂRIILE PE C L A U D E ? . DEOCAMDATĂ.Bomba cu mecanism atomic 171 AVERTIZAT PE T O Ţ I OAMENII IMPORTANŢI D I N C A R T I E R U L N O S T R U . ci şi mâneca de la cămaşa lui şi tot braţul său. La lumina lanternei. împingându-1 de la spate. spuse Mativi în dialectul regiona l stâlcit.C E I-A F Ă C U T LUI C L A U D E D U P Ă C E L-A LUAT? întrebă Mativi.

AU ZIS CĂ AŞA SE F A C DEMONII MAI PUTERNICI. . . fata asta a trecut prin tr-un război nuclear. . A trăit printre victimele radiaţiilor toată viaţa.ŞI PIETRE? Mativi ridi că de jos o bucată de ghips. ORICE. .TREBUIE SĂ FACI CE-ŢI SPUN EU! MILITARII AU ZIS CĂ N-AVEM VOIE SĂ LOVIM MAŞINĂRIILE R E L E . Să fiu al naibii.. spuse Mativi. DAR NU-I VOIE SĂ A R U N C I OBIECTE. D A C Ă MAI MULŢI OAMENI A R U N C Ă M U L T E MATERIALE NEÎNCĂRC A T E DE M AI M U L T E ORI.ŞTII CE ÎNSEAMNĂ „AR MURI CU TOŢII"? Fata înclină din cap în semn că înţelege. Fata era supărată. . la urma urmei. în aer. .172 DOMINIC GREEN ATRAG Î N Ă U N T R U L L O R Ş I N U R Ă M Â N E D I N TINE N I C I MĂCAR U N FIR D E PĂR.BINE. până în dreptul celei de-a doua maşinări olo. O aruncă.. Poate că a învăţat s scă de pe afişele crucii roşii.NU Î N Ţ E L E G . se sfărâmă într-un nor d e praf şi dispăru. METAL. DAR. apoi spuse: .DA VICTIMELE PREZINTĂ SIMPTOME CLASICE DE ALOPECIE DIN C A U Z A RADIAŢIILOR ŞI MORŢII C E L U L E L O R STEM. Fata se strâmbă. Ghipsul zbură spre podea.IAR BOALA L O R ÎNSEAMNĂ CĂ LE C A D E PĂRUL.DA.OAMENI. fu atras brusc lateral. RESPIRĂ G R E U ŞI LI SE ALBEŞTE PIELEA? . Dar. AVEAU MARE D REPTATE. ÎL Î M B O L V E S C DEMONII.NU-I VOIE SĂ STĂM PREA M U L T AICI. C I N E STĂ PREA M U L T SE ÎMBOLNĂVEŞTE. Mativi încuviinţă. . ca tras de sfori invizibile. CE-I AIA MA TERIALE NEÎNCĂR CA TE? . ADICĂ ABSORB OAMENII CU T O T U L ? .

ACEIAŞI D E M O N I D I N B O M B E L E N U C L E A R E S U N T ŞI AICI. P E N T R U CĂ MAŞINĂRIILE ASTEA S U N T ARME P U Ţ I N DIFERITE. oricine. o să murim. ÎNSEAMNĂ C Ă TREBUIE SĂ-MI DAI D E D O U Ă ORI MAI MULŢI BANI. în primu rând.. Nu m-a m dus la hotel pentru că n-am vrut să trezesc suspiciuni asupra ta. Nu ştiu decât că trebuie să respecţi al dacă vrei ca şi copiii tăi să trăiască pe planeta noastră. n-ar fi trebuit să te culci cu sora mamei lor.DAR ASTEA N U S U N T BOMBE N U C L E A R E . peste ur tatăl lor. N u .Iţi spun eu.. cu ordin să tragă.PĂI. Şi nu spun s-ar putea să murim. vreau să ştii c-o să pui tu mâna pe telefon din nou şi-o să suni .. * .Bomba cu mecanism atomic 173 . Trupe înarmate. nu un detaşament de absolvenţi de Studii de Pace din Liechtenstein. Dacă e s-o spunem pe-a dreaptă. e o alarmă de Armament Greu. PUŢINI D IFERIŢI.. Cinci rânduri a câte opt. Dacă merge cineva acolo.ÎNSEAMNĂ CĂ TREBUIE SĂ-ŢI D A U DE D O U Ă ORI MAI MULŢI BANI. şi face ce nu tre­ buie. sunt cel puţin patruzeci.. Nu spun ei.. Le-am numărat.. O să treacă peste asta. Da. La urma urmei. DAR D E M O N I I S U N T ACEIAŞI. protestă fata şi întinse mâna. nu vreau „o echipă de insp ectori". . N u . de ce să nu te plătesc? Banii n-o să mai aibă nici o valoare dacă maşinăriile stea distrug lumea mâine. nu ştiu ce înseamnă. Toţi ado­ lescenţii trec prin faza asta. . Trebuie să fim sin gurii care ştiu secretul. ci o să murim. Iar după ce închid telefonul.. Vreau soldaţi.. Mativi scoase din buzunar un pumn de cecuri United Nations.. Spun noi.

cu cincisp rezece ani în urmă avusese zece milioane. care. Dacă în oraş exista u atât de puţine linii digitale. N-ar fi avut nici un însemn pa rticular. tr. Se ridică din cabină. în faţa uşii a un bărbat înarmat. îi trebuiseră cinci ore ca să găsească o linie telefonică digit r-un oraş cu cinci milioane de locuitori. D ar cel puţin asta însemna că poliţiştii vor fi singurii care ştiu. Soarele congolez răsări dintr-odată. tremura. Vorbesc serios. Dacă ar fi trecut prin lin ile de urgenţă din reţea. la faţa locului. Când p use receptorul jos. când deschise uşa ca să meargă la singura baie funcţională din hotel. toate gospodinele din cite ar fi aflat totul până a doua zi dimi neaţă. Se trânti pe saltea şi adormi ca lovit cu parul. 1 • A doua zi. dar ar fi ieşit oricum în evidenţă.DOMINIC GREEN la IAEA . la hotelul care fusese cândva un Hilton.d ele lui. Astăzi. căutarea liniei telefonice compatib ile cu software-ul lui de codificare probabil că se va dovedi inutilă.. probabil că exista şi un microfon instalat în cabina în car e stătea aşezat.. Ajunse repede în cartierul cu toleranţă zero. Bine. când există peste o sută de website-uri despre stra tul de gheaţă din Antarctica.). ca să fie sincer până la capăt. care transmitea date unui computer principal de la sediul poliţiei. pentru că numai reprezentanţii guvernului îşi p iteau să meargă cu maşina. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (n. Bine. . Louis. ca un omuleţ pe arcuri din cu ia de jucărie. merse la ghişeu şi plăti tâmpitului tâmpitului cu mitralieră . Ne vedem mâine. Afară nu-1 aştepta nici o maşină a poliţiei secrete. Desigur.

îşi pusese hainele cele mai bune ca să-l omoare pe Mativi.Nu. nu? . N u . Toată lu mea ştie. a aflat. . Jean. Să fac ce? întrebă el. un funcţionar mărun t la Serviciul de Administraţie Temporară al Naţiunilor Unite (fosta Republică Populară De mocrată Congo). . dar la ce te referi. Chet. Te-au auzit vorbind cu Grosjean. cu muniţie incen­ diară. Cu toat e acestea. .Ştii tu. arma scuipa gloanţe mari.Ce să-ti iau? .Bomba cu mecanism atomic 175 Nici bărbatul. Mativi se uită la el cu ochii aproape ieşiţi din orbite. . .Îmi pare rău. Bărbatul avea lacrimi în ochi. nici arma nu arătau foarte periculos: arma pentru că era un model dinai nte de război. . nu te pot lăsa s-o faci. dacă cineva atât de jos în lanţul trofic. Era plantat un microfon în cabina telefonică. şi era îndreptată spre Mativ i.Nu te las să mi le iei. Ştii bine. bărbatu tru că îi tremura mâna ca şi cum se masturba şi tocmai urma să aibă un orgasm. ca tine.Mă laşi fără mijloace de trai. Se uită la Ngoyi.Îmi pare rău. care nu mai fusese curăţată de la Armistiţiu. Mativi observă că siguranţa nu era trasă. La naiba. pasionat de trenuleţe electrice. care făceau găuri oribile. iar Mativi şti e un pater familias cu trei copii de grădiniţă. Sigla albastră UNTASFORDEMREC O N G era brodată elegant (şi mare) pe buzunarul de la piept. Se propti cu spatele de peretele postmodernist din mortar. . Nu vrei să fii mai explicit? Jean-Baptiste Ngoyi. n-am nimic cu tine. înseamnă că a aflat orice individ din oraş cu adresă de e-mail. dar.Jean.

Nu şi de cele comise după război.. Rahat. de parcă voia să-şi ţină gâ . La urma urmei... Ngoyi scutură din cap . . Mativi se învârtea în cerc şi se ţinea cu mâinile de cap.Rahat. Şi ce fac. şi deja s-a ordonat să fii arestat. Arma rămase în ac în care tremura de la început.N u . Doar atât se spune.. . ăăă. în locul şefilor poliţiei ii dintre ei sunt cei care au instalat con­ tainerele. răspunse Ngoyi. Mativi se alarmă. A fost o încercare.Folosesc maşinăriile ca mij oace de execuţie.176 DOMINIC GREEN . . Poliţia geme de oameni de-ai lui Lissouba. dacă un inspe ctor de la Departamentul Arme al Naţiunilor Unite ar muri în Kinshasa.După? . fără probe incriminatorii. Asta nu înseamnă oare. . Doamne.Normal că voia să afle. fără cadavre. Cineva care încerca să afle mi-a dat t elefon.. Şi tu nu i-ai zis unde sunt. . pentru p ropria ta siguranţă. ar fi ca şi cum ai arunca o grenadă de mână exact în maşina de împrăştiat bălegar. Fără scandal. fără urme.Înseamnă că nu puteam risc a să te aresteze pentru propria ta siguranţă. Doamne. că n-ai de gând să mă omori? Se uită îndatoritor spre Ngoyi. .. exoneraţi prin Amnistia Generală de după Ar mistiţiu. acum că ştiu? . Şi să şti funcţionează. ticălosul de la ghişeu e fratele vitreg al şefului poliţiei preşedintelui Lissouba . Nu-i nimic. atunci ştiu foarte bi ne că persoanele amnistiate pot fi acuzate de crime de război. A.Se iau măsuri de siguranţă pentru a ţin ituaţia sub control. Dacă e aşa. Dar nu ştiau la ce hotel stai. Bacheque sunt înspăimântaţi de ele..

sigur.Naţiunile Unite ne dau un buget de nuniai cinci milioane pe an! se plânse Ngoyi.. . uneori de patru sau cinci ori. mormăi Mativi. Naţiunile Unite ne dau contoare Geiger şi spuma ai a bacteriana care se ocupă de reziduuri. Mi-ai spus că.. repetă Mativi.. e numai jumătate de milion.Bomba cu mecanism atomic 177 ar face orice să nu fie omorâţi aşa. .Am vorbit de astrofizica aseară în Bar B Doll. . Altfel. Chiar şi camioanele mele.pe care trebuie să le pregăt pentru a fi aruncate de IAEA. lucru care nu prea mai conta a cum.Şi nu greşesc prea m . .. în văile uscate ale Antarcti cii. odată ce un lucru t rece de Punctul fără întoarcere.. . Ai idee cât costă să trimiţi un kilogram de reziduuri periculoase în Antarctica? Asta trebuie să faci. fixând ţeava armei. dispare permanent! îi reproşa funcţionarul civil. Absolut şi perfect adevărat. graţie matematicii africane magice. vreo cinci la număr. prin îngroparea lor sub pământ. continuă Mativi...Ale tal ? . De trei ori pe săptămână.Da. nu? Ţi-ai zis că n-ar fi rău să tragi şi tu ni oase. Iar camioa­ nele de gunoi menajer... Şi. spuse Mativi. Ngoyi îi întoarse lui Mativ i privirea acuzatoare. ... şi vehiculele alea speciale care absorb rez iduurile şi le transformă în cărămizi de sticlă cu plumb. Mi-ai promis! .E absolut adevărat.. frustrat. s-ar fi adunat grămezi de cadavre pe stradă când a fost epid mia... Le folosesc pent ru îngropăciuni în masă. . Da. se opresc acolo de câteva ori pe săptămână şi aruncă resturile prin luminatoare. Numai că n-ai făcut aşa. Cred că locuiesc demoni în ele. până când ajunge la noi.şi pe urmă mai sunt şi cei de la pompele funebre.

Fiecare din containerele acelea e astfel conceput încât să conţină un obiect cu încărcătură magnetică a cărui greutate depăşeşte zece nave de luptă. Nici tu. Nimic.Bineînţeles. cu faţa stră­ lucind ca a unui nebun.178 DOMINIC GREEN . . . Habar n-ai ce faceţi. Trebuie să încetaţi ime­ diat. ta e făcută podeaua din beton armat. Putem arunca acolo cât gunoi vrem. Lui Mativi îi căzu falca.. apoi se lumină din nou. Ca măsură temporară.Atunci nu-i nici o problemă. ci altcineva. Probabil că pompează cel puţin câteva mii de litri pe zi. Ngoyi scutură din umeri. . . Cum altfel crezi că pot opri rahatul ut de cinci milioane de oameni să nu intre în apa de băut? . trebuie să etaţi. Trebuie să înlocuiască întruna ultimii câţiva metri.Deja mă simt uşurat.Canalul de evacuare? . Kimbareta sau micuţul Laurent. nici eu. . ot înghite din conductă. din cauza asta atrage învelişul de metal magnetizat orice bucăţică de metal feros din încăpere. Mult mai puţin decât gunoiul menajer aruncat de oam ni.Dar noi aruncăm num ai câteva sute de kilograme pe săptămână. nu uita de el. pri maşină făc înc . nici Makemba. rosti Ngoyi...Canalul de evacuare a apei menajere. N-o să fii tu cel acuzat în mod direct că a distrus întreaga plan etă. tipii de la salubritate au schimbat ruta conductei ncipale de evacuare a oraşului. Chipul lui Ngoyi îşi pierdu din strălucire.. niciodată.Jean-Baptiste. Ce crezi c-o să se întâmple dacă înghesui la nes să suplimentară fără încărcătură? Nimic din ceea ce traversează Punctul fără întoarcere nu se an.

sunt şeful trupei de karatişti de la universitate. . Iau autobuzul spre Ndjili de acolo. ca stroboscoapele de la discotecă. punându-i la grea încercare su spensia.Ştiu foarte bine ce fac. Am recunoscut maşina inspectorului de salubritate a oraşului în spatele autobuzu lui cu care am venit. . . Mă asigur că am cu ce să-mi hrănesc nevasta şi copiii. O clipă doar. Mativi se crispa. . minţi Ma tivi. Ngoyi se holbă la instrumentul necooperant. . Avea un lansator de grenade pe raftul de bagaje.Aşa departe de oraş locui eşti? . Arma scoase un sec. Unităţile de reparare robotizate încă făcea lucrări de reparaţii.Vrei să te l as undeva? Frână uşor când ajunse la gropile din jurul intersecţiei şo­ selei cu calea ferată are fusese una din ţintele militare prin­ cipale.Te previn. se opri din tremurat şi se fixă pe pieptu lui. discret. Dege tul se înfăşură în jurul trăgaciului şi alunecă în jos uşor. Singurele care luminau erau farurile maşinilor care ţopăiau în sus şi în jos. iar operatorilor nu le prea păsa de maşinile care cântăreau a zecea p arte din greutatea unui tractor de dezamor­ sare.Ar trebui să pleci. Hyundai-ul sălta în sus şi în jos ca barca pe valuri umflate. Mativi auzea zgomote care probabil n-ar fi trebuit să se audă. Atât. Luminile stradale nu funcţionau pe porţiunea respectivă de drum.Bomba cu mecanism atomic 179 Arma era încă îndreptată spre Mativi. Tractoarele nu aveau nevoie de lum ină. îl sfătui N goyi. .Lasă-mă la stadion.

Dubele cu patru roţi motoare se ve­ deau bine acum. alţii AKM-uri din perioada războiului.. spuse Mativi. Mativi îşi înjură prop eatenţie. Toţi căsca u. Unii aveau arme albe.Nu-i un blocaj. alţii tricouri. Era ceva obişnuit să ieşi de pe autostradă şi să te întorci pe ea. Cotesc pe şosea spre Djelo-Binza. să ştii. . datorită sus­ pensiei. Opreşte! Trage frâna de mână! Mativi se uită în e ce? .E mai degrabă o escortă. Mişcarea nici nu se simţi.180 DOMINIC GREEN . Ăla care zgârie pământul cu şasiul.ca drumul să fi fost verificat de materiale explozive. sirenele sunau haotic.Şi de ce-ar trebui să-mi pese? Pe tine te caută! .Patru maşini de poliţie.Nu toţi primim salarii ca la Geneva. Execută o întoarcere pe loc şi ieşi de pe autostrada care ducea la elo-Binza. Se uită pe geamul din dreptul lui. Ngoyi se uită la maşinile care circulau se ara pe stradă şi se albi la faţă dintr-odată. Unii purtau uniformă mili ară.şi aceea vagă .. scoşi din pat la primele ore ale dimineţii. Escorte ază tractorul acela lansator de gabarit mare. Dubele ieşeau în evidenţă ca nişte insule de aluminiu în marea de vehicule africane Fiecare costa de zece ori salariul anual al unui locuitor obişnuit din Kinshasa. In ele se înghesuiau oameni i pe care şefii poliţiei reuşiseră să-i adune în timp foarte scurt. Nu vin pe drumul ăsta. . chiar în faţa noastră! Avea dreptate. unul din cele care transportă proiec tile grele pe suporturile de la Malebo. Când reveni pe autostradă. după ce ai străbă curtătură. . Singurul motiv pentru care oamenii mergeau cu maşina prin Kinshasa era posibilitatea .

pornit la sfârşitul războiului.. jignit peste măsură. pe care l-am folosit ca să încălzim un rezervor de . Poate că sunt trecuţi pe statele de plată de la salubritate? Maşina i tr-o nouă porţiune de beznă totală. hiul to­ varăşului său. i-am dat o uti­ li zare paşnică! Unul dintre ofiţerii noştri inferiori.La început a fost un proiect cu arm e teoretic. a sugerat că. ..Se duc la compania furnizoare de curent. Tâmpiţii de voi aţi băgat curent în maşinării. de la CalTech. Nu-i aşa? Ng ezită. într-un anumit unghi.. nu? .Una din chestiile alea. Pe urmă înţelese. Cum şi-au închipuit că pot tracta un vehicul de o mie de tone prin oraş fără să-1 văd? Ngoyi îl fixă cu privirea. dacă lansăm un fascicul de raze infraroşii către Pun ctul fă­ ră întoarcere.Nu-mi vine să cred. . Mă întreb de ce.Ce? . obţinem un fascicul de raze gama. ce n-aş da să funcţioneze lămpile stradale! C i când capota maşinii luci din nou. Camionul nu avansa mult mai lent decât ar fi me rs maşinile . spuse Mativi dând din cap. După el se târau un şir de maşini africane care clax onau de parcă formau un alai de nuntă.Asta e. . transportă ch le alea? .Bomba cu mecanism atomic 181 Tractorul cu şenile ocupa trei benzi. Nu numai că acestea nu funcţionau..autostrada era plină de gropile apărute în urma exploziilor. Dar. . apoi renunţă la joc şi dădu afirmativ din cap. un tânăr foarte inteligent. spuse Mativi. dar ici partea de oraş din zona autostrăzii nu era luminată. insistă el dispreţuitor. Îl duc în celălalt capăt al oraşului pentru că nu suportă să-1 piardă. e unul din container e. cu doctorat ul luat. Dumnezeule.Crezi că.

Îşi linse buzele.De fapt... frate ar acum e pace. dar s-a evaporat imediat şi a transformat piatra d in jurul rezervorului în sticlă.In orice caz.Ai fost unul dintre cercetătorii guvernului Lissoub a.. folosind dispozitivul de coliziune Lulumba. nervos.. Mai întâi am încercat cu apă.Crezi c-aş fi supravieţuit în vechea Republică Populară Democrată cu o diplomă de fizici n fără să fiu cercetător în domeniul armelor? Ngoyi scoase un hohot răguşit.182 DOMINIC GREEN mercur. Ngoyi se foi în scaun. Obţineţi curent numai pentru că profitaţi de momentul ci netic al conţinutului din container. De fapt. Mativi aprobă: . Chiar a folosit această expresie. Trebuie să roteşti cheia ca să meargă. voi nu faceţi decât să folosiţi energia furată de cinev stocată acum cincisprezece ani. .. Eşti naiv. N-ai cum să încâlci legile termodinamicii. Au murit mulţi. a menţionat şi conferirea unui caracter ştiinţific economiei con goleze. momentul ci netic a fost provocat în container de gigawaţi pompaţi în dispozitivul de coliziune de r eţeaua electrică a oraşului. Mativi înţelese. . . . Cel mai greu a fost să concepem un sistem de turbine care să funcţioneze cu mercur evaporat.Ihî. aşa cum nici o păpuşă cu cheie nu dă curent. Tehnologia se foloseşte pentru a furniza curent la cinci milioane de oameni. Ceea ce obţii e întotdeauna m ai puţin decât ceea ce ai introdus. otrăviţi cu metale grele. Nu e o sursă de energie. . Fac pariu că respectivul conţinut a fost obţinut il egal.. La sfârşit. pe care preşedintele Lissouba a convins Naţiunile Unite să-1 construiască pentru a „revigora economia congoleză". n-o să rămâneţi decât cu un munte care nici măcar nu se învârte.

Venea di -o gaură făcută în prelată. Drumul era barat de un zid imobil din metal. asemănătoare cu o înşiruire de case.). Tractorul din faţă se opri brusc. a marginea tractorului. că. Peste tot zburau cioburi vopsite. ignorând hărmălaia claxoanelor. fluturând din braţe ca un isangoma1. tr. îşi făceau cruce. buni catolici. tros­ niră ca pietrele. Mativi începu să bă. Imedi at.). ac eea de a apăsa pe frână şi de a se propti în claxoane simultan.un model Proton vechi. Mativi trase frâna de mână ş din maşină. Mativi sesiză un şuierat. Câţiva. produs sub licenţă în Afghanistan. cantitatea pe care-o stoarcem e tot mai mică. Unul din ei ţipă disperat cân nul din stâlpii care marcau o pistă de şenile. N u ! Non! Depărtaţi-vă! Tres dangereux! " Unul din bărbaţi se uită la el ca la un idiot şi mai făcu un pas înainte. toţi şoferii de pe cele trei benzi de circulaţie executară o manevră tipic congoleză. ridicând un nor de pra f cât să ascundă o turmă de rinoceri. . ambele groase cât mijlocul unui om şi făcute din materiale m ult.Trebuie să recunosc. Câţiva poliţişti se îndreptară spre încărcătură. tr. Tractorul era pe jumătate căzut în asfalt. căzu pe m lui şi i-o transformă din sedan în cabrioletă. Barele torsiune ale suspensiei. Maşina e ra din oţel . spuse N g o y i cu tristeţe. Cineva strigă la el. mult mai duse decât oţelul.Bomba cu mecanism atomic 183 . Mativi speră ca şofe rul să fi supravieţuit. Mâneca începu să fo să fâlfâie în direcţia 1 2 Vraci (n. Poliţiştii năvăliră afară din maşini. Îl ignoră. Acum că ieşise din maşină. încărcătura de pe tractor alunecase r-o parte sub prelata de pânză. Foarte periculos! (n. pe an ce trece.

tr. toate materialele fragile care ţin corpul la un loc. De fap t. foarte greu.AlorSy chef. bătându-se peste ea. Prelata fu stropită cu sânge. la gluma pe ca re o făcea prietenul lor pe seama nebunului. nu dintr-odată. cu ochi sticloşi. . ce facem acum? (n. pârâiaşel sânge începură să se scurgă.). Văzură flama purpurie în care se transformase trupul său. când pielea. Apoi lovi prelata cu mâna şi începu să ţipe. oasele. E unul din 1 Ei.184 DOMINIC GREEN găurii din prelată. Camarazii lui se uitară în spate. foarte puternic. Ngoyi scutură din cap. Poliţ eră capul spre Mativi. Mativi şi ceilalţi soldaţi auziră tros­ nind oasele mâinii. A scăp t de sub control şi eu sunt de vină. dacă sacri­ ficăm mai mulţi poliţişti. la Mativi. . încercâ ibereze. . Putem afla exact unde e. Absoarbe lucruri din exterior. în ciuda gravitaţiei. quest-ce quon fait maintenant}1 . ca batista în mănuşa magicianului. trăgând după ea braţul. Dar înveli init. vasel e de sânge.A scăpat de sub control. şefule. . Mativi îl contrazise cu o clătinare a capului. apoi spre tractor. întrezărind sfârşitul lumii.Na scăpat. o văzură cum s ecoară prin gaură. prin gaură. şi se porniră pe râs.Nu-i ruginit. Nu încă. înainte de a fi absorbite de încărcătură. deveniră o masă de un r oşu aprins. E făcut dintr-un aliaj de nichel. paradoxal. îl întrebă unul din ei. Apoi poliţistul dispăru dintr-odată. umăru apul. zdrobită. înăuntrul ei. spuse Ngoyi. Nu rug ineşte.

Mativ i oftă. . . Vocea era a unui ofiţer de poliţie supe­ rior. dar aproape sigur era locotenent. circumsta nţe mai grave decât cele care pot fi împiedicate prin arestarea mea..Domnule maior. sunt implicat în prevenirea unui dezastru public de proporţii uriaşe. îşi revine singur.Bomba cu mecanism atomic 185 cazurile în care am dat noi o gaură în mod special. .Hei! Maiorul îşi scoase imediat pistolul din toc. Probabil că s-a uita că e un obiect care se roteşte repede şi are rotire a unui asemenea obiect. Aţi uitaţi însă să spuneţi că oraşul n-o să mai aibă curent şi că. Nu peste o mie de tone. Stabilitatea la I N U L FORŢELOR DE PACE CONGOLE Mativi se întoarse. Mativi se dădu înapo . Ştiţi ce se întâmplă dac cădea încărcătura de pe tractor? Maiorul ridică din umeri.Ştiu ce se va întâmpla dacă nu mă are taţi. . fu corectat.Ştii ce se întâmplă dacă te văd în celulă? Îmi pierd slujba. T .Domnule locotenent.Oare se poate răsturna? .N u . ESTI ARESTAT. . Ngoyi nici măcar nu voia să se uite la container. . în partea cealaltă.. Da zdrobit deja când s-a mişcat pe tractor. Numărul mare de decoraţii lucioase de pe uniforma lui îl nedumerea. iar soţia şi copiii mei vor muri de foame.. Una din maşinăriile în care locuiesc demoni. începu el să vorbească. Pe unde ies razele gama. ca să treacă prin ea fasciculul infrar oşu. în consecinţă. că se clatină.. spuse Mativi. . foart vor muri de foame. Mai este una.Maior.CETAWAYO BRIAN MATIVI! S U N T AICI D I N O R D ZE ALE NAŢIUNILOR UNITE. .

Coboară imediat de pe el. Dumneavoastră. . Ştiu toate astea.186 DOMINIC GREEN încercuind zona periculoasă a ierbii aplecate de suflul emis de încărcătura tractorului.Cum să mă opun arestării? întrebă Mativi cu ochii la ţeava pistolului de care depindea viaţa lui şi lăsându-se în jos. Aerul fu străbătut de o sc lipire roşie. Dovezile sunt deja vizibile. pentru ca încărcătura să se afle între el şi maior. domnule.. Maiorul coborî arma câţiva centimetri. . Vedeţi. Dumneavoastră. . eu ştiu ce conţine încărcătura. Mativi era tot în picioare.. Arma scoase o bubuitură adecvată. Maiorul se holba la el. de data asta. Mativi îşi umezi buzele. Dar nici prin cap nu vă trece ce se va întâmpla cu e şi copiii dacă las încărcătura să ajungă la Djelo-Binza. Era a doua oară în aceeaşi zi când • se uita la ţeava unui pistol. ca să-i ţintească inima. . trebuia să facă o serie de calcule complex e în acelaşi timp.Aşa cum v-am spus. Doar mă urc la bordul unui vehicul al poliţi i. Imediat ce dispo zitivul de pe tractor a fost decuplat de la reţea. strigă maiorul. nu. pot să mă bazez pe cooperarea dum astră? . ca să arate că nu a eninţă pe nimeni. Se propti pe una din ele şi se urcă pe marginea tractorului. ridicând pistolul. sau trag. eu ştiu foarte bi se găseşte în acest container. Aşadar. Am introdus factorul relativităţii? Trebuie să treacă exact pe deasupra gă rii.Iţi atrag atenţia să nu încerci să te op puse maiorul. Ridică mâinile încet. n-a mai fost curent pentru răcit. gătit sau aparatura din spitale. nu. .Nu! Maiorul trase. F lutură braţele spre orizontul întu­ necat. Am ordin să trag.

Cea velcro. Dar barele albastre groase ţineau mulţimea la distanţă. Carcasele aparatelor. In uşa echipajului. vizibil şocat. In Hyundai se înghesuiau o grămadă de oameni — din fericire. . un tractor de producţie japoneză care . în viaţă. răspunse el.Bomba cu mecanism atomic 187 In privirea maiorului se citea mai mult decât simpla anulare a ordinului de utiliz are a forţei mortale. Sârma ghimpată nu avea calitatea asta. iar Mativi mai pie rdu timp şi din cauza unei bariere de sârmă Velcro ridicate în grabă. toţi în tricouri de mătase artificială primite de la firme mul tinaţionale. pentru a fi identificate mai uşor de cel care le deţinea. Avi onul fusese cândva alb. dacă pacientul nu voia să le ţină pentru el. într-un costum safari ponosit. ştia Mativi. da. în care mai mulţi privi ori neatenţi fuseseră deja împinşi de vecinii lor. In imediata vecinătate locului marcat Atenţie! Arme grele!Drumul nu se mai distingea din cauza a cel puţin o mie de localnici curioşi. Poliţiştii care păzeau s ingura deschizătură din gard se dădură la o parte şi salutară o maşină N U . avea culoarea latrinelor. apoi adăugă: Domnul e. Gemea de echipamente d e luptă specializate. Mativi se trase n Boeing v22 V T O L . Sârma intra un centimetru în carne şi se s a în fragmente care puteau fi scoase numai de chirurgi. se distra cu nişte telefoane mobile. un negru corpolent.Da. Coborî pistolul. ca să obţină spaţiu de emi­ sie gratuit pentru rapoartele despre foametea din L umea a Treia. Mativi supraveghea activitatea din celălalt capăt al zonei izolate. După atâţia ani petrecuţi în Congo. er au colorate după coduri. Recu­ noscu unul din ele.

. . Gândeşte-te puţin. Senzorii foarte sensibi li de pe tractor detectau primele radiaţii gama ale reacţiei de fisiune. încuviinţă din cap. .Mai întâi. Ar folosi cineva o ar mă care să anihileze lumea? Grosjean păru că-1 ia în serios.Nu erau arme. cel puţin o vr me.prostovan care se ocupă cu securitatea.Deci partea cărei arme o alcătuiau obiectele astea? .Iţi baţi joc de mine.. mai bine zis.A. Am bănuit că Republica Populară Democrată Congo a făcut uz. în semn că a ideea. salut.E vorba de treizeci şi nouă de obiect care pot distruge planeta şi nu mai sunt arme. se ocupa de consecinţele unei greşeli făcute de operatorul uman al unei bombe neexplodate. Mativi traversă terenul îm prejmuit şi strigă la bărbatul din Boeing: .Tu .188 DOMINIC GREEN dezamorsa muniţia nucleară neexplodată sau.. apoi lansau o rachetă de o sută douăzeci de milimetri în dis­ pozitivul atomic. ce naiba fac maimuţele tale care se ocupă de bom­ bele neexplodate? Grosjean aruncă o privire rapidă în jur. asta nu e o armă. iar zona din jurul bombei se umplea de resturi în urma exploziei. Eu . da r erau salvaţi câteva milioane de civili din zonele vecine. .in spec­ tor de arme.Louis.. Chet. Adică poate distruge întreaga planetă şi nu e o armă? . Respectăm procedurile standard care se aplică în cazul unei surse de radiaţii gama neex plodate trans­ formate în armă. Conside ră-le ca resturi lăsate de arme. Grosjean rânji dispreţuitor.. de arme Penrose în răz- . Erau componentele principale ale unui accelerator P enrose. Aşa murea specialistul î dezamorsare. .

Problema e că nimic nu merge dacă masa nu e suficient de densă ca să aibă o viteză de e vadare mai mare decât a luminii. . de la patr u mii de kilometri. e să folosim altă gaură neagră ca să le lansăm pe orbită. şi învârti muniţia în jurul orbitei. Cealaltă jumătate prinde o viteză deloc. ţi nând cont de viteza de la gura ţevii la care ar fi trebuit să ajungă. Aveau acceleratoare magnetice în ţevi. în spatele unui tractor care se deplasează pe un drum public. In afară de asta. am descoperit neconcordanţe. nu la accelerarea sarcinii. Plus altă gaură. pentru . De exemplu. Obţii o masă rotitoare de mare capacitate. dar. la Pretoria.Bomba cu mecanism atomic 189 boiul cu Republica Democrată Populară Congo. Mai ţii minte epidemia de turbare răspândită de virusu i aeriene în N o u a Zeelandă acum doi ani? A fost mâna lor. Erau mari şi se deplasau rapid. magnetul folosea n umai la ochire. dar nu prin mag­ netism. utilizate anterior ca acceleratoare de muniţie.Un accelerator Penrose.O gaură neagră. Ai treizeci şi nouă de găuri neg re rotitoare. gama aproape continuu. Singurul mod în care putem găsi energia necesară să scăpăm de ele mă gân­ desc eu. Un proiectil congolez lan sat prea tare a ajuns pe orbită. Proiectilul a căzut. Iar culata armelor fusese îndepărtată. nici cu praf de puşcă. . într e acest loc şi Djelo-Binza. Orbita s-a dus naibii. . proiectile de o sută de tone. suficient de ma re să aibă orbită în jur. pline de microbi mortali. aveau arme capabile să lansez e. Pro iectilele erau accelerate de ceva anume. La trei sprezece ani după război.Deci ce-a fost? . în sens invers faţă de rotaţia e din muniţie se separă de încărcătură şi cade în masă. cu care n-ai ce să mai faci. Când am examinat armele. Praful de puşcă şi magnetismul nu fac aşa ceva.Exact. după ce U N P E F O R C O N G a preluat conducerea.

. unde oamenii lui se pregăteau să arunce pro iectile de artilerie grea. rămas în Hyundai. Şoferii ridicaseră deja pan carte pe care scria că vând pe bani cărămizi pe bază de răşini. 1 Opriţi-vă! Opriţi-vă! (n. E periculos. gospodin lor care ieşeau dintre clădirile prefabricate întunecoase din apropiere. Două camioan e cu însemnele U N S M A T D E M R E C O N G si cu suspensiile joase tocmai se opr iseră lângă cordonul militar de pe banda de circulaţie spre est.. Duse mâna în buzunar. iar oamenii lui Jean-Baptiste nu le satisfac decât o singură nevoie.Mie nu mi se pare greu.. de un verde-deschis. făcându-le semn să s scă.Nu te preocupa de asta acum. sc oase pistolul cu care vrusese să-1 omoare şi. se uita amărât la oamenii lui care împărţea de radioactive şi nu avea puterea să se uite în ochii lui Mativi...190 DOMINIC GREEN că absorb materie permanent. adăugă Mativi vesel.Văd bine oare? înt an. pe locul de lângă şofer. Femeile le lu au în mână şi le pipăiau să vadă cât sunt de calde. Eu zic să-i punem capăt. nu? . Poziţionezi un tractor de deza­ morsare cu faţa la ele şi. căută să afle de ce ratase îm ra. tr. Cărămizile alea pot ucide o singură familie o dată. oraşul are nevoie d e energie. In plus. -IISUSE! Grosjean se uită la intrarea de la parter.). sări şi începu să-şi agite braţele nebuneşte. . încet şi metodic. tocmindu-se la preţ. 1 . .Arrête! Arrête! Şi noi credeam că e simplu să scăpăm de reziduurile nucleare. nu? Ngoyi. spuse Mativi. mişcând capul în direcţia autostrăzii. .

.una singură . ceea ce ar echivala cu explozia unui focos nuclear de o mie de tone. Lângă Boeing. Mi-a povestit că erau şiruri întregi de bombe. mii.. într-o perioadă care variază de la săptămâni la secole. spuse Mativi. lui Grosj an îi căzu falca la auzul celor spuse de Mativi. Ngoyi eliberase glonţul blocat şi-1 înlocuise cu altul. Nu se va ridica la aceeaşi înălţime ca de partea cealaltă a tului. cele mai bune metode teoretice ale noastre de a închide o gaură neagră duc întotdeauna la evaporarea Hawking catastrofală. în cele din urmă. există un depozit de asemenea „frumuseţi" care-ţi fac părul stat de vorbă odată cu un tehnician recent întors de acolo. Dar va aduna bucăţi din Pământ tot timpul. Doar nu crezi că e prima oară când se în­ tâmplă? E aceeaşi poves bomba atomică. orice dictato r amărât din lume va dori s-o aibă şi se va da peste cap s-o obţină. . Undeva în lume.Bineînţeles. bineînţeles. era b ronzat. se va stabili în mijlocul lumii şi va începe să devoreze planeta. într-un loc pe care nu-1 cunosc. Am dat eu însumi telefon la IAEA.Ai deja echipe formate care se oc upă de asta? .Odată ce-ai izolat zona cu cordoane. Imediat ce fizicienii îşi dau seama ce se poate realiza. bineînţeles. pâ când. fără să ne nouă ce intenţii are. Naţiunile Unite lucrează la o metodă de dezamorsare. Cred că e o zonă caldă. pe moment. Echipa de intervenţie e deja pe dru m. o să ne ocupăm de probleme începând d in acel punct. dar pe care nu l -aş dezvălui nici dacă l-aş şti. ca un pendul ce oscilează tot mai încet. apoi. va epe să cadă spre centru din nou.Bomba cu mecanism atomic 191 . va trece prin scoarţa Pămân­ tului ca piatra prin a ajunge în centrul Pământului şi va trece de el înainte de a se opri.. Şi dacă una din bombele a lea . In maşină.părăseşte zona izolată. dar. înt pământul ar fi absorbit prin gaură.

draga mea. dar nu m-a nimerit. Dar e posibil ca lumea no astră să mai aibă numai câteva decenii de trăit. atunci. măsurate de seismometre sau detectoare de masă. pârâiaşe .192 DOMINIC GREEN în funcţie de astrofizicianul cu care stai de vorbă. cred. Şi ştii ce? Mativi zâmbi maliţios .. Da. Minune.. A. închise clapeta aparatului şi porni. probleme obişnuite.asta a fost partea frumoasă a lucrurilor. vem de unde să ştim dacă am pierdut una sau două bombe. spre Hyundai. apoi încu iinţă...... Euclidiană. Mativi auzi un singur foc de armă.. uşor înăbuşit.Ai grijă să fie bine strâns cordonul ăla. din direcţia maşinii. l-am prins până la urmă. Pe scaunul de lângă şofer. . dacă trebuie să închizi. dacă proiectul a fost ţinut secret? De unde să ştim că nu există o gaură neagră car sus şi în jos centrul Pământului chiar acum? Anomaliile gravitaţionale vor ieşi la iveală pâ urmă. ... Ei. cred c-o să mai stau vreo două zile .. av ea semnal chiar şi acolo. fluierând. timp în care noi nu ne vom face mai înţelepţ .Bună. Dacă „mingea" a scăpat uneia sau ambe or naţiuni iresponsabile care fac cercetări neautorizate despre găurile negre.. Iţi explic cân jung acasă. N u .Ce? Faţa de bantu a lui Grosjean se făcu mai al bă decât a unui bur. Louis. Mativi se depărta de zona izolată şi deschise clapeta telefonului mobil. Trăgea pe bază euclidiană. a tr as puţin în mine. pe care se împuşcase Ngoyi. Bine. Grosjean înghiţi cu dificultate. De unde să ştim. O să iau avionul de ora nouă dimineaţa din Kinshasa. Nimic prea periculos.

Zâmbi pentru prima oară în săptămâna aceea. Bine că măcar a deschis geam ul când a făcut-o. A lăsat mai puţină murdărie decât ticălosul ăla de Lamant în Quebec. Maşina merge mâine la spălat.Te-am salvat încă o dată. . bestie mare şi grasă ce eşti. la lume. Şi at pus pe mine să curăţ. Sper să-mi recunoscătoare. Ei. îşi spuse Mativi.Bomba cu mecanism atomic 193 de sânge se întindeau ca o pânză de păianjen. asta nu e problema mea. . Se uită în jur.

A M B A WILLIAM SANDERS Traducere din limba engleză GABRIEL STOIAN .

Unele dintre aclamatele lui povestiri au fost colectate în Ar e We Having Fun Yet?: American Indian Fantasy Stories. ca The Ballad of Billy Badass and the Rose of Turkestan şi The Bernadette Operation.) Ai ci ne poartă pe un viitor Pământ ruinat . In acelaşi timp a reînceput să scrie şi romane. inclusiv reeditări ale vechi lor romane. El îl priveşte p e vechiul său prieten Roger Zelazny ca fiind răspunzător pentru revenirea la SF. Oklahoma. apoi.şi foarte probabil într-o povestire puternică desp re oameni care încearcă să facă faţă pe măsură ce lucrurile merg din ce în ce mai rău. producând multe titluri care s-au bucurat de aprecieri critice.J. Clientul şi-a consultat ceasul.. Smoke. Journey to Fusang (finalistă pentru Premiul John W. Povestirile i-au apărut în Asimov's Scien ce Fiction.. după care a scris în domeniul mister şi sus pans. s-a uitat la Loga n. Is It Now Yet? (Majoritatea cărţilor sale. sunt disponibile de la Editura Wildside Press sau pe Amazon. şi un rom an de mister. un nou roman SF. Acesta a dat aprobator din cap . 1539-1543 şi o nouă culegere. câştigându -i o binemeritată reputaţie ca unul dintre cei mai buni autori de proză scurtă din ultim ul deceniu şi aducându-i două premii Sidewise pentru „cea mai bună povestire de istorie al ternativă". de da ta aceasta prin intermediul prozei scurte. El a apărut pe scena SF la începutul anilor 1980 cu două roma ne amuzante de istorie alternativă. dar a crescut în ţinutul deluros din v estul statului Arkansas. Campbell) şi The Wild Blue and the Gray.com. ridicând întrebător din sprâncene. Conquest: Hernando de Soto and the Indians. The Magazine of Fantasy & Science Fiction şi numeroase antologii. Cărţile sale cele mai recente sunt un studiu istoric..William Sanders locuieşte în Tahlequah.

Îl chema Steen şi era o jigodie. cu excepţia foşnetului făcut de purcelul agitat. Log a întors capul şi a privit spre celălalt capăt al cortului-ascunzătoare.198 WILLIAM SANDERS şi. mai ales când trebuiau să stea la pândă într-un cort-ascunzătoare. ţinându-şi în poală vechea puşcă M manuală. razele gălbui cădeau pieziş pr copaci şi făceau pete de lumină pe pământ. şi. Soarele se înălţase binişor. un client bine garnisit cu bani. după care şi-a reluat veghea asupr a luminişului de dedesubt. Clientul a clătinat din cap. Era însă lipsit de răbdare. iar după o clipă ns cu un surâs. ţinându-şi palmele cu faţa în jos şi degetele răsfirate. Nu era prea încântat. Vântul de dimineaţă se domolise şi nu se auzea ni sunet. pe cât po sibil. D u p ă ce s-a asigurat că avea pe faţă o expresie neutră. unde Yura. Clientul îşi făcea de lucru cu aparatul de fotografiat. aparatul era foarte scump. Apoi. în ul cortului din pânză de camuflaj ancorat în copac nu exista prea mult spaţiu. care fusese legat de un ţăruş la ca pătul îndepărtat al luminişului. De acord. . D u ă cum arăta. La o adică. şi-a zis Logan fără să fie din cale-afară de convins. ocupanţii trebuiau să stea neclintiţi. stătea jos cu picioarele încrucişate. dar mai toţi se purtau astfel. i-a făcut un semn ce spera să fi pretat drept liniştitor. Steen nu le dăduse prea multă bătaie de cap. Şi acela era scump. Ca să nu-şi trădeze expresia de pe faţă. toate astea i se explicaseră omului dinain te. Evident. călăuza d obârşie amestecată. deşi L o g a n nu i-a recu­ noscut marca. s-a întors către f astra cortului şi a privit afară. ori um nu la fel de multă ca alţi clienţi pe care îi mai avuseseră. iar asta îl făcea să dev nă o pacoste. Etala o atitudine de super ioritate. omul s-a uitat din n o u la blestematul lui de ceas. Yura i-a zâmbit lui Logan. arătându-şi dinţii îm­ brăcaţi în oţel.

purcelul se oprise din frământarea permanentă şi rămă e absolut în­ cremenit. N i c i n-a auzit ceva. chiar dacă plasaseră o mom eală pe teritoriul cunoscut al unui individ de existenţa căruia aveau ştiinţă. Buzele i s-au mişcat pe sub mustaţa înţesată cu fire albe şi au un cuvânt pe muteşte: Amba. Steen a ridic at şi coborât umerii. care făcuse zgomot cât să pună pe goană orice animal dintre Habarovsk şi Vladivos tok. Nu semăna cu dobitocul de anul trecut din Va lea Bikin. care a încuviinţat cu un gest din cap. Stăteau în acel ascunziş din zori. amintind de o flacără oranj. acele câteva ore nici nu contau când aşteptai un tigru. de astă dată chiar nimic. Cu ochii dilataţi şi str aparatul foto între mâini. Bine măcar că era în stare să-şi ţină g trebuia să i se recunoască măcar atâta merit. U r m â n d direcţia indicată de arătătorul lui Yura. iar apoi ceruse banii înapoi pentru că nu apucase să vadă nimic interesant. şi Steen se uita pe fereastră. ceea ce a sugerat un oftat mut.Amba 199 iar dacă nu suporta vreuna dintre condiţiile impuse. în toată splendoarea lui. măreţul animal. A aruncat o privire spre Logan . cu toate astea. Cu co ochiului.. uitându-se către acelaşi loc arătat de Yura.. dar nu a văzut nimic. Dar c naiba. Logan a simţit o atingere pe umăr. şi pesemne că Steen socotea că răbdase prea mult. Iar apoi. fără îndoială pentru a-şi am xclamaţie de . L o g a n 1-a văzut pe Steen ducându-şi palma la gură. putea foarte bine să rămână la Novosibi rsk şi să urmărească pe săturate la televizor documentare despre animale sălbatice în liberta e. a păşit fără nici un sunet în luminişul inundat de soare. A întors capul şi 1-a văzut pe Yura ghemuit ală uri de el şi ridicând o mână. L o g a n -a uitat pe fereastra ascunzătorii. Pe ne aşteptate.

Nici nu-i putea găsi vină pentru asta. care se oprise şi îl măsura cu pri ea. D a c ă Steen se pricepea cât de cât să se folosească de acel aparat. şi Logan a simţit. parcă schiţând un dans elegant. tot a pisică semăna şi şi-a dat seama că ceva nu se potrivea în situaţia aceea. clientul dusese aparatul foto la ochi şi apăsa decla nşatorul în m o d repetat.200 WILLIAM SANDERS uimire. Graţie amestecului sterios de ier­ buri cu care Yura stropise cortul. semn de curiozitate. cel mai impunător pe care Logan îl văzuse în afara vre nei grădini zoologice. nu reuşise să-i adulmece pe . A socotit că probabil cântărea între treisute cincizeci şi patrusute de kilograme şi avea cam trei metri de la bot până la vârful cozii. Tigrul a făc t câţiva paşi şovăielnici. un tigru de Amur. Logan s-a întrebat dacă omul îşi dădea seama ce norocos fusese. probabil că obţinuse nişte fotografii grozave. o gheară î gât. Cu toate că t recuse de­ seori prin asemenea situaţii. rămas cu ochii îngroziţi asupra tigrului. animalul îşi azvârlea coada ritmic în lateral. A început să guiţe şi să se smucească disperat a scăpa din laţ. Un mă­ nu i de raze de soare cădeau pe spinarea tigrului. deoarece. Chiar dacă era cea mai mare felină din lume. în vreme ce examina purcelul. Având chipul îmbujorat de emoţie. evidenţiindu-i strălucirea şi desimea blăn ii ce era mai închisă la culoare şi mai caldă decât oranjul de flacără al unui tigru bengalez având dungile mai puţin pronunţate. fără ca labele enorme să facă vreu solul acoperit cu frunze moarte. reprezenta o pri­ velişte capabilă să ia respiraţia oricui. ceea ce făcea ca animalul să pară mai mare. liber şi neîmblânzit pe p ropriul teritoriu. deşi era greu de aprec iat în condiţiile din acele momente. Purcelul însă vedea totul cu alţi ochi. vreme de câteva clipe. Av au în faţă un tigru al naibii de mare.

semn că animalul se pregătea să facă saltul asupra prăzii. şi încă legaţi de copaci. a ciulit urechile şi a privit exact în direcţia din care pornise su netul . cu un aer prostit. Muşchii masivi ai umerilor s-au încordat. Pe de altă parte. porcii nu apar î pădurii. .Îmi pare rău.. iar omul reuşise să atenueze sunetul. în m o d obişnuit. ci mai mult un icnet. .Aşa cred. A p o i a ridicat privirea spre Logan. înfăţişând o fotografie colora tă. Nu fusese chiar un strănut adevărat. şi s-a ghemuit uşor.). Ei. dar parcă ştia că. pentru că tavanul cortului era scund . a zis Steen şi a apăsat un buton. a zis Logan şi a făcut un gest din umeri.. D a .vreme de o clipă. de dimensiuni minuscule. Steen a strănutat. p entru că-şi ţinuse palma peste gură. Logan a avut senzaţia că ochii mari şi înfiorători stătuseră aţinti ra ochilor lui .Amba 201 cei trei bărbaţi ascunşi în apropiere.m i dau seama de ce. vântu coada mai iute. umflându-se . D i n spatele său.Asta e. Insă acel sunet fusese mai mult decât suficient. S-a oprit un moment. Tigrul s-a răsucit pe loc.. N u .. îndreptându-se către locuril inspre care venise. care se în drepta deja spre uşa cu Lb. S-a ridicat greoi de pe băncuţa pe care stătuse şi a rămas aplecat. tr. .apoi a ţâşnit peste luminiş ca un foc de stepă. nu? . rusă în original: „La dracu'" (n. era flămând. Un moment mai târziu dispăruse. Logan 1-a auzit pe Yura murmurând: Govno1. a spus Steen. măcar ai făcut câteva foto­ grafii. i r pe partea din spate a camerei un mic display s-a luminat.

Ce naiba. . aflată în partea din spate a cortului. urmând acelaşi drum pe care urcaseră arte devreme în acea . Un mascul de talia aceluia sigur are un teri toriu de cel puţin o sută treizeci până la două sute cincizeci de kilometri pătraţi. Cred că ai dreptate. Am face bine să ne întoarcem. a zi s Steen. Lupi.Sper că înţelegi. apoi a oftat. iar lupi spuneai că ai mai văzut. p oate revine? . pentru numele lui Dumnezeu. Steen părea să prefere această limbă. i-a spus el în r seşte. care vor apărea imediat ce aud porcul acela guiţând. i-a răspuns Logan. Ceva mai târziu. atun ci. . Purcelul încă ţipa.202 WILLIAM SANDERS perdea. Logan a început să coboare scara şi s-a oprit. din anumite motive.N u . Poate chiar vreun urs. Vorbeau în engleză.Nu se mai întoarce.. împuşcă odată purcelul acela. bine mar at. alaltăieri. deşi e puţin pro­ babil. . Ştie că sunt oameni prin pr mă.. doar l-ai văzut. . a continu Logan. coborau pe o potecă îngustă din pădure. D a r ai văzut deja doi urşi. Nu-şi va risca viaţa doar pentru un purcel. iar asta nu s-a în­ tâmplat de mult. pe un ton obosit. Poate chiar mai mult. desigur. Tigrii sunt animale solitare şi au nevoie de un te­ ritoriu foarte întins. Yura. .Bine. n-ai plătit decât o excursie de o zi. deşi vorbea ruseşte la fel de bine ca şi Logan.D a . s-ar putea zi altceva. Nu arăta deloc lihnit de foame. A c u m trebuie să plecăm? Nu mai aşteptăm.Poate vine altul. D a c ă vrei să rămâi aici la pândă. Sunt foarte obişnuiţi prin jurul Novosibirskului. Tigrii de acest fel au fost vânaţi până aproape de dispariţie.

. . C â n d mă gândesc la animal ul acel pândind pe undeva. Logan şi-a reţinut un pufnet de dispreţ. fără să privească în jur.. Pe de altă parte. acoperit de copaci foarte tineri.Amba 203 dimineaţă. transfugi core­ eni sau c hinezi şi oamenii care îi transportau. Ziua era răc oroasă. chiar dacă acesta l-ar fi atacat. a spus Steen.asta dacă nu dădeai crezare poveştilor pe care le spunea despre fa ptul că bunicul lui fusese prizonier politic din K r â m Tatar. cu toate . Puşca slujea pentru alt fel de protecţie. L o g a n încheia şirul. între braţe. cu un accent pronunţat. Yura a bombănit: . Pentru triburile tunguse şi udege. avându-1 pe Steen în faţa sa şi în frunte pe Yura. Nu ştiai niciodată peste ce puteai da într-o zonă atât de izolată. D r u m u l urca pe costişa unui deal nu prea înalt. care trebuia venerat. In acea regiune. Ceafa lui Steen a roşit puţin. dar perfect inteligibil.Sper că i-a pus piedica.Nu e sigur să aibă piedica pusă. De fapt. braconieri. dar abrupt.Scuz zis el. avea moti ve serioase să creadă că Yura nu ar fi împuşcat un tigru. a zis el în engleză.şi era greu de spus care origi ne a lui predomina. De aia e puşcă. ce scăpase din gulag şi se refugiase într-un sat nanai de la naiba în praz­ nic . chiar mă bucur că cineva dintre noi e înarmat. oa­ menii deveneau traficanţi de droguri şi de bunuri de furat. şi nu trebuia vătămat sub nici o formă. De fapt. aproape un zeu. . Yura era pe jumătate rus . Amba era un spirit puternic şi sacru. iar tigrii repre­ zentau primejdia cea mai mică. L o g a n bănuise mereu că lucrurile s-ar fi lămurit doar în clipa cân d un tigru l-ar fi atacat chiar pe Yura ori pe altcineva. care-ş rma strânsă la piept. tot aici găseai dezertori din armată.

Pentru mine. . iar asta nu suna deloc a întreb are. Se află sub apă de ani buni. a zis Logan. doar înainte ca lucruril e să se înrăutăţească îndeajuns pentru ca oamenii să recunoască. mici petice de zăpa dă pe sub copaci. pe acolo. pe ici.Asta a fost cu mult înainte de încălzirea globală? N u . a gândit Logan. acasă este un loc pe nume Gaveston. fiindcă simţise deja picături de sudoare ce i se strecurau în jos p sub tricou. că fenomenul nu ascuns. Ei. . .Iar de atunci n-ai mai fost acasă? . Steen a ridic at ochii spre L o g a n . Când au ajuns pe culme. a făcut Logan. Îmi dau seama cum e.Aha. având în vedere cr eş­ terea nivelului mării şi frigul ce transformase tot nord-vestul Europei într-o ladă frig orifică după ce procesul de topire a . el preferase să înjunghie purcelul decât să risipească un cartuş valoros. Texas. unde şi-a s os cuţitul de la brâu şi s-a apucat să-i cureţe lama cu frunze: în ciuda ordinului dat de Lo gan. . Y u r a s-a îndepărtat puţin şi s-a rezemat de un copac. mai es unul pe care-l cheamă Steen. Pot să te întreb cum de-ai ajuns în ţara asta? . lasâ-mă.M-am ocupat de problemele de secur itate ale unei companii ruso-americane care administra o conductă de ţiţei. . L o g a n s-a văzut silit să-şi tragă fermoarul în jos la jumătatea urcu­ şului. în sfârşit. tocmai în Si beria.Eşti american. glasul lui sunând ceva mai aspru decât şi-ar fi dorit. iar el şi Steen sau aşezat pe un buştean. a propus celorlalţi să facă o pauză. a zis el. şi. D a r chiar şi aşa.204 WILLIAM SANDERS că soarele se afla sus pe cer. Probabil era olandez ori belgian. Ca şi tine. şi se mai vedeau.D a . a zis Steen şi a dat din cap . nu am la ce să mă întorc.

şerpuind de-a lungul unui pârâi aş. Drumeagul cobora abrupt pe celălalt versant al dealului. Bătrâna taiga. asta înainte ca af luxul de refugiaţi occidentali să devină un val mareic. era sufici să te uiţi la el şi să te gândeşti că-şi permisese să plece într-o vacanţă de bogătaş în Ori mai vorbi de faptul că avea şi relaţiile necesare pentru a obţine toate aprobările impuse pentru acea mică aventură. Trebuie să ne continuăm dru mul.Gata. care avusese inteligenţa. Se exploat m o d diabolic şi. având suprafaţa plină de şleauri adânci. resursele necesare şi norocul probabil că avusese din toate câte ce va . ieşind apoi la un drum forestier vechi şi nefolosit de multă vreme.Amba 205 calotei polare făcuse Curentul Golfului să devieze. totuşi. când autorităţile ruseşti au început trântească uşa în nas nou-veniţilor. răzând de pe suprafaţa pământului suprafeţe uriaşe păduri chipurile pro­ tejate. Era o relicvă din vremurile tică e odinioară. Şi pesemne reuşise din plin în domeniul lui.ca să prindă dezvol­ tarea explozivă a Siberiei chiar de la început. fără să fie cât de cât deranjate de autorităţile mituite. Ţările de J o s nu o duceau prea bin e în acele zile. . Pesemne că Steen fusese unul dintre cei ce o şterseseră la vreme. când între­ prinderi ilegale de exploatare a lemnului îşi făcuseră de cap în ţin lat la sud de A m u r şi la est de Usuri. expor eresteaua către pieţele chineză şi japoneză. mereu flămânde după asemenea mărfuri. asta nu atârnase prea greu în balanţă până la urmă. Logan s-a ridicat şi a zis: . năpădită de buruieni şi vegetaţie pitică.

iar. Logan şi Steen au avut loc să meargă alături. Steen a păstrat tăcerea o bună bucată de vreme. însă Yura a continu at să păşească în frunte. Trebuie să recu­ noşti că n-am văzut prea multe. iar cei ce exploa­ tau cheresteaua se mutaseră deja la n ord de Siberia. L o g a n s-a mirat: . Insă în acele momente pieţele oricum se prăbuşiseră. a repetat Steen .D o m n u l e Steen. de la tufişuri scunde şi dense şi terminând cu co i tineri şi îndărătnici. unde se găseau păduri vaste şi unde se crease o cerere nemăsurată de lemn pentru ridicarea de oraşe care apăreau precum ciupercile după ploaie. cloceşte chestia asta de mai bine de cinci kilometri. Într târziu. Luat prin rprindere. îm­ p omiile ţărilor industrializate. Iisuse.N-am obţinut mare lucru. N i c i măcar atât. omul a reînceput discuţia: .Poftim? . iar când Logan înce re că situaţia va rămâne aşa. spre încântarea tigrilor. încălzirea globală o ucisese mai repede şi mai eficient decât reuşis eră să o facă tăietorii de copaci. turmele de căprioare se înm lţiseră peste tot.206 WILLIAM SANDERS conifere ce supravieţuise vreme de mii de ani. foarte curând. nu fusese în stare să reziste temperatu rilor tot mai ridicate. Iar pentru populaţia de căprioare acest lucru reprezentase un noroc nesperat. aducător de hrană uşor accesibilă. D o a r un minut. urşilor şi lupilor care nu prea găsiseră prăzi î ele decenii. L o g a n a priceput. Pe acel drum. a început el pe un ton stăpânit. . Lăsate în pace.N-am făcut mare lucru. zone le despădurite începuseră să se repopuleze. a gândit el. ai făcut con tract cu noi să te aducem în zona aceasta ca să-ţi oferim .

. Lucru pe care l-am făcut. de îndărătn . Sper că n-ai uitat: prin c ontract. Steen a clătinat din cap. iar în dimineaţa asta. ca să poată vedea un ti nu au parte de nimic. a zis el. In si nea lui. putem stabili o nouă re. chiar ai văzut şi fotografiat un tigru. a convenit Logan.D o m n u l e Steen. cu aparatul acela al tău scump pe care ar trebui să ţi-l vâr în fund. dar poate vin la biroul vostru mâine dimineaţă şi stabili atunci. ai dreptate. stând în cortul-ascunzătoare în fiecare zi. . Steen 1-a privit lun g pe Logan. Poate. Sunt convins că putem ajunge la o înţelegere. D a r tot nu mi se pare cinstit. căutând să-şi păstreze cal­ mul. Cu toate astea. şi dacă vrei să încerci din nou. a spus Logan. Se precizează doar că noi v o m depune toate eforturile ca să-ţi arătăm unul. nu se garantează că vei vedea un tigru. . Pe faţa lui Steen a apărut o expresie mohorâtă.O să mă mai gândesc. a zis Logan.Uite. .Amba 207 şansa de a vedea şi fotografia animale în mediul lor natural. Se adaugă la pachetul iniţial. nici nu-ţi dai seama ce noroc ai avut. Jigodie bogată.Bine. nu cre d că ar trebui să plătesc mai mult. şi nu va fi cu mult mai scump. dacă socoteşti că nu ai văzut de ajuns în dimineaţa asta.Legal vorbind. a zis el într-un final. împreună cu nenorocitul acela de ceas de ultimă generaţie n ciuda gândurilor ce-i veniseră în minte. Unii dintre clienţii noştri p erd chiar şi o săptămână. nu am obţinut prea mult. clocotea: Mare ticălos eşti. şi-a înfundat mâinile . Având în v edere cât vă plătesc.

Yura rămăsese în apropierea unui copac şi urina de zor. a continuat: C u m a mers ? Şi-a văzut tigrul? Logan a dat afirmativ din cap. tr.Chiar prea rapizi. Ceva noutăţi? . . i-a răspuns Logan. Clientul are înt tdeauna dreptate. rusă în original: „Vai de mine" sau „Mamă. . Do (n. pe vremea asta. dar or icum nu-i mai păsa. Pe spate îi atârna o puşcă automată Kalaşnikov.Nu mă lua în seamă. glumeam şi a spus Mişa în engleză. Steen ajunsese deja înăuntrul elico­ pterului. trecând din nou la limba rusă. A c u m zece ani. Mişa.Lasăe de prostii. . Câteva ore mai târziu. iar apoi. urmărindu-1 în acest timp pe Steen u rcând în elicopter.Bună. Zdras ite1.Logan. Zăpada ţi-ar fi venit cel puţin până la fund.). I-a povestit lui Mişa ce se întâmplase. Boje moi2. Vă aşteptam. . tr. au ajuns într-o zonă defrişată destul de întinsă de pe culmea unui dea unde un bărbat scund şi bine clădit stătea alături de un elicopter Mi-2. U n d e e încălzirea asta globală de care se tot vorbeşte? . îngheţase fundul de frig. 1 2 Lb.). păstrând totul pentru sine. chiar c-ai fi îngheţat de tot dacă te aflai pe-aici. dar rapizi aţi fost.Aşa repede? s-a mirat Mişa.N i m i c nu s-a mişcat.208 WILLIAM SANDERS în buzunarele jachetei şi a continuat să meargă. . rusă în original: „Bună ziua" (n. astfel că Logan s-a gândit că acesta nu-1 mai putea auzi. Lb. a exclamat el şi a ridicat o mână în semn de salut. .

.). Şi-a scos arma de pe spinare şi i-a întins-o lui Lo gan. . ca re se cam golise. a continuat Logan.Ia zi. . Şi cu porcul ce-aţi făcut? . nu ai cu fii sigur. . te rog. iar aerul era apăsăto r din cauza fumului de ţigară. dar am mers în acelaşi loc şi nu-mi închipui că ar putea exista doi masculi cu teritorii atât de aproape unul de al celuilalt. s-a grăbit el să adauge.Şto za ciort r ce aştepta? Să-i apară un şir de tigri care să cânte ceva în cor. mi-e greu să-mi imaginez doi mascu li atât de mari. Con­ sideră că nu a căpătat ce merita pentru banii plătiţi. asta-i treaba. crezi că era acelaşi tigru? Cel mare pe care l-am văzut toamna tr ecută? . rusă în original: „Dar ce voia?" (n. Pe masa dintre ei trona o sticlă de votcă de un litru. In sala mare erau aglomeraţie şi gălăgie. şi nici acolo nu-1 p u t e a m lăsa. iar eu o să încerc să ridic vechitura asta de la sol ca să ajungem iarăşi acasă. în aşteptarea lupilor. Era seara târziu şi amândoi stăteau în resta urantul Katia din Habarovsk. de ea. D a c ă nu e vorba de acelaşi Lb. t.Mare păcat.De fapt.Amba 209 . ca la spectacol? A p o i aruncat o privire în jur.L-am pus pe Yura să-1 ucidă. . a făcut Misa. Bineînţeles. sărmanul de el. tr.Ai grijă. văzând că Steen îi urmărea pe geamul cabinei.Aşa mi s-a părut. Îl puteam duce la restaurantul Katia şi îi puneam pe cei de-acolo să-1 facă la p r o ţ a p . Ar fi f ost un chin să-1 aducem târâş până aici. .Nu mai râde. A c u m e deloc încântat. umplându-şi din nou pa­ harul. a spus Logan.

Mişa avea dreptate. depăşise deja mă ura cu păhărelul. anumit e excepţii necesare. O r i încearcă să o şteargă. era de ajuns . atât în China. atunci o să încep să cer mai mult pentru că-mi risc elea până acolo. jumătate din populaţie care încearcă să pătrundă în Mongolia .furtuni de nisip şi tornade din c auza secetei. . O blană de asemenea dimensiuni ar însem ceva bani. . A oameni vor exista întotdeauna.iar pentru cei care călătoreau în interiorul zonei considerate drept protejată era teoretic aproape imp osibil să se închirieze vreun avion privat în ţinutul Sikote-Alin. cât şi în Rusia. A dacă nu se găseşte vreun nenorocit care să-1 împuşte. i nter­ pretată drept încuviinţare. nu? Logan a sorbit din pahar şi a făcut o strâmbătură.Piaţa s-a cam restrâns. Dacă ştim că p m găsi oricând o felină atât de arătoasă. s-a strâmbat. totuşi.şi bătrânii boga sideră că extrasul din penis de tigru i-ar ajuta să mai facă puţin sex au prea multe pe ca p străduindu-se să se agate de ceea ce au.210 WILLIAM SANDERS individ. Existau. atunci suntem oameni făcuţi. a confirmat Mişa. Apoi a zâmbit strâmb spre Log Iar treaba asta e bună pentru noi. şi uitându-se cam lung la Logan. Ţinând seama de restricţiile im puse asupra zborurilor . D a r să ştii că mai există unii care încă au curaj şi obţin ceea ce vor. .T o t ce spui e ade at. Chinezii au prea multe proble me ca să se mai arate interesaţi de blănuri fru­ moase . nu? . partea cea mai profitabilă a afacerii lor depindea de dorinţa unora de a obţine ceea ce-şi doreau. cu o mişcare din cap. şi dacă toţi ajung atât de mari. una peste alta. Brusc.Asta ne-ar folosi amândurora. însă. a spus Logan.probabil că Rusia era una dintre puţinele ţări ce scoteau un oa recare profit din încălzirea globală. cred că-ţi dai seama de asta.

. S-a oprit şi a ridicat privirea spre bărbatul care se apropia de masa lo r. Rusia.Lasă asta acum. înalt. tu eşti omul de care am ne­ voie. C u m sună proverbul acel a englezesc: „Puterea obiceiului". Vreo doisprezece ani fusese şofer de taxi în N e w York. a spus L o g a n . tr. nu? . .). asta înai nte ca Statele Unite. unde-a ajuns Rusia noastră. Mişa. ai dreptate.Amba 211 . încât am căzut pradă corupţ um am devenit cea mai bogată ţară din lume. dar corupţia persistă. rusă în original: „Am priceput" (n. după care şi-a mai turnat unul.. Am fost săraci atâţia ani. omul locuia la Habarovsk şi deţinea un mic parc de camioane. a zis el. A c u m . salutare. mai mult de B rooklin decât rusesc. evidenţiindu-i blugii originali. reuşind să aibă suficiente contracte legale cât să-şi acopere adevăratele îndeletniciri.H a i . A ş a scrie în Lb. Uitasem asta. aflate în misiuni preponderent documentele lor . D o a r ştii foarte bine că toţi clienţii noştri s nt persoane cu acreditări imbatabile. slăbănog şi cu nasul coroiat. Avea reputaţia că este în legături strânse cu ma r probabil că nu era vorba de ceva foarte bănos. . ştiinţifice. Mişa a golit pa harul. iar poalele hainei lungi de piele au fluturat larg.Kaniecino1. S-a oprit alături de masa lor şi a întins mâna spre L o g a n . Logan. C u m se fac e că mereu. Evgheni Lavr uşin şi-a croit drum prin mulţime.A obişnuinţei. . Govno. Ia te uită cine vine spre noi. Of.. să ajungă într-o asemenea situaţie încât să n admită prelungirea cărţii verzi ce permitea dreptul de muncă. cu o xenofobie crescândă.Aşa. C u m îţi merg treburile? Vorbea englezeşte cu un accent ciudat de amestecat.

Mişa.. Voi unde s-ar găsi nişte tigri cu adevărat mari. mai apăsat când Evgheni a dat să adauge ceva: N u .Am o propunere de a aceri pentru voi. a spus el cu glas ceva mai scăzut. . Ar ieşi bani serioşi din asta. i-a zis Log an. într-un fel. nu mai vorbi asemenea pr ostii. apoi s-a aplecat în faţă. de când călătoresc muşteriii tăi cu avionul? S-au săturat ie încărcaţi claie peste grămadă în bena camioanelor tale? Evgheni a avut o tresărire care a ut gulerul hainei de piele să i se ridice pe gât. a repetat Logan. Potoleşte-te.. ce Dumnezeu.. am avut o zi al naibii de grea. Lb. Ia du-te şi lasă-ne. A dat să se îndepărteze. după care a început să se retragă cu spatele.N u . . şti să mă găsiţi. bine. că plec. apoi s-a răsucit şi s-a aplecat peste masă. Evgheni s-a uitat în jur cu un aer teatral. . de data asta nu sunt chinezoi.. Indiferent despre ce ar fi vorba. tr. da. dar. rusă în original: „ N u " (n. corect? Dacă s-ar întâmpla să aveţi vreo urgenţ nii. am priceput.. Dacă vă răzgândiţi. . A p o i a aruncat o privire în jur. înţelegi? E i . Ascultă. Niet1. tot despre ei e vorba.. (Logan a vrut să se ridice în picioare. a zis Evgheni şi a ridicat ambele braţe în aer . lăsându-şi palmele pe tăblia mesei.Pe de altă parte. Uite. . dom'le. Simt nevoia de încă un păhărel. a spus Mişa în ruseşte.. .Gata. iar apoi. a mormăit Logan în timp ce Evgheni dispărea în mulţime.D a .Iisuse..Evgheni. ştiu eu pe unii care ar plăti un preţ tare bun pentru o blană ca lumea.212 WILLIAM SANDERS Logan s-a prefăcut că nu vede mâna întinsă a individului.. O să răsturnăm l să te găsim. . nu ne interesează. .) Bine. Ia mai dă-mi sticla aia.). Încă ceva..

. i-a spus L i d a Şapoşnikova lui Logan. Am venit devreme azi. pânză de camuflaj pe ntru înjghe­ barea de corturi-ascunzătoare. Crezi că s-a vârât şi în chestii cu ? .Nui nici zece. D i n câte ştiu. a zis el şi a înşurubat dopul strâns. a zis Misa. şi sigur u să fac asta având vreo durere de cap. Camerele din spate gemeau de echipamente şi alte lucruri . Mâine trebuie să tratez cu Steen. Câteva ore mai târziu însă. ca să-i pregătesc decontul. acesta e oricum imul. .corturi de camping. afacerea lui de ază e introducerea de imigranţi ilegali din China. când acesta a ajuns la birou. dar nu a venit.N-a trecut pe aici. Probabil că încă nu s-a trezit. Logan a intrat în ea şi şi-a turnat o cană de cafea. în fine. a zis Logan şi a terminat de turnat în pahar.Amba 213 . pe la opt şi jumătate. Mai aşteptăm. N i c i măcar nu vreau să ştiu. Logan s-a uitat la ceas. Personalul secretarial era alcătuit doar din Lida. în dimineaţa următoare. Bucătăria era sin îşi păstrase destinaţia iniţială.cărora li se adăugau o serie de componente misterioase. .N-are importanţă. situată nu dep arte de aeroport. cum se apropia amiaza şi Steen nu dădea nici un semn de viaţ L o g a n a zis: . Steen nu a mai apărut. cu un aer gânditor. în vreme ce Lida şi-a reluat lucrul la compu ter. ochelari şi binocluri pentru vedere pe timp de noapte şi câte altele .. • b drogur din o ult nu vre Insă.Mă-ntreb ce-a vrut. cu aj utorul cărora Mişa reuşea să men­ ţină elicopterul în stare de funcţionare. pe ca at-o la biroul lui şi s-a aşezat ca să aştepte. Biroul se afla în camera din fată unei case destul de modeste şi dărăpănate de la marginea oraşului Habarovsk. după care a căutat chi dopul sticlei de votcă.

Ai numărul cărţii lui de credit. . a bolborosit ceva mai mult pentru sine şi a început să apese tastele cu rapiditate. E atât de simplu? Lb. jigodie" (n. a înt t Lida în aceeaşi limbă. Ne-a lăsat cu ochii în soare? .Sukin syn1. . Întreabă-1 când are de gând să vină. din car it avansul.Aşa se pare. a spus Logan. Cartea de credit n-are nici o valoar e.Mare javră. a făcut Logan şi şi-a trecut podul palmei peste bărbie..Nu-i nimi c. Lida i-a spus: . . C â n d s-a întors înăuntru. . . moment în care Misa a deschis usa si a intrat. A anulat-o.Nici o şansă.Drace.Poate c-ar trebui să-i telefonezi. . tr. A făcut semn către biroul la care Lida discuta în acele momente cu ci neva la telefon. moştenire de la bunica ei de origine coreeană. . a spus Lida. A ta e.). a zis Logan în engleză.214 WILLIAM SANDERS . a zis el. . . Câteva min ute mai târziu. A plecat cu zbo rul de dimineaţă spre Novosibirsk.Am făcut-o deja. după ce Logan i-a povestit ce se petrecuse. rusă în original: „Ce ticălos.Am telefonat la hotelul lui.In fine. continuă şi fă-i nota de plată şi încasează-1.Se poate aşa ceva? a întrebat Mişa. A p o i s-a ridicat a ieşit pe verandă ca să stea la aer curat... Ii trecem cheltuielile în cont si. Lida a dat din cap şi apoi s-a concentrat asupra monitorului. car e a aşezat receptorul în furcă şi s-a întors spre ei. Dă repede te lefon la. A plecat de acolo azi-dimineaţă la nouă. Lida s-a rezemat de spătarul scaunului şi 1-a privit cu ochii ei uşor migdalaţi..

In lumea reală. dar nu cred că avem şanse mari de reuşită.Am putea. L o g a n ş isa s-au privit.Amba 215 . i-a retezat-o Logan. * . a intervenit Misa. A făcut un semn către ecran. iar inspectorul vr ea să ştie de ce nu şi-a căpătat darul pe anul acesta.A făcut treaba asta ieri. nu? . a spus Li da. In birou s-a lăsat liniştea vreme de câteva secunde. a precizat Lida. a început Mişa. . Încă nu am achitat nota pentru combustibil de la aeroport. să vă spun asta.Si o să mai avem cheltuieli. acum n-avem treabă cu chinezoii. . . Sigur are relaţii. le-a zis Evgheni. . acum trebuie să ne vedem de trea bă şi să găsim vreun client. a spus Logan şi ridicat din umeri. M -am uitat la cifre şi nu arată deloc bine. . dar nu de amărâţii ăia care vin spre nord ca să găsească de lucru şi ucată . asta o să dureze cine ştie cât.Aşa cum v-am mai povestit.Legal. Putem încerca.. Sau pe cineva. simţind dorinţa să lovească ceva cu piciorul. Mă bazam pe banii de la el ca să scăpăm din încurcătura asta. Şi noi nu prea avem timp. De aceea venisem. nu are cum. A c u m e vorba de chinezi. F iecare dintre ei a rostit vorbe de ocară în toate limbile cunoscute.D ace..In cel mai bun caz.Ba nu. .D a r nu are cum să ne scape fără să plătească. a zis Logan. N u m a i că aşa aveau să procedeze.. In fine. D o a r ştiţi ce greu e să-i faci ceva unui pilos. Şi-a plătit nota de la hotel cu un cec..

N u . .216 WILLIAM SANDERS de pâine. . Eu nu pătrund în spaţiul aerian z. dom'le. Felul de oameni pe care nu i arunci ca pe cartofi într-un camion. .De pe Usuri? a î ebat L o g a n cu un aer sceptic.Ţin să te anunţ de pe acum. Insulele de pe Usuri erau ocupate de militari şi fortificate masiv. că mi-au dat coordonatele şi tot ce trebuie. Banii nu mai ţin nimănui de cald dacă e luat la ţintă de vreun proiectil ce se ghidează d upă căldură. D i n ea vor coborî cinci bărbaţi. a zis Misa. o să vă arăt pe hartă. . deoarece în Rusia conceptele de mafie şi politic nu se puteau separa. Este vorba de. D acă-i aşa. iar asta însemna că Evgheni încerca să-i abur ească. Oamenii care vor să facă asta nu se ocupă de asemenea chestii . . Şi se află pe partea rusească a şenalului navigabil.N u . Vedeţi voi. Lucrurile începeau să pută.. E o insuliţă. pe Amur. deoarece avuseseră loc o serie de incidente de frontieră c u chinezii.. dar sigur nu are nici o legătură cu politica. nu cu mult m mare decât un banc de nisip. pentru că în zona aia nu e mai nimic. Ăştia sunt chinezi de vază. şi di nspre malul chinez o să vină o barcă. nu ştiu despre ce e vorba.Voi aterizaţi acolo. o să joc cinstit cu voi.. Băieţi. asta. Ceea ce însemna că aveau de a face cu mafia. dar oric um nu-i pasă nimănui.. voi îi preluaţi şi a .Am înţeles. nici pe departe. Evgheni şi-a ridicat ume rii ciolănoşi. .Asta-mi miroase a politică. nu ne băgăm. . nici măcar vreun drum ca lumea . înţelegeţi? Oameni cu stare. E la m a m a dracului spre vest de Usuri. a spus Logan. e vorba de o insulă de pe fluviu. A desenat cu degetele pe tăblia mesei o schemă a locului.

a spus Lida. . te găsim noi. pentru că da că scăpăm.Dacă iese rău. dacă dăm de bucluc. . Era somnoros şi în­ cer mă. Au avut un elicopte r pregătit pentru treaba asta. Ne noaş­ tem de zece ani.D a . . a rămas cu privirea aţintită asupra tavanului. dar nu mai e valabil. numai că pilotul a făcut o eroare venind încoace şi s-a făcut praf şi pulbere pe un câmp din apropiere de Blagoveşcensk. V-a văzut cu Evgheni Lavruşin. adevărat? .E v g h e n i . mai curând. . . şi-a dres glasul. Şi atunci. Avea faţa parţial îngropată în pernă. Logan s-a rostogolit pe spate şi. De aceea m-au întrebat pe mi ne dacă n-aş putea găsi pe cineva pe plan local. n-o să fiţi singurii care intră la apă. i-a răspuns Logan. înţelegeţi ce vrea spun? . . v o r aştepta nişte oameni. O treabă ce presupune un zbor de nimic.Am vorbit cu Katia. de ce mai au nevoie şi de noi? Asemenea oameni sigur au şi vreun aparat de z b o r la dispoziţie.Tare-aş vrea să ştiu în ce v-aţi băgat de data asta. Ii lăsaţi în locul acesta de pe şoseaua principală. or .Amba 217 o ştergeţi imediat.S-ar părea că totul a fost bine p u s la punct. a constat at Logan.H m . cu oamenii ăştia nu te joci. numai că Lida nu voia să-şi ţină gura.Nu-i mare lucr u. în în unericul din dormitor. înţelegi? a continuat ea. ar fi bine să te rogi la Dumnezeu să nu ne mai întoarcem. undeva în pustietate. Oamenii ăşt vgheni cu o expresie foarte serioasă pe faţă. 1-a avertizat Logan . . N-aveţi nici unul de gând să-mi spuneţi. Nu contează. Mai bine nu-mi povesti.

nu eşti defel obosi . a protestat el. departe. Ce. . Logan s-a uitat la ceas şi a constatat că era aproape unu dimineaţa. . Ai n voie de mine mai mult decât mă iubeşti. . până nu te trezeşti mort s la răcoare. Vezi? a făcut ea. serios. a zis ea. . Iar eu te iubesc mai mult decât am nevoie de tin e. în vreme ce mâna ei a alunecat mai jos.Mâine noapte. dar nu eşt eloc obosit. pentr u că dinspre fluviu venea o briză îngheţată.Uită-te la noi. Încă nu. în lumi a lunii în creştere. .218 WILLIAM SANDERS . a zis ea. Aşa crezi tu. o pată mai întunecată reprezenta malul chinezesc. Lucrurile o să se rezolve cumva.. ridicându-se şi urcându-se pe el.Da. N u m a i să nu mă minţi. în aceeaşi perioadă a a fluviu curgeau sloiuri mari de gheaţă. Ea şi-a ridicat un picior şi a început să-1 mişte în sus şi-n jos peste corpul lui. a zis el. S-a dat mai aproape de el şi şi-a lăsat o mână pe pieptul lui. dincolo de fluviu. Logan nu avea ce să mai răspundă la asta.Lida. aş vrea să nu mă iei pe mine de p roastă. acolo. acum însă. . Un zbor. doar apa în­ tunecată aluneca la vale şi..Aşadar. sigur. Nu mă vait. sunt obosit. a spus ea. a continuat ea. Nu cu mulţi ani în urmă. Chiar dacă faci o prostie. . dislocate de sosirea pri­ măverii.Ba nu eşti. pentru care o să capeţi îndeajuns de mulţi bani ca să scoţi com pania din belele. măcar spune-mi când e treaba. Tremura uşor.Atunci aş face bine să mă folosesc de tine cât mai eşti prin preajmă.

înţelegi? Să ducem din când în când . Yura a spus ceva într-o limbă ce nu era rusă. tocmai mă gândeam. a spus Mişa.Lupii sunt peste tot acum. şi. la o adică. ţinea să fie pregătit de decolare cât mai repede în caz că se întâmpla ceva nedorit.Deocamda tă. Capătul dinspre amonte era presărat cu tufişuri şi trunchiuri de copaci aduse de apă însă celălalt capăt era curat. aşa cum spusese Logan. . A dus mâna spre patul Kalaşnikov-ului şi a ridicat puţin de el. . a ţinut să constate Logan.Ştiu. Mai mulţi decât înainte. . . încotro să-şi găsească scăp ndeva. a zis Mişa.Chiar. dar nu cred că le ajunge. cu faţa mascată gro­ tesc de o pereche masivă de ochelari pentru vedere nocturnă.Nici nu e ora. Aşa cum le spusese Evgheni. Mişa stătea ghemuit pe nisip.D a r pen tru tigri a fost de ajuns. . Insă asta nu ar fi s ujit la nimic. nu era decât un banc de nisip ceva mai răsărit. dacă cele două turbine Isotov ar fi mers la rala nti. D o a r că nu-mi place aşteptarea. Ştiu că populaţia de cerbi şi căprioare a crescut. pe malul rusesc s-a auzit un lup urlând. Alături de el. a zis Mişa. Logan şia dat seama ce-1 rodea pe Mişa. Mă-ntreb ce găsesc de mânc re. Nu voise să opreas­ că motoarele elicopterului.Amba 219 Insula avea aproape opt sute de metri lungime şi probabil între cincisprezece şi optsp rezece metri lăţime. căruia i s-au alăturat curând şi alţii. nu ar fi avut nici o şansă să audă vreo şalupă de patrulare apropiindu-se decât atunci c ar fi fost deja prea târziu ca să scape cu fuga. fiindcă tot vorbim de tigri.. uşurând area curelei ce atârna greu pe umărul lui.. nimic. deschis şi plat în partea de mijloc. apoi a chicotit slab. Poate c-ar trebui să-i acordăm acelui mascul mare ceva mai multă atenţie. Stând ascuns de întuneric. . astfel că elicopterul at rizase fără probleme.

dar şi-a dat seam a că acesta vorbea ca să-şi alunge starea de agitaţie. Pe malul celălalt a licărit scurt. Am văzut odată. o l uminiţă roşie. aduc ceva p e fluviu. în regulă. S-ar putea.H m . A amuţit brusc. Practic. . N i c i nu-mi dau seama câţi sunt. Poate-i o barcă. Logan a scos lanterna din buzunarul jachetei şi. L o g a n şi-a scos cu un gest puşca automată de pe umăr şi a auzit un clinchet slab. Nu-i rea ideea. îndreptând-o spre celălalt ma . a aprins-o şi stins-o de trei ori.Pune-1 pe Yura să presare puţin praf din acela care atrage tigrii. e o barcă. Mişa s-a ridicat si si-a scos ochelarii. . dar nu a auzit decât şuieratul slab al vântului şi susurul abia audibil al apei ce curgea pe lângă malul nisipos al insulei. Până şi lupii tăc useră. dacă suntem siguri că apare. a adăugat el. A p o i Misa a vorbit cu glas scăzut: Chiar crezi că are vreun efect chestia aceea? . . şi nişte oameni care se foiesc aco lo.. semn că Yura a strecurat un ca rtuş pe ţeava puştii. . Ceva ce ar putea fi un vehicul. A întins mâna şi a reglat puţin ochelarii de vedere nocturnă. .Oamenii ăştia ai tribur ilor ştiu tot soiul de lucruri. Se întâmplă ce acolo. a zis Mişa. ca să-1 facem să vină mai des în vizită prin luminişul acela Un tigru atât de mare înseamnă bani. . nu disting n imic.220 WILLIAM SANDERS câte-un purcel sau o oaie acolo.Cine ştie? Logan ar fi vrut ca Misa să-şi mai ţină gura. de două ori. A. A tras cu urechea. Vine încoace. Lui Logan i-a părut rău că nu-şi luase şi el o pereche de ochelar i.. ca să ne mulţumi lienţii. a spus Mişa.Şto za ciort? a zis Mişa. nu glumă.Am avut dreptate. Ori un binoclu.

N u ţin să vă ştiu pe nume. înalt şi slab. U n u l dintre ei s-a o prit în faţa lui. în vreme c agerii înaintau prudent pe fâşia de nisip ce-i despărţea de Logan. i-a zis Logan. .Amba 221 . Bărbatul a mai spus . Avea mo tor electric. Am­ aţiunea a început să meargă cu spatele. pune-ţi oamenii să urce.. C â n d a ajuns mai aproape de mal. făcând semn cu ţeava armei către elicopterul care scotea deja un s cheunat ascuţit şi pătrunzător. A dus degetul la piedica de siguranţă a Kalaşnikov-ului. i-a spus Logan. . dar a observat c u m cei doi şi-au petrecut curelele armelor pe sp ate şi au sărit în apa mică. dar cu accent străin. Atunci. Tu conduci grupul? . Nu vreau să aflu ceva ce nu mi-ar folosi la nimic .Aşa s-ar zice. Într-un fel. . In mâna stângă ţinea o geantă de voiaj de dimensiuni medii. a văzut că la prova stăteau în picioare doi bărbaţi care ţineau un soi de arme. în timp ce elicele începură să se rotească. Când şi cel de-al cincilea o m a ajuns pe mal. Bărbatul înalt a mn din cap şi a întors capul să privească spre barcă.Bine.Bună seara. după care s-au apucat să tragă ambarcaţiunea gonflabilă pe nisip barcă s-au ridicat câteva siluete întunecate.Mă duc să încălzesc motoarele elicopterului. au urcat în ea. după care a rostit ceva în chineză. a spus el în limba rusă. care au început să păşească nesigure spre prova nde cei doi le-au întins mâinile pentru a-i ajuta să coboare. Sunt doctorul F o n g .. cei doi bărbaţi înarmaţi au împins barca în apă. Câteva minute mai apoi. D a r tot nu a auzit nici un sunet. Logan a văzut forma în unecată şi scundă apropiindu-se de insula. bărbatul purta ochelari şi un pardesiu de culoare deschisă p ste un costum de culoare închisă. a bănuit el.

In timp ce elicopterul cobora uşor spre dru m.Trebuie să fie pe undeva pe aici. . Nu se vedea ni i un vehicul. dar cu oameni ca aceia. . a spus Logan. drumul era o dâră ceva mai întunecată. rusă în original: aprox. Următoarea etapă avea să fie simplă.Atunci ar trebui să mai cobori. * In lumina lunii. . ce trebuia terminată. Locul e la al treilea p o d după sat. Aceea era una dintre u ltimele porţiuni din autostrada transsiberiană. dar L o g a n nici nu se aşteptase la aşa ceva. nu se ştia niciodată. nu? Alături de el. însă pavajul se dete riorase deja.222 WILLIAM SANDERS ceva către ceilalţi. Misa a aruncat o privire pe geamul lateral. Logan a bâjbâit prin întunericul cabinei şi a găsit geanta cu ochelarii de vedere noctu rnă. Davai poşli1. tr. pentru că fusese de slabă calitate încă de la început.Aşa cred.Să mergem. târând după ei genţi şi bo . . ce mergea oarecum de la est la v est. traversând câmpia deschisă şi trecând prin petice de pădure foarte deasă. exami­ nân d harta pe care le-o dăduse Evgheni. Foarte puţini oameni riscau să şofeze noaptea pe un d rum presărat cu atâtea gropi.). 1 Lb. şi nu beneficiase de at unci de vreo lucrare de întreţinere. i-a spus Logan lui Yura. care s-au grăbit să-1 urmeze către elicopter. Mişa a confirmat din cap şi a încetinit ciclul rotoarelor. spre solul ce defila cu mare viteză prin dreptul lor. „Hai să plecăm" (n. D i n josul fluviului s-au auzit din nou urletele lupilor.

pent reau să mă uit mai atent. în minte i-a răsărit o idee. Dă roată şi mergi de-a lungul şoselei din aceeaşi direcţie. apoi totul a dispărut din raza vederii. însă. făcându-i capul să se răsucească bru c. Curentul de aer 1-a izbit în ochelarii masivi. în loc de asta. parcat în m j­ locul drumului. totuşi..N aşteaptă..Ei. .N i m i c nu-mi displace mai mult decât să zbor noaptea. . cu botul spre est. Logan a dat să-i spună că totul era în regulă şi că pute reveni să aterizeze. a mormăit el. pentru că elicopterul depăşise locul acela. pe dea­ supra coroanelor copacilor. Treci la joasă altitudine. . . i-a spus el lui Misa. farurile unui vehicul au licărit d e două ori de pe şosea.Ăştia ar trebui să fie. nu cumva îi avem în faţă pe indivizi? Logan s-a grăbit să-şi pună oc vedere nocturnă. a văzut automobilul.Amba 223 Misa a coborât aparatul. In timp ce şi-i potrivea mai bine. în vreme ce Logan s-a luptat cu o fereastră pentru a o deschide ca să scoată cap ul afară. câteva secunde mai târziu. însă el s-a opus presiunii şi. probabil la vreo patru sute de metri depărtare. Să nu accelerezi. dar să şi zboare la jo asă înălţime. bine? a întrebat Misa. Mişa a coborât elicopterul şi mai aproape de şosea. A surprins câteva siluete întunecate stând în apropi erea maşinii. astfel că a zis: . înce­ tinind până la viteza aleasă de un recaut. plutind la mică înălţime. să ne convingem. noaptea.

asta e. tr. rusă în original: „Ce e cu asta?" (n. Ştiu câţi sun A.se afla deoparte. S-a întâmplat ceva? .224 WILLIAM SANDERS Mişa a apăsat cu delicateţe pedalele şi a reglat turaţia. Luminiţele roşii de la bordul aparatului au sclipit. sigur. apoi a deschis ochii. trăgându-şi ochelar ii în jos şi aplecându-se pe geam. pe marginea drumului. perfect. In regulă. .Încă nu-s sigur. de fapt. D o c t o r e F o n g . Poate că era doar închipuirea lui. care vă aşteaptă. încercând să proiecteze scena ca pe o fotografie în minte: forma întu ecată a maşinii de dimensiuni medii. stând în mijlocul şoselei. Lb. printre scaune. de data aceasta ceva mai rar şi mai lung. a făcut Logan. reflectate de lentil ele ochelarilor. Hei.Acum. . i-a răspuns chinezul cel deşirat. dând ceva mai multă putere şi urcân ca să evite un pâlc de copaci mai înalţi. Au întors. O alta . Şi-a scos oche arii şi a închis ochii. Acest lucru este sigur. Farurile au clipit iarăşi de două ori. şi apoi au venit uruind de-a lungul şoselei. însă Logan nu reuşise încă să interpr totul corect..). Ceva nu i se păruse resc. s-a răsucit şi a privit înapoi.Oamenii aceştia. . tot. .D a .bărbat sau femeie .. descriind un cerc larg.Şto eta1? . Ne ştiu şi numele şi.Drace. dă-i înainte. . T u . te rog. când F o n g a dat din cap cu convingere. încet. i-a zis Logan.. ceva legat de scena văzută pe şosea nu se brodea. aplecându-se îns pre el.. flancată de două siluete uman . a zis Logan.

