DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ - suport de curs NOŢIUNI INTRODUCTIVE: PRELEGEREA nr. I 1.

Drept penal, Obiectul dreptului penal, Scopul dreptului penal şi Caracterele dreptului penal. 2. Legea Talionului, Expiaţiune, Umanismul şi legalitatea dreptului penal, Stigmate fizice şi psihice înnăscute, Normalitate şi anormalitate biologică, Apărare socială şi Noua apărare socială. 3. Codul penal Cuza – 1865, Codul penal Carol al II-lea – 1937, Actualul cod penal – 1969 şi Noul Cod penal – 2009. 4. Drept penal - reprezintă totalitatea (ansamblul) normelor juridice, care reglementează activitatea represivă a statului la un moment dat şi într-o societate dată. 5. Obiectul dreptului penal - Dreptul penal reglementează relaţiile sociale care apar în activitatea de apărare socială (de represiune ori de constrângere penală). 6. Scopul dreptului penal - scopul dreptului penal constă în apărarea valorilor sociale fundamentale ale statului împotriva infracţiunilor şi este desemnat, ca atare, prin dispoziţiile cuprinse în art. 1 C. pen. sub titlul „Scopul legii penale". 7. Caracterele dreptului penal: a. caracterul autonom se justifică prin obiect propriu de reglementare; b. caracterul unitar reflectat de unitatea principiilor care străbat legislaţia penală; c. caracterul de drept public determinat, pe de o parte, de caracterul normelor, întotdeauna imperative şi obligatorii, de raporturile dintre subiectele raportului juridic penal, ce presupun subordonarea cetăţenilor statului, şi de scopul dreptului penal, acela de ocrotire generală a societăţii în ansamblul ei, şi a fiecărui individ, în particular. PRELEGEREA nr. II 1. Principiile fundamentale ale dreptului penal sunt acele idei de bază cecălăuzesc şi străbat întregul drept penal, întreaga activitate de luptă împotriva faptelor antisociale ce prezintă cel mai înalt grad de pericol social, şi anume infracţiunile. 2. Izvor de drept - forma juridică pe care o îmbracă o normă pentru a deveni obligatorie. 1

3. Izvoarele dreptului penal la nivel naţional: Constituţia, Codul penal, legile penale speciale, legile nepenale cu dispoziţii penale. 4. Izvoarele dreptului penal la nivel internaţional: a. izvoare indirecte – tratatele şi convenşiile internaţionale ratificate de România; b. izvoare directe – convenţiile bilaterale privind asistenţa juridică în materie penală. 5. Raportul juridic penal – este o relaţie de apărare socială reglementată printr-o normă de drept penal. Raportul juridic penal este de două feluri: a. raportul juridic de conformare – acele raportuei juridice pe care destinatarii legii penale le respectă fie din conştiinţă, fie de frica sancţiunii; b. raporturi juridice de conflict – acele raporturi juridice care se nasc atunci când o persoană încalcă norma penală, intrând în “ conflict” cu legea.
6. Structura raportului juridic penal Raportul juridic penal de conformare - Statul, ca subiect dominant, ca titular al funcţiei de apărare socială. Subiecţii - Persoana fizică sau juridică raportului titulară a dreptului de ocrotire juridic socială - ca subiect adiacent penal aceste persoane sunt determinabile nu însă şi determinate (încă). - Statul poate impune norma penală,
prin incriminarea, modificarea sau abrogarea acesteia.

Raportul juridic penal de conflict - Statul, ca subiect dominant, ca titular al funcţiei de apărare socială. - Persoana fizică sau juridică strict determinată care a săvârşit infracţiunea, şi care devine subiect adiacent. - Statul impune celui ce încalcă legea
penală să suporte consecinţele faptei sale adică să suporte pedeapsa, prin asumarea răspunderii penale.

Persoana fizică sau juridică care se conformează legii penale Conţinutul Dreptul statului de a pretinde o raportului anumită conduită din partea destinatarilor legii penale. juridic penal Obligaţia corelativă a persoanelor fizice sau juridice de a se conforma normelor penale. Obiectul Respectarea de către destinatarii raportului normelor penale a obligaţiilor impuse prin acestea. juridic penal 7. Durata raporturilor juridice penale:

Persoana fizică sau juridică care încalcă norma penală Dreptul statului şi în acelaşi timp obligaţia acestuia de a trage la răspundere penală. Obligaţia infractorului de a suporta consecinţele săvârşirii faptei sale - pedeapsa. Executarea pedepsei şi a celorlalte sancţiunii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii.

