Metode si mijloace de individualizare a pregatiri jucatorilor de fotbal

1.1. Antrenamentul individual şi individualizat…………………..……………...4

1.2. Metodele de cercetare folosite………………………………………………..1

1.3. Elaborarea planurilor individuale pe etapă…………………………..….….1

1.4. Prezentarea datelor…………………………………………………..………..4

Antrenamentul individualizat . timp. Astfel există: a. .1. în antrenamentul individual independent: când sportivul lucrează singur. Individualizarea antrenamentului urmăreşte modelarea procesului de instruire sportivă în funcţie de particularităţile sportivilor şi de efortul specific în vederea obţinerii performanţelor maxime. sub îndrumarea antrenorului. precum şi a rezultatelor obţinute la probele de control. în antrenamentul combinat. Antrenamentul colectiv la care participă întregul lot.1. Este forma de antrenament folosită pe parcursul întregului an de pregătire. b. Aplicarea în practică a antrenamentului individualizat se poate face sub patru forme de lucru: în antrenamentul colectiv: când se lucrează cu doi sau mai mulţi deodată (separat ca loc. jocurile de verificare şi oficiale. sub propria sa conducere. număr de repetări). în care sportivul aplică indicaţiile pentru individualizarea pregătirii sale în fiecare din cele trei forme de antrenament menţionate mai sus. sarcini. jucătorilor le sunt organizate forme de antrenament diferite şi adecvate. având sau nu indicaţii de la antrenor. Antrenamentul individual şi individualizat Corespunzător obiectivelor şi mijloacelor specifice perioadelor de pregătire – mezociclurilor – etapelor şi microciclurilor. în antrenamentul individualizat îndrumat: când sportivul lucrează singur.

care se concretizează prin: dezvoltarea. Când sportivii avansaţi nu mai progresează deşi au posibilităţi încă nevalorificate. convalescenţi. înlăturarea sau corectarea unor deprinderi greşite din punct de vedere tehnic. în perioade de refacere a formei sportive. folosim antrenamentul individualizat. perfecţionarea. . Prin individualizare trebuie să se înţeleagă însă procesul de cunoaştere complexă şi completă a particularităţilor sportivului şi antrenarea lui pentru performanţă folosind metode şi mijloace adaptate atât particularităţilor sportivului cât şi cerinţelor fotbalului modern. Individualizarea trebuie să se aplice în toate aspectele pregătirii sportive începând cu dezvoltarea fizică. cu iniţierea şi instruirea de bază pe componente ale antrenamentului. ţinând seama neîncetat de specificul particularităţilor individuale şi de cerinţele postului. tratând toate aspectele vieţii şi muncii sportivului. scăderea. educarea. Pentru fotbalul de performanţă şi de mare performanţă. Unii autori şi sportivi înţeleg prin antrenamente individuale numai o activitate pentru specializarea pe posturi care nu se poate realiza prin antrenamentul în comun. armonizarea particularităţilor pozitive individuale referitoare la pregătirea fizică. frânarea. continuând cu dezvoltarea fizică specifică. antrenamentele individual şi individualizat trebuie adâncite şi amănunţite. Prin individualizare se înţelege adaptarea tehnicii sportive şi a procesului de instruire şi educaţie la particularităţile fiecărui jucător. instruirea. în activitatea de realizare a obiectivelor şi sarcinilor fiecărei forme de organizare a pregătirii sportive. Tratarea individualizată poate şi trebuie să fie condusă ştiinţific în direcţia performanţelor maxime. devenită principiu al antrenamentului modern şi totodată formă de aplicare a principiului accesibilităţii. Pentru sportivii suferinzi. Este vorba despre o tratare diferenţiată a jucătorilor în raport cu aceste particularităţi. insistând pe specializarea pe posturi.Noţiunea de individualizare trebuie înţeleasă în sensul de tratare individualizată. tehnică şi psihologică. o pregătire pe baze ştiinţifice este de neconceput fără aplicarea individualizării. Când vrem să dirijăm gradul de antrenament al fiecărui jucător în concordanţă cu cerinţele calendarului competiţional. antrenamentul individualizat oferă cele mai bune condiţii. prevenirea.