Am priceput. sperând că F o n g nu bserva coborând cu puşca automată. înţelegi? Fă ceva zgomot ca să mă acoperi cât eu mă apropii şi arunc o privire.Cred c-ar fi preferabil să aflăm mai mult S-a gândit o clipă.Bineînţeles. aflat în buzunarul de pe mâneca stângă.Şi ce-i cu asta? . Dacă-ţi transmit un bip lung. Şi cel puţin unul înăuntru.Care-i treaba? a vrut să ştie M i ş a . Îl iei şi pe Yu ra? . a spus el. .Spuneţi-mi.Trei bărbaţi la vedere. S-ar putea să nu fie nimic.Încă nu-mi d u seama exact. În vreme ce a urcat din nou în compartimentul rezervat pas agerilor. a făcut Mişa şi a rămas pe gânduri. Deci.Iţi dau eu un sem dacă poţi ateriza în siguranţă. vă rog. . . e clar. uite cum facem. . Aterizează repede aici. lângă maşină.Amba 225 . apoi a continuat: Aşa. lăsând impresia că eşti der t. vino ca şi cum te-ai pregăti d rizare. Logan şi-a croit drum printre scaunele foarte îngrămădite în partea din spa te a cabinei. da? L o g a n şi-a desprins centura de siguranţă şi a trecu t pe scaunul din dreapta. unde Yura stătea lângă uşă. doctorul F o n g a întrebat: . Apoi mai dai un ocol. A bătut cu a în dispozitivul de comunicaţii.Maşina aceea nu e îndeajuns de mare ca să ia opt oam eni. a spus Loga rcându-se spre Mişa. . Asta mă face să-mi pun întrebări. atât cât să pot coborî. Şi aşt tă cinci oameni. Să nu vă speriaţi. acela care ne face semne cu farurile. ce s-a întâmplat? .Aha. . Dacă reuşesc. atunci e o reprezentaţie de circ. Ce părere ai? . iar apoi aprinzi reflectoarele. dinco lo de culmea aceea. a spus Misha.

fără să facă nici un zgomot.226 WILLIAM SANDERS Misa a coborât aparatul şi 1-a menţinut în aer la aproape un metru deasupra pavajului. d pă care a început să se deplaseze în zigzag pe deasupra şoselei. Fără a mai vorbi de enervarea lor. Satisfăcut. Cu turbinele bubuind şi cu palele rotoarelor scoţând sunete intermitente. trecând scurt peste câţiva copaci. Yura a dat din cap şi a tra­ versat în fugă şoseaua. care a făcut un semn scurt din mână. probabil că oamenii care aşteptau la sol erau deja destul de buimăciţi. mergând pe partea stângă a drumului. apoi a d în umbrele copacilor de pe partea dreaptă. rămânâ d în acea poziţie până ce Logan şi Yura au sărit. erau prea greoi şi ineficienţi p entru orientarea în teren şi acum putea vedea destul de bine. şi a traversat şoseaua. Logan a făcut o fandare din genunchi pentru a absorbi şocul şi a auzit pasul roto rului modificându-se. Drept semn că a pricepu t. paralel cu şos Avea ochelarii pentru vedere nocturnă împinşi pe frunte. Y ura a venit alături de Logan. semn că Misa accelerase ca să ridice elicopterul din acel loc. astfel că ochii i s-au adaptat foarte curând la lumina scăzută. iar porţiunile acoperite de tufişuri îi îngreunau înai a în linişte. . Brusc. Logan a surâs ma mult către sine. apoi a părăsit asfaltul. ia r norii se risipiseră. Imediat ce a atins asfaltul cu tălpile ghet lor. L o g a n a socotit că aveau d e mers aproape un kilometru şi jumătate până în locul unde era par­ cată maşina. ţinându-şi Kalaşnikov-ul sus deasupra pieptului. a pa rcurs un arc de cerc. Deplasându-s şi precaut. C u m copacii erau subţiri şi răsfiraţi. Luna urcase pe cer. zburând de-a lungul şoselei. a păşit înainte. elicopterul a r evenit pe deasupra lor. a cotit într-o parte. întorcând. Logan a mers de-a lungul drumului până a aju ns pe culmea micii pante. pe acea parte nu prea avea cum să se ascundă.

a verificat Kalaşnikov-ul de pe umăr şi a scos a paratul de emisie-recepţie din buzunar apăsând pe singura tastă. erau înarmaţi: aveau nişte puşti ori carabine. şi tocmai se pregătea să se deplaseze spre şosea să verifice. fir-ar mă-ta a dracului" (n. printre copaci a licărit din nou o lumină. Pe măsură ce zgomotul făcut de elicopter s -a stins pe drum. înce­ tinind doar at i când farurile automobilului au licărit din 1 Lb. a auzit glasul unui bărbat rostind foarte clar următoar ele cuvinte: . astfel încât uruitul motorului să acopere orice zgomot pe care l-ar fi p utut face el. . aşa cum şi-i amintea: doi bărbaţi stând de o parte şi de al automobilului. după care a închis aparatul şi 1-a strecurat înapoi în buzunar. yab tvoiu mati1. şi a rămas în apro­ pierea maşinii. lipit de un pin pricăjit. A ţinut-o apăsată vreme de c nci secunde. la o altitu­ e ce nu depăşea probabil şase metri şi. şi încă unul pe cealaltă parte a şoselei. semn că bărbatul din maşină aprinsese iarăşi farurile pen ru a semnaliza.). Apoi i-a văzut. însă elicop­ terul a apărut din nou. apoi şi-a scos arma de pe umăr. rusă în original: „Of. zburând de-a lungul şoselei. abia acum observa acest lucru.227 S-a gândit că trebuia să ajungă mai aproape. dar nu a reuşit să distingă toate amănu le. Toţi trei. ce va mai aproape decât anticipase el. simţinduşi sfincterul g ta să plesnească. înapoia lui. tr. Elicopterul a apărut iarăşi urlând de-a lungul şoselei.Ah. Şi-a împins ochelarii înapoi pe frunte. brusc. S-a oprit şi a rămas neclintit. Câţiva paşi iuţi. A aşteptat până când elicopterul a încheiat cercul pe dea­ supra lui. s peste ochi ochelarii pentru vedere nocturnă şi s-a aplecat în faţă.

Cel aflat mai aproape a făcut un salt într-o parte şi s-a . amintind de o fotografie în alb şi negru. fără a se mai strădui să treacă neobservat. mişcându-se simultan şi cu o iuţeală studiată. profitând de acele clipe ca să împingă selectorul de foc pe poziţia automat. Logan a ridicat Kalaşnikov-ul şi a inspirat adânc.228 WILLIAM SANDERS nou. C â n d a ajuns la mai puţin de şas e metri de botul maşinii parcate. Bărbaţii aflaţi pe şosea au îngheţat locului. Altcineva a slobozit o înjurătură. Unul dintre bărbaţii aflaţi alături de automobil şi-a ridicat brusc un braţ ca să-şi ferească faţa de lumina orbitoare. foarte rapid. apoi chiar mai încet. . Şi Logan a încremeni t. şi s-a prăbuşit pe pavaj. care urm me. In vrem ce bubuitul armei lui Yura era reluat de ecou prin­ tre copaci. Bărbatul d e pe latura cealaltă a şoselei a dat să se răsucească. aparatul s-a oprit şi a rămas în aer. Lumina orbitoare a creat un contrast neaşteptat. Apoi s-a auzit un bubuit asurzitor. Aparatul ajunsese să se depla seze cu viteza unei biciclete. ticăloşii aceia nu mai acordau atenţ ico­ pterului. Logan a ieşit din spatele copacului şi a început să se depla­ seze cu repeziciune pe lângă şosea. Lăsaţi armele la pământ! Vreme de o clipă crezut că stratagema avea să dea roade. iar el a tresărit uşor. ca să acopere zgomotul făcut de rotoare. de par fi fost nişte manechine uitate într-o vitrină. Logan a avut suficient timp să se întrebe ce Dumnezeu se petrecea cu acei oameni.Nimeni nu mişcă! răcnit el. pilotat de un individ total nepriceput. a scăpat arma din mâini. arma din mâinile lui de scriind un arc de cerc. ajungând să fie îndreptată spre Logan. după care Miş a aprins brusc reflectoarele de aterizare. cei doi indivizi de lângă maşină au intrat în acţiune. după care totul a părut să explodeze.

omul a devenit o ţintă perfectă. în vreme ce celălalt individ a plonjat la pământ şi a înc să se rostogolească spre maşină. . a băgat de seamă că mâinile începuseră să îi tremure slab.Amba 229 răsucit. Dezgustat. aterizând şi ghemuindu-se. E r a o puşcă de ţintaş tip Dragunov. A c u m poţi ateriza. vreun profesionist în deve­ nire. a păşit spre cadavrul ultimului bărbat pe care îl ucisese şi a examinat arma ce zăcea lângă el. s-a întors şi s-a aşezat pe capota automobilului. O rază roşie a străbătut până la el. încercând astfel să se adăpostească după ea.In regulă. verificându-1. Portiera automobilului s-a deschis brusc şi cineva a cobo­ rât. în vreme ce Mişa a adus eli opterul la sol. Asta însemna patru oameni doborâţi. Logan 1-a doborât cu o rafală de tr ei gloanţe trasă spre pieptul lui. . a spus el. iar ceva a pocnit printre tufi cmai foarte aproape. A scos apoi aparatul de radioemisie şi 1-a activat din nou. D u p ă aceea. puşca antică a lui Yura a sc un bubuit. având K laşnikov-ul pregătit să tragă. pentru că ochii lui se chi nuiau să-şi revină după schimbarea bruscă a intensităţii luminii. In apropierea portierei deschise zăcea un bărbat. C u m nu găsea o po ziţie mai bună. Iluminat din spate de refle toarele de aterizare. Mişa. semn că individul trebuia să tragă în orb. Dintre copacii aflaţi de cealaltă latură a şoselei. din câte se părea. Logan s-a u itat înăuntrul automobilului. echipată cu ceea ce părea a fi un dispozitiv pentru vedere nocturnă. Evident. Logan a păşit cu grijă spre automobil. Yura a apărut curând în faţa lui. Logan 1-a nimer el care era ceva mai departe în timp ce se rostogolea şi a răsucit Kalaşnikov-ul spre ce l care rămăsese în viaţă. Având p nată pe umăr şi o armă automată Kalaşnikov într-o mână.

La naiba. a regretat că se lăsase de fumat. Mişa a pornit spre automobil. Li s-a pregătit o mică ambuscadă. .In. c e priveşte ambuscada. Mişa a aruncat o privire de jur împrejur. Parcă aducându-şi aminte. ce Dumnezeu.În portbagaj sunt două cazmale. 1-a anunţat el pe Logan.Aşa arată un comitet de primire. A înălţa a automată în aer şi a făcut un semn cu mâna liberă către cadavrul aflat de cealaltă parte a ei.Atunci. . a spus el. .Păi. -şi gura foarte uscată. Uite cu ce era înarmat. Câteva minute mai târziu. după care a întors capul şi a scuipat. scapă de ea. i-a răspuns Logan. Pentru prima oară înt r-o lungă perioadă de timp. nu sunt perfect convins. aşteptând ca noi să plecăm. după care îi lichidau. Probabil că aveau să lase pasagerii să co boare. . Logan a golit camera propriei lui arme şi apoi şi-a atârnat-o pe umăr.Eşti convins? . rămânând cu ochii holbaţi.Îmi cer iertare că m-am mişcat cam încet în privinţa ultimului individ. iar şuieratul turbinei a deve nit un soi de şoaptă mai apăsată. Poate doar să-i ducă pe toţi până în pădure. Nu aveau de gând să ia pe nimeni mai departe de acest loc. Ce-i cu asta? 1 . Nu cred că erau înarmaţi până-n dinţi de teama lupilor. . a exclamat Logan. Palele rotorului de la eli copterul pilotat de Mişa au început să se rotească mai lent. D a r şi n işte sârmă şi bandă adezivă.B je moi. Yura s -a apropiat de maşină.230 WILLIAM SANDERS . . a făcut el. vezi? a zis Logan. uită-te numai ce putere de foc aveau. Cel puţin aşa arată lucrurile.

noi nu ave m nici o legătură cu politicul. . Poate că da. . . a spu Logan şi s-a îndepărtat de maşină. Slujindu-se de vârful unui deget. Să mă gândesc.N u . 1-a prevenit Logan. cu toate că aceştia nu-i alunecau. Ştii englezeşte? ... Tre­ buie să plecăm cât mai curând de aici.Amba 231 În acele momente. . pă­ şind alături de F o n g până spre marginea şoselei. V iu. dar pe chi p nu i se citea nici o expresie de uimire. Vorbesc englezeşte mai bine decât ruseşte. a spus Logan. . uim itor de subţire. doar le-am s pus să rămână înăuntru. Nu mai contează.Cred că nu ai habar despre cele întâmplat e aici.Ce-ar fi să ne îndepărtăm de aceste. .D a . nici gând. a spus el. dar şi cadavrele. Bine. N u . Logan a bănuit că era vorba de un tic nervos.. despre ce fel de belea e vorba aici. . Suntem doar un grup de oameni d e ştiinţă nevinovaţi. Chinezul a făcut un gest prin care cuprindea automobilul. Misa a scăpat o înjurătură: .Lasă asta acum. F o n g s-a oprit alături de automobil şi s-a uitat în jur.Aha. după cum vă exprimaţi voi. Deci eşti american . dacă voi prezentaţi un risc poli tic. chinezii coborau din elicopter. a spus F o n g şi s-a întors cu faţa spre el.? . asta a fost şi impresia lui Logan. Doctorul F o n g a rnit spre ei.. Nu părea nicidecum încân­ tat. şi-a împins ochelarii de pe nas.Nu prea avem timp de gândire.. i-a spus Logan.Bineînţeles.Oarecum. a zis el. oprindu-se în faţa maşinii şi privind mi raţi vehiculul şi cadavrele. a zis F o n g şi a schiţat un zâmbet.. a spus chinezul şi s-a uitat spre Logan.Ce m a m a dracului. .

.. N u m a i că. a spus Loga n. dar deoca mdată nu se poate preciza. Ne-aţi salvat vieţile. Asta creează o datorie pe care nu ştiu dacă o v o m putea răsplăti vreodată... nu se va simţi vreo modificare. apoi ochii lui au revenit asupra lui Logan.D a . Şi-a îm pins. însă după aceea. şi a făcut un gest cu degetele. (Chiar dacă percepuse sarcasmul. curba arată altfel decât s-a considerat iniţial. nu cred că mai e un secret.232 WILLIAM SANDERS . . . a început el...) încălzirea va înregistra o eleraţie. a spus el.. acum se simţea ostenit şi bătrân.încălzirea globală c spus F o n g .Şti e? . dar. a zis el pe un alt ton. în schimb.A..) E vorba despre încălzirea globală.D a . Nu-mi aminteam cuvântul. Vioiciunea s târnită de adrena­ lină se stinsese. dar sunt unii oameni cu greutate care au încercat să vă lichideze. . Sunt convins că deja ştiţi asta... după care a tăcut. Pesemne că unii nu vă consideră chiar atât de inofensivi. .. F o n g s-a prefăcut că nu a priceput. ochelarii pe nas. Unele informaţii. L u i Logan i-au trebuit câteva secunde bune ca să-şi dea sea­ ma despre ce vorbea chinezul.Adică ritmul încălzirii va creşte? F o n g a făcut un semn de uviinţare. sau chiar cinci. în viitorul apropiat nimeni nu va percepe vreo schim­ bare esenţială. . încăl­ zirea va oarte rapidă.Bine. iar pe frunte i-au apărut cute de încruntare. dar rata de creştere va spori neîncetat. Prob abil că vreme de doi ani. nu ştiu cum să exprim ideea asta. (Apoi a descris cu degetul arătător o curbă urcătoare.. însă tot vă putem oferi ceva în schimb. . F o n g s-a uitat spre bezna de sub copaci. Rata încălzirii va creşte mereu şi. E vorba d e curbă.

dacă e să vorbim rmeni practici. a repetat el prosteşte. L o g a n a clătinat din cap. Iisuse. Chiar în interiorul Chinei.C a m asta. a spus F o n g . . .încălzirea va continua într-un ritm accelerat.Am auzit că în China e foarte rău.Amba 233 . Vai de noi. Nu ştiu de cât timp trăieşti ea aceasta de lume. Aici trăiţi în­ tr-unui dintre puţinele locuri ce au rămas relat v neafectate de . Guvernul menţine un control foarte stric t asupra circulaţiei informaţiilor. . că asta nu e tot. Situaţia se va agrava şi mai mul . dar sunt convins că ai auzit cel puţin unele veşti venite din alte zone. Iisuse. Se presupune că procesul n u face decât să-şi urmeze cursul firesc. şi eu l-aş invoca. pe un ton aproape resemnat. este mul . Iisuse. . .N i c i nu-ţi poţi închipui.. sar putea ca procesul să dureze mai mult decât s-a calculat. Logan a auzit spusele chinezului. F o n g a întins mâna şi a mângâiat scoarţa z să a celui mai apropiat pin. Încă nu este lim ede până unde merge acest prag.Stai puţin. înseamnă că. . D a c ă aş crede în vreun zeu. . Asta vrei să s pui? . Şi nici măcar dacă există un asemenea prag. asta în cazul în care crezi în el.. mult mai grav decât orice ai auzit până acum.Vrei să spui că. a spus el. Pe de altă parte.Adevărat. . iar r itmul va creşte mereu. deoare ce începuse să înţeleagă. a spus F o n g .Ai face bine să apelezi la el. însă creierul lui ostenit nu a reuşi t să înregistreze totul. astfel că va fi mult mai cald decât este în prezent..Ca şi cum nu ar fi fost şi aşa destul de gravă. nu e posibil întotdeauna să afli ce se petrece în provincia învecinată. Crede-mă.Atunci. atingându-se curând un anumit prag..

De când se arată mafia interesată de câţiva fizicieni sau atologi. plăcută şi foarte întinsă. prietene. F o n g s-a întors şi a privit scena din mijlocul şoselei. Logan a dat să spună ceva.De un fel sau altul. Nu am calificarea necesară ca să fac speculaţii într-un asemenea domeniu. conaţionalii tăi. Nici măcar fluviile nu-i vor mai pu tea împiedica.Bine. unde ce ilalţi chinezi se strânseseră în jurul automobilului şi al cadavrelor. probabil că m-aţi salvat de la ceva şi mai rău.234 WILLIAM SANDERS catastrofa globală. -Jurnaliştii şi istoricii americani. Graniţa de aici va avea de înfruntat un tsunami uman. i-a răspuns F o n g . . a adăug ng.Mulţumesc pentru averti ment. scriau despre o anumită tactică militară folosită de chi­ nezi. nu? 1a întrebat Logan. Vă spun d oar că în locurile acestea nu va mai fi nici o plăcere să trăieşti. sau ce sunteţi voi? .C u m îţi spuneam. iar pentru a-i opri nu vor mai fi suficien te posturile de grăniceri şi patrulele de frontieră. C â n d oamenii îşi vor da seama că lucrurile se vo r agrava şi mai mult. A pufnit într-un râs care nu exprima nici un fel de amuza ment.dar şi asta se va sfârşi curând. care îl stânjen l că nu a reuşit să vorbească. . şi vei vedea. făcându-şi de lucru cu oche larii. însă a simţit că are un nod în gât. atacuri „cu valuri umane ". . dar despre ce este vorb a până la urmă? 1-a întrebat Logan. Iar asta nu ar fi fost deloc plăcut. Gradul de disperare din ţ ra mea a ajuns deja la limita critică.Te referi la război. Cred că aveau de gând mă interogheze. . . ce a devenit prosperă peste no . Crezi că Federaţia Rusă se confruntă cu probleme din cauza chinezilor disperaţi care trec în prezent graniţa? Aşteaptă nu­ mai. O oază izolată. voi ne-aţi salvat vieţile. In cazul meu. vor începe să se mişte.

Apoi s-a strâmbat. Deci e vorba despre o problemă asupra căreia g uvernul chinez doreşte să păstreze secretul.Putem s-o luăm şi aşa. D a r asta e doar o bănuială. Chi­ mia farmac eutică.Poftim? a exclamat Fong. care mani­ festau interes faţă de noi. . Le-am aflat de la fratele meu mai mare. Şi-a îm­ pins ochelarii mai bine pe nas şi apoi a surâs.Amba 235 . N u .nu e chiar greu. . Nici unul dintre noi nu este om de ştiinţă în acest sens. Ai fost dezinformat. luat prin surprindere.Informaţiile pe care ţi le -am dat. arătându-mi şi cifre .Nu tocmai.Şi treaba care s-a petrecut aici în n a asta? F o n g a ridicat din umeri. Analizam posibilitatea asta de câtva timp. A. Presupun că cineva a prins de veste de spre plan şi. Nu trebuia să fii un geniu ca să pricepi asa ceva. nu au nici o legătură cu activitatea mea. Mi-a povestit totul. Luasem deja legătura cu persoanele. domeniul nostru de activitate e chimia.Şi de aceea ai hotărâ ergi de acolo? . . .Ridicat? Pentru ce? a întrebat Logan. a continuat F o n g .iar asta s-a întâmplat înainte de a fi fost ridicat. D a r trebuie să admit că acele ştiri m-au făcut să iau hotărârea. Subiect de interes pentru.. . dar aş . a precizat el. acum înţeleg. din motive de ei ştiute. au decis să ne împiedice.. .Asa-zisa mafie rusă nu e decât o confederaţie d estul de dezlânată de facţiuni şi organizaţii locale. Logan a dat din cap. Probabil rivali ai celo r care urmau să ne angajeze. pentru că oricine cu pregătire tehnică ar putea pricepe . Nu mă încântă c buie să am de a face cu asemenea oameni. anumite persoane. care a făcut parte din echipa ce a descoperit toate a stea. cum să spun.

S-a întrebat care era restul poveştii.A. Şi nu mă văd ca lucrător ilegal şi prost plătit pe vreun ier de construcţii de pe fluviile Lena sau Enisei. Logan i-a strâns mâna.iar unul dintre colegii mei ştie să conducă foarte bine. şi le manevrau cu destulă pricepere. iar autostrada transsiberiană se vedea clar din elicopter. Prin urmare. Voi ce vreţi să faceţi? Nu vă putem duce cu noi. acum am face bine să plecăm de aici. a zis Mişa.. voi puteţi pleca. ne descurcăm noi. Mu mim încă o dată. * . In cabina pasagerilor. .Hei. Un client mulţumit repr ezintă cea mai bună reclamă pentru noi. .aţi dovedit o preciz ie ieşită din comun în lupta asta .. neînţeles. Luna se afla deja sus pe cer. . Avem oameni pe care îi putem contacta. N u m a i a oameni de ştiinţă nu arătau. dar. crezi că e adevărat? . In acele momente străbătuseră trei sferturi din drumul către Habaro vsk.Bine.In clipa asta. Ei.Deci. Logan a observat că doi dintre chinez i examinau armele celor morţi.236 WILLIAM SANDERS fi făcut orice ca să plec din China. Maşina pare să fie neatinsă . până l abarovsk. câteva numere de telefon şi o adre să din Belogorsk. D a r nu avea să afle nicicând. a zis Fong. Logan a dat iarăşi din cap.Nu ai pentru ce. a zis F o n g şi i-a întins mâna. unde ne putem adăposti în siguranţă. i-a răspuns Logan. ducă-se naibii! . . a zis el. condiţii perfecte pentru navigaţia conform principiului E O D : adică Eu urmez drumurile. Yura dormea buştean. nu ştiu ce nai ba să mai cred şi ce nu.

Dar. iar cei .Nu to cmai. tot o să dăm de necazuri mari. La o adică. în glasul căruia au răzbătut ecourile câtorva secole de prej căţi.Te-ai gândit vreo clipă să te întorci în America? . o să avem al dracului de mulţi dintre „oa­ menii ăştia" venind spre nord. Dacă lucrurile se înrăută ti­ nuare.U n d e o să pleci când va veni momentul? 1-a întrebat Mişa. iar atunci situaţia o să fie urâtă de tot pe aici.237 . . a zis Mişa. Trăiesc în afara ţării de douăzeci de ani. . S-a întors şi 1-a privit pe Mişa. L o g a n s-a uitat la indicatoarele de combustibil. dar urmau să apeleze totuşi la combustibilul de rezervă.Oamenii nu au întot deauna nevoie de vreun motiv ca să mintă.Ei bine. dacă F o n g a spus adevărul.S-ar putea să fi inventat toată tărăşenia... peste câţiva ani. Undev a la naiba. frecându-se la ochi şi regretând că nu luase cu el un termos cu cafea. D a r de ce? . a zis Logan. nici nu-s convins că mi s-ar permite întoarcerea. i-a răspuns L o g a n . cu oamenii ăştia. nu-m i dau seama de ce ar vrea să piardă timpul stând pe lângă mine şi să-mi servească o scorneală i.H a b a r n-am. D i n câte am au zit de la alţii. Reuşiseră să se încadreze în consum în acea cursă. nu aveau să emure că nu vor ajunge acasă. ori ch iar mai curând. Am înţeles ce vrei să s In depărtare. având în vedere situaţia. amărâţii aceia au ajuns deja la marginea răbdării. . Mişa a oftat apăsat. Cine ar putea spune. începuseră deja să se zărească luminile Habarovsk-ului. Chiar dacă nouăzeci la sută din povestea spusă F o n g ar fi o prostie.De acord. In nord. a zis Logan. probabil. . . Nu cred că am dori vreunul dintre noi să mai fim pe-aici când are să se întâmple. a spus Misa.

Habarovskul se vedea din ce în ce mai bine acum.238 WILLIAM SANDERS care locuiesc mai mult de cinci ani în străinătate sunt trecuţi în m o d automat pe lista celor care prezintă riscuri pentru Securitatea Naţională. conturând grupul de insule de la confluenţa cu Usuri.Nu ştiu. . . a spus Logan. Alaska. . nu? Iar acum nici nu ar mai fi prea frig. acum ar putea fi o posibilitate. şi nu doar din cauza modifi­ cărilor vremii ş a creşterii nivelului oceanului. Pe întuneric.T o t ce se poate. .În noaptea asta n-ai acţionat ca un bătrân. a spus el.Şi atunci. D a c ă vrea să vină. cred că tot Siberia aş alege-o. In special pentru cei din State. .O iei şi pe Lida cu tine? 1-a întrebat Mişa. Se spune că secesioniştii plăte sc bani buni mercenarilor. şi am păstrat legătura cu ei. Lumina lunii arunc a sclipiri blânde pe suprafaţa Amurului. uitasem cât de bun eşti. . a spus Logan. Vrei să vii şi tu? Se găseşte oricând de muncă pentru u ot bun. care zâmbise. da. N u . aproape c-a reuşit să distingă sclipirea dinţilor Mişa. de ce nu? S-a ridicat în capu l oaselor pe scaun şi şi-a întins picioarele atât cât i-a îngăduit spaţiul destul de zgârcit.In prezent. Nebunia a început acolo de multă vreme. La o adică. a zis Logan pe un ton gânditor. Pe vremuri. Cunosc câţiva oameni din vremu e bune. D o m ' l e . Nu întreprind nimic decât după ce îmi găsesc timp să anali ul . care nu s e gândise la asta. lucrurile s-au împuţit de tot în Statele Unite. Chiar înainte de plecarea mea. N u m a i că am cam îmbătrânit pentru aşa ceva. în Canada se pătrunde mai greu decât aici. Probabil. ne-am simţit bine în Siberia . m-am hotărât. O să mă mai gândesc. . o întindere de lumini gălbui aflate la nord de fluviu. rămâne Canada? 1-a întrebat Misa. asta dacă mă hotărăsc să plec de aici. In orice caz.Lasă prostiile. înţelegi.

Membrii unei expediţii ştiinţifice per fect legale. . deoarece pilotu l lor se îmbătase şi dispăruse cu avion cu tot. Logan era pre reo­ cupat ca să acorde atenţie vreunui lucru ce nu reprezenta o problemă imediată. deşi profitabilă. . un soi de echipă de geologi şi topometri. . Spre luminile oraşului.In regulă. A c u m trebuie să rezolv chestiuni mai presante. H a i să-1 găsim pe Mişa. lucrurile s-au precipitat nebuneşte şi nu a mai avut vreme să se gândească l a Evgheni ori la chinezi. treburile s-au rezolvat. Pe faţă avea o expresie care făcea inutilă orice opoziţie ori re . A privit înainte. i-a spus el lu i Logan. i-au telefonat tocmai din K o m s o m o l s k . Insă într-un târziu. Yura a apărut la birou şi i-a spus că descoperise ceva ce merita văzut.Vino cu mine. ori la orice altceva. Şi tot astfel.Amba 239 în amănunt. iar v iaţa lui a început să revină la un ritm ceva mai puţin dement. . Trebuie să-ţi arăt. Yura a dat din cap în semn că da. începând cu o discuţie ceva mai de durată cu Evgheni. viaţa lui a fost insuportabil de agitată. solicitând în regim de urgenţă servicii de transport. abia 1 -a ascultat pe Yura când acesta a venit să-i spună că-şi lua câteva zile libere ca să verific un zvon care îi ajunsese la urechi. şi chiar atunci când Logan hot să analizeze din nou probleme mai vechi şi mai noi rămase nesoluţionate. fără să anunţe unde se găsea.Avem nevoie de elicopter? a întrebat Logan. Insă a doua zi. ele două săptămâni.

. deşi cadavrele încă nu păreau să e într-o stare avansată de descompunere.Ei bine. Era greu de precizat. Aveau totuşi noroc pentru că era prea devreme c a insectele să fie foarte numeroase. . Cadavrele se aflau acolo de mai multă vreme. în unele locuri. acum ştim ce mâncau lupii.Şi locurile astea. Logan nu i-a răspuns. In unele părţi.. Putre­ zite. duhneau. Te cred pe cuvânt. . simţind că stomacul i se revoltă din nou. La locuri mă refer. b a r n-am. a a dăugat Yura.. şi a arătat ul ghetei către un cadavru din apropiere. situaţia e mai urâtă de ici. . deoa­ rece unele fuseseră târâte spre desişul pădurii.D a . Pe faţa lui a apă­ rut o expresie de dezgust. A alun­ gat însă din min e imagine de acest fel. a spus Mişa cu glas gâtuit.. In luminişul unde se găseau zăceau împrăştiate între cinci­ sprezece şi douăze adavre. s-a grăbit Logan să spună. Mai bine zis. Am renunţat să ma i caut. înţele g. Vedeţi? Urmele de colţi sunt prea mari pentr u a fi de lup.240 WILLIAM SANDERS .. Peste câteva săptămâni. iar maj oritatea ajunseseră în cel mai bun caz să fie dezmembrate. s-a străduit.Câte? a reuşit Logan să îngaime.Tigri.Şi urşii. a zis Mişa. Ar putea fi mai multe. atâtea am găsit. Duhoarea era şi acolo destul de pronunţată. . însă. da nu mai povesti. Nu şi în locul acesta. . s unt dispersate în jurul acestei zone? Yura a confirmat cu o mişcare din cap. a spus Yura. Unsprezece până acum. Se chinuia prea mult ca să nu-şi verse şi maţele pe gură.

Sărman ii de ei. Chinezii au fost aliniaţi. Unii dintre ch inezi au încercat să fugă. uşor de manevrat. pesem­ ne şi rupţi de foame. re degete un tub decolorat de cartuş.Şi au acţionat la fel în toate locurile. Îl văzuse pe Yura în acţiune de nenumă ate ori în trecut. Patru bărbaţi au rămas puţin în spatele lor şi i-au împuşcat. îngrămădiţi în bena unui camion. D a r nu le -a folosit la nimic. a adăugat Yura. nu foart e mare.Mai toate se află în apropierea vechilor drumuri fores­ tiere. . A oprit în apropierea copacilor de acolo şi au coborât cu toţii. slăbiţi. a spus Mişa.N-aş putea spune cu certitudine. U n u l aproape că reuşise să pătrundă în pădure când l-au doborât ascultat cu un aer sceptic.Au venit pe drumul forestier. şi nu-ţi mai fac nici un fel de necaz. Sunt ameţiţi. ca aici. Cada­ vrele pe care le vedea abia de puteau fi considerate ca aparţinând unor oameni. In unele locuri aşa a fost. derutaţi. a spus Yura. cu faţa spre direcţia a eea şi siliţi să îngenuncheze. .E vorba de acelaşi camion? . . . arătând cu degetul. L o g a n s-a întrebat cum de-şi dăduse seama de asta. Şi întotdeauna a pare cam acelaşi număr de chinezi. nu am idee ce marcă era. Au coborât de pe drum până aici. azvârliţi de acolo-acolo pe drumul de ndat. Le spui alinieze şi să îngenuncheze.Într-un loc. . Logan nu s-a mirat. . a spus Yu ra. Un camion. lucrurile arătau ca şi cum unii dintre chinezi au încercat să riposteze.Amba 241 . Pesemne că au tras foc auto­ mat.Neamurile tale au ştiut de treaba asta? 1-a întrebat Logan. pesemne se întreba dacă Yura îşi dăduse seama de toate aceste a doar după semnele rămase pe sol. .

Hei. E m a n a un miros acru de sudoare amestecată cu spaimă. Plănuiam mai de mult să avem o discuţie cu tine. nevenindu-i să creadă? Despre chinezoi e vorba? S-a frecat cu dosul unei mâini în locul iritat de pe faţă. pe bancheta din spate a maşinii.. Avea glasul mai strident decât de obicei şi vorbea f arte precipitat. pentru că şi pe mine m-ar fi deranjat. Majoritatea oamenilor s-au retras când s-a început exploatarea pădur ii. băieţi. . .Cred că trebuie să fac em o vizită cuiva. a zi s Yura. de unde Yura a smuls banda a dezivă pe care i-o lipise peste gură. în ciuda aerului rece de dimineaţă. încât Logan s-a simţit îndemnat să deschidă un geam. . aşa am aflat şi eu. Zvonurile circulă.D i n câte am auzit. cam de vreun an. J u r că n-am ştiut ucrurile aveau să se împută atât de rău. a spus Logan. a zis Evghen i. Alături de el. nu vă condamn că v-aţi supărat. . atât de pers istent şi pătrunzător.Unii ştiau câte ceva. Logan şi Misa s-au privit cu subînţeles. Logan i-a răspuns : .Chinezoi? a întrebat Evgheni Lavruşin.Ai idee de când se desfăşoară treab asta? . A făcut asta cu destulă stângăcie. N-au mai rămas multe sate pe aici. a zis Yura. . şi din felul cum arătau cadavrele din unele locuri. încă avea încheietur egate laolaltă cu bandă.Nu numai. O r i poate că şi tăietorii de copaci i-au izgonit.

Amba 243 . am ars-o. şi-i arunci într-un ca­ mion. la dracu'. . D a c ă ei ar fi considerat că am avut ceva de-a face cu ceea ce s-a întâmplat în noap tea aceea. şi nimeni nu se sinchisea.Pen ele lui Dumnezeu.E i . a zis Evgheni. puteai aduce câţi chinezi pofteai. Credeţi-mă pe cuvânt. D a c ă e prins vreun imigrant ilegal şi vorbeşte. a strigat Evgheni. şmech erii se bucurau ca au mână de lucru ieftină. nu-mi scoateţi nici măcar banda asta de la mâini? N u . Mişa a virat brusc pentru a evita o groapă de pe şosea. D a r dacă mă apuc să aduc chinezoi în număr mai mare. Ev­ gheni s-a dezec hilibrat şi a fost aruncat peste Yura. Unii oameni cu greuta te. sugerând nerăbdarea. . pe faţa lui a apărut o expresie tipică pentru un om care se străduieşte să explice ceva atât de clar.Mulţi oameni sunt sictiriţi de ceea ce s-a întâmplat. Glasul lui căpătase un ton jignit. le iei banii . Aşa cum te-au crezut şi chinezii aceia? . m a m ă D o a m n e . Ce spuneai? . Ce mare chestie? Uitaţi.Şi atunci. ca indi­ vizii aceia care i-aţi preluat voi.Ce naiba. a spus el. adică îndea­ juns ca să scot profit. ţinutul e mare. oameni buni. . Haideţi. acum n-aş mai fi în viaţă ca să vorbesc cu voi. care 1-a înjurat şi 1-a împins la locul lui. aşa. le-a spus Evgheni. i-a răspuns Logan.C u m ? A. a continuat E vgheni. Mai poţi aduce acum.Să te cred -a aruncat Misa peste umăr. după care îi duci în pădure şi-i împuşti. o păţesc de nici nu vă înc . a spus Logan. trebuie să pricepeţi cum merg lucrurile. înţelegeţi? Totul s-a sc himbat acum. în ainte. D o a r sunt chinezoi! . dar câte puţini. . şi din când în când. încât nici nu ar mai fi nevoie de vreo expli­ caţie. iar poliţiştii se arătau înţelegători atâta vrem meau tainul.

privind spre Logan. ce. ceva. Logan s-a uitat pe geam.244 WILLIAM SANDERS . Un chinez nu e o m . nu avea să mai dureze mult. obligându-1 să-1 privească. ai înţeles. . Y u r a a întins o mână şi 1-a apucat pe Evgheni de ap. .Sunt fiinţe umane. Evgheni tremura în vânticelu l îngheţat care bătea pe culme.Ei. Log n s-a gândit că s-ar fi cuvenit să-1 lase pe acesta să fi luat vreo jachetă. bine? Yura. In fine. In orice caz. Iartă-mă. a adăugat el a ptă. arată-i ce-1 aşteaptă. a zis Evgheni.Aproape c-am ajuns la aeroport. Sper să n u ne creezi necazuri. pe el. A In vreme ce urcau pe drumul forestier şi-1 urmărea pe Evgheni bălăbănindu-se în faţa lui. îi leg a mâinile şi acum ar fi fost prea greu să o mai facă. i-a răspuns Logan. dar când şi-au dat seama că ar fi trebuit să mai îmbrace ceva. Bine. . Ca să răspundă la ciocăniturile lor.. Văzând căutătura lui Logan.. rânjind. individul venise la uşa apartamentului şi le deschisese .O să vezi tu. iar lui Logan nu-i păsa mai deloc de asta.. a spus el. Evgheni? O să mergi alături de noi fără să faci scandal sau circ. h ei. A c u m . ei îi îngădui eră doar să se încalţe. a ridicat cuţitul mare de la centură. însă se săturase s tot audă pe individ văicărindu-se. dar unde mergem? . fiind îmbrăcat doar cu un tricou nu tocmai curat în care se vedea că dormise.. Cu cealaltă. Vrem să-ţi facem o surpriză. bine. Sigur. a zis Mişa. Faţa lui Evgheni era mai palidă ca nici­ odată. N i c i o problemă. tu n-ai ucis pe nimeni? Am auzit că ai făcut prăpăd în Yakuţk. glasul i s-a stins. pe dracu'.

hei. pen apoi să coboare pe celălalt versant. treaba asta n-are nici o legătură cu mine.Iisuse.Pe acolo. devenind un scâncet când Logan şi Yura s-au apropiat de el din lateral şi l-au prins de mâini. aţi înnebunit? Logan s-a uitat la el . Mişa a intervenit cu rapidita te. ce m a m a dracu'. se împleticise mereu şi chiar căzuse de câteva ori.. Eu n-am avut nici o operaţiune prin zona asta. Nu era cel pe care şi-1 propusese. dacă aţi găsit ceva cad avre sau mai ştiu ce pe aici. Au urcat încet şi îndelung până au ajuns pe culme. . alo. Mergi după Mişa şi ţine-ţi gura. trântindu-1 cu putere de trunchiul copacului. având pregătită rola de bandă adezivă.? Evgheni începuse de ja să urle de groază. Mişa a ieşit de pe drumul năpădit de buruieni şi vegetaţie crescută năvalnic ş pe o potecă ducând către culmea dealului.Bun. într-un târ ajuns în micuţul luminiş.245 Aflat în faţă. ce aveţi. apoi dincolo de el.. dar merg ea şi acela. . Evgheni s-a rezemat de un copac şi a gemut. Vocea lui a crescut în intensita te. .. împungându-1 cu ţeava Kalaşnikovului. Evgheni s-a dovedit incredibil de neîndemânatic pe drumul abrupt.? .. i-a spus Logan lui Evgheni.Taci. a zis Evgheni. Haideţi.. şi-acum aveţi de gând să-mi spuneţi... ce.Hei.. . S-a întors şi le-a făcut semn din cap celorlalţi. . examinând copacul. Când. cu excepţia înjurăturilor care îi mai scăpau ocazional. da' de ce. a zis e l. E r a totuşi bine că încet se să dea din gură.Ce dracu'? a scheunat Evgheni. . Ce înseamnă toate astea? Oameni buni. Faceţi mereu chestii dintr-astea? Ce-i cu voi. i-a zis Logan.

a zis Mişa. a spus el. Acesta a început să bâiguie: . au parcurs traseul de coborâre mult mai repede. Treabă făcută la m a m a ei. Lucrătură de profe sionist. întâi în eng leză. făcând un pas înapoi. Ia te uită. Ajunseseră deja la jumă­ tatea v ersantului de pe partea cealaltă a dealului. când au auzit un urlet profund. .A c u m miroşi numai bine. . of. i-a s us el lui Evgheni. a desfăcut larg gura săculeţului şi aruncat ce mai rămăsese înăuntru peste faţa şi corpul lui. dar cum să-şi mai dea seama? . Logan nu era convins că se ruga.Remarcabil. Lb rusă în original: aprox. Să plecăm. apoi în rusă. D o a m n e . Iisuse.In regulă. tr. adu­ când un săculeţ din pânz a împrăştiat pe pământ o pudră de culoare cafeniu-verzuie. Logan a dat să-i spună lui Mişa să continue operaţiunea şi să-i pună bandă ş r apoi s-a răzgândit şi a dat din cap. prins cu bandă adezivă. .). Fără să-1 mai aibă pe Evgheni t povară. nu? Log dat ocol copacului şi a examinat legăturile. mereu.246 WILLIAM SANDERS . Yura dispăruse deja în susul drumeagului făcut de vână i. . pe care mai rămăsese destulă bandă.Haraşo1. către latura îndepărtată a luminişului. A c u m se întorcea. „Foarte bine" (n. ceva ce amintea de un geamăt cu gura închisă. Când a ajuns la copacul unde Evgh ni atârna aproape ridicat în aer.Vrei să-i pun şi peste gu A c u m Evgheni scotea un sunet îndurerat. Mişa a ridicat rola. S-au oprit şi s-au privit unul ce altul. răsunând de undeva din urma lor. repetând cuvintele mereu. de durere.Of. . a zis Logan. ca de b as.

.Amba pare flămând. de astă dată grăb nd pasul. iar după aceea un strigăt sfredelitor care părea să nu se mai sfârşească. au auzit iarăşi urletul. a spus Yura.Amba 247 . Şi-au continuat drumul în josul dealului. C â n d au ajuns la drumul forestier.

MUNTELE DE AUR CHRIS ROBERSON Traducere din limba engleză ALEXANDRU M A N I U .

statul Texas. el ne arată că une ori nu poţi scăpa de rădăcinile tale. Electric Velocipede. la începutul lunii câinelui. Locuieşte împreună cu famil ia lui în Austin. Fantastic Metropolis. In anul 2004 a câştigat Premiul Sidewise. RevolutionSF.. Johnston Lien stătea lângă uşa deschisă a tramvaiului. când tem­ peratura era în creştere şi a. Asimov's. chiar dacă le-ai înfipt adânc în solul altei planete. There & Everywhere. Tramvaiul înainta zgo­ motos prin oraşul Nouă Dr agoni. Roberson este unul dintre editorii micii. Soarele era în poziţia Roua Rece.. Primul lui roman. In povestirea dulce-amară care urmează. Volume 1. Twilight Tales. Pe lângă activitatea de scriitor. a fo st publicat în 2005. mai puternică în partea de sud a cerului. Era aproape vară şi Lien spera să nu mai fie pe-acolo la trecerea dintre anotimpuri.Chris Roberson a publicat în Postscripts. cu o mână prinsă de bara de sprijin. O i ei albaştri oglindeau în lumina dimineţii liftul orbital ce străpungea cerul. The Many Faces of Van Helsing şi în alte reviste. a fost urmat de Paragaea: A Planetary Romance. The Voyage of Night Shin­ ning White şi are în pregătire The Dragon's Nine Sons: A Novel of the Celest ial Empire. Here. Argosy. B lack October. dar activei edituri MonkeyBrain Books şi recent a editat antologia „retro-pulp" Adventure. Verifică încă o dată adresa persoanei cu care avea întâlnire şi se uită peste informaţ importante din interviul anterior. .

erau n umai ţărani. botezată Alb în Noapte.252 CHRIS ROBERSON Lien era în Nouă Dragoni de peste trei luni şi abia aştepta să se întoarcă acasă. cu înţelepciunea simplă. birocraţi locali şi muncitori. Istoria urma să fie prezentată împăratu capitala nordică atunci când ultima navă a Flotei Comoara. iar în acea zi avea să facă cea de pe urmă vizită şi să adune ultimele date necesare proiectului. din secolul trecut până la lansarea Flotei Comoara pe planet a roşie Steaua de Foc. din popor. care dura de câteva săptămâni. cu nopţile la Opera Regală şi cu serile în grădini ornamentale. la Fragrant Harbour. Johnston Lien era cercetător la Biroul Istoric al Ministerului Transportului Celest. . pe marginea exterioară Podului Raiului. cu ofiţer i ferme­ cători ai Armatei Celor Opt Drapele şi cu tinerii spirituali cu boruri rubini i la pălării. In Nouă Dragoni. abia uitându-se în dreapta şi în stânga. Şi nici nu avea suficientă răbdare pentru peisajul leneş al Guandongului. dar aceştia treceau prin oraş până la baza liftului orbital. până la oraşul orbital Vârful Diamantului. şi era obişnuită cu agitaţia st răzilor aglomerate. Făcea parte dintr-un grup de savanţi şi cer cetători care lucrau la o istorie a începuturilor explorărilor spaţiale sub înaltul patron aj al împăratului Xuantong. apoi se înălţau pe şinele elec­ tromagnetice ale Muntelui de Aur. al capitalei nordice. fierbinţeala soar elui. Singurii oameni de cultură de pe acol o erau călătorii care se îndreptau spre Muntele de Aur. şi urcau în gondolă înainte s re măcar aerul din sud. la vreo t reizeci şi şase de mii de kilometri înălţime. urma să p ornească în călătoria de o lună de zile. în nord. pescari. a fermierilor Lien era un copil al Beijingului. Nu prea încântată de clima din miazăzi: umiditatea constantă a aerului marin. cu ferme nesfârşite înşirate în toate direc­ ţiile. de cealaltă parte a golfului.

iar tatăl ei se născuse în China. zâm­ bind discret. iar. Luase deja un act cu persoana căreia trebuia să-i ia ultimul interviu. Erau câţiva care trăiseră atât de mult. încât Lien îşi dăd ma până unde . Când erau întrebaţi. Unii bătrâni îşi îndeplinis mai bine decât alţii. mormăiau în engleza lor guturală: „Asta a fost demult.Muntele de Aur 253 Tramvaiul se apropie de cartierul estic al Dragonilor. Bunicii şi bunicile ei veniseră în la jumătatea secolului trecut. să-i ia moartea. Ideile pre­ concepute des pre „stafiile albe" îi descriau atât de bine pe cei din Oraşul Fantomelor. care. Lien îşi petrecuse o b nă parte din timp în Oraşul Fantomelor. încât nu-şi mai aminteau anul n au numele mamei. In ultimele luni. Ii ştia pe mulţi din tre ei. Lien încercase dintotdeauna să nu ia în seamă zvonurile ca e circulau printre chinezi despre aceşti vinlanderi. chiar şi despre aceia care nu văz useră niciodată locurile de baştină ale stră­ moşilor lor. şi o făcea Lien să nu se simtă în apele sale. în care clădirile Oraşului Fant omelor se înghesuiau una în alta printre străzi înguste. aică. stafiile albe cum li se spunea. Erau uzaţi. aruncaţi. odată terminat. printre bătrânii vinlanderi. Era o lume a burlacilor. prea demult. calmi. cu câte o femeie la zece bărbaţi. să-şi împache e lucrurile. înainte ca oraşul să se deschidă doc lor. sprijiniţi de pereţii reci sau aşezaţi pe lăzi de fructe. turnul înalt de trei mii de kilo­ metri care se înălţa până la liftul orbital. putea să-şi considere misiunea îndeplinită. Lien îşi vârî notiţele şi pixul în geantă. Acolo îşi va relua munca e obişnuită şi va reintra în cursul firesc al vieţii. Mai toţi puseseră braţul la făurirea Muntelui de Aur.. apoi mării. aşteptau. şi să urce într-un Zburător al Norilor către Beijing. Apoi putea să se întoarcă la Hanul Lotusul Alb. Podul Raiului.." Vinlanderii erau bărbaţi uscăţivi.

vorbea rar cu ei. urma să se întoarcă în Beijing până la sfârşitul săptămânii. ticsit cu uşi pe ambele părţi. La etajul doi era clinica unu doctor care încă folosea remedii bizare din Occident pentru vinde­ carea bolilor şi rănil or. din cauză că bunicii din partea mamei nu învăţaseră niciodată m toneza sau orice alt dialect chinezesc. Părinţii o forţa­ seră să înveţe limba. când a murit bunicul. iar de când crescuse. Lien nici măcar nu participase la înmor­ mântare. . se împliniseră zece an de când nu mai schimbară un cuvânt. scuzân se că nu avea timp să vină din cauza progra­ mului încărcat de la Biroul de Istorie. să vadă dacă n-a greşit adresa. Lien fusese trimisă în p incia Guangdong pentru că vor­ bea engleza. Discuţia din dimineaţa asta nu avea să dureze mult şi. tr ebuia să urce pe nişte scări şubrede şi să suporte mirosul oribil de la restaurantul vinlade r de la parter. şi se îndreptă ise un bătrân. Pentru a ajunge la cămăruţa lui de la ultimul etaj. Vara trecută. făcându-se că nu o cunoaşte.254 CHRIS ROBERSON ajunseseră vinlanderii în China. la capătul unui coridor lung şi întunecos. Ultima ei discuţie cu McAllister James fusese scurtă. dialectul nativ al vinlanderilor. cu atât mai puţin. cu puţin noroc. Îşi ve­ rifică din nou notiţele. Bărbatul lo de la capătul Oraşului Fanto­ melor. şi cât mai aveau încă de progresat. Maică-sa nu o iertase încă pentru gestul ei nepotrivit. care împrăştia miresme de mămăligă şi chiftele. Ii ura pe bunicii ei pentru asta şi o jena refuzul lor de a se adapta. Ajunse la ultimul etaj. dar oricum părea mai cu capul pe umeri şi mai vorbăreţ decât majoritatea bătrâ or cu care vorbise în lunile trecute. care îi aruncă priviri suspicioase. Când ea şi sora ei erau copii.

. spuse ea. da? fură primele cuvinte ale bătrânului. i se potrivea perfect termenul „stafie".Poftiţi. câteva mo e de cupru. Părea spectral.Pot să iau loc? Bătrânul dădu din cap. închise uşa în urma ei şi trase zăvorul.Da. un mic onorariu pentru deranj. Cei câţiva dinţi pe care îi mai avea erau galbeni.viciile omului alb -.. apoi se întinse pe o can jerpelită din colţul îndepărtat al camerei.Domnule McAllister? întrebă ea în engleză. Le ordonă una peste alta într -un colţ al mesei. Ca să vorbesc. La cei peste optzeci e ani. . Lien traversă podeaua prăfuită îndreptându-1 cătr scaunul care constituiau singurele piese de mobilier din cameră. Deschise larg uşa şi se te făcându-i semn să intre. e bine? . Lien oftă şi scoase d in geantă şase monede găurite gravate cu simboluri de noroc. pătaţi după an e whisky şi tu­ tun . pentru a-1 ajuta. . spuse. înclinându-se uşor. gât şi braţe avea urme de ariolă. dacă vă amintiţi.. . Bătrânul îşi îngustă ochii umezi şi dădu încet din cap.Arată-mi. McAllister James? Sunt Jo hnston Lien. întinzându-şi notiţele pe masă. Ne-am cunoscut săptămâna trecută la piaţă şi aţi fost de acord ic de vorbă. şi Lien se aşeză comod pe scaun. intangibil. spuse el. .Plăteşti.Mul ru întâlnire.Muntele de Aur 255 . iar urechile şi nările îi crescuseră e m odată cu trecerea anilor. iar pielea de pe faţă. Bătrânul o privi suspicios. . Puţinul păr rămas pe scalpul cu pete roşietice era subţire şi alb.

dar pe-aproap e. mormăi el. dar numai tânăr nu.E bine. . eram tineri. şi poţi să-mi spui cum vrei. dacă am fi avut bani şi slujbe. .Eu şi fr eu explică el.şi cu mine am semnat pe loc. la piaţă. din cauza gândacilor de bumbac. cu chinezul şi . nu ştiu dacă am fost primii. . şi duşi am fost. In anul în care a venit chinezul în oraş pierdusem deja mai mult de jumătate din recoltă. vorbesc.. O umbră îi străbătu chipul. Domnule McAllister. la c onstruirea Muntelui de Aur.256 CHRIS ROBERSON Bătrânul se aplecă anevoie peste marginea mesei ca să vadă monedele. Nu ne omoram noi după China. Şi aproape că făceam foamea. Dar lucrurile nu stăteau aşa.Eraţi mai mulţi? Bătrânul avea privirea pierdută. săptăm trecută. Chinezul ne-a spus că e de lucru peste ocean. am primit câteva moned e pentru cheltuielile de trans­ port. chiar la nord-est de Memphis. Tenn essee era un loc ideal. Îşi muşcă buza de jos cu iile. O slujbă stabilă şi plată bună pentru oameni vânjoşi şi cu voinţă -a fost. . mi-aţi mărturisit că sunteţi printre primii vinlanderi care au ajuns în C a. şi am plecat pe râu în jos. Şi acum sunt doar eu. Aşa e? Bătrânul se l use mâinile scheletice pe genunchi. co ntinuă el.Mă bucur. în districtul Shelby..Bine.fratele meu . Am venit împreună. Ur ma să primim trei porţii de mâncare pe zi. Tatăl meu era arendaş pe o plantaţie de bumbac din Tennessee. şi căzu pe gânduri . bani cât să ne ajungă să trimitem acasă la familie m lăsat în urmă părinţii şi cele două surori. Michael . şi că aţi participat încă de la început la înălţarea Muntelui de Aur.

Eram înghesuiţi în cămăruţe sub punte. unde ne aştepta un cargobot cu des­ tinaţia China. Mulţi au murit pe drum. când era gata Muntele de Aur şi nu se mai găsea de lucru. dar acum câţiva ani fiul surorii mele mai mici mi-a trimis o scrisoare. unde singura umbră este a blestematului de turn si a liftului ăluia car e urcă în ceruri. Michael a plătit cu viaţa. Unul căruia nu i-am ştiut niciod tă numele s-a căcat până a murit. în apele alea reci ale mării din sud. Deseori apa nu era bună. Michael nu împlinise nici şaisprezece şi i-am sărbătorit ziua de naştere undeva pe lungul drum dintre Vin­ land şi Fragrant Harbour. până la Golful Mexica. La optsprezece ani am luat vaporul în jos pe Mississ ippi. încât voma celorlalţi îmi ajungea la glezne. De la părinţi n-am mai primit nici o veste. pe unde-a intrat sau pe cine şti e unde. Eu şi fratele meu am pus umărul la construirea lui. în Nouă Dragoni. . dar. nu sub dominaţia lor. După câţiva ani. am rămas aici în Oraşu Fantomelor.Muntele de Aur 257 încă o mână de tineri din districtul Shelby. Mă gândesc că ăsta o fi unul dintre motivele pentru care am răma China. deşi nu ne place să vorbim despre a sta. vasul s-a înclina t atât de tare. e gândeau să se întoarcă în Vinland tot cu vaporul şi să-şi ia averile cu ei. Când am ocolit Fusangul. stăteam bot în bot şi puteam să zicem mersi dacă pă şi lături o dată pe zi. să locuiesc cu ei. eu. Nu înţelegeam c să facă din nou aşa un drum. pe ap roape. Nu aveam de gând să trăiesc în umbra nenorocitei de Mexica. dar valurile î ombinaţie cu mişcarea vasului făceau să iasă totul din noi. Pe atunci însă. pr in care mă invita să mă întorc în Tennessee. Nu. dar echipajul a ţinut cadavrul o săp până să-1 arunce. Vinland era c prea aproape de Imperiul Aztec pentru gustul meu. sau erau gândaci în terci. de la amibele din apă. cu mai tot ce aveam.

După ce Muntele a fost gata. sălbatici sau chiar mai rău. şi că suntem barbari. în spec ial din state sudiste: Tejas. In ia. şi numai datorită nouă. Nici măcar nu su­ rizaseră segmentele de la bază. chiar şi din Europa. al 44-lea an al împăratului Xuantong. Nările mele încă mai păstrează mirosul acelor săptămâni. după cum zic chinezii. trecut câteva decenii de atunci. Muntele d e Aur era cât o clădire obişnuită. Ce naiba. se înălţa schelatura d epoxidă lată de jumătate de kilometru şi înaltă de doar câteva sute de metri. doar o mână de oameni au emigrat în Imper iu. şi. Tennessee. la capătul estic al insulei Fragrant Harbour. vinlanderii l-au construit cu transpiraţia lor. doar turnaseră fundaţia. iar acolo se lucra deja la Muntele de Aur. Oricum. Chinezii ne spuneau stafii albe. despărţită de peninsula Nouă Dragoni printr-un golf. Şi cu sângele lor.258 CHRIS ROBERSON chiar şi după tot ce s-a întâmplat. De la început am ştiut că nu suntem bine-veniţi. Nu le-a luat mult conducătorilor p roiectului să-şi dea seama că nu au suficienţi muncitori chinezi pentru a respecta cerer ile Ministrului Transportului Celest. dar majoritatea erau vinlanderi ca mine şi frate-miu. am aflat că Muntele de Aur începuse să se con­ struiască de un an. dacă nu aduceau muncitori din celăla lt capăt al Imperiului cred că mai lucrau şi azi la turnul ăla! Erau şi câţiva din Africa. Mai târziu. Pe-atunci. turnul ăla se trei mii de kilometri. eu şi Michael am ajuns în Guangdong aproape teferi. dar pe-aproape. După calen­ darul nostru era 1962 . Kentuck şi Oklahoma. pe dealul Marea Pace. Chiar dacă minţile chineze şi l-au imaginat. Când am terminat. Sus. chiar dacă Vinland era satelitul Chi­ nei de mai bine de o sută de ani. Michael şi cu mine n-am fost chiar primii. ne-am mutat din Guangdong .

periculoasă. poate chia r mii. unde lucram ca sala­ hori. toţi înghesuiţi în spaţii mici. hinduşi. dar majoritate m prea ocupaţi să ne aducem aminte cum e să mergi pe pământ ca să fim de folos cuiva. aşa că oraşul era împărţit în suedez eni. Cei câţiva chinezi de pe-aici locuiau în partea cealaltă. eram deja mii. adunaţi într-un colţ a oraşului. Erau p e acolo şi nişte bărbaţi îmbrăcaţi în jachete şi pantaloni albi. S tructura Muntelui de Aur este făcută din segmente umplute cu gaz aflat sub presiune. nu am fi fost în stare să con­ struim un turn mai înalt de patru sute de kil ometri. Până la terminarea construcţiei Muntelui de Aur. Unul dintre ei era un alb care vorbea engleză cu acce nt de Tejas. şi toate b rourile guvernamentale.Muntele de Aur 259 în alte provincii. Dar şi acolo eram ghetoizaţi în Oraşe ale Fantomelor. la marginile metr opolelor. cu atât mai mult unul suficient de înalt să atingă marginea orbitală a Podului Rai ului. care stăteau pe lăzi întoars tr-o groază de limbi diferite. Nu ştiam unde să mergem şi ce să facem. La sosirea noastră. Când am coborât din vas în docurile din Fragrant Ha rbour. dacă erau câteva sute de vinlanderi. restaurantele şi magazinele erau la îndemâna lor. Asta ţine turnul puternic şi drept. de magaziile în care se ţineau materiale şi de şantierul Muntelui de Aur. pe atât era . Din alte doua nave ieşeau muncitori. sute de mii. şi cred că erau sute. Cine se aseamănă se adună. Munca era grea. A zis: „Toţi vinlanderii care vor să lucreze să vină cu mine!" L-am apucat pe Michael de braţ şi am luat-o pe urmele individului. în Nouă Dragoni. Pe cât de uşor era de proiectat. In Fragrant Harbour nu găseai mai nimic în afară de docuri. chiar şi înainte ca turnul să se înalţe pe sute de kilometri. era haos. Fragrant Harbour era altfel peatunci. Fără segmentele acestea care să distribuie tensiunea şi greutatea.

. după care urmau să-şi recapete libertatea. Majoritatea erau aproape sclave. nici dacă ar fi f ost ultima noastră şansă. Se putea trăi şi bine zilele acelea. care sfârşise căzând de pe turn. fructe ciudate şi alte asemenea chinezării.260 CHRIS ROBERSON de greu de construit. sau dacă erai jos când ploua cu bucăţi de epoxidă după vreo explozie. mămăligă. cumpărate de la părinţii lor pentru câteva parale. voiam ceva care să ne amintească d nu capete de peşte. Majoritatea nu aveam încredere în medicina orientală. nu exista în Oraşul Fantomelor un muncitor ca re să nu-şi fi pierdut măcar un deget în îngheţul de la cei două mii de kilometri altitudine. Pentru alte plăceri ale vinlanderilor existau bordeluri. . La terminarea lucrărilor. Mai era apo i problema rezervelor de oxigen încălzit . Nu era totul muncă. Contractele lor durau zece ani. Pa­ tronii. decât muncind ei înşişi la construcţie. Ferească Dumnezeu dacă erai pe schelă când exploda peretele vreunu i segment. şi nu ne-am fi pus vieţile în mâinile vreunui doctor care ne trata cu plante medicinale. Şi când ni se făcea foame. totuşi. Asta ca să nu mai vorbim de cei care îşi pierde au echilibrul. aşa că pe şantier erau angajaţi doctori vinlanderi şi euro­ peni cu rienţă în medicina occidentală. sau care să nu fi îngropat pe cineva. prieten sau frate.asta când turnul era deja construit . Primii pro­ prietari de restaurant fuseseră acei vinlanderi care şi-au dat seama că ar câştiga mai bine hrănindu-şi olegii muncitori la mese cu specific sudist. aduceau fete din Vinland să „servească" muncitor ii.sau cân d costumul tău presurizat avea o scurgere. chiftele şi terci de porumb. Rar găseai fe meie care să fi supravieţuit zece ani în bordel.. sau când îţi îngheţau degetele de la mâini şi de l icioare înainte să ajungi într-un loc sigur. Şi u am îngropat pe mulţi. poate prea mulţi. oameni de afaceri chinezi.

Noi eram pr intre cei care lucrau mereu în cabinele suspendate la mare înălţime. Era din Tejas. O vreme drept. Eram în China de doi ani şi turnul măsura deja câţiv ometri. Câ d m-am uitat în jos. La înăl aia eram obligaţi să purtăm costume grele pentru protecţie termică. Iertate-mi fie păcatele. Eram sus şi pri­ veam cum cerul albastru se întretaie cu linia orizontul ui. cu care do rea să se căsătorească. De când o cunoscuse pe Zhu Xan. Mich ael cheltuia banii în alte scopuri. strângea bani pentru a rezilia contractul lui Zhu Xan. d ar cred că m-am îndrăgostit şi eu de ea. Bara se frânse chiar deasupra cabinei. şi o chema Susanne Greene. Bara care se ţinea cu un capăt de schelet a venit spre mine ca un bici şi aproape m-a lovit peste piept. zăcând r uptă ca o coardă întinsă prea tare. cu un zgomot ca de tunet. Cabina căzu î ol. şi aparate pentru respi rat. deşi mergea destul de des pe la Exc elsior! De fapt. Michael era în cabină. şi acum Michael atârna de marginea schelei. Ne despărţeau şapte sau opt kilometri de vârf. una o trimiteam acasă. un material foarte rezistent. Pe loc i-a căzut cu tronc. pierzâ e într-o fâşie de nori.s-a îndrăgostit de una dintre fetele de la salonul şi b ordelul Excelsior. sudând scheletul clădir ii şi verificând capetele segmentelor.odihnească-se în pace! . de altfel.Muntele de Aur 261 Michael . eu sus pe grindă. şi atunci s-a dezlănţuit iadul. mă ocupam de montări. şi lăsă o urmă în epoxidă. . La ultima urcare. Nu perverse. Din zece monede. sau Greene Zhu Xan. Am reuşit să mă feresc la timp. dar în aceeaşi secundă lovi scheletul. apoi se ciocni de construc­ ţie şi căpătă o traiectorie în spirală. când deodată s-a auzit un sunet ca un foc de muschetă. Michael avea cam tot pus la punct. totul se schimbase. Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat exact. c um îi spu­ nea patroana chinezoaică.

strigând prin radio după ajutor. aşa că a reuşit până la urmă s se apropie la câţiva zeci de metri de vârf. O treabă de câteva min uam frumos şi îl aduceam sus. economiile lui îmi reveneau. Până să-1 văd pe fratele meu suspen­ dat deasup isului n-am ştiut că sunt un fricos. Michael zburase mai repede decât am putut eu să cobor. mi-am dat seama că am ajuns prea târziu. Sărise de la balcon. mă implora să cobor să-1 ajut. zăcea trupul mort al lui Zhu Xan. A i putut să îmbrac hamul şi să cobor pe o frânghie. m-am blocat complet. Aş vrea să spun că era peste puterile mele. şi nu puteam să mă gândesc la un mod mai c instit de a-1 onora decât cumpărând libertatea femeii pe care o iubise. Dar n-am făcut-o. dar Michael s-a străduit a putut de mult. Mi-a trecut prin cap că dacă Mi­ chael era mort. n-aveam decât să mă căsătoresc eu cu ea. striga după fratele lui. Ca a cea mai apropiată. să-1 prind de mână. dar nu e adevărat. In faţa salonului mare de la Excelsior. Avea de escaladat doar nişte grinzi metalice. Pur şi simplu am rămas acolo. şi cu gândul că între el şi Atotputernicul nu eram decât . aşa că Zhu Xan aflase despre moartea iubitului ei cu mult timp înainte să ajung eu acolo. Adevărul e că am fost laş. Când am coborât. A rămas a colo. Curvele şi beţivanii . iar zvonurile zboară chiar mai repede. cu mâinile înfăşurate în jurul barelor de metal. Şi aş fi putut s-o fac. moment în care i-au cedat puterile. Când am pătruns în E xcelsior. şi se zdrobise d e cal­ darâm. primul lucru a fost să mă duc la Excelsior să-i dau vestea lui Zhu Xan. ţinându-mă bine de o bară şi încercând s c strigătele de ajutor pe care le auzeam în cască I-am auzit urletul pierzându-se în nori. Strig după mine. cu o poză de-a lui Michael la piept.CHRIS ROBERSON Mănuşile şi ghetele costumului termal nu erau făcute pentru căţărat.

sau ca pescari. O parte s-au întors în Vinland . M-am rugat de superiori să îmi dea de lucru la sol. şi locuiau în mici grupuri de stafii albe. luând cu ei puţinul câştigat. Asta dacă ajungeau acasă. un nimic în China. In noap ceea au fost îngropaţi în cimitirul muncitorilor. Zhu Xan şi rămăşiţele lui Michael. Raiul şi pământul erau leg De pe Pod te puteai înălţa pe orbită. De atunci nu am mai urcat pe Muntele de Aur. Când s-a termi at lucrul la Muntele de Aur. la treizeci şi şase de mii de kilometri. o avere în Mule Show. sau oriunde se găsea ceva ce c hinezii nu aveau chef să facă. vinlanderii au rămas şomeri. am transportat bare metalice.Muntele de Aur 263 din salon îi aduseseră trupul neînsufleţit înăuntru. căci foarte mulţi mureau cu banii în buzunar din cauza bolilor. Aveam treizeci şi şapte de ani când construcţiile se încheiam. Memphis sau Augusta . sau în mori. iar cei care am rămas ne-am mutat în Nouă Dra oni şi ne-am angajat pe . iar marginea Podului Raiului cobora de la platformă până în vârful turnului înalt de trei mii de kilometri. dar majoritatea şi-au pierdut banii la pariuri. rănilor sau pur şi simplu a ghinionului. slăvind-o ca pe-o regină moartă. abia reuşind să aibă un trai decent. Frica şi laşitatea mea îl costaseră deja viaţa pe fr tele meu. S-au mutat de pe coasta Guangdongului în alte provincii chineze. Cei doi t aceeaşi groapă strâmtă şi astăzi. Unii vinlander i s-au angajat în fabrici. sau pe jocuri de cărţi sau zaruri pe parcursul drumului spre casă. iar umbra lui se alungea pe zi ce trecea. parapeţi şi canistre de gaz. Eu am rămas în Guangdong. în timp ce deasupra m ea turnul creştea şi creştea. şi nu doream ca incidentul să se repete. In următorii doisprezece ani am cărat zgură. Şantierul s-a închis.

deşi bănuiesc că erau şi câţiva care câşt din asta. Mulţi îşi cheltuiau salariile în baruri. Cardinalii din Kentuck. pierdeau salariul pe o lună într-o singură noapte. zaruri. ca ciupercile după ploaie. mai bine îl lăsai dacă ţineai la p ielea ta. chinezi şi chinezoaice. Erau aco o bătrâni. la fel ca în oraşul Muntelui de Aur. N-avea m timp pentru chestii din astea. care se relaxau pe băncile tari de lemn. Când cineva d in Stelele Singuratice dorea să stea pe locul tău la bar. Stel ele Singuratice ale Tejasului. sperând să găsim ceva despre vreo slujbă. sau de la cei care îşi căutau fraţii. fumau trabucuri groase şi beau whisky de Tennessee sau de Kentuck. Era un perete în Oraşul Fantomelor pe care vinlanderii lăsau mesaje. şi cărora le lipseau câteva gete. cla­ nur i şi grupări de protecţie reciprocă. braţe sau picioare. de obicei oameni din aceeaşi provincie vinlandeză. In perioada aceea au apărut. te tratau şi ei pe tine la fel. că nu plăteau cât promiteau sau dădeau mâncare stricată mun­ citorilor.264 CHRIS ROBERSON unde am putut. pariuri la lupte de câini sau co­ coşi. Jocuri de cărţ . aici veneau uneori oameni respectabil i. Găseai şi mesaje disperate de la taţi care îşi căutau f . cum îşi petrecuseră ei noaptea cu sălbati ii. orice slujbă. Da nu erau numai anunţuri pentru muncă. Aveau propriul lor cod. Sau sfaturi să nu ne angajăm la cutare fermier sau c utare morar. şi dacă îi tratai cu respect. să aibă ce povesti familiei. ia r noi tot dădeam târcoale locului. meciuri de box şi întreceri în îndemânare. care munciseră la Muntele de Aur în zilele de început. Şi în Oraşul Fantomelor se paria. care stăteau pe lăzi de fructe întoarse şi citeau mesajele celor care nu ştiau să citească. . Chinezii veneau să guste puţin din seva vieţilor noastre. dar ştiam cum să mă ţin departe de scandal. Okii din Oklahoma.

Uneori mă între­ bam ce s-o fi întâmplat cu părinţii mei. Sigur riseră. mânaţi de pof re şi că sufeream de cine . Aveam patruzeci şi doi de ani şi trebuia să încep totul de la zero. Toţi m e la fabrică erau din sudul Vinlandului. nu aveam încredere în doctorii naturişti chi­ nezi aşa că ne-am încredinţat sănătatea în mâinile unor începă­ tori din Vinland. dar asta. când am rămas fără bani. Proprietarul era un mandarin care se purt a frumos cu lucrătorii când era bine dispus. putea fi de-a dreptul înfr icoşător. banii mei şi-ai lui Michael. In presă eram descrişi că păgâni şi barbari. Am fost dat a fară de la fabrică să nu-i îmbolnăvesc şi pe ceilalţi. Câştigam suficient încât să-mi permit să închiriez o cameră mică şi să mănânc regulat. din fericire. cheltuisem aproape toţi banii pe medicamente. Majoritatea bolnavi­ lor au murit. m-am vindecat complet. am fost d apartament şi am rămas pe străzi. impuri. Aflaseră oare de moartea lui Michael sau crezuseră până la sfârşitul vieţii că fratel e undeva pe ocean? Nici celorlalţi vinlanderi din China nu le mergea mai bine. oameni cu exper trumente şi mai puţine. Spuneau că suntem sălbatici. Mi-am pierdut a. iar restul vor purta toata v iaţa cicatricile lăsate de boală. Mi-am găsit de lucru într-un magazin de îmbrăcăminte. dar lucrurile au luat o întorsătură neplăcută când m-am îmbolnăvit de variolă. eram slăbit şi plin de semne. Desigur. şi. Îmi închiriasem un aparta t într-o zonă drăguţă şi câştigam bine ca şef de tură la o fabrică de rulat trabucuri. şi aproape că şi viaţa. Totul a mers bine timp de câţiva ani. nu se întâmpla des. co­ seam tivul la costume de damă. Când ceva îl supăra.Muntele de Aur 265 Contul meu în bancă era încă frumuşel. nu puteam să fac mare lucru. şi. Boala şi-a lăsat amprenta pe mine.

a mai rămas unul singur. aproape jumătate de ciclu după anii chinezeşti. primind astfel viză de comercianţi.. Apoi a venit Iz gonirea. cel din Nouă Dragoni. dar până la urmă legăturile familiale s-au dovedit a fi cele mai puternice.. De când am venit să lucrez la Muntele de Aur. comercianţii.266 CHRIS ROBERSON ştie ce boli ciudate. o mână de oameni. Au trecut mai mul t de treizeci de ani de atunci. După terminarea construcţiei Podului Raiu­ lui. în majorit a metropolelor chineze se formaseră Oraşe ale Fantomelor. Singurii vinlanderi cărora li se permitea accesul erau profesorii. lăsându-mă fără bani. De-atunci. Familiile celor care erau d eja acolo. Eu am încercat să îm chid o afacere cu fraţii Jefferson şi cu nişte veri de-ai lor. Consiliul Deliberativ Oficial a impus un De­ cret de Excl udere care interzicea intrarea vinlanderilor în China. ajutaţi de un văr. dar. şi sunt tot pe-acolo. o mercerie. Aveam aproape cincizeci de ani şi nu ştiam să lucrez decât cu braţele. Toţi vinlanderii au fost înregistraţi şi trebu au să poarte în permanenţă actele la ei. care însemna un certificat de şedere legală şi faptul că nu mai erau consideraţi lucrători temporari. au falsificat nişte documente şi m-au înlăturat din afa­ cere. după Decretul de Exclud ere. ameninţaţi cu săbii şi muschete. ca şi mine. studenţii şi diplomaţii. orice ca să ne ţină în frâu. albii nu aveau voie să aibă proprietăţi. când vinlanderii care se mutaseră în alte locuri din China au fost forţaţi să plece . Unii vinlanderi s-au unit pentru a deschide afaceri. într-un ha . Apogeul a fost la zece ani după terminarea strucţiei Muntelui de Aur. am strâns de două ori bani şi de două ori i-am pierdut. In fiecare an se emiteau noi decrete: un chinez nu se poate căsători cu un alb. tot sărac lipit . Fraţii. albii nu puteau să fie supuşi ex nărilor im­ periale. erau oprite la graniţă.

Dincolo de poartă se în iftului electromag­ netic. Noi a pinăm Moartea când va veni. la câte femei sunt pe-aici . din când în când. Bă­ trânul era emoţion t. a trebuit să-i promită bătrânului încă un pumn de monede înainte de a părăsi camera. pierzându-se în nori. dar. Păcat că Zhu Xan n-a mai aşteptat câteva minute înainte să s ară de pe balconul de la Excelsior. doar faptul că e o sur­ priză. bătrânii burlaci din Oraşul Fanto­ melor. Johnston Lien şi McAllister James erau în ance Tower. o fi şi asta. Până la urmă. aşteptând următoarea gondolă. Poate am fi fost fericiţi împreună. dar pentru noi.Muntele de Aur 267 pământului sunt. Ar fi putut să plece de-o săptămână. Nu mi-am dat eu toată silinţa. Sau poate atâta mi-a fost dat: două şanse în viaţă şi le-am irosit pe amândouă. Regret doar că nu m-am căsătorit. în sala de aşteptare a staţiei de la baza Muntelui de Aur. imediat după . cine le mai ştie. şi numai strâns în mână a fost de acord să pornească la drum. navetiştii se înghesuiau. O să mor fără să-mi mai văd ţara natală. nici nu prea am avut de ales. Mă mai gândesc la ea . nu mai avea importanţă. arunca din când în când priviri pe furiş prin încăpere şi îşi ţinea mâinile strânse pe pie Lien nu-i divulgase motivul venirii lor aici. fireşte. Şi la fratele meu. Pe platformă. Acum trebuie să aştept până în lumea cealal ealaltă. Decretul de Excludere a fost anulat la cin cisprezece ani după emitere. Într-o parte a camerei stătea o tânără ce pă e origine vinlandeză. Lumea trece pe lângă noi. lângă o bătrână stafie albă. Şederea lui Lien în Guangdong se prelung mai mult decât prevăzuse.

al bunicului şi chiar al ei. Avea vârsta potrivită. . McAllister îi amintea acum de bunicul ei. dacă ar fi cunoscut-o el primul pe bunica. dar Lien era convin să că meritase efortul. sau să se recăsătorească după moartea soţului. Poate că şi el ar fi ajuns tot aşa dacă nu s-ar fi căsătorit cu bunica şi dacă nu ar fi avut grijă de familie. La fel. înconjurat de prieteni şi d ie. nu i-a mulţumit niciodată.O să ve unse Lien în engleză. Femeile nu aveau drept la proprietate încă.. a simţit că mai are ceva de făcut. In afară de o nepoată nerecunoscătoare. punând delicat mâna pe umărul lui. De mult nu mai fusese atât de calmă. Era nerăbdătoare să vadă expresia bătrânul ce suntem aici? întrebă în cele din urmă bătrânul. dacă nu şi-ar fi desch s un restaurant vinlander de succes în Guangdong pe vremea Decretului de Excludere . Poate dacă îi făcea o mică favoare lui Mc Allister reuşea să se împace cu el. şi cine ştie.. care niciodată nu s-a gândit ce sacri ficii făcuse familia ei pentru ca ea să fie examinată imperial şi să prindă un loc de muncă l biroul administrativ..268 CHRIS ROBERSON interviul cu McAllister. la fel şi trec utul. unde 1-a avut client pe un văr îndepărtat de-al împă­ ratului. De dragul lui McAllister. Nu şi-a luat niciodată răma s-bun de la bunicul ei. dar. într-o cantoneză foarte proastă. de împăcată ca acum. după ce i-a ascultat povestea. Trebuise să tragă nişte sfori pe la Ministerul Transport ului Celest. . dacă nu ar fi murit în pat. desigur. dar Lien era convinsă că în timp se vor schimba şi astea.. McAllister i-ar fi putut fi bunic. în al e circumstanţe. şi acum îi era da­ toare unui administrator regional. şi dacă mai târziu nu şi-ar fi mutat restaurantul în capitală.

şi uşile se deschiseră. acceleră la două mii. Acum pe geam se vedea golful.Haideţi. eliberând un val de aer. Prea lung. In gond olă mai erau ingineri. albastrul-safir al Mării Chineze. şi Lien îl conduse pe o canapea de acceleraţie. Bătrân ul se uita derutat la fereastră şi nu înţelegea ce se întâmplă. nu! spuse bătrânul.Prea sus. . spuse cu o voce înceată şi melancolică. Gondola se deplasa cu o mie de kilometri pe oră. ofiţeri navali şi birocraţi. Spre nord se întindea Guangdong şi partea continentală chineză. .O să fie bine. N u . . .O e gondolei se închiseră în urma lor. ascunzându-şi cu greu dispreţul. închizându-şi cu putere ochii. aproape de margine. . până la peninsula Nouă Dr agoni. Canapelele de acceleraţie oferea u o vedere perfectă spre posturile de observaţie de pe peretele opus al gondolei. semn că se apropia gondola. exercitând o forţă . când păm să se îndepărteze şi acope­ rişurile din Fragrant Harbour se întinseră ca un voal brodat la p oarele lui.Unde mergem? întrebă în engleză. De prea mult timp. Pe lângă gondolă. Bătrânul se uită speriat în stânga şi în dreapta. domnule McAllister! Lien îi luă mâna veştejită şi îl conduse încet spre uşile se. unii dintre ei uitându-se lung la bătrânu alb care tremura în colţ. . domnule McAll dul Raiului este foarte sigur. Lien îi luă mâna într-a ei şi încercă să-1 liniştească.Muntele de Aur 269 Se auzi clopoţelul. Realiză prea târziu. apo i viteza crescu. urcau şi coborau cu viteze de tre izeci şi nouă de mii de kilometri pe oră transportoare de marfă.Nu. iar spre est şi sud . .Oh.

McAllister amuţise de tot. şopti grăb . . dând din cap. Când stewarzii veniseră să le servească masa. strâ tare mâna fragilă a lui McAllister şi încercând în acelaşi timp să fie respectuoasă. le făcu semn să îl lase în pace şi luă doar un pahar cu apă.Nu. o să vă arăt ceva. Speram ceva frumos pentru dumneavoastră. spuse ea. gondolei i-ar fi luat puţin peste douăsprezece ore să aj ungă la Piscul Diamantului. La viteza maximă. agerii erau imponderabili. Nu mă gândeam că o să vă fie aşa de frică.270 CHRIS ROBERSON gravitaţională atât de mare. Odată ajunşi acolo. .. Lien îl conduse pe bătrân către intrarea principală a staţie care se rotea în jurul unui ax central. Când ajungem în vârf. .Îmi pare atât de rău. cu gura încleştată şi i ore. ge­ nerând gravitaţie artificială. insistă Lien. Stewarzii i-au ajutat să se ridice de pe canapele şi i-au ghidat către partea din faţă a gondolei. În faţa lor.O să fie bine. la câteva mii de kilometri depărtare se z ultima navă din Flota Comoara luându-şi zborul spre planeta . Bătrânul rămase tăcut. şi după aia ne înto ne? Vă rog. nu am vrut să vă supăr. staţia geosincronizată cu orbita Pământului deasupra portului. Lien era uimită. Pur şi simplu stătea cu mâinile prinse de canapea şi cu privirea fixată pe linia orizontului. Când gondola atinse Vârful Diamantului. . zise bătrânul.Nu.. Cei doi se opri ră lângă un geam cu vedere panoramică. încât orice pasager care s-ar fi riscat să intre acolo ar fi fo st lichefiat. spre camera de presurizare care ducea în Vârful Diamantului. iertaţi-mă.

repetă el. nu înţelegi. când la Lien. zise Lien.Te rog. Nu-mi era frică nici atunci. . Cum adică nu vă era frică? Bătrânul se întoarse. .. sprijin indu-1 pe bătrân şi arătând cu degetul spre orizont. .. se v dea colonia musulmană Khalifa. Sub ei se întindea linia albastră a Pământului..Nuu! strigă. ci vinovăţia. nu înţelegi.Asta am vrut să vă arăt. Vocea îi era sugrumată şi suna ca o broască rănită: Nu groaza mă chinuie. Să vedeţi pen aţi trudit atâţia ani pe şantier. u înţelegea. iar Soarele lucea palid în orizontul îndepărtat. Av ea spumă la gură. pe coastă.Te rog. Se gândi la bunicul ei şi la tot ce a rămas nespus între ei. . dar şi să vă dau ocazia să vă mai vedeţi o dată casa. .M-am gândit că nu v-au părăsit vechile temeri de pe Mun­ tele de Aur. fer privirea. .Nu. ca şi cum ar fi încercat să alunge cuvintele din el. Bătrânul ură repede din cap. cu ochii umezi şi buzele tremurând. Asta e. Vinland. Bătrânul tremura. In imediata apropiere. cu faţa ro ochii scânteind. Înspre răsărit se întindeau pământurile Republicii Vinland. ..Nu.. asta e ţara dumneavoastră.Acolo.Muntele de Aur 271 Steaua de Foc.. . . dar cu mai puţină convingere. fondată cu secole în urmă de amiralii din Templul Dragonu lui. îl imploră.. Se îndepărtă puţin de Lien. Puteau vedea chiar până la marginea Emisferei Vestice. Se uita când la panor amă. Lien se apropie şi îl atinse pe umărul lui subţiratic.. şi continentu l înde­ părtat care pentru McAllister însemna „acasă". spune-mi. Acolo ont. reuşi cu greu s pună.

. trebuia doar să întind mâna. . continuă. nu? întrebă ea. O iubeam la fel e mult.. Lien îl privea pe bătrânul căzut la p oarele ei.. încep să înţeleagă. tremurând şi suspinând. ros de vină şi regrete. . Îmi pare atât de rău! Trebuia să am grijă de tine şi m.. uitându-se la tavan.. Ii c urgea nasul şi obrajii uscaţi erau scăldaţi de lacrimi. Era dorinţă! Era lăcomie! Dar nu a fost niciodată frică. . Oh. cu mâinile în poală.272 CHRIS ROBERSON .Da! strigă el. ar fi fost totul mult mai uşor. Doamne! Iartă-mă! Iartă-mă! Lien îl trase şi mai aproape şi îl mângâie pe cap. fără el. . Michael! rosti el cu greu. lăsând loc munţilor şi văilor din China. nu puteam să mă gândesc decât că.Oh. bătând cu pumnii în cov mai spună nimic. . Zhu Xan ar fi putut fi a mea. iartă-mă şi tu! .Era invidie! răspunse.Te ti cu lacrimi în ochi. nici pe de parte! începu să se legene pe călcâie. spuse Lien. S-au ţinut în braţe.Da! zise printre lacrimi.. Izbucni în plâns. . se aşeză lângă el şi îl strânse în braţe. . Dar când îl vedeam suspendat lo. Nu puteai să dai ochii cu familia ta. Dar.Ac bunicule. bătrâna stafie albă şi copilul capitalei din nord ful Diamantului se întoarse şi Vinland dispăru. McAllister îşi lăsă capul pe umăru plâns.Aş fi p să îl salvez pe Michael.De asta nu te-ai mai întors acasă. abia şoptind. spuse Lien. apoi căzu în genunchi.Dar era moartă deja..

A L B A S T R U DE ZIMA ALASTAIR REYNOLDS Traducere din limba engleză MIHAI-DAN PAVELESCU .

comentatorii şi criticii şi-au strâns bagajele î Veneţia. El investighează acum un artist misterios pentru care nu exis tă un şevalet prea mare şi ale cărui origini sunt necunoscute. Cu faţa în jos. poate chiar şi pentru sin e. Am interogat AM-ul. încât putea fi confundată cu un leş plutitor. pentru In Antologiile Dozois 1. Pasionaţii de artă. oamenii au început să plece de pe insuliţă. 2007. După prima săptămână. Dezamăgirea lor atârna ca o miasmă peste lagună. Nemira. Ed. Am fost printre puţinii care au ră as pe Murjek şi am re­ venit zilnic în tribune... al cărui text Dincolo de falia 1 Aquila a fost antologat tot aici . Am încercat să-mi reamintesc numele primului ziar la care lucra sem.. forma alburi e a lui Zima se mişca atât de apatic de la un capăt la celălalt al bazinului. tribune n jurul piscinei deveneau tot mai pustii. Trecu mult de atunci. . pe Marte.Altă povestire de Alastair Reynolds. totuşi o părticică din mine era încântată la ideea de a reveni în locul ace­ la vechi. eu mă întrebam cum îi voi relata povest ea şi cine o va cumpăra.. Priveam ore în şir. In timp ce el înota. Uriaşele nave turistice au pornit înapoi s pre spaţiul interstelar. De la o zi la alta. demult. mijind ochii la lumina albastră tremurătoare care se reflecta de pe suprafaţa apei. Nu m-ar fi plătit la fel de bine ca unele dintre cele mari.

Fuseseră atât de multe de atu nci. Cu două săptămâni în urmă stătusem în a amiază şi privisem figurine alburii lunecând pe fundalul de marmură albă al turnului cu ceas. şopârle înlănţuite. Desigur. de care cei mai mulţi dintre noi n u auziseră niciodată până atunci. Chelnerul a aşezat pe masa mea un cartonaş împăturit.. reglate pentru a se armoniza cu cerul real. Deasupra Veneţiei. . Unica ei revendicare la faimă era faptul că găzduia al o su ptezeci şi unulea duplicat cunoscut al . sute. Pântecele lor era un mozaic de panouri strălucitoare uriaşe. însă nu i-a putut regăsi numele.. Am avut nevoie de alt moment. Venisem în această versiune de marmură albă a Veneţiei pentru a asista la dezvelirea celei din urmă opere de artă a lui Zima.Eşti pe cont propr iu.ALASTAIR REYNOLDS a-mi impulsiona memoria cu privire la numele ziarului. silueta a a juns în capăt şi a început să înoate înapoi către mine. Artistul mă interesa de mai mulţi ani şi sperasem că voi reuşi să obţin un interviu. Ni se spusese doar să me rgem pe Murjek. In piscină. concurenţa n-ar fi contat oricum. Mi-am format o imagine mentală şi am interogat prezenţa vibra AM-ului. Trebuie să începi să te obişnuieşti cu asta. Imaginea îmi reamintea de lucrările unui artist pre-Expa nsiune care se specializase în trucuri ameţi­ toare de perspectivă şi compoziţie: cascade ne sfârşite.. alte câteva mii de ziarişti s seră exact cu aceeaşi idee. pentru a-mi aminti că-mi concediasem AM-ul cu o zi în urmă. cerul era ticsit de nave care staţionau aproape lipite una de alta. Din păcate. Carrie. Nu mi-am reamintit însă nimic.. mi-am spus. o planetă aproape complet acvatică. Zima nu acorda interviuri. după socoteala mea. Am terminat cafeaua şi m-am pregătit sufleteşte p entru nota de plată.

AM-ul meu ne-a urmat. Meca nisme complexe ca nişte tuburi cu neon pulsau înapoia sticlei flexibile a corpului d e manechin al robotului. albastră. Ca po st-scriptum. Carrie Clay. servitorul lui Zima era acolo.Albastru de Zima 277 Veneţiei şi una dintre cele doar trei Veneţii reproduse complet în marmură albă. dar nu tocmai. Zima aleses e Murjek pentru a-i adăposti lucrarea finală şi tot acolo avea să se retragă din viaţa publi că.. Aproape că am avut tupeul de a mai comanda o cafea şi de a o trece în acelaşi cont.Domnişoar a Clay? Dacă tot aţi venit mai devreme. Un trans­ port or plutea staţionar la un metru deasupra undelor. Nuanţa de albastru era exact acvamarinul granulat pe care Zima îl transform ase în pecetea sa. putem pleca imediat. Dacă eram interesată.. In locul notei de plată aşteptate. Cu inima grea. . Când am ajuns la pod. Robotul m-a ajutat să urc în compart imentul din spate. tipărită cu litere cursive aurite. AM-ul se pre­ gătea să mă urmeze. am găsit o carte de vizită micuţă. când robotul a ridicat un braţ prevenit or. mai devreme de ora fixată. Aproape. Dacă eram interesată. M-a escortat până la un şir d e trepte care coborau spre apă.. Cartea de vizită mă avea ca des­ tinatar pe mine. am ridicat cartonaşul pentru a inspecta dezastrul. S-a aplecat din mijloc şi a rostit cu glas încet: . vibrându-mi lângă umăr. Invitaţia stipula că nu trebuia să am asupra mea nici un fel de materiale de înregistrare. trebuia să fiu la podu l Rialto peste exact două ore. şi anunţa că Zima dorea să-mi vorbească despre eveniment. nici măcar creion şi hârtie.. se menţiona că nota de plată îmi fusese achitată.

.Va fi în siguranţă şi-1 puteţi recupera când re iţi.Mă tem că va trebui să-1 lăsaţi aici . Am formulat o interogare.Eşti autori at să-mi spui despre ce-i vorba? . I-am spus AM-ului să rămână locului până reveneam. .Şi dacă refuz? . eram în afara domeniului de interogare şi mă put eam baza numai pe propria mea memorie saturată de vârstă. Carapacea din sticlă m-a învăluit în jurul meu şi am simţit un impuls de accel e neanulată. Ideea a fi departe de AM îmi îngheţa sângele. Era ca şi cum aş fi privit o părticică din mi depărtându-se. apoi s-a alungit spre orizont.Să-1 las aici? . Maşina ascultătoar distanţat într-o străfulgerare verde-metalică. Dar ne putem întoarce în Veneţia în clipa în care v-aţi simţi inco il. cerându-i AM-ului să-mi numeas­ că planeta unde-mi sărbătorisem a şap e suta aniversare. Doream însă interviul acela atât de mult. Veneţia s-a înclinat dedesubtul nostru. ţineţi minte? Am p ea colibri verde-metalic şi am încercat să-mi amintesc când fusesem ultima dată în afara pre zenţei sale atotvigilente.Atunci mă tem că nu va mai exista nici o întâlnire cu Z Am simţit că robotul n-avea să stea toată după-amiaza pen­ tru a-mi aştepta răspunsul. .278 ALASTAIR REYNOLDS . după înserat. N-am primit nimic.fără materiale de în­ registrare. încât eram tă de orice sacrificiu. .Mă tem că el nu mi-a spus. M-am aplecat în faţă. a răspuns robotul material izându-şi chipul pe ceafă.

Nu era foarte probabil să refuzaţi. La momentul când apăruse în ochii blicului. Cine-a mai primit invitaţia albastră? . până ce te apropiai şi-ţi dădeai seama că era de fapt chiar pielea lui. Putea să p reze presiunea interioară. specificată din punct de vedere ştiinţific în termeni de angst omi şi intensităţi. dacă circumstanţele sociale o cereau. Nimeni însă nu utiliza vreodată albastru de Zima. . Al de Zima. Pielea putea să ia aspect de îmbrăcăminte. ţinând-o pe linia orizontului din faţa noa stră. M-am g it la o pensulă trasă prin vopsea proaspătă pe marmură.Nu. şi să se rigidizeze pentru -1 proteja . Am luat invitaţia lui Zima şi am ridicat-o. care dez­ velea suprafaţa albă de ded bt. Zima era deja unic. puteai cere să ţi se producă orice can­ titate. Dacă erai artist plastic. domnişoară Clay. întreaga formă îi era acoperită de un material sintetic c are putea căpăta diferite culori şi texturi în funcţie de dispoziţia lui şi de mediul înconju . Se supusese unor proceduri radicale care-i îngăduiau să tolereze medii extreme fără povara costumului protector. atunci când Zima dorea să iasă în vid. dar recunoaşteţi. Avea aspectul unui bărbat voi nic care purta un combinezon foarte mulat pe corp. a spus obotul. Era o nuanţă precisă. lăsând în urmă un culoar înspumat.Numai dumneavoastră. trivit specificaţiilor respective. din câte ştiu.Albastru de Zima 279 . Cartea de vizită părea să alter­ neze la nesfârşit între cele două posibilităţi. In timp ce zb uram. decât în scopul unei declaraţii deli­ berate despre Zima însuşi.Şi dacă aş fi declinat? Ar fi trebuit să inviţi pe altcineva? . încercând să decid dacă nuanţa de albastru se apropia mai mult de a cerului sau de a o ceanului.Deocamdată mă simt perfect. unda de şoc a transportorului brăzda oceanul.

Dacă toate aces­ tea nu erau suficiente. extatică. arta lui Zima nu putea decât să fie originală şi să atragă atenţia. In ciuda acestor pe rfecţionări. Pictate cu materiale tradiţion ale. însă frescele Zima au început să apară şi în spaţii publice ată galaxia. Zima nu avea nevoie să respire. Epiderma lui funcţiona aidoma unei antene. fiind scăldate în cu ori luminoase. şi iluzii optice ameţitoare. O punte sineste­ zică îi îngăduia să audă datele vizuale ca pe un soi de muzică. ele au atras în mod rapid un nucleu de cumpărători bogaţi. nu ebuia să defecheze sau să urineze. ea îi expedia un spectru complet de semnale senzoriale spre creier. vibratoare. Deşi aveau lăţimi de zeci de metri. Putea să plutească prin spaţiu. U ele au ajuns în colecţii private. cablate la creie­ rul său prin module complexe de procesare. frescele erau detaliate până la . Ochii îi fuseseră înlocuiţi cu videocamere sensibile la o porţiune uriaşă din spectrul electromagn tic. Peisajele sale lanetare şi câmpurile stelare deţineau o calitate amplificată. el putea accesa fluxurile dedate ale mai multor maşini însoţitoare. Ţinând seama de detaliile acestea. fiindcă întregul lui sistem cardiovascular fusese înlocuit cu mecanisme cu circuit închis de întreţinere a vieţii. să privească direct o stea ori să hoinăre scă în canioanele arzătoare ale unei planete prin care metalele curgeau ca lava. El nu trebuia să mănânce sau să bea. Minuscule maşini de reparaţii şi întreţinere îi roiau prin rp. Zima era liber să-şi caute inspiraţia o riunde ar fi dorit. să vadă sunetele ca pe o simfonie de culori surprinzătoare.280 ALASTAIR REYNOLDS împotriva forţei gravitaţionale exercitate de o planetă gazoasă gigantă. asigurând sensi­ bilit ate la schimbările din câmpurile electrice. dar la o scară gi­ gantică. permiţându-i să tolereze doze de radiaţii care ar fi ucis în câteva minute un om obişnuit Astfel blindat împotriva extremelor ambientale.

Evide nt. L-am clasificat ca un pictor inter esant.după o perioadă de gestaţie mai lungă ca de obi­ cei -. Ceva s-a întâmplat. Nu proiecta umbre şi nu avea influenţă tona lă asupra .Albastru de Zima 281 limitele perceperii vizuale. ocultân d o parte din nebuloasă. dar kitschos. văz tă de pe un asteroid lipsit de atmosferă. La prima vedere se părea că suportul frescei fusese vopsit complet în albastru şi Zima lăsase pur şi simplu nepictată o suprafaţă ică din el. dar eu nu mi-aş fi adus unul în casă. aşa că lucra neîntrerupt până îşi termina o lucrare. dar a trecut o vreme până să remarce cineva. poate că ar fi meritat un articol. presărată de stele. Era fresca unei nebuloase învolburate. altfel Zima n-ar fi vândut atât de multe lucrări. se afla un pătrăţel albas­ tru. dacă s-ar fi întâmplat ceva cu e l ori cu lucrările lui.. Er a totuşi imposibil să nu mă-ntreb câţi oameni cumpărau tablourile pe baza celor ce se spunea u despre pictor. în plan mij­ lociu. In acelaşi timp însă erau deprimante şi înspăimân­ tătoare. nu exista nici un detaliu sau sugestie pri vind relaţia sa cu peisajul ori cu fundalul. cu excepţia punctului de vedere subînţeles al artistului însu scurt: tablourile erau frumoase de privit. Cele mai multe fuseseră pictate într-o singură sesiune. i nclusiv eu. nu toată lumea avea aceeaşi părere. Din punctul de vedere al compoziţiei şi tehnic ii erau neîndoios sclipitoare. mai degrabă decât pentru meritul intrinsec al operelor? Cam aşa stăteau lucrurile când l-am remarcat prima dată pe Zima.. Într-o zi . Pe buza unui crater. Er aje fără nici o prezenţă umană. Z ima nu avea nevoie de somn. Fără doar şi picturile acelea erau impresionante. Zima a dezve lit o pictură murală diferită. Pătratul nu deţinea spaţialitate.

După aceea toate lucrările pe care Zima le-a prezentat lumii conţineau o formă geome­ trică similară . unicul petic de uscat în orice direcţie aş fi privit. Pătratul a fos t doar începutul. un triunghi.un pătrat. îndeajuns de mare pentru a acoperi latura unei clădiri cu o mie de etaje. Am simţit transportorul încetinind. Intimidaţi de intruziunea formelor abstracte albastre.înglo bată undeva în compoziţie. Peisajele cosmice sfârşeau prin a fi chenare înguste care înconjurau cercuri. un paralelogram sau altceva . Totuşi. Avea o semnificaţie. formele abstracte au devenit domi­ nante. o examinare atentă arăta că f se într-adevăr pictat peste buza stâncoasă a craterului. lucrarea a fost considerată de mulţi ca fiind gradul maxim al acelei exprimări artistice. . Era albastrul de Zima: aceeaşi nuanţă de pe cartea de vizită cu litere aurite. In vreme ce operele anterioare ale lui Zima se caracterizaseră prin tuşe exuberante şi straturi groase de vopsea. formele albastre erau executate cu netezime de ogli ndă. A trecut mult timp până când cineva a observat că nuanţa de albast se repeta de la un tablou la altul. In următorul deceniu. existenţa lui era deliberată. Nu după mult timp. artistul a dezvelit prima dintre picturile sale murale com­ plet albastre. triunghiuri şi dreptunghiuri unicolori.282 ALASTAIR REYNOLDS culorilor înconjurătoare. pe măsură ce ne apro­ piam de o insuliţă. Se înşelau mai mult decât ar fi crezut. acoperind celelalte elemente ale compoziţiilor. cum­ părătorii obişnuiţi l-au aba donat pe Zima.

când un bărbat a ieşit din căbănuţă.Haide să stăm pe balc on. S-a opr lângă o căbănuţă albă. de pe care vegetaţia fusese îndepărtată pe o zo roxi­ mativ dreptunghiulară. Robotul a coborât şi m-a ajutat să părăsesc transportorul.Albastru de Zima 283 . şi. era joasă şi de fo rma unei carapace de broască ţestoasă.Zima va veni ime diat. frecându-şi energic palmele. Apr ape de mijloc se înălţa într-un platou scund. E plăcut să urmăreşti apusul. Azi avea culoare cenuşiu-mată. Briza adia dinspre ocean. Carrie. . Am strâns-o.Mă bucur c-ai putut veni. albastru reflectorizant. suflându-mi nisip în ochi. . Insula avea diametrul de un kilometru. Transportorul a redus altitudinea şi viteza şi a coborât legănat lângă zona înconjurată de tribune.Da. Am distins un panou mic. a spus robotul. pentru o f racţiune de secundă.Bună. întins pe sol şi înconjurat de nişte structuri care păreau a fi tribune etajate. nu? . Brusc m-am simţit f arte singură şi vulnerabilă. de cositor. . A venit spre mine pe o că pavată cu dale. . a t jalnic. simţind vaga senzaţie de plastic a texturii pieli i sale artificiale. Acolo e un ecran de distorsiune c are blochează vederea aeriană. Mi-a întins mâna. cu pietricele încorporate în pereţi. . Era Zima. apoi a revenit în trans­ portor şi a dispărut în văzduh. înconjurată de un guler în­ gust de nisip alburiu. pe care n-o remarcasem în decursu rii noastre. Soarele se târa în jos către orizont şi în scurt timp avea să se facă frig. am încuviinţat. . a spus el.Sunteţi prima care o veţi vedea. începusem să simt zgândăr cii. desigur. m-am simţit ca o proastă pentru că mă îndoisem că se va arăta.

Nui o capcană şi nu te găseşti în nici un pericol. .Bine. nu cu un dispozitiv d e înregistrare surogat.. robotul a insistat să-ţi laşi Aide M moire-ul? -Da. . nu-i aşa? . Până la miezul nopţii te vei întoarce în Ven simt perfect. ilier şi ornamente vechi de o mie de ani. Nu vreau să te testez. de parcă ar fi fost un mozaic alcătuit din cipuri reflec­ tante. Nu sunt tocmai prima celebritate pe care ai întâlnit-o. L-am urmat. Era frumo s ca o statuie. mi-a spus. de fapt. . muşchii i se flexio şi unduiau sub epiderma de cositor. am izbutit să articulez. . Cu tine doream să stau de vorbă. Arta însemna totul pentru el. chiar după transformările suf erite. Era un bărbat chipeş.Cu mine? Masca de cositor a feţei lui a format o expresie în trebătoare. să te umilesc sau altceva similar. musculos ca o panteră. In timp ce mergea. trecând printr-o bucătărie antică şi un salon antic. Doar puţin inti­ midată de o celebritate.. .Bun. Carrie. S-a oprit b rusc şi s-a răsucit către mine. totuşi nu auzisem niciodată să fi avut vreun partener de viaţă sau.N-ar trebui.Cum a fost zborul? . In pielea de pe spate i se întrezăreau scânteieri c a de solzi. Zima m-a condus în căbănuţă.284 ALASTAIR REYNOLDS Mi-a întors spatele şi a pornit în direcţia căbănuţei.Ştii să spui şi cuvinte din mai mult de două silabe sau abia le înveţi? -A-ă-ă. . orice fel de viaţă privată. Relaxează-te.Am uitat să verific. simţindu-mă stângace şi cu li amorţită.

.Orice ar fi ar însemna o dispariţie de pe scena publică. uriaşe.Nu.Bine. In cele din urmă însă depăşesc sentimentul esta şi apoi se-ntreabă de ce se face atâta tam-tam. am zis. Este mai mult decât atât.Mai este ceva. a răspuns Zima. Adesea.Fiindcă ai con tinuat să soliciţi politicos. nu despre moarte.Asta n-are nici o importanţă în cazul poveştii mele. totuşi.Vorbeai despre retragere. nu? Mai există şi alt motiv pentru care ai tras numele meu di n urna cu bileţele.. pentru ca nimeni să nu poată contesta ce s-a pus.Se mai întâmplă uneori. Carrie. De ac eea am mereu grijă să existe AM-ul la îndemână. . Prin uriaşe.Doresc să te-ajut. . cei mai mulţi se referă la picturile c u adevărat uriaşe.Oamenii mă consideră intimidant.De ce tocmai eu? . în­ ţeleg. ele deveniseră îndeajuns ri . ..Vorbesc serios. Când vorbesc despre Perioada Albastră a lui Zima. . . a rostit Zima.mai ales spre sfârşitul vieţii lor. .. L-am privit a tent.. In scurt timp. Nu cunosc pe nimeni care să fi afirmat că l-ai zug răvit în mod greşit prin ceea ce ai scris despre el. oamenii s-au încredinţat în tine să pui lucrurile la punc t . . Articolele tale mi s-au părut întotdeauna pline de adevăr. De-a lungul anilor mi-au plăcut multe d intre artico­ lele tale. a spus el.Albastru de Zima 285 . . . deşi într-adevăr ai solicitat politicos.

cu dimensiuni de zece mii de kilometri. Insă a sta se întâmpla acum o sută de ani. Panourile au crescut întrun a. creând vaste panouri albastre imponder abile. tehnicieni-roboţi care să le menţină verticale în ci tracţiei gravitaţionale şi a climei. până au necesitat maşinării complexe. In cele din urmă. Zima nu terminase nici măcar pe departe. El era strania cele britate ciborg care con­ struia gigantice structuri albastre. ci cu flotile de roboţi mineri.286 ALASTAIR REYNOLDS ca să domine clădiri şi spaţii civice. Ele străpungeau atmosferele planetare. dezagregând asteroizi pentru a obţine materiile p rime necesare lucrărilor sale. proiectându-se în spaţiul cosmic. Cam pe atunci mi-am reînnoit interesul faţă de el. dreptun­ ghiuri albastre înalte de douăzeci de kilometri s e ridicau peste insule private sau se înălţau din oceane răscolite de furtuni. Cheltuiel ile nu constituiau niciodată o problemă. întregi economii stelare concurau unele împotriva altor a pentru a-i găzdui operele. Am parti­ cipat la una dintre „învălunarele" lui: închiderea unui întreg corp ceresc într-un container albastru cu capac. De acum Zima er a foarte faimos. aidoma unei . întrucât Zima avea mulţi sponsori care se întreceau între ei pentru a-i găzdui cea mai recentă şi mai mare creaţie. îndeajuns de mari ca să fie vizibile de pe orbitele p lanetare. Acum nu mai lucra cu pensule şi vop sea. structurile au devenit prea masive pentru a fi găzduite pe planete. Zima a trecut în spaţiul interplanetar. chiar şi pentru cei complet neinteresaţi de artă. în arcuri şi evantaie stfel că întregul câmp vizual al privitorului era saturat de albastru. Străluceau de propria lor lumină blândă. Lipsit de griji. Prin toată galaxia. omul care nu acorda nicio­ dată interviuri şi nici nu oferea indicii despre semnificaţia lucrărilor sale. Se curbau.

Fără o înţelegere a acelei obsesii. reflectând amurgul ca pe o monedă de argint. . După şase l uni. Iar apoi . Pe masă se aflau băuturi şi o fructieră plină.Albastru de Zima 287 pălării care este pusă într-o cutie. Eu nu mă ocup de povestioare. albe. Aşa că am aşteptat. După două luni. iar eu avusesem şi atunci un fotoliu de orchestră. eau de o parte şi alta a unei mese albe.. Apa era calmă şi atrăgă­ toare. Ştiam doar că obsesia lui faţă de albastru trebuia să fie mai mult de un simplu capriciu ar­ tistic. Mâna lui a şovăit deasupra a două sticle de vin. şi am aşteptat. Zim mi-a făcut semn să mă aşez.. a alterat reacţiile chimice de la suprafaţa unei comete care trecea în apropierea unei stele. Eu nu mă simţeam totuşi pregătită să scriu un articol. Dinc olo de balconul fără balustradă. dar nu s-a auzit nici un sunet. Două scaune simple. Ii solicitam întruna un interviu şi er refuzată cu regularitate.. In mod ob işnuit. a vopsit în albastru toată centura ecuat ală a unei gigante gazoase. în clipita aceea dintre întrebare şi ..ca milioane de alţi oameni . ie? Am deschis gura pentru a-i răspunde. articolul nu avea s ubiect. Nu mă aşteptam la un interviu şi nici la revelaţii. terenul arid cobora brusc. astfel încât a trasat o coadă albastru de Zima peste tot sistemul solar.Roşu sau alb. Am păşit printre uşile glisante din sticlă şi am ieşit pe bal­ con. Trebuia pur şi simplu să fiu acolo..am auzit despre ultima ope ră de artă a lui Zima şi m-am îndreptat spre falsa Veneţie de pe Murjek. ar fi fost o simplă povestioară. oferind imaginea neîntreruptă a oceanului.

i-am răspuns. Lipsa su gestiei lui se simţea ca un blocaj al gândurilor mele. te-ai fi bizuit pe sf atul AM-ului.AM-ul va sugera întotdeauna un a dintre cele două posi­ bilităţi? întotdeauna vin roşu.Atâta doar că-i niţel cam straniu pentru mine.Da. trebuie să scoţi ceva.Haide să toarcem pentru o clipă la vin. . Doar dacă n-ai obiecţii serioase.Roşu. AM-ul mi-ar fi direcţionat silenţios alegerea spre una dintre opţiuni. . In mod normal. . apoi 1-a ridicat spre cer. . Dacă aş avea o preferinţă accentuată pentru unul dintre vi uri în detrimentul celuilalt.Bineînţeles că nu. . . nu-i aşa? Am ridicat din umeri. dar în loc să-1 bea s-a mulţumit să-i simtă buchetul. cred. . a spus el. Dacă aduci una nouă. de exemplu? . Capul meu este ca o locuinţă ticsită de mobilă. pen tru a-i cerceta limpezimea.Nu-i aşa simplist. am zis. am re licat. sau întotdeauna vin alb. nu este nimic natural în faptul că trăiesc la o mie de ani după ce m-am născut.N-ar trebui să fie straniu. a continuat Zima. a rostit Zima.Modul natural. .r 288 ALASTAIR REYNOLDS răspuns.Pe de altă parte. vrei să zici? Şi-a umplut şi sieşi un pahar cu vi n roşu. Mem oria mea organică şi-a atins punctul de saturaţie acum vreo şapte sute de ani. Acesta este modul în care ţi-ai trăit viaţa timp de sute de ani. . . Zima mi-a umplut un pahar cu vin roşu.Da. . .Nu-i vorba că n-aş putea decide şi singură lucrurile as tea.

da. . El ştie. Am sperat că frustrarea mea nu era evidentă. puţini mai au AM-uri. Dar. Uneori îmi place vinul roşu. Mai puţin de un procent din toată populaţia galaxiei. Uneori nu vreau n ici un fel de vin. a robotului şi transpor­ torului. cu excepţia cazului în care ignori uneori sugestia aceea.Bineînţeles. M-a văzut bând vin de sute de mii de ori. ultimul lucru pe care doream să-1 discut cu Zima era imperfecţiunea amintirilor mele. Aproape toţi ceilalţi oameni au acceptat inevitabi lul.Atunci este aleatoriu? a în trebat el.Albastru de Zima 289 atunci. . . dezamorsând o parte din tensiunea provocată de di recţia întrebărilor sale.Nu. Dar ce-ar f i atât de rău în asta? De ce nu mi-ar păsa. Există probabilităţi egale ca AM-ul să spună roşu sau alb? .Poate că da. nu cumva întreaga ta v iaţă ar deveni un set de răspunsuri predictibile? . dacă sunt fericită aşa? .Iar tu urmezi sfatul acela fără comentarii? Am sorbit din vin. Dar eu nu am o asemenea preferinţă. Insă după complicata şaradă a invitaţiei albastre. N-ar f i o copilărie să fac exact pe dos doar pen­ tru a-mi declara liberul-arbitru? La urma urmelor. . A surâs şi s-a lăsat pe spate în scaun. nu pe celălalt. AM-ul l-ar recomanda întotdeauna pe acela.Nu pot să ştiu. cu un grad înalt de exactitate. lucrurile nu sta u nici aşa. practic în orice condiţii imaginabile .Nu te critic. In ziua de azi. AM-ul m-a urmat de sute de ani. în sute de mii de circumstanţe diferite. Zima şi-a adulmecat iarăşi vinul şi a p ivit cerul prin sticla paharului. care m i-ar fi opţiunea cu privire la alegerea vinului. a spus Zi a. este mult mai probabil să fiu satisfăcută de alegerea pe care o sugerează el. alteori vinul alb. am încuviinţat. nu-i aşa? .

Nu ştie cum să deformeze ori să uite.Nu chiar. Atunci când îţi reaminteşti ceva .să zicem conversaţia ac asta. . Totuşi a cele detalii amintite in­ corect vor deveni ele însele parte a memoriei tale. aş fi deţinut înregistrarea perfectă a felului în care s-au desfăşurat de fapt evenimentel . Cu toate acestea.Nu tocmai ăsta-i scopul? . Şi n u-i mai vulnerabilă decât un snop de implanturi din capul meu. Este „prea" perfect. N-ar f i nevoie să interoghezi AM-ul cu privire la vinul pe care să-1 alegi.Este însă vorba despre alt ordin de maşini. .Maşina este vulnerabilă. Ai şti. câştigând so liditate şi textură cu fiecare ocazie când ţi le rememorezi. bineînţeles. .Ai dreptate.290 ALASTAIR REYNOLDS . pur şi simplu. Ei nu-i sca c şi este atât de eficientă în anticiparea inte­ rogărilor mele. Există totuşi un argument ma i solid împotriva AM-ului. n-ar trebui să-i aştepţi şoapta de confirmare. . Şi ce dacă? . Imposibil de deosebit de memoria biologică.La intervale regulate i se fac copii de siguranţă.Dar dacă AM-ul m-ar fi îns t.Şi unde-i diferenţa? Eu îngădui ca ex nţele prin care trec să fie înregistrate de o maşină care mă însoţeşte peste tot. amintir ea ta despre conversaţia aceasta s-ar putea să aibă prea puţină asemănare cu realitatea. peste o sută de ani -. . Îmi pare rău. Despre im­ planturi neurale. . .Ai nevoie de maşini pentru a gestiona o mie de ani de amintiri. vor exista amănunte pe care ţi le vei aminti greşit. încât abia dacă trebuie s-o ceva. dar pur şi si mplu nu este o obiecţie rezonabilă. Peste o mie de ani. tu ai fi în stare să juri că-ţi aminteşti corect. complet integrate în pe rceperea de sine a posesorului.

Ea găţa de excepţia aceea şi i-ar ataşa o impor­ tanţă ieşită din comun. pano­ rama splendidă. Totuşi o dată. O singură abatere nu i-ar fi afectat într-o măsură importan tă modelul predictiv. a încuviinţat Zima. şi că în general n-ai fi avut nici un motiv pentru a r egreta alegerea respectivă.Ar fi fost p l să nu fi avut nici o legătură cu vinul pe care-1 alesesem. El încremeneşte imaginaţia.Memoria umană nu funcţionează însă în felul ăsta. . S-a oprit atât cât să-mi reumple paharul. Totul s-a combinat în mod fermecător: companionii. Ar amplifica părţile at amin­ tirii despre după-amiaza aceea şi ar suprima părţile mai puţin plăcute: muştele care-ţ mereu în urechi. Data următoare ai putea foarte bine să alegi vinul .Nu. nu pe cel alb. ai f i ales vinul roşu.Albastru de Zima 291 . nu îngăduie ca detaliile să fie amin­ te incorect în mod selectiv. O după-amiază perfectă transformată într-o seară perfectă. am observat.împotriva sugestiei AM-ului . anxietatea ta legată de ajungerea la timp la ambarcaţiunea care urma să te readucă acasă şi cadoul despre care ştiai că trebuia să-1 cumperi a doua zi dimineaţă.Imaginează-ţi că în oape toate ocaziile în care ai avut motive să stai afară într-o după-amiază ca aceasta. . însă aceea nu-i o amintire vie. Şi cu certitudine AM-ul n-ar fi ataşat nici o semnificaţie acelei unice comb inaţii fericite de circumstanţe.Nu. ambianţa. a încuvi inţat Zima. Data viitoare când îl vei întreba. conversaţia. . . ce ţi-ai reaminti ar fi nimbul auriu de confort. ai fost convinsă să a legi vinul alb . un proc es mecanic de înregistrare. dintr-un motiv sau altul. Am simţi un neplăcut fior de înţelegere.şi a fost minunat. Este o fotografie. .Aşa este. el ar spune tot „vin roşu". valul euforic al uşoarei ameţeli.

fără chef. am zis eu. Îl poţi interoga de câte ori vrei.Failibile. Şi fără artă nu există adevăr. Ele sunt concep te pentru a se integra perfect în memoria biologică. maleabile. ajungând în punctul în care posesorul lor să nu poată preciza care este diferenţa. îţi sunt recunoscătoare pentru că m-ai invitat ici. să-şi actualizeze modelul şi să înceapă să sugereze vinul alb î elui roşu. Dar care-i diferenţa practică între o memorie artificială din interiorul capului meu şi una din exteriorul lui? . . . am spus. Ar fi trebuit să-i încâlci sfatul de multe. Din acest motiv. . Un tipar de comportament va fi modificat de un singur caz de abatere . am aprobat continuând să doresc să putem discuta despre el. nu despre mine. Implan­ turile însă funcţionează altfel. După-amiaza aceea aurie? Ea era adevărul.Diferenţa este uriaşă. metaforic. ci ar fi diminuat-o. . AM-ul nu ar fi tolerat niciodată asta..Insă fără fai libilitate nu există artă. dar el nu va amplifica sau om ite niciodată nici măcar un detaliu. Amintirea muştelor n-ar fi sporit-o din punct de vedere material. mul te ori înainte ca.292 ALASTAIR REYNOLDS alb şi tot aşa. Uite ce-i.N-a fost nici o după-amiază şi nici o muscă.Bine.. .Failibilitatea duce la adevăr? As amuzant! . Răbdarea îmi aju nsese în cele din urmă la capăt. supuse erorilor şi deformărilor. Crezusem însă că s-ar putea să fie ceva mai mult decât o prelegere despre felul în care optez să-mi gestionez propriile amintiri. ele sunt în mod necesar p lastice. . Amintirile stocate în AM sunt fixa te pentru eternitate.Mă refer la adevăr în sensul superior.

nu-i oarecum dezamă­ gitor? l-a m întrebat.Pentru mine. cu scări prin spate care duceau la diversele niveluri. dar şi la tine .Aici se va petrece. scăldate în aurul soarelui care apunea. Am ajuns pe neaşteptate la p latoul neted pe care-1 zărisem în decursul apropierii cu transportorul. dezvelirea ultimei mele opere de artă şi retragerea mea din vi aţa publică. . Pentru mine aici este locul unde se ter­ mină căutarea. Zima s-a oprit pe margine a ei. însă culoarea lor părea foarte apropiată albastrul de Zima. Se referă la mine. discuţia aceasta are o morală. Panoul albastru văzut la veni se dovedi a fi o modestă piscină dreptunghiulară. Pentru ea sunt tribunele? .acum stăteam în umbra proiectată de o tribună -. N-ai glumit. am rostit.De fapt. . un robot galben fixa ult imele plăci de ceramică. am rostit. Zima a zâmbit. A cesta este locul spre care duceau toate. a spus Zima. In colţul îndepărtat. Piscina nu era tocmai terminată.După ce ai pictat planete întregi. A lăsat paharul pe masă. . apoi printr-o uşă care ducea în zona împrejmuită. . ieşind pe altă uşă decât cea prin care intrasem. Erau într-adevăr tribune: structuri terasate.Întotdeauna va fi altul. O potecă şerpuită suia treptat prin iduri de piatră albă. .Albastru de Zima 293 . nu.Soarele în us. . golită de apă. Zima m-a condus în umbra întunecată de sub cea mai aprop iată tribună. M-a purtat pe alt traseu pr in casă. Vrei să ne plimbăm puţin? Aş dori să-ţi arăt piscina. a spus Zima. Partea cea mai apropiată de noi era complet placată şi am remarca t că plăcile erau ştirbite şi fisurate pe alocuri.O piscină. Lumina după-amiezii îngre­ una vizibilitat a . înalte de treizeci de metri.

. Sim plul fapt că fuseseră pictate din inimă nu le făcea mai bune. fii ndcă aşa se părea că cerea subiectul respectiv. populare.Med iocre. T . Ce importanţă avea fa tul că umblam prin vid sau înotam prin oceane de azot lichid? Ce importanţă avea faptul că puteam vedea fotoni ultravioleţi sau gusta câmpuri electrice? Modificările pe care le întreprinsesem asupra mea erau oribile şi extreme. . N-am comentat.O piscină veche şi sărăcăcioasă? . * Ne-am plimbat în jurul insulei. .Nu-i doar o simplă piscină veche. . dar nu-mi aduceau nimic ce o dro nă bună cu teleprezenţă nu-i putea oferi unui artist.294 ALASTAIR REYNOLDS . Exact acelaşi lucru simţisem şi eu faţă de lucrările lui: că erau la fel de vaste şi inumane ca şi inspira a şi că numai modificările ciborg ale lui Zima îi conferiseră artei sale un soi de unicita te. Mai important încă. nu spuneau nimic despre mine. ţipătoare. am comentat. a spus Zima. în timp ce soarele luneca sub ocean si culorile deve neau cadaverice. .Erau tablouri bune. Era ca şi cum ai fi lăudat o pictură pentru că fusese realizată de cineva care ţinuse pe nsula între dinţi. a răspuns el.Vechile fresce fuseseră pictate din inimă.Cred că eşti un pic cam aspru cu tin e.Nu spuneau despre cosmos nimic ce cosmosul nu ar fi fost capabi l să spună şi singur. solicitante. Am lucrat la o scară uriaşă. am zis. dar finalmente lipsite de suflet. Uriaşe.

a răspuns.La chestiile albastre.Nu. Efectul a fost electrizant. D ar trebuia să aflu răs­ punsul. Nu-i un gândac. A rămas câteva clipe pe gânduri. . . fiindcă ştiu că.Dintotdeauna a existat o fascinaţie viz avi de culoarea albastru. de parcă aşteptasem toată viaţa s-o găsesc. Trebuia să ştiu de ce culo area aceea însemna atât de mult pentru mine şi de ce prelua controlul asupra artei mel e. s-o eliberez.Te referi la ch estiile albastre? . a descoperit-o din întâmpla culoarea unui gândac într-un muzeu de ştiinţe naturale. . Am simţit ca şi cum fuses em scurtcircuitat cu o amintire primară intensă . . a încuviinţat. un bărbat şi-a petrecu t toată viaţa căutând o nuanţă anume de albastru. a fost cu totul neplanificat. pe care îşi amintea c-o întâlnise în copilă t să dispere că n-o va mai găsi niciodată şi s-a gândit că probabil îşi imaginase nuanţa acee fică şi că ea nu putea să existe în natură.Albastru de Zima 295 . O pată acvamarin-deschis pe un fundal aproape perfect negru. Acum o mie de ani. în cele din urmă.un tărâm de experienţă în care culoarea ace a era lucrul cel mai impor­ tant din lumea mea. Culoarea unui gândac? . Apoi. într-o bună zi.Câtuşi de puţin. Cândva. A plâns de fericire.Şi care era amintirea? . Şti am doar modul în care-mi vorbea culoarea aceea.Nu ştiam. Yves Klein a spus că era esenţa culorii în sine: culoarea care simboliza toate celelalte culori. am creat ce valoros. Pot spune toate astea acum. . Insă atunci când s-a întâmplat.Ce este al bastrul de Zima? l-am întrebat. A început printr-un accident : o aplicare greşită de culoare pe o pânză aproape terminată. indiferent unde m-ar fi purtat.

A redus pasul şi s-a întors către mine. dar asta însemna numai ultimii trei sute de ani ai vieţii mele. .Şi? Ai făcut-o? .Da. mai dominant. . . M-am gândit să-1 întreb pe Zima dacă mi-ar fi putut împ uta una. Am simţit că d acă m-aş fi putut afunda în nuanţa aceea. am observat. am simţit că mă apropii de răspuns. a zis el. . eu rămânând puţin în urma formei lui musculoase. fără g abă. iar lumina portocaliu-stin s de la orizont i s-a reflectat în obraz.M-am înţeles pe mine.N-am avut de ales.Ce ai aflat? Zima a întârziat mult cu răspunsul.Am discutat mai devreme despre failibilitatea memoriei.Tu i-ai îngăduit să preia controlul. tdeauna partea cea mai grea a meseriei mele fusese să-mi ţin gura. . M-aş fi înţeles ca artist.Cât de departe ai aju s? . Îmi aminteam totul după instalarea implanturilor. Ştiam că sunt mult mai bătrân. dar n-a fost ceea ce mă aşteptasem. . aş fi ştiut tot ce doream să aflu. Pe măsură ce alba strul a devenit mai intens.Ştiam că trebuia să scormonesc în trecutul ace la. dar nu-mi reaminte am decât fragmente din viaţa dinaintea implanturilor: bucăţi sparte pe care nu prea ştiam cum să le reasamblez. însă mă temeam să nu-i abat gândurile de la direcţia necunoscută în care porniseră. a spus Zima. începuse să se facă răcoare şi regretam esem precauţia să-mi fi luat o haină.296 ALASTAIR REYNOLDS . .Propria mea memorie e ra incompletă. Am mers mai departe. dacă doream să înţeleg vreodată semnificaţia albastrului de Zima. .

Am lăsat propoziţia neterminată. care s-a petrecut la scurt timp după instalarea i mplanturilor. Era o regiune a galaxiei care cuprindea şase sute de siste me locuibile. Numele acela nu însemna nimic pentru mine.îmbunătăţirea toleranţei la medii extreme. .Acolo. dar esenţa a ceea ce sunt a fost realizată sub bisturiele din clinica lui Cobargo.. Mi-am urmat firul amin­ tirilor până la cel mai tim puriu eveniment demn de încredere. Insă Cob argo nu mai era. Clinica rămăsese.Acolo am deveni t ceea ce sunt. El m-a purtat pe Harkov 8. Mă gândeam că ajutat de e l voi putea da de rostul fragmentelor de amintiri pe care le purtam în cap. Era un teritoriu al fugarilor.Aici problema devine neclară. Toată planeta era orientată spre oferirea de servicii medicale de un gen imposibil de găsit altundeva: modi­ ficăr ile cibernetice ilegale. . însă chiar şi fără AM ştiam câte a despre Golful Garlin. dispăruse undeva prin Golf.Albastru de Zima . . îmbunătăţirea senzoriale -. o planetă din Golful Garlin. a răspuns Zima păşind cu grijă pe potecă. Bineînţeles. la nouăsprezec e mii de ani-lumină de aici. după perioada petrecută pe Harkov 8 am între rins asupra mea şi alte modificări .Aşadar ai fost un om normal înainte să fi sosit pe Harkov 8? l-am întreba t.. In Golful Garlin nu se ap lica legislaţia interstelară normală. la întoarcerea pe Harkov 8 am încercat să-1 localizez pe Cobargo. .Harkov 8 se spe cializase într-un anumit gen de produs.A fost ca arheologia. a continuat Zima. înghe­ suită între trei puteri economice majore. Îmi aminteam doar numele unui bărbat pe care-1 cunoscusem acolo: Cobargo. . mi-a spus. In mod evident. . dar acum o conducea nep otul lui. a încuviinţat Zima.

. a trebuit să fie convins. Puţină mituiala.Ce se-ntâmplase? . Am ocolit un colţ. o maşină. Până la ur e acord să deschidă arhiva clinicii şi să examineze înregistrările vizitei mele consemnate d e bunicul lui.Nu. E greu de spus unde încep unele şi unde se termină celelalte.pentru un carnet vechi şi simplu şi un pix.în absenţa ei . am clătinat din cap. eram deja bătrân de secole şi aveam independenţă com tă şi legală.298 ALASTAIR REYNOLDS . mi-a răspuns. A tăcut câteva clipe înainte de a continua. dispuneam de modalităţi.. o inteligenţă artific ială autonomă.O maşină. Din feri cire. în mod evident. de parcă astfel memoria mea ar fi putut deveni niţel mai aler tă. Oceanul şi cerul aveau acum aceeaşi cu­ loare cenuşie in separabilă. M-am încruntat. ..Înregistrările afirmă că eu n-am f iciodată om.. Un robot complex. .Atunci cine ai fost? . nu o maşină. . . a spus Zima. puţină ameninţare. totuşi. crescut în cuvă. E chiar mai greu de sp us cine-i stăpânul şi cine-i sclavul. Eşti un om cu părţi de maşină.Nu.înregi icii erau foarte clare. Şi-a ciocănit cu un deget partea de cositor a ţestei: Aici se găseşte multă materie organică şi o sumedenie de maşinării cibernet . Sosisem ca robot. bineînţeles. Când sosisem pe Harkov 8. Am fost dezasamblat şi funcţiile mele cognitive cen­ trale au fost integrate într-un corp-gazdă biologic. Un robot androform. fără crâmpei de albastru. . Ce n-aş fi dat pentru o dronă înregistratoare sau . . nelăsând nici urmă de î ială asupra vorbelor sale: Zima nu existase înainte de sosirea mea în clinică. A surâs uşor.Fac prinsoare că nu era doritor să vorbească.

străduindu-mă să efectuez saltul mental necesar pe ntru a o vedea ca pe o maşi­ nă . celulare -. Lintan 3.De două ori. nu ca pe un bă bat.Ai mers acolo? .O planetă aflată dincolo de Golf. am scotocit genurile cuvenite ... di n Arhi­ pelagul Muara..Albastru de Zima 299 Am privit silueta care stătea lângă mine. nu încă. Eu trebuia să fi fost. Absenţa AM-ului se resimţea ca lipsa unui dinte. înregistrările indicau şi portul e origine al robotului. . . Am tras de timp. ...Care era? .deşi o maşină cu componente moi...Nu era obligato riu să fi fost tu. Nu-i genul de planetă pe care s-o vizitezi din proprie iniţi ativă. nici o altă entitate robot nu se apropi ase de planetă. am înc uviinţat.Nu-i posibil să fi fost minţit de clinică? Nu cred. Pista indiciilor începea să devină neclară. Mai mult decât atât. . N-am putut. . Cursele regulate de transluminice nu ajung acolo. pentru a stabili unde fusesem înainte de Lintan 3. Cei de acolo ar fi fost mult mai fericiţi dacă eu n-aş fi aflat.De mai multe decenii. O dată înainte de procedura de pe Harkov 8 şi a doua oară recent. . dar am pus genul potrivit de în trebări. Unicul meu scop în vizitare a planetei părea să fi fost chiar eu. .Nu ştiu dac-o cunosc. .Acelea erau faptele şi erau uşor de verificat.Bine.Probabil că nu. Pur şi simplu ca ipoteză. Am examinat arhiva vămii Harkov 8 şi am descoperit că o entitate robot autonomă intrase în sp aţiul aerian al planetei cu câteva luni înainte de procedura medicală.. .

Si banii. . Anterior. Noaptea ecuatorială sosise iute şi bazinul era scălda t acum în lumină artificială provenită de la reflectoarele dispuse deasupra tribunelor. Ei m-au ajutat enorm. . Totuşi înainte să-mi fi fost permisă l r­ tatea aceea.. Existau multe planete. a încuviinţat el uşor s din cap. . Aveam însă de partea mea încăpăţânarea. nici atât de complex. Ro­ botul terminase de lipit ultima placă la locul ei. mi-a răspuns. As a a fost pe când aveam autonomie. iar firul se subţia cu fiecare pe care o vi zitam. Pe Harkov 8 eram o maşină cu gândire rapidă şi inteligenţă de nivel u fusesem însă mereu atât de inteligent. în cele din urmă? . după cum o îngăduiseră timpul şi circumstanţele. fusesem o maşină mai simplă.Am urmat pist a până la începutul ei.Chiar de către tine? . da. trebuia să fi atins un anumit nivel de inteligenţă.Ca un proiect.Finalmente.300 ALASTAIR REYNOLDS de baze de date şi în cele din urmă am aflat de unde venisem. Zima m-a condus înapoi la piscina. Fusesem amplificat în etape. de la o generaţie la următoarea. . . . Mau făcut mai inteligent.Şi banii.Cum ai început? . ca o moştenire de familie sau un animal de companie. Trecusem de la un pro­ prietar la altul. independenţă legală.Aşadar ce ai găsit.. Totuşi nici acela n-a fost răspunsul final. Ei mi-au adăugat diverse.

Tânărul îşi umpluse casa cu maşinile a cestea simple. .Este gata acum. iar programele lor simple solicitau la maximum memoria şi viteza procesorului. Percepţiile. iar poimâine va fi umplută cu apă. un tânăr talent re avea ca hobby robotica. Mâine va fi etanşată. deplasarea şi rezolvarea autonomă a pro­ blemelor erau aspectele care-1 interesau cel mai mult pe tânăr. Voi filtra apa până va atinge limpezimea necesară. ştergând de praf ramele tablourilo r. con­ cepute fiecare pentru o sarcină specifică.Albastru de Zima 301 . Zima îşi începuse exis tenţa pe Pământ. f recându-le şi raclându-le. Altul aştepta răbdător pentru a vâna muşte şi gândaci. înjghebându-i laolaltă din kituri. înainte ca eu să mă fi născut. Tânărul ar fi putut . în jos şi în lungul laturilor ceramice ale bazinului. Fusese asamblat de un amator. Un robot îşi găsea de lucru zugrăvind pereţii exteriori. îmi povestise tot ce ştia despre originea lui. Minţile lor .dacă puteau fi învrednicite cu termenul ac esta .Şi apoi? . după care za energia obţinută din descompunerea chimică a biomasei lor pentru a se deplasa în alt loc din casă. Bărbatul acela fusese unul dintre mulţii indivizi şi grupur i care bâjbâiseră pe atunci. Alt robot locuia în pis cina lui. P e drumul spre piscină. din nou şi din nou. El crease mulţi roboţi.erau însăilate din măruntaiele calculatoarelor vechi. Un robot era un pă­ ianjen cu membre dotate cu ventuze. încercând să rezolve subiectul dificil al inteligenţei artificia e.Mă pregătesc pentru spectacol. care escalada pereţii. as fel încât culorile să se potrivească cu succesiunea anotimpurilor. Le prindea şi le digera. j cării stricate şi piese de rezervă. Trudea neîncetat în sus. a spus Zima.

In repetate rânduri 1-a utilizat ca banc de probă pentru hardware nou. Când a murit. sporind inteligenţa micuţei maşini. Treptat a devenit cea mai inteligentă dintre creaţiile sale şi si ngura pe care a refuzat să o demonteze pentru a-i utiliza componentele în alte dispo zitive. Când inventatorul a murit. Robotul a fost un succes de propor­ ţii şi firma tânărului a deve nit în scurt timp liderul de piaţă în domeniul roboţilor casnici. Ii intro­ dusese o noţiune rudimentară de recompensă. pentru software nou. Ii îngăduise să aleagă d să lucreze şi când să iasă la suprafaţă pentru a-şi reîncărca acumulatorii prin intermediul ilor solare de pe spatele său. a spus Z ima. Dacă n-ai ghicit deja. până ce unul dintre ei . Îl înzestrase cu sist em vizual cu spectru total de culori şi cu creier suficient de mare pentru a proce sa datele vizuale într-un model al ambientului. 1-a transmis nepot ului inventa­ torului. Micul curăţător de piscină 1-a învăţat pe tânăr multe lucruri despre fundamentele designului roboţ ecţiile acelea au fost încorporate în alţi roboţi casnici. Kitul s-a vândut bine şi după un an tânărul 1-a oferit ca bot casnic pre-asamblat. Inventatorul nu 1-a uitat niciodată pe micul c urăţător de piscină. . .. Ea a continu at tradiţia familiei.a devenit suficient de robust şi de autonom pentru ca tânărul să-1 comercial izeze sub formă de kit.. dar se amuzase să conceapă robotul de la zero. prin poştă.302 ALASTAIR REYNOLDS cumpăra un aparat ieftin de curăţare a piscinei.un simplu aspirator . curăţătorul de piscină i-a rămas fiicei lui. potrivit propriilor sale principii excentrice de design. care trăia pe Marte. lumea roia de maşinile lui zeloase şi inteligente.Aceasta este piscina originală. Ii îngăduise ro­ botului să ia propriile s ale decizii cu privire la strategia optimă pentru curăţarea piscinei. In zece ani.

am zis. temându-mă deja de răspuns. cu apa netedă ca oglinda şi limpede ca ginul. Ei aşteptau ceva .Aici am început eu. Ecranul de distorsiune fusese dezactivat şi platformele de observaţie din nave erau ticsite cu sute de mii de martori îndepărtaţi.După atât timp? l-am întrebat. întrebându-se în ce fel se putea compara cu pânzele . . Dar era lumea mea.Este foarte veche.Plăcile acestea sunt colorate în albastru de Zima. având doar atâta inteligenţă cât să po -o piscină.Şi acum? am între bat. m-a corectat el cu blândeţe. A trebuit să sap doi metri în sol. Era tot ce ştiam.Albastru de Zima 303 . dar ceramica rezistă. însă nu puteau decât să privească sur ina. . . O maşinuţă rudimentară.dezvelirea publică a unei lucrări care avea probab il să depăşească tot ceea ce crease Zima până atunci -. . Tribunele erau pline de oa­ meni care sosiseră pentru a ur mări spectacolul şi cerul de deasupra insulei era un mozaic de nave plutitoare lipit e una de alta. tot ce trebuia să ştiu. Acum ei puteau vedea pis cina. Nici u nul dintre spectatori nu avea habar despre ce urma să se întâmple sau despre semnificaţi a eve­ nimentului.Albastrul de Zima este culoarea plăcilor. De fapt cel mai greu a fost s-o găsesc. Îl puteau vedea pe Zima stând pe mar ginea ei. .Aşadar o parte din tine şi-a re amintit. . Era într-un loc căruia i se spunea Silicon Valley. . Am fost acolo când a făcut-o. întâmplător este n uanţa pe care tânărul o alesese pentru a-şi placa piscina. cu peticele solare de pe spate sclipind aidoma solzilor de şarpe.Acum merg acasă.

atunci aceea era euforia aproape lipsită de minte a unei insect e polenizatoare. Dacă simţea vreun soi de fericire în dep asarea prin bazin. Aveau să treacă secole.lucrarea care avea să-i tească retragerea . Mii de ani. El nu trebuia să mai părăsească niciodată bazinul. El devenise experienţă pură. Îmi spusese exact cum anume se va în tâmpla: lenta şi metodica dezactivare a funcţiilor superioare ale creierului. apoi m ilioane. Adevărata operă de artă . să protejeze piscina şi pe tăc ei înotător de distrugerile vremii şi timpului. Nu avea să îmbătrânească niciodată şi nu avea să ască niciodată. Nu conta că totul era ireversibil: ceea ce ar mai fi rămas din el n-ar mai fi fost capabil d e a regreta ceea ce pierduse. aşteptând să fie revelată imensitatea ei. Îl ştiam pe când îl priveam pe Zima pe marginea bazinului abandonându-se albastrului. nevăzută deocamdată. Asta îi era îndeajuns. Aşa credeau ei.. In mintea lui nu mai rămăsese capacit ate pentru plictiseală. îndeajuns dintr-o inte pentru a-şi recunoaşte propria existenţă. indife rent cât de lipsită de rost. Un lucru ştiam cu certitudine : Zima n-avea să obosească niciodată de sarcina lui. Alte maşini urmau să aibă grijă de insula lui. Peticele sola e urmau să-i asigure toată energia necesară. Mai departe însă rămânea pe seama imaginaţiei oricui.. Eu însă ştiam adevărul.trebuia să fie altundeva. Totuşi ceva avea să rămână: un nucleu micuţ. Ii fusese îndeajuns în piscina din California şi .304 ALASTAIR REYNOLDS care străpungeau atmosfera sau cu corpurile cereşti învăluite în linţolii albastre. îndea­ juns pentru a-şi preţui mediul înconjur entru a extrage un firicel de plăcere şi mulţumire din îndeplinirea unei sarcini. Continua u să creadă că piscina era o diver­ siune.

într-o parte îndepărtată a aceleiaşi galaxii. Zima avea dreptate: îngăduisem vieţii mele să semene cu un script pent ru calculator. în aceeaşi piscină. în jurul a soare.. Acum ştiu de ce a stat de vorbă cu mine. Până la urmă am găsit un să-mi scriu articolul despre Zima şi l-am vândut vechiului meu ziar. aşa cum a spus Zima: poat e că tocmai ăsta este scopul.. S-a dovedit că pot să amintesc despre întâlnirea noastră de pe insulă mai multe decât aş fi avut dreptul. In amurg se bea întotdeauna vin roşu. Ultima mea acţiune. dar. iar părţile cele mai notabile strălucesc mai tare. Se modifică şi se edulcorează. totuşi ele se instaurează puţin mai bine după fiecare rea mintire. dar voi traversa acea punte mne­ monică atunci când voi ajunge acolo. . dar pe altă planetă. înainte ca şi el să facă acelaşi lucru. Continui să simt evenimentele ca şi cum nu mi s-ar fi întâmplat realmente. Într-o zi voi avea nevoie de altă so luţie. dar s-a părut că nu aveam nevoie de toiagul mental al AM-ului pe cât îmi imaginasem mereu. Bă uiesc că devin puţin mai inexacte cu fiecare reapelare. o clinică mi-a instalat un set de extensii de memorii neurale care aveau să mă slujească A perfect pentru următorii patru-cinci sute de ani. după o mie de ani. înţelege vreţi din asta.Albastru de Zima 305 îi era îndeajuns acum. Cronica marţiană. a fost de a-i transfera observa­ ţiile în noile s paţii răsunând de ecouri ale memoriei mele lărgite. N-a fost vorba nu mai despre felul în care prezint eu biografiile. niciodată alb. La bordul unui transluminic pornit spre exterior. să fie afişată ca un plan pe hârtie heliografică. Cât despre mine. A fost dorinţa lui de a ajuta pe ci neva să treacă mai departe. înainte de a-mi concedia AM-ul.

răsunând de ecouri şi puţin ste. Acei ne. mai ales acum după ce o mutaseră pe o orbită mai dă. La fiecare două decenii. să iau un transportor către insuliţă şi să mă alătur celor câtorva martori încăpăţânaţi risipiţi prin tribune. De acum. Dar acea ta este arta. Insă. .. ceea ce bănu­ ies este un soi de dovadă. ei mi-au citit articolul. majoritatea. să cobor pe străzile avatarului alb-sclipitor al Veneţiei. to tuşi nu vin mulţi. chiar şi în zilele bune. oricât de straniu ar părea. Nu le-am văzut însă niciodată complet pustii. Tribunele sunt întotdeauna mai degrabă goale. Unii oameni înţeleg. Cei mai mulţi nu vor înţelege niciodată. o ultimă surpriză.. simt probabil că artistul mai are ceva de oferit. aşa că ştiu ce este forma aceea care înoată încet. Asta s-a petrecut cu mult timp în urmă.. eu tot n-am te rminat cu Zima.306 ALASTAIR REYNOLDS A fost plăcut să revizitez bătrâna planetă.. continui să mă îmbarc într-un transluminic spre M urjek.

M O T O R U L DE CĂUTARE MARY ROSENBLUM Traducere din limba engleză GABRIEL STOIAN .

ţineţi-vă bine . aşa cum indică povestirea tulburătoare ce urmează. dar acestora li s-au alăturat şi alte texte memorabile ca The Stone G arden.încă n-aţi văzut nimic! Pleoapele bărbatului au tresărit în clipa când iconiţa. statul Oregon. Rosenblum a produs unele dintre cele mai pitoreşti . prestigiosul Premiu Compton Crook pentru „cel mai bun r oman de debut". Primul ei roman. Entrada. Nuvela Gas F ish a câştigat Premiul cititorilor revistei Asimov's în 1996 şi a fost finalistă pentru Pr emiul Nebula în acelaşi an. Pulpho use. Songs the Sirens Sing şi multe altele. Casting at Pegasus. New Legends şi alte reviste. a fost apreciată de critică drept una dintre cele mai bune culegeri din 1996. şi un nou roman science fiction. incitante şi emoţionale proze scurte ale anilor 1990. The Centaur Garden. de altfel. şi de al t reilea. scrise sub pseudonimul Mary Freeman. Mary Rosenblum locuieşte în Portland. A mai publicat în The Magazine of Fantasy & Science Fiction. In ultimii ani s-a scris mult despre eroziunea intimităţii cauzată de calculatoare. Cărţile ei cele mai recente sunt o trilogie de romane încadrate în genul mist er. înfă­ ţişând o ţeastă cu oase încruci dreptul retinei. Chimera. The Stone Garden. Rat. dar. Drylands. Prima ei culegere de povestiri. obţinând. Skin Deep. Mary Rosenblum a debutat în 1990 in Asimov's Science Fiction şi de atunci a devenit o col aboratoare frecventă a revistei. Absolventă la Clarion West. a apărut în 1993 şi a fost aclamat de critică. California Dreamer. Flight. Synthesis.Una dintre noile autoare cele mai populare şi mai prolifice ale anilor 1990. Synthesis and Other Vi rtual Realities. Seria ei de povestiri „Drylands" s-a dovedit printre cele mai populare din Asimov's. . câştigându-şi un număr mare şi devota e cititori. Science Fiction Age. Horizons . A fost urmat la scurt timp de al doilea roman. unde a publicat aproape treizeci de texte.

şi s-a auzit un murmur slab. ci s-a aşezat imedi at pe scaunul din faţa biroului. . Federalii. a înclinat şi el capul. în timp ce ea se dădea în lături. . I-a aruncat noului puşti o privire cu subînţeles. aplecându-se puţin în faţă. i-a spus puştiului cel nou care stătea pe scaunul de lângă ma sa de lucru. Aman a st recurat o oarecare siguranţă în tonul său. Aman şi-a amintit numele lui. real. Individul în costum nu i-a întins mâna. Jimi. oferit lui pentru a-1 creşte şi poate chiar pentru a-1 instrui. era prea bine instruit să lase să se înţelea est lucru. o dovadă în plus că a o se des­ făşurau o serie de activităţi deosebite. Adică: Puştiul rămâne.. . In cele din urmă. şi şi-a aţintit ochii de un cenuşiu glacial asupra feţei lui Am Chiar dacă probabil nu-i plăcuseră cele văzute.Asistentul meu. Cu ce-ţi pot fi de ajutor? . şi a aşteptat să vadă cum evaluase situaţia bărbatul în costum emarcând gestul imper­ ceptibil de aprobare din cap. că banii contribuabililor erau cheltuiţi c înţelepciune şi cumpătare. . Limbajul trupului adoptat e de relaxare şi de mascul alfa. Câştigase prima repriză. de clasă.. Insă uşa s ea deja. Şi-a scos ochelarii cu lentile închise şi i-a strecurat în buzunarul hainei negre şi elegante.Stai cuminte şi fii atent. Aici nu avea de-a face cu un detectiv vir­ tual.Ce se întâmplă? a întrebat nou-venitul. A clipit pentru a alunga imaginea şi s-a strâmbat către uşa biroului. covorul scump din lână şi mobilierul din lemn adevărat întă­ reau acea impresie. se găs ea într-un birou serios. făcută de comandă.310 MARY ROSENBLUM Of-Of. Dacă puteai. Dar bărbatului în costum nu-i păsa câtuşi de puţin de toat stea. Biroul fizic. câştigai. Ultimul recrut al lui Raul.Domnul Boutros.

Mai ales dacă nu erau în stare să plătească onorariul ceput de Motorul de căutare. Destul de brunet. Aman făcu semn că a înţel s. violului şi traficului de carne umană. amintindu-şi de discuţiile contra­ dictorii cu Avi în legătură cu asemenea implanturi. deschizând diferite fişiere. origine amestecată euro-africană şi hispanică. îmbră te. . Avi. Nu aşa sunase argumentul final. Aman i-a oferit un port de acces. Asta pentru cazul în care nu te remarcă şi singuri. monitorul de pe birou l lui Aman s-a aprins. In partea de jos a ec ranului au defilat câteva iconiţe cu fişiere de date.rezultat al trecutului istoric. deoarece federalii ştiau ce-i tre buie şi astfel totul se găsea pe disc. Scalpul fug arului lucea dezgolit. iar i maginea s-a rotit uşor. Discul odată pus în locul potrivit.puştiul radia se timentul. fiule. Aman 1-a citi şi a suspinat. C lienţii nu-şi stocau fişierele pe net. a remarcat Aman. Tatuează-ţi incorectitudinea politică pe corp.Urgenţă? a întrebat el. Jimi începuse să devină în­ cordat. Bărbatul în cos a rămas cu ochii aţintiţi asupra profilului iluminat al fugarului. Fără nici un cuvânt. Cam acelaşi fenotip ca şi puştiul cel nou Jimi . alcătuit din fibr e luminoase. dar era cât pe ce. Preferinţe în materie de mâncare. Aman a dat din cap. servicii personale. astfel încât clientul să nu-şi închipuie cumva că operaţiunea avea să fie . în jur de douăzeci de ani. Pe câmpul holografic au apărut capul şi umerii unui bărbat. având implantat însemnul de apartenenţă la o bandă. sperând că Jimi îşi va ţine gu Încruntându-se. Proastă al egere. Aman a atins iconiţele. . Nici nu era nevoie să se uite la el .Deosebită.Motorul de căutare 311 Omul a scos dintr-un buzunar interior al hainei o mică mapă din piele şi a extras dinăun tru un disc minuscul de date. ca s -o vadă orice poliţai. sex.

Jimi a aşteptat ca deasupra uşii să se aprindă un bec verde. . Aşadar. a zis individul în costum aproape fără să-şi mişte buzele. . semn că bărbatul în costum nu lăsase vreun dispozitiv de interceptare.). Numele este derivat de la numele zeiţei greceşti a Pământului. Gaia sau Geea (n.312 MARY ROSENBLUM uşoară. Va fi ca şi cum el îi va face semn ca să le atragă atenţia. 1-a măsurat atent şi minuţios e Jimi.Douăzeci şi patru de ore. omul nu consuma droguri. . Vreme de o clipă. Ii reţinea imaginea în sistemul bioware cu care erau înzestraţi cei de acelaşi fel ca el? Şi-1 va aminti pe Jimi chiar şi dacă îl va întâlni pe stradă peste o sută de ani. nu va fi ni ci o problemă să-1 găsească. . Cartea lui de credit spunea totul. fără scutire pentru caz de eşec. De ce atâta urgenţă? Aman a clătinat din cap. . tr. Interesant. punct lovit. Nu constat linaţii sexuale ciudate. Ar fost preferabil ca Jimi să nu se sinchisească. Bărbatul în costum s-a ridicat. a zis într-un târ ziu.Ai zece la sută bonus dacă îl găseşti puţin timp. . 1 Religie ai cărei susţinători venerează Pământul-mamă.Am ie de patru zile. a zis Aman. Au convenit până la urmă să rezolve cazul în uzeci şi opt de ore.Fugarul poartă însemnul de credin cios Gaiist 1 . Pentru consultarea fişierelor de date priv nd tranzacţii juridice avea nevoie de mai mult timp. .) Plu s sau minus zece la sută. după care urma negocierea. a verificat rezumatul incomplet al obiceiurilor fugarului în privinţa cumpărăturilor . astfel că vor trebui să se bazeze pe cheltuielile făcute pentru hrană şi îmbrăcăminte.Oamenii ţin foarte mult să-1 prindă pe ac est individ. Cu o clauză de scutire în caz de nereuşită. Punct ochit. (Trebuia să-şi ia o marjă.Trei şi jumătate.

. de ce îl angajase Raul pe puştiul acesta ce nici măcar nu fusese înţărcat? Ei. aproape andro­ gină. Aman ştia însemnele acelea pe de rost.Motorul de căutare 313 Nu era de glumă. deoarece Alianţa Nord-Americană. mai ales în caz de reuşită. din câte înţeleg. nu punem întrebări. Trebuie să fim de acord cu toate. Chiar crezi că suntem atât de buni? întotdeauna trebuie să plăteşti un anumit reţ.. Pentru numele tuturor zeilor.. întrebându-se dacă nu cumva puştiul se prinsese deja. Şeful lui avea o naţie către fenotipul african-hispanic.Omul a cela vine din partea guvernului. aşadar facem doar ce ni se cere. Cândva. Aman a alungat imaginea de pe retină şi s-a făcut că nu bagă în seamă piciorul ridicat de Jimi pe birou. apoi şi-a pus un picior pe colţul biroului.De unde naiba să şti u? Aman a atins una dintre iconiţele unui fişier şi a închis ochii în momentul când propriul lui bioware s-a descărcat şi i-a apă­ rut pe retină. Acela fusese subiectul definitiv de ceartă cu Avi. Aman şi-a înghiţit un suspin. nu? Cui îi pasă de motive.Toată canon da asta împotriva celor din Gaiist este o por­ cărie.Ce a făcut? . De motivul pentru care îl angajase Raul. A man a examinat statura înaltă şi subţire. Jimi s-a rezemat de spătarul scaunului. atâta vreme cât ies bani? . a puştiului. el ştia doar de ce. Doar pâine şi circ oferite oamenilor simpli. . puştiule.Cam ce proporţie din datele culese de noi intră în cate­ goria legală? a întrebat el şi urmărindu-1 pe Jimi gândindu-se pentru a da un răspuns. . Aman a ridicat o mână în aer. . preferinţele lui nu interveneau în chestiu ni de serviciu.A. Jimi şi-a luat piciorul de pe birou. .

ascuns de un paravan japonez. având rolul de a impresiona clienţii. Vege­ tarian. Fugarul nostru este o rganic.N-o să avem nevo ie de Xuyen. şi ţi se revocă aprobarea pentru vânzarea de lucruri organic e. ori că toate obiectele lucrate manual sunt considerate un paravan pentru trafic ul de droguri. S-a ridicat şi s-a apropiat de pupitrul anonim din partea din spate a b iroului.De ce ai cedat după ce ai cerut patru zile pentru r ezolvarea cazului? An Xuyen este deja înhămat la ancheta Ferrogers. Jimi încă nu avea vreo pretenţie la putere.Să spunem că vinzi marfă fără etich tă de identificare şi te trezeşti peste noapte că ai rămas fără licenţă. şi a făcut un semn din cap către iconiţe. ori că analizele med entru E. Hainele şi obiectele personale sunt doar produse de serie limi tată. . L-ai putea găsi şi singur în vreo patru ore. Lucru nu tocmai adevărat. însă probabil că asta nu va schimba luc rurile în nici un fel. . . . coli nu sunt bune. Acela era adevăratul lui spaţiu de lucru. Cu Raul să nu disc politică. i-a zis el cu blândeţe. . A pufnit în râs. Aman şi-a promis că va discuta cu Raul. Orice lucruşor are agăţat de el o etichetă.Bine că nu-ţi scrii părerile cu luminiţe pe cap.Hai. Res tul era de decor. Decât poate după ce se va sătura de puşti. Asta n e primea gratis. revino cu picioar ele pe pământ. a zis Aman. . însă cunoaşterea însemna putere. te rog. încruntându-se.314 MARY ROSENBLUM . Pe astea nu apar etichete de ide ntificare. Jimi a roşit.Dar dacă-şi cumpără cele trebuincioase d a ferme şi de la meşteşuguri? a zis Jimi.

iar d atele referitoare la achiziţiile de la asemenea magazine însemnau bani în bancă. Majoritatea vânzătorilor cu amănuntul le transmiteau datele direct.Cum adică? s-a bu rzuluit Jimi. S-a aşezat la pupitrul de lucru. desigur. . Ea er mai mare. Motorul de căutare SRL er a dispusă să plătească.Inteligenţă artificială (n.Nu cumpără aşa ceva. Acesta nu mai purta asupra lui cipul. Şi. a zis Jimi şi a ridicat din umeri. Se făcuseră tot uşi încercări. Dar.data deţinea profilul puştiului. altfel individul în costum nu ar fi apărut la birou pentru a apela la serviciile lui. IA-ul lui Aman şi-a răsfirat miile de mii de degete în infosferă şi a început seze bazele de date ale magazinelor de vânzare cu amănuntul. Să văd dacă mă încadrez în cele patru ore pe e mi le-ai acordat. Nu-i prea uşor pentru tine? Dacă până şi eu aş fi în stare să o fac? Aman a ezi . firma forsale. pentru nici el nu era sigur. începem cu sexul? . Hrana era al doilea element de pe lista de urgenţe. dacă erai dispus să plăteşti. . astfel că nu avea rost să insiste asupra acestui aspect. Deocamdată nimeni nu descoperis e cum se putea face ca un cip de identificare să rămână implantat definitiv.O să o fac eu. Mă ocup eu. tr.In regulă. Şi-a apelat câmpul lui protejat şi a transferat fişi­ er e el. bineînţeles. Ilegale. Aman a extras datele brute referitoare 1 IA . . astfel că erau bine protejate.). Fugarul beneficia de sex pe gratis sau poate nu făcea deloc. Aman şi-a deschis motorul de căutare şi a introdus datele de identificare ale fugarului. le puteai cumpăra de la oameni mu lt mai pricepuţi decât cei care creaseră sistemele de protecţie.Motorul de căutare 315 . în vr eme ce Jimi a ieşit cu paşi apăsaţi.

Prima oară când pătrunsese în acest domen rămăsese uimit con­ statând cât de mult erau reflectate viaţa şi filozofia cuiva de alimentel pe care le consuma. când i se implantase şi cipul personal de identificare. Părea mai tânăr. iar apoi doar la p roteine vegetale. Devenise Gaii st la vârsta de nouăsprezece ani. Asta datorită dietei lui vegetariene şi organice? Aman a surâs cu amă iune.316 MARY R O S E N B L U M la bunurile consumabile cumpărate de fugar. fugarul avusese o dietă tipic nord-americană. Aman a aşteptat c le treizeci de secunde cât IA-ul a analizat datele brute. dar IA-ul l ui sintetiza un profil care să slujească ope­ raţiunii pe care o desfăşura. Lui Avi i-ar plăcea situaţia. constatându-se o tr ecere spectaculoasă a cumpărăturilor de la proteine animale la peşte. orice lamă de gumă de mestecat. sumele. la fel ca şi acela de ciuperci haluci nogene. Puţin trecut de douăzeci d e ani. pre zentând o listă prescurtată de preferinţe personale peste care Aman a sărit. Forsale îi oferise profilul. Ăsta fusese subiectul unei neînţelegeri anterioare şi o scuză permanentă de fiecare dată când fiul lui avusese nevoie să-şi găsească o scuză. Orice portocală. Fugarul avea aceeaşi vârstă ca şi fiul lui Aman. I A-ul a terminat. Contrastul apărea evident în profil. Aman a zat profilul cumpărăturilor de articole de băcănie. Când era copil. orice sticlă de bere purta o semnătură A R N . După cum se aşteptase. preţul fiecărui bun consumabil pe care îl cumpărase fugarul începând de la primul credit pe care-1 cheltuise la un magazin până în ziua când a plătit pentru ca un operator ilegal să-i extragă cipul de dentificare. Caracterul . iar fiecare cumpă­ rătură se înregistra într-un fişier care se deschises ua în care se născuse fugarul. istoricul achi­ ziţiilor de droguri ilegale nu lămurea mult e lucruri. cu toate că se triplase consumul de produse derivate din marijuana. Achiziţiile de alcool se reduseseră la zero.

doar pentru că avea timp de pierdut. Cauza morţii fusese insuficienţa cardiacă. însă descoperise cu mul tă vreme în urmă că merita să dea ascultare intuiţiei. a murmurat IA-ul. dublat de o cr eştere a volumul de hrană cumpărată. cu glas de androgin. a plecat ultimul de la birou. Dintr-o toană. Continui căutar ea? Aman a şovăit. Ca de obicei. sugera existenţa unei iubite ori a unui coleg de came ră. care era dependent. recepţionera s-a decuplat. deoarece căutări ca aceea costau bani. Nu rezulta un tipar de dependenţă de drogu ri. Când a traversat holul de primire mochetat cu eleganţă. de parcă ar fi fost primele ore ale di mineţii.Continuă. Iubita lui? Murise din cauza unei supradoz e? Aman a privit printre gene la ecran. Nu avea nici un motiv plauzibil. Constatare şocantă.Motorul de căutare 317 aleatoriu al achiziţiilor sugera că lua droguri pentru altcineva ori pentru o petrec ere mai degrabă decât pentru consum personal. Date insuficiente. Piesele de mobilier şi . . . a zis el. însă IA -ul lui identificase cazul. stând aproa e într-un fir de păr. La mai puţin de optsprezece ore de la ultima procurare de droguri murise o femeie în vârstă de douăzeci de ani. Achiziţiile de hrană scăzuseră şi ele. Ritmul constant de achiziţie a unor substanţe psihotrope ilegale. iar legătura era slabă. Ori decesul. regiunea în care se efectuau acele achiziţii. După ce uşa s-a încuiat în urma lui. Aman şi-a pus IA-ul să coreleze scăderea de cum­ părături cu baza de date a medi ilor de ştiri din America de Nord-Vest. apoi a aşteptat cât IA-ul lui a făcut analiza. recepţionera i-a urat noa pte bună şi a arborat un zâmbet extrem de proaspăt. Scăderea bruscă a volumului de asemenea cumpărături sugera despărţire .Continuă.

Vase uriaşe cu flori . Credincioşii Gaiist erau inofensivi. Aman a urmărit spinarea musculoasă a femeii. Jimi avea dreptate. A l uat un taxi cu pedale până acasă. Aman a întins mâna să bată în clopoţel şi. ea i-a zâmbit d rept mulţumire pentru bacşiş. înconjuraţi de un fluviu de oameni care mergeau mâncând şi cumpărând diverse lucruri. Compania care se ocupa de decorarea clădirii induse se şi mirosuri alături de holograme.o altă meta­ foră holografică . conducătoarea a cotit şi a oprit la marginea trotuarului. legaţi de natură. făcând vehiculul să se strecoare prin aglomeraţia de seară. imediat ce s-au stins sunetele lui. după . In timp ce el a confi r­ mat cu o amprentă a degetului mare cifra afişată de aparatul de taxare. Federalii voiau să pună mâna pe acest om din alte motive de afiliaţia lui politică. deşi putea fi vorba şi de un motiv ce ţinea de propagandă.înfrum useţau câteva măsuţe lipite de perete.i-a urat noapte bună. Poate că persistenţa gândului se datora faptului că fugarul avea aceeaşi vârstă ca şi Avi şi. In bazinul holografic înconjurat de orhidee înflorite înotau crapi japonezi. Cu un ae r absent. Când a traversat holul mic al clădirii. oa meni liniştiţi.crini în acea zi . astfel că s-a aplecat peste ghidon şi a pedalat cu hăr nicie. jucării şi droguri legale. Se obişnu­ ise să nu mai trebări care să înceapă cu „de ce"? Sudoarea lucea uleios pe pielea bronzată a femeii. era tot Gaiist. timp în care vehiculul trecea p e lângă vânzători ambulanţi ce ofereau mâncare.318 MARY ROSENBLUM covoarele adevărate erau semne de prosperitate şi poziţie so­ cială. recunoscător pentru că de astă dată femeia scundă şi muscul pe şa nu avea chef de conversaţie. Oamenii reali prezent au riscuri de securitate. portarul de noapte . pe d ra. Nu reuşea să şi-1 scoată d nte pe bărbatul în costum. Mireasma crinilor 1-a urmat pe Aman până în stradă.

Acela era vinul alb pe care-1 prefera. A luat un coş din plastic de pe stiva afla tă lângă uşă şi a pornit pe un culoar. Azi ai deschis ultima cutie cu suc de portocale. Majordomul de la raionul de vinuri avea un glas bărbătesc. reintrând în vălmăşagul de taxiuri şi scutere de pe stradă. A cumpărat o sticlă şi a pornit spre casa de marcat să confirme printr-o amprentă suma totală care fusese afişată p e un ecran. Aceasta căutase în fişierul de inventar personal să va dă dacă avea nevoie de suc de portocale.Motorul de căutare 319 care a demarat. Majordomul magazinului îi scana­ se cipul de identificare când in trase. pe măsură ce el a mai luat câteva cin e congelate şi o salată la pachet. P oriile Willamente. apoi se conectase la smartshopper. compania care controla inventarul de produse la care el era abonat. . i-a zis majordomul magazinului cu glas plăcut.net. plin. Ori e doar o simplă coincidenţă? . relaxat până aproape de bucurie văzând culorile cu use aproape goale la acea oră din noapte. iar ma­ jordomul îi reamintise că trebuia să cumper e acel produs. A aruncat în coş o cutie cu suc congelat. Trei dolari reducere. care a crescut lent. Aman a intrat gră în micuţa băcănie din zona unde lo­ cuia. când a trecut prin dreptul lăzilor frigorifice.Mă urmăreşti? 1-a întrebat Aman. Adevărat. Preţul a apărut pe mâ­ nerul coşului urmat de suma totală de plată.Nu-i aşa că vă uşurăm viaţa? Aman a ridicat ochii şi 1-a văzut pe Jimi aşteptân pătul şirului de case de marcat. matern. în timp ce şi-a transfera umpărăturile într-o pungă de plastic. In această săptămână se practică reduceri la pinot gris. .

A ici îmi fac mereu cumpărăturile. Un comportament neobişnuit. Ochii îi sclipeau ciudat. Aman s-a aşez at pe scaun şi imediat a apărut o femeie scundă. Lichidul oranj a sărit peste buză. .Ce te frământă? . Pot să-ţi ofer ceva băut? . Te afectează vreodată? . oferind o oază de imobilitate în fluviul tumultuos al oamenilor.S tudiezi tot timpul oamenii din faţa ta? 1-a întrebat Jimi. i-a zis Jimi şi 1-a privit lung. Şi-a ridicat propria sacoşă de plastic. Au luat loc la una dintre mesele aşezate pe trotua r aparţinând unei cafenele alăturate magazinului. care a aşezat un pahar cu bere tare în faţa lui şi unul cu mărgărita de mango în faţa lui Jimi.Sigur. Aşa mi-ai spus. Aman a rămas cu o expresie neutră pe chip şi a mai luat o gură de bere. a spus Jimi şi a ridicat din umeri.Individul c u costum te-a luat în posesie. Amân doi au răspuns cu da.Ce să mă afecteze? . Aman a sorbit spuma cremoasă şi berea am ie şi 1-a urmărit pe Jimi golind o treime din pahar dintr-o sorbitură. . iar cristalele de sare au alunecat pe p ereţii curbaţi ai paharului imens.Ca de obicei? i-a întrebat masa pe un ton politicos.320 MARY ROSENBLUM .Aşa-şi înc hipuie ei. iar pelicula subţire de transpiraţie făcea faţa să-i lucească. drept măsură reparatorie pentru faptul că nu se deranjas e să ştie unde locuia noul angajat. Când analizaseră candidaţii pentru acea sluj verificase chiar el profilurile privind consu­ mul de băuturi şi droguri.Locuiesc la o intersecţie de apartamentul tău. aşezând paharul pe masă un pic zgomotos. Apoi şi-a dat seama că Jimi era deja beat. iar Aman s-a întrebat ce obiş­ nuia să bea Jimi. Eu co nsider asta drept meserie. . . a acceptat Aman.

Dar aşa ceva.. corect? Ori îl vor maltrata.Ei. .Am trăit cu im presia că lucrăm pentru băieţii buni. pentru că trebuiau mereu să se teamă de vreo trădare.Intimitatea.Îl vor crucifica pe băiatul acela. .Poate şi de câte ori tragi apa. Puţin melanj.. I n public.Motorul de căutare 321 . şi făcuse parte din câteva grupări politice tre cute pe lista „galbenă" de guvern. Insă cei m ai buni profileri proveneau din mediile mai neortodoxe. femeia scundă i-a aşezat un alt pahar cu mărgăr ta şi 1-a luat pe cel gol. învăţau de tim­ puriu cum să evalu eze corect oamenii. ce glumă proastă. Dacă doriţi. . Să nu cazi pe drum. pe naiba. pentru că băutura îl „luase" deja cu repeziciune. Când o să încetezi să te mai întrebi de ce? Ia zi? Dar ţi-ai pus vreodată întrebarea asta? . a zis el şi a trântit paharul pe masă. nu. .. Mda. i-a zis Aman pe un ton calm.Hai să gem. ridicându-se. Citea ca m prea multe reviste oarecum extremiste. . în profilul lui Jimi apăruseră unele indicii. vorbind puţin împleticit: Pariez că în vreo bază de date există evi rivind frecvenţa cu care mă aşez pe tron. asta-i clar. Anunţaţi-mă. vreun t ticăloşit. Încă unul. matern. Aţi depăşit limita legală u ca maşina să funcţioneze. Un moment mai apoi.Guvernul nu ucide oameni.Ha-ha! Jimi s-a uitat la Aman cu ochi lăcrimoşi. a zis Jimi uitându-se fix la băutură. . poate jigodii care-şi abandonează copiii şi-i lasă la mila publică. 1-a informat masa pe un ton dulce. nu chiar din zona roşie. voi ch ema un taxi. şi a continuat. dar pe aproape. înţelegi? Şi că trebuie să căutăm vreun escroc. . a golit paharul. şi n-ai de ranj. Te conduc acasă. i-a zis Aman.

Spune-mi încotro să pornim? -Noi ? . Muzica a pornit la scurt timp. Jimi stătea doar la etajul ş semn că nu avusese bani să închirieze ceva la un etaj de unde să se bucure şi de privelişte. cu paşi neauziţi. remediu demodat. dar s-a ridicat de la masă. îndeajuns de tare încât să atragă atenţia rgem. a apărut un pisoi care i-a măsurat cu ochii lui verzi. iar Aman a recunoscut un cântec interpretat de o trupă retro-punk. Cu un gest nu tocmai blând. Era real. Aman 1-a făcut să meargă. Aman i-a lăsat un coş de gunoi lângă canapea. . avea blana aurie.Dă-mi odată adresa. permiţându-i accesu l. şi-a dat seama Aman. Jimi a pufnit în râs. a zis Jimi. îmbufnat şi din nou comportându-se copilăreşte. privindu-1 pe Aman cu ochi dilataţi. Uşa s-a descuiat şi câteva le duri au clipit cât aparatul de securitate a scanat cipul lui Jimi. Jimi locuia într-unui dintre turnurile cu apartamente ieftine şi la modă ce se înmul­ ţiseră a ciupercile pe măsură ce cartierul îşi câştiga popu­ laritatea. Ba cred că sunt.Nu sunt beat. a bolborosit Jimi. Jimi plătise un onorariu sănătos ca să aibă dreptul de a ţine un animal în carne şi în acel apartament. dar bun. Jimi a rostit numărul upă care a pornit împleticindu-se.322 MARY ROSENBLUM . iar pe măsuţa joasă de ală i-a aşezat un pahar de apă şi câteva aspirine. pentru că asta costa. La salariul lui. o idee cam neîngrijită. Au reuşit să intre în baia minusculă în ultima clipă. Jimi a adormit imediat ce a pus capul pe pernă. Curând. nu-şi putea permite. Pisica s-a ţinut pe lângă el. cu toate că se sprijinea de braţul ferm al lui Aman.Trebuie să vărs. După aceea. S-a le­ gănat. oarec um şocat. fixându-1 . iar Aman 1-a pr ins de braţ. Aman 1-a aşezat p apeaua extensibilă ce servea drept pat în garsoniera sa.

alcoolic. . astfel că a scotocit prin dulăpioarele din bucătărioara alăturată. Iar dacă productivitatea lui va începe să şchiopăteze. Apoi a pus-o pe podea. .. Dar Jimi avea dreptate. Omul în costum nu le-ar fi spus adevărul. Nu se gândise să caute o legătură. De ce? Nu avea importanţă. Nu sunt. . pentru că acest comportament nu respecta tiparul. Pisi ca s-a apropiat de farfurie cu coada sus. Şi excesul din această seară avea să fie adăugat la profilul lui privin d consumul de băuturi alcoolice.Îmi pare rău.L-am recunoscut. Mare ghin ion pentru el. a spus Aman pe un ton înţelegător. marcate cu un ast risc. -Hei. iar mărgăritele băute vor apărea înşirate. înţelegi? Şi tu ai f st copil.. Va afla că Jimi se îm această seară.) Cum se face asta? Nici măcar n-ai întrebat. Ar fi trebuit să întrebe. La naiba.. Nici măcar nu m-ai întrebat dacă îl cunoşte m sau nu. Jimi se ridicase întrn cot. Dar oricum ştii asta. Ştiu asta. de astă dată cu capul atârnându-i peste margi canapelei. Aflat la uşă. când începuse să-şi s mbe .Motorul de căutare 323 cu ochi acuzatori. răsfirat şi ieşit cu totul din acea lume.Mulţumesc. Îl cheamă Daren. S-a gândit la profilul fugarului. Mi-e clar. şi-1 privea cu ochi tulburi. Am fost prieteni. Raul îi va consulta în primul rând profilul. (In colţurile ochilor i-au apărut lac imi. i-a răspuns Aman. S-a uitat la Jimi. Jimi. la acea ruptură. nu? . Faptul că Jimi avea o pisică trebuia să se a fle în baza de date. nu? Ăştia în costume o să-1 ucidă. Aman s-a oprit. pregătit să plece. pentru că i-ai dat de mâncare motanul ui.Da. Azi. Aman a oftat şi s-a întors la puşti pentru a-i aşeza capul pe pernă. Insă Jimi adormise din nou. a găsit pungile cu hrană pentru ea şi a golit una într-o farfurie.. În copilărie.

putea fi doar bănuit. demonul sângelui. Acesta îi oferea cinci variante. ci doar mobilier danez şi un covor afgan foarte vechi. Motorul de căutare ar fi devenit o firmă fără obiect de activitate. Ins tare băută cu Jimi îi clocotea în sânge ca o amfetamina concentrată.. iar dacă se l imita la acesta. decolorat. Nu era vorba strict de date. R uptura din viaţa lui Avi fusese prea brutală. Nu 1-a întâm inat un pisoi. un om credincios Islamului. Parcurgând câteva intersecţii. pentru a simţi persoana care se ascundea în spatele lor. Aman a tras uşa şi a auzit declicul dispoz itivului de închi­ dere a uşii. îmbrăcămintea. luminile nu au fost însoţite de muzică. ţesut manual d e femei cu degete ca de copii. batoanele de ciocolată. Cuptorul a sc os un clinchet.abilitatea de a vedea dincolo de cifre. descărcarea de filme video destinate momentelor de singurătate. IA-ul său lucrase la alcătuirea pr filului. A decis să verifice mai întâi profilul fugarul ui. Şi-a de­ pozitat hrana cum părată. după care a clipit. a ajuns la turnul modest unde -şi avea apartamentul. aşa cum se vindea pe st adă. Când s-au aprins. Oricine putea cumpăra un IA de căutare. Se vedea o deosebire esenţială. Cum ar arăta acum profilul lui Avi? Imposibil de ştiut.. felul în care cheltuia banii. care muriseră de cine ştie când. Aman a pus tava aburindă pe blatul mesei ca să se răcească şi s-a aşezat. şi de predicile lui desp re alcool.324 MARY ROSENBLUM dieta. darurile ce evocau prezenţa . Int uiţia îşi avea rolul ei esenţial . Amintindu-şi de bunicul lui. deschizându-şi bioware-ul. Aman a analizat cum­ părăturile. In seara asta aşa simţea alcoolul. a băgat o cutie în cuptorul cu micro­ unde şi s-a gândit să-şi mai toarne o bere. Iar moti vul. cu picioarele încrucişate pe covorul de lână. a surâs şui. în modelul căruia predomina culoarea sân­ gerie.

Umbla pe jos. care nu mai aşteptase asta. Florile fuseseră pentru tatăl lu i. în trei oc i.Motorul de căutare 325 neguroasă a unei prietene. speranţa iubirii exprimate prin trandafiri solitari. locuit cu pr ecădere de lucrători pe bani peşin.. Toate prezent au cumpărături de alimente cu fibre naturale. Aman a observat cheltuieli pentru flori. Iar apoi. Aman s-a u itat din nou la cele cinci profiluri pe care i le propusese IA-ul. ori poate. în statul Brazilia. Aman a scanat datele. Majoritatea cumpărăturilor fuseseră făcute în nord-estul oraşului. Naivitate. d eoarece petrecuse ceva timp la sala de gimnastică şi cumpărase alimente speciale. ciocolată belgiană şi bilete-pereche la vreun spectacol. dacă vâră capul sub .. Curios. Aman a expirat încet. cremare. ruptura. Tânărul ţinea la silueta şi greutatea lui. clon aţi. Nu se putea folosi de mijloacele de transport în comun fără cip de identificare şi nu avea acces la vreun vehicul. Un altul sosise recent la Montreal. Doică. A ales unul dintre cei trei local­ nici. Acela. un altul în C onfederaţia Americii de Sud. Spre deosebire de Avi. Mama plecase pentru a face carieră în calitate de inginer pe una dintre platformele orbitale. Trecuse la Gaii sm după moartea tatălui. şcoală privată. ajunsă acum cartier mizer. mort la cincizeci şi patru de ani în urma unui anevrism cerebral. doar la muşchi. Aman a mai des­ chis un fişier din cele descărcate de bărbatul în costum şi a citit statist icile. organice. A găsit şi aşa ceva. Ca un copilaş care-şi închipuie că. Daren fusese un copil născut ca urmare a unui contract . pentru o vreme. o creştere a con sumului de alcool pe o perioadă de aproape trei luni. Spe­ riat.o formulă nouă prin ca re bărbaţii puteau avea copii. Tre i dintre tineri erau încă localnici. asta era evident. într-o zonă ce fusese exclusivistă cândva. Apoi murise cineva. recoltate şi neprelucrate.

IA-ul nu terminase căutarea în fişierele de da te D E A 1 . Spera că va putea găsi o justificare în caz că Raul ar fi prins de veste şi l-ar fi chestionat. Să continue? Cât pe ce să spună nu. Se întrebase uneori dacă l-ar putea găsi pe Avi. a zis el.326 MARY ROSENBLUM pernele canapelei. a ieşit din bioware. devine invizibil. Un semn de întrebare. Asta ar fi o realizare. IA-ul i-a selectat cazurile de deces provocate de supradoze în ultimii cinci ani. a apelat simbolul de identif icare al IA-ului din căutarea lui precedentă. Insă Avi ştia modul de lucru al tatălui său. ceea ce sugera că prin continuarea căutării ar pătrun aze de date protejate. De data aceasta. Când. Aman şi-a simţit picioarele amorţite şi. Ca şi Jimi. . Raul i-a spus nu era nevoie. Aşa cum era de aşteptat. iluminat inter­ mitent în roşu. . A băgat tava în rigiderul minuscul şi s-a lăsat să cadă pe canapeaua joasă. s-a ri­ dicat în picioare. cu o clipire din ochi.In regulă.Agenţia de luptă împotriva stupefiantelor (n. Semnul a dispărut. i-a transmis lui Raul un mesaj că nu se simte bine şi 1-a întrebat dacă trebuia să meargă la birou. A doua zi. Ştia cum să rămână ascun r nici Aman nu încercase să-1 caute. dar nu beat din cauz a câtorva pahare de mărgărita. Semnalizase o femeie care murise. însoţea datele. tr. care fusese iubita sau prietena tânărului. Scotocirea prin date oficiale protejate avea să coste. atingând semnul de întrebare de culoare sângerie. Jimi. făcând u oarecare efort.). Dintr-un capriciu. Mâncarea de pe tavă se răcise şi miezul nopţii trecuse de mult. Continuă. pentru care nu era autorizat. dar să-şi facă 1 Prescurtare pentru Drug Enforcement Administration .

Motorul de căutare 327 nişte analize înainte de a reveni la slujbă. rugându-1 să se ocupe de căutarea în cazul Sauza şi a anexat câteva fişiere nesecrete care să-i ofere ceva de făcut în starea aceea de mahmure ală şi confuzie. In vreme ce trenul gonea cu o viteză ameţitoare pe deasupra acoperişurilor lăsate şi a buruienilor ce se înmulţiseră . IA-ul nu-i oferise nici u n indiciu privind grupul de decese în urma unor supradoze. A surâs amar când a găsit un fotoliu şi s-a aşezat. Oraşul se termina brusc prin Centură. A plătit în numerar persoanei suspicioase care 1-a dus cu taxiul şi a procedat la f el ca să-şi ia bilet doar dus la metrou.net. un fel de ţară a nimă­ nui. pe care le găsise cu ani în urmă la un centru de reci­ clare a deşeurilor. pe care 1-a luat spre nor d. Peticele de pământ cultivat s u o oarecare ordine în haosul sordid. Utilizarea taxiului cu pedale şi a metro­ ului uşor fuseseră înregistrate de citizen. apoi a prins un taxi cu pedale. Nu existau multe mecanisme de securitate care să împiedice căuta rea. I-a transmis un e-mail lui Jimi. grup ce fusese identifi cat. fără să bată la ochi. unde se aflau depozite abandonate şi case dărăpănat uite de oameni fără cămin. Celui care ar fi dorit să afle unde se deplasase a stăzi i-ar fi trebuit doar câteva minute ca să tragă o concluzie. Ar fi fost imposi­ bil ca Raul să nu-şi dea în p tic cu paranoia lui legată de bioterorism. Nu era o minciună de la cap la coadă. Deşi plăţile în numerar nu i-ar fi putut ascunde miş ile. uzată şi o pereche de blugi pătaţi cu unsoare. compania de date preferată de major itatea sistemelor de transport. iar asta îl zgândărea. Nu se simţea bine. scursoarea fără cipuri a societăţii. ajungând la metroul uşor. A găsit îmbrăcămintea de care avea nevoie în fundul un o cămaşă veche. A încălţat o pereche de ghete ite şi jerpelite. Acel bine se referea la mai multe aspecte.

în vreme ce trenul a trecut pri n dreptul ei. ieşind în stradă. Nimeni nu s-a uitat la el când au traversat peronul murdar şi pustiu. care-şi etalau marfa la capătul pe­ ronului. pe neaşteptate. ea a fluturat foarte vioi o mână. Când a părăsit p eronul. însă Aman a simţit o înfiorare uşoară la c semn că era urmărit şi studiat. Aman a făcut un gest impercept ibil din umeri şi a socotit că era din cauza încordării. cu acoperişuri gata să se prăbu­ şească ori erau acoperite cu plăci din materiale plastic ieftine.ceea ce 1-a făcut să se aleagă cu câteva epitete ce trădau inve vitatea băiatului mai înalt. furniruite pentru a aminti lemnul şi suprapuse în aşa fel încât să nu permită infil rarea apei. De ce l-ar fi urmărit cineva? A umblat de colo-colo. Absenţa datelor de control din câmp urile de adrese îl deranja tot mai mult cu fiecare minut ce se scurgea. ui tându-se la felii de pepene şi mere timpurii pe care le ofereau spre vânzare doi băieţi pl ictisiţi. soarele care răsărise îl ardea deja în ceafă. care s-a uitat brusc la el de sub o adevărată fântână arteziană alcătuită din tije de trandafiri încărcaţi de flori r ea ei. Nici vorbă de vreun urmă­ ritor. Aman a întors capul să o vadă mai bine. S-a târguit cu ei. uimitor de curată şi sclipitoare. dar nu cu mult. se asorta perfect cu culoarea acelor tranda firi şi. a coborât alături de alţi câ sageri.328 MARY ROSENBLUM şi prosperaseră. majoritatea femei şi vreo doi bărbaţi. Casele de acolo erau hi. fata i-a dispărut din câmpul vizual. care se întorceau după ce făcuseră probabil cu ie în clădiri de birouri ori lucraseră de mână pentru creatorii de modă. a surprins privirea unei fete cu faţa rotundă. Zona era ceva mai prosperă decât centura din ţara nimănui din jurul centrulu i oraşului. dar cum trenul a intrat într-o cur bă. apoi s-a răsucit şi s-a îndepărtat pre­ cipitat . Ajuns la staţia dorită. In majoritatea curţilor de dimensiuni modeste creşteau .

Era la zi cu vaccinurile. Trăsăturile ch i ei s-au relaxat puţin. iar zâmbetul i-a devenit mai sincer. din burlane. Ce. apa se aduna în rezervoare săpate manual. aromat cu busuioc. . Ca m spre amiază. şi a cumpărat un pahar cu suc de legume. gustări şi diferite servicii . tarabe semilegale ofe reau legume. Trebuia să ne întâlnim aici. după care a făcut fărâme în aparat. îşi folosea numele adevărat. socotind că e în doar de prieteni. vine ceva mai târziu. Copilaşul care-şi vâră capul sub pernele canapelei. con­ struit într-o zonă unde se aflase cân parcare.Motorul de căutare 329 legume. de aceea a luat paharul fără să ezite şi a băut lichidul gustos. Aman a mai sorbit din su c. Apoi a izbucnit într-un hohot de râs familiar şi prietenos. aproape invizibilă din cauza viţelor uriaşe de kiwi şi kudzu. a apărut o siluetă care a pornit spre . iar el a simţit mirosul de clor când s-a aplecat întâmplător peste ea. prit o clipă la un chioşc având un aspect curăţel. Asta nu prezenta riscuri. dar i-a surâs femeii. băuturi de casă făcute din fructe. nu invers." Aşadar. făcut chiar sub ochii lui cu ajutor ul unui storcător antic. Dintr-o casă mare.arătând cam ca vânzătorii ambulanţi din cartierul lui. Pariez că încă nu s-a sculat. însă aici clienţii veneau la vânză­ tori. Nu-i plăcea busuiocul în mod deos bit. ce voia să suge reze „Aici toţi suntem amici.Bineînţeles. parcă nu-i ştiu stilul? De obicei.Daren a trecut azi pe aici? A riscat să pronunţe numele r eal al fugarului. rectangulară. deşi îi făcea greaţă. . sperând în mod absurd că tânărul se dovedise prea naiv ca să se folosească e unul de împrumut. A ridicat d in umeri şi s-a relaxat. Femeia a spălat legumele într-o găleată cu apă noroioasă.