2

Stingerea raporturilor juridice penale Început la momentul săvârşirii faptei. când se naşte raportul juridic penal de conflict. .prin pierderea calităţii cerute de lege pentru anumiţi destinatari ai ei. căci de la această dată se instituie obligaţia destinatarilor ei de a-şi conforma conduita preceptelor penale. exprimată în aceste norme cu privire la cazul concret. niciodată o normă penală nu poate fi extinsă prin interpretare. Raportul juridic penal de conflict Are loc odată cu săvârşirea infracţiunii. 2.Îşi are durata pe perioada cuprinsă între momentul intrării Desfăşurarea în vigoare a normei şi raportului abrogarea juridic penal acesteia. potrivit adagiului poenalia sunt strictissimae interpretationis. . III 1. În cazul normei penale. . printro hotărâre definitivă. În anumite cazuri. când persoana dobândeşte calitatea cerută de legea penală. Interpretarea legii penale este o operaţie logico-raţională ce se efectuează cu ocazia aplicării normei de drept şi are drept scop aflarea voinţei legiuitorului. . legea nu poate fi interpretată decât restrictive. Legea penală este orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi. Se naşte începând cu vârsta de 14 ani.Se stinge.în momentul săvârşirii infracţiunii. . Cu alte cuvinte. acestea fiind şi limitele ei de interpretare. prin executarea sancţiunilor aplicate infractorului. până când se stabileşte. PRELEGEREA nr. Se stinge prin: . 3 .0 altă modalitate de încetare a raportului juridic de conflict îl reprezintă intervenirea unor cauze care înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei.Se stinge prin moartea făptuitorului. în principal. acest tip de raport juridic se desfăşoară pe întreaga perioadă a procesului penal.Începutul raporturilor juridice penale Raportul juridic penal de conformare Are loc odată cu intrarea în vigoare a normei penale. . .abrogarea normei penale.În cazul legilor temporare durata este predeterminată de însăşi norma penală. vinovăţia infractorului.

pen. 143 C. aceasta poate fi de două feluri: . 4 C. astfel: „Legea penală română se aplică Mracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii". îl predă pe acesta.3. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia. neavând nicio cetăţenie.. în baza căruia un stat pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat. 142 C. pentru statul care solicită extrădarea. cu subsolul şi spaţiul aerian. are domiciliul în ţară". pen. IV 4 . potrivit dispoziţiilor art.. Principiul personalităţii este definit potrivit dispoziţiilor art. în anumite condiţii. pen... astfel: „Prin termenul de teritoriu din expresiile teritoriul României şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. în următoarea formă: “Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României".activă. 5 C. Principiul teritorialităţii este reglementat în cadrul dispoziţiilor art. celuilalt stat. 8. 4. Principiul personalităţii este definit. dacă victima este ctăţean roman sau însuşi statul roman. dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă. 5. Noţiunea de teritoriu este definită potrivit dispoziţiilor art. Privind din prisma statuluicare solicită sau acordă extrădarea. pen. 3 C. 142 sau pe o navă ori aeronavă română. Noţiunea de infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării este definită. şi mai este cunoscut ca principiul naţionafităţii pasive sau principiul protecţiei reale. pentru statul caruia i se solicită extrădarea. precum şi marea teritorială cu solul. şi . 7. pen. în conformitate cu dispoziţiile art. Acest principiu consacră aplicarea legii penale române în afara teritoriului ţării. pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. Extrădarea este un act bilateral între două state. astfel: „Prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art.pasivă. 6. PRELEGEREA nr. la cerere.

Conţinut constitutiv. 3. Subiecţii infracţiunii. 13 C. 12 C. 16 C. Latură obiectivă. Elementul material.. Obiectul juridic special.pen. culpă. care conţine regula potrivit căreia legea care dezincriminează (abolitio criminis) se aplică şi faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare. 10 C. Prevedere în legea penală. V 1. 3. 6..pen. 5. legătura de cauzalitate. Principiul neretroactivităţii legii penale este consacrat prin dispoziţiile art. Analiza infracţiunii. potrivit cărora legea penală temporară se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare. mobil.pen. 2.1.. şi reprezintă acea regulă potrivit căreia legea penală se aplică numai pentru viitor. Uciderea copilului nou-născut săvârşită imediat după naştere. se aplică legea cea mai favorabilă". este reglementat prin dispoziţiile art. scop. PRELEGEREA nr. Principiul ultraactivăţii legii penale este reglementat potrivit dispoziţiilor art. Pericol social. care statuează că: „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale.1. Vinovăţie. care arată că: Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunilor nedefinitiv judecate. Infracţiune. Principiul activităţii legii penale este definit prin dispoziţiile art.pen.pen. Structura de analiză a infracţiunii 6. urmarea imediată. chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acest interval de timp. Intenţie. 5. praeterintenţie. cu alte cuvinte se aplică faptelor săvârşite după intrarea ei în vigoare. Definirea infracţiunii Definiţia elementului din structură Aplicarea structurii la infracţiunea de pruncucidere – art. 4. 177 C. Condiţii preexistente. 2.pen. de către mama aflată într-o stare de 5 . Principiul retroactivităţii legii penale este consacrat prin dispoziţiile art. 11 C.. 4. Latură subiectivă.

