You are on page 1of 25

1.Filosofia ca conceptie despre lume si modalitate de gindire.Corelatia dintre filosofie si alte forme de cultura: mitologia, religia, stiinta.

Filosofia si stiinta economica. Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de viziuni ,evaluari,norme ce determina atitudinea omului fata de lumea i nconjuratoare ,si intr-o masura oarecare reglementeaza comportamentul acestuia.Filosofia,apare ca o conceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista.Conceptia filosofica despre lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama principii,dar le demonstreaza ,le deduce in mod logic.Filosofia este o conceptie despre lume formulata in termeni conceptuali si organizati intr-un sistem,potrivit unor reguli metodologice. Religia-tip de comportament uman ,credinte,ritualuri,referitor la fiinte,forte si puteri supranaturale . Stiinta este suma tuturor cunostintelor acumulate in urma unei cercetari.Stiinta furnizeaza cunostinte exacte si universale valabile.Cunostintele stiintifice include 2 scopuri specifice:unul teoretic si altul practic.Scopul teoretic este de a explica si de a dobindi noi cunostinte ,iar cel practic de a le verifica. In timp ce in stiinta e vorba despre lucruri chiar si cind se vorbeste despre om,in filosofie este vorba despre om,chiar atunci cind se vorbeste despre lucruri.(Constatin Noica) 2.Obiectul de studiu si problema fundamentala a filosofiei. Filosofia studiaza concepte generale precum existenta,bunatatea,cunoasterea sau frumusetea.Pune intrebari precumCe este existenta?,Este posibila cunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al exteriorului si interiorului in plus fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte. Problema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura ontologica/existentiala(consta in raspunsul la intrebarea:ce este primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care tine de cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea :este oare posibila cunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor? 3.Domeniile principale ale reflectiei filosofice.Functiile si metodele de cunoastere a filosofiei. Ontologia-teoria generala a existentei; Gnosiologia-teoria generala a cunoasterii; Antropologia-stiinta despre om; Metodologia-stiinta despre metodele de obtinere a cunostintelor; Logica-stiinta despre formele gindirii si legile gindirii corecte; Axiologia-stiinta despre valori; Etica-stiinta despre morala; Estetica-stiinta despre arta si frumos. Functiile: Functia teoretica-ii permite filosofiei sa explice legitatile universale ale dezvoltarii naturii,societatii si cunoasterii in baza acestei functii filosofia este definita ca forma superioara a creatiei spiritului uman Functia ontologica-originea si esenta lumii Functia gnoseologica-abordeaza probleme ale cunoasterii lumii Functia axiologica-principalele orientari valorice Functia praxiologica-investigarea actiunilor umane de pe pozitiile eficacitatii lor Functia hermeneuca-reflectia asupra simbolurilor religioase,motivelor si expresiilor umane Functia metodologica-sistematizeaza cunostintele filosofice.metoda generala-dialectica Functia umanista-problemele cotidiene ale individului Functia conceptuala,sintetica etc. Metoda n filosofie Prin metod se nelege n general, un drum, o cale sau un procedeu de nfptuire a unei aciuni, de atingere a unui scop. nsi etimologia termenului vine din grecescul methodos care nseamn drum, cale. n domeniul filosofie i, metoda este cale pe calea pe care o urmeaz gndirea n perpetua sa micare spre adevr. n istoria filosofiei au fost propuse metode multiple i diferite. Acestea pot fi ns grupate n metode dialectice i metafizice. Cele dialectice propun nelegerea realitii ca fiind ntr-o continu devenire, micare. Devenirea este determinat de nsi tensiunile interioare ale realitii. Prin metoda dialectic micarea este de fapt o automicare i nu o for imprimat din transcendent, din afara realitii. Metafizica dimpotriv propune nelegerea realitii ntr-un mod static, fragmentar, lipsit de posibilitatea aflrii sursei micrii n interiorul realitii. Dialectica i metafizica sunt dou metode raionale. Aceasta este i trstura ce definete filosofia spre deosebire de religie. Religia ca i filosofia se ambiioneaz s ofere o imagine asupra realitii. Metodele lor sunt ns diferite. n timp ce religia face apel la credin (afectivitate), filosofia se construiete pe cale raional. 4.Filosofia antica orientala:scolile,reprezentantii,problematica. Filozofia antic care apare n Egiptul, China, India i Grecia antic n sec.VII VI .e.n. i a existat pn n sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric i se baza ca regul pe tiin.Filozofia antic coincide cronologic cu societatea sclavagist.

Filozofia n India antic apare n primul mileniu .e.n. Societatea indian foarte timpuriu se difereniaz n caste i grupuri sociale: brahmani, catrii, vaii i udri.primele idei filozofice gsim n literatura religioas Vede (cunotine sacre). Vedele au aprut n sec.XV .e.n. i conin diferite imnuri i cunotine religioase.Ele se mpart n samhite, brahmane, araniachi i upaniade. Ultimile i conin cunotine filozofice, comentarii la Vede. Deosebim dou grupe de coli: ortodoxale (care recunosc autoritatea Vedelor) i neortodoxale (ce nu recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt ortodoxale i religioase (colile vedanta, mimansa, yoga, vaieica, nyaya, samkhya). Mai progresive snt colile neortodoxale jainism, buddhism, lokayata (carvaka). Jainismul a aprut n sec. VI .e.n. ca concepie etic care indica calea salvrii sufletului de supunerea ei pasiunilor. Scopul filozofiei jainiste sacralitatea, modul de comportare specific ce duce la realizarea salvrii. Buddhismul apare n sec. VI V .e.n. i era orientat contra brahmanismului, sacerdoilor. Ideile principale snt sistematizate n Tripitaca (trei corzine). Buddhismul este rspndit n India, China, Bi rma, Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este religia supueniei. Coninutul ei snt patru adevruri sfinte. Existena omului este legat de suferine. Cauza suferinelor este c omul are prea multe dorine. Lichidarea suferinelor trebuie s fie n lichidarea dorinelor. Calea spre lichidarea suferinelor trece prin cele opt ci nobile ideile drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea dreapt, viaa dreapt, efortul drept, atenia dreapt i meditaia dreapt. Viaa dreapt cost n respectarea moralitii, a nu duna fiinelor vii, a se reine de la contactele sexsuale interzise, a nu fura, a nu folosi buturi alcoolice. Scopul cunoaterii de a elibera omul de suferine nu i viaa de apoi, ci viaa actual. ntreruperea i lichidarea suferinelor se numete nirvana o linite netulbutat, o abinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune capt lanului de venice rencarnri, guvernate de sansara i karma. Morala buddhist predic compasiunea i asceza, pasivitatea i nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale buddhismului hinayana i mahayana. Locayata (cearvaka) este o coal materialist care apare n sec. VIII VII .e.n. Ei negau existena oricrei alte lumi n afar de cea material. Credina n existena lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii de apoi este fals.La baza existenei stau elementele primare materiale. Ei considerau c lumea este compus din patru elemente primordiale: apa, aerul, focul i pmntul. Dup moarte organismul (inclusiv i sufletul) se descompun n elemente primordiale. Etica acestei coli afirm, c omul retriete i plceri i suferine, lichidarea lor complet este imposibil. In Filosofia Chinei Antice se evidentiaza citeva scoli principale,printre acestea: confucianismul(confucius); legista; moista(modi); daosista(dao). 5.Problema temeiului ultim in filosofia cosmologica a Greciei Antice. Pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema esenei lumii de catre reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit principiu material. Aa principiu Thales socotea apa, Anaximene aerul, Anaximandros apeironul. Ei ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea i fenomenele ei, aa orie ntare poate fi caracterizat ca naturfilozofie. -----Anaxagora a fost preocupat de originea lucrurilor i de geneza universului.Anaxagoras este i iniiatorul viziunii atomiste prin formularea ideii, c lumea este alctuit din acele "semine" (prticele sasu corpusculi de pmnt, foc, aur, carne, snge etc. denumite ulterior homoiomerii), amestecate n proporii diferite n fiecare lucru. Universul este alcatuit din mici particule eterne,angrenate intr-o miscare haotica.In viziunea sa aceste elemente primordiale se aflau la inceput in neorinduiala. Impulsul micrii, principiul motor care a ordonat toate aceste particule printr-un proces centrifug, n urma cruia a luat natere universul, a fost denumit de Anaxagora nous (raiune, spirit).El a negat existenta zeilor, considera soarele ca o masa de metal incandescent,astrii sunt asemenea pamintului Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 .e.n.) din Abdera, elementele principale ale lumii, ireductibile, necompuse i deci de nedescompus, sunt atomii, care se deosebesc ntre ei doar prin form, ordine i poziie. Cei de form sferic, "foarte mobili i foarte subtili" alctuiesc "sufletul" omului, singurul capabil s dea via trupului. Att senzaiile, ct i gndirea sunt explicate prin anumite prefaceri ale corpului 6.Problema omului in filosofia antica greaca(sofistii,Socrate,Platon,Aristotel,Epicur,stoicii s.a). Filosofia Sofistilor: Sofistii erau considerati profesori de intelepciuneNu erau organizati in scoli ci activau independent,predind urmatoarele discipline:constitutia si administratia statului,arta militara,etica si oratoria.Cei mai renumiti sofisti erau:Protagoros,Gorgios,Prodicos.Prodagoros se indoieste de posibilitatea cunoasterii absolute si obiective a

realitatii..Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatii.Oamenii foarte diferit pecep lumea inconjuratoare in dependenta de starea atit a obiectului cit si a subiectului cunoasterii in fiecare moment concret.De aceea obiectul este asa si nu altfel,adica anume asa cum il percepem noi la momentul dat.Nu poate exista nici o stiinta unica,pot exista numai opinii diverse despre unul si acelasi lucru,la fel de justificate pt. toti. In opinia sa omul este masura tuturor lucrurilor.Gorghias si-a fondat sistema filosofica pe teza eleatilor:Fiinta exista iar neantul nu exista Gorghias preface aceasta teza in urmatorul enunt:Nu exista nici fiinta,nu exista nici neantul.Adica nu exista nimic. Socrate: Socrate muta cerul de gravitate al cercetailor filosofice di lumea externa in cea interna,de la cosmos la om.Caci mai de prt decit natura era pentru el omul.Cunoastete pe tine insutiCelebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi,devenise si maxima lui Socrate.Intorcindu-si fiecare privirile asupra lui insusi,cercetinduse pe sine,va afla ce stie si ce nu stie,ce poate si ce nu poate,precum si ce trebuie sa faca.Numai omul care si-a supus analizei propriile sale actiuni isi poate cunoaste adevarata esenta.In discursurile sale Socrate invata ca omul nu trebuie sa tinda sa acumuleze un anumit volum de cunostinte,ci sa tinda spre intelepciune,care poate fi atinsa cu ajutorul filosofiei.Anume filosofia il indeamna si il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine,sasi descifreze potentialul propriului suflet. Platon: Considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi:cea sensibila sic ea inteligibila.Lumea sensibila este accesibila experientei,cunoasterii prin simturi,iar lumea inteligibila poate fi studiata doar de ratiune.La baza cunoasterii Platon plaseaza principiul lui Socrate .Cunoastete pe tine insuti.Este necesar,afirma el,de a te scufunda in lumea spiritual proprie si de a te determina in gindurile tale.In dialogul Omu l de statPlaton precizeaza ca politica-arta regala-este o stiinta teoretica,directa care elucideaza esenta conducerii oamenilor.Oamenii,afirma el,pot fi condusi atit prin convingere cit si prin violenta. Aristotel: In ceea ce priveste stiinta omului Aristotel defineste in cartea sa Despre suflet,sufletul ca o entelechie(act) al corpului.Omul este un animal,dar un animal rational.Sufletul are regiuni deosebite:cea inferioara-este cea vegetative(comuna plantelor si animalelor),si in fine cea rationala,rezervata omului.Spiritul uman se naste ca o tabula rasa in care se imprima experienta cistigata,acest intelect este deci pasiv,dar exista si un intellect active;acesta este nemuritor,vesnic,este parte ape care o avem comuna cu zeii. Epicur: Considera ca sarcina filosofiei este de a crea stiinta despre comportare ce ar face omul fericit.Criteriul fericirii consta in eliberarea sufletului de tot cei intimplator,de tot ce sta in calea placerii:tulburari sufletesti.neliniste si frica de :zei,moarte ,viata de apoi.Cine stie sa se debaraseze de teama fata de imprejurarile exterioare este mai fericit.Omul trebuie sa contribuie la sanatatea corpului si tihna sufletului,anume aceasta dupa Epicur si este criteriul unei vieti fericite. 7.Ontologia si gnosiologia in conceptia filosofica a lui Platon.Invatatura despre lumea ideilor si lumea lucrurilor sensoriale. Dupa Platon ,lumea se imparte in doua:in lumea ideilor ,numita lumea adevaratei infiintari si lumea lucrurilor senzoriale.Lumea ideilor-idei vesnice,neschimbatoare,lumea primara,care nu dispar.Ideile sint interpretate ca niste chipuri ideale-modele pt lumea lucrurilor senzoriale .Lumea ideilor impartatie divina in care sufletul nemuritor al omului se afla pina la nasterea sa.Lumea lucrurilor senzzoriale-se nas si dispar ,sunt schimbatoare,sunt umbre a ideilor.Pt filosofia naturii a lui Platon ,tot asa ca pt pitagorieni,e caracteristica legatura ei cu simbolica numerelor,care e tratata drept conducatoare a lumii datelor senzoriale. Materia este numita de catre Platon inexistenta ,iar obiectele sensibile iita ideile ca pe niste modele.Din aceasta invatatura despre idei decurge si teoria cunoasterii lui Platon.El considera ca cunoasterea propriu-zisa este intoarcerea in lumea ideilor,o cunoastere ca o amintire,sufletul nemuritor al omului isi aminteste despre contemplarile ideilor de pina la intruchiparea sa in om.In asa fel se obtin cunostinte adevarate care sint straine lumii senzoriale ,deci cunoasterea se bazeaza pe amintire.Forma logica a cunoasterii suprasenzoriale este dupa Platon dialectica ca arta de a pune intrebari si de a raspunde la ele. Specific este paradigma gnoseologic la Platon. El face o deosebire clar ntre cunotine i prere, cunoatere raional i senzorial. Obiectul cunoaterii senzoriale este lumea vizibil, lumea lucrurilor. Cunoaterea senzorial ne dea nu cunotine, ci prere (doxa). Adevpata cunoatere este cunoaterea raional care are obiectul su lumea ideelor, aceasta este cunoaterea nemijlocit intuitiv care are labaza sa teoria reamintirii (anamnezis). Sufletul, conform concepiei lui Platon, este venic i nemuritor, dup moartea corpului (nchisoarea sufletului) sufletul nimerete n lumea ideelor pure, le privete, iar apoi se

rencarneaz n alt corp. Deatta cunoaterea este reamintirea a ceea ce sufletul a privit n lumea ideelor pure. Formele superioare a cunoaterii tiinifice sunt matematica i dialectica. Adevrata cunoatere nu -i accesibil tuturor i nu poate fi exprimat n scris, n noiuni. Ea este accesibil filozofilor i nu-i altceva dect perceperea ntregului n unitatea armonioas a prilor sale, sinteza mistic a gndurilor, sentimentelor mitului i logosului, este tinderea sufletului spre lumea ideelor. Cunoaterea este necesar pentru educare i modul de trai corect. 8.Caracteristica generala a filosofiei lui Aristotel .Invatatura despre materie si forma. Aristotel (384-322 i.hr)se naste pe malul Marii Egee. In 335 Aristotel fondeaza la Atena o scoala pe care o numeste Licheon(liceu). Aristotel stabileste in fata cunoasterii denumirile de baza ale existentei si notiunile logice principale ,care sint legate de denumirile existentei.Aristotel studiaza categoriile ,adica,notiunile stiintifice despre cele mai supreme genuri de existenta.Aristotel destingea existenta a 10 categorii,la fiecare categorie el da o intrebare:1.esenta(ce?);2.calitatea(de care?);3.cantitatea(cit?);4.relatia(la ce ?)5.locul(unde?)6.timpul(cind?);7.situatia(stam sau sedi ?);8.apartinerea(are?);9.actiunea(facem?);10.suferinta(pateste? Dupa Aristotel materia e pasiva,contine posibilitatea aparitiei varietatii reale a lucrurilor, este un concept, referitor la substratul comun tuturor lucrurilor, la ceea ce exist n ele ca posibilitate (potent) i care se transform n realitate (n act) sub aciunea formei (esen). Pt ca materia sa se transforme in realitate,materiei trebuie sai fie imprimata forma corespunzatoare. Dupa Aristotel anume forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerata esenta primara. func ionale, ce confer specificitate obiectului sau clasei din care acesta face parte. Anume forma confera

Forma are acelai n eles de concept, ce exprim generalul, esen a, totalitatea nsuirilor de structur i lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerate esenta primara. Este factorul activ,creativ. 9.Caracteristica generala a filosofiei medievale:etapele dezvoltarii si problemele principale. n spaiul european, ncepnd cu secolele IV-V, evul mediu filosofic este pregtit, chiar dac numai n parte, de dou mari momente, cu puternic coloratur teologic: Apologetica i Patristica. Amndou legitimeaz i sistematizeaz n mod doctrinar cretinismul, printr-o argumentare, menit s-i asigure superioritatea deplin ca religie, filosofie i moral. APOLOGTIC Sistem(adesea nentemeiat) de aprare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. Parte a teologiei care are ca scop aprarea religiei crestine. PATRISTICA Doctrin teologic-filozofic prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin, completnd Biblia si studiind viata, opera si conceptia printilor Bisericii In filozofia medievala apare: -patristica adica lucrarile asa numitor parinti ai bisericii in care se apara bazele filozofice ale crestinismului; -glosnicismul adica credinta in existenta lui dumnezeu si caile de cunoastere a lumii. Se dezvolta si -scolastica prezinta filozofia care se preda in scoli iar mai tirziu in universitati. Principala problem n filozofia medieval a fost raportul dintre credin i raiune, religie i tiin, filozofie i teologie. Ea s-a rezolvat foarte original prin formularea teoriei adevrului dublu: sunt adevruri ale raiunii, filozofiei i adevruri ale credinei, religiei, ceea ce este adevrat n una poate fi neadevr n alta i invers. Asta a fost un fel de compromis, mpcare ntre religie i tiin, dac iniial religia persecuta i ignora tiina, atunci cu acumularea cunotinelor religia a fost nevoit s o recunoasc. Dar dei se recunotea existena adevrurilor raiunii, adevrurile credinei erau mai presus. tiina se ocup cu mruniuri, cu lucruri trectoare, pe cnd religia se ocup cu valori venice, sacre.Ceea ce omul nu poate nelege cu raiunea sa el atinge prin credin. 10.Filosofia renanscentista:umanismul,filosofia naturii,filosofia social-politica. Umanism este concepia coform crei omul este valoarea suprem i trebuie de creat condiii umane pentru dezvoltarea multilateral i armonioas a fiecrei personaliti. Dac n epoca medieval omul se asemna cu Dumnezeu, era creat de el dup chipul i nfiarea lui, atunci in filozofia Renaterei omul este zeificat, maximal se apropie de Dumnezeu dup activitatea sa creatoare. Dumnezeu i-a dat omului libertatea voinei iar mai departe el singur i rezolv soarta sa. Omul este nu numai ofiin natural, ci i creatorul de sine nsi i stpn asupra ntregii naturi. n sens ngust umanism nseamn o micare ideologic coninutul crei este studierea i popularizarea limbilor, literaturii, artei i culturii antice. Problema naturfilozofic n epoca Renaterei avea un caravter panteist. Crearea unui nou tablou al lumii i studierea naturii erau n strns legtur cu dezvoltarea modului de producie, navigaiei maritime, noile descoperiri geografice. B.Telezio deschide n Neapole academia studierii experimentale a naturii. Scopul filizofiei, consider el, const nu n cunoaterea lui Dumnezeu, ci cercetarea naturii reale. Telezio neag apelul la autoriti i socoate c

concluziile tiinifice i filozofice trebuie s se bazeze pe perceperea nemijlocit i experien, pe raiunea proprie. N.Cuzanus este preocupat de problema tradiional pentru acea vreme a raportului lui Dumnezeu i lumea, o rezov original. El l apropie pe Dumnezeu cu natura, atribuindui naturii calitile divine. n Dumne zeu coincid finitul i infinitul, centrul i periferia. Dumnezeu este un maximum infinit, iar lumea, natura maximum limitat. De aceea universul nu poate fi considerat nici finit, nici infinit. Contopirea divinului i umanului se realizeaz n Christos. N.Cuzanus formuleaz un ir de idei dialectice n nelegerea naturii unitatea contrariilor, unicul i multiplul, posibilitate i realitate, finit i infinit. n teoria cunoaterii N.Cuzanus fundamenteaz noiunea de metod tiinific, abordeaz problema creaiei, posibilitile nelimitate a omului. El formuleaz noiunea de ignoran contient (docta ignorania), care este contientizarea disproporiei ntre raiunea uman limitat i infinitatea in care omul este inclus i spre care tinde. Raiunea limitat se apropie de infinit, de Dumnezeu, concepndul ca unitatea contrariilor. Lucrurile finite trebuiesc privite ca legate cu ntregul, cu infinitatea. Fiecare lucru, inclusiv i omul, se przint ca coninnd n sine o lume n mod restrns, ca un microcosm. Cunoaterea lumii se realizeaz pe fonul incognoscibilitii lui Dumnezeu. Problema cunoaterii lumii se concretizeaz le N.Cuzanus ca problema credinei i raiunii. Credina el o pune mai sus dect raiunea. De la credin se ncepe orice nelegere. Raiunea se orienteaz prin credin, iar credina se desfoar prin raiune. Problema sociologic se refer la crearea teoriilor despre societate i relaii sociale, politic i relaii politice, stat si formele de guvernare.Printre ideile sociologice merit un interes deosebit concepia lui N.Machiavelli despre statul centralizat. El neag concepia religioas conform crei statul depinde de biseric ca puterea suprem pe pmnt. Biserica a destabilizat temelia statului ncercnd de a lua n minile sale puterea laic i spiritual. Fiindc forele motrice a activitii oamenilor sunt egoismul i interesele materiale reese c numai un stat puternic i centralizat poate s fac regul n societate, s formeze o concepie juridic la oameni. N.Machiavelli se ocup i cu problemele politice i relaiilor politice, interaciunea politicii i moralei. El ajunge la concluzia c pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune, c scopul scuz mijloacele. Ideea unui stat puternic este dezvoltat i de Jean Bodin. Interesele statului el le pune mai presus dect religia i biserica. Statul rezolv problemele familiei, menine inegalitatea patrimonial ce apare pe baza proprietii private. Monarhul este unica i absoluta surs a dreptului. 11.Filosofia moderna.Problema metodei cunoasterii stiintifice.Sensualismul,empirismul,rationalismulprincipalele curente gnosiologice. Filosofia moderna isi are inceputurile in sec. 17 in Europa , in acea perioada se produc schimbari importante economice si politice,apar relatii capitaliste,se dezvolta si se internationalizeaza comertul,incep sa dispara monarhiile absolute. Filosofia din sec.17-lea are un sporit caracter gnosiologic in legatura cu posibilitatile cunoasterii,metodele cunoasterii in cadrul filosofiei se dezvolta 3 curente si anume:1.empirismul,2.rationalismul,3.sensualismul. Un reprezentant de baza al curentului empirism este F.Bacon,filozof englez,ce considera ca principala metoda a cunoasterii este metoda inductiva punind accent mare pe experiment. Cunoasterea empirica presupune obtinerea cunoastintelor in procesul activitatii practice a omului.Studierea lumii insa este impiedicata,considera ca Bacon de 4 fantome sau idoli,care sint:1.idolii pesterii/speciei sint prejudecatile legate de partikularitatile individuale,de dispozitie,ereditate,educatie;2.idolii teatrului-bacon considera ca in acest caz oamenii se bazeaza pe autoritatea cuiva si pt a demonstra ceva nu apeleaza la argumente ci la operele altor savanti faara a se controla;3.idolii pietii-este o neconcordanta a limbajului cu viata reala;4.idolii tribului-acest idol tine de erorile simtului ,de intelectul ,si omul deseori interpreteaza antromorfic lucrurile. Bacon considera ca oamenii trebuie sa descopere prin metoda inductiva cauzele fenomenelor folosind analiza,comparatia,observatia si experimentului. Rationalismul este un curent filosofic,in cadrul caruia se pune accent pe ratiune ca mijloc principal de obtinerea a cunostintelor.Unul dintre reprezentatii acestui curent:R.Descartes,filosof frabcez,care are o privire mecanicista asupra producerii fenomenelor naturii.La fel ca si Bacon,Descartes considera ca primul pas in a cunoaste este de a pune la indoiala toate cunoastintele noastre,de aici si mazima ma indoiesc deci cuget,cuget deci exist.Pt a determina adevarul si obiectivitatea cunostintelor stiintifice trebuie sa le supunem indoielilor.Invatatura lui Descartes despre cunoastere este o invatatura rationalista deoarece toate cunostintele stiintifice considera el ca sint de origine teoretica,iar stiinta experimentala nu poate sa raspunda la toate intrebarile noastre. Sensualismul.Un reprezentant de baza al sensualismului este J.Locke.El considera ca in afara simturilor noastre nu exista cunostinte veridice.El inainteaza urmatoarea idee:in ratiune nu exista nimic ce nar fi existat initial in simturi.Astfel ,el considera ca in afara simturilor cunostintele nu exista,iar ratiunea poate doar sa sistematizeze cunostintele. 12.Problema substantei in filosofia moderna-dualismul,monismul,pluralismul. Monism- conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substanta unica fie ea materiala ori spirituala. In istorie a existat monism materialst si idealist ( obiectiv si subiectiv). Dualism-conceptie ce afirma 2 substante egale,

doua inceputuri in explicaea lumii materiala si spirituala. Reprezentantii: Platon, R. Descartes. Pluralism- teorie ce admite o multitudine de inceputuri ori tipuri de existenta. Ex: conceptiile lui Democrit, Empedocle, Anaxagora. 13.Filosofia iluminista europeana:omul,societatea,ratiunea. n multe ri europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci n care s-a pus accentul pe dezvoltare i rspndirea cunotinelor culturale, pe ideea luminrii maselor. Iluminismul sau luminismul este un curent de gndire, cu multiple consecine pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din poziia rigid n care l fixase filozofia tradiional, pentru a -l face obiectul propriei sale activiti: prin munc i cultur, omul este perfectibil, ca i societatea pe care el o construiete. nlocuind concepia static despre om cu una dinamic, iluminismul e susinut de ideologii claselor dinamice ale societii, de burghezie n primul rnd. De aceea, a aprut n rile n care burghezia a aprut mai repede ( Anglia i Frana ) i s -a configurat mai trziu acolo unde forele feudale erau mai puternice ( de ex. n S-E-ul Europei ). Lupta de emancipare a acestei clase revoluionare s-a sprijinit pe un numr de idei orientate n ntregime pe o direcie antifeudal. nc din 1688, n cadrul Revoluiei burgheze din Anglia, ncepe s fie pus sub semnul ntrebrii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat, se cristalizeaz o ideologie iluminist care va pregti Marea Revoluie Francez din 1789. Iluminismul a avut cteva trsturi specifice: - caracter antifeudal si antidespotic. Toate instituiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absolut, bazat pe ideea dreptului divin, biserica, justiia, coala. Gnditorii iluminiti cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului i acordarea de liberti sociale i politice ntregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicri se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural i a contractului social, conform crora oamenii se nasc cu aceste drepturi i triesc pe baza unei nelegeri cu monarhul, pe care pot s nu-l mai accepte dac nu este un om luminat. - spiritul raionalist, materialist i laic. n secolul XVIII s -a afirmat raiunea, fenomenele vieii au cunoscut o interpretare materialist, iar problemele culturii i ale tiinei au nceput s se separe de cele ale religiei, combtnd fanatismul i misticismul. Declinul autoritii ecleziastice asupra vieii publice nu a atras i revalorificarea mentalitii magice. Practicile oculte nu au mai fost satanizate ( i condamnate juridic ), ci au nceput s fie depreciate raional ( i luate n derdere). Magul nu mai este vzut ca un pactant cu diavolul, ci ca un arlatan abuznd de credulitatea publicului. - militeaz pentru emanciparea poporului prin cultur; - ncurajeaz tratarea problemelor sociale in literatur. - genereaz o literatur cu caracter moralist. n calitate de curent ideologic i cultural, iluminismul se definete prin: promovarea raionalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului i a dogmelor, rspndirea culturii n popor, literatura preocupat de problemele sociale i morale; teme i motive literare promovate de literatura iluminist: monarhul luminat , contractul social , emanciparea poporului prin cultur; Genuri i specii: liric, epic ( povestire, nuvel, roman ), dramatic ( tragedie, comedie ) 14.Filosofia clasica germana-teoria cunoasterii ca expresie a activitatii constiintei. Fillosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr -o parte i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioad. La sfritul sec. XVIII lichidnd rmnerea n urm economic i politic, Germania se apropia de revoluia burghez, la fel ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din veacul XIX revoluia filosofic a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca o teorie german a revoluiei franceze. Pentru ea este caracteristic: Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente. Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului. Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric. Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului. nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei. Formularea dialecticii ca concepie integral. Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n filosofia sovietic concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ nou n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori ntocmai se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea ei. 15.Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana(de la Kant,Hegel).

Kant s-a dovedit un mare filosof al moralitatii, cel mai important dupa Aristotel si probabil, cel mai original. Performanta nepieritoare a lui Kant, echivalenta cu o rasturnare revolutionara a stiintei despre demnitatea umana, consta in centrarea acesteia pe libertate si pe deducerea ei din libertate. De la descoperirea libertatii ca definitorie pentru om si umanitate putem data adevaratul inceput al constiintei umane de sine. In cadrul dialecticii transcendentale, daca obiectul intelectului este sensibilitatea, obiectul ratiunii sunt cunostintele intelectului; sintetizand, intelectul uneste fenomenele prin reguli iar ratiunea raporteaza aceste reguli la propriile ei principii. Ratiunea este asadar o facultate a principiilor, a judecarii dupa principii; aceste principii raman intr-o pozitie transcendenta fata de fenomene, fata de real. Dupa cum categoriile sunt concepte originare pure ale intelectului, conceptele rationale pure ale ratiunii devin Ideile. Dialectica transcendentala delimiteaza aceste Idei si sistemul lor, supunand unei critici erorile disciplinelor care se ocupasera de aceste Idei, pe care le-au presupus ca obiecte reale deci cognoscibile: "psihologia rationala", "cosmologia rationala" si "teologia rationala". Potrivit conceptiei kantiene, cauzalitatea dupa legile naturii nu este singura cauzalitate a fenomenelor; mai trebuie admisa o cauzalitate prin libertatea celui care gandeste. Apare astfel al doilea sens al libertatii, cel moral. Rezolvarea antinomiei dintre cele doua cauzalitati este posibila prin distinctia dintre fenomen si noumen: intrarea in lumea libertatii obliga la eliberarea de sub legile sensibilitatii din fenomenalitatea empirica in favoarea unei lumi inteligibile, a legiferarilor practice ale ratiunii. Noumenul nu poate fi cunoscut, ci gandit si regandit, in intentia apropierii de absolutul pe care nu-l va putea atinge vreodata. Filosofia lui Hegel are ca unul dintre fundamentele sale dialectica.Dialectica proclama dezvoltarea generala si la baza ei se afla idea ca sursa oricarei dezvoltari este autodezvoltarea notiunii,adica dezvoltarea are natura spirituala .dialectica notiunilor ,determina dialectica lucrurilor. La baza dezvoltarii in opinia lui Hegel se afla niste legi:1.Legea interdependentei dintre transformarile cantitative si calitative si invers;2.Legea negarii negatiei-care presupune ca teza devine antiteza si pe urma are loc propriu-zic sinteza. Invatatura lui Hegel constituie un sistem filosofic,el fiind idealist,acceptind dialectica ca metoda ,dar recunoscind natura ca o lume incremenita si moarta. 16.Filosofia lui K.Marx.Crearea dialecticii materialiste si a conceptiei materialiste despre istorie. MARXISMUL este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial de Marx i Engels i dezvoltate mai departe de ctre V.Lenin. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii societii. Pentru prima dat a fost dat interpretarea materialist a istoriei i societii, se formuleaz dialectica materialist, ideea practicii. Apariia marxismului a fost condiionat de urmtoarele premise: Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din Silezia, Lion, micarea ciartist). Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoria evoluionist a lui Darvin. Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasic german . Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciilor modului de producie. Lupta de clas duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea exploatrii, la eliberarea proletariatului. V.Lenin completeaz marxismul cu ideea posibilitii revoluiilor socialiste n rile napoiate, predominant agrare. Ideile lui Lenin au stimulat revoluiile i schimbrile sociale n rile subdezvoltate ca Rusia, China, Iugoslavia, democraiile populare .a. Marxismul a influenat puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX. Astzi exist o multitudine de preri referitor la esena i rolul marxismului i aceasta este condiionat de aceea, c marxismul nu-i o concepie omogen, nu-i numai o construcie teoretic, ci i un sistem de idei conceptuale i abordri ideologice. Aici se refer marxismul clasic, ideile formulate de K.Marx i F.Engels. Aici se refer i interpretarea i dezvoltarea marxismului de ctre Lenin i aplicarea lui la realitatea rus. Tot aici se include i varianta totalitarist a lui Stalin. Mai exist varianta social -democratic a marxismului precum i neomarxismul. Deci dac criticm marxismul, atunci trebuie s avem n vedere anumite idei concrete ce s -au nvechit i nu corespund realitii. 17.Irationalismul,voluntarismul si problema omului in filosofia lui A.Schopenhouer si F.Nietzshe. Fondatorul filosofiei irationaliste este filosoful german Schopenhouer(1788-1860).In opera sa principala,luea ca vointa si reprezentare,Schopenhauer inainteaza notiunea principala de lume,atribuindui un rol central,spre deosebire de sistemele clasice in care centrale erau asha categorii ca:existenta,substanta,materia si altele.El considera ca lumea este ceea ce exista doar datorita reprezentarilor omului despre ea,aceasta este lumea ca reprezentare si in al 2-lea rind,lumea este ceea ce exista independent de reprezentarile omului despre ea,aceasta fiind lumea ca vointa.

Schopenhauer promoveaza idea ca la baza existentei se afla o forta,o energie irationala,inconstienta care determina existenta si esenta lucrurilor.Pt Scopenhauer aceasta energie poarta nume de vointa,vointa este o substanta universala care nu cunoaste nici un fel de limite in dorinta de a se realiza,tot ce exista in natura,in univers este o manifestare a acestei vointe,lucrurile,forta de gravitatie ,de respingere,magnetismul,sensibilitatea,toate acestea sint o realizare concreta a vointei. In opinia lui Sch.lumea este o vointa si reprezentare.Conceptia lui Sch.a fost formulata sub influenta invataturii lui Kant despre lumea fenomenelor si lumea lucrurilor in sine,dar influentate si de conceptia Budista despre nirvana.La fel ca si alte lucruri,omul este o intruchipare a vointei universale si se manifesta prin vointa de a trai,el este determinat in primul rind nu prin capacitatea sa de a gindi rational,de a cunoaste esenta lucrurilor si este condus anume de aceasta esenta irationala-vointa de a trai.Aceasta nu depinde de intelectul omului,de educatia acestuia,de capacitatea omului de a cunoaste,ci este inascuta,are caracter biologic,iar omul nu o poate ignora. Nirvana budista este idealul existentei fiecarui om.Sch.considera ca dispozitia psihologica care reflecta importanta dorintei omului de a schimba societatea nu gaseste sustinerea perfecta. Filosofia lui Sch.despre vointa si-a gasit dezvoltarea in opera filosofului german Nietzsche-el a fost preocupat in special de problemele de etica, psihologie, si filosofie a culturii.N.se pronunta pt revezuirea valorilor nationale, respinge filosofia rationalista ,iar pesimismul care domina filosofia lui Sch.este respinsa se el,vointa de a trai este inlocuita de vointa spre putere.Filosoful considera ca pina la el omul a fost tratat in mod neadecvat naturii sale.N.considera ca teoriile precedente incercau sa identifice pe oameni sa gaseasca ce este comun tuturor ,in realitate insa oamenii sint diferiti ,in primul rind sint deferiti de la natura.In opinia lui N.,promovarea idei este egalitatea tuturor este daunatoare,religia promoveaza ideea de compatimire a acestui sclav,de ajutor dat bolnavilor si de accea prin aceasta omul devine sclav,aceasta este cauzat si de morala care e bazata pe notiunile de bine si de rau. Pt ca societatea sa prospere,N. Spune ca trebuie sa reeasa din urm.maxima:Dumnezeu este mort,prin aceasta justifica amoralismul si considera ca civilizatia poate fi salvata doar prin aparitia unei fiinte superioare asupra omului dar si prin constituirea unei elite riguroase care este libera de prejudecatile morale. 18.Filosofia sec.xx.Principalele curente filosofice contemporane. Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai ales ca filosofii nu incearca crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia contemporana este deseori dominata de irationalism,conform caruia ratiunea nu este singurul mijloc de descoperire a adevarului ci adevarul poate fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare. Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi: A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca un mediu fundamental al existenei, cunoaterei i aciunii. Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s reconstruiasc ntregul tablou al lumii pornind de la acest reper. Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii. Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnico-tiinifice). Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin metafilosofie i s se concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii cunotinelor i aciunilor. Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i principiilor morale, care periodic au loc n societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au cptat o larg rspndire teoria psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a E.Blavatscaia, neocretinismul lui D.Merejcovschi, renaterea spiritual a lui H.Keyserling. Scientism i antiscientism. Neotomism curent n filosofia contemporan care renvie doctrina scolastic a lui. Personalism curent religios n filosofia contemporan care recunoate personalitatea i valorile ei spirituale sensul suprem al civilizaiei. A aprut n SUA la sfritul sec.XIX, reprezentanii sunt Bowne, Hocking, Brightman, Flewelling. n Frana personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach. Evoluionismul cretin (teilhardism) curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera c la baza concepiei despre lume trebuie s fie evoluionismul filosofico-religios. 19.Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in Md. Gndirea filosofic din Moldova cunoate o cale lung de dezvoltare de la primele elemente ale realitii generalizate contient pn n zilele noastre. Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii teoretice, nelepciunea popular reprezenta vechea noastr filozofie. n perioada iniial de dezvoltare gndirea filosofic din Moldova purta un caracter mitologico -religios i nu prezenta un tot ntreg. Literatura, cronicile bisericeti i letopiseele au devenit purttorii concepiei despre lume din epoca feudalismului. Letopiseele sau cronografia moldoveneasc include totalitatea cronicilor scrise n Moldova. n

evoluia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima etap este cronografia moldo-slavon din sec. XV XVI. Etapa a doua ine de sec.XVII i este reprezentat de letopiseele lui G.Ureche i M Costin. A treie etap se refer la sec.XVIII i este reprezentat de letopiseele lui I.Neculce. Criteriul principal al filosofiei medievale l constituie att categoriile religioase, ct i limba religioas. Dezvoltarea gndirii social-filosofice din sec. XVII XVIII depinde de condiiile social-economice, politice i culturale. Moldova n aceast perioad era un stat feudal n care domina gospodria natural. Gndirea progresiv a Moldovei din aceast perioad era dominat de ideea general de lupt mpotriva Porii i frdelegilor feudalilor locali.reprezentanti:Milescu-Spataru Nicolaie,D.Cantemir. Dezvoltarea economic a Moldovei din sec. XIX a constituit o premis obiectiv a studierii bogiilor naturale ale rii, dezvoltrii tiinei i nvmntului, a pregtirii specialitilor din diferite domenii i mai ales pentru industrie i agricultur. Secolul XIX n Moldova este secolul iluminismului. Reprezentanii lui luptau pentru instaurarea lumii raionale, societii bazate pe egalitate, libertatea politic drepturilor civile. Din iluminiti fac parte Gh. Asachi, C.Stamati, C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu, B.P Hadeu .a. n operele sale ei criticau neajunsurile societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V. Alecsandri, M Eminescu, care luptau mpotriva feudalismului i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin idei social -politice i filosofice, gnduri despre om, natur, locul i rolul lor n viaa societii, despre monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice .a. 20.Ontologia ca parte componenta a filosofiei.Notiunea de existenta si materie ,formele lor.Obiectivitatea materiei si obiectivitatea spiritului. Ontologia este o parte componenta a filosofiei care are ca obiect trasaturile existentei.Termenul de ontologie provine de la ontos-fiinta; logos-stiinta.In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de existenta cit si cea de nonexistenta.Se studiaza fundamentele existentei,nivelurile si formele acesteia. Ontologiile se clasifica dupa mai multe criterii:dupa nr.de elemente puse la baza lumii se disting:ontologii moniste,dualiste si pluraliste.Ontologiile moniste pun la baza lumei un singur principiu fie materia,fie spiritul.Ontologiile moniste sint sau materialiste sau idealiste.Ontologiile dualiste pun la baza lumii 2 principii:material si spiritual. Existenta este tot ceea ce exista ,tot ceea ce este,indiferent de forma pe care o are:materiala sau ideala,indiferent de faptul cine este purtatorul acestei forme.Existenta reprezinta insasi faptul de a fi,de a avea o realitate obiectiva. MATERIA este un termen general pt toate elementele care ne inconjoara si din care sintem alcatuiti.Din perspectiva fizicii,materia apare sub forma de substanta sau energie,din perspectiva filosofica,materia este tot ceea ce ne inconjoara,trasaturile sale definitorii fiind:masa,necesarul de spatiu,structura interna si energia termica,interna a materiei.Ea se intilneste in asa stari de agregare ca:lichida,solubila si gazoasa.Caracteristicile principale ale materiei:-masa,-volum,-structura. 21.Spatiul si timpul.Timpul si spatiul social. Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni, structuralitate si interactiue. Are un caracter multidimensional. Obiectivitate- un ansamblu de coordonate sau de repere care constituie un sistem mobil de reactii, atunci

putem concluziona ca simbolistica unui spatiu este o rezultanta directa si nemijlocita a felului in care stim sa modelam caracteristicile lui: coordonatele lui, reperele lui, si timpul. Multidimensionalitatespre deosebire de timp, spatiul este multidimensional, avind

dimensiuni.Universalitate- spatiul are un caracter general, universal.Intindere- spatiul are o suprafata. Neomogenitate- spatiul este neomogen, diferit in dependenta de intindere, exprims forma, pozitia si distanta obiectelor coexistente in lumea reala. Reversibilitate- spre deosebire de timp, spatiul are caracter reversibil. Timpul are un sir de proprietati generale si specifice: -ireversibilitate.Timpul este una dintre dimensiunile universului care ordoneaza evenimentele intr-o succesiune ireversibila si este corelata cu notiunea de eveniment. -unidimensionalitatea.Timpul are o singura dimensiune si se scurge intro singura directie. -durata.Una dintre problemele majore ale timpului este problema trecerii.Ea presupune intelegerea asimetriei dintre trecut si viitor.Aceasta asimetrie se numeste cite odata sageata timpului. -omogenitate.Timpul n mecanica clasic este omogen, nu este influentat de obiectele sau fenomenele ce au loc si este independent de spatiu. Particularitatea unor norme, se incearca de a elucida corelatia dintre norme sociale in societate la etapa actuala si se demonstreaza ca un imperative al timpului ce consta in utilizarea mai frecventa a traditiilor si normelor, obiceiurilor de convietuire sociala.

22.Miscarea si formele ei.Notiunea de progres si regres. Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. In calitate de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la deplasari mecanice pina la procesele de gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor, sistemelor materiale care constituie universul. In dependenta de modul de organizare a materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala. Progresul este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior. Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul descendent al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel ca si progresul, regresulare un character relative. 23.Esenta dialecticii si legile ei. Dialectica (grec. dialegomai - ntrein o conversaie, disput) - noiune filosofic, care la origine n antichitate nseamna arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discuie, prin descoperirea contrazicerilor n raionamentul oponentului. Dialectica filosofilor greci din acea perioad purta caracter spontan. Cel mai mare dialectician al Greciei antice Heraclit afirma c totul exist i concomutent nu exist, deoarece totul curge i se transform necontenit, apare i dispare. E bine cunoscut maxima lui Panta rei (totul curge). Lumea, dup Heraclit, este constituit din contrarii, iar lupta dintre contrarii este cauza dezvoltrii. Socrate privea dialectica ca miestria de afla adevrul prin ciocnirea prerilor contrare, modul de a duce o discuie tiinific. Platon numea dialectica metod logic care cu ajutorul analizei i sintezei duce la cunoaterea adevratului existent ideilor. Aristotel nelegea dialectica ca miestria demonstrrii i respingerii Lui Aristotel i aparine meritul de a defini i cerceta formele eseniale ale gndirii dialectice. Dialectica n aceast perioad este nc foarte primitiv i simplist,deoarece filosofii greci antici mai mult atrgeau atenia asupra micrii i a legturilor dintre lucruri, dect asupra a ceea ce se mic, se transform i se leag. Ei nu ajunseser la descompunerea obiec-telor i fenomenelor naturii n prile componente i la analiza lor, fr de care este imposibil cunoaterea profund i multilateral a lor. Legile dialecticii sunt cele mai generale legi ale dezvoltrii naturii, societii i gndirii umane. Legea este reflectarea legturilor i relailor dintre obiecte i fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenial. Legea trecerii schimbrilor cantitative n calitative - una dintre legile fundamentale ale dialecticii, conform creea schimbarea calitii obiectului are loc atunci, cnd acumulrile schimbrilor cantitative ating o anumit limit.Pentru medicin aceast lege are importan n nelegerea proceselor patologice, diferenierea lor i determinarea tacticii tratamentului. Legea unitii i luptei contrariilor - una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvluie sursa automicrii i dezvoltrii obiectelor i fenomenelor. Ea exprim esena, nucleul dialecticii, deci reflect procesele din profunzime, de la nivelul esenei. Izvorul dezvoltrii este contradicia dialectic. Orice obiect i fenomen prezint unitatea i lupta prilor contrare. Contrariile sunt acele laturi i tendine ale obiectelor i fenomenelor ce se exclud i se condiioneaz reciproc. Ele au caracter obiectiv i universal i interaciunea lor formeaz contradicia dialectic. Contradicia dialectic exist n toate obiectele i fenomenele, se schimb numai strile lor, parametrii cantitativi, caracterul contradiciilor i semnificaia lor pentru sistem. Laturile ei sunt unitatea i identitatea (armonia), deosebirea i contrariul (disarmonia), contradicia (conflictul, lupta). Contradicia dialectic acutizndu-se duce la conflict, iar ultimul cu necesitate trebuie s fie rezolvat. n procesul rezolvrii contradiciilor se lichideaz numai acele momente care s-au nvechit i frneaz dezvoltarea. Cu rezolvarea unor contradicii apar altele i asta are loc permanent. Legea negrii negaiei - proces a dezvoltrii, conform cruia vechiul este negat de ctre nou, iar noul la rndul su este negat de ceva i mai nou. Negarea dialectic este categoria filosofic care exprim momentul de legtur, succesiune a diferitor etape, stadii n procesul de dezvoltare a realitii. Dezvoltarea este un proces de trecere de la o calitate la alta, de la vechi la nou, de la interior la superior. 24.Determinismul si indeterminismul.Notiunea de lege.Clasificarea legilor. Determinismul este o parte integrala a ontologiei.Esenta acestuia consta in recunoasterea existentei unor relatii de dependenta si de conditionare obiectiva a fenomenelor si evenimentelor.In cadrul determinismului se recunoaste ca universul nu este un haos total,dar configureaza o anumita ordine fata de diverse legaturi cauzale.Determinismul exprima caracterul determinat al fenomenelor prin ele insele si prin relatiile reciproce si le studiaza prin urmatoarele categorii:interactiunea,necesitatea,intimplarea,finalitatea si libertatea. Indeterminismul -Concepie antitiinific, idealist, care neag existena legilor obiective ale dezvoltrii, absolutizeaz ntmplarea, ignornd necesitatea, contest principiul cauzalitii i afirm c mersul lucrurilor i activitatea oamenilor sunt expresia unei abstracte liberti de voin.

Legea- categorie filosofica care exprima raporturile esentiale necesare, generale, relativ stabile si repetabile intre laturile interne ale aceluiasi fenomen. Formele: - mecanice, fizice si chimice,-biologice propriu-zise; -psihologice, sociologice. Tipuri: - deductive si inductive.

25.Notiunea de constiinta.Structura constiintei.Problema constiintei in filosofie si psihologie. Constiinta- forma de reflectare a realitatii proprie oamenilor, forma cea mai inalta a activitatii creierului, psihicului. Provine de la cuvintele latine cum-cu si scientia-stiinta. In structura constiintei se deosebesc elementele cognitive (gindirea), emotional (emotii si sentimente) si volitiv (vointa). Gindirea este capacitatea de analiza si sinteza, de a capata cunostinte noi si de a le folosi in diferite conditii. Aceasta ne da informatie si cunostinte despre lumea obiectiva. Gindirea umana are un caracter abstract, generalizat, ea se exprima prin notiuni. Emotiile si sentimentele sunt reflectari apreciative a realitatii, ele unesc situatia exterioara cu necesitatile omului. Vointa esteun mecanism deosebit de reglemantare a activitatii propriu numai omului, este un autocontrol a personalitatii. La animale si copii mici nu exista vointa, ea este inlocuita de cerinte ca motive de activitate. 26.Constiinta de sine :esenta,caracteristica,manifestarea. Constiinta de sine este capacitatea individului de a se intelege si aprecia pe sine insasi ca subiect cunoscator, simtitor si activ, reprezentind astfel prima etapa a dezvoltarii constiintei. Contiina de sine - capacitatea individului de a se nelege i aprecia pe sine nsi ca subiect cunosctor, simitor i activ. Formarea contiinei ncepe de la reflectarea propriei sale existene corporal, psihic, social. n dezvoltarea individului ea se ncepe a forma de la vrsta de 3 ani i presupune anumite etape de cunoatere pe sine nsi. Deosebirea sa de alii se ncepe de la nsuirea numelui su, corporalitii sale, dispoziiei i strilor sufleteti, aciunilor sale i calitilor personale. Urmtoarea etap este evidenierea sa din lumea nconjurtoare, orientarea i nelegerea locului su n aceast lume, nelegerea sa ca reprezentant a anumitui grup social, colectiviti. Etapa superioar este legat de apariia eului ca personalitate i se manifest nu numai prin distincia sa de alii i mediul nconjurtor, dar i aprecierea sa ce se manifest prin aa noiuni ca ruinea, cinstea, demnitatea, datoria .a. Este important de a a vea n vedere succesiunea dezvoltrii contiinei de sine i respectiv personalitii pentru a nelege ordinea i complexitatea dezvoltrii procesului patologic. Aceea, ce n procesul filogenezei i ontogenezei se formeaz n ultimul rnd, n caz de patologie se distruge primul. Spre exemplu, la bolnavi cu patologie psihic n primul rnd se deregleaz aa caliti ca cinstea, demnitatea, ruinea, pe urm se tulbur orientarea n timp, spaiu i lumea nconjurtoare, iar n ultimul rnd se deregleaz percepia la nivelul corporalitii. 27.Constientul si inconstientul.Invatatura lui S.Freud si neofreidismul. n structura contiinei evidenien dou niveluri: contient i incontient. Nivelul contient include acele procese psihice de care noi ne dm seama, le nelegem, se gsesc n centrul ateniei noastre. Incontient - domeniu al psihicului ce const dintr-o totalitate de procese, operaii i stri ce nu sunt reprezentate n contiina subiectului. Acest domeniu a concentrat n sine pasiunile, motivele, nzuinele sensul crora este determinat de cerinele i necesitile fiziologice. Aadar nu orice aciune este orientat contient. Fenomenele incontiente nu-s ceva misterios, enigmatic, ci tot aceea activitate a sistemului nervos superior care n momentu l dat nu se gsete n centrul ateniei contiente, nu se percepe i resimte de individ. Unele i aceleai procese psihologice pot s -i schimbe modalitatea, ele pot s se transforme din contiente n incontient i invers, ntre ele nu exist un hotar denetrecut. Din punct de vedere fiziologic procesele incontiente ndeplinesc un rol de protecie a sistemului nervos, iau sub controlul su acele funcii care nu cer atitudinea creatoare i participarea nemijlocit a contiinei (deprinderile, automatismele .a.). O concepie specific despre incontient a fost dezvoltat de S Freud (1856-1939), n care absolutiza incontientul i instinctele. Dup prerea lui in constiinta umana se pot evidentia 3 elemente:1.sinele -este inconstient si reprezinta un rezervor,un depozit,impulsuri,reprezentari arhaice si dorinte regulate;2.eu-este un elemen care se gaseste intre inconstient si constient,deriva din sine reprezentindul in viata reala.;3.supra-eul-este instanta superioara,depozit l valorilor,idealurilor si normelor morale. Neofreudism concepie ce ncearc de a revedea ideile lui S.Freud n direcia socializrii lor. Reprezentanii sunt A.Adler, C.G.Jung, E.Fromm, C.Horni .a. Ei neag biologismul i determinismul sexual freudian, mai puin atenie atrag factorului incontient n comportamentul individului, dar mai mult se ocup de rolul incontientului n elucidarea fenomenelor sociale. 28.Constiinta si limba.Constiinta si memoria.Intelectul artificial si modelarea procesului de gindire. Totalitatea elementelor sructurale ale constiintei apar si se dezvolta in procesul muncii. Ele se materializeaza mai intii de toate in limba si vorbire. Limba este un sistem obiectiv deosebit in care se imprima experienta socialistorica, se acumuleaza cunostintele, se imbogatesc personalitatea cu acele valori, care au fost elaborate pina la ea si

pentru ea de toata omenirea. Fiind insusita de om, limba devine purtatorul constiintei lui. Limba este tot asa de veche ca si constiinta. Ea nu este un vas gol, in care se toarna, gindirea gata formata si nici invelisul exterior al constiintei, ci elementul ei structural prin intermediul caruia se prelucreaza, se obiectivezeaza, se pastreaza si se exprima continutul gindirii constiintei intregi. Limbajul indeplineste functiile: -ca invelis material al ideilor, limbajul indeplineste un rol constitutiv in raport cu cunostintele -este un mod de comunicare intre oameni, limbajul permite insusire cunostintelor -contribuie la formarea structurilor logice ale subiectului -ca mijloc intre gindire si obiect, cuvintul are o semnificatie cognitiva -prin limbaj comunica generatiile, transmitindu-si experienta si cunostintele -functia de verificare a cunostintelor -de transformare, prin diferitele modalitati lingvistice se obtin propozitii cu o valoare informativ noua -de argumentare, permite sustinerea unor teze si realizeaza critica altora. Constiinta este memoria, fara de care nu am ajunge la identitatea de noi insine sau ne-am pierde-o. Memoria constituie un fel de trasatura de unire intre ceea ce am fost si ceea ce suntem in prezent si spre ceea ce aspiram sa fim in viitor, este identitatea eului nostru pe axa timpului. De aceea, Henri Bergson definea constiinta in primul rind ca memorie. Un om care si-a pierdut memoria si-a pierdut in mare parte constiinta si deci identitatea de sine, daca nu i-a fost atins si mai grav centrul vorbirii, pentru ca astfel sa nu fie chiar totul pierdut pentru a si le recupera. Literatura se ocupa cu predilectie de astfel de cazuri umane. Tot datorita constiintei, ne amintim un eveniment placut sau trist din viata sau din istoria tarii noastre. Memoria trairilor anterioare si proiectia viitorului sunt laturi complementare ale identitatii de sine a personalitatii umane. Aceste componente se refera si la comunitatile umane, nationale indeosebi. Constiinta trecutului comun si increderea in viitorul propriu sunt definitorii pentru constiinta nationala a ficarui popor. Cunoasterea, gindirea se manifesta ca un proces creator. Forta creatoare a spiritului uman este un privilegiu al omului, o necesitate vitala a existentei lui. Gindirea creatoare presupune capacitatea omului de a-si formula probleme si de a le oferi solutie. Rezultatele cunoasterii sunt supuse unor operatii, indeplinite de creier, care in totalitatea lor sunt definite, gindite. Gindirea se exteriorizeaza, producind notiuni, judecati, rationamente. Procesul de gindire reflecta proprietatile, legaturile, relatiile esentiale ale obiectelor si fenomenelor; evidentiaza o legatura dintre notiuni, prin care se afirma sau se neaga ceva. 29.Gnoseologia ca teorie a cunoasterii. Subiectul si obiectul cunoasterii. Gnoseologia este teoria cunoasterii in general. Obiectul gnoseologiei cunoasterea umana, elementele si mecanismele acesteia, legile si genurile cunoasterii. Gnoseologia se preocup de esena procesului de cunoatere, obiectul, subiectul, structura i mecanismul acesteia. Cunoasterea este procesul de dezvaluire a esentei obietului si fenomenelor de insusire,reproducere mentala a realitatii obiective de catre subiectul cunoscator.Cunoasterea este o activitate individuala,teoretica a omului.Cunoasterea este reflectarea realitatii obiective in cunostinta oamenilor si e unul dintre procesele definitorii ale spiritului uman. Cunostintele sint rezultatul cunoasterii in care se fixeaza experienta umana si care constituie planul ideal al activitatii. In procesul cunoasterii tot timpul exista un subiect cunoscator sau sau epistemic.Acesta este purtatorul activitatii practice,este sursa activitatii de cunoastere.Subiect epistemic poate sa fie un individual cit si un grup de oameni.Obiectul cunoasterii este contrapus subiectului epistemic ,spre el este orientata actiunea subiectului si in calitate de obiect epistemic pot fi natura,societatea,omul si desigur ca gindirea umana. 30.Cunoasterea stiintifica,specificul si structura ei.Epistemologia.Paradigma stiintifica. Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor, esentelor, structurilor profunde ale obiectului ei.Este specializata si utilizeaza un limbaj specific ca si aparatura tehnica adecvata. Are un character systematic si metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme logice, autonome fata de obiect si avand continuturi cognitive desubiectivizate cu o semnificatie precisa.Detine mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunandu-se unor exigente logice si practic-experimentale de verificare.Creeaza obiecte si metodele abstracte al caror studiu duce la obtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva. Teoria stiintifica, forma tipica si complexa a cunoasteriii stiintifice este un ansamblu organizat de cunostinte, de propozitii declarative cu o anumita valoare de adevar, strycturate intr-un sistem deductiv care explica si descrie unitare desfasurarea proceselor si fenomenelor, dintre-un domeniu oarecare al realitatii.Principalele metode ake cunoasterii stiintifice cotemporane sunt: formalizarea, axiomatizarea si modelarea.

Epistemologia: teoria cunoaterii tiinifice. Este o ramur a filozofiei care se ocup cu originile, natura i scopurile, metodele i mijloacele cunoaterii de tip tiinific. Epistemologia are la baz dou ntrebri: Ce este cunoaterea tiinific?, Cum este posibil cunoaterea tiinific? Obiectul epistemologiei O prim operaie a epistemologiei este distincia intre cunoaterea de tip comun, general -uman i cunoaterea tiinific. Se consider cunoatere de tip tiinific, acea cunoatere care are urmtoarele nsuiri: 1.Se ndeprteaz de cunoaterea comun i de bunul sim. 2.Descompune automatismele mentale generate de experienta cotidian. 3.Matematizare. 4.Utilizarea metodelor speciale: modelarea, axiomatizarea, formalizarea etc. 5.Obine ca produse, cunotine cel puin verificabile dac nu verificate. Epistemologia poate avea ca obiect cunoaterea tiinific n general fiind numit epistemologie general.Cunoaterea cunoaterii tiinifice specializate constituie epistemologii particulare ndeprtndu-se de reflecia filozofic. 31.Logica si metodologia cunoasterii stiintifice.Specificul cunoasterii economice. Logica si metodologia cunoasterii stiintifice studiaza raportul dintre logica si metodologie.Logica stiintei reflecta logica structurilor stiintifice, reprezinta teoria principiilor pe baza carora se organizeaza investigatia stiintifica.Logica stiintei abordeaza problema metodelor si formelor cunoasterii stiintifice, natura descoperirelor stiintifice,dialectika traditiei si inovatiei in procesul cunoasterii stiintifice.Logica stiintei analizeaza ansamblul bine ordonat de propozitii ale sintaxei logice ale limbajului.Logica stiintei se ocupa cu analiza formala si confruntarea diferitor notiuni stiintifice intre ele cu scopul de a le evidentia sensul, corectitudinea formala,legaturile si valoarea relative a adevarului.Problema fundamentala a logicii stiintei este cercetarea legaturii ce se stabileste intre cunostintele data si cele noi, atat la etapa elaborarii ipotezelor cat si la etapa verificarii lor.Ca metodologie generala a cercetarilor stiintifice logica stiintei cuprinde metodele utilizate in procesul descoperirii si sistematizarii cunostintelor.Printre acestea mentionam analiza si sinteza, inductia si deductia,observatia,experimentul, ipoteza,modelarea,formalizarea, etc.De asemenea sunt studiate procedeele:generalizarea,abstractizarea,analiza, sinteza, definitia, observatia, experimentul, preclucrarea datelor experimentale.Unitatea logicii si metodologiei stiintei este observata de Aristotel, cugetatorul care in lucrarea Organonul a nalizeaza aspectul logic ce instrument apriori in activitatea savantului.Logica este utilizata de Aristotel cu scopul de ai oferi stiintei forma demonstrativa,iar opiniei forma argumentarii. 32.Problema adevarului in stiinta si filosofie.Obiectivitatea adevarului.Adevarul si credinta. ns cea mai important problem a teoriei cunoaterei este problema adevrului. Toate problemele gnoseologiei se refer la aceea ce este adevrul, cum poate fi el atins, cum exist el i ce caracter are. Adevrul se refer la problemele conceptuale i se gsete ntr-un rnd cu aa noiuni, ca sensul vieii, echitate, dreptate, bine. n dependen de aceea cum se nelege adevrul i posibilitatea atingerii lui va fi poziia civic a omului i activitatea lui. Pentru a sti ce inseamna ca cineva spune adevarul, trebuie sa stim mai intai ce inseamna o propozitie adevarata. Ideea lui Aristotel este deci ca o propozitie este adevarata daca ceea ce afirma ea se intampla in realitate si este falsa atunci cand nu exista o asemenea corespondenta.Tot dupa Aristotel, cunoasterea se desfasoara prin opinii, care uneori sunt adevarate, alteori sunt false. Chiar si atunci cand o opinie este adevarata, ea nu reprezinta inca cunoastere; pentru a deveni cunoastere ea trebuie motivate, justificata prin argumente intemeiate. Adevrul pare atunci s se exprime n limb i s nu existe n afara ei ;astfel, s spunem despre ceva c este adevrat nseamn s facem literalmente adevrul.Mijloacele de distingere ntre adevrat i fals i de a califica ceva ca fiind adevrat sunt : raiunea (gndirea), nelegerea, legile logicii etc.n consecin putem propune urmtoarele distincii :adevarul material , adevarul formal ,adevarul metafizic, adevarul unei credinte sau a unei opinii. Adevarul stiintific este altfel dect cel filosofiic Ortega y Gasset considerra ca exactitatea si rigoarea previziunilor stiintifice sunt dobndite de stiinta experimentala cu pretul mentinerii sale ntr-un plan de probleme secundare. Ortega considera ca doar filosofia ncearca sa dea raspuns ntrebarilor prime, decisive. Adevarul filosofic va fi astfel suficient, dar inexact; adevarul stiintific este insuficient,dar exact. Esentiala n cadrul viziunii sale asupra relatiei filosofie-stiinta, aceasta comparatie a adevarului stiintific cu cel filosofic are drept consecinta o subordonare fundamentala a stiintei fata de filosofie: "Adevarul stiintific este un adevar exact, dar incomplet si penultim, care se integreaza obligatoriu n altfel de adevar, ultim si complet, chiar daca inexact, pe care n-as vedea nici un inconvenient sa-l numim " Adevarul filosofic are calitatea de a fi mai radical, mai esential; atributul adevarului stiintific de a fi exact nu este

un indiciu de superioritaate al acesstuia ntruct fiind existenta certa a stiintei si relatia adevar filosofie-adevar stiintific, filosofia devine ea nsasi necesara. n masura n care se va dovedi existenta unui temei n virtutea caruia omul, fiind ceea ce este, sa fie harazit filosofiei, filosofia va fi nu numai necesara, ci si inevitabila. Faptul ca filosofia este necesara stiintei nseamna ca i este necesar macar un individ care sa fi creat adevarul filosofic; faptul ca filosofia este inevitabila, implica nsa faptul de a fi o necesitate esentiala filosofia pentru fiecare individ uman n parte, necesitate ce izvoraste din fiinta nsasi si care nu-i survine n mod accidental din afara. 33.Societatea ca obiect de studiu al filosofiei.Structura societatii,elementele ei. Societatea constituie o realitate complexa cu multiple dimensiuni, care poate fi abordata din perspective diferite.De exemplu intr-o definitie uzuala putem intalni urmatoarea descriere a societatii:ansamblul organizat de indivizi uniti intre ei prin relatii de interdependenta.In prim planul acestei definitii se afla indivizii considerati ca grupuri sau ansambluri de indivizi.Definitia nu este incorecta pt ca evident nu pot exista societati fara indivizi.Dar la fel de imporatante in caracterizarea societatii sunt relatiile dintre indivizi care au un carater determinat de realitatea existentei impreuna sunt numite generic relatii sociale iar protagonistii lor actori sociali. Societatea cuprinde pe langa indivizi si relatiile lor,activitatile care o sustin de natura economica.politica,juridica,culturala ,valori, norme,institutii.Societatea in ansamblul ei poate fi privita ca o structura sociala, adika un ansamblul al institutiilor care constituie fundalul dat pe care se cladesc actiunile sociale.Relatia dintre actiuni si structuri ne face sa intelegem ca sociatatile sunt dinamice adika au o viata a lor , iar expresia viata sociala poate sa desemneze intre altele ansamblul proceselor ce asigura mentinerea si dezvoltarea societatilor- procese numite mai tehnic reproducerea si respectiv producerea sociala.Dar mai inainte de a fi un obiect de cunoscut societatea este pentru fiecare dintre noi o realitate traita. 34.Sistemul economic al societatii.Economia ca scop si mijloc de existenta a societatii. Producerea bunurilor n scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibil n condiiile n care ntreprinztorii dispun de resurse economice, combin i utilizeaz eficient factorii de producie. Abilitatea ntreprinztorilor permite alegerea celei mai favorabile alternative a factorilor de producie, pe baza principiului raionalitii economice, al obinerii de rezultate maxim posibile cu resursele de care dispun. Acestea definesc rolul ntreprinztorului modern i asigur fora concurenial a ntreprinderii. Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea i diversificarea factorilor de producie. ns, n pofida acestui fapt, ei rmn grupai n 4 categorii de factori, care sunt: 1) munca; 2) natura; 3) capitalul; 4) informaia. Aceste patru categorii de factori, n diferite proporii i combinaii, se gsesc n orice activitate economic. Munca i natura sunt denumite factori primari. Capitalul este un factor derivat, iar resursele informaionale sunt un neofactor. Munca este o activitate uman contient, un efort fizic i intelectual, prin care oamenii, acionnd asupra naturii, obin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricrei activiti economice. Prin munc se combin i se utilizeaz ceilali factori de producie. Exist o distincie ntre munc i fora de munc. Fora de munc constituie totalitatea aptitudinilor fizice i intelectuale ale omului, potenialul lui de munc, pe care acesta l pune n valoare atunci cnd muncete. Munca poate fi: intelectual sau fizic; calificat sau necalificat; de conducere sau de executare; de inovaie i de aplicare; individual i colectiv. Factorul de producie munca poate fi analizat att din punct de vedere cantitativ, ct i calitativ. Dimensiunea cantitativ este determinat de: durata sptmnii de lucru; numrul de lucrtori implicai n procesul de producie. Dimensiunea calitativ este determinat de caracterul specializrii rii respective, de structura populaiei ocupate pe ramuri i sectoare de activitate, de gradul de calificare i de experiena de munc a fiecrui individ n parte. Natura constituie totalitatea elementelor naturale, pe care omul le folosete pentru obinerea bunurilor i serviciilor. Elementele ntrunite sub denumirea de factor de producie natura sunt: pmntul, resursele de minerale i de combustibil, resursele de ap, pdurile, aerul, clima. Capitalul constituie ansamblul bunurilor folosite pentru confecionarea altor bunuri, destinate vnzrii n scopul obinerii unui profit. Dup natura sa, capitalul se mparte n: capital real, numit tehnic sau fizic, materializat n mijloace de producie, cum ar fi: materia prim, utilajele, cldirile, instalaiile, drumurile etc.; capital financiar, sub forma activelor financiare: bani n numerar, depozite bancare, obligaiuni, titluri comerciale etc. 35.Societatea si natura,corelatia lor.Probleme ecologice contemporane,biosfera si noosfera. Notiunea de natura este una dintre cele mai largi, ingloband si lucrurile din natura-lumina stelelor indepartate, transformarile reciproce ale particulilor elimentare, intinderile nemarginite ale oceanelor, raurilor si padurile, etc. Adica tot ce exista, universul si este identica in acest sens cu notiunea de materie.Gandirea antica concepea natura ca pe un tot intreg ce se schimba iar omul era interpretat ca o parte a ei.Viata ideala era considerata cea traita in armonie cu natura, iar de aici si problema cunoasterii stiintifice a naturii.O alta interpretare a naturii s-a cristalizat in cultura crestina a epocii medievale cand natura se considera creata de Dumnezeu, dar la un nivel mai inferior decat omul care a fost inzestrat cu scanteia dumnezeiasca-sufletul.In epoca renasterii

Printre conceptiile filosofiei ce se refera la problemele ecologice poate fi evidentiata conceptia russoista sau neorussoista.Adeptii ei propaga ideea intoarcerii inapoi spre natura, in principiu ei pornsc de la idee justa a unitatii omului si naturii dar absolutizand aceasta teza ei ignoreaza faptul ca omul devine si ramane om nu prin acomodarea pasiva la natura dar prin transformarea ei activa.Concluziile lor sunt negative deoarece sunt patrunse de neincredere in om, in ratiune si fortele lui creatoare.Pe langa aceste conceptii pesimiste, gresite exista si conceptii optimiste conform carora problema ecologica poate fi solutionata tinandu-se cont de faptul ca radacinile ei se trag din interactiunea dintre societate si natura. Probleme ecologice 1. nclzirea global este creterea continu a temperaturilor medii nregistrate ale atmosferei n imediata apropiere a solului, precum i a apei oceanelor, constatat n ultimele decenii. Solutii: diminuarea emisiilor de gaze care cauzeaz efectul de ser, oprirea defririlor iraionale de pdure etc. 2. Defrisarile de padure in masa. Solutii: impadurirea versantilor, gasirea unor alternative lemnului in diverse scopuri economice. 3. Poluarea solurilor, apelor, aerului Solutii: solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane , sau tehnologice in cazul reziduurilor industriale ; educatia cetateneasca in favoarea protectiei mediului Noosfera este ansamblul al sistemelor de informatie, cunoastere si valorizare specifice fiintei umane. Inve li al Pmntului suprapus biosferei, desemnnd omenirea ntruct este alctuit din fiine inteligente. BIOSFR Totalitatea fiinelor care triesc pe pmnt, n ap i n partea inferioar a atmosferei. nveli al Pmntului n care se defoar viaa. 36.Sistemul social si politic al societatii. in general prin s. se nelege o mulime de obiecte care acioneaz ntre ele att de intens nct strile lor snt interdependente, modificarea unuia ducnd la modificri determinate n toate celelalte. Prin natura sa, viaa social prezint caracteristica de s. la toate nivelele sale de organizare: grupul de munc, familia, ntreprinderea, localitatea, societatea global, umanitatea. Unitatea cea mai simpl care prezint caracteristica de s. a vieii social-umane este activitatea care reprezint un s. de comportamente, de aciuni, astfel organizat i orientat nct s realizeze o anumit finalitate S.s Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii ntre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; S.P. Reprezint un subsistem al sistemului social cuprinde relaiile politice, instituiile politice i concepiile politice, sistemul care asigur organizarea i conducerea de ansamblu a societii , funcionalitatea ei. Diferite le comuniti umane, ajunse la o anumit treapt de dezvoltare, nu mai pot exista i funciona fr s fie organizate ntr-un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege general a progresului istoric. Structura i funcionalitatea sistemului politic relaiile politice; instituiile politice; concepiile politice;interaciunea dintre ele. Sistemul politic: Funcie: Distribuia puterii Operaie comunicativ elementar: Decizie cu caracter obligatoriu colectiv Mediu de comunicare simbolic generalizat: Putere Cod: guvern/opoziie Programare: Ideologii/programe de partid 37.Raportul dintre natural si social in om.Notiunile de individ,individualitate,om,personalitate. Omul traieste si isi desfasoara activitatea intr-un mediu natural si social Societatea nu poate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu constituie doar suma lor.Ea se prezinta ca un sistem nemarginit, hipercomplex, capabil nu numai de autoreglare ci si de autoperfectionare.O asemenea tratare a societatii o gasim inka la Aristotel care mentiona ca omul este natural o fiinta politica destinata a trai in societate si este astfel prin natura sa si prin efectul unor circumstante a nu face parte dintr-o cetate este de a fi o natura degradata sau superioara omului.De aceea omul este o fiinta sociabila mai mult decat albinile chiar.Natura impinge oamenii spre asociere. Prin idivid (lat.: indivizibil) se nelege ceva singular n totalitatea sa cu toate caracteristicile, care sunt determinante pentru individualitatea sa. Este vorba despre fiina singular sau lucrul singular n sens spaial i temporal.Conceptul de individ se folosete n referire la oameni. n general, un individ este ceva, care poate gndi i mai ales: un lucru cu contiin. Individualitate-Totalitatea particularitilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoan de alta. 2. Persoan cu nsuiri morale sau intelectuale deosebite;Chiar daca multi cred ca notiunile de personalitate si individualitate sunt sinonime, totusi este o oarecare diferenta intre ele.Individualitatea

reprezint, n accepia sa, partea divin din om - esena, Atman al brahmanilor, sau Christul interior (acela care "doarme n barc" i ateapt s fie trezit). Desigur c nu ne este nou accesibil att de uor, dar nici nu trebuie s ne descurajm i s-L lsm "s doarm" la nesfrit. Putem ncerca s l trezim n fiecare clip: prin gnduri ndreptate spre Divin, spre Iubire, spre Cunoatere, prin rugaciune, printr -o via trit n acord cu Legile divine. Personalitatea, dimpotriv, reprezint ceea ce e trector n noi, "masca" de care am mai vorbit, sau "haina" pe care o mbrac Sinele sau Esena atunci cnd se ntrupeaz. Ea nu ne este dat n ntregime de la natere, ci doar "un schelet"(determinat genetic i spiritual), iar restul se construiete pe parcurs. Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun. Majoritatea folosete cuvntul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul n care o persoan vede i acioneaz n lume - ceva asemntor unor mbinri a proceselor de gndire i de comportament. n filosofie, el ar putea fi definit ca trsturile emoionale, cognitive i comportamentale unice fiecrui individ, nvate i dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului Oamenii (Homo sapiens sapiens) sunt fiine vii inteligente. Biologii consider c toi oamenii sunt membrii aceleiai specii (Homo sapiens sapiens). Generic, oamenii sunt denumii rasa uman sau umanitatea i membrii si sunt cunoscui ca oameni sau fiine umane Problema centrala a filosofiei o constituie intelegerea si explicarea conditiei umane.Maxima socratica ( Cunoaste-te pe tine insuti!) si cele patru intrebari kantiene, care circumscriu domeniul filosofiei, indica faptul ca reflectia asupra umanului constituie nucleul demersului filosofic si sustin centralitatea antropologiei in raport cu alte teme. Religia si stiintele particulare vizeaza omul unilateral, fara sa releve sensul existentei umane, iar filosofia vizeaza noi trasaturi ale esentei umane, prin interogatiile asupra naturii omului Astfel, Descartes considera ca trasatura esentiala a omului o reprezinta cugetarea, pentru Bergson omul este o fiinta care fabrica obiecte artificiale, pentru Blaga creatia culturala constituie distinctia ontologica a omului, iar Pico della Mirandola sustine ca omul nu are trasaturi definitorii. Karl Jaspers afirma ca " Demnitatea omului este de a fi reprezentantul nedefinitului 38.Obiectul si problematica antropologiei filosofice,notiunile ei de baza.Princapalele concepte filosofice despre om. Antropologia filosofica este punctul de intersectie al tuturor cercetarilor referitoare la om si la raportul acestuia cu mediul.Ea studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai generale prin sintetizarea datelor tuturor stiintelor particulare despre om(biologic,psihologic,antropologic). Antropologia se ocup cu studiul tiinific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplin holistic din dou puncte de vedere: se ocup de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile i trateaz toate dimensiunile umanitii. n centrul antropologiei se afl ideea de cultur i noiunea c aceasta reprezint specia uman, c specia noastra i -a dezvoltat o capacitate universal de a concepe lumea simbolic, de a preda i nva astfel de simboluri n mod social i de a transforma lumea (i pe noi nine) pe baza acestor simboluri. Antropologia a debutat ca tiin a istoriei. Inspirat de triumful metodei tiinifice n tiinele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau c fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi i principii care pot fi descoperite. Aceast convingere, existent nc nainte ca tiinele sociale s -i formeze teorii i metode, era dublat de viziunea iluminist a umanitii - concomitent ncreztoare n emanciparea socio-cultural a oamenilor i critic fa de ndeprtarea acestora de natura lor inocent. Aceast dubl sensibilitate, fa de tradiiile culturale (tradiie) i fa de procesele schimbrii sociale (modernizare) va caracteriza ntotdeuna discursul antropologiei. Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl Marx (determinismul social i evoluia umanitii ca lupt ntre clase), Morgan (periodizarea culturii i a etnicitii), Tylor (definirea culturii). n perioada de la sfritul secolului al XIX -lea i nceputul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografic a cercetrii vieii oamenilor prin locuirea pentru o perioad mpreun cu acetia i urmrirea lor ndeaproape. Conceptia crestina despre om reiese din credinta ca omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile pamntesti, este coroana creatiei. Faptul ca omul a fost creat in urma celorlalte fapturi se explica prin ntelepciunea planului dumnezeiesc de creatie. Omul fiind asezat ca stapn pe pamnt (Facerea 1,28) ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamnt, era si firesc ca sa se organizeze mai nti pamntul ca loc de desfasurare a vietii omenesti. Omul este constituit din doua elemente deosebite, unul material si celalalt spiritual, trup si suflet. Trupul omului este luat din pamnt, fiind compus din materie si, prin aceasta, in tot cursul vietii omul este legat de tot ceea ce este pamntesc. Trupul este muritor, sufletul nemuritor Conceptia omului in Taoism-Natura umana era considerata ca avand un caracter dualist; omul fiind o fiinta compusa din puterile cerului si ale pamantului.

Conceptia despre om in grecia antica- In religia greaca, omul este rezultatul unei creatii succesive, incepind cu ceea ca Zeii din Olimp au creat o rasa de aur care a trait in timpul lui Cronos. Dupa conceptia conservatoare despre om se considera ca omul este un amestec de bine si de rau. 39.Sensul si scopul vietii omului.Fenomenul alienarii. Problema sensului vietii omului este esentiala pentru filosofie, exprimind justificarea si finalitatea ei. Sensul este constitutiv constiintei si cunostintei noastre, ca parte a caracterului lor intentional. Daca este constitutiv constiinta, intentionalitatii sale si judecatii ca fapt de cunoastere, sensul porneste de la constiinta spre lume. Sensul vietii este cel pe care i-l atribuim. Sensul se constitue in interioritatea umana, fiind rezultatul interactiunii structurilor constituante si constitutive ale constiintei, ale dublei relatii cu lumea si cu sine. Vom gasi atita sens in lume, cit vom pune noi insine prin calitatea noastra de subiect creator. Un prim aspect in abordarea sensului vietii umane este acela de a pune problema in centrul constiintei, adica de a medita asupra ei, asupra urmatoarelor chestiuni: are valoare viata?, merita ea sa fie traita? etc. Referitor la problemele care il framinta pe om, Albert Camus afirma ca sensul vietii este cea mai presanta dintre chestiuni. Trebuie sa mentionam ca intrebarile sus - puse se refera la viata in genere, dar ele privesc viata fiecarui om in parte. O prima idee ce a aparut din meditatia dintodeauna asupra vietii este cea de respect si pretuire pentru toate fiintele vii, pentru oamenii care isi suporta destinul cu demnitate si curaj chiar in situatii dificile. Valorile dau sens vietii umane, ele suporta semnifcatii, repere, criterii si numai in raport cu acestea, eforturile de individualizare capata sens. Totodata, viata insasi este prima de valori si cea mai semnificativa, existenta vietii umane este un element indispensabil al genezei si afirmarii valorilor. Pentru un om viata nu este numai un proces biologic, ci un fenomen cu mult mai complex, de natura sociala, cu multiple valente rationale, afective, morale si etice. Viata are valoare daca e traita in conditii umane, daca e luminata de constiinta de sine a omului, daca dobindeste un sens, dar viata poate dobindi un sens numai prin activitate umana.cind vorbim de sensul vietii, ne referim la capacitatea individului de a trai viata in chip uman, conform dorintelor valorice. De aceea sensul vietii umane are o origine, o structura si o modalitate de manifestare sociala. In problema sensului vietii este necesar sa evitam limitatrea analizei numai la nivel spiritual. Sensul autentic al vietii este un fenomen etico-social, care are atit o motivare psihologica, cit si motivare sociala. Sensul vietii este produs social, intrucit individul insusi este on primul rind, un produs social si numai in societate poate oferi sens vietii sale. 40. Axiologia esena i noiunile de baz. Tipuri de valori i dialectica lor. Valori general umane. Axiologia ,ca disciplina filosofica independenta,are un obiect propriu de studiu.Obiectul axiologiei il constituie studiul valorii generice si al legaturilor generale ale sistemului de valori .Axiologia ofera posibilitatea elaborarii unei teorii unitare a sistemului de valori,a unei conceptii unificate asupra valorii,punind in evidenta relatia dintre subiect si obiect si fiind in masura sa dea un raspuns dintr-o perspectiva filosofica:ce este valoarea?Universul valorilor semnifica ceea ce este omul,prin valorile create ,si ceea ce poate si trebuie sa devina omul,prin idealuri,aspiratii,proiecte,dorinte.Ca univers de semnificatii,lumea valorilor reflecta nu aprecieri,necesitati si aspiratii individuale,ci idealurile,necesitatile si nazuintele unei perioade istorice. Totodata ,valorile sint realitate artificiala,construita de om in procesul realizarii unor anumite scopuri.Aceasta inseamna ca axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea predominant constienta,cu trasaturi extrem de diferentiate,in functie de domeniu. Valorile indeplinesc functii multiple in viata sociala,intrucit orienteaza,motiveaza si regleaza actiunile ,gindirea si comportamentul uman,mobilizeaza energia umana si,totodata,servesc drept criterii de apreciere a acestora,a eficientei actiunilor umane,preum si ale evaluarii produsului realizat. Valoarea este proprie subiectului,fie ca este plasata in sfera transcendenta a unor obiecte(materiale sau ideale),fie ca rezulta dintr-o interactiune intre subiect si obiect.Lumea valorilor este creatia omului si reprezinta o dimensiune esentiala a existentei umane.Structura valorilor se refera la modul in care sunt orinduite intern valorile ,la ansamblul de relatii specifice,relativ stabile,de proprietati si legi ce se statornicesc intre diferitele lor componente,la dimensiunile valorii. Tipuri de valori si dialectica lor. Criteriile dupa care s-au grupat valorile sunt urmatoarele : valabilitatea valorilor; calitatea lor; subiectul lor; motivele ce au deteerminat valorile; obiectul lor; facultatea psihica din care izvorasc valorile ; sfera lor de aplicare. Dupa valabilitatea lor, valorile sunt : - valori relative ; - valori absolute; - valori subiective; - valori obiective . Dupa calitatea lor , valorile sunt : valori pozitive; - valori negative ; - valori proprii; - valori efecte . Dupa subiectul lor, valorile sunt : autopatice, heteropatice, ergopatice Dupa motivele ce au determinat valorile sunt: valori accidentale-tranzitorii si valori ale persoanei proprii. Dupa obiectul lor valorile sunt : - economice; - etice ; - juridice; - politice . Dupa facultataea psihica din care izvorasc valorile sunt : sensibile, sentimentale si cognitive. Dupa sfera lor de aplicare valorile sunt : individuale, sociale, cosmice, elementare si ideale. O alta clasificare a valorilor este urmatoarea:

valori economice,valori juridice,valori politice,valori etice,valori istorice ,valori estetice,valori religioase . 1.Valorile economice Prin valori economice se intelege in general, constiinta utilitatii unui bun in comparatie cu altele. Problema valorilor economice a preocupat pe economisti din sec. al XVIII-lea . Aristotel considera drept valoare ceea ce multumeste o trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice , de aceea deosebeste 2 feluri de valori : valori morale , spirituale si valori materiale . Valorile economice sunt materiale. Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai imperioasa . Filosoful grec a distins doua spete de valori economice : valoare de schimb si valoae de intrebuintare . 2. Valorile juridice pot constitui obiectul unei stiinte a dreptului, a unei sociologii juridice si a unei filosofii a dreptului. Dreptul ca stiinta se ocupa cu valorile juridice numai din punct de vedere al formei si constituirii lor. In antichitate , normele juridice erau considerate ca porunci date de seful tribului, care era respectat drept reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant. Pentru timpurile moderne normele juridice sunt imperative , care exprima vointa comunitatii sociale , a statului. 3. Valorile politice se refera la stat, la cetate ca unitate In antichitatea greceasca, statul era cetatea. Cetatea era valoarea suprema , individul fiind supus in mod absolut autoritatii statului. Notiunea de stat s-a impus si s-a largit din ce in ce mai mult, devenind ceea ce este acum. 4. Valorile etice Valorile etice pot fi de natura : -Psihologica care afirma ca valoarea etica are o baza psihica -Logica afirma ca valoarea etica este de natura logica -Biologica afirma ca Valoarea etica are ca principiu ultim viata. -sociala 5. Valori istorice Toate creatiile umane sunt menite sa adauge ceva la patrimoniul dobandit de la stramosi, alcatuind astfel traditia culturala a unui neam. 6.Valorile estetice se refera la placerea estetica. Cand vorbim de valoare estetica intelegem un obiect care are valoare si un subiect pentru care exista acea valoare .Frumosul este valoarea estetica centrala, la care se raporteaza toate celelalte. Prin specificul lor, valorile estetice sunt legate de sensibil. Kant aprecia ca arta nu este reprezentarea unui lucru frumos , ci reprezentarea frumoasa a unui lucru.. 7. Valorile religioase Valorile religioase sunt si ele dintre cele mai vechi in ordinea aparitiei lor.Valorile religioase sunt prin natura lor spirituale. Purtatorii lor sunt omul si constiinta sa, comunitatea umana si spiritualitatea colectiva.Valorile religioase , ca toate valorile sprirituale sunt valori scop. Se bazeaza pe credinta si revelatie, pe sentiment si traire. 41. Cultura ca obiect de studiu al filosofiei. Cultura i societatea, subcultura, contracultura Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in dramaticul proces de afirmare a sa ca fiinta sociala, proces ce evidentiaza in mod clar progresul lui in cunoasterea, transformare si stapinirea naturii si societatii, recum si institutiile necesare crearii si comunicarii acestor valori. Valorile materiale constituie cultura materiala, sunt cele legate de activitatea utila a omului, indreptata spre usurarea muncii sale, pentru a produce cit mai bine si pentru a avea un confort mai bun. Exprimind raporturi soviale existentiale, valorile materiale sunt tocmai obiectele care servesc drept mijloace pentru satisfacerea trebuintelor omului ca fiinta biologica (ca parte a naturii). Cultura spirituala cuprinde valori spirituale ce exprima raporturi sociale functionale si care au ca principal rol satisfacerea trebuintelor omului ca fiinta sociala. Cultura spiritula include in sfera ei atitudinile, actele si operele limitate ca geneza, intentie, motivare si finalitate la domeniul spiritului si al intelectului. Pentru a concepe cultura nu este suficient de a o analiza pe ea numai n raport cu natura c i i n legtur cu societatea deoarece toat viaa social este dominat de cultur.Din aceast cauz pretutindeni unde triesc oameni ei creaz cultur neexistnd dup cum remarc culturologul R.Lintonsocieti aculturale i nici mcar indivizi lipsii de cultur.Orice societate are o cultur orict de simpl ar fi ea,i fiecare fiin uman este cultural n sensul c particip la o anumit cultur.Ca fenomen social,cultura se integreaz alturi de celelalte sfere ale vieii sociale determinismului social.Fiecrui tip istoricde societate i este propriu un anumit tip de cultur. Prin subcultur se nelege fie o tendin de manifestare subiacent a unei culturi elementare, fie o cultur a grupurilor i subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnic n sociologie, antropologie i studii culturale, o subcultur este un grup de oameni cu o cultur (distinct, sau obscur) care i deosebete fa de cultura mai mare, dominant, denumit imainstream, de care aparin. Dac o anumit subcultur este caracterizat de o opoziie sistematic fa de cultura dominant, ea poate fi descris ca

fiind o contracultur. Adepii unei contraculturi resping unele sau majoritatea standardelor i modelelor comportamentale ale societii nglobante, dar nu resping toate normele i valorile culturii dominante O subcultur propune un ansamblu de simboluri, norme, valori i moduri de via neidentice cu cele ale culturii dominante ntr-o societate, dar nici n contradicie fa de acestea, ci adiionate lor ---- Cultura si natura Reliefarea culturii ca unitate structurala rezultata in urma unor acte de cunoastere, creatie si valorizare umana difera de unitatile structurale apartinind naturii. S-a facut o distinctie intre cultura si natura care dezvaluie o serie de particularitati: -daca natura este existenta obiectiva, adica ea fiinteaza in sinte, in afara si independent de constiinta, cultura este existenta constientizata sau constiinta finalizata in existenta. -in timp ce obiectele si procele din natura fiinteaza si se manifesta numai spontan, realitatiile domeniului cultural presupun cu necesitate prezenta factorului constient. Orice act de cultura implica o componenta spirituala. -realitatile culturale nu exista ca cte in sine, ele traiesc prin oameni, in interiorul raporturilor dintre acestia, chiar si in cazul cind sunt produsele unor generatii trecute. -natura este supusa in intregul ei determinismului obiectiv (unor cauze, legi, necesitati etc. toate obiective) in timp ce dominiul culturii se situaeaza la polul opus fiind supus determinismului social, apare ca o expresie a libertatii umane, ca prezultat al progresului repurtat de om impotriva necesitatii oarbe a fortelor spontane. -In cadrul proceselor naturale predomina repetabilitatea, in cadrul culturii domina creatia originala, deci unicitatea si irepetabilitatea. Prin cultura omul supune treptat lumea exterioara, o transforma intr-o lume a sa, pe masura propriei sale existente. De aceea, principaka distinctie a culturii in raport cu natura este umanizarea. Prin cultura omul umanizeaza natura. Fr. Nietzsche spune Cultura este viata, este mod de a cugeta si de a actiona. Este sen timentul coeziunii oricarei comunitati umane evoluate, raportul omului cu sine si cu lumea. Cultura este un atribut esential al omului nu ca fiinta bilogica, ci ca fiinta sociala. In cultura se constituie, se acumuleaza si se transmite experineta generatiilor. Actionid asupra naturii, omul umanizeaza acest cadrul natural, in care el traieste si, in acelasi timp, se umnaizeaza pe sine.-----------42.Cultura de masa si cultura de elita.Cultura si globalizarea. CULTURA DE MAS- este cultura ce caracterizeaz societatea de mas, fiind definit tot n mod negativ si globalizator fiind caracterizat prin: a.) generalizarea modului industrial de producere a bunurilor culturale b.) standardizare produselor c.) cresterea distanei sociale ntre creatorii de bunuri culturale si publicul respectiv d.) nlocuirea criteriilor estetice de valorizare prin criterii economice e.) simplificarea continuturilor si eliminarea dimensiunii intelectuale n favoarea atributelor afective etc. Cultura de mas este produsul societii industriale care e i o societate de mas att pe plan economic ct i politic,i este totodat legat de dezvoltarea mijloacelor de comunicare de mas. Acestea tind s omogenizeze i s schematizeze cultura pentru a o face accesibil i gustat de publicul larg.O foarm degradat a culturii de mas este i Kitch-ul n art,o art pe gustul omului mediocru.Kitch-ul este modul estetic al vieii de toate zilele. Hegel presupune c individul bogat vede n culturun mijloc de satisfacere a necesitilor i a capriciilor subiective.El nelege c aceasta duce la degradare moral,de aceea consider c interesele subiective trebuie nlate pn la conceperea de ctre individ a cerinelor universalului ,absolutului adic a ideii pn la conceperea raionalului. Cultura de mas devine un fenomen global.De aceea lupta mpotriva culturii de mas a devenit n prezent una din sarcinile importante ale forelor democratice progresiste din lume.E necesar de a lrgi schimbul reciproc de experien ntre popoare n domeniul pstrrii motenirii culturale de a propaga originalitatea culturilor moderne de a depune eforturi comune n asigurarea dezvoltrii limbilor i culturilor naionale a metodelor creaiei artistice din trecut i prezent. 43.Cultura si civilizatia:unitatea si deosebirea.Contradictiile civilizatiei contemporane. Desi dictionarele ne spun ca termenul ''relatie'' este sinonim termenului ''raport'', optam pentru ''relatie'' atunci cand privim (analizam) la un loc cultura si civilizatia Cei mai multi dintre autori privesc relatia cultura-civilizatie ca pe un ''raport'' din matematica (cu numarator si numitor), sau din logica, unde in formula R (x, y), R reprezinta relatia, iar x si y termenii relatiei, din care x este antecesor (antecedent) si y succesor (succedent). Elementele care apartin antecedentului formeaza domeniul relatiei, iar cele care apartin (satisfac) succesorului formeaza codomeniul relatiei. Diferenta dintre autori se produce in momentul in care una dintre relate, cultura sau civilizatia, se afla la ''numitor'' si cealalta la ''numarator''.

a. Conceptiile care situeaza cultura la ''numarator'', in sensul ca ii confera acesteia intaietate si demnitate umana si rol determinant in raport cu civilizatia, vin indeosebi dinspre filosofie b. Conceptiile care pun civilizatia la ''numitor'' vin dinspre o anumita categorie a ganditorilor de formatie istorica. c. Intre cultura si civilizatie, spun unii autori, , nu poate fi un raport de fatala succesiune sau evolutie paralela absoluta, nici de subordonare sau incluziune, ci, mai degraba, o relatie de interactiune, doar mintea noastra le separa, in plan real constituind fenomene ingemanate. ___ a. Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu lumea in urma unei actiuni de individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea interioara, pe traire si invatare, pe exercitarea aptitudinilor si energiilor spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator si receptor de valori). b. Civilizatia nu este nici dincolo, nici dincoace de cultura, ci este un mod de a fi al culturii, ''sensul activ si functional al culturii, domeniul actiunii, eficacitatii si pozitivitatii'', spune autorul pomenit. In timp ce corelatele fundamentale ale culturii sunt natura si omul, ale civilizatiei sunt societatea si omul. ''Cultura este rezultatul detasarii omului de natura, avand fata indreptata spre subiect; civilizatia este rezultatul insertiei omului in societate si are fata indreptata spre obiect''. c. Civilizatia este prin excelenta opera colectiva, cultura este, prin definitie, creatie individuala, efort personal. Cultura presupune, ca geneza, o miscare de la natural la subiectiv, de la social si obiectiv la individual si subiectiv, civilizatia presupune o miscare inversa, de la individual-subiectiv la social-obiectiv. d. Eforturile culturale individuale se condenseaza in valori, pe cand eforturile civilizatoare se intruchipeaza in bunuri. Nu toate valorile devin automat bunuri, evident, dar toate bunurile (materiale) sunt, intr-un fel sau altul, rezultatul realizarii valorilor. Civilizatia se naste si este rezultatul circulatiei si realizarii valorilor. e. In planul individualitatii, al subiectivitatii, cultura este rezultatul educatiei, civilizatia fiind sistemul, organizat si institutionalizat, al educatiei. Cultura constituie msura dezvoltrii personalitii umane.Civilizaia este msura dezvoltrii societii.Aceste dou msuri exist numai n unitate dialectic.Cultura i civilizaia snt concepte care au un fond comun alctuit din ansamblul contiinelor i al experienei omeneti din totalitatea achiziiilor spiritului uman.Civilizaia este cultura n aciune,nu orice valoare cultural se concrete n fapte de civilizaie dar orice fenomen de civilizaie presupune valori culturale deja constituite i ntruchipate n realizri umane susceptibile de generalizare i transmitere n timp i spaiu.Gradul de civilizaie se apreciaz nu numai dup amploarea activitii culturale,dar si de msura n care patrimoniul cultural,artistic sau tiinific reprezint n mod eficient un factor de transformare a condiiilor externe de via a oamenilor precum i a resorturilor lor subiective de aciune.

44.Notiunea de morala.Structura moralei.Specificul normelor morale. Ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de bine/ru, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg mprtite n cadrul unei colectiviti, caracterizate printr -un grad ridicat de interiorizare i impuse att de ctre propria contiin (contiina m.), ct i de presiunea atitudinilor celorlali (opinia public). n m. snt incluse i concepii despre ceea ce este moral/imoral, bine, ru. Moralitatea se refer la gradul n care normele m. snt respectate de ctre o persoan, grup, colectivitate. Moravurile reprezint un concept cu o tent mai general, el referindu-se la m. ca ansamblu de norme i valori recunoscute i impuse de ctre societate, la moralitate, ca grad de respectare a acestor norme n cadrul unei colectiviti, ct i la o serie de practici, moduri de comportare specifice respectivei comuniti i care snt mai mult sau mai puin formulate explicit ca norme m., adesea ele fiind chiar opuse normelor i valorilor formal i general acceptate, dar snt rar practicate. Pentru o asemenea din urm situaie putem da ca exemplu baciul", corupia". M. are trei funcii distincte:

a. Exprim sub form de norme de comportare condiiile de funcionare ale diferitelor sisteme sociale; din acest punct de vedere, m. reprezint exprimarea n limbajul comportamentului individual a cerinelor organizrii sociale, b. Exprim sub form de norme de comportare condiiile necesare funcionrii i dezvoltrii personalitii umane: snt multe norme i valori m. care nu exprim o exigen social, ci una uman orientnd relaiile interpersona-le n aa fel nct ele s constituie un mediu favorabil pentru persoana uman. c. Formuleaz proiecte de organizare a vieii, strategii de aciune uman care s duc la mplinire, realizare uman, la fericire. n aceast ipostaz m. apare ca nelepciune de via. M. reprezint un sistem stratificat de norme i valori: exist o m. general care reglementeaz comportamentele i relaiile dintre oameni n toate sferele de via, dup cum i sisteme de valori i norme care reglementeaz diferitele sfere ale vieii: m. muncii, m. familiei, m. politic. Pe lng acestea exist i sisteme m. care reglementeaz activitile profesionale specificate, desemnate de regul prin termenul de deontologie: m. medical, a omului de tiin, a profesorului. Sociologia m. reprezint o preocupare sistematic de analiz a m. ca fenomen social. Putem desprinde urmtoarele mari teme de preocupare a sociologiei m.: a. Sistemele m. ca produse ale drferrtelor tipuri de societi (ex. m. renunrii, ca un produs tipic al unei societi stagnante, cu resurse limitate, caracterizat prin prezena unor puternici factori adveri pentru viaa uman) sau a diferitelor grupuri i clase sociale (morala burghez, de ex.). b. Factorii sociali responsabili de gradul de respectare a normelor m. (starea de moralitate). c. Cercetri asupra dinamicii valorilor, normelor m., inclusiv ale comportamentului, ale moravurilor; de ex. evoluia m. relaiilor dintre sexe, a familiei etc. C.Z. 45.Etica in afaceri:esenta si principiile fundamentale. Etica, reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica furnizeaza instrumentele pentru a elabora judecati morale. Ea cuprinde limbajul, conceptiile si metodele care dau capacitatea individului de a efectua decizii morale. Desigur, rationamentele si judecatile etice mature nu sunt totdeauna usor de facut. Faptele reale ale situatiei nu sunt totdeauna limpezi, n aceasta situatie, principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu ntrunesc totdeauna acordul sau consensul, nici macar al specialistilor. De aici etica pare, pentru cei mai multi oameni de afaceri, si fie ceva subiectiv, amorf, rau definit si, n cosecinta, nici folositor. Aceasta lipsa de ncredere n etica este, desigur, un fapt nefericit, deoarece fara un acord comun asupra principiilor etice, etica ramne a fiecaruia pentru el nsusi si ncrederea, care este baza tuturor afacerilor, este subminata. Astazi, multi universitari (americani) considera ca etica a cazut inexplicabil din pozitia sa nalta, exclusiva, din programele de nvatamnt ale colegiilor si universitatilor. ntr-adevar, astazi numai o mica minoritate din absolventii colegiilor si facultatilor au urmat un curs de etica. Sunt chiar putini care cunosc limbajul etic si conceptele pe care le contine acesta, precum utilitarism, justitie, drepturi sau bun simt. Dar sunt cteva principii calauzitoare de bun simt care pot ajuta managerii n considerarea implicatiilor etice ale deciziilor si comportamentele manageriale:1. Supunerea n fata legii. O teza a responsabilitatii sociale si a eticii manageriale e supunerea fata de lege, de preferat att n privin_a literei, ct si a spiritului ei.2. Ss se spuns adevsrul. Spunerea adevsrului e importants n constituirea ncrederii n interesa_ii relevan_i.3. Sa se arate respect pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adnci radacini n studiul eticii.4. Utilizarea si respectarea Regulii de aur. Tradus a n condi_iile lumii afacerilor, aceast_ regul_ nseamn_ tratarea indivizilor corect _i cinstit, a_a cum managerii ar dori s_ fie tratat_ afacerea dac_ aceasta ar fi un individ.5. nainte de orice s_ nu p_gube_ti pe cineva, s_ nu faci r_u. Acest principiu n realitate prima regul_ a eticii medicale este considerat de unii cercet_tori americani a fi linia de baz_ a oric_rei consider_ri etice _i totodat_ una u_or de aplicat n afaceri.6. Participarea activ_ f_r_ paternalism. Acest principiu _intit la nv__area privind nevoile interesa_ilor relevan_i, mai mult dect deciderea a ceea ce este mai bine pentru ei.7. Totdeauna s_ ac_ionezi cnd ai responsabilitate. Managerii au responsabilitatea de a ini_ia o ac_iune sau de a lua o decizie de cte ori au capacitatea sau resursele de a proceda a_a, sau oricnd cei apropia_i sunt n nevoie _i managerul este singurul care poate oferi ajutor. 46. Religia ca fenomen social si cultural . Raportul dintre morala si alte forme ale culturii:religia,jurisprudenta,stiinta. Religia- Sistem de credine (dogme) i de practici (rituri) privind sentimentul divinitii i care i unete, n

aceeai comunitate spiritual i moral, pe toi cei care ader la acest sistem; totalitatea instituiilor i

organizaiilor corespunztoare; confesiune, credin; form a contiinei sociale caracterizat prin credina ntro divinitate, ntr-o fiin supranatural, creatoare i guvernatoare a cosmosului i prin oficierea unui cult. Filozofia religioasa este un comportament al filozofiei ce are drept obiect analiza si interpretarea notiunilor principale a religiei:credinta religioasa,Dumnezeu , soarta,pacat mintuire.Filozofia religioasa nu-I religie,ci filozofie cu totalitate de principia ontologice,gnosiologice si antropologice denspre existent,cunoastere si aprecierea lumii.Ea cuprinde o multime de curente si orientari ce se refera la problema corelatiei credintei si ratiunii,stiintei si religiei,teologiei si stiintei,prin rolul determinat al teologiei.Scopul acestor curente este de a demonstra necesitatea existentei religiei si utilitatea ei,actiunea ei benefica asupra omului. Orice religie se bazeaza pe credinta.Credinta este convingerea denspre existenta lui Dumnezeu,este atitudinea emotional personala catre lume prin care cunostintele denspre ea se accepta de catre individ fara demonstrarea lor.Specific pentru credinta religioasa este nu numai admiterea existentei dar si atribuirea ei unui sens deosebit:ca lumea supranaturala este adevarata lume,ca ea este primordial si determina lumea naturala si sociala.Lumea supranaturala ori divina dirijaza cu dezvoltarea naturii,vietii umane.Toate fenomenele si procesele realitatii erau explicate de pe pozitiile acestei conceptii.Credinta religioasa poate fi inteleasa si ca retragerea personalitatii de la problemele de toate zilele. Morala reprezinta un set de norme si de reguli de comportament de care se conduc oamenii in activitatea lor vitala.La baza moralei,in aspect spiritual se afla constiinta de sine,constientizarea de catre indivizi a propriilor valori in raport cu valorile altora. Specificul moralei consta in faptul ca ea nu este localizata doar intro singura sfera de activitate a omului si se manifesta in toate domeniile. Morala este strins legata cu alte sfere sociale. Morala si religia. Relaia dintre religie i dezvoltarea moral este o problem spinoas dezbtut de -a lungul timpului, argumente fiind aduse att de cei care susin rolul pozitiv al religiei ct i de cei care consider c religia limiteaz sau chiar mpiedic dezvoltarea moral. n mod tradiional, religia era legat de moralitate, binele i rul fiind nelese conform definiiilor date de nsi Persoana Divin. Studii din domeniul social i cel al tiinelor comportamentale de la jumtatea secolului trecut ncoace a zdruncinat concepia clasic n care religia era vzut ca fiind cea care nate ori coordoneaz comportamentul moral. Morala este in corelatie strinsa cu religia,de aceea ca religia dezvolta in om asa valori ca binele,idealul,faptul de a fi foarte constiincios. Morala si stiinta. Chiar daca nu sint strins legate, totusi , pe de o parte,principiile morale pot sa influenteze activitatea profesionala a savantilor,iar pe de alta parte, morala formeaza responsabilitatea savantilor pentru inventiile sale. Morala si jurisprudenta. Cea mai important trstur comun dreptului i moralei, este cea care determin specificitatea acestor dou tiine n raport cu celelalte tiine sociale: normativitatea etic i juridic. Att regulile morale ct i cele juridice sunt reguli normative, care se aplic n mod prescriptiv realitii sociale. Aceste reguli au un caracter necesar i constrngtor, care trebuie s fie contientizat de ctre orice fiin raional. Normele morale i cele juridice nu sunt rezultatul unor simple constatri factuale ci, fie sunt imperative categorice (pe care raiunea i-le prescrie singur), fie sunt deduse, n mod logic, din acestea. 47.Religiile mondiale:particularitati,unitatea si deosebirea dintre ele. Principalele religii mondiale (pe scurt)

Crestinism 2.1 miliarde=33.0%...Islam 1.3 miliarde=20.1%...Hinduism 851 milioane=13.3%...Buddhism 375 millioane=5.9%...Sikhism(a luat nastere in secolul 16 in Nordul Indiei) 25 millioane=0.4%...Judaism 15 millioane=0.2%...Baha'ism( religie monoteist fondat n secolul al XIX-lea in Persia)7.5 millioane=0.1% ...

Confucianism(adepti majoritatea n China, Coreea, Vietnam, Japonia) 6.4 millioane=0.1%...Jainism(India) 4.5 millioane=0.1%...Shintoism(religia vechilor japonezi)2.8 millioane=0.0% Taoismul este religia despre calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei tendinte pot fi descoperite n ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior ntiparite sau reproduse n cele din piatra si lemn si, mai trziu, n multe dintre formele artei.Tao semnifica ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume. ntr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui de manifestare. Confucianismul este o religie fondata de filozoful chinez Confucius, care a pus la baza invataturii sale relatiile despre oameni atit in familie cit si in societatea. Principiile fundamentale ale acestei gndiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti, datorie fata de familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. Astazi, confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamntesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc. Buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur, invatnd oamenii sa traisca in armonie unii cu altii, indiferent de rasa sau religie. La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:1. Viata este suferinta;2. Setea de placere este originea suferintei; 3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei; 4. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila Carare Octupla, care inseamna: intelegere dreapta, gndire dreapta, cuvnt drept, fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort drept, concentrare dreapta. Cele cinci percepte sunt: 1. Sa nu omori.2. Sa nu furi.3. Sa nu minti.4. Sa nu fi imoral.5. Sa nu consumi droguri sau bauturi alcoolice. Brahmanismul. Este in amestec ntre politeismul naturalist al Vedelor, cartile sacre ale brahmanismului, si monismul panteist.Preotii brahmani au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva dect o abstractie, un neant. Din acest neant, brahmanismul face sa se nasca totul, n el, iar prin purificare si spiritualizare, sa se rentoarca tot la el. Hinduismul.Scripturile hinduse cunoscute sub numele de Veda (intelepciune/cunoastere) povestesc originile lumii, viata zeilor si propovaduiesc rugaciunile si ritualurile. Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upanishads, care reprezinta o sinteza de a rationaliza lumea. Nu exista despre Dumnezeu o idee unica. Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma, lipsit de valoare individuala sau personala. Crestinismul insa, invata ca omul a fost facut in imaginea lui Dumnezeu avnd personalitate si capacitatea de a primi si de a oferi dragoste. Islamul este religia musulmanilor in concepia carora, Dumnezeu este unic i este numit Allah. Cartea sfnt a religiei islamice este Coranul, despre care musulmanii cred c reprezint cuvntul lui Dumnezeu. Coranul cuprinde credina n unicitatea lui Dumnezeu, n faa cruia toi oamenii sunt egali. Cartea sfnt cuprinde soluii pentru toate problemele omului : de la cstorie i rezolvarea problemelor de familie, pn la modul corect n care trebuie s fie fcut comerul sau la probleme spirituale importante. Iudaismul este religia poporului evreu si poate fi considerat ca cea mai veche dintre religiile monoteiste. Nucleul acestei religii este credina ntr-o singur divinitate, Dumnezeu, i negarea existenei oricrui alt zeu. Crestinismul este o religie universala, construita pe temeiul credintei n Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui Dumnezeu nascut din Fecioara Maria, trimis pe pamnt n vederea rascumpararii omenirii din captivitatea pacatului original al cuplului Adam si Eva, precum si a mntuirii omenirii. 48.Religia si stiinta .Religia si libera cugetare. Stiinta contra Religiei Religia contra Stiintei Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii : - mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti evolutionisti ; - in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in starea in care se gaseste astazi. Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit literal, mesajul

biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de stiinta si cele oferite de religie. Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut fraiele modului in c are se derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile teorii religioase, au produs un fel de bariera intelectuala sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului stiintific Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce priveste invatatura si modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii. Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand crime in societate si chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor stapanii lumea si religia lor va domina. Intrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi multi teologi nu mai incearca sa conteste cuceririle fundamentale ale stiintei cum faceau acum 300 de ani, ci au tendinta sa includa in conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice, respingandu-le insa pe cele care li se par contrarii. Exista totusi o conexiune intre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un arbitru moral. Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental. Conchidem ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se preocupa de domenii absolut distincte. ______ Libera-Cugetare nseamn c indivizii ar trebui s accepte sau s resping ideile promovate drept adevr fcnd apel la cunotine i raiune. Astfel, liber-cugettorii se strduie s i construiasc convingerile pe baza faptelor, a cercetrii tiinifice i a principiilor logicii, departe de orice erori de raionament sau efectele limitatoare dpdv. intelectual ale autoritii, prejudecilor cognitive, nelepciunii convenionale, culturii populare, prejudecilor, sectarianismului, tradiiei, legendelor urbane i orice alt principiu falacios sau dogmatic.Astfel, atunci cnd e aplicat religiei, liber-cugetarea afirm c pe baza faptelor cunoscute n acest moment, pe baza teoriilor tiinifice actuale i pe baza principiilor logicii, nu exist suficiente dovezi pentru a susine existena fenomenelor supranaturale. Scopul liber-cugettorului este de a afla adevrul condiia fericirii cu elul ca aceast via s dobndeasc valoare. Toate sistemele religioase nrobesc mintea. Anumite lucruri sunt cerute anumite lucruri trebuie crezute anumite lucruri trebuie fcute i individul care devine subiectul sau sclavul acestei superstiii trebuie s renune la orice idee de individualitate sau de speran a dezvoltrii i progresului intelectual. Liber-cugettorul afirm c orice om trebuie s suporte consecinele propriilor fapte c trebuie s culeag ce a semnat i c nu poate fi scuzat de buntatea altuia sau condamnat pentru rutatea altcuiva. Locul si rolul religiei in contextul civilizatiei contemporane. Interactiunea dintre filozofie si religie este diversa si istoriceste schimbatoare.Daca materialismul se contrapunea intodeauna religiei atunci idialismul tinde spre sinteza filozofiei si religiei,spre a forma noi conceptii originale.Papa de la Roma nu odata sublinia,ca succesele fizicii contemporane direct demonstreaza existent lui Dumnezeu,iar teologii interpreteaza Biblia in asa mod ca ea sa fie compatibila ca stiinta contemporana.Alta cauza este criza de valori.Doua razboaie mondiale in sec nostru,pericolul unu razboi thermonuclear,epuizarea resurselor natural si

altele nu au putut sa nu stimuleze pe filozofi si teologi in cautarea noilor valori si idealuri de care trebuie sa se conduca oamenii. Filozofia religioasa este characteristic: -Actualizarea si reinoirea conceptiilor crestinismului timpuriu si sistemelor filozofico-teologice medieval -Aparitia noilor curente ca incercarea sintezei ideilor filozofice -Combinarea ideilor filozofico-religioase cu alte curente a gindirii Religia forma specifica a constiintei sociale care se caracterizeaza prin credinta in finite sau forme spiritual,prin oficierea unui cult si prin existent unor institutii si organizatii corespunzatoare;confesiune,credinta.Religia se mai caracterizeaza printr-o conceptie specifica denspre lume si perceptive a lumii,deasemenea printro conduit si cult specific ce se bazeaza pe credinta in existent divinitatii.Religia reprezinta o conceptie despre lumea idealista bazata pe credinte si supranatural.