. păstrând un braţ peste umărul lui. degetul mare exercitând exact atâta presiune asupra nervilor cât să-i amintea scă tânărului că trebuia să se stăpânească.. Apoi s-a destins brusc.Să-mi iau întâi nişte suc. Nu strica totul cu vreun act necugetat. însă asta l-a făcut să atine. . tricotată manual şi vopsită în casă. ţesuţi dintr-o fibră de culoare cafenie. Ai lăsat urme pe care şi un orb le-ar putea .A. Mergi. Ama a înfipt degetul mare în plexul nervos al umărului. Hai să ne limbăm puţin. A aşt eptat până când ochii lui au privit spre el. Pantalonii largi. uite-1. tânărul a rămas pe gânduri.330 MARY ROSENBLUM ei. iar tunica. Aman a simţit mirosul acru al sudorii izvorâte din spaimă.Vino. a spus Aman. L-a răsucit pe puşti şi l-a împins pe stradă. N-am venit să te trădez. ascunzând încordarea puştiu­ lui cu pro lui corp. iar privirea şi zâmbetul femeii i-au confirmat bănuiala. . gest ce i-a permis să şoptească în urechea puştiului ce trăia un şo de descris: Poartd-te ca şi cum am fi vechi prieteni şi poate că federalii nu te vor p rinde. iar Aman l-a strâns mai tare ca să-1 susţină. îţi lua ochii aseme unui balon în culori ţipătoare.Nu. moment în care a făcut cu iuţeală câţiva paşi în de când te aştept. iar panica l-a făc ut să-şi încordeze muş­ chii. A început să tremure. ş şiragul de mărgele sculptate de la gât nu făceau decât să atragă şi mai mult atenţia asupra . Vrem e câteva secunde. i-a zis Aman.. iar tânărul a icnit. Tânărul s-a crispat. mergând cu pas vioi. îndepărtându-se amândoi de micuţul chioşc al vânzătoarei de r prin limbajul trupului s-a străduit să sugereze că erau doi vechi prieteni care porn iseră la plimbare. L-a îmbrăţişat pe tânăr şi 1-a strâns în braţe ca pe un frate pierdut şi -se că-1 sărută pe obraz.

. Zeiţă.Of. Da. Nu ştiu de ce mă vor. a ebunie. încerc doar să salvez ce poate fi salvat. Ai ajuns aici imediat după ce ai trecut pe la d ctorul acela improvizat. Nici vorbă de eliberarea vreunui virus.Nu. De ce tocmai eu? Nici măcar n-am participat la demonstraţii de protest. a spus Am spinând.Motorul de căutare 331 descoperi. . încât Aman a simţit dorinţa să se uite în altă parte. pentru că nu puteai lua metrou l uşor. dovedind o forţă surprinzătoare.Dar nu e nevoie să ai cip. ai mers pe jos prin Centură. a zis el pe un ton furios de bravadă.. simţind tresărirea necontrolată a tânărului. S-a smuls din strânsoarea lui Aman. Asta e o minciună. a spus el pe un ton glumeţ. Protestul lui amintea atât de mult de atitudinea lui Avi.. chia r dacă ei aşa susţin.Scuteşte-mă. Tânărul a privit în pământ şi buzele au început să-i tremure. In.. dar e inventată. . nu am cip. cumperi suc de la taraba asta în fiecare zi şi pantalonii aceia i-ai găsit la vr eo două intersecţii de aici. Cum se poate aşa ceva? Cum să scornească ase­ menea lucruri? Glasul îi enise ascuţit şi strident. mi-au pu acuzaţia de bioterorism. .Cred că. Ar trebui să deţină probe. .Înseamnă că totul e inventat? a întrebat el cu glas aspru eîncrezător. şi 1 -a privit ţinându-şi pumnii încleştaţi. De ce te caută? Ai pus vreo bombă? Ai lansat vreun virus? . şi nu au nici una. Da. Vrei să-ţi spun şi ce ai mâncat seara trecută? . Pentru că nu s-a înt t aşa ceva. cumpărându-i de la vreo femeie care vinde totul pe fereastr a casei.Povesteşte-mi despre pr ietena ta. . Asta nu f ace decât să întârzie căutarea cu câteva ore. Noi. Gaiiştii. nu facem aşa ceva.Păi. .. nu? Nu ştiu de ce.

Ce ticălos..A. Am continuat să-1 caut. Cred că. Ar fi reuşit. tipul de la care a cumpărat marfa . I n dimineaţa aceea.. ridicând privirea uimită spre Aman. Reyna. a adăugat el cu amărăciune.. dar. . eu am încercat. Motivul. Dar era prea târziu. în .A. Voia doar să nu se mai teamă. voiam să-1 omor. Cred că.. . de fapt. i-a răspuns D aren. D ar omul dispăruse.îşi icea Skinjack . nu. Brusc. dar ameninţătoare.. Erau acum lângă un teren viran. Dar ea. Ea chiar voia să lupte împotriva lor. Sper că aşa s-a întâmplat. A luat o supradoză. N-a vrut să moară. era de ne­ găsit.. a luat doza obişnuită. totul s-a în mintea lui Aman..De cine? a întrebat el şi s-a uitat la Aman cu ochii brusc înlăcrimaţi. Dar eu... încât înce­ tase să mai acorde atenţie la ceea ce se petrecea în jurul lui.Cea care a mur it. A rămas cu privirea plecată. M-am gândit să-1 bat măr. . Cred că.Deci s-a sinucis? . Fusese atât de concentrat cât a nalizase totul. M-am dus să-1 caut. Pentru că Reyna era ceva mai bine. Tânărul a suspinat tremurător.MARY ROSENBLUM . S lueta a ieşit din ascunzişul oferit de frunzişul des având o armă mică.. Aco lo cineva cultiva viţăde-vie. a continuat Daren îmbujorându-se.cred că nu a cântărit doza cum trebuia. Poate luas e şi el o supradoză. Drogurile. Aman a surprins cu coada ochiului o mişcare suspectă.. iar pe faţă i-a apărut o expresie de întristare . Am încercat să b ajut. ea a scundea multă teamă în suflet.. drogurile erau singurele lucruri care o ajutau să-şi uite spaima. iar când au ajuns la capătul şirurilor de viţă. Imaginea se întregise.

nu te-am mai văzut de. In aer s-a auzit plesnetul şuierător al unei puşti cu aer com­ primat. cât să atragă atenţia lui Jim s-a răsucit spre dreapta. Ai fost o pradă de uşoară. Ţi-a studiat obişnuinţele în privinţa cumpărături te-a ales din mulţime. .De f apt. Scoţând un ţipăt. cât ai clipi. -Jimi? Derutat. îndreptând iar ţeava armei în direcţi rivirii. a zis Aman şi a ridicat mâinile. Taci din gură. De ce fără durere? Ceva umed 1-a stropit pe faţă.. Ce mai faci? . dorind şi el să pună mâna pe armă. fulgerându-1 cu privirea. Cred că suntem de aceeaşi parte a baricadei.. In mod imperceptibil. Trebuie să. iar Aman a prins-o din aer. Jimi a dat drumul armei. Zeiţă.. a răsucit-o. şi apropiindu-se cu o expresie glacială şi ameninţătoare pe faţă. Tot ce cumpe ri reprezintă un indiciu al prezenţei tale. am crezut că nu-ţi vei reveni din mahmureală. Apoi încă unul. dar nici chiar aşa. nu te ascunzi prea bine. Daren a făcut un p spre el. Aman şi-a mutat greutatea de pe un pi cior pe celălalt. Aman s-a încordat.. a zis Jimi. ştiu asta. Aman a prins cu dreapta mâna în care Jimi ţinea arma.Motorul de căutare 333 . încât nici nu s-a gândit să dea cazul unui începător ca mine. N-a simţit nici o durere. totul petrecându-se dej a ca într-o filmare derulată cu încetinitorul. A râs când a spus cât de uşor îi va fi. tâmpitule. Daren. ochii urmând acelaşi traseu. moment în c are Daren 1-a placat. nu? Sunt eu prost.Ţine-ţi gura. Nu ai crezut că-s destul d e inteligent ca să te urmăresc. i-a spus Jimi fără nici o inflexiune în glas. a făcut apoi o mişcare rapidă cu mâna stângă.Am avut dreptate. . şi a auzit un pocnet. şi consider că trebuie să plecăm amândoi cât mai repede e aici. a rostit Jimi pri ntre dinţi.El te-a găsit. Jimi 1-a privit sfre itor pe tânăr. Pentru federali. iar .

spre coardele de viţă pline de frunze. la întâmplare. Azi după-amiază. Zeiţă.334 MARY ROSENBLUM Jimi a fost azvârlit înapoi. ajutându-1 să stea în picioare. . cu braţele şi picioarele tresărind. ce dracu se petrece aici? a întrebat el. a zis Aman ur­ mărind picăturile roşietice care i se prelingeau de pe vârfurile de getelor. Ochii puştiului erau dilataţi de spaimă şi părea gata să leşine din cauza şocului.. Braţul stâng îi amorţise. Aman a încercat să se ridice. La Ji mă refer.. Cunoşti cartierul? . ca şi cum acesta nu ar f i cântărit nimic. I-a aruncat lui Aman o căutătură în rată..De ce? Dar ce.) Trebuie să plecăm câ mai curând de aici. Având braţul petrecut pe după t alia lui Aman. dar lucrurile nu se prezen tau prea bine. de genul celor pe care unii le încearcă în ursul sesiunilor de pregătire pe simulator. Individul s-a prăbuşit. O lovitură dementă. Oh. conştienţi că în viaţa reală nu vor reuşi să nime vreo ţintă. Daren a pornit să meargă printre coardele de viţă-de-vie. trântindu-1 la pământ şi pe Daren. Intr-un fel. sângerezi. (Cuvântul sugerând iadul se potrivea aproape perfect. . Spre. ţintind spre Daren . Azi trebuia să întâl esc pe cineva care să mă ducă. după care 1-a văzut pe federal la trei metri depărtare.. Aman s-a rostogolit.A murit.. .Da. înfigându-şi degetele în braţul lui Aman. Spre un alt loc.Iţi mulţumesc.. . . dar situaţia aceea nu avea să dureze multă vreme. Dar şi celălalt. Aman a tras. de parcă acesta din urmă l-ar fi susţinut pe e deşi lucrurile stăteau exact invers. După o vreme. Daren 1-a tras în sus. S-a agăţat de Aman.Nu mai vreau să aud de zeiţa ace a a ta.

şi faţa sleită de extenuare şi spaimă. deşi acesta nu credea acelaşi lucru. Lui Aman nu-i păsa prea mult. având pe faţă dâre de sudoare. Se aflau într-o casă ruinată. care se ghemuise lângă el. pentru că în acele momente ar fi fost în stare să bea şi din tr-o băltoacă. . .. sâng gat şi praf cenuşiu.Nu am nimic în materie de prim ajutor. ţi-ai pierdut cunoştinţă şi ai continuat să stai în picioare. După o vreme s-a deconectat de pr priul trup. Nu din cauza lui Jimi. dar se pare că nu mai sângerezi atât de abundent. Chiar mai bun decât An Xuyen. lăsându-1 să suporte durerea. S-a întrebat ce se va întâmpla cu motanul lui Jimi . ca şi cum suliţe foc i s-ar fi înfipt în umăr şi şold la fiecare pas făcut. Faţada se prăbuşise . De la un izvor cura . Jimi murise. Cândva. Raul va fi foarte afectat. Daren.Motorul de căutare 335 . Imediat după aceea. gat ricând să moară. nu Jimi.Va trebui să înveţi anumite lucruri. Apă? 1-a întrebat tânărul şi i-a întins lui Aman o sticlă de plastic.Domnule.însă g . In oric e caz.. E bună. Într-o no fusese împuşcat de un spărgător. simţind că trebuie să-şi tragă sufletul ltfel n-o să mai scapi niciodată de federali.ori fusese smulsă . Amorţeala începus e să se risi­ pească. a tăcut. Insă Aman era cu mult mai bu n decât Raul. iar asta ca să facă rost de bani pentru a-şi plăti taxele şcolare. reuşind să se dezmeticească şi să re desco­ pere după-amiaza caniculară şi pe sine. A clipit insistent. lucrase ca agent de protecţie privat. Lui Rau l nu-i va fi greu să găsească oameni ca Jimi pe această lume. în urmă cu mulţi ani. i-a zis puştiul. a spus Aman. Cine îi va purta de grijă? Raul se va supăra cumplit. Acum îl durea mai mult decât ţinea minte. stând jos undeva unde lumina era atenuată şi a d spatele rezemat de ceva solid.

De ce 1-a împuşcat pe Jimi? Cine era omu l acela? Şi cine eşti tu? Apa i-a făcut bine.Cred că autorităţile l cale desfăşoară un fel de. Apoi. ca să o vândă pe stradă. Podeaua de lemn era marcată şi de focuri de tabără....Ce s-a în tâmplat? 1-a întrebat Daren cu voce tremurătoare. dintre prietenii mei. dar a făcut ochii mari de mirare. Le-am povestit câto rva.Dar l-ai căutat. Nici măcar nu l-am mai găsit. La fiecare bătaie a inimii durerea pulsa necru­ ţ măr. a mormăit Aman. Mă pricep la treburi din astea. a spus el cu amărăciune.S e ştie că nu ai făcut nimic. .. (Trebuia să-i explice asta unui copil. Asta i-a speriat p e indivizi. Aman a închis ochii şi s-a rezemat din nou de zidul ruinat. Nu am făcut ceea ce susţin ei.. s-a gândit el. . Glasul a început să-i tremure. Dinadins? . pro­ gram de eradicare a consumului de droguri prin elimina rea cererii.. .. Puştiul a rămas tăcut.) Au încheia t o înţelegere cu micii distribuitori şi pesemne că le-au dat un transport de. Nu conta dacă făcusem ceva ori nu. E vorba de tipul care a ucis-o pe prietena ta. . Şi. Centura.. .. Puştiul s-a uitat în zare. a apărut o scădere a numărului de consumato I-au otrăvit? a întrebat Daren în şoaptă...336 MARY ROSENBLUM fusese năpădit de o plantă căţărătoare kudzu. a cărui tencuială plesnise şi se fărâmiţase. şi ei mi-au zis să dispar. . un microfon în maşină.Ce te-a determinat să-ţi scoţi cipul şi să fu 1-a întrebat Aman. am găsit... Ori mai curând marginea acesteia. brusc.Mi-a cotrobăit cineva prin apartament. foarte stufoasă.. de marfă modificată. . Au avut dreptate.De ce? Doar nu i-am făcut nimi c.

Poate şi-au închipuit că ai găsit vreo dovadă.. haine. şi pisica privindu-1 cu răbdare. Puştiul. pentru a-1 putea recunoaşte în mulţime. vin alegerile. şi s-a crispat de durere. bărbatul în costum ştia de Jimi.Motorul de căutare 337 . Să s e imprime imaginea tânărului în memorie.Urâtă chestie.) Mi-am dat seama de asta prea târziu. Iţi spun adevărul. Cifrele contează foarte mult. Nu reuşea să o alunge. De ce ai venit după mine? Să mă arestezi? . S-au gândit că o săama şi o să le spui prietenilor.. dorind în sinea lui să priceapă. Şi avea să-1 ur ească pe el. Trebuie să gândeşti bine când cumperi ceva. care rămăsese cu capul în păm ridicat brusc ochii spre Aman. Să nu ai dubii în privinţa asta. . Aşa cred. A aşteptat ca durerea să treacă şi lumea să-şi r te contururile. clar? Puştiul is gura şi a dat din cap.. Şi cine se mai gândeşt la moartea unui consu­ mator din cauză că a luat o supradoză? Lui Aman nu-i ieşea din min te imaginea lui Jimi. Orice lucru are o etichetă. înţelegi? S-a uitat fix a faţa nedu­ merită a puştiului. şi a strâns din dinţi până când durerea s-a mai potolit. încolăcit ca un copil pe canapea. Aman s-a îndreptat puţin de spate. ca o reclamă luminoasă. A dat să ridice din ume ri.. Ar fi trebuit să bănuiesc. Mare greşeală.Vin curând. Te rog să asculţi cu atenţie. alimente. iar dacă ţi se spune că nu. pastă de dinţi. (Scăparea lui însemnase moartea lui Jimi.Dar nici să nu cumperi exact opusul .Ascultă. Aceştia puteau face ştirea publică. (Aşa se explica privirea lungă pe care i-o aruncase lui Jimi la birou. .) Cât mai durează până vi oamenii tăi să te ia de aici? .şi urmele astea pot fi urmărite de unul ca mine ci fă cumpărături în mod . nu? Păi. Ţi-am că ai lăsat urme peste tot.

Poate pent ru că Avi avusese dreptate.Dar de ce? Eşti cumva un admirator în secret al Gaiiştilor? Lui Aman i-a venit să râdă auzind asta.Hei. Gustări. apoi la a patra. Te vei îndepărta atât de mult de profil. Ii expli e asta şi lui Jimi. Poate alimente vegetariene o dată. semn că . Oameni vorbind. Vreau să ştiu. cumperi lucruri de care nu ai nevoie. jucării. la plesneală. Nu mai percepea lumina verzuie. Proced ezi aşa. Haine. I-ar fi provocat dureri prea mari. Nu-s sigur cum de-am aju ns să te urmăresc. Nici măcar înainte de a fi devenit Gaiist. Aman s-a zbătut să deschidă ochii privind cu ochii pierduţi la lumina verz uie ce străbătea prin perdeaua deasă alcătuită din viţele de kudzu. Nu voia să se repete. iar Jimi o făcuse. încât investigatorul nu te va lua în serios . a protestat puştiul.N-are importanţă. A lăsat pleoapele să i se închidă. Prin coşmarul populat de fiare colţoase. iei o pereche de pantaloni din piele sin­ tetică de la un magazin mare. Hrană.Am făcut cumpărături în zona de Centură. Vocea puştiul părea să vină de foarte departe.338 MARY ROSENBLUM aleatoriu. iar la următoarea tură de cumpărături. servicii.Nu-mi pasă dacă crezi sau nu. Pricepi? Aleatoriu. dar s-a stăpânit. Să te gân­ deşti bine la ce ce vrei să cumperi. iar slujba îl făcuse să se schimbe. a auzit voci neclare. Nici nu mai avea puterea. Ceva ce niciodată n u ai plăti în numerar. . şi fără cip. Cum denit după mine? Ca să-mi spui să mă ascund de voi? Chiar vrei să cred asta? . Poate pentru că el nu se întrebase de ce. Cumperi aşa ceva abia la fie care a cincea cum­ părătură. nu vei lăsa o urmă videntă. . . apoi la a şaptea.

. . Totul se muşamaliza. Greu de spus. A încercat să-i rostească numele. O femeie s-a uitat la umărul lui Daren. Apoi putea adopta pisoiul lui Jimi. având o expresie d e îngrijorare pe faţă. Iar eu o să am indiciu care vă trebuie. iar moartea lui Jimi avea să fie considerată un alt eveniment urât petrecut în zona Centurii. apoi faţa puştiului a ap câmpul lui vizual. Da. Insă ştia cum funcţionează lucrurile. a gemut el. Autorităţile îi vor pune condiţii. la început semănând cu aceea a lui Jimi. nu? O să ajungi în închisoare.O să t e lăsăm la o clinică de urgenţă. Trata de la egal la egal. Vor reţine probele şi vor păstra cazul deschis. Nu se produseseră pagube prea mari. Insă. A spus asta fără să cerşească.Nu te pute m primi dacă ai cip. folosind un mic bisturiu cu laser. Adi­ că. V-aş putea ajuta să rămâneţi invizibili. Bine măcar cipul era implantat în umărul teafăr.. şi el le va respecta. apoi transformându-se în ceea c e era de fapt. Nici gând.... vo că l-ai ucis pe bărbatul în costum. Daren. Ori poate era pe moarte. Şi trebuie să plecăm imediat.. . Paşi târşâiţi. având un aer glacial care spunea că ea era şefa. do­ vedind o siguranţă şi o pricepere care sugerau că urmase o şcoală medicală ori ch avea profesiunea de medic. .. privind acea tranzacţie cu droguri.Motorul de căutare 339 se întunecase. Nu av a rost să pună un reporter de investigaţii pe urmele unei tranzacţii cu droguri pe care în cercau să o ascundă.. O să vin cu voi... Femeia i 1-a extras. dar avea limba încleiată. Daren s-a aplecat mai mult deasupra lui. mă gândeam că poate. hm. A simţit . aveau să descopere ast .Ştiu. Asta ar face alegerile mai i nteresante. De origine hispanică. vrei să mergi cu noi.

Nici moartea nu părea la fel de defi nitivă ca situaţia în care se găsea.Mă bucur. în vreme ce camionul. Intre timp se făcuse întuneric de-a binelea. Apoi l-au suit în spatele unui vehicul. a zis Daren pe un ton gânditor. S-a întrebat dacă şi Avi se simţise la fel în primele mo . ce-i cu tine? Da ren 1-a prins de umeri. se hurduca şi se legăna pe drumul desfundat către cea mai apropiată stradă asfaltată. .." . la Pământ . îşi spuse Aman.P ate reuşim să folosim chestia cu drogurile ca să influenţăm alegerile.. . . Se simţea gol-puşcă. Are o minte sclipitoare şi se preocupă de fiecare per­ s ană din cadrul ordinului. Avi te va primi cum se cuvine. dar nici nu se comparau cu acelea arzătoare din braţul stâng. Aman a închis ochii. Magazinul de la colţul străzii nu i-ar fi primit cartea de credit şi nici măcar banii numerar. de ce să nu spere ? .. Nu e cu mult mai în vârstă decât mine. Dacă ar fi m ers din nou la apartamentul său.Hei. şi vine cineva cinsti t la putere. se simţea ca şi cum nu ar mai fi existat. i s-ar fi interzis accesul. înce pând din acel moment.. . Avi. dar e grozav. Nu mai exista în realitatea electronică a metropolei. Era invizibil. Ba nu. nu după ce-am trecut prin atâtea. Dar. Lea spune că n-o să mori.O să-ţi placă şeful ordinului nostru. Să nu mori tocmai acum. a zi s el cu glas ce-i trăda panica. Dacă aş fi avut curajul să încerc.Mă bucur că ni te al ren stătea alături de el. Ea contează foarte mult pentru el. aşa bănuia.340 MARY ROSENBLUM dureri. mă refer la Geea. Gândea la fel de anapoda ca şi Jimi. „Probabil că l-aş fi putut găsi.

a şoptit el. A reuşit chiar să râdă puţin fără să simtă dureri.Şeful ordinului vostru u se pricepe deloc să se ascundă.Motorul de căutare 341 .N-o să mor. Apoi a leşinat. Poate. Poate ajungea să creadă şi el în Zeiţa lui Avi. . Poate u se dăduse. . a spus Aman în şoaptă.

EFEMERIDA PETER WATTS şi DERRYL MURPHY Traducere din limba engleză ROXANA BRÂNCEANU .

fără să cadă. Ten Minutes. Tesseracts. focaliză auto mat pe ei. Aici ei îşi unesc forţele pentru a arunca o privire sfâşietoare asupra copilăriei aparte a unui cop il foarte neobişnuit. cu chipul contorsionat de furie şi suferinţă. Prozele scurte i-au fost colectate în Wasps at the Speed of Sound and Other Shattered Futures. Părinţii ei se foiau ca nişte animale nervoase. Maşini egheau jucătorii: la o jumătate de lume distanţă.Te urasc te urăsc te URĂSC! Fetiţa ţipa acum. tatăl. ArrowDreams. . O fetiţă de patru ani. Pr airie Fire şi în alte reviste. Land/Space. încleştându-se: una dintre camerele de filmat. Ultimul său roman este Blindsight. dar ele rămâneau acolo. Avea lacrimi în colţurile och lor.. Open Space şi în alte părţi. Scriitoru l canadian Derryl Murphy a publicat în Realms of Fantasy.Te urăsc. care cuprin de romanele Starfish. neoOpsis.Biologul britanic Peter Watts a publicat în Tesseracts. Pumnii mici. Alte două îi urmăreau pe adulţi. Maelstrom şi Behe­ moth: B-Max. Este autorul bine-primitei serii „Rifters". . Trans Versi ons. On Spec. iar prozele lui scurte au fost colectate în Ten Monkeys. mama. în părţi opuse ale încăperii. pe înregistrare. . Divine Realms. Stavros supraveghea maşinile. sp .. O cameră la fel de goală ca un acvariu.Te urăsc.

iubito. lovi nd cu pumnii. cu un amestec de furie. tu. Pentru câtă durere arăta.. Fereastra îi prelua asaltul ca un cauciuc dur alb.. ca de obicei. pentru toată suferinţa pe care Jeannie o simţise în cei patru ani ai scurtei sale vieţi fizice. Unul dintre puţinele lucruri din cameră care îşi reveneau când începea ea. Cel puţin data asta folosea cuvinte.Iubito. o pură şi intensă mânie a unui copil mic. ceru ea. un obiect mai puţin de spart. dar fără să se simtă în largul lor.. Apoi: Ei nu o merită. Copilul care ţipa nu se înt arse.Fa ceţi-o transparentă. apo i revenindu-şi. Stavros ave a o vedere mai bună: faţa lui Jeannie se afla doar la câţiva centimetri de camera de fil mat de sud-est. se lăsă pe spate. Se aplecă spre fereastra opacă. omul ăsta. ne-ar plăcea să te scoatem afară. acele câteva micuţe lacrimi care nu vor căde a niciodată erau punctul cel mai apropiat de plâns la care ea va ajunge vreodată. Jeannie. Tatăl.Sst. .. -Acum! Din nou furie. . . De obicei doar urla. spatele ei fiind ca o palmă sfidătoare pentru Kim şi Andrew Goravec.346 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY de furia ei. resentiment şi confuzie pe faţă. Panourile de pe perete erau uns uroase de la repetatele ten­ tative ale degetelor lipicioase ale lui Jeannie de a le deschide . Kim Gorav ec scutură din cap. Un adevărat stâlp paralizat. trecând brusc de la furie la susceptibilitate. Iţi aminteşti pe vremuri cât lăcea? Dar trebuie sa promiţi că n-o să ţipi tot timpul. Nu făceai aşa. Stavros se încrun tă. obişnuiţi cu astfel de izbucniri. Mama ei întinse o mână. îndoindu-se uşor.

F n sunet. dar ascuţiţi. ochii dându-i-se peste cap în timp ce se prăbuşea..Efemerida 347 ea însăşi.. Andrew nu se mişcă. degetul arătător introdus înăuntru. ridicând glasul. ochii lucioşi şi furioşi spuneau te-am prins. hai să-i dăm ce vrea. iubito. fără s-o ajute. . . se pre­ linse p bărbie ca o repetare perversă a meselor din pruncie. Ai o telecomandă în buzunar sau doar te bucuri să. Muşcaseră până la os înainte ca mami să ajungă m tanţă de la care s-o poată atinge. e. nul Erau încă dinţi de lapte.Jeannie. Faţa lui avea acea expresie de renunţare pe care Stavros o văzuse atât de des în aceste zile. Camera de la nord prindea totul: mâna dreaptă ridicându-se spre gură. O pată roşie înflori din gura lui Jeannie. atenţi. Andy. zise Kim. Jeannie Goravec leşină. Sângerarea încetini.. tot ai deconectat-o?! Andrew ridică neajutorat din umeri. . Stavros simţi cum i se strâmbă gura. După o clipă. făcânducu ceva. Privirea sfidătoare din acei ochi strălucitori. Andrew aruncă o privire rugătoare soţiei sale: Te rog.. Deasupra gurii însângerate. Ţinea o mână îngropată în buzunarul jachetei. Kim întoarse privirea spre soţul ei care stătea at. Kim scosese tubul antiseptic şi pulverizase pe mâna lui Jeannie în timp ce îi legăna capul în poală.Ai deconectat-o. Kim o pr inse exact înainte ca fruntea ei să lovească podeaua. După ce am căzut de acord. Soţia lui era mai puternică. a leşinat.. . ştim că ţi-e greu.Jean. Jeannie se întoarse să înfrunte nul.. e în stare de şoc. lângă perete. şi acoperi într-o clipă partea infer ioară a feţei ei.Dumnezeule. .

. . în­ gropată de vie în întunericul fără . se trezea într-o realitate în care chiar şi legile fizice nu-şi mai aveau rostul. Kim şi Andrew Goravec şi copilaşul lor. interesul lor stingându-se odată cu principalele dovezi s au cu semnarea ultimei declaraţii de renunţare. Stavros avea o imagine metaforică a ei: Jean Goravec. eliberator. Desigur că mai existau şi alţii implicaţi în a cel miracol . Jean Goravec ridicându-se după aer altă imagine. cu răsuflarea şuierând ine rintre dinţi. Problema era sub control.o duzină de experţi tehnicieni. sufocată de tone de pământ .. Dar nici chiar Stavros nu ştia exact ce si mte ea. Kim refuză să se uite la el. Omul care făcu se posibil ca ea să experimenteze.iar p entru Stavros. Se legăna înainte şi înapoi. Poate chiar mai mult. de două ori mai mulţi avocaţi . nu era nevoie să se irosească banii pe mai mult de un si ngur angajat al Terracon doar pentru supraveghere. Aşa că rămăsese numai Stavros .348 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY . iar lanţurile inexistente. de data asta a lui însuşi: Stavros Mikalaides.în cele din urmă eliberată. chiar dacă pentru scurt timp.dar cu toţii d ispăruseră în decursul timpului. Ii aparţinea la fel de mult c a şi soţilor Goravec.Kim. Se întreba dacă este fizic posibil ca cineva să ştie. Când Jean Goravec scăpa din la nţurile existenţei sale carnale. cablul care conecta capul lui Jeannie la server tremura pe podea ca o graniţă di sputată. ei. ţinând încă în poală capul lui Jeannie. proiectul se desfăşura conform tiparelor. Jeannie nu fusese niciodată un „proiect". o lume în care aerul virtual era dulce.

Efemerida 349 Nu începuse în felul acesta. printr-un capriciu. atrofiate din li psă de solicitare. Jean trăia într-o lume în care toate pariurile erau încheiate. răspunzând la necesităţile oricărui intelect în dezvoltare. Intregile ansambluri de recunoaştere ale celulelor retinei. ele sunt doar. trunchiurile copacilor. fiecare redat cu grijă până la cel mai mic fir de praf. noi suntem orbi. Depozit e infinite de imagini trecute. Mai mult decât văzul.. algoritmi de adaptare a tiparelor. Deci ce se întâmplă cu un copil crescut într-o lu me în care liniile verticale se dizolvă. Dar fuseseră flexibili. până când i se fina­ lizeaz nile. din lumea reală. Această fetiţă put a transforma un luminiş dintr-o pădure în­ tr-un sângeros Colosseum roman printr-un singur gând. bineînţeles. Stâlpii de telefonie. praguri. bineînţeles. Softul său citea tiparele din cortexul ei occip ital şi le traducea fluent în imagini proiectate pe propriile lui contacte tactile.. Din păca poate prea flexibil. gândi Stavros. Un exper care te duce cu gândul la copiii abuzaţi: plasezi un nou-născut într-un mediu lipsit de linii verticale. Există filtre pe tot p arcursul: celule receptoare. Putea vedea cum începea ea. încât până şi intermediarii mecanici ai lui Stavros abia reuşeau s-o analizeze. o bibliotecă vizuală empirică din care să se inspire. Jean Goravec îşi construise propria realitate atât de radical. vor fi pentru totdeauna imposibil de refăcut.victima ta va fi neu­ rolo gic oarbă la astfel de aspecte ale vieţii. materie primă. vederea este un ghiveci subiectiv de îmbunătăţiri şi alterări . Îl ţii acolo până când creierul i se adaptează. în cercuri sau fractali s au în jucăria favorită? Noi suntem cei sărăciţi. In comparaţie cu Jean. Sistemul fusese în­ cărcat cu ani întregi de fişier mediu terestru. Dar imaginile nu sunt vedere. linia verticală a zgârie-norilor . Dezlăn­ ţuită.

350 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY infinitezimale. Nimeni din lume nu ar putea interpreta mediul vizual al lui Jean mai bine decât Stavros Mikalaides, iar el abia dacă era capabil să dea un sens acelor forme după ani întregi. Ea se afla pur şi simplu dincolo de el, la o distanţă imposibil d e măsurat. Acesta era unul dintre lucrurile pe care le iubea cel mai mult la ea. A cum, la numai câteva secunde după ce tatăl ei întrerupsese conexiunea, Stavros o privea pe Jean Goravec revenind la şinele său adevărat. Algoritmi euristici se upgradau în faţa o chilor lui; reţelele neurale tăiau fără milă şi spulberau trilioane de conexiuni redundante; intelectul izbucnind din haosul primor­ dial. Sisteme operative cădeau precum capătul greu al unui scrânciob: la celălalt capăt al balansoarului, eficienţa procesării se ridic a în stratosfera. Aceasta era Jean. Habar n-au ei, gândi Stavros, de ce eşti tu în stare. Ea se trezi ţipând. - E-n regulă, Jean, sunt aici. Îşi păstra vocea calmă ca s-o ajute să se meze şi ea. Lobul temporal al lui Jean clipi scurt la punctul de intrare. - O, Doa mne, zise ea. - Alt coşmar? - O, Doamne. Respiraţia prea rapidă, pulsul prea ridicat, datele analoge adrenocorticale dincolo de limita scalei. Ar fi putut fi telemetr ia unui viol. Se gândi să scurtcircuiteze aceste reacţii. O jumătate de du­ zină de ciupitur i ar face-o fericită. Insă jumătate de duzină de ciupituri ar transforma-o în altcineva. N u există personalitate dincolo de nivelul chimic - şi în timp ce mintea lui Jean era

Efemerida 351

alcătuită din electroni mai degrabă decât din proteine, ei i se aplicau regulile analoge . - Sunt aici, Jean, repetă el. Un părinte bun ştie când să intervină şi când suferinţa este ară pentru creştere. - E-n regulă. E-n regulă. In cele din urmă ea se potoli. - Ai avut un coşmar. In subrutinele parietale apăreau scânteieri, în glasul ei stăruind un tremur: - N u se potriveşte, Stav. Vise de groază, asta-i definiţia. Dar asta înseamnă că mai există ceva de alt fel, iar eu nu pot... vreau să spun, de ce e întotdeauna aşa? întotdeauna a fost aşa? - Nu ştiu. Nu, nu a fost.

Ea oftă. - Cuvintele pe care le-am învăţat, nici unul nu pare să se potrivească exact la nim ic, ştii? - Sunt doar simboluri, Jean. Rânji. In astfel de momente aproape că uita car e era sursa acelor vise, existenţa sfrijită, sărăcită a unei jumătăţi de sine prinsă în capca trup îndepărtat. Actul de laşitate al lui Andrew Goravec o eliberase din acea închisoare , cel puţin pe moment. Acum se avânta, dezlănţuită, la potenţial maxim. Ea conta. - Simboluri. Asta ar trebui să fie visele, dar... nu ştiu. Există toate explicaţiile ale a ale viselor prin biblioteci, şi nici unul dintre ele nu pare a fi prea mult dife rit de starea de trezie. Şi când dorm, nu sunt aproape decât ţipete, numai că atenuate. Ch iar ca o mocirlă. Şi forme. Forme roşii. O pauză: Urăsc când vine timpul să dorm.

352 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY

- Ei, acum eşti trează. De ce te simţi în stare azi? - Nu sunt sigură. Simt nevoia să plec d in locul ăsta. El nu ştia la ce loc se referă ea. Ea se trezea, în mod automat, în casă, o r ezidenţă de adult proiectată pentru sensibilităţile umane. De asemenea erau şi parcuri, pădur şi oceane, instanta­ neu accesibile. Totuşi ea le transformase deja dincolo de orice posibilitate a lui de recunoaştere. Dar era doar o chestiune de timp până ca părinţii ei s -o revendice. Tot ce vrea ea, îşi spuse Stavros în sinea lui. Atât timp cât e aici. Tot ce vrea ea.

- Vreau să ies, zise Jean. Cu excepţia acestui lucru. - Ştiu, oftă el. - Poate atunci aş p utea lăsa coşmarurile astea în urmă. Stavros închise ochii, dorindu-şi să existe o cale de a i alături de ea. Cu adevărat alături de ea, de această creatură glorioasă, transcendentă care niciodată nu îl cunoscuse altfel decât ca o voce lipsită de trup. - încă te descurci greu cu monstrul ăla? întrebă Jean. - Monstru? - Ştii tu. Birocraţia. El aprobă din cap, zâmbind - a oi, amintindu-şi, spuse: - Da. Aproape aceeaşi poveste, în fiecare zi. Jean pufni. - T ot nu sunt convinsă că lucrul ăla chiar există, să ştii. Am căutat în bibliotecă o definiţie i puţin şubredă, dar acum mă gândesc că şi tu şi biblioteca sunteţi amândoi cam suciţi la cap i auzind epitetul; cu siguranţă nu era ceva ce o învăţase el. - C u m aşa?

Efemerida 353 - Of, sigur, Stav. Ca şi cum selecţia naturală ar putea vreo­ dată produce o entitate de tip stup a cărei unică funcţiune ar

fi să şadă cu degetul mare în sus, fundul său colectiv fiind ine­ ficient. Mai spune-mi alta . Se înstăpâni tăcerea. El urmări cum un microcurent se prelinge prin cortexul său prefronta l. - Eşti acolo, Stav? - Da, sunt aici. Chicoti în tăcere. Apoi: Tu ştii că te iubesc, da? - Sigur, zise ea cu uşurinţă. Indiferent ce înseamnă asta. Apoi mediul lui Jean se schimbă; pentru ea, o tranziţie uşoară fără să se gândească, o smucitură între realităţi bizare care a lui Stavros. Fantome fulgerară la limita vederii sale, evaporându-se când se concent ra asupra lor. Lumina ţâşni dintr-un milion de faţete nedefinite, difuză, su­ bliniată de mir ade de sclipiri stroboscopice. Nu exista podea sau pereţi sau tavan. Nici o restrâng ere pe nici o axă. Jean se întinse după o umbră din aer şi se aşeză pe ea, plutind. - Cred că să citesc din nou Prin oglindă. Măcar altcineva trăieşte în lumea reală. - Schimbările care s roduc aici sunt propria ta creaţie, Jean, zise Stavros. Nu maşinaţiunile cuiva, un Dum nezeu sau un autor. - Ştiu. Dar Alice mă face să mă simt puţin mai... normală. Realitatea se schimbă iarăşi abrupt; Jean era acum în parc, sau mai degrabă în ceea ce Stavros considera a fi un parc. Câteo­ dată îi era teamă să o întrebe dacă interpretarea ei rămânea aceeaşi. De ete de lumină şi întuneric dansau pe un cer care uneori părea impresionant de boltit, se cunde mai târziu sufocant de apropiat, chiar şi culoarea sa infinită era indecisă.

354 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY

Animale mari şi mici, linii şi forme galbene şi răsucite şi plăcinte alternând culoarea de la portocaliu şi roşu-închis. Alte lucruri pe care le puteai lua fie drept reprezentări ale vieţii, fie drept teoreme matematice - sau ambele - se înşirau în depărtare. Niciodată nu f usese uşor să vadă prin ochii lui Jean. Dar toate aceste abstracţii nedecise erau un preţ mic de plătit pentru plăcerea pură de a o privi citind. Fetita mea.

Simboluri apăreau în jurul ei, fără îndoială textul Oglinzii. Pentru Stavros era vorbărie goa Câteva litere care puteau fi recunoscute, rune aleatorii, formule. Îşi schimbau uneor i locurile, transformându-se continuu una în alta, plutind în jurul, pe lângă şi prin ele sau chiar lansându-se în aer ca nu­ meroşi fluturi de culori întunecate. Clipi din ochi şi o ftă. Dacă mai stătea mult, impresiile vizu­ ale i-ar fi provocat o durere de cap de care i-ar fi luat o zi ca să scape. Observarea unei forme de viaţă trăind la asemenea viteză, chiar pentru scurt timp, îşi cerea preţul. - Jean, eu plec pentru o clipă. - Probleme de afaceri? întrebă Jean. - Poţi să spui şi aşa. Vorbim în curând, iubire. Bucură-te de lectură

In spaţiul real trecuseră abia zece minute. Părinţii lui Jeannie o puseseră în pătuţul ei spe l. Era una din puţinele piese cu geometrie solidă permise în cameră, întregul compartiment era o scenă, virtual goală. într-adevăr, nu era nevoie de suporturi; senzaţiile erau impl antate direct

Efemerida 355

în cortexul occipital al lui Jean, altoite pe căile ei auditive, împinse în nervii ei ta ctili în copii precise ale lucrurilor. Într-o lume compusă din minciuni, obiectele rea le ar fi fost un pericol pentru navigaţie. - Luate-ar naiba, nu e un nenorocit de toaster, scuipă Kim spre soţul ei. Evident pauza îngheţarea timpului expirase; bă­ tălia fuse e reluată. - Kim, ce ar fi trebuit să... - E un copil, Andy. E copilul nostru. -Oare ?! Era o declaraţie, nu o întrebare. - Bineînţeles că este!

- Bine. Andrew scoase telecomanda din buzunar şi i-o întinse. - Atunci trezeste-o tu . Ea se holbă la el pentru câteva secunde fără să vorbească. Prin microfoane, Stavros auzea trupul lui Jeannie respirând în linişte. - Imbecilule! şopti Kim. - Of, of. Nu prea eşti p regătită pentru aşa ceva, nu? Mai degrabă mă laşi pe mine să fac treaba murdară. Ii aruncă te anda, care ricoşa uşor pe podea: Atunci dă vina pe mine. După patru ani ajunseseră aici. S tavros scutură din cap, dezgustat. Li se acordase o şansă la care nimeni altcineva n-a r fi putut măcar visa, şi uite ce făceau din ea. Prima dată când o deconectaseră nu avea nic i măcar doi ani. Oripilaţi de pre­ cedentul inimaginabil, promiseseră să nu mai facă asta ni cio­ dată. O vor adormi conform orarului, juraseră ei, şi niciodată altcândva. Era, la urma urmelor, fiica lor. Nu un toaster ciudat. Pactul solemn durase trei luni. De atu nci lucrurile merseseră din ce în ce mai rău; Stavros abia dacă îşi amintea vreo zi în

356 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY

care soţii Goravec să nu se fi amestecat într-un fel sau altul. Iar acum, când o adormea u, argumentul era pur ritual. Cu­ vintele - după câte se pare în luptă cu răul actului în sin nu păcăleau pe nimeni. Nici măcar nu mai erau argumente, în ciuda pretenţiilor. Mai degra bă negocieri. Şi astea erau o greşeală. - N u te condamn, doar... vreau să zic... Of, Dumn ezeule, Andy, nu trebuia să fie aşa! Kim îşi şterse o lacrimă cu pumnul încleştat: Trebuia să fiica noastră. Au spus că i se va dezvolta normal creierul, au spus... - Au spus, in terveni Stavros, că veţi avea şansa să fiţi părinţi. Nu au putut garanta că o să fiţi buni la asta. Kim tresări la sunetul vocii venind din pereţi, dar Andrew doar zâmbi amar şi clăti nă din cap. - E ceva personal, Stavros. închide. Era o comandă fără sens, desigur; suprave gherea continuă era preţul proiectului. Compania investise miliarde numai în cercetare şi dezvoltare. In nici un caz nu aveau de gând să lase un cuplu de morocănoşi certăreţi să s oace nesupravegheaţi cu o asemenea investiţie, pact sau ne-pact. - Aţi avut tot ce v-a trebuit. Stavros nu se osteni să-şi ascundă dispreţul din voce: Cei mai buni experţi în har dware ai Terracon s-au ocupat de conexiuni. Eu însumi am modelat genele virtuale. Gestaţia a fost perfectă. Am făcut tot posibilul să vă putem da un copil normal. - Unui co pil normal, remarcă Andrew, nu îi creşte un cablu din cap. Un copil normal nu este înlănţuit într-un cabinet plin de... - Aveţi habar de cantitatea de informaţii necesară pentru a controla un corp uman prin telecomandă? Nu se punea pro­ blema frecvenţei radio. Şi va d eveni transportabilă imediat ce

Efemerida 357 starea propriei sale dezvoltări o va permite. După cum v-am mai spus de atâtea ori. Ce ea ce şi făcuse, cu toate că era aproape o minciună. Oh, starea ei continua să se dezvolte ca întotdeauna, însă Terracon nu mai investea în cercetare şi dezvoltare în dosarul Goravec . La urma urmelor, era doar o supraveghere. In plus, reflectă Stavros, am fi nebuni daca am avea încredere în voi doi ca s-o duceţi pe Jeannie oriunde în afara unui mediu controlat.

- Noi... ştim, Stav. Kim Goravec păşise între soţul ei şi camera de filmat: Nu am uitat... Nu am uitat nici că Terracon a fost cel care ne-a băgat de la început în încurcătura asta, mormăi Andrew. Nu am uitat a cui neglijenţă m-a lăsat să mă coc lângă o placă izolatoare crăp de patruzeci şi trei de minute şi şaisprezece secunde, sau ale cui teste au lăsat să scape mutaţiile, sau cine a încercat să închidă ochii când norocul nostru la loteria naş­ terilor transformat într-un nenorocit de coşmar... - Aţi uitat şi ce a făcut Terracon ca să îndrepte lucrurile? Cât am cheltuit? Aţi uitat declaraţiile de renunţare pe care le-aţi semnat? - C rezi că suntem cumva nişte sfinţi pentru că aţi aranjat voi la tribunal? Vrei să vorbim desp re îndreptarea lucrurilor? Ne-a luat zece ani ca să câştigăm la loterie, şi ştii ce au făcut caţii voştri când au primit testele? S-au oferit să finanţeze avortul. - Asta nu înseamnă... - De parcă am mai fi putut avea vreodată un alt copil. De parcă mi-a r fi dat cineva o altă şansă cu testiculele mele pline de supă iradiată. Voi...

358 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY - Rezolvarea, zise Kim cu glas ridicat, ar fi trebuit să fie Jeannie.

Amândoi bărbaţii tăcură. - Stav, continuă ea, nu mă interesează ce spune Terracon. Jeannie nu normală, şi nu vorbesc numai despre ceea ce este evident. O iubim, o iubim cu adevărat , dar a devenit atât de violenta, tot timpul, pur şi simplu nu mai putem să... - Dacă cineva m-ar închide şi m-ar deschide ca pe un cuptor cu microunde, spuse Stavro s blând, şi eu aş fi înclinat către accese de furie ocazionale. Andrew izbi cu pumnul în per ete. - Doar o clipa, Mikalaides. Pentru tine e destul de uşor să

stai la jumătate de lume distanţă în frumosul tău birou izolat şi să ne ţii predici. Noi sunt cei care trebuie să ne descurcăm cu Jeannie când se loveşte cu pumnii în faţă, sau îşi jupoai lea de pe mâini până când ajunge să aibă nişte hamburgeri atârnând la capetele braţelor, sau chi cu o ne­ norocită de furculiţă. O dată a mâncat sticlă, îţi aminteşti? U n copil de trei cat sticlă! Iar tot ceea ce tu şi tâmpiţii de la Terracon sunteţi în stare să faceţi e să daţ pe Kim şi pe mine pentru că permitem „instrumente potenţial pericu­ loase" în camera ei de j oacă. De parcă ar exista vreo urmă de şansă ca vreun părinte competent să se aştepte ca propr lor copil să se automutileze. - E o nebunie, Stav, insistă Kim. Doctorii nu pot găsi nimic în neregulă la trupul ei, tu susţii că nu e nimic în neregulă cu mintea ei, iar Jeanni e tot continuă să facă asta. C u adevărat e ceva în neregulă cu ea, iar voi nu vreţi să admit sta. De parcă ea ne-ar provoca s-o deconectăm, de parcă ar vrea s-o deconectăm.

Efemerida 359 O, Doamne, gândi Stavros. înţelegerea faptului aproape că îl orbi. Asta e. Exact asta e. E vina mea.

- Jean, ascultă. E important. Am... vreau să-ţi spun o poveste. - Stav, nu am chef acu m... - Te rog, Jean. Doar ascultă. Din difuzoarele căştii, linişte. Chiar şi mozaicul abst ract al tacticilor sale păru să încetinească puţin. - Uite - a fost odată un tărâm, o ţară fr erzită, numai că locuitorii ei au stricat totul. Au otrăvit râurile, şi-au pângărit propriile cămine şi în general au făcut o mizerie din toate. Aşa că au trebuit să angajeze oameni care cerce să facă curăţenie, înţelegi? Oamenii ăştia trebuiau să înoate prin chimicale şi să mane le de combustibil, şi uneori lucrul ăsta a determinat unele schimbări, Jean. Câteva. Doi dintre acei oameni s-au îndrăgostit unul de altul şi şi-au dorit un copil. Au reuşit cu g reu, le era permisă doar o singură în­ cercare, dar au profitat de ea, iar copilul a încep ut să se formeze, dar ceva nu a mers bine. Nu ştiu exact cum să-ţi explic, dar... - Un d efect epigenetic sinaptic, zise Jean încet. Sună destul de corect? Stavros înlemni, ul uit şi temător. - O mutaţie într-un singur punct, continuă Jean. C a m aşa ceva. O genă regul toare care controlează distribuţia nodurilor de-a lungul dendritei. Nu ar fi trebuit să fie activă decât vreo douăzeci de minute în total, dar până atunci răul fusese deja făcut apia genetică nu ar mai fi funcţionat ulterior; ar fi fost un caz clasic de închide-uşagrajdului-după-ce-a-fugit-calul.

360 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY - Dumnezeule, Jean, şopti Stavros. - Mă întrebam când o să ajungem aici, zise ea liniştit. C u m poţi... cum ai... Jean îl întrerupse. - Cred că pot să ghicesc restul poveştii. Imedi at după ce tubul neural s-a dezvoltat, lucrurile au început să meargă... prost. Copilul s-ar fi născut cu un corp perfect, dar cu creierul terci. Ar fi existat... complic aţii, nu unele adevărate, un fel de invenţii. Litigii, cred că ăsta e cuvântul, ceea ce e ci udat, fiindcă nu are nici pe departe vreo implicaţie morală. Eu nu prea înţeleg partea ast a. Dar mai exista o cale. Nimeni nu ştie cum să construiască un creier din nimic, şi chi ar dacă ar putea, nu ar mai fi acelaşi lucru, nu-i aşa? Nu ar mai fi fiica lor, ar fi. .. altceva. Stavros nu spuse nimic. - Dar a apărut omul ăsta, un savant, şi şi-a imagina t o rezolvare. Noi nu putem construi un creier, a zis el, dar genele pot. Iar ge nele sunt oricum mult mai uşor de falsificat decât reţelele neurale. La urma urmelor n u ai de-a face decât cu patru litere. Aşa că savantul s-a încuiat într-un laborator unde n umerele pot înlocui lucrurile reale, şi a scris acolo o reţetă, o reţetă pentru un copil. Şi mod miraculos a crescut ceva, ceva ce se poate trezi şi privi în jur şi care este din punct de vedere legal - de fapt, nici cuvântul ăsta nu-1 înţeleg prea bine - din punct d e vedere legal şi genetic fiica părinţilor ei. Şi tipul ăsta a fost foarte mândru de ceea ce a realizat, pentru că deşi era numai un glorios constructor de modele, el nu a cons truit deloc acel lucru. El 1-a crescut. Şi nimeni nu a născut vreodată vreun computer, cu atât mai puţin să fi codificat cr eierul unui embrion virtual, astfel că acesta trebuie să fi crescut de fapt undeva înt r-un server. Stavros îşi sprijini capul în mâini. - De când ştii?

Mai văzuse furia în Jean. rece. mai a uzise până atunci.Doam Crezi că de asta am făcut-o? . nu-i aşa? Trebuia s dai drumul când trupul meu era. . nu priponită pentru a te conforma unor . In glasul ei era ceva ce nu. undeva unde totul este.In timp ce tu.De ce nu. nu-i aşa? Asta e doar partea pe care am dedus-o. deconectat. Ei nu vo r să te vadă pe tine cea reală.Încă nu ştiu. altfel ar fi crescut peste noapte şi ar fi stri cat iluzia. trebuia să vezi numaidecât ce poate să facă acel copil galopând liber. şi nu cu certitudine. unde totul se întâmplă de miliarde de ori mai lent decât aici. Locul unde toate cuvintele se potrivesc. unde nu sunt decât numere. dar întotdeauna erau urletele nearticulate al e unui spirit captiv într-un trup. Acum era calmă. cel puţin. ei vor un animăluţ ridicol pe care să-1 răzg şi să-1 ocrotească şi faţă de care să se prefacă. ripostă Jean.A m făcut-o pentru că tu eşti mai mult decât atât! A m făcut-o pentru că ar trebui să e permită să te dezvolţi în ritmul tău propriu.. Chiar şi lui i se părea disperat... . .. Stav? Vrei să spui că nu te deranjează ca drăguţul computer HST să fie rechiziţionat ca să învârtă o păpuşă vie. e nu te iubesc. Asta era judecată.. iar perspectiva acelui verdict îl îngheţa pe Stavros Mikalaides până în măduva oaselor. Aşa că a trebuit să o priponeşti ca să se încadreze în acel loc. cu glasul n gheaţă şi tăiş. Stav. dar cu creierul mort în jurul mere? .. Trebuia să ţii în frâu timpul. Încă mai sunt finaluri surprinză oare. Adultă. Oricum nu totul.Nu pentru ceea ce eşti tu. Ţi-ai crescut propri ul copil aici. . ei vor un copil.Jean. Dar ea ar fi trebuit să trăiască î n alta parte. static.Efemerida 361 . Şi pur şi simplu nu ai reuşit.

Oarecum. Oare asta fac? într-ade­ văr am patru an i. ar face or ice pentru asta.. Nu acum.Mi-a luat destul de mult. Pe un monitor. Ceea ce ţine minte se află undeva la capătul greşit al f rului.Eu îmi amintesc v. Stav. .. recunosc.. Dar acum ştiu de unde provin coşmarurile. iinţa care trebuie să aibă amintiri. Conectată şi deconectată. o reprezentare în pix eli al lui Andrew Goravec se juca cu telecomanda. Stav.. Şi e prea proastă că să-şi dea nă toate astea probabil nici nu-şi poate aminti. . Ce-i asta? zise Jean.. ei te vor înapoi... Nu acum. Sunt doar. Doamne. Stav. Aşa e? Mă poţi pune să alerg în scaun cu rotile sau în avion cu reacţie. Iar cealaltă eu. dar în ambele cazuri sunt tot eu. .Regresez.Ei.362 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY aşteptări parentale idioate! Nu ar trebui să te forţeze să joci rolul unui copil de patru ani! ..Doar că atunci nu joc nici un rol. . nu-i aşa? Are un creier de copil de patru ani şi senzaţii de copil de pa tru ani. A In fundal se auzi behăitul telemetriei camerei. . dar visează.Jean. părând pentru o clipă pierdută în gânduri. abia un animal. conectată şi deconectată. nu. Dar vrea să se întoarcă acolo.. pariez că nu e prea fericită. Făcu o pauză. adică exact vârsta pe care ar trebui să o am. Eşti redus la o grămăjoară sângerândă. El nu spuse nimic. Locul meu nu e deloc în acel corp. con­ damnată la asta. şi de fiecare dată când se trezeşte află că e făcută din lut.. E cam greu să-ţi amin­ teşti ceva atunci când cineva te privează de nouăzeci şi n a sută din ceea ce eşti şi cine eşti. . Visează despre un loc minunat unde poate zbura.

ură şi disperare. Moni­ toarele din încăpere surprinseră totu claritate lipsită de pasiune: Jeannie Goravec. Tranziţia era automată..N u spune asta! Tu conduci totul! T u m-ai construit. trezin du-se în iad. . Jean ravec. e ceva u-i pot opri de aici. Inteligenţă suficientă pentru ceea ce avea să urmeze.Efemerida 363 . din gură ţâşnindu-i bule de aer în timp ce ceva întunecat şi foarte. Apăru o a treia imagine. . Trupul. . Camera fusese proiectată astfel încât să minimizeze po­ sibilităţile de accidentare. deschizând ochii clocotind de furie. foarte real o tră înapoi pe fundul oceanului şi o îngropa acolo. i se strân­ gea în jurul gâtului. oc hii care sclipeau doar cu o mică fracţiune a inteligenţei pe care o avusese cu cinci s ecunde mai devreme.E ca un întrerupător de lumină. Jeannie Goravec. Ei doar se folosesc de mine! Opreşte-i! Stavros clipi din cauza senzaţiei de înţepătură în urma imaginilor întipărite pe retină. cu una dintre margini prinse de peretele dinspre est..N u pot. c iopârţea mintea astfel încât să i se potrivească. care să se potrivească la celelalte d ouă. panica amestecând tiparele care o înconjurau: Opreşte-i! . Totuşi e ta un pat. luptându-se în timp ce lesa. trezindu-se. ticălosule. copilul-monstru cu probleme. laţul. îmi spui că mă iubeşti. executată de o serie de macro-uri pe care le strecurase în sistem după naşterea ei. Jean Goravec.Nu! Vocea ei se ridică.

Kim şi Andrew nu-şi dădură seama. Poate Kim şi Andrew Gorav ec. carnea. Poate că fusese un şoc absolut neaşteptat. Viteza cu care se mişcă le tăie răsuflarea. în acelaşi timp uluit şi nesurprins de ferocitatea ei pură. Cu totul.. durase aproape douăzeci de secunde. albă şi fără pată. De trei ori. Iar Stavros nu putu să stea şi să privească. . Ciudat era că nici unul dintre părinţi nu în cercase s-o oprească. restul suprafeţei era stacojie. oasele şi maşinăriile urmându-1 îndeaproape. în bucăţele însângerate de oase crăpate. luaţi atât de pe neaşteptate. şi ie u-şi cablul înfăşurat în jurul piciorului patului. confuză şi încă fără să nimic. nu avuseseră timp să gândească.. O zonă obscen de curată persista pe peretele din spatele lui. ilul lor ţâşni pe sub piciorul patului ca un gândac fugind de lumină. capul se smuci în lesă. O făcu de trei ori. Abia un animal. Kim Goravec urla spre tavan. Nu e râu ru o grămăjoară sângerândă. . Acum abia dacă mai era vreun punct slab în acea linie. Insă poate că avuseseră tot necesar.. In cele din urmă mama ei se mişcă. De trei ori. căci un singur cablu de fibră op ea . în ciuda agoniei evi ente şi în creştere... părul. De fiecare dată cu mai multă hotărâre decât înainte..Jeannie.. cu o marionetă însâng rată prăbuşită în braţele ei.. Sforile ei mai degrabă sfoara. se târî pe podea.364 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY Era suficient. pielea plesnind. Acum Andrew Goravec stătea ţeapăn în centrul încăperii.în timp ce Jeannie îşi fixă picioarele pe marginea patului şi împinse. clipind să-şi îndepărteze p de sânge din ochi. cablul smulgân du-i-se din cap spasmodic. cu braţele desfăcute. sângele stropind podeaua.

zăceau pe podea în sânge închegat. Insă nu-i mai vorbea lui Stavros. Vreun lacheu local al Terracon avea să se ocupe de curăţenie. încă întru totul inocenţă şi mirare. Soţii Goravec tocmai îşi pierduseră-copilul. Terracon îşi îndeplinise toate ob ligaţiile legale şi. Trimisese un mesaj. Soţii Goravec nu erau buni nici să crească un hamster. nu acea grăm adă distrusă de sânge. să-i econecteze mintea. Tot ceea ce lăsase în urmă erau ecourile şi consecinţele unei morţi sânge­ roase. cât şi metaforic. carne şi oase . El nu ştia ce să spere. . Stavros întrerupse legăturile cu încăperea. Chiar dacă ar fi dorit să-i repare trupul. Dar oricum ar fi fost. aproape extirpându-i din viaţa lui pe soţii Goravec şi abatorul lor. Se concentra asup ra unui portret al lui Jean.chiar şi copiii normali se mai sinucid câteodată. pe când avea opt luni. Putem face orice. si nimeni nu trebuie să stie.Efemerida 365 mai mult decât lăţimea de bandă necesară . tot nu ar fi fost aşa cum voiau ei. bucăţelele de p remurând la un capăt. fără dinţi. era destul de bine. Jean scăpase iarăşi din lanţuri. la naiba . De fapt.adevărata Jean. cu atât mai mult o fetiţă frumoasă cu un IQ de patru cifre. Dar pe Jean . dacă e să ne luăm după ce arătau panou m atât literal. dar el nu avea nici un loc în care să-1 aşeze. Poate era furioasă. Cuvântul pace p luti prin mintea lui. o contaminare. Zâmbea. părea să spună copilul-păpuşă. un zâmbet de copil fericit . Po ate era catatonică. De fapt.nu era uşor sau ieftin s-o ţii în viaţă. şi ar fi fost t să elibereze spaţiu de procesor când s-ar fi răspândit vorba. scena unei crime domestice. imperfe . Există o cale. Jean nu mai trăia aco lo.

Jean ar putea trăi o sută cincizeci de ani subiectivi într-o lună sau două de timp real. mai repede decât oricine. Devin adulţi. Stavros zâmbi. odată eliberată din lanţuri.I 366 PETER WATTS şi DERRYL MURPHY Jean niciodată nu se legase prea mult de aceea parte anume a lumii reale. Jean va face toate aceste lucruri. coduri n u mai puţin reale chiar dacă fuseseră construite din electroni în loc de carbon. ea nu va ma trece vreodată printr-un alt coşmar. Spera doar să poată ţine pasul cu ea. Şi în tot acest secol şi jumătate.. şi cu o prioritat e crescută acordată creşterii ciclului ei orar. . La urma urmelor. epitetul glacial li s-ar putea aplica uneori. Dar asta era ceea ce avea să o ucidă acum. Avu grijă să includă câteva fapte care se contraziceau reciproc. Iar copiii uma ni în cele din urmă cresc. atunci când se grăbesc. Era ceva mult prea ascuns şi absurd chiar şi pentru viziunea e i flexibilă asupra realităţii. Raportul avea să se întoarcă într-o săptămână sau două. apoi vine o zi în care mor. Iar birocraţii. Jean fusese construită ca să înlocuiască un copil uman. Era timpul să vadă exact ce putea fac e acest copil galopând liber.. Mintea lui Jean reflecta simulări precise ale cromozomilor din lumea reală. ea ar trăi considerabil mai rapid decât lumea reală. presupu­ nând că mi a supravieţuise traumei corpului. Avea pr opriii ei telomeri. Stavros înainta un raport asupra incidentu lui. însoţit de cla­ rificare. ei bine. Eliberată de trupul ei. Desigur. Economie. Avea propriul ei tip de sinapse. care obo­ seau. Legea co ntractelor. şi să lase câteva câmpu obligatorii necompletate. care se uzau. Monstrul nu va păstra un program în funcţiune dacă nu ar fi nevoit. Apoi va lua totul de la capăt.

PICCADILLY CIRCUS CHRIS BECKETT Traducere din limba engleză GABRIEL STOIAN .

A In proza ce urmează ne arată că ceea ce place unora poate să nu fie deloc frumos pentru alţii. el est e acum conferenţiar universitar şi locuieşte în Cambridge. Mai erau acei rebeli consensuali.. Mai er a şi acea situaţie când găurise gardul ce proteja oraşul de animalele sălbatice.. şi nu ia în seamă claxoanele dezlănţuite de automobilele înşirate în urma ei.Când eram mică.. The Holy Machine. pe care .Autorul britanic Chris Beckett este colaborator frecvent la Interzone şi a publica t de câteva ori în Asimov's Science Fiction. Rep rezentau cel mai frumos lucru pe care-1 văzusem vreodată. Fusese mereu ciudată. înaintând cu opt kilometri pe oră şi hurducându-se în vehi­ culul ei electric de invalid pe d umurile pline de gropi.. De câte ori a fost admonestată? De câte ori a fost umilită? Acu m însă. trebuie să vadă luminile. Ţin minte că tata mă ducea acolo. Primul său roman. Fost lucrător în serviciile sociale. Anglia. este disponibil de la Editura Wildside Press. Clarissa Fall se îndreaptă spre centrul Londrei ca să vadă lumin ile. în Piccadilly Circus încă erau lumini fiz le spune ea tuturor persoanelor pe care le întâlneşte. . nici strig de furie ale şoferilor. lăsându-le s ndă pe străzi.

Cred că era vorba de singurătate. . Se dovedise mereu prefăcută şi obsedată de sine.370 CHRIS BECKETT ea insistase mereu să îi aducă acasă. Nu mai rămăseserăm mulţi. astfel că puţini dintre noi aveau chef să bată atâta drum pentru a-i face o vizită. deşi Dumnezeu mi-e martor că pe vremea când era încă în viaţă. desigur. Nimic din toate acestea nu era adevărat. Nimeni nu trăi a la o depărtare mai mică de opt kilometri de imitaţia de castel a Clarissei. care şi aşa ne displăceau şi ne numeau „outsideri" şi „fantome". care o lăsase singură în casa aceea mare şi veche din apropierea perimetr ului. Sunt ultima fiinţă uma nă fizică din Londra. iar majoritatea dintre noi ne strânseserăm. . amintind de castelul lui Dracula. Ne socotea înţepaţi şi cu nasul pe sus. zicea ea mereu. în câteva grupări din suburbiile din sudul Londrei. atât din partea consensualilor. cu fântâni secate şi lumini îngheţate care se aprindeau noapt ea. O oripila demni­ tatea artritică şi rigidă a fizicilor. fie e a fizică ori consensuală. Terence. cât şi din partea autorităţ ului.Am vârsta de două sute de ani. acea imitaţie de castel. şi dispreţuia părerea noastră că experienţele trăite de noi era ce până la unicitate şi reale. situat p e perimetrul nordic. iar acum era de-a dreptul dementă. Terence şi Clarissa păreau că nu fac altceva e certe la cuţite. a celor fizici. însă ea sigur era foarte bătrână şi la fel de sigur era că putea merge zile şi chiar săptămâni în şir fără să î fizică. Din nefericire.iar mulţi dintre noi găseam acest lucru din cale afară de neiertat atrăgea o atenţie nedorită asu­ pra noastră. pentru a ne ofe i ajutor unul altuia. Insă lucrurile începuseră să se înrăutăţească serios du i ei. In plus . ea nu se simţea cu adevărat comod în nici una dintre lumi.

Când îşi parca ve ul. astfel încât să nu fie înşelată de suprafaţa virt să asta însemna că nu putea auzi ori vedea nici traficul consensual ce se desfă­ şura pe lâng a. In ciuda faptului că ne putea criti ca pe noi. lipsa lor de curiozitate. însă devenea o pacoste pentru oricine . C toate că insista mereu faţă de noi că nu era aşa. un oraş virtual ce imita Londra aşa cum .atât fizici. când devenise prea fragilă. a tot ce Hubul ţinea să ofere drept realitate. ea nu avea în vedere la modul serios posibilitatea de a ren unţa la calitatea ei de fiinţă fizică pentru a se alătura consensualilor. cei fizici. ea ob işnuia să-şi deconecteze implantul de Câmp. ignorarea cu bună ştiinţă a ori ginii lor sau a ceea ce reprezentau cu adevărat. se arăta la fel de dezgustată de superfici litatea consensualilor.Piccadilly Circus 371 . fără nici un protest. Zdruncinându-se încet de-a lungul drumurilor fizice tot mai desfundate.iar asta ca urmare a incursiunilor ei în oraş.Aţi prefera ca mai curând să dispară lumea decât să recunoaşteţi posibilitatea că s-ar pute iste alte tipuri de viaţă în afară de cele pe care le reprezentăm noi? a întrebat ea odată. totuşi. întotdeauna îşi reconecta implantul. Şoferi uali trebuiau să se descurce cum puteau cu rătăcirile ei încoace şi încolo. de acceptarea de către ei. La început mersese pe jos . care aveau trupu ri construite virtual. câ consensuali . Poate u se simţea apropiată faţă de nimeni. Apoi. a făcut rost de acel mic vehicul pentru invalizi. Vedea doar clădirile pustii şi suprafaţa crăpată şi băşicată a şoselei necirculate. Iar asta însemna că avea să rămână mereu un outsider faţă de ei. pe care consensualii din nordul Londrei au ajuns curând să-1 recunoască imediat şi să-1 de teste. Asta transforma instantaneu Londra ruin ată din punct de vedere fizic în metropola plină de viaţă care era Câmpul Urban Consensual.

Clarissa încă îşi aducea am nte vremurile acelea: mulţi­ mea de oameni. Restul dintre noi adoptam în mod invariabil poziţia potrivit căreia nu ne plăcea să avem de-a face cu lumea consensuală. zgomotul. lucrurile stăteau altfel. însă acesta era uneori un rău necesar. într-un grad mai redus. pent ru că. lumea consensuală o elimina. Acestea erau absolut necesare pentru a face faţă unei civilizaţii care. Insă pentru Clarissa. gazele de eşapament. suprapusă de Hub peste ceea ce devenise oraşul. indiferent dacă ne plăcea ori nu.372 CHRIS BECKETT fusese ea cândva. Iar ea tânjea după acea agitaţie şi acea via cu disperare după ea. ci momentul în care se des­ făşura trecerea dintr-o lume în cealaltă. deve nise în primul rând digi­ tală. Când îşi comuta implantul. în mod bizar. luminile. acest lucru nu con­ stituia o necesitate practică pentr u ea. să atingem ceea ce atingeau şi ei. experienţa nu se mai ridica nicidecum la promisiunea iniţială. Dar ea în­ cerca mereu. implanturile îngăduiau co strucţiilor consensuale să se suprapună peste percepţiile noastre privind lumea materială. iar bruscheţea aceasta ameţitoare acţiona ca un drog puternic asupra ei. în afara . de viaţă. Insă aces t drog nu era Câmpul. semăna mai curând cu injectarea de heroină într-o arteră. Cu toţii aveam implanturi de Câmp. v iaţa extrem de agitată a unui oraş în care. să auzim ce auze au şi ei şi. indiferent cât de mult s-ar fi străduit Clarissa. lăsând -o pe dinafară. D pă acel prim mo­ ment. părea încă posibil ca milioane de f umane fizice să consume nepăsătoare ceea ce voiau din resursele fizice ale lumii şi să az vârle cu aceeaşi nonşalanţă ceea ce nu foloseau. astfel încât să putem vedea aceeaşi lume pe care o vedeau şi consensualii. Inserate în sistemul nostru nervos. şi petrecea ore în şir în oraşul consensual. bineînţeles. Imediat după aceea era în­ co rată de oameni. apăreau vitrine de magazine şi tarabe de piaţă doldora de mărfuri c rate.

Clarissa îl critica mereu pentru această tendinţă: „Cine are dreptul să spună că lumea noastră este mai reală decât a lor?" ţin minte că 1-a interpelat ea la una tre adunările periodice ale comunităţii persoanelor fizice. ea se simţea deseori nenorocită ş uca să facă scandal şi să strige: . tovarăşii ei outsideri. însă asta se întâmpla doar datorită bunătăţii unora. îi creau iluzia că ea îş un prieten. Mare păcat că nu eşti cu adevărat aic De obicei.Píccadilly Circus 373 magazinelor. . Era adevărat că se găseau şi câteva suflete bune care. simţindu-i vârsta şi de persoană fizică. ea nu se dovedea sub nici o formă o companie agreabilă. aşa cum aveau obiceiul să o facă bătrâni i. ba chiar era mai puţin inhibată de asta decât noi . iar unii nu-şi ascundeau nicidecum dispr eţul faţă de ea. Chiar făcând abstracţie de f a outsider. însă pe vremea aceea.Nu eşti real. însă majo­ ritatea o ocoleau. şi. pe care oamenii o ocoleau pentru a păstra o distanţă de siguranţă. nu avea răbdare să asculte. Vorbea prea mult .Dragă. . Terence obişnuia să vorbească la fel. lucru mult mai grav. pentru snobismul nostru existenţial. cu toate prostiile consensuale suprapuse imaginilor reale ! Cât a trăit. făcând eforturi aproape patetice ca să intre vorbă cu trecătorii. eşti foarte simpatic(ă). să ştii! Reprezinţi doar nişte fragmente de nervos conectat la un computer! Eşti departe de aici. şi computerul îţi transmite imagin i ale Londrei adevărate. Niciodată nu rezista ispitei de a le arăta con­ sensualilor natura superficială şi iluzo rie a existenţei lor. in­ diferent cât de mult ne critica pe noi. la fel ca noi toţi . se trezea singură într-un soi de lacună. în parcuri şi la colţuri de stradă. pentru scurtă vreme. Iar în astfel de situaţii. nici ea nu era altceva decât o snoabă. îşi ascundeau repulsia şi.

ence. dar şi textura a tot ce este fizic.Nici măcar nu vă pot vedea! striga ea.Nu te mai uita aşa la mine! obişnuia Clarissa să-i d oje­ nească pe consensuali atunci când aceştia o arătau cu degetul şi râdeau de ea. Gândeşte-te numai. iar toate acestea devin matricea în interiorul căreia este construit oraşul consensual. folosim cuvinte pe care ni le-au dat alţi oameni. Măcar consensualii au relaţii cu v iaţa şi cu ceilalţi ca ei. Şi ce crezi că mai rămâne din noi dacă am lepăda tot ce provine din afara noastră. şi toate vitrinele magazinelor. ştiin că putea fi văzută de consensuali. în toi ul vreunei asemenea izbucniri. îşi întrerupea cu un gest sfidător implantul de Câmp.374 C H R I S BECKETT Cei doi stăteau de o latură şi de alta a unei mese mari de sufragerie. în sinea noastră. Chiar când bim cu noi înşine. încărcată cu argintări şi pahare de cristal fin gravate. cine are dreptul să stabilească? a insistat ea. Toţi cei prezenţi ar fi vr ut ca ea să-şi ţină gura pentru a le îngădui să revină la obişnuita lor stare de amorţeală. Acum se părea că Terence vorbise tot timpul în numele u nei laturi a sinelui Clarissei. . Am fi nişte imbecili care bâiguie. dar eu sunt reală! Uneori. pentru că senzorii dispuşi în întregul oraş recepţionează le şi sunetele. iar casele redeveneau nişte cochilii goa le. tot ce a fost fă ut de alţii? Am rămâne goi. Terence a refuzat să răspundă. V-aţi vân devăratele trupuri contra iluziei tinereţii si bunăstării. făcând c oamenii şi traficul să dispară din faţa ochilor. Nu ar fi avut cum să se debarase ze . Dar asta se întâmpla pe vremea aceea. cu aranjamentele lor pline de voie bună. Apoi a privit cu severitate într-o parte şi în alta a mesei. se tran sformau în nişte peşteri pustii şi întunecate: .

când făcea câte un scandal monstru. ea a insistat să coboare scările. privind acuzator s pre consensuali. Atunci şi-a fracturat o gleznă. In astfel de mome nte. Clarissa a descoperit că nu reuşea să determine nimeni să-i acorde atenţie pe străzile din afara staţiei de metrou Walthamstow. o parte din Câmp. In jurul ei. care nu putea duce greutăţi fizice. iar apoi constata că nu impresionase pe nimeni. In loc să se recunoască înfrântă. şi nu vă pot vedea defel. deoarece consensualii s-au îngrămădit la celălalt capăt. cu o lună sau cam aşa ceva înainte de a face călătoria până în Piccadilly Circus. care îşi . peronu l s-a golit. ea le apărea ca şi cum ar fi mers până la brâu prin podeaua solidă a trenului. ea era aceea care încălca regulile. Iar când trenul a sosi t în staţie. urlând şi cerând să fie ajutată de careva. ei aveau grijă să o ignore. căci suf rea de artrită. Re­ gulile în ba cţionează Câmpul prevedeau că trenul nu putea pleca mai departe cât ea se afla acolo.Piccadilly Circus 375 de imaginea ei. şi a aşteptat la peron un tren ce mergea spre sud. ast el că nu se putea abţine şi comuta din nou im­ plantul. Atât de ireali sunteţi. ea a încercat imediat să urce. Însă cu toate că îi făcea probab e spună con­ sensualilor că nu existau cu adevărat. disperată să afle ce reacţii stârnise N-am cunoscut pe nimeni care să conecteze şi să deconecteze un implant la fel de frecv ent ca ea. Odată. O durea cumplit şi a înc put să şontâcăiască de colo-colo. Cu t oate astea. Bineînţeles că a căzut drept pe şine. Spre consternarea pasagerilor. părerea lor cântărea enorm pentru ea. lucru chinuitor pentru ea. Eu sunt lumea reală. Vă po t face să dispăreţi printr-o simplă apăsare pe întrerupător.) In mod aproape invariabil. lucrurile pu­ teau scăpa de sub orice control. pentru că e ren vir­ tual. ci doar greutatea n oţională a proiecţiilor consensuale.

Niciodată nu scuipă când vorbesc.nu făceau parte din xperienţa consensualilor.376 CHRIS BECKETT întorseseră capul de la ea. . în realitate.Iar a făcut-o lată Clarissa. măcar din interes personal. meschin. Dar ce puteau face? Aşa cum trenul nu o putea susţine pe Clarissa pe podeaua lui consensuală. tot astfel nici ei nu o puteau ridica înapoi pe peron sl ujindu-se de braţele şi mâinile lor consensuale. De aceea. privind dificultăţile pe c are le avea cineva dintre noi. Ai aflat? . ei ar fi vrut să-i vină în ajutor. umblând încoace o printre ei. întrebându-ne dacă voiam să soluţio­ năm situaţia. ei nu îmbătrâ ca noi. Machiajul lor nu se înmoaie şi nici nu se întinde. şi tot ea îi admonesta pentru lipsa lor de compasiune: . în general. consen­ sualii sunt cu toţii frumoşi şi. Pentru că ea reţinea trenul . astfel că ei puteau fi oare­ cum iertaţi că nu manifestau înţeleger faţă de suferinţa ei. deşi până la urmă tot mor. care îşi cunosc unii altora far­ mecul limitat. amin­ tind de nu ştiu ce iduş dintr-un basm. dar sunt cumva înlănţuiţi laolaltă de nenorocire. Nu le curg mucii din na s. Persoanele fizice din Londra seamănă cu membrii unei familii vechi şi nefuncţionale. cineva a apelat Hub-ul. dacă nu din altr m pur. cei din comunitatea fizică.fără a mai vorbi de celelalte garnituri din urma acestuia şi acest lucru îi afecta pe toţi. şi nici în alte ocazii. Pesemne că se simţeau de-a dreptul îng rozitor să o vadă pe acea creatură respingătoare. plină de riduri şi murdară. şi având capul înălţat cel mult până la genunchii lor. iar acesta a transmis vorbă către noi.şi. în caz cont la faţa locului aveau să fie trimişi Agenţi. vătămările corporale . îşi şti nii altora fragilitatea şi punctele slabe. dar. Dacă nu sunt declasaţi.Nu a mai rămas nici un suflet în Londra dispus să ajute o femeie bătrână? V-aţi pierdut şi inimi preună cu trupurile? Fracturile .

O a­ menii reali trebuie să se ocupe de semenii lor. ca şi Cla . Drept urmare însă. uitându-se la noi cum o curăţăm şi aranjam . . ajungând în staţia de metrou. Cum d e îndrăzneşte să ne pună într-o asemenea situaţie? In cele din urmă.Uitaţi-vă la fantomele acelea! a spus cineva de pe stradă destul de tare. împleticindu-se printre şine.Clarissa iar se ţine de prostii. pentru a vedea ce făceam. astfel că am fost siliţi să îndurăm priviril e reci ale consensualilor. Clarissa asta. cum nu puteam folosi scările rulante virtuale. urmărindu-ne cum ne-am chi­ nuit să o scoate m pe Clarissa din podea.Piccadilly Circus 377 . Îşi de conectase din nou implantul. parţial în semn de sfidare. nu avuse t compa­ nioni decât şobolanii. am fost delegat să merg cu Richard Howard să rezolv problema. pustie şi lipsită de iluminare. . bineînţeles că am coborât la fel de încet şi anchilozaţi. . şi nu auzise alt sunet decât cel făcut de picăturile de apă c eau una după alta undeva în tunelul ce ducea spre sudul Londrei.Evident că nu putem admite intervenţia Agenţilor. parţial ca să nu se mai simtă cop leşită de agitaţia consensualilor din jurul ei. pierduse luminile pe ca re Câmpul le suprapunea pe staţia fizică. apoi au întors capetele spre scările rulante virtuale ca să ne vadă cum o ducem mai mu lt pe sus pe treptele de beton. Am traversat Londra şi. Eu şi Richard aveam i mplanturile comutate. Clarissa era tot blocată pe linie. Au stat în tren. treptele de beton. stri­ gând şi lăcrimând în bezna deplină. în vreme ce eu şi Richard o ajutam pe Clarissa să urce în camionet a lui Richard.Mare figură. alţii se aflau pe peron. In ultima oră petr ecută acolo. Ia te uită ce feţe urâte au! Chiar nu au nici un dram de respect de sin e? .

care avea un picior rupt. îţi venea greu să-i refuzi cererile. datorită staturii lui uriaşe.) Insă în acel omente în nici un caz nu puteam arăta atât de înspăimântători: eram doar doi bătrâni care gâf inşi la faţă şi transpiraţi. con­ sensualilor le este teamă de outsideri şi de puterile noastre neo­ bişnuite asupra lumii fizice. Capetele şi trupurile lor fără trăsături sunt acoperite în înt e cu un costum sau cu o piele de o nuanţă specială de albastru. rămân invizibili pentru consensuali. asta după ce am ajuns acasă la ea. ajutând o bătrână cu aspect de nebună. Data viitoare vor veni Agenţii să te ia. am reuşit să urcăm şi vehiculul ei de invalid în camionetă. Insă. devine obiect de spaimă amestecată cu respect. prin urmare. Dar Clarissa se dovedea puternică în anumite privinţe. indiferent cât de mult ţi-ai fi spus în sinea ta că nu a i nici un motiv să-i dai ascultare. a coamei mari de păr alb şi a tendinţei lui de a păşi cu dispreţ prin zidurile virtuale.Să nu-mi uitaţi maşinuţa! s-a văicărit Clarissa. concepute şi educate separat de cei­ lalţi. Nimeni dintre noi nu ştie clar ce sunt cu adevărat Agenţii. Aşa fusese mereu. i-a spus Richard. . Unii dintre n oi consideră că sunt un fel de roboţi. ne . însă alţii susţin că reprezintă un alt tip de fiinţe u zice. Am fi avut tot dreptul să spunem că era prea greu. orice ar fi. Indifere nt cât de mult ţi-ar fi dis­ plăcut.378 C H R I S BECKETT S-a auzit un murmur general de aprobare. De regulă. Nu au feţe vizibile. tr-o ca­ mionetă veche de când lumea. decât că slujesc Hub-ul în lume a fizică. pentru a sluji scopurilor Hub-ului. Cu c cu vai.Să nu crezi că o să te mai scoatem încă o dată dintr-o situaţie ca asta. Dumnezeu ştie de ce am fo t de acord să îl luăm şi pe acela. în timp ce-i banda ja piciorul. (Richard. mai ales . . care nu este recepţionată de senzorii Câmpului şi. şi să-1 acolo.

aşa am zis. dar îţi promit că n-o să se repete. în beznă. în mod absurd. Clarissa încerca să-i potolească supărarea flir­ tând cu el. care ştiu de ei doar din auzite şi doar le pot bănui prezenţa din indicii colaterale. însă acesta era uneori un rău necesa Mi-o imaginez pe Clarissa citind asta şi pufnind dispreţuitoare.Piccadilly Circus 379 temem de ei la fel de mult ca şi consensualii. . In primul rând. Cu toate că părea absurd acum. dragule. ca modalitate de a retrage fiinţele umane dintr-un mediu pe care erau cât pe ce să-1 distrugă. Mă gândesc la ceva ce am scris evreme: „Restul dintre noi adoptam în mod invariabil poziţia po­ trivit căreia".Ai prefera atunc i să existăm doar noi. fuseseră cândva. amanţi. încântaţi d plul fapt că se aflau unul în prezenţa celuilalt pe lumea asta. ştiu că m-a urtat ca o fată prostuţă. fără nici o lume consensuală? De fapt. mulţi oameni puteau fi convinşi să accepte statutul de consensual în baza faptului că încă vor mai avea acces la ceea ce ei considerau drept „lume reală". treaba ta i-a spus Richard.Richard.N-aş fi suportat asta. după mine. In . exact această atitudine pare să fie din ce în ce mai evidentă pretutindeni. a murmurat Cla rissa. Dacă mai dai vreodată de-un bucluc asemănător. . Richard fusese cândva căsătorit cu Clarissa. înainte de mă­ ritişul ei cu nce.Ei bine. fizice. doar din partea lor o să primeşti ajutor. Iar acum. . n-aş fi îndurat ca Agenţii să coboare acolo. s-a hotărât ca ele să fie con­ gruente cu oraşele vechi. „nu ne plăcea să avem de-a face cu lu­ mea consensuală. Când s-au întemeiat oraşele consensuale pentru prima oară. . pentru scurtă vreme. Exista trei raţiuni la baza acestei decizii.

în al treilea rând. Hub-ul a devenit mai mare. In . solicita mai puţin resursele Hub-ului decât una pur inventată. (La urma urmelor. De fapt. bazată pe un a fizică. aşă. colegi de şcoală. iar o lume con­ sensuală. iar consensualii şi-au pierdut de atunci încoace orice sentiment faţă de lumea fizică şi nu au mai socotit-o drept cea „reală".380 CHRIS BECKETT al doilea rând. ce presupune o reţea costisitoare d enzori. în care consens ualii nu ar mai putea fi întâlniţi şi în care noi am rămâne singuri printre ruine. nu mai văd eea cu ochi buni. Toate cele trei considerente au încetat între timp să mai fie valabile. după care a plecat din nou în vehiculul ei de invalid. prieteni de o viaţă. deoarece. Presup un că pur şi simplu raţionalizez această senzaţie şi afirm că avem nevoie de consensuali din aţiuni practice şi că prezenţa lor este un rău necesar.. pe vremea aceea. abandon şi izolare. tată şi fiu. Insă. acum ar fi posibil.) Şi. ca Hub-ul să decupl eze oraşul fizic de cel consensual? In anumite privinţe. acest lucru ar fi mai uşor de făcut decât să se menţină această situaţie de statu-quo. eu aş trăi un sentiment de groază. prin achitarea unei taxe enorme şi fiind de acord cu steriliza­ rea. Cred că promisiunea Clarissei a rămas valabilă doar două zile. s-a considerat că era important să li se permită consensualilor să poată int eracţiona în continuare cu aceia dintre noi care plăteam scutirea de procesul de defiz icalizare. persoanele fizice şi consensuale puteau fi frate şi s oră. dacă sunt cinstit faţă de mine însumi. presupun că atunci când contemplu posibi itatea de a mă trezi într-o Londră în care implanturile nu ar mai funcţiona. pe rsoanele fizice şi cele consensuale s-au separat. din punct de vedere politic şi tehnic. capacitatea de prelucrare a Hub-ului era finită.. Aşadar.

pe nume Lily. Ca întotdeauna. o stradă golită de orice. A văzut case pustii.De ce nu te duci acasă. a spus tânăra. Cumpărătorii i-au întors sp le. şi-a încărcat bateriile pentru o călăt i lungă. mai ales felul în care se unduiau şi se fugăreau.A si gur. Lily nu era prea deşteaptă şi se bucura să se arate prietenoasă faţă de oricine. . Avea o faţă simplă şi rotundă. să ştii. dorind să ajungă tocmai până în centrul Londrei. a ajuns din nou la Walthamstow. nu? a întrebat-o ea pe o tânără ng's Cross. Insă. evident. a mers cu implantul deconectat. deşi de data asta a evitat gara şi -a mai făcut nici o scenă. După aceea a pornit din nou cu entu iasm. Când eram mică.Piccadilly Circus 381 mai puţin de o săptămână. ai mei mă duceau acolo să văd luminile colorate. hurducându-se şi tresăltând cu înverşunare pe drum şi refuzând cu încăpăţânare să anali te o va duce acumulatorul maşinuţei. sau ceva de genul acesta.Tare-mi plăceau luminile acelea. fantomă? a mormăit pariorul în vreme c e se îndepărta. Înainte de sfârşitul lunii. în Piccadilly sunt lumini frumoase. din când în când s-a oprit pentru acel şoc după care tânjea at sistent. staţii de benzină abandonate. Nu reale. le-a spus ea oamenilor aflaţi în faţa unui şir de magazine din Stoke Newington. . când vedea un oraş plin de viaţă apărând dintre ruinele mute. . . Câtă electricita te! Ce culori frumoase! .Cred că mai sunt şi acum lumini ca acelea.Mă duc la Piccadill Circus. ci din acelea pe care să le puteţi vedea şi voi. desfundată rău de ani şi ani de îngheţuri. dar sunt foarte reale. Nu sunt fizice. cu „rezoluţie . acea explozie trecătoare de confort şi siguranţă ce proveneau din comutarea imp lantului. i-a spus ea bărbatului aflat în faţa unei case de pariuri din Islington.

. . care era foarte plată şi arăta de parcă ar fi fost extrasă dintr-un desen animat. hainele îi erau doar pete de culoare. N-am vrut să spun că am ceva împotriva celor care sunt cum să zic . urcătoare.Când eram mică. Era pe la mijlocul lunii octombrie. Iar tu eşti prima persoană prietenoasă pe care am întâlnito de când am plecat de acasă. „Dar unde sunt doamnele frumoase cu costume mulate pe corp?" voiam eu să ştiu. După aceea şi-a dat seama că f usese nepoliticoasă. pentru ca maşinile să dea roată pieţei.Nu-ţi face probleme. spre înserat. Evident. iar zâmbetul. cu înaltă „r cât le îngăduia contul din bancă. astfel că zâmbetul i s-a răsturnat brusc. a spus ea cu glas ascuţit.Sunt sigură oricum că nu sunt fizice. Iar el îmi spunea că nu era un circ din acela. pielea îi era un iform de roză pe tot corpul. Avea ochii ca nişte puncte. . când ajungeam acolo.iar Lily era săracă.382 C H R I S BECKETT slabă.fizici. a liniei ce reprezenta gura şi buzele. o zi răcoroasă de toamnă. evident. devenind frumoşi şi interesanţi. Vai de mine. Con sensualii îşi puteau alege singuri înfăţişarea. însă unii dintre ei nu-şi puteau permite prea multe în pri aspectului . o cur bă simplă. iar ea începuse să resimtă frigul. nu prea bine definit. devenind un arc de cerc c u capetele în jos. îl întrebam unde s unt clovnii şi tigrii." Nu-mi amintesc exact ce am discutat atunci. Mă confrunt tot timpul cu situaţii similare. Am spus altceva decât am vrut. rămânând în maşinuţa -a turnat în păhărelul ce slujea drept capac. „Circus înseamnă doar un cer . Culorile . tata ea să văd luminile din Piccadilly Circus. d ar mi-aduc aminte că stăteam acolo cu luminile acelea electrice frumoase în jurul meu şi -mi dădeam seama că nu mă interesau tigrii sau doamnele frumoase. Clarissa deschisese un termos cu cafea şi.

Pe mine mă chea mă Clarissa. Clarissa Fall. Doar că aş fi vrut să-ţi suge că aş putea veni cu tine ca să-ţi arăt drumul. terminându-şi apoi cafeaua şi scuturând paharul. Dacă înfă de joasă rezoluţie a lui Lily nu prezenta detalii mai deloc.iar acest lucru era acela care o nedumerea pe L ly . după care 1-a înşurubat la loc pe termos.. Am peste două sute de ani. . înseamnă ceva. . dar de ce ar fi vrut cineva să arate astfel? . Clarissa părea să posede a mănunte în cantităţi delirante. cu toate acestea. a spus bătrâna doamnă pe un ton regesc. înfăţişarea aceea trebuia să fi costat o avere. ştiai asta? a zis ea.Da. Şi to­ tuşi . uitându-se cu uimire la ridurile ce alcătuiau desene complicate pe mâini le Clarissei şi la petele maronii ce trădau suferinţe hepatice. Ştii cum să ajungi la Piccadilly Circus? ..acele amănunte nu aveau un scop clar decorativ. a gândit Lily. două sute. când le căpăta pe amândouă. şi locuiesc în Londra de când mă ştiu. apoi în alta. devenea întotdeauna ciudat de bruta recipitată.Pe mine mă cheamă Lily. draga mea.Cred că da. a repetat Lily umil. Tânjea după atenţie şi. astfel încât cafeaua se prelingea pe pereţii exteriori ai păhărelului. . apoi s-a uitat la ceasul de mână. a pufnit Cla rissa. şi la felul cum tremurau tot timpul. Apoi a ri at păhărelul spre buze şi a luat o sorbitură. . de aceea sfârşeam prin a mă învârti repede-repede pe loc.Dar ştii dru mul? a îndrăznit Lily.Piccadilly Circus 383 devin atât de fermecătoare când eşti copil. dar voi să văd totul dintr-odată. Mă uitam într-o direcţie.A. i-a zis Clarissa cu ge nerozitate. . Sunt ultima persoană fizică rămasă în Londra. chiar te rog. plină de solicitudine. a spus fata.

cu hotărâre. i-a răspuns Lily cu supuşenie. i-a spus Clarissa. Clădirile cu ma gazine erau întunecate şi pustii. . a spus Lily. dar va trebui să-mi deconectez i mplantul. sau uneori cu geamuri sparte şi pline de frunze moarte. Străzile erau goale şi presărate de moloz şi gunoaie. ca să pot vedea denivelările drumului. Nici nu e prea departe. însă acum ajunsese aproape de z na roşie ce semnifica un avertisment: nivel scăzut. însă acceptase deja ideea că viaţa era în mare măsură ceva de neînţeles. Clarissa a răsucit cheia ca să pornească vehiculul. Când a făcut a a aruncat fără să vrea o privire la cadranul pe care se indica nivelul de încărcare al bat eriei.Îmi pare rău. domnea o linişte deplină. Când pornise la drum. H abar nu avea ce voise să-i comunice Clarissa.dar apoi. cu vitrinele deşertate. Singura dificultate era că acesta fusese proiectat pentru o singură persoană. Nu vei putea vor bi cu mine decât după ce ajungem acolo. a al acel gând din minte. acul arătase încărcare completă. Clarissa a condus încet pe Tottenham Court Road.384 CHRIS BECKETT Legile universului fizic le interziceau oamenilor fizici să călătorească folosindu-se de vehicule virtuale. astfel că Lily a trebuit să stea pe micul suport pentru tran sportul sacoşelor pentru cumpărături.Nu mă deranjează. care nu-şi putea perm ite să fie demnă. In afara ţiuitului scos de căruciorul ei electric şi de scrâşnetul produs de roţile lui pe pietrele ce săreau în toate părţile. .Nu mă deranjează. . însă nici o regulă a Câmpului nu interzicea persoanelor virtuale să se deplaseze cu un vehicul fizic. Şi-a îngăduit doar o clipă să se gândeasc necazul ce o păştea şi să fie traversată de o senzaţie de frică . .

Va trebui să merg pe jos. şi nici nu poseda alt mijloc de a ajunge acasă. Piccadilly Circus nu oferea nici căldură. Insă Clarissa se p ricepea să-şi alunge gândurile negative din minte. . Clarissa nu pu tea să o audă ori să-i perceapă în nici un fel prezenţa. dar şi oameni în toate părţile. a strigat Lily drept explicaţie. E absurd să bat atâta drum şi să nu ajung sa vad .E o persoană fizică. având implantul dezactivat. Lily vedea vitrine doldora de mărfuri de vânzare. Acum Clarissa e ra speriată. Pe la jumătatea lui S haftesbury Avenue. a mormăit ea. Se înserase şi se făcuse foarte frig. iar ea era o femeie în vârstă. aflată în mijlocul unui oraş în ruine. până la care mai avea ceva drum. a zis ea. Nu avea unde să stea. referin du-se nu la imitaţia de castel. Apoi a scos un ţipăt uşor de admiraţ larissa a virat cu nonşalanţă pe stradă. E doar fizică. cu un picio beteag. . nici rezolvarea tuturor necazurilor ei. dar toate acestea erau lucruri absolut neînsem nate. direct prin faţa maşinilor şi autobu­ zelor ce venea in sens opus şi a continuat să conducă pe contrasens. nu luase cu ea nimic de mâncat ori de băut. căminul ei aflat departe. ci la Piccadilly Circus. . . bateria s-a descăr­ cat complet şi maşinuţa a încremenit.Aproape c-am ajuns! a exc at ea binedispusă. rămânând indiferentă la claxoanele dezl te şi la ţipetele de indignare.Nu e departe. stân d cocoţată pe suportul din spatele maşinuţei Clarissei. automobile şi auto buze înconjurându-le pe amândouă. nici hrană. încă nepricepând pe deplin că.Piccadilly Circus 385 Cu toate acestea.

O SĂ M E R G PE J O S ULTIMII METRI! a strigat ea. de parcă ar f i fost. urmele ate de el în zăpadă să-i încălzească tălpile pe pajului său.386 CHRIS BECKETT A coborât din cărucior şi. . pentru că aşa nu am ajung înapoi acasă. presu­ punând. A mai înaintat şontâcăit câţiva paşi pe strada tăcută şi ruinată (în vreme ce. dureros de încet. automobilele o oco­ r pietonii se întorceau şi o priveau miraţi.Să-ţi spun. . Ce bine era dacă blestemata aceea de maşinuţă N U AR FI RĂMAS FĂRĂ BATERIE. Plănuise totul până la ultimul amănunt. printr-un mira­ col. gata să renunţe (n. N U T E VĂD pentru că MI-AM D E C O N E C T A A N T U L şi nu vreau să-1 reconectez decât atunci când ajung acolo. Avea chipul transfigurat de durerea pricin uită de piciorul vătă­ mat. dar greşind. oprindu-se din nou. tr. pentru a mă ajuta. Nu voia să-şi reconecteze decât atunci când va ajunge exact în mijlocul pieţei.EŞTI BINE-VENITĂ DACĂ VREI SĂ MĂ ÎNSOŢEŞTI! a mai strigat invizibili T IM­ P L T O T implantul ea. în cealaltă Londra. cev . pe drum. că Lily o urma îndeaproape. a început să meargă şchiopătând ultimele sute de dar apoi şi-a adus aminte de Lily şi s-a oprit. a zis Clarissa. 1 Bunul Rege Wenceslas este titlul unui colind de Crăciun. ţi-aş fi foarte recunoscătoare. Dacă ai chef să apelezi consiliul şi să aducă pe cineva fizic. înţelegi. prin faptul că făcea pe Lily să nu-i audă spusele. despre un rege care merge să ducă daruri unui ţăran sărac şi.. însă avea un glas nepăsător. Bunul Rege Wenceslas şi credinciosul său paj 1 ). de parcă ar fi controlat personal accesul pe străzile publice. iar Lily mergea încet în urma ei.). altfel STRIC E F E C T U L . face ca. . . totuşi. fără să se înşele.. împreună. care este înfrigurat şi la capăt r.

doar din vina ta. Clarissa avea dureri mari .osul rupt de la gleznă se dislocase şi îl simţea ca pe o lamă de cuţit ce i se răsucea în carne . MAI EŞTI A C O L O .Eşti o toantă. deoarece consensualilor nu le este niciodată frig. a spus Lily. iar automobilele cu faruri aprinse şi lumini de poziţie sclipitoare. Nu-ţi porţi de grijă. Într-o bună zi.şi era obosită. unde avea comutatorul implan­ tului. Clădirile erau nişte structuri inerte de zidărie. electricitatea. şi-a zis ea cu glas tare. Clarissa nu o putea auzi.Eu nu am nici un ban.) Pe de al tă parte. apoi a întins mân după ureche. viaţa pal pitantă a marelui oraş au inundat pe dată scena dezolantă. şi tremura din tot trupul. pline . (Apoi şi-a adus aminte de tovarăşa ei de drum. o să te prăbuşeşti la păm mănânce şobolanii. Ai făcut apelul acela ÎN N U M E L E MEU? O să tr a­ versez până la statuie şi după aceea o să reconectez implantul şi atunci O SĂ P U T E M ST E VORBĂ.Piccadilly Circus 387 . Clarissa ll. LILY? a răcnit ea. S-a târât până la baza coloanei pe care se afla statuia lui Eros. Pretutindeni se vedeau oameni . flămândă şi însetată. (Lily a rămas şocată: n văzuse niciodată aşa ceva. Când a intrat şchiopătând în Piccadilly us. Culorile. Dinspre Regent Street au venit câteva rafale de ploaie. Te gândeşti la o soluţie de urgenţă? Să apelez numărul d urgenţă? Dar. iar statuia lui Eros semăna mai mult cu îngerul morţii de pe un mausoleu decât cu zeul iubirii fizice. şi taxiurile ne gre şi autobuzele roşii cu etaj. Şi-a adus iere că-şi uitase până şi termosul cu cafea în vehiculul abandonat. Şi asta. iar toate acel e mii de becuri colorate de pe vechile panouri publicitare erau reci şi neclintite . . tocmai se întuneca. Buzele şi d egetele Clarissei se învineţiseră de frig. bineînţeles.

a z is Lily. Lily a perceput că dispoziţia Clarissei se schimbase. ca un căţeluş care este gata să aştepte o oră. sau chiar trei pentru ca st lui să se uite în direcţia lui şi. a fost cuprinsă de u pulsie. care-şi avea originea în oboseală şi deshidratare. alcătuite din punctişoare. albastru şi alb. verde.388 CHRIS BECKETT de pasageri. două ore. sâcâin picior. iar luminile erau reale! . A avut o senzaţi e de milă. cu toate acestea. Clarissa s-a întors. când Clarissa şi-a decuplat iară implantul. . Zâmbind. Lily a dispărut. durerea fizică. . suferinţa fizică din cap. . autobuzele şi oam enii. în acelaşi timp. să fie la fel de recunoscător când aten îndelung cerşită îi este în cele din urmă acordată. ca o împunsătură de cuţit. imagini de vitrine. A simţit frigul am arnic al lumii fizice străpungând-o. faţă de ea. galben. adresându-se beznei şi pustietăţii.Lil y. au pierit şi lumi­ nile. sunteţi la fel ca luminile astea. imagini de oameni. care alcă­ tuiau imagini mişcătoa re şi embleme şi cuvinte orbitoare ce se fugăreau pe câmpuri de culori pure. iar clădirile au devenit nişte umbre confuze. imagini de automobile. Doar nişte imagini mişcătoare. S-au lăsat întunericul şi tăcerea. precum roşu. semănând cu împunsăturile de ace. pro­ blema este că voi. a zis Clarissa. consensualii.Vai! a exclamat extaziată Clarissa. e aproape la f el ca atunci când eram mică. însă. Plăcerea ei s-a risipit. însă veder de desene animate a lui Lily a avut un efect neaşteptat asupra ei. iar linia simplă ce reprezenta conturul gurii ei tocmai începuse să se curbeze cu colţurile în jos. Doar imagini de autobuze.Ţi-am spus că sunt frumoase. Zâmbetul ei a încetat să mai fie real. iar laolaltă cu ea. ghirlandele de becuri electrice colorate.

Ai apelat consiliul . In realitate. sa stricat din cauza intervenţiilor ei prea dese şi a refuzat să mai rămână pe o anu­ mită poz Acum. lumea conse nsuală a dispărut. brusc. patru la număr. comutatorul. dar sigur se aflau pe drum. eşti. după care. LILY. Fuseseră trimişi de Hub. fie că-i plăcea. dar eu cred că ar cam fi cazul să mă întorc acasă acum. MAI EŞTI AICI? A. Vai de mine. Lily? LILY! CONSILIUL O SĂ TRIMI TĂ A J U T O A R E ? Spune-le că nu vreau să trimită Agenţi ai minţii. Nu-mi pasă ce va spune Ri chard.. să aşeze comuta ul pe o poziţie. nici o senzaţie sau gând care să anuleze frigul şi durerea. nici un şoc înălţător. bravo. din dife rite direcţii. după care a renunţat şi s-a prăbuşit moale la pământ.. Insă a um. de la lumea consensuală la cea fizică. şi înapoi. după ce acesta îl contactase pe Richard Howard. câmpul vizual al Clarissei trecea aleatoriu.Piccadilly Circus 389 Răsucindu-se şi îndepărtându-se în mod deliberat de locul în care se aflase Lily. care era prevăzut pentru a fi închis şi deschis de câteva ori pe zi. fără nici un succes. ai apelat consi. iar ea nu putea pune capăt acestei basculări re petate.Lily. fie că nu. imediat. nu a mai simţit o emoţie. iar el spusese că persoanele fizice nu mai erau . venind din diferite alte misiuni ce se desfăşuraseră în diferite părţi ale Lon rei. de fapt. dar până la urmă vor veni. Clarissa a onectat din nou implantul şi a urmărit luminile reapărând. a rămas în picioare şi s-a chinuit. Agenţii porniseră. s-a gândit ea cu a mărăciune. Neajutorată. la fiecare câteva secunde. de actul de a schimba canalele la televizor. De astă dată însă. a dus mâna la comutator ca să închidă din nou implantul. deosebea. la baza statuii. de aceea. Erau încă la oarece depărtare de locul unde se afla Clarissa.. Ce al va putea să facă? . a început ea. O să se supere pe mine. Spune-le să aducă nişt soane fizice..

M-am înfuri at pe Clarissa la fel de mult ca şi Richard. nu în secole sau decenii. . dacă nu-şi poate reduce prezenţa fizică câteva procente faţă de nivelul actual.Ştiu că pare straniu. Richard a început să fie îngrijorat de ceea ce făcuse şi m-a apelat.390 CHRIS BECKETT dispuse să vină din nou pentru a o scoate pe Clarissa din încurcătură. Acum a ajuns tocmai în Piccadilly Circus. Îmi petrecusem după-amiaza adunând frunzele moarte şi făcând ordine în micuţa mea grădină ferită de ochii lumii. altfel o să repete isprava asta mereu. . folosind căruciorul acela ridicol.. a zis el pe un ton prin care încerca să se apere.Nesăbuita de Clarissa! Of. dar am sentimentul că trebuie să stăm deoparte în situaţia asta. intitulată Declinul şi prăbuşirea realităţii. Clarissa! . nu ne jucăm. Pe asta s-a bazat. Tocmai mâncasem ceva uş eară şi băusem un păhărel de porto. Ulterior. In capitolele 60 şi 61 mă ocu­ pasem de influenţa Internetului şi a telefoniei mobile. ca să fac nişte note pregătitoare pentru capitolul 62 din cartea mea. abia aşteptând să am parte de o seară liniştită la căldur eriilor bine trase la ferestre. ce Dumnezeu! Până şi Clarissa trebuie să înţeleagă o dată pentru totdeauna că nu se duce până în centrul Londrei şi să se întoarcă. şi tocmai ajunsesem la ceea ce trebuia să fie piesa măreaţă şi nodală a întregii mele lucrări: momentul în care rasei umane pre­ zintă pentru prima oară dovada de necontestat că propria sa activitate va distruge planeta. E la mint oricui că a presupus că noi ne vom duce să o aducem înapoi. nu crezi? Clarissa trebuie să înveţe pe pielea ei că atunci când spunem ceva. ci în câţiva ani.

Pornesc într-acol o cu maşina. tocmai soseau şi Agen­ ţii. fără a mai vorbi disconfort şi de ger. senzaţia de pierdere. pentru numele lui Dumnezeu. unul dinspre Piccadilly . atunci voi merge şi eu. indiferent de momentul zilei. d escoperind că eram slab de înger. c u toate astea. invidia. dacă ei vor ajunge acolo. am spus eu.Păi. oricum. ştiu că profită de bunătatea noastră. ca măcar să fie de faţă cineva pe care ea îl cunoaşte. Doar ştii cum sunt. lucru pe care Clarissa sigur îl ştia. Am ieşit în frig şi am po na.. n-o pot lăsa p enţilor. mai ales că putea porni ofensiva împotriva mea. suferinţa profundă care seamănă cu chinul resimţit atunci cân întâlneşti vreo fostă iubită care acum aparţine altuia şi nu va mai fi niciodată a ta. ruşinea. . Mă îngrozea furtuna de sentimente întune­ cate pe care orice călătorie prin Londra o isca în mod invariabil în sufletul meu. Eram amarnic de su­ părat pe Clarissa.Piccadilly Circus De ce să renunţ eu la binemeritata linişte a căminului si la redactarea unui nou capitol . Ştiu că e o pacoste. Şi. Când am ajuns în Piccadilly Circus. Şi totuşi eram conştient că trebuia să mă duc până în acel loc. mi-a zis Richard. Cum o să priceapă o dată pentru totdeauna. jena. O vor speria de moarte. dar n-o putem abandona.. ea presupunea că eu eram dispus să mă las târât până acolo atunci când avea ea ef. . Tom. când ea singură se vârâse în mod deliberat în belea? Mă îngrozea peste măsură deplasare pan rul Londrei. unul i eşind din Shaftesbury Avenue. .Richard. acum nimeni nu-i mai poate întoarce din drum pe Agenţi. deve nind acum mai neiertător în hotărârea lui. dacă nu ne păstr fermitatea în astfel de momente? Asta ar fi spre binele ei. doar aşa o să se înveţe minte. Sim o sfârşeală de moarte doar gândindu-mă la efortul pe care trebuia să-1 fac. şi.

Clarissa nu i-a putut vedea. ce se a îndărătul luminilor orbitoare din Piccadilly Circus. e u invizibili. Clarissa a văzut imediat doi dintre Agenţi apărând din beznă şi înaintând spre ea. nu. ascunse fiind de suprafaţa virtuală a străzii. indiferent cât de mult ar fi vrut Lily să-i c căldura ei. Uneori Clarissa o vedea pe Lily. în vreme ce eu fierbeam de furie faţă . în ciuda faţadei sclipitoare. A ţipat din nou: . Nu avea cu noştinţă de prezenţa Agenţilor. ale Regent Street. şi înaintau în ea. Nu avea habar de cealaltă lume. ascunzându-i pe Agenţi. Sunt aici să te ajut. Insă asta era şi mai rău. iar luminile. dar acum nevăzuţi. în­ dreptându-mă spre Clarissa. Alături de ea stătea pe vine Lily. respectiv. întrucât ştiam prea bine cât văzute gropile fizice periculoase. am păşit cu grijă. Când lumina farurilor mele fizice au măturat spaţiul fizic. Nu simţise nici­ odată frigul.392 CHRIS BECKETT şi câte unul dinspre bifurcaţiile de nord şi. Apoi implantul ei s-a comutat de la sine. era prea întuneric. parcă. Mi-am comutat implantul şi. Clarissa. un coşmar pilărie. a tăcerii şi umbrelor. Am coborât din maşină. şi a scos un ţipăt. A retrăit.Nu vă apropiaţi de mine. cu un braţ consensual petrecut peste umărul fizic al Clarissei. Am făcut toate eforturile să ignor ochii consensuali ce mă urmăreau cu dez­ aprobare şi resentimen t. însă nu avea cum să se încălzească în îmbrăţişarea acesteia. iar când se afla în stare con­ sensuală. Nu cunoscuse durerea fizică. alteori. pentru că atunci când era în sta rea pură de per­ soană fizică. aut obuzele şi mulţimea oamenilor au reapărut. m-auziţi? Nu vă apropiaţi! Nu te teme. de sud. Numai că Lily nu avea ide e ce se petrecea. arece Clarissa ştia că Agenţii rămăseseră acolo. i-a spus Lily. Ghem uită sub statuia lui Eros.

. . îndărătul uşii mele încuiate. I-am văzut fotografia în ziar. adevărat? m-a întrebat un bărbat.Mai curând ar trebui ţinută sub cheie. obsedată de sine. ce măru ntă şi lipsită de culoare era propria mea lume. Neapăr at fă ceva în privinţa ei. nici nu mă îndoiesc. Nu i-am răspuns. Cu toate acestea. oameni care-şi spun Ultimii Oameni văraţi. grădina mea desfrunzită. pentru că mă pusese din nou într-o situaţie atât de jenantă. amice.O cunoşti. incursiunea mea săptămânală pe str da ce ducea spre Calul şi ogarii. când am ajuns lângă ea. Are nevoie de ajutor. al draperiilor trase la f erestre. într-o noapte atât de frigu­ ro răznea să mă expună iluziilor oraşului consensual şi privirilor pline de reproş ale oamenilor consen­ suali. Mi-am croit drum pr in trafic. Clarissa. cartea mea.Gata. îndărătul gardurilor vii pe care le mo elasem ca pe nişte ziduri de castel. E aceeaşi persoană care a b ocat Linia de N o r d luna trecută. C m de îndrăznea să mă aducă până acolo împotriva voinţei mele. Am venit ca să te duc acasă. Mă uimeau ciudăţenia lumii l te şi dăruirea şi umila acceptare a acesteia. E nebună. când tot ce voiam eu era să stau acasă. ca să scriu despre realitate? . Niciodată nu am ştiut cum să le vorbesc acestor oameni. am strigat eu cu răceală. Ii dis­ preţuiam şi îi invidiam în egală măsură. Dusă cu mintea.Piccadilly Circus de Clarissa. ca să beau bere originală cu grupul tot mai restrâns de bătrâni şi bătrâne decrepiţi. Muggins a sosit din nou aşa cum anticipai. spre Ultima Bodegă Adevărată. în comparaţie cu ea. am venit să t e iau. . paharul de porto băut în fiecare seară. a spus o femeie. gar­ durile vii mod elate. uimitor de ireali şi totuşi şocant de vii.

către faţa ca de desen animat a lui Lily. Lily a dispărut din nou împre­ ună cu întregul Câmp. Insă f mele stăteau aprinse şi. Agenţii dispăreau. In vreme ce se răsucea.Muggins? Cine e Muggins? a întrebat ea cu glas tremu­ rător. foa et. draga mea. şi atunci zidurile întu necate ale clădirilor pustii se învârteau în jurul ei. Clariss a a aruncat o privire în lateral. Clarissa s-a ridicat în picioare.Cine? a bolborosit Cla rissa. însă foarte.Sunt eu. . Tom. luminile. Clarissa. Lily apărea şi dispărea. fără să mai fie distrasă de Câmp. ca şi Clarissa. cine altul? . autobuzele şi automobilele sclipitoare se roteau în ju rul ei.394 CHRIS BECKETT . întunecată. aşa cum procedează copiii când se joacă.A spus Tom. care aşteptau să intervină dacă eu nu reuşeam s ezolv situaţia. . i-a repetat Lily. Clarissa m-a văzut clar apropiind dar i-a distins şi pe Agenţii din jurul meu. strâmbându-se de durere. Greoi. care. După aceea.Am v rut doar să mai văd o dată luminile. Când dispărea ea. Când era acolo. preţ de câteva clipe. iluminate doar de farurile maşinii mele. a zis ea cu înc oi a început să se rotească pe loc. . încordându-şi ochii ca să mă vadă. . apoi urma bezna care era sursa frigului şi durerii ei. Se temea că mă refeream la unul dintre Agenţi. aşa cum stră­ luceau ele când eram mică. apăreau A Singurul element constant eram eu. comutator l defect al implantului ei a continuat să basculeze pe poziţia deschis-închis. astfel că. cu ochii c a nişte puncte negre şi cu gura având colţurile coborâte. iar Clarissa a rămas iarăşi în lumea fizică. simţeam frigul fizic şi vede am lu­ minile consensuale. târându-şi picioa­ rele şi chircindu-se uşor de durere.

Mi-am decuplat implantul plasat în spatele urechii. ca să alung imaginea Agenţilor. T o m . nu-mi mai păsa că mă făcuse să bat atâta drum. tot ce se găsea în jur a părut să capete ai multă pregnanţă: asprimea aerului rece al nopţii din lumea fizică. strălucirea luminilor colorate din lumea consensuală.Eu cred că ai avut destule aventuri pe ziua de azi.Cine eşti tu? m-a întrebat ea. Apoi. tremura. ca şi cum i-aş fi adus amint e de ceva. Clarrie.. piciorul beteag . Fratele tău mai mic. Te T duc acasă. Hai cu mine.Hai. Ajunge p entru astăzi. i-am spus. C ine anume eşti? Era ciudat. deoarece în acea clipă. ciocnirea bizară a celor două lumi. . se simţea debusolată. a să pot vedea ce făceau Agenţii. Clarrie. pe care Clarrie a mea o produsese de una singură. draga mea. Aflaţi în maşini şi autobuze. brusc. continuându-şi ro­ tirea cu viteză foarte scăzută şi fredonând mai mult în şoaptă un c lodie. i-am s pus surorii mele. comutând din nou implantul. oamenii întorceau capetele să se uite la noi.Piccadilly Circus 395 . Agentul aflat cel mai ap roape de mine s-a crispat uşor şi a înclinat capul spre mine. da r ochii ei sclipeau ca aceia ai unui animal încolţit. nu eşti de acord cu mine? Am venit cu maşina ca să te iau de aici.. Era într-o stare jalnică. iar noi ne aflam acolo cu scopul declarat de a da un spect acol. S-a lăsat condusă la maşină şi ajutată să urce. S-a legănat din cauza ameţelii. . i-am spus eu pe un ton blând. Şi am descoperit că nu mai simţeam deloc furie. Clarissa s-a oprit din rotire. Pietonii se opriseră pe tro­ tuarul de pe cealaltă parte a străzii şi ne urmăreau cu sinceritate de p arcă acela era un Circ. Bătrâna doamnă m-a ignorat o vreme. Ei rămăseseră însă deoparte şi aşteptau ca eu să rezolv pro Eu sunt.

creatura aceea ciudată. parcă dorindu-şi ca cineva să-i întâmpine cu o pătură. Lily. un suflet uman înăuntrul unui desen a nimat. Ce a păţit? . dacă n e gândim mai bine. Am avut ciudata senzaţie că le părea rău fiindcă nu puteau cu noi. .396 C H R I S BECKETT i se umflase. .Se simte bine? trebat ea. făcând-o pe Lily să dispară lao­ laltă cu imaginile şi sunetele din Piccadilly Cir us. cei patru Agenţi au apărut profilaţi în fasci­ culele farur r.. ştiam eu. Aceea este lumea fizică de acolo.dar sub nici o f ormă nu puteam risca să rup vreun element de suspensie în drum spre casă. un prost renume . M-am bucurat că avusesem p revederea să iau cu mine o pătură groasă şi un termos cu cacao fierbinte şi o sticla de bran dy. cu faţa ca o lună. Nu-mi plăcea un asemenea stil. Mi-am dat seama cât de arogant trebuie că li se părea consensualilor şi cât de mult le displăcea asta . Dar n oi nu suntem astfel.şi tocmai lucruri ca acestea. închizând portiera şi dând roată vehiculului ca să urc la volan. aceea este materia fizică. corect? Suntem nişte şabloane. A devenit atât de ciudată. .. ne-a urmat până la maşină şi a rămas să se uite cu un aer îngrijorat. nu ne deosebim prea mult. Mi-am decuplat implantul. Se adunaseră şi stăteau în şir. fără să pot v a traficul consensual. E doar bătrână şi obo m răspuns eu. Simple şabloane care plutim la sup rafaţă. ajungând de două ori mai gros decât era normal. Outsiderilor. a spus Clarrie după un timp. Am aranjat-o confortabil pe sora mea şi am pornit maşina. Aveam să conduc aşa cum făcea ea.Serios. brandy şi cacao. Avea impla ntul decuplat şi vedea străzile abandonate şi singuratice ca nişte canioane aflate pe o planetă lipsită de viaţă. In spaţiul mort şi întunecat.Nu va păţi nimic. ne crea nouă.

După aceea a dispărut şi acesta. Ea a dat din cap şi şi-a înfăşurat pătu în jurul trupu­ lui. . şi după aceea lasă spătarul pe spate şi în rcă să dormi. am îndemnat-o. noaptea agitată a Câmpului Consensual a înconjurat-o. mai ia o gură de brandy. Pentru o scurtă perio adă. astfel că a văzut un taxi virând brusc pentru a ne evita. La fel ca luminile din Pic­ cadilly Circus. şi a auzit ţipătul furios al claxo­ nului.Piccadilly Circus 397 . somnoroasă. O să dureze ceva până ne ajungem acasă. Totuna. a spus ea. Implantul i s-a comutat de la sine.Clarrie.

A MALCONTENTA Liz WILLIAMS Traducere din limba engleză ROXANA BRÂNCEANU .

primul oraş de pe M arte. Visionary Tongue. una dintre cele câteva din antologia de faţă.. se ridică fortăreaţa: o masă de piatră vitrificată albă ca un os şi . The Shadow Pavilion. în mijlocul craterului meteoritic care a dat numele oraşului. de trosne rafeţelor îngheţate ale marilor canale. Asimov's Science Fiction . Trăieşte în Brighton. The Poison Master şi Nin e Layers of Sky. Terra Incognita. cum să citească subtilele semne în mormanele de zăpadă sau în lungimea ţurţurilor. In centrul Winterstrikeului. mesajele formate de răsuflarea îngheţând în aer. pentru o lecţie tă oasă care ne aver­ tizează că dacă puţină cunoaştere poate fi periculoasa. The New Jules Verne Adventures. Dintre cărţile ei fac parte romanele m ult apreciate de critică The Ghost Sister. Aici ne poartă pe o plane tă Marte bizar transformată. Cea mai rece noapte a anului în Winterstrike este întot­ deauna noaptea în care are loc festivalul Ombre.Scriitoarea britanică Liz Williams a publicat în Interzone. Anglia.. sau Wintervale dacă eşti tânăr şi dispreţuieşti celelalte dialecte. Realms of Fantasy şi în alte reviste. Matriar atul ştie cum să prezică astfel de lucruri. Strange Hor izons. Prozele scurte i-au fost colectate în Ban quet of the Lords of Night and Other Stories. Empire of Bones. multă cunoaş­ tere de-a dreptul ucigătoare. Cel mai recent roman publicat este Precious Dragon şi are în pregătir e un altul.

Essegui Harn. mâinile ei sunt reci. coboară în goană scările spre adâncurile uţe ale turnului înainte ca ecoul să se fi stins. Stă în picioare sub un clopot. apoi o pereche de mănuşi fără degete împletite din lâ bunică. şi se grăbeşte spre ferestre. şi semnele i se dezvăluie. Din cufere şi cutii scot măşti reprezentând creaturile Erei Co­ piilor şi ale Epocii Pierdute. în vârful unui turn atât de înal l se poate vedea dincolo de zidurile de bazalt până la luminiţele pâlpâitoare de pe versanţi i Olympusului. aproa pe răsturnând în graba ei soba. Poartă mănuşi triple: o membrană subţire de mătase de viermi antelor. şi apoi. In ciuda acestora şi a cărbunilor sfârâind din sobă. Acest lucru se întâmplă cu puţin timp înainte de ivirea zo­ rilor. apoi loveşte clopotul de trei ori. Unul câte unul. cărbunii sfârâie în linişte p ce sunetul clopotul scade în intensitate. apoi piele tăbăcită de vulpen. Şi deasupra fortăreţei. lăsând să pă rafală de aer rece care face cărbunii să tros­ nească. Le deschide brusc. cu excepţia unei singure femei. E înconjurată de patru feres­ tre de sticlă. întreg Winterstrikeul poate auzi clopotul.1 Le . în faţa unei sobiţe. stă o femeie. în toate cele şase sute optzeci şi şapte de zile ale sale. boturile lungi ale cenulae-lor. sau feţele înguste drăguţe ale demotheas-ilor şi gazelelor. încă îmbrăcate în cămăşi de noapte.402 Liz WILLIAMS roşie ca o inimă care încă mai bate. Femeile îşi aruncă la o parte cuverturile. Femeia. aleargă sus în podurile caselo pivniţele barăcilor comunitare. Când temp tura zilei coboară sub un anumit punct. ca să redescopere costumele uitate în cursul anului prec edent. Ac esta răsună. şi cu excepţia unei singure femei întreg Winterstrikeul răspunde. în lumina albastră dinaintea răsăritului soarelui. se grăbesc la ba zine să se spele. tăind aerul rece. ea se întoarce.

Ambele mame ale sale strigă una la alta. şi apoi. încearcă să nu se gândească la sora ei.Nu avem suficient zahăr şi doar puţin haemomon? De ce n-ai comandat mai mult? . măştile nu mai par prostuţe sau sinistre. * Essegui Harn se grăbeşte şi ea. . . o scl pire stranie. Essegui păşeşte în vârtejul petrecerii. ci îşi pune ochiul pe încuietoarea refugiului. Uşa se desch ide. care se află nu d eparte de fortăreaţă. alergând înapoi la conacul din Calmaretto. frenetice pe tot parcursul sc urtei zile. feţele lor mas­ cate arătând stupid deasupra oase de noapte. râzând una la alta. Apoi femeile din Winterstrike le lasă deoparte şi. indigo şi sid ef. la Essegui. apoi rămân tăcute.la Malcontenta 403 probează. Scanerul luceşte în lumina neagră. verde ca marea. Essegui se precipită pe străzi. comprimând zăpada în gheaţă sub cizmele indu-i pudra cu legănarea poalelor hainei sale grele.. Când ajunge la Calmaretto.. refuză să o poarte chiar şi pe sub robe. fac găluşti dulci sau prăjituri pentru noaptea care urmează. aşteptând cu nerăbda e înserarea. la ser vitori. Se gândeşte la festival. când încuietoarea îi citeşte sufletograma prin pupila ochiului.Cea mai bună rochie a lui Canteley are o pată. lucr hiar şi mai de dorit). din aceeaşi suflare. ci fireşti şi pline de gr a­ ţie. nu zită. la prie tena ei Vanity. Deasupra acestora. Până la A Doua Oră au fost regăsite şi robele: confecţii de dantelă sau metal piele sau catifea apretată. pe care plănuieşte s-o seducă în această seară (sau să fie sedusă de ea. în purpuriu şi ocru şi ametist.

Nici nu poate fi martoră la agitaţia şi forfota de afară din stradă. pentru că nu i se permite să pună pi­ ciorul într-o cameră cu ferestre. nu poate fi învăţat să ci­ tească.Şi nu găsesc nicăieri polonicul! Essegui ignoră toate astea. gura lui Paria capătă un rictus derizoriu. zice Essegui. Numele ei de botez e Leretui. Spune: . nu poate vedea patinatorii alunecând în sus şi în jos pe Canalul cel Mic. N-ar avea prea mult sens să compună un mesaj. întrucât cel căruia i-ar fi destinat nu poate citi. apoi una la alta. Sus. Trebuie să-i daţi drumul. In seara asta. stă Paria Harn.Ştiţi foarte bine.Ce-i cu ea? . pentru că sunetul clopotului tras de sora ei nu pătrunde în in teriorul zidurilor din Calma­ retto. în caz că găseşte o cale să trimită un mesaj. în inima lipsită de ferestre a lui Calmaretto. dar i s-a spus că acesta nu mai este numele ei: a fost privată de el. ca o paria. iar de acum înainte acesta va fi singurul nume pe care şi-l poate lua. Ea nu ştie că e ziua de Ombre. întrucât Canteley e suficient de tânără ca să considere un astfel de . La gând l ăsta. mprobabil chiar să comunice cu cineva care poate.404 Liz WILLIAMS . Are voie să aibă cărţ nu materiale de scris sau un antiscrib. Mamele se holbează la Essegui. şi în consecinţă lui Paria n i se mai permite s-o vadă pe Canteley. sora sa mai mică. Dar mamele lui Paria nu ar toler a nici cea mai mică posibilitate ca un mesaj să poată fi trimis.Dar Paria? Imedi at se lasă o tăcere încordată. .

Le-am spus mamelor noastre că trebuie să ţi se permită să ieşi.La ce te-a adus în situaţia asta mizerabilă. Chiar şi aşa. şi rosteşte răspicat: . cu mâinile pe fiecare braţ a iului. căci Essegui gândeş­ te ca o mamă. când sun gul în amurg. o datină străveche. e surprinsă când uşa scârţâie deschizându-se şi Essegui .Astăzi e Ombre. Essegui rânjeşte: Poate ar . cât şi o perversă. aspru. poate? Paria râde scurt. . şopteşte Pa mă duc? .Înţelege asta. . şi se va şti da neva încearcă să plece. ce-o să faci? Bărbaţii-rămaşi te vor sfâşia în bucăţi şi te să ai vreo şansă să-1 găseşti. Ai muri de frig înainte să ajungi la jumătate Câmpiei Demnotian.O să e dea voie să ies? Cu mască-şi-robă? Essegui se apleacă în faţă. Paria şopteşte neîncrezătoare: . Dar ăsta e ultimul drept legal pe care îl mai ai. deşi greu să numere zilele. Sau dacă ceva încearcă să intre.N-o să încerc să plec. Şi în munţi. Dacă foloseşti masca-şi-roba ca să zbori din or dăpostul lor. De obicei Essegui bagă capul pe uşă o dată pe săptămână. .Essegui? Paria îşi întoarce capul şi nu se ridi e? . Gura lui Paria se cască şi ea se holbează la sora ei.Să ies? Şi ele au fost de acord? .În munţi.La Malcontenta 405 scenariu drept romantic. cu fulgi de zăpadă căzându-i de pe haină. ca un lătrat. mamele noastre vor merge la Matriarhat şi vor cere un escadron de feme i-foarfecă pentru a te vâna. iarna. Nici mie nu-mi place. continuă Essegui. oraşul va fi închis începând din amurg. Desigur. . şi nu avem de ales.Nu le place. Ocazional i se permite s-o vadă pe Essegui. indiferent de câte ori mamele i-au imprimat ideea că Paria este atât o infractoare.

în ultimii câţiva ani a purtat-o Canteley. Pisica o fixează din oglindă. Visase la ziua aceasta încă din seara prizonieratului ei. Uşa deschisă pare atât de întunecată. e camera imediat.de brocart roşu-pal cu negru . Se întreabă acum dacă sperase că acest lucru iumplut golul din suflet. o veche prietenă de liceu. . Acum însă e singura car e a mai rămas în cutie. Acel Ombre f sese ca orice alt festival. blândă. Caută . aşa se presupunea. acum pare un copil prea înalt. . îşi pune masca. a unei pisici de cr r. ci rămâne cu ochii aţin­ tiţi asupra uşii deschise.peste cap şi apoi. Se răsuceşte pe călcâie şi dispare pe uşă. Intervine un moment de tăcere. Nu-şi în hipuie că ar fi putut mai mult decât o posibilă repartizare alături de Celvani Morel. Paria co boară privirea. Am auzit că pentru ei toate femeile sunt la fel. Smu­ ceşte de un colţ al cadru lui. spune Essegui. Este o mască de copil. Nu se aştepta să întâlnească ceea ce apăruse de sub podul Curbei.Te aşteaptă o scă. dar cutia e goală. încă o dată.406 Liz WILLIAMS fi chiar unul dintre ei. încet. cu şase sute şaizeci şi opt de zile în urmă. dar Paria. lăsând-o deschisă în urma ei.Ţi-am spus că n-o să încerc. Nu există nici o urmă a celeilalte măşti: capul lunguieţ. n u mai e femeia pe care o numesc La Malcontenta. de uloarea osului lustruit. ezită o clipă înainte de a păşi Masca e una pe care şi-o aminteşte din copilărie: faţa ro­ tundă. o ocazie de distracţie şi sărbătoare. Rebela. proaspăt despărţită. cu un mozaic de crăpături şi spărturi. Paria îşi trage rochia . îngust.

îi devenise li a gheaţa. Îşi ia surioara de mână şi o conduce pe uşă afară. tu eşti. Tui. . Canteley.N-o evadez. Dar nu-mi mai spune Tui. acum a ajuns aproape la fel de înaltă ca sora sa. . O îmbrăţişează scurt pe sora sa: Coboară. . spune Paria. că vulpenul at sufletul? Că a intrat în tine şi nu te mai poţi gândi la altceva? . nu-i adevărat. Acum. dar fusese prea năucită. o gazelă pătrunde dansând prin uşă. ascuţită ca un fluier-de-apă.Nu. N-ar fi trebuit să le lase s-o închidă. dar nu mai e atât de sigură. Sună ca şi n bloc de gheaţă s-ar fi adăpostit în adâncul gâtului. Dar e mai bine în munţii devoratori decât în camera fără ferestre. Îşi spune că nu simte nimic. . . N-o dez. E mai bun frigul înţe şi pur. Cantele y a crescut în ultimele luni. Când se întoarce să cobo re. Ar trebui să încerci să-1 găseşti. E adevărat? Ar trebui să fugi. Vorbeşte de parcă ar scuipa: Nu mai e numele meu. nu-i aşa? Aşa e? Gazela îşi aruncă braţele în jurul Pariei şi o îmbrăţişează . Paria aproape că şi-a uitat propria-i voce pătrunzătoare. că avusese timp să se gândească. zi ce Paria. dar chiar în timp ce spune asta simte cum zidurile par să se prăbuşească peste ea şi-şi dă seama că minte. dar nu e nici o urmă.E adevărat ce se spune.Vii? Essegui zice că mamele te lasă de Wintervale. . Vin ş -o clipă.La Malcontenta 407 printre draperii. din cauza suferinţe şi tulburării şi lipsei de înţelegere.Canteley.Tui. o să vorbim mai târziu.

Dintre mame. . ţinând patinele de şireturi. vede numai faţa blândă de pisică betul. Iarna năvăleşte pe idor. Essegui stă puţin mai într-o parte. privind în sus: Essegui. Când Paria ajunge pe ultima treaptă. Paria priveşte de la una la a lta înainte să coboare scările. pe care se află Calmaretto. Canteley şi mamele lor. d eci Alleghetta trebuie să fie în spatele măştii de demothea. curbate. prin mirosu l de zăpadă şi prăjituri şi ceară de lustruit. Se pomeneşt ură în zăpadă. mam ele se întorc şi deschid uşile duble care duc la scara ce dă spre stradă. Pariei i se pare foarte put ernic. încât Essegui e singura care are e uite înapoi şi să fluture scurt din cap în direcţia Pariei. fragilă. Micul Canal. răsuflând întretăiat în frigul cu care nu era obişnuită. dar n-o face. gândeşte Paria. şi trece prin uşi afară în stradă. e tentată să-şi scoată figura ro sică de pe propria ei faţă şi s-o arunce. Îşi pune patinele cu mâini tremurătoa coboară malul canalului până pe gheaţă. în fugă. Apoi. Apoi porneşte. Nimeni nu vorbeşte. pictată în verde. Durează un moment până e Paria reuşeşte să diferenţieze cei trei adulţi. umplând de sunet casa şi strada. Mamele o apucă ferm pe Canteley fi ecare de câte o mână şi o trag pe uşă cu asemenea hotărâre. zburând pe Canalul cel Mic. Poartă o mască de cenulae: o fi ură ascuţită. îşi urmează sora în josul scărilor. înspre sc ura care duce la Marele Canal. e îngheţat bocnă şi plin de patinator tând lămpi de zăpadă. mozaicul alb cu negru din hol. Sta oate în cadrul uşii.408 Liz WILLIAMS După ce sora ei pleacă. Gongul răsună în amurg. Apoi Paria traversează şi ea. Traiectoriile lor se intersectează între ele cu o îndemânare de insectă ia. ia o pereche de patine de pe perete şi rămâne cu ochii la lamele l or lungi. Thera e cea scundă. Ea. fiind obişnuită cu liniştea camerei fără ferestre. cu pici ele strânse sub faldurile complicate ale rochiei.

In faţă. la început ţinându-se la marginea Canalului. Nu vrea să se gândească l o aşteaptă dacă reuşeşte să treacă de Poarta de Nord: vasta întindere a câmpiei acoperite de unţii de dincolo de ea. A ici e mai multă linişte. procesiunea începea. po te vedea o imensitate de veşminte roşii. Feţele lor sunt l el de ascuţite ca şi lamele săbiilor.La Malcontenta 409 Canalul însuşi este înţesat de patinatori. apoi mutân se spre locuri unde lumina e mai puţin sigură. Călcâiele şi coapsele îi ard. Când ajunge la cotitura care dă în întinderea de apă cunos­ cută drept Curba. grăbindu-se spre Marea Poartă de Nord. Speră doar că . Pari se răsuceşte într-o parte şi-n alta. Dar cu toate acestea le priveşte trecând. In spatele ei. vor fi i mediat în spate. Paria continuă să patineze. printre egalele lor. apoi se strecoară de lângă Marele Canal în labirint. Casele mari care se înşiră de-a lungul Cana lului strălucesc de lămpi de zăpadă şi torţe. agitându-se înainte de începerea procesiunii. nu chiar atât de importante. astfel încât Paria alunecă ndere sticloasă. aşteptându-şi fără îndoială p Paria îşi ţine aplecat capul cu mască. mulţimea de patinatori se îndepărtează. cu răni holografice răspândite pe suprafaţa armurii lor. Nu poartă măşti. cu toate că lungile l uni de inactivitate îşi cer tributul. până când ma că pentru ele ea nu e mai mult decât un copil înalt şi nu Rebela din Calmaretto. Mamele ei. vârful de înaintare al procesiunii fiind alcătuit din conducătoarele Matriarhatului. aude un ţipăt ridicându-se din cţia Mare­ lui Canal. oglindite în gheaţă. O pereche de femei-foarfecă trec în viteză pe lângă ea . Casele de pe marginea canalelor navigabile s-au golit deja şi numai câteva femei mai rătăcesc alene pe sub lămpi sau poduri. Se îndreaptă spre Curbă şi spre labirintul de canale care du c la Marea Poartă de Nord. iar Paria tresare în spatele feţei de pisică. sclipitoare.

şi-i întinsese mâna. colţii ivorii ai dinţilor. patinând alături cu îndemânare umană. trupul mişcându-se traturile robei. ceva . supărată că f olosise termenul lui Essegui . se corectează Paria. Ini ma Pariei bubuie de efort şi amintiri. îi luase cele două degete lungi în mâna ei. ci ceva rea l: ochii blânzi întunecaţi adânciţi în orbitele craniului. Curba este mărginită de cafenele şi boschete cu ramuri negre. capul rotindu-se să-i întâlnească privirea. Vara. Aici. Acum. parfumând aerul cu o aromă subtilă de mosc. în schimb. dar şi t raţiunea pe malul unui canal.alunecase din întuneric.410 Liz WILLIAMS va avea o moarte rapidă şi că va izbuti să iasă din Winterstrike. înţelegerea bruscă a faptului că nu era doar un alt petrecăreţ. Ar fi trebuit să fugă. Se spune că smul embrele femeilor unul câte unul ca răzbunare pentru vechile suferinţe: eradicarea masc ulinităţii de către geneticienii Matriarhatului.tot comerţul s-a mutat pe Canal pentru această noapte. Îşi repetase iar şi iar scena în minte: silueta profilându-se pe zidul negru şi gheaţa palidă.cineva. El o con ese de-a lungul Curbei. din munţi: rămăşiţele modificate genetic ale unui bărbat. Nimic altceva nu i se întâmplas . Ştie că aşa ceva nu e raţional. Unul din cei Sch imbaţi. în urmă cu un an. Spusese: Am aşteptat pe cineva ca tine. să moară dincolo de zidurile lor. Va fi răzbunarea ei faţă de aş şi de Calmaretto. cafe nelele sunt reci şi închi­ se . un vulpen. rămânând apoi nemişcat ca zăpada. pe această întindere a Curb ei. cli­ pind din ochii săi blânzi. Vulpenul o privise pe când se mişcau. chiar în spatele podului fin arcuit. . Dar acesta doar o privise. Pa ria se opreşte involuntar. cu bulgăraşi de flori galbene răspândind polen în apă până când ace devine la fel de densă ca uleiul. cu un an în urmă. Ceea ce luase drept curbura patinelor sub tivul robei erau picioarele.

aşa cum e şi ea. aru a în care se deghizase pentru a descoperi o formă palidă. O duseseră pe Paria înapoi la Calmaretto. despre moartea în exteriorul W interstrike. zburând prin negura iernii. şi rămăsese cele din familia ei s-au întors. . şi când o văzură femeile-foarfecă ţipară de furie. Celelalte trei înconjuraseră vulpenul. la urma urmelor. Amintindu-şi acum aceste lucru ri. râzând extenuate. picioarele-lamă alune­ când. Erecţia lui semăna cu un os. Paria patinează alături de el. Rotindu-se.La Malcontenta 411 i Şi pe când spunea asta. cu o coadă vertebrată bici ind în jur. întinde mâinile. îngustă. alunecă din capul ei şi dispar. Spre deose bire de Paria.şi apoi re că ar fi făcut un pas în propriile sale amintiri. A păru în noaptea înzăpezită. Paria se întreabă dacă fusese ceva real. cotiseră şi se izbiseră de un escadron de femei-foarfecă. Una dintre ele o apucase pe Paria. Pare atât de departe în timp şi spaţiu . războinicelor le luă doar o clipă ca să-şi dea seama ce se afla în faţa lor. nu e vorba de nimic mai mult de o femeie cu mască. în zori. di ou peste Curbă în ceaţă şi vis. Când intră pe uşă femeia îşi scoate masca şi vede că este Essegui. dar nu încearcă s-o atingă. Gândurile despre zbor. O lasă pe femeia c ască de vulpen s-o conducă înapoi la Calmaretto. în lanţuri. Paria şi vul­ penul dansează în mijlocul Marelui Canal şi acum Paria începe să înţeleagă că. tăind cu foarfecile. învârtindu-se. până ajung iarăşi pe Marele Canal siunea a trecut. căci figura unui vulpen apare încă o da tă de sub arc. care strigas e „Nu!" şi se zbătuse în strânsoarea războinicei. lăsând în urmă pustiu şi dor. P tinaseră înainte. care ntr-odată ţâşni în sus ca să aterizeze pe mal în patru labe.

Paria stă acolo unde a lăsat-o sora ei. tare. trezindu-se târziu. Esseg ui o conduce sus pe scări în camera fără ferestre şi închide uşa în urma ei. dreaptă. dar aceasta nu se cli n­ teşte. Nu primeşte nici un răspuns. în Winterstrike e linişte. se duce în inima casei şi deschide uşa camerei fără feres tre. cu faţa de pisică zâmbind fericită. Fundele măştilor zac pe suprafaţa gheţii. Essegui înaintează împiedicat şi atinge u ul surorii sale. Essegui trage de masca de pisică.P ria? rosteşte sora sa. iar zăpada că picioare e murdară. iar Paria. Rămâne fixată.N-am putut să te las. Dimineaţa. gândindu-se că doarme.412 Liz WILLIAMS . . cu capul răsunând de explicaţiile pe care va trebui să i le dea lui Vanity. spune Essegui. şi Essegui se îndepărt că o dată închide uşa. privind în gol în camera lipsită de ferestre. modelată în forma siluetei unei femei. Dar rochia de brocart este ţeapănă. . extenuată. abia dacă dă din cap. Essegui.

PERSOANA A DOUA TIMPUL PREZENT DARYL GREGORY Traducere din limba engleză ANA-VERONICA MIRCEA .

„Atunci când îţi spui. doctorul S. Oamenii de pe scaune se răsucesc şi." Emo Phillips Când intru în cabinet. identitate şi pierdere. pe un ton serios. cu implicaţii care vă vor urmări multă vreme după ce aţi întors ima pagină. Ceea ce decât o uşă batantă. cu părinţii fetei moarte.Daryl Gregory.şi finalmente tulburătoare . «eu» e de prisos. care a publicat în The Magazine of Fantasy & Science Fiction. dezvăluind premiul cel mare." Shun Ryu Suzuki „Credeam că cel mai important organ al trupului e cre­ ierul. ne relatează o mişcătoare . care se mişcă ori de câte ori inspirăm sau expirăm. Amazi ng şi Asimov's. de parcă ar fi gazda unui concurs televizat.poveste despre memo rie. se sprijină de birou. Nu e prea vesel. doctorul Subramaniam îmi face în curajator cu ochiul. dar. . îmi adresează un zâmb Şi iat-o! spune. stând de vorbă. până când mi-am dat seama cine îmi spunea asta. «eu respir». nevăzut de ei. în gând. N-ai cum să spui «eu». când îşi ridică ochii.

n-am maşină. zeci de vizite în spitalul ăsta. Mâna mea e încă pe mânerul uşii. Eşti gata să mergi acasă? Fata lor se numea Therese. dar acum nu-i m ai dau as­ cultare. Aşa cum se întâmplă de fiecare dată când Alice şi Mitch vin în vizită. apoi renunţă. teamă. Mă grăbesc să mă uit la doctorul S. .Am de ales? In acte. pe faţa căruia a încremenit zâmbetul ăla profesional. n-am decât şaptesprezece a i. Insă mama plânge deja şi chip extrem de expresiv: bucurie. cu aproape doi ani în urmă şi.416 DARYL GREGORY Primul se ridică tatăl. în căutarea i. e pe culoar.Aşa mă gândeam. cu o burtă zdravănă. zic eu. speranţă. Îşi doresc cu disperare să le fiu fiică şi. E o femeie zveltă. Mitch îşi îndreptă o ei. n-am slujbă. Mama Theresei pare să-şi ţină o clipă respiraţia. . Ca şi la vizitele precedente. Therese. frecându-şi partea laterală a nasului. n-am cărţi de credit. cel mai solid infirmier din secţie. spune ea. Nu posed decât un braţ de haine Iar Robierto. cursul ultimului an. uşurare. i-a convins de mai multe ori să mă lase să mai rămân. Totul peste limită. pe care tă ca pe o minge de baschet. împied icându-mi evadarea. e aproape încruntat. un bărbat cu ten pătat şi fălci pătrate. . în inimile lo sunt deja. am că am nimerit în mijlocul unei telenovele şi nimeni nu-mi spune care-mi sunt replicile .Oh. Mitch şi Alice Klass au făcut. . Doctorul S.. Sunt tutorii mei legali şi au Alte Planuri. nereuşin d să-şi potrivească expresia feţei cu emoţiile care îl mistuie. în spatele meu. N-am bani. cu o subţiri. care pare înaltă atâta vreme cât nu stă alături de altcineva. îşi fereşte pr ivirea de a mea. de atunci. A murit în urma unei sup radoze.

nici o decizie. Mama izbucneşte din nou în lacrimi şi plânge pe tot drumul către ieşirea d ire. în realitate. Semnalul de începere a mişcării mâinii . timpul prezent 417 Tatăl se încruntă. întro după-amiază.pe urmă îţi manipu­ lează simţul timpului. Nu numai că nimeni nu te sesiza neclaritatea. acum. Iar eu m-am gândit o grămadă la asta. tot timpul. o să-mi întind mâna către un pahar cu apă rece luat. hei. creierul a emis un semnal care a pornit căt re deget cu până la o sută douăzeci de milisecunde înainte ca pacientul să se decidă. să-1 mişte ori de câte ori vor. sau doar Z. în mod ient. Nimeni n-o vede. Acum aruncă-ţi privirea în dreapta. pe urmă ce vezi în dreapta . mi-a spus. Sare peste ea . astfel încât nu pare să lipsească ceva. cu atât ţi se pare mai straniu. cu mâinile în buzunare.ce vezi în stânga.Persoana a doua. Camera a devenit neclară în timp ce ţi-ai t ochii? A aşteptat să repet gestul. în timp ce maşina noastră demarează. E gen ul de fenomen care îi înfierbântă şi îi scoate din minţi pe neurologi. de fapt. Mulţumi­ tă doctorului S. mi-e sete. E ciudat şi.. Nu e nici o neclaritate. mi-a povestit că puteai vedea creierul intrând în acţiune exact înainte ca pacientul să-şi spună. să facă mişcarea. ştiu destul de bine cum a omorât-o pe Therese. De fiecare dată. în mod conştient.Întoarce-ţi brusc ochii spre stânga. Savanţii au descoperit că. cu cât de gândeş mult.„eu"-ul care se gândeşte. Doctorul Subramaniam ne priveşte din pragul uşii. . Partea conştientă . dar creierul o şi elimină cu desăvârşire. Drogul se numeşte Zen. creierul elimină tot felul de chestii.în amândoi anii le. sau Zombie. Doctorul S. Au monitorizat pacienţii şi le-au spus să ridice un deget. Nu m-a înfuriat în halul asta în toată viaţa mea .

Acolo nu există nici un „eu". pretutindeni. Pe un perete sunt lipite postere cu fotomodele din Teen People. E camera unei fetiţe ascunse în spatele unei adolescente. adu­ nate încă din clasa a doua. Pe raftur i şi pe pervazurile ferestrelor se înghesuie animale de pluş. cu un computer. zice creierul. iar el o să-ţi răspundă. Poţi să-i vorbeşti.. Deasupra biroului e o plăcuţă inti­ lată „Promit. noi am decis să-ţi mişti braţul. chiar orelor.. Apropo.nu sunt decât două marionete dis­ cutând între ele. Therese pe bârnă. Iar doi oameni dro­ gaţi cu Zen . de maximum o sută douăzeci de milisecund e. Therese cu braţele în jurul umerilor prietenilor ei. aşa că te ru te gândeşti s-o faci. Dacă dai. Dar nu e conştient. care îi îndeamnă pe tinerii creştini să se abţină de la sexul premarital. Zen îl face de ordinul minutelor. cu perii pentru păr şi cu sticluţe cu lac de unghii. Ai putea să vorbeşti. Decalajul e. ia r corpul încă mai execută ordinele.„eu" şi „tu" . în mod normal. umăr la umăr cu teancuri de CD-uri cu muzică rock religi­ oasă. In fiecare dimineaţă putea să-şi ridice pleoapele . Ş rafii. Creierul lui încă mai continuă să ia decizii. alături de un panou t icsit cu panglici de la meciurile de fotbal şi cu medalii de la campionatele de gi mnastică pentru amatori. din întâmplare. prinse cu bolduri sau lipite pe pereţi: Therese într-o tabără de st udiu al Bibliei. n-o să observi mare lucru. Vă puteţi sp tuia glume. să vă faceţi temele sau să treceţi la o partidă .". peste cinev a care ia Zen. Gându o reflecţie ulterioară. la fel de bine. puteţi să ieşiţi la un hamburger.418 DARYL GREGORY a parcurs deja jumătate din braţ în momentul când tu abia rea­ lizezi că ţie ţi-e sete.

Boo W. De parcă ar dovedi ceva. la loc de cin te. spune el.A trecut printr-o perioadă grea. raze de lumină prăfoasă printre şirurile de feres tre înalte. . timpul prezent 419 dând cu ochii de o mie de lucruri care să-i aducă aminte ce fusese. .de fapt.Ştii. . a fost frumos din partea e i. N -a îndoit nici o clipă c-o să te întorci. . Nu suporta să fii considerată nesăbuită. Pentru Therese. poate nu numai o dată. Şi o îngri­ jorau lucrurile pe care le spuneau ei des pre tine. Ochii ca niş uri atârnă de fire de aţă albă au fost recusuţi. Ştia că oamenii vorbeau.! E încântat că ştiu un asemenea amănunt. Bear. . .Cred că Boo Bear te aştepta cu nerăbda re. zic eu.Persoana a doua. din sticlă .D a . mama ta a şters praful din camera asta în fiecare săptămână. Pare mai bătrân decât mine şi blana de pe faţa lui e tocită până la urzeală. Biserica era clădirea de cărămidă roşie a Bisericii lui Hristos din Davenport. pe noi amândoi.Biserica. iar ea nu se mai înt oarce.B o o W . un rând de schimburi şi cinci dintre cărţile doctorului S. cuvântul genera atâtea senti­ mente şi atâtea conotaţii încât am renunţa luni de zile la intenţia de a le pune în vreo ordine. N-am mai fost niciodată aici. Ridic uriaşul panda de pluş care stă pe pat. Ah! Biser ica. -Ei? El clipeşte. dar am obosit deja să tot corectez pronume. Tatăl Theresei lasă j lijoara jerpelită în care se află tot ce am luat de la spital: obiecte de toaletă. ce ar fi putut să fi e şi ce era de aşteptat să devină.Păi. . dând probabil vin a pe ea .

.Ei. o păzeau de peri­ cole şi îi cântăreau fiecare pas. Numai că le-ai făcut tuturor o mulţime de griji.420 DARYL GREGORY netedă. Poate îşi închipuie că a câştigat. Biserica s-a rugat pentru tine în fiecare săptămână. . nu să se roage alţii pen­ tru ea. sau poate a câtorva lacrimi. comunitatea enoriaşilor. .Biserica e de părere că herese era nechibzuită? încruntă din sprâncene. Patul dublu oc mai mare parte a camerei. să-i enerveze întotdeauna fiica. Vocea lui căpătase un ton sobru. Tatăl ei îmi chipul.Au făcut-o? O cunosc pe Therese destul de bine ca să ştiu că as fi umilit-o. Unde-o să medit ez? .el era ceva personal. Dar însemna. Mie îmi vine greu să rios aşa ceva. în căutarea ruşinii care să-mi împurpureze obrajii.Si gur că nu. care reuşea. . Ştii. Era ca şi cum ar fi avut te de părinţi exagerat de protectori. în cea mai ma re măsură. De la căinţă până la mărturisire n-ar fi trebuit să fie decât un mic pas. Asta n-o să meargă. Ii plăcea să se roage ea însăşi. de forma unor pietre de mormânt. adaugă. dar nu sunt sigură dacă o face fiind­ că am i ltat Biserica sau deoarece continui să mă refer la fiica lui ca la o altă persoană. Pro că vrei să-ţi schimbi hainele. spune tatăl Theresei. separat într-un anume fel). O iubeau. Vocea i s-a îmblânzit. cu doar vreun metru de spaţiu liber în jur. Biserica era Dum­ nezeu şi Sfântul Spirit (dar nu şi Iisus . probabil. Aproape că izbucnesc în râs. Mă aşez pe pat şi mă afund adânc în saltea. zeci şi zeci de oameni care o ştiau încă dinainte de a se naşte.

Bietul domn Klass. dar simt că e acolo. Câ mt surescitată. Vrem să te ajutăm. . Dar sunt atât de multe lucruri pe care. şi că nimeni nu ştie. după ce a văzut că mă intere­ sau toate chestiile ast . Pleacă închizând uşa în urma l ar eu împing ursul panda pe podea şi mă las pe spate.. sau cum reuşeşte creierul s-o genereze . pur şi simplu. Mă uit pe fereastră. Singurul lucru mai stu ecât nişte marionete care le vorbesc altor marionete e o ma­ rionetă care vorbeşte cu ea însă Doctorul S. .. . dificil. cu o mână la abil că Therese i-ar fi putut intui starea sufletească. In cel rmă. heraldul şi regina.. Therese. pur şi simplu. un gest reprimat care i-ar fi putut trăda furia.Persoana a doua. nu le înţelegem.Cum aş putea să explic asta? A cepe întotdeauna.Ştiu.cum ar fi fost posibil să nu mă intere­ seze? . uşurată. Mâna i se mişcă. E. Nu îşi dore decât să ştie dacă fiica lui a căzut singură în dizgraţia divină sau dacă a fost împinsă. dar mie îmi e peste puteri. spune că nimeni nu ştie ce e mintea. aşteptând.mi-a dat cărţile şi am discutat despre cre iere şi despre modul în care făuresc gânduri şi iau decizii. de ce ai plecat cu băiatul ăla. nimic despre conştiinţa de sine. timpul prezent 421 Se duce lângă uşă. Iar pe urmă experimentează meta­ forele de care se foloseşte în cărţile lui referata mea e cea cu parlamentul. E greu şi pentru mine. de ce ai făcut. mă gândesc la „mine" însămi ca şi cum aş avea un „eu". stat de vorbă aproape în fiecare zi şi. situaţia mi se pare atât de ciudată încât mă întorc. Cine ţi-a dat drogurile. îi spun. cu adevărat. Cât am fost în spital. sau doar frus­ trarea.. dar nu pleacă. Se holbează la podea.

o să-mi explice că nici heraldul nu e un singur lucru. ci o cascadă de evenimente neurale din zona temporală a sistemului lim bic. emiţând semnale chimice şi electrice. spuse cu o fluturare din mână. care corelează harta neurală a noului gând cu cea deja existentă . sau o „decizie". ceea c e declanşează.Desigur. şi tot aşa stau lucru rile şi cu mintea. cu toţii. destinată difuzării informaţiilor cu caracter public (n. pentru că nimeni nu le poate da de capăt. în timpul unei alte discuţii. In minte sunt zeci de conexiuni.. Cling! Ăsta e un „gând". îi spune heraldului să aducă decizia. tr.. . cum să te fac să în­ ţelegi asta?. între timp.Asta n-are importanţă acum. până când o e suficient de mare a vocilor lor ajung să urle la unison.Ac ri din parlamentul minţii zbiară.) 1 Reţea americană de televiziune prin cablu-satelit.. în acelaşi timp. . E format din milioane de celule percutoare.. creierul nu e un singur lucru. (Peste câteva săptămâni. care se transforma în sute de situri active. televizorul îţi ţine companie în permanenţă. doctorul S. a flasem că „harta neu­ rală" nu e decât o altă metaforă pentru un alt lucru sau proces extrem e complex şi că n-o să ajung niciodată la capătul tutu­ ror acestora. mintea ex­ plodează cu zgomot. fiecare dintre ele încercând să le b locheze pe celelalte. Doctorul S. cerându-i să acţioneze co nform hotărârii sale şi.dar.422 DARYL GREGORY . mi-a spus el.. In cazul oricărei decizii. Ai văzut vreodată parlamentul englez pe SPAN ? Sigur că îl văzusem: într-un spital.Stai puţi ne e heraldul? . .. mi-a spus să nu-mi fac probleme.). Parlamentul transmite imediat un impuls către corp.

cu o carte deschisă în fată. Mi-a adresat o privire radioasă. . Nu trebuie să ştie decât ce să aduc cunoştinţa supuşilor ei.Heraldul aduce decizia la cunoştinţa reginei. . Cobor tiptil în bucătărie.Foarte bine. în realitate. ai spus că poţi să vezi creierul intrând în acţiune înainte ca şinele abar despre ce e vorba. . Poate ar remarca dacă mi-aş îndesa cele două emisfere ale creierului într-un suti en ajurat. atunci cine e regina? Conştiinţa? . mie. credeam că parlamentul le-a trimis deja s m­ nalul. desculţă.Stai puţin.Cât se poate exact! însuşi şinele. . timpul prezent 423 . . deja îmbrăcată. mi se adre­ sează. dar. Mai devreme. stude ta lui atentă. Regina le spune celorlalte părţi ale organismului cum să acţioneze p ntru ca hotărârea să fie îndeplinită. îi predă Maiestăţii Sale mesajul. Therese.Persoana a doua. Alice e aşezată la masă. a continuat el. Tricoul îmi e ceva cam strâmt.Tocmai asta e poanta. dar nu observă cum îmi las gulerul halatului să se deschidă când mă întind pe canapea.Heraldul. spunându-i ce anu me a hotărât parlamentul. radioasă. mai mult decât orice altceva. ai dormit până târziu î a. era ceva mai firavă decât mine. o campioană a dietelor şi o consumatoare de purgative la nivel olimpic. Se întin d deja după paharele lor cu apă.Ei. Dis­ cuţiile despre astfel de lucruri îl incită pe doctorul S. . Regina anunţă hotărârea şi crede că supuşii î scultă poruncile. cele respinse. lor li s-a spus deja ce anume au de făcut. purtând pantalonii mu­ Theresei şi un tricou. Regina n-are ne­ voie să afle ce alte argumente s-au vehiculat şi care au fost ce­ lelalte posibilităţi.

o să-ţi fac una. apoi pune ouă ju­ mătăţi ale cojii una într-alta. mân­ carea mi-a fost adusă pe tăvi de genul celor din staurantele cu autoservire. Sigur că da. In încăpere se află un frigider. Mă uit în jur după un ceas. Stai jos. . Alice are o slujbă la o companie care se ocupă de apro­ vizionarea restaurantelor. se gândeşte să zică ceva aproape că aud zăngănitul roţilor dinţ lichetelor .. Se ridică brusc în picioare. E abia nouă. nu dau greş şi îmi torn ultimii doi centime ri de cafea din ibric. întotdeauna. OK ? Alice încremeneşte locului. se lasă pe vine şi scoate o tigaie de teflon. Aşa cum nu mi-am pregătit nici prânzul sau cina. are părul aranjat cu grijă. .Mi-am luat concediu. . Nu mi-am pregătit niciodată singură micul dejun.până când o porneşte brusc spre un dulap. dat cu fixativ. Totul cu o singură mână.Nu trebuie să te duci la serviciu? zic. şi cu îndemânare toarnă gălbenuşul în ea. La spital dormeam ma t.Ai omletă? Strânge din ochi. De când mă ştiu. . Ceaşca de cafea de lângă carte e goa lă. Sparge un ou de marginea tigăii.. .Omletă? Tu nu. spun.Spune-mi „Terry".424 DARYL GREGORY E machiată.De ce? . Therese a fost întotde auna confuză în privinţa detaliilor. .Mor de foame. separându-1 de coajă. . Therese. Îmi propun să ghicesc unde ţine ceştile. o maşină de gătit şi o adă de dulapuri. îmi răspunde ea. Mă aşteaptă de ore întregi.

spunea că atunci o să le fie mult mai greu să mă reţină. Iau cartea. Ticăitul ceasului îm ună întruna în minte şi sunt sigură că e destul de puternic pentru ca Alice şi Mitch să-1 aud atât de limpede. M-am gândit că s-ar putea să fie nevoie să petrecem ceva timp împreună. . E o fantezie. cu maşina. . nu o amintire dea Theresei pot să fac diferenţa. In plus. legată de pat.Persoana a doua. . aşa că aleargă la altcin eva care susţine că poate.Mai întâi? Şi pe ur Nu-mi răspunde.Ştii. O să împlinesc optsprezece ani peste câteva lu ni. .S-o punem mai întâi la încercare pe doamna Mehldau. . de acomodare. Şi dacă fug. In perioada asta. şi a unui preot care face o cruce deasupra trupului meu contorsionat. Prin minte îmi fulgeră imaginea mea. a avut o mulţime de succese cu oameni aflaţi în situaţia t . bate ouăle. îi spun. Asta e cartea ei. . .O K .Şi ce dacă? Şi doctorul Subramaniam scrie u na. atunci. preotu l n-ar fi avut ce căuta acolo. Doctorul S. Călăul meu. Drumul către Casă: Regăsirea Copiilor Pierduţi de Zen. . o să mergem acolo mâine. Ăsta e planul lor cel mare.Nu puteam să te abandonăm. Arată cu capul către masă. după ce te-am adus ac să. pur şi simplu? " . pur şi simplu. . dacă aşa ceva i s-ar fi întâmplat Theresei.Şi dacă nu sunt de acord cu asta? Nu zice nimic. Doctorul Subramaniam n-a putut s-o aducă înapoi pe Therese.Şi când trebuie să merg la terapeutul ăla? Cum-îl-cheamă. timpul prezent 425 Zâmbeşte cu buzele strânse.O che Doctor Mehldau din Baltimore.

de evadare.din nou. veselă. adică despre toţi cei care au luat o supradoză de Zen. Zen îl scoate din scenă pe herald. tot p entru oameni ca Therese . zice ea. Sincer vorbind. Iar oamenii ca Therese îşi doresc muţenia aceea. de marcă. da.426 DARYL GREGORY .e supradoză. înghite Zen în exces şi heraldul nu mai iese din camera lui săptămâni întregi. Iar Zen e un fel de ieşire de urgenţă artistică. N-am mai auzit-o pe Alice vorbind altfel decât în fraz e lipsite de orice ambiguitate. în sensul obişnuit al cu vântului. atunci eu mă transform într-un pesca r şi te pescuiesc. amuţe . Ii plăcea asta? Cartea doct orului S.Oh. în sfârşit. Nu e un halucinogen. spune că cele mai multe droguri nu sunt menite să te facă să te simţi mai bine. nici oriunde altundeva. nu-şi mai aminteşte drumul către ca nei.Nu-ţi aduci a inte? . e despre mine. îl încuie era lui. care s-a desfăşurat vreme . Z nu e un drog din cale afară de popular. Iar când scapă. Nu devii mai rapid sau mai relaxat şi nici nu te chercheleşti. . aşa că nu-i mai poate da veştile reginei. ci să te facă să nu mai simţi nimic. da r nu suntem decât vreo două mii. Amintirea îşi face apariţia.Dacă tu te transformi într-un peşte. Iepurele Fugar. E greu să pricepi cum anume te atrage. Nu e euforic sau sedativ. nici în State le Unite. . fără să facă vreo glumă. Zâmbetul ei e trist. E vorba de apatie. Ei. Dar adevărata atracţie . Harta neurală nu mai e actualizată şi reg ina nu mai are cum să audă ce pune la cale parlamentul. întregul proces de punere la curent a sinelui. eu nu reuşesc să-mi dau seama. Nemaiavând ce să porun­ cească. Doctorul S.Poftim? Râd.

ce zici? Nu-ţi pot impune să faci nimic din c eea ce nu vrei. Ea ridică din umeri. întregul cabinet e mai frumos decât al docto­ rului S.. dar e oricum mai frumos decât tot ce se află în cabinetul do ctorului Subramaniam. rotundă. cu o faţă plăcută.. Dar trebuie să le spu n părinţilor tăi cum ne descurcăm. bietul băiat. nu cu piele. Trăiască regina.Nu. Pereţi galb eni ca narcisele. cu părul scurt şi negru împestri unte.Bună. Regina tăcută nu mai poate fi găsită. care pare moale. îndesată. .Mi s-a povestit că preferi numele ăsta. Părinţii mei. . Are degete reci şi subţiri. Regina a murit. Sunt doc tor Mehldau. cu ornamente albe. . ferestre .Mi-aţi spus Terry. timpul prezent 427 de ani de zile. Iese în lume şi predă decretele în m e primei fete pe care o întâlneşte. E scundă.Persoana a doua. face singurul lucru care îi mai rămâne de facut.Nu cred că asta ar fi de mare ajutor. Terry. dar solid. deraiază dintr-odată. Heraldul.Atunci pot să plec. C -ar fi să stai jos şi să discutăm despre ceea ce te-a adus aici? Scaunul din faţa ei e tap isat cu stofă.Nu te pot opri. Râde şi se aşază pe un scaun din piele roşie. Terry. Vrei să-ţi spun altfel? . Dar mă aşteptam să mă puneţi să repet în mă numesc Therese. . . Îmi întinde mâna. . .Asta e datoria mea.

de fapt. Traversez camera . sau ce? In spital.La gradul de pregătire profesională.Nici una. . nimeni nu te poa te transforma în ceea ce nu eşti. strălucind în spatele draperiilor de pluş alb.şi iau de pe un raft o păpuşă cu asp ect african. Aşa că e pur şi simplu absurd să pierdem timpul stând de vorbă. pot să-ţi prescrie medi­ camente. Pe rafturi sunt destule cărţi pentru ca încăperea să aibă un aer serios.Atunci nu mai avem nimic de făcut împreună.Deci eşti psihiatru . gru­ pate în aranjamente cu pretenţii artistice. picturi în culori tropicale. care ar putea fi un prespapier. ca doctorul S. Încă nu m-am lămurit la ce sunt buni psihologii. In vocea ei nu se simte nici o schimbare. . Nu mă aşez . . sau psiholog. alături de un cub de st clă. Psihiatr ii cu diplomă de medic. . . pentru teancuri peste teancuri de cărţi. ştiu că obişnuia foiască de colo-colo în trupul meu. dar şi estule spaţii largi. ştiu ce a făcut. pentru sfeşnice. Ştiu cine a fost Therese. Sunt consilier. zice ea. doctore consilier. dar am impresia că întrebarea a deranjat-o. Rafturile doctorului Mehldau îi fac reclamă doctorului Mehldau. nu vreau decât s-o „cutreier" agale .O K . nici alta.At unci la ce se referă titlul de „doctor"? . Ceea c e mă face ciudat de fericită. N-am de gând să fac ast a. şi cu alţii. .428 DARYL GREGORY mari. am avut de-a face şi cu unii. Raftu rile doctorului S. în colţul ei.Terry. . deschise.Datoria ta e să mă transformi în fiica lui Mitch şi a lui Alice. sunt suporturi pentru cărţi. ce sfaturi se presupune că tr ebuie să-mi dai? Nu sunt nebună. Pun păpuşa la loc. evantaie japo­ neze şi plachete care ami ntesc despre premii şi aprecieri. .

. eşti Therese Klass. Te rog. spun. te rog. oameni re au luat o supradoză de Z.Ce-i cu ei? .Părinţii tăi mi-au să stau de vorbă cu tine pentru că am mai ajutat şi alţi oameni aflaţi în situaţia ta. Dar. Stai jos.Terry.Nu prea am ce face în privinţa asta. Te-ai gândit cum o să-i faci faţă? Adevărul că am făcut-o. pe un raft de sus. . Continuă să fie responsabili pentru tine şi încă l e mai pasă de soarta ta. Nimeni nu te po ate transforma în ceea ce ai fost înainte. . Ăsta e corpul meu şi n-am de gând să ma sinucid pentru ca Alice şi Mi tch să-şi recapete fetiţa înapoi. iar soluţia presupune să ies dra­ cului de aici cât mai curând cu putinţă. timpul prezent 429 . Supradoză te-a convins că eşti o altă pers dar asta nu a afectat identitatea lor. asta e situaţia în care te afli.Ce i-ai ajutat să facă? Să pretindă că sunt altceva decât în r itate? . . Mă uit în jur după un ceas şi. cu mâinile pe genunchi. în urmă.Continuă să fie părinţii tăi. . . Experienţa ta de viaţă îţi spune că Therese a o altă persoană.Dar Alice si Mitch? Ridic din umeri.Da? Atunci pe tine pentru ce te plătesc? . nimeni nu-ţi cere să te sinucizi.Persoana a doua. dau cu ochii de unul. Nimeni nu contestă asta. . Setez un cronometru imaginar la ci nci minute şi mă aşez în faţa ei.Dar eu nu sunt ea. . . iar tu continui să fii copilul lor.I-am ajutat să-şi amintească ce sunt.Dă-i drumul.Lasă-mă să încerc să-ţi explic. din punct de vedere biologic şi legal. escurc.

mi-am dat seama că timpul trecea sau. Ieri am mâncat lasagna la cină. n-o să dispari dacă o să vorbim despre ceea ce ţi s-a întâmplat. Bineînţeles că nu e chiar lu. La un ent dat. o să le accepţi ca fiind a e tale. Alice şi Mitch par să fie nişte oameni de treabă. acum mănânc chiftele. mi-aş alege alţii. Ea zâmbeşte ul dintre noi nu reuşeşte să-şi aleagă părinţii. E o realitate a vieţii tale. să mi-1 păstrez. O să continui s ii aici. Eu sunt fata din pat. Ai parte de doi oameni care te iubesc şi o să vă staţi alături tot restul vieţilor voastre. Terry. în acelaşi timp.430 DARYL GREGORY . de câte o noutate. . Uite ce e. N-am chef de râs. Se apleacă spre mine. dacă aş fi în căutare de părinţi. Nu reuşesc să-mi aminte imele săptămâni petrecute în spital. pentru că mă loveam.Doctore. cu toate că doctorul S. Îmi închipui că are de gând să mă atingă. M-am holbat la .Terry. Cred că am înţeles asta şi am uitat-o de mai multe ori înainte de a reuşi s-o reţin cu adevăr Pentru mintea mea. fiecare zi era istovitoare. Dau din cap înspre . necontenit. O să fii nevoită să descoperi cum să vă c o relaţie. Poţi să-ţi recapeţi vechea viaţă şi să o alegi pe cea nouă.Ne pierdem timpul. dar n-o ce. că eu eram cea care trecea prin timp. Zen o fi ars puntea dintre tine şi fosta ta existenţă. Singura diferenţă va fi că o să-ţi recuperezi amintirile. spune că eram conştientă. . Trebuie să-mi vând sufletul şi. dar. nu vreau să reconstruiesc puntea aia. mai degra­ bă.Ai dreptate. dar o poţi reconstrui.

că. sunt prinsă într-un torent de oameni. tot atât de apropiaţi ca nişte mătuşi sau ca nişte unchi. uneori. avea aceeaşi importanţă . înainte de a fi mea. faptele . apoi pe mine. şi abia când infirmiera a ridicat-o şi a deschis televizorul pentru mine. Ştiu. probabil. din scurtele scufundări în memoria Theresei. timpul prezent 431 telecomanda televizorului vreme de o jumătate de oră. începând cu infirmiera din schimbul de noapte şi terminând cu omul de serviciu şi cu Alice şi Mitch Klass. în ochii mei. într-o harababură deplină. detaliile. Creierul meu era ca o mansardă. Şi că era bântuită. . Mă bat pe spate. m-am gândit: te lecomandă. unul câte unul. ticsită de lucruri vechi şi in­ teresante. casa îi aparţinuse. ea ar da vreodată de necaz. mă strâng de braţe. cuvântul ăsta era urmat de un noian de alte noţiuni: televizor . aşa cum îmi aparţinea propriul meu trup. emisiune concurs. Mă strigau pe un nume ciudat şi aştep tau tot felul de lucruri de la mine. că cei mai mulţi dintre ei îi sunt.ceea ce e acelaşi lucru cu a spune că nu avea nici una. Dar. oricare dintre ei ar adăposti-o. altcuiva. trepta t. Cu excepţia doctorului S. Abia apoi am înţeles. canal. aruncate de-a valma. Şi apoi. cu numele ei pe vârful limbii.toate trebuiau târâte în lumi na soarelui. Şi că. După a de duminică. mă săr ji. Dar toat elelalte lucruri din lume .numele. i-ar potoli foamea şi i-a r oferi un pat în care să se odihnească. d in punct de vedere afectiv. Îmi apar­ ţinea. aşa că mă familiarizasem cu e l înainte de a-1 cunoaşte. El fusese acolo de la bun început.Persoana a doua. fie­ care vizitator. Se apleacă peste şirurile de bănci ca să i îmbrăţişeze pe Alice şi pe Mitch. Cu oamenii era mai rău.

am găsit una care să mi se potriv ească. Erau ves e ei antiglonţ cu motive florale. dar. fetele strângându-mă în braţe. ondulat şi dat cu gel. cu braţele deschise. Dulapul ei era plin de aşa ceva şi. Pun capăt încercărilor de a chipurile asediatorilor cu ceva din memoria Theresei. Totuşi. cu bucle moi. Un bărbat se strecoară prin mulţime. de parcă mi-ar transmite un mesaj secret. Îl găsesc uşor în . cu mânecile suflecate. Cine s-ar îndoi de neprihănirea unei fete într-o rochiţă c u şuier înalt. ezită o vreme.432 DARYL GREGORY Toate astea sunt bune şi frumoase. băieţii înclinându-se pentru o jumătate de îmbrăţişare: umerii atingându-se. Poartă pantaloni kaki bine călcaţi. Mă sufocă într-o îmbrăţişare. într-un stil cu zece ani prea tineresc pentru el. ne croim drum până în holul de la intrare. fiind asediaţi tot timpul. curgându-i până mai jos de umeri. Odată ajunşi lângă maşina noastră. cu mirosul lui de colonie învă o a doua pereche de braţe. Nu vreau decât să mă întorc acasă şi să scap de rochia asta. Una dintre fet . câţi adolescenţi se apropie de mine pe rând. sun t gata să-ncep să ţip. ap i până pe trotuar şi până în parcare. cu un zâmbet larg. pis­ truiată. roşcate. cu nodul lărgit.Îmi pare atât de bine că eşti OK Vorbeşte pe un ton fierbinte. ei îi plăceau rochiile astea. apoi strânge pe neaşteptate în braţe şi îmi şopteşte la ureche: . o cămaşă Oxford albastră. o c ată în carouri. pelvisurile depărtate. de la Laura Ashley? Încet-încet. în cele din urmă. chiar dacă nu mă simţeam în largul meu. am fost nevoită să mă îmbrac cu una dintre toaletele feeric de feciorelnice ale There sei. N-am avut s. Are în jur de treizeci de ani şi părul scurt. în toiul necontenitei parade de afecţiune.

. Therese a crezut că dormea. spune el. . Ceva mai târziu. grupul de ti neret se întorcea dintr-un weekend petrecut în întregime într-o tabără de izolare religioasă.Ce bine că te-ai întors.Poftim? . Vezi ce faci cu mâinile. . . a fost cea mai vibrantă persoană pe care a cunoscut-o Therese. obiectul unei experienţe neplăcute. Therese. Avea antebraţul la câţiva centimetri de p ubisul ei înfierbântat. Therese. ai auzit foar te bine ce-am spus. Din punct de ve­ dere spiritual. Pastorul Tânăr. tuturor. te rog. Jared. inhalând aceeaşi col e. acum al bisericii. aproape de miezu l nopţii. Braţul i se o ihnea între coapsele ei.Persoana a doua. Purta pantaloni sc urţi şi. . Către sfârşitul drumului. Reuşeşte să e bine sinceritatea. Ne-ai lipsit. cu un fost autobuz şcolar. Cu câteva luni înainte de supradoza ei. dar. lipită de a ei. pielea lui era fierbinte. cu ochii închişi şi gura deschisă. timpul prezent 433 amintirile Theresei: e Jared. fiind. împurpurată de excitare şi de jenă. Îşi ţine obrazul lipit d al meu. Îşi lasă mâinile să cadă şi se uită întrebător la tatăl meu. A încreme nit.Nu înţeleg.. afundat în scaun.Fac pariu că ţie ţi-am lipsit. în timpul aceleiaşi călătorii. totodată. Şi a crezut şi că braţul lui Jared ajunse e în contact cu cusătura pantalonilor ei din cauza hurducăturilor autobuzului. dacă. Ii arunc o privire care îl face să se retragă cu un pas. Therese s-a trezit ot cu Jared alături de ea.Hai. Jared s-a aşezat lângă ea şi Therese a adormit rezemată de el. cu degetul mare sprijinit de genunchi. Zâmbetul nu i se clinteşte. mâinile îi sunt încă pe umerii mei. răspund eu..

înconjurată . Crede că regina are legătură cu tot ce tine de area istoriei.. înregistrarea video de astăzi o are drept personaj principal pe o Therese c are n-a împlinit încă zece ani. sunt precedentele pe care se bazează parla­ me ntul. lecturi din vechile jurnale ale Theresei şi filme făc ute acasă. mi-a spus doctorul S. şedinţe comune. eu am făcut-o pe cealaltă. ocazional. dacă parlamentul ia toate deci­ ziile.Vezi tu. dar nu este însuşi regatul şi nici măcar nu-1 controlează. iar conştiinţa le pune etichete. a zis doctorul S. Doctorul S. Nimeni nu se s imte aşa. In tratamentul doctorului Mehldau sunt incluse. Sau. Mă urc în maşină. al continuităţii. Creierul creează amin­ tirile. astfel încât să mi le reamintesc şi să l osesc. . l a care iau parte Alice şi Mitch. în viitor.434 DARYL GREGORY . Creierul nu poate ţine evidenţa tril oanelor de decizii alter­ native pe care le-ar fi putut lua în fiecare clipă. de un cine şi de un de ce. am ripostat. . când mă aflu în faţa unei noi decizii. dându-le o identitate: eu am făcut asta.Dă-ţi seama şi singur. reve­ nind la metafo ra mea favorită. Re­ prezintă regatul. . Ac este amintiri devin o istorie oficială. regina e un om de paie.N mă simt ca un om de paie. are nevo ie de una singură. Creierul are nevoie de o istorie care să le imprime tuturor hotărârilor sale un sentiment al finalităţii. care îl ajută să ia şi alte decizii. Jared. este unde se află conştiinţa de sine. atunci la ce mai avem nevoie d e regină? Bineînţeles că el are nişte teorii. Marea întrebare căreia nu te pot ajuta să-i .Nici eu. înfăşurată în cearşafuri.. a râs.

. Doctorul Mehl treabă la ce se gândea atunci Therese. Aproape că-i pot vedea pe toţi enoriaşii.De unde să ştiu eu? . propriii ei termeni. aşa că se simţea. La ce crezi că se gân ea aici Therese? Îmi spune să insist in privinţa asta. Să mă pun în locul Theresei. plină de note de s ubsol. studiindu-mă cu un aer neutru. Să-mi imaginez ce gândeşte ea.Ştii. Să mă p ac. trei băieţi mai mici. In compa­ raţie cu lucrările de neurologie pe care mi e-a împrumutat doctorul S. Mă foiesc pe scaunul mare. iar privir esei e plină de îngrijorare. Alice şi Mitch sunt acolo. Ii făcea plăcere să joace rolul Mariei? Se simţea ca ş cum ar fi fost pe scenă? . fără nici un fel de investigaţii care să-i susţină.Eşti sig nă intră magii. Therese era o bună creştină. In cartea ei. bej. în î tunericul de dincolo de lumini. Urmează replica ei. Toată lumea s-ar fi holbat la ea. pe care îi defineşte apoi după bunul plac. T rag de timp. Ochii doctorului Mehldau sunt iţi asupra mea. timpul prezent 435 de copii în halate de baie şi fixând cu privirea o păpuşă aşezată într-o iesle. aşteptându-i fiecare cuvânt. încântată. Simt o gheară în piept şi îmi dau seama că îmi ţin respiraţia. . cartea ei e o bandă desenată Archie hilară. Îşi lasă jos darurile şi îşi spun replicile.Atunci imaginează-ţi. probabil. Therese era paralizată de teama că ar fi putut greşi.Ştii ce? Habar n-am ce urmează să spun. Inventează o mulţim de ter­ meni. şi îmi aşez un picior sub mine. . .. numeşte asta „recuperare".Persoana a doua.

mult timp visând că ne-o tragem. Mi-aş putea petrece două săptămâni săpând prin­ tre amintirile ei. Eu n-am nimic în comun cu hotărârile luate de Therese. că. Fac ochii mari.Crez i că un budist ar spune că tu şi Therese împărţiţi acelaşi suflet? Şinele e o iluzie. .S-a gândit la sinucidere în noaptea aia ? .Ştii.Doctorul Subramaniam e budist. aşa că a crezut.S-o lăsăm baltă. .Ceea ce îmi place la budişti e că-şi dau seama că sunt afectaţi de un întreg şir de „eu"-ur cedente.? înţeleg dintr -odată. cu karma bună sau rea pe care a dobândit-o. Am vorbit cu doctorul S. Aşa că ici un călăreţ şi nici un asin.. nu mă interesează. . Ea nu mă contrazice. Pentru ea. Urmează o secvenţă asupra căreia am cugetat în imensul dormitor feciorel nic al Theresei. nu s-a născut a doua oară.că încă rec .Nu e vor a despre aşa ceva. Ea dă din cap. dar. zic eu.Nu ştiu. nu-i aşa? . . Indi­ ferent ce şi-ar fi închipuit.. luând supradoza o să fie ca şi cum s-ar naşte a doua oară. Ceea ce nu înseamnă însă că nu am dreptate. . Sunt asinul The­ resei. efectul drogului era perfect: sinucidere fără cadavru. M-am gândit singură la toate astea. Şi e adevărat că petrec . Sunt un asin al karmei. Therese era creştină.436 DARYL GREGORY . . Eu sunt ici şi bagajele ei continuă să mă împovăreze.Da. probabil. cu toate păcatele iertate. . Nu exişti decât tu. dar ce. sincer v d. spun. despre transferul psihanalitic şi şti u că atracţia pe care am simţit-o pentru el a fost tipică.

aco­ perind muzica... Cobori din ma­ şină înainte de a apuca ui la revedere.Pacienta mea eşti tu. Şoferul e un băiat pe care l-ai cunoscut cu câteva ore în urmă şi se nu eşte Rush.Terry. despre mânca re şi despre diferenţa . telefonul e dat deoparte . apoi răspunde: . faţă de cine eşti responsabilă? Care ţi-e pacienta? Therese. despre părinţi. cu celularul în mână. pregătindu-te să i-o întinzi omului de ordine. Dacă te concentrezi. Ridici oc i seama că eşti pe trotuar. Eşti în maşina cuiva.Persoana a doua. Pe autostradă. faţă de vechii prieteni? Poate că există o karmă pe care o datorezi. surprinsă de gustul de scorţişoară al pastilelor. dar nu ştii dacă ăsta e prenumele lui sau numele de familie. La început. tunătoare. efectul drogului e intermitent. înconjurată de prietenii tăi c re râd. In club v-aţi lipi t unul de altul şi aţi vorbit cu voce tare.şi îţi aminteşti că i-ai urat no pte bună mamei şi că aţi mers cu maşina o jumătate de oră înainte de a găsi parcarea asta aco Joelly îşi scutură buclele roş­ cate şi te trage către scară: Haide. sau eu? Ea tace o clipă. Muzi fneşte. Tu înghiţi. Te întorci spre Joelly şi. timpul prezent 437 . Şi dumneata. Simţi că ai o respon­ sabilitate faţă de vechiul tău eu? Fa inţii vechiului tău cu. domnişoară T. în faţa unuia dintre cluburile care nu impun o limită de vârstă. Maşina e parcată. hai să ne gândim altfel. că ţii în mână o bancnotă de zece dolari. îţi aduci aminte că i-ai răspuns la telefon că i-ai spus la ce prietenă o să rămâi peste noapte. Vorbeşti cu mama ta. Iţi dai seama că s tai pe bancheta din spatele unei maşini. Tu. doctore. la fiecare deschidere a uşii.

Băiatul toarnă fulgii de cereale într-un cast on. începi să-ţi spui o poveste: trebuie să fie demn de înc entru că altfel nu te-ai fi urcat în maşina lui. dar nu reuşeşti să d scoperi nici un motiv care să te fi făcut să aprinzi ţigara. sau să continui să fumezi? Iţi scormoneşti amintirile. ai luat-o tu însăţi din pachetul lui Rush şi ţie nu-ţi plac ţigările. iar ai sărutat pe piept şi ţi-ai plimbat mâinile de-a lungul picioa­ relor lui. Erai excitată. L-ai lăsat să-şi ecoare mâna sub bluza ta şi să-ţi cuprindă sânii în căuşele palmelor. Iţi aduci aminte tot ce s-a petrecut şi îţi dai seama că eşti în ul ăsta de ore întregi. dar n-aţi mers mai depa ce n-aţi făcut dragoste? Băiatul nu te interesa? Ba da . pentru tine. Şi asta îţi p tragi încă un fum din ţigară. Acum băiatul nu poartă nimic altceva decât nişte boxer . Iţi cobori i că eşti complet îmbrăcată. fiindcă mama lui doarme în camera al rată. Te întreabă ce s-a întâmplat. Rememorezi ultimele câteva ore şi te minunezi de tot ce-ai făc t. Fără nterioară care te critică întotdeauna. V-aţi strâns în braţe în dormitorul lui şi el şi-a scos hainele. Acum îţi plac? Nu ş rebui s-o arunci. cu toate că o face în surdină.erai udă. speranţă. Ai luat o ţigară pentru că băiatul s-ar fi s mţit jignit dacă n-o făceai. nici un motiv care să te împingă să te urci în maşină cu băiatul ăsta. îşi întinde mâna către un raft. şi spatele lui e superb. Pe urmă îţi dai seama că ai o ţi ze. regrete instantanee. Te simţea i vinovată? Iţi era ruşine? . In seara asta te simţi de parcă n-ai fi tu însăţi. Iţi priveşte chipul şi încruntă din sprâncene. după o cutie cu cereale. şi râde. Lumina de dincolo de fereastra micii bucătării e ceţoasă.438 DARYL GREGORY dintre gustul unei ţigări abia puse în gură şi fumul stătut. fără obişnuita povară a introspecţiilor: îngrijorare.

Toată lumea o să te privească altfel. înghiţi şi îţi simţi gâtul uscat. .Poate ar trebui să încercă u tabăra. da.Nu. e vorba de cum vorbeşte. da.E din cauza cărţilor ălora. ca şi cum n-ar m ai fi ea. Oh. Dau înapoi cu un pas şi îl aud din nou pe Mitch. Zornăitul vasel or în chiuvetă.Persoana a doua. . felul în care vorbeşte. timpul prezent 439 La ce te gândeai? La întoarcerea acasă o să dai de dracu'... ch ai rău decât atât. apoi se linişteşte. . De ce ai luat atât de multe? De ce ai luat din nou pas tile? Oh. Acum ai iarăşi gust de sc ră în gură şi stai în maşina băiatului.Nu. Iţi aminteşti ce s-a întâmplat. Ea suspină. Toată lumea o să ştie. Băiatul ă iclă cu apă. E ca şi cum ar avea dreptate. Ce anume ai înghiţit? Ah. Ţinuta ei.Şi-a schimbat până şi m . n-am ştiut c-o să fie aşa. nu e vorba doar de cuvinte. El tace. Alice plânge din ce în ce mai tare. Therese nu citea niciodată aşa. dar realizez că se vorbeşte despre mine. nu! Nu încă. îţi aminteşti că ţ e pastilele alea mărunte în gură. E înainte de şase dimineaţa şi nu vreau dec ipi şi să mă culc din nou. nu. în faţa unui magazin non-stop. întotdeauna. Tele­ f l sună.. . Părinţii tăi o să se-nfurie şi. . n cărţi de ştiinţă. pe care i le-a dat doct orul Subramaniam. în geantă. Din bucătărie se înalţă nişte voci. Vocea aia joasă . în fiecare noapte. Stă până după ora unu.. Toată biserica o să se roage pentru tine.. o să se roage pentru tine. Trebu ie să. . E după-amiază. Îl închizi şi ţi-1 pui înapoi. zice el. Doctorul Mehldau spune că face progrese.

Gândeşte-te cea de-a zecea aniversare a Theresei.440 DARYL GREGORY . iar eu aveam telecomanda. dacă deschid subiectul. Ceva plăcut şi plin de viaţă.Ziceai c-o să încerci asta. . dar ştiu că. trei deodată. In jurnalul ei scrie că a fost cea mai fru­ m oasă de care a avut vreodată parte. punându-mă pe mine în mijloc. Furia răzbate printre lacrimi şi Mitch murmură nişte scuze. Iţi aduci aminte de Lumea Mării? -Vag.doi deodată. . făcând o grămadă de zgomot. o să declanşez o disput re ea şi familia Klass.închide ochii. Vreau s-o întreb pe doctor Mehldau despre tabără. în dor dar tot mai simt nevoia să urinez. îmi spune. Mi-e greu să mă concentrez. . odată ce m-am hotărât s-o caut. Alice vine lângă piciorul scării. toridă. că o să-i dai tratamentului şansă. aşa că ies din nou. Ce nenorocită de tabără! . scumpa mea? Îmi păstrez mutra somnoroasă şi intru în închid uşa şi mă aşez pe vasul de toaletă. Viaţa ei era pe un D V D . . Ziua era însorită. Mă furişez înapoi.Bineînţeles că ea aşa o să spună. în întuneric.Iţi aduci aminte că te-ai făcut leoarcă la numărul cu Namu şi S hamu? Am râs. . De la o şedinţă la al era tot mai uşor să trag cu ochiul la amintirile Theresei.Te simţi bine. N-a fost greu de găsit. Puteam vedea delfinii sărind . Broşura îmi s uzunar ca o bombă.Să mai î ice doctorul Mehldau.

Pe urmă părinţii mei ne-au şters cu nişte prosoa bil că stătuseră undeva. când avea o siluetă de mămică. .Persoana a doua. Puteam să văd băncile metalice.Oh. dacă reuşeşti. Odată ce harta care te ghida către ea s-a pierdut.numai că totul a fost. mai sus. Trebuie să vorbim despre Th erese.Foarte bine . ce se întâmplă cu noua configuraţie neurală.. Vrei să discutăm despre ceva anume? . fo egină. se poate întoarce. . timpul prezent 441 . Doctorul S. cu noua regină? . nu-mi pot aduce aminte numele ei. de vârsta mea.Da? Foarte bine. Ne-au udat până la piele. .Cred că da.Te simţi b ne? . . siluetele uri aşe din apa albastru-verzuie. Perdelele de apă cădeau peste noi şi ţipam şi râdeam. Alice părea mult mai tânără: er ericită. Era înainte de a începe să ţină regim gimnastică. . Îmi dau pentru prima oară seama cât de tr . spune că toată lumea vrea să afle dacă confi­ guraţia neurală iniţială.. o mai poţi re găsi? Şi. peretele de sticlă din faţa mea.Poţi să-i descrii pe cei care te însoţeau? Unde era u părinţii tăi? Mai era o fată. Plin de viaţă. Doamne. Am ochii larg deschişi. O să vorbesc cu Alice şi cu Mitch. . cu forme ceva mai pline. aşa cum spuneai. spun. Imaginea un ei Alice mai tânără mi-a rămas întipărită în minte. Mai lată în şolduri.Da.Au pus balenele să lovească apa cu aripioarele cozilor lor imense. departe de zona împroşcată.Aş vrea să facem o şedinţă comună data viitoare.

Nu.în budism şi hin­ Entering the Strea e Samuel Bercholtz (n. . Samsara1 are loc în fiecar e clipă. cu un teanc de lenjerie împăturită -Oh! Am rearanjat mobila. . . Ia cartea lăsată acolo.Acum. dar e un oftat înăbuşit. . împingând patul într-un colţ. un adevărat budist ţi-ar spune că întrebarea asta e lipsită de importanţă. tr. Esenţa nu constă în a încerca să n băm. ca să obţin ceva mai mult spaţiu libe pe podea.arătată faţă oi înşine nu înseamnă să ne descotorosim de orice altceva. Alice intră în camera mea.442 DARYL GREGORY . 2 . .Şi tu eşti un adevărat budist? l-am în l a zâmbit. Oftează.J o c golf. Practicarea meditaţiei nu are drept scop strădania 1 Ciclul nesfârşit al reîncarnărilor sau al renaşterilor . . . Intrând în torent1.). Expresia feţei ei se schimbă de câteva ori.).Nici n-aş fi crezut-o. duism (n. tr. Se foieşte în jurul meu şi aranjea njeria pe pat. La urma ur elor. Aud o bătaie în uşă şi deschid ochii.Îmi închipui că nu te rugai.maitri . Şinele moare şi se recreează fără încetare.Doctorul Subramaniam ţi-a dat -o? Citeşte pasajul pe care l-am subliniat: Dar a îndrăgi bună­ tatea . un ciclu al existenţei nu se încheie doar între două vieţi.Numai în dimineţile de duminică.Te duci la templu? .

Lumea Mării? a Marcy. carte pentru copii (n. Se foieşte prin încăpere tricouri şi lenjerie. Râd. ca aspiratorul Pisicii din Pălărie 1 .Am vrut întotdeauna să mergem la Lumea Mării. Reuşeşte cumva să facă ordine din me . aşezându-1 pe Boo W.Asta e ultima noastră şedinţă.). Scopul constă în a ne î ieteni cu ceea ce suntem deja. The Cat in the Hat. In anul ăla. . mai Imn. Aţi lipsit o săptămână încheiată. îi anunţ. Pune cartea jos. . în vacanţă.Cine m-a luat în vacanţă? . având grijă să rămână deschisă la a eeaşi pagină. dar eu şi tatăl tău n-am ajuns niciodată aco o. da. Alice. aşa e.astfel că.Da. aruncând o pungă e de cartofi prăjiţi în coşul de hârtii . pe pat. Mă ridic ca să nu-i stau în cale. te-au luat cu ei în Ohio. transformându-ne în altcineva. . dar mai era o fetiţă lângă mine. tr. timpul prezent 443 de e ne lepăda de noi înşine. .Alice. V-a spus că vre au ca tu şi Mitch să luaţi parte la şedinţa următoare? .Ei. Aduce oarecum cu ce zice doctorul Mehldau.Persoana a doua.O să venim. doctor Mehldau: mă bucur de atenţ lor deplină. Bear la locul lui. Tot ce ţi-ai dorit de z fost să-ţi dăm bani pentru excursie. în timp ce-mi strânge lenjeria mur­ dară ga cameră. . .Voi nu eraţi acolo? Ea îmi adună blugii aruncaţi lângă . fiica soţilor Hammel. Mitch. la ultima şedinţă mi-am adus amin te că am fost la Lumea Mării. Lângă Therese. .îndreptând cărţile căzute.Familia Hammel. .

am înţeles.Da? Ii ştii pe toţi oamenii afectaţi de o supradoză din cartea ta . o parte a problemei este că sunt cu atât mai derutată cu cât stau mai mult de vorbă cu doctorul Mehldau. Con inuaţi să vă purtaţi. ca şi cum aş fi schizofrenică. . Se uită la mine.Scumpa mea. care spun că s-au „recuperat" pe ei înşişi? Poate că au numai impresia că şi-au regăsit vec euri. aici de faţă. Mitch scutură din cap. cu toate încercările astea de a-mi imagina ce a simţit The rese. care a existat înainte de a lua drogul. avem de-a face cu un sine al tău. Mitch. cu toţii.444 DARYL G R E G O R Y Bineînţeles că doctorul îşi revine înaintea celorlalţi. . n-ar fi însemnat că ţi s-a arătat cu adevărat. noi încercăm să înlăturăm efectele manipulării. apoi îşi priveşte din nou picioarele. . Nu mă mai las manipulată. Alice suspină.Oh. Gata cu toat e: cu exerciţiile de memorie. . . s-o liniştească dar are ochii aţintiţi asupra mea. Ni­ meni nu înc te manipuleze.Terry. Pentru voi nu contează dacă suni sau nu Therese. deşi te simţi rsoană. Alice pare împietrită. cufundat dintr-o ontemplarea covorului.Nu mai continui toată povestea asta. da.Astea-s minciuni. In cele din urmă. Un s ine care există şi acum.Se pare că ai ceva să ne spui. . i luat un drog. Doctorul Mehldau întinde mâna. Dacă ai fi luat LSD şi l-ai fi văzui pe Dumnezeu. . Nu vr eţi decât să cred că sunt ea. Mitch îşi freacă ceafa. ca şi cum n-aş ştii ce e real i. ţinându-se în frâu. tatăl tău încearcă să-ţi spună că. . Îmi însoţesc vorbele cu un gest vag.

spun. îmbrăţişându-şi părinţii care răsuflă uşuraţi. ici măcar doi ani. . Alice. .. Au ajuns să-şi accepte acele părţ le sinelui care s-au pierdut. sa-şi accepte rudele pe care le-au lăsat în urmă. ochii mi se umplu de lacrimi. doctore Mehldau.Persoana a doua. Ea se uită la Alice şi la Mitch. până când mi le şterg cu braţul. Tuşesc ca să-mi dreg glasul şi lacrimile continuă să-mi curgă.. La asta chiar că nu mă aşteptam. . când ţi-ai revenit.Vă gând E băţul lor. te-ai simţit complet singură. scumpa mea. Mă simt de parcă aş fi fost înjunghia e. In multe privinţe. . . Dar nu cred că se mint pe ei înşişi. Să.Nu-ţi face griji. Dacă nu reuşeşti să le re­ zolvi problema.. sau dacă eu renunţ. nu pleca. . . pe care o capătă doctori dată cu diplomele. La spital. fără familie. plină de îngrijorare. timpul prezent . Ca o persoană căzută în graţie. Şi încă te mai afli pe acelaşi drum. nu. Sunt oam eni ca tine. fără prieteni. îmi iau din cuier geanta măr. spune ea.Pof tim? Din senin..E firesc.Eşti al naibii de bună.Hei.Te r g. Chiar vrei să te simţi ca o orfană pentru tot restul vieţii tale? .Oh. Ştii ce se petrece acolo? .Ştii ceva despre a ta? Alice deschide gura pentru prima oară. Mă învăluie în privirea standard. exact cum ţi se întâmplă ţie. încruntându-se. zice doctorul M ehldau. încă nu plec. . ia te uită. îi spun. Doctorul Mehlda u mi-o ia din mână. Pe copertă e fotografia artistică a unui adolescent zâmbi or.E posibil. Îmi afund mâna într-unui dintre compartimentele ei şi scot broşura. Sunt lângă uşă.

446 DARYL GREGORY

Ea dă paginile una după alta, se uită la fotografiile barăcilor, la cursa cu obstacole, la coliba cea mare, unde nişte copii ca mine sunt angajaţi în „şedinţe intense de grup cu co nsilieri ca­ lificaţi", care încearcă să-i ajute să-şi „recapete adevăratele iden­ tităţi*, C p. - Modul lor de abordare e diferit de al meu... - Nu ştiu, doctore. Modul lor de abordare seamănă al naibii de bine cu „recuperarea" ta. Trebuia să ţi-o arăt, m-ai făcut sa pund la tratamentul tău pentru o vreme. Toate exerciţiile alea de vizualizare? Am aj uns atât de bună încât pot să vizua­ lizez până şi lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. în mintea ta, mă vezi stând chiar în capul Theresei. Mă întorc spre Alice şi Mitch. - Trebui să luaţi o hotărâre. Programul doctorului Mehldau e un fiasco. Aşa că, mă trimiteţi sau nu î a de spălare a creierului? Mitch şi-a cuprins soţia cu braţul. In mod surprinzător, ea nu plânge. Mă priveşte cu ochi mari, se holbează la mine ca la o străină. Pe tot drumul de întoa cere de la Baltimore plouă, plouă şi când ne oprim în faţa casei. In lumina orbitoare a fulg erelor, eu şi Alice alergăm către treptele verandei. Mitch aşteaptă pâ­ nă când Alice descuie ntrăm în casă, apoi demarează, îndepărtându-se. - Face des asta? o întreb. - Ii place să cond e întors pe dos. - Oh. Alice umblă prin toată casa, aprinzând luminile. O urmez în bucătărie.

Persoana a doua, timpul prezent 447

- Nu-ţi face griji, o să-şi revină. Deschide frigiderul şi se apleacă. Pur şi simplu, nu ştie m să procedeze cu tine. - Atunci înseamnă că vrea să mă trimită în tabără. - Oh, nu e vorba d sta. Pur şi simplu, n-a mai avut un copil care să-1 înfrunte. Aduce pe masă un platou de plastic. - Am făcut un tort de morcovi. Vrei să scoţi tu farfurioarele? E o femeie atât de scundă! Când stăm faţă în faţă, nu-mi ajun­ ge decât până sub bărbie. In creştet i s-a ră ai rar acum, când e ud de ploaie, iar pielea capului îi e roz. - Nu sunt Therese. No să fiu niciodată Therese. - Oh, ştiu, zice ea, pe jumătate suspinând. Şi o ştie într-adevăr pot citi pe chip. - Dar semeni atât de mult cu ea. Râd. - Pot să-mi vopsesc părul. Poat e şi să-mi fac o operaţie este­ tică, la nas. - N-ar avea nici un efect, aş continua să te re unosc. Scoate capacul şi îl aşază alături de platou. Tortul e o roată acoperită cu o glazură pare groasă de un centimetru. Morco­ vii par nişte lumânări în miniatură şi îi conturează mar - Oau, ai făcut-o înainte să plecăm? De ce? Alice ridică din umeri, apoi începe s-o taie. înt arce cuţitul pe o parte şi îi foloseşte lama ca să ridice o bucată imensă, triunghiulară, pe e mi-o pune în farfurie. - M-am gândit că s-ar putea să avem nevoie de ea, într-un fel sau altul. Îmi aşază farfuria în faţă şi mă atinge uşor pe braţ. - Ştiu că vrei să te muţi în al putea să nu te mai întorci niciodată. - Nu din cauză că...

448 DARYL G R E G O R Y

- N-o să te oprim. Dar, oriunde te-ai duce, o să rămâi în continuare fiica mea, indiferent dacă asta îţi place sau nu. N-ai cum să hotărăşti cine să te iubească. - Alice... - Şşt. Măn

MARELE CARUSO STEVEN POPKES Traducere din limba engleză ROXANA BRÂNCEANU

Steven Popkes a debutat în 1985, iar în anii ce au urmat a contri­ buit cu mai multe p ovestiri remarcabile în reviste ca Asimov's Science Fiction, Sci Fiction, The Maga zine of Fantasy & Science Fiction, Realms of Fantasy, Science Fiction Age, Full Spectrum Tomorrow, The Twilight Zone Magazine, Night Cry şi altele. Primul lui rom an, Caliban Lan­ ding, a apărut în 1987 şi a fost u r m a t în 1991 de extinderea la nivel de roman a popularei sale nuvele The Egg, reintitulată Slow Lightning. (În forma or iginală, The Egg a făcut parte din Antologia Dozois n u m ă r u l 7.) El a participat la proiectul Cambridge Writers' Work­ shop pentru a produce scenarii science ficti on despre viitorul oraşului Boston, ce au fost cumulate în antologia Future Boston d in 1994, în care el a publicat câteva texte. Povestirile lui au apărut în Antologi­ ile Do zois numerele 20 şi 21. Locuieşte în H o p k i n t o n , statul Mas­ sachusetts, cu fami lia, lucrează p e n t r u o companie care construieşte instrumente aviatice şi face cu rsuri de pilotaj. D u p ă ani de campanii antifumat, toţi ştiu că fumatul este dău­ nător. Aş um sugerează însă povestirea inteligentă care urmează, poate fi dăunător în m o d u r i la ca nimeni nu s-a gândit încă...

Norma se lăsă de fumat când află că e însărcinată cu Lenny. Toată lumea o felicită şi-i spuse ortant este să nu fumezi când eşti însărcinată. Era rău pentru copil. Norma înţelese şi îşi p reîncepe în ziua în care el se va naşte. Dar, la naiba. Părea aşa de mic şi zbârcit în incuba din Spitalul Albuquerque şi se lupta atât de mult numai ca să

452 STEVEN POPKES

respire şi să rămână în viaţă, încât se decise să-i mai acorde câţiva ani. Să treacă de perio te chestii de-astea. Când el va fi suficient de puternic, va relua obiceiul. Tomas nu aproba inhalarea de fum. Nimic din ceea ce puteai inhala pe nas nu era o ide e bună. Era încântat că ea renunţase la tutun. Sau, mai degrabă, ar fi fost dacă n-ar fi fost puşcat în săptămâna dinainte ca ea să afle că e însărcinată. El era pro motorul Regilor-Turba dar făcuse o afecţiune profundă şi pentru marca lor de cocaină. Tomas fusese drăguţ, dar Nor­ ştiuse dintotdeauna că nu va dura mult. Tomas dispărând, Norma fu nevoită să-şi ia o slujbă. tă şi porni la drum. Oricum trebuia să găsească una. După şase săptămâni de căutări fără succ un post de funcţionar la Frost Fabrications lângă Universitate. Îşi amăgi năravul pierdut lân ind în fumurile indienilor care vindeau broşe şi inele de turcoaz la colţul Old Town. Ad eseori o puteai găsi stând în faţa unei cantine de pe stradă alături de un bătrân mexican car uma un glorios şi respingător trabuc. Cu câte un fum ocazional la mâna a doua din partea funcţionarilor nemulţumiţi care trăgeau una rapidă pe sală, Norma reuşi să se menţină la cap os al satisfacţiei. Numai câţiva ani, îşi spunea. Apoi, va aprinde una şi totul va fi bine. Dar când Lenny împlini cinci ani, fu transmisă o întreagă serie de spoturi despre cum fuma tul pasiv provoacă dificultăţi de învăţare. Norma era destul de sigură că, dacă s-ar fi apuca nou, n-ar fi capabilă să se abţină de la a fuma în casă. Decise ursuză că va putea să reînce când Lenny se va obişnui cu studiul. Când Lenny împlini zece ani, Norma avea cincizeci: vârsta periculoasă, spuneau revistele. Când se poate muri brusc de

Marele Caruso 453

infarct. Ţigările provoacă infarctul, nu-i aşa? Nu voia ca Lenny să fie nevoit s-o îngroape, nu-i aşa? Nu un băieţel de zece ani. Când Lenny ajunse la treizeci de ani şi petrecuse un timp în cadrul forţelor poliţieneşti din Albuquerque, Norma îşi zise că era suficient. Dacă să moară, să moară. Avea de acum şaptezeci de ani. Acum era de datoria lui Lenny s-o îngroa pe. Într-un fel sau altul, în cele din urmă tot o va face. Primul fum fu ceva memorabi l: arsura coborând în gât, furnicăturile ajun­ gând până în vârfurile degetelor, roşeaţa brus ji şi în spatele ochilor. Se simţea mai luminoasă şi mai fericită decât oricând în ani de zil a ca prima dată când aprinsese o ţigară, pe vremea când avea treisprezece ani şi locuia în Po tales. Şi, exact ca atunci când avea treisprezece ani, după un minut sau două se înverzi şi vomă. O, grozav, filozofă ea. Trebuie să plăteşti pentru plăceri. Foarte repede reveni la cât va pachete pe zi. Lenny, bineînţeles, era îngrozit. Trecu pe la ea şi încercă să se facă auzi este muzică. In casa Normei era întotdeauna muzică: blues, country, clasică, rock. Avea tot ce putea cânta. Nu că Norma ar fi putut cânta. Vocea ei fusese descrisă ca având subti litatea şi culoarea unui autobuz din oraş la o oră de vârf. Normei nu-i păsa. Mai întâi, Lenn încercă disperat să o convingă cu binele. - Haide, mamă, pleda el. Au trecut atâţia ani. Ai este şaptezeci. Nu ceda acum. Apoi deveni ostil şi refuză s-o lase să vină la el acasă să-şi nepoţii. Asta dură o săptămână. Ei locuiau în josul străzii în acelaşi tip de bungalow cu pat re ca şi ea. Dacă ea nu putea merge acolo, ei puteau veni la ea. Dacă rugăminţile şi ameninţă e nu funcţionaseră, el încercă operaţiuni ascunse.

454 STEVEN POPKES

Intră pe furiş în casa ei după serviciu şi-i aruncă toate pachetele de ţigări pe care le putu . Acest ultim truc ar fi putut funcţiona. Ţigările costau unsprezece dolari pachetul, iar ea avea tot aceeaşi slujbă după treizeci de ani. Tot ce-i trebuia era o cale de a fuma fără a avea ţigările în casă. Sau, şi mai bine, ţigări suficient de ieftine ca să-şi poa să piardă câteva pachete pe lună drept cost al afacerii. Descoperi că internetul deţinea răsp nsuri la toate. Reginald Cigarettes, o companie mică cu sediul în Insulele Sandwich (care făcuseră parte din Hawaii până la secesiune) vindea ţigări prin poştă. Acest lucru avea lte avantaje. In primul rând, le putea da adresa unei firme de ambalaje din apro­ pi ere - astfel încât Lenny să nu le scoată din cutia de scrisori înainte ca ea să reuşească să pe ele. In al doilea rând, erau mai ieftine fiind vândute din altă ţară (deci fără taxe!). I al treilea rând, erau artificiale. Când în cele din urmă ar fi fost descoperită şi pusă la c lţ, s-ar fi putut folosi de propaganda site-ului privind faptul că erau mult mai bun e decât ţigările adevărate. Nu că Normei i-ar fi păsat. Îşi închipuia că ar fi putut goli cât te de Reginald şi să le umple cu Marlboro. Dar când sosiră ţigările Reginald, constată că îi . E adevărat, nu aveau gustul la fel de bun ca Marlboro. Dar furni­ căturile erau mai bune şi, după cum trebuia să se întâmple odată şi-odată, când Lenny află despre ele, iar ea î tul... - Vezi? se plânse ea strident. Vezi? Sunt mai bune pentru mine. - Mamă, prote stă Lenny. Privi pachetul: Tot au tutun în ele. - Dar uită-te la cifrele de pe laterală. Sunt mult mai bune decât Marlboro. Lenny oftă. Prin asta, Norma ştiu că învinsese.

Marele Caruso 455

Îşi avea ţigările. Totul era în regulă în lume. Cinci ani mai târziu, se trezi cu obişnuita e e de dimi­ neaţă. Se rostogoli din pat şi coborî scările ca să pună de cafea. In timp ce aşte se facă, dădu drumul la postul cu muzică clasică. Era săptămâna operei, pe care ea o adora, i r ei cotrobăiseră prin nişte înregistrări vechi cu Enrico Caruso - Marele Caruso, cum spun ea mama ei când era ea mică. Încă tuşind, Norma se învârti un timp fără rost prin casă. Ei bi sigu­ ranţă tuşea ca Marele Caruso. In timp ce aştepta tuşea cu ade­ vărat adâncă prin care e alat de obicei începutul zilei, se gândi să închirieze filmul acela vechi despre el, cel în care juca Mario Lanza. Ceva i se înţepeni în gât. Ceva ce nu voia să iasă. Panicată, se d la chiuvetă să bea apă, dar spasmele din piept aproape că o doborâră de pe picioare. Nu reuş decât să se apuce de ceva şi să se ridice. Lucrul acela îşi croi drum cu ghearele în sus pri gâtul ei, iar ea îl scuipă în chiuvetă, însângerat şi acoperit cu mucus. Avea cam şase milim lăţime şi de două ori pe atât în lungime. Se aplecă şi îl ridică. Avea consistenţă de burete de solid la pipăit. Norma îl clăti. Bănui că asta era. Aşa cum îi spusese Lenny întotdeauna. ncer la plămâni. Nu că nu s-ar fi aşteptat în final la aşa ceva. Doar că nu atât de repede. O Trebuie să plăteşti pentru plăceri. Sunetul radioului scăzu puţin şi Norma se întinse să-1 de tare, privind încă bucata de carne bolnavă care ieşise din interiorul ei. Vibra în mâna ei.

456 STEVEN POPKES

Curioasă, Norma îşi apropie urechea de ea. Slab, dar fără nici o urmă de îndoială, cânta împr aruso cel de la radio. Şi se descurca destul de bine. Doctorul nu avu nici o expli caţie. Se aflau în biroul său, ea venind după rezultatele analizelor. Norma murea după un fum. Hm, se gândi în sinea ei. Era destul de frumos. Chicoti. Doctorul Peabody ridică privirea spre ea şi se încruntă, astfel că Norma înlemni. Categoric nu era ceva de râs. O să mai târziu. Când va aprinde o ţigară. - Doamnă Carstairs... - Domnişoară. - Poftim? - Nu am f st căsătorită niciodată. Domnişoară e mai bine. Doctorul Peabody aprobă din cap. - Adevărul e u sunt sigur ce se întâmplă în plămânii dumneavoastră. E ceva acolo. Ceva urcă pe trahee şi p inge. O să mai facem nişte analize. Fumaţi? - Sigur că da. Două pachete de Reginald pe zi. A - înţeleg. Norma putea simţi efortul pe - Analize. Îşi luă poşeta: Atunci poate poşetă şi îl puse pe biroul lui. Părea umezi lucrul. Chiar şi cu apă, rămânea

care îl făcea dr Peabody ca să nu-şi arate dezgustul. că o să vă fie de folos asta. Norma scoase un plic di puţin cam uscat aşa că Norma se ridică, udă un şerveţ mort. -Este... ? I-1 puse în mână şi ridică din umeri

Marele Caruso 457

- Habar n-am. Dar asta e ceea ce am înăuntru. L-am dat afară ieri, tuşind. M-am gândit că var ajuta. Doctorul Peabody nu răspunse. Fixa bucăţica de carne din palmă. O rugă să se întoar săptămâna următoare. Când ea se întoarse, nu era singur. Erau cel puţin alţi trei doctori aco pentru sprijin moral. Aparent, consensul medical era că avea un cancer pulmonar de un tip rar şi necunoscut. Trebuia inter­ nată imediat. In cabinet, Norma privea atent radiografiile ca şi cum ar fi fost interesată. Apoi le zâmbi dulce şi îi întrebă dacă putea ge la toaletă. Ei aprobară, toţi deodată de parcă ar fi fost ataşaţi de aceeaşi coardă. Afară binet, Norma parcurse holul şi ieşi prin parcare. Se duse acasă şi se aşeză la masa ei din b ucătărie, bând un pahar de vin şi fumând una dintre ţigările ei Reginald. Bineînţeles, dr Pea sună pe Lenny. înainte de sfârşitul după-amiezii, Lenny bătea la uşa ei. - Ce vrei, Lenny? î ebă ea din spatele uşii. - Pentru numele lui Dumnezeu, mamă. Ştii ce vreau. Vreau să te du ci la doctor. Îşi sorbi vinul - sticla era aproape goală, dizolvată în stră­ lucirea sănătoas mei. - Nu vreau. - Ce fel de răspuns e ăsta? Vrei să mori? Peabody zice că ai destule şans e dacă faci un tratament acum. Ea scutură din cap. Îşi aminti că Lenny nu putea s-o vadă şi s use: - Nu. - Eşti beată, mamă? - Nu! răspunse ea în defensivă.

Avusese întotdeauna o slăbiciune pentru bărbaţii în uniformă. acum atât de puternic şi înal . .Nu e genul de conversaţie c are se poartă printr-o uşă. solid.458 STEVEN POPKES . . Asta o atrăsese prima dată la mas. întotd ai un pat bun. . . O să vorbim mâine. Au fost ţi ile mele. timid şi slab când era mic. Sunt plămânii mei.N-ar trebui să bei la vârsta ta. . Norma îşi sprijini capul de uşă. mamă! Trebuie să te duci. Norma îl lăsă strigând la uşă şi urcă nesigură scările să se culce. . Regii-Turbanelor aveau un fel de uniforme.Uite ce-i.Mamă! . Nici măcar nu voia.Nu aşa se vorbeşte cu mama ta.Am avut o copilărie privată de bucurii şi acum mă revanş z. acă vrei să faci pe creştina savantă cu mine. n-o să te rostogoleşti. ce altă alegere îmi mai rămâne? . zise ea răspicat liniştit. Astfel atunci când eşti prea beat ca să stai în picioar e.Lasă-mă să intru. El rămase o cli proape că îl putea vedea frecându-şi fruntea.Nu. . Nu-1 putea ţine pe Lenny afară din casă la infinit.E alegerea mea. Dacă nu pot alege dacă să mor sau nu. Ea scutură din nou din cap. .Şi de ce nu? Ciocăni în lemn: E o uşă perfectă. .Haide. Nu. gândi Norma. hai să chemăm Mama Biserică şi să-i întrebăm pe spună să te cari la spital. replică ea. nu mă duc. Norma era mândră de fiul ei.

Doar un sentiment puternic că acesta era trupul în care venise. şi dacă nu ar fi avut buze pline şi ochi mari. dar slăbiciunea lui strălucea ca pr intr-o fereastră.Putem sta de vorbă înăuntru? Norma ridică din umeri. Arăta ciu­ dat . fantomatic. a r fi părut numai piele şi os. . Oricum. Acum.Sunt Ben Cori. în primul rând.prea slab. El ii zâmbi. Avea pomeţii proeminenţi. când stătea la masa . Norma nu avea nici unul. Mâinile lui Ben erau lungi şi delicate. iar încheieturile păreau să se piar dă în mânecile sacoului. ca un călugăr care îşi regretă legământul.Marele Caruso 459 Lenny voia un argument bun. avea un aspect chinuit. .E ceva în legătură cu canc rul meu pulmonar. Ea se uită o clipă la el.Ce poate fi special la cancerul pulmo nar dacă eşti fumător? . raţional pentru care ea nu s-ar interna pentru tratame nt. presupun. Costumul lui. Lăsă mâna în jos: Eu sunt Reginald Cigaret tes. Făcu un pas înainte. cu o valiză alături. întinzând ise ea prudent. evident scump. Dar acesta se uza. dându-se înapoi. La o săptămână după ce fu e de la dr Peabody. Se ridică în când o văzu apropiindu-se. . .Domnişoara Carstairs? întrebă. .Asa este. .N-are ce rău facă. Lucrurile se legară în mintea ei. trebuia să fie şi trupul în care pleca. fusese croit iscusit astfel încât s-o ascundă. se duse la cafeneaua 7-11 pentru porţia ei obişnuită de pâine şi îngheţat Când se întoarse acasă găsi un tânăr aşezat pe veranda ei.

proiectez mici maşini a căror sarcină e ste să ia tutunul. Frunzele de tutun uscate din tot sudul ajung în fabrică şi ceva care seamănă cu tutunul uscat iese din fabrică. fabrica expediază produsul rezultat la o com­ nie de împachetat ţigări din Carolina de Nord. . Apoi. zise Norma. Mai precis. De acolo. Doar inginerul.Eu am proiectat produsul . Produse din tutun. . pachetele ajung la o companie maritimă din New Jersey. s use Ben cu grijă.Aşadar. Costumul păcălea ochiul ast fel încât el abia dacă părea slab. Scaunul nici măcar nu prea scârţâi sub greutatea lui.Înţeleg. Singura parte din Reginald care există în realitate este un birou la mine aca să în Sairit Louis. să-1 des­ compună şi să-1 reconstruiască cu o cantitate redusă de carcinog şi toxine. De asemenea.460 STEVEN POPKES ei. Tu proiectezi ţigările? . Preşedinte şi Consiliu de Directori. . Produse din tutun. Ea se ridică. .Nu. Ben era o grămadă de oase într-un sac. E făcut într-o mică făbricuţă din Cuba. . A trebuit să an­ gajez un avocat. Ben bău din cafea.Nu pricep. Reginald are sediul în H a­ waii. eşti avoc en lăsă cafeaua jos. Poşta SUA vi le livrează dumneavoastră. Norma simţi un respect brusc pentru croitorul lui Ben. . di­ rector tehnic şi director economic. O aşeză atent pe prima în faţa Normei. Agent de vânzări şi design er web. . director executiv. Ben se lăsă pe spate în scaun.Ce legătură are asta cu mine? Ben deschise valiza şi scoase două radiografii.Nu.

.C e dracului am în mine? .Are o suprafaţă destul de mare ca să fie imposibil.Sunt aproape sigur că ăsta este un amplificator. . Cer curile astea sunt un fel de senzori.Ştii cum s-a întâmplat? Ben dădu din cap.Am văzut asta. Puse una lângă alta. . Cancerul pulmonar normal . In afacerea mea. De unde o ai? . . un filtru destul de sofisticat. Poţi găsi orice dacă ai sufi­ cient timp şi bani. . fac toată treaba. Ben mai scoase câteva hârtii din valiză. Lângă el e un filtru „trece încet".Am căutat ceva timp pe net. Explică-mi.Nu. maşinării micuţe cam de mărimea unei celule.OK. . diferenţele er au evidente. Ben aprobă şi îi zâmbi. Ceea ce s-a întâmplat este imposibil.Imposibil? Arătă spre imagini: E chiar aici în faţa mea. . Am primit un transport prost de microorganisme.Ştiu as orma se holbă un timp la el. Cumva au luat-o înain te şi au făcut toată treaba pe care o fac microorganismele normale . . .dacă o astfel de boală putea fi numită normală arăta pătat şi neregulat.Aşa e. Ben ică un dreptunghi neregulat. Aşeză a doua radiografie alături de ima: Acesta este un caz normal de cancer pulmonar. microorganismele mici. Din câte îmi pot da seama. Plămânii ei aveau în ei ceva alcătuit din linii şi poligoane.Aceştia sunt plămânii dumneavoastră.Marele Caruso 461 . Analizarea imaginii îi dădea dureri în piept. .Nu ştiu.

nu într-o manieră distructivă a are. Microorganismele sunt create astfel încât să coopereze. dar. Nimeni nu ştie. numai unul.Nu sunt sigur. Destul de slabe şanse. spuse Ben. dumneavoastră şi numai dumneavoastră aţi semne de manifestare. Nu ştiu ce sunt codificate să facă. până când ţigările finisate au ajuns la dumneavoastr au început deodată să lucreze în interiorul dumnea­ voastră. . Oboiuri.Până acum.Diverse lucruri. Un set construia instrumente muzicale.. Microorganismele mele au fost contaminate cu alte microorgani sme de natură diferită. aşa că nu sun sigur ce fac. Norma rosti rar: .Din câte ştiu. sprijinindu-se de masă.. . .Am în plămâni nişte maşinării micuţe? Maşini c truite de tine? . de ira­ diere. . Arătă spre Norma. Pot bănui ce s-a întâmplat în realitate.De unde ştii? Ben îşi desfăcu braţel . de fapt. acest lucru este imposibil. . Sau. Tube.Cât de mu lte.Nu chiar atât de slabe. grupuri au scăpat? .462 STEVEN POPKES şi au lăsat în tutun câteva grupuri care au trecut de toate me­ canismele de control.Şi ce-mi fac microorganismele astea ? .Aproape. sitare sau ceva de genul ăsta. ci ca o con­ strucţie controlată.Ce trebuiau să facă? întrebă Norma. tăiere şi împachetare. Unele erau proiectate să implementeze un sistem de comunicaţii . . încălzi e. Flauturi. fiindcă provin din India.

oxigen.Dacă aş fi fost avocat. Mi­ croorganismele mele au murit atunci când trebuia. Mai erau microorganisme pentru pre­ pararea bananelor comanda te din Malaysia. Ceva ce. . Să vă conving să n-o fac eţi.Ce înseamnă asta? Ben se aplecă spre ea. Microorganismele şi oamenii s unt constituiţi în general cam din aceleaşi lucruri: carbon. Ele construiesc ceva înăuntru. Microorganismele mele.Eşti sigur că nu eşti avocat? .Mă duc imediat la clinică pe ca doctorul Peabody să le poată scoate. azon.După cum am spus. . După cum mă conduce imaginaţia. Maşină­ riile tale. ar încerca să vă transforme într-un produs din tutun. . n-aş fi fost aici. Norma se holbă la el.Pentru asta mă aflu aici.De ce eşti aici? Îşi fixă mâinile şi timp de secunde nu vorbi. nu sunt microorganismele ele.după cum pot vedea în fotografii. Şi altele.Am în plămâni ni maşinării care fac muzică. în acelaşi tim p în care constat că dumnea­ voastră sunteţi încă pe picioare. . .Poate.Ca să fiu de faţă la creaţie. . să vă transforme î -un produs aleator intermediar. Norma îşi aminti cântecul din bucata de carne. ar f i categoric oribil şi fatal. . .Marele Caruso 463 proiectat în Germania. pentru dumneavoastră. ceva . microorganismele ar trebui să vă consume. acţionând după progra­ marea mea.Eşti nebun? Ben zâmbi. Dar nu asta fac microorganismele din dumneavoastră. . Ceva integrat . .

.. Ben scutură din cap.Care e diferenţa? . Nu eu le-am proiecta t.Dar ca şi cancerul. Chestia asta vă va transforma în ceva ma i bun. Arătă spre radiografii: Acest filtru trece-încet seamănă mult cu filt rele folosite pentru a in­ tegra circuite în celulele nervoase. Vor­ beşt prin microorganisme. . Norma clătină din cap. Nu este cancer.E cu totul altceva.Ba deloc. Pământul vorbeşte prin noi. .. altfel nu aţi fi plecat din cabinetul doctor lui Peabody. . Norma se gândi o clipă: Cancerul era al meu. Dar noi le-am creat pe ele. Ele au dezvoltat asta singure.464 STEVEN POPKES metale. .Un miracol? -Da. . . o să mă omoare. Felul lui de a vorbi o ameţea. . Nu este creativ. Nu are nimic de-a face cu îmbunătăţirea sistemului. ar noi provenim din pământ. Asta o să facă. Cancerul este o caracteristică apărută în urma acumulării erorilor într-un sistem ordonat. La fel şi microorganismele. la fel şi ele.Există întotdeauna un risc. . Nici o programare din microorganismele contaminante nu conţine ceva asemănător. Ben ridică din umeri. Prop riul meu corp îmi spunea că e timpul să mor. . Lu­ crurile astea. Un miracol. Este consecinţa nor evenimente întâmplătoare.Cancerul într-un sistem face acel sistem nefuncţional. Dacă noi provenim din ţărână.Or icum aveaţi de gând să lăsaţi cancerul s-o facă. Acum. s-a în plat ceva neaşteptat şi im­ posibil.O să mă omoare.E ca şi cum ai spu ne că a avea cancer este un miracol. mă invadează.

Din astfel de autom ate aţi apărut dumneavoastră şi eu. A prins rădăcini în dumneavoastră . dar genele nu au nici un amestec în alegere. Un copil este re zultatul genelor.Un grup este format din câteva sute de microorganisme. Da că inhalaţi asta. Dă micro­ organismelor posi itatea să-şi înţeleagă mai amănunţit mediul înconjurător. Norma se gândi iarăşi la cântec. Scoase un inhalator d in valiză: Este FTV. Ben scoase un instrument pătrat din va liză. . FTV saturează aerul din fabri­ cile de microorganisme ca măsură de precauţie. E cam de mărimea unei seminţe de muştar. Uitaţi-vă.A luat mostre de aer tot timpul cât am fost aici.Putem păcăli şansele. Ca sporii ciupercilor. nu-i aşa? . Construiesc ceva în dum­ nea stră . Nu microorga­ nismele v-au ales. Nici un microorgani sm.Spui că aceste lucruri m-au ales? . .în nimeni altcineva.Marele Caruso 465 . . Ca şi cromozomii sau sperma.Ar putea fi inactive.Nu. Gândiţi-vă la asta ca la o îngrijire prenatală. u vreau să distrugă lumea sau ceva de genul ăsta. . . . . ar putea măcar să le încetinească progresul. însuşi Pământul v-a ales i nebun.Peabody le-ar putea scoate? Ben clătină din cap.Aşa ceva e contrar planului . Sunt doar nişte mici auto­ mate. Chestiile astea tot o să mă omoare. Toate microorganismele sunt proiectate să-şi întrerupă funcţionarea în p ezenţa FTV. . Ele nu pot alege nimic.Nu.Acum cine-i nebun? Ea medit a.nu în altcineva.

Ben o averti­ zase pe Norma din timp.In regulă. Lasă-mă să intru. mamă. ele o să încerce pur ş implu să o recon­ struiască. Încă nu avea dificultăţi de respitaţie. Cred că numai ar înrăutăţi lucrurile. Când Lenny îi făcu vizita de dimineaţă î să plece. Fusese pregătită să moară şi să dispară pur şi simplu. . nu-i aşa? Ben ridică iar din umeri şi nu zise nimic. Dacă scoţi o bucată din reţea. . La aproape o lună de când vorbise prima dată cu n.Nu cred.Ast spune indiferent ce-ar fi. se trezi dintr-un somn adânc. Cel puţin. Nu face pe nebuna.466 STEVEN POPKES .Ce staţie frumoas ise el intrând.Haide.Ce vrei? . . Cine cântă? . Se retrase şi-1 lăsă înăuntru. în felul acesta ar deveni o avent ră gâfâit.Mamă.Ştiu cine eşti. Ea crăpă uşa. Avea o uzină de lăzi împachetate cu grijă în subsol. Vocea i se frângea ca a unui băiat de cincisprezece ani. Nu mai mult ca de obicei. agitată şi iritată. presupunea ea. îţi aminteşti? . Lasă-mă să intru fiul tău. . Ceea ce. Vorbea cu glas hârâit tremurător. . Ea nu mai expectora nimic. vor trebui să reînveţe ceea ce au pierdut şi în plus să înţeleag logie rezultată în urma operaţiei chirur­ gicale. Viaţa păru să revină la normal. zis tru în joc. Microorganismele cooperează. era un preţ mic pentru roboţii care trăiau în plămânii ei Ţigările Reginald dispărură brusc de pe piaţă. strigă Lenny.

. Muzica începu. Se apropie ziua ta şi noi toţi. în faţa ei. Drumul până în centru. Am bănuit că ţi-ar plăcea să mergi. îşi lăsă pachetul de Reginald în sertarul dul i. în armonie sau nu. Fu un Vârcolac la Londra Născut în America şi v ul prin Luminile Panoului de Bord pentru prima dată.Ei. Ca să fie sigură că nu va trebui să s e ridice în mijlocul spectacolului ca să meargă la toaletă. întâlni cu un Frumos îndrăgostit înflăcărat. interpretată de oameni în carne şi oase ca şi ea. zise şi-1 sărută pe obraz. haide! Îşi desfăcu braţele în semn de exasperare: Ai ceva de spus. se gândi. Norma nu spuse nimic pe moment. încât se duse de trei ori la baie. încât Norma se hotărî să renunţe la ţigări pentru seara r ca să-1 facă pe el fericit. Dar acum. Norma era atât de emoţionată aşteptându -1 pe Lenny s-o ia.Sunt aproape patruzeci de a ni de când te cunosc.Marele Caruso 467 .întotdeauna ai avut muzică în jur. fericită. Probabil am auzit-o de sute de or i. . intrarea în Hiland Theater. . Ea deschise plicul şi-şi puse ochelarii de citit. Şi tot mă mai surprinzi. Iţi scrie în frunte. Se legănă alături de Patsy Cline. Ce e? .. . găsirea locurilor pe mijloc chiar în f aţa orchestrei dispărură într-o ceaţă călduţă. Se opri şi îi întinse un plic: La mulţi ani. Erau bilete la Opera Southwes t. Toată săptămâna urm tă împreună cu tot ce se dădea la radio. zise Lenny timid.Bine. Se lăsă pe spate în fotoliul ei când inseră şi-şi puse o mână peste a lui Lenny. prindea iaţă. La Don Giovanni. Două. Ca să fie sigură. Lenny purta cravată pentru ace st eveniment şi arăta atât de chipeş. mamă.

Deschise gura. Dar bine. se ridică şi se grăbi spre interval.Mâine mergem să-1 vedem pe doctorul Peabody. Simţea aceleaşi râcâituri ca at unci când expectorase bucăţica de carne.Mamă? întrebă. Acum era liberă. bântuită de Don şi de propria ei slăbiciune. Se potoli înainte de a apuca să facă ceva pentru a opri. Apoi. muzica fusese captată şi ţesută în celulele ei. . Forţa vibrantă o şocă. De data asta mai puternic. ntru o clipă simţi nevoia incontrolabilă de a tuşi. Te simţi bine? Norma apro cap. O putea simţi cum urcă. şi totul izbucni din ea ca o apă limpede curgăt oare.Sst. Dădu din cap: Aşa cred. Nefiresc. îi făcu inima să bată cu putere şi plămânii să se înveselească. Lenny stătea în faţa ei. Norma se simţea din nou ca o fetiţă şi lumea era plină de posibilităţi luminoase. . Când îşi umplu pl durerea slăbi. Nu putu găsi una.468 STEVEN POPKES La mijlocul actului al doilea. Lenny nu mai spuse nimic timp de un minut. când Elvira îşi începu furiosul solo. In s mb ieşi pe Central Street. Nu voia să vorbească. . Norma trebuia să iasă de aco o. Zâmbea. Avea şaisprezece ani. Se opr i când se opri şi Elvira. O toaletă.Da. . Îşi puse o mână peste gură. Lenny se uită în urma ei.A fost bine. Norma se aplecă în faţă. desigur. gândindu-se să tuşească sau să vomite în rigolă. stătea . zise el blând.Aşa crezi? . apăru iar. ajunsese afară în foaier înainte ca el să poată reacţiona. . iar în mintea ei putea auzi în continuare furia Elvirei. d ascultase radioul.

Nu că ar fi primit roluril principale. dar ei nici nu-i păsa. soacra. ci doi dragoni scuipători de flăcări. fumând. îşi găsi locul. Următorii doi an i trecură repede. Se distra de minune. Ia te uită la mine. „Strălucitoare". Hei. dată fiind ori­ ginea ei. Sunt Marele Caruso. de obicei. Ea era bătrâna văduvă bogată. pe când divei. . spuse altul din Scottsdale. iar turneele lor ajungeau în est până la Amaril lo şi în vest până la Needles. artificii. Insă vocea era intens umană. Nu numai că acest lucru era mai uşor î cazul Normei. surâzând şi conducând pe un drum drept ca o pistă de aterizare ş eted ca o masă de sticlă. Cam atât. spuse u c din Keystone. Normei îi con­ venea. pentru prima sa reprezentaţie de operă din Londra. Ben îi spuse Normei ea două avantaje dacă mergea la o audiţie. Opera Southwest avea pe atunci probleme cu fondurile.Marele Caruso 469 într-un Chevy vechi. In c ecinţă opera. Era greu să iei o divă dră eci de ani şi s-o faci să arate de şaptezeci şi cinci. era bătrână. inumană. Odată convins regizorul s-o asculte. Händ el anunţase că va aduce pe scenă o trăsură trasă de cinci cai vii. „O sărbătoare întune­ cată. In 1711. o plută plină c enori navigând în furtună în aer liber şi nu unul. hangiţa nostimă. da. îşi spuse în timp introduse în gură inhalatorul. Mai întâi. In al doilea rând avea plămâni. nu era străină de noutăţi. Norma se aşteptase ca vocea ei să aibă o tonalitate metalică. chiar şi opera din Albuquerque. caldă". bătrâna ghicitoare .pe s orice rol care se potrivea vârstei ei şi care nu era destul de important ca să fie do rit de cântăreţele tinere.

.Ce se petrece acolo înăuntru? Ar fi trebuit să mor acum doi ani.Sigur că sunt.Ce vrei să spui? Ben se lăsă pe spate în scaun.Mă aşteaptă pe mine pentru ce? îl întrebă pe Ben în timp ce-şi sorbea aua. gânditor. Singurele reminiscenţe pe care le mai a erau doza zilnică de inhalator şi cele două radio­ grafii pe care le înrămase şi le pusese e perete. Era ziua ei de naştere. iar gura i se potrivea cu chipul. Norma se holbă la imaginea ei din oglindă. Dar ce se petrecea în interiorul ei? Calitatea vocii ei părea să se fi îmbunătăţit în ultimii doi ani. Acum ochii păreau corect proporţionări .capacitatea de a citi notele muzicale nu făcea parte din afacere .Asta era miracolul la care voiai să fii prezent? .Atunci nu-ţi mai pune întrebări. Era încă slab după s rdele normale. Muzica nu-şi pierdea niciodată farmecul. Norma avea un sentiment profund că microorganism ele o aşteptau pe ea. . Nu mai tuşea. Cân­ tecul îşi păstra mereu distincţia într-o zi. dar în ultimii ani se mai împlinise. Se apropia de optzeci de ani şi a sta se putea vedea pe faţa ei. . pe când asculta o înregistrare cu Rigoletto pregătindu-se pentru rolul Madda lenei .se priv i în oglindă. .Nu eşti fericită? .470 STEVEN POPKES Ei nu-i păsa. . Era un martie călduros şi ieşiseră pe terasa unei cafenele de lângă teatru. Arăta la fel. Trăiesc un timp împrumutat. Norma pufni şi amestecă în cafea. .

Ben închise ochii în soarele de primăvară.La naiba.Nu cred că inteligenţa are ceva de-a face cu asta. Ele au un scop.De unde să ştiu eu? Să trimită mesa je pe Lună? O călătorie pe Arcturus? Un metrou mai bun? Norma cugetă în sinea ei: Le sunt recunoscătoare.Despre c vorbeşti? Norma urmări cu privirea un biciclist care îşi croia drum pe strada aglomerată. nu mai rămânea mare lucru. Con­ sider-o ca pe o recompensă pentru o viaţă bine trăită.. Ea simţea cum trece timpul. dintr-odată atent.Le consideri mai inteligente decât sun t. . Ei bine. . De ce nu şi pe indivizii ăştia? Ben se aplecă. . când încă le mai avea? . Când să mai al eagă? După ce mintea şi gingiile se vor fi dus. Eram pregătită să las cancerul pulmo ar să mă omoare. Norma bătu darabana cu degetele pe masă: Nu-ţi trebuie inteligenţă ca să ai un scop. Dintr-un motiv anume. acum avea optzeci de ani. .Am renunţat să mai folosesc inhalatorul. Era alege rea ei. murmură cu voce tare.Microorganismele s-au strădu it mult ca să-mi facă mie asta. Ce cuvânt ai folosit tu? Cânte­ cul meu a fost. . De ce? Ce au de gând? De ce s-au oprit? .Nu cred. o caracteristică impre vizibilă a scopului lor. Ele se asiguraseră că aşa va fi. . Cred că ele au ales să se oprească.FTV-ul le-a oprit. Nu cred că FTV-ul a fost mai mult decât o auto­ sugestie. Norma chicoti. De ce nu acum.. . .Nu trebuie să le fii recunoscătoare pentru nimic.Marele Caruso 471 Ben îi întoarse senin zâmbetul.Despre ce crezi că e vorba? . .Sunt destul de prezent. .

Acesta arăta de parcă ar fi aştep tat ani de zile să-i spună că ea avea nevoie de procedurile şi tratamentele lui şi numai a le lui. Peabody ieşi în grabă. Mâinile lor lăsau dâre în aer în timp ce tau deasupra ei. cu o mască pe faţă şi un Iisus crucificat tea opusă a camerei. se trezi în patul ei. Norma îşi trase masca de pe faţă. cu gura căscată. L nny trecu pe acolo în drum spre serviciu ca s-o salute şi o găsi. Nu dură mult. o infirmieră intră în cameră şi începu s-o exami e. Peabody paru să gâfâie du pă aer.Mai e ceva? întrebă ea dulce. . Se trezi în spital. prea slăbită să mai ajungă la telefon.Domnişoară Carstairs. . . La o clipa după ce se trezi. Prescrie-mi un ajutor la domi­ ciliu ca să pot primi oxigen acasă. cum putea avea eva care atârna în aer cu nişte cuie de fier băgate în mâini şi picioare. bănuia ea. .Da. Peabody se opri. Zâmbi în timp ce îşi pierdea cunoştinţa..Chiar acum.Când? .Când pot p leca acasă? horcai ea. Iisus părea oarecum înţelegător o înţelegere..472 STEVEN POPKES . Zece minute mai târziu doctorul Peabody intră în salon. La o lună după ce încetă să mai folosească inhalatorul. instrumentele aşezate pe pieptul şi faţa ei păreau uşoare ca puful. Probabil Norma fuse e monitorizată. Numai chirurgia lui ar fi salvat-o. Sunt pe moarte. . Medicii de la salvar e intrară în camera ei mişcându-se cu încetinitorul. Microorganismele erau pregătite. Ştiu. Merita să suporte petele negre din câmpul ei vizual ca să-i vadă faţa.

N-ai vrut să faci ce ţi-a el. Drumurile se topeau în tufişuri care se topeau în mări. . Pneumonia Normei nu era grea. E prostia căpătând tanţă. le făcea să se desfăşoare mai uşor Îşi imagina microorganismele acceptând ajutorul în timp ce munceau. Putem folosi FTV-ul.Ai spus că e Pământul. Norma aprobă din cap şi se lăsă pe spate obosită. Lenny se mută cu ea. zise încet. Norocoasă credea şi ea. dădea seama prea bine. Era scutită de experienţa emfizemică de a se îneca în propriile-i fluide.Lasă-mă să ghicesc. Norma se obişnui cu masca de oxi gen.Nu mă părăsi. replică Ben exasperat. . Lenny stătea în spatele lui. Lumea era într-o mişcare furioasă: co­ paci uriaşi creşteau şi se ames au unii cu alţii. Norma pluti în derivă peste o pădure sau o fabrică. . Nu e prea târziu.M-am răzgândit.Scoate-mă de aici. La fiecare două zile. Lenny îi spuse că avea noroc. Ridicarea unui braţ sau răsucirea în pat cerea prea mult efort.Marele Caruso 473 Ben intră exact când Peabody părăsea salonul. zise lui Ben zâmbind. Aerul era plin de sunetele . Şi eu.Toate se duc. sp lând în timp ce aluneca în negură. . In afară de faptul că nu altera progresul lucrurilor. Vreau să mor acas mulţumesc mult. ramurile lor contopindu-se fără graniţe vizibile. . Suferinţa la care se aşteptase în urma cancerului pulmo­ nar nu se materializa niciodată. . mamă. Pământul care vorbeşte prin mine. Ben o vizita zilnic. Avea doar o slăbiciune profu ndă şi supărătoare. cu o expresie îngrijorată pe faţă. o infir mieră venea s-o ajute să facă baie şi să verifice oxigenul.

Toate astea sunt eu. Ne-am gândit că măcar atât putem face. când trecea pe lângă ei. maşină. In acest moment era sufici ent să asculte. Muzica se transformă în Tr uba­ durul lui Verdi. . Făcu semn cu mâna lui fină s are: Nimic de aici nu reflectă realitatea. Acesta era un fel de Ca ruso mai frumos şi mai stilat.Peste tot în eţea. Dar. fiindcă tu le inventezi. se gândi ea.Nu tocmai. . aşa că cel mai probabil aşa se va face.O să cântăm pentru ei? . făcu ea şi zâmbi. şuieratul ferăstraielor. presupunând că erau dotaţi astfel încât să poată surâde. . un sunet bogat cu aromă de vanilie. . Ea se holbă la el. Enrico Caruso stătea alături de ea. şi fabrica. mândră de sine. dar. . Părea potrivit.Asta e ceea ce aţi dorit? . Celulele creieru lui tău mor una câte una. Nu simţea dorinţa să cânte. Toate astea sunt eu.Ştii ce se întâmplă în camera mea? Enrico se gândi o clipă. întrucât tu le inventezi. Nu greoiul Caruso cel stângaci din vechile fotografii.Cum? Acum eşti o fantomă? El râse. .474 STEVEN POPKES muncii: percuţia ciocanelor.Aha. glasuri dis­ cutând. Lenny îi spune lui Ben ce ai vrut să se facă cu rămăşiţele tale pămân are resurse. Fie care păianjen micuţ. îşi întorceau feţele către ea într-un de surâs.Eu ştiu ceea tu. în genul Mario Lanza. O ramură crescu direct din rma pluti în jos şi se odihni pe ea. este ceea ce vrei tu să vezi. Ceva ca nişte păia jeni lucrau pretutindeni. Ai intrat în comă. .

. O strânse cu putere şi râse. Era o mână caldă. . spuse cu regret Enrico atunci când se lăsă noaptea. .N-o să mai fii aici să vezi.E destul. Noaptea devenea mai întunecoasă în timp ce ea asculta muzica muncii lor. b ineînţeles. Dar tu? Ea zâmbi în lumina amurgului. Norma îi luă mâna prin întune a să-1 liniştească.Marele Caruso 475 Enrico ridică din umeri.E destul. Toată viziunea imaginară pe care o posedase se stingea. Putea vedea oceanul estompându-se într-o ceaţă vagă purpurie. .Aşteaptă numa t nimic. Apunea soarele. Ca amurgul. Ca noaptea. . puternică.

A U D U B O N HARRY I N A T L A N T I D A TURTLEDOVE Traducere din limba engleză A N T U Z A GENESCU .

American Empire: The Victorous Opposition. cu Martin H. Alte cărţi ale sale sunt romanele Wereblood. Harry Turtledove a publicat romane de istorie alternativă ca The Guns of the South. nu de indieni (regăsită în cartea A Different Flesh). Noninterference. ba chiar şi. Werenight. o examinare a lumii în care Revoluţia Americană n-a avut loc. colecţiile Kaleidoscope şi Down in the Bottomlands (and Other Places) şi. care detaliază aventurile unui „magistrianoi" într-un Imperi u Bizantin alternativ (colectată în cartea Agent of Byzantium). ce trata o linie temporală în care Războiul Civil american se desfăşoară foarte diferit. care se p etrece într-o lume alternativă unde exploratorii europeni descoperă America de Nord po pulată de hominizi.plus multe altele. The Best Alternate History Stories of the 20th Century. seria de bestselleruri Worldwar în care des făşurarea celui de-al Doilea Război Mondial este modificată de atacurile unor extrateres tri. De fapt. şi multe alte uimitoare scenarii de istorie alternativă. Earthgrip. fantasy. Sprague De Camp. A World of Difference. graţie ontrabandiştilor de arme călători prin timp. mare parte din actuala popularitate a acest ui subgen specific poate fi atribuită chiar bestsellerurilor lui Turtledove. The Two Georges. seria Sim. Harry T urtledove a devenit unul dintre autorii contem­ porani proeminenţi de povestiri de i storie alternativă şi este probabil cel mai popular şi influent scriitor din acest dom eniu după L. Dintre cărţile lui cele mai recente fac parte romanele S ettling Accounts: Drive to the East . Gunpow der Empire. scrisă împreună cu actorul Richard Dreyfuss. seria Basil Argyros.Deşi scrie şi alte genuri de science fiction. Turtledov e este de ase­ menea autorul a două serii fantasy de istorie alternativă formate din m ai multe volume: Videssos Cycle şi Krispes Sequence. ca editor. şi cărţile Alternate Ge nerals . Jaws of Darkness şi Ruled B ritannia. ocazional. Greenberg. TheBest Militar y Science Fiction of the 20th Century.

Ca de obicei. The.. Orice mişcare.480 HARRY TURTLEDOVE şi In the Presence of Mine Enemies. nava Augustta Caesar acosta lângă cheiul din N e w Orleans. oricât de uşoară. Apoi. Vorbea o engleză . şi antologiile The Best Time Travel Stories of t he 20th Century. e-adevărat. Alunecând lin. In ciuda vremii îndelungate petrecute pe diferite ambarcaţiuni. cu soţia şi familia sa.îl aştepta o altă călătorie lungă pe mare. California. Oftă încă o dată .Da. ca şi cum ar fi mers pe ouă. Născut în C ali­ fornia. E l a câştigat un Premiu Hugo în 1994 pentru povestirea Down in the Bottomlands. In pregătire se află Settling Accounts: In at the Death. nu şi la mijloacele prin care şi-1 realiz a. Tale of Krispos şi Opening Atlantis. Harry Turtledove are un doctorat în istorie bizantină de la U C L A şi a pu blicat traducerea academică a unei cronici bizantine din secolul al IX-lea. Şi v o m face lucruri care nu s-au mai făcut. Sirena răsu nă de câteva ori prelung şi vesel. am pornit la drum. .. spuse el. îi dădea sto este cap. nu era un marinar bun şi ştia că nici nu va fi vreodată. coşul încetă să se zguduie sub fuioarele de fum negru pe care le scotea. P untea nu se mai clătina sub picioarele lui J o h n Audubon. bine. anunţând l u m i i sosirea navei. Aici ne invită să călătorim cu pionieru ornitologiei John Au­ dubon prin teritorii necunoscute în căutarea de specii de păsări de spre care se presupune că au dispărut. Audub on se entuziasma când se gândea la scopul lui. prietene. pe un Pământ nu tocmai al nostru. Alternate Generals III şi The Enchanter Completed. Edward Harris veni lâ i. dar aşteaptă să fie făcute. Locuieşt e în Canoga Park. Acesta scoase un oftat de uşurare. când echipajul op ri motoarele. Marinarii cu bustul gol trăgeau odgoanele şi o fixau la mal. iată-ne la drum.

c în­ cadrau o faţă cu nas proeminent. rostit în franceză. Ed. Audubon auzi mult mai des engleza decât o a uzise cu mulţi ani în urmă. garnisită cu accentul francezei. ori gâştele sălbatice o să dispară de pe lumea asta. mustind de apă. Dar vremuri e se schimbau. Pălăvră lă. cinci zile. îmbrăcaţi fie în z ie în redingote sau crinoline. când venise la N e w Orleans p r i m a oară. Cu o gene­ raţie înainte.. Funcţionarul nici măcar nu clipi. în care nobilii spanioli îşi făcuseră un rost care pe unde putea. Audubon intră. ună ziua. pieptănat pe spate. franceză şi engleză. domnilor. şi ori eu. în combinaţii de fraze care e trei limbi în toate felurile posibile. Cu ce vă pot fi de folos? . O ştia foarte bine. înalt d e un metru optzeci. li se adresă el în engleză. . cu siguranţă.Audubon în Atlantida 481 cursivă. . Ma id of Orleans pleacă spre N e w Marseille şi Avalon pe coasta de apus peste. domnule. se înghesuiau pe străzile noro­ ioase. salutul ar fi fost. dacă uscat se put ea n u m i pă­ mântul din N e w Orleans. până la umeri. şi cu favoriţi groşi. Pe atunci era un oraş fran­ cez.Desigur. staţi să verific.. urmat de Ed Harris. limba sa maternă. glume şi înjurături răsunau în spaniolă. Dacă doriţi să mai .Nu ma e mult. C h i a r şi fără accent.Vreau să cumpăr două bilete pen Atlantida. Îi întâmpină un funcţionar. Bărbaţi şi femei de toate rasele. Aşteptă nerăbdăt lase estacada. Era un om bine clădit. apoi coborî grabnic de pe Augustus Caesar pe uscat.. Nu departe de Cabildo se afla clădirea de cărămidă care găz­ duia compania Bartlett. Se apropia de şaizeci de ani şi nu mai avea decât câţiva dinţi. răspunse Audubon.. tot ar articula vorbele mai g eoi decât ar fi vrut. cu păr cărunt.

N-o să regretaţi. spre răsărit.Eu sunt J o h n Audubon. trebuie să aşteptăm mai mult. a p o i la Londra. domnul Edwa rd Harris.Da. Plini de cele mai bune intenţii. Am prea mulţi prieteni în capitală. preşedintele companiei noastre maritime. Dacă o luăm spre răsărit. U n e o r i aduce câte un . Ce nume să trec pe bile te? .482 HARRY TURTLEDOVE aşteptaţi o săptămână. . confirmă Audubon. puteţi să vă rezervaţi locuri pe Sea Quneen. am onoarea să fiu chiar el. Domnu r a m Bartlett. interveni Harris. Plecăm cu Maid o . tânărul rosti: . domnule. Când i-o strânse.Ajungem pe continent la fel de uşor de pe oricare din cele două coaste. Scoase un carnet de bilete şi înmuie pana în cerneală. Funcţio­ narul vorbea plin de entuziasm p rofesional. E o navă pe cinste. Funcţionarul îi întinse mâna. Acel Audubon? Naturalistul? Artistul? Audubon îi zâmbi discret lui Edward Harris. . apoi ri­ dică ochii. Întorcându-se din nou cu faţa spre funcţion i ofere un zâmbet cât mai modest.ediţia în format mare. este abonat la Pasări şi pat rupede vivipare din Terranova de Nord şi Atlantida .Exact. domnule.Sunt nespus de încântat să vă cunosc. drumul ţine şi el prea mult si n-am chef să mă op Hanovra. Era în al nouălea cer ori de câte ori îl recunoştea cineva: se iubea sufi­ cient de mult şi î lăcea să i se aducă aminte că şi alţii îl stimau. Opreşte la St Denis şi Hanovra. . o să ne târas că prin toate cercurile lor şi-o să treacă săptămâni bune până scăpăm de ei. îmbujorat de e . .Audubon? Tânărul funcţionar începu să scrie. Cu mine călătoreşte prietenul şi colegul meu.

J o h n . dacă so fi de partea mea.îl arătă prieteneşte pe Edwar d Harris . iar u sunt hotărât să încerc. îl încuraja Harris. Dumnezeu. iar cea de clasa a treia numai treizeci şi cinci. astfel încât să încapă pe „patul lui Procust" ceţi în Atlantida ca să vă continuaţi cercetările? întrebă funcţionarul curios. Află cu bucurie că Bartlett ducea o exis­ tenţă prosperă i un om bogat îşi permitea volumele în format uriaş. Nici când ajung în Atlantida n-o să trăiesc în puf. . să ştiţi. . chiar dacă el le răsucise trupul e îndoise gâturile unora în poziţii nenaturale. spre deosebire de alţi d o m n i cu convingeri protestante . Cea de clasa a doua costă optzeci de livre.Dacă există.Da. Vă admir arta şi scrierile deopotrivă. Dar omul poate face numai ce-i e dat. .Audubon în Atlantida 483 exemplar pentru edificarea personalului său. Unele din creaturile pe care sper să le văd sunt mai greu de găsit decât în vremurile de demult.mă tem că nu mă mai ţin puterile să le găsesc ca altă­ dată. răspunse funcţionarul. Cât costă biletul la Maid of Orleans? .Mă supraestimaţi. Dar. . Dar nu o recomand pe cea din u r m ă unor domni de talia dumneavoastră. Nu are confortul cu care sunteţi obişnuiţi. H a i să mergem la clasa . Erau destul de voluminoase ca să pub lice aproape toate păsările şi animalele în mărime naturală. ca u bel călător în faţa porumbiţei sale.N-am trăit în puf. spuse Audubon simplu. atunci le vei găsi. în loc să se umfle în pene şi să umble ţanţoş. iar pe mine .O cabină clasa întâi pentru două persoane costă o sută douăzeci de livre. .scoase un oftat .nu sunt de părere că e un păcat să trăieşti confortabil. răspunse Audubon. spuse Audubon.

Domnii călătoresc împreună? îi întrebă el. . dar era. Sunteţi amabili să-mi arătaţi biletele dumneavoastră? . totuşi. Responsabilul vaporului se apropie de ei. . însoţit de senzaţia d e groază.Nu cred că e un păcat să trăieşti confortabil. şi o dispoziţie calmă. V-am vrei să ajungi sănătos şi voios. bro­ boane de sudoare. Harris avea şi un stomac rezistent.Desigur. ştii asta. Cei doi îi prezentară biletele. . Intenţia noastră ducem acolo unde fără îndoială. Pe haina lui de lână alb astră străluceau nasturi de alamă. el şi Audubon alcătuiau o pereche naturală. spuse Audubon. Stomacul lui protestă cu anticipaţie încă la primul pas pe estacadă. Aşadar. . clasa întâi.Vă mulţumesc. mi se pare o prostie să mă agit atâta pentru călătoria asta. Vaporul cu zbaturi arăta la fel de modern ca orice vapor cu abur.C u m iai spus şi funcţionarului săptămâna trecută. şi pentru sine d mă gândesc de câte ori am plecat pe mare pe un vas cu pânze. Dacă se atrag contrariile. Contabilul le verifică numele pe li sta scoasă dintr-unul din nenumăratele buzunare ale hainei sale. da? Foarte bine. ră dubon. Funcţionarul le completă biletele. . Râse şi încercă s-o ia încetişor. replică Harris. Aud se urcă la bordul navei Maid of Orleans cu un presentiment ciudat. Domnul Audubon şi dom nul Harris. una care va porni curând în larg. la mila vântului şi-a valuril or.4 8 4 HARRY TURTLEDOVE . o navă. omul face numai ceea ce poate. pe cât se poate. şi pentru Harris.Clasa întâi să fie. iar pe frunte.

dar la dimensiuni mai mici. tot ce li s-ar fi pregătit la un han de calitate medie. . încă vreo două. pentru autoapărare. îşi puse chi­ piul pe cap şi părăsi cabina.Faceţi-vă loc ca să puteţi ieşi şi veni la sala de ese când vi se face foame.A u d u b o n în Atlantida 4 8 5 pregătit cabina 12. . dar responsabilul. Nici Harris..Vă m u l ţ u m i m foarte mult. baga­ jele ocupară cabina aproape în întregime. Dar acuarelele şi hârtia lui A udubon umpleau vreo două cufere. cum priviţi în faţă. Făcu un semn din cap spre Harris şi spre negrul liber care împingea un cărucior c u bagajele lor. deloc stânjenit. Ii dădu negrului o jumătate de livră. dacă mar ea devenea agitată. deci nu aveau haine cu nemiluita. Dar Audubon vorbise cât se poate de s erios.Hai să vedem ce ni s-a pus la dispoziţie. le spuse contabilul plin de amabilitate. dar. ar fi preferat să fie mort. . la tribord. nedumerit. . nici Audubon nu e rau nişte cuceritori. pe puntea principală.Mă tem c-am mai fost. un lighean şi un urcior pe el.. . dacă n aţi mai fost pe mare până acum. Odată descărcate. îşi zise Audubon. Pe lângă asta. Cabina avea două paturi. Audubon spera ca sarcasmul din vocea lui să-i îngheţe amabilitatea. Nu c-ar fi fost posibil să se înece pe Maid of Orleans. u n scrin cu sertare. iar borcanele şi alcoolul nerafinat pentru conser­ va rea specimenelor. rosti Audubon. fiecare dintre ei avea o puşcă de vânătoare evolver de tip nou. Responsabilul îşi sco ase chipiul şi se scarpină pe chelie. Numai că într-un ban n-am cum să mă îne c. La dreapta. Pictorul bolb rosi câteva cuvinte aspre în franceză.

M a r i n a r i i pr obabil aşa speră. . Tot aşa. Trecu şi ziua de joi. Puntea se clăti na sub tălpile lui Audubon. ar fi vrut ca Maid of Orleans să plece la ora fixată sau măcar în ziua fixată. blocat pe vapor o zi în plus. căile ferate. Audubon ar fi vrut să se întărească şi al lui. cu litere frumos rotunjite. cabestanul şi roţile cu zbaturi vor fi acţionate de puterea aburului. asparagusul şi şampania cu adevărat excelentă de la bucătă pentru clasa întâi alungară oarecum supărarea lui Audubon. la zece şi jumătate dimineaţa. anghinarele. scăpăm de griji până la Avalon. De griji scapi numai tu.Nu te necăji.Nu peste multă vreme. îi spuse Harris. Ofiţerii urlau comenzi. Alţii icneau de efort la ca bestan. fabricile . Num ai prepeliţa umplută. Vasele cu abur. Audubon nu dădu gl as gândului. Dar veni ora zece şi jumătate şi nava nu se clinti din loc. insistă Harris. ridicară zalele lanţului greu al ancorei care ţintuise în loc nava cu zbaturi. După aceea. . vineri după-amiază.Aburul e viitorul.cine ştie ce altceva? . Pasagerii se îmb arcau unul după altul. Suntem aici şi v o m ridica ancora în scurtă vr eme. Joi. Audubon şi Harris urcaseră la bord din timp. Bâzâia m i tare decât cel care-1 dusese pe Augustus Caesar pe Big M u d d y . J o h n . Hamalii urcau necontenit saci cu zahăr şi orez în cala navei. motorul lui Maid of Orleans se trezi la viaţă. 6 aprilie 1843. scrisese funcţionarul pe fiecare din cele două bilet e. spuse Harris. după c u m nici el nu era vinovat că avea unul sensibil.486 HARRY TURTLEDOVE . în vreme ce coşurile navei scoteau f um. . ascultă la mine. Harris nu era vinovat că avea un stomac rezistent.S-ar putea să ai dreptate. In cele din urmă. Câţiva marinari trăgeau parâmele care legaseră nava de chei. U n a câte una.

Deşi nu ajunseseră încă în larg. dacă o să se-ntâmple vreodată. începu să se mişte în alt fel. ideea ta s-ar putea materializa. . se spune dacă a putea face 0 fotografie suficient de repede pentru a capta mişcarea. Zbaturile se roteau încet în sens invers. nu în nuanţe de gri. Şi fiul meu tot din pictură va trăi. Eu de ce să nu mă gândesc la ele? Sirena şuieră de două ori. N-o să-mi câştig tr alahor la bătrâneţe. Încă un şuierat de sirenă . Insă veselia i se stinse treptat de pe chip. ci La şmecheria asta cu fotografiatul care a început să fie folosită de câţiva ani încoace.Nu m-am gândit neapărat la asta. iar celălalt continuă să se rotească. care împingea prova în aval. Imediat ce n ava părăsi fluviul şi intră în golf.Audubon în Atlantida 487 . acă ar da imagini în culori.triumfător . J o h n ! râse Ed ward Harris. şi dacă ai putea crea . ei bine. Nu avea ruliu şi tangaj p ernice pentru echipaj şi majoritatea pasagerilor. Dar vorbeai de zilele care vor ven i. mie tot bine o să-mi ie. . stomacul lui Aud ubon se crispa. Delta lui Big M u d d y se întindea până la Golful Mexic. După câteva minute lungi cât o .Un pictor stimulat de abur? Ce idei năstruşnice îţi trec prin cap. lansându-1 pe Big M u d d y . ştiu. ..Câtă vreme n-o să facă şi un pictor care să picteze stimulat de abur. Apoi unul din ele se opri. N-o să se-ntâmple prea curând. d acă asta ar fi posibil. Se rotea şi cârma. vasul alunecă pe fluviu spre Golful Mexic. dar Audubon şi alţi câţiva nefericiţi fugi ră imediat la balustradă.şi mai mult fum din coşuri. îi spuse Audubon. atunci mă tem că pictorii ar trăi vremuri grele. avertizând că vasul era gata depărteze de chei.nu.Da.. . Cu un pantograf mecanic.Prea mulţi „dacă".

pentru mo ment. plină de gust amar. Briza îl ajută să uite de intestinele sale sufe­ rinde. Audubon sorbi din pahar. iar din ochi îi curgeau şiroaie de lacrimi. Astfel de evenimente au loc la f iecare călătorie. clătindu-şi gura cu r o m u l şi sucul de lămâie îndulcit. Pescăruşii ţipau deasupra capului său. pictorul se îndreptă greu de spate. cel puţin pentru o vre me.Dumnezeu să te binecuvânteze! puse el stewardului. îţi mulţumesc!" (n. Goli paharul din două înghiţituri.Merci.' spuse Audub on. Un steward care aducea o tavă cu pahare se înclină plin de deferenţii: . tr.488 HARRY TURTLEDOVE eternitate. „Nu aveţi pentru ce" (n. Audub on porni spre prova. care năvăliră asupra lui cu strigăte de bucurie. . Simţindu-se u m a n la modul cel mai deplorabil. Gura. Un pescăruş zbură după ea şi-i smulse peştele înainte să ghită. Doamne. . răspunse stewardul. Mon Dieu. Scăpase de răul din stomac. tr. 2 . Pescăruşul se 1 „Mulţumesc. C â n d înghiţi.). O tânără atrăgătoare chiar îl sărută. Nu apucă să se bucure de prânz. in­ capabil să vorbească în engleză.). O căldură bin are i se răspândi în corp. domnule.. îi ardea..Mi-a făcut plăcere. se temu să nu-1 mai treacă un spasm. dar e trase o duşcă zdravănă din punch. O chiră de baltă se scufundă în apă şi ieşi cu u oc. ca să vă spele gustul amar? .Pas de quoi 2. . dar punchul rămase în stomac.Puţin punch. Stewardul oferi băutura reconfortantă colegilor de suferinţă ai lui Audubo n. Orice om care pleca pe o navă din N e w Orleans şi ajungea în părţile sudice ale Atlantidei trebuia să vorbească fra ceza. O. domnule. merci beaucoup.

C ntele Pensacola a izbucnit în flăcări. iar chira zbură să-şi încerce norocul în altă parte. Valurile nu era prea mari. în 1893? Maid of O leans naviga liniştită spre răsărit. la gura golfu lui. Edward Harris se apropie de Audubon lângă balustradă. dar cine putea uita de Black Prince. Privi la est de Muntele Pensacola. Deasupra M u n t e l u i Isabella. nu gros. Cele mai multe cădeau în Golful Mexic. căci vulcanul arunca pietre la o distanţă la care artileria de coastă nici nu visa. Pensacola fumega atunci când nava cu zbaturi trecu pe lângă el. era subţire şi palid. Iar sucul de lămâie. Nu trebuia să-şi facă griji că va avea parte de-o erupţie în călătoria lui spre răsărit. se întindea insula N u e v a Galicia. Navele nu se puteau apropia să privească specta­ colu l groazei. ţinea scorbu anţă. dar băutura îşi făcea datoria. negru şi ameninţător. . Acum însă nu se mai zărea nici urmă de fum negru din direcţia aceea. remarcă el. Vulcanul erupsese ultima oară în tinereţea lui Audubon. aproape de mijlocul ei. Pictorul dădu din cap pentru sin e. cu vreo zece ani în urmă. bineînţeles. la pa ruzeci de mile spre sud-est de deltă. de fapt. la apusul soarelui. ca acela de deasupra M u n t e l u i Isabella. Mai simţea câte-un mic spasm din când în când. îşi spuse el. Îşi amintea de ploaia de cenuşă c deasupra oraşului N e w Orleans. se ridica o singură dâră subţire de f um. . Audubon descoperi că dozel e repetate de punch făceau m i n u n i cu stomacul său. Dar norul care se ridica din piscul conic. In depărtare. găurită şi scufundată de un bolovan zburător de mărimea unei vaci. Pensacola scuipase foc mai recent.O privelişte frumoasă. împingâ spre sud şi est coasta Terranovei.Audubon în Atlantida 489 alese cu delicatesa. torente de roci fierbinţi s-au vărsat în mare.

dar ştim amândoi că nu-i adevărat.Frumos din partea t a să vorbeşti aşa. . îmbătrâ­ nirea. în St Louis.490 H A R R Y TURTLEDOVE . calm şi stăpân pe sine. pe un fond albastru tot mai închis.Şi eu... şi eu la fel.Mă m i r că nu te-am găsit lucrând la schiţe. Audubon scutură din cap. .Într-adevăr.Maturizarea e clipa începutului. Şi eu chiar mă tem că asta e ultima mea călătorie lungă.. . da.. Pământul se schimbă de la an la an. . că nu m a i e adevărat. rosti Audubon.. Ştiam că asta s-ar putea să fie ultima mea călătorie când m-am îmb at pe Augustus Caesar.. Harris zâmbi larg.Da. şi nici nu întineresc. Har ris zâmbi şi-i puse mâna pe u m ă r . Nu mai sunt tânăr. te învinovăţesc. . Edward.N i m i c . Audubon ştia bine la care început se gândea.. Eşti capabil mai multe decât un bărbat care nu are nici jumătate din anii tăi. Dar pictorul nu-şi terminase idee a. nu acum. să ştii. In ce priveşte . Ce poat e fi mai pitoresc? .Te-ai întristat de la băutură. Prieten de încredere. Nici unul di n noi doi nu va mai fi ce-a fost cândva. . când te chinuieşte un mal de mer. dacă va v e n i o dată viitoare. Sper că marea va fi mai calmă da a viitoare când faci drumul ăsta. Merg în Atlantida să realizez ceva anume şi să văd anum ucruri cât mai sunt în stare. îmbătrânirea e clipa s i. Apusul carr col rează în roz norul de deasupra muntelui.. repetă el. Maturizarea e clipa începutului. probabil. Audubon râse oarecum stânjenit. . Dar am băut destul din p u n c h u l ăla excelent pentru ca mâna mea dreaptă să-şi piardă îndemânarea.

. Mergem să mâncăm? In seara a sta se serveşte supă de broască ţestoasă şi spate de miel. pe pă­ mântul gol tida. Har ancă cina cu mare plăcere. umplută cu nuci. Diferenţa de preţ e numai la mâncare. sugeră Harris. că îmbătrânea. Prima zi pe mare îl afecta întotdeau a. . fructe zaharisite şi cremă de migdale. Se duse la culcare imediat după cină. H a r r i s se servi fără reţineri. lăsă farfuria goală. Plescăi din buze. Se u jur. După cât va linguri de supă. Oare şi acolo se va răsuci? Dădu din cap.Mă întreb ce ne servesc la desert.Am fi putut călători la fel de bine la clasa a doua sau chiar a trei a. Sigur că da. se simţi p culos de sătul. Nu peste m u l t ă vreme. şi mai moale decât cea de acasă.Audubon în Atlantida 491 . Râse de el în p ce se răsucea. Harris îşi turnă sos de friptură dres cu brandy peste a doua porţie de miel. Li se aduse o prăjitură de forma navei Maid of Orleans. plin de speranţă. Audubon nu se bucură de ea. . aşezat la o masă care se tot clatină. mai ales acum. Atacă carea cu cuţitul şi furculiţa. In ciuda romului binefăcător. serios şi metodic. Salteaua era la fel de confortabilă ca aceea pe care dorm ise la han. aşa că se răsuci pe toate părţile până să găsească o poziţie mai confortabilă. reuşi să aţ că.Atunci va trebui să consum eu pentru amândoi. într-adevăr. pe jumătate invidios. vreo două-trei îmbucături de carne de miel şi cartofi prăjiţi. remarcă el cu tristeţe. -Dar nu era obişnuit cu ea.Atunci hai să profităm la m a x i m u m de ea. Audubon îl privi cu un zâmbet straniu. iar eu nici pe-asta nu po t s-o simt. . în N e w Orleans. p e jumătate amărât. o să doarmă învelit în pătură. Tot mişcând din cap. In câteva minute.

Terran ova dispăruse în spatele lor. Murmura „Ochii negri cei frumoşi".. sforăia. Negrii conduceau insula Santo Tomas şi astăzi.Binişor. răspunse Audubon. scăpând astfel de convulsiile care zguduiseră insula când sclavii negri se ridicaseră împotriva stăpânilor. Audubon nu mai avea decât amintiri vagi ale casei în care se născuse. dar ce sa-i faci . Peste câteva minute. iar până la Atlantida mai erau o mie de mile. Harris nu recunoştea niciodată c forăie.492 HARRY TURTLEDOVE Nu adormise de mult când Harris intră în cabină. Ar fi fost mai bine fard „Ochii negri cei frumoşi". aşa-i viaţa. fără să înveţe să-şi câştige trai Harris apăru pe punte. mulţumesc.Bună dimineaţa. suflă în lampa cu ule de Audubon arzând şi se culcă. Harris îşi puse cămaşa de noapte. Se răsucea de pe-o pa rte pe alta şi căsca. Ai dormit bine? . urină în oliţa de sub pat. Nu intenţiona se niciodată să se întoarcă înapoi. La trei ani se mutase cu fa milia în Franţa. Tu? . De ce să recunoască? Doar nu se auzea. Se născuse în Santo Tomas. un cântec la modă când plecaseră din N e w Orleans. spuse el. . Audubon privi spre sud şi es t. una din insulele mai mici.. în afara întinderii de apă. la vest. Maid leans părea singurul lucru creat de Dumnezeu pe lume. Audubon se gândi că prietenul lui nici nu-şi dă sea a ce face. braţul lat al Atlanticului de N o r d care separa insu la vastă şi locuitorii ei mai mici de continent. chiar dacă ar fi putut. Prea puţin albi trăiau pe ea. Audubon râse din nou. Când ieşi pe punte a doua zi. Nava cu abur intrase în Golful Hesperian. într-un război în care nici una din părţi nu cerşise şi nici milă celeilalte. In scurtă vreme însă sforăia şi el.

Harris îşi făc de lucru cu ochiu­ rile şi slănina. Aerul sărat te-a înviorat.Excelent.Păi. spuse el. Ar cuzator cu degetul spre prietenul lui. în sala de mese. Se uită în jur d upă . înghiţi în sec. cafea şi punch cu rom.Tot ce se poate.. de un albastru-intens. din biscuiţi. Audubon se afla pe punte în a treia după-amiază. verde la faţă decât ieri. apoi se bătu pe burdihanul rotunjit. . Lângă el. Maid of Orleans se apropie de alte nave suficient de mult ca să le vadă pânzele şi fu mul ieşit din coş. . dar nici cu o criză de rău de mare. cârnatul. bănuiesc? . aşa cum se petrec toate evenimentele -surpriză. din verzuie. Mai bine cu ra. care scuipară jeturi apă şi apoi s ele.. Nu-i nimic mai bun ca ouăle cu slănină sau ceva asemănător ca să te pregăteşti pentru. în următoarele trei zi e. vino să iei dejunul. excelent. Îşi făcură apariţia şi câteva bale­ ne. Imediat ce termină propoziţia. şunca şi mămăliga. Harris îi studie chipul. O dată sau de două ori. Nu obişnuia să înceapă ziua cu o băutură tare.Audubon în Atlantida 493 .. Araţi mai puţin. Sper c-aş fi murit. marea deveni. Luă un mic dejun frugal. Dar în cea mai mare parte a timpului.. Sau m-am obişnuit cu clătinatul va sului.Vezi? Uite ce-ai făcut! Simpla ta întrebare m-a dat peste cap. când brusc.Nu. . nava era singura stăpână a oceanului. imediat ce se gândi la stomacul său.A fost extraordinar. gâfâi Audubon du-se peste balustradă.Mă buc ur că ţi-a plăcut. profund. zise Audubon pe un ton sec. Se şterse pe buze cu un şerv de pânză: . Te simţi bine? . atunci. altfel aş fi murit de mult.

Beth. la rândul ei. C u m . Femeia îi zâmbi. dacă avea chef. Eddie? Eddie? Lui Audubon nu-i ve ni să-şi creadă urechilor. Avea voie să alerge după femei. dar era în at şi nu trecea de la admiraţie la curtat. Nu că Beth ar fi avut nevoie de c urtezani. pe mom . era mai mul t decât simplă admiraţie. Harris a văduv. Harris nu era disponibil. dă-mi voie să-ţi spun că şi eu sunt. care ţinea şi ea în mână un pahar de punch.494 H A R R Y TURTLEDOVE Harris şi-1 zări în apropiere.. propoziţia ar fi fost un compliment. . Au dubon spera că Harris folosise tonul uşor condescendent doar în imaginaţia lui. . Maid of Orleans lăsase deja în urmă apele mai reci de lângă coasta de est a Terranovei şi intrase în cu­ rentul cald venit din Golful Mexic. Până şi fragmentele de alge 1 Curentul Golfului (n.Edward! strigă Audubon. tr.Păi. Poate că era. cu şuv focului.Serios? Vestea nu avu asupra lui Harris efectul dorit de Audubon.).Zău? Fem eia nu se arătă deloc interesată de Audubon. bând punch cu rom şi pălăvrăgind cu o tânără agreabilă. In cazul lui. Dar tu.J o h n e nebun după natură î ensurile. Prietenul lui se întoarse înapoi spre r oşcată. Audubon se întoarse la balustradă. Am intrat în Bay Stream ! . Ii puse uşor mâna pe braţ. zâmbea. Ni­ meni nu-1 mai strigase aşa pe Harris în preajma lui.. Audubon admira femeile frumoase. Dar anumite părţi din natură sează mai mult decât altele. şi spuse: . Rostită pe un alt ton. căci avea ochi de artist şi vedea mai multe decât alţii. Iar Harr is. ca toţi bărbaţii. Îşi dorea ca Lucy să fie sănătoasă. . .

ca să le compare aşa cum se cuvine. dar eu merg la Avalon. .Audubon în Atlantida 495 care pluteau pe apă arătau diferit. . ea ar fi trimis soarele la culcare mai devreme. Era interesat în special de păsări şi patrupede vivipare . salutând u-1 cu mâna la chipiu când trecu pe lângă el. Dacă nu ai şt ampila vamei din N e w Marseille pe paşaport. preţ de câteva clipe. dar nu mai câteva. care ciugulea delicat din algele proaspete. puţin mai mari decât palm lui. ai fi zis că e un pâlc de nori. Căci în scurt timp se transformă. dar des­ coperi că prietenul său şi Beth dispăruseră de pe punte. Atlantida.Bine. Nu se compara cu posibila răspla tă primită de Harris. nu te lasă să cobori de pe vapor în Avalon . desigur. Oare plecase prietenul l ui în urmărirea propriului interes zoologic? Ei. Audubon priv i din nou oceanul şi fu răsplătit cu apariţia unei ţestoase tinere. Pentru pescarii bretoni şi galiţieni. dar tot trebuie să treceţi prin vamă la primul port de escală. dar tot era mai bună decât nimic. răsărea de la est. rosti pictorul. Pentru Audubon. dar tot ar fi vrut să fi prins cu plasa câteva alge din apele reci şi apoi din cele calde.Da. atunci să-i fie de bine. . să-mi deschid toate cuferele pentru o ştam­ pilă! se supără pictorul. îi spuse contabilul lui Audubon. îi amin ti responsabilul.Următo rul port în care ne oprim e N e w Marseille. . Statele Atlantidei sunt foarte tipicare în această privinţă. .. fără umbră de î tr-o bucată de pământ. care o descoperiseră cu aproape patru sute de ani înainte. Se întoarse ca să-i comunice gândul şi lui Harris . Ceaţa aceea de la orizont. la fe l ca Soarele.Ce enervant..

U n a taxabilă. Se încruntă când îi studie d claraţia. în partea de sus a Atlantidei. Privirea aruncată împrejur în timp ce el şi Harris împingeau cărucioarele cu bagaje spre vamă fu suficientă ca să-i confirme că lăsas e r r a n o v a în urmă. Iar abundenţa de palmieri. parcă nesfârşită. Insulele Britanice şi Scandinavia. . în l u m e nu mai creştea decât o singură varietate. e un loc mai întunecos. cu smocuri de frunze crescute în vârful trunchiului lor îndesat. Coasta de est a Atlantidei. încălzit de Bay eam. Ah. ci ca să păstrăm speci enele ştiinţifice.Aveţi o cantitate apreciabilă de alcool.. Mai la nord. şi aceea în C h i n a . nu se mai găsea decât în puţine locuri din zona cu climă temperată. In schimb. dacă nu er a mai. îi explică Audubon. . Dimpotrivă. de fapt. păr mereu aprilie. vame era la fel ca în orice regat sau republică vizitată de Audubon. până la care vânturile străbăteau sute de kilome­ tri de teren muntos şi şes. Dar copacii gink-go de pe alte străzi principale. oraşul se scălda în splendoarea lunii mai. Dar Audubon se afla în N e w Marseille şi. domnule. în Avalon. magnoliile care-şi aruncau umbra pe străzile din preajmă nu erau foarte diferite de cele de lângă N e w Orleans. Apoi curentul cotea spre nord şi est. şi-şi trimitea căldura în nordul Franţei. ziceau ele. sau staţi deoparte. nici să-1 vindem.496 HARRY TURTLEDOVE Contabilul ridică din umeri cu automatismul celui care are dreptatea de partea lui . atunci sigur era mijlocul lui aprilie. Şi spunea adevărul: Statele U n i t e ale Atlantidei chiar erau tipicare când venea vorba de cei care le vizitau. Faceţi cum zicem noi. Nu l-am luat să-1 bem. m a i aspru.. comentă el. Nu că a coborî pe ţărm la N e w Marseille era un incon­ venient. adâncindu-şi mai tare cuta dintre sprâncene când le deschise bagajele ca s-o ver ifice.

recunoscu Audubon în silă. iar gâştele sălbatice de munte. Aş irosi timpul. de care nu se putea lipsi. ci de cantitate. Vameşul îi dădu o chitanţă. de care se putea lipsi.Priveşte.Păi. .C â n d ajungem la Avalon.Te aşteaptă.. .N u m e l e şi măiestria lui J o h n Audubon sunt renumite în toată lumea civilizată.. Harris emana încredere.Am auzit şi eu de dânsul.. In t i m p ce-şi împingeau cărucioarele cu bagaje înapoi pe Maid of Orleans. . . in terveni Edward Harris. la naiba! C â n d îl cuprindea frustrarea. Nu mi-au mai rămas prea multe zile. . se purta ca un ţânc isteric. J o h n ! Nu e cumva o r aţă cu gât cenuşiu? Nici vederea păsării cântătoare din Atlantida nu avu darul să-1 înveselea dubon. .Dar nu vreau să fac aşa ceva. Doar n-aveţi de gân d să spuneţi că alcoolul ăsta tare nu se poate bea.Audubon în Atlantida 497 . Audubon plăti. staţi să so­ cotesc.. Audubon scutură din cap.. şi-i apl e paşaport ştampila.Crezi? Au dubon trecea de la optimism la deznădejde din senin. vedeţi? Datoraţi fiscului din Atlantida. atât cât am văzut din e a. Prietenul s ce-1 supără. Se uită pe un tabel prins cu pioneze pe peretele din spate. Harris strigă: . Ii admir munca. Două sute douăzeci şi doi de dolari şi. paisprezece cenţi.. exasperat. In m o m e n t u l acela era de-a dreptul copleşit de tristeţe. pictezi vreo două portrete. Dar legea nu ţine cont de intenţii. C ine ştie câte mai sunt.Şi ce dacă? Încă plângea după banii pe care n-ar fi vrut să-i irosească. O să rec perezi banii cu vârf şi îndesat. îi sugeră el.. Ca de obicei. replică vameşul.. Fie care clipă contează. în primul rând din cauza vameşului. . . ..N u ..

era populat cu douăsprezece specii de gâşte s atice. Poate că ultimul reprezentant mo are chiar în t i m p ce stăm de vorbă dacă n-a murit deja! . târziu. Acum. Se îmbarcau alţii în locul lor. din fericire pentru el.In curând.. H a m a l i i cărau lăzi şi cutii. A c u m foarte puţine supr a­ vieţuiesc în zonele cele mai sălbatice ale Atlantidei.Păi. Se ridicau atât de înalţi şi e drepţi. auzi? . Se ţin u aproape de ţărm în călătoria ei de două zile şi jumă­ tate. Atlantida construia căi ferate aproape la fel de repede ca Anglia şi mai ra pid decât orice nouă republică din Terranova. Sequoia gigantici creşteau la mică depărtare de mal. care nu avea de ales şi patrula spumegând de furie încoace şi încolo. Dar „în curând" însemna „nu încă". . şi hamalii se mişcau mult prea încet. Pasagerii părăsiseră Maid of Orleans.C â n d au descoperit pescarii pământul ăsta. butoaie şi genţi.Trebuie să mă grăbesc! Să răbesc. . Maid of Orleans porni spre Avalon. o cale ferată va duce de la N e w Marseille la Avalon. . B eth plecase. aşa cum bizonii popu­ lează câmpiile Terranovei.în ghearele sau fălcile unei ha ite de câini sălbatici sau de glonţul vreunui vânător necioplit.. lăsându-1 pe H a r r i s cu buzele umflate. că semănau cu coloanele unei catedrale uriaşe construite în aer liber. a doua zi după-amiază. iar el chiar voit să aştepte ca vasul cu abur să plece spre nord. In cele din urmă.498 HARRY TURTLEDOVE . enervându-1 şi mai tare pe Audubon. Dar cated rala era o sursă de nedumerire .Şi bizonii sunt pe cale d e dispariţie. pe puntea nemişcată. Alţii aduceau la bord încărcătură proaspă rii. după părerea lui Audubon. remarcă Harris. n-ai cum să mergi nicăieri până când Maid of Orleans nu porneşte iar în vorbi Harris cu judecată. Era una din rutele cele mai fru din lume.

Oare A tlantida şi Terranova sau Africa şi Brazilia fuseseră cândva unite? C u m ar fi fost pos ibil. sunt sigur că ne putem lă â n a dumneavoastră. După ce-1 identifică pe hartă.Poate..Dacă navigatorul păţeşte ceva. aflate la o mie de mile depărtare. Acelaşi lucru se putea s pune despre protuberanta Braziliei din Terranova de Sud şi zimţii coastei Africii de Sud. nu cunoştea răspunsul la întrebare. Audubon fu m u l ţ u m i t când nsabilul îi confirmă că nu greşea. Oare ce însemna asta? Audubon ştia că nu era p r i m u l care se întreba. de partea cealaltă a Atlanticului. Audubon bi amabil şi se întoarse cu ochii la hartă. Singurii copaci asemănători cu cei din Atlantida creşteau pe coasta Pacific ului. Ar fi fost apogeul carierei sale! Dar se temea că nu va purta nici odată cununa de lauri. când îi menţiona ideea la cină. Iar forma coastei estice a Atlantidei se potrivea cu vestul Europei. dar nu şi în altă p e? Audubon. Maid of Orleans trecu pe lângă un orăşel de pescari n u m i t N e w q u a y fără să se oprească. . . ca toţi naturaliştii. la mare distanţă.. Dar dacă e o coincidenţă. când te uitai la har tă. Coasta vestică a Atlantidei şi cea estică a Terr anovei de N o r d . C u m de pros­ perau acolo şi supravieţuiau aici. Stomacul i se calmase în ultimele zile şi nici marea nu fusese agitată. cu atâta apă între ele? I se părea incredibil.A u d u b o n în Atlantida 4 9 9 şi confuzie. îi apărură ea două piese ale unui p uzzle mare cât pământul: contururile lor aproape că se potriveau. . deşi şi-ar fi dorit din suflet să-1 afle. Dar. Nu puteai privi harta fără să-ţi exprimi mirarea. hotărî Harris. A u d u b o n tă cată dintr-o pulpă de gâscă. adăugă acesta făcând cu ochiul. nu cumva să fie luat în serios. ca şi altora. nu crezi că e frapantă? . într-o oarecare măsură.Coincidenţă.

nu crezi? . mon vie ux1.Nu cred că trebuie să fie nimic.Lumea e cât se poate de întinsă.Poate. E loc pentru două-tr i coincidenţe. Potopul o fi pusti it tărâmurile acelea. Harris îl ţinti cu degetul întins ca ţeava de pistol.N-aveam de gând să spun aşa ceva. N u şi Audubon. . replică Audubon. recunosc. Harris ignora enigmele când avea de ales. îşi zise şi mai luă o înghiţ carne. Harris făcu o pauză şi sorbi din vin. Aşa şi era.numai el.Atunci spune-mi cum s-a intercalat oceanu l între ele. Audubon turnă puţin peste carnea moale şi închisă la culoare de pe farf ainte de a-i da sosiera prietenului său. dar nu acum. . Şi dacă spui c-a fost poto ul din vremea lui Noe.500 HARRY TURTLEDOVE . dar nu" se zărea nici o ridicătură pe o distanţă de kilometri în jurul 1 „Bătrâne" (n. vreau un pic de sos. nu cre zi? . Avalon se înălţa pe şase coline. compare cu Roma. dacă e vorba de ceva anume. când te uiţi la hărţi. .). repetă Audubon. dar.nici el. Avem nevoie de enigme. . John. Atât timp cât mai pot. pun mâna pe sticla asta de Bordeaux fin şi te pocnesc cu ea în moalele capului. Eşti drăguţ să mi-1 dai? Se potriveşte foarte bine cu gâscă. dar nu văd cum le-ar fi separat. Acum e o enigmă. lăsându-le coastele atât de asemănătoa . nici alţii dar şi de câte ar putea afla .Acum. Lui îi aminteau nu numai de câte lucruri nu cunoştea . Cred că nu ştim despre ce e vorba sau. Poat e că se va afla într-o zi.Deci la mijloc trebuie să fie o coincidenţă. nu întâmplarea. Conducătorii oraşului încă o mai căutau pe a şaptea. ţi se pare că p ivirile au la bază raţiunea. tr.

ca Maid of Orleans soseau şi plec au. cu fa­ voriţi mai deşi decât ai lui. Cu un secol şi jumătate înainte. în timp ce vasul acosta la debarcader. vase comerciale mai mari . fusese cuib de piraţi.O. Insă două fre­ gate patrulau prin port. Audubon îi făcu semn cu mâna bărbatului care-i publica lucrările în A lantida. de mătase. Când paria. să nu fie aşa. Piraţii nu mai trăiau decât în amintire. ca să-i oblige să iasă din el. . ca să vadă o cursă de cai. cu faţa spre vest. Îşi făcu cruce.şi nave de pasageri. . Poate ceva mai bine. Nu ştia dacă rugăciunea îl va ajuta. câştiga. îi salută în ac mod. altele cu pânze . Cutpurse Charlie Lane.Ba da. sigur că-i el. până când flotele brita­ nice şi daneze i gonit înapoi în adăpost. Coates. Valjean Avenue. Te rog. căruia i-au dat foc. Jobenul îi dădea un aer elegant. îşi z ubon. răsp unse Coates. a ţară o singură dată.. Au­ dubon îşi făcu nile pâlnie la gură. . nu? Era orăşean din cap până-n picioare.Ăla nu-i Gordon Coates? . o tuleşti iarăşi în sălbăticie. acceptabil. Aşadar.u nele cu abur. Purta un costum lucios. un tip scund şi bondoc. Golful Avalonului. Cor sarii au prădat Golful Hesperian vreme îndelungată. le mai multe ori. De n-ar fi la fel şi cu gâştele sălbatice. Gordon? .Ce mai faci. dar nici n-avea ce strica. Nave de pescuit. aşa că o rosti oricum. Se pricepea la ponei. Harri s arăta cu degetul spre un bărbat care venea pe debarcader.Audubon în Atlantida 501 lui. Străzile oraşul inteau de trecutul pompos: Goldbeard Way. oferea oraşului carei purta numele cel ma i frumos port din Atlantida. Doamne.

Pasărea mare. Audubon şi Harris îşi strânseră mâinile şi se bătură pe spate. cei mai mari din lume . răspunse Audubon.Unde ne cazezi? se interesă Harris.Ca şi cum ai spune metresa piraţilor.se stingeau repede. Ar fi preferat unul cu cap roşu. stârnind hohot e de râs din partea editorului său. Apoi ridică degetul. . după ce fu lăsată în jos estacada. .Aşadar. simbolul naţional. El. Audubon stătuse în locuri ma confor­ tabile decât cele pe care le-ar fi ales el însuşi. care se gândea în­ totdeauna la locul unde urma să stea. . In general le observa. asemănătoare.C u m îţi sună Regina Hesperide or? întrebă Coates. . Dar puter nicii prădători . Vul­ turii cu cap alb prosperau de la venirea omului pe Atlantida. dacă vrei. Ultima oară când fusese la Avalon. Pictorul se făcu că nu aude. . e unul pe-aproape. se dezvoltase mu lt. La fel şi Avalonul. Uitaţi un vultur! Ăsta -i un semn de bun augur pentru tine. îl asigură Coates. cu cap alb. hotelul avusese alt nume şi alt proprietar. Audubon ştia că se duce la groapa de gunoi a oraşului. zbura spre sud. Regina Hesperidelor. Audu bon se întrista în secret. .fără îndoială. rosti el. ca să care bagajele călătorilor.502 HARRY TURTLEDOVE Adusese cu el doi servitori cu cărucioare. să scurme prin ea. Harris oftă. E pe lângă vreun adăpost sau piaţă de cai? Vreau să-mi cu animalele cât de repede se poate. Văzând acest exemplar. Graţie acestui obicei şi al altora. ca să agerii. De atunci. ca gâştele sălba prada lor principală.E unul peaproape. vizibil mai întins şi mai bogat decât acum zece ani sau doisprez ece? Şi Harris observă acest lucru.

arătând cu degetul spre Audubon: . . mai mari decât ceilalţi. confirmă editorul. pentru că eu l-am dat. spuse Audubon.prelungi sunetele cu plăcere .. In curând scot o carte a unui tip care crede că a scris cel mai bun roman din Atlantida. . în oraş.Păi. Coates căsc arcă ar fi vrut să spună că autorii nu se pricep deloc să dea titluri operelor. Toţi scriitori cred că au scris cel mai bun roman din Atlantida. Şi chiar o s puse într-un fel. foarte bine. nu? întrebă Audubon. binişor. nu. îi spuse el lui Gordon Coates la cină. Nu se ştie niciodată. dar s-ar fi putut şi mai bine. ca să nu mai zic de unul vivipar? . Sper că are drep tate. dacă zic eu aşa. Nu se găsea nici unul pe Atlantida când a . îndrăznesc să spun.Ştiu de ce oam enii de aici habar n-au ce-nseamnă patruped. Locuieşte chiar aici. interveni Harris. El voia să-i zică Ţărmul unei alte mări. să ştii. Te-aş fi făcut mare. Uneori chiar şi atunci. Dl Hawthorne are mari şanse de succes. Şi o zic..Vă descurcaţi binişor pe-aici. . .Cum s e numeşte cartea? vru Harris să afle.Tu nu prea-1 crezi.Stigmatul purpuriu. . Nu-i un titlu rău. Coates avea fler. în faţa fripturii de ită. dacă nu apăreau în Anglia şi Terranova. recuno scu Coates. dar nu cele mai mari.Şi cărţilor tale le-aş fi dat alte titlu i. dacă nu s e trag din Terranova sau din Anglia.Sigur că da. Cine crezi că ce-i aia un patruped. .Audubon în Atlantida 503 . poate. . Păsări şi creaturi.ar fi câştigat o grămadă de bani.Binişor.S-au vândut foarte bine cu titlul dat de mine. Dacă l-ar fi făcut pe Audubon un scrii tor mare .

spuse Harris. M a i luă o înghiţitură de vin. Aşa cum nu era nici u r m ă de şarpe în Irlanda.Şobola nii? întrebă Coates. îi lămuri el. apoi arătă cu degetul spre pieptul său. şi salamandre.Fac pariu că nevăstuicile. Audubon băuse d estul vin ca să ţină la detalii precise. de la şoareci la elani. . . pufni Harris în râs. Asta îl făcea să se simtă mândru. Se descurca mai bine la afaceri decât majorita ea colegilor de .. încearcă numai. creaturi . cu altele ne-am procopsit. acum avem destule creaturi. Şi şer es.. la întâlniri cu abonaţii existenţi şi potenţiali şi-i părea foarte rău.Nu se găseau patrupede vivipare. E cam târziu să ne gândim la asta. chiar râioase. . . Mult noroc! O are nevoie. Trăiau o mulţime de şopârle. După trei zile părăsi Avalonul călare.Câte creaturi atlantide indigene au dispărut din cauza lor? întrebă Audubo n. Da.pe atunci. .Ei bine.zâmbi larg . . Cealaltă parte o petrecuse cu Gordon Coates. deşi ei nu sunt patrupede.Habar n-am. . nici aici nu se găseau. . Audubon scutură din cap cătr e fiecare dintre ei. Sper că nu e prea târziu pentru ele. Şi nici pentru mine.504 HARRY TURTLEDOVE fost descoperită. răspunse Coates. Pe unele le-am vrut. O parte din timp şi-o petrecuse cumpărând cai şi harnaşament pe u ei şi nu-i părea rău.Sper că n u.Omul. ţi-o jur. spuse Coates. ţestoase şi broaşte. nu crezi? .Sigur că şerpii n-au picio . dar nu prea mult ca să nu poată pronunţa cuvântul vi ipare. De toate. da. în cearcă să ţii şoarecii şi şobolanii departe de o navă. u ce creaturi vivipare au provocat trista dispariţia a unor specii de aici.

Gândul îi otrăvea su fletul. Porcii scurmau şi se tăvăleau în noroi.. orz. nucii. simţise cum timpul îl împinge de la spate. porumb cartofi . Peste un an. separate de păşuni mai întinse. Bine. nu va mai avea puterea şi rezistenţa necesare să călătorească în z le sălbatice din centrul Atlantidei..gâşte dom . dacă le-ar fi avut. Pomii fructiferi pro­ veneau din Europa. dar şi ce muncă uriaşă presupunea ceea ce oamenii numeau n Spre uşurarea sa. Poate n-o sd le mai gdsesc nici acum.Audubon în Atlantida 505 breaslă şi. în mod normal.sau pui neatenţi. C h i a r înainte de a ple din N e w Orleans. nu l-ar fi deranjat să stea de vorbă cu clienţii şi să caute alţii Dacă nu-ţi cumpăra nimeni operele. de milenii întregi. fie importate de Terranov a de multă vreme din Lumea Veche. Raţele şi gâştele . Pisicile săreau încolo după şoareci . Dar cu lturile . N u m a i după şirurile de sequoia şi pini de Atlantid a ghiceai că la câţiva kilometri spre apus se întindea Golful Hesperian.grâu. doi. dar şi din Terranova. La fel stăteau lu crurile şi cu animalele. Călătoria prin Avalo emăna perfect cu cea prin satele din Franţa şi Anglia. In tinereţe avusese mai multe meserii. Găinile răşchiau.şi aceştia imigranţi .erau fie europene. nu prea aveai cum să-ţi duci zilele. îmbătrânea. le urase pe toate şi nici nu se descurcase. Pe câmp păşteau vite. n-ar mai fi găsit gâşte sălbatic pe care să le picteze. în unele părţi. era din ce în ce ma slăbit. Ştia cât de norocos er a să poată trăi făcând ce-i place.se bălăceau în bălţi. reuşi să se descurce fără să mai facă portrete. nu fusese cultivat de secole întregi. Acesta era pămân­ tul colonizat n de mult. Câinii schelălăiau pe lângă ferme. îşi zise. oi şi . fermele de aici erau mai mari decât cele din Europa. to t de acolo. Şi. Se uita întruna după vânători sau tăietori de copaci cu puşti.

nu se afl au decât pe marea insulă. îşi făc provizii pentru zile negre.. ca vulturul cu cap alb pe care-1 văzuse în Avalon. cam mulţi. Doar specialistul ştia. din copaci sau în zbor. ieşind din cuibul său european sau islandez). la fel ca zburătoarele din capătul celălalt la Golfului Hesperian. Dar erau neputincioşi în faţa omului şi animalelor aduse de el în Atlantida. Mulţi sturzi de Atlantida erau identici cu fraţii lor de la răsărit şi apus. pisici şi porci primprejur.. nu ştiau să zboare. Adevărata . care săreau din copac în copac după insecte.506 HARRY TURTLEDOVE Majoritatea oamenilor nici n-ar fi observat ferigile care răsăreau pe ici. C â n d le mergea bine. se întâlneau şi în Atlantida. . Nu doar pentru faptul că aveau carnea gus­ toasă sau că din grăsimea lor s e făcea ulei fin de lampă. Cu ciocul lor lung şi ascuţit. asemănări erau cu c arul. Nu erau mai mari decât puii de găină. scobeau straturile mai adânci ale solului d upă viermi la care sturzii zburători nici nu visau să ajungă. se găseau în toată lu . poposea din când în când vulturul cu coadă al bă. pe colo s au păsările de pe pământ. şi Terranova (pe coasta de est a Atlantidei. Acelaşi lucru se putea spune despre păsările cântătoare insulare.Da. Altele . Sturzii. dar aveau penaj şi obiceiuri comune.Suntem prea apr oape de Avalon. Râzând. Harris imită cu degetele zba ripilor.Mă întreb când o să vedem primii sturzi.nimeni nu ştia câte . A parţineau unor specii diferite. rosti Harris. precum corbii. după cum numai pe el îl interesa prin ce se deosebeşte drepnea-mică cu cap gri de cea din Terranova sau de surata ei mai mică din Europa. . Sunt păsări naive şi nu prea ştiu să se ferească. spuse Audubon. Dar. Da. deşi aveau însă aripi mai mari. Prea mulţi câini. . Altele. Unele.

Prietenu său dădu afirmativ din cap. Dar să redau toate detaliile osemintelor. mormăi Audubon.Dacă n-ai fi aşa modest. spuse Audubon mulţumit. în afară de acesta.. în largul mării. Fiecare cu harul lui.Şi în N o u a Zeelandă se găseau cândva gâşte sălbati nişte păsări care semănau cu ele. singurele patrupede vivipare care trăiau în Atlantida înainte de sosirea omului erau liliecii. realizate nu de mult de pro esorul Owen? Sunt de o măiestrie uluitoare. . .Nu sunt şi în N o u a Zeelandă? . Pot să pict ez pe pânză o pasăre atât de bine încât să pară vie. Edward Harris zâmbi şmechereşte: .. iar cei doi călăriră mai departe. dar de ce spui asta? îl întrebă Harris. ai fi desăv Probabil. răspunse Audubon.Da. dar Harris găsi cu să-i dea un răspuns: .In ce alt colţ de lume. Nu erau obişnuiţi să fie vânaţi de animale terestre. Nu mi-e deloc ruşine să mă închin în faţa maestrului. . C u m dracu' le zicea? .Mă îndoiesc.Audubon în Atlantida 507 lor problemă era că era prea proşti ca s-o ia la fugă când se apropia de ei câinele sau vulp ea. Nu ţi-am arătat ilus­ tratele acelea superbe cu rămăşiţele lor. .Moa. . . Uluitoare! Felul în care îşi sărută buricele adu nate ale degetelor îl trăda pe francezul din el. Pictorul îşi scărpina favoriţii. măi. Acesta e talentul meu şi mi-am petrecut pe patruzeci de ani învăţând tainele meseriei. Măi.. mai există lilieci care-şi petrec timp mai mult ţopăind pe pământ decât zburând? Era o întrebare retorică.Până şi liliecii de aici sun t deosebiţi. ambele sunt bucăţi de late de celelalte.Sunt c onvins că tu le-ai fi făcut mai frumoase.. Audubon îi explică logica sa: .Zău? făcu Audubon surprins. Ştiu sigur .

Îl săgeta un gând. A r m a bubui şi fumegă. remarcă Ha Mergi. Ca sturzul şi atâtea alte păsări din Atlan­ tida. Îşi şterse palma de pantaloni ca să scape de intruşi. . deci şi creasta era tot stacojie. i nu erau pe gustul lor. Ridică ciocănitoarea. îndepărtat se auzi la vreo zece metri. . replică Audubon absent. Era mai uşor să se apropie de zburătoarea cu cioc stacojiu decât de cea din Terranova. şi cea imperială. aşteptând să audă strigătul de răspuns al altei păsări. ca o notă de clarinet falsă. apoi rămase nemişcată. Se zbătu pe pământ câteva clipe. C u m nu auzi n apăsă pe trăgaci. Aşa erau şi ruda lor apro­ piată de pe pămâ ei.Frumoasă lovitură. Cele imperiale şi cu cioc ivoriu erau mai vigilente. din Mexic. în afară de cei care ţineau în mână păsări ce a au dat duhul. Fem elele aveau creasta neagră. ciocănitoarea cu ciocul stacoj iu îşi vedea de treabă nestingherită. Ciocănitoarea ridică ciocul şi scoase un ţipăt ascuţit. când e mare cât un corb ? Preocupată de v i e r m i i de sub scoarţa copacului.C u m să n-o văd. dar. J o h n ! Ai văzut-o? . Harris arătă cu degetul. Audubon opri cu arma pe umăr. Nu făceau rău oamenilor.. . pasărea cu cap stacojiu căz pin. câteodată. ciocănitoarea cu cioc ivoriu. nici nu-i trecea p r i n cap că pe pământ umblă duşmani. pe un pin putred. Simţi în palmă căldura păsării şi căpuş de pe corp. N i m e n i nu se gândea la ele.Uite-o acolo.508 HARRY TURTLEDOVE Ciocănitul slab. Cu un cârâit speriat. uşor îndoită în faţă. Se holbă la ciocănitoare. îşi încarcă a şi se apropie de pasăre. Era un mascul.. Audubon descăleca.

Oare paraziţii de pe păsările din Atlantida sunt diferiţi.Habar n-am. raţele şi gâştele Atlantida sunt la fel de gustoase ca altele. ia tunci va fi prea târziu să le arăţi ceva. dă-i drumul. în afară de cele din nord. de cei din Terrano va. Poate că mai fac rost de ceva pentru pictat sau cinat. bine prăjite şi servite cu zahăr cubic. cine ştie? Dacă ţin minte bine. apoi scutură din cap. * Era convins că raţele din nord. nu păduchii. două şi-o să dau o raită cu arma la mine. Cele stacojii sunt tot mai rare. O să fumez o pipă. Îşi dădu seama de greşeală imediat ce rosti cuvintele. Dumnezeule! prins un specimen frumos. .Nu mai au păduri în ca re să caute hrană.Dă-i drumul. Sau amândouă. Dacă nu le arăţi oamenilor ce-a fost în trecut. ca şi ele. In Atlantida nu mai e nimic ca înainte. de n-ar fi aşa! . Deja e prea târziu. . sau identici? . . mai bine să se ocupe de ei cineva cu adevărat inte­ resat. .N u . aveau cea mai gust oasă carne de pasăre din lume. Pe mine mă interesează gâştele sălbatice.Te-apuci de schiţe? îl întrebă Harris. cu excepţia fermelor şi-a oilor. Vrei să pui câţiva în alcool să vezi? Au dubon se gândi o clipă. Şi pentru mine? se rebă. dar n se opri. O. în curând n-o să mai aibă nimic. Harris coborî de pe cal.Dacă n-ai nimic împotrivă e sunt mai uşor de pictat înainte de a înţepeni. . Audubon era aproape sigur că nu se înşela.Audubon în Atlantida 509 . recunoscu Harris. spuse Audubon cu un oftat. în general.

Dacă nu i-ar fi venit ideea cu sârmele. In timp ce se străduia să aşeze ciocănitoarea aşa cum stătuse agăţ ar fi vrut să-1 mai încerce o d a t ă vechiul fior. A u d u b o n aşeză pasărea cu cioc stacojiu pe iarbă şi duse la unul d i n caii care cărau poverile. Lucra. Pasărea din mână e r a în regulă. îşi p nţa că va picta păsări în ipostaze realiste. Când termină. Pai. dacă to t lucrezi. îl străbătu acelaşi v a l de emoţie ca atunci. desenase după manechine.. cărbunele şi hârtia preţioasă. Iar acum. se uită la ciocănitoare. î ş i zise. Prietenii râseseră de el C u m s-ar fi putut supăra pe ei. Practica îşi spunea cuvântul. suportul şi sârmele. R u t i n ă în detrimentul artei. Când pictase primul pescăruş al e pe cale să realizeze ceva spectaculos înainte de a termina. Îşi aminti cum. spărsese m l hidos în bucăţi. Mâinile aranjau rcă s i n g u r e sârmele ca să prindă pasărea. obţinuse c e v a care semăna cu o pasăre dodo cu spavan. dă tot ce poţi din tine. Până şi ochii păsării parcă se treziră l o plasă în poziţia dorită. plută şi sârmă. Simţi cum i se aprind obrajii la am intirea mode­ lului de pasăre pe care se străduise să-1 facă d i n lemn. vedeai cu o c h i i tăi cum i se scurge viaţa din trup. când şi lui îi venea să râdă? In cele din urmă. Mişcă a să-i aşeze mai bine coada cu penele lungi şi . pregătind supo rtul. Dar făcuse lucrul ăsta de prea multe ori. dar una moartă se fleşcăia. După nesfârşite. în copilărie. Nu mai descoperea miracole. Nu ştia ce s-ar fi făcut fără el ele îl ajutau să aşeze păsările în aşa fel încât să pară vii.. Ştia în care sac se află uneltele lui de pi ctor. Când studiase pictur a cu David în F r a n ţ a .5 1 0 H A R R Y TURTLEDOVE După ce Harris porni la hoinăreală.

chiar dacă nu o fac foarte bine. A cui n-ar fi tresărit? Linia strâmbă f u ştearsă imediat. începu să schiţeze . Prietenul lui co nfirmă cu o înclinare a capului şi cu un zâmbet larg. ne-ar fi crezut că păsările se răspândesc aşa de repede? Au fost aduse în sud.. şi obţinu o schiţă aşa cum şiris se întoarse târând o pasăre mare. Audubon dădu din cap aprobato niile trasate erau ferme şi curgătoare. Când? Nu sun ai mult de treizeci de ani. Unii.Audubon în Atlantida 511 rigide proptite de scoarţa copacului. Nu-i tremurau degetele. erau de-a dre tul talentaţi. moartă. Ii cunoştea pe alţii care încercaseră şi ei să picteze. ca şi cum ar fi fost două picioare. dar renunţa când primele rezultate nu ieşiseră conform aşteptărilor.... Cel puţin ştiu să se ferească dacă simt primejdia. în ciuda eforturilor. . Cărbunele parcă prindea viaţă alunecând pe hârtie. Dar să ai talent şi să-1 desăvârşeşti. spuse Harris..O să mâncăm o cină pe cinste! . Îşi aminti chinurile prin care trecuse la primele încercări şi cât de nereuşite fuseseră ac ea. ca întotdeauna. mâna lui Audubon tresări. Schiţa prindea contur rapid. Parcă le-a . Ce diferenţă! Nu mulţi erau destul de ontinue.nu încă..Da. .Sunt mai interesant de vânat decât sturzii. d bubui arma lui Harris. Dar când ambiţia era dublată de talent. Dar cât va rămâne aşa? De câte ori răsărea soarele. mult de bătrâneţe.Un curcan! exclamă Audubon. se prevedeau luc ruri măreţe. cuprins de disperare. . repede şi încrezător. Continuă să deseneze. într-o cursă contra propriei sale decăderi. din câte văzuse. ca la atâţia oameni care îmbătrâneau . Şi acum le împuşti aici. Audubon nu mai ştia de câte ori fusese gata să renunţe.

Gâştele sălbatice erau nişte creaturi uriaşe. Eşuase.. reminiscenţe de l a gâştele canadiene. Şi cu asta. Doar numele genului din care făcea parte.M a i bine-aşa observă Harris. piei. Audubon termină schiţa. M a i bine nu şi-ar fi amintit asta.N u . Asta îl nedu­ merea sincer pe Audubon: era ca şi c u m Dumnezeu se re peta pe sine în Creaţie. . De-ar fi făcut-o mai de mult. Unele gâşte d in Atlantida zburau spre alte ţinuturi şi erau foarte vigilente. . într-adevăr. surprinsese ipostaza dorită.. Tranşă curcanul şi înfipse pulpele în ţepuşe. atunci.E reuşită. Spera să-i fi rămas măcar o şansă.. Făcu o însemnare în jurnal şi puse pasărea în alcool. Altele rămâneau pe insu lă tot anul şi nu erau deloc aşa. dar de ce? Gâştele sălbatice aveau membrane la picioare. aruncând o privire s re ea. n-avea de ales. . basta. amintea de cel lat. deşi turtit în părţi. înse mna iubitor de viermi. Dacă era o vânătoare de gâşte să batice. admise Audubon. Harris curăţ l şi aprinse focul. cu picioare d isproporţionate. remarcă Harris. stomacul ei era plin de larve de gândaci. Pielea cea mai noua era din 1803. Scoase măru ntaiele ciocănitoarei ca s-o pună la conservat.. C u m era de aşteptat. ouă verzui.Nu-i rea. încercase. Audubon văzuse specimen le păstrate la muzeul din Hanovra.512 HARRY TURTLEDOVE înzestrat Dumnezeu cu instinct. iar cioc ul lor. Campepbilus. numai că nu pe toate cele de aici. ca ale sturzilor. al gâştelor comune. Făcea tot ce-i stătea în putinţă. Zburau foarte puţin sau deloc. . schelete. căci aveau aripi mici şi ne folositoare. . Unele specii aveau gâtul negru şi pete albe pe piept. gigantice.

oftând . cu cât munceşti mai mult. spre in ima neexploatată a Atlantidei.Trebuie să te mulţumeşti cu ce primeşti. nu mai rezi taţiei de-a părăsi drumul principal. . . Aşa că spuse mai departe: N-am venit aici pentru ciocănitori stacojii. spuse Audubon. cu atât îţi cresc şansele de a bţine ceea ce vrei. Trebuie să te mulţumeşti cu ce primeşti şi să speri meşti e exact lucrul pe care-1 cauţi. Regina Hesperidelor n-o să mai fie bun pentru noi. Şi mai sper . Audubon şi Harris nu se îndepărtară de d r u m prea .Desigur. adăugă el după o pauză. hotărî el. n'est-c pas? . căci altfel le-ar fi zărit oamenii. luând o pulpă de la prietenul său şi începând s-o frigă. îl susţinu Harris. Dar. aflat la jumătatea drumului.C â n ne vom întoarce cu ceea ce căutăm. nu. Privi spre răsărit. Dar când Audubon zări M u n ţ i i Green Ridge înălţându-se. Am venit pentru gâşte sălbatice. spuse Harris. Da r trebuie să facem sacrificii ca să ne atingem scopul. repetă Audubon. Audubon şi Harris urmară drumul principal aproape o săptăm Pe cărarea largă şi bătătorită călătoriră mai repede decât ar fi putut pe căile mai înguste. Erau cu toţii aduşi din Europa sau Terranova. Nu se ruşina laude. în depărtare. la est. devotat. . ste­ jari. Sper că mai pot lucra intens. D r u m u l mare era străjuit de minunaţi pomi fructiferi.Mi se pare logic. Har is roti băţul ca să frigă pulpa uniform.se uită încă o dată spre răsă că ceea ce doresc se mai găseşte. Ş că gâştele sălbatice nu trăiesc la marginea lui. castani şi ulmi.Poate. pentru Dumnezeu! . .Poate.Audubon în Atlantida 513 . Dar nu m-ar deranja să petrec vr eo două zile într-un han decent.Nu vrem să mergem în apropierea drumului.

. nătâng. întrebă el încălecând. pini şi o abundenţă de ferigi cres când sub copaci.Peste o sută i. Nu toate soiurile aduse creşteau pe marginea drumului. 2. n-o să mai aibă importanţă pentru noi..). magnolii. pentru a culege polenul p lantelor de care oamenii aveau nevoie. când neobişnuit. când familiar. sau poate erau albine europene.1. Audubon se întrebă cât mai avea de t răit. pasărea dodo.N u . Audubon se opri lângă maci ca sa privească insectele mai atent.In viaţă? Păi Hanovra şi să le ascult ciripitul. Curio s. dar nu mirat. peste o sută de ani? Va mai rămâne ceva din ea? . Piciorul-cocoşului şi macii radiau .Ce se va alege de vechea Atla ntida. Albine le bâzâiau printre florile pe care nu aveau cum să le cunoască. .. aduse pe noul teritoriu în mijlocul oceanului. .pete de culoare . Dar ar trebui să aibă importanţă pentru tinerii e aici.514 HARRY TURTLEDOVE mult când fură întâmpinaţi de flora înviorată a Atlantidei: gink go. probabil că nu.în peisajul aşa-zis verde. le doreau sau pur şi simplu le plăceau. tăntălău (n. Era dezamăgit. veni răspunsul lui Harris. tr. Eventual dacă o privim din spatele Porţilor Raiului. 1 Dodo . Pe măsură ce avansau pe tărâmul mai puţ pulat. palmieri scunz . recent aduse de oameni. Păsările din A lantida se simţeau acasă în copăcii în care trăiau de generaţii întregi. fără îndoială Notă observaţia în jurnal. Zece ani? Cinci? Nici vorbă de o sută. Ei aruncă la gunoi miracolele fără să-şi dea seama ce fac. nu ca speciile obraz e. auzeau tot mai des ciripitul păsărilor. . Erau albine. N-ai vrea să vezi păsări d 1 în viaţă? Încercă să nu se gândească la modelul său nereuşit din tinereţe.

le întâlneai la tot pasul. căsca de somn. Dar ar fi un început. Avea nevoie de somn regulat mai m u l t decât cu douăzeci d e ani în u r m ă . dar fără să ţipe. Ţi pătul bufniţei se îndepărtă. Ştiu e vrei să spui. mei în miez de noapte i-ar fi provocat lui H a r r i s un atac de apoplexie. Deşi. nici nu le trecea prin minte car putea fi vânate. A c u m abia mai vedeai câte una. Zburau. ce mă bucur! exclamă Audubon sarcastic. adică nu avuseseră până nu apăruseră în Atlan­ tida vulpile. Puse arma jos. . J o h n .. Dormiră pe iarbă în noaptea următoare. nevăstuicile. recuno c. dar nu foarte bine. Ţipătul gutural al buf de pământ îl trezi pe Audubon pe la miezul nopţii. nu ştiu c u m le-ai putea feri de vulpile.Vai. aşa că nici n-o observase. dar renunţă. . Vânau broaşte. Autorităţile de aici . Bufniţele erau d mărimea găinilor. Pe lângă asta. înainte. sâng a tăciunilor. Dacă ar fi rămas treaz. batici şi oamenii. nu peste multă vreme. în caz că pasărea ar veni suficient de aproape s-o poată zări. Prietenul său făcu un gest împăciuitor cu mâna. Nu aveau duşmani. se înveli la loc în pătură şi.Las-o baltă. Ca mai toate animalele de aici. când se trezi. şobolanii şi seminţele purtate de vânt. Blestemă încet: bufniţa trecuse pe lâ l.tăntălă tăi care ţin discursuri sforăitoare .. Se gândi s-o imite ca s-o atragă în bătaia puştii. Dimineaţa..ar putea construi rezervaţii. văzu capul u n u i greiere mare cât un şoarece şi picio le maro-verzui ale insectei la câţiva paşi de aşternut. Se încruntă. Încarcă puşca la l u m i n a slabă. înce să sforăie. Dacă aş fi rămas tr n-aş fi fost bun de nimic.Audubon în Atlantida 515 Audubon pufni. . şopârle şi greieri care mişunau sub tufişuri.

cât mai ai pe ce. ... nu-şi putu lua gândul de la greierii şi şoare cii din . In vreme ce Audubon punea şaua pe cal. . In timp ce prietenul lui se pregătea să încalece.Harris mişcă scurt din degete în faţa ochilor . Harris scoase doi biscuiţi marinăreşti dintr-o geantă de muşama şi-i dădu unul lui Audubon. Pun e a pe ele. remarcă el. Poate se mai iveşte ocazia. Doar pentru asta am venit aici. Harris zâmbi şi dădu cap. convins că mi-am înecat minţile cel diabolic. .Nu. nici patrupede vivipare.Sau în whisky.Eşti amabil. apoi îl rupse în bucăţi pe care le înmuie înainte de a le Biscuitul era pregătit bine. ca să dureze. dar nu ţi se pare că joacă rolul şoarecilor din r estul lumii? . .P entru Dumnezeu.Asta am de gând să fac cu gâştele sălbatice. Bufniţa de pământ. . Pictorul aştep i întâi cafeaua din cana de tablă. Audubon aruncă o ultimă pr ivire la greierele uriaş.Sigur n-o să se mai ivească. . Cine ştie dacă venea când o imitam? . sau în gin sau în ce găseşti mai repede. Nu sunt deloc patrup ede.poţi să mă închizi undeva şi să pierzi cheia. îi spuse Harris în timp ce făcea focul şi p cafeaua. dacă le găsesc. aşa că trebuia mestecat mai bine decât puteau d inţii lui rari.5 1 6 H A R R Y TURTLEDOVE .Când o să văd un şoarece cu antene ciripind .Fac pari venea. spuse pictorul cu glas căzut.Ar trebui să iau şi nişte specimene din astea. Nu cunosc pe nimeni care să a t r a g a păsările mai uşor decât tine. N-ai zis tu că vechea Atlantida se duce pe apa sâmbetei? Pune mâna pe ce poţi. .Nu m-aş fi supărat dac-ai fi tras după bufniţă. de ce? Nu sunt păsări.

Voia ca localnicii să vadă că era mână largă. Audubon tot ar fi ştiut că era tapat de bani. pentru că nici una nu era destul d e puternică pentru a le domina pe celelalte. In schimb. . Berea era. primul îşi reveni bărbatul din spatele tejghelei. stimulând răspunsur lt argint.. dacă eşti drăguţ. . sandv iciurile aveau un gust excelent: bucăţi mari de şuncă fragedă. insecte. întrebări avea să pună mai târziu. Puţin înainte de p r â n z intrară într-un sătuc a cărui fa nstituiau o cârciumă. Îşi permitea. Adu-mi şi mi e tot aşa.Audubon în Atlantida 517 Atlantida. se făcu linişte. ară Audubon şi Harris. Bideford nu avea mai m u l t de cincizeci de suflete.. N-ar fi fost mai surprins nici dacă ar fi anunţat sosirea unei perechi de can guri. In schimb. pe . domni lor? îi întrebă el pe nou-veniţi. Localnicii se holbară la ei. aici. crâşma era un adevărat lăcaş al devoţiunii.Cinci dolari pentru amândoi.Străini. Harris nu se pierdea niciodată când era vorba de propriul confort..Ce să fie. bând. Ca de obicei. Câţiva clienţi r a r dacă nu i-ar fi dat de gol rân­ jetele. spuse crâşmarul. cu miros apetisant.Un sandvici cu şuncă şi o halbă de bere. aşa cum nu era nici Biserica Catolică a l ui Audubon.. Merita să noteze ast a în jurnal la următoarea oprire. mâncând şi pălăvrăgind. sau. rosti unul d in ei. În Atlantida prosperau secte protestante dubioase. şi erau atâtea creaturi c are mâncau şoareci. Dădu din cap pentru sine. . spuse Audubon. dar în ea stăteau cel puţin zece. . . Pe biserică scria: CASA BIDEFORD A DEVOŢIUNII UNIVERSALE.Sună bine. bere. o biserică şi o mână de case. Dar plăti fără o vorbă. Ceva tot trebuia să mişune printre frunze după mâncare.

N-am mai văzut păsări de-alea mari p-aci de când H e t o r era căţeluş.. încercând să-şi ascundă uşurarea.era nevoit să mestece încet . Câţiva localnici . A u d u b o n îi imită. interveni o altă voce. Audubon zâmbi. Repetă vorbele..bărbaţi solizi. îmbogăţită cu muştar iute şi murături. Spe p i c t e z gâşte sălbatice. Bunicu'meu z i c e a că le omorai una-două şi erau tare gustoase. aştep­ tând să vadă dacă a auzit cineva e el. rosti altcineva. .Nu prea avem parte de străini pe-aici. . şi toţi clienţii confirmară î n c l i n â n d s in cap. In alte locuri. mărar. în haine de postav ţărăneşti . deci spera să întâlnească păsările în ea. se auziră râsete. U n u l zise: . deşi nu perfect i z o l a t ă . n-ar fi avut nici o îndoială.Aşa-i. . .Gâşte sălbatice? strigară mai multe voci deodată lipă. . deşi îl iritau. N u m a i c a r n e . de dragul situaţiei. spuse unul din clienţi. usturoi şi încă un condiment m st din Atlantida? Nici nu-şi termină bine sandviciul .Mare păcat.înclinară din . Dar în Bideford.că bărb atul din spatele tejghelei i se adresă: .Exact.Vă supăraţi dacă vă întreb cu ce treabă pe la . Regiunea era destul de izolată. Îl prezentă şi pe prietenul s Şi cu ce treabă treceţi pe la noi? insistă crâşmarul. Barmanul continuă: . Dacă localnicii înţe­ legeau că e o persoană importan că n-o să-1 jefuiască pe el şi pe Harris. P ul ăla.Suntem în trecere. aşa cum zici.Pict orul ăla.518 HARRY TURTLEDOVE pâine proaspătă. se prezentă pictorul. . îndesaţi şi bărboşi. Cine ştie? .Eu sunt John James Audubon.

dar nu mi s-a părut că vorbeşte prostii.Audubon în Atlantida 519 Ăsta trebuia să fie motivul pentru care nu se mai găseau gâşte sălbatice la Bideford. Din câteva întrebări. vorbi: . Poate şi un supliment. Se auzi zornăit dulce de moned e.Spuneţi-mi c u m vă cheamă. Dacă informaţia e bună şi dacă nu tre e aici la întoarcere. dacă găsim ce căutăm. domnule. Bun truc. dar lo calnicii nu păreau să bage de seamă cauza şi efectul.Păi. Nu cu mâna pe inimă că nu minţea . . Trebuie sâ-l ţin minte. v o m face cumva să vă dăm restul banilor promişi.Dacă ştiţi pe unde sălăşluiesc. Localnicii îşi dunară capetele la un loc. Mă cheamă Lehonti Kent. Ii dictă lui Harris numele pe litere. Pictorul încuviinţă din cap. în celălalt capăt al oraşului. cu barba căruntă.ţineţi minte . nu u n i m i c sigur . da informaţia e folositoare. . H privi întrebător pe Audubon. .Ne-am pus pe trăncăn mi-a zis că a văzut gâşte sălbatice cu nişte ani înainte. domnule. U n u l din cei mai în vârstă.Vă foarte mulţumes . îi spuse. iar acesta îl n otă într-una din agendele sale. plăte s să aflu şi eu. Audubon bătu cu palma punga de la curea.dar acu' nişte ani m-am dus la vânătoare şi am dat peste un tip din Thetford. Harris îi dădu bătrânului un vultur rgint. dar nu şi Audubon. Mi-aţi fi de ajutor în muncă şi aţi sprijini cauza ştiinţei. îşi zise Audubon.băgaţi de seamă . .J u m ă t a t e acum. El ştia unde era Thetford. . inter i Harris cel practic. jumătate la întoarcere. Bătrânul din Bideford continuă: . a flă că se întindea undeva la nord-est.

oneşti în ignoranţa lor.M ă i .Ce puteţi să-mi spuneţi despre Casa Devoţiunii Uni versale? întrebă Audubon. dacă Lehonti K e nume e şi ăsta! . folosind un clişeu poli­ ticos valabil în orice situaţie.Totuşi. Brusc. nu-i aşa c-a fost interesant? Dădu cuvântului o încărcătură su ient de sarcastică.. . prea mu lt. cu literă mare. Află că biserica propovăduia divinitatea din interiorul fiecărui fiinţei umane şi posib litatea transcenderii condiţiei umane. încât să pălească de invidie şi cea mai ascuţită limbă. Lui Audubon i se pul. Devoţiunea Universală faţă de Părinte. nu mă supăr c-am pierdut timpul. . nu reuşiră să plece din cârciumă decât după vreo două ore. care nu s emăna deloc cu cele cunoscute de el.Ce interesant! remarcă Audubon. toţi clienţii. . când erau deja pe cai. Părintele inventase o perioadă preistorică pentru Atlantida şi Terranova. Harris. tot cu iniţială majusculă în Thetford şi alte locu i asemănătoare. deşi ar fi rebuit să fie mai înţelepţi decât indienii. . începură să vorbea dată.520 HARRY TURTLEDOVE . chiar şi cei mai rezervaţi.. Cu asta obţinu mai mult decât urmărise. C u m localnicii îşi exprimară cu toţii dorinţa nă celor doi o predică. îşi spuse Audub e părea cea mai mare şi mai neagră erezie. dar locuitorii Bidefordului credeau în ea cu sfinţenie. Devotaţii i se păreau la fel de super­ stiţioşi ca triburile roşii din Terranova.E plin de Devotaţi .evident. Era clar că nu ştia mai nimic despre satele aflate l a distanţă mai mare de două zile de al său. explică Lehonti Kent.ne-a dat un indiciu util. dacă respectai cuvântul celui pe care localnici i îl numeau Părintele. . Se întrebă dacă o s-o ţină minte ca s-o scrie în jurnal.

-Anseris? întrebă Audubon mirat. Pe Casă scria. dominând orizontul la răsărit. Audubon vru ridice puşca. replică prietenul său. adăugă el.Audubon în Atlantida 521 Thetford se dovedi a fi un sat mai mare decât Bideford. . animalul dispăruse. săltând. dar nici ele nu stimulară memoria sau imaginaţia sătenilor. D o a r doi bărbaţi declarară că nişte localnici văzu eră câteva cu multă vreme în urmă. de ajuns. Harris scoase la iveală alte monede din argint. nu? Trebuia să creadă. cu litere chinuite: PĂRINTE LE PREDICĂ DUMINICA!! Cele două semne de exclamare l-ar fi ţinut pe Audubon la distanţă ch iar dacă n-ar fi trecut niciodată prin Bideford. Nici nu-şi termină bine vorbele. şi un cerb. Dar tot se interesă de gâştele sălbatice.. dar se opri. . bine. . Audubon zări nenumărate v coase.. că ferigile şi palmierii de la marginea drumului începură să fremete.Ei. la tăie calea. pe jumătate ascunse de pinii şi palmierii care dădeau numele munţilor.Speranţa e un lucru bun. şi p ntru sine. Orice viet ate putea trăi în ele. Dar ridică mâna înainte ca prietenul lui să vorbească. nu? . anser e un substantiv de declinarea a treia. In al doilea. dar şi cu o biserică metodistă. In primul rând. . Da. Dar gâştele să batice ar fi unul şi mai bun. Privind în faţă cu ochea­ nul. Şi el se lăuda cu o Casă a Devoţiu nii Universale.Sic transit gloria an . tot am fi aju ns aici. în drum spre nord-est. Munţii Green Ridge se înălţau mai tare spre cer. şi pentru Harris. arma era în cărcată cu alice pentru păsări. spuse Audubon.A c u m putem spera mai mult. comentă Harris. N i m e n i nu-i spuse c-a văzut vreuna. care n-ar fi făcut decât să-1 înţepe.

Se vedeau clar urmele lăsate de o vulpe. dinainte ca pescarii să-i desluşească vag coasta la orizont. când îl străbătu gândul trecutului. Dar tot mai rămă e ceva. .Câte păsări a mâncat animalul ăsta? Câte cuiburi de pământ a devastat? se întrebă Audubon. înţepă­ toare. mai ales după răsăritul soarelui. se pierduse foarte mult. ieşind din apă. Audu­ bon mai făcu o însemnare în jurnal. noroios p e alocuri. călare pe cai. umed.522 HARRY TURTLEDOVE Treptat. mult mai multe decât în Europa sau Terranova. Acesta e aerul Atlantidei de demu lt. în inima puţin populată a Atlantidei. drumul urca pe munte. Florile exotice avea u mai puţine culori. arătă cu degetul spre drumul pe care mergeau. In afa de două-trei specii de şerpi şi şopârle mari. .Aproape . Multe n Atlantida îşi făceau cuibul pe pământ. Palmierii erau tot mai rari. demonstra că avea dreptate. nu existau animale de pradă terestre . Faptul că era aici cu Audubon. înlocuiţi de varietăţi de pi n şi molid şi sequoia. plin de mirosuri stranii. după cum tot mai puţine erau aşezările. Până acum. Ferigile de sub arbuşti arătau şi ele diferit.sau nu existaseră. Pământul era umed. Până şi aici. când Audu­ bon şi H a r r i s porneau la drum. căci plouase cu o zi înainte. înainte de a fi aduse de om. In Atlantida trăiau diverse specii de forfecuţe-ga lbene şi botgroşi: păsări cu cioc anume crescut ca să scoată cu el seminţe din conuri şi să l nce . . Ca să fie şi m ai convingător.Dar chiar aşa este. rosti A udubon cu glas tare. se gândise la efectul prezenţei prădătoarelor asupra obiceiului păsărilor de a-şi face cuib. Nici aerul nu mai era la fel: ceţos. nemaiîntâlnite în alte colţuri de lume parcă vremuri apuse adiau prin preajma celor doi călători. Păsările umpleau aerul cu ciripitul lor.

Iată un zgomot pe e nu l-ai fi auzit înainte de a aduce englezii vulpile aici. pe lân ea. avea suficientă carne pentru amândoi. m u r m u r ă Audubon. ar fi câinii. Şi ele îşi fac cuib pe pământ. Dacă n-ar fi cântat aşa de insistent. rosti Audubon. ronţăind o pulpă. cu spatele de culoarea mărului verde. La amurg.M a i mult dec e sălbatice. oricum. . ascunsă de frunzişul verde şi scoarţa ruginiu-închis. ce mai încoace şi încolo. iar prietenu l său îl apro­ bă cu o înclinare a capului. . dădu din cap aprobator. iar Harris mişcă iar din cap aprobator. Pasărea cu cioc lung. Mare păcat. Aroma ei îi aminti de becaţine şi sitari. pur şi simplu. sunt în peric l. la distanţă de lumina focului de tabără. . spuse Audubon cu regret. spuse Harris. pentru a treia oară. nu fu sese uşor de văzut. cum să se ferească de vulpile şi câinii care le vânează dup depărtare.Dacă n-ar fi ele. cu burta brun-deschis şi o dungă galbenă la ochi. o vulpe schelălăia. Nu era pentru cer­ cetare. pe creanga u n u i sequoia. pentru că nu bat la ochi aşa de tare. care nu ştia să zboare. H a r r i s împuşcă un sturz. La fel ca nenumăratele păsări de pe insulă. Atlantida era un t ă r â m vulnerabil în faţa omului şi a creaturilor sale. căci amândouă se dădeau în vânt d . Cu toate aste a. dar nu identice cu ele. pasărea. Dar ai dreptate.Audubon în Atlantida 523 după aceea.Mă-ntreb cât o să reziste păsările astea. deşi Audubon îi păstră elea. ar fi trecut. nu era de mirare. iar prietenul său. Audubon împuşcă un mascul de botgros cu penaj desăvârşit. In mâna lu . t. erau înrudite cu cele din Terranova. continuă pictorul. era împopo­ ţonată ca un curtean francez din secolul al XVII-lea. .

Calul lui Audubon pufni şi se cabra. Îl domoli cu m eri şi vorbe şi-i dezmierdă coapsele.Ce? şopti Harris răguşit. Ghearele lor. sălbatic şi fioros. ce-a fost asta? înainte de a-i răspunde. O. pe toţi sfinţii! O rara avis. Edward! . Trebuie să-1 găsim.Ştiu ce e! spuse el agitat. Se întinse după ea şi începu s-o încarce metodic. .524 HARRY TURTLEDOVE Strigătul ascuţit sfâşie aerul dimineţii. se ho on s-o încarce pe-a lui. . Dacă era în căutarea prăzii are o vânase înainte de sosirea omului. dar Audubon nu văzuse nici una prin preajmă. Harris arătă spre nord. Tr ebuie. Vulturii cu cap roşu nu se temeau de om. . Dacă avem noroc. Se uită la armă. . e semn că gâştele sălbatice nu sunt prea departe. Obişnuiau să se lase în picaj asupra creaturilor înalte şi bipede. Când răcneşte leul.Dumnezeule. Dimpotrivă. deloc. . dac-ar fi fost aşa! Harris făcu mai mult de cât să se uite la armă. e pe să vorbeşti tare. Pe Audubon îl trecu ră fiori de încântare. Cu o clipă în inte.N u . ţip l îngheţase pădurile din Atlantida. puteau ucide .şi chiar ucideau.Din ce parte s-a auzit ţipătul? întrebă Audubon după ce încarcă ambele ţev De-acolo. pictorul trase cu urechea în liniştea absolută care se lăsase. Se auzi din nou. îşi spuse. întrebă Harris. După o clipă. Nici ciocurile lor fioroase nu trebuiau uit ate.Un vultur cu cap roşu. păsările ciripeau de mama focului. . Trebuie arc cu muniţie mai puternică.. Aşa cum răgetul leului amuţea câmpiile africane. lungi cât degetul mare al unu i om. dar în şoaptă.. Poate că pasărea-simbol a Atlantidei vâna do r oi şi căpri­ oare. Nu prea departe.

cu aripile întinse. Păsările mai mici.. Pe spate era maro-închis. nu purpuriul de pe gâtul păsării olibri. cu prud enţă.O! şopti el. galben-deschis. semn că era în alertă şi cu simţurile treze Avea culoarea roşcată a părului de om sau a cozii de şoim. vulturul îi zări. Audubon şi H a r r i s se apropiara de ea. Ochii lui Audubon se mişcau în toate părţile. Nu vedea vulturul. Încet. Audubon deveni conştient de zgomotul paşilor săi. Ţipă nou. Urmărind ţipătul. Pasărea stăte ocoţată aproape de vârful unui ginkgo. Şi vulturul ţipă.Audubon în Atlontida 525 Se năpusti în tufişuri. Ţinea capul sus. care începuseră să cânte uţiră ca închise sub o calotă groasă. încer ce mai uşor. Vulturii cu cap roşu m a i mult băteau din aripi decât pluteau. . olo! şuieră Harris în spatele lui. Nu-1 vedea. gata să ochească şi să pareze loviturile vulturului. încercând să nu facă zgomot. Era o femelă mare.dar aripile erau foarte mari. Harris îl u r m ă în grabă. A u d u b o n îşi îndreptă gândul spre vulturul cu cap roşu cu toată puterea voinţei sal pă din nou. Ţip in nou. Distanţa dintre extremităţile lor era mică faţă de mă­ rimea trup nu mai mult doi metri . iar pe burta pufoasă. Prietenul lui arătă cu degetul şi rămase nemişcat. mai degrabă un sunet decât un cuvânt. . dar în ce măsură reuşi era greu de spus.. Ţineau amând iţie de tragere. coti puţin spre vest. Apoi îl zări. In ciuda precauţiilor. spre deosebire de verişorii lor cu cap alb şi auriu . Aratăne unde eşti. ca un c de vânătoare bine dresat. în caz că-i ataca. măsura peste un metru de la capătu l ciocului lung la vârful cozii.

spuse el. Să nu cumva sa-mi dispară. . văzu că unul din gloanţe îi rupsese piciorul. o să zboare.In piept. Se zbătea în ferigi.oare putea fugi? Audubo n se îndreptă spre ea. J o h n . devenise pecimen şi un model de pictat.Fii atent. Vulturul ţipă ultima oară. Avea picioare lungi şi puternice . Insă vulturul cu cap roşu nu fugi. pe lângă puşca de vânătoare. la nici o secundă după ce Harris îşi încheie fraza. Ochii aurii străluceau de ură şi de furie.526 HARRY TURTLEDOVE Naturaliştii nu căzuseră de acord asupra celei mai apropiate rude a lor. Şi zbură. . Dar pasărea nu murise încă. . ca să nu-i smulgă o bucată din pulpă.L-am nimerit! se entuziasma Harri s. Altfel ar fi însemnat s-o fi doborât în zadar. -Da! In sufletul lui Audubon. Harris avea şi un revolver. Să nu-i stricăm capul. ţipâ furie că nu putea zbura. Ce creatură magnifică! Păcat că a trebuit să moară de dragul artei şi al ştiinţei.. . Ii pun capăt chinului.Trag.C u m spui tu. Audubo Harris ridicară puştile şi traseră amândoi în acelaşi timp. Îl scoase şi och . oricâte ar fi fost. Câte mai rămăseseră ca să perpet ? Cu una mai puţin. iar el nu suporta ideea. îşi zise. Dacă biata creatură ar sta locului o cl ipă. C ă z u din cer şi atinse pământul cu un pocnet. şo pti Harris. Când Audubon se apropie mai mult de el. te rog. de spa re.. Trase percutorul. bucuria se lupta cu durerea. . A c u m c-o împuşcaseră. Pasărea ţipă şi lovi cu ciocul fioros spre trebui să se dea înapoi repede. .

Nu-i de mirare că l ocuitorii din Atlantida au desenat-o pe steagul şi pe monedele lor.Hm. cântărindu-1 în palme. să atace entru ultima oară. . Şi eu aş fi zis l . Luă v înapoi şi-1 cântări şi el în mâini. ţinând în mâ pul cald încă. Glonţ l ar fi sfărâmat o pasăre cântătoare în bucăţi. rezumă problema în câteva cuvinte.. Harris întinse braţe ubon îi dădu vulturul cu cap roşu.Cât cântăreşte. Ciocul şi gheare orului sănătos impuneau respect. Nici vulturul cu cap auriu sau alb nu cântăreşte mai mult. ca nu cumva pasărea. Aşteptă câteva minute. Harris trase. se poate. vulturul se opri să-şi tragă sufletul. după părerea ta. . remarcă Harris pe un ton grav. dar vulturul rămase intact. Vulturul cu cap roşu ar avea mare nevoie de muşchi.Nu-i de mira re deloc. Cu stilul lui direct. . mort. . Nu se aplecă s-o ridice decât după ce o înţepă cu un băţ.Păsările alea nu vânează gâşte sălbatice. Edward? . N-ai zice că ditamai pasărea e în stare să se ridice de la pământ. cum au văzut-o şi mulţi alţii. o victimă. M o r m ă i surprins când se îndreptă de spate. . spuse şi Audubon. ca şarpele. spuse Harris.Stai să văd.. Scoase un ţipăt î prăbuşi. .Audubon în Atlantida 527 După ce se mai zbătu de câteva ori şi-şi întinse încă o dată gâtul lung către cei doi bărbaţi din stăpân al cerului. .Dar am văzut-o.E o creatură splendidă. cu buzele ţuguiate fiu al naibii dacă n-are cel puţin cincisprezece kilograme. Cel african ajunge numai la vreo zece. făcu el. Cincisprezece kilograme? Da.

Ai mare dreptate. cântărea cu siguranţă cincis ograme. faţa îi era scăldată în sudoare. dar nu se dau înapoi de la nici o afacere. caii pot fi mituiţi la uşor ca oamenii.. Seamănă cu fulgerul lui Zeus din cer. Da.Dar îţi închipui c u m e să te lupţi împotriva lui cu flinte. îţi dai seama imediat că au fo st păsări gigantice.Staţi cuminţi.. suliţe şi arcuri. Voia să-1 aşeze în aşa fel încât să-i pună în evidenţă forţa şi măreţia. . dar nici că prietenul lui se înşela. cu fundul plin de grăsime. Audubon n-ar fi zis chiar aşa. Caii ridicară ochii spre n u l fornăi scurt la mirosul sângelui. încercând să se hotărască în ce po­ ziţie să-1 aşeze pentru următo iguranţă ultimul v o l u m din Păsări şi patrupede vivipare din Terranova de Nord şi Atlanti da.. a mare chiar şi pentru formatul uriaş al operei sale de o viaţă. când ajunse lângă animale. se gândi el şi duse pasărea lângă caii care aşteptau răbdători. deşi îl asculta numai ureche. spuse Audubon. Gâştele sălbatice cele mai mari de pe câmpiile estice sunt cu vreo c incizeci de centimetri mai înalte ca omul şi cântăresc. Când te uiţi la scheletele lor. Se uită la vultur.528 HARRY TURTLEDOVE . . poate mai mult. . Cât crezi? .De trei sau patru o ri cât un om. dar pasărea era.. c u m f p r i m i i colonişti? Nu erau mai gro­ zavi ăia decât mine. frumoşii mei. ţi-o jur! E o m i n u n e că a apărut şi al doilea val de colonişti. Asta îi linişti.Fără îndoială. nu al ta. dragii mei. cu glas subţire din cauza emoţiei. . îi alintă l cu glas tărăgănat şi le dădu câte-un cub de zahăr. Ce nu poţi vindeca.Iţi închipui vulturul cu cap roşu plonjând asupra unei gâşte să ? întrebă el. .

şi er că mă pot bizui pe ajutorul tău preţios. va trăi pe vecie. . mâna refuza să creeze ceea ce vedea ochiul. dacă n-ar fi fost aşa? . Găsi un ciot de cărbun schiţeze. nu-i aşa? . er a mai bun decât cei buni. când o s-o pictezi. cum îi spusese lui Harris.O să fac tot ce-mi ceri. privea la ceva ce lucrează prin intermediul lui. Dar în revistă mărimea va fi redusă la jumătate. astăzi era una din acele zile. dacă găsim una? într ris.Când găsim una.. ca şi cum pasărea se pregătea să atace pe la spate o gâscă sălbatică uriaşă. Pasărea asta. îl l rris. Ştia ce avea de făcut. Audubon dădea în­ totdeauna ce era mai bun din el. J o h n . . sigur că nu.. Şi nici nu-i dădu mai era n i m i c de retuşat. ştii bine. C u m ? O să fac tot ce pot. când termină schiţa. Astăzi. Parcă ieşise din propri ul trup şi se privea lucrând. M u l t mai reuşită decât ciocănitoarea. care şi ea e bine făcută. privindu-1 cum lucrează. ca pentru a-i încetini zborul. . cu ghearele răsfirate şi cu ciocul căscat. N-am vrut să vorbesc în timp ce lucrai. . Uneori . Dăduse totul din el şi. rămase cu cărbunele în mână.. bineînţeles. că simţi imediat măreţia viitoarei sale opere.E una din cele mai bune lucrăr i ale tale.Nu.Audubon în Atlantida 529 Audubon începu aranjeze suportul pentru pozat . Nu voia să-i dea drumul. gândea creierul sau dorea inima.. nici în sinea lui. Aş fi venit eu aici cu tine. In unele zile. La sfârşit. în inima pustiului. Nici nu atinse bine foaia. tot nu-i era de prea mare folos şi sârmele. Aşeză vulturul cu aripile date înapoi.C u m o să aşezi o gâscă. Audubon îi răspunse cu jumătate de gură. p ridicate. de teamă să nu rup vraja.deşi îl adusese cu el pe cel mai mare. Audubon nu admitea posibilitatea eşe­ culu i nici faţă de prietenul său.

n-ai ce-i face. jupui şi disecă vulturul.hrana preferată a vulturului cu cap roşu! Dacă burta păsării ăsteia e plină de bucăţi de rinichi. sigur o să înţeleagă. Alte cuvinte îi ieşiră pe buz e: .Aşa este! e xclamă el.sunt . Dar înclină tot uşi din cap şi răspunse ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic neobişnuit. Aşa cum îi stătea în obicei.Plăcintă cu carne şi rinichi. Şi asta înseamnă. Lucra iscusit. găsi bucăţi de carne pe jumătate digerată. Când vorbi el. . vraja se rupse definitiv. un adevărat profesionist. A ce-ţi mi ros resturile astea? Harris se aplecă lângă el şi mirosi carnea. dar era şi corect. . u un răspuns în câteva secunde: . e mic.Când o să vadă pasărea aşa.Ba da. rinichii de gâsc batică şi grăsimea de deasupra lor erau .Edward! strigă el.530 H A R R Y TURTLEDOVE . deşi nu se omora după felul respectiv de mâncare. Duhoarea puternică îi aminti de. . Simpla atingere a păsării era un dar de la Dumnezeu. Audub la realitatea crudă. Odată ce termină toate schiţele de care avea nevoie. deşi părea lipsit de inspiraţia care-1 înflă­ căras u câteva minute mai devreme. trebuie. Cei ce vor vedea vor înţelege. iar Audubon îi dădu dreptate imediat. Dacă e mic.. Bucăţile astea de carne seamănă rinichiul. pe legea mea! Răspunsul nu nu ai că îl caracteriza. Nu putea rămâne în ex etern.Ce? întrebă Harris.Aşa e bine. Desenă ginkgo şi pini şi ferigi ca fundal pentru pictura viitoare. Harris nu-şi putea lua ochii de la schiţă.. hotărî Audubon.Din câte am citit eu.. Când îi deschise stomacul. neobi de închise la culoare. .. . .

după cât de tare pute. . Harris scoase un chicotit. . poate fi. Poate fi un leş de om. lipa aceea. unul mare. Păi.Audubon în Atlantida 531 atunci nu departe de noi. Poate fi o căprioară cal sau o vacă.Dacă n-a ucis o căprioară sau ceva asemănător.Da! exclamă Audubon. mai înflăcărat decât înainte. Să dărâmi castelul de speculaţii al lui Audubon cu realitatea crudă era mai grav afront pe care i-1 puteai aduce. din cauza obstacolelor ridicate în faţa speranţelor sale. atunci..Pfui! făcu el. Nu ne rămâne decât să aflăm. deşi sper să mă înşel. u-i aşa? . Edward. nu reuşi să le articuleze. Sau poate fi. Apoi s e încuraja.Păi. şi ce-i cu asta? . .trebuie..gâştele sălbatice pe care le-a mâncat.Da. N-am crezut c-o s-aju ng să fac pe copoiul la vârsta mea. strâmbând din nas. chiar foarte aproape. Miroase a hoit. trebuie să se afle . Asta dovedeşte că nu ştii niciodată ce-o să fie cu tine. spun eu . atunci. . Nu pentru că se înşela. mai bine legăm caii şi p la drum.Da..Mare. Se adună şi redeveni încăpăţânat.. spuse Harris. De data asta identifică fără probleme mirosul adus de v . nu? Peste d are pătrunseseră mai adânc printre colinele de la poalele Munţilor Green Ridge...Nu sunt prea multe animale mari în Atlantida. . ci pentru că era pos bil să nu se înşele. Audubon aproape că-şi urî prietenul. de teamă că se vor ofili şi se vor stin . încercând zadarnic să ascundă fiorul car -1 străbătu la auzul vorbelor lui Harris... . nasul lu i Audu­ bon îi veni iarăşi în ajutor. Audubon înclină din cap. să ve­ dem ce descoperim..O gâscă sălbatică moartă? Harris rosti cuvintele pe care Audubon. rosti pictorul. să le elibereze în natură.Păi. ..

Audubon nu se temea c-ar putea veni cineva să-i fure. Un copoi ar fi fugit direct la hoitul descărnat..Mon Dieu. Se îndreptă spre uriaşa pasăre moartă. .Mon Dieu! Audubon alergă spre el. n ici Harris nu erau buni de copoi. cu inima bătând să-i spargă pieptul.. D i n câte a. şi-şi făcu cruce. în afară de el şi prietenul lui. de la marginea unei păşuni. încercând să stabilească în ce te era mai puternici duhoarea. nu mai era nimeni pe o rază de câţiva kilometri. . . Harris strigă: . Audubon şi Harris nu av ură norocul ăsta. Harris arătă spre o bucată de carne care zăcea printre ierburi şi bur ieni. descoperi curând că nici el. exclamă din nou Audubon.J o h n ! Vino repede! L-am găsit ! . dacă nu cumva ăsta e ultimul exemplar al rasei. Dar. remarcă Harris. trebuie să găsim şi surate de-ale ei gic. Şi dacă am găsit una moartă. ci pur şi simplu nu voia să-i lase să hoinărească liberi.532 HARRY TURTLEDOVE Priponiră caii de un pin tânăr de la marginea drumului.Uită-te şi tu. Edward. Da. pictorul şi-ar fi it uşor prada. Se uitau înainte şi înapoi. E o.. poate chiar virgină. pentru că era nevoit să se ia după miros. se ruga să aibă dreptate. Regiune a era puţin populată. Cei doi porniră prin pădure cu armele de vânătoare asupra lor. e o. creat ură înfiorătoare ce eşti. . Soarta nu poate fi atât de crudă cu mine. Audubon spera. E o gâscă sălbatică moartă. Deodată.Muşcă-ţi limba.. din ce direcţie anume venea: o treabă greoaie şi enerva ntă. de data asta mai calm. Dacă ar fi trebuit să se ia după ceea ce vedea şi auzea.

Să l u ă m mostre . dar nu-i fu de mare folos. Pictorul se uită lun el. Harris tăcu.ca să avem ce aduce cu noi înapoi.Dar. în interesul ştiinţei. E prea distrus. po ate altul. Rămase pe loc indiferent. lăsându-1 pe Audu­ b n să-şi asculte propriile vorbe şi să-şi dea seama că s-ar putea înşela.oase şi pene . Deasupra leşului bâzâiau roiu ri de muşte.D i n păcate.Audubon în Atlantida 533 Dacă fusese cumva prin preajmă vreun animal care se hră­ neşte cu stârvuri. nu. . . Audubon se î arse în direcţia din care bătea vântul. găsim şi exemplare vii. dar de două ori mai grea decât e l. deşi se afla cu picioarele pe teren sigur. zgomotul făcut de H a r r i s sau Audubon prin pădure trebuie să-1 fi speriat.arăta cum murise pasărea: în u r m a u nei lovituri pri­ mite de la un vultur cu cap roşu. Nu era un exemplar di n acelea gigantice care hoinăriseră pe câmpiile estice înainte ca omul să descopere Atlant ida. ar trebui să conservăm orice specimen pe care îl avem la în emână. m a i scundă decât Audubon. Imensa rană de la spate .mustiind de viermi .Poţi să faci schiţe după hoitul ăsta? întrebă Harris. Era o specie de munte. iar furnicile şi cărăbuşii se înfruptau din trofeul urât mirositor. poate cel împuşcat de el şi Harris. Cele negre de pe gât şi pata albă de sub bă monstrau că se înrudea cu . Audubon scutură din cap pl amărăciune.M-am temut eu c-o să spui aşa. . Stomacul lui sensibil se revoltă. Îl apucă a meţeala. Nu fu lucru greu să smulgă penele păsării. în caz că găsim gâşte sălbat ? U l t i m u l lucru pe care voia să-1 facă Audubon era să atingă leşul împuţit al păsării. spuse el. .

. Asta îl făcu să privească. N-a avut timp să se vindece. . E limpede că nu-i o rană veche.Ai dreptate. Oare câtă vreme o să-i miroase mâinile treziciune? O să-şi mai poată îmbrăca hainele? Mai degrabă nu. . să cureţe pelvisul. mai degrabă un soi de păr dec pene asemănătoare cu ale păsărilor înzestrate cu darul zborului. In schimb. Audubon îşi clăti gura ece şi curată. Îşi adună puterile şi se întoarse hoit. Îl aduse la râu să-1 spele. îi spuse el lui Harris. încerca să n e uite la ce făcea. apoi întrebă: . Stomacul slab al lui Audubon cedă.. smulgerea cărnii de pe oase şi curăţarea lor. departe de locul în care Harris curăţa femurul drept al păsării d arnea putredă. Cele de pe corp însă erau lungi şi zburlite. Tre e să ai dreptate. Parcă ai fi fost mar­ torul atacului. Da. Uită-te la marginile ei. perforând apoi osul. senzaţia de vomă menţinându-se multă vre­ me. In timp ce lucra. gaura era acolo. Pictorul îşi lăsă dejunul pajiştea verde. Insă mâinile îi atraseră atenţia asupra unei ciudăţenii: o gau­ ră în par osului.. . duc a la ea un şănţuleţ puţin adânc. D upă câteva clipe de gândire.Ia uite peste ce-am dat.Oare nu-i de la vulturul cu cap roşu? Ai văzut ce gheare avea.534 HARRY TURTLEDOVE gâştele canadiene. care nu exista şi în cea dreaptă. Osul era mai mare şi mai solid decât al lui. Prietenul lui examina osul. Harris încuviinţă cu o încli­ nare a capului.C u m crezi că s-a făcut gaura asta? . în amonte. In apropiere curgea un râuleţ.. Puteau sfâşia carnea. bil că gâscă sălbatică voia să bea apă atunci când o atacase vulturul.

Ilustraţia ştiinţifică detaliată va tr realizată cu pană şi cerneală. Nici măcar nu vru să ia bucata de zahăr din mâna lui Pictorul se consideră norocos că reuşi să-şi ia lucrurile fără să primească lovituri de copi soare osul iliac al păsării. Trecu o eternitate până când desenul de pe hârtie adu se cât de cât cu modelul. d e data asta ar fi trebuit să renunţe la ambele.Un pictor trebuie să se adapteze situaţiei. apoi începu să-1 schiţeze cu creionul. se arătă mulţumit. Trebuie să-1 desenez. desen şi ştergea. în cele din urmă. Talentul lui rezida în redarea mişcării şi senzaţiilor.Audubon în Atlantida 535 .. Mirosul de carne putredă sperie cai ai mult decât cel de sânge de vultur. una la care ştia că nu deosebit de iscusit. Sunt prea multe informaţii pen­ tru a fi descrise în cuvinte. cu două zile înainte. . Era. .Ştiu că eşti capabil s-o faci Harris avea mai multă încre­ dere în el decât el însuşi. deşi nu era prea cald. Era mult mai dificil pe tru el.decât pictatul.O să fac tot ce-mi stă în putere. .. în orice caz . Îşi plimbă limba pe cerul gurii într-un ples căit. Descoperi că prietenul său plecase undeva fără ca el să observe.Nu-1 lăsa pe domnul Owen să se aleagă cu laurii. Lăsa loc măiestriei. nu-i aşa? .Aş fi vrut eu să fiu! Audubon ridică pelvisul urât miro­ sitor. Animalul care căra unel­ tele lu i Audubon nu-1 lăsă să se apropie de el. Pictatul nu-i solic ită prea multă concen­ trare. Desena şi ştergea. . Ii curgea trans­ piraţia pe faţă. era o artă. Când. nu în cărbune sau acuarele. ridică schiţa să i-o ara rris. Şi va trebui să fie foarte precisă putea desena pelvisul decât scoţând în evidenţă perforaţia şi nici nu-i putea aduce modificăr tru a obţine efecte spectaculoase.

spuse Harris.. .Da.. Audubon ridică privirea. Harris trase a doua oară. Naturaliştii aveau păreri controversate în legătură cu grupul de care era cel mai apropiată. Harris îşi plimbă ochii de la hârtie l vis şi din nou la hârtie. n u un defect. Audubon auzi pocnitura. Audubon mişcă din cap. exact scobitura făcută de gheara vulturului înainte de a străpunge pelvisul acolo un de osul se subţia. în semn că 1-a auzit. o umbră acolo. O trăsătură fină a i c i . Audubon i-1 arătă. Fu nevoit să răsucească pelvisul pentru a compensa deplasarea umbrelor odată cu mişcarea soarelui. cu burta al bă şi căciulită neagră.Am făcut rost de cină. şi începu să transforme nuanţele de gri î lb şi negru.C u m merge desenul? îl întrebă Harris. îşi spuse Audubon.536 HARRY TURTLEDOVE Tocmai î n m u i a pana în cerneală când auzi bubuitul armei lui Harris. că va simţi şi va face din imprecizie o virtute. dar vreau să am ocazia să desenez gâşte sălbatice vii! . Harris nu aducea doar un sturz gras. Şi ţi-am adus ceva la care să lucrezi când termini ceea ce faci acum. După o clipă. rosti el . Impuşcase cina sa u un alt specimen? O să aflu eu. .Un piţigoi de Atlantida! exclamă pictorul. Insă în clipa aceea Audub on se bucura că va putea schiţa şi picta. rosti pictorul. asta va fi o adevărată schimbare . ca să reliefeze concavi ea. Pasărea se înrudea îndea cu piţigoii din Anglia şi Europa şi cu cei negri din Terranova. . . îşi ridică în tăcere pălăria de fetru cu boruri largi iu pe care Audubon îl aprecie mai mult decât ar fi apreciat vorbele. M â n a nu-i tresări. dar n-o înregi stra.Merg şi oasele. ci şi o păsărică cenuşie.şi o mare uşurare.

putre arbă. Despre care alt loc din Atlantida . Insă. Când am plecat. sperând că făcuse parte dintrsau un cârd sau c u m s-o fi n u m i n d în engleză grupul de gâşte sălbatice.. Poate c-a fost altă zburătoare ticăloasă. recunoscu Audubon.Audubon în Atlantida 537 Pe Audubon îl copleşea dorinţa disperată de a obţine ce dorea. începu să creadă că Harris ave ptate şi că ajunsese aici la t i m p ca să întâlnească ultima gâscă sălbatică din lume.sau din întreaga lume . în loc să-1 aline. ajunse la concluzia că pasărea moartă fusese una solidă. nici măcar nu ştiam ce-o să găsim. N-avem de unde ştii sigur că el a ucis gâscă. Dar acesta îl luă prin surprindere: . Se simţi profund jignit când Harris râse de e Deşi era obligat să recunoască în sinea lui că gâştele sălbatice nu aveau de gând să apară pe ici prin cap nu-i trecea s-o părăsească. reflec tând. Harris îi s unea: . Nu găsi nici u r m e proaspete în noroiul de lângă râuleţ. . .Dar dacă a fost cu ad t ultimul exemplar din rasa ei? se tot jelea el.N u .N-are rost să plângem după ce -a fost. De c e n-am împuşcat vulturul mai repede? Gâscă sălbatică ar mai fi fost în viaţă! Aşteptă cuvinte solare ale lui Harris.Dar tot am obţinut ceva. îi adânceau suferinţa. Am ratat-o cu câteva zile. Era oare soarta chiar atât de crudă cu el? De câte ori începea să se agite. Vorbele acestea. întru totul adevărate. Dar nu se iv i nici o altă pasăre.ar fi putut spune acelaşi lucru? . Petrecu două-trei z cercetând pajiştea pe care prietenul său găsise gâscă moartă.. Ştia că măcar o singură pasăre vie se plimbase pe ea de mult. copleş mără­ ciune.

Zări urme de sturzi.Să fi fost în altă . N-am văzut urme de copite. N-avea cum să le scape.Pentru că.cu atenţie. numai că erau de trei-patru ori mai mari. Găsi şi urme de vulpe ieşind în evidenţă printre cele ascuţite. Trebuie să găsim locuri mai bune în faţă. Dar nu găsi nici una. Suntem pe o cărare. . . chiar şi după ce părăsi locul împreună cu Harris. în speranţa ca va găsi urme de gâşte. ni eni n-a mai trecut pe aici până acum. cum sugerase Harris.Nu-ţi face gr încuraja optimistul renăscut în prietenul său. în inima sălbăticiei din Atlantida. în afară de cele lăsate de caii noştri de vreo două ore încoace. nici urme.Parcă suntem în perioada antediluviana sau pe altă lume. aş fi zis căprioarele. dar n-am văzut nici una. . ale păsărilor. Cine crezi că a bătut cărarea asta? întrebă Audubon. nu pe un drum. răspunse Harris. Aşa se pare. Poate şi aici.D e ştii? Răspunsul îl luă din nou prin surprindere: . care îi a mintiră de mierla europeană sau priorul din Terranova. Cărarea era străjuită p mbele părţi de pini. . palmieri şi ginkgo. . In ae r se simţeau miresme nemaiîntâlnite în alte locuri. Sturzi? Alte păsări mari şi nezburătoare de prin zonă? Gâşte sălbatice? ştie? Spusele lui Harris fură de-ajuns ca Audubon să descalece şi să cerceteze minuţios căra ea. din câte îmi dau ea seama. cu trunchiurile înghesuite unul într-altul. Audubon clipi.538 HARRY TURTLEDOVE Se uita întruna peste umăr. Se uită în jur . nici excreme nte. datorită mărimii şi membra­ ntre degete. .Nom d'un nom! murmură el. Cre le importate ajunseseră până acolo.

Mare păca . Nu era pasăre.Un limax! exclamă Harris. Harris. Era aproape cât un castravete. Audubon nu suporta limacşii. Se răsuceau întruna la stân a şi la dreapta şi se dublau la tot pasul. O pată de un verde aprins de pe trunchiul unui sequoi a îi atrase atenţia. Audubon n-ar fi pus gura pentru nimic în lume pe ceva de o culoare atât de aprinsă. Poate c-a fost ultima din Atlantida. dar se opri să-i facă o schiţă. Pictorul râse. se jelui el în r-o seară. trase o strâmbătură. . . Antenele cu ochi în capăt se unduiau. Limaxul aluneca pe trunchiul de sequoia. lăsând în urmă dâre lipicioase l ate cât degetul. că nu avem la noi unt cu usturoi. nu? Şi. nici patruped vivipar. în timp ce frigea o pulpă de sturz la foc. dar se dădea în vânt după e scargot.Audubon în Atlantida 539 Bineînţeles.Po ate a fost într-adevăr ultima gâscă sălbatică din partea aceasta a Atlantidei. Audubon se uită lung la el. Harris nu putea decât să-1 consoleze: . Pe urmă văzu că se m rte încet. ca şi vulpilor. repetă Harris. Harris şi cu mine suntem aici. născut şi crescut în Terranova. spuse Harris. Era o curiozitate. când îşi pregăteau culcuşul pentru noapte. Cărările pe care mergeau nu erau făcute de om. una puţin cunoscută de naturalişti. îşi zise el. De câte ori ajungeau într-un spaţiu deschis. nouă. cât pumnul. crezu că e o ciupercă agăţată de copac. Cei doi eau nestingheriţi. care nu prea cercetau regiunile muntoase în care trăia. Poate. Au dubon scruta peticul de iarbă plin de speranţă. . Dar ce dezamăgit era de fiecare dată! .Poate c-o să întâlnim şi melci mari. La început. ne pla foarte mult carnea de sturz.

ţiuiau ca nişte insecte veritabile. Era convins că majoritatea cântătoarelor nu fuseseră descrise de savanţi. Prietenul său trase o nouă strâmbătură.540 HARRY TURTLEDOVE . Greierii verzi imenşi. o să zboare în altă parte. aproape câ şoarecii. Harris replică: . Harris comentă oricum: . erau diferite de cele din alte părţi. Apoi auzi ţipătul de vultur cu cap roşu undeva la nord..Nu cred că-ţi mai pare rău după untul cu usturoi. s puse calm pictorul. Până ajungem noi. din Europa. Broaşte uriaşe orăcăiau cu o octavă mai jos decât broasca-bou din Terranova şi ce ai mici. John. sunetele din sălbăticia virgină a Atlantidei. N-o să-1 găsim unde e acum.Sunt mulţi kilometri până acolo. . Liniştea era mai evidentă când tăceau decât atunci când se porneau să cânte. . pe un ton care rmitea contrazicere. împuşcă totuşi doi-trei cinte dar din specii deja cunoscute.Am mers prea mult şi am realizat prea multe ca să renun­ ţăm.Da. C â n d Audubon observă cu glas tare acest lucru. dacă tot ai pomenit de el. Sigur că da. la urma urmei. declară el.Ba da. nu-i aşa? . . deşi scoteau sunete ciudat de asemă­ nătoare.. Audubon auzi ciripit de păsări pe care nu şi-1 imagina e vreodată.Mergem acolo. r. erau mai zgo­ motoşi ca rozătoarele. ca miresmele. Trase de hăţuri şi arătă în direcţia respectivă. Dac-ar fi putut împuşca una ca s-o picteze şi să ia cu el o mostră.

Poate acum se ospă­ tează. Nu repetase exact spusele lui Harris. uneori. I-ar fi suficientă şi o gâscă sălbatică moartă nu de mult. . N-au cum. franceză şi. sugeră Harris cel întotdeauna prevăzător.Asta dacă a fost cercetat. . . Vultur ul poate zbura. N o i suntem cam pe-aici. repetă Audubon.Mergem spre nord. Poate a ucis din n ou. d ar nu voia să i se atragă atenţia. Edward Harris întruchi pa toată îndoiala din l u m e într-un singur cuvânt . Drumul spre n o d se dovedi la fel de greoi ca spre orice alt punct cardinal.Hai să căutăm o porţiune mai puţin adâncă. dacă sunt acolo. Harri arta Atlantidei de Nord. Prietenul său avu bunul-simţ să n-o facă.Dacă. când urmele de vânat coteau şi nu-1 duceau nicăieri.Ai spus-o chiar tu: am mers prea m u l t şi am realizat prea multe ca să renunţăm. ulturului încetase. deci nu ştia cât de m u l t se apropiaseră de el. Arătă şi Audubon cu degetul pe hartă. Îşi puse ochelarii de citit: . Eu aş fi z is că se varsă în Liffey. reluă el şi arătă cu etul. S-ar putea să fie un afluent al lui Spey. Găs kilometru şi jumătate spre vest şi traversă râul fără ca apa să atingă burţile cailor. ca şi cum prietenul său n-ar fi scos o vorbă.Audubon în Atlantida 541 . Broaştele orăcăiau nestingherite prin­ tre bolovani. Aju un râu. .C u m crezi că se cheamă râul ăsta? E destul de mare să fie tre cut pe hartă. dar nu şi gâştele. .Putem să-1 trecem? întrebă Aud n. în spaniolă. Audubon înjura în eng leză.

. S trigaţi. străfulgerat de o bănuială. dar hai mai bine să vedem. strigaţi. se uită la prietenul său. . coborî de pe cal şi sp use: .. La scurtă vreme după ce se stinseră murmurul apei şi con­ certul batracian .Gâşte.Bun plan. . Muzică pentru trompetă. îşi spunea Audubon întruna. Le-ai putea zice gâştele lui Audubon. iar. îşi îndemnă calul să pornească.542 HARRY TURTLEDOVE . urmându-i exemplul. Edward.Exact! Audubon zâmbi la auzul comparaţiei .Audu­ bon auzi ceva ce i se păru la început zgomotul unui stol de gâşte în zbor. în timp ce traversau păd irecţia sunetului. Traversase un petic de iarbă nu demult.. Dacă nu-s gâşte săl­ batice. când pe t ri ascuţite.Nu ştiu. nu vă opriţi. dar în zadar. Audubon îl -al lui. spuse Harris. spe rând să vadă păsări. Se puse pe treabă. ar putea fi gâşte în se. confirmă pictoru l. nervoase. când mai încet. Harris se uita în aceeaşi direcţie.indiferent de specie .. .. care era întotdeauna doritor să descopere noi specii. Privi spre nord. dintr-odată. Aş putea. . cum se întâmplă de o bicei primăvara.. ceea ce nu e rău deloc. Vă rog. .ce c apodoperă ar fi creat Aristofan! . . Când Audubon consideră că erau suficient de aproape. dar.. Păsările . ca şi cum doi masculi se certau pentru o femelă.Da. cântată la trombon. nu crezi că. nedumerit. O să-mi încarc p uşca cu alice mari.. După cum am rătăcit în ultima vreme.. cine ştiu unde naiba am ajun s? Mergem mai departe? Fără să aştepte un răspuns. Apoi.ţipau întruna.Mai la nord? Poate.Mai bine să ne continuăm drumul spre nord pe jos.

la pajiştea şi la gâştele sălbatice care păşteau. Cu­ vintele nu se deosebeau de ale prietenului său. .Fii binecuvântat. se uita lung la pajişte. Fluturau din aripile lor mici şi nefolositoare ca să pară mari şi fioroşi. la câţiva metri de el. dar tonul era la fel de r espectuos. ca re m-ai ţinut în viaţă să văd minunăţia asta. cu ochii ţintuiţi asupra păsărilor. .. Harris descăleca şi el. .Uite. ridicându-şi gâturile tot mai sus şi strigând din toate pu ile. dacă ridicau ca pul. Iar în vreme ce ei se ciorovăiau. Erau în total opt gâşte. Doi masculi. Audubon scutură din umeri şi-şi văzu de drum. .Audubon în Atlantida 5 4 3 Îşi luă cu el. Audubon înclină afir iv din cap. Zări şi el razele de soare care dezvăluiau un lumini l păsărilor se auzea foarte tare şi de foarte aproape.. Probabil că masculii. care smulgeau iarba cu ciocul. şi şase femele mai mici. Amândoi se îndreptau spre aceeaşi femelă.Crezi că e ţipătul unei gâşte sălbat trebă Harris. neîndrăznind să vor­ bească. ceea ce însemna că erau mai scunde. femela se depărta. erau mai înalţi decât un om. dar n-ar fi fost o poziţie confortabilă pentru ei. Pe obraji i se scurgeau lacrimi de bucurie. Ascuns în spatele unui palmier. H patele unui molid mic. . Ne apropiem de un spaţiu deschis. Pe urmă le văzu ceaţă. Dacă l Audubon ar fi fost în stare să-i crape capul cu patul puştii. bănui Au dubon. Stăteau într-o poziţie mai aplecată decât scheletele din muze l din Hanovra. în caz că.. Ha rris arătă cu degetul în faţă. Dumnezeule. După vreo zece minute.Ce frumuseţe! Nu-i aşa că-i o frumuseţe? ros ti el. pe lângă puşcă.. şopti el. hârtie şi cărbune.

cel puţin în al nouălea cer. Lumea zice că sunt foarte gustoase. dar.. .Păi. Nu ştia pe câte le va trans­ forma în picturi. Per spectiva nu-1 deranja pe Harris. Audubon ridică mâna.Adevărat. pentru că tu le ai în faţă. Altă câmpiile şi munţii Atlantidei erau pline de zeci de varietăţi de gâşte sălbatice.. Avea drept modele gâşte sălbatice vii şi se simţea.. dar tot nu era sigur. Animalele din Atlantida nu cun oşteau frica de om. Ignoranţa le-a costat scump. dar nu-1 considerau nea­ părat periculos. dar ele se de părtară din nou.. aşa-zisele gâşte sălbatice mari. . Păsările îl priviră oarecum mirate. Cred că sunt din specia gâştelor sălb atice agile.Vreau să am dreptate. Insă Audubon nu putea nega faptul că prietenul său avea d eptate. Harris îl urmă. Dintre ele ouă. . înfăţişând gâştele sălbatice la păscut şi mas urioşi. atunci înseamnă că sta sunt. Mare păcat că trebuie să iau un specimen. . . . ieşi de după palmier..O să avem ce mânca o vreme. .Stai acolo ard. care trăiau pe câmpiile de la răsărit.Din ce specie fac parte? îl întrebă Harris. Nici nu-i păsa.Cred. dacă u în paradis.. rosti el cu glas scăzut. apoi se depărtară. va trebui să se răzgândească. câte vor deveni uri sau litografii. Audubon porni după ele. spuse Harris. . dar fără să fie de ajutor. Le atrag eu cumva înapoi.544 HARRY TURTLEDOVE Audubon începu să facă schiţe. Când Audubon termină toate schiţele pe care le voia. Cine are o altă părere. dispăruseră prim bon le studiase rămăşiţele în Hanovra şi în alte locuri ca să se pregătească pentru clipa de se afla în faţa lor. Cu ele seamănă cel mai mult. Era o ci pentru ele.

ridică şoldurile şi-şi aruncă icioarele în aer. nu crezi? Harris îi aruncă o priv ire lacomă şi-i trase un cot în coaste. Nu. Mas ase un ultim ţipăt de uimire şi căzu. Dacă păcălise antilopele precaute. Le auzea cum se apropie. Arăţi ca un tâmpit. Audubon ridică arma.A căzut.Ar trebui să-ţi mulţumească. Harris chicoti. Harris veni lângă Audubon. Şi n-o mai ridice. Apăsă pe trăgaci. Audubon nu era mândru de fapta lui. n-o interesau creaturile bipede mai înalte decât ea . . . masculul mai mare era doar la câţiva metri de el. se lăsă pe spate în iarba cu mireasmă dulceagă.Nu.O să-1 împuşti? întrebă Harris. Uneori însă creaturile sălbatice se ţineau cu dinţii d e viaţă. Pasărea ţipă.Bineînţeles.Şi ce dac bon dădea din picioare nestingherit. de ce n-ar păcăli şi gâştele tice? . dar arta şi ştiinţa primau. ştii? . mişcându-le tot mai repede. se orizontal doborau de obicei ţinta. Nu era o atitudi e sportivă.Vin? întrebă el. Celelalte păsări o luară la fugă mai repede decât un om fel de iuţi ca un cal. Arma îi ricoşa dureros în umăr. Pregăteşte-ţi puşca. gâsca sălbatică agilă habar n-avea ce era. . . . cu patru degete. Celălalt mascul poate să ia acu m toate femelele pentru el.Audubon în Atlantida 545 Puse arma jos.Da. în iarbă. le auzea strigătul şi li păitul picioarelor mari. dacă eu nu reuşesc să-1 dobor. . Cu trucul ăsta trezise curiozitatea antilo­ pelor din preria Terranovei. într-un cor de gâgâieli. Când se ridică.

Sper să ai dreptate. . un şoim pluti deasupra lor .Nu fi copil. în loc să care el povara. te rog. spuse Harris. . îl contrazise prietenul lui. nu credea în speranţele sale. el şi Harris să facă exact ce i-au spus vameşului că nu vor face. M a i devreme sau mai târ ziu . îi spuse el lui Harri s. vreau să fie cel mai bun. ci o pasăre prea mică să le facă rău. . păsările se depărtaseră la vreo sută de metri. trăgea după el caii.probabil mai devreme o să vină altcineva şi-o să-1 împuşte şi pe el. Se întoarse ceva mai târziu decât promisese.nu un ur cu cap roşu. Se năpustiră la adăpostul copacilor. Oricât ar fi sperat.S-ar putea să fie ultimul meu tablou.Să se bucure de ele cât mai poate.Vin într-o clipită. Audubon păstră tonul sobru. î oc să-1 folosească pe post de agent de conservare? Păi. c u m altfel să sărbătorească? Audubo se puse curând pe treabă. Peste câteva minute. sârmele? îl rugă pictorul pe Edward. ţipând mai tare decât ocnetul armei lui Audubon. dar nu mai pentru că. dar pot s-o leg aşa încât să pară vi e. . adică să bea din alcool. se l niştiră şi începură să pască din nou. O să mai pictezi încă vreo douăze ci de ani de-acum înainte. şi pe coniţele lui re timp. Nu am un suport suficient de mare pentru o pasăre ca asta. Ii aduse lui Audubon nu doar sârmele. chiar dacă şi-o dorea din tot sufletul. Totuşi.546 HARRY TURTLEDOVE .Îmi aduci. . In cazul ăsta. . Când nu se mai auziră bubuituri. ci şi acuarelele şi alcoolul în care să conserve bucăţi din gâscă sălbatică agilă. umbra lui crea panică mai mare ntre ele decât bu­ buitura puştii. Audubon nu mai continuă discuţia.

C â n d îl văzură în apropi lui de mascul scoaseră nişte ţipete curioase. Inima îi b a cu putere în t i m p ce pregătea pasărea împreună cu Harris. Celelalte gâşte ieşiră din spatele copacilor şi pură să pască din nou.C r e d că e reuşită. Îi sunt inţei să dau ce e mai bun din mine. E tot ce ai. d r nu înţelegeau de ce stătea Audubon lângă el. N u . spuse el. o vor face tocmai datorită celor v te de ochii lui şi făcute de mâinile sale. Când. n-ar fi fost o treabă atât de grea. Spre deosebire de u m b r a şoimului. ridică ochii de pe hârtie. Ştiau că murise unul de-al lor.Iar asta s-ar putea să fie ultima dată când un om de ştiinţă vede gâşte sălbatice. Dacă restul trupului său se stingea aşa c u m se stingea vederii vasul cu aburi care navigase în sus şi în jos pe Big M u d d y de a tâtea ori. Restul? Restul îl privea numai pe el. Dacă oa menii îşi vor aminti de gâştele sălbatice de acum înainte. nici pe departe. Iar dacă îşi vor aminti de el. Se ajuta de schiţele făcute după modelele naturale. Fixă cu sârme gâtul şi aripile gâştei în poziţia pe care se când îşi provocase rivalul. pictoru l nu reprezenta un pericol pentru ele.Audubon în Atlantida 547 .. plângăcioase. atunci. Trdieşte-ţi clipa. atunci îşi vor aminti de ce văzu eră ochii lui şi ce făcuse el cu mâinile sale.. în cele din urmă. soarele se pregătea să apună. De fundal o să mă ocup mai tâ . Responsabilitatea îl apăsa pe umeri mai tare de cât atunci când pictase vulturul cu cap roşu. nu avea ce face. nu credea că mai are la dispoziţie douăzeci de ani. . Unele se apropiară de el în timp ce lucra. Cu zece sau chiar cu cinci ani înainte. Încă ved a bine. iar mâna îl slujea c u m se cuvine. îşi spuse.

P i c t u r a asta va ţine cât o eternitate.. repetă el.Pictura mea o să-i păstreze vie amintirea. . M a r e păcat. Bi ata pasăre. dar nu p e n t r u două­ zeci de ani. A u d u b o n se gândi î n c ă o dată la cât de p u t e r n i c . . A c u m să trecem la mostrele anatomice. . cea care v i b r a de viaţa pe care A u d u b o n o furase de la m o d e l u l său. A u d u b o n se uită la gâscă agilă m o a . o să fie toată acoperită de muşte. la carnea închisă la culoare.Dar o ască prin pictura ta. până m â i n e . cât de repede îi bătuse i m a . . D a r e tot ce avem. Puse mâna pe u m ă r u l pictorului. oftând. M a i m u l t decât îşi doresc c h i a r păsările. pe v r e m e a asta. A c u m să facem şi ce-a m a i r ă m a s de făcut. acum flască. .E m a i m u l t decât î m i doresc. . Nu era posibil.E cu totul altceva. A c u m se liniştise.Felic itări.5 4 8 HARRY TURTLEDOVE H a r r i s e x a m i n a gâscă de pe hârtie. Îşi scoase cuţitul de jupuit.. E cu totul altceva.

P L A N E T A A M A Z O A N E L O R DAVID M O L E S Traducere din limba engleză ROXANA BRÂNCEANU .

până când fu sigur că spuneam adevărul.. Strange Horizons.. coeditată de Susan Marie Groppi. Povestirea lui „The Third Party" a apărut în Antologia Dozois numărul 22. serioşi. Say. se uită la mine. Sasha.planeta locuită e xclusiv de femei . . ca şi cum amând fi spus tot ce era de spus. Twent y Epics. cu ochii lui negri. Dacă l-aş fi întâlnit când aveam douăzeci de ani ar fi putut fi marea dra­ goste a vieţ mele.Vino. se uită doar la mine. Aici reexaminează unul dintre cele mai vechi clişee din science fiction . L ady Churchill's Rosebud Wristlet.. iar în 2006 i-a apărut altă antologie.. Flytrap şi în alte reviste. . Făcea spoturi cinetice.David Moles a publicat în Asimov's Science Fiction. Polyphony. împreună cu Jay La ke a coeditat în 2004 bine primita antologie „retro-pulp" All-Star Zeppelin Adventur e Stories. Apoi. Aşa o numea Musa. O întâlnire întâmplătoare în dormitorul băieţilor dintr-un cămin de tranzit de pe orbita lu whon. Planeta Amazoanelor. zise. Când află că urma să plec pe Hippolyta nu spuse nimic la î t. pe faţa oacheşă. Îmi acoperi mâna cu a lui. şi avea un ascuţit simţ al ridicolului în artă şi în istorie. se ridică brusc. Musa .şi ajunge la unele con­ cluzii surprinzătoare şi fascinant de stranii . Hai să dansăm. cred eu..

şi dau din cap ca şi cum aş pricepe la ce mă uit. şi eu improvizez. g radele militare şi părul tuns scurt. E slab şi . iar eu mă uit prin încăperea plină de echip ament complicat şi tineri concentraţi. nu sunt. Sati sfăcut. dar Republica şi Flo ta sunt la înălţime.Iar ac sta este Centrul de operaţiuni. iar eu mă întorc să-1 pri esc pe Addison.S. Dacă voi îmbătrâni pe Planeta Amazoanelor şi voi muri acolo. şi cei mai mulţi dintre o ameni sunt bărbaţi băieţi. Ei se luau foarte în serios. .P. Tenacious. Bineînţeles. Exe rsez deja impostura. pregătindu-mă pentru Hippolyta. Nu am fost niciodată nevoiţi să le f olosim. Era ceva în acelaşi timp comic şi înduioşător la echipajul S. De unde controlăm plat formele cu sen­ zori şi sateliţii cu flux de particule.552 DAVID M O L E S Probabil aşa mi-1 voi aminti mereu. îmi spune lo­ cotenentul Addison. De asta e atât de înduioşător. Addison se întoarce să-mi arate următorul punct de interes. cu o anume mândrie p faptul că sunt singurii din această parte a Polychronicon-ului interesaţi de problemă: universul poate fi periculos şi haotic şi foarte prost organizat. nava de pază a R publicii Erewhon staţionată în sistemul Hippolytei ca să prevină orice incursiune de pe Pl aneta Amazoanelor. slavă Domnului. de fapt. Addison se uită la mine. E un dans.) Îşi iau şi slujba foarte în serios. cu uniformele lor albe scrobite. Universul este cu mult mai dezor­ ganizat decât şi putea imagina vreodată aceşti astronauţi de comedie. dacă lucrurile pe Hip polyta vor merge măcar pe ju mătate bine. (Majorita­ tea sunt oameni.

cu ani în urmă. Nu ştie ce să spună unui civil e s-a oferit voluntar pentru o misiune sinucigaşă. Părea să se transmită nu numai prin cei atinşi. Nimeni nu ştie cine a declanşat febra. Cu un secol în urmă. dar niciodată confirmate. ci şi prin posesiunile lor. măturând Hip polyta în mai puţin de un an. sau ce în cercau ei să facă: dacă a fost ceva intenţionat . sau chiar o descoperire arhe­ ologică. cu mult înainte de prima apariţie a Febrei.una uşor de demonstrat din punct de . şi nu numa i prin posesiuni. a făcut-o brusc.o eroare industrială sau un experiment de probabilitate care a mers p rost. ci şi prin obiectele asociate cu ele în mod indirect sau simbolic. în haosul care a urmat febrei. Existau chiar şi cazuri izolate. pe Hippolyta ceva numit febra ama­ zoanelor a ucis un miliard tre i sute de bărbaţi şi băieţi. O diversiune pe care maj oritatea matematicienilor slab pregătiţi o îmbrăţişau . Sute de milioane de femei şi fete au murit de asemenea.o tentativă de atac sau o revoluţie . Sfida medicamentele.Planeta Amazoanelor 553 drăguţ şi nu poate avea mai mult de douăzeci şi cinci de ani. Dar când a venit. într-un ritm care aduce mai puţin cu o epidemie. de febră apărută la ani-lumină distanţă. Uneori se putea f ace dovada unei legături cu Hippolyta . raportate. vaccinurile şi carantinele. înlăturând creşterile de imunitate la nivel experimental de parcă ar fi fost nişte buchete medievale parfu mate. dar se străduieşte. ucise i n­ direct. ci mai de grabă cu un blestem. Alteori nu exista nici un fel de legătură aparentă.sau accidental . la oameni care nu fuseseră niciodată pe Hippolyta.

Chiar dacă cei mai mulţi dintre noi. inclusiv omenirea. hotărât dinainte de către febra însăşi. Dar nu a fost aşa. ci pe oricine şi orice al cărui sistem i unitar era incapabil să recunoască celule care nu mai proveneau . Oriunde lovea. păsări. câini. Majoritatea o bser­ vatorilor . Nu este întru totul adevărat să sp ra amazoanelor a ucis toţi bărbaţii.care deocamdată îşi desfăşurau observaţiile de la distanţă.era ideea că fiind dată o singură contradicţie. Cauza aproximativă a morţii în cazurile de febră a a mazoanelor era o respingere bruscă. dis­ trugea întreaga bază a diferenţelor sexuale.554 DAVID MOLES vedere logic . Ar însemna să foloseşti o simplificare de­ modată. est e că în aceste cazuri aparent neconectate legătura se află nu în trecut. Febra o morâse masculii de feline.şi fals al universului. ca de exemplu cumpătatul echipaj al lui Tenacious.rezultatul faptu­ lui că m oleculele care alcătuiau trupul căpătau o nouă istorie virtuală pe scală Planck şi neuniform. ci în viitor. se putea dovedi caracteru l adevărat sau fals al unei propoziţii Căderea barierei cauzalităţii ne oferise toate cont radicţiile la care putea visa un matematician. peşti. o înţ prea simplistă a sexului şi genurilor. curmali. să se stingă r-o singură generaţie. o negau . dintr-odată. de la douăzeci te-lumină . generalizată. Într-u viitor potenţial.pretinzând că încă mai trăim într-un univers unde un lucru se în plă în urma altuia. ginkgo. deşi nu e ceva ce s-ar putea vreodată dovedi. Febra amazoanelor nu ucidea numai bărbaţi şi băieţi. insecte. de ţesuturi . gametocite ale malariei. Ceea ce bănuiesc eu.dintr-o linie evolutivă bazată pe reproducere sexuală.se aşteptaseră ca viaţa animală de pe Hippolyta. .care. n u proveniserd niciodată . Acesta este singurul adevăr .

Planeta Amazoanelor 555 * Pe hărţile în timp real folosite de Tenacious era o pată albă. . In secolele al XIII-lea şi al XIV-lea ale Hegirei. în nord-estul continentului A ella .N u . puţin dezamăgit. . deoarece canalele de simultaneitate nu operează dincolo de graniţele probabilităţii.Asta cu siguranţă îmi va pune la încercare deghizarea.Nu prea mult. zice. nici măcar pe senzorii pa sivi nu ne putem baza.pe un glob proiectat.Cât de aproape de aici . Addison scrutează o clipă globul şi alege un punct pe coas ta de sud. In te­ ritoriile Ezhele r.al doilea în ordinea mărimii de pe Hippolyta. . la câteva sute de kilometri de centrul anomaliei. Addison nu pare în largul lui. eu. Va trebui să dansez ceva mai repede. cochetaseră puţin cu . Arată spre g lob: Vezi că nu avem date curente pentru acea zonă. degetele mele mângâie centrul discontinuităţii mă puteţi aduce? Locotenentul Addison pare jenat.. Aprob din cap. şi locul celor mai vechi colonii. . Nici o sondă. a ltfel nu mi-aş fi adus catârii. lângă drumul de pe coastă? întreabă.Mă rog. De acolo poţi folosi mijloacele de trans port indigene. . Echip amentele noastre nu funcţionează atât de adânc în interiorul anomaliei cauzale. Revine la glob. vechi de un secol sau mai mult.. îl întrerup. . mă tem. dar nu mă aşteptam la mai mult. Pe drumul de coastă e bine. asta-i tot. înainte ca strămoşii mei să se convertească la islam. Asta puteam citi: vârtejul climatic şi luminile mişcându-se încet ale ţintelor urmărite cedâ locul unor date statice de supraveghere.Dar aici.

Ca fi lozoi al naturii. ne spunem unul altuia. Nu e nici o oglindă acolo. Hippolyta era deja o lume veche când a apărut febra. Când Hippolyta a fost teraformată şi colonizată (dacă a fost teraformată şi col zată . iar eu nu voi fi niciod ată în stare să-i explic locotenentului Addison nu este o opţiune deschisă mie. pentru ei obişnuită. se presupune că sunt fatalist şi romantic. Sasha. d e parcă dublura mea ar sta într-un coridor întunecat. se presupune că fac faţă adevărurilor dure ale univer­ sului. Acum sunt Yazmina Tanzikbayeva.Adi o. veche în sensul de vârstă pentru noi imposibilă. Să neg contradicţiile . căzusem în acea antică erezie: teză. mă dezbrac de însemnele Repub licii. Asta e. se presupune că-mi pun credinţa în c el Prea-Milostiv. Ca islamist. sinteză. Poate că.556 DAVID M O L E S Hegel. întâlnesc ochii dublurii mele. dar un proiector îmi arată o imagine reversată. antiteza. genul care atrage îngr jorarea civilizaţiilor tinere viguroase şi serioase ca Republica şi pe care restul lum ii le ignoră. ceţoasă. In cabina mică pe care i-o confiscasem unui ofiţer junior. cavaler al d ansului şi filozof al naturii.după cum înţelegea Musa. .există violări ale cauzalităţii şi în istoria veche a Hippolytei). un caleidoscop de n uni au făcut din ea căminul lor: culturi din toată partea islamicei 'umma ca şi . în speranţa că rezolvând contradicţiile Hip polytei să rezolv contradicţiile n inima universului. Ca rus. Adio lui Sasha Rusalev din Odessa. crescătoare de catâri d in Ezheler şi negustoreasă de coca.

pantaloni roşii de bumbac. să se extindă pe teritoriile lor. şi în acelaşi timp le împiedică pe le lor mai bogate. ca paşii unui dans. fragmentându-se. încercând să găsesc poziţia care să-mi permită să văd cât mai mult prin vălul d Muşchii . şi la sfâr . furând.le determină să rămână nomade. făcând pace . nici chiar în familie. piele. m lt mai aspri. şi vorbesc o limbă turcă influenţată de rusă şi arsi. Mi-am înd reptat burka. bluză albă de bumbac bro­ dată cu roşu. când mi-am făcut planurile. iar unele poartă abaya. vălul-robă de in vopsit violet care acoperă totul de la păr şi ochi până la glezne. luptând mici războaie. Fertilitatea cronic scăzută . Majorit tea musulmanelor din Aella urmează tradiţiile hijab-ului. cizme moi cu carâmbi înalţi. Mai întâi lenjerie de bumbac.proporţională cu distanţa faţă centrul anomaliei cauzale . O serie d e implanturi neurale ale Consilium-ului şi câteva luni de studiu m-au făcut să vorbesc l imba din Ezheler atât cât poate s-o facă orice alt străin care nu a trăit vreodată printre e i. Mai exersasem asta. fuzionând. Dar ezhelerele sunt printre puţinele care poartă întrea ga burka. îmi amintesc acu m. cum ar fi vorbitoarele de limbă chineză din Tieshan. Mă îmbrac în bumbac. Ezhelerele sunt islamiste. neînălbită. până la un punct: poartă khimar în public. şi numai aici aceasta nu se scoate niciodată.milenii de istorie comprimate în câteva generaţii. rusa şi turca au fost limbile mele materne. Locuitoarel e din Ezheler sunt crescătoare de vite nomade care trăiesc în munţii din sud şi pe câmpiile î alte ale conti­ nentului Aella. Dar ceea ce m-a atras cu adevărat spre Ezheler. făcând comerţ. in şi mătase. au fost hainele lor. Eu am crescut în Odessa.Planeta Amazoanelor 557 din exterior au aterizat ici colo.

Dacă ar fi fost de ajuns să-mi demonstrez ipotezele cu ecuaţi i şi dovezi. Dar acţionând stfel.făcând o parte din deghizarea mea impenetrabilă. capsula e o exagerare . Există teh nologii. Mie mi se par e că.) Mi-aş putea păstra nu numai deghizarea. ci şi viaţa. cu care aş fi putut să mă reconstruiesc complet. art a nu constă în a fi o lebădă. se găsesc astăzi pe Hippolyta femei ai căror strămoşi.mai ales că urma să fie a bandonată. uşor de obţinut. Dar Addison se simte vinovat pentru că nu mă poate duce exac t acolo unde vreau eu. ci purul ade văr. sau pentru alte acţiuni la fel de provocatoare şi periculoase. pentru a ateriza pe Hippolyta. Patru ore mai târziu. . iar oamenii lui par să se distreze bine . nu doar o înşelătorie. şi poate distru­ să. pentru o lebădă. o combinaţie de mişcări ce aparţin genului feminin şi ki nestetică Ezheler simulată de înregistrările AV ale etnologilor Consilium-ului. aş fi făcut-o la adăpostul camerelor mele din Petersburg.aşa că eu nu am inima să protestez.558 DAVID MOLES mei sunt animaţi de false amintiri. au făcut exact la fel. Îmi e de ajutor faptul că spectatorii mei nu se vor aştepta să altceva. începând de la cro ozomi . locotenentul Addison îmi leagă cen­ tura în capsula care mă va duce pe Hippolyta. (Fără îndoială.programând camuflaj ul capsulei. după cum spunea fostul meu profesor de balet. în primele zile a . In plus. Capsula este con­ cepută pentru a-i trimite pe soldaţi în spatele liniilor i namice. nu aş dovedi nimic. Trebuie să le teste z eu însumi. stabilind un curs prin care să minimalizeze şansele ca cineva să mă vadă intrân d în atmosferă .

Drumul de coastă e vechi şi mai dificil decât cărarea îngustă pe care am urmat-o ca să ies dintre colinele ari de: asfaltul turnat înainte de izbucnirea febrei e acum crăpat în dale. în sfârşit. Addison. ridicând neajutorat din umeri. iar eu îmi conduc catârii pe drumul mai moale. formând o po tecă. Vă urmele celor dinaintea mea imprimate în ţărână. După ce totul a fost înghesuit în jurul meu. mi se dă drumul. la mărfuri. îngropate împreună cu capsula. fie frunze de coca. baftă! Apoi se dă înapoi. mă . Când eu apuc pe drumul spre coastă. care ar putea conţine fie orez. ca să le păzesc copitele şi gleznele. la trusele medicale.Planeta Amazoanelor 559 In capsulă se presupune că este loc pentru şase soldaţi înarmaţi şi echipamentul lor. Se uită încă o dată de jur împrejurul capsulei aglomerat e. atunci. de implanturile de telemetrie dantelate pe corp ul meu. şi capsula se smuceşte pornind pe drumul ei şi. urme lăsate de u n secol de veri şi ierni. capsula se află la trei zile şi cincizeci de kilomet ri în urma mea. aparatura mea nu e construită după standardele Re­ publici i. dar cu xcepţia materialului medical. trapa se închide. zice. la prezenţa pe jumăt ate simţită a motoarelor cu interferenţă cuantică. trebuie să se lece ezitant peste un balot ambalat în plastic.Ei bine. Apoi priveşte în jos spre mine. călcată în picioare. la cei doi catâri în coconii lor. ca să-mi strângă mâna. . Iarba de pe margini e maronie. Un canal de simultaneitate leagă trusele me dicale. camuflată şi îngropată pe fundul albiei unui pârâu secat. fie caise uscate. şi mă anunţă că până acum sunt sănătos.

Sunt o ciudăţenie în panglica de improbabilitate care face c a Hippolyt a să fie ceea ce este. îmi e greu să mai am aceeaşi încredere pe car când plănuisem toate astea în camera mea din Petersburg. o bulă de realitate suspendată într-un mediu al ne-rea lului. Du­ rase trei zile până să încetez rific obsesiv monitoarele medicale şi motoarele cu interferenţă. îmbinate cu chirpici. Eram de d ouă zile pe coastă când am văzut prima mea amazoană. simplă şi de încredere ar trusele probabil îmi vor supravieţui indiferent ce s-ar întâmpla. cu acoperişur de tablă . Motoarele cu inter ferenţă. e puţin probabil să fie observate de cineva ca nu ştie cum să le caute. Sunt mai puţi n îngrijorat de febra amazoanelor decât de posibilitatea de a fi demascat. care cel mai probabil mă v a ucide. cu acest pământ nisipos sub picioare. le port cu mine. Acum că sunt aici. transformarea de către ele a fazei spaţi ale locale nu e încă deranjată. Arhitectura caravanseraiului este un amestec eclectic. ia r existenţa lor e în mare măsură mate­ matică. Deocamdată sunt liniştite. Au fost fabricate în Damasc. secţiuni din prefabricate n eperisabile datând dinainte de febră. cu acest vânt mirosind a salvie şi iarbă uscată şuierând pe lângă mine. cărămizi şi ciment.560 DAVID MOLES dor muşchii şi şaua mă irită pe lateral. Asta e tehnologia Republicii. Urcând pe creasta ultimului şir de dealuri joase şi zărind pentru prima dată mare a la orizontul estic. încrederea pe care o simţeam în Petersburg îmi reveni. mai delicate şi mai abstracte. încercând să găsesc în cifre imaginile lor primele simptome ale febrei amazoa­ nelor.

şi nu primesc nici un răspuns. * Interiorul caravanseraiului e întunecat. călăreaţa. Mă întorc cu o nonşa­ lanţă ostentativă şi-mi conduc catârii acolo unde sunt pri ilalţi. Două dintre ezhelere. pasc în umbra nui stejar pipernicit. Arată de vreo patruzeci de ani. cu mâna pe inimă. transpiraţie şi keros en. . trăgând de iarbă cu perseverenţă re­ semnată. cu fălci puternic e. catârii sunt ai lor. sunt negustorese ca şi mine. din zona Tieshan. la câţiva centi de mâna ei. întorcându-se la clanul lor după ce tre­ cuseră prin oraşul comercial Haiming. o mamă şi o fiică ambele numite Amina.Planeta Amazoanelor 561 şi înconjurate de un gard înalt până la talie alcătuit din butuci şi sârmă. cu remorcile înţesate de lăzi ş achete. este medic şi călătoreşte spre nord sperând să cumpere leacuri. luminat numai de felinarele purtate de călăto ri. zgâriate şi îndoite. Schiţez un salut. în curte se simte mirosul ocea­ nului. pantaloni albaştri şi sandale. Maryam. Cea­ l altă. împiedicat. Îşi schimbă uşor po serv atunci că pe pânza de cort de lângă ea se află un pistol cu ţeava lungă. restul tieshaneze. Nu sunt primul că e se opreşte în seara asta aici. păr negru tuns scurt şi ochi înguşti sub o basma cu dungi alb-albastre. dar aici miroase a fum. Prima mea ama zoană. De cealaltă parte a curţ au o pereche de camio­ nete descoperite. trei ezhelere. Sunt cam o duzină de femei şi fete. D o i catâri priponiţi şi un cal. purtând o jachetă din piele de oaie. O feme ie este suită pe una dintre camionete. cu prelatele care acoperă locul pasagerilor pe­ ticite în multe culori.

o pot ghici. Probabil că ado­ lescenţii sunt la fel peste tot. zise mina-fiica. . Amina-mama şi Maryam doctoriţa dau amândouă din cap. . Sperasem să nu întâlnesc helere pe drum .Vorbeşte ezhelera.sperasem si intru în Haiming ca străin. Dar nici Maryam. deşi expresia ei e invizibilă în spatele vălului. zise Maryam. adaugă Amina-fiica. In spatele propriului meu văl. . zâmbesc.Cunoaşteţi un samsar de coca pe nume Mei Yueyin? într eb. asta e a treia ei călătorie la Haiming din care s e întoarce şi. Aş vrea să-i pot vedea faţa. Era pe Hippolyta de şaptesprezece . pt i vindu-ne suspicioase şi ţinându-şi copiii lângă ele.562 DAVID MOLES Posesoarele camionetelor din Tieshan stau împreună.N-ar trebui s o vorbeşti de rău cât timp încă mai mănânci bomboanele pe care ţi le-a dat. concentrându-mă asu­ pr aşilor dansului. sau cel puţin lucra. Ştie că tiensha ele nu o plac. Mei Yueyin lucrează. Are cincisprezece ani. Se ştie că ezhelerele fură copii. zice blând mama e ntr-un motiv oarecare arunc o privire spre Maryam şi văd că ea se uită la mine. E înfiorător. pentru Serviciul Consilium-ului Etnologic. Rămân tăcut. şi din cauza asta nici ea nu le place pe ele. -Ar trebui să furăm ceva de la ele. In cele din urmă mă relaxez suficient cât să pun eu o întrebare. ci doar împart cafea ua lor cu mine şi îmi dau sfaturi despre pieţele din Haiming. nici Aminele nu-mi pun întrebări. .E destul de cinstită pentru o o răşeancă.

dintre care cinci printre ezhelere. şi are componente de natură emporală. dar graniţa dintre realita tea consensuală şi anomalia cauzală a Hippolytei (ceea ce locotenentul Addison numea incorect . data de acum nouă ani. cu ideea de a rămâne aici. decât era locul în care am aterizat. Totuşi ştiu că n-o vo face. Paznica tieshaneză pe care o văzusem mai devreme. Le mestec gânditor în timp ce mă duc să verific malele.nişte a pă şi nişte caise uscate. iar eu mă bucur să văd că nu-mi tremură degetele. . Le dau animalelor . din cele învelite în hârtie comestibilă. Aici nu ne aflăm mai aproape de centrul febrei. La o asemenea distanţă. Până acum prezicerile mele onfirmă. Apucă pofticios caisele din mâna mea cu buzele lor mobile şi dinţii mari. ea este singura mea persoa nă de contact. fractală. chiar dacă legăturile ei cu Consilium-ul s-au întrerupt. scurt. mă aştept ca maşinile să mă poată ţine în viaţă un timp nede ient de mult în orice caz pentru a muri de altceva decât de febra amazoanelor. Insă până acum motoarele cu interferenţă stau liniştite.Planeta Amazoanelor 563 ani. cea pe care o numisem drăgăstos prima mea amazoană. a plecat. Mă bucur să aflu că încă mai trăieşte şi e t o. pata albă de pe hărţile lui Addison.„graniţa de pro­ babilitate") este fluidă. Mângâi gr eabănul iepei lui Maryam şi cochetez. cel în care menţiona că lu cra ca samsar în Haiming. Ultimul ei raport. Tânăra Amina îmi dă câteva din bomboanele lui Mei Yueyin. sistemul meu imunitar nu dă nici un semn că sar întoarce împotriva lui însuşi. Monitoarele medicale arată că tempera ura mea e o idee peste treizeci şi şapte. Sunt bomboane de or ez.calului lui Maryam şi catârilor mei şi ai Aminelor .

nu mai mult de patru sau cinc i ani.şi-1 împărţim cu Aminele. îmi sugerează pe ocolite că. Par că ar putea sta acolo la nesfârşit. călărind alături pe un drum mărginit de pini contorsionaţi. Nu ştiu de ce acest lucru mă face să r. cu fructe uscate şi ceai de coca din desaga mea . iar călătoarele tieshaneze înce să se trezească. cred eu.melancolic. o pată petrochimică pe orizontul de nord-est. aş fi bine-venit să călătorim împreună. accept. Ne aflăm la tre i zile de caravanserai. Maryam. dar aşa se întâmplă şi. .564 DAVIDMOLES O înlocuiesc două femei mai în vârstă care stau pe vine în praf. soarele se ridică peste dealuri. Două dintre femei au fetiţe foarte mici. iar Ha iming e doar la două zile distanţă. dar e un zâmbet nepăsător ca al unei statu . înainte ca ele să pornească pe drumul lor pre sud.Eram aproape un copil când am avut-o pe fiica mea. În dimineaţa următoare.plăcinte şi budincă de orez. Când plecăm şi noi. doctoriţa. . jucând zaruri la lumina unei lămpi fluorescente. După rugăciunea de ineaţă preparăm micul dejun împreună . deşi nu e uşor să-ţi dai s ama prin văl. şi o văd pe Maryam uitându-se la ele . înainte chiar de a-mi da seama ce fac. dacă tot ne îndreptăm a spre Haiming. U n a dintre ele îmi zâmbeşte. îmi spune Maryam.

sau ghinionistă. şi nici atât. la Themiscyra.Planeta Amazoanelor 565 . Un copil. vezi tu. Dintr-odată. şansele unei concepţii spontane sunt f oarte scăzute . .Paisprezece ani. liniştea fiind spartă numai de sunetul valurilor î părtate şi de mersul lent. când am coborât iarăşi pe râu. Mă uit la ea. ţinând uşor hăţurile.Chiar şi aşa departe. minciuna cu privire la vârsta mea nu mai are atât de gravă. dincolo de ceaţa Haimingului.poate una la o sută. Îmi amintesc. Râde scurt: Am fost norocoasă. greoi al copitelor. Călărim un timp în tăcere.. Yazmina. . spatele drept şi umerii slabi. douăzeci dintre noi am fost luate în susul râului.Nu contează. Priveşte din nou în depărtare. Maryam revine la drum. . dar o ezheleră de două­ zeci şi opt de ani n-ar putea fi aşa ignorantă ca mine. . Clatină din cap cu frustrare: Mi-am lăsat cuvintele acolo. cu degete l ungi de chirurg. Yazmina? . Dar era foarte frumos. Se întoarce în şa ca să mă privească în faţă: Tu câţi ani ai. Asta face ca Maryam să aibă treizeci şi şase de ani.. Când am absolvit. mâinile mici bătute de vreme. presupun. Se u ită din nou la mine.Rabiah a mea ar face douăzeci şi doi anul ăs ta.Dou o minciună.Îmi aruncă o privire: Eram într-o misiune. de parcă ar încerca să vadă în t : Nu am cuvinte să-ţi descriu nordul. Ea scutură din cap . E prea mult spaţiu între viaţa mea şi viaţa pe care a trăit-o această feme ar opt ani nu sunt suficienţi ca să-1 măsoare. şapte ani mai mult.Ce s-a întâmplat? întreb. în nord. la ceea ce pot vede a prin burka. în Erethea.

un fragment din cei patru­ zeci de mii de kilometri de cablu care odată conectau Hippolyta . fără să se întoarcă . odată. acolo unde faleza lasă loc unei spinte cături înguste. O spune în arabă. Apoi dă pinteni calului. Acum înţeleg. zice Maryam . Araba ei este clasică şi foarte curată. mecanic de dreaptă. Se întoarce spre mine.O scară spre cer. In vocea ei este o emoţie pe care n-o pot identifi ca. spune sec. O bucată de cablu spaţial. luând-o înainte zece.Sper să fii feri ci. O movilă de material de culoarea cărbunelui aşezată în centrul văii. nu în ezheleră. douăzeci de m etri. mot l devine limpede. privind în vale. Spre est. cam de un kilometru lăţime. Dau din cap şi privesc în jos la panglica cenuşie. 4 Vechiul drum este stricat într-un singur loc.aproape ca şi cum ar fi singură Maryam spune: . şi în interior. Asta era. Abia după câţiva kilometri mă lasă din nou să merg în rând cu ea. evident simţindu-mi nedumerirea chiar şi prin văl.566 DAVIDM O I L E S încet. valea se întinde pe o distanţă nedefini poteca fiind imposibil. . ridicâ du-se din nisip şi apă ca spinarea unui şarpe scufundat. unde apa e mai puţin adâncă. cu accentul unu judecător sau erudit hadith. Insă mai de aproape. .Un ascen sor spaţial. folosind cuvintele moderne de arabă-de-bazar. Pe hărţile mele dinaintea febrei nu se af lă nimic de genul ăsta.

Efectul ar trebui să fie deprimant. Otrera curge de la nord la sud pe două sute de kil o­ metri. oamenii vor trebui să se împace cu du reroasa recunoaştere a faptului că multe milioane ar fi putut fi salvaţi . Aici pe malul vestic. exact la sud de acest loc. iar orizontul e pătat de fum. râzând şi târguindu-se în ezheleră.dacă puterile exterioare ca Republica Erewhon şi Consilium-ul în loc de carantină s-ar fi preocupat de evacuare. fie din lemn şi foarte fragile. st rigând. apă de râu şi mirodenii.retezat când staţia de pe inelul ecuatorial al Hippolytei fusese distrusă p entru a instaura carantina. iar străzile sunt pline de lume. unde vasele care merg spre nord se opresc înainte de a o lua în amonte pe fluviu.toat e părând construite fie din lut şi foarte vechi. şi apoi se varsă în oceanu l estic al Hippolytei. clădirile sunt scunde. arabă şi chineză. * Vechiul oraş Haiming este o insulă verde prelungă. maronii şi sărace . Dacă am succes aici. aflat în proprietatea Tieshanu lui. malul este mărginit de construcţii de metal şi beton. O las pe Maryam la capătul de l eriboturilor. aerul miroase a pământ. Dar n-am ce face în sensul ăsta. unde se află piaţa. . Pe malul estic al fluviului. acope­ rită de alb şi albastru. înainte de a coti la stânga. aşezată în ocul unui fluviu larg şi cafeniu. Suntem nevoite să ocolim mulţi kilometri în interiorul coastei înainte ca apa să devină suficient de puţin adâncă încât s-o putem trece piciorul.Planeta Amazoanelor 567 de stele . dar vârfurile acoperişurilor sunt decorate cu stea­ guri co lorate.

. Nu ştiu ce să spun. în afară de: . Marpesia 4. Nu mai am alte fiice. ştii. apăsându-şi obra rit de văl de al meu. altfel Aminele nu ar fi a vut niciodată în proprietate .Poate o să merg şi eu spre nord. sau nepoate. pe neaşteptate. într-o zi. In interiorul petei albe de pe hartă. Apoi sirena vasului se aude din nou. despovăraţi de istoria lor hib se înmulţesc mai bine pe Hippolyta decât oriunde altundeva. centrul anomaliei cauzale. Ia un stilou şi o bucată de hârtie din unul dintre bag ajele ei şi îmi mâzgăleşte un nume şi o adresă. zice ea. In Erethea. Themiscyra . De asta mă duc spre nord . Mi-o întinde. . O negustoreasă de catâri pe nume Zhou Xiling îmi cumpără animalele cu ceea ce ar însemna un preţ prost.Probabil asta e ultima mea şansă. repetă ea ca un ecou.Voia lui Dumnezeu. şi ea dispare. Car e fusese dintotdeauna ţinta mea. zice ea. strunindu-şi calul prin gang. . Catârii. In caz că eşti prea prostuţă ca să mă ascu lţi. şi ea se retrage. Râde şi.A m treizeci şi şase de ani.568 DAVID MOLES La intrare şovăie. fetiţa mea.Sunt convinsă că o să reu cu voia lui Dumnezeu. îmi zice. spun. . dacă eu aş fi plătit vreodată pentru ele. Mai întâi trăieşte pentru tin vasului fluieră.Ce vrei să spui? . mă strânge în braţe.E prietena mea. iar eu citesc: Dr Aysun Orbay.Eşti prea tânără. .

Totuşi nu-i e de nici un folos. Vârtejuri provenite de la traficul motorizat mişcă aerul umed. dar în ţinuturile muntoase din sudul Aellei. zice.Planeta Amazoanelor 569 cele două animale ale lor. mărginit de ginko bătrâni. Nu sunt înalt Maryam.Acolo au fost îngropaţi toţi bărbaţii. verzi-aurii şi moi ca nişte petale de flori. de exemplu. era mai înaltă decât mine dar sunt mai înalt decât majoritatea femeilor de pe străzile Haimingului de Est. Nu mă vrea pe aici . Pod ul e larg. . Mi-am ridicat pe umeri baloturile de coca. deţin toată puterea. care pot importa şeptel din nordul îndepărtat. . departe de cen trul anomaliei. şi n-am cum să nu atrag privirile. şi învolburarea frunzelor seamănă cu un exotic da nse de caractere. su nt singura ezeheră de pe podul spre Haimingdao. sau cel facă nedorita ei asociere cu mine mai puţin evidentă. femei ca Zhou.păşind repede de parcă ar fi vrut să mă lase în urmă. Merge puţin înaintea mea . j Mei Yueyin abia dacă scosese douăzeci de cuvinte de când mă prezentasem în magazinul de co ca.Ce-i asta? întreb. Yueyin priveşte în direcţia indicată de mine. Când îmi car baloturile spre piaţa de coca. nu se înmulţesc mai bine decât fiinţele umane. In această relaţie. Pe creasta ei soarele coborât al amurgului face să sclipească ceva auriu. mulţimea se ţine la o distanţă respectabilă de mine. trotuarul de sub picioarele noastre e acoperit d e frunzele lor căzute. unde la capătul sudic alb albastrul oraşului lasă loc unei largi coline verzi punctate cu structuri cenuşii. arătând în faţă spre insulă.

Vreau doar câteva informaţii. rostesc. într-un cartier cu străduţe înguste din partea de est a H aimingdao . apoi se opreşte şi se întoarce. şi bin s când am ajuns la casa ei . dacă asta te îngrijorează. dar curat cu două niveluri înghesuit în spa­ t ele unui zid acoperit de iederă. Apoi se întoarce şi porneşte iarăşi. Faci asta prin simpla ta prezenţă. Spune asta în arabă. Mei Yueyin este singura care a văzut un bărbat cu propriii ei oc hi. plată. . . avem un musafir. spune ea. arabă. . N-am venit să te pun în pericol. ceva din forma trupului. Pronumele din chineza vorbită nu au gen. Îmi aruncă o privire lungă. N-am venit aici ca să-ţi fac neca­ zuri.primele sale cuvinte către asociata ei sunt: .Yazmin a Tanzikbayeva. o să mă descurc şi fără ele. Pe chipu va se îm­ blânzeşte pentru o clipă . După asta nu m-am aşteptat ca Yueyin să-mi ascundă iden­ titatea faţă de partenera ei.Liwen.Venirea ta aici pune în peric l pe toată lumea de pe planeta asta. Ia tu n-o să mi le dai. Mă opresc brusc. Poate nimic altceva decât că dintre toate femei le de pe Hippolyta. El e de pe Pământ. Cu siguranţ -am venit ca să te târăsc înapoi.apoi se aspreşte la loc. Yueyin continuă câţiva paşi.570 DAVID MOLES Nu ştiu ce m-a trădat.un bloc vechi. Ceva din glasul meu. din mers. chiar şi numai ghicit prin faldurile burka. .Ascultă.

co ate şi genunchi. Joacă un joc cu pietre colorate ca de domino.Pacea fie cu tine. Da că părăsim Hippolyta. Dar pen rachetele din era industrială ale lui Liwen. . E o navă de luptă la L2 care aşteaptă s dă pe oricine ar încerca să plece. . Numele fetiţei îmi scapă. Liwen ridică din umeri. Dacă ar fi fost invers. care îi aju ne în poală o fetiţă de vreo şase sau opt ani. Fu Liwen. cu stran ia sa colecţie de lasere şi lansatoare de particule.Planeta Amazoanelor 571 .Ştii că nu au uitat de voi acol o sus. îi spun. Răspund neatent în timp ce Yueyin face absentă ceai şi Liw n o trimite sus pe fetiţă. Bine ai venit pe Hippolyta! Araba ei are un accent puternic. zice Yueyin. este la fel de letală ca şi un roistabilizator al Consilium-ului.Nu e numele tău adevărat. zice Yueyin. ca şi restul prezentărilor. . Este expert în rachete pentru guvernul din Tieshan. probabil mai înaltă decât mine. spune femeia. Un inginer expert în rachete. . îi spun lui Liwen.înţeleg ce simt ei. Partenera lui Yueyin e în altă.Este acum. şi slabă. Un inginer expert în rachete.Partenera mea. mult mai mult decât a lui Yueyin. zice. cu pomeţi înalţi şi păr împletit. dacă . la vârsta asta e toată numai ochi.nu-mi d u seama dacă e a lui Yueyin sau a partenerei ei. sute de miliarde de oameni ar putea muri. . mica navă de pază a Republicii. Să numesc Tenacious navă de luptă sună a minciună. care priveşte timid în sus spre mine . în timp ce Yueyin se aşază.

o grămadă tristă de pânză violet alături de mine pe canapea . nu e chiar aşa de simplu.Nu eşti ezheleră. ceea ce e şi mai dezarmant. înţel iat de ce femeile de pe Hippolyta con­ tinuă să poarte hijab. de ce a fost aşa de îngrozit or când bărbaţii din guvernele seculare al treisprezecelea şi al paisprezecelea au încerca t să abolească vălul cu forţa. rebuie să-mi scot burka.Pentru că nu vreau ca fiica mea să creas că într-o închisoare. Chiar dacă mai am încă bluza.Şi totuşi construieşti rachete.572 DAVID MOLES noi am fi fost acolo şi bărbaţii ar fi fost prinşi în capcană aici jos .mă simt dezbrăcat. Dar aş putea să greşesc. mă simt iar Sasha Rusalev. Bineînţeles. odată ce burka e scoasă co plet . Nici măca r nu eşti femeie. Şi. Să ucideţi sute de miliarde. zice. . .şi noi am fi făcut a aşi lucru. zice Liwen sorbind din ceai. trăgându-mi braţele din mâneci şi ridicând strat după strat de mater peste cap. şi s-o răs­ pândească.Scoate-ţi vălul. zic. Şi când o vor face. . Vreau să văd cu cine stau de vorbă. noi v o m fi pregătite. Eu cred că cel mai probabil e ca universul să facă Hippolyta după chipul şi asemănarea sa. mă gândesc. decâ invers.Cum? . . Dar nu o spun cu voce tare. mai devreme sau mai târziu. pan­ talonii şi cizmele. Dacă nu aş crede asta nu aş fi aici. . vor uita. Adevărul este că eu nu cred că ceva .e posibil: că amazoanele ar duce cu ele ceea c e face ca Hippolyta să fie ceea ce este. Mă simt dezgolit. spune Yueyin dintr-odată.t eama Consilium-ului şi a Republicii . Lasă jos ceaşca cu o hotărâre fermă: Mai d eme sau mai târziu. Mă bucur că nu e deciz mea.

.Mai mult sau mai puţin. Febra îi omoară ca pe orice alt bărbat. clinică a unui naturalist.Se mai întâmplă. gâtul meu. . dar acum nu mai cred aşa. nu sunt aici nici pentru că aş crede că febra amazoanelor a r face din mine o femeie.Febra îi ucide şi pe ei. O dată. Uneori e greu de trasat o graniţă. Sună mai mult ca o acuzaţie decât ca un co iment. Eşti mai tânăr decât credeam. Cam la fiecare zece ani Republica trimite un laborator automat cu o cuşcă plină de gerbil i masculi. . . Yueyin ridică din umeri. şi într-o clipă înţeleg ce vrea să în : atenţia grijulie. . adaugă Liwe n.Sunt un filo zof al naturii şi am fost pregătit în Califate.Planeta Amazoanelor 573 Văd că Liwen mă studiază. ca să testeze ultimul miracol medical. încercând să-şi înregistreze în memorie acest c specimen al unei specii pe care nu o va revedea niciodată. zice Liwen în araba ei cu accent. . îi spun. Şi frumos. Dar tu nu eşti un mistic. privirea ei zăbovind pe mâinile. La început am crezut că eşti aici ca să trăieşti cine ştie ce fantezie de harem coloni l. Crezi că ai găsit un tratament pentru febra amazoanelor. de două sau trei ori în înregistrările Serviciilor Etnice. Şi înainte d a formula următoarea ipoteză.Da. Yueyin mă studiază şi ea.Şi asta se mai întâmplă. de când sunt e u aici. zice ea.Lasă-mă ghicesc. doar un fel de concentrare. apoi întreabă: Eşti homosexual? . faţa. . Face o pauză. nu-i aşa? Acum e rândul meu să ridic din umeri. zice Yueyin. Mistici care nu cred în terapia genetică sau chirurgia reconstructiva. Nu e nimic intim erotic în această privire.

Beau o gură de ceai. Ia r febra este ceea ce se întâmplă dacă le pui laolaltă . difuzia. .Serviciul Fenomenologic.A ici metaforele încep să nu se mai potrivească. . Sunt sponsor izat de Biroul de iraţionalitate al Califatului din Londra. dar din motive practic e sunt de capul meu. .Asta pentru că febra nu e o problemă medicală. . ai distruge bazele societăţii Hippolytei. Mă priveşte în ochi. ci întregul ecosistem.febra e ceaiul.Spui asta de parcă ar însemna ceva.Pentru mine înse amnă. Nu doar societatea umană.Nu eşti din partea SF? . pentru ce eşti aici? Oftez. P e că anomalia e ca o gră­ madă de frunze de ceai .Nu sunt deloc din partea Consilium-ului. Liwen îşi ridică ceaşca şi o învârte: ci ca să scoţi frunzele. şi acesta stă pe canapeaua mea. Nu am spus că şi eu . . este irever­ sibilă. apoi în timp ce las jos ceaşca îmi vine în minte o analogie: Uite . Pe această planetă există un singur organism masculin. adică crede că universul e ca apa din ceaşca asta de ceai.Iar blocada exis tă pentru a împiedica ceaiul să difuzeze în continuare. Consilium-ul . . dar Yueyin mă întrerupe. E un simptom al violării efectulu i de cauzalitate.în care caz febra.Da ea vindeca febra. încep să răspund.574 DAVID MOLES . . zic arătând spre ceaşcă.Atunci. Nimeni nu ştie cum să reverseze entropia la o asemenea . zise Liwen. Să spunem că universul este o ceaşcă de apă.Am spus că Serviciul Fenomenologic crede asta. Frunzele sunt anomalia cauzală de pe Hippolyta. Yueyin pare sceptică. spun. .

Planeta Amazoanelor 575

scară. Şi dacă nu e limitată, se va răspândi. Pe de altă parte, poate că anomalia este ca o p ricică aruncată în ceaşcă. Poate febra e doar o undă pe suprafaţa apei, disipând energia lovi ii. Când energia se epuizează, la fel şi undele. - In care caz suntem oricum condamnaţi, zise Yueyin. Dar eu nu cred. - Ia, spune-mi. Fertilitatea spontană în teritoriile E zheler la marginea regiunii anomaliei - creşte sau scade? - Nu există nici o dovadă cl ară în nici unul din sensuri, spune Yueyin, părând jenată. Empiric... - Empiric, scade. Nu -i aşa? Priveşte în depărtare. - Posibil. - Uite, zic eu. Nu sunt aici ca să vă distrug soci etatea. Sunt aici ca s-o eliberez. Spui că nu vrei ca fiica ta să crească într-o închisoar e. Yueyin spune: - Nu vrem ca ea să crească nici ca să fie nevasta vreunui bărbat. Scutu r din cap. - Nu e vorba doar despre voi. Hippolyta este o singură lume. Acolo sunt jumătate de trilion de femei. Flutur braţul spre tavan, încercând să încercuiesc întregul Po ychronicon: Nu crezi că şi ele merită o şansă să aibă ceea ce aveţi voi? Pe faţa lui Liwen pe zorii înţelegerii. - Nu încerci eradicarea febrei amazoanelor, rosteşte ea. încerci s-o co ntrolezi. - Tot nu înţeleg, zice Yueyin. - V-am spus că de aici metaforele nu se mai p otrivesc. Nu mai pot descrie lucrurile cu ajutorul unei ceşti de ceai. - Fără ceşti de c eai, acceptă Liwen.

576 DAVID Moles

- Fără ceşti? Inspir adânc: Sper să folosesc tehnicile matematice ale Califatului ca să real izez un echilibru metastabil care să permită unor regiuni convexe cu istorii virtual e şi reale sa coexiste într-un spaţiu-timp cu patru dimensiuni, rămânând totuşi atât distinct opografic, cât şi adiacente într-un spaţiu cu cinci dimensiuni. Yueyin face ochii mari. - Nu contează ce faci. Ce înseamnă asta? Pentru noi? - înseamnă, dacă reuşesc, că fiica ta va tea să aleagă cum vrea să trăiască. Fiica ta - fac din nou semn spre exterior - şi fiicele t uturor. - De ce te-am crede? Ridic din umeri. - Contează? In orice caz, de mâine n-o să vă mai stau în cale. Merg în nord, în Erethea. Iau o înghiţitură de ceai: Dacă vreţi să m siguranţă nu va fi greu. Liwen îi spune ceva lui Yueyin în tieshaneză. Conversaţiile în limbi e chineze mi se par întotdeauna că sună ca nişte Certuri, dar în replica lui Yueyin nu obs erv dezacordul, ci dispreţul şi totuşi un fel de resemnare. Apoi se ridică şi urcă scările. P o ţ i dormi pe canapea în noaptea asta, zice Liwen. O să-ţi aduc nişte aşternuturi. Baia e în spate, dacă vrei să te speli. - Mulţumesc. - Îmi pare rău pentru Yueyin, spune in timp c e ordonează serviciul de ceai. Trebuie să înţelegi că pentru ea nu e destul că pe Hippolyta noi, femeile, putem trăi fără bărbaţi. Faptul că Hippolyta este un loc unde bărbaţii nu pot v este de ase­ menea important. Aruncă o privire spre haina împăturită

Planeta Amazoanelor 577

alături de mine şi zâmbeşte: Pentru Yueyin febra este hijab-ul perfect. - D a r pentru t ine? întreb. Ridică din umeri. - Yueyin a ales să vină aici. Cât despre mine, eu sunt feri cită aici - dar aici m-am născut. Dacă m-aş fi născut în altă parte, probabil aş fi fost feri acolo. Rămâne tăcută pentru o clipă, de parcă s-ar gândi dacă să spună mai multe. - Cred că n te bagi, zice. - Ce vrei să spui? - Ai dreptate, febra este un efect secundar a un ei violări a cauzalităţii. Oricare ar fi originea sa, centrul e acolo, în Erethea. - De asta mă şi duc acolo. Oftează şi coboară privirea, trasând desene invizibile cu degetul pe s uprafaţa mesei. - Am fost acolo de trei ori. Nu tot drumul. Ridică ochii: C u m aş put ea să-ţi explic? Ştii mormintele pe care le-ai văzut pe drumul spre oraş, la capătul de sud al insulei, Cimitirul Bărbaţilor? Aprob din cap. - O să găseşti Cimitire ale Bărbaţilor, morm nte ca acelea, peste tot în sud. Dar nu şi în Erethea. In Myrine - primul oraş mare în sus ul fluviului - în Myrine nu au decât un cenotaf. N i m e n i nu ştie ce s-a întâmplat cu c adavrele. In Themiscyra nu au nici măcar atât; când vorbesc despre bărbaţi e ca şi cum ar vo rbi despre o metaforă sau un mit. Zâmbesc. - Poate aşa e mai sănătos. Cu un hohot de râs scăp t printre buze, Liwen clatină din cap.

578 DAVID MOLES

- Poate că da. Spune-mi... pentru ce ar merita să murim? - Nu mă aştept să mor. - Dar ştii că există posibilitatea. Privesc în gol. E o chestiune în jurul căreia s-a învârtit toată lumea profesorii mei, elevii mei, Ghilda Fizicienilor, Biroul de iraţionalitate, ataşatul militar al Republicii la Londra. Le-am distras atenţia cu bune maniere şi matematică şi i-am lăsat să-şi completeze propriile răspunsuri, de la altruism la nevroză. - În perioada de început a psihologiei occidentale, spune Liwen, faptul că cineva era atrasă de altc ineva de acelaşi sex era considerat un semn al inabilităţii, din partea ei, de a disti nge între Sine şi Celălalt. Ca un copil care încă nu înţelege diferenţa dintre jucării şi pro membre - şi le bagă pe toate în gură. Dacă ar fi adevărat... atunci altruismul ar fi foarte apropiat de narcisism. Mă uit la ea. - Yueyin a avut dreptate să nu mă creadă, îi spun. Nu sunt aici pentru că vreau să vă ajut. Sunt aici pentru că sunt genul de persoană care nu se poate uita la un nod fără să vrea să-1 deznoade. - E un verset din Tao Te Ching, zice Liwen. E ambiguu, bineînţeles, mai ales în arabă, dar o interpretare ar fi: „Nodul perfec t nu lasă nici un capăt de la care să poată fi desfăcut." - Dacă aş crede că acest nod e perf , nu aş fi aici. Dacă ceea ce s-a întâmplat pe Hippolyta s-a întâmplat o dată, pro­ babil că lă tot timpul - numai că cele mai multe ano­ malii cauzale nu au efecte măsurabile. Iar dacă una are, Serviciul Fenomenologic - sau altcineva ca ei - le acoperă, se uită în altă parte. Dacă vreau să desfac acest nod - Hippolyta ar putea fi singura mea şansă. - Şi pent ru asta eşti dispus să mori.

Planeta Amazoanelor 579

- Dacă se ajunge la asta, da, spun ridicând din umeri. Trăim într-un univers cauzal. Nu e asta o justificare suficientă pentru orice? - Un alt verset s-ar putea traduce a stfel: „Cea care se distinge de restul lumii ar putea primi lumea în dar", spune Liw en. „Cea care se identifică cu lumea ar putea accepta lumea." Îşi termină ceaiul şi se ridică picioare. - Eşti nebun, zice privind în jos spre mine. Respect asta la un om de ştiinţă. Noapte bună. - Mulţumesc. Noapte bună.

* Feribotul, JingShi, are un iz în acelaşi timp dulce şi rece, ca metalul şi otrava. Gazel e evacuate de cele două motoare mari miros ca plasticul ars. Speram să vorbesc mai m ult cu Mei Yueyin despre geografia şi demografia Hippolytei, ca să înţeleg mai multe des pre efec­ tele macroscopice ale anomaliei, dar când m-am trezit de dimineaţă ea plecase deja. Probabil e mai bine aşa. Îmi aşez mâinile cafenii pe balustrada umedă vopsită în alb, s mţind vibraţiile motoarelor, şi privesc dincolo de Canalul Haimingdao la complexul de lumini, vălătuci de fum, rezer­ voare şi clădiri, la macaralele înalte care vor ridica rache tele lui Liwen. Le vor ridica, apoi le vor lansa spre moarte sigură în braţele lui Ten acious şi ale sateliţilor cu lansatoare de particule. Mă întreb ce va înţelege din toate ast ea locotenentul Addison şi fraţii săi cei cumpătaţi.

580 DAVIDMOLES

Mă aştept să admire curajul. Nebunia a cărei oglindire văzuse Liwen în mine. Apoi vor trage î ele.

N o r d . Jing Shi avansează încăpăţânat contra curentului îngheţat, ca o bunicuţă de la ţară legătură de lemne. Sunt bolnav, conform monitoarelor medicale - tem peratura e cu un grad peste normal, iar numărul celulelor albe din sânge creşte. Poate fi un atac al f ebrei. Ar putea fi doar efectul cinei de la Yueyin. Motoarele cu interferenţă sunt a gitate, murmurând în sinea lor, dar ele par să creadă că mica mea bulă de realitate, res­ pin d intruziunea Hippolytei, este intactă. Discut cu infir­ miera vasului şi obţin o sticlă d e antipiretic şi nişte pilule mari şi albe cu un gust amar care îmi rămâne în gură mult timp ce le înghit.

La Myrine râurile se unesc, Ortigia din vest vărsându-se în Otrera. Jing Shi va continua să meargă spre nord-est urcând pe Otrera spre Themiscyra, dar peste noapte se va opri aici, pentru a se alimenta cu combustibil şi a schimba o încărcătură cu alta. Petrec ziua pe ţărm, luând un tramvai rapid din port către partea cea mai veche a oraşului. Într-o cafe nea de pe stradă urmăresc vrăbiile sărind de pe pământ pe mese şi pe scaune, atente după firi uri. Toate sunt femele, desigur, cu capete mici şi penajul cafeniu uniform.

Planeta Amazoanelor 581 Myrine e mai curat decât Haiming, şi mai liniştit, deşi încă agitat şi prosper. Străzile din st cartier, înguste, construite pentru pietoni, cu bizarele lor clădiri dinainte de febră, sunt vesele şi pline de culoare, aglomerate cu mici magazine lu­ minoase şi clienţi i lor, femei tinere şi fete cu păr castaniu sau blond, conversând într-o creolă turco-germ ană pe care aproaA 1

pe o pot înţelege. Piaţa umbroasă spre care dă cafeneaua este o insulă în mijlocul tuturor ac stora, o insulă de culori stinse şi de linişte. In centrul pieţei se află Cenotaful Bărbaţilo . Nu sunt sigur la ce mă aşteptam - vreun obelisc sau stâlp falie, poate, având în vârf o st atuie musculoasă şi bine dotată, în stil european? In loc de asta, acolo este un aranjam ent circular de dale închise la culoare şi ziduri dărâmate, puternic reliefate, evocând su ferinţă. De la distanţă, pietrele arată ca şi cum ar avea nume înscrise pe ele. D a r văzute aproape, literele se dizolvă în modele abstracte.

Mă întorc pe Jing Shi seara, îmbarcându-mă împreună cu forfota noilor pasagere care urcă la b . Majoritatea sunt tieshaneze, imigrante sau expatriate; câteva sunt eritheene, di n cele care nu au bani pentru tren sau nave pe pernă de aer, şi pe care nu le deranj ează puţină aventură. U n a din acestea este o femeie tânără cu care împart cabina, o student economie din Antiope - unul dintre oraşele de dincolo de Themiscyra, în Erithea de E st - care se întoarce acasă pentru vacanţă. E suplă, musculoasă şi cu pielea întunecată. Noap coate khimar-ul, dezvelind un păr negru, creţ şi

582 DAVID Moles

foarte scurt, ca al lui Musa. Din anumite unghiuri arata ca un băiat. Paturile au perdele, dar eu nu o trag pe a mea - cele d o u a deschizături mici lasă să intre prea puţin aer curat. Nici studenta nu o face. Nu ştie ce să creadă despre mine, ascuns în spa tele burka, cu accentul meu ezheler şi desagii mei aspri care miros a catâri şi a miro denii. Pentru ea sunt exotică şi misterioasă şi, cred, puţin excitantă. Ca european, sunt pr odus al unei culturi - o istorie orala şi scrisă - care mi-a construit sexualitatea personală într-un anume mod. In zilele de demult ale acestei istorii, dragostea feme ilor era considerată de către mulţi ca fiind un substitui inferior, dar acceptabil la limită, pentru dragostea bărbaţilor. Poate pentru unii încă mai este aşa, dar nu şi pentru mi e. Şi, chiar dacă ar fi - probabil există puţine femei pe Hippolyta, ici colo, care să ste a treze noaptea visând la bărbaţii pe care nu i-au văzut niciodată. Dar să mă aştept că aceas entă băieţoasă să fie una dintre ele - cât de prost ar trebui să fiu? Noaptea, în strălucirea a luminilor de urgenţă, privesc ceafa capului ei adormit, încercând să-mi amintesc cum era când îmi plimbam degetele prin părul lui Musa. Indiferent ce şi-ar dori tânăra din celălalt at, dorinţele ei şi ale mele sunt perpendiculare. Mă bucur că am burka. Sub ea nu sunt s igur dacă vreau să râd sau să plâng.

Alarmă! Sar şi mă lovesc dureros cu capul de tavan. Motoarele cu interferenţă urlă solicitând -mi atenţia...

Planeta Amazoanelor 583

Nu. E doar liniştea. Cer maşinilor un raport amănunţit, împiedicându-le să se grăbească. Totu alm şi liniştit, mai liniştit decât oricând de la aterizarea mea, la limita preciziei moto arelor cu interferenţă. Bula de realitate din jurul meu pare să se fi întins până la ori­ zon . E ca şi cum nu m-aş afla deloc pe Hippolyta. Oare mi-am imaginat alarma? Jurnalele motoarelor cu in­ terferenţă nu recunosc nimic. Ne aflăm la o zi distanţă de Themiscyra. Mă ind la loc în pat, fără să fie nevoie ca monitoarele medicale să-mi spună cât de repede îmi b inima. Mă doare capul, nu numai acolo unde m-am lovit, ci peste tot. Sub burka o urticarie mi-a făcut mici bube roşii care mă mănâncă pe antebraţe şi pe dosul palmelor, pe gl e şi pe picioare. Simt ochii studentei aţintiţi asupra mea şi mă întorc cu faţa la perete.

De dimineaţă, motoarele cu interferenţă sunt încă enervant de calme; chiar îngâmfate - nevoin admită existenţa vreunei graniţe între istoria divergentă a Hippolytei şi istoria mea. Monit oarele medicale, pe de altă parte, sunt moarte. Coincidenţă? Sau feribotul a trecut vr eun prag în timpul nopţii, vreo linie trasată prin spaţiu, timp sau probabilitate, întreru pând canalele de simultaneitate ale monitoarelor? Mă doare capul. Ar trebui să am o te orie, dar nu am. îm­ p r u m u t un creion de la casiera vasului şi mâzgălesc un timp graf ice şi formule, dar Hippolyta nu e ceva ce poate fi rezolvat prin ecuaţii parţial dife renţiale, şi nu după mult timp îmi pierd

584 DAVID MOLES

interesul. Îmi petrec ziua aşezat pe o bancă pe punte, la umbră, privind ţărmul răsăritean tâ e încet pe lângă noi: şase, opt, zece nuanţe de verde, şi ici-colo albul, galbenul sau albas trul iscoditor al caselor. Beau ceai călduţ de orz, şi la fiecare trei sau patru ore i au unul dintre antipireticele cerşite de la infirmieră. Ce aş putea face - să mă întorc? Am ş iut de când am venit că nu există cale de întoarcere. Dacă motoarele cu interferenţă s-au def ctat într-adevăr, dacă au dat peste cine ştie ce fisură în ecuaţii, atunci chiar şi întoarcer ieshan, sau dincolo de teritoriile Ezheler, nu m-ar putea salva. Şi dacă ar fi aşa, to t aş muri într-o zi, tot fără să ştiu adevărul. Simt că sunt aproape de a înţelege ceva. Că î a apropia de mine pe furiş, ca un animal sălbatic pe o câmpie, numai să stau suficient d e liniştit.

Themiscyra. Oraşul ni se arată în amurg, cu copacii care se retrag de pe ţărm făcând loc cult rilor, păşunilor, grădinilor, drumurilor, clădirilor. Mai sunt şi alte vase pe fluviu; sia jele lor se lovesc de carena feribotului, şi un zgomot îndepărtat de trafic începe să se îna lţe, ca un contrapunct la ritmul motoarelor. Adorm chiar când de-a lungul malului se ivesc luminile.

Casiera mă scutură să mă trezească. - Să coboare toată lumea care trebuie să coboare, zice ea ind.

Planeta Amazoanelor 585

Mă cutremur şi încerc să-i întorc zâmbetul, uitând pe mo­ ment că nu-mi poate vedea faţa. Pân esc asta după ce mă ridic, ajutat de balustradă, şi cu ceva efort îmi salt desagii pe umăr , când mă întorc să-i mulţumesc cu voce tare, ea dipăruse deja. Acum oraşul este pretutindeni jurul nostru. Vasul a andocat în umbra unui pod, larg şi solid, din metal, probabil colorat în timpul zilei, dar acum negru peste apele negre, ascunzând cerul nopţii. Su nt aproape ultimul pasager care îşi târşeşte picioarele pe pasarelă până pe chei, întorcândula final ca să privesc în sus şi în jos de-a lungul fluviului. Ambele maluri sunt mărginit e de lumini, panglici, arcade şi turnuri în diferite stiluri arhitectonice, strălucind cristaline pe fundalul nopţii, reflectate în apele întunecate, ca peste tot, în Petersb urg sau Baghdad sau Ho Chi Minh Viile - numai că aici un t u r n nu e doar un turn , şi un arc nu e doar un arc. E mai mare şi mai prosper decât mă aşteptam. Un drum larg pa vat merge de-a lungul ţărmului, aglomerat de femei de toate vârstele, culorile şi limbil e.

* E adevărat că, într-un oarecare fel, ideea că o istorie ar putea fi diferită cu atâtea milia rde de ani în urmă încât să se schimbe complet evoluţia vieţii multicelulare, şi totuşi să pr st prezent - un prezent în care aceste femei, categoric umane, se plimbă pe străzile a cestui oraş, la fel ca în orice alt oraş pe care l-am cunoscut vreodată, vorbind limbi p e care eu le-am învăţat de la bărbaţi - este, cu o aproximaţie de multe, multe zecimale, pur şi simplu imposibilă.

. E o idee la fel de bună ca oricare alta. . Are indicatoare în cinci limbi. .Pace. Acum . în uniformă de lucru negru şi alb. şi o scară largă de piatră urc i de trepte panta de lângă pod. apoi la stânga . In sus pe scări. îi zic. şi o întreb în arabă dacă poate să-mi arate încotro e nordul. . prea multe lucruri sunt deja ireversibile.586 DAVID Moles Dar adesea imposibilul are o integritate care improbabilului îi lipseşte. Am ajuns până aici. arătând.într-acol ce.Există un centru de informare pentru vizitatori în Khawlah Road.Mulţumesc. apoi din nou la femeie. construite pentru paşi mai mici decât ai mei. căci femeia zâmbeşte timid. malul se ridică abrupt. * Sus. . Vin pentru pr ima dată în Erethea. Sus pe scări. In faţă.apoi la dreapta . Privesc de-a lungul fluviului. şi înapoi la vas. ridicând n eputincioasă din umeri. n-ai cum să-1 ratezi. altădată aş fi sărit câte două sau trei deodată. îi spun. şi spre scări. Îmi dau seama că sperasem ca ea să arate în susul sau în josu fluviului.Unde te duci? întreabă.Nu sunt sigură.adică pe strada Ste Jeanne . se oferă ea. . Ele o să-ţi găsească n hotel. Treptele sunt mici. Atitudinea mea trebuie să fi trădat ceva. la primul colţ. Opresc o femeie suplă. cu piele întunecată şi pomeţi tipici Americii Centrale.

într-o formă conică aproape până la invizibilitate. Din orice p unct al Hippolytei. şi o staţie pe inelul ecuatorial. o panglică zveltă de argintiu selenar lucind în auriu acolo unde se ridică deasupra or izon­ tului. în unghi drept. . ar fi fost cel mai luminos obiect de pe cer. şi at de apropierea fluviului. Ajung la capătul scărilor. Dinco de luminile străzii. ţâşnind printre dinţii mei încleştaţi. Un ascensor spaţial.Febra. (Undeva în fundal ul m i n ţ i i mele.Planeta Amazoanelor 587 şovăi sub greutatea bagajelor şi a febrei . cinci extr a-dimensiuni. Cumva am supravieţuit. cu bocancii alunecând pe prima gheaţă a toamnei. dincolo de stelele ordonate ale turnurilor care se ridică acolo . paşii mei măsurându-se în centi­ metri şi în t escândă că următorul mă va trimite alu­ necând în abisul adânc de un kilometru de lângă noi. Inelul e ste un arc care se extinde de la un orizont la altul. Aerul e călduţ. Nu există posibilitatea să-1 f i ratat mai înainte. Ajung sus şi arunc o primă privire cerului. titudinea morţii. modelul m e n t a l al anomaliei cauzale p e n t r u care miam cheltuit zece ani să-1 construiesc se extinde brusc. In punctul culminant. un inel de aur. se întâlneşte anglică.. căpătând trei. adică. dar îmi amintesc de cel de-al doilea an la universitat e şi de o plimbare pe jos pe colinele Pamirului. încovoiat împotriva unui vânt aspru.) .Dumnezeule! Cuvântul vine involuntar. Voi supravieţui şi acum. patru. L-aş fi văzut de pe Tenacious. Frisoanele vin în valuri. ceva mai puţin cald decât în deltă. dar refuzând să dispară chia n vederea mea înceţoşată şi tre­ murată. tremurând de epuizare şi de ultimul val de friguri. nu mă mai pot preface că nu este c eea ce este.. L-aş fi văzut din Haiming.

.Ai nevoie de ajutor.. iar eu nu am nevoie să ştiu ce limbă vorbeşte ca să înţeleg. spune ea cu toată seriozitatea. şi privesc jos la chipul unei matroane blonde robuste.. Mă întorc.. Burka îmi limitează câmpul vizual la o fantă îngustă. să-i spun cât de mult îmi place păl dar haina îmi înăbuşă vocea şi renunţ. Mă r reuşind doar o jumătate de pirouette a la seconde înainte de a-mi pierde echilibrul.Eu eram Lancelot . Delirul este. regina Angliei nu poartă burka . F vedere periferică. Nu pot vedea nimic prin el.. îmbrăcată în roşu. . . arătând exact ca regina Anglie când am dansat pentru ea Rege pentru totdeauna la Glastonbury. Mă smulg din mâna femeii şi încep să adun fa durile hainei. cu flori. Nu găsesc scările. turcă sau rusă. privesc înapoi şi inelu e încă acolo. Sunt pe pod. şi mă întorc să-i ex­ plic . R egina îmi prinde braţul. îi spun. A fost magnific. încruntându-se îngrijorată. încerc să-mi cer scuze.Vălul ăsta nenor explic scuzându-mă.. Mă împiedic. f u r i o a s e sau îngrijorate. încercând să trag burka peste cap.. In spatele meu. Podul. De ce naiba n-aţi încetat să le mai purtaţi după ce am murit noi? Ştiu că nu e cinstit. speri ate. Cui îi vorbesc? Nu pot vedea nimic prin vălul ăsta bles­ temat. Delirul este unul dintre simptomele febrei amazoanelor. voci ridicate de femei.. departe de cer.588 DAVID M O L E S Hotărârea mea se spulberă.unul dintre simptomel e.mă izbesc de cineva. . fără să mai fiu sigur dacă vorbesc în arabă. .oare ce poa rtă? O pălărie rotundă. Îmi smulg privirea de pe inelul imposibil şi deodată o iau la fugă înapoi spre fluviu. Halucinaţie.

. . în secolul XIV al Hegirei. cu răsuflarea tăiată. prin dantelă.Maryam? croncăn. extinzându-se să umple întrea a lume.. Ritmul inimii o sută zece. su nt întins pe spate. încep să spun.Rata accidentelor mortale de circulaţie printre pietonii din Kabul . înainte de a putea termina. şi mă întorc spre regină ca ea să ştie că am renunţat. Cineva mă apucă de braţ. . Miroase a iarbă strivită. . una cunoscută.E rănită? Să cheme cineva o ambulanţă! Luminile se năpustesc asupra mea. Vălurile astea b lestemate! Se aude un scrâşnet de roţi. . sună de parcă ar vorbi într-un microfon. erudit. Într-o arabă frumoasă. puternică şi răcoroasă.Temperatura patruzeci cu cinci. . Tensiunea. peste tot în jurul meu. spune doctorul din s pital. .Dr Orbay m-a chemat. O să am gri jă de tine. Au găsit adresa ei în ba­ gajele tale. zice ea.Poate e vreo formă de reacţie autoimună. pe pământ. şi dintr-odată. . Mâna ei e pe fruntea mea. O altă voce. Le pot auzi. Mă aflu pe stradă. Luminile oraşu unt aprinse în noapte deasupra mea.. şi eu îmi amintesc ceva de l ala elementară..Sunt pe stradă! strig. Yazmina. Voci de femei.Renunţ! Las haina să cadă. Acum taci. In colţul eu sunt lumini. .Planeta Amazoanelor 589 . deşi sunt orb.

Aştept o reacţie la anatomia 1 mea .şoc? ofensă? dez t? . cât o poartă. Infirmierele mă dezbracă. Nu există nici un trecut care să nu fie într-un fel o minciună.o sută cincizeci cu optzeci. Aproape că pot să adorm.. Adău­ găm distorsionării sale conştiente istoria propaganda. Vedem tr tul distorsionat de amintiri şi imaginaţie. Către ce? Mă gândesc iar la Lancelot..dar aceasta nu vine. Vedem legile cauzei şi efectului violate nu numai de fiecare dată când o n avă cosmică îndoaie spaţiul-timp. ci şi de fiecare dată când ... Mi-o imaginez clătinând din cap: Nu putem face prea multe decât să încercăm s-o stabi lizăm.să mă definesc pe mine ca Sine şi pe Hippolyta ca Ceilalţi. Un ac îmi înţeapă braţul.. deşi le simt ca un b te de oţel pe pielea mea înfierbântată. Cel al Hippolytei fusese distrus la începutul carantinei. Cel de aici există. Prin pleoapele închise văd din nou arcul. Nu e atât un loc.. Asta încercau motoarele cu inter­ ferenţă să-mi spună.590 DAVID MOLES Doctoriţa spitalului vorbeşte odată cu ea. mă învelesc la loc în ceva ce probabil sunt nişte pături moi.. Dacă ai drept ate. Un inel accelerator. Am greşit să-mi consider propria mea istorie ca reală şi pe a Hippolytei cea ne-reală . mă spală. Poate ar putea face ceva pentru CM în afara planetei. oprit în uşa Capelei Graalul aruncând o privire spre ceea ce nu va putea niciodată atinge. un punct de lansare pentru navele cosmice. .

Am numit istoria Hippolytei virtuală. Feme ile de pe Hippolyta au o poveste pe care o spun despre ele însele. lansate. rotite într-un set de dimensiuni superioare - . şoptesc. cândva. în timp ce îmi aşază o cârpă umedă pe frunte. . Din această cau mor.Ssst. iar în aceasta nu sunt incluşi bărbaţii. dar asta ţine de semantică. un lucru pe care noi niciodată nu-1 vom vedea sau înţelege altfel decât ca fragmente imperfecte. . va veni rapid. se vor regăsi cu totul în alt spaţi -timp. Ne spunem că suntem în căutarea adevărului când ceea ce ne interesează de fapt nu este nimic altceva de cât plauzibilitatea. D acă anomalia cauzală a creat această istorie.Planeta Amazoanelor 591 vizionăm înregistrările incomplete ale trecutului cu ochii noştri moderni. impregnându-le cu presimţirea unui viitor care este propriul nostru prezent.Nu mai e mult. Eu sunt eroarea în calcule. Mă întreb ce s-a r întâmpla dacă Liwen şi-ar lansa rachetele de aici. cumva . Când va veni sfârşitul. Faptul că eu exist este suficient să demonstreze că povestea este fa lsă. Oare locotenentul Addison şi Tenaciou s le-ar mai aştep­ ta? Dacă nu .probabil nici măcar nu mai contează. zice Maryam în arabă. Pentru a echilibra o ecuaţie. prezumţia ascunsă care inva­ lidează dovada. sau dacă numai ne-a conectat pe noi la cev a ce a existat dintotdeauna. Probabil am vorbi voce tare.dacă rachetele.

şi nu Yazmina. va fi dezlegat din spre această parte. cea care făcea spoturi cinetice. Sst. . încerc să-mi amintesc dacă ea şt unt bărbat. zice Maryam. Numele f e m e i i pe care am întâlnit-o în căminul de tranzit de pe Ere whon. Maryam mă prinde de mână. . . dar a murit pe malurile Iordanului. spune din nou. Şi oare există acea cealaltă parte? A existat vreodată? Cum aş putea dovedi? A încerc să-mi amintesc numele profetului din Coran. încerc să rostesc. Fiul. Dacă ar fi trebuit să-mi aleg un nume ar fi tre buit să fie acesta. dar cuvântul se înde părtează deja de mine.592 DAVID M O L E S ce ar însemna asta? Că Hippolyta reprezintă la fel de mult un nod gordian văzut dinspre această parte ca şi din cealata ? Dacă nodul va fi vreodată dezlegat. fiica mea.Sst. Ea i-a scos pe Copiii lui Israel din Egipt.Fetiţa mea. cel pe a cărui soră evreii şi creştinii o numeau Maryam.

VISE Şl T R E N U R I ELIZABETH BEAR Traducere din limba engleză ALEXANDRU MANIU .

Elizabeth Bear s-a născut în Hartford. statul Connecticut.. In 2005 a câştigat Premiul John W. Undertow. The Thir d Alternative. câşti­ gătoare a Premiului Locus în 2006 pentru „cel m i bun roman de debut". Campbell pentru „cel ma i bun nou scriitor". spiralând şi cicatrizând pe inelarul stâng al lui Patience. lângă Las Vegas. Scardown şi Worldwired.. iar actualmente locuieşte în Deşertul Mojave. Prozele ei scurte au apărut în SCI FICTION. În povestirea tulburăt oare ce urmează. ţinându-şi ochii deschişi prin perdeaua de lacrimi ce-i scăl da faţa. In nopţile senine reuşea să distingă trenul cu vagoane înlănţuindu-se . pest e capul pleşuv al tatuatorului. On Spec şi în alte părţi şi este autoarea a trei romane SF foarte bine prim ite. Interzone. Bloodand I ron şi Whiskey and Water şi culegerea The Chains That You Refuse. Zărea prin ploaie farurile sclipitoare ale enormului transpaţial care străpunge a norii şi cobora uşor spre portul spaţial cufundat în apă. Durerea asta avea viitor. ea ne arată că cei aflaţi cel mai jos vor risca orice ca să-şi lase urma în ume. Acul trasa o dâră de tuş. ce purta numele de Lake Pontch artrain. Hammered. pentru a nu spune nimic despre o urmă care va ieşi de pe planetă pentru a fi văzu tă de stelele care aşteaptă. Nu lua seamă durerea. Îşi aţinti privirile spre fereastra murdară. Alte romane publicate sunt Carnival.

Înţepăturile încetară. iar tatuatorul cu faţa ciupită de vărsat A se lăsă pe spate. ca a unui doctor mahit cu gin.În curând o să ai toată mâna făcută. Fâşiile din polie­ tilenă cu hologramă sclipeau ca nişte solzi de e în mâna lui. dar se opri la timp. Şalupa lunga pe care se afla strada oplar se clătina sub paşii ce treceau deasupra cabinei. Strânse din dinţi şi îşi îndepărtă privirea de la ac spre un perete decojit. pentru locuitorii din New Orleans reprezenta o moştenire din zile mai bune. . Aşteptă ca acesta să-şi dea jos e murdărite cu sângele ei şi îi vârî în palmă un teanc de bonuri. dar mâna bărbatului rămase fermă. Din Pontchartrain mai rămăsese doar numele. sprijinindu-se cu dreapta şi îi mulţumi tatuatorului. care-i colora ultimele două degete de la mâna stângă. nici ochii nu -i închise în timp ce acul îşi încheia misiunea ingrată. culoare care indica din ce castă făcea parte. asemenea plutelor de la festivalul Mardi Gras. lăsând-o să atârne moale pe scaun. Îşi îndepărtă stropii de sudoare de pe . un estuar scăldat în apă sărată cu ieşire spre Golf. Nu-şi coborâse privirea.596 ELIZABETH BEAR în urma sa. a poi fili­ granul smarald-stacojiu de pe dosul mâinii drepte şi sigiliul străveziu de ded esubt. Patien e îşi privi palmele imprimate cu indigo. Mâna lui Patience zăcea des chisă pe braţul scaunului. Îşi puse instrumentele deoparte şi se pregăti să aplice pansamentul. Simţi o strângere de inimă ciuda Îşi duse reflex stânga la piept. Se idică. care acum pluteau de-adevăratelea. Mâinile lui aveau culoarea să a castei comercianţilor. de parcă aştepta un cadou. aseme nea unei flori de bougainvillea în haina ei de culori vii.

Trag de el să se apuce de inginerie. . nu? . ca să nu-şi strice tatuajul.Te referi la asta? Tatuatorul dădu din umeri . zise ea zâmbind. . Bărbat ul mormăi. Strânger ea de inimă se înăspri. .E bun puştiul? . să-şi păstreze mâinile cura e dumitale. Pe braţe se înşiruiau dragorii. Sau tehnologia întreţinerii. Nu-s la mare căutare artiştii acolo sus. Îşi întinse mâna ent. lăsând deoparte instrumentele. pă monede aseme­ nea unui pelican după după peşte. sirene şi lainantini.Ai câştigat două degete în şase luni. să primească roşu şi verde.Vreau să-mi dau băiatul la şcoala de com să ne permitem şi noi o cabină la suprafaţă. să fie t să-şi vândă contractul de muncă. îşi roti privirea şi căzu pe gânduri. fac ce-mi place.Ca artist? Se încruntă şi zâmbetul îi pieri. să p e­ seze. Dar poate s-o facă şi ca hobby. Trebuie că înveţi na. . Se opri puţin.Foarte bun. . iar pe piept avea un mozaic de alte creaturi marine. Acesta îşi lăsă privirea în pământ şi mâna în buzunar.De ce nu? Sunt un om liber. Dar el tot o dă cu arta lui. ţintuind-o locului. .Viaţa înseamnă mai mult decât transpaţiale şi tre Patience arătă cu un gest scurt camera şi ferestruica de care se lovea ploaia. Patience îl privi direct în ochi. E foarte bun.Vise şi t r e n u r i 597 Şi el era tatuat. . Nu-mi doresc să ajungă vreodată ca mine.Bu n? Sau bun? Sângele i se urcă în obraji. .

Se lăsă lin pe lac. murmură ea. Ploaia şiroia pe nanopielea ei .Javier Alexander. spre dană. . trimite-1 la mine. . Pentru b inele tău sper să fii acasă. Dacă nu. Daca poţi. Părul înmuiat de ploaie şi transpira lipi de ceafă. să fii acasă în pat. să vadă luminile unduindu-se pe suprafaţa apei. Îl ştia de ani de zile: şapte degete. precum o frunză de toamnă. El şi-o feri primul. dar îi întâlni privirea. Pentru binele tău. Mai rămâneau trei. dar nu să lucreze. Câţiva şobolani peticiţi trecură grăbiţi pe lângă i coborârea unui transpaţial şi a trenului din spate. şapte exa minări trecute cu bine. Se aplecă deasupra Cana­ lului de pe strada Poplar.Ai copii? Râse cu ftă.. Siajul trenului lovi uşor lanţul sus­ pendat.Dacă-şi păstrează mâinile curate. Obişnuita duhoare de apă murdară fu străpunsă de un miros aspru de piper şi râ Cu mâna sănătoasă apucă balustrada şi privi cum un alt tren se ridică. trecând peste momentul jenant. iar Patien ce salută şi ieşi pe uşă.care îşi modifica proprie­ tăţile respinge precipitaţiile. Spaima din inimă o pă etul cu încetul. .598 ELIZABETH BEAR Tipul nu zise nimic.dacă nu vrea să plece. neştiind ce să mai zică. Dintr-un oraş pre cum New Orleansul Scufundat îţi ei zborul.. teafăr. nu ştie să faca sacrificii. făcând strada Popler să se înalţe şi să coboare. traversând un pod suspen­ dat. Tăcu.Ar vrea el să plece. Se opri pe punte. Când termini c uită la mâinile ei . lung de câţiva ki ometri. . din care unul mare. . Dintr-un oraş precum New Orleansul Scufundat nu pleci pur şi simplu.

Valurile se risipiră. ai reuşit? . Gemu. Mad. N-aveau bani de aratură de calitate. M ad. Tot ce aveau era fie furat.Eşti în barcă. Rahat. făcând loc apei sărate să năvălească în rană. iar el reuşise să rămână în barcă. Urmară nişte bolboroseli şi paraziţi.Superb. Javier stătea întins într-o băltoacă în care apa de plo cea de mare se amestecau într-un lichid cald ca sângele scos din venă.. Lemnul putred şi unsuros îi zgârie palmele. mă zi? . Pe fundalul no ilor luminaţi în nuanţe gri-roşietice se vedeau vagoanele.. Jayve se lipi de podea şi-1 a uzi pe Mad bâiguind ceva şi tuşind. M ai că îi venea să întindă mâna după ele. privind luminile din pântecul trenului care-i scăldau faţa.Vise şi t r e n u r i 599 Speri ca altul s-o facă în locul tău.Da.Ultima mi-a trecut deasupra capului. Simţi conţi e pânză lovindu-1 în stomac. pur şi simplu super b. Siajul trenului îl lovi din plin. Îşi privi sacul şi căută speri etalice sigilate. perdeaua de ploaie fu tăiată de icul curent de aer împins de ventilatoarele trenului. asemenea unui şirag de perle. Verga îi crestă o tăietură adâncă în capului. . Aproape că-i plesneau muşchii dare. cân ajun­ geai atât de aproape de o nava spaţială? . până când fu sigur că umezeala pe care o simţea era ploaie şi nu acid unsu ros. fie făcut de mântuială. şopti el. Se afla într-o ba rcă „împrumutată". Jayve? Şopti vocea. caz în care ar fi avut o surpriză foarte neplăcută când şi-ar fi scos-o afară. Pentru câteva clipe. . varga.Mad. . Javyer fu azvârlit cât colo. Dar cui îi păsa. sunt la geamandură. In spatele său perdeaua de ploaie se replia. ridicând barca şi zgâlţ o puternic. dar încercă să se ţină bine. împreunându-se cu sângele.

sare şi alte elemente. trecând examenele. făcând loc apelor din Golful Mexic să treacă O nimica toată. prea jos aş spune eu. Dre­ nau fluidul sălciu prin gurile h ulpave din pântec şi îl des­ compuneau în hidrogen şi oxigen. Patience se îndrepta încet spre casă. Mâinile verde-henna doldora de moned ele vânzătorilor care mergeau legănându-se în stil marinăresc. s-o brendumi pe curva asta. Hai Mad. Lăsă să-i cada nişte bonuri ca solzii de peşte printre degetele multicolore. Era pur şi sim­ plu prea multă apă în acea parte de lume. Digurile şi canalele de scurgere erau inutile. fiind prea mari pentru a ateriza pe uscat. O fi fost prima lui cursă. îşi vindeau contractul de muncă. Ecoul paşilor străbătea stră­ la scândurile de lemn până la apă.Proba bil era un tinerel.. aşa cum a făcut-o New Orle Aşa că au împărţit oraşul în bucăţi plutitoare. Şi nu exista un loc în c ufunzi şi să fixezi un stâlp sufi­ cient de solid pentru a susţine o construcţie. intrând prin magazine să cumpere câte ceva. care se părea că înghiţise apă să t O K . şi apă .600 ELIZAIH BEAR Se lăsă o tăcere rău prevestitoare. La dracu. mâinile indigo ale celor lipsiţi de am biţie. mâinile curate ale comercianţilor din bazar. doar-doar s-ar opri ploaia.. Jayve puse sacul deoparte şi începu să vâslească. Mâinile angajaţilor care. Transpaţialele şi trenurile erau nevoite să coboare în Lacul Pontchartra in. Apoi horcăiala lui Mad. asemenea ei . Dar nu poţi să părăseşti un oraş care a pus stăpânire pe imaginaţia oamenilor. ca să o zăgăzuieşti. gagiu' şi-a lăsat destul de jos barca. .

cu mâinile negre. Amâna ntul prea mult. inte­ ligenţi. . . Lăsau vagoanele şi ridicau altele. asemenea ţesătorilor din vechime. Abia ce îndreptă draperiile că telecranul bâzâi. Umbra monstrului îi ascundea pe Jayve şi ambarca­ ţiunea sa primitivă d rivirile zecilor de mecanici şi opera­ tori care dezlegau frânghiile de pe încărcăturile din coada transpaţialului.Vise şi t r e n u r i 601 potabilă. angajau tehnicieni şi comercianţi. cu blana mâncată de molii. Deasupra mai trecu un transpaţial. străbăteau marea. iar curelele sacului său de pânză îi lăsau urme adânci în înche­ ietura dreptei. Şi nici artişti. Locuia într-o clădi re veche de sute de ani. casta şom erilor. pentru binele lui. Îşi ţinea mâna rănită aproape piept. mă auzi? Paraziţi urmaţi de vocea entuziasmată a prietenulu i său. cu aşternutul înmuiat în ploaia care intrase pe fereastra d eschisă. Vibraţia pompelor care umpleau rezervoarele se simţea asemenea unor bătăi de inimă.Sper să fie-n pat. Patience stătea sub o marchiză. . făcându-şi de lucru prin bazar. cu palmele lipite de învelişul cristalin siliconat. Nu angajau în schimb din casta salahorilor. Jayve se ghemui sub bordajul curbat al transpaţialului. observând şobo anii.Mad. Prinse bandajul cu dreapta şi îl smulse cu destulă dificultate. Nanopielea în ta stropii de transpiraţie. se înălţau la cer şi tot aşa. sau cea a cr iminalilor. cu palmele imprimate în indigo. Se întoarse şi o porni spre ca să Patul lui Javier era gol.

ca şi atunci când nava trecuse deasupra sa.Da.N u i-am zis. la postu ri? . Deci avea să dureze mai mult. Avea să-i reducă o parte d in câmpul vizual şi să îl facă mai uşor de observat. din partea noastră. Oricum nu va fi acasă câteva ore bune. Îşi muşca interiorul obrazului in timp ce lucra.Faci şi pa rtea mea! .Te-am dezamăgit vreodată? Nu-ţi face griji. cu ochii în patru dupa patrule. Gândeşte-te câţi or să ată galaxia. Ploaia era o problemă.Te aud. încep imediat s-o ard. aşa că Jayve începu să cureţe şi să u l navei.602 ELIZABETH BEAR . Răpăiala domoală de pe părul şi um săi încetă. Iar agen­ tul coroziv avea să intre în interior. ai intrat? . Puteam să-i zic că mă duc să pic ez la Claudette. chiar lângă pista de amerizare. dar ma­ ma spune că asta nu-i de viitor. Cum ai convins-o pe maică-ta să te lase să ieşi în seara asta? . Fii atent la patrule! . Trebuia să nfigureze bula pe porozitate maximă dacă nu voia să plece cu ochii topiţi. ceea ce însemna că trebuia să aibă încre ină în simţurile prietenului său. Aşa că m-am furişat.Mad. iar tu poţi să-1 arzi şi să-1 însemnezi pe următorul.Nimic la orizont. Mai tare decât un vernisaj! Răspunsul întârzie să vină. Arta trebuia să zboare. iar Jayve ştiu că Mad st arca lui. . Actul artistic trebuia să fie dus la bun sfârşit. In momentul în care bula se lipi de bordaj. N-avea de ale s. Jayve trebuia să-şi proptească bula de bordajul navei. şi s-ar fi putut să verifice. O să-1 însemnez pentru amândoi. fu învăluit de întuneric. . Trebuia să lucreze pe secţiuni.

Se lăsă pe spate cât de mult putu. dar Mad rămase tăcut. violet. aşa că îşi trase gulerul nanopielii este gură şi nas ca să poată respira. portocaliu. O explozie de para­ ziţi invad transmisia. . Aju ngeau câteva clipe ca substanţele să lase cicatrici în tegumentul navei. Jayve schimbă poziţia bulei de patru or Vaporii materia­ lului coroziv er