cel ucis să fie copilul acesteia. Constă în actul de Se realizează prin acţiunea sau 6.3. Este calificat putând fi numai copilul nou-născut. Elementul material conduită interzis prin norma de incriminare prin inacţiunea de ucidere exercitată de mamă asupra copilului nou-născut. copilul să aibă calitatea 6 . acolo unde e cazul) 6.2.tulburare pricinuită de naştere 6.3.3. .c.2. Latura obiectivă 6.2. şi anume: obiectul juridic special şi subiecţii infracţiunii.I. 6. Condiţii preexistente 6.I. care poartă pe el urmele naşterii Conţinutul constitutiv al infracţiunii Este reprezentat de toate condiţiile prevăzute în norma de mcriminare cu privire la actul de conduită interzis şi care devin relevante prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii de către făptuitor. Este aceea relaţie socială Viaţa copilului nou-născut care este încălcată prin comiterea infracţiunii Obiectul asupra căruia se răsfrânge acţiunea sau Corpul copilului nou-născut inacţiunea specifică elementului material 6.2. mama să se afle într-o stare de tulburare pricinuită de naştere. Obiectul juridic special Obiectul material Sunt acele condiţii care există înainte de comiterea faptei.a.d.a.2. Subiectul activ Subiectul pasiv Este persoana/-ele care comit infracţiunea Este persoana/-ele care Este calificat şi unit putând fi numai mama nou-născutului suferă de pe urma comiterii infracţiunii (a nu se confunda cu cele în patrimoniul cărora se produce prejudiciul.b. Pentru existenţa infracţiunii de pruncucidere este nevoie să fie îndeplinite mai multe condiţii: persoana care ucide să fie mama copilului. 6. Totalitatea condiţiilor prevăzute de lege din punct de vedere material privind comiterea faptei.

3.II. fie directă. Scopul 6. infracţiunea nu prezintă un scop calificat).b. şi urmarea imediată (efectul) cerută de lege pentru existenţa infracţiunii.a. legătură care trebuie să fie demonstrată. Atitudinea infractorului faţă de faptă şi urmările ei desemnează acel sentiment (dorinţă. - 6.II.3. Legătura de cauzalitate 6. adică să poarte pe el urmele naşterii.4. vătămarea sau ameninţarea valorilor sociale apărate de legea penală Reprezintă liantul între elementul material al infracţiunii -acţiunea sau inacţiunea făptuitorului (cauza).3. -uciderea să se realizeze imediat după naştere.de nou-născut. dacă este pedepsită 7 . Formele infracţiunii prezenta acte preparatorii sau tentativă. 6. Mobilul Fapta se comite doar cu intenţie. 6.3. pasiune) ce a condus la naşterea în mintea făptuitorului a ideii săvârşirii faptei Reprezentarea pe plan mintal a rezultatului ce va apărea în urma săvârşirii faptei penale.3.I. Vinovăţia 6. dar nu se sancţionează. Se va analiza dacă infracţiunea poate Trebuie să existe legătură de cauzalitate între uciderea copilului nou-născut şi moartea acestuia. fie indirectă.b. rezultat urmărit de către infractor.c.II. Nu e cazul acestei infracţiuni (cu alte cuvinte.3. infracţiunea nu prezintă un mobil calificat). pentru caracterizarea faptei ca infracţiune.c. Latura subiectivă modificare negativă a realităţii înconjurătoare pe care fapta săvârşită a produs-o sau este susceptibilă să o producă şi care îşi găseşte expresia în periclitarea. iar în cazul tentativei atunci când există.I. Tentativă este posibilă. Totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului faţă de faptă şi urmările acesteia. Urmarea imediată Reprezintă acea Moartea copilului nou-născut 6. Nu e cazul acestei infracţiuni (cu alte cuvinte.II.

.vinovăţia. datorită specificului infracţiunii. orice infracţiune este şi o faptă penală.faza actelor de pregătire. dar nu orice faptă penală este şi o infracţiune . să fie sancţionaţi pentru omor calificat. Nu e cazul acestei infracţiuni 7. Participaţia penală Se va analiza dacă infracţiunea poate prezenta toate formele de participaţie penală. fiecare dintre ele având regimuri proprii de sancţionare. . 8. iar unde nu. VI 1. la rândul lor. În cadrul perioadei externe. .faza urmărilor.faza actelor de executare. temporizând activitatea infracţională. Infracţiunea prezintă trei trăsături. PRELEGEREA nr. dar nu întruneşte celelalte trăsături ale infracţiunii. . Perioadele activităţii infracţionale sunt: . 17 din codul penal. care sunt elementele de specificitate. infracţiunea fiind una cu autor unic. atunci când. Infracţiunea este. deosebim trei faze: . potrivit art.perioada internă.6. 8 . Sancţiuni Cum este sancţionată Închisoarea de la 2 la 7 ani infracţiunea din punct de vedere al pedepselor principale şi complementare (unde e cazul).5. Formele infracţiunii. 6. Coautoratul nu este posibil. definitorii: . Realizarea complicităţii şi a instigării va face ca aceşti participanţi. datorită condiţiilor deosebite de comitere.7.prevederea în legea penală. . Faptă penală este aceea faptă prevăzută de legea penală.pericolul social. Forme calificate sau agravate Unele infracţiuni prezintă o formă simplă (redată în primul aliniat al articolului unde sunt reglementate) şi una sau mai multe forme în care.perioada externă. în etape sau faze.6. iar acestea. 6. fapta care prezintă pericol social. fac ca fapta să fie mai gravă. o împărţim în perioade. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

progresive. continue şi continuate. care poate avea ca sursă voinţa făptuitorului. Infracţiunea fapt epuizat este forma infracţiunii ce constă în prelungirea în timp a infracţiunii după momentul consumării. deşi executarea a fost efectuată în întregime. ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracţiunii. 2. după consumare. 6. Tentativa este reglementată în Codul penal în cuprinsul dispoziţiilor art. Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în mod natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. pentru a crea condiţii favorabile săvârşirii acesteia.2. intervenţia autorităţii. Prelungirea se poate datora amplificării rezultatului iniţial. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă în cazul infracţiunilor de obicei. activităţi de procurare de date. 5. executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul. 20-22. la continuarea executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. este forma infracţiunii în care rezultatul se produce odată cu executarea în întregime a elementului material al laturii obiective. deoarece acumulările cantitative infracţionale conduc şi la o răspundere mai gravă. Unitatea naturală: 1. Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. intervenţia unei alte persoane. Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicirea din partea făptuitorului. printr-o singură formă de vinovăţie. iar din punct de vedere subiectiv. de bunăvoie. 7. PRELEGEREA nr. ori continuării activităţii infracţionale. Infracţiunea fapt consumat. Infracţiunea simplă se caracterizează sub raport obiectiv printr-o singură acţiune sau inacţiune. informaţii. ea nebeneficiind de o reglementare legală. Desistarea reprezintă renunţarea de bunăvoie. până la intervenţia unei forţe contrare. Epuizarea infracţiunii continue este dată de momentul intervenţiei forţei contrare. printr-un singur rezultat. mai gravă a infracţiunii. din partea făptuitorului. Infracţiunea simplă este forma clasică de infracţiune. Actele de pregătire sau preparatorii reprezintă prima fază a activităţii infracţionale şi constau în anumite acte. VII A. Este o formă atipică. a apariţiei rezultatului faptei sale care a fost realizată în întregime. 3. 9 . 4.

infracţiunea de tâlhărie (art. îşi amplifică progresiv rezultatul. infracţiuni 1.1. 1. Infracţiunea complexă este definită ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul său.3. 6. Forme mai importante de recidivă: maremică. Concursul de crt. VIII 1. o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală1. 212). 7. S-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare. S-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare. după atingerea momentului consumativ corespunzător unei anumite infracţiuni. în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale. fără intervenţia făptuitorului. la intervale de timp diferite. ori se produc urmări noi corespunzător unor infracţiuni mai grave. Infracţiunea deviată. Pluralitatea intermediară Au fost comise două sau mai multe infracţiuni. 10 . a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea continuată reprezintă acea formă a unităţii legale ce se caracterizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană. Infracţiunea de obicei este acea formă a unităţii legale de infracţiune care se realizează prin repetarea faptei de un număr de ori din care să rezulte obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. Infracţiunea progresivă este acea infracţiune care. Nu e cazul. ca element constitutiv sau ca o circumstanţă agravantă. la un alt obiect sau către o altă persoană. 211). postcondamnatorie-postexecutorie.3. Prin acest termen este desemnată acea activitate infracţională în care acţiunea este deviată de la obiectul sau persoana împotriva căreia se îndrepta. Unitatea legală: 4. Bunăoară. pirateria (art. 5. Nu s-a pronunţat nicio hotărâre definitivă de condamnare pentru niciuna dintre ele.Analiză comparativă între formele pluralităţii de infracţiuni Nr. PRELEGEREA nr. B. 239) etc. datorită greşelii făptuitorului. Recidiva Au fost comise două sau mai multe infracţiuni. ultrajul (art.2. Au fost comise două sau mai multe infracţiuni. Forme mai importante de concurs: real şi ideal/formal 1.

concurs ideal sau formal.4. sporul este de 10 ani. direct. Concursul de infracţiuni este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. 1. Pedeapsa se contopeşte potrivit regulilor prevăzute la art. sporul este de 7 ani. Aplicarea sporului nu se motivează. Pentru recidiva mare. 1. Sistemul cumulului aritmetic sau al totalizării presupune ca pentru fiecare infracţiune să fie stabilită o pedeapsă şi apoi pedeapsa finală să constea din suma acestora. Se aplică regulile de la concursul de infracţiuni. Nu contează forma de vinovăţie cu care se comite noua infracţiune. în general.1. indiferent de cuantumul la care se va ajunge. Nu e cazul. Sporul este inclus. Să fie vorba despre o condamnare de cel mult 6 luni închisoare sau amendă.7. iar pentru noua infracţiune sancţiunea să fie închisoarea mai mare de un an Nu e cazul. Pentru recidiva mare postcondamnatorie. 11 .art. Concursul este de două forme: .8. Se sancţionează. 1. Nu contează forma de vinovăţie cu care sunt comise infracţiunile ce compun concursul. Pentru recidiva mică. potrivit regulilor cumulului juridic. 34 şi 35 C. iar noua infracţiune comisă reprezintă al doilea termen al recidivei.10. Hotărârea de condamnare reprezintă primul termen al recidivei.. fără a mai fi diferenţiat în pedeapsa finală aplicată. 1.6. Sporul este de 5 ani. iar pentru noua infracţiune sancţiunea să fie închisoarea mai mare de un an. Aplicarea sporului se va separa. pen. Aplicarea sporului se motivează.9. 2.concurs real. 38 C. ori Noua infracţiune să fie pedepsită cu amenda sau închisoarea de cel mult un an. Nu e cazul. Nu e cazul. pen.5. . Aplicarea sporului se motivează. 1.. hotărârea de condamnare să fie la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni. ori Să fie condamnat la mai puţin de 3 pedepse cu închisoarea. Pentru recidiva mare postexe-cutorie. 3. Sporul este de 5 ani Noua infracţiune să fie comisă cu intenţie. Există cazuri care nu atrag starea de recidivă . hotărârea de condamnare să fie la cel puţin 3 pedepse cu închisoarea până în 6 luni. Aplicarea sporului se va separat 1.

7. sau dacă sancţiunea este mai mare de 6 luni. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. fie după ce condamnarea a rămas definitivă şi până la momentul executării complete a pedepsei. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. fie după executarea completă a pedepsei sau considerarea ei ca executată. Este întâlnit şi în legislaţia românească. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. Totodată. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. 5. condamnare care se referă fie la pedeapsa amenzii.4. care nu mai este prevăzută de legea penală. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. Dintre acestea este aleasă cea mai gravă. relativ la 12 . comisă din culpă sau pentru care a intervenit reabilitarea. înainte de începerea executării pedepsei. ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse. deci după pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare. Recidiva mică se regăseşte în situaţia când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an. în cazul în care una dintre pedepsele. Sistemul cumulului juridic constă în stabilirea pedepsei în două trepte. Prima presupune stabilirea pentru fiecare infracţiune a unei pedepse. 10. în timpul executării sau în stare de evadare. 9. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. la pedeapsa închisorii mai mică sau cel mult de 6 luni. Pluralitatea intermediară este acea formă a pluralităţii de infracţiuni când noua infracţiune este comisă înainte de începerea executării pedepsei. 8. A doua treaptă de agravare a răspunderii constă în posibilitatea aplicării unui spor. Sistemul absorbţiei presupune stabilirea unei pedepse pentru fiecare infracţiune. iar pedeapsa finală va fi cea mai gravă dintre acestea. Recidiva este acea formă a pluralităţii de infracţiuni care constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care anterior a mai fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. Recidiva mare postcondamnatorie este aceea modalitate a recidivei în care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. care astfel le absoarbe pe celelalte. 6. pentru o infracţiune amnistiată. Acest spor este aplicabil la rândul lui în două trepte. ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse. Recidiva mare postexecutorie este acea formă de recidivă în care după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni. aceasta a fost pronunţată pentru o infracţiune comisă în timpul minorităţii.

că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe infractor. Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară este forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută de însăşi natura acesteia. 13 .noua infracţiune. 7. 2. promisiunea nu este îndeplinită. PRELEGEREA nr. Spre deosebire de celelalte două forme de pluralitate. Această formă de pluralitate implică existenţa unui grup organizat. Formele pluralităţii ocazionale sau ale participaţiei penale: 4. Instigarea constă în fapta de determinare cu intenţie. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Participaţia improprie reprezintă acea formă de participaţie în care persoanele care săvârşesc o faptă prevăzută de legea penală nu acţionează toate cu aceeaşi formă de vinovăţie. Pluralitatea ocazională sau participaţia penală este forma pluralităţii de infractori în care. 5. Autoratul este forma participaţiei penale în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare şi în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. chiar dacă. prin orice mijloace. la comiterea faptei prevăzută de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât era necesar. VIIII A. după săvârşirea faptei. Alţi termeni corelaţi temei 9: 8. 6. de către o persoană numită instigator. unele acţionând cu intenţie. Formele pluralităţii de infractori: 1. pentru a nu exista starea de recidivă. Complicitatea este acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta unei persoane care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ori promite. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. pedeapsa pentru noua infracţiune să fie mai mică sau egală cu un an. în cazul participaţiei penale fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea acesteia B. deşi comisă cu intenţie. Pluralitatea constituită este acea formă a pluralităţii de infractori ce presupune gruparea mai multor persoane cu scopul de a săvârşi infracţiuni. aceasta ar trebui să fie comisă din culpă sau. C. altele din culpă şi altele fără vinovăţie. a altei persoane numită instigat. 3. Coautoratul este forma participaţiei penale în care la săvârşirea faptei şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane.

Cazul fortuit desemnează situaţia. Este în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. 5. 4. Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. 6. sau un interes public. pentru persoana făptuitorului ori a altuia. minoritatea făptuitorului. imediat şi injust. PRELEGEREA nr. X 1. în aşa fel încât aceasta comite o faptă prevăzută de legea penală. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anterioare. 2. integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia. Iresponsabilitatea priveşte incapacitatea psihică a persoanei atât sub raport intelectiv. iresponsabilitatea. cât şi sub raport volitiv. beţia. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei. cazul fortuit. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. împrejurarea în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea-persoană nu 1-a conceput şi nici nu 1-a urmărit şi care se datorează unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana şi drepturile celui atacat ori interesul public. Prin constrângere morală înţelegem presiunea exercitată prin ameninţarea cu un pericol grav. direct. Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizică a unei persoane care nu poate să-şi dea seama de semnificaţia socială a acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu poate fi stăpână pe ele. Prin constrângere fizică sau forţa majoră se înţelege presiunea pe care o forţă căreia nu i se poate rezista o exercită asupra energiei fizice a unei alte persoane. viaţa. fiinţa respectivă nu înţelege urmările faptelor sale sau nu-şi poate determina şi dirija în mod normal voinţa. situaţie în care acestea sunt circumstanţe subiective. de împrejurările de loc. constrângerea fizică şi morală. 3. fiind în imposibilitate fizică să acţioneze altfel. sau un bun important al său ori al altuia. şi sub imperiul căreia cel ameninţat săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. cu alte cuvinte. concomitente sau posterioare săvârşirii faptei. sunt: legitima apărare. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. starea. de timp sau de rezultatul produs. eroarea de fapt.9. 7. 14 . îndreptat împotriva sa. Circumstanţele personale privesc pe făptuitor şi pot fi în legătură cu atitudinea psihică a acestuia faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a participat. 10. starea de necesitate.

pen. XII 1. 3. Închisoarea este şi ea o pedeapsă principală. Pedepse complementare şi accesorii aplicabile persoanei fizice. din drepturile prevăzute în art. Degradarea militară este o pedeapsă complementară ce constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniformă. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a înlocuit pedeapsa cu moartea. 64 C. constând în plata unei sume de bani în contul statului. 2. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii. Ea a fost introdusă prin Decretul-lege nr. complementare şi accesorii. PRELEGEREA nr. dar niciodată a tuturor. practic scoaterea acestuia din mediul său de viaţă. PRELEGEREA nr. Constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vieţii lui. Interzicerea unor drepturi. 3. Degradarea militară. 15 . 1. Interzicerea unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 10 ani a exerciţiului unuia sau unora. 4. privativă de libertate.8. Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă principală şi reprezintă cea mai severă pedeapsă din legislaţia penală actuală. Eroarea de fapt este definită ca fiind reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei. datorată efectelor pe care le au asupra organismului şi facultăţilor psihice anumite substanţe excitante ori narcotice. Pedepsele aplicabile persoanei fizice sunt principale. 4. 9. 2. 10. întrucât implică o diminuare a patrimoniului infractorului. şi constă în lipsirea condamnatului de libertate pe o anumită perioadă de timp şi izolarea acestuia de societate. consumate ori introduse în corpul său.Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Beţia reprezintă o stare psiho-fizică anormală a persoanei. XI Sancţiunile penale aplicabile persoanei fizice. Minoritatea este starea în care se găseşte făptuitorul ce nu a împlinit vârsta legală pentru a răspunde penal. Amenda este singura dintre pedepsele principale cu caracter pecuniar. de familie.

Interzicerea unei funcţii sau profesii: Nr. 16 . pen. Se execută chiar şi în timpul procesului penal şi până la momentul în care se demonstrează că au dispărut cauzele care au determinat-o. Cu alte cuvinte. 4. Interzicerea de a ocupa o funcţie sau Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. Obligarea la tratament medical. Se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. 4. Interzicerea de a ocupa p funcţie sau de a exercita o profesie. dar nu are cunoştinţele necesare. XIII 1. Se poate dispune şi faţă de făptuitor. Se poate dispune şi de procuror în timpul Se dispune doar de către instanţa de judecată. persoana poate fi moral impecabilă.5. cu infracţiunea comisă. Măsuri de siguranţă – Pericol social. adică faţă de acela care nu a săvârşit decât o faptă penală şi nu o infracţiune. este confirmată sau dispusă de instanţă în faza de judecată. Poate avea o durată cuprinsă între 1 şi 10 ani. 4. iar dacă nu. 4. în principal. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. Internarea medicală. o meserie ori o altă ocupaţie.7. 2. şi până la momentul demonstrării de către cel interesat că a dobândit cunoştinţele necesare. Pedepsele accesorii sunt acele pedepse ce se alătură pedepselor principale a închisorii sau detenţiunii pe viaţă pe durata acestora sau până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. Se dispune atunci când persoana a comis fapta datorită incapacităţii sau nepregătirii profesionale de care a dat dovadă în momentul exercitării acesteia. 4. în acest caz. Confiscarea specială.3. Se aplică obligatoriu. crt. în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. PRELEGEREA nr. 3. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi. Se dispune doar dacă persoana a fost condamnată. nu si le-a însuşit corespunzător. dacă legea prevede Se aplică doar dacă are legătură cu expres aceasta. 4. Se dispune atunci când persoana se foloseşte de funcţia. 4. persoana este nedemnă pentru a mai continua să profeseze. iar altele nu se pot dispune decât faţă de un inculpat).1.6.2. profesia ori activitatea pe care o desfăşoară pentru a comite infracţiunea.5. şi astfel reprezintă un pericol public pentru cei din jur. şi constau. urmării penale. şi atunci când are legătură infracţiunea comisă. Se dispune pe o durată de cel puţin 1 an. 4. 64 C. o meserie ori o de a exercita o profesie ori de a desfăşura o altă activitate activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru comiterea faptei Este o măsură de siguranţă. Expulzarea străinilor.4. Este o pedeapsă complementară. Inculpat – Făptuitor (se va observa că anumite măsuri de siguranţă se pot dispune şi faţă de făptuitor.

prezintă pericol pentru societate. precum şi în art. 118 C. şi pentru preîntâmpinarea realizării de alte fapte penale. pen. c) şi art. 10. 113 C. Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. b) coroborat cu art. pen. meserii sau alte ocupaţii pentru a împiedica săvârşirea altor asemenea fapte în viitor. fie alături de pedepse. doctrină ce a propus pentru prima dată introducerea în sistemul sancţionator penal a măsurilor de siguranţă. 112 lit. care este bolnav mintal sau toxicoman şi care se află într-o stare ce prezintă pericol pentru societate. 112 lit. Această măsură de siguranţă este reglementată în cadrul art. 112 lit.prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală. Confiscarea specială constă în trecerea silită şi gratuită în proprietatea statului a anumitor lucruri ce aparţin persoanei care a săvârşit o faptă penală.datorită naturii lor ori a legăturii acestora cu săvârşirea faptei . într-o instituţie medicală de specialitate până la însănătoşire. şi constă în internarea făptuitorului. Măsurile de siguranţă au pătruns în dreptul penal odată cu influenţa doctrinei pozitiviste. Expulzarea străinilor este măsura de scoatere în afara teritoriului ţării a cetăţeanului străin sau apatridului care nu domicihază în România. pen. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi este reglementată în art. Internarea medicală este o măsură de siguranţă mai amplă decât obligarea la tratament medical. 112 lit. stupefiante sau alte asemenea substanţe. fie singure. 115 din codul penal şi se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită incapacităţii. o meserie ori o altă ocupaţie este reglementată prin dispoziţiile art. persoană care a săvârşit o infracţiune. 11. 6. Măsurile de siguranţă sunt acele sancţiuni de drept penal constând din măsuri de constrângere cu caracter preventiv. care îl ac pe acesta impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii. a căror deţinere de către făptuitor . 17 . considerându-se că rămânerea acestuia pe teritoriul ţării prezintă pericol social pentru ordinea juridică şi socială. a) şi art. care din cauza bobi ori a intoxicării cronice prin alcool. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi constă în interzicerea condamnatului de a se afla o anumită perioadă de timp în locaMtatea sau locaMtăţile stabilite prin hotărârea de condamnare. 7. e) şi cele ale art. 112 lit. şi constă în obligarea făptuitorului.5. la finalul secolului al XlX-lea. 114 C. Cauza care determină luarea acestei măsuri constă în starea de pericol ce decurge din deţinerea unor lucruri ce au legătură cu săvârşirea infracţiunii ori care ar putea fi folosite la săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală în viitor. f ) şi art. pen. pen. de a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. 116 C. Expulzarea este reglementată prin dispoziţiile art. luate în scopul înlăturării unei stări de pericol. Măsura este reglementată în cadrul dispoziţiilor art. 9. Obligarea la tratament medical este reglementată în dispoziţiile art. d). 112 lit. 117 C. 8. nepregătirii sau altor cauze.

3. 2. * * * 1. 18 . pen. Pedpse complementare – Dizolvarea persoanei juridice. Măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori. XIV Sancţiunile penale aplicabile persoanei juridice. 1. în sfătuirea minorului să se poarte în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare. compus din măsuri educative şi pedepse. Mustrarea este o măsura educativă ce constă în dojenirea minorului. ce au menirea de a asigura educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. 2. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite. Libertatea supravegheată. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. Pedepse principale – Amenda. Măsuri educative – Mustrarea. Închiderea persoanei juridice. dacă acesta a fost condamnat pentru lovituri sau alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice şi psihice unor membri ai familiei. 3. Internarea într-un centru de reeducare. g) şi art. 112 Ut. 118 C. Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice. PRELEGEREA nr.12. Regimul pedepselor aplicabile minorului. Sancţiuni aplicabile persoanei juridice. 3. Suspendarea activităţii persoanei juridice. scopul lor fiind preponderent educativ 4. Internarea într-un centru medical-educativ. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsa. 2. XV 1. Minoritate. Regimul de sancţionare al minorului este în prezent unul mixt. Vârsta minimă pentru angajarea răspunderii penale. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. PRELEGEREA nr. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată constă în obligaţia impusă de către instanţă unui inculpat de a nu reveni în locuinţa famibei pe o anumită perioadă de timp determinată. Această măsură de siguranţă este reglementată de art. Măsurile educative sunt sancţiuni penale şi se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune. Limita de vârstă până la care minorul nu răspunde penal este de 14 ani. Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.

de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-1 constrânge să o execute. între stat. raport complex. asigurându-i-se totodată posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. reglementate de lege. XVII 1. 2. PRELEGEREA nr. împrejurări. 19 . şi infractor. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. Internarea într-un centru medical-educativ este aceea măsură educativă ce constă în internarea minorului într-un centru medical-educativ din cauza stării sale fizice sau psihice. Înlocuirea răspunderii penale reprezintă instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte.5. adică se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Ea reprezintă însuşi raportul juridic penal de constrângere născut. acesta având are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie. fapta nu este infracţiunea şi de aceea nu se mai ajunge la tragerea la răspundere penală a făptuitorului. 7. Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt anumite stări. PRELEGEREA nr. sub supraveghere deosebită. dar ulterior intervine o astfel de cauză care face ca infractorul să răspundă penal. în condiţiile prevăzute de lege. pe de o parte. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii. de a trage la răspundere pe infractor. fapta este infracţiune. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic penal de conflict. posterioare săvârşirii infracţiunii. cu scopul de a asigura minorului o educaţie mai bună decât cea primită acasă. în timp ce cauzele care înlătură răspunderea penală. pe de altă parte. al cărui conţinut îl formează dreptul statutului. ca reprezentant al societăţii. 6. ca urmare a săvârşirii infracţiunii. situaţii. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinţa nesocotirii dispoziţiei normei juridice penale. Internarea într-un centru de reeducare este şi ea o măsură educativă şi constă în internarea într-un centru de reeducare. Libertatea supravegheată este o măsură educativă ce constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. XVI 1. Cauzele care înlătură răspunderea penală trebuie deosebite de cele care înlătură caracterul penal al faptei unde. răspunderea penală cu o altă formă de răspundere juridică ce atrage o sancţiune cu caracter administrativ.

Plângerea prealabilă este o instituţie ce aparţine atât dreptului penal. Ea este întotdeauna instituită prin lege.univ.. pen. şi reprezintă actul bilateral dintre infractor şi victima infracţiunii.. prin care. fiind reglementată prin dispoziţiile art... manifestată în cel de-al Doilea Război Mondial. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii. Împăcarea părţilor este reglementată prin dispoziţiile art... natură şi efecte diferite. plângerea reprezintă una dintre modalităţile de încunoştinţare a organelor de urmărire penală despre săvârşirea unei infracţiuni. Răspunderea penală se prescrie pentru orice infracţiune. 131 C.. cele două având cauze... Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict. ea trebuie distinsă de plângere ca mod general de sesizare a organelor de urmărire penală. înlăturând răspunderea penală şi consecinţele civile ale faptei. din considerente de politică penală... (2) şi art. pen. este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise până la data apariţiei legii de amnistie.. Prescripţia răspunderii penale trebuie deosebită de prescripţia executării pedepsei.. pr.. 3. fiind un act al Parlamentului. a impus declararea lor ca imprescriptibile. pen. 279-286 C. unde este reglementată prin dispoziţiile art. În timp ce plângerea prealabilă reprezintă o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege.x 20 . 4. cât şi dreptului procesual penal. născut prin săvârşirea unei infracţiuni. Amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României. 132 C. 221 alin.. 5. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege.dr RĂDESCU DUMITRU x. prin care aceştia se înţeleg să pună capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii.2. în cazurile prevăzute de lege. a căror gravitate deosebită.. depusă de însăşi partea vătămată. Conf.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful