You are on page 1of 199

ri:ti:ti:ti: llirl:il:l :irlirrlarri tl:.

iujil

Florian IVAN

Rodica

$

TERMODINAMICA TEHNICA
grild T e o r i eA . p l i c a t iT i .e s t e

n=1-I [c T'

F-ditur an i v e r s i t ed U t i inP i t e s t i

200 s

Florian IVAN prof.univ.dr.ing

Rodica NICULESCU şef lucrări dr.ing

TERMODINAMICĂ TEHNICĂ
Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

Editura Universităţii din Piteşti 2005

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

3.

CUVÂNT CĂTRE STUDENŢI
Într-o lume bulversată, flămândă să dispună de „totul despre..” (reţineţi să dispună, adică nu neapărat să afle, să cunoască, ci să aibă acest sentiment al proprietăţii absolute şi complete, inclusiv asupra cunoştinţelor!) autorii doresc să vă ofere prin această lucrare o clipă de respiro intelectual activ, sau mai de grabă o lectură pusă sub semnul dictonului latin „non multa, sad multum”. Elaborată din dorinţa asigurării unei pregătiri formative complexe şi moderne a studenţilor de la specializările cu profil mecanic şi electromecanic din facultăţile tehnice, prezenta lucrare cuprinde o sinteză a teoriei cursului de Termodinamică Tehnică însoţită de aplicaţii şi teste grilă pentru evaluarea însuşirii cunoştinţelor. Rod al unei experienţe didactice de mai mulţi ani, lucrare se constituie ca un ghid util pentru studenţi, lucrarea se constituie ca un ghid pentru studenţi, atât în ceea ce priveşte activitatea de seminar cât şi în pregătirea examenelor la această disciplină. Pentru o însuşire temeinică a cunoştinţelor studenţilor le recomandăm următoarele: a) – să se studieze aprioric materia predată la curs; b) – să se asigure continuitatea în urmărirea cursului, seminarului şi laboratorului; c) – să se parcurgă cu meticulozitate conţinutul primului capitol referitor la unităţile de măsură; d) – să aprofundeze înţelegerea semnificaţiilor relaţiilor de calcul şi a mărimilor care intervin în acestea; e) – să rezolve problemele date ca model de soluţionare la fiecare capitol; f) – să rezolve individual problemele propuse spre rezolvare; g) – să-şi autoevalueze însuşirea cunoştinţelor prin rezolvarea integrală a testelor grilă aferente fiecărui capitol al lucrării. Nutrim speranţa că lucrarea de faţă va constitui un sprijin real pentru studenţi în pregătirea examenului la disciplina Termodinamică Tehnică. Nu în ultimul rând, apreciem că lucrarea va fi utilă şi cadrelor didactice care coordonează activitatea de seminar de la care autorii aşteaptă sugestii şi propuneri în vederea îmbunătăţirii formei şi fondului acesteia. Piteşti: 22 – februarie 2005 Autorii.

31 CAP. Consideraţii teoretice …………………………………….33 2.1. Teste grilă……………………………………………………. CUPRINS CUVÂNT CĂTRE STUDENŢI……………………………….4 Teste grilă………………………………………………………75 . LEGILE GAZELOR PERFECTE 2.4 Teste grilă………………………………………………………57 CAP. MĂRIMI ŞI SISTEME DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ 1. Probleme propuse ……………………………………………. Probleme rezolvate ……………………………………….. Relaţii de calcul ………………………………………………. Fl.... Probleme rezolvate ……………………………………………49 3.2.4.6 CAP.Ivan.. 1.3. 3 NOTAŢII UTILIZATE……….61 4..3.... 3.42 2.74 4.2. MĂRIMI MOLARE. Niculescu.1. AMESTECURI DE GAZE PERFECTE 4.. Probleme propuse ……………………………………………... – Termodinamică tehnică 4 .…. CALORIMETRIE 3.. 4.. R.3. CĂLDURI SPECIFICE ŞI CAPACITĂŢI CALORICE.….59 4..2.……9 1...4 Teste grilă………………………………………………………43 CAP. Relaţii de calcul ………………………………………………. Probleme rezolvate …………………………………………. Relaţii de calcul ……………………………………………….20 1.29 1.…………………………………. Probleme rezolvate ……………………………………………34 2.1.. 2.47 3. Probleme propuse …………………………………………….2.1.56 3.3. Probleme propuse …………………………………………...

... Probleme propuse ……………………………………………111 6.4 Teste grilă…………………………………………………….. 5.3. PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII 5.. ENTROPIE.199 . Probleme rezolvate …………………………………………....165 RĂSPUNSURILE LA TESTELE GRILĂ..2....120 7.113 CAP. Relaţii de calcul ……………………………………………. 7.. Probleme propuse ……………………………………………... Probleme rezolvate ……………………………………………92 6.3....3. Probleme propuse ……………………………………………155 7. PROCESE REVERSIBILE DE STARE ALE GAZELOR PERFECTE 6.. GAZE REALE 8...2... PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII 7. 8..174 BIBLIOGRAFIE ………………………………………………….172 ANEXE ……………………………………………………………….77 5... Relaţii de calcul ……………………………………………….1. Probleme rezolvate ………………………………………….4 Teste grilă……………………………………………………. Relaţii de calcul ……………………………………………….86 5..Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 5. 6.. Relaţii de calcul ……………………………………………...163 8.117 7.2.1. CAP.... CICLURI TERMODINAMICE..156 CAP...1.2... Probleme rezolvate …………………………………………..79 5.4 Teste grilă………………………………………………………87 CAP......89 6..1.

m 2 Căldura specifică masică. N Acceleraţia gravitaţională. Fl.807 m s 2 D e E Ec Ep F g gi h H Hi k l ld ( ) Participaţia masică Entalpie specifică. J kg ⋅ K Căldura specifică masică la presiune constantă. J kg ⋅ K Consum specific efectiv. J kg . l/100 km. J kg Energie. J kmol ⋅ K Diametru (alezaj). J kg ⋅ K Căldura specifică masică la volum constant. m s 2 g = 9. J Energie potenţială. g kW ⋅ h Căldura specifică politropică. J kmol ⋅ K Căldura specifică molară la presiune constantă. m Energie specifică. J kg Entalpie. J kg Exponent adiabatic Lucru mecanic specific. J kg ⋅ K 3 3 Căldura specifică raportată la 1 mN . NOTAŢII UTILIZATE A c ce cn Arie. J Forţa. J K Consumul mediu de combustibil. J Energie cinetică. J mN ⋅K cp cV cN C c Ch CM CM V CM p Capacitatea calorică. J Putere calorică inferioară a combustibilului. USgal/milă Consum orar de combustibil. Niculescu.Ivan.. J kg Lucru mecanic de dislocare specific. – Termodinamică tehnică 6 . absolut. kg/h Căldura specifică molară. R. J kmol ⋅ K Căldura specifică molară la volum constant.

J kg Lucru mecanic absolut. rot min Numărul lui Avogadro.( pn = 0. J kmol ⋅ K Entropie specifică. Pa Putere. lt L Ld Lt m & m Lucru mecanic tehnic specific.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 7. Pa M n nm NA p pi p0 pN pn P q & q Presiune la starea tehnică normală. J Masă. kg s Masă molară. Pa Presiune parţială. W Participaţie volumică Constanta gazului. kg kmol Exponent politropic Turaţia. W m 2 Căldură. Pa Presiune atmosferică. o C Temperatura termodinamică.9807 ⋅ 105 Pa ). J Flux de căldură. J Lucru mecanic de dislocare. (TN = 273. K ( ) .3 J kmol ⋅ K ). J kg ⋅ K Constanta universală a gazelor. J kg ⋅ K Entropie.( pN = 1. J Lucru mecanic tehnic. K Temperatura la starea fizică normală.15 K ) . o C Temperatura la starea tehnică normală. Pa Presiune la starea fizică normală. J K Q & Q ri R RM s S t tn T TN Temperatura.013 ⋅ 105 Pa ). N A = 6023 ⋅ 1026 molec kmol Presiune.( RM = 8314. tn = 20o C . kg Debit masic. W Căldură transferată pe unitatea de masă. J kg Flux unitar de căldură.

N = 22. R. m3 kg Volum.414 mN kmol . VM . mN kmol VM VM . u U v V & V Energia internă specifică. s Conductivitate termică. m3 kmol 3 3 Volumul molar normal. N ( ) w Viteză. m3 s Volumul molar. m s Simboluri din alfabetul grec η Randament Viscozitate dinamică. – Termodinamică tehnică 8 . J kg Energia internă. Fl. m3 Debit volumic. kg m3 Numărul de kmol Viscozitate cinematică Eficienţa frigorifică Eficienţa calorică (pentru pompe de căldură) Eficienţa instalaţiei mixte (frigorifice şi calorifice) Timpul. Pa ⋅ s Densitate. Niculescu. J Volum specific.Ivan.. W m ⋅ K ρ ν εf μ ϕ τ λ .

pentru care unităţile de măsură rezultă pe baza relaţiilor care le leagă de mărimile fundamentale. sunt unităţi stabilite convenţional. în care mărimile fundamentale se înlocuiesc direct cu unităţile lor.1.unităţi fundamentale. .). şi alte sisteme de unităţi de măsură. . această parte se consideră egală cu unitatea şi se numeşte unitate de măsură. Utilizarea unui anumit grup de unităţi de măsură conduce la ceea ce se numeşte un sistem de unităţi de măsură. aceasta reprezintă o mărime. Unităţile de măsură.). sunt prezentate relaţii de legătură între S. S. se iau în consideraţie anumite însuşiri ale acestora cărora li se atribuie o denumire. care nu se deduc din ecuaţiile de definiţie ale mărimilor pe care le măsoară şi deci. Şi astăzi se mai utilizează unele dintre unităţile de măsură ale acestui sistem. cea de-a XI-a Conferinţă generală de măsuri şi greutăţi a adoptat sistemul de unităţi de măsură care are la bază şapte mărimi fundamentale (Tab. În tabelul 1. se compară această porţiune cu o anumită parte etalon de aceeaşi natură.I. iar în trecut s-a utilizat Sistemul Tehnic de unităţi de măsură (S. În anul 1960. . . sunt prezentate unităţile fundamentale de măsură ale Sistemului tehnic. mărimi de aceeaşi speţă cu mărimile de măsurat se aleg în mod arbitrar ca elemente de comparaţie şi se grupează astfel : .I. prin indicarea reprezentării lor concrete .unităţi derivate. În termodinamică se utilizează Sistemul Internaţional de Unităţi de măsură (S. unităţile mărimilor secundare. În orice procedeu de măsurare.grupe de mărimi fundamentale.. 1. proces sau fenomen. Consideraţii teoretice Pentru a caracteriza un obiect. sunt independente de unităţile fundamentale ale sistemelor. pentru a evalua cât reprezintă o porţiune dintr-o mărime dată. se diferenţiază după modul de grupare a mărimilor : .I. ale căror unităţi de măsură se aleg independent.1. CAPITOLUL 1 MĂRIMI ŞI SISTEME DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ 1. Dacă o astfel de însuşire poate fi măsurată.unităţi suplimentare.T. unităţi în afara sistemelor. se aleg arbitrar. se deduc din ecuaţiile lor de definiţie. Sistemele de unităţi destinate pentru măsurarea diferitelor mărimi.T. În tabelul 1.).Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 9.grupe de mărimi secundare.4.) denumindu-l Sistemul Internaţional de Unităţi de măsură (S. pentru a servi ca bază la formarea sistemului respectiv .2. unităţi ale mărimilor fundamentale.

unitate de temperatură termodinamică este fracţiunea 1 273.7 : lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespund tranziţiei între nivelele 2 p10 şi 5d 5 ale atomului de kripton 86. Niculescu. Kelvinul.. R. 0 1. Fl. care menţinut în două conductoare paralele rectilinii. aşezate în vid. Masă Kilogram kg 3. Mărimea fundamentală 1 Lungime Denumirea 2 Metru Simbol 3 m Unitatea fundamentală Definiţie 4 Metrul este lungimea egală cu 1650763.1.16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei. Secunda este durata a 9192631770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 133. 2. la o distanţă de 1 metru unul de altul ar produce între aceste conductoare o forţă de 2 ⋅ 10−7 N pe o lungime de 1m. Temperatura termodinamică Kelvin K . Kg este masa „kilogramului prototip internaţional” adoptat ca unitate de măsură a masei. Timp Secundă s 4. Tabel 1. Intensitatea curentului electric Amper A 5. Amperul este intensitatea unui curent electric constant. de Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi din 1889. crt. Mărimile şi unităţile de măsură fundamentale ale Sistemului Internaţional Nr. – Termodinamică tehnică 10 . de lungime infinită şi de secţiune circulară neglijabilă.Ivan.

7. Entităţile elementare (atom. 0 6. molecule. Mărimea Denumirea Lungimea Forţa Timpul Intensitatea curentului electric Temperatura termodinamică Cantitatea de substanţă Intensitatea luminoasă Simbol L F Unitatea de măsură Denumirea Simbol Metru M Kilogram forţă kgf Secunda s Amper A Kelvin Mol Candelă K mol cd τ I T φ n . Mărimi şi unităţi fundamentale de măsură ale ST Nr. 4 Molul este cantitatea de substanţă a unui sistem care conţine atâtea entităţi elementare câţi atomi există în 0. 5. electroni. 2.1.012 kg C12 . Intensitatea luminoasă Candela cd Tabel 1.2. ioni. 7.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 11. 1 Cantitate de substanţă continuare 2 3 Mol mol Tabel 1. alte particule sau grupări specifice de astfel de particule) trebuie să fie menţionate ori de câte ori se utilizează molul. 6. 4. 3. 1. Candela este intensitatea luminoasă într-o direcţie dată a unei surse care emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa de 540 ⋅ 1012 hertzi şi a cărei intensitate energetică în direcţia respectivă este de 1 683 watt pe steradiani.

al cărui vector de poziţie descrie un unghi la centru de un radian. Unităţi derivate ale sistemului internaţional Nr. 2 rad s Acceleraţia unghiulară a unui punct în mişcare circulară uniform variată. Niculescu. într-o sec. Fl. Tabel 1. N Forţa. Viteza unghiulară 5. 4. care aplicată unui corp cu masa de un kilogram îi imprimă o acceleraţie de un metru pe secundă la pătrat.. Mărimea derivată 1 Arie Volum Viteză Denumirea 2 Metru pătrat Metru cub Metru pe secundă Radian pe secundă Unitatea fundamentală Simbol Definiţie 3 4 2 Aria unui p ă trat cu latura de m un metru.3. Volumul unui cub cu latura de m3 un metru. rad s Viteza unghiulară a unui punct în mişcare circulară uniformă. R. Viteza unui punct în mişcare m s rectilinie şi uniformă care parcurge distanţa de un metru într-o secundă. Acceleraţie Metru pe secundă la pătrat Radian pe secundă la pătrat Kilogram pe metru cub Newton 6. a cărui viteză variază cu un metru pe secundă într-o secundă. 3 Masa volumică a unui corp kg m omogen cu volumul de un metru cub. 2 Acceleraţia unui punct în m s mişcare rectilinie uniform variată. 3. Densitate (masă volumică) Forţă 8. . Acceleraţie unghiulară 7.Ivan. 2. a cărui viteză unghiulară variază cu un radian pe secundă. – Termodinamică tehnică 12 . 0 1. crt. a cărui masă este de un kilogram. într-o secundă.

exercită perpendicular pe această suprafaţă o forţă totală de un newton.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 13. Puterea corespunzătoare transferului de energie de un joule. cantitate de căldură Putere Joule J m ⋅ kg s 2 2 13. Lucru mecanic. Watt W m ⋅ kg s 3 2 Lucrul mecanic efectuat de o forţă de 1 newton. energie. 1 Presiune. care se produce timp de o secundă. situate la distanţa de 1 metru unul faţă de altul este de 1 m s . când diferenţa de viteză dintre două plane paralele. tensiune mecanică continuare 2 3 Pascal Pa 10. 11. Viscozitate cinematică Metru pătrat pe secundă m2 s Metrul pătrat pe secundă este viscozitatea cinematică a unui fluid care are masa volumică de 1 kg m3 şi viscozitatea dinamică de 1 Pa ⋅ s .3. 0 9. . Pascalul-secundă este viscozitatea dinamică a unui fluid omogen în care mişcarea rectilinie uniformă a unei suprafeţe plane cu aria de un metru pătrat dă naştere unei forţe de frecare de 1 N . al cărui punct de aplicaţie se deplasează cu un metru în direcţia forţei. 4 Pascalul este presiunea care acţionând uniform pe o suprafaţă plană cu aria de un metru pătrat. 12. Viscozitate dinamică Pascal secundă Pa ⋅ s Tabel 1.

1. – Termodinamică tehnică 14 . 4 Creşterea entropiei unui corp căruia i se transmite izoterm şi reversibil. în direcţia normalei la suprafaţa izotermă de 1 kelvin pe m. la o variaţie a temperaturii. Niculescu. cantitatea de căldură de n jouli Căldura masică a unui corp cu masa de 1 kg a cărui temperatură termodinamică creşte cu 1 kelvin când primeşte o cantitate de căldură de 1 joule.0254 0.761 6.37 1 12 ft 3.45 ⋅ 10−4 0.4. prin a cărui suprafaţă de 1 metru pătrat trece un flux termic de 1 watt. Căldură masică (specifică) Joule pe kilogram kelvin J kg ⋅ K 16. Conductivitatea termică a unui corp omogen şi izotrop.4. R.4.281 1m= 1 in = 1 ft = 0. 0 14. Tabel 1. Conductivitate termică Watt pe metru kelvin W m⋅K Tabel 1. Relaţii de transformare a unităţilor de măsură 1. Suprafaţă m2 1 m2 = 1 in 2 = 1 in 2 1550 1 144 ft 2 10. 1 Entropie continuare 2 3 Joule pe J K kelvin 15. la temperatura termodinamică de n kelvini. Fl.3048 1 12 1 1.3.0929 1 144 1 1 ft 2 = ..2.Ivan. Lungime m 1 in 39.

2046 1 kg m3 1 kg m3 = 1 27680 16.06243 1728 1 1 lb in3 = 1 lb ft 3 = 1.4.39 ⋅ 10−6 0.7. Densitate 1 0.4.4536 lbf 0.06242 5.448 . Forţa 5.4. Volum specific m3 kg 1 m3 kg = 1 in3 lb 27680 1 1728 ft 3 lb 16.4536 lb 2.4.02 1 in3 lb = 1 ft 3 lb = 3.102 1 0.787 ⋅ 10−4 N kgf 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 15.613 ⋅10 −5 1 lb ft 3 0.02 lb in3 3. 1.613 ⋅10 −5 0.2248 2.4. Masa kg 1 kg = 1 lb = 1.81 4.3.5.6.787 ⋅ 10−4 1 1. Volum m3 1 m3 = 1 in 3 = 1 ft 3 = 1 in3 61024 1 1728 ft 3 35.2046 1 1N= 1 kgf = 1 lbf = 1 9.4.31 16.0283 1 1728 1 1.

22 9.678 ⋅ 10−1 9.5 14.02 ⋅ 104 10336 1 1 kgf m 2 = 1 at kgf cm 2 = ( ) 9. .02 ⋅ 104 10336 1 1.06895 10−4 13.07031 14.315 ⋅ 10−3 0.02 ⋅ 10 −5 1.678 ⋅ 10−5 1.869 ⋅ 10−1 1 1.22 ⋅ 10−4 0.8.02 1.6 13. Fl.Ivan.81 9.013 9.6959 ( ) 10−5 1 1.981 9.1 51.102 1.07355 735.33 ⋅ 10−3 0. – Termodinamică tehnică 1.81 ⋅ 10−5 0.45 ⋅ 10−4 14.0336 0.22 ⋅ 10−4 14.5 0.01933 1 mm Hg = (1 torr =) 13.81 ⋅ 10−5 1.5 ⋅ 10 −3 750 760 0.4.068046 10−4 1 14.6 1 1 lbf in 2 ( psi ) = 703. Niculescu.715 1 16.869 ⋅ 10−6 0. Presiune ( 1 Pa N m 2 = Pa N m2 1 ) bar atm kgf m 2 ( at kgf cm2 ) (kgf mm H 2O m2 ) mm Hg (torr ) 7.3 6895 9.81 ⋅ 104 9. R.6 ⋅ 10−4 0.013 ⋅ 105 9..07355 lbf in 2 ( psi ) 1.1 703.678 ⋅ 10−5 9.81 104 1 104 1 1 mm H 2O = (1 kgf m2 = ) 133.102 1 bar = 1 atm = 105 1.

88 4. Viscozitatea dinamică 1 (N ⋅ s ) m 2 = (N ⋅ s ) 1 m2 (kgf ⋅ s ) 1 m2 (lbf ⋅ s ) tf 2 2.4.4. Energie.412 33.33 CP hp −3 1W = 1 9.5596 ⋅ 10−3 3.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 17.040 1.929 ⋅ 10−4 0.0299 75 76.427 3412 860 ⋅ 103 2.724 ⋅ 10 −6 2. Viscozitate cinematică m2 s in 2 s 1550 1 1 m2 s = 1 in 2 s = 1 6.252 632.2018 1 0.293 735.014 1 kcal h = 1 Btu h = 1 CP = 1 hp = . 1.0885 0.7 1.81 1.9863 1 1 (kgf ⋅ m ) s = 1.452 ⋅ 10−4 1.295 ⋅ 10 −3 1 3.882 1.102 1 (kgf ⋅ s ) m 2 = 1 (lbf ⋅ s ) tf 2 = 9.102 1 0.581 ⋅ 10−3 3.36 ⋅ 10 1.315 ⋅ 10−2 1.4.860 8.432 1 0.5 745.4.9.341 ⋅ 10−3 1. flux de căldură s kcal h 0.12.1185 0.19 Btu h 3. căldură J kWh kgf ⋅ m 0.3423 252 1 2.777 ⋅ 10 3 −7 9.53 2544.42 641.163 ⋅ 10−6 9.187 1 3.163 0.97 ⋅ 10 −3 W (kgf ⋅ m ) 0.983 ⋅ 10−4 1 1.968 1 2509.46 3.6 0.931 ⋅ 10 −4 1.671 ⋅ 10 1 107.333 ⋅ 10−2 1.102 Btu cal −4 1J= 1 kWh = 1 kgf ⋅ m = 1 Btu = 1 cal = 1 2.81 17. Putere.10.239 3600 ⋅ 10 9.478 ⋅ 10 5 0.11. lucru mecanic.81 1055 4.

688 triplu al apei Punctul de 373..4.01 +0. R.52 -459. 18 1.14.0183 491. – Termodinamică tehnică . Fl.008 +32. Căldura specifică 1 kcal kgf ⋅o C = o ( ) 1 Btu (lb ⋅ F ) = 1 J (kg ⋅o C ) = J (kg ⋅o C ) 1 4187 4187 kcal (kgf ⋅o C ) Btu (lb ⋅o F ) 2.15 +100 -80 +212 671.4. Valorile temperaturilor punctelor caracteristice o o o o Punctul K C Re F R caracteristic Zero absolut 0 -273. Echivalenţa pe diferite scări a unui grad de temperatură o o o o Scara de Simbol K C Re F R temperatură 1 1 Kelvin K 45 95 95 o 1 1 Celsius 45 95 95 C Reaumur Fahrenheit Rankin o Re o F o R 54 59 59 54 59 59 1 94 1 1 94 1 1 49 49 1.39 ⋅ 10−4 1 1 1.15.67 îngheţ al apei pure Punctul 273.67 0 Punctul de 273.16 +0.67 fierbere a apei . Niculescu.15 -218.4.13.15 0 0 +32 491.39 ⋅ 10−4 1 1 2.Ivan.

67 4 t F + 459. t R − 459.67 5 Temperatura în grade Celsius.15 tC tC o C [ ] Temperatura în grade Reaumur.67 tR [ ] .67 Temperatura în grade Fahrenheit.15) + 32 5 9 tC + 32 5 9 T 5 9 tC + 491. Relaţii de transformare a temperaturilor exprimate în diferite scări T [K ] Temperatura în T grade kelvin. 19 .15 [ ] tRe o Re [ ] tF o F [ ] tR o R [ ] T [K ] 4 (T − 273.15 4 5 (t F − 32) + 273. tC o C T − 273.16. tRe o Re tF o F tR o R [ ] 5 tRe + 273.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 1.15) 5 4 tC 5 9 (T − 273. [ ] 4 (tF − 32) 9 4 t R − 491.67 ) 9 tRe 9 tRe + 32 5 tF 9 tRe + 491.15 9 5 tR 9 5 tRe 4 5 (t F − 32) 9 5 (t R − 491.67 9 Temperatura în grade Rankin.4. tC + 273.

Calculele se vor efectua în SI şi în ST.2.5 MPa .1. Un automobil cu masa totală m=1500 kg se deplasează cu viteza w .81 J Ca urmare: 675 ⋅ 103 Ec = 675 kJ = kgfm = 68807 kgfm 9.807N = 9. mN şi kg Unitatea Kilomol Metru cub normal Kilogram Simbol kmol 1 3 mN kg M kmol 3 mN 1 22.414 1 M 22.81N adică: 1kgfm = 9.414 1 kg 22. Să se determine masa automobilului şi energia cinetică a acestuia. Fl. obţinem : mw2 Ec = 2 Ec = mw2 1500 ⋅ 302 = = 675 ⋅ 103 J = 675 kJ 2 2 La efectuarea calculelor în ST se ţine seama că 1kgf = 9..4.414 M 1.2.Ivan. Totodată. Niculescu. în carterul cilindrilor manometrul indică o presiune .17. – Termodinamică tehnică 20 .2. Probleme rezolvate w = 108 km h . Măsurând cu ajutorul unui manometru presiunea din cilindrul unui motor Diesel în procesul de comprimare s-a găsit valoarea p = 0. Rezolvare: Energia cinetică a automobilului aflat în mişcare este : 1. R.81 Nm = 9. Echivalenţa dintre kmol .2.81 1.fiind viteza de deplasare a centrului său de greutate : 1000 m w = 108 km h = 108 ⋅ = 30 m s 3600 s Efectuând calculele în SI. 3 1.414 1M 22.

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 21 .2 bar .534 ⋅ 10 ⋅ (5 ⋅ 10 − 1. atm .5 MPa = 0.534 ⋅ 10− 3 m 2 F = 1723 N = 1723 kgf = 175.0254 m = 2. torr . atunci forţa exercitată asupra sa este : F = A ⋅ ( p − pc ) = Efectuând calculele în SI : π ⋅ D2 4 ⋅ ( p − pc ) p = 0.4536 ⋅ kg 1 lbf = 0.2 ⋅ 105 Pa 4 4 −3 5 F = 4. kgf cm 2 .534 ⋅ 10 2 ⋅ 3. pc = 1.6 kgf 9. Ştiind că alezajul (diametrul pistonului) este D = 76 mm să se determine forţa exercitată asupra pistonului efectuând calculele în SI şi ST.6 g = 0. bar .5 ⋅ 106 Pa = 5 ⋅ 105 Pa = 5 bar pc = 1. Precizaţi dacă se poate măsura o presiune pm = 80 psi .4536 ⋅ 9.2 bar = 1.81 N = 4. at .4 mm = 0.2.4498 N 1 in = 25.54 ⋅ 10−2 m Prin urmare : 1 psi = 1 lbf . m col H 2O .2 ⋅ 105 ) = 4. Exprimaţi această valoare în Pa. Rezolvare : Dacă A este aria secţiunii pistonului. Un atelier de vulcanizare pentru pneuri auto dispune de un manometru cu plaja de măsurare 0 − 10 bar . Rezolvare : Se ştie că : in 2 1 lb = 453.81 1.3.8 = 1723 N Efectuând calculele în ST : A= π ⋅ D2 = π ⋅ (76 ⋅ 10− 3 ) 2 m 2 = 4.

6 torr pm = 5.4468 ⋅ 760 torr = 4139.013 pm = 5..9807 cm 2 pm = 5.9807 ⋅ 105 Pa = 0. presiunea atmosferică fiind patm = 740 torr . Să se determine presiunea absolută.5176 bar Această valoare se află în intervalul de măsurare 0 − 10 bar . p . avem: 1 at = 0.) : .261 m col H 2O 1.9807 bar = 10 m col H 2O = Obţinem : 1 kgf cm 2 pm = 5. 1. deci se poate folosi manometrul disponibil pentru măsurarea presiunii de 80 psi .54 ⋅ 10 ) 4. Fl. Ştiind că : 1 bar = 105 Pa 1 atm = 1. 1 psi = iar : (2. p Rezolvare : Este cunoscută relaţia (vezi fig.1.5176 atm = 5.Ivan.5176 kgf at = 5. Niculescu.4468 atm 1.013 bar = 760 torr Dacă pentru acceleraţia gravitaţională luăm valoarea exactă g = 9.6261 at = 5.5176 ⋅ 105 Pa = = 5.4498 −2 2 N (Pa ) = 6897 Pa = 6.76 ⋅ 103 Pa = 5.4468 atm = 5. Măsurând presiunea de refulare la un compresor cu ajutorul unui manometru s-a găsit valoarea pm = 12 bar . R.5176 bar = 5.897 ⋅ 103 Pa = 551. – Termodinamică tehnică 22 .6261 0.2.897 kPa m2 pm = 80 psi = 80 ⋅ 6.6261 ⋅ 10 m col H 2O = 56. p = patm + pm în care : Fig.5176 bar = 5. 1.4.013 ⋅ 105 Pa = 1.807m / s 2 .6261 at = 5.1 pm patm Linia de vid absolut .

2.5597 ⋅ Linia de vid absolut Fig.) este : p p = patm − pv în care : patm = 720 ⋅ 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 23 .4 bar = 0.16.2.5597 bar Exprimăm această valoarea în m col H 2O ţinând seama că din definiţia stării tehnice normale avem : p 0. o F .707 m col H 2O 0.013 bar = 0.9863 = 12. Rezolvare : Pentru presiuni sub cea atmosferică relaţia care dă presiunea absolută (vezi fig. o R .4.013 bar = 0.6.15 K . 1.5. Să se exprime această valoare în K . Să se determine presiunea absolută. 1. În habitaclul unui autoturism se înregistrează o temperatură de confort t c = 23o C . presiunea atmosferică fiind patm = 720 torr . Rezolvare : Având în vedere relaţiile de transformare a temperaturilor (tab. Măsurând presiunea în galeria de admisie a unui motor cu ardere internă cu ajutorul unui vacuumetru s-a găsit valoarea pv = 0.15 = 23 + 273.9807 bar = 10 m col H 2O Deci : p = 0. putem scrie : T = t c + 273. 1. patm = 740 torr = Atunci : 740 ⋅ 1.2.4 bar .9597 − 0.9597 bar 760 Atunci : pv p = 0.15 = 296. 10 = 5. p şi să se exprime în m col H 2O .9807 1.2.).9863 bar 760 p = 12 + 0. • Re .9863 bar 1.

15 = 355. • Re . putem scrie : t C = T − 273.15 K .15 − 273. 4 4 ⋅ t c = ⋅ 23 = 18. În circuitul de răcire al unui motor se înregistrează o temperatură de regim t F = 179.67 = 639.15 − 273.2.2.6 − 32 ) + 273.7.67 = 533. 1. K . o F .67 = ⋅ 23 + 491.6 + 459.6 − 32 ) = 82 o C 9 9 5 5 T = ⋅ (t F − 32 ) + 273. • Re . – Termodinamică tehnică 24 . o R . Fl.Ivan.4 o F 5 5 9 9 t R = ⋅ t c + 491. putem scrie : 5 5 ⋅ (t F − 32 ) = ⋅ (179.15 = −20 o C 9 9 9 t F = ⋅ (T − 273. R.16.15) + 32 = − ⋅ 20 + 32 = −4 o F 5 5 5 4 4 4 t Re = ⋅ (T − 273. Să se exprime această valoare în o C .07 o R 5 5 t Re = 1.6 − 32 ) = 65.15 K 9 9 4 4 t Re = ⋅ (t F − 32 ) = ⋅ (179. Rezolvare : Având în vedere relaţiile de transformare a temperaturilor exprimate în diferite scări (tab.4.15) = − ⋅ 20 = −16 o Re 5 5 5 .16.4. Rezolvare : Având în vedere relaţiile de transformare a temperaturilor exprimate în diferite scări (tab. Să se exprime această valoare în o C .15) = ⋅ (253..15) + 32 = ⋅ (253.15 − 273.27 o R tC = 1. În vaporizatorul unei instalaţii frigorifice se înregistrează o temperatură T = 253.6 o F .15 = ⋅ (179. Niculescu.4 o Re 5 5 9 9 t F = ⋅ t c + 32 = ⋅ 23 + 32 = 73. 1.8.).6 o C 9 9 t R = t F + 459.).15 = 253.67 = 179. o R.

15 = 455.5 ⋅ 10 −3 kW = 55.162 kW De asemenea.9.2.84 > 6. exprimat în l este : 100km C= __ 100 l l = 7.75 100km 100km Deci al doilea model este mai economic . se ştie că : 1 hp( horse power ) = 745. 1. putem scrie : = Prin urmare. Rezolvare : Se ştie că : 1 mila(terestra) = 1.609 km 1 USgal = 3.75 3. Determinând puterea efectivă a unui motor cu ardere internă pe standul de probă s-a găsit valoarea Pe = 75 CP .67 o R 5 5 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 25 .5 W Pe = 75 CP = 75 ⋅ 735. tR = 9 9 ⋅ T = ⋅ 253. C .785 l l __ Deci. Într-un stand al unui târg de automobile sunt prezentate două modele: un model la care consumul mediu de combustibil este precizat ca fiind de 30 mile USgal şi al doilea model la care consumul mediu este de 6.7 W . Precizaţi care dintre cele două modele este mai economic. hp . consumul mediu de combustibil.2.609 km km ⋅ = 12.5 l 100km .785 l 30 mile USgal 30 ⋅ 1. Exprimaţi această valoare în : kW . kgf ⋅ m kcal . .10.5 12. pentru primul model. s h Rezolvare : Se ştie că : Atunci : 1 CP = 735.

8 −3 h h 1.187 ⋅ 103 J = ⋅ = 1. – Termodinamică tehnică 26 .163 ⋅ 10 kg .162 kcal kcal ⋅ = 47430.7 hp = 73.163 W = 1.162 kW = 55.. al motorului şi să se exprime în g g şi . Puterea efectivă a motorului h 1.2 determinată este Pe = 75 CP .11. kWh CPh kg şi Pe = 99. C h = 17. ce . h b) Să se compare din punct de vedere al economicităţii acest motor cu un altul la care C h = 22. rezultă : Ch Pe Pe = 75 CP = 75 ⋅ 735.81 Atunci : Pe = 55.16 kW . se defineşte astfel : ce = Exprimând Pe în kW .162 kW = 1 kcal De asemenea se ştie că : h = 103 ⋅ cal 4.3 kW . R. ce . Niculescu.973 hp Efectuând calculele în ST rezultă : 1⋅ kgf ⋅ m N ⋅m J = 9.162 ⋅ 103 kgf ⋅ m ⋅ = 5623.5 ⋅ 10 −3 kW = 55.81 ⋅ = 9. Pe un stand de probă se măsoară consumul orar de combustibil al unui motor cu ardere internă.81 ⋅ 10 − 3 kW s s s kgf ⋅ m 55.162 ⋅ 10 3 745.81 W = 9.163 ⋅ 10 − 3 kW 3600 s 3600 s Atunci: Pe = 55. a) Să se determine consumul specific efectiv.Ivan.9 Rezolvare : a) Consumul specific efectiv.162 kW = 55. Fl.2.81 ⋅ = 9.04 ⋅ s s 9. Deci : Pe = 55.

putem scrie : mb 1 c = η= b mb ⋅ H i c ⋅ H ib (4) . iar L este lucru mecanic al ciclului.2 ⋅ 103 h = 229. randamentul ciclului se scrie : (2) (3) η= L Q Ţinând seama de (1) şi (2). g g h = 311.3 kW kW ⋅ h CP ⋅ h 22. 1. într-un anumit regim de funcţionare are un consum specific c = 200 g CP ⋅ h . Un motor cu aprindere prin scânteie. ştiind că inferioară a benzinei este H ib = 42035 kJ kg .12. al doilea motor este mai economic decât primul. Rezolvare : Consumul specific al ciclului se exprimă astfel : puterea calorică c= mb L (1) unde : mb este masa de benzină.2 ⋅ 103 Exprimând ce în g găsim : CP ⋅ h g 17.16 kW 17. Cantitatea de căldură degajată prin arderea masei mb de benzină este : Q = mb ⋅ H ib Pe de altă parte.8 Atunci : ce = kW ⋅ h 55.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 27 .3 g ce = CP ⋅ h 75 CP b) Procedând analog pentru al doilea motor se obţine : kg g g h = 230 ce = = 168. Determinaţi randamentul ciclului motor în acest regim.9 Deci.2.6 99.

13. R.5 ⋅ 3600 −3 = 0. 60 mN m= 60 ⋅ 17.964 kg şi ocupă volumul VMN . Ce volum ocupă 73 kg aer în condiţiile stării fizice normale ? Se ştie că masa molară a aerului este M aer = 28.964 73 m m3 kg = ⋅ N = 1.491 kg mN Densitatea aerului în condiţiile de mai sus este : ρ aer = volumul specific la starea fizică normală a aerului este: vaer = 1 ρ aer 3 = 0. VMN = 22.2. Să se determine masa amoniacului ştiind că M NH 3 = 17. Determinaţi densitatea aerului ρ aer .59 kg 22. Deoarece 1 kmol aer are o masă de 28.414 3 = = 56...964 kg kmol .14.2922 3 VN 56.414 mN 3 m ………………………. şi volumul specific vaer în această stare. Rezolvare : Se ştie că la starea fizică un kmol din orice gaz ocupă acelaşi volum şi 3 anume volumul molar normal.031 kg amoniac ocupă 22.031 = 45.414 .315 1.491 mN M 28.414 mN . Niculescu.2. – Termodinamică tehnică 28 . Fl. Într-un recipient cu volumul de 60 m3 se află amoniac în condiţii de presiune şi temperatură normale (la starea fizică normală).Ivan.031 kg kmol ..7739 mN / kg 1. Câţi kmol de substanţă se găsesc în recipient ? Rezolvare : 3 17. rezultă că masa m va ocupa volumul : VN = m ⋅ VMN 73 ⋅ 22. Prin înlocuire găsim : η = 1 200 ⋅ 10 ⋅ 42035 ⋅ 103 735.

Probleme propuse spre rezolvare 1.031 1. Un motor cu ardere internă dezvoltă o putere efectivă Pe = 80 CP . Se cer : a) Să se exprime puterea efectivă şi momentul de torsiune efectiv în unităţi SI. atm .65 MJ kg 1. Să se exprime puterea motorului în unităţi SI. bar . Cantitatea υ. Puterea calorică inferioară a unui combustibil este H i = 3500 kcal kg .79 kW .019 kgf ⋅ m 1. Măsurând presiunea într-o incintă cu ajutorul unui manometru s-a găsit valoarea pm = 2 bar . Un motor cu ardere internă are puterea efectivă Pe = 50 CP şi dezvoltă la arborele motor un moment de torsiune M t = 25 kgf ⋅ m . m col H 2O . Să se exprime H i în unităţi SI. M e = 245.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 29 .3.8 kgf şi viteza medie w = 5 m s . R : Pe = 58. R : H i = 14. Să se determine presiunea absolută şi să se exprime în : Pa . 17.67 kmol .031 kg υ………………….25 N ⋅ m Ec = 10 J = 1. kgf cm 2 . presiunea atmosferică fiind patm = 730 torr . R : Pe = 36.59 kg υ= 45. .86 kW 1.3. at .3.4.3.3.2. torr . Unul din pistoanele motorului are greutatea G p = 0. exprimată în kmoli de substanţă aflată în recipient se determină astfel: 1 kmol amoniac are 17.59 = 2. 45.3.1. b) Să se determine energia cinetică a unui piston efectuând calculele în SI şi ST.

67o R .5.0236 US gal mila . Să se determine puterea calorică inferioară a combustibilului utilizat. Despre un model de autoturism se ştie că se parcurg 18 km cu 1 l de combustibil. Fl.6.7. p = 3. p = 2.3.0316 at . p = 30.0316 kgf cm 2 . tRe = 120o Re . d = 42. R. __ η = 0. Măsurând temperatura gazelor de evacuare la ieşire din toba de eşapament a unui automobil s-a găsit valoarea tC = 150o C .15 K . – Termodinamică tehnică 30 .375 mile .3.. o F . o R . __ C = 0.935 atm . t F = 302o F . p = 2. R : C = 5.35 iar consumul specific de combustibil este de 180 g CP ⋅ h . Să se exprime această mărime în K . R : p = 297309 Pa . Niculescu. 1. t R = 761.3. p = 3.56 l 100km . Câte mile se parcurg cu 1 US gal .Ivan.316 m col H 2O . p = 2230. • Re .97309 bar . R : H i = 42029 kJ kg 1. Să se determine : consumul în l 100km şi în US gal mila .375 torr 1. R : T = 423. Un motor Diesel funcţionează după un ciclu al cărui randament este .

163W . d) 1 bar = 1. e) 1 kgfm = 9. b) 1dm3 = 1 l.055 kJ.102 kgfm. b) T [K] = 273.15 – t [oC]. 5) Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) 1J = 0.807 N. c) 1 m 3 = 16 .15 oC f) OoC = +32oF.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 31 . e) 1Btu = 1 kJ. d) 1oC = 1.2777 kWh.1 l. e) 1 c) 1CP = 75 f) 1 kgf ⋅ m .239 cal. e) 1psi = 6.9807 ⋅ 105 Pa . d) 1 kgfm = 9.013 ⋅ 105 Pa . 2. f) 1 m3 = 103 l. c) 1 bar = 1 at.807 J. 1. b) 1 N ⋅ m = 1 kgf . d) 1CP = 735. f)1at<1bar<1 atm. h c) 1cal = 4.807 kJ. Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) T [K] = t [oC] + 273. 5 4) Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) 1 kW = 1.239 kcal.4. b) 1J = 0. b) 1 kW = 75 CP.9807 Pa.39 ⋅ 10−3 m3 .187 J. f)1J = 0. Fiecare întrebare se punctează cu 1 punct. f) 1at = 10 m col H2O. e) 1 m3 = 105 l. d) 1 atm = 760 torr. e) 1 bar<1 at<1atm. f) 1Btu = 1.985 kPa. c) 1 N ⋅ m = 1 J . • • Test grilă Timp de lucru: 20 min. 3. 6) Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) 1dm3 = 0. h kcal > 1CP . s kcal = 1. 7) Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) 1 atm = 1.36 CP. d) 1 MJ = 0. Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) 1 Pa = 105 bar. Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) 1 kgf = 9.013 bar. . c) 1 at = 0. 39 ⋅ 10 −3 l .5 W. d) 1 m 3 = 16. b) 1bar = 105 Pa.15. 9o F.8 oF. 1. b) 1 atm = 0. e) 1o C < c) 0 K = 273.

c) 64 kg O2 = 2 mN e) 1 kmol CO2 = 64 kg. 9.Ivan. 212 oF e) punctul de îngheţ al apei este 0 o pe orice scară f) punctul de fierbere al apei este 100 o pe orice scară.. 3 .187 J. 0 oR.15 K. Care din următoarele variante sunt adevărate: a) 1 J/kgK = 1 J/kgoC. o e) 1 J/kgK = 1 cal/kg C. 4o Re = 5 5 b) 1 K = 1oC = oRe = 4 9o F= 5 5o F= 9 9o R. – Termodinamică tehnică 32 .828 mN . o c) 1 kcal/kg C = 4187 J/kgK d) 1 kcal/kgoC = 103 J/kgoC. Fl. 5 9o R. 8) La starea fizică normală. +32 oF d) punctul de fierbere al apei este: 373. 10) Care din următoarele variante sunt adevărate: a) 1 K = 1oC = c) punctul de îngheţ al apei este: 0 oC. f) 1 cal = 4. care dintre următoarele relaţii sunt adevărate: 3 b) 1 kmol CO2 = 44 mN a) 1 kmol CO2 = 44 kg. 5 . b) 1 kJ/kgoC = 239 cal/oC. Niculescu. R. f) 1 kmol O2 = 32 kg. 3 d) 64 kg CO2 = 44.

CAPITOLUL 2 MĂRIMI MOLARE.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 33. T p ⋅ v = RT (2.) g) Relaţia dintre masa molară şi constanta generală a unui gaz RM 8314.4.11. T d) Forme ale ecuaţiei termice de stare (2. la V = ct.) p ⋅ V = mRT (2.9. kg şi mN la starea fizică normală : 3 1 kmol = M ⋅ kg = VM .) (2.) 3 e) Relaţii de legătură între kmol .3 = .) p ⋅ V = υRM ⋅ T &=m & RT p ⋅V (2. f) densitatea gazului în starea fizică normală : ρN = R= M 3 .7.) .1. la T = ct. LEGILE GAZELOR PERFECTE 2.3.414 (2.6.) în care : M .8. kg mN 22.este masa molară a gazului 3 VM .) c) Legea Charles p = ct. J kg ⋅ K M M RM = 8314.5. N ⋅ mN (2. .) = ct.) pV (2.) (2. .3 J kmol ⋅ K (2.1. V = ct.414 mN kmol volumul molar normal. N = 22. la p = ct. . Relaţii de calcul a) Legea Boyle-Mariotte b) Legea Gay-Lussac pV = ct. T (2.2.10.

= RTn . υ : υ= i) m M (2.509 mN kg 44 densitatea la starea fizică normală : ρN = 1 M CO2 44 3 = = = 1.023 ⋅ 1026 molec kmol (2.414 ⋅ υ (2.Ivan.3 J = 188. ρN ρn pn pN = RTN .1. Probleme rezolvate 2. Să se determine constanta specifică R . N 22.14.) Numărul lui Avogardo N A = 6. h) Determinarea numărului de kmoli.2. volumul specific vN şi densitatea ρ N la starea fizică normală pentru bioxidul de carbon ( CO2 ). ρ n = pn TN ⋅ pN Tn pn RTn Prin împărţirea relaţiilor (2) şi (1) obţinem : ρn = ρ N ⋅ ..) j) 3 şi numărul de Relaţia de legătură dintre volumul ocupat de un gaz în mN kmol VN = 22. Niculescu.12.2. Care va fi densitatea gazului la starea tehnică normală ? Rezolvare : constanta specifică a CO2 : - RCO2 = - RM [J kmol ⋅ K ] M CO2 [kg kmol ] = 8314.) 2.963 kg mN vn VM . Fl.95 1 ⋅ 12 + 2 ⋅ 16 kg ⋅ K volumul specific la starea fizică normală : vN = - VM . N M CO2 = 22. – Termodinamică tehnică 34 .414 3 = 0. R.13. ρ N = pN RTN (1) (2) pn ⋅ vn = RTn .414 Ecuaţia de stare a gazelor în cele două stări se scrie astfel : pN ⋅ vN = RTN .

numărul de molecule dintr-un cm 3 va fi : N1 = N υ ⋅ N A 0.15 d) Numărul de molecule de H 2 din întreg rezervorul este N = ν ⋅ N A .46 ⋅ 1021 molec. c) presiunea gazului din rezervor după încălzire .023 ⋅ 10 26 molecule kmol este numărul lui Avogardo.595 mN c) Presiunea gazului din rezervor după încălzire este : T2 80 + 273.15 = 20 + 273.47 bar T1 293. 3 b) cantitatea de gaz din rezervor exprimată în kg . V V 50 ⋅ 103 . Rezolvare : a) Constanta gazului este : RH 2 = b) Masa gazului : RM 8314.2.15 ⋅ = 1. Să se determine : a) constanta gazului .3 = = 4157.205 ⋅ 6.023 ⋅ 10 26 = = = 2.15 = 293. cm3 .410 = = 0.963 ⋅ 0. unde p 2 = p1 ⋅ N A = 6. Într-un rezervor închis cu volumul V = 50 dm3 se găseşte hidrogen ( H 2 ) la presiunea p1 = 100 bar şi temperatura t1 = 20o C . În mod accidental rezervorul se încălzeşte până când temperatura gazului ajunge la t2 = 80o C .15 J kg ⋅ K M H2 1⋅ 2 m= p1 ⋅ V 100 ⋅ 105 ⋅ 50 ⋅ 10−3 = = 0.15 în care T1 = t1 + 273. d) numărul de molecule de H 2 dintr-un cm 3 .410 kg RH 2 ⋅ T1 4157. N ⋅ υ = 22.15 K .15 = 100 ⋅ = 120.013 ⋅ 10 273. Cantitatea de gaz exprimată în kmoli este : υ= m 0.15 + 20 2.414 ⋅ 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 35. Atunci.205 = 4. adică : ρ n = 1.205 kmol M H2 2 3 Cantitatea de gaz exprimată în m N este : 3 VN = VM .771 kg m3 5 1.9807 ⋅ 105 273.2. kmol şi m N .15 ⋅ 293.

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

36 .

2.2.3. O butelie cu capacitatea de 60 l conţine gaz metan ( CH 4 ) la presiunea de 6 bar şi temperatura de 20 o C . Prin ardere se consumă din butelie gaz până când presiunea scade la 1,1 bar . Considerând că temperatura rămâne constantă în butelie să se determine : a) masa gazului consumat din butelie ; b) căldura degajată prin ardere dacă puterea calorică inferioară este 3 H i = 35797 kJ m N . Rezolvare : a) Scriind ecuaţia termică de stare înainte de ardere determinăm masa iniţială de gaz :

p1V1 = m1 ⋅ RT1 ; m1 =
în care : RCH 4 = Deci :

p1V1 RT1

RM 8314,3 = = 519,6 J kg ⋅ K . M CH 4 12 + 4 ⋅ 1

6 ⋅ 10 5 ⋅ 60 ⋅ 10 −3 = 0,236 kg . 519,6 ⋅ 293,15 Analog, determinăm masa de gaz m 2 rămasă în butelie după ardere : p ⋅ V 1,1 ⋅ 10 5 ⋅ 60 ⋅ 10 −3 m2 = 2 1 = = 0,043 kg R ⋅ T1 519,6 ⋅ 293,15 m1 =
Masa de gaz metan consumată din butelie :

Δm = m1 − m 2 = 0,236 − 0,043 = 0,193 kg
b) Căldura degajată prin arderea gazului metan consumat va fi :

Q = VN ⋅ H i = ν ⋅ VM ,N ⋅ H i = Q=

Δm ⋅ VM ,N ⋅ H i M CH 4

0,193 ⋅ 22,414 ⋅ 35797 = 9678,4 kJ 16

2.2.4. Un tub cilindric orizontal este împărţit în n compartimente cu ajutorul a n − 1 pistoane de masă neglijabilă şi fără frecări care iniţial sunt blocate, astfel încât volumele şi presiunile gazului din compartimente sunt p k ,Vk ( k = 1,2, K , n ). Să se determine presiunea ce se stabileşte în compartimente dacă pistoanele se deblochează.

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

37.

Rezolvare : În fiecare compartiment, după deblocare, gazul suferă evoluţie izotermă până la starea de echilibru când presiunea devine p . Deci putem scrie :

p1 ⋅ V1 = p ⋅ V1 ' p 2 ⋅ V = p ⋅ V2 ' ..................... p n ⋅ Vn = p ⋅ Vn '

p1 ⋅ V1 + p 2 ⋅ V 2 + K + p n ⋅ Vn = p ⋅ (V1 '+V 2 '+ K + Vn ' ) Dar : V1 '+V 2 '+ K + V n ' = V1 + V2 + K + V n , ceea ce conduce la : p= p1 ⋅ V1 + p2 ⋅ V2 + K + pn ⋅ Vn = V1 + V2 + K + Vn

∑p
k =1 n

n

k

⋅ Vk
k

∑V
k =1

2.2.5. Un rezervor ce conţine un gaz este împărţit cu ajutorul unui perete mobil în două părţi având raportul volumelor V1 V 2 = 2 3 . Temperatura gazului în volumul V1 este t1 = 177o C , iar temperatura gazului în volumul V2 este t2 = 267o C . Presiunea în ambele compartimente este aceeaşi şi egală cu p . Care va fi raportul volumelor ocupate de cele două gaze când sunt aduse la aceeaşi temperatură ? Rezolvare : Aducerea gazului din cele două compartimente la aceeaşi temperatură T , presupune o evoluţie izobară, astfel că cele două compartimente vor avea volumele V1 ' respectiv V2 ' . Ca urmare se poate scrie :

V1 V1 ' V2 V2 ' = (1) = (2) T1 T T2 T Scoţând mărimea T din cele două relaţii avem : V '⋅T V '⋅T T = 1 1 = 2 2 (3) V1 V2

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

38 .

Prelucrând relaţia (3), rezultă : adică :

V1 ' V1 ⋅ T2 = V2 ' V2 ⋅ T1

V1 ' V1 T2 2 273,15 + 267 = ⋅ = ⋅ = 0,8 V2 ' V2 T1 3 273,15 + 177

2.2.6. Într-un tub cilindric, orizontal, deschis la ambele capete se află două pistoane, uşoare, de secţiune S = 10 cm 2 , care se pot mişca fără frecare. Presiunea şi temperatura aerului dintre cele două pistoane este

p0 = 1 bar , t = 27 o C . Până la ce temperatură t1 poate fi încălzit aerul,
delimitat de cele două pistoane astfel ca firul ce leagă pistoanele între ele să nu se rupă ? Tensiunea maximă suportată de fir este F = 30 N . Rezolvare : Aerul aflat între cele două pistoane suferă o evoluţie izocoră, pistoanele fiind imobilizate datorită firului de legătură. De aceea putem scrie :

pa p0 + p = (1) T T1 unde : T = t + 273,15 = 27 + 273,15 = 300,15 K

T1 este temperatura limită de încălzire p - este creşterea de presiune prin încălzire F p= (2) iar S
Relaţia (1) devine atunci :

⎛ ⎛ p0 + p p⎞ F ⎞ ⎟ 1+ ⎟ 1+ = T ⋅⎜ = T ⋅⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎜ p0 p S p ⋅ 0 ⎠ 0 ⎠ ⎝ ⎝ 30 ⎛ ⎞ Adică : T1 = 300,15 ⋅ ⎜1 + = 390,20 K −4 5 ⎟ 10 ⋅ 10 ⋅ 10 ⎝ ⎠ sau t1 = 390,20 − 273,15 = 117,05o C . T1 = T ⋅
2.2.7. Debitul de aer al unui compresor la starea fizică normală este :

& = 10 m3 min . Aspiraţia aerului în compresor se face la p = 1 bar şi V 1 N N

t1 = 20o C , iar refularea la p2 = 0,5 MPa şi t2 = 80o C . Se cer :

temperatura aerului t2 = 40o C . V 1 & ( m3 min ) . 96 & = aer ⋅ V & = & = ρN ⋅V adică : m ⋅ 10 = 12.regimul 2 : .013 ⋅ 10 ⋅ 293.pentru regimul 1) : p1V pentru regimul 2) : &=m & 2 RT2 (2) p2V . Rezolvare : Vom scrie ecuaţia generală de stare pentru cele două regimuri : & =m & 1RT1 (1) . .temperatura aerului t1 = −15o C .regimul 1 : .15 b) Procedând analaog pentru starea termodinamică aferentă refulării : 5 & =V & ⋅ pN ⋅ T2 = 10 ⋅ 1.8. V 2 c) Debitul masic de aer.15 = 10. . .62 m3 min V N 2 p2 TN 5 ⋅ 105 273.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 39. & ( m3 min ) .2.013 ⋅ 10 ⋅ 273.15 + 80 = 2.presiunea atmosferică p2 = 700 torr . a) Debitul volumic de aer aspirat. Rezolvare : a) Între starea fizică normală şi starea termodinamică aferentă procesului de aspiraţie putem scrie ecuaţia : & & p1 ⋅ V p ⋅V 1 = N N T1 TN din care rezultă debitul volumic de aer aspirat : 5 & =V & ⋅ pN ⋅ T1 = 10 ⋅ 1.872 m3 min V N 1 p1 TN 1 ⋅ 105 273.15 c) Debitul masic de aer se determină observând că : & = ρ ⋅V & = ρ ⋅V & & = ρ N ⋅V m N 1 1 2 2 M 28 . N N VM .414 2.presiunea atmosferică p1 = 760 torr . N 22. Să se determine cu cât se modifică puterea motorului pentru două condiţii de funcţionare : .920 kg min . b) Debitul volumic de aer rezultat. S-a constatat experimental că puterea efectivă a unui motor Diesel este proporţională cu debitul de aer aspirat.

. V 3 utilizatorului şi să se exprime în m şi în kg .927 kg luna 8314. 740 ⋅ 133. aferent stării de funcţionare a consumul lunar real de gaz metan. Cum masa este aceeaşi în cele două stări. găsim : adică : & T p2 m = 2⋅ 2 & 1 T1 p1 m & 2 p2 T1 m = ⋅ &1 m p1 T2 & 2 700 273. Fl.3 ⋅ (273.3 RTN ⋅ 273.9.3 . Rezolvare : Pentru a calcula masa de gaz consumată. scriem ecuaţia de stare a gazelor pentru starea fizică normală : & =m & RTN p NV N Deci : & = m & pN ⋅ V 101325 ⋅ 500 N = = 356. Un contor de gaze a înregistrat un consum lunar de gaz metan 3 ( CH 4 ) de 500 mN .15 − 15 m = ⋅ = 0.61 m3 luna . putem determina mărimea V astfel : & RT &=m V = p 356. Temperatura incintei în care s-a efectuat măsurarea este de 25o C şi presiunea atmosferică patm = 740 torr . R.15 + 25) 16 = 560. Se cere să se determine & . Niculescu.759 < 1 & 1 760 273.15 16 &=m & RT p ⋅V Ecuaţia de stare a gazelor pentru starea la care se efectuează măsurarea este următoarea : &. Împărţind relaţiile (2) şi (1) membru cu membru.Ivan.15 + 40 m Deci în al doilea regim se obţine o scădere a puterii motorului. Procentual această scădere este : Δp[%] = &1 − m &2 & m m ⋅ 100% = [1 − 2 ] ⋅ 100% = (1 − 0.927 ⋅ 8314. – Termodinamică tehnică 40 .759) ⋅ 100% = 24.2.1% &1 &1 m m 2.

Se dau : RM = 8314.47 ⋅ 105 Pa 750 p1 ⋅ VR Raer ⋅ T1 p1 ⋅ VR = m1 ⋅ Raer ⋅ T1 ⇒ m1 = unde : Rezultă : Raer = m1 = RM 8314.462 m .Hg şi temperatura t1 = 15o C .621 − 14.462 kg min Raer ⋅ TN 287 ⋅ 273 Timpul de funcţionare al compresorului va fi atunci : τ= m2 − m1 41.981 ⋅ 105 = 2.621 kg Raer ⋅ T2 287 ⋅ 293 3 min .5 at . Să se determine timpul τ cât trebuie să funcţioneze V N N compresorul pentru ca presiunea absolută finală a aerului din rezervor să devină p2 = 7 bar la temperatura t2 = 20o C . Debitul masic al compresorului corespunzător debitului de 5 mN este : &c = m & pN ⋅ V 1.7 s .2.964 2.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 41. 2.3 = = 287 J / kg ⋅ K M aer 28.10. Rezolvare : Presiunea absolută iniţială în rezervor : p1 = pB + pM 1 = Masa m a aerului din rezervor la începutul umplerii se determină din ecuaţia generală de stare : 756 ⋅ 105 + 1. Rezervorul de aer comprimat al unui compresor are o capacitate VR = 5 m3 şi se găseşte în mediul ambiant cu presiunea pB = 756 mm.01325 ⋅ 105 ⋅ 5 N = = 6.5 ⋅ 0. Compresorul are un debit & = 5 m3 min .3 J kmol ⋅ K .9 kg kmol .47 ⋅ 105 ⋅ 5 = 14.940 kg 287 ⋅ 288 Masa aerului din rezervor la sfârşitul umplerii este : m2 = p2 ⋅ VR 7 ⋅ 105 ⋅ 5 = = 41. M aer = 28.129 min = 247. = & 6.940 min = 4. Manometrul montat la rezervor indică iniţial presiunea manometrică pm1 = 1.

3. temperatura azotului crescând la t2 = 173o C . în care se depozitează azot. care rămâne tot timpul constantă este aceeaşi în ambele rezervoare şi are valoarea t = 20∗ C .723 kg . c) Densitatea azotului din recipient şi densitatea azotului la condiţii normale.3.446 kmol .3. m2 ' = 21. R : V = 1. ρ = 8.2. R: a) m1 = 41.488 kg . Într-o butelie de volum 40 l se află azot la presiunea p1= 10 bar şi temperatura t1 = 27o C . R. p2 = 14. Din greşeală butelia este amplasată lângă o sursă de căldură.44 kg 2.3 ⋅ 105 Pa .. Fl. Se cere următoarele : a) Cantitatea de azot din fiecare rezervor în stare iniţială . 2.5532 m3 .2488 kg mN . Se cer următoarele: a) Volumul recipientului . – Termodinamică tehnică 42 .2 bar . c) m1 ' = 36.3. m = 12. 3 ρ N = 1. b) p = 6. ν = 0. c) Cantitatea de azot din fiecare rezervor după deschiderea robinetului.378 kg .04 kg m3 .206 kg . Probleme propuse 3 azot la presiunea de 2.86 bar m = 0.Ivan. Niculescu. b) Cantitatea de azot din recipient exprimată în kmol şi kg .8 bar . R : . b) Presiunea existentă în rezervoare după deschiderea robinetului .3. Două rezervoare. 2. iar în al doilea rezervor care are volumul V2 = 3 m3 gazul are presiunea p2 = 4.1. Să se determine masa azotului din butelie şi presiunea lui la sfârşitul procesului de încălzire. În primul rezervor care are volumul V1 = 5 m3 gazul are presiunea p1 = 7. Temperatura gazului. Într-un recipient se găseşte cantitatea de 10 mN 7 bar şi temperatura de 20o C . m2 = 16. comunică între ele printr-un tub de volum neglijabil şi prevăzut cu un robinet.551 kg .

kg mN 3) Volumul specific al NO2 la starea fizică normală este: a) vNO2 = 0. e) pV = υRMT. V1N = 44.035 ⋅ 1026 molecule m3 2. kg .052 l . mol ⋅ K b) RM = 8314 J R . R : a) m1 = 64 kg . f) R = . kg ⋅ K J d) RM = 8314 .414 mN ⋅K 3 mN m3 . în cele a) cantitatea de oxigen aflată în recipient.828 mN 3 m2 = 43. Să se determine : 3 .87 e) vNO2 = 2. 3 kg ⋅ K 22.89 m3 b) n = 1.38 kg . Teste grilă • • Timp de lucru: 30 min. 2) Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) R = 8314. f) vMN = 2. 2.052 3 . Fiecare întrebare se punctează cu 1 punct. c) pV = υRT. b) concentraţia moleculelor în starea finală. kg b) vNO2 = 4. & =m & RT .487 d) vMN = 487 3 mN . f) p ⋅ V 1) Care dintre următoarele variante sunt adevărate: a) pV = RT. 3 . exprimată în kg şi mN două stări şi volumul recipientului .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 43.385 mN V = 7. Într-un recipient se află 2 kmol de oxigen la presiunea 8 bar şi temperatura de 380 K . d) pV = mRT. c) vNO2 = 1 N .3 J .4.4. c) R = M . b) pv = RT.3. Din recipient se scoate o cantitate de oxigen până când presiunea scade la 5 bar şi temperatura la 350 K . kg kg 3 mN kg . kmol ⋅ K M kJ RM J e) R = 8314 . V2 N = 30.

a)1–2 este un proces izobar (p12 = ct. b) proces izobar. e) nici una din variantele a.. c) proces izoterm. b. Fl. kg kg . c.414 kg . 6) Aceeaşi masă de gaz perfect suferă procesele 1–2.. .) 3–4 este un proces izobar (p34 = ct. 3 mN kg . d) proces adiabat. 3 mN c) ρ NO2 = 1 f) ρ NO2 = 46 kg .487 d) ρ NO2 = 1 3 mN . 3 mN 5) Precizaţi natura procesului termodinamic redat în figura alăturată: a) proces izocor.) 3–4 este un proces izobar (p34 = ct. respectiv 3–4 redate grafic în fig. 3 mN kg . f) oricare din variantele a. de mai jos. d. 3 mN b) ρ NO2 = 2. d.Ivan. – Termodinamică tehnică 44 . 4) La starea fizică normală densitatea NO2 este: a) ρ NO2 = 0.) p12 > p34 b)1–2 este un proces izobar (p12 = ct. Alegeţi variantele corecte. b. R. c. Niculescu. c. b.052 e) ρ NO2 = 22.) p12 < p34 c)1 –2 este un proces adiabat 3–4 este un proces adiabat d) nici una din variantele a.

de mai jos. d) proces adiabat. f) oricare din variantele a. b) proces izobar. b. a) proces izocor. Aceeaşi masă de gaz perfect suferă procesele 1–2 respectiv 3–4 redate în fig. b. c) proces izoterm. c.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 45. 7) O masă de gaz perfect suferă procesul redat în figura alăturată. d 8. c. Alegeţi variantele corecte: a) 1–2 este un proces izocor (V12 = ct) 3–4 este un proces izocor (V34 = ct) V12 > V34 b) 1–2 este un proces adiabat 3–4 este un proces adiabat c)1–2 este un proces izoterm (T12=ct) 3–4 este un proces izoterm (T34=ct) T12 < T34 d)1–2 este un proces izoterm (T12=ct) 3–4 este un proces izoterm (T34=ct) T12 > T34 . d. Precizaţi natura procesului. e) nici una din variantele a.

f) oricare din variantele a. b. 9) Aceeaşi masă de gaz perfect suferă procesul redat în figura alăturată.Ivan. d) proces adiabat. a) proces izocor. e) nici una din variantele a. c. c. R. Alegeţi variantele corecte: a) 1–2 este un proces izobar (p12 = ct) 3–4 este un proces izobar (p34 = ct) p12 > p34 b) 1–2 este un proces izobar (p12 = ct) 3–4 este un proces izobar (p34 = ct) p12 < p34 c) 1–2 este un proces adiabat 3–4 este un proces adiabat d) nici una din variantele a. b. . de mai jos.. – Termodinamică tehnică 46 . d. Precizaţi natura procesului. 10) Aceeaşi masă de gaz perfect suferă procesele 1–2 respectiv 3–4 redate în fig. Niculescu. c. b) proces izobar. b. d. c) proces izoterm. Fl.

6.2.) (3. c) Definiţia exponentului adiabatic şi relaţiile de legătură între căldurile specifice : k= cp cV CMV c p > cV = CMp = cNp cNV (3.) (3.1. CALORIMETRIE 3.8.9.) (3.) (3.) (3. - 3 3 căldura specifică raportată la 1 mN .) c p − cV = R R k −1 k ⋅R cp = k −1 cV = d) Capacitatea calorică : C = m ⋅ c [J K ] e) Determinarea căldurii specifice medii : . - căldura specifică molară CM .) în care indicii p şi v fac referire la căldurile specifice la presiune constantă.5. N RM [J kg ⋅ K ] M 8314. [J kmol ⋅ K ] . J mN ⋅K [ ] (3.3 [J kmol ⋅ K ] c p − cV = R = cNp − cNV = RM VM . respectiv volum constant.căldura specifică masică c .7.) (3. [J kg ⋅ K ] .3.3 3 = J mN ⋅K 22.10.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 47.1.) CM = M ⋅ c = VMN ⋅ cN b) Relaţiile lui Robert-Mayer : CMp − CMV = RM = 8314.4. c N .) (3. CAPITOLUL 3 CĂLDURI SPECIFICE ŞI CAPACITĂŢI CALORICE.414 [ ] (3. Relaţii de calcul a) Relaţia de legătură dintre : .

15. 2 c t2 t1 = c ⋅ t2 − c ⋅ t1 t2 − t1 (3. Cp CV t2 t1 t2 t1 = m⋅cp = m⋅c V t2 t1 t2 t1 (3.12.Metoda utilizării căldurilor specifice medii pe intervalul (0. Niculescu. la presiune constantă şi la volum constant se acceptă ca fiind cele redate în anexele 13 şi 14. R.14.) . f) Capacitatea calorică medie la presiune constantă C p şi la volum constant CV în intervalul de temperatură t1 .13.Metoda aproximaţiei liniare cp t2 t1 = a + b ⋅ tm (3. în funcţie de temperatură (anexa 13 şi anexa 14).) În general.) în care coeficienţii a şi b se iau din anexa 12. iar tm = t2 0 t1 0 2. adică c tm 0 . Căldura specifică medie se va determina ca fiind căldura specifică citită din tabelele aferente temperaturii medii.. în calcule. t2 .Metoda utilizării tabelelor Tabelele cu călduri specifice ale gazelor perfecte conţin în mod obişnuit căldurile specifice la volum constant cV la presiune constantă c p . căldurile specifice medii pe intervalul 0 − t .11.Ivan. 3.) g) Căldura schimbată de un corp cu exteriorul când temperatura acestuia variază între t1 şi t2 : Q12 = m ⋅ c ⋅ (t2 − t1 ) = C t1 t2 t2 t1 ⋅ (t2 − t1 ) (3. Fl. 1. t ) t1 + t2 . – Termodinamică tehnică 48 .) (3.

7568 kJ kg ⋅ K 44 Deci.236 ⋅ 10 − 4 ⋅ kJ 100 + 700 = 0. Astfel.2. b) la volum constant. Încălzirea se face : a) la presiune constantă .3143 = 0.74 kJ kg 100 b) Din relaţia (3.12. se obţine : şi b cu valorile cp a) q p1−2 = b) qV1−2 = 700 100 700 = 0. Să se calculeze căldura necesară pentru a mări temperatura unui kilogram de dioxid de carbon de la temperatura iniţială t1= 100o C la temperatura finală t2= 700o C . căldura necesară pentru mărirea temperaturii gazului de la 100o C la 700o C la volum constant va fi : Metoda a II-a – Metoda utilizării căldurii specifice medii în intervalul (0. Probleme rezolvate 3.275 kJ kg ⋅ K 700 − 100 700 q p12 = c p (700 − 100) = 764.2.9542 ⋅ kg ⋅ K 2 kJ kg c p (700 − 100) = 0.503 kJ kg cp Atunci : 700 100 = 1.7568 ⋅ 600 = 459.9136 ⋅ 100 = 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 49.).1. t ) a) În relaţia (3.8248 + 3.) rezultă căldura specifică medie la volum constant : cV 700 100 = cp 700 100 − R = 0. 3.9542 ⋅ 600 = 572. În relaţia (3.9548 − 8.11.) se obţine valoarea căldurii specifice medii la volum constant între 100o C şi 700o C : .2230 ⋅ 700 − 0. Să se calculeze căldurile specifice medii prin cele trei metode. se înlocuiesc coeficienţii a corespunzătoare din anexa 12.7.7. Rezolvare : Metoda I – Metoda aproximaţiei liniare.544 100 cV (700 − 100) 100 700 Aplicând relaţia (3.) se introduc valorile căldurilor specifice medii la presiune constantă din anexa 13 şi se obţine : qV1−2 = 0.

) şi anexa 14... qV1−2 = cV (700 − 100) = 0.Ivan.12.623 kJ kg Metoda a III-a – Metode utilizării tabelelor a) Din anexa 13 se ia valoarea căldurii specifice la presiune constantă pentru temperatura medie tm unde : tm = Deci : Rezultă : t1 + t2 100 + 700 = = 400o C 2 2 cp 400 0 = 1.) se obţine valoarea căldurii specifice la volum constant aferentă temperaturii medii cV 400 0 = cp 400 0 − R = 1. Să se determine căldura specifică medie raportată la 1 kg pe acest interval de temperatură.2. Fl. Deci : cV 100 700 100 8.275 − Observaţie : (3.9213 kJ kg ⋅ K 44 Observaţie : cV 400 0 400 0 se poate găsi de asemenea din anexa 14. – Termodinamică tehnică 50 . cV 700 100 = cp 700 − R = 1. Niculescu. Rezolvare : 1) Metoda bazată pe cunoaşterea expresiei analitice a căldurii specifice Considerând o variaţie liniară a căldurii specifice cu temperatura (căldura specifică aparentă) şi extrăgând din anexa 12 constantele a şi b rezultă căldura specifică medie : .1103 ⋅ 600 = 666.803 kJ kg 3.3143 = 0.18 kJ kg b) Din relaţia (3.1103 kJ kg ⋅o C 400 0 q p1−2 = c p (700 − 100) = 1.2. R.1103 − 8.3143 = 1.086 kJ kg ⋅ K 44 se poate calcula de asemenea cu ajutorul relaţiei qV1−2 = cV 700 100 (700 − 100) = 1. O cantitate de azot se încălzeşte la presiune constantă de la temperatura t1 = 157o C până la temperatura t2 = 443o C .086 ⋅ 600 = 651.9213 ⋅ 600 = 552.7.

0421 kJ kg ⋅ K 0 200 = 1. N 2 t1 = c p.0096 x= = 0.0425 + 1.0425 + 1. N 2 = 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 51. N 2 = 1. Din tabel se citeşte : c p. c p.0517 kJ kg ⋅ K 0 Se scad valorile temperaturilor şi respectiv valorile căldurilor specifice şi se obţine : 100o C …………………………………… 0.005472 kJ kg ⋅ K 100 Rezultă pentru t1 = 157o C .528 ⋅ 10− 4 ⋅ tm kJ kg ⋅ K t1 + t2 157 + 443 600 = = = 300o C 2 2 2 t2 t1 tm = Rezultă : c p.528 ⋅ 10 − 4 ⋅ 300 = 1. x 57 ⋅ 0. Deoarece în tabel nu apar direct căldurile specifice pentru t1 şi t2 . pentru a le determina se aplică metoda interpolării considerându-se o variaţie liniară a căldurilor specifice pe intervalul de 100o C . N t2 2 = a + b ⋅ tm = 1.0693 kJ kg ⋅ K 0 3) Metoda bazată pe existenţa de tabele cu călduri specifice medii pe intervalele 0Kt o C . N c p.0096 kJ kg ⋅ K 57o C ……………………………………. anexa 13 şi anexa 14 [ ] Se cunosc : t1 = 157o C şi t2 = 443o C .0883 kJ kg ⋅ K t1 2) Metoda bazată pe existenţa de tabele cu călduri specifice reale (anexa 13) Se determină : tm = t2 t1 + t2 157 + 443 600 = = = 300o C 2 2 2 300 Din anexa 13 se deduce : c p. N 100 2 2 = 1.

atât cu ajutorul relaţiilor.005472 = 1.01028 kJ kg ⋅ K 100 Rezultă că pentru t2 = 443o C : c p.Ivan. N 157 2 ⋅ 157 3.0915 + 0. N 157 2 = 1.0239 kJ kg ⋅ K 43o C ……………………………………. x 43 ⋅ 0.10178 ⋅ 443 − 1.0915 kJ kg ⋅ K 0 500 c p..10178 kJ kg ⋅ K 0 În final rezultă : c p. cât şi al tabelelor. Fl. obţinute cu ajutorul căldurilor specifice. Să se reprezinte grafic variaţia erorii procentuale care se face prin considerarea în calcule a valorii de k = 1. N se calculează : 2 = 1.047572 ⋅ 157 323. calculul căldurilor specifice efectuându-se. variabile cu temperatura. N 443 2 = 1. Să se reprezinte grafic variaţia exponentului adiabatic al hidrogenului în intervalul de temperaturi 200 − 1000 K . N 443 = = 443 − 157 2 157 1. Niculescu.0421 + 0. N 2 = 1. R. determinate cu . c p. Rezolvare : Valorile exponentului adiabatic al hidrogenului pentru intervalul de temperatură considerat. N 2 443 ⋅ 443 − c p. în loc de valorile.1315 kJ kg ⋅ K 443 − 157 286 0 0 c p. obţinute din calcul.3.62 = = = 1.2.1154 kJ kg ⋅ K 0 100o C …………………………………… 0.01028 = 1. – Termodinamică tehnică 52 .0239 x= = 0.047572 kJ kg ⋅ K 0 400 Tot din anexa 13 se citeşte : c p.41 .

2.3. ⎡ kJ ⎤ ⎢ ⎥ ⎣ kg ⋅ K ⎦ 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 14.6 +1. .84 29.5.102 15.371 1. a lui k = 1.412 1.41 .687 14. în figura 3. Calculul cu ajutorul valorilor ε = tabelare T [K ] 1.397 1.44 29.0 +1.33 29.11.896 1.116 ⎡ kJ ⎤ ⎡ kJ ⎤ ⎥ ⎢ kmol ⋅ K ⎥ ⎢ ⎦ ⎣ kmol ⋅ K ⎦ ⎣ 27.63 29. iar (b).396 1.396 1. în intervalul de temperaturi 200 − 1000 K a.563 10.88 30. a.380 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 53.390 1.41 ⋅ 100[%] Eroarea cp rel.18 29.866 20.11.405 1.424 10.1.0 +0.2 +1. împreună cu erorile rezultate din utilizarea. .839 10.9 În figura 3.41 − k ⋅ 1. Erorile procentuale care se fac.) sau din anexele 13 şi 14 sunt prezentate în tabelul 3.549 14.8 +2.016 21.3.825 14. 3. . 3. pentru cele două metode de calcul adoptate (a) şi (b).977 11. dacă nu se ţine seama de variaţiile exponentului adiabatic cu temperatura.11 cv rel.1 +0.134 14.9 +1. conduc la curbele reprezentate. Calculul exponentului adiabatic pentru hidrogen.2 +2.394 1.4 +1.8 +0.7 k rel.8 -2.406 1.5.148 10.439 1. Tabel 3.401 1. în locul acestor valori. pe cele rezultate din utilizarea căldurilor specifice (anexa 13 şi anexa 14).385 384 -0.0 +1.385 1.2 s-au reprezentat variaţiile exponentului adiabatic cu temperatura.286 10.126 21.956 20.566 21. relaţia (3. CMp anexa 13 CMV rel. Determinarea cu ajutorul relaţiilor de calcul b.1.21 18.272 14.701 10. k rel.398 1.26 29.4 +1.5 +2.27 28.946 21.8 +1.010 10.526 20. b.1.3 +0.390 1. 3.240 ⎡ kJ ⎤ ⎢ ⎥ ⎣ kg ⋅ K ⎦ 10.376 1.964 15.411 14.4 +0. curba (a) redând valorile obţinute cu ajutorul relaţiei 3.316 21.

Ce valoare se obţine pentru căldura specifică a cuprului.2. – Termodinamică tehnică 54 . 3. R. Niculescu. ε [%] +2 +1 0 -1 -2 200 400 600 800 Fig. a b k 1. 65 12 (tm − t ) Qcedat = mCu ⋅ cCu (tCu − tm ) .40 1. 65 12 14 . 3.Ivan. se introduce o bucată de cupru de 150 g . după echilibrarea temperaturilor.38 1. Rezolvare : Punând condiţia de echilibru termic al sistemului : Q primit = Qcedat 14 . aflat la temperatura de 200o C .2.42 1. Fl.4.36 200 400 600 a 800 1000 b T [K ] 1000 T [K ] Fig.1. dacă. Într-un calorimetru izolat termic.. 65 200 în care : Q primit = mapa ⋅ c apa (tm − t ) + mAl ⋅ c Al 14 . 3. al cărui vas din aluminiu cântăreşte 250 kg şi în care se găseşte 1 kg apă la temperatura de 12o C . termometrul cu care este prevăzut vasul calorimetric indică 14.65o C .

528 ⋅ 10−4 ⋅ 500 = 23. Prin interpolare.500 773. se găsesc valorile : capa c Al Rezultă : 14 .5.15 = 1.) şi coeficienţii din anexa 12.186 kJ kg ⋅ K = 0. 65 12 = 4.8892 kJ kg ⋅ K kJ kg ⋅ K cCu = (1 ⋅ 4.308 kJ K Valoarea capacităţii calorice în care căldura specifică se determină cu relaţia (3.89% 23. Rezolvare : Din anexa 13 se găseşte valoarea căldurii specifice de presiune constantă.500 = 20 ⋅ 1. Să se determine eroarea rezultată între cele două metode.382 0. C p . Rezultă : 14 .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 55 .65) 3. 65 ⎛ ⎜ m ⋅ c apa ⎜ apa 12 − m Al ⋅ c Al 14 .25 ⋅ 0. 65 12 14 .308 ⋅ 100 = 3. 65 12 ⎞ ⎟ ⎟ ⋅ (tm − t ) ⎠ Se înlocuiesc valorile căldurilor specifice din anexele 1 şi 6. N C p . Cum diferenţa dintre temperatura iniţială şi temperatura de echilibru a apei şi aluminiului este foarte mică. 65 ⎝ cCu 200 = mCu ⋅ (tCu − tm ) 14 . c p.2127 kJ K Eroarea rezultată : ( ) Δε = 23. Să se calculeze capacitatea calorică a unei mase de 20 kg azot aflat la temperatura 500 oC .0425 + 1.11.8892) ⋅ (14.2.186 − 0.1154 kJ kg ⋅ K 20 = 20 ⋅ 1.2127 − 22.65 − 12) = 0.15 ⋅ (200 − 14.2127 .1154 = 22. atât cu ajutorul tabelelor cât şi cu relaţiile de calcul. căldurile specifice se consideră constante.

3. Niculescu. R : a) b) c) c p. Un recipient cu volumul V = 800 l conţine oxigen la presiunea de p1 = 2 bar şi temperatura t1 = 0o C . R : QV = 434.753 kJ kg ⋅ K .Ivan.094 kJ kg ⋅ K 3.1. R : a) pentru CO : cp cp 400 0 400 0 = 1.CO = 1. Pentru determinarea căldurii specifice se va utiliza metoda a II-a : metoda utilizării căldurilor specifice medii pe intervalul (0..4 Probleme propuse 3. – Termodinamică tehnică 56 . R.2. Să se determine căldura specifică medie raportată la kilogram pentru oxidul de carbon care se încălzeşte la presiune constantă de la temperatura t1 = 205o C până la temperatura t2 = 495o C (problema va fi rezolvată utilizând toate cele trei metode de calcul a căldurii specifice medii). Fl.3.3.093 kJ kg ⋅ K c p. SO2 şi O2 la temperatura medie tm = 400o C utilizându-se tabelele de călduri specifice.464 bar 3. 3. oxigenul suferă un proces de încălzire izocoră până la temperatura t2 = 200o C .12 kJ p2 = 3.CO 495 205 495 205 495 205 = 1. Să se calculeze căldura specifică masică şi molară la presiune constantă pentru CO .96 kJ kmol ⋅ K C Mp b) pentru SO2 : 400 0 = 0.1057 kJ kg ⋅ K = 30. Să se determine : a) Cantitatea de căldură ce trebuie cedată oxigenului.3. t ) .108 kJ kg ⋅ K = 1. b) Valoarea presiunii finale a oxigenului.CO c p.

cp 3) Dacă pentru CO2. 3 b) cv N = 1. . atunci 3 cv N [kJ / mN ⋅ K ] este: 3 a) cv N = 1442.4 kJ / mN ⋅K . 3 o f) [cN ] = kJ / mN ⋅ C. 3 f) cv N = 1000 J / mN ⋅K . cv k RM c VMN . c) cv N = 275. c) [CM ] = kJ / kmol ⋅ K .192 kJ kmol ⋅ K 400 0 cp 0 = 1. Fiecare întrebare se punctează cu 1. Din oficiu 1 punct. d) c p − cv = R b) e) cp cv =k. 3 d) cv N = 844. 2) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate: a) c p − cv = RM . la temperatura de 100oC avem cv = 724.443 kJ / mN ⋅K .4426 J / mN ⋅K . 3 N d) [CM ] = kcal / kg ⋅ K .2 J / mN 3 e) cv N = 1. f) = .7584 kJ kmol ⋅ K 3. e) [cN ] = J / m ⋅ K . CMp c) pentru O2 : 400 0 = 48.0237 kJ kg ⋅ K CMp 400 = 32.7 J / kg ⋅ K . cp = ⋅ k −1 M cN M c) = R.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 57 .5 puncte. b) [c] = N ⋅ m / kg ⋅ K . 3 ⋅K . 1) Care dintre variantele de mai jos sunt adevărate: a) [c] = J / kg ⋅ K .4 Teste grilă • • Timp de lucru: 10 min.6 J / mN ⋅K .

b) cp < cv. c) CM = 53. 5) Dacă pentru aer. Fl.855 kJ / kmol ⋅ K f) CM = 50 kJ / kmol ⋅ K 6) Precizaţi care este relaţia corectă pentru calculul căldurii specifice medii pe un interval de temperaturi [t1. – Termodinamică tehnică 58 . t2]. d) k > 1.227 kJ/kgK iar Maer = 28.Ivan.. 2 t + c 01 2 . 4) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate: a) cp > cv. d) CM = 23. b) CM = 35. e) k nu depinde de temperatură. . 2 t t c 02 t2 − c 01 t1 t2 − t1 .350 kJ / kmol ⋅ K e) nici una din variantele a. b. e) c t = 1 t2 c 02 t2 − c 01 t1 2 t t f) nici una din relaţiile de mai sus. a) c t 2 = a − b ⋅ 1 t c) c t = 1 t2 t1 + t2 . c) 0 ≤ k ≤ 1 . atunci CM [kJ / kmol ⋅ K ] este: a) CM = 30 kJ / kmol ⋅ K . b) c t 2 = a + b ⋅ 1 t d) c t = 1 t2 c 02 t t1 + t2 .96 kg/kmol. R. d. Niculescu.534 kJ / kmol ⋅ K . f) k este funcţie de temperatură. . la 0oC avem c = 1. c.

) g) Participaţia volumică : V ∑r = 1 i =1 i n (4.reprezintă presiunea parţială a componentului i aflat în amestec e) Constanta generală a amestecului : Ram = ∑ gi ⋅ Ri i =1 n (4.7. CAPITOLUL 4 AMESTECURI DE GAZE PERFECTE 4.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 59 .6.) gi = mi mam i ∑g i =1 n =1 n d) Legea lui Dalton : pam = ∑ pi i =1 pi .) Vi . Relaţii de calcul a) Temperatura amestecului : (4.8.) f) Legea lui Amagat : Vam = ∑Vi i =1 n (4. iar indicele „ am ” face referire la amestec.9.) (4. V ri = i (4.) (4.) h) Densitatea amestecului : ρ am = ∑ ri ⋅ ρi i =1 n .) (4.10.5.2.3. Vi se numeşte volum parţial.reprezintă volumul ocupat de componentul i adus la aceeaşi presiune şi la aceeaşi temperatură cu ale amestecului.) în care indicele „ i ” face referire la componentul i din amestec.1.) (4.1.4. b) Masa amestecului : c) Participaţia masică : Ti = Tam mam = ∑ mi i =1 n (4.

) (4.Ivan.12. – Termodinamică tehnică 60 .) l) Căldurile specifice ale amestecului de gaze : cam = ∑ gi ⋅ ci i =1 n [J kg ⋅ K ] (4.19.) (4.) (4.) j) Presiunea parţială a componentului i din amestec : pi = ri ⋅ pam k) Relaţia dintre participaţia masică şi volumică : 1 R M ri = g i ⋅ n i = gi ⋅ n i gi g i ⋅ Ri ∑ ∑ i =1 i =1 M i r ⋅ Mi gi = n i ∑ ri ⋅ M i i =1 (4.20.21. Fl.) CM . am = ∑ ri ⋅ cNi i =1 n [J kmol ⋅ K ] i =1 n [J 3 mN ⋅K ] m) Exponentul adiabatic al amestecului de gaze : kam = c pam cVam R = 1 + am = 1 + cVam ∑g i =1 n i =1 n i ⋅ Ri (4.) Masa molară aparentă a amestecului : (4.13.) ..16.17. R.) ∑ gi ⋅ cVi kg ] kg ] n) Energia internă specifică a amestecului de gaze : uam = ∑ gi ⋅ ui i =1 n n [J [J (4.11.15.14. în care ρ i = i) pam Ri ⋅ Tam M am = ∑ ri ⋅ M i i =1 n (4. Niculescu.) o) Entalpia specifică a amestecului de gaze : ham = ∑ g i ⋅ hi i =1 (4.18. am = ∑ ri ⋅ CMi cN .) (4.

) şi cu ajutorul anexei 11 astfel : Ram = ∑ g i ⋅ Ri = g g ⋅ Rg + g aer ⋅ Raer = i =1 n 1 14 ⋅ 714.) r) Conductibilitatea termică a amestecului : λam = ∑ ri ⋅ λi i =1 (4. având pam ⋅ Vam = mam ⋅ Ram ⋅ Tam constanta Ram a amestecului se calculează cu relaţia (4. respectiv 350 K . ştiind că volumul cilindrului este de 0.1.041 = 15 15 = 315.) q) Viscozitatea cinematică a amestecului : ν am = ηam ρ N .518 J kg ⋅ K Deci : mam = vam = pam ⋅ Vam 970 ⋅ 102 ⋅ 0. în proporţie masică de 1 : 14 .6 = 0. am n [m s] 2 (4.2. Un motor de gaz aspiră un amestec format dintr-un gaz.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 61 . p) Viscozitatea dinamică a amestecului : ηam = 1 ∑η i =1 n ri i [Pa ⋅ s ] (4.527 . Să se determine masa şi volumul specific al amestecului din cilindrul motorului.2 J kg ⋅ K şi aer.2 + ⋅ 287.6 Vam = = 1.6. Rezolvare : Masa amestecului de gaze se determină din ecuaţia caracteristică de stare : 4.527 kg = Ram ⋅ Tam 315.24.22. Probleme rezolvate Rg = 714.6 dm3 .23.2.518 ⋅ 350 Volumul specific al amestecului din cilindrul motorului cu gaz este : 0. iar presiunea şi temperatura amestecului de gaze au valorile de 970 mbar .) 4.1385 m3 kg mam 0.

Un analizor pentru gazele de evacuare ale unui automobil indică următoarele concentraţii masice : g O2 = 0.18 .14.1 + + + + 32 44 28 18 28 . Fl. M gi M Rezultă : ri = 5 i gi ∑ i =1 M i Explicitând semnele şi înlocuind numeric obţinem : g O2 rO2 = g O2 M O2 + g CO2 M CO2 + M O2 gN2 M N2 + g H 2O M H 2O g + CO M CO = 0. b) constanta amestecului Ram . dacă temperatura acestuia este de 200o C . Să se determine : a) participaţiile volumice ri .150 0.24 . R.2.2.16 0.18 32 = = 0. c) căldura specifică la presiune constantă a amestecului. Rezolvare : a) Aplicând relaţia (4.Ivan.32 0.) şi ţinând seama de relaţia : R = RM . – Termodinamică tehnică 62 .32 .18 0. g H 2 O = 0. Niculescu. g CO2 = 0. g CO = 0. 4.1 .16 .24 0.. g N 2 = 0.

).16.095 = 1 Ram = ∑ g i ⋅ Ri = g O2 ⋅ RO2 + gCO2 ⋅ RCO2 + g N 2 ⋅ RN 2 + g H 2 O ⋅ RH 2 O + g CO ⋅ RCO = ⎛ gO g CO2 gN2 g H 2O g ⎞ =⎜ 2 + + + + CO ⎟ ⋅ RM = 0.9.0376 i gN2 0. Astfel : Verificăm rezultatele obţinute cu relaţia (4.095 gi ∑ M 0.097 + 0.097 rCO2 = gi ∑ M 0.150 + 0.304 rN 2 = gi ∑ M 0.0376 i g CO 0.24 M H 2O rH 2 O = = 18 = 0.).Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 63.32 M N2 = 28 = 0.3 = ⎜ MO M CO2 M N 2 M H 2 O M CO ⎟ 2 ⎝ ⎠ = 312. 0.0376 ⋅ 8314.1 M CO rCO = = 28 = 0.354 + 0.573 [J kg ⋅ K ] c) Căldura specifică la presiune constantă se calculează cu relaţia (4.0376 i g CO2 ∑ ri = 1 .0376 i g H 2O 0. c pam = g i ⋅ c pi Deci: b) Constanta generală a amestecului se calculează cu relaţia (4. adică 0.354 gi ∑ M 0.16 M CO2 = 44 = 0.6.304 + 0.) : ∑ Din anexa 13 se citesc valorile căldurilor specifice la presiune constantă ale fiecărui gaz din amestec. Astfel se obţine : c pam = g O2 ⋅ c pO2 + g CO2 ⋅ c pCO2 + g N 2 ⋅ c pN 2 + g H 2 O ⋅ c pH 2 O + g CO ⋅ c pCO .

masele molare se iau din anexa 11. 3 kg CO2 şi 2 kg N 2 . Niculescu. exponentul adiabatic.5 0. – Termodinamică tehnică 64. Într-o butelie se află un amestec de gaze la presiunea de 5 bar şi temperatura de 500• C .5 10 3 mCO2 = 3 kg .32 ⋅ 1.5 0. b) c) d) e) participaţiile volumice ale gazelor componente ri . Fl.2.3 10 2 mN 2 = 2 kg . R.501 + 0.3 0.9630 + 0.2. ri = gi ∑M i g O2 0.5 M O2 32 = = = 32 = 0.) rezultă : gi = mi . g O2 = = 0. Rezolvare : a) Din relaţiile (4.2 10 b) Cunoscând participaţiile masice. participaţiile volumice se determină cu relaţia (4.9927 + 0.) astfel : Deci: rO2 gi Mi . g CO2 = = 0. c pam = 0.18 ⋅ 0. Să se determine : a) participaţiile masice ale gazelor componente g i .2 0. Compoziţia amestecului este următoarea : 5 kg O2 .16 ⋅ 0.14.. volumul buteliei care conţine amestecul de gaze .) şi (4.3.3.Ivan. g N 2 = = 0. mam = mO2 + mCO2 + mN 2 = 10 kg mam 5 mO2 = 5 kg .8547 kJ kg ⋅ K 4.0584 = = 1.1 ⋅ 1.0517 + 0.02958 g O2 g CO2 gN2 + + + + 32 44 28 MO M CO MN 2 2 2 .528 0.24 ⋅ 4. masa moleculară aparentă a amestecului .

16.2 M N2 rN 2 = = 28 = 0.) gCO2 ∑r i = 0.3 = 245.0484 + 0.2415 = 1 c) Volumul buteliei se determină din ecuaţia de stare a amestecului : p am ⋅Vam = mam ⋅ Ram ⋅ T ⇒ Vam = Ram = ∑ g i ⋅ Ri = g O2 M O2 g CO2 M CO2 mam ⋅ Ram ⋅ T pam gN2 M N2 Constanta generală a amestecului exprimată prin relaţia (4.9.528 + 0.5 0.) rezultă : c pam = ∑ gi ⋅ c pi =g O2 ⋅ c pO2 + g CO2 ⋅ c pCO2 + g N 2 ⋅ c pN 2 Căldurile specifice la presiune constantă pentru temperatura de 500o C se iau din anexa 13.3 0.5 ⋅ 1.) este : ⋅ RM + ⋅ RM + ⋅ RM = ⎛ 0.2 ⎞ + + ⎟ ⋅ ⋅8314. 0.937 [J kg ⋅ K ] ⎜ ⎝ 32 44 28 ⎠ Deci : Vam = 10 ⋅ 245. Din relaţia (4.1547 + 0.2415 gi ∑ M 0.2 + + ∑M M + M + M 32 44 28 i O2 CO 2 N2 e) Pentru a aplica relaţia (4.2305 + 0. c pam = 0.8 [kg kmol ] gi g O2 gCO2 gN2 0.3 M CO2 rCO2 = = 44 = 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 65.09369 kJ kg ⋅ K .2305 gi ∑ M 0.3 ÷ 1.937 ⋅ 773.6.5 0.803 m3 5 ⋅ 105 d) Masa molară aparentă este dată de relaţia : M aer = 1 1 1 = = = 33.02958 i Se verifică rezultatele obţinute cu ajutorul relaţiei (4.15 = 3.02958 i gN2 0. trebuie să calculăm mai întâi c pam şi cVam .1154 = 1.19) de calcul a exponentului adiabatic.3 0.2 ⋅ 1.

79 ⋅ 28 gN2 = rN 2 ⋅ M N 2 rO2 ⋅ M O2 + rN 2 ⋅ M N 2 600 = 0. Niculescu.0689 ⋅ 600 − 0.21 ⋅ 32 = 0.4. R.16. Fl. Să se calculeze căldura specifică medie la presiune constantă dacă temperatura iniţială a aerului este de 100o C .21 .79 .233 0.21 ⋅ 32 + 0.79 ⋅ 28 ⋅ 100 Cu ajutorul anexei 13 şi relaţiei (3.Ivan.) calculăm : c pO2 600 = 100 c pO 2 0 ⋅ 600 − c pO 2 600 − 100 100 0 = 1. rN 2 = 0.75 4. cVam = c pam − Ram = 1093.. Se ştie că aerul conţine 79% N 2 şi 21% O2 .79 ⋅ 28 = 0.9337 ⋅ 100 = 500 = 1.15.69 = 1.21 ⋅ 32 + 0.). Din relaţia (4. – Termodinamică tehnică 66.3 . 847.09594 kJ kg ⋅ K .12.2. Rezolvare : Aerul reprezintă un amestec de gaze cu următoarele specificaţii volumice : = 0. se calculează participaţiile masice : rO2 ⋅ M O2 rO2 ⋅ M O2 + rN 2 ⋅ M N 2 0.75 J kg ⋅ K Rezultă că : k = 1093.) se obţine : rO2 c pam Explicitând suma rezultă: 600 100 = ∑g i =1 n i ⋅c pi 600 100 c paer g O2 = 600 100 = g O2 ⋅ c pO 2 = + g N 2 ⋅ c pN 2 100 600 600 100 Folosind relaţia (4.767 0.69 − 245. Un motor cu aprindere prin comprimare aspiră aer pur care la sfârşitul comprimării ajunge la temperatura de 600o C .937 = 847.

12.).79 ⋅ 28 = 30.07 . rO2 = 0.79 .14 ⋅ 44 + 0. Rezolvare : Masa molară aparentă a gazelor rezultate din ardere se determină cu relaţia (4. rN 2 = 0.5. Deci : M am = ∑ ri ⋅ M i = rCO2 ⋅ M CO2 + rO2 ⋅ M O2 + rN 2 ⋅ M N 2 = i =1 n = 0.15862 = 1. .1 bar şi temperatura de 850 K .0421 ⋅ 100 = 500 = 1.07 ⋅ 32 + 0.2.52 Din ecuaţia caracteristică de stare. c pN 2 600 = 100 c pN 600 2 0 ⋅ 600 − c pN 600 − 100 100 2 ⋅ 100 0 = 1.3 = = 272.767 ⋅ 1.4 ⋅ 850 Participaţiile masice ale componenţilor din gazele de ardere sunt date de relaţia (4. Să se determine masa molară aparentă şi masa specifică a amestecului. Gazele rezultate dintr-un proces de ardere.4 J kg ⋅ K M am 30. precum şi participaţiile masice ale componenţilor din gazele arse. ρ am = pam 1.233 ⋅ 1. în participaţii volumice din : rCO2 = 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 67.52 kg kmol Constanta gazului este dată de relaţia : Ram = RM 8314.) şi cu ajutorul anexei 11 din care se iau valorile maselor molare ale gazelor din amestec.14 .09594 + 0.15862 kJ kg ⋅ K Înlocuind valorile obţinute rezultă : c paer 600 100 = 0. scrisă pentru 1 m3 de amestec.144015 kJ kg ⋅ K 4.1 ⋅ 105 = = 0.475 kg m3 Ram ⋅ Tam 272. se compun. aflate la presiunea de 1.15.1392 ⋅ 600 − 1. se deduce expresia densităţii gazelor de ardere.

.79 ⋅ 28 = 0. rH 2 O = 12% .79 ⋅ 28 = 4. Niculescu.99 kW 3600 . Temperatura gazelor la anumit regim s-a găsit valoarea V N N ieşirea din motor este t g ' = 600o C . Gazele au următoarea compoziţie chimică exprimată în participaţii volumice : rCO2 = 9% .073 0. evacuare Q g d) Căldura specifică medie la presiune constantă Rezolvare : & la ieşirea din motor : a) Fluxul de căldură Q g' c Np t g '' . rO2 = 12. R. – Termodinamică tehnică 68.14 ⋅ 44 + 0.Ivan.14 ⋅ 44 + 0.6. iar la ieşirea în atmosferă este t g " = 200o C .07 ⋅ 32 = 0.07 ⋅ 32 + 0.07 ⋅ 32 + 0. Se cer : & .5% .726 0.14 ⋅ 44 = 0.14 ⋅ 44 + 0.5798 ⋅ 600 = 78. tg ' & =V & ⋅c Q g' Ng Np tg ' 0 ⋅ tg ' = 3 ⋅ 10 2 ⋅ 1. b) Fluxul de căldură a gazelor la ieşirea în atmosferă Q g '' c) Fluxul de căldură cedat de gazele de ardere de-a lungul tronsonului de & .07 ⋅ 32 + 0.5% .2. a) Fluxul de căldură a gazelor la ieşirea din motor Q g' & .79 ⋅ 28 rN 2 ⋅ M N 2 gN2 = = rCO2 ⋅ M CO2 + rO2 ⋅ M O2 + rN 2 ⋅ M N 2 0. Fl.201 0. rN 2 = 76.79 ⋅ 28 rO2 ⋅ M O2 = g O2 = rCO2 ⋅ M CO2 + rO2 ⋅ M O2 + rN 2 ⋅ M N 2 = 0. Măsurând debitul de gaze de evacuare ale unui motor într-un & = 300 m3 h . g CO2 = rCO2 ⋅ = M CO2 rCO2 ⋅ M CO2 + rO2 ⋅ M O2 + rN 2 ⋅ M N 2 = 0.

579824 kJ mN ⋅K & la ieşirea în atmosferă : b) Fluxul de căldură Q g '' [ ] & =V & ⋅c Q g '' Ng t g '' Np c Np t g '' 0 = ∑ r ⋅c i Npi 0 t g '' 0 ⋅ tg '' = 300 ⋅ 2. rCO2 = 16% .0812 kJ mN ⋅K [ ] 2. are următoarea compoziţie : rN 2 = 79% .0411 + 0.16148 + 3 + 0. Se dau valorile proprietăţilor termofizice ale gazelor componente la t = 0o C : M N 2 = 28 kg kmol .3402 = 1.69 ⋅ 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 69.3352 + 0.125 ⋅ 1.579824 ⋅ 600 = 200 − 600 4.2. M CO2 = 44 kg kmol .) şi a anexei 13 la 0 temperatura t g ' = 600o C .577007 ⋅ 200 − 1. Să se determine : a) masa molară aparentă şi constanta amestecului .12 ⋅ 1.765 ⋅ 1. c) căldura specifică şi coeficientul de conductibilitate termică a amestecului. viscozitatea dinamică şi cinematică a amestecului .03 kW Q g g' g '' d) Căldura specifică medie la presiune constantă c Np t g '' : tg ' c Np t g '' tg ' = c Np t g '' 0 ⋅ t g "− c Np t g "−t g ' tg ' 0 ⋅ tg ' = 3 = 1.96 kW 3600 = 0.577007 kJ mN ⋅K [ ] c) Fluxul de căldură cedat mediului de gazele de evacuare de-a lungul & : tronsonului de evacuare Q g & =Q & −Q && = 78. Un amestec de gaze aflat la starea normală.765 ⋅ 1.7873 + 0.96 = 36.125 ⋅ 1.18. b) densitatea. M O2 = 32 kg kmol . c Np tg ' 0 = ∑ ri ⋅c Npi tg ' 0 = 0. în care : c Np tg ' se calculează pe baza relaţiei (4.2996 = 2.5223 + 3 + 0.12 ⋅ 1.4160 + 0.99 − 42.577007 ⋅ 200 = 42. rO2 = 5% .7.09 ⋅ 2.

Fl.82 19.206 ⋅ 10−6 = = 11.O2 = 0.Ivan.052 30.3 J kg ⋅ K 30.. c p .720 30.76 gCO2 = rCO2 ⋅ g O2 = rO2 ⋅ = 0.76 3 = = 1. ηO = 19.) : ηam = 1 1 ⋅ 10−6 = 16.372 M N2 M am M CO2 M am M O2 M am c) Pentru calculul căldurilor specifice masice este necesar ca în prealabil să se determine participaţiile volumice ale gazelor în amestec : g N 2 = rN 2 ⋅ = 0. c p . 79 0 . Niculescu.3 = = 270.0142 W m ⋅ K .16 ⋅ = 0. c p .0393 kJ kg ⋅ K .05 = 30.2 ⋅ 10−6 Pa ⋅ s 2 2 2 λN = 0.6 13.0242 W m ⋅ K 2 2 2 Rezolvare : a) Masa molară aparentă a amestecului de gaze este : iar constanta specifică are valoarea : M am = ∑ M i ⋅ ri = 28 ⋅ 0.2 Ţinând cont că amestecul se află la starea normală.) : ν am = ηam 16. N 22. R. λO = 0. N 2 = 1. – Termodinamică tehnică 70.16 + 32 ⋅ 0.76 . 05 ∑ (ri ηi ) + + 16. am 1. λCO = 0.206 ⋅ 10 − 6 Pa ⋅ s = 0 . viscozitatea cinematică se determină uşor cu relaţia (4.22.82 ⋅ 10−6 Pa ⋅ s . ηCO = 13.414 b) Densitatea la starea normală rezultă din expresia : ρN = a Viscozitatea dinamică a unui amestec de gaze se determină cu relaţia (4.79 + 44 ⋅ 0.81 ⋅ 10− 6 m 2 s ρ N . 16 0 .9148 kJ kg ⋅ K η N = 16.8184 kJ kg ⋅ K .CO2 = 0.23.6 ⋅ 10−6 Pa ⋅ s .05 ⋅ 32 = 0.76 kg kmol Ram = RM 8314.79 ⋅ 28 = 0.372 kg mN VM .0238 W m ⋅ K .228 30.76 M am M am 30.76 44 = 0.

228 + 914. valoarea căldurii specifice masice la volum constant a amestecului este : căldura specifică la volum constant este dată de relaţia: Căldura specifică masică la presiune constantă a amestecului este : cV .24. 4.8 ⋅ 0. După deschiderea robinetului şi realizarea amestecării prin difuziune.8.46 − 270. În rezervorul 2 se află CO2 la p2 = 0.4 MPa şi temperatura t1 = 100o C . să se determine : a) volumul amestecului Vam .masa azotului . În rezervorul 1 se află azot la presiunea p1 = 0.1. 4.4 ⋅ 0.052 = 982. . b) temperatura amestecului tam . am = ∑ g i ⋅ c p .0242 = 0.3 = 712.).1.2.16 J kg ⋅ K Coeficientul de conductibilitate termică a unui amestec de gaze se determină cu relaţia (4.1 MPa şi temperatura t2 = 300o C . am = c p .72 + 818.) care pot comunica între ele printr-un robinet R (fig. am − Ram = 982.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 71.46 J kg ⋅ K Folosind relaţia Robert-Mayer.05 ⋅ 0.i = 1039. N 2 2 în care : t t1 ⋅ t1 + mCO cV .02228 W m ⋅ K i =1 4. Rezolvare : a) Volumul amestecului va fi egal cu suma volumelor celor două incinte rigide : Vam = V1 + V2 = 4 m3 b) Temperatura amestecului se obţine din ecuaţia de bilanţ termic scris faţă de 0o C mcV 0 ⋅ t = m N cV . 1 R 2 Fig. Se consideră două rezervoare rigide ( V = const.79 + 0. c) presiunea amestecului pam .16 + 0.0142 ⋅ 0. c p . volumul rezervorului fiind V2 = 3 m3 . volumul rezervorului fiind V1 = 1 m3 .3 ⋅ 0.mN 2 .023 ⋅ 0.CO 2 2 0 t2 ⋅ t2 0 m = mN 2 + mCO2 .) : n λam = ∑ ri ⋅ λi = 0.

N 2 ⎟ 0⎠ t1 ⋅ t1 + 0 + mCO ⋅cV . – Termodinamică tehnică 72. N 2 0 mCO2 ⋅cV .CO 2 2 t1 0 0 sau în general : t= ∑ mi cVi i =1 n i =1 ⋅ t1 t 0 ∑ mi cVi Ţinând cont de datele problemei se obţine : mN 2 = p1 ⋅ V1 ⋅ M N 2 0. N n 2 0 + mCO ⋅cV .masa de CO2 .4 ⋅ 106 ⋅ 1.CO t2 2 . . N t1 2 . V N V . Fl.căldura specifică a amestecului în intervalul t 0 (0 ÷ t )o C t şi care se determină cu relaţia (4.căldura specifică medie la volum constant a azotului pe intervalul de 0 temperatură .mCO2 .CO2 ⎝ ⎞ ⎟⋅t = m N 2 ⋅cV . R. - cV . Niculescu.CO2 m m 2 0 0 cV în ecuaţia de bilanţ termic se obţine : t t ⎛ ⎜m + ⎜ N 2 ⋅cV .) : cV Înlocuind = ∑ g i ⋅ cVi = t 0 mN 2 t mCO2 ⋅c + ⋅c .CO 2 0 2 2 t t1 t2 ⋅ t2 0 t m N ⋅cV .16.Ivan. N 2 2 ⋅ t1 + mCO ⋅cV . - cV t 0 .CO ⋅ t2 2 2 0 Deci temperatura amestecului va fi : t= t2 m N ⋅cV .căldura specifică medie la volum constant a CO2 pe intervalul de 0 temperatură .28 p1 ⋅ V1 = = = 3.. - cV .611 kg RN 2 ⋅ T1 RM ⋅ T1 8314 ⋅ 373 .

CO 2 0 kCO2 = ( k = 1.611 ⋅ 0. rezultă din legea gazelor perfecte.26o C 3.611 ⋅ 0. N cV .pentru gaze triatomice). amestecului : .7446 + 2.7446 kJ kg ⋅ K 1.7135 kJ kg ⋅ K 1.6782 kJ kg ⋅ K 1. mCO2 = p2 ⋅ V2 ⋅ M CO2 0.CO 100 2 = 0 c p.33 182 2 = 0 c p.770 kg RCO2 ⋅ T2 RM ⋅ T2 8314 ⋅ 573 m = mN 2 + mCO2 = 6.77 ⋅ 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 73.1 ⋅ 106 ⋅ 3.7446 ⋅ 100 + 2.pentru gaze biatomice .33 300 2 = 0 c p.040 = 0.7428 kJ kg ⋅ K 1. k = 1. deci calculul se consideră aplicată bun.381 kg Din anexa 14 la t1 = 100o C pentru N 2 şi la t2 = 300o C pentru CO2 se determină : cV .949 = 0.4 .33 .90208 = 0.CO t 2 este necunoscută. N cV .44 p2 ⋅ V2 = = = 2. N 100 2 0 kN2 = 300 1.6782 Diferenţa dintre t ales şi cel calculat este mică.4 0. se efectuează un calcul prin încercări. N t 2 şi 0 cV .4 0. c) Presiunea amestecului.CO 2 0 kCO2 = Întrucât temperatura t de determinare a căldurilor specifice cV .6782 ⋅ 300 = 182.77 ⋅ 0. Cu aceste valori rezultă : 3.CO t= 182 2 = 0 c p. N 182 2 0 kN2 = 182 1.04246 = 0. 0 Astfel se alege t = 182o C la care din acelaşi tabel se citesc : cV .

rN 2 = 0.18 .3.15 .Ivan.381 pam = 6. aflat la presiunea de 6 bar şi temperatura de 800 K ? Să se determine participaţiile volumetrice ale gazelor componente din amestec şi exponentul adiabatic al amestecului gazos. rN 2 = 0. Ce volum ocupă un amestec de gaze compus din 5 kg aer .42 = 181663. În ce proporţii volumetrice trebuie să se amestece hidrogenul şi azotul pentru ca. q12. pam = în care : mam ⋅ Ram ⋅ Tam Vam mCO2 RM mN 2 R ⋅ + M ⋅ M N2 m M CO2 m Ram = ∑ Ri ⋅ g i = i =1 n Ram = Deci : 8314 3.381 44 6.. – Termodinamică tehnică 74.1816 MPa 4 4.83 m3 raer = 0. Niculescu.84 .3. volumul specific al amestecului rezultat să fie de 0.8 bar .67 .33 4.1. dacă este supus răcirii la volum constant.2.85 m3 kg ? Să se determine căldura cedată de către masa de un kilogram din acest amestec. kam = 1.611 8314 2. R. 2 kg CO2 şi 1 kg N 2 . rCO2 = 0. Fl.51 Pa = 0. Probleme propuse 4. R : RH 2 = 0.77 ⋅ + ⋅ = 250.05 ⋅ 455. am = −682 kJ kg . până când presiunea scade la 4. . R : Vam = 2. la presiunea de 8 bar şi temperatura de 500 K .05 J kg ⋅ K 28 6.381 ⋅ 250.3.16 .

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

75.

4.3.3. Cunoscând densitatea unui amestec de gaze alcătuit din oxigen şi hidrogen, ρ am = 1,52 kg m3 , la presiunea pam = 0,2 MPa şi temperatura

tam = 27o C să se determine : a) constanta generală Ram şi masa molară aparentă M am ;
b) participaţiile masice şi volumice ale componentelor. R : a) Ram = 438,59 J kg ⋅ K ;

M am = 18,9 kg kmol
b) rH 2 = 0,436 ; rO2 = 0,564

g H 2 = 0,046; g O2 = 0,954.
4.3.4. Printr-o conductă metalică circulă un

& = 400 kg h de debit m

amestec de gaze având la intrare temperatura t1 = 556o C . Trecând prin conductă amestecul de gaze se răceşte la presiune constantă până când temperatura lui devine t2 = 44o C .Ştiind că participaţiile volumice ale amestecului sunt

rCO2 = 9% ; rO2 = 11% ; rN 2 = 80% să se determine fluxul orar de căldură cedat
de amestec mediului exterior. R : M am = 29,88 kJ kmol

c p,am

t2 t1

= 1,06 kJ kg ⋅ K

& = 217088 kJ h Q 1− 2

• • •

4.4. Teste grilă
Timp de lucru: 20 min. Fiecare întrebare se punctează cu 1,5 puncte. Din oficiu: 1 punct.

1) Într-un amestec de gaze se găsesc: 1kg O2, 7 kg N2, şi 2 kg CO2. Precizaţi participaţiile masice ale gazelor componente. a) 0,9; 0,3; 0,8; b) 0,1; 0,7; 0,2; c) 0,01; 0,07; 0,02; d) 1/10; 7/10; 1/5.

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

76.

2) Un volum de 2m3 de gaze de evacuare provenite de la un motor conţine următoarele gaze: CO2, CO, NO2 şi C6H14 (hexan). Cu ajutorul unui analizor s-au măsurat participaţiile volumice la trei dintre acestea, obţinându-se: rCO2 = 0,7 ; rCO = 0,15; rN 2 = 0,05 . Volumul hexanului (C6H14) din amestec este: a) 0,15 m3; e) 200 dm3; b) 200 l; f) 200 cm3; c) 0,2 m3; d) 0,02 m3;

3) Un amestec de CO2 şi NO2 se află la presiunea de 2bar. Participaţiile volumice sunt rCO2 = 0,7 ; rN 2 = 0,3 . Presiunile parţiale ale celor doi componenţi sunt: a) pCO2 = 1,4; pN 2 = 0,4; c) pCO2 = 1,6; p N 2 = 0,4; b) pCO2 = 1,4; p N 2 = 0,6; d) pCO2 = 0,6; pN 2 = 1,4;

4) Precizaţi constanta unui amestec de CO2 şi NO2 dacă se cunoaşte g CO2 = 0,7. a) Ram = 186,5 J/kgK; c) Ram = 288 J/kgK; e) Ram = 0,1685 kJ/kgK; b) Ram = 168,5 J/kgK; d) Ram = 0,1865 kJ/kgK; f) Ram = 188,78 J/kgK;

5) Precizaţi masa molară aparentă a amestecului de O2 şi N2 în care rO2 = 0,3. a) 32 kg/kmol; d) 25,5 kg/kmol; b) 28 kg/kmol; e) 60 kg/kmol; c) 29,2 kg/kmol; f) 30 kg/kmol.

6) Precizaţi căldura specifică la presiune constantă a unui amestec de O2 şi N2 la 0oC. Se cunosc: g O2 = 0,6; c pO = 0,913
2

a) c p am = 16,242 c) c p am

kJ ; kgK kJ = 0,6242 ; kgK

kJ kJ ; c p H = 14,235 . 2 kgK kgK kJ b) c p am = 6,242 ; kgK J d) c p am = 6242 ; kgK

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

77.

CAPITOLUL 5 PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII
5.1. Relaţii de calcul
a) Energia cinetică : b) Energia potenţială : în care g = 9,81 m s
2

mw2 2 E p = mgh Ec =

(J )
(J )

(5.1.) (5.2.)

este acceleraţia gravitaţională, iar h - înălţimea centrului

de masă. c) Energia internă U - este conţinutul de energie a sistemului aflat într-o stare oarecare. Energia internă specifică (raportată la 1 kg de agent termic), u , măsurată în J kg :

U = m ⋅ cv t ⋅ t + U 0
0

t

(5.3.)

U 0 este energia internă la temperatura t0 = 0o C .
d) Variaţia energiei interne :

dU = m ⋅ cv ⋅ dT ; du = cv ⋅ dT

(5.4.) (J) (J/kg) (J) (5.5.) (5.6.) (5.7.)

ΔU = m ⋅ cv t ⋅ (t2 − t1 )
1

t2

Δu = cv t 2 ⋅ (t2 − t1 )
1

t

e) Lucrul mecanic de dislocare (de curgere), Ld :

Ld = p ⋅ V ld = p ⋅ v

(J/kg) (5.8.) f) Variaţia energiei de dislocare (lucrului mecanic de dislocare) :

dLd = d ( p ⋅ V ) ΔLd = p1V1 − p2V2 = −Δ( p ⋅ V ) Δld = p1v1 − p2v2 = −Δ( p ⋅ v )

(5.9.) (5.10.) (5.11.) (5.12.)

g) Entalpia, este o mărime definită astfel :

H = U + p ⋅V h = u + p⋅v

(J) (J/kg)

Ivan. Fl.18.) (5.) (5.17.) (5.19. δq = c ⋅ dT Q1− 2 = m ⋅ c ⋅ (t2 − t1 ) t1 t2 (J) (J/kg) (5.26) (5.21.13.24. h) Variaţia de entalpie : dH = m ⋅ c p ⋅ dT .) (5.) (5.27.) (5.20.) q1− 2 = c ⋅ (t2 − t1 ) t1 t2 j) Schimbul de lucru mecanic absolut : δL = p ⋅ dV . δl = p ⋅ dv L1− 2 = ∫ p ⋅ dV 1 2 (J) (J/kg) (5.16) ΔH = m ⋅ c p Δh = c p i) t2 t1 t2 t1 ⋅ (t2 − t1 ) (J) (J/kg) ⋅ (t2 − t1 ) Schimbul de căldură cu exteriorul : δQ = m ⋅ c ⋅ dT .23..) (J) (J/kg) (5.22. Niculescu.14. – Termodinamică tehnică 78 . dh = c p ⋅ dT (5.) q12 = Δu + ∫ p ⋅ dv = Δu + l12 1 2 .25) Q12 = ΔU + ∫ p ⋅ dV = ΔU + L12 1 2 (5.) l1− 2 = ∫ p ⋅ dv 1 2 k) Schimbul de lucru mecanic tehnic : δLt = −V ⋅ dp .) Lt1− 2 = ∫ p ⋅ dV 1 2 lt1 − 2 = ∫ p ⋅ dv 1 2 l) Expresiile matematice ale primului principiu pentru sisteme închise : δQ = dU + p ⋅ dV = dU + δL (5. δlt = −v ⋅ dp (5.) (5. R.15.

1.762 kJ kg ⋅ K .) putem scrie : ΔU = (U 2 − U1 ) + (U 3 − U 2 ) + (U 4 − U 3 ) = U 4 − U1 = m ⋅ cv t 2 ⋅ (t4 − t1 ).2.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 79. b) variaţia entalpiei ΔH .049 kJ kg ⋅ K = cp t4 t1 cv − Raer = 1. Probleme rezolvate 5. O cantitate de 15 kg aer aflată la temperatura iniţială t1 = 20o C este supusă unei succesiuni de procese atingând temperatura t2 = 127o C apoi t3 = 430o C şi în cele din urmă t4 = 580o C .5.2.31. 1 t Utilizând metoda redată în capitolul 3.049 − 0.) q1− 2 = Δh − ∫ v ⋅ dp = Δh + lt12 1 2 q12 = Δu + v ⋅ Δp + g ⋅ Δz + Δec + lt12 unde : Δec = 1 2 ⋅ w2 − w12 . Rezolvare : a) Aplicând relaţia (5. m) Expresiile matematice ale primului principiu pentru sisteme deschise : δQ = dH − V ⋅ dp = dH + δLt (5. obţinem: cp Şi atunci : t4 t1 t4 t1 = 1.30. Să se determine: a) variaţia energiei interne ΔU .) (5. Δz = z2 − z1 2 ( ) 5.28) Q1− 2 = ΔH − ∫ V ⋅ dp = ΔH + Lt12 1 2 (5.287 = 0.29) (5.

3.287 kJ kg ⋅ K M aer 29 ΔU = 15 ⋅ 0.3 = = 259.) avem : 1 1 ΔU = U 2 − U1 = Q12 − L12 = 11900 − 10133 = 1767 J 5. . ceea ce înseamnă că : RO2 = 2 2 RM 8314. Gazului i se transferă o cantitate de căldură Q p = 11. R.Ivan. Cunoscând ecuaţia transformării T = a ⋅ V .6 kJ 5.2.900 J ceea ce determină o creştere de temperatură Δt = 13o C .8 ⋅ 13 = 10133 J Conform relaţiei (5.8 kJ t4 t1 ΔH = ( H 2 − H 1 ) + ( H 3 − H 2 ) + ( H 4 − H 3 ) = m ⋅ c p adică : ⋅ (t4 − t`1 ) ΔH = 15 ⋅ 1..762 ⋅ (580 − 20) = 6400. se află 3 kg de oxigen.2.. unde a =const.2.8 J kg ⋅ K M O2 32 Lucrul mecanic efectuat de gaz în procesul izobar este : L12 = ∫ p ⋅ dV = p ⋅ ∫ dV = p (V2 − V1 ) = pV2 − pV1 = m ⋅ RO2 ⋅ T2 − m ⋅ RO2 ⋅ T1 = = m ⋅ RO2 ⋅ (T2 − T1 ) = m ⋅ RO2 ⋅ ΔT = 3 ⋅ 259. Să se determine lucrul mecanic efectuat energiei interne. Raer = Prin urmare : b) În mod analog : RM 8314.049 ⋅ (580 − 20) = 8811.26. prin destinderea gazului şi variaţia Rezolvare : Se ştie că M O2 = 32 kg kmol . să se determine lucrul mecanic şi căldura schimbată cu exteriorul. Se cunoaşte că cp t2 t1 = 103 J kg ⋅ K . precum şi variaţia energiei interne a gazului.3 = = 0.5 kg gaz are în starea iniţială volumul V1 = 1 m3 şi temperatura T1 = 300 K şi se destinde la presiunea constantă p = 3 bar până la V2 = 2 m3 . Într-un cilindru închis de un piston care se mişcă fără frecare. O cantitate de 3. Fl. – Termodinamică tehnică 80 . Niculescu.

4. Ştiind că lucrul mecanic consumat de frână se transformă în căldură şi că frâna este răcită cu un debit de apă de 3000 kg h . b) temperatura apei la ieşirea din frână. la o temperatură iniţială de 10o C .15. .) a primului principiu şi din relaţia (3.) rezultă : & ⋅ c ⋅ ΔT Lmot = Pmot ⋅ τ = m unde τ este timpul în secunde.05 ⋅ 106 J şi atunci : Conform principiului întâi al termodinamicii : ΔU = Q12 − L12 V2 2 = 300 ⋅ = 600 K V1 1 ΔU = 1. 5.3 ⋅ 106 = 0. întrucât căldura primită din exterior este mai mare decât lucrul mecanic efectuat de gaz.26. frâna dezvoltă asupra arborelui motor.05 ⋅ 106 − 0. la funcţionarea acestuia cu turaţia de 1200 rot min .2.663 kW 60 b) Din expresia (5. În încercarea unui motor cu frână hidraulică.705 ⋅ 106 J Se constată că energia internă a gazului creşte. rezultă puterea motorului supus încercării : Pmot = M mot ⋅ ω = 1000 ⋅ 2 ⋅ π ⋅ 1200 = 125. rezultă : din care : t2 t1 ⋅ (T2 − T1 ) T2 V2 = T1 V1 T2 = T1 ⋅ Q12 = 3.5 ⋅ 103 ⋅ (600 − 300) = 1. un cuplu rezistent M rez = 1000 N ⋅ m .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 81. Rezolvare : a) Cunoscând turaţia motorului şi valoarea cuplului acestuia Mmot = Mrez. Rezolvare : a) Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul în procesul izobar 1 − 2 este : L12 = ∫ V2 V1 p ⋅ dV = p ⋅ ∫ dV = p ⋅ (V2 − V1 ) = p ⋅ ΔV = 3 ⋅ 105 ⋅ (2 − 1) = 3 ⋅ 105 J V2 V1 b) Căldura schimbată cu exteriorul pe izobara 1 − 2 este : Q12 = m ⋅ c p Dar dacă : T = a ⋅ V . să se determine : a) puterea motorului .

iar cea la ieşire este w2 = 1. Presiunea la intrare în pompă este p1 = 1.2.Ivan. gazul efectuează un lucru mecanic l12 = 375 kJ kg . iar la ieşirea din pompă este p2 = 1. printr-o destindere reversibilă.6.5. temperatura până la care se încălzeşte apa este : Pmot ⋅ τ 125663 ⋅ 3600 = = 36 K & ⋅c m 3000 ⋅ 4186 T2 = T1 + ΔT = 283. căldura absorbită conduce la încălzirea gazului. rezultă : u2 − u1 = q12 − l12 = 500 − 375 = 125 kJ kg b) În acest caz volumul gazului este constant .. deci : u2 − u1 = q12 = 500 kJ kg & = 1. R.5 kg s reuşind să 5.15 K . absoarbe din exterior căldura q12 = 500 kJ kg . Se cere puterea teoretică consumată de pompă.15 + 36 = 319. Viteza apei la intrarea în pompă este w1 = 0. căldura absorbită serveşte numai la creşterea energiei lui interne.5 m s . Astfel.27. Rezolvare : Aplicând relaţia (5.) primului principiu al termodinamicii. De unde rezultă : ΔT = în care valoarea căldurii specifice a apei s-a obţinut din anexa 6. Un kilogram de gaz perfect. Să se calculeze variaţia energiei interne a gazului în următoarele ipoteze : a) Datorită mobilităţii pistonului. Temperatura iniţială a apei de răcire fiind T1 = 283. Niculescu. – Termodinamică tehnică 82 . deci l12 = 0 . închis într-un cilindru. Fl.) putem scrie : q1− 2 = u2 − u1 + v ⋅ ( p2 − p1 ) + g ⋅ ( z2 − z1 ) + 1 2 ⋅ w2 − w12 + lt 1 −1 2 ( ) (1) .2. o 5. O pompă de apă realizează un debit de m ridice apa de la cota z1 = 1 m la cota z2 = 11 m .8 bar . obturat cu un piston.2 bar .15 K respectiv t2 = 46 C . Rezolvare : a) Din expresia (5.31.5 m s . b) Pistonul cilindrului fiind blocat.

52 + 9.52 − 0. astfel : cV = 1 ⋅ RN 2 k −1 .5 W = 1. q1− 2 = 0 deoarece sistemul termodinamic nu primeşte căldură din exterior. iar volumul specific este v1 = v2 = v . Rezolvare : Din anexa 11 se iau valorile masei molare a azotului şi a exponentului adiabatic.2 ) ⋅ 105 ⋅ 10 − 3 + l p = 1041 J kg ( ) Prin urmare. M N 2 = 28 kg kmol . vom avea : u2 − u1 = 0 1 v = = 10− 3 m3 kg ρ Cotele z1 şi z2 definesc înălţimea de pompare a apei : z2 − z1 = 11 − 1 = 10 m În plus. în care temperatura gazului se modifică de la t1 = 0o C la t2 = 50o C .4 Cu ajutorul relaţiei (3. puterea teoretică pe care o consumă pompa este : & ⋅ l p = 1. să se determine variaţia energiei interne şi a entalpiei în această transformare.5 ⋅ 1041 = 1561. k = 1.5 kmol de azot suferă o transformare de stare. O cantitate de ν = 1. apa fiind incompresibilă.8 − 1.7. În ipoteza că valorile căldurilor specifice la presiune constantă şi la volum constant nu variază cu temperatura. Deoarece pompa nu realizează o creştere de temperatură a apei.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 83.) se calculează căldura specifică la volum constant.8 ⋅ (11 − 1) 2 l p = (1. Atunci relaţia (1) devine : lt1− 2 = l p = v ⋅ ( p2 − p1 ) + g ⋅ (z2 − z1 ) + specific).8.562 kW P=m 5. Înlocuind găsim : 1 2 ⋅ w2 − w12 2 ( ) (2) l p fiind lucrul mecanic specific efectuat la pompă (adică lucrul mecanic tehnic 1 ⋅ 1.2.

la tO2 = 17 o C .5.4 ⋅ RN 2 = ⋅ 296.35 ⋅ (50 − 0 ) = 1558.5 ⋅ 28 = 42 kg Cu ajutorul tabelului 1.4 − 1 m = ν ⋅ M N 2 = 1. iar în cel de al doilea . Două rezervoare de gaz izolate adiabatic faţă de exterior.94 J kg ⋅ K 28 M N2 cV = 1 ⋅ 296.3 RM = = 296. La deschiderea robinetului se formează un amestec de gaze pentru care se cere să se determine temperatura finală. 5.) deducem : cp = k 1.1. Rezolvare : Izolaţie adiabatică 2 1 R pV O2 CO2 Fig.28 ⋅ (50 − 0 ) = 2182. Niculescu. Fl.1.9.35 J kg ⋅ K 1.935 kJ Variaţia entalpiei azotului în această transformare va fi dată de relaţia (5. prevăzută cu un robinet (fig. care are volumul V2 = 3 m3 .) : ΔH = H 2 − H1 = m ⋅ c p ⋅ (T2 − T1 ) = 42 ⋅ 1039.94 = 742. se află dioxid de carbon la temperatura tCO2 = 127 o C şi presiunea vacuumetrică pV = 0.2. unde : RN 2 = Deci : 8314.4 − 1 Din relaţia (3.) se calculează variaţia energiei interne ΔU astfel : ΔU = U 2 − U1 = m ⋅ cV ⋅ ΔT = 42 ⋅ 742.17.Ivan. În primul rezervor se află mO2 = 4. se determină masa de substanţă : Cu relaţia (5. R. Rezervoare de gaze .) care iniţial este închis.4. sunt puse în legătură printr-o conductă de volum neglijabil.28 J kg ⋅ K k −1 1.4 kg O2 . 5.23 at .488 kJ 5.8.14. Se cunoaşte pat = 1 bar .94 = 1039.. – Termodinamică tehnică 84 .

55 J kg ⋅ K 1.07 ⋅ 629.CO2 ⋅ tCO2 mO2 ⋅ cV .2. . De asemenea.9.82 = 649.3 − 1 kCO2 − 1 = Masa de dioxid de carbon se află din ecuaţia termică de stare.) în care : δQ = 0 prin ipoteză (izolaţie adiabatică) δL = 0 prin ipoteză (pereţi rigizi) se obţine : dU = 0 sau integrând ΔU = U final − U initial = 0 Ţinând cont de faptul că energia internă este mărime aditivă şi aplicând relaţia (5.) şi cu ajutorul anexei 11. îşi măreşte temperatura de la 290 K la 400 K .O2 ⋅ tO2 + mCO2 ⋅ cV .CO2 = RO2 kO 2 − 1 RCO2 = 259. Să se determine valoarea lucrului mecanic necesar pentru realizarea comprimării şi variaţia energiei interne a aerului. aplicând relaţia (3. Aplicând relaţia (5. scrisă pentru condiţiile iniţiale (înainte de deschiderea robinetului R) : mCO2 = ( p − pV ) ⋅ V2 = 105 − 0.81 ⋅ 104 ⋅ 3 = 3.07 kg P2 ⋅ V2 = at RCO2 ⋅ T2 RCO2 ⋅ T2 188.87 5. un kilogram de aer aflat într-un cilindru izolat termic.CO2 ⋅ (t2 − 0 ) = mO2 ⋅ cV .O2 = cV . Sistemul termodinamic format din cele două rezervoare (care au pereţi rigizi) nu poate schimba cu exteriorul căldură – fiind izolat adiabatic şi nici lucru mecanic (nu avem nici un dispozitiv care să facă posibilă o asemenea interacţiune între sistem şi mediu).75 + 3. se observă din figură că sistemul nu poate schimba.4o C 4. Prin comprimare.87 J kg ⋅ K 1.CO2 ⋅ (t − 0 ) ( ) Considerând O2 şi CO2 gaze perfecte.O2 + mCO2 ⋅ cV .5.) obţinem : mO2 ⋅ cV .87 ⋅ 127 = 61.O2 + mCO2 ⋅ cV . masă cu exteriorul . deci avem un sistem închis şi izolat.96 = 629.4 ⋅ 649.07 ⋅ 629.9.O2 ⋅ (t1 − 0 ) + mCO2 ⋅ cV .CO2 ( ) Temperatura amestecului va fi : t= 4.4 − 1 188.96 ⋅ 400 t= mO2 ⋅ cV .23 ⋅ 9. găsim : cV .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 85.75 ⋅ 17 + 3.4 ⋅ 649.25.

Niculescu. Într-un recipient se află o cantitate de gaz care ocupă volumul de 5 m . O cantitate de 5 mN 4 bar şi temperatura de 60o C până la un volum de 3 ori mai mare decât volumul iniţial şi presiunea de 1 bar .7175 ⋅ 17 = 0. conform relaţiei (3. la presiunea de 15 bar şi care are entalpia de H = 8300 kJ .12 kJ kg = cv 0 ⋅ 127 − cv 0 ⋅ 17 127 17 5.12. conduce la determinarea consumului de lucru mecanic pentru comprimare .2.7269 ⋅ 127 − 0. în acest caz.).Ivan.3. – Termodinamică tehnică 86 . R : ΔH = −541.3.72835 J / kg ⋅ K 127 − 17 127 − 17 Deci : Δu = 0. în condiţiile absenţei schimbului de căldură q12 = 0 . Fl.6.. serveşte la creşterea energiei interne a aerului.72835 ⋅ (400 − 290) = 80. Să se 3 determine energia internă a acestei cantităţi de gaz.26. Probleme propuse 5.1. R.5 kJ . R : U = 800 kJ 3 aer suferă o destindere de la presiunea de 5. Rezolvare : Aplicarea relaţiei (5. Să se determine variaţia entalpiei aerului în cursul acestor transformări.3.) şi anexei 14 rezultă : cv 17 = 127 0.) rezultă : Δu = u2 − u1 = cv t 2 ⋅ ΔT 1 t unde : t1 = 290 − 273 = 17o C t2 = 400 − 273 = 127o C Deci. u2 − u1 = −l12 Cu ajutorul relaţiei (5. care.

V. în valoare absolută. Un gaz efectuează o evoluţie în care cedează căldură mediului ambiant şi produce lucru mecanic . V. Lt. S.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 87. Q. S. Fiecare întrebare se punctează cu 1 punct. Ld. S.4 Test grilă • • Timp de lucru: 15 min. V. f) H. 5. d) p. V. e) p. U. Lt. Să se determine : a) variaţia entalpiei între stările 1 şi 2 . V1 = 1 m3 ) până în starea 2 ( p2 = 2 bar . b) L.5 kJ . U. Q. e) Ld. c) p. f) L. mărimea lucrului mecanic este de trei ori mai mică decât schimbul de căldură.4. energia internă a sistemului creşte cu valoarea ΔU = 28. V. Un gaz efectuează o evoluţie din starea 1( p1 = 1 bar .5 kJ b) V2 = 0. V. Ld. R : L12 = 1281 J Q12 = −3843 J 5. V2 = 0. U. L. . b) p. 3) Care dintre următoarele grupe de mărimi sunt mărimi de proces: a) L. e) Q. Ld. d) T.3. H. S. Se ştie că. f) p. Q. Lt. R : a) ΔH = −11. 2) Care dintre următoarele grupe de mărimi sunt mărimi de stare: a) p. Lt. c) p. b) care trebuie să fie volumul V2 (ceilalţi parametrii rămânând neschimbaţi) pentru ca variaţia entalpiei să fie egală cu a energiei interne. T. 1) Care dintre următoarele grupe de mărimi sunt mărimi de stare măsurabile: a) p. c) L. Să se determine lucrul mecanic şi căldura schimbată. energia internă a sistemului s-a micşorat cu 5124 J .3. Q. T. H.5 m3 5. d) Q. T.3. H. Q. b) p. Lt. L.3 m3 ) . Ld. V.

f) L12 = ∫ 2 e) L12 = ml12 . k −1 6) Care dintre următoarele relaţii sunt corecte: a) δg = mcdT .. 1 c) δLt = −mvdp. k RΔT . c) Q12 = δQ. – Termodinamică tehnică 88 . 4) Care dintre următoarele relaţii sunt corecte: a) H = U + pV. 7) Care dintre următoarele relaţii sunt corecte: a) δl = m ⋅ p ⋅ dv. 1 ∫ 2 ∫ 2 f) Q12 = mcΔT . Q12 = ΔU + L12 . b) δL = m ⋅ p ⋅ dv. d) δLt = −Vdp. 1 ∫ 2 10) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate: a) δQ = dH + δLt . e) ΔH = Q12 − Lt12 . b) δQ = dU − pdV c) δQ = dU − Vdp. e) Q12 = mcv ΔT + pdV . cp k dT . Niculescu. 1 2 2 8) Care dintre următoarele relaţii sunt corecte: a) δlt = −mpdv. 1 ∫ 2 . d) dld = Δ(pv).Ivan. 1 c) δL = pdV . e) dH = mcvdT. d) dU = mcpdT. 1 b) δQ = mcdT . ∫ pdV . d) ΔQ = δQ. b) δQ = dH − Vdp. d) ΔL = δL. f) dU = mcvdT. f) Lt12 = − Vdp. b) δLt = mvdp. e) ΔQ = m ⋅ Δq. d) f) q12 = Δu + l12 . e) Δh = c) Δld = Δ(pv). d) dH = δLt − δQ. e) ΔLt = δLt . c) δQ = mc p dT − Vdp. R. b) H = U – pV. b) dh = cpdT. Fl. 5) Care dintre următoarele relaţii sunt corecte: a) du = c) U = H – pV. 1 ∫ 2 ∫ 9) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate: a) δQ = dU + pdv. f) Δu = Δld. f) Q12 = ΔH + Vdp.

) .Lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul : Lt1− 2 = 0 (6. Izobara Transformarea izocoră p 2 Ecuaţia transformării : V = ct. 6.Căldura schimbată cu exteriorul : Q1− 2 = m ⋅ cv ⋅ (T2 − T1 ) (6.3.2.9.) .8.5. (6.1.7.Relaţii între mărimile de stare : Reprezentarea grafică : T2 V2 = T1 V1 1 2 (6.Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul : L1− 2 = p1 ⋅ (V2 − V1 ) (6.) . CAPITOLUL 6 PROCESE REVERSIBILE DE STARE ALE GAZELOR PERFECTE 6.) Q1− 2 = m ⋅ c p ⋅ (T2 − T1 ) v .Lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul : Lt1− 2 = V1 ⋅ ( p1 − p2 ) (6.6. Izocora .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 89 . 6.1.) Fig.2.Căldura schimbată cu exteriorul : (6.Relaţii între mărimile de stare : T2 p2 = T1 p1 (6.) .1.) .10.) .Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul : L1− 2 = 0 (6.) .4. Relaţii de calcul Transformarea izobară p Ecuaţia transformării : p = ct.) 1 v Fig. (6.

) (6. Niculescu.21) k −1 k 2 T2 ⎛ p2 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T1 ⎜ ⎝ p1 ⎠ (6..Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul : L1− 2 L1− 2 Fig.17. Izoterma L1− 2 Căldura schimbată cu exteriorul : V2 V1 p = p1V1 ⋅ ln 1 p2 V = mRT1 ⋅ ln 2 V1 p = mRT1 ⋅ ln 1 p2 (6.4.) (6.) k −1 (6.11.3.) (6. 6.) . Reprezentarea grafică : (6.) .20.) .15. – Termodinamică tehnică 90.18. 6. Adiabata k (6. Fl. (6.13.14.12.) Lt1− 2 = Q1− 2 = L1− 2 Transformarea adiabată p 1 Ecuaţia transformării : pV k = ct.Ivan.) (6.Relaţii între mărimile de stare : Transformarea grafică : V2 p = 1 V1 p2 L1− 2 = p1V1 ⋅ ln 2 v (6.Relaţii între mărimile de stare : p2 ⎛ V1 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ p1 ⎜ ⎝ V2 ⎠ T2 ⎛ V1 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T1 ⎜ ⎝ V2 ⎠ v Fig.19.) Q1− 2 = L1− 2 Lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul : (6.22.) .16. Transformarea izotermă p 1 Ecuaţia transformării : pV = ct. R.

) n −1 T2 ⎛ V1 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T1 ⎜ ⎝ V2 ⎠ V (6.) Fig.) pV n = ct.5.28.) (6.) Căldura schimbată cu exteriorul : (6.32.24.) Lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul : k ⋅ ( p1V1 − p2V2 ) k −1 k −1 ⎡ ⎤ k ⎛ ⎞ k p ⎢ 2 ⎟ ⎥ Lt12 = ⋅ p1V1 ⋅ 1 − ⎜ ⎢ ⎜p ⎟ ⎥ k −1 ⎝ 1⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ Transformarea politropă : Lt12 = Ecuaţia transformării : (6.27.23.29. 6.25.) (6. - Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul : L1− 2 = L1− 2 - 1 ⋅ ( p1V1 − p2V2 ) k −1 k −1 ⎡ ⎤ k ⎞ ⎛ p 1 ⎢ 2 ⎟ ⎥ = ⋅ p1V1 ⋅ 1 − ⎜ ⎢ ⎜p ⎟ ⎥ k −1 ⎝ 1⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ Q1− 2 = 0 (6.26.30.31.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 91 .) p Reprezentarea grafică : .) n −1 n T2 ⎛ p2 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T1 ⎜ ⎝ p1 ⎠ (6.Politropa Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul : L1− 2 = 1 ⋅ ( p1V1 − p2V2 ) n −1 (6.Relaţii între mărimile de stare : p2 ⎛ V1 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ p1 ⎜ ⎝ V2 ⎠ n (6. (6.) .

Lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul : n ⋅ ( p1V1 − p2V2 ) n −1 n −1 ⎡ ⎤ n ⎛ ⎞ p n ⎢ 2 ⎟ ⎥ ⋅ p1V1 ⋅ 1 − ⎜ Lt12 = ⎢ ⎜p ⎟ ⎥ n −1 ⎝ 1⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ Lt12 = (6. V1 se determină din ecuaţia termică de stare : V1 = m ⋅ Raer ⋅ T1 0.21 ⋅ 287 ⋅ 293. lucrul mecanic tehnic şi căldura schimbată cu exteriorul.) 6.2.33. Probleme rezolvate 6.37.Ivan. Fl.35.) (6..176 ⋅ m3 5 p1 10 . Aerul suferă la un moment dat o comprimare izotermă până când volumul scade la 1 4 din volumul iniţial. Se cer : a) mărimile de stare la sfârşitul comprimării .) cn = cv ⋅ n−k n −1 este căldura specifică politropică.36.) (6.15 = = 0. L1− 2 - n −1 ⎡ ⎤ ⎛ p2 ⎞ n ⎥ 1 ⎢ ⎟ ⎜ = ⋅ p1V1 ⋅ 1 − ⎜ ⎟ ⎢ ⎥ p n −1 ⎢ ⎝ 1⎠ ⎦ ⎥ ⎣ (6.34. În cilindrul unui compresor se găsesc 210 g de aer la presiunea de 1 bar şi temperatura de 20o C . .2.1. Rezolvare : a) Volumul iniţial al aerului.) Căldura schimbată cu exteriorul : Q1− 2 = U 2 − U1 + L1− 2 Q1− 2 = m ⋅ cn ⋅ (T2 − T1 ) în care : (6. b) lucrul mecanic absolut.38. – Termodinamică tehnică 92. Se cunoaşte că : Raer = 287 J kg ⋅ K . Niculescu. R.) (6.

). atunci : V2 = 1 0.21 ⋅ 287 ⋅ 293. T2 = 373 K .044 = −24494 J 0. Se dau : Raer = 287 J ⋅ kg K .176 ⋅ V1 = = 0. 6. Masa aerului este : n −1 n ⇒ n − 1 ln(T2 T1 ) ln(373 290) = = n ln( p2 p1 ) ln(3 1) m= p1 ⋅ V1 1 ⋅ 105 ⋅ 5 = 6 ⋅ 10 − 3 kg = R ⋅ T1 287 ⋅ 290 L1− 2 = mRT1 ⎛ T2 ⎞ ⋅ ⎜1 − ⎟ ⎟ n −1 ⎜ ⎝ T1 ⎠ b) Lucrul mecanic absolut în procesul de comprimare este : .044 m3 4 4 p2 = p1 ⋅ V1 105 ⋅ 0.2.) L1− 2 = 0. k = 1. În cilindrul unui compresor.18.176 Q1− 2 = Lt12 = L12 = −24494 J 6.15 ⋅ ln Conform relaţiei (6.12.15.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 93 . t1 = 20o C până la starea (2) caracterizată prin : p2 = 3 bar .) avem : 0. având un volum V1 = 5 l se comprimă politropic aer de la starea (1) caracterizată prin parametrii de stare: p1 = 1 bar .044 V2 1 Pentru transformarea izotermă avem relaţia (6.) din care rezultă : b) L1− 2 = adică : ∫ p ⋅ dV = mRT ⋅ ln V 1 1 2 (rel.4 .176 = = 4 ⋅ 105 Pa V2 0. b) lucrul mecanic absolut. Rezolvare : a) Pornind de la relaţia (6.31. prin logaritmare găsim : T2 ⎛ p2 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T1 ⎜ ⎝ p1 ⎠ de unde rezultă : n = 1.3 .2. lucrul mecanic tehnic şi căldura schimbată cu exteriorul. Se cer : a) exponentul politropic al presiunii de comprimare .

temperatura t1 = 527o C şi ocupă volumul Căldura schimbată cu exteriorul este : V1 = 250 dm3 . Se cer următoarele : a) Mărimile termice de stare în punctele finale ale transformărilor .3 − 1 ⎝ 290 ⎠ Lucrul mecanic tehnic este : Lt1− 2 = n ⋅ L1− 2 = −480 ⋅ 1.Ivan. 6. Pentru dioxidul de carbon k = 1.3 − 1. Pornind de fiecare dată din această stare.6.4 = ⋅ = ⋅ = −239 J kg ⋅ K n − 1 k − 1 n − 1 1. Niculescu. gazul evoluează efectuând următoarele transformări : . – Termodinamică tehnică 94.2.3 − 1 Q1− 2 = m ⋅ cn ⋅ (T2 − T1 ) = 6 ⋅ 10−3 ⋅ (− 239) ⋅ (373 − 290) = −120 J 6. aşa cum se vede în fig.o izocoră până când presiunea scade la jumătate.3. : . b) Lucrul mecanic absolut şi lucrul mecanic tehnic schimbate cu exteriorul pe fiecare transformare . . o adiabată şi o politropă cu n = 1.3 . respectiv tehnic pentru fiecare transformare. R.4 − 1 1.5 până când volumul se dublează .. o izotermă.o izobară. Rezolvare : a) Se efectuează reprezentarea grafică a celor cinci transformări. O cantitate de dioxid de carbon se găseşte în starea iniţială la presiunea p1 = 15 bar . c) Să se reprezinte fiecare transformare într-o diagramă p − V şi să se ilustreze grafic lucrul mecanic absolut. Fl. L1− 2 = 6 ⋅ 10−3 ⋅ 287 ⋅ 290 ⎛ 373 ⎞ ⋅ ⎜1 − ⎟ = −480 J 1.3 = −624 J Căldura specifică politropică este : cn = cv ⋅ n−k R n−k 287 1.

se cunosc : 5 ⎧ ⎪ p2 a = p1 = 15 bar = 15 ⋅ 10 Pa 2a ⎨ 3 ⎪ ⎩V2 a = 2 ⋅ V1 = 0.21.5 m3 Presiunea p2c se determină cu ajutorul relaţiei (6. 3 .1 bar ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ p1 ⎝ V2 c ⎠ ⎝2⎠ ⎝ V2 c ⎠ Temperatura T2 c se determină cu ajutorul relaţiei (6.25 m3 ⎪ T = 800 K ⎪ ⎩1 Cu ajutorul relaţiei (6.5 m Transformarea 1 – 2b este o izotermă pentru care se cunosc : Aplicând relaţia (6. v pentru transformarea 1 – 2a.11. 6. Deci : - T2 a V2 a V = ⇒ T2 a = T1 ⋅ 2 a = 800 ⋅ 2 = 1600 K T1 V1 V1 ⎧T2b = T1 = 800 K ⎪ ⎨ 3 ⎪ ⎩V2b = 2 ⋅ V1 = 0.2.) se determină temperatura T2 a .6.5 bar V2b 2 Transformarea 1 – 2c este o adiabată pentru care se cunoaşte : V2c = 2 ⋅ V1 = 0. care este izobară.) : k k 1. p 1 2a 2b 2e 2c 2d 1 – 2a 1 – 2b 1 – 2c 1 – 2d 1 – 2e izobara izoterma adiabata politropa izocora - Fig.).) : ⎛ V1 ⎞ p2 c ⎛ V1 ⎞ ⎛1⎞ ⎟ ⎟ =⎜ ⇒ p2 c = p1 ⋅ ⎜ = 15 ⋅ ⎜ ⎟ = 6.20.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 95 . rezultă : p1 ⋅ V1 = p2b ⋅ V2b ⇒ p2b = p1 ⋅ - V1 1 = 15 ⋅ = 7.5 m ⎧ p1 = 15 bar = 15 ⋅ 105 Pa ⎪ ⎪ 1 ⎨V1 = 0.

25 m3 ⎩ Temperatura T2 e se va calcula cu relaţia (6. Niculescu.5 m3 Presiunea p2 d se determină cu ajutorul relaţiei (6.5 − 0.) se determină pentru izotermă : L1− 2b = p1V1 ⋅ ln - V2b = 15 ⋅ 105 ⋅ 0.Pentru calculul lucrului mecanic absolut pe transformarea izobară 1 – 2a se aplică relaţia (6.1 ⋅ 0.) : L1− 2 a = p1 ⋅ (V2 a − V1 ) = 15 ⋅ 105 ⋅ (0.) : ⎛ V1 ⎞ p2 d ⎛ V1 ⎞ ⎛1⎞ ⎟ ⎜ ⎟ =⎜ ⇒ p = p ⋅ = 15 ⋅ ⎜ ⎟ = 5. R.13. Deci : L1− 2 c = 1 1 ⋅ ( p1V1 − p2cV2 c ) = ⋅ 15 ⋅ 105 ⋅ 0.33 kJ 1.3 bar 2 1 d ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ p1 ⎝ V2 d ⎠ ⎝2⎠ ⎝ V2 d ⎠ Temperatura T2 d se determină cu ajutorul relaţiei (6.93 kJ V1 Lt1− 2 b = L1− 2b = 259.5 ⋅ 105 = 233.3 = 650 K Transformarea 1 – 2d este o politropă pentru care se cunoaşte : V2 d = 2 ⋅ V1 = 0.25 ⋅ ln 2 = 259.25) = 375 kJ Conform relaţiei (6.) şi (6.23.)..) : T2 d ⎛ V1 ⎞ ⎟ =⎜ ⎟ T1 ⎜ ⎝ V2 d ⎠ n −1 n n 1.29.6 K Transformarea 1 – 2e este o izocoră pentru care se cunosc : p1 ⎧ = 7. 5 ⇒ T2 d ⎛ V1 = T1 ⋅ ⎜ ⎜V ⎝ 2d ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ n −1 ⎛1⎞ = 800 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝2⎠ 0 . – Termodinamică tehnică 96.93 kJ Pentru transformarea adiabată se aplică relaţiile (6.) şi (6.) : 1 T2 e p p = 2 e ⇒ T2 e = T1 ⋅ 2 e = 800 ⋅ = 400 K 2 T1 p1 p1 b) .18.26.5 bar ⎪ p2 e = 2 ⎨ ⎪V2 e = V1 = 0. T2 c ⎛ V1 ⎞ ⎟ =⎜ ⎟ T1 ⎜ ⎝ V2 c ⎠ - k −1 ⎛ V1 ⎞ ⇒ T2 c = T1 ⋅ ⎜ ⎜V ⎟ ⎟ ⎝ 2c ⎠ k −1 ⎛1⎞ = 800 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝2⎠ 0 .3.Ivan.25 − 6.7.3 − 1 k −1 ( ) .5. Fl. lucrul mecanic tehnic este : Lt1− 2 a = 0 Aplicând relaţiile (6.5 = 565.30.) .

3 − 1 Pentru transformarea politropă se aplică relaţiile (6.5 ⋅ 105 = 187.3 ⋅ 105 ⋅ 0. Lt1− 2 c = - k 1.5 = 330 kJ n −1 1.25 − 5.37.). Astfel : Lt1− 2 e = V1 ⋅ ( p1 − p2 e ) = 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 97 .25 − 5.7.5 = ⋅ ( p1V1 − p2 dV2 d ) = ⋅ 15 ⋅ 105 ⋅ 0.8.3 ⋅ ( p1V1 − p2 cV2c ) = ⋅ 15 ⋅ 105 ⋅ 0.10. 6.1 ⋅ 105 ⋅ 0.5 kJ c) În fig.5 = 220 kJ n −1 1.33 kJ k −1 1.5 − 1 ( ) ( ) Pentru transformarea izocoră se aplică relaţiile (6.) şi (6. sunt reprezentate lucrul mecanic absolut şi lucrul mecanic tehnic pentru fiecare transformare : p p 1 L1− 2 e = 0 ( ) p1 1 2a Lt1− 2 b p2 b 2b p1 = p2 a L1− 2 a V1 L1− 2b V2 a V V1 V2b V b) izotermă p p1 a) izobară 1 p p1 Lt1− 2 d 2c 1 p 1 Lt1− 2 c p2 c L1− 2 c V1 c) adiabată p1 2d p2 d L1− 2 d Lt1− 2 e p2 e V2 d V 2e V2 c V V1 d) politropă Fig.32. 6.25 − 6. V1 = V2 e e) izocoră V . Rezultă : ( ) L1− 2 d = Lt1− 2 d - 1 1 ⋅ ( p1V1 − p2 dV2 d ) = ⋅ 15 ⋅ 105 ⋅ 0.25 ⋅ 15 ⋅ 105 − 7.5 − 1 n 1.7.).) şi (6.5 = 303.3 ⋅ 105 ⋅ 0.

1. Să se determine : a) Mărimile termice de stare în punctele iniţiale şi finale ale fiecărei transformări şi să se reprezinte transformările în aceeaşi diagramă p −V . b) Schimbul de lucru mecanic şi de căldură cu exteriorul pe fiecare transformare.5 bar . Rezolvare : a) În fig.12. Se consideră căldurile specifice masice constante cu temperatura. 6. Niculescu.2. Starea p V [bar ] 1 2 3 2.o izocoră până la temperatura t2 = 300o C ..77 2.7 dm . astfel : . c) Să se reprezinte izoterma prin punctul final al adiabatei.Ivan.5 [m ] 3 T [K ] 300 573 481.73 ⋅ 10−3 Se întocmeşte tabelul 6. în care se vor înscrie mărimile termice de stare date în enunţ şi cele calculate. În starea iniţială amestecul are presiunea p1 = 2. Un amestec de gaze este format din dioxid de carbon şi azot cu participaţiile masice : rCO2 = 0. – Termodinamică tehnică 98. amestecul este supus următoarelor transformări succesive : . . 3 temperatura t1 = 27o C şi ocupă volumul V1 = 6.7 ⋅ 10−3 6. Se calculează masa molară aparentă a amestecului de gaze cu ajutorul relaţiei (4. Din această stare.4.8 .o adiabată până la valoarea presiunii iniţiale .2 şi rN 2 = 0.5 4. R.7 ⋅ 10−3 10. Tabel 6. 6.1. Fl.) şi cu anexa 11.8.4 6. s-a efectuat reprezentarea de principiu a celor două transformări în diagrama p − V .

7 J kg ⋅ K 1.2 ⋅ 44 = 0.3 = = 266.5 ⋅ = 4.8 ⋅ 28 = 31. am = ∑ g i ⋅ c pi = g CO2 ⋅ c p . Se ştie că p3 = p1 . am c p . Presiunea p2 se determină cu relaţia (6.) şi anexa 11. am cv . N 2 i =1 Participaţiile masice se determină cu relaţia (4.CO2 + g N 2 ⋅ c p . 99 M am = ∑ ri ⋅ M i = rCO2 ⋅ M CO2 + rN 2 ⋅ M N 2 = 0.) : g i = ri ⋅ Mi ∑r ⋅ M i =1 i 2 i Deci : g CO2 = gN2 0.2 0.CO2 = kCO2 kCO2 − 1 ⋅ RCO2 = .778 = 797.) : T2 p2 T 573 = ⇒ p2 = p1 ⋅ 2 = 2.48 J kg ⋅ K M am 31.77 bar T1 p1 T1 300 Transformarea 2 – 3 este o adiabată.7.31 ⋅ 188. deci V2 = V1 .) : p3 ⎛ V2 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ p2 ⎜ ⎝ V3 ⎠ k unde exponentul adiabatic k se calculează astfel : k= Din relaţia (4.2 ⋅ 44 + 0.) rezultă : 2 c p .2 Transformarea 1 – 2 este izocoră.282 31.16. Deci : c p .8 ⋅ 28 = = 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă .2 kg kmol i =1 2 Constanta amestecului de gaze va fi : - - RM 8314.20.718 31.15.31 − 1 Căldurile specifice masice la presiune constantă se calculează cu relaţia (3. Volumul se Ram = determină cu relaţia (6.9.2 1.

62 = 970. Niculescu. pentru izocoră căldura primită este : Q1− 2 = m ⋅ cv ⋅ ΔT = m ⋅ cv ⋅ (T2 − T1 ) Aplicând ecuaţia termică în starea iniţială se determină masa de amestec : p1 ⋅ V1 2.21.62 J kg ⋅ K 1.48 = 704.73 ⋅ 10 m ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ Pentru a afla temperatura în starea 3 se aplică relaţia (6.5 ⋅ 105 ⋅ 6.282 ⋅ 797.2 J kg ⋅ K k= 1 Se obţine astfel exponentul adiabatic al amestecului : 970. am − cv ..48 ⋅ 300 Deci : Q1− 2 = 20.73 ⎠ L1− 2 = 0 1. 37 ⎛ p2 ⎞ k − 3 ⎛ 4.68 J kg ⋅ K Căldura specifică masică la volum constant se calculează cu ajutorul relaţiei (3.7 + 0.749 = 1038.Ivan. 100 c p. R.77 ⎞ −3 3 V3 = V2 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ = 6.9. 37 −1 = 481. N 2 = kN2 kN2 − 1 ⋅ RN 2 = 1.2 ⋅ (573 − 300 ) = 4027. Fl.95 J Pentru transformarea adiabată.2 1 Volumul ocupat de gaz în starea 3 este : 1. lucrul mecanic absolut se determină cu relaţia (6.7 ⎞ = 573 ⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 10.952 ⋅ 10− 3 kg m= = Ram ⋅ T1 266.7 ⋅ 10 ⋅ ⎜ 2.68 = 1.4 K b) Transformarea 1 – 2 fiind izocoră se deduce : Conform relaţiei (6.68 − 266.24.01073 = 10. am = c p .).718 ⋅ 1038. – Termodinamică tehnică .7.952 ⋅ 10 −3 ⋅ 704. am = 0. am = Ram De unde : cv .4 − 1 Cu aceste valori calculăm căldura specifică masică la presiune constantă a amestecului : c p .) : c p .4 ⋅ 296.) : T3 ⎛ V2 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T2 ⎜ ⎝ V3 ⎠ k −1 ⎛ V2 ⎞ ⇒ T3 = T2 ⋅ ⎜ ⎜V ⎟ ⎟ ⎝ 3⎠ k −1 ⎛ 6.7 ⋅ 10−3 = 20.37 704.) : . am − Ram = 970.5 ⎟ = 0.

1 .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă .2. 6.5. c) Se ţine seama că izoterma are exponentul n = 1 şi se reprezintă transformarea în fig. b) n = k .). 6. O cantitate de azot ocupă un volum V1 = 1 m3 la presiunea p1 = 1 bar şi temperatura t1 = 30o C şi efectuează un proces politrop în cursul căruia exponentul politropic poate avea valoarea : a) n = 1 . Rezolvare : a) În fig. c) n = ±∞ .9. în raport cu adiabata care are n = k = 1. f) n = −1 . 37 −1 ⎡ ⎤ ⎛ 2. 101 k −1 ⎡ ⎤ ⎛ p3 ⎞ k ⎥ 1 1 ⎢ ⎟ ⎜ L23 = = ⋅ 4.37 ⎥ ⋅ ⎢1 − ⎜ = 1382.2.95 J ⎟ ⎢ ⎝ 4.37 . 6.8.77 ⋅ 105 ⋅ 6. c) Să se calculeze căldura. lucrul mecanic absolut şi lucrul mecanic tehnic schimbate de azot cu exteriorul . p1 1 g V V1 Vg . în timpul fiecărui proces. sunt reprezentate procesele în diagrama p − V : p a d b e c f p2 Fig.. 6.5 ⎞ 1. Se cere : a) Să se reprezinte procesele în diagrama p − V şi să se calculeze mărimile termice de stare în starea finală a fiecărui proces . g) n = 0 . volumul în starea finală Vg = 3 m3 . b) Variaţia energiei interne ΔU şi entalpia ΔH în cursul fiecărui proces.3.7 ⋅ 10− 3 ⋅ ⋅ p2 ⋅ V2 ⋅ 1 − ⎜ ⎟ ⎢ ⎥ k −1 ⎝ p2 ⎠ ⎥ 1. d) n = 1. e) n = 2 .9. iar în cazul transformării g.2.37 − 1 ⎢ ⎣ ⎦ 1.77 ⎠ ⎥ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ Q1− 2 = 0 conform relaţiei (6. În cazul transformărilor a … f presiunea în stare finală este p2 = 5 bar .

15 ⋅ 5 ⎝ 1⎠ Transformarea 1 – e : n = 2 . Fl. Niculescu. p1 1 = 1 ⋅ = 0.1 Td = T1 ⋅ ⎜ = 350. Din relaţia (6.1 Din relaţia (6.29. 4 = 480.231 m ⎝ d⎠ 51.4 (anexa 11).9 K ⎜ p ⎟ ⎟ = 303. .22) rezultă temperatura : 1 1 ⎛ pb ⎞ Tb = T1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ ⎝ 1⎠ - k −1 k = 303.1 ..1−1 .13 K Transformarea 1 – c : n = ±∞ . . p1 ⋅ V1 = pa ⋅ Va ⇒ Va = V1 ⋅ - Transformarea 1 – b : n = k .15 ⋅ = 1515. R.31.29. 102 Relaţiile dintre mărimile termice de stare pentru un proces politrop sunt : p ⋅ V n = ct.) rezultă : ⎛ p1 ⎞ n 1 3 Vd = V1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ = 1 ⋅ 1 = 0.31. .Ivan.3167 m ⎜p ⎟ ⎟ = 1⋅ ⎜ 5 ⎝ ⎠ ⎝ b⎠ Din relaţia (6.2 m3 pa 5 p1 ⋅ V1k = pb ⋅ Vbk (adiabată) ⎛ p1 ⎞ k ⎛ 1 ⎞1. 4 3 Vb = V1 ⋅ ⎜ ⎟ = 0. k = 1. Utilizând relaţiile (6. p ⋅ V = ct. V = ct.7. (izotermă).75 K p1 1 p1 T1 Transformarea 1 – d : n = 1.15 ⋅ 5 1.) şi (6.) rezultă : 1 - ⎛ pd ⎞ n 1.) obţinem temperatura Tc : - p 5 pc Tc = ⇒ Tc = T1 ⋅ c = 303. Prin urmare. Ta = T1 = ct. - p T n −1 n = ct. – Termodinamică tehnică . Aplicând relaţia (6. 4 −1 1. . T ⋅ V n −1 = ct. pa = 5 bar . Deci V Vc = V1 = 1 m3 . p = ct.) obţinem : n −1 1. mărimile termice de stare se calculează după cum urmează : Transformarea 1 – a : n = 1 . (izocoră).

15 ⋅ 3 = 909.8 K ⎝ ⎠ ⎝ 1⎠ Transformarea 1 – f : n = −1 . : Starea a b c d e f g p [bar ] 5 5 5 5 5 5 1 V m [ ] 3 T [K ] 0.2 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă .2. p ⋅ V n = ct.45 K 1 Tabelul 6.15 ⋅ ⎜ 1 ⎟ = 677. (izobară).13 1515.2.75 K ⎝ 1⎠ Transformarea 1 – g : n = 0 . . Procedând analog rezultă : n −1 2 −1 ⎛ p ⎞n V f = V1 ⋅ ⎜ 1 ⎟ = 1 ⋅ 5 = 5 m3 ⎜p ⎟ ⎝ f ⎠ ⎛ pf ⎞ n 2 T f = T1 ⋅ ⎜ ⎜ p ⎟ ⎟ = 303.15 480. p = ct.447 5 3 303.2. 103 ⎛ p1 ⎞ n 1 3 Ve = V1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ = 1 ⋅ 1 = 0.) deducem : n −1 1 - Tg T1 = Vg V1 ⇒ Tg = T1 ⋅ Vg V1 = 303.3167 1 0.8 7578.447 m ⎝ e⎠ 52 1 - ⎛ pe ⎞ n ⎛5⎞ 2 Te = T1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ = 303.15 ⋅ 5 = 7578.231 0.75 350. Mărimile termice de stare sunt centralizate în tabelul 6.9 677.45 .75 909. Deci : p1 = pg = 1 ⋅ bar Vg = 3 ⋅ m3 Din relaţia (6.

.26 kJ H c − H1 = 1400 kJ H d − H1 = 55. R.33. iar valoarea lui k se ia din anexa 11 : U f − U1 = 824.).15) = 0 U b − U1 = 824. Fl.).67 ⋅ (480.67 ⋅ (7578.15) = 145.Ivan.46 kJ H f − H1 = 8400 kJ H g − H1 = 700 kJ c) Pentru calculul căldurii. p ⋅ V = ct. Q1− b = 0 .67 ⋅ (350.4 − 1) ⋅ 303.14.75 − 303.67 ⋅ (303. 104 b) Pentru calculul variaţiei energiei interne ΔU se aplică relaţia (5.9 − 303.Transformarea 1 – a : n = 1 . (6. – Termodinamică tehnică .45 − 303.5 ⋅ ΔT RN 2 ⋅ T1 k − 1 H a − H1 = 0 H b − H1 = 204.15) = 1000 kJ U e − U1 = 824.67 ⋅ (1515. (izotermă).) şi se ia valoarea lui k din anexa 11 : ΔU = m ⋅ cV ⋅ ΔT = U c − U1 = 824.9 kJ 105 ⋅ 1 p1 ⋅ V1 RN 2 ⋅ ΔT = 824.).9 kJ U a − U1 = 824.38.67 ⋅ (677.4 kJ U g − U1 = 824.8 − 303. lucrului mecanic absolut L şi lucrului mecanic tehnic Lt în cazul procesului politropic se aplică relaţiile (6.15 − 303.16 kJ H e − H1 = 432.35.75 − 303.15 − 303. Niculescu.15) = 308.15) = 500 kJ Pentru calculul variaţiei entalpiei ΔH se aplică relaţia (5.15 RN 2 ⋅ T1 k − 1 U d − U1 = 824.15) = 6000 kJ ΔH = m ⋅ c p ⋅ ΔT = p1 ⋅ V1 k ⋅ RN 2 ⋅ ⋅ ΔT = 1154.) şi (6. T1 = Ta = ct. .67 ⋅ ΔT ⋅ ⋅ ΔT = (1.15) = 39.67 ⋅ (909. Q1− a = L1− a = Lt1− a = mRT1 ⋅ ln - p1 p 1 = p1 ⋅ V1 ⋅ ln 1 = 105 ⋅ 1 ⋅ ln = −161 kJ pa pa 5 Transformarea 1 – b : n = k (adiabată)..5.

4 − 1 2 − 1 n −1 ⎡ ⎤ 2 −1 ⎤ ⎛ ⎞ p ⋅V pe n ⎥ 105 ⋅ 1 ⎡ 2 ⎟ 1 5 = 1 1 ⋅ ⎢1 − ⎜ = ⋅ − ⎥ = −123.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă . 4 −1 ⎡ ⎤ ⎛ pb ⎞ k ⎥ 1 1 5 ⎢ ⎟ ⎜ = ⋅ 10 ⋅ 1 ⋅ ⎢1 − 5 1.6 = −247. 4 ⎥ = −145.31 kJ Transformarea 1 – e : n = 2 .1 − 1 n −1 ⎤ ⎡ 1.6 kJ ⎢ ⎥ 2 −1 ⎢ n −1 ⎢ ⎜ p1 ⎟ ⎥ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ Lt1− e = n ⋅ L1− e = −2 ⋅ 123.4 ⋅ ⋅ ⋅ (Td − T1 ) = ⋅ ⋅ ⋅ (350.6 kJ ⎢ ⎥ 1.15 1. V = ct.4 ⋅ (677. 105 k −1 ⎡ ⎤ 1. p1 ⋅ V1 1 n − k 105 ⋅ 1 1 2 − 1.2 kJ Q1− e = = 185.954 kJ L1− b = ⋅ p1 ⋅ V1 ⋅ 1 − ⎜ ⎟ ⎢ ⎥ 1. Lt1− c = V1 ⋅ ( p1 − pc ) = 1 ⋅ (105 − 5 ⋅ 105 ) = −4 ⋅ 105 J = −400 kJ - Q1− d = m ⋅ cn ⋅ (Td − T1 ) = m ⋅ cV ⋅ = n−k p ⋅ V RN n − k ⋅ (Td − T1 ) = 1 1 ⋅ 2 ⋅ ⋅ (Td − T1 ) = n −1 RN 2 ⋅ T1 k − 1 n − 1 p1 ⋅ V1 1 n − k 105 ⋅ 1 1 1.4 − 1) L1− c = 0 Transformarea 1 – d : n = 1.15 ⋅ (1.1 ⎟ 1 5 = ⋅ − = 1 1 ⋅ ⎢1 − ⎜ ⎥ = −157.4 − 1 1.34 kJ .4 kJ L1− e .9 − 303.15) = T1 k −1 n −1 303. p ⋅ V RN p1 ⋅ V1 Q1− c = m ⋅ cv ⋅ (Tc − T1 ) = 1 1 ⋅ 2 ⋅ (Tc − T1 ) = ⋅ (Tc − T1 ) = RN 2 ⋅ T1 k − 1 T1 ⋅ (k − 1) = 105 ⋅ 1 ⋅ (1515.1 − 1.15 1.75 − 303.Transformarea 1 – c : n = ±∞ .1 . (izocoră).13 kJ L1− d - Lt1− d = n ⋅ L1− d = −1.4 − 1 k −1 p ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ⎢ ⎝ 1⎠ ⎦ ⎥ ⎣ Lt1− b = k ⋅ L1− b = −204.8 − 303.1 − 1 ⎢ n −1 ⎢ ⎜ p1 ⎟ ⎥ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ ⎥ ⎢ ⎦ ⎣ = −118.1−1 ⎤ ⎛ ⎞ p ⋅V pd n ⎥ 105 ⋅ 1 ⎡ 1.15) = ⋅ (Te − T1 ) = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ T1 k −1 n −1 303.6 = −173.1 ⋅ 157.15) = 103 kJ 303.

3. R..Ivan. 106 - Transformarea 1 – f : n = −1 .9 1000 39.6 1200 200 Lt1− i [kJ ] -161 -204. Fl.4 7200 700 L1− i [kJ ] -161 -145.9 6000 500 ΔH [kJ ] 0 204. p ⋅V 1 n−k 105 ⋅ 1 1 − 1 − 1.2 -1200 0 Se acceptă erori de calcul până la 1%.16 432.15 1.4 Q1− f = 1 1 ⋅ ⋅ ⋅ T f − T1 = ⋅ ⋅ ⋅ T1 k −1 n −1 303. .13 185. – Termodinamică tehnică .46 8400 700 Q1− i [kJ ] -161 0 1000 -118.6 -123.4 ⋅ ⋅ (909.4 308.34 -400 -173. Transfor marea 1–a 1–b 1–c 1–d 1–e 1–f 1–g Variaţia mărimilor de stare Tabelul 6.15) = 700 kJ 303.4 − 1 − 1 − 1 ( ) ⋅ (7578. (izobară).31 -247.45 − 303.75 − 303.6. O cantitate de CO2 aflată iniţial la presiunea p1 = 2 bar efectuează procesul redat în figura 6. p ⋅V k p ⋅ V k ⋅ RN 2 = m ⋅ c p ⋅ Tg − T1 = 1 1 ⋅ ⋅ Tg − T1 = 1 1 ⋅ ⋅ Tg − T1 = RN 2 ⋅ T1 k − 1 T1 k −1 ( ) ( ) ( ) 105 ⋅ 1 1.9 0 -157. p = ct. 6.10. Niculescu.15) = 7200 kJ L1− f n −1 ⎡ ⎤ −1−1 5 n p ⎛ ⎞ p1 ⋅ V1 ⎢ f ⎥ = 10 ⋅ 1 ⋅ ⎡1 − 5 −1 ⎤ = 1200 kJ ⎟ = ⋅ 1− ⎜ ⎥ ⎥ −1−1 ⎢ n −1 ⎢ ⎜ p1 ⎟ ⎥ ⎢ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ Lt1− f = n ⋅ L1− f = −1200 kJ - Q1− g = Transformarea 1 – g : n = 0 .3.15 1.2.26 1400 55.4 − 1 L1− g = p1 ⋅ (Vg − V1 ) = 105 ⋅ (3 − 1) = 200 kJ Lt1− g = 0 Rezultatele calculelor efectuate la punctele b) şi c) sunt centralizate în tabelul 6. Calculul schimburilor energetice ΔU [kJ ] 0 145.

(adică are ecuaţia: V = αT.4 Starea p[bar] V[dm3] T[K] 1 2 2 300 2 2 4 600 unde V2 s-a determinat cu relaţia 6. obţinem: V= Prin urmare mR ⋅T p mR = α = constant ⇔ p = ct p Deci.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă .2.10 reprezintă o dreaptă ce trece prin originea axelor. 107 a) Să se precizeze natura procesului. 6. b) Parametrii de stare măsurabili în fiecare stare. 1-2 este un proces izobar.4. b) Parametrii de stare măsurabili în cele două stări sunt prezentaţi sintetic în tab. mărimilor de stare d) Schimbările energetice cu exteriorul. 6. α = constant). 6. Rezolvare: a) Prelucrând convenabil ecuaţia de stare a gazelor perfecte: pV = mRT şi ţinând seama că graficul din fig. Se vor considera căldurile specifice constante cu temperatura. Justificare. V2 = T2 600 ⋅ V1 = ⋅ 2 = 4 dm3 T1 300 c) Variaţiile mărimilor de stare (analitice) între stările 1 şi 2 sunt: ΔU = m⋅ cv ⋅ ΔT = m = R ⋅ (T2 −T1) = k −1 1 1 (mRT2 − mRT1 ) = ( p1V2 − p1V1 ) = k −1 k −1 . Tab. c) Variaţiile (analitice).

11) .3 J Lt12 = 0. c) Variaţiile mărimilor de stare (analitice). din anexa 11 s-a extras R = 188.ecuaţia de stare a gazului: pV = RT. 6.31 ⋅ 1290. Fl.3 J ΔLd = p1ΔV = ΔU 1290.3 J L12 = p1 ⋅ ΔV = ΔLd = 4162.3 = = 4162.31 − 1 = (k = 1. R. b) Parametrii de stare măsurabili în fiecare stare.2. – Termodinamică tehnică . Se vor considera căldurile specifice constante cu temperatura. 6.31 extras din anexa 11) ΔH = kΔU = 1. (1) .1 ⋅ 10− 3 kg RT1 188.3 J k −1 0..Ivan. d) Schimburile energetice cu exteriorul. Se cer: a) Să se precizeze natura procesului.31 d) Pentru calculul schimbărilor energetice se determină mai întâi masa gazului care efectuează procesul: m= p1V1 2 ⋅ 105 ⋅ 2 ⋅ 10−3 = = 7. 108 p1 p ΔV (V2 − V1 ) = 1 k −1 k −1 5 −3 2 ⋅ 10 ⋅ 2 ⋅ 10 = 1290.778 ⋅ 300 unde pentru CO2. Niculescu. Rezolvare: a) Pentru a preciza natura procesului se au în vedere: . Justificare.7 Un kg de NO efectuează procesul redat în fig.ecuaţia dreptei care trece prin origine: p = αT.11. Se obţine: Q12 = m ⋅ c p ⋅ ΔT = ΔH = 1690. 6.3 J ΔU = 1. unde α = constant (vezi fig.3 = 1690.778 J/kgK.

4 ⋅ 416 ⋅ 103 = 582.4 − 1 q12 = cv ⋅ ΔT = Δu = 416 ⋅ 103 J / kg l12 = 0 lt12 = −vΔp = −Δld = −582. 1-2 este un proces izocor b) Parametrii de stare măsurabili în cele două stări sunt precizaţi sintetic în tab.136 ⋅ 300 m3 = = 0 .416 Δu = ⋅ 4 ⋅ 105 = 416 ⋅ 103 J / kg 1.5 3 Starea p [bar] V[dm /kg] T[K] 1 2 416 300 2 6 416 900 Volumul în starea 1 este: v1 = RT1 277. din anexa 11 s-a extras R = 277. v Deci. 6. 416 = v2 = v p1 2 ⋅ 105 kg p2 6 ⋅ T1 = ⋅ 300 = 900 K p1 2 unde pentru NO.4 ⋅ 103 J / kg Δld = p2v − p1v = v ⋅ Δp = d) Schimbările energetice cu exteriorul sunt: Δu 416 ⋅ 103 = = 1040 ⋅ 103 J / kg k −1 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă . Tab.5.4 − 1 Δu = cv ⋅ ΔT = (k = 1.4 extras din anexa 11) Δh = kΔu = 1.136 J/kgK Temperatura T2 se obţine aplicând relaţia: T2 = c) Variaţiile mărimilor de stare (analitice) între stările 1 şi 2 sunt: R 1 (T2 − T1 ) = ( RT2 − RT1 ) = k −1 k −1 1 v = ( p2v − p1v) = ⋅ Δp k −1 k −1 0. 6.4 ⋅ 103 J / kg . 109 Prelucrând convenabil ecuaţia (1) se obţine: p= Prin urmare: R T v R = α = constant ⇔ v = constant.

ecuaţia dreptei care trece prin origine: p = α ⋅ ρ cu α = constant (vezi fig. 6.12) Comparând cele două ecuaţii se deduce: α = RT = constant Ceea ce înseamnă T = ct. 6.ecuaţia de stare a gazului scrisă sub forma: . R. b) Parametrii de stare măsurabili în cele două stări sunt precizaţi sintetic în tab.6. Fl. b) Parametrii de stare măsurabili în fiecare stare. Tab. adică 1-2 este un proces izoterm.6 Starea p [bar] V[dm3] T[K] 1 3 571 299 2 5 342.571 m3 3. 110 6. 6.5 . Se cer: a) Să se precizeze natura procesului.12..8 Două kg de aer (considerat gaz perfect) efectuează procesul redat în fig. Se vor considera căldurile specifice constante cu temperatura. – Termodinamică tehnică . c) Variaţiile mărimilor stare analitice. 6.Ivan.. Niculescu. Rezolvare: a) Pentru a preciza natura procesului se au în vedere: . Justificare.6 299 Volumul în starea 1 este: p = ρRT V1 = m ρ1 = 2 = 0.2. de d) Schimburile energetice cu exteriorul.

3.5 ⋅ 287. apoi o transformare la presiune constantă până când volumul devine de două ori mai mare.13: Q12 = L12 = Lt12 = p1V1 ln V2 = V1 342. 111 Temperatura în starea 1 este: T1 = p1 3 ⋅ 105 = = 299 K = T2 = T ρ1R 3.5108 571 = 102780 J = −102.1. c) Să se reprezinte această succesiune de transformări în diagrama p − V . Se consideră că valoarea căldurii specifice nu depinde de temperatură . O cantitate de 0.9 kg aer cu presiunea de 20 bar şi temperatura 160o C suferă o transformare la volum constant până la temperatura 360o C .3.12.4 .6 dm3 p2 5 Volumul în starea (2) se determină cu relaţia 6. b) Lucrul mecanic şi căldura schimbate cu exteriorul pe fiecare transformare. Probleme propuse 6.18 şi 6.6 = 3 ⋅ 105 ⋅ 571 ⋅ 10− 3 ln = −171300 ⋅ 0. Se cer următoarele : a) Mărimile de stare la sfârşitul fiecărei transformări . . k = 1.041 p1 3 = 571 ⋅ = 342. V2 = V1 ⋅ c) Variaţiile mărimilor de stare (analitice): ΔU = ΔH = ΔLd = 0 d) schimburile energetice cu exteriorul se determină folosind relaţiile 6.78 kJ 6.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă . iar în final o transformare adiabată până ce presiunea aerului ajunge la valoarea iniţială.

T2 = 373.1 MPa şi t1 = 20o C până la p2 = 0.02 kmol de azot de la temperatura de 330 K . – Termodinamică tehnică . Să se determine temperatura gazului la sfârşitul destinderii.3. efectuând un lucru mecanic de 5800 J .23 20 V m [ ] 3 T [K ] 433 633 1266 1138 b) Transf. Niculescu.3. T1 = 290 K .112 0. La sfârşitul procesului de comprimare politropic aerul are parametrii : p2 = 3 bar .056 0.2.Ivan.3.4 MPa . Să se determine : a) exponentul politropic al procesului de comprimare .13 kJ kg de aer 6. R. Fl. Un compresor centrifugal comprimă adiabat aer de la p1 = 0.23 29.3.. V1 = 4 ⋅ 10−3 ⋅ m3 . Într-un cilindru se destind adiabat ν = 0. Să se determine lucrul mecanic tehnic schimbat de compresor cu exteriorul pentru 1 kg comprimat. R : lt1− 2 = −143.506 0 2 3 1 4 v 6.688 +82. 112 R : a) Starea 1 2 3 4 c) p p [bar ] 20 29. R : T2 = 316 K 6. masa molară şi constanta azotului se vor citi în anexa 11.168 572.4.147 L [J ] 0 163. . 1–2 2–3 3–4 0.056 0.6 K .667 Q [J ] 129. Valorile pentru exponentul adiabatic k . În cilindrul unui compresor la începutul procesului de comprimare se află o cantitate de aer la parametrii : p1 = 1 bar .

d) Lt12 = 0. 3) Precizaţi natura proceselor termodinamice redate în figurile de mai jos: .6 J c) Q12 = −95. f) Q12 = 0. Test grilă • • Timp de lucru: 30 min.9 J 6. c) L12 = 0. e) H2 – H1 = 0. b) Lt12 = −4 J .01 l. schimbul de căldură este de 200 kJ. f) U2 – U1 = 200 kJ.3 b) L12 = −384. b) L12 = -200 kJ.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă . c) căldura schimbată cu mediul exterior în timpul procesului. R : a) n = 1. 2) Într-un proces izocor creşterea de presiune este de 4 bar.5 puncte. c) Lt12 = 4 J . volumul fiind de 0.3 J Lt12 = −499. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: a) L12 = 200 kJ. 113 b) lucrul mecanic şi lucrul mecanic tehnic schimbat cu exteriorul în timpul procesului . d) L12 = 100 kJ. 1) Într-un proces izocor. Fiecare întrebare se punctează cu 0. e) U2 – U1 = 0. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: a) L12 = Lt12 .4.

Care dintre relaţiile de mai jos sunt adevărate: a) L12 = 4 J. presiunea fiind de 4 bar. . b) 1-2 proces izocor. b) Q12 = 0. creşterea de volum este de 0. c) L12 < Lt12 d) ΔU = 250 J . c) Lt12 = 0. b) Lt12 = 300 J . c) L12 = 0. 4) Aceeaşi masă de gaz perfect suferă procesele 1-2 respectiv 3-4 redate grafic în fig. – Termodinamică tehnică . 3-4 proces izocor. e) H2 – H1 = -300 J. Alegeţi variantele corecte. 7) Într-un proces izoterm schimbul de căldură este de 500 J. de mai jos. b. 6) Într-un proces izobar. c) 1-2 proces izocor. d) Lt12 = 0. f) ΔH = 0.. 3-4 proces adiabat.Ivan. c. f) ΔH = ΔU = 0. 5) Într-un proces izobar schimbul de căldură este de 300 J. d) 1-2 proces adiabat. nu este corectă. e) L12 = 40 J. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) L12 = 500 J. 114 a) 1-2 proces adiabat. R.1 l. a) 1-2 este un proces izocor (V12 = ct) 3-4 este un proces izocor (V34 = ct) V12 > V34 b)1-2 este un proces izocor (V12 = ct) 3-4 este un proces izocor (V34 = ct) V12 < V34 c) 1-2 este un proces adiabat 3-4 este un proces adiabat L12 < L34 d) nici una din variantele a. f) Lt12 = 40 J . 3-4 proces izocor. 3-4 proces adiabat.4 J. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: a) L12 = 0. Fl. Niculescu. d) H2 – H1 = 300 J. e) ΔH = 250 J . b) Lt12 = 500 J .

d) numai în procesul adiabat. c) numai în procesul izoterm. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: a) L12 = 2800 J. 12) Precizaţi în care dintre următoarele procese este adevărată relaţia ΔU = mcv ΔT : a) numai în procesul izocor. d) Lt12 = −280 J .6 MJ.12 kJ . b) ΔΗ = −0. 13) Precizaţi în care relaţia dH = mc p dT : dintre b) numai în procesul izobar. 10) Într-un proces adiabat schimbul de lucru mecanic absolut este de 0. f) ΔLd = ΔU . e) ΔΗ = 0. c) ΔU = −400 J . Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: a) ΔΗ = 1. variaţia de energie internă este ΔU = 800 J . b) ΔLd = 320 J . f) ΔLd = ΔU .28 kJ.4 l) până la starea finală în care volumul scade de 2. f) în nici un proces termodinamic.4). 9) Într-un proces adiabat schimbul de lucru mecanic tehnic este de 400 J. 11) Într-un proces termodinamic (k = 1.71 ori. c) L12 = -0. b) L12 = 0. e) Q12 = 280 J . V1 = 1. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) ΔU = −600 kJ . f) în nici un proces termodinamic. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) ΔΗ = 400 J . următoarele procese este adevărată a) numai în procesul izocor.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă . c) ΔU = ΔH . e) Q12 = L12 = Lt12 = 600 kJ . f) ΔU = 0. d) ΔU = ΔH . e) ΔH = ΔU .4 kJ . d) numai în procesul adiabat. c) ΔΗ = k ⋅ ΔLd . d) ΔΗ = k ⋅ ΔU . e) în orice proces termodinamic. b) ΔU = 600 kJ . b) numai în procesul izobar.28 kJ. c) numai în procesul izoterm. d) ΔU = 0. 115 8) Un gaz suferă un proces izoterm de la starea iniţială (p1 = 2 bar. . f) ΔU = ΔΗ = 280 J . e) în orice proces termodinamic.

c. e) dp ≠ 0. b) 1. b. politropa ( p ⋅ V n = ct. c) dp ≠ 0. 19) În ce situaţii politropa p ⋅ V n = ct devine izocoră: a) când n = 0. δLt ≠ 0. b) numai în procesul izobar. f) variantele a. d) -1. d) când n → +∞. b) când n = 1. d) dp ≠ 0. f) în orice proces termodinamic. δQ ≠ 0. f) δL ≠ 0. politropa ( p ⋅ V n = ct. Raportul a) 3. e) nici una din variantele a. e) când n → −∞. f) 1.571. b. c) izotermă. e) numai în proces politropic. c. dV ≠ 0. d. dT ≠ 0. dV ≠ 0. nu este corectă. d) adiabată. b) dp = 0. e) nici una din variantele a. d) adiabată.4. 17) În cazul n = 0. 16) Precizaţi în care din următoarele procese este adevărată relaţia: δQ = m ⋅ cv dT : a) numai în procesul izocor. d sunt toate adevărate. f) când n → ±∞. R. cn este: cv e) 0. d) numai în procesul adiabat. c) numai în procesul izoterm. e) numai în proces politropic. c) -3. 116 14) Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru un proces politropic: a) dp ≠ 0. b) numai în procesul izobar. dV ≠ 0. c) numai în procesul izoterm. a) numai în procesul izocor. d sunt toate adevărate. b. dV = 0. dV ≠ 0. 18) În cazul n = 1. Fl. ) devine: a) izocoră. dT = 0. . d) numai în procesul adiabat. b. d.. 15) Precizaţi în care dintre următoarele procese este adevărată relaţia: Q12 = m ⋅ c p ΔT .8 şi k = 1. c. dT ≠ 0. c) când n = k. b) izobară. c. dT ≠ 0. ) devine: a) izocoră.75. f) variantele a. Niculescu. b) izobară.Ivan. – Termodinamică tehnică . nu este corectă. 20) Într-un proces politropic se cunosc n = 0. c) izotermă. dU = 0. f) în orice proces termodinamic.

iar Qi ' căldura primită pe fiecare transformare.) f) Eficienţa ciclului inversat : .cazul instalaţiilor frigorifice (eficienţa frigorifică) : .) ηt = Q" L Q'− Q" = = 1− Q' Q' Q' (7. c) Lucrul mecanic schimbat cu exteriorul : L = ∑ Li i =1 n (7.6.) în care c .1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 117 .4. iar Qi " .3.) în care p .este numărul transformărilor în care se cedează căldură.este numărul transformărilor în care se primeşte căldură. PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII 7.căldura cedată pe fiecare transformare. Relaţii de calcul a) Căldură primită de la sursa caldă : Q' = ∑ Qi ' i =1 p (7.pentru ciclul direct : (7. d) Relaţia dintre lucrul mecanic şi căldura schimbată cu exteriorul : .5.) unde n este numărul transformărilor din ciclu. iar Li .lucrul mecanic schimbat cu exteriorul pe fiecare transformare. CAPITOLUL 7 CICLURI TERMODINAMICE ENTROPIE.) L = Q '− Q" pentru ciclul inversat : L = Q' − Q" e) Randamentul termic al ciclului direct : (7.2.1. b) Căldura cedată sursei reci : Q" = ∑ Qi " i =1 c (7.

) cazul instalaţiilor mixte (frigorifico-calorice) : ϕ= Q"+ Q' L = g) Condiţia de ciclu Carnot : h) Funcţia Carnotică : i) >1 Q' − Q" V2 V3 = V1 V4 Q' Q" + =0 T ' T" Q' + Q" (7.) - cazul pompelor de căldură (eficienţa calorică) : μc = - (7.15. R.11.13.) Randamentul termic al ciclului Carnot direct : ηtc = 1 − j) T" T' (7..Ivan.8.14.) cazul pompelor de căldură (eficienţa calorică) : μ= - Q' L = Q' Q' − Q" >1 (7.12. Niculescu.7.) (7.) m) Expresiile matematice ale principiului al doilea al termodinamicii pentru procese ireversibile : .10. εf = - Q" Q" = >< 1 L Q ' − Q" (7. Fl.) Relaţia de definiţie a entropiei : S 2 − S1 = ∫T 1 δQ (7.17.16.) Randamentul termic al ciclului Carnot inversat : .cazul instalaţiilor frigorifice (eficienţa frigorifică) : εf = c T" T '−T " T' T '−T " T '+T " T '−T " =0 2 (7.) cazul instalaţiilor mixte (frigorifico-calorice) : ϕc = (7.) (7.9.) k) Integrala lui Clasius pentru cicluri reversibile : ∫T l) δQ (7. – Termodinamică tehnică 118 .

25.) în care p1 este presiunea gazului înainte de laminare.) (7. iar p2 este presiunea gazului după laminare.) (7.) (7.30. q) Variaţia entropiei în procesul de amestecare a gazelor perfecte prin difuzie: ΔSi .) T ⋅ dS = T ⋅ (dSe + dSi ) = dU + p ⋅ dV (7.) (7.20. am (7.27.28. T este temperatura termodinamică a sursei : n) Relaţiile de legătură între principiul întâi şi principiul al doilea al termodinamicii (relaţia fundamentală a termodinamicii) : . am = mam ⋅ Ram ∑ ri ⋅ ln i =1 n 1 ri (7.) (7. dS > sau : în care : δQ T dS = dSe + dSi δQ dSe = e T (7.18.) - pentru sisteme deschise : T ⋅ dS = dH − V ⋅ dp T ⋅ (dSe + dSi ) = dH − V ⋅ dp t2 t1 t2 t1 o) Variaţia entropiei în procese reversibile : ΔS = m ⋅ cV ΔS = m ⋅ c p ⋅ ln ⋅ ln T2 V + m ⋅ R ⋅ ln 2 T1 V1 T2 p − m ⋅ R ⋅ ln 2 T1 p1 p1 p2 p) Variaţia entropiei în procesul de laminare a gazelor perfecte : ΔS = ΔSi = m ⋅ R ⋅ ln (7.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 119 .21.23.24.19.) .) unde ri reprezintă participaţia volumică a componentului i din amestec. iar : dSi = δQi T (7.22.) (7. r) Lucrul mecanic minim de separare a componentelor din amestec : Lmin sep = Tam ⋅ ΔS i .pentru sisteme închise : T ⋅ dS = dU + p ⋅ dV (7.26.) este variaţia entropiei sistemului determinată de schimbul de căldură cu exteriorul δQe .29.) este variaţia entropiei sistemului determinată de cauze de ireversibilitate.

(diagrama p − V ). Verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic. Puterea teoretică dezvoltată de maşină dacă turaţia de lucru este nm = 4500 rot min .2. schimbul de lucru mecanic tehnic . Niculescu. variaţia entalpiei . R. t1 = 327o C . variaţia entropiei şi reprezentarea ciclului în diagrama T − S . . variaţia lucrului mecanic de dislocare . V1 = 100 dm3 . Fl. 7. . o încălzire izocoră până când presiunea creşte de 7. Randamentul termic al ciclului . . Reprezentarea ciclului în diagrama p − V . Se consideră căldurile specifice masice constante cu temperatura. Din această stare gazul efectuează următorul ciclu : a) b) c) d) e) f) o răcire izobară până când volumul scade de 2. Se cer : Mărimile termodinamice de stare în punctele caracteristice ale ciclului. 7..5 ori . Rezolvare : a) Valorile mărimilor de stare în punctele caracteristice ale ciclului sunt prezentate în tab.1. iar reprezentarea grafică a celor trei procese este redată în fig. Probleme rezolvate 7. Variaţiile mărimilor de stare analitice pe fiecare transformare : variaţia energiei interne .1. Diagrama Sankey .Ivan. schimbul de căldură.5 ori . Schimburile energetice cu exteriorul pe fiecare transformare : schimbul de lucru mecanic absolut .1. – Termodinamică tehnică 120 . 7. Într-o maşină termică se utilizează ca agent termic azotul. La intrarea în maşină parametrii de stare sunt : p1 = 1 bar . o destindere politropă până la starea iniţială.2.

5 V dm [ ] 3 Tabel 7. V1 = 100 dm3 = 0.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 121 .5 bar (vezi enunţul) .1. avem : p2 = p1= 1 bar V1 100 = = 40 dm3 2. M S 1 2 3 p [bar ] 1 1 7.5 ⋅ p1 = 7. Deoarece 2 − 3 este izocoră. rezultă : V3 = V2 = 40 dm3 V2 = p3 = 7.5 2.5 V 40 T2 = T1 ⋅ 2 = 600 ⋅ = 240 K V1 100 Starea 3. Deoarece 1 − 2 este o transformare izobară. Conform datelor din enunţ parametrii termodinamici de stare în starea 1 sunt : p1 = 1 bar = 105 Pa .1 m3 T1 = t1 + 273 = 327 + 273 = 600 K Starea 2. T [K ] 100 40 40 600 240 1800 Starea 1.

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

122 .

T3 = T2 ⋅

p3 7,5 = 240 ⋅ = 1800 K p2 1

Valorile obţinute se centralizează în tabelul 7.1. b) Variaţia mărimilor de stare analitice pe fiecare transformare: Variaţia de energie internă - pentru izobara 1 − 2

U 2 − U1 = m ⋅ cv ⋅ (T2 − T1 )

în care m - este masa de gaz şi se determină aplicând ecuaţia termică de stare pentru starea iniţială.

m=
iar :

p1 ⋅ V1 ⋅ M N 2 105 ⋅ 0,1 ⋅ 28 p1 ⋅ V1 = = = 56,13 ⋅ 10− 3 kg RN 2 ⋅ T1 RM ⋅ T1 8314 ⋅ 600

cv =

8314 R RM = = = 742,3 J kg ⋅ K k − 1 M N 2 ⋅ (k − 1) 28 ⋅ (1,4 − 1)

( k = 1,4 extras din anexa 11).

c p = k ⋅ cv = 1,4 ⋅ 742,3 = 1039,3 J kg ⋅ K
U 2 − U1 = 56,13 ⋅ 10 −3 ⋅ 742,3 ⋅ (240 − 600 ) = −14999,5 J - pentru izocora 2 − 3 : U 3 − U 2 = m ⋅ cv ⋅ (T3 − T2 ) = 56,13 ⋅ 10−3 ⋅ 742,3 ⋅ (1800 − 240 ) = 64997,9 J U1 − U 3 = m ⋅ cv ⋅ (T1 − T3 ) = 56,13 ⋅ 10 −3 ⋅ 742,3 ⋅ (600 − 1800 ) = −49998,4 J
Se constată că pentru întreg ciclul se verifică faptul că : pentru politropa 3 − 1 : Prin urmare :

U 2 − U1 + U 3 − U 2 + U1 − U 3 = 0

Ceea ce era deja cunoscut întrucât pe ciclu

∫ dU = 0 .

Variaţia de entalpie Considerăm că pe fiecare transformare sistemul este deschis : - pentru izobara 1 − 2 :

-

= 1,4 ⋅ (− 14999,5) = −20993 J pentru izocora 2 − 3 : H 3 − H 2 = k ⋅ (U 3 − U 2 ) = 1,4 ⋅ 64997,9 = 90990,8 J
pentru politropa 3 − 1 :

H 2 − H1 = m ⋅ c p ⋅ (T2 − T1 ) = m ⋅ cv ⋅ k ⋅ (T2 − T1 ) = k ⋅ (U 2 − U1 ) =

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

123 .

H1 − H 3 = k ⋅ (U1 − U 3 ) = 1,4 ⋅ (− 49998,4 ) = −69997,8 J
Se constată de asemenea că :

H 2 − H 1 + H 3 − H 2 + H1 − H 3 = 0
ceea ce era cunoscut întrucât pe ciclu

∫ dH = 0 .

Variaţia lucrului mecanic de dislocare Considerăm că pe fiecare transformare sistemul este deschis. - pentru izobara 1 − 2 : pentru izocora 2 − 3 :

Ld 2 − L d1 = p2V2 − p1V1 = p1 ⋅ (V2 − V1 ) = 1 ⋅ 105 ⋅ (400 − 100 ) ⋅ 10−3 = −6000 J

Ld 3 − L d 2 = p3V3 − p2V2 = ( p3 − p2 ) ⋅ V2 = (7,5 − 1) ⋅ 105 ⋅ 40 ⋅ 10−3 = 26000 J - pentru politropa 3 − 1 : Ld1 − L d 3 = p1V1 − p3V3 = 1 ⋅ 105 ⋅ 100 ⋅ 10−3 − 7,5 ⋅ 105 ⋅ 40 ⋅ 10 −3 = −20000 J
Se constată de asemenea că :

Ld 2 − Ld1 + Ld 3 − Ld 2 + Ld1 − Ld 3 = 0

ceea ce era cunoscut întrucât lucrul mecanic de dislocare este mărime de stare, deci pe ciclu dLd = 0 .

Variaţia entropiei pentru izobara 1 − 2 :
T2

dS =

δQ p
T

=

m ⋅ c p ⋅ dT T

S 2 − S1 = m ⋅ c p ⋅ ∫

dT T 240 = m ⋅ c p ⋅ ln 2 = 56,13 ⋅ 10 − 3 ⋅ 1039,3 ⋅ ln = −53,439 J K T T1 600 T1 dS =

-

pentru izocora 2 − 3 :
T3

δQv
T

=

m ⋅ cv ⋅ dT T

S3 − S 2 = m ⋅ cv ⋅ ∫

T 1800 dT = m ⋅ cv ⋅ ln 3 = 56,13 ⋅ 10 − 3 ⋅ 742,3 ⋅ ln = 83,951 J K T T2 240 T2 m ⋅ cn ⋅ dT T T T1 dT T = m ⋅ cn ⋅ ln 1 S1 − S3 = m ⋅ cn ⋅ ∫ T T3 T3 dS = =

-

pentru politropă 3 − 1 :

δQn

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

124 .

în care cn este căldura specifică politropică :

cn =

Indicele politropic n se obţine din logaritmarea ecuaţiei :

n−k ⋅ cv n −1

p1 ⋅ V1n = p3 ⋅ V3n
rezultând :

Atunci :

p3 ln(7,5 1) p1 n= = = 2,2 V1 ( ) ln 100 40 ln V3 2,2 − 1,4 cn = ⋅ 742,3 = 494,80 J kg ⋅ K 2,2 − 1 ln

Prin înlocuire găsim :

S1 − S3 = 56,13 ⋅ 10− 3 ⋅ 494,80 ⋅ ln

600 = −30,511 J K 1800

Se constată că pentru întreg ciclu avem :

S 2 − S1 + S3 − S 2 + S1 − S3 = 0
adică,

∫ dS = 0 , adevărată pentru un ciclu reversibil.
Variaţiile mărimilor de stare sunt prezentate sintetic în tabelul 7.2. Transformarea

ΔU [J ]
-14.999,5 64.997,9 -49.998,4 0

ΔH [J ]
-20.993 90.990,8 -69.997,8 0

ΔLd [J ]
-6.000 26.000 -20.000 0

ΔS [ J K ]

Tabelul 7.2. -53,439 83,950 -30,611 0

1− 2 2−3 3 −1 ∑

Reprezentarea ciclului în diagrama T − S este redată în fig. 7.2. c) Schimburile energetice cu exteriorul pentru fiecare transformare. Schimbul de lucru mecanic absolut

L1− 2 = p1 ⋅ (V2 − V1 ) = 1 ⋅ 105 ⋅ (40 − 100 ) ⋅ 10 −3 = −6000 J

L2 − 3 = 0

85 ⋅ (600 − 1800 ) = −33331.331.667 Lt ij [J ] 0 -26.4 J Aceleaşi rezultate se obţineau şi aplicând primul principiu al termodinamicii.4 + 16667 = −33331.5) ⋅ 105 = −26000 J 2 2 Lt 3 −1 = n ⋅ L3−1 = 2.667 10.13 ⋅ 10−3 ⋅ 494.9 J Q1− 2 = m ⋅ c p ⋅ (T2 − T1 ) = 56.997.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 125 .13 ⋅ 10 −3 ⋅ 1039.2 − 1 = 16667 J L3−1 = Schimbul de lucru mecanic tehnic 3 3 Lt1− 2 = 0 Lt 2 − 3 = ∫ − V ⋅ dp = −V ∫ dp = −V2 ⋅ ( p3 − p2 ) = 4 ⋅ 10− 3 ⋅ (1 − 7.2 ⋅ 16667 = 36337.667 Qij [J ] 1− 2 2−3 3 −1 ∑ -21.3 ⋅ (1800 − 240 ) = 64997. Transformarea Tabelul 7.9 -33.4 10.9 J Q3 −1 = (U1 − U 3 ) + L13 = −49998.000 36.000 0 16.13 ⋅ 10−3 ⋅ 742.5 ⋅ 105 ⋅ 40 ⋅ 10− 3 − 1 ⋅ 105 ⋅ 100 ⋅ 10− 3 ) = n −1 2.3.0 64.667 10.4 J Rezultatele sunt prezentate sintetic în tabelul 7. 1 1 ⋅ ( p3 ⋅ V3 − p1 ⋅ V1 ) = ⋅ (7.3 ⋅ (240 − 600 ) = −21000 J Q1− 2 = (U 2 − U1 ) + L12 = −14999. fiind acceptate erori de până la 1% datorită calculelor : Q2 − 3 = m ⋅ cv ⋅ (T3 − T2 ) = 56.000.3.4 J Schimbul de căldură Q3−1 = m ⋅ cn ⋅ (T1 − T3 ) = 56.667 . Lij [J ] -6.9 + 0 = 64997.5 − 6000 = −20999 J Q2 − 3 = (U 3 − U 2 ) + L23 = 64997.

– Termodinamică tehnică 126 . dacă ciclul motor se efectuează într-o rotaţie.9 unde Q ' = Q23 . L = Lt = Q'− Q" = Q23 − Q12 + Q31 = 64997. d) Verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic. e) Randamentul ciclului : ηt = L 10667 = = 0. R. este redată diagrama Sankey a ciclului. Niculescu. este : Pt = L ⋅ nm 4500 = 10667 ⋅ = 800000 W = 800 kW 60 60 . L = L12 + L23 + L31 = −6000 + 0 + 16667 = 10667 J ciclu Lt = Lt12 + Lt 23 + Lt 31 = 0 − 26000 + 36667 = 10667 J ciclu Se observă că L = Lt ceea ce era cunoscut pentru un ciclu (aria ciclului faţă de axa volumelor. L . Diagrama Sankey.este căldura primită de la sursa caldă.9 − 21000 + 33331.3.4 = 10667 J În fig. f) Puterea teoretică dezvoltată de maşina termică la turaţia nm = 4500 rot min .Ivan. Fl.. Lt ). 7. este egală cu aria ciclului faţă de axa presiunilor.164 = 16.4% Q' 64997.

2. încălzire izocoră până la presiunea p3 = 11 bar .variaţia energiei interne . răcire izocoră până în starea iniţială. încălzire izobară până la temperatura T4 = 2300 K . destindere izotermă până la volumul iniţial . rN 2 = 0.21 .2. am = 293 ⋅ 146.schimbul de căldură. Să se determine creşterea de entropie pentru 1 kg de aer datorită amestecării şi lucrul mecanic minim necesar a fi consumat pentru separarea oxigenului şi azotului din amestec aflat la T0 = 293 K .variaţia entropiei şi reprezentarea ciclului în diagrama T − S .schimbul de lucru mecanic tehnic . . Se consideră căldurile specifice masice constante cu temperatura.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 127. am = mam ⋅ Ram ⋅ ⎜ rO2 ln + rN 2 ln ⎜ ⎟ r r O N 2 2 ⎠ ⎝ 1 1 ⎞ ⎛ ΔSi . Într-o maşină termică se utilizează ca agent termic metan . c) Schimburile energetice cu exteriorul pe fiecare transformare : . La intrarea în maşină parametrii de stare sunt : p1 = 1 bar . Rezolvare : Prin aplicarea relaţiei (7.79 . Din această stare gazul efectuează următorul ciclu : comprimare adiabată până la presiunea p2 = 3 bar . t1 = 127o C . b) Variaţiile mărimilor de stare analitice pe fiecare transformare : .7 J K 0. .21 0.7 = 4300 J 7.79 ⎠ ⎝ Lmin ep = Tam ⋅ ΔSi .variaţia lucrului mecanic de dislocare . . Se cunosc participaţiile volumice ale componenţilor aerului : rO2 = 0. .) rezultă : ⎛ 1 1 ⎞ ⎟ ΔSi .schimbul de lucru mecanic absolut .variaţia entalpiei .79 ⋅ ln ⎟ = 146. Se cer : a) Mărimile termodinamice în punctele caracteristice ale ciclului. 7. . . reprezentarea ciclului în diagrama p − V .21 ⋅ ln + 0. am = T0 ⋅ ΔSi .2.29.3. V1 = 2 l . am = 1 ⋅ 287 ⋅ ⎜ 0.

este reprezentat ciclul în diagrama p − V .747 V dm [ ] 3 Tabel 7.4. T [K ] 2.dată în enunţul problemei. Niculescu. f) puterea teoretică dezvoltată de maşină dacă turaţia de lucru este nm = 5200 rot min şi ciclul se desfăşoară la 2 rotaţii ale arborelui. – Termodinamică tehnică 128 .000 2.000 0. Rezolvare : a) În fig.Ivan. d) verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic. R.000 Starea 1 Conform datelor din enunţul problemei. M S 1 2 3 4 5 p [bar ] 1.000 2300. Deoarece 1 − 2 este o transformare adiabată.4. sunt centralizate valorile mărimilor de stare în punctele caracteristice ale ciclului.000 3. e) randamentul termic al ciclului .859 1889. Presiunea p2 = 3 bar . valorile parametrilor de stare sunt : p = 1 bar = 105 Pa .000 400. V1 = 2 l = 2 dm3 = 2 ⋅ 10−3 m3 T1 = t1 + 273 = 127 + 273 = 400 K Starea 2.. Diagrama Sankey .870 1.045 2300.4.000 11. Fl.000 11. avem : . 7.000 5.424 0. În tabelul 7.859 515.

rezultă : V2 = V3 = 0.3 = 400 ⋅ ⎜ ⎟ = 515. Cum 2 − 3 este o transformare izocoră. .42 ⋅ = 1889. 3 −1 p2 p3 = T2 T3 p 11 T3 = T2 ⋅ 3 = 515.859 dm3 ⎛ p2 ⎞ T2 = T1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ ⎝ 1⎠ k −1 k 1.747 bar V5 2 b) Variaţia mărimilor de stare analitice pentru fiecare transformare. p1 ⋅ V1k = p2 ⋅ V2k .045 p5 = p4 ⋅ 4 = 11 ⋅ = 5. Din enunţ se ştie că V5 = V1 = 2 dm3 . Transformarea 4 − 5 este o izotermă.87 K p2 3 Starea 4.859 dm ⎝ ⎠ ⎝ 2⎠ ⎛ 3 ⎞ 1. deci : T4 = T5 = 2300 K p4 ⋅ V4 = p5 ⋅ V5 V 1. Din enunţ T4 = 2300 K .3 3 V2 = V1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ = 2 ⋅ ⎜ 3 ⎟ = 0. Transformarea 3 − 4 este izobară. 1 T2 ⎛ p2 ⎞ =⎜ ⎟ ⎟ T1 ⎜ ⎝ p1 ⎠ 1 k −1 k ⎛ p1 ⎞ k ⎛ 1 ⎞1.045 dm3 1889.87 T3 Starea 5. deci : p3 = p4 = 11 bar V3 V4 = T3 T4 T 2300 V4 = V3 ⋅ 4 = 0. Din enunţ se ştie că p3 = 11 bar .424 K ⎝1⎠ Starea 3.859 ⋅ = 1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 129 .3 se citeşte din anexa 11. k = 1.

pentru izoterma 4 − 5 : U5 − U 4 = 0 . m= iar : p1 ⋅ V1 ⋅ M CH 4 105 ⋅ 2 ⋅ 10 −3 ⋅ 16 p1 ⋅ V1 = = = 0.424 ) = 2285 J .6 J kg ⋅ K Prin urmare : - U 2 − U1 = 0.pentru izocora 5 − 1 : U1 − U 5 = m ⋅ cv ⋅ (T1 − T5 ) = 0.96 ⋅ 10−3 ⋅ 1732 ⋅ (1889.87 ) = 681.pentru adiabata 1 − 2 : pentru izocora 2 − 3 : H 2 − H1 = m ⋅ c p ⋅ (T2 − T1 ) = m ⋅ cv ⋅ k ⋅ (T2 − T1 ) = k ⋅ (U 2 − U1 ) = 1..931 J .96 ⋅ 10 −3 ⋅ 1732 ⋅ (2300 − 1889. – Termodinamică tehnică 130 .Ivan.pentru izobara 3 − 4 : U 4 − U 3 = m ⋅ cv ⋅ (T4 − T3 ) = 0. R.3 − 1) c p = k ⋅ cv = 1.3 ⋅ 192 = 250 J pentru izocora 2 − 3 : H 3 − H 2 = k ⋅ (U 3 − U 2 ) = 1.3 ⋅ 1732 = 2251.96 ⋅ 10−3 ⋅ 1732 ⋅ (515. Variaţia energiei interne . Niculescu. Fl.424 − 400 ) = 192 J U 3 − U 2 = m ⋅ cv ⋅ (T3 − T2 ) = 0.3 ⋅ 2285 = 2970 J .pentru adiabata 1 − 2 : U 2 − U1 = m ⋅ cv ⋅ (T2 − T1 ) în care masa de gaz şi se determină aplicând ecuaţia termică de stare pentru starea iniţială.87 − 515.96 ⋅ 10 −3 ⋅ 1732 ⋅ (400 − 2300 ) = −3159 J Variaţia entalpiei Considerăm că pe fiecare transformare sistemul este deschis : .96 ⋅ 10 − 3 kg RCH 4 ⋅ T1 RM ⋅ T1 8314 ⋅ 400 cv = 8314 R RM = = = 1732 J kg ⋅ K k − 1 M CH 4 ⋅ (k − 1) 16 ⋅ (1.

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 131 .7 J pentru izocora 2 − 3 : Ld 3 − L d 2 = p3V3 − p2V2 = 11 ⋅ 105 ⋅ 0.87 S3 − S 2 = m ⋅ cv ⋅ ∫ = m ⋅ cv ⋅ ln 3 = 0.96 ⋅ 10 − 3 ⋅ 1732 ⋅ ln = T T2 515. - H 4 − H 3 = k ⋅ (U 4 − U 3 ) = 1.6 J . deci pe ciclu dLd = 0 .160 J K dS = δQ .859 ⋅ 10−3 − 3 ⋅ 105 ⋅ 0.pentru izocora 5 − 1 : Ld1 − L d 5 = p1V1 − p5V5 = 105 ⋅ 2 ⋅ 10 −3 − 5.045 ⋅ 10 −3 = −0.859 ⋅ 10 −3 = 204.424 T2 = 2.4 J Se constată că : Ld 2 − Ld1 + Ld 3 − Ld 2 + Ld 4 − Ld 3 + Ld 5 − Ld 4 + Ld1 − Ld 5 = 0 ceea ce este cunoscut deoarece lucrul mecanic de dislocare este mărime de stare.747 ⋅ 105 ⋅ 2 ⋅ 10 −3 = −949. .747 ⋅ 105 ⋅ 2 ⋅ 10−3 − 11 ⋅ 105 ⋅ 1.3 ⋅ 3159 = −4107 J pentru izobara 3 − 4 : Variaţia lucrului mecanic de dislocare Considerăm că pe fiecare transformare sistemul este deschis.859 ⋅ 10−3 − 105 ⋅ 2 ⋅ 10 −3 = 57.pentru izobara 3 − 4 : Ld 4 − L d 3 = p4V4 − p3V3 = 11 ⋅ 105 ⋅ 1.1 J .pentru izocora 2 − 3 : T T T3 dT T 1889. ∫ Variaţia entropiei pentru adiabata 1 − 2 : =0 T S 2 − S1 = 0 δQ m ⋅ cv ⋅ dT dS = v = .859 ⋅ 10−3 = 687.3 ⋅ 682 = 887 J pentru izoterma 4 − 5 : H5 − H4 = 0 pentru izocora 5 − 1 : H1 − H 5 = k ⋅ (U1 − U 5 ) = −1.pentru izoterma 4 − 5 : Ld 5 − L d 4 = p5V5 − p4V4 = 5.pentru adiabata 1 − 2 : Ld 2 − L d1 = p2V2 − p1V1 = 3 ⋅ 105 ⋅ 0.045 ⋅ 10−3 − 11 ⋅ 105 ⋅ 0.2 J .

1 -949.96 ⋅ 10− 3 ⋅ ⋅ V4 16 2 = 0.160 0. Transformarea ΔU [J ] 192 2285 682 0 -3159 0 ΔH [J ] 250 2970 887 0 -4107 0 ΔLd [J ] 57.96 ⋅ 10 − 3 ⋅ 2251.424 0.. Variaţiile mărimilor de stare sunt prezentate sintetic în tabelul 7.045 .6 -0. Niculescu.5. adevărată pentru un ciclu reversibil.87 T3 pentru izoterma 4 − 5 schimbul de căldură fiind egal cu schimbul de lucru mecanic absolut.pentru izocora 5 − 1 : δQv m ⋅ cv ⋅ dT . ∫ dS = 0 .324 -2.4 0 Tabelul 7. R.908 0 1− 2 2−3 3− 4 4−5 5 −1 ∑ .324 J K 1. Fl.6 ⋅ ln = T T3 1889. - pentru izobara 3 − 4 : dS = S 4 − S3 = m ⋅ c p ⋅ ∫ = 0.7 687.2 204. ΔS [ J K ] 0 2.96 ⋅ 10− 3 ⋅ 1732 ⋅ ln = 2.424 J K T4 δQ p T = m ⋅ c p ⋅ dT T 2300 dT T = m ⋅ c p ⋅ ln 4 = 0.5. putem scrie : ΔS = ⋅ ln ΔQ45 L45 = = T4 T4 m ⋅ RCH 4 ⋅ T4 ⋅ ln T4 V5 V4 = m ⋅ RCH 4 ⋅ ln V5 8314 = 0.dS = = T T T1 dT T 400 S1 − S5 = m ⋅ cv ⋅ ∫ = m ⋅ cv ⋅ ln 1 = 0.Ivan. – Termodinamică tehnică 132 .908 J K T T5 2300 T5 Se constată că un ciclu avem : S 2 − S1 + S3 − S 2 + S 4 − S3 + S5 − S 4 + S1 − S5 = 0 adică.

6 J .5. c) Schimburile energetice cu exteriorul pentru fiecare transformare Schimbul de lucru mecanic absolut .pentru adiabata 1 − 2 : Lt1− 2 = k ⋅ L1− 2 = −1.87 ) = 886.pentru izocora 5 − 1 : L5 −1 = 0 Schimbul de lucru mecanic tehnic .045 − 0.pentru adiabata 1 − 2 : L1− 2 k −1 1.6 ⋅ (2300 − 1889.747 ) ⋅ 105 = 949.859 ⋅ 10 −3 ⋅ (11 − 3) ⋅ 105 = −687.pentru izoterma 4 − 5 : p 11 L4 − 5 = p4 ⋅ V4 ⋅ ln 4 = 11 ⋅ 105 ⋅ 1.424) = = 2285 J Q3 − 4 = m ⋅ c p ⋅ ΔT = 0.4 J Q1− 2 = 0 Schimbul de căldură .96 ⋅ 10 −3 ⋅ 2251.045 ⋅ 10− 3 ⋅ ln = 746.27 J Lt 5 −1 = −V1 ⋅ ( p1 − p5 ) = −2 ⋅ 10−3 ⋅ (1 − 5.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 133 .859) ⋅ 10−3 = 204. 7.5 J pentru izobara 3 − 4 : .3 − 1 ⎢ ⎝1⎠ ⎥ k −1 ⎝ 1⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ - pentru izocora 2 − 3 : L2 − 3 = 0 pentru izobara 3 − 4 : L3− 4 = p3 ⋅ (V4 − V3 ) = 11 ⋅ 105 ⋅ (1. 3 ⎛ ⎞ p 3 1 1 ⎛ ⎞ 5 −3 ⎢ ⎢ ⎥ 2 ⎟ = ⋅ p1 ⋅ V1 ⋅ 1 − ⎜ = ⋅ 10 ⋅ 2 ⋅ 10 1 − ⎜ ⎟ ⎥ = −192 J ⎢ ⎜ p ⎟ ⎥ 1.pentru adiabata 1 − 2 : . Reprezentarea ciclului în diagrama T − S este prezentată în fig.pentru izocora 2 − 3 : Q2 − 3 = m ⋅ cv ⋅ ΔT = m ⋅ cv ⋅ (T3 − T2 ) = 0.87 − 515.27 J p5 5.2 J Lt 3 − 4 = 0 Lt 4 − 5 = L4 − 5 = 746.747 .96 ⋅ 10−3 ⋅ 1732 ⋅ (1889. 3 −1 ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ k 1.3 ⋅ 192 ⋅ 10 −3 = −250 J pentru izocora 2 − 3 : pentru izobara 3 − 4 : pentru izoterma 4 − 5 : pentru izocora 5 − 1 : Lt 2 − 3 = −V2 ⋅ ( p3 − p2 ) = −0.

00 204.27 J Q5 −1 = (U1 − U 5 ) + L51 = −3159 + 0 = −3159 J Rezultatele calculelor sunt centralizate în tabelul 7. Tabelul 7.50 746.96 ⋅ 10−3 ⋅ 1732 ⋅ (400 − 2300) = −3159 J Q1− 2 = (U 2 − U1 ) + L12 = 192 − 192 = 0 Q2 − 3 = (U 3 − U 2 ) + L23 = 2285 − 0 = 2285 J Aplicând primul principiu al termodinamicii se obţin aproximativ aceleaşi rezultate. Fl.27 J pentru izocora 5 − 1 : Q5 −1 = m ⋅ cv ⋅ ΔT = 0. Diagrama Sankey.80 758. 1− 2 2−3 3− 4 4−5 5 −1 ∑ . Transformarea Lt [J ] Lij [J ] Qij [J ] ij Q3 − 4 = (U 4 − U 3 ) + L34 = 682 + 204.6.6 J -192.27 746. – Termodinamică tehnică 134 . Niculescu.50 758.6. eroarea acceptată de până la 1% datorită calculelor : Q4 − 5 = (U 5 − U 4 ) + L45 = 0 + 746.00 0 0 -687.40 -3159.20 2285.27 746.00 -250.60 0 886.27 0 949.Ivan. R.6 = 886.. - pentru izoterma 4 − 5 : Q4 − 5 = L4 − 5 = 746.00 758.27 = 746.80 d) Verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic.

este redată diagrama Sankey a ciclului.este căldura primită de la sursa caldă.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 135 .8 J În fig. L .193 = 19.6.8 ⋅ ⋅ = 32881 W 60 2 60 2 Pt = 33 kW .3% Q' 3917.8 J Lt = Lt12 + Lt 23 + Lt 34 + Lt 45 + Lt 51 = 758. L = L12 + L23 + L34 + L45 + L51 = 758. 7. e) Randamentul ciclului : ηt = L 758.5 J Se observă că L = Lt ceea ce era cunoscut pentru un ciclu (aria ciclului faţă de axa volumelor. este egală cu aria ciclului faţă de axa presiunilor. Lt ).8 la turaţia unde Q ' = Q23 + Q34 + Q45 . f) Puterea teoretică dezvoltată de maşina termică nm = 5200 rot min este : Pt = L ⋅ nm 1 5200 1 ⋅ = 758.8 = = 0. L = Lt = Q '− Q" = 758.

7. Diagrama Sankey . Randamentul termic al ciclului . iar un ciclu complet se execută în două rotaţii. g CO2 = 0. variaţia entalpiei . Într-un cilindru închis cu un piston care se deplasează fără 3 de amestec constituit din azot şi bioxid de frecare se află o cantitate VN =1 mN carbon cu următoarele participaţii masice : g N 2 = 0. (diagrama p − V ). Variaţiile mărimilor de stare analitice pe fiecare transformare : variaţia energiei interne . Verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic. Puterea teoretică dezvoltată de maşină dacă turaţia de lucru este nm = 200 rot min .80 411 3 7. Din această stare amestecul evoluează efectuând următorul ciclu: .2.7. Reprezentarea ciclului în coordonate p − V . Schimburile energetice cu exteriorul pe fiecare transformare : schimbul de lucru mecanic absolut . a) b) c) d) e) f) o comprimare izotermă până la valoarea volumului iniţial . schimbul de căldură.7.4.05 743.6 .o destindere adiabată până când V2 = 3.Ivan. Fl. 7. Tabel 7. Rezolvare : a) Valorile mărimilor de stare în punctele caracteristice ale ciclului sunt redate în tabelul 7. În starea iniţială amestecul are presiunea p1 = 10 bar şi temperatura t1 = 300o C .4 . Se cer : Mărimile termodinamice de stare în punctele caracteristice ale ciclului.18 212. iar reprezentarea grafică a celor trei procese este redată în fig. Niculescu. 7.5 ⋅ V1 . R. – Termodinamică tehnică 136 . variaţia lucrului mecanic de dislocare .00 212. M p [bar ] V dm3 T [K ] S 1 10.. o încălzire izocoră până la starea iniţială. variaţia entropiei şi reprezentarea ciclului în coordonate T − S . .50 573 2 2. schimbul de lucru mecanic tehnic .50 411 [ ] .

M VN . M 1 m= ⋅ (0.5 ⋅ 212.6 În aceste condiţii obţinem : V1 = mam ⋅ Ram ⋅ T1 1.5 ⋅ V1 .5 dm3 6 p1 10 Starea 2. Deoarece transformarea 1 − 2 este o adiabată până la V2 = 3.6 ⋅ 44 ) = 1.5 = 743.414 M am = 37.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 137 . Conform enunţului problemei avem : p1 = 10 bar = 10 ⋅ 105 Pa T1 = t1 + 273 = 300 + 273 = 573 K Volumul V1 aferent stării 1 se determină astfel : mam = ν ⋅ M am = Adică : VN V V ⋅ M am = N ⋅ ∑ ri ⋅ M i = N ⋅ rN 2 ⋅ M N 2 + rCO2 ⋅ M CO2 VN . rezultă : V2 = 3.1 ⋅ 573 = = 0.677 ⋅ 22.4 ⋅ 28 + 0.8 dm 3 .677 kg 22.6 kg kmol ( ) paranteza reprezentând masa molară aparentă a amestecului : Constanta amestecului este : Ram = RM 8314 = = 221. Starea 1.1 J kg ⋅ K M am 37.2125 m3 = 212. M VN .

am cv .pentru izoterma 2 − 3 : .6 ⋅ 867. – Termodinamică tehnică 138 . Fl.4 ⋅ 772. din enunţ Atunci : p3 = V2 743. am cv .74 ⋅ (411 − 573) = −225419 J .05 = 7.74 J kg ⋅ K Iar exponentul adiabatic al amestecului este : kam = 1 + Prin urmare : iar T2 se obţine astfel : 221. Ca urmare : Ram cv .266 829.74 1.. 266 ⎛ 212.9 = 829.5 dm3 .05 ⎞ 1.1 = 1. rezultă : T3 = T2 = 411 K iar : V3 = V1 = 212. N 2 + g CO2 ⋅ cv . am = ∑ g i ⋅ cvi = g N 2 ⋅ cv .9 J kg ⋅ K la 300o C (vezi anexa 14).CO2 în care : cv . 266 = 573 ⋅ ⎜ = 411 K ⎟ ⎝ 10 ⎠ 0 .pentru adiabata 1 − 2 U 2 − U1 = mam ⋅ cv . Niculescu. am ⋅ (T2 − T1 ) = 1. cv . am = Ram + cv . am cv .5 b) Variaţia mărimilor de stare analitice pe fiecare transformare: Variaţia de energie internă . R. 266 Starea 3. Întrucât 2 − 3 este izotermă.18 bar V3 212.5 + 0. ⎛ V1 ⎞ p2 = ⎜ ⎜V ⎟ ⎟ ⎝ 2⎠ k am ⋅ p1 Coeficientul adiabatei k se determină astfel : kam = c p .8 ⋅ p2 = ⋅ 2.8 ⎠ k am −1 k am ⋅ 10 = 2.677 ⋅ 829.5 ⎞ p2 = ⎜ ⎟ ⎝ 743.Ivan.5 J kg ⋅ K .05 bar ⎛ p2 ⎞ T2 = T1 ⋅ ⎜ ⎜p ⎟ ⎟ ⎝ 1⎠ ⎛ 2. CO2 = 867. am = 0. am = 1+ cv . N 2 = 772.

pentru izoterma 2 − 3 : dS = = T T 3 1 1 1 V V S3 − S 2 = ⋅ ∫ δL = ⋅ L12 = ⋅ mam ⋅ Ram ⋅ Tam ⋅ ln 3 = mam ⋅ Ram ⋅ ln 3 Tam 2 Tam Tam V2 V2 212.5 ⋅ 10−3 = = 59925 J Variaţia de entropie pentru adiabata 1 − 2 : =0 T S 2 − S1 = 0 δQ δL .1 ⋅ ln = −464.5 ⋅ 10 −3 − 2.pentru izocora 3 − 1 : U1 − U 3 = mam ⋅ cv . U 3 − U 2 = 0 (energia internă fiind o funcţie dependentă numai de temperatură) .05 ⋅ 105 ⋅ 743.5 ⋅ 10−3 = = −60021 J pentru izoterma 2 − 3 : Ld 3 − L d 2 = p3V3 − p2V2 = 7.677 ⋅ 829. am ⋅ (T1 − T3 ) = 1.05 ⋅ 105 ⋅ 743.8 dS = δQ .266 ⋅ 225419 = 285380 J Variaţia lucrului mecanic de dislocare .18 ⋅ 105 ⋅ 212.5 ⋅ 10−3 − 7.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 139 .pentru adiabata 1 − 2 : Ld 2 − L d1 = p2V2 − p1V1 = 2.5 J K 743.pentru adiabata 1 − 2 : - H 2 − H1 = kam ⋅ (U 2 − U1 ) = −1.5 S3 − S 2 = 1.8 ⋅ 10−3 − 10 ⋅ 105 ⋅ 212.677 ⋅ 221.266 ⋅ 225419 = −285380 J H3 − H2 = 0 pentru izoterma 2 − 3 : pentru izocora 3 − 1 : H1 − H 3 = kam ⋅ (U1 − U 3 ) = +1.18 ⋅ 105 ⋅ 212.74 ⋅ (573 − 411) = −225419 J Variaţia de entalpie .8 ⋅ 10 −3 = 96 J pentru izocora 3 − 1 : Ld1 − L d 3 = p1V1 − p3V3 = 10 ⋅ 105 ⋅ 212.

419 0 ΔH [J ] -285.5 L2 − 3 = mam ⋅ Ram ⋅ T2 ⋅ ln 3 = 1.5 0 Reprezentarea ciclului în coordonate T − S este redată în fig. R.667 ⋅ 221. dS = δQv = mam ⋅ cc . am ⋅ dT Variaţiile mărimilor de stare sunt prezentate sintetic în tabelul 7.pentru izoterma 2 − 3 : V 212.pentru izocora 3 − 1 : L3−1 = 0 Q1− 2 = 0 = (H 2 − H1 ) + Lt1− 2 Schimbul de lucru mecanic tehnic . am ⋅ ln 1 T T3 3 573 S1 − S3 = 1. – Termodinamică tehnică 140 . Schimbul de lucru mecanic absolut .1 ⋅ 411 ⋅ ln = −189783 J V2 743.Ivan.8.380 0 ΔLd [J ] -60.419 0 225. 7.380 0 285..5 J K 411 Tabelul 7. am ⋅ = mam ⋅ cv .8.pentru adiabata 1 − 2 .74 ⋅ ln = 464.8 . Niculescu. c) Schimbările energetice cu exteriorul pentru fiecare transformare.677 ⋅ 829.5 464. - pentru izocora 3 − 1 : 1 T T dT T S1 − S3 = ∫ mam ⋅ cv . Transformarea ΔU [J ] -225.021 96 59925 0 ΔS [J K ] 1− 2 2−3 3 −1 ∑ 0 -464. Se aplică ecuaţia primului principiu : din care rezultă : Lt1− 2 = −(H 2 − H1 ) = 285380 J . Fl.pentru adiabata 1 − 2 : Q1− 2 = 0 = (U 2 − U1 ) + L1− 2 rezultând : L1− 2 = −(U 2 − U1 ) = 225419 J .8.

9. am ⋅ (T1 − T3 ) = (U1 − U 3 ) = 225419 J Rezultatele sunt prezentate sintetic în tabelul 7.380 -189.783 0 35.419 -189.9.925 35.783 225.783 -59. hiperbola echilater ă.636 .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 141 . Q1− 2 = 0 Q2 − 3 = L2 − 3 = −189780 J Lij [J ] 225. şi axa volumelor fiind identică cu cea mă rginită de axa presiunilor). pentru izocora 3 − 1 : 1 Lt 3 −1 = − ∫ V ⋅ dp = V3 ( p3 − p1 ) = − Ld1 − Ld 3 = −59922 J 3 ( ) Schimbul de căldură Q3 −1 = mam ⋅ cv .636 Qij [J ] 1− 2 2−3 3 −1 ∑ 0 -189.419 35. - pentru izoterma 2 − 3 : 3 3 Lt 2 − 3 = − ∫ V ⋅ dp = − ∫ mam ⋅ Ram ⋅ T ⋅ 2 2 V p dp = mam ⋅ Ram ⋅ T2 ⋅ ln 2 = mam ⋅ Ram ⋅ ln 3 = V2 p3 p = L2 − 3 = −189790 J ceea ce era de aş teptat (aria mă rginită de graficul transform ă rii.636 Lt ij [J ] 285. Transformarea Tabelul 7.

– Termodinamică tehnică 142 . 7. L = Lt = Q'− Q" = Q31 − Q23 = 225419 − 189783 = 35636 J În fig.Ivan.158 = 15. Niculescu.9. este redată diagrama Sankey a ciclului. e) Randamentul ciclului : ηt = f) Puterea teoretică L 35636 = = 0. R.8% Q' 225419 dezvoltată de maşina termică la turaţia nm = 2000 rot min ştiind că un ciclul se realizează în două rotaţii : Pt = 1 n 1 2000 ⋅ L ⋅ m = ⋅ 35636 ⋅ = 593933 W = 593. L = L12 + L23 + L31 = 35636 J ciclu Lt = Lt12 + Lt 23 + Lt 31 = 35636 J ciclu Se observă că L = Lt ceea ce era cunoscut pentru un ciclu. Fl. d) Verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic.933 kW 2 60 2 60 .. Diagrama Sankey.

11. 3 T" V Q34 3 Fig. T ' Q41 1 2 L 4 Q23 T " = ct.2. respectiv T − S . 7. Rezolvare : p 1 T Q12 Q12 Q41 2 T ' = ct.11.) randamentul termic al ciclului direct este : ηtS = Q" L Q'− Q" = = 1− Q' Q' Q' Q ' = Q12 + Q41 unde : Q' este căldura primită de la sursa caldă : - Q" este căldura cedată sursei reci : Q" = Q23 + Q34 transformarea 1 − 2 izotermă : V2 Q12 = L12 = V1 ∫ p ⋅ dV = m ⋅ R ⋅ T '⋅ ln V V2 1 . şi izocorele V = V1 şi V = V2 . Să se compare expresia găsită cu cea a randamentului ciclului Carnot care funcţionează după aceleaşi temperaturi.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 143 . şi 7. L Q23 4 Q34 V1 Fig. 7.10. V2 S În fig. s-a reprezentat ciclul Stirling în diagramele p − V . Să se calculeze randamentul unei maşini termice care funcţionează după ciclul Stirling compus din izotermele T ' = ct.10. şi T " = ct.5. 7. 7. Conform relaţiei (7.6.

Niculescu. A= V2 1 T '−T " ⋅ ln + V1 k − 1 T ' 7. Fl. rezultă : ηts = Q12 + Q41 − Q23 + Q34 Q12 + Q41 = m ⋅ R ⋅ T '⋅ ln = V2 V + m ⋅ cv ⋅ (T '−T ") − m ⋅ cv ⋅ (T '−T ") − m ⋅ R ⋅ T "⋅ ln 2 V1 V1 == V2 m ⋅ R ⋅ T '⋅ ln + m ⋅ cv ⋅ (T '−T ") V1 V2 V ln 2 T '−T " V1 V1 = ⋅ = V 1 T '−T " T ' ln 2 + ⎛ V2 1 T '−T " ⎞ ⋅ ⎟ m ⋅ R ⋅ T '⋅⎜ + ⋅ ln ⎜ V k −1 T ' ⎟ V1 k − 1 T ' 1 ⎝ ⎠ m ⋅ R ⋅ (T '−T ") ⋅ ln Expresia randamentului ciclului Carnot direct (7. Deci : ηts < ηtc . având un debit masic m sursa de temperatură T ' = 700 K un flux termic & ' = 50000 W .) : ηtc = 1 − Deci : ηts = ηtc ⋅ A ln T " T '−T " = T' T' unde : V2 V1 < 1 . - transformarea 2 − 3 izocoră : - L23 = 0 Q23 = U 3 − U 2 = m ⋅ cv ⋅ (T "−T ') transformarea 3 − 4 izotermă Q34 = L34 = - V1 transformarea 4 − 1 izocoră : V2 ∫ p ⋅ dV = m ⋅ R ⋅ T ′′ ⋅ ln V V 2 Q41 = U1 − U 4 = m ⋅ cv ⋅ (T '−T ") Înlocuind expresiile obţinute pentru căldura primită . – Termodinamică tehnică 144 .3 kg s şi primeşte de la Agentul termic este aer.6.Ivan. Q .12..2. R. & = 0. respectiv cedată. Un motor termic funcţionează după un ciclu Carnot reversibil.

Presiunea maximă pe ciclu este p1 = 15 bar . & ⋅ R ⋅ T1 0.04 ⋅ exp 50000 = 0. şi 7.092 m3 s V 2 1 & 15 ⋅ 105 ⋅0. c) Puterea dezvoltată de motor . Din relaţia fluxului termic Q & & '= Q & = p ⋅V & ⋅ ln V2 Q 12 1 1 & V Starea 1. Rezolvare : & este dată în & şi T − S a) Reprezentarea ciclului Carnot în diagramele p − V figurile 7.04 p1 ⋅ V 1 Transformarea 1 − 2 izotermă.3 ⋅ 8314 ⋅ 700 & =m V = = 0.12.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 145 .13.04 m3 s 1 29 ⋅ 15 ⋅ 105 p1 & ' se obţine : Starea 2. Se cere : & şi să se calculeze & şi T − S a) Să se reprezinte ciclul în diagramele p − V parametrii termici de stare în punctele caracteristice ale ciclului . b) Randamentul termic al ciclului . d) Fluxul termic cedat sursei de temperatura T " . deci presiunea p2 se obţine din relaţia : & = p ⋅V & p ⋅V 1 1 2 2 . 1 & & =V & ⋅ exp Q' = 0. k = 1.4 . Temperatura sursei reci este T " = 400 K .

373 p4 = p3 ⋅ 3 = 0.90 2. T [K ] 0.00 6. deci : & k −1 = T ⋅ V & k −i T ⋅V 1 1 4 4 1 T ⎞ ⎛ 700 ⎞1..373 0.9 bar ⎜ ⎟ ⎜V & ⎟ ⎝ 0.) : & '− Q &" & Q L ηc = & = = 1− &' Q' Q &" Q T" 400 = 1− = 1− = 42.04 V 1 = 15 ⋅ = 6.07 bar & V 0.040 0.07 & m3 s V [ ] Tabelul 7.9 ⋅ = 2. deci : & = p ⋅V & p3 ⋅ V 31 4 4 & V 0. 4 −1 & =V & ⋅⎛ ⎜ 1⎟ V = 0 .092 0.092 ⎞ 2 ⎟ p3 = p2 ⋅ ⎜ = 6 . Niculescu.162 m3 s ⎜ ⎟ 4 1 ⎜ ⎟ ⎝ 400 ⎠ ⎝ T4 ⎠ Transformarea 3 − 4 este izotermă. deci : 1 & 0. 5 ⋅ = 0. 04 ⋅ = 0. 4 & ⎞k ⎛V ⎛ 0.373 ⎠ ⎝ 3⎠ Starea 4. p2 = p1 ⋅ Starea 3.12. M S 1 2 3 4 p [bar ] 15.Ivan.092 V2 & k −1 = T ⋅ V & k −1 T2 ⋅ V 2 3 3 T ⎞ k −1 ⎛ 700 ⎞1.10.162 4 1 k −1 1 Valorile parametrilor termici de stare sunt centralizate în tabelul 7. Transformarea 2 − 3 este adiabată.86% & Q' T' 700 c) Puterea dezvoltată de motor : . Fl.5 bar & 0. Transformarea 4 − 1 este adiabată. 4 −1 & =V & ⋅⎛ ⎜ 2⎟ V = 0 .162 700 700 400 400 b) Randamentul termic al ciclului Carnot este dat de relaţia (7. R.50 0. 092 ⋅ = 0.10.373 m3 s ⎜ ⎟ 3 2 ⎜ ⎟ ⎝ 400 ⎠ ⎝ T3 ⎠ k & = p ⋅V &k p2 ⋅ V 2 3 3 1. – Termodinamică tehnică 146 .

Temperatura sursei reci este T " = 255 K . în fig.43 kW = 29.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 147 . Puterea frigorifică a instalaţiei (fluxul de căldură) & " = 500 W . este reprezentat ciclul Carnot inversat în diagrama T − S & " . O instalaţie frigorifică funcţionează după un ciclu Carnot reversibil. Rezolvare : a) În fig.2. & ' = 0. d) Fluxul termic cedat sursei calde (mediului ambiant).14.7. iar - &. este reprezentat ciclul Carnot inversat în diagrama p − V . preluat de agentul de lucru de la sursa de temperatură fluxul termic Q T" : & "= Q & = T "⋅ΔS & = aria 23ba Q 23 . c) Puterea consumată pentru antrenarea instalaţiei .4286 ⋅ 50000 = 21428 W = 21. Temperatura sursei Q calde T ' = 300 K . Se cere : a) Să se reprezinte ciclul Carnot reversibil inversat în diagrama p − V & . 7.1 CP & = η ⋅Q P=L c d) Fluxul termic cedat sursei reci se poate obţine din ecuaţia de bilanţ : & '= L &" &+ Q Q &" = Q & '− L & = 50000 − 21428 = 28572 W = 28. inversat.57 kW Q 7. şi T − S b) Eficienţa frigorifică .15. 7.

18 + 500 = 588.. Niculescu. Rezolvare : a) În figurile 7. şi T − S b) Eficienţa termică a instalaţiei .8. este reprezentat ciclul Carnot reversibil inversat în &. preia căldură de la un izvor termal cu Se cere : a) Să se reprezinte ciclul Carnot reversibil inversat în diagramele p − V & . d) Fluxul termic preluat de la sursa de temperatură.13.67 300 − 255 c) Puterea necesară antrenării instalaţiei : & & = Q" = 500 = 88.) : εf = c efectul util efectul consumat = & ′′ & Q T "⋅ΔS T" = = & & L (T '−T ") ⋅ ΔS T '−T " Valoarea numerică a eficienţei frigorifice este : εf = c 255 = 5. R. la temperatura T ' = 330 K .18 W & +Q Q 7. - fluxul termic cedat sursei de temperatură T ' : &' = Q & = T '⋅ ΔS & = aria 41ab Q 41 bilanţul termic al cilcului este : & "+ L &' & = Q Q &' − Q & " = (T '−T ") ⋅ ΔS & = aria 1234 & = Q Deci : L b) Eficienţa frigorifică este definită prin relaţia (7. – Termodinamică tehnică 148 .16. respectiv T − S .67 d) Fluxul termic cedat sursei de temperatură T ' : &' = L & " = 88. Fl. Agentul de lucru un flux termic Q care evoluează în instalaţie temperatura T " = 300 K .18 W P= L ε f 5. coordonatele p − V .Ivan.17.2. c) Puterea consumată pentru antrenarea instalaţiei . şi 7. O instalaţie de pompă termică funcţionează după un ciclu Carnot reversibil inversat. Instalaţia trebuie să furnizeze pentru termoficare & ' = 10 MW .

91 = 9. temperatura sursei cu care schimbă căldura agentul de lucru.fluxul termic primit de la sursa de temperatură T " : & "= Q & = T "⋅ΔS & = aria 23ba Q 23 .91 MW 11 & "= Q &' − L & = 10 − 0.fluxul termic cedat instalaţiei de termoficare la temperatura T ' este : &' = Q & = T '⋅ ΔS & = aria 41ab Q 41 bilanţul termic al cilcului este : & "+ L &' & = Q Q &' − Q & " = (T '−T ") ⋅ ΔS & = aria 1234 & = Q Deci : L b) Eficienţa termică a instalaţiei este definită prin relaţia (7.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 149 . Prin ciclul reversibil se înţelege un ciclul compus dintr-o succesiune de transformări reversibile . se consideră egală cu temperatura agentului.09 MW Q .) : μc = efectul util efectul consumat = &' & Q T '⋅ ΔS T' = = & & T '−T " L (T '−T ") ⋅ ΔS μc = & = P= L &" : d) Fluxul termic Q 330 = 11 330 − 300 &' Q c) Puterea necesară antrenării instalaţiei : εt = 10 = 0.14. .

. R. Căldurile specifice se consideră constante cu temperatura. Să se reprezinte ciclul în diagrama T – S. d) Schimburile energetice cu exteriorul pe fiecare transformare. Niculescu. O masă m = 2 kg de CO2 suferă o succesiune de transformări termodinamice care constituie ciclul descris în fig.18) .2. 7. 3-4 se au în vedere: . Tab.ecuaţia hiperbolei echilatere: ρT = α = constant (vezi fig.11. b) Să se calculeze parametrii termici de stare din punctele caracteristice care lipsesc din tabelul 7. e) Verificarea calculelor pe baza bilanţului energetic. Se cere: a) Să se reprezinte ciclul în diagrama p – V. Fl. 7. Diagrama Sankey. 11 Stare p [bar] V[dm3] T[K] 1 6 V1 300 2 600 3 2 ⋅ V2 4 c) Variaţiile mărimilor de stare analitice pe fiecare transformare. Rezolvare: a) Pentru a preciza natura proceselor 1-2. 7. Justificare.9.ecuaţia de stare a gazului: p = ρRT .Ivan. – Termodinamică tehnică 150 . f) Randamentul termic al ciclului.18.

R = 188.778 dm3 5 p1 6 ⋅ 10 unde.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 151 . pentru CO2. iar volumul V4 se calculează din ecuaţia ce descrie acest proces: 300 V3 V4 T = ⇒ V4 = V3 ⋅ 4 = 755. adică 1-2 respectiv 3-4 sunt procese b) Pentru starea 1.112 ⋅ = T3 T4 T3 600 = 377.18) izoterme. p = constant R Procesele 1-4 respectiv 2-3 sunt (vezi fig.556 dm3 . volumul se calculează din ecuaţia izobarei 1-2: 600 V1 V2 T = ⇒ V2 = V1 ⋅ 2 = 188. volumul se calculează astfel: V1 = mRT1 2 ⋅ 188.778 ⋅ 300 = = 188. p3 = p4.778 ⋅ = 377. Pentru starea 2.778 J/kgK extras din anexa 11. 7. presiunea se calculează din ecuaţia izotermei 2-3: p2V2 = p3V3 ⇒ p3 = p2 ⋅ 6 V2 V p = p2 ⋅ 2 = 2 = = 3 bar V3 2 ⋅ V2 2 2 Cum 3-4 este un proces izobar. Comparând cele două ecuaţii se deduce: α= izobare.556 dm3 T1 T2 T1 300 Pentru starea 3. Ceea ce înseamnă p = constant.

376 = 478.Ivan.9 261. 7.7 -1105.12..12 Transf.31 600 kR T2 ln = 2 ⋅ =m ln = 1105. R.8 kJ ΔS = ∫ 1 2 δQ T dT dT = ∫ mc p = mc p ∫ = mc p ln 2 = T T T T1 1 1 2 2 188. 11 bis T[K] p [bar] V[dm3] 6 V1=188.376 0 0 478.31 − 1 300 k − 1 T1 Pentru transformarea izotermă 2-3: .9 -261.31 extras din anexa 11) ΔH = kΔU = 1. Tab.9 J / K 1.778) = 113266.788 300 p2 = 6 V2=377.643 0 0 113266. ΔU [ kJ ] ΔH [kJ ] ΔLd [ kJ ] ΔS [ J / K ] 1-2 2-3 3-4 4-1 365.376 0 -365.31 − 1 k −1 = 1217.643 kJ ΔLd = p2V2 − p1V1 = 6 ⋅ 105 (377.556 600 P3 = 3 V3 = 2 ⋅ V2 = 755. Stare 1 2 3 4 Tab.112 T3 = 600 P4 = 3 V4=377. Niculescu.778 R (T2 − T1 ) = 2 (600 − 300) = 1.556 T4 = 300 c) Valorile calculate pentru variaţiile mărimilor de stare (analitice) sunt trecute în tab.31 ⋅ 365.376 KJ (k = 1.923 ⋅ 300 = 365. – Termodinamică tehnică 152 .643 0 -478.7 0 Σ Pentru transformarea izobară 1-2: ΔU = mcv ΔT = m ⋅ 188. Fl. 7.556 − 188.8 0 -113266.8 0 0 1105.778 ⋅ 1.

8 kJ ΔS = ∫ 3 4 δQ T = ∫ mc p 1 2 dT T kR T4 ln = = mc p ln 4 = m T T3 k − 1 T3 = 2⋅ 1.112) = −113266.7 J / K 6 În fig.20 este prezentat ciclul în diagrama T – S.31 − 1 = −365.376 KJ ΔH = kΔU = −1.778 ⋅ ln 2 T2 V T2 V2 p3 = 261.778 (T4 − T3 ) = 2 (300 − 600) = k −1 1.31 ⋅ 188. ΔU = 0 ΔH = 0 ΔLd = p3V3 − p2V2 = mRT3 − mRT2 = mRΔT = 0 ΔS = ∫ 2 3 δQ T =∫ 2 3 p2V2 dV p2V2 V3 p ⋅ = ln = mR ln 2 = 2 ⋅ 188.556 − 755.31 ⋅ 365.9 J / K 1. .788 ⋅ ln 3 = −261. 7.643 kJ ΔLd = p4V4 − p3V3 = 3 ⋅ 105 (377.31 − 1 600 Pentru transformarea izotermă 4-1: ΔU = 0 ΔH = 0 ΔLd = 0 ΔS = ∫ 4 1 δQ T = ∫ mR ⋅ 4 1 dV V p = mR ln 1 = mR ln 4 = V V4 p1 = 2 ⋅ 188.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 153 .778 300 ln = −1105.7 J / K Pentru transformarea izobară 3-4: ΔU = mcv ΔT = m ⋅ R 188.376 = −478.

– Termodinamică tehnică 154 . d) Valorile calculate pentru schimburile energetice cu exteriorul sunt înscrise în tab.643 kJ k −1 L12 = ∫ pdV = p1 (V2 − V1 ) = ΔLd = 113266.8 kJ 1 Lt12 = − ∫ Vdp = 0 1 2 Pentru transformarea izotermă 2-3: Q23 = L23 = Lt 23 = mRT2 ln = 157.778 ⋅ 600 ln = p3 3 ..021 -478.021 kJ Pentru transformarea izobară 3-4 p2 6 = 2 ⋅ 188. 7. Qij [ kJ ] Lij [kJ ] Lt ij [kJ ] 1-2 2-3 3-4 4-1 478.8 157.511 78.643 -78.Ivan. R.13 Transf.13. Tab.021 -113266. Fl.511 78. 7.511 Σ Pentru transformarea izobară 1-2: Q12 = mc p ΔT = m 2 kR (T2 − T1 ) = ΔH = 478.643 157.511 0 157.511 78.021 0 -78.511 113266.8 -78. Niculescu.

are drept agent de lucru aerul. Q34 = mc p ΔT = ΔH = −478.643 kJ L34 = ΔLd = −113266. Probleme propuse 7.3. T1 = 1000 K . Se consideră că în ciclu evoluează 1 kg aer. parametrii aerului sunt : p1 = 18 bar . .1.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 155 .8 kJ Lt 34 = 0 Pentru transformarea izotermă 4-1: Q41 = L41 = Lt 41 = mRT1 ln = −78. f) Randamentul ciclului este: ηT = L 78.778 ⋅ 300 ln = p1 6 În figura 7.3.511 kJ e) p4 3 = 2 ⋅ 188.664 7.21 este redată diagrama Sankey a ciclului. O maşină termică care funcţionează după ciclul Carnot. iar la sfârşitul acestei transformări avem : p2 = 6 bar . La începutul transformării izoterme cu aport de căldură.12 = 12 % Q′ 653.51 = = 0.

R.2 bar . . Se cere : a) Randamentul termic al ciclului.369 • 7. Niculescu. R : ΔS = 2.6 puncte. dacă amestecul ocupă la presiunea de 2 bar un volum de 17 m3 .o comprimare adiabată până ce presiunea creşte de 5 ori . • • 1) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate pentru un ciclu termodinamic generalizat direct: .8 kJ K 3 h de azot aflat la presiunea de 1 bar şi 7. . b) Randamentul termic teoretic al ciclului.4.7 kW b) ηt = 0. Un punct din oficiu.25 kg kg ⋅ ciclu q" = 199.2.o răcire izobară până la starea iniţială.8% . Un debit de 4500 mN temperatura de 25o C efectuează un ciclul termodinamic format din următoarele transformări succesive : .3..3.1 kg kg ⋅ ciclu 7. R : a) Pt = 346. b) Lucrul mecanic produs pe ciclu şi căldura cedată sursei reci.5 ori faţă de starea iniţială . Teste grilă Timp de lucru: 40 min.Ivan. Se cer : a) Puterea teoretică furnizată de maşina termică ce lucrează după acest ciclu . izotermă a 5 kg clorură de metil cu 2 kg hidrogen. R : a) ηTC = 36. Să se determine ecuaţia entropiei în amestecarea reversibilă.o încălzire izobară până ce temperatura creşte de 3. Fl.o destindere adiabată până la presiunea iniţială . b) lC = 116. dacă la sfârşitul destinderii adiabate presiunea aerului este de 1. – Termodinamică tehnică 156 .3. . Fiecare întrebare se punctează cu 0. Se dă RCH 3Cl = 165 J kg ⋅ K .

Q′ T ′′ . Q′ a) ηc = b) ηc = T ′ − T ′′ . Q′ Q′ + Q′′ . L c) μ = Q′ . L Q′ . a) ηT = L . L b) ε f = T ′′ . Q′ − Q′′ Q′′ . T′ 2) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate pentru un ciclu Carnot direct: L . Q′ − Q′′ f) μ ≤ 1. Q′ Q′ − Q′′ d) ηc = . . Q′ − Q′′ 4) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate pentru o maşină frigorifică ce funcţionează după un ciclu Carnot inversat: a) ε f = c) ε f = T′ .Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 157 . Q′ c) ηc = 1 − 3) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate pentru un ciclu termodinamic specific instalaţiilor frigorifice: a) ε f = c) ε f = Q′′ Q′′ . T ′ − T ′′ Q′′ . Q′ Q′′ e) ηT = 1 + . T′ Q′′ f) η c = 1 + . Q′ − Q′′ Q′′ . T′ Q′ + Q′′ e) ηc = . L b) μ = e) μ > 1. Q′ b) ηT = c) ηT = Q′ + Q′′ . Q′ T ′′ f) ηT = 1 − . = L Q′ − Q′′ b) ε f = d) ε f = Q′′ . Q′′ − Q′ . T ′ − T ′′ d) ε f >< 1 5) Care relaţii sunt adevărate pentru o pompă de căldură: a) μ = d) μ = Q′′ − Q′ . Q′ Q′′ d) ηT = 1 − .

L b) ϕ = Q′′ − Q′ . T ′ + T ′′ d) μ ≥ 1.. T ′ − T ′′ b) μ = T ′′ . K dH + δL e) dS = . T ′ − T ′′ c) μ = T ′ − T ′′ . Q′ − Q′′ e) ϕ ≤ 1. R. L c) ϕ = Q′′ − Q′ . b) dS ≥ e) ΔS < δQ T 2 1 . 6) Care relaţii sunt adevărate pentru o pompă de căldură ce funcţionează după un ciclu Carnot inversat: a) μ = T′ . T ′′ − T ′ T ′ − T ′′ Q′ + Q′′ T ′ + T ′′ = d) ϕc = . J . T b) [ S ] = J . 9) Care dintre relaţiile de mai jos sunt adevărate pentru un proces termodinamic reversibil: a) dS = δQ T dU + δL d) dS ≥ . d) dS > T . T . Fl. kg ⋅ K dH + δLt d) dS = . 7) Care relaţii sunt adevărate pentru o instalaţie mixtă care funcţionează după un ciclu termodinamic generalizat inversat: a) ϕ = d) ϕ = Q′′ + Q′ . Q′ − Q′′ T ′ − T ′′ c) ϕc = 1 + 2 T ′′ .Ivan. Q′ − Q′′ Q′ + Q′′ . δQ . – Termodinamică tehnică 158 . . T ′ − T ′′ f) ϕc > 1. T c) [ S ] = 10) Care dintre relaţiile de mai jos sunt adevărate pentru un proces termodinamic ireversibil: a) dS = δQ T dU + δL . b) ϕc = . e) ϕc ≤ 1. 8) Care relaţii sunt adevărate pentru o instalaţie mixtă ce funcţionează după ciclul Carnot inversat: a) ϕc = T ′′ + T ′ T ′ + T ′′ . Niculescu. f) ϕ > 1. c) dS > f) ΔS > δQ T 2 1 . ∫T δQ ∫T.

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 159 . 11) Se dă ciclul reprezentat în figura alăturată: Precizaţi care dintre următoarele figuri reprezintă acelaşi ciclu: .

Precizaţi care din următoarele figuri reprezintă acelaşi ciclu. 12) Se dă ciclul din figura alăturată..Ivan. R. . – Termodinamică tehnică 160 . Fl. Niculescu.

Precizaţi care din următoarele figuri reprezintă acelaşi ciclu. . 13) Se dă ciclul din figura alăturată.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 161 .

R. 2 15) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate pentru un proces reversibil izobar: a) dS = 0. dU .Ivan. 14) Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate pentru un proces reversibil izocor: dU . T k T ln 2 .. Niculescu. Fl. T a) dS = e) ΔS = mcv ln b) dS = 0. T V2 . – Termodinamică tehnică 162 . k − 1 T1 . T1 RM 1 dT . d) ΔS = m T2 . M k −1∫ T 1 R p ln 2 f) ΔS = m k − 1 p1. T dH c) dS = . V1 d) ΔS = mR f) ΔS = e) ΔS = mc p ln Lt12 T . c) dS = b) dS = dH .

vcr şi (8.) unde f cr este factorul critic care pentru câteva gaze reale are valorile : .8.1.) (8.3.9. de tip „van der Waals” : a⎞ ⎛ ⎜ p + 2 ⎟ ⋅ (v − b ) = R ⋅ T v ⎠ ⎝ Tcr precizaţi în anexa 22 pentru diferite gaze.) în care constantele a şi b se exprimă în funcţie de parametrii critici pcr . 2 a = 3 ⋅ pcr ⋅ vcr v b = cr 3 8 pcr ⋅ vcr R= ⋅ Tcr 3 (8.) (8.7.5.) în care parametrii adimensionali (mărimile de stare reduse) pr .) (8.4.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 163 . Relaţii de calcul a) Ecuaţii de stare a gazelor reale. vr şi Tr au expresiile : p pcr v vr = vcr T Tr = Tcr pr = c) Constanta unor gaze reale : (8.) b) Ecuaţia lui van der Waals redusă : ⎛ 3⎞ ⎜ ⎜ pr + v 2 ⎟ ⎟ ⋅ (3vr − 1) = 8Tr r ⎠ ⎝ (8.1.2.) R = f cr ⋅ pcr ⋅ vcr Tcr (8.) (8.6. CAPITOLUL 8 GAZE REALE 8.

… 8. R.55 4. – Termodinamică tehnică 164 .) (8.) g) Ecuaţia de stare a lui Wohl.46 d) Ecuaţia de stare a gazelor reale de tip „Berthelot” : în care : a ⎞ ⎛ ⎜ p + 1 2 ⎟ ⋅ (v − b1 ) = R ⋅ T T ⋅v ⎠ ⎝ 16 2 a1 = ⋅ pcr ⋅ vcr 3 v b1 = cr 4 32 pcr ⋅ vcr ⋅ R= 9 Tcr ⎛ 61 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 32 ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ vr − 14 ⎟ = 9 Tr ⎜ pr + 3 ⋅ T ⋅ v 2 ⎟ ⎠ r r ⎠ ⎝ ⎝ (8.15. redusă : pr ⋅ vr = pr 15 5 4 1 + ⋅ Tr − + 2 43 − 3 43 vr ⋅ Tr vr ⋅ Tr vr ⋅ Tr 4 4 (8. Gazul Ar N2 O2 Benzen SO2 C2 H 6 Etan He H2 CH 4 Metan CO2 CO Tabel 8. de tip Wohl : p ⋅ (v − b2 ) ⋅ v 3 = R ⋅ T ⋅ v 3 − în care : a2 ⋅ v 2 c + 42 3 ⋅ (v − b2 ) T T 2 a2 = 6 ⋅ pcr ⋅ vcr ⋅ Tcr v b2 = cr 4 3 43 c2 = 4 ⋅ pcr ⋅ vcr ⋅ Tcr 15 p ⋅ v R = ⋅ cr cr 4 Tcr (8. Fl.8. ..) (8.) (8.10. f) Ecuaţia de stare a gazelor reale.Ivan.18. Niculescu.8.6.20.45 3.43 4.19.12. Vapori de apă f cr 3.) (8.1.60 3.13.) pr .14.) (8. vr şi Tr având semnificaţiile date de relaţiile 8.6.) e) Ecuaţia de stare Berthelot redusă : (8.28 3.) (8.) pr . … 8.16.99 3.17.) (8. vr şi Tr având semnificaţiile date de relaţiile 8.27 3.11.45 3.

25. i) Ecuaţia efectului Joule-Thomson : dT v = ⋅ (γ ⋅ T − 1) dp c p (8. considerate gaze perfecte la 0o C . Să se determine expresiile lucrului mecanic efectuat într-o transformare izotermă de un gaz real.) unde γ . .) k) Schimbul de căldură efectuat de gazul real într-un proces reversibil : δq = cv ⋅ ⎜ ⎜ ⎛ ∂T ⎞ ⎛ ∂T ⎞ ⎟ dp + c p ⋅ ⎜ ⎟ dV ⎟ ⎝ ∂V ⎠ p ⎝ ∂p ⎠V (8.313 − 8. şi la v = ct.2. h) Căldura specifică masică la p = ct.15 ⎞ ΔT = T1 − T2 = A ⋅ ( p1 − p2 ) ⋅ ⎜ ⎜ T ⎟ ⎟ 1 ⎝ ⎠ în care constanta A are expresiile : • Pentru aer : A = 2.2.68 − 8.24. Probleme rezolvate 8.21.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 165 .35 .23. b) Berthelot. 2 [K ] (8.) 8. pentru care sunt valabile ecuaţiile de stare : a) van der Waals. respectiv la volum constant. pentru gaze reale : p ⎛ Tcr ⎞ 81 c p = c p0 + ⋅R⋅ ⋅⎜ ⎟ 32 pcr ⎝ T ⎠ 3 [J [J kg ⋅ K ] (8.22.1.) (8.335 ⋅ 10 −4 ⋅ p1 • Pentru bioxidul de carbon : A = 1. în 1 grd .) cv = cv 0 + 27 p ⎛ Tcr ⎞ ⋅R⋅ ⋅⎜ ⎟ 32 pcr ⎝ T ⎠ 3 kg ⋅ K ] unde c p 0 şi cv 0 sunt căldurile specifice la presiune constantă. p1 fiind exprimată în bar .433 ⋅ 10 −4 ⋅ p1 • Pentru oxigen : A = 0. reprezintă coeficientul de dilatare volumică a gazului. j) Variaţia de temperatură realizată prin efectul Joule-Thomson : ⎛ 273.

) găsim : Ca urmare : p= R ⋅T a − v − b v2 L1− 2 v2 ⎡v 2 R ⋅ T a ⎤ L1− 2 = m ⋅ ⎢ ∫ dv − ∫ 2 dv ⎥ v ⎢ ⎥ v1 ⎣ v1 v − b ⎦ ⎡ ⎛ 1 1 ⎞⎤ v −b = m ⋅ ⎢ R ⋅ T ln 2 + a ⋅⎜ ⎜v − v ⎟ ⎟⎥ v1 − b ⎢ ⎥ 1 ⎠⎦ ⎝ 2 ⎣ b) Din relaţia (8. Fl. Să se calculeze cantitatea elementară de căldură schimbată cu exteriorul.1..2. Niculescu. v ) T = a ⎛ ⋅⎜ ⎜p + 2 R ⎝ v 1 ⎞ ⎟ ⎟ ⋅ (v − b ) ⎠ . R. – Termodinamică tehnică 166 . Un gaz real pentru care este valabilă ecuaţia lui van der Waals suferă un proces de comprimare între două stări.) găsim funcţia T = f ( p.) găsim : p= şi atunci : R ⋅T a − 12 v − b1 T ⋅ v L1− 2 v2 v ⎡ dv a1 2 dv ⎤ = m ⋅ ⎢R ⋅ T ∫ − ⋅∫ 2⎥ v − b1 T v v ⎦ ⎢ ⎥ v1 1 ⎣ ⎡ v − b a ⎛ 1 1 ⎞⎤ − ⎟ L1− 2 = m ⋅ ⎢ R ⋅ T ln 2 1 + 1 ⋅ ⎜ ⎟⎥ v1 − b1 T ⎜ ⎢ ⎥ ⎝ v2 v1 ⎠⎦ ⎣ 8.1. Rezolvare : a) Din relaţia (8.10.Ivan.2. Rezolvare : Din relaţia (8.

2 ⋅ 105 ⋅ 3. Berthelot şi Wohl constanta R pentru benzen ( C6 H 6 ) şi abaterile procentuale pe care le prezintă valorile obţinute faţă de constanta gazului perfect. Pe de altă partea aplicarea relaţiei (8.290 ⋅ 10−3 ⋅ = ⋅ = 102.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 167 .2. relaţia (8.) : Ra = 8 pcr ⋅ Vcr 8 49.21. Să se calculeze.2 ⋅ 105 Pa vcr = 3.) : Rb = f cr ⋅ pcr ⋅ vcr Tcr f cr = 4.13.8 J kg ⋅ K Tcr 3 3 562 b) Din ecuaţia van der Waals corectată (relaţia 8. 8.9.2 ⋅ 105 ⋅ 3. cV şi R sunt date de relaţiile (8.290 ⋅ 10−3 ⋅ = ⋅ = 76. utilizând ecuaţiile lui van der Waals.1.290 ⋅ 10 −3 m3 kg Tcr = 273 + 289 = 562 K Atunci constanta R are valorile : a) din ecuaţia van der Waals.2 bar = 49. relaţia (8.99 (tabelul 8. (8.71 J kg ⋅ K 562 c) din ecuaţia lui Berthelot relaţia (8.).). respectiv (8.4.290 ⋅ 10−3 = 143.4 J kg ⋅ K 9 Tcr 9 562 .3.) devine : δq = cV cp ⎛ v−b a 2⋅a ⋅b ⎞ dp + ⋅ ⎜ p − 2 + ⎟ R R ⎝ v v3 ⎠ în care c p .) : 32 pcr ⋅ Vcr 32 49.25.) Rb = 4.25) ne obligă să calculăm expresiile : ⎛ ∂T ⎞ v−b ⎜ ⎜ ∂p ⎟ ⎟ = R ⎝ ⎠V 1 ⎡ − 2a a ⎞⎤ 1 ⎛ a 2⋅a ⋅b ⎞ ⎛ ⎛ ∂T ⎞ ⎟ ⎟ = ⋅ ⎢ 3 ⋅ (v − b ) + ⎜ p + 2 ⎟⎥ = ⋅ ⎜ p − 2 + ⎜ v ⎠⎦ R ⎝ v v3 ⎠ ⎝ ⎝ v ⎠p R ⎣ v În acest mod.2 ⋅ 105 ⋅ 3.4. Rezolvare : Din anexa 22 se extrag mărimile critice de stare : pcr = 49.22).99 ⋅ Rc = 49.

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

168

.

d) din ecuaţia lui Wohl, relaţia (8.19.) :

Rd =

15 pcr ⋅ Vcr 15 49,2 ⋅ 105 ⋅ 3,290 ⋅ 10 −3 ⋅ = ⋅ = 108,0 J kg ⋅ K 4 Tcr 4 562 RC 6 H 6 = 8314 8314 = = 106,4 J kmol ⋅ K M C 6 H 6 78,108

Abaterile pe care aceste valori le prezintă faţă de constanta gazului perfect :

sunt :

εa =

76,8 − 106,4 = −0,278 = −27,8% 106,4 143,71 − 106,4 εb = = +0,351 = +35,1% 106,4 102,4 − 106,4 εc = = −0,038 = −3,8% 106,4 108 − 106,4 εd = = +0,015 = +1,5% 106,4

8.2.4. Să se determine, utilizând ecuaţia van der Waals corectată, temperatura şi mărimile reduse de stare ale argonului, dacă o masă de 1 kg ocupă la presiunea de 1,5 bar , un volum de 1 m3 . Rezolvare : Din anexa 22 se obţin mărimile critice de stare ale argonului : pcr = 48,6 bar ; vcr = 1,92 ⋅ 10−3 m3 kg ; tcr = −122,4o C ; Tcr = 150,6 K , care împreună cu factorul critic, f cr = 3,43 (tabela 8.1.), conduc la obţinerea, din relaţia (8.9.), a constantei R :

48,6 ⋅ 105 ⋅ 1,92 ⋅ 10−3 R = 3,43 ⋅ = 212,52 J kg ⋅ K 150,6
Temperatura argonului se determină din ecuaţia van der Waals, relaţia (8.1.), cu valorile constantelor a şi b din relaţiile (8.2. … 8.4.) :

a = 3 ⋅ 48,6 ⋅ 105 ⋅ (1,92 ) ⋅ 10 −6 = 53,75 ; b =
2

1,92 ⋅ 10 −3 = 0,64 ⋅ 10 − 3 3

53,75 ⎞ ⎛ 5 −3 ⎜1,5 ⋅ 10 + ⎟ ⋅ 1 − 0,64 ⋅ 10 1 ⎠ T =⎝ = 706 K 212,52
Mărimile reduse de stare ale argonului, relaţiile (8.6.) … (8.8.) :

(

)

Teorie – Aplicaţii – Teste grilă

169

.

pr =

1,5 1 706 = 3,08 ⋅ 10− 2 ; vr = = 520,8 ; Tr = = 4,69 −3 48,6 1,92 ⋅ 10 150,6

8.2.5. Să se exprime ecuaţiile van der Waals, Berthelot şi Wohl, pentru un fluid real care are mărimile critice de stare : pcr = 60 bar ;

vcr = 4 ⋅ 10−3 m3 kg ; Tcr = 400 K .
Rezolvare : Ecuaţia van der Waals, relaţia (8.1.), cu valorile constantelor determinate din relaţiile (8.2.) … (8.4.) :

a = 3 ⋅ 60 ⋅ 105 ⋅ 16 ⋅ 10 −6 = 288 ; b = R=
este de forma :

4 ⋅ 10 −3 = 1,33 ⋅ 10− 3 3

8 60 ⋅ 105 ⋅ 4 ⋅ 10−3 ⋅ = 160 3 400 288 ⎞ ⎛ −3 ⎜ p + 2 ⎟ ⋅ v − 1,33 ⋅ 10 = 160 T v ⎠ ⎝

(

)

Ecuaţia Berthelot, conţinând constantele din relaţiile (8.11.) … (8.13.) :

16 4 ⋅ 10 −3 ⋅ 60 ⋅ 105 ⋅ 16 ⋅ 10− 6 = 512 ; b1 = = 10 − 3 3 4 5 −3 32 10 ⋅ 10 ⋅ 4 ⋅ 10 R= ⋅ = 213,3 , se determină din relaţia (8.13.) : 9 400 512 ⎞ ⎛ ⋅ v − 10− 3 = 213,3 T ⎜p+ 2 ⎟ T ⋅ v ⎝ ⎠ a1 =

(

)

Ecuaţia de stare, de tip Wohl, relaţiile (8.16.) şi (8.19.) :

a2 = 6 ⋅ 60 ⋅ 105 ⋅ 16 ⋅ 10−6 ⋅ 400 = 2,304 ⋅ 105 ; b2 = c2 = 4 ⋅ 60 ⋅ 105 ⋅ 64 ⋅ 10−9 ⋅ (400) R=
43

4 ⋅ 10−3 = 10− 3 4 = 4,526 ⋅ 103

15 60 ⋅ 105 ⋅ 4 ⋅ 10−3 ⋅ = 225 4 400 2,304 ⋅ 105 2 4,526 ⋅ 10−3 p ⋅ (v − 10− 3 ) ⋅ v 3 = 225 T ⋅ V 3 − ⋅v + ⋅ (v − 10− 3 ) T T43
8.2.6. Să se determine cu ajutorul ecuaţiilor de stare ale gazelor reale, van der Waals, Berthelot şi Wohl, presiunea etanului aflat în stările

Ivan, Fl., Niculescu, R. – Termodinamică tehnică

170

.

termodinamice caracterizate prin următoarele valori ale volumului specific şi temperaturii : 2) v2 = 1,1 m3 kg ; T2 = 400 K ; 1) v1 = 8,3 m3 kg ; T1 = 300 K ; 3) v3 = 0,14 m3 kg ; T3 = 500 K ; 5) v5 = 0,05 m3 kg ; T5 = 900 K . Să se calculeze eroarea procentuală care rezultă faţă de valoarea presiunii calculată prin aplicarea ecuaţiei de stare a gazului perfect. Rezolvare : Mărimile critice de stare ale etanului (anexa 22) : pcr = 48,8 bar ; vcr = 4,93 ⋅ 10−3 m3 kg ; tcr = 32,2o C ; Tcr = 305,2 K , conduc prin aplicarea relaţiilor prezentate la paragraful 8.1. la determinarea constantelor : 4) v4 = 0,09 m3 kg ; T4 = 700 K ;

a = 3 ⋅ 48,8 ⋅ 105 ⋅ 4,93 ⋅ 10− 3 b=

(

)

2

= 355,83 N ⋅ m 4 kg 2

4,93 ⋅ 10−3 = 1,31 ⋅ 10 − 3 m3 kg 3 48,8 ⋅ 105 ⋅ 4,93 ⋅ 10 −3 R = 3,45 ⋅ = 260,65 J kg ⋅ K 305,2 2 16 a1 = ⋅ 48,8 ⋅ 105 ⋅ 4,93 ⋅ 10− 3 = 632,59 N ⋅ m 4 kg 2 3 4,93 ⋅ 10−3 b1 = = 1,23 ⋅ 10− 3 m3 kg 4 32 48,8 ⋅ 105 ⋅ 4,93 ⋅ 10 −3 R= ⋅ = 268,62 J kg ⋅ K 9 305,2

(

)

a2 = 6 ⋅ 48,8 ⋅ 105 ⋅ 4,93 ⋅ 10−3 ⋅ 305,2 = 2,172 ⋅ 105 N ⋅ m 4 ⋅ K kg 2 b2 = 4,93 ⋅ 10−3 = 1,23 ⋅ 10− 3 m3 kg 4
3 43

(

)

2

c2 = 4 ⋅ 48,8 ⋅ 105 ⋅ (4,93 ⋅ 10−3 ) ⋅ (30 ⋅ 5,2)
R=

= 4799,4 ⋅ N ⋅ m 7 ⋅ K 4 3 kg 3

15 48,8 ⋅ 105 ⋅ 4,93 ⋅ 10 −3 ⋅ = 283,31 J kg ⋅ K 4 305,2

cu care valoarea presiunii se obţine, prin explicitare, din relaţiile (8.1.), (8.10.) şi (8.15.), reprezentând ecuaţiile de stare van der Waals, Berthelot, respectiv Wohl :

sunt prezentate în tabela 8. Tabelul 8.53 ⋅ 500 276.3. p4 = ⋅ 10 − 5 = 21. rezultând : 276.097 0. faţă de valorile de mai sus ale presiunilor. β) p= − 2. valoarea presiunii se calculează cu ajutorul ecuaţiei de stare.70% -2. calculate pentru etanul considerat un gaz perfect.950 10.77 bar 0.53 J kg ⋅ K .130 51. v 3 ⋅ (v − b") Tabelul 8.0% 3 -6.09 276.03% 4 -6.980 0.2.2.3 1.10% -0.2.030 0. Starea 1 2 3 4 5 [m v 3 kg ] T [K ] 300 400 500 700 900 8.14 0.09 0.170 20.10 0.14 0.0% +3.970 21. obţinută din ecuaţia de stare : Van der Waals Berthelot Wohl 0. în [bar ] .740 Valorile astfel determinate sunt prezentate în tabelul 8.53 ⋅ 900 p5 = ⋅ 10 − 5 = 49.1% 5 -6.1 bar .0% +9.3.680 9.00 bar .4% -1. în starea fizică cu ecuaţia de stare p Van der Waals Berthelot Wohl 1 -6.1 276. Presiunea calculată Δp Eroarea ⋅ 100[%] .53 ⋅ 400 ⋅ 10 − 5 = 0. R = 276. p2 = ⋅ 10− 5 = 1.88 bar .30 1.094 1.0% -2.05 Considerând etanul un gaz perfect. α) p = r ⋅T a r ⋅T a' − 2.05 p1 = Erorile procentuale rezultate din considerarea valorilor din tabela 8.0% -3.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 171 . v−b v v − b' v a c " r ⋅ T ⋅ v 3 − ⋅ v 3 + 4 3 ⋅ (v − b") T T γ) p= .210 21.53 ⋅ 700 p3 = ⋅ 10− 5 = 9. în care constanta gazului perfect.310 49.550 46. 8.53 ⋅ 300 276. Presiunea p .02% +3.180 9.51 bar 0.44% +3.09% ..0% 2 -5.6% +2.109 0.

R. Fl..4 Întrebarea a) b) c) d) e) f) 1 * * 2 * * * 3 * 4 * * 5 * 6 * * . Niculescu.4 Întrebarea a) b) 1 2 * 3 * 4 * 5 * * 6 * 7 * 8 9 * 10 * * c) d) e) f) * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * c) d) e) * * * * * * * c) d) e) f) * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * f) * * * Testul grilă 2. RĂSPUNSURILE LA TESTELE GRILĂ Testul grilă 1.Ivan.4 Întrebarea a) b) 1 * 2 * 3 * 4 * 5 * 6 * 7 8 9 * 10 * c) d) e) f) * * * * * * * Testul grilă 4.4 Întrebarea a) b) 1 * * 2 3 * 4 * 5 * 6 * Testul grilă 5. – Termodinamică tehnică 172 .4 Întrebarea a) b) 1 * 2 * 3 * 4 * 5 * 6 * 7 * 8 * 9 * * 10 * Testul grilă 3.

Testul grilă 6.Teorie – Aplicaţii – Teste grilă 173 .4 Întrebarea a) b) 1 * 2 * * 3 * 4 * 5 6 * 7 * * 8 * 9 * * 10 11 * 12 * 13 * 14 * 15 * c) d) e) f) * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * .4 Întrebarea a) b) 1 2 * 3 4 * 5 6 7 * * 8 9 * 10 * 11 * * 12 13 14 * 15 * 16 * 17 * 18 19 20 * c) d) e) f) * * * * * * * * * * * * * * * * Testul grilă 7.

15 373.15 273.2230 kJ kg ⋅ K 6 0.2100 0.416 0.15 293.15 573.754 0.15 473.15 773.1620 0.15 c kcal kg ⋅ grd 5 0.15 973.1160 0.984 1.848 0.452 0.896 0.1390 0.486 0.15 673.0915 0.15 873.379 0.15 773.0906 0.532 0.2600 0.396 0.15 1073.15 673.932 Aluminiu Al Cupru Cu Fier Fe .15 673.1050 9.15 273.427 0.15 293.15 373.089 0.009 1.15 573.678 0.0947 0.15 293.938 0.0994 0.174 ANEXE Anexa 1 Căldura specifică a corpurilor solide simple Temperatura Corpul 1 Simbol 2 Căldura masică t o C 3 0 20 100 200 300 400 500 0 20 100 200 300 400 500 0 20 100 200 300 400 500 600 700 800 T K 4 273.439 0.15 773.879 0.1080 0.2140 0.1049 0.15 373.383 0.0969 0.1800 0.406 0.15 473.2490 0.1270 0.628 0.2350 0.1500 0.15 473.15 573.1020 0.582 0.2030 0.440 0.2240 0.043 1.2410 0.

0309 0.15 573.15 973.15 573.15 293.01 222.15 673.15 473.0324 0.15 293.442 0.0325 0.133 0.138 0.15 773.444 0.644 0.0920 0.34 207.175 1 2 3 0 20 100 200 300 400 700 0 20 100 200 300 500 0 20 100 200 300 0 20 100 200 300 400 Nichel Ni Platină Pt Plumb Pb Zinc Zn 4 273.15 273.134 0.15 273.15 ρ kg m 5 2700 3 λ kcal mh grd 6 180 178 191 W mK 7 209.467 0.0910 0.0317 0.1230 0.15 373.136 0.15 Anexa 1 (continuare ) 5 6 0.0990 0.15 673.133 0.15 373.461 0.75% .644 0.1050 0.0318 0.146 0.128 0.1300 0.0338 0.15 473.1100 Anexa 2 Conductivitatea termică şi densitatea metalelor Temperatura Metalul Simbol 2 A1 Densitate Conductivitatea termică o t C 3 0 100 300 T K 4 273.1000 0.515 0.15 573.1360 0.414 0.3260 0.15 293.15 373.15 573.15 273.0320 0.0330 0.420 0.15 373.15 473.381 0.0349 0.15 293.0950 0.15 573.569 0.15 373.385 0.15 473.136 0.0306 0.1300 0.129 0.1110 0.1060 0.136 0.398 0.142 0.13 1 Aluminiu 99% ÷ ÷99.

01 353.512 1.15 273.5 91 386.15 573.15 473.163 1.55 45.50 0.15 873.81 109.01 37.15 293.15…0.15 473.15 273.15 573.15 373.15 473.15 373.11 379.30 0. Fe 7800 Ni Zn 8800 7130 Anexa 3 Conductivitatea termică şi densitatea materialelor de construcţie Temperatura Materialul 1 Beton armat Beton expandat Beton cu pietriş Densitate t o C 2 20 20 20 20 20 T K 3 293.15 373.2% C Nichel 97% ÷ 99% Zinc pur 2 3 20 0 100 300 4 293.15 773.15 273.93 337 381.2% Fe+ 0.15 373.15 373.349 0.15 293.15 273.98% Fier (oţel) 99.90 105.16 320 395.35 45.30 .15 293.15 273.15 373.15 5 8300 8900 Anexa 2 (continuare) 6 7 372.00 1.15 293.15 56.83 Cu 0 100 200 400 600 0 100 300 500 0 100 200 0 100 200 8930 .21 58.66 112.965 0.46 328 332 326 321 313 304 39 39 37 32 50 49 47 97 94.42 340 391.15 ρ Conductivitatea termică λ kg m3 4 600 1800 2000 2200 kcal mh grd W mK 5 6 1.15 673.32 364.176 1 Cupru comercial Electrolitic pur Cupru pur 99.35 43.98 54.512 1.83 1.174…0.

233 1.15 273.15 373.15 473.600 0.099 0.15 473.15 473.185 0.733 0.15 293.326 0.279 0.057 0.15 4 800 1000 1200 1400 1600 1800 2000 1800 2200 Anexa 3 (continuare) 5 6 0.15 293.035 0.28 0.15 323.15 323.044 0.698 0.15 293.33 0.096 0.147 0.043 0.384 0.95 1.15 373.107 Perpendicular pe direcţia de propagare a căldurii 186 .079 0.030 0.108 0.15 ρ Conductivitatea termică λ kg m 4 383 2000 466 605 790 220 3 kcal mh grd 5 0.15 373.15 473.055 0.15 293.442 0.279 0.115 0.15 473.15 573.038 0.030 0.092 W mK 6 0.119 0.037 0.15 1273.043 0.95…1.105…1.047 0.15 293.171 0.105 0.15 293.126 0.45 0.06 0.20 1.177 1 2 20 20 20 20 20 20 20 100 500 1000 Cărămidă Cărămidă silicoasă 3 293.112 0.047…1.15 773.15 323.050 0.15 293.9…1.15 373.15 273.159 0.068 0.396 Anexa 4 Conductivitatea termică şi densitatea materialelor izolante Temperatura Materialul 1 Azbest Azbest plăci Diatomită Fibre de sticlă Densitate t o C 2 0 50 100 20 200 200 200 0 50 100 200 0 50 100 200 300 T K 3 273.066 0.38 0.24 0.102 0.63 1.035 0.523 0.1 1.

7 4.15 373.7 0.15 293.017 6 4.uscată .3 H 1.052 0.7 S 0.011 1.60 0.007 1.3 75.220 4.0 0.15 573.15 333.50 1.005 1.15 5 1.6 18.15 413.5 W 1 2 2 2 20 20 Puterea calorică H i kJ kg 31192 20103 28973 29433 19678 14277 Lichidul 1 Anexa 6 Căldura specifică (c ) a unor lichide Temperatura Căldura specifică c Formula o chimică [kJ kg ⋅ K ] T [K ] [kcal kg ⋅ grd ] t C [ ] 3 2 Apă H 2O 0 20 40 60 80 100 120 140 4 273.034 0.1 N 0.15 313.999 0.40 A 8 8 8 10 7 1.043 0.8 3.037 0.15 353.233 4.050 0.15 293.8 49.998 1.045 0.6 4.031 0.040 0.199 4.9 0.4 O 2.6 39.6 87.5 4.036 0.090 Anexa 5 Puterea calorică a combustibililor lichizi Combustibil brut uscat în aer Compoziţia gravimetrică % Combustibil C Antracit Cocs metalurgic Huilă .8 0.de gaz Lignit Lemn 85.216 4.105 0.7 34.032 0.15 4 140 50 100 200 200 200 Anexa 4 (continuare) 5 6 0.8 6.001 1.15 293.008 0.178 4.7 0.8 8.9 0.15 293.98 0.191 4.15 393.10 0.50 0.258 .15 373.178 1 Vată de azbest Vată de sticlă 2 25 20 20 20 100 300 3 298.183 4.2 74.

15 353.15 553.15 313.15 333.360 0.102 0.15 493.15 533.190 5.271 1.018 0.982 1.15 293.15 433.15 473.15 573.15 293.15 473.731 1.522 Anexa 7 Densitatea Lichidul Densitatea ρ a lichidelor Temperatura Formula t chimică T o ρ C K 273.501 1.15 513.15 573.023 4.462 2.15 293.15 373.502 2.15 513.15 493.15 453.15 523.15 353.283 1.15 313.020 4.075 4.234 1.15 453.100 4.482 2.160 4.694 1.250 5.857 1.186 0.605 1.15 413.15 373.15 333.879 1.15 533.396 1.15 kg m3 1000 998 992 983 972 958 944 926 908 887 853 837 809 779 750 700 Apă H 2O 0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220 240 260 280 300 .15 Anexa 6 (continuare) 5 6 4.15 393.210 0.15 433.442 1.15 553.934 0.179 1 2 3 150 160 180 200 220 240 250 260 280 300 20 20 40 60 80 100 Apă H 2O Petrol brut Ulei de ungere - 4 423.851 0.050 4.130 4.

3318 1.046 8.15 283.359 4.0244 0.15 368.4142 0.7245 0.15 373.341 3.15 328.794 3.533 5.205 6.3407 0.958 5.062 3.15 353.15 308.15 323.15 363.15 343.15 393.15 298.15 358.15 338.15 293.8240 1.15 293.061 11.9117 0.15 373.15 353.821 3 Apă H 2O .15 278.2877 C 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100 K 4 273.556 3.6075 0.887 15.072 4.15 313.3040 0.701 4.15 318.5172 0.991 8.3208 0.180 0 Petrol Ulei de ungere 1 - 2 20 20 40 60 80 100 120 3 293.15 288.15 303.019 7.15 Pa ⋅ s 6 17.5605 0.981 2.15 333.15 313.146 2.8177 0.1631 1.5454 1.3626 0.497 5.155 13.15 Anexa 7 (continuare) 4 760…860 871 858 845 832 820 807 Anexa 8 Viscozitatea dinamică (η ) a lichidelor Formula chimică 2 Temperatura Viscozitatea dinamică Lichidul 1 t o T η ⋅ 10 4 kgfs m 2 5 1.406 10.4794 0.15 348.4445 0.6662 0.15 333.3869 0.

15 353.040 Lichidul Anexa 9 Conductivitatea termică (λ ) a lichidelor Temperatura Conductivitatea termică Formula t chimică T λ o [kcal mh ⋅ grd ] W mK K C 2 3 0 20 40 60 80 100 120 140 150 160 180 200 220 240 250 260 280 300 0 20 40 60 80 100 120 4 273.514 0.624 0.477 0.15 393.662 0.144 0.527 0.527 13.058 6.122 0.130 1 Apă H 2O Ulei de ungere - .680 0.506 0.124 0.15 313.15 313.537 0.15 373.141 0.598 0.15 493.119 6 0.684 0.15 333.15 353.682 0.683 0.776 4.15 413.564 0.121 0.181 1 Ulei de ungere 2 - 3 20 40 60 80 100 4 293.588 0.123 0.545 0.15 293.560 0.15 533.3100 68.142 0.006 2.539 0.673 0.15 353.15 373.589 0.669 0.485 0.613 0.341 2.15 293.15 423.555 0.15 333.634 0.15 433.15 523.15 473.120 0.140 0.143 0.144 0.15 573.15 313.15 273.588 0.15 533.124 0.15 Anexa 8 (continuare) 5 6 130.665 0.579 0.15 453.2600 28.15 373.8900 20.585 0.15 333.15 5 0.15 514.561 0.586 0.15 393.627 0.685 0.9400 41.651 0.587 0.572 0.575 0.

0 91.0425 0.1 82.8248 14.1 2.de Mexic 794 809 823 826 760 2220 870 810 867 900 950 900 Anexa 12 Coeficienţii pentru calculul căldurilor specifice la presiune constantă.2 O+S 5.9 H 13 14.3 11. în [kJ kg ⋅ K ] .528 3.0006 1.182 Puterile calorice (H i ) şi densitatea unor combustibili lichizi Densitatea la 15o C Compoziţie C 52.871 5.236 13.1 0.825 1. pe intervalul de temperatură 0 … 1500°C Gazul Aer Azot Bioxid de carbon Hidrogen Oxid de carbon Oxigen Vapori de apă Formula chimică - a 1.2 85.652 N2 CO2 H2 CO O2 H 2O .9127 1.6 2.633 1.5 86.1 2.uşoare .7 82.1 S 0.0509 0.6 85.2 1.4 85.7 12.5 12.8 12.8547 b ⋅ 104 1.574 1.8 Anexa 10 Combustibil Formula chimică ρ Putere calorică kg m 3 Hi kJ kg 26796 25246 23865 22316 42035 46055 41843 39775 40528 42077 41784 40277 C2H5 Alcool 100 % 95 % OH 90% 85% Benzină de petrol Gaze lichefiate Motorină Petrol (gaz) Toluen C7H8 Uleiuri de petrol .6 2.9 15 8.0 80.2351 1.2 17.3 1.grele .

641 0.227 2.632 1.008 28.000 1.32 1.136 296.090 64.22 1.42980 J kg ⋅ K 319.009 1.30 1.913 kg kmol Acetilenă Acid clorhidric(gaz) Aer Amoniac Anhidridă carbonică Anhidridă sulfuroasă Azot Clor Etan Heliu Hidrogen Metan Oxid azotic Oxid de carbon Oxigen kg m3 1.060 28.812 1.010 32.25050 3.34 1.735 518.25000 1.175 188.778 129.945 259.005 287.599 228.070 4.825 0.77140 1.40 1.040 36.17850 0.40 NH 3 CO2 SO2 N2 Cl2 C2 H 6 He H2 CH 4 NO CO O2 183 .40 1.502 1.71680 1.060 0.043 0.34020 1.465 28.234 14.40 1.35600 0.840 296.08987 0.42 1.744 2079.960 17.92630 1.23 1.010 4121.002 2.Anexa 11 Proprietăţile fizice şi termice ale gazelor reale Masa molară Densitatea la Constanta o gazului 0 C şi Formula 760 mm Hg chimică ρ M R Căldura specifică la k= cp cv Gazul 0o C cp kJ kg ⋅ K 1.016 70.031 44.666 5.97480 2.117 1.66 1.40 1.288 276.0156 16.22000 1.41 1.914 30.749 117.778 C2 H 2 HCl - 26.40 1.040 30.31 1.051 0.63910 1.041 488.29280 0.17090 1.235 2.722 277.

0005 2.2979 N2 Aer c p [kJ kg ⋅ K ] 7 1.2083 1.2514 1.1702 1.0999 1.1317 1.4154 2.9148 0.0036 1.7553 2.5809 14.15 873.2179 1.0855 17.15 1073.1484 1.9496 16.15 2273.2761 1.0103 1.15 1873.2602 1.1970 1.1639 1.0693 1.15 373.1319 2.2150 1.5642 16.7786 14.15 973.9337 0.2288 1.1229 1.15 673.1844 1.0421 1.15 1973.a.7472 16.5332 14.1120 1.15 573.15 1273.15 773.2004 O2 c p [kJ kg ⋅ K ] 4 14.15 1373.2267 1.0446 1.2730 2.3450 2.2824 1.8594 1.0392 1.0923 1.7980 2.2433 17.6586 2.2933 1.7089 2.2686 1.15 1773.2544 1.1148 15.1710 1.2014 2.0689 1.2347 1.1614 1.3961 16.Căldura specifică c p a gazelor la presiune constantă ( ) Anexa 13.9218 17.2653 1 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500 1600 1700 1800 1900 2000 184 .15 2173.1786 1.7357 15.3890 H2 c p [kJ kg ⋅ K ] 5 1.1154 1.15 1173.8903 1.0645 2.4824 2.1401 1.15 1473.5043 14.15 c p [kJ kg ⋅ K ] 3 0.0915 1.2418 1.5175 15.0245 1.15 2073.1355 1.9630 0.9073 2.1815 1.0517 1.2410 1.4482 14.2883 1.1149 1.0685 1.9379 H 2O c p [kJ kg ⋅ K ] 6 1.1857 1.2606 1.0237 1.15 473.1392 1.0484 1.9539 1.2485 1.0856 1.9301 15.8742 2.15 1673.9948 1.1928 1.8382 2.15 1573.9406 2.6622 14.3120 15. t [ C] o Temperatura T [K ] 2 273.1991 1.5456 2.1564 1.6042 2.1949 14.1657 16.

15 673.15 1273.a.0446 1.3130 1.15 2573.15 773.850 0.0396 1.15 3273.15 c p [kJ kg ⋅ K ] 1.2602 4 17.2703 1.15 2673.662 0.3021 Anexa 13.2158 1.026 1.15 2773.1103 1.2548 1.2280 1.15 3173.2870 1.1187 3.15 873. (continuare) 7 1.992 1.432 H 2S 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 185 .7508 0.0932 1.0618 3.1472 1.9927 1.5475 5 2.1355 6 1.2925 1.3415 18.754 0.607 0.3209 1.2075 1.3352 N 2O c p [kJ kg ⋅ K ] 0.712 0.6608 17.3314 Căldura specifică c p a gazelor la presiune constantă ( ) Anexa 13.0802 1.3008 1.1928 1.15 2873.15 1173.2791 1.3151 1.1547 1.9668 2.0567 1.753 0.2493 1.0141 18.15 573.2343 1.3096 1.9936 3.2493 1.9500 1.172 1.1201 18.2313 1.2912 1.319 1.b.3272 1.825 0.15 3073.068 1.0409 3.3021 1.2715 1.2979 1.4454 18.1321 1.837 0.1007 3.1 2100 2200 2300 2400 2500 2600 2700 2800 2900 3000 2 2373.0283 1.2833 1.3063 1.15 3 1.2197 18.273 1.15 2973.2142 1.3285 1.867 SO2 c p [kJ kg ⋅ K ] 0.0178 3.5259 17.2213 1.2925 1.1057 1.15 2473.2749 1.398 1.2900 CO2 c p [kJ kg ⋅ K ] 0.15 1073.0584 1.3159 1.7834 17.808 0.1790 1.2410 1.3239 1.15 373.9136 0.15 473.1987 1.9019 18.15 973.122 1.1568 1.1920 1.0819 3.1355 3.858 0.8148 0.2472 1.2230 1. t [ C] o Temperatura CO T [K ] 273.361 1.2632 1.227 1.2305 c p [kJ kg ⋅ K ] 0.

2728 1.15 1873.595 1.2925 1.896 0.15 3 1.15 2473.3816 1.2544 1.3230 1.15 2573.3498 1.3172 1.15 2173.892 0.3356 4 1. (continuare) 7 1.888 0.15 2773.15 1973.896 0.15 2073.3842 1.3942 5 1.3059 1.15 2373.3741 1.3636 1.2435 1.587 1.15 1573.461 1.3574 1.15 2273.3415 1.2866 1.15 3273.3879 1.1 1100 1200 1300 1400 1500 1600 1700 1800 1900 2000 2100 2200 2300 2400 2500 3000 2 1373.896 0.900 0.2979 1.15 1773.15 2673.892 0.15 1473.3695 1.883 0.3201 1.3105 1.875 0.3532 1.3879 1.15 1673.900 Anexa 13.3942 6 0.3737 1.482 1.888 0.3314 1.3067 1.679 1.2799 1.892 0.879 0.3083 1.704 186 .896 0.b.3624 1.871 0.3875 1.3862 1.3197 1.2644 1.3025 1.3138 1.896 0.

15 1173.9914 0.9676 0.7725 0.1189 13.4129 2.4459 2.4792 1.9479 0.9631 0.6737 0.15 1473.7813 0.9904 11.9261 0.9550 0.7947 0.8976 0.9186 0.9546 0.15 373.4565 10.8884 0.6113 11.3931 11.7030 0.8671 0.8116 1.9182 0.9399 0.3980 1.7970 12.15 773.a.7674 0.4765 H 2O cv [kJ kg ⋅ K ] 6 0.15 573.3799 10.4088 10.9536 2.9965 1.9722 0.0705 10.8836 1.8646 0.9039 0.6701 1.15 673.8185 0.15 1373.1407 2.6548 0.9332 0.6537 10.0011 N2 Aer cv [kJ kg ⋅ K ] 7 0.8834 0.3763 2.6737 0.3238 10.8089 0.2939 2.9404 O2 cv [kJ kg ⋅ K ] 4 10.8520 0.7373 0.2642 H2 cv [kJ kg ⋅ K ] 5 1.0412 12.0047 0.8051 0.15 1273.1875 11.9638 0.7348 0.9856 0.1972 2.15 473.4290 1.8487 0.15 873.9730 0.7453 0.15 1873.15 1573.8964 0.7553 0.15 2173.7400 1.8424 0.6027 1.8653 10. t [ C] o Temperatura T [K ] 2 273.3367 2.8281 0.9611 13.15 2273.9102 0.0210 2.15 1673.15 1073.8625 0.8403 0.Căldura specifică (cv ) a gazelor la volum constant Anexa 14.9027 0.9115 0.7423 0.15 973.9785 1 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500 1600 1700 1800 1900 2000 187 .15 1773.4398 12.2447 12.15 2073.15 cv [kJ kg ⋅ K ] 3 0.8717 0.4378 10.9320 0.9441 0.15 1973.5386 1.7578 0.8261 0.2475 2.9793 0.0838 2.7164 0.7231 0.6228 12.8805 0.8252 12.9311 0.9211 0.

5984 0.9872 - 4 13.185 H 2S 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 188 .15 473.720 0.9546 0.7834 0.0601 1.8822 0.1258 1.0341 1.15 1173.6574 2.624 0.9919 0.156 1.8897 13.15 873.15 3 0.477 0.15 773.0953 - 5 2.9018 0.0053 1.15 1073.708 0.15 2873.5054 2.9831 0.9998 Anexa 14.6741 - 6 1.15 3173.6619 0.8600 0.729 0.929 0.15 2473.15 cv [kJ kg ⋅ K ] 0.9960 0.7427 0.9956 14.0040 1.15 3273.0128 1.15 3073.7775 13.15 2973.745 0.118 1.6590 13.0823 0.15 2573.5791 2.0161 1.1020 1.9100 0.8395 0.1463 N 2O cv [kJ kg ⋅ K ] 0.825 0.695 0.15 2773.7478 0.8353 0.0743 1.030 1.9810 0.6004 2.9659 1.7616 0.5363 13.9877 0.0027 1.6394 2.0094 1.6259 0.9043 0. t [ C] o Temperatura CO cv [kJ kg ⋅ K ] 0.1 2100 2200 2300 2400 2500 2600 2700 2800 2900 3000 2 2373.582 0.9680 0.0191 - Căldura specifică (cv ) a gazelor la volum constant Anexa 14.653 0.15 973.a.875 0.9747 0.15 1273.9613 0.7337 T [K ] 273.6205 2.532 0.980 1.5318 2.0425 1.15 2673.678 0.076 1. (continuare) 7 0.15 573.737 SO2 cv [kJ kg ⋅ K ] 0.15 673.8089 0.5565 2.1011 CO2 cv [kJ kg ⋅ K ] 0.b.9111 0.9475 0.7247 0.4015 13.7607 0.8679 0.779 0.8039 0.15 373.

15 1973.b.15 2373.1807 1.9755 0.9675 0.1974 1.2003 1.745 - Anexa 14.1610 1.1748 1.0233 1.1170 1.15 2573.0006 1.15 1473.0057 1.1522 1.15 1773.1987 1.1891 1.15 2073.1853 1. (continuare) 7 1.0170 1.1 1100 1200 1300 1400 1500 1600 1700 1800 1900 2000 2100 2200 2300 2400 2500 2 1373.0136 1.239 - 189 .0258 4 1.15 2673.1924 1.9575 0.1677 - 6 0.741 0.15 1873.9466 0.15 2173.9898 0.1991 5 1.1422 1.9956 1.9831 0.0099 1.15 1673.15 2473.1953 1.214 1.1685 1.15 2773.15 1573.1304 1.15 2273.15 3 0.

15 473.409 1.964 2.500 1.15 373.15 273.365 2.15 673.733 3.570 1.73 38.484 1.52 14.15 313.128 3.867 2.640 1.15 323.309 3.881 2.562 2.15 423.68 32.38 3 Aer - Anhidridă carbonică CO2 Anhidridă sulfuroasă SO2 .82 14.15 573.652 1.58 12.463 2.40 16.84 11.06 33.00 36.15 1037.31 20.15 333.644 1.750 1.745 3.15 523.15 847.166 2.15 273.70 13.081 2.15 473.12 17.15 690.15 353.164 1.19 25.55 15.15 958.167 3.19 19.00 40.379 1.15 423.15 26.15 763.279 1.15 773.078 C 0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 0 22 50 100 145 235 300 417 490 574 685 764 0 20 40 60 80 100 120 150 200 Pa ⋅ s 6 17.86 30.15 419.875 4.13 35.16 18.15 η ⋅ 106 kgfs m 2 5 1.757 2.45 34.04 28.15 623.365 3.20 18.41 24.54 13.190 Viscozitatea dinamică (η ) a gazelor Temperatura Gazul 1 Formula chimică 2 Anexa 15 Viscozitatea dinamică t o T K 4 273.15 373.15 293.26 21.15 393.181 1.753 1.15 508.45 30.480 3.80 31.24 23.15 323.15 723.15 295.15 573.12 27.943 3.71 16.15 373.

15 293.211 17.15 373.60 1.121 24.10 3.15 1073.15 1073.15 Anexa 15 (continuare) 5 6 24.171 36.15 868.15 323.15 573.692 27.181 16.735 8.15 323.857 9.866 19.946 31.917 20.15 873.30 4.82 2.832 18.191 1 Anhidridă sulfuroasă 2 SO2 Azot N2 Oxid de azot NO Hidrogen H2 Oxid de carbon CO 3 293 421 490 595 679 823 0 50 100 200 400 600 800 0 20 50 100 200 0 50 100 200 300 400 500 600 700 800 0 20 50 100 150 200 250 300 4 566.15 973.15 273.00 2.40 1.15 573.90 2.15 673.60 3.845 .80 2.693 18.80 1.40 0.693 17.774 41.141 22.40 2.10 1.959 10.519 26.570 16.141 16.15 773.15 323.176 34.999 21.076 22.15 694.15 3.335 24.30 1.234 13.00 4.90 1.76 1.15 273.795 18.15 473.15 473.15 373.15 1096.15 952.15 673.15 373.15 423.00 2.417 15.70 2.30 1.60 1.60 1.317 26.22 3.050 12.927 21.60 1.723 18.15 293.72 2.489 37.732 41.15 323.15 373.90 1.36 2.495 28.913 20.89 2.90 1.15 273.15 473.00 2.01 3.15 273.508 31.15 473.47 2.15 763.15 873.97 1.15 523.40 0.60 2.

77 Anexa 16 Conductivitatea termică (λ ) a gazelor Temperatura Conductivitatea termică Formula t chimică λ T o [kcal mh ⋅ grd ] W mK K C 2 3 0 50 100 200 400 600 800 100 200 300 500 4 273.05396 0.06687 0.15 373.04291 0.03440 0.064 20.958 21.15 373.03198 0.30 5.04850 0.02280 0.03070 0.03690 0.90 3.55 1.02791 0.02040 0.15 1073.15 333.488 29.15 573.192 1 Oxigen Vapori de apă Gazul Anexa 15 (continuare) 5 6 19.02520 0.957 O2 36.02960 0.04170 0.04001 0.15 353.223 24.03442 0.667 16.15 1273.15 453.15 373.436 49.03570 0.15 673.15 413.05000 0.05750 0.15 773.03698 0.50 4.15 1073.02860 0.15 393.15 293.03930 0.15 873.02652 0.15 623.15 473.00 2.03326 0.02400 0.07618 1 Aer - .05815 0.15 873.15 323.15 313.763 43.03070 0.15 5 0.02931 0.15 323.15 473.15 673.02640 0.06550 6 0.04571 0.15 523.730 26.04640 0.24 2.280 12.02750 0.02512 0.027 1.15 473.15 573.02160 0.20 1.80 2.03180 0.02680 0.02373 0.02300 0.15 773.15 433.40 2.15 2 3 0 20 40 50 60 80 100 120 140 160 180 200 250 300 350 400 500 600 800 1000 4 273.35 H 2O 2.

15 273.15 1273.28842 0.15 423.03780 0.15 473.15 453.18631 0.15000 0.01530 0.03420 0.15 413.01908 0.02052 0.02196 0.15 819.59313 0.15 473.15 373.04689 0.38379 0.04250 0.03315 0.03060 0.15 313.23700 0.15 293.51000 0.02386 0.02847 0.24800 0.26749 0.21500 0.01779 0.15 293.15 523.01424 0.16900 0.15 373.22911 0.15 353.02450 0.23958 0.02261 0.16000 0.04943 0.15 573.00720 0.04030 0.15 373.15 273.01220 0.03250 0.15 573.15 773.05943 0.15 773.02376 0.03020 0.02373 0.02093 0.17543 0.27563 0.05110 0.02628 0.15 323.01198 0.18800 0.02219 .20818 0.15 473.19700 0.15 273.15 433.15 273.15 769.21864 0.33000 0.15 323.15 293.01591 0.15 323.11370 0.15 513.02554 0.23000 0.01940 0.193 1 2 3 0 20 50 100 200 300 496 546 0 100 0 20 50 100 150 200 250 300 500 0 50 0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 240 300 500 1000 0 Anhidridă carbonica CO2 Anhidridă sulfuroasă SO2 Azot N2 Oxid de azot NO Hidrogen H2 Oxid de carbon CO 4 273.01030 0.02040 0.03056 0.17900 0.30940 0.02850 0.19655 0.20600 0.15 573.15 393.03977 0.03517 0.25935 0.22300 0.15 333.15 Anexa 16 (continuare) 5 6 0.03559 0.25005 0.26600 0.02763 0.00837 0.01800 0.15 273.15 373.

194 1 Oxigen 2 3 0 20 50 100 150 0 20 50 100 200 300 400 500 O2 Metan Vapori de apa CH 4 H 2O 4 273.22320 0.02820 0.02419 0.15 373.04268 0.02850 0.25000 58992 146371 70422 12770 25707 30145 39858 56940 140342 64351 10760 23697 28135 35797 12644 CH 4 CO .080 16.15 293.15 373.02736 0.71680 1.02080 0.49000 1.15 323.000 1.15 323.02596 0.03489 0.050 30.15 573.02600 0.35600 0.03182 0.15 Anexa 16 (continuare) 5 6 0.05513 0.02448 0.08987 1.02847 0.03200 0.050 2.15 673.000 78.000 28.03315 0.53900 0.04740 0.03670 0.15 293.71000 3.03240 0.07525 0.15 273.03280 0.06470 Anexa 17 Puterile calorice H s şi H i ale unor gaze Masa molară relativă Densitatea Puterea calorică Gazul Acetilenă Benzen Etan Hidrogen Hidrogen sulfurat Hidrogen sulfurat Metan Oxid de carbon Formula chimică (M ) (ρ ) Hs kJ m 3 N Hi 3 kJ mN kg m 3 N C2 H 2 C6 H 6 C2 H 6 H2 H 2 S + SO3 H 2 S + SO3 26.02088 0.15 432.15 473.0160 34.03000 0.080 34.03722 0.53900 1.02428 0.15 773.

ruginit Nou. fără bitum Întrebuinţat.40 .00 .3.00 1.0.30 0.20 . uşor ruginit până la uşor cojit Valoare medie pentru conducte de abur şi de presiune Valoare medie pentru conducte de gaz Valoare medie pentru conducte de transport Conducte pentru gaz de furnal Conducte pentru gaz de cocs şi gaz de iluminat.50 .30 .1.20 .00 .10 . cu un mare grad de ruginire Nou.10 .2. în mm pentru conducte Alamă.00 0. tras Oţel .05 0.0. ruginit Întrebuinţat.1.0.40 0.sudat Fontă .03 0.05 .50 0.00 1.1.3. material plastic.00 0. ε .20 0.0.00 Oţel .50 .40 1.tras călţuit fără cusătură Nou întrebuinţat Nou întrebuinţat.0.03 . ruginite Valoare medie pentru conducte de apă Conducte de apă.00 .3.3.195 Anexa 18 Valori medii orientative ale rugozităţii absolute.00 .002 Până la 0. uşor până la un grad mare de ruginire Valoare medie pentru conducte de apă şi ape reziduale Până la 0. bituminat Întrebuinţat.20 0.20 1.50 1. bituminat Nou.0.0.50 .0.40 0. cupru aluminiu.20 .00 1.

196 Curbe la 90° R = D+ 100 R=D R = 2D R=3D R=4D R = 5D R = 6D R = 10D Anexa 19 Valori ξ medii ale principalelor rezistenţe locale Neted Cutat Ondulat Segment sudat Turnat 1.70 0.7 Neted 0.27 0.60 0.80 0.00 & m .80 0.23 0.60 0.00 1.30 0.60 2.20 0.60 0.70 2.70 1.40 300 1.18 0.21 0.30 0.40 0.30 1. ⎪30 = 45%⎪ ⎪15o = 20% ⎪ ⎩ ⎭ Compensator în formă de liră Compensator în formă de U Robinet cu ventil de trecere Cu trecere liberă (scaun oblic) Tip normal (scaun drept) Neted 0.50 Anexa 20 Cutat 1.40 Cutat 1.20 - ⎧60o = 80% ⎫ ⎪ o ⎪ ⎪45 = 65%⎪ Curbe la ⎨ o ⎬ din valorile precedente.00 1.7 Diametrul nominal mm 50 80 100 150 200 1.40 0.00 0.2.51 0.20 .24 0.00 Anexa 21 25 1.

54 .00 0.04 0.00 &a m & m ξa 0.37 ξd 0.92 0.17 0.35 0.28 ξd 0.00 &a m & m ξa 1.19 0.10 1.91 ξd 0.04 0.40 0.07 0.06 0.22 0.21 0.05 0.47 0.20 0.90 0.60 0.30 0.197 Separarea curentului de fluid 0.50 0.07 0.20 0.40 0.33 &a m Unirea curenţilor de fluid 0.80 1.60 ξa 0.00 0.09 0.51 0.88 0.80 1.41 0.04 0.38 0.17 0.35 ξa 0.72 0.40 0.68 0.20 0.37 0..00 0.08 0.48 ξd 0.04 0.08 0.95 0.95 1.60 0.04 0.20 0.89 0.17 0.38 0.

330 3.031 39.910 4.699 1.391 22.379 22.262 21.0 -118.236 22.011 30.8 48.400 36.325 3.13 2.298 1.2 -94.408 22.270 2.8 48.2 198 .865 6.143 1.8 50.000 22.97 90.4 35.9 78.108 44.218 3.391 22.82 2.008 32.079 22.176 3.628 14.66 112.261 1.500 32.111 0.04 157.05 22.5 32.944 28.4 -147.56 2.430 22.54 2.01 64.054 4.255 1.8 50.3 -122.795 13.043 28.016 78.29 12.07 28.322 1.890 22.923 2.430 0.97 2.2 -267.9 100.404 22.0 289 31.394 22.9 49.5 -140.2 73.257 22.96 2.402 22.016 34.799 0.97 2.930 4.143 1.00 64.227 4.8 220.2 9.4 37.91 3.9 -239.998 vcr v0 2.168 22.4 -82.964 17.43 2.85 2.7 2.6 33.643 6.016 tcr o C pcr bar 62.003 2.000 18.040 3 103 ⋅ v0 m3 kg 1.150 22.Anexa 22 Mărimile caracteristice ale unor gaze reale Gazul Denumire Acetilenă Aer Amoniac Argon Azot Benzen Bioxid de carbon Bioxid de sulf Etan Etilenă Heliu Hidrogen Hidrogen sulfurat Metan Oxid de carbon Oxid de azot Oxigen Vapori de apă Formula chimică C2H2 NH3 Ar N2 C6H6 CO2 SO2 C2H6 C2H4 He H2 H2S CH4 CO NO O2 H2O Masa molară Volumul molar 3 mN kmol Mărimile critice de stare M kg kmol 26.1 46.432 22.7 132.843 0.290 2.167 0.75 2.08 16.038 28.4 374.06 30.1 -140.920 3.45 10 ⋅ vcr 3 Volumul lichidului m kg 4.

Termotehnică şi maşini termice. I.. Bucureşti.. I. maşini şi instalaţii termice. .199 BIBLIOGRAFIE 1. Popa..Probleme de termotehnică şi maşini termice pentru ingineri..Termotehnică. O. Băran. V. N. Ivan. Fl. vol. Litografia Universităţii Piteşti. 1995. 1994. 2. Editura MatrixRom. 1987.. D. E.Termotehnică şi maşini termice.Termotehnica şi maşini termice. 1976. . Editura Universităţii Piteşti.. 5.. Stanciu. Seminar..a – Probleme de termotehnică. ş. Băran. Fl. Probleme. 1977. Vintilă. Radcenco. Ivan..Bazele termodinamicii tehnice. 1961.. Popa. Institutul Politehnic Bucureşti. * * * Manualul inginerului termotehnician.D. .P. .. Institutul Politehnic Bucureşti. I. 1978.. Fl. Ivan. 1995.. B.. 12. . Partea I. Bucureşti..P. . 2001.Bazele termotehnicii.B. Ivan. Bucureşti.. . 2002. vol. Mitrache. – Termotehnică – culegere de probleme. Vintilă. Editura Universităţii din Piteşti. Fl. Procese ireversibile. Editura Tehnică. Al. Fl. Dănescu. 1985. N. B. 15. Curs litografiat.. 10.. 1962. E. Bucureşti. 8. Ivan. C. Niculescu. 9. Litografia Universităţii Piteşti. 7. Editura Tehnică. .D. Bucureşti.Tabele şi diagrame termodinamice. 11..Termodinamică tehnică. ş. 13. III. 1978. 1984. 14. R. Bucureşti. 1998. ş.a. 3.Termodinamică tehnică. K. V. Editura Didactică şi Pedagogică. – Termotehnică – probleme. 6.P. C.. . Raznjevič. * * * Manualul inginerului termotehnician. 4.. Mitrache. Litografia Universităţii Piteşti. vol.. Dumitrescu. Editura tehnică. . Mălăncioiu. . Bucureşti. I. I şi II. Partea a II-a – Maşini şi instalaţii termice.a.