pe de altă parte să le aplice în joc individual. strict. Individualizarea trebuie să se bizuie pe caracterizarea completă a individului. Prin specificul lui. pressing-ul. să le perfecţioneze. . Aspectele metodice în care se reflectă şi care sunt influenţate de individualizare sunt următoarele: a. privit ca individ. la intercepţie. adaptarea muncii la particularităţile individuale. psihologul şi alţi oameni de ştiinţă. etc. Când dorim să obţinem performanţe maxime posibile pentru fiecare sportiv se impun următoarele probleme de bază: cunoaşterea exactă a capacităţii maxime de efort a jucătorului respectiv prin metode de cercetare cât mai obiective. în colaborare cu partenerii şi în luptă cu adversarii. adaptarea individului la specificul efortului.Colaborarea cu medicul. ca personalitate care este caracterizată de anumite particularităţi individuale. Elementul de bază asupra căruia se exercită acţiunea metodelor ştiinţifice de pregătire sportivă este jucătorul. Aplicarea completă şi justă a individualizării pregătirii sportive constituie o activitate complexă cu un mare volum de muncă fizică. Acest specific ridică probleme care trebuie tratate diferenţiat datorită pe de o parte numărului remarcabil de procedee tehnice pe care jucătorul trebuie să le înveţe. Planificarea curentă şi cea de perspectivă Obiectivele şi sarcinile fiecărui jucător se concretizează în planul individual de antrenament. Pe baza caracterizării complete. cu un mare consum de energie necesitând conştiinţa unei mari răspunderi în scopul realizării performanţelor maxime în continua lor depăşire. jocul de fotbal amplifică mult numărul de elemente de care trebuie să se ţină seama în realizarea individualizării. psihică şi intelectuală desfăşurată la o înaltă tensiune nervoasă. sprijină efortul de a ridica nivelul ştiinţific al metodicii antrenamentului individualizat în fotbal. Tot prin intermediul individualizării se rezolvă şi situaţiile tactice speciale din timpul meciurilor ca de exemplu: marcarea unui adversar. din care reies diferenţele individuale se poate alcătui programul de instruire sportivă.

intensităţii şi duratei. În fotbalul de mare performanţă sunt împinse tot mai departe limitele tuturor factorilor care contribuie la obţinerea măiestriei: capacitatea biologică a jucătorilor pentru efort. cercetarea şi aplicarea datelor ştiinţei în pregătirea jucătorilor. Permanenta acumulare de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice de organizare şi conducere a procesului instructiv-educativ. grupate în serii cu un număr redus de exerciţii. Atât antrenamentul individual cât şi cel individualizat constituie o activitate complexă cu un mare volum de muncă fizică. începând chiar de pe băncile studenţiei şi continuată . de la caz la caz. Corectarea greşelilor de execuţie – se va ţine seama de particularităţile de ordin psihic ale jucătorilor. pentru alţii – exerciţii complexe. timpul de pregătire. psihică şi intelectuală desfăşurată la o înaltă tensiune nervoasă. intensităţii şi complexităţii efortului. capacitatea intelectuală şi pedagogică a antrenorului. Încălzirea jucătorilor înainte de meci presupune o accentuată aplicare a individualizării în privinţa conţinutului.Eficacitatea acestui plan depinde de măsura în care antrenorul reuşeşte să determine obiectiv şi realist profilul actual şi de perspectivă ale fiecărui jucător. Formele de organizare a pregătirii sportivilor: ciclul de antrenament. se vor da pauze sau se vor executa alte exerciţii diferite atât ca orientare metodică cât şi ca procedee tehnice. lecţia de antrenament. între seriile scurte preconizate. cu un mare consum de energie necesitând conştiinţa unei mari răspunderi în scopul realizării performanţelor maxime în continua lor depăşire. condiţiile socio-pedagogice ale acestui complex proces de pregătire şi nu lipsită de importanţă şi influenţă a motivaţiei morale dar mai ales materiale. Metodele de instruire: pentru unii jucători exersarea se va aplica sub forma unui număr foarte mare de repetări stereotipe. posibilităţile şi facilităţile administrativ-organizatorice. În cadrul ciclului se vor prevedea exerciţii speciale pentru anumiţi jucători şi mai ales indicaţii privind dozarea antrenamentului stabilită prin prisma: volumului. b.

1. între fazele experimentului şi constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă sistematică a diferitelor manifestări ale fenomenului studiat ca şi a contextului situaţional existent. documentarea permanentă. Observaţia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare care se foloseşte şi de sine stătător (individual) sau ca fază anticipativă a unui experiment sau ca metodă de observaţie în interiorul experimentului. de asemenea. de enunţuri (interogative şi/sau enunţiative).pe parcursul carierei de antrenor. şi prin administrarea de către operatorii de anchetă. iar în cazul meciurilor susţinute în deplasare am folosit foile antrenorului. determină din partea acestora un comportament verbal ce urmează a fi înregistrat în scris. În acest caz am utilizat înregistrări efectuate de mine l a meciuri. sistematică şi adecvată este un act obligatoriu.2 Metodele de cercetare folosite Studiul bibliografic Metoda observaţiei Metoda înregistrării Chestionarul Experimentul de tip psihopedagogic formativ ca principală metodă de cercetare Metoda statistico-matematică Studiul bibliografic este o metodă indispensabilă în cercetare. care prin interdependenţa dintre ele formează un singur tot. Metoda înregistrării şi întabelării evoluţiei în meciuri am folosit-o pentru a obţine indici obiectivi privitori la eficienţa mijloacelor utilizate în cadrul instruirii pentru a verifica parametrii modelului de pregătire. În consecinţă înainte de a începe propriu-zis cercetarea. mai ales în această perioadă în care explozia informaţională se manifestă în mod pregnant. fapt ce determină perisabilitatea informaţiilor în toate domeniile de activitate. este necesară o documentare cu informaţii la zi asupra temei abordate. logic şi psihologic. Chestionarul reprezintă o succesiune programată. este singurul suport al dobândirii experienţei şi profesionalismului cerut de fotbalul modern. pe bandă magnetică sau prin suporţi telematici. sau prin autoadministrare de către un subiect sau un grup de subiecţi. .

Astfel. blocarea şuturilor la poartă. iar pentru aprecierea omogenităţii am ales amplitudinea (A sau W). dezvoltarea rezistenţei generale. pentru aprecierea valorii rezultatelor şi ca element de comparaţie am folosit media ponderată (Mc sau X).Experimentul ca metodă fundamentală de cercetare mi-a oferit posibilitatea verificării mijloacelor de instruire pe care le-am inclus în planurile de individualizare. dezvoltarea vitezei de reacţie.3. Sportivul Moldovan Daniel. dezvoltarea forţei generale. Elaborarea planurilor individuale pe etapă Elaborarea planurilor individuale pe etapă s-a făcut ţinând seama de fişele individuale ale sportivilor din grupa de experiment. perfecţionarea colaborării cu apărătorii. Ca urmare a întabelării rezultatelor şi măsurătorilor am obţinut mai multe şiruri de date pe care le-am prelucrat şi interpretat conform metodologiei cercetării ştiinţifice. acest parametru oferindu-ne date despre omogenitatea rezultatelor obtinute de subiecti. Obiective instructiv-educative: 3 luni: perfecţionarea elementelor tactice în apărare. 3 luni: - 1 lună: . Pe baza acestor fişe s-au întocmit planurile de pregătire individualizată şi s-au enunţat obiectivele instructiv-educative pentru fiecare dintre cei patru sportivi ai grupei de experiment. Amplitudinea este un parametru din categoria factorilor de dispersie care se calculează după formula: W=Xmax – Xmin . unde Xmax şi Xmin reprezintă valoarea cea mai mare. dezvoltarea forţei membrelor inferioare. respectiv cea mai mică din şirul de date. 1.

. în timpul acesteia sportivul se îndreaptă spre linia de start. cu o pauză de 30 s între alergări. perfecţionarea colaborării cu apărătorii. motrici şi tehnico-tactici. Descrierea probelor de control: 10 x 30 m. Pauza este de 30 s.- dezvoltarea vitezei de deplasare. 3 săptămâni - 3 luni: - 1. perfecţionarea prinderii mingii. pregătinduse pentru startul următor. tracţiuni la bară fixă. pentru fişa individuală s-au luat în consideraţie următorii parametri: somatici. Parametrii motrici sunt reprezentaţi de: 10 x 30 m. Parametrii somatici sunt reprezentaţi de talie (T). 30 m conducerea mingii printre jaloane. Proba constă în 10 alergări pe distanţa de 30 m. perfecţionarea prinderii mingii. Condiţiile desfăşurării experimentului au fost optime. perfecţionarea colaborării cu apărătorii. Prezentarea datelor Primul pas al cercetării a fost realizarea fişelor individuale pentru fiecare dintre sportivii grupei de experiment. toate antrenamentele având loc în cadrul stadionului Tineretului. raportul T100/G. Parametri tehnico-tactici sunt reprezentaţi de totalitatea acţiunilor executate de subiecţi în atac şi apărare. diametrul biacromial şi cel bitrohanterian. genoflexiuni.4. dezvoltarea detentei membrelor inferioare. greutate (G). dezvoltarea vitezei de reacţie şi de execuţie. testul Cooper. precum şi pentru cei din grupa martor. Startul se ia din picioare de la o distanţă de 1 m de la linia de start. anvergură. Astfel.

Tracţiuni la bară fixă.1: Profil somatic Nr. Indici somatici Model FRF Optim Minim Testare Iniţială Finală Diferenţă .8 m după cum urmează: primul jalon la o distanţă de 6 m de linia de start iar ultimul la 6 m înainte de linia de sosire. şi chiar oprirea.5 – 1. Se înregistrează toate cele 10 alergări şi se face media aritmetică. În lungul terenului se aşează în linie dreaptă 7 jaloane înalte de 1. 30 m conducerea mingii printre jaloane. Se permite mersul. Se vor executa maximum de repetări pe ambele picioare într-un interval de timp de 20 s. Atârnat la bară fixă. Rezultatul este exprimat în secunde şi zecimi de secundă. Testul Cooper Se aleargă 12 minute. tracţiunile la bară fixă: fiecare ridicare este notată cu 2 puncte. iar între acestea se aşează celelalte 5 la o distanţă de 3 m unul faţă de altul. Recoltarea datelor pentru fişele individuale Grupa de experiment Fişa individuală Moldovan Daniel Tabel 4. fiecare genoflexiune este notată cu un punct.1. pe pista de atletism măsurându-se în metri distanţa parcursă de fiecare sportiv. ridicări în braţe. Se vor executa 15 ridicări. dar nu se permite părăsirea pistei. Startul se dă în bloc.Cronometrul se declanşează la atingerea liniei de start şi se opreşte la trecerea liniei de sosire. Punctarea probelor de control     10 x 30 m şi 30 m conducerea mingii printre jaloane: pentru fiecare zecime de secundă se acordă 8 puncte. la testul Cooper pentru fiecare 50 m se acordă 10 puncte. Genoflexiuni. Crt.

84 84 1.03 +2 +2 Tabel 4.2 Conţinutul tehnico-tactic în atac 6 Repunerea precisă şi rapidă a mingii cu mâna sau cu piciorul spre partea opusă de unde a venit Aprecierea în note 7 X 8 X’ 9 10 .00 1.1.88 43 34 1.2 4’’3 12 18 3100 Punctaj 58 42 24 18 60 202 Testare 2 6.08 1.1 2 3 4 5 6 Talie Greutate Raportul Anvergura Diametrul biacromial Diametrul bitrohanterian 1.81 84 1.1 4’’2 14 20 3100 Punctaj 66 50 28 20 60 224 Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) =22 puncte Conţinutul tehnico-tactic în apărare 6 Dirijarea apărării Plasamentul optim Curaj la ieşirile din poartă Blocarea mingilor Precizie în degajarea mingii cu piciorul X X X X Aprecierea în note 7 8 X’ X’ X X’ X’ X’ 9 10 X= testare iniţială.85 42 32 1.crt. X’= testare finală Total testare iniţială= 35 Total testare finală= 41 Media notelor Ti=7 Tf=8.84 77 1.00 1.01 +0.2 Diferenţa mediilor: 8.2: Model motric Nr.83 44 35 1.2 – 7 = 1. 1 2 3 4 5 Probe de control 30 m conducerea mingii 10 x 30 m Tracţiuni Genoflexiuni Testul Cooper Total Testare 1 6.09 1.82 76 1.86 44 35 +2 +1 +0.

5 Tf=8.5 – 7.5 Diferenţa mediilor: 8. X’= testare finală Total testare iniţială= 15 Total testare finală= 17 Media notelor Ti=7.Degajarea precisă şi rapidă a mingii spre un coechipier X X’ X= testare iniţială.5 = 1 .

2000. Ed. 1993. Sport-Turism. Ed.D. Gh. . Ed. Sport . vol I şi II. 11. Epuran M. 1981. Bucureşti. Ed. 1993. .Curs de bază. Alma mater. Bucureşti. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”. Strategia pregătirii juniorilor pentru fotbalul de înaltă performanţă. Ionescu I.Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor fizice. Dragnea A. Fotbal. Fotbal pentru toţi. Balint. Ionescu M. Ed. Universul. Bucureşti. Fotbal . Avramoff E. Biblioteca Universităţii Bacău. Tineretului pentru Cultura Fizică şi Sport. 6. Antohi L. Ed. Antohi N. Bucureşti. Fotbalul modern de la antrenament la joc. U. Probleme de fiziologie a efortului ciclic. Exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică. 16. Panait C. Tudoran M. 13. 1984. Balint Gh. Dinu C. Editura Egal. Avram S. Teoria şi metodica Educaţiei Fizice şi Sportului. Mecanisme de influenţare a comportamentului în fotbal. Balint. 7. Bucureşti. Fotbal de la A la Z.Turism. 18. Ed.Curs de specializare. 1980. Hoştiuc N. Fotbal . CNEFS . 9. Bucureşti. Iaşi. SportTurism. Sport. Cojocaru V.02. Probleme fiziologice ale antrenamentului sportiv. Stadion.Turism. concepţia de joc.. Bacău. 1955. 1998. Avramoff E. Ed. Bazele jocului de fotbal. 3.Fotbal. 14. 1985. 8. Demeter A. Epuran M. Bacău. 10..P. IEFS.. Psihologia sportivă. Galaţi. 12. Bucureşti. E. Bucureşti. Ed. 1996.. Csanadi A. Antrenamentul sportiv. Bucureşti. Antrenamentul fotbaliştilor juniori” Ed. Bucureşti.. 1982. 1974. 4. Cârstea Ghe.. Benedek E. 5. Gh. 2. 2002. RMF 55/28. Ed. Axis Mundi.600 de exerciţii.2002. Ed.Bibliografie 1. Horn E. 1982. Ştiinţă şi Artă. 2000. 15. Bucureşti. 17.R. Bucureşti. Fotbal . Bucureşti.. Palfai I. 1980. Curs pentru studenţi. Sport-Turism. Ed. 2002. Fundaţiei Chemarea.

26. Rădulescu M.P. Universităţii Ovidius. Şiclovan I. Ed. 2002. Editura Sport . 27.. 23. Universităţii Ovidius. Bucureşti. Ed. 1979. Teoria educaţiei fizice şi sportului.Turism. E. Teoria jocului de fotbal. Rădulescu M. Ed. Nicu A. Ed. Cojocaru V. Motroc I.copii şi juniori. 1981. . 2003. Pregătirea fizică a fotbaliştilor. Fotbalul cu studenţii. Ed. 30.Turism. Stănculescu V. Bucureşti. Sport . 31. Axis Mundi. 1980. Bucureşti. Constanţa. Bucureşti. Ghidul antrenorului de fotbal.a. 2003. Fotbalul la copii şi juniori. Bucureşti.Turism. 1984. Ed. Stănculescu G. Sport . 1993. Motroc F. Didactica educaţiei fizice şcolare. Alma Mater. Sport-Turism. ş. 25. Fotbal . Stănculescu V.curs de bază. Ed.Turism. Metodica educaţiei fizice şcolare.aspecte moderne de antrenament şi joc. 28. 22. Stănculescu G. 20. Aspecte morale ale pregătirii juniorilor.19. Cristea E. Mitra Gh.. Ghidul antrenorului de fotbal . Bacău. şi Mogoş A. 24. Bucureşti. Bucureşti. 1996. Bucureşti. Ed. Antrenamentul sportiv modern. Raţă G. 21. 29. Bucureşti. Ed. Constanţa.D. 2004.Turism. Ed... Sport . Universităţii Ovidius. 1982. Fotbal . Constanţa. Stănculescu G. Editis. Stănculescu V. Ed. 1992. 1982. Sport